Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU  Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Fãptura cu cei mai triºti ºi mai expresivi ochi din lume e cîinele. Aici a dat Dumnezeu întreaga mãsurã a artistului de geniu care este. CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

O concluzie la care au ajuns bogaþii, ca ºi sãracii: e greu sã fii român Motto: „Am fost predaþi la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii strãine”. (Ilie ªerbãnescu) Citeam uimit constatarea avocatului specializat în drept comercial Gheorghe Piperea – firmele româneºti private se prãbuºesc! Iar Piperea nu inventeazã, ci vine cu date de la Registrul Comerþului – „În primele trei luni ale anului 2018 au intrat în insolvenþã 2.305 societãþi comerciale, mai mult cu 19,31% decît în perioada corespunzãtoare a anului 2017; tot în primele luni ale anului 2018 au intrat în procedurã de dizolvare de drept 9.793 de societãþi comerciale, cu 60,83% mai mult decît în perioada corespunzãtoare a anului trecut”. Cifrele avocatului nu mint, iar concluzia acestui reputat specialist e sinistrã: „Începe criza economicã realã (nu aia cîntatã propagandistic de BNR, de libertarienii din PNL ºi de #rezistenþi)”. Pentru cine nu ºtie, Gheorghe Piperea e profesor (universitar) de drept comercial ºi a fost consilierul premierului Mihai Tudose. Care este însã motivul acestei crize a economiei cu acþionariat romesc? (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

ANUNÞ IMPORTANT! Urmãtorul numãr al revistei noastre va apãrea în data de 11 mai 2018.

Nu te teme, turmã micã... (3)

„Primãvara în sat“, picturã de Anca Bulgaru

Dacã Guvernului nu-i pasã de imaginea sa publicã, nouã ne pasã de a noastrã. ªi atunci, stãm ºi noi strîmb, ca sã judecãm drept: ce facem cu Þara asta? Încotro o luãm? Putem lãsa totul pe umerii unor personaje care ne spun: „Domnilor, lãsaþi-ne pe noi, o sã vedeþi ce bine va fi!” – dupã care, la socoteala finalã, pe ruinele fumegînde ale Þãrii, sã ridice din umeri ºi sã rãspundã: „Fraþilor, asta-i situaþia”?! Daþi-i voie spiritului polemic ºi pamfletar care nu-mi dã pace sã vã spunã un catren acidulat: „Au trecut 5 ani pe muche/ De la ruºinosul puci/ Leul a ajuns Pãduche/ Þara-i pusã pe butuci...”. (Aplauze însufleþite) Stimaþi invitaþi, picãtura care a umplut paharul rãbdãrii noastre este însã de altã naturã. Pe fondul timorãrii inexplicabile a acestui Guvern ºi a P.D.S.R.-ului, în România începe sã miroasã a asasinat politic. ªi cine oare sînt cei mai expuºi decît justiþiarii? Întîi au încercat sã ne compromitã în presa lor bezmeticã, pe motiv cã fiecare dintre noi ar avea cîte o hibã, în frunte cu mine, care aº poseda lacuri, moºii ºi maºini luxoase. Aº fi bucuros dacã aº avea aºa ceva, întrucît cu banii munciþi cinstit am voie sã cumpãr orice, atîta timp cît respect legile statului ºi plãtesc impozitele. Realitatea este cã n-am nici un lac, n-am nici o moºie ºi n-am nici o limuzinã luxoasã, aceasta din urmã aparþinînd unei Fundaþii, de la care încerc acum sã o cumpãr în rate. Dar, nu mã justific eu faþã de niºte ziare atinse vizibil de morbul turbãrii ºi care atacã furibund, vîneazã, bãlãcãresc, cu disperarea bandelor care ºtiu bine cã, dacã þinta lor vie va veni la Putere, ele vor înfunda, automat, puºcãria. Vãzînd cã diversiunea asta n-are sorþi de izbîndã, pentru simplul motiv cã cinstea noastrã se poate dovedi cu acte ºi documente ce pot fi consultate în mod public, ºi cã numele oamenilor noºtri nu pot fi întîlnite nici pe Lista Caselor, nici în alte scandaluri – aceºti hãitaºi de profesie au început sã atace la modul fizic. Prima acþiune de tip comando a avut loc la Constanþa, în ziua de 3 iunie 1994, cînd o gaºcã de circa 100 de þigani beþi, instigatã de 2 deþinuþi de drept comun, Dide Nicolae ºi Cercel Lazãr, a agitat cuþite, lanþuri ºi alte arme albe, strigînd „Moarte pentru moarte” ºi încercînd sã linºeze întreaga conducere a partidului. Totul sub ochii senini ºi binevoitori ai ºefului Poliþiei locale, colonelul Ionel Arghiroiu, „revoluþionar” ºi el, ca ºi lãutarul contrabandist Cercel. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (5 noiembrie 1994, Hotelul Parc, din Bucureºti)

Religiile popoarelor africane

Ziua în care ONU a murit

Poveºti din toatã lumea

Paginile 12-13

Pagina 8

Pagina 10

HAIKU-uri * * * Isus va veni Nu-L rãstigniþi, vã implor Mai bine zîmbiþi * * * Poate fi ucis Sãgetãtorul oricînd Dar nu ºi învins * * * Pasãrea la geam Zboarã-n vãzduh speriatã De stiloul meu * * * Concert de greieri Dirijat de un înger Cu flori de cireº * * * Muntele Fuji Pe fereastra trenului Mã cheamã la el * * * Fluturele-n zori Polenizeazã maci Adoarme subit * * * Albina duce Pensia la toþi crinii Bãtrînii zîmbesc * * * Aþi vãzut cum mor Trandafirii de toamnã Parcul e-n doliu CORNELIU VADIM TUDOR

16 februarie 2014

NR. 1440z ANUL XXIX z VINERI 27 APRILIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 27 aprilie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Partidele cer pomanã de la stat Statul promite 200 de milioane de lei partidelor ºi numai 50 de milioane de lei copiilor amãrîþi, de sãrbãtori Dacã în Biserica Sf. Nicolae Buzeºti ar fi fost o sondã de petrol, pompierii români ar fi stins-o imediat Nicolae Cristache – mai negru ca Idi Amin Întîlnirea din closet dintre Wilhelm Nea Guiþã ºi Oligofrenul de la „Expres” Statul vinde cu 550 de lei kg de pulpe de pui; Ciocciolina le dã mai ieftin... Pisica democraþiei ºi Microbuzul trãdãrii PARTEA A II-A Incalificabil este ºi un alt material publicat de aceastã gazetã iresponsabilã: „Colonelul Plãmãdeala þine cuvîntãri”, semnat de pepenele murat Vãlenaº, cel pe care l-au bumbãcit bine locuitorii unui mare oraº ardelean, pentru cã se învîrtoºa sã dea jos o statuie. Aflãm cã mitropolitul Ardealului ar fi fost legionar, pe urmã stalinist, apoi colonel de securitate ºi demnitar roºu! La urmã se spune cã Antonie Plãmãdealã l-ar fi turnat la securitate pe Corneliu Coposu. Noi credem cã a fost exact invers, ca dovadã documentele pe care leam publicat anul trecut în „România Mare”, de unde reiese cã actualul lider þãrãnist dãdea cu scrisul lunar la securitate, pînã prin 1988. Cît despre celelalte acuzaþii aduse d-lui Plãmãdealã, ce sã mai spunem! Ele fac parte din programul deliberat de a mînji Biserica Ortodoxã Românã, mai ales cea din Transilvania. Nu ºtim cu cît a fost plãtit acest dobitoc sinistru de Vãlenaº, dar ºtim cã el e toatã ziua în vîjîialã prin Ungaria ºi Germania, unde se vede cu o relicvã vie a miºcãrii legionare de vîrf: Georg Carpat Focke, care sub acest nume de împrumut nu vrea în ruptul capului sã se ºtie cã e fiul aghiotantului lui Corneliu Codreanu, pe nume Dumitrescu Zãpadã. În pofida tuturor atacurilor torenþiale, dl. Antonie Plãmãdealã rãmîne un mare cãrturar al neamului românesc, doctor la Sorbona, om cu trei licenþe, arhipãstor al cîtorva milioane de români ortodocºi din Transilvania. Motivul real pentru care beþivanul de la „Baricada” l-a martelat pe valorosul dascãl? „Penibilul discurs naþionalist” pe care, în mijlocul „unui sobor de securiºti în sutanã”, l-a rostit la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1991, discurs în care mitropolitul „a tunat ºi a fulgerat împotriva nãvãlitorilor”. Deci asta era. Sã nu care cumva sã-i supãrãm pe unguri. Ar fi prea mult sã credem cã acest analfabet are o conºtiinþã internaþionalistã, de fraternizare cu extremismul maghiar – nu, nici vorbã, el e numai un mãþiºor din burdihanul fomiºtilor care au fost cumpãraþi de unguri cu cîteva diurne în plic, cu vreo masã, cu vreo femeiuºcã paprikatã bine, el e un simplu cerºetor care în loc de pãlãrie întinsã are un reportofon, în care picã forinþii ºi mãrcile. Ne distrugem mitropoliþii, ne atacãm cãrturarii ºi ne mai mirãm cã ne bate Dumnezeu cu potopuri ºi cutremure! Primim din partea cititorului Ioan Prodan din Haþeg un numãr de 9 epigrame. O alegem pe cea mai reuºitã: „Fraþii de peste hotare/ Au venit cu ajutoare/ Numai mister Raþiu John/ A venit cu... papillon!”. Sã mai facem un pustiu de bine Frontului Antitotalitar Român ºi sã publicãm o închinare pe care unul dintre marii sãi lideri, dl. Adrian Marino, a scris-o pe volumul „Prezenþe româneºti ºi realitãþi europene” ºi a dedicat-o... Cui a dedicat-o? Lui George Bush, lui Radu Cîmpeanu, sau poate concitadinei sale din Cluj-Napoca, pe nume Doiniþa Cãciuliþã? Aiurea, n-aveþi fler. Fiþi atenþi aici, cã nu zic de douã ori: „Tovarãºului Dumitru Popescu pentru patriotismul sãu constructiv, realist ºi deschis realitãþilor europene, omagiul lui Adrian Marino (cu rugãmintea de a citi mãcar capitolul introductiv, esenþial). Cluj-Napoca, 6 oct. ‘78”. Nenorocirea face cã patriotismul lui D.P. a fost atît de... deschis, cum zice autorul, încît bietul om a fost... închis! Domnule Marino, dacã D.P. era în

mintea dumitale atît de iubitor de þarã ºi de european, de ce nu-i mai scrii ºi azi, de ce nu-l mai cultivi? Vezi ce examen prost, catastrofal dai la bãtrîneþe? Cum intrã omul la necaz, cum nu-l mai cunosc trei categorii de oameni: ospãtarii, pipiþele, luptãtorii pentru drepturile omului! Destul de ciudatã alunecarea cotidianului „Azi” al F.S.N. (Familiuþa Severin – Neulander): în nr. din 11 decembrie, un anume Geo Constantinescu face tãiþei din filmul „Lacrima cerului” – o nouã peliculã din seria Mãrgelatu, dupã scenariul semnat de Eugen Barbu ºi N.P. Mihail. Aºa-zisa cronicã este, de fapt, o rãfuialã stranie cu scenaristul Eugen Barbu, de vreme ce acesta e acuzat cã bate pasul pe loc ºi face filme non-creatoare, semiistorice ºi semieroice, însuºi titlul injuriei fiind grãitor: „Destul!”. De ce oare „cronicarul” Geoco di mano nu suflã o vorbã ºi despre regizorul filmului, Adrian Istrãtescu-Lenner? Filmul a fost terminat înainte de Revoluþie, dar nu ºtim din ce motive se difuzeazã abia acum. Nu bãnuim ce raþiuni politice se ascund în aceastã demolare stupidã, dar ºtim cã filmele din seria Mãrgelatu au fãcut sãli pline, însumînd sute de milioane de spectatori, prin vreo 20 de þãri ale lumii. Aºa cã sã nu vinã un neica-nimeni ce-ºi zice Geoco sã afirme „reþetã veche, mirosind a naftalinã” – fiindcã sînt pe piaþã atîtea filme stupide ºi imorale, de care ar putea sã se ocupe... Ne-a venit inima la loc, cînd am vãzut cã pe aceeaºi paginã în care a fost fãcut praf Eugen Barbu ºi în acelaºi numãr în care e pulverizat Adrian Pãunescu, e ridicat în slavã gãgãuzul Victor Rebengiuc, fostul inamic de pînã mai ieri al F.S.N. Aºa se scrie politica, de-asta e ºi atît de murdarã. Bîntuie pe la diverse publicaþii – ca motanul cãruia Sucã i-a vîrît lãbuþele în coji de nucã cu catran, de duduiau acoperiºurile ca la bombardament – un zãbãuc, pe nume Modorcea Dimitrie, ce ºi-a lipit pseudonimul Grid. Individul e lovit rãu la meningitã, s-a nãscut în eprubetã, cretin cu ochii mici ºi oblici, de ciuvas, dar a recuperat repede: la 12 ani a trecut singur strada, la 14 ani a traversat tot singur înapoi, cã o uitase pe mã-sa în vîrful semaforului, pe urmã, pe la vreo 18 ani, a rostit ºi primele cuvinte inteligibile, dupã care a fãcut armata la þinte, adicã l-au plantat pe cîmp ºi trãgeau ãia în el, dar nu l-au nimerit decît de vreo ºapte ori. Nefericitul intrã cu cizmele în inima amãrîtã a poetului George Alboiu, face anchete prin bloc, pe la Uniunea Scriitorilor, pentru a demonstra apoi în „Expres Magazin” ceea ce el îºi fixase de la început ca tezã: cã Partidul România Mare îºi face capital politic din ranga pe care a luat-o în cap bietul Alboiu. Dacã protestul nostru calm, civilizat, poate fi interpretat de acest vagabond drept „capital politic”, atunci se poate scrie chiar orice în presa românã. Ar fi trebuit, probabil, în mintea mascalzonelui, sã tãcem din gurã, sã nu ne plîngem poliþiei, sã-l lãsãm pe scriitor într-o baltã de sînge. Zi Doamne fereºte, Smotorcea, sã nu iei ºi tu vreo petardã dupã ureche, cã atunci vei pãþi ca ciobanul cu lupul: n-o sã te mai creadã nimeni... Momente vesele în Parlament: domnii Ion I. Brãtianu ºi Dinu Patriciu s-au bãlãcãrit cu mult antren. Primul l-a numit pe al doilea escroc care umblã cu „microbuzul trãdãrii” prin oraº ºi aruncã „pisica democraþiei” din ogradã în ogradã, al doilea l-a numit pe primul „nebunul regelui” ºi Bulã.

Sentimental, noi sîntem de partea d-lui Brãtianu, care oricum e mai cinstit decît Dinu Pãturicã, cel care nici nu e deputat, ci o simplã curea (suportul lui Cataramã, deci). Kilogramul de pulpe de pui a ajuns (la stat!) 550 de lei! Pe vremea lui Ceauºescu era 32 de lei. Da, vor spune democraþii noºtri de azi, dar unde le gãseai? Într-adevãr, nu se prea gãseau. Dar acum ce mare scofalã am fãcut? Azi se gãsesc, dar nu le poþi cumpãra, aºa cã mai mult îþi fac rãu, te iritã, îþi lasã gura apã, mai ales cã sînt destui îmbuibaþi care le cumpãrã cu portbagajul. Zãu, mai ieftine sînt pulpiþele lui Ciocciolina! ªi tot un preþ incredibil, practicat de stat: 16,50 lei oul! Se aude cã, începînd din aceastã sãptãmînã, un ou va costa însã... 23 de lei! Ho, opriþi-vã, nebunilor, cã vã ia lumea cu parul! Petre Mihai Borfaºu dã spectacole de prost-gust. Cititoarea E.H. din Bucureºti ne relateazã telefonic o întîmplare petrecutã în ziua de 9 decembrie a.c. la intersecþia Magistralei Sud cu Str. Gheorghe ªincai. Din neatenþia conducãtorului auto, o Dacie de culoare roºie a tamponat uºor, la stop, un Oltcit argintiu. Ei bine, nenorocire: în maºina din urmã se afla marele campion al democraþiei, speculantul de maºini, informatorul de camerã al securitãþii, cobaiul pe care U.D.M.R.-ul face experienþã, P.M. Bãcanu! Un om normal s-ar fi dat jos ºi ar fi discutat civilizat cu celãlalt ºofer de ocazie, ar fi schimbat niºte numere de telefon ºi ºi-ar fi vãzut de drum. Da, dar cine-a zis cã P.M.B. e un om normal? TOT ce face el, de ani de zile, îl aratã a fi paranoic, cu o puternicã pedalare pe mania persecuþiei. Aºa cã acest un metru ºi un pic a ieºit val-vîrtej cu mustaþa zbîrlitã ºi a început sã urle în disperare: „Sãriþi! M-a atacat Securitatea! Oameni buni, sînteþi martori! Securitatea vrea sã mã omoare! Ajutooor!”. ªi tot aºa mai departe, preþ de vreo zece minute. S-a strîns lumea ca la urs. Dar acolo nu era un urs, ci un biet ºobolan. Singurul ºobolan din lume care are permis de conducere. Echipajul de poliþie care a sosit a constatat ºi identitatea „securistului” care a vrut sã-l omoare pe imbecil: o inofensivã funcþionarã de la I.C.R.A.L. Vitan, pe nume Ciobanu Maria... Vedeþi cum se umflã gogoaºa? Vedeþi cum avem în lume cea mai proastã presã din istoria României? Datoritã unor netrebnici ca acest Bãcanu, sau ca Þeposu, Pippidi ºi alþi copii rãzgîiaþi ºi pîrîcioºi, care n-au fost bãtuþi la timp de pãrinþii lor... Un eveniment memorabil: dl. Ion Iliescu a dispus achitarea ºi punerea în libertate, de sãrbãtori, a membrilor fostului C.P.Ex. E un act de justiþie, dar ºi de milostivire creºtinã, faþã de soarta unor oameni nevinovaþi. Recursul extraordinar înaintat de Procuratura Generalã e de ochii lumii, vã daþi seama. Amintim tuturor cã Partidul România Mare a cerut, încã de la început, eliberarea acestor oameni bãtrîni, bolnavi ºi, mai ales, nevinovaþi. Bravo, nea Ioane, mai rãmîne sã-l aduci la viaþã ºi pe Ceauºescu ºi n-ai probleme la alegeri! Un gînd pios ºi un strop de vin în amintirea marelui artist care a fost Ion Dacian, de la a cãrui trecere la cele veºnice s-au împlinit zece ani. Duminicã seara, televiziunea a prezentat un frumos medalion închinat acestui prinþ al operetei româneºti. Foame mare în Ceho-Slovacia! Printre puþinii fericiþi care au scãpat de acest flagel se numãrã ºi cei trei arbitri de fotbal conduºi de Joseph Marko, care s-au tîrît numa-n coate ºi în genunchi pînã în oraºul italian Genova. ªi acolo ce au vãzut ei? Acolo ei au vãzut cã un mãlai mare de prin locurile lor natale, îndopat bine cu cîrnaþi ºi bere, pe nume Skuhravy, bate mingea într-un meci contra românilor. Aºa cã i-au fãcut pãmpãlãului toate mendrele, l-au lãsat ºi-n ofsaid, i-au acordat ºi lovituri gratuite, ba pînã la urmã au validat ºi singurul gol al partidei (tot din ofsaid, fireºte) ca sãi meargã bine Golemului printre strãini. Dar ºi lor le-au fîºîit niºte teancuri pe la urechi, cã doar nu sînt proºti... Un cititor ne întreabã cum se scrie corect: Republica Cehoslovacã sau Republica CehoSlovacã?! Rãspunsul corect este: Republica Cehoslo-Vacã. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 20 decembrie 1991)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 27 aprilie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Modelul ugandez Borfaºi din toate partidele, uniþi-vã! În Costa Rica face plajã pãsãrica Societatea demonocraticã Ce s-a întîmplat în trãsura Elisabetei a II-a Olivia ªtir, sedusã ºi abandonatã Moartea unui artist Simfonia hahalerelor ªtefan cel Mare ºi Vrâncioaia Zburleanu a cîºtigat un nou mandat de arestare în fruntea PSD, pardon, FRF. Dacã pe Lupescu nu l-ar fi susþinut Dragnea cu atîta patos, poate cã ar fi avut ºi el o ºansã... În Uganda a fost interzis sexul oral. E apogeul familiei tradiþionale! Vã daþi seama ce jale ar fi produs pe scena politicã româneascã o asemenea lege! Majoritatea politicienilor ar fi rãmas fãrã obiectul muncii. Tot despre familia politicã tradiþionalã scrie cu profesionalism ºi Victor Ponta, postmodernistul care a pendulat precum sula lui Hector între Paris ºi Micul Paris: ,,Nu mai suport ipocrizia ºi minciuna unor politicieni care depãºesc orice limitã a bunului-simþ! Haideþi sã facem un meeting uriaº, sã ne explice Liviu Dragnea cum este el un exemplu ºi cum trãieºte el în «familia tradiþionalã»! La acelaºi meeting sã ne spunã liderii noºtri politici cum îºi lasã nevestele acasã în judeþe ºi trãiesc la Bucureºti cu secretarele / cum au amante mai tinere decît fiicele / cum îºi promoveazã iubitele în funcþii de la stat ºi în Consilii de Administraþie cu salarii mai mari decît un medic sau profesor / cum se uitã în timpul ºedinþelor de vot la filme ºi poze pornografice / cum pleacã în strãinãtate pe banii Parlamentului ºi stau doar în camera de hotel cu «consiliera» mai tînãrã cu 25 de ani decît ei / cum îºi aranjeazã divorþurile în aºa fel încît sã nu fie daþi în primire de «fosta» despre ce averi ºi afaceri ilegale au fãcut / cum dau bani cu nemiluita copiilor ºi trec pe numele lor maºinile ºi casele considerînd cã asta este suficient pentru educaþie ºi «familie tradiþionalã»!”. Borfaºii din toate partidele aºteaptã cu sufletul la gurã ca domnul Ciordache sã bage din nou pe þeavã Ordonanþa 13, cã tare le mai e de trebuinþã, fãrã sã se prindã cetãþenii de rînd. ªi dacã se prind, nu le pasã. Mimeazã un pic orgasmul democratic ºi fumeazã în grup infracþional organizat þigara de dupã. Adicã ºi cei care furã fiind la putere, ºi cei care au furat cînd au fost la putere. ªtiaþi cã frumoasa denumire Costa Rica se traduce ,,coasta bogatã”? Sau se traducea, pînã a ajuns acolo, pentru o curã de plajã, orgii financiare ºi gargarã, refugiata Elena Udrea... În timp ce americanii cu vasalii lor atacau Siria, galeria armatei române discrimina galeria Rapidului... Asta-i o încãlcare flagrantã a drepturilor (r)omului. Aþi observat cã noi nu mai trãim într-o societate democraticã ci într-una demonocraticã? Dacã naþi observat, beliþi ochii, nu fasolea, ºi-o sã-l vedeþi pe dracu cum dã ordonanþe de urgenþã! Cu sinceritatea-i debordantã, Mãdãlingi Voicu mãrturiseºte cã înainte de a împlini 13 aniºori se procopsise deja cu o boalã venericã. Asta explicã orientarea politicã a distinsului hartist. Legea salarizãrii unitare a micºorat veniturile multor angajaþi din Sãnãtate. Aºa cã spitalele au început sã semene cu peluzele tribunelor de fotbal. Cele mai fierbinþi urãri de mamã le primesc arbitrii de la Palatul Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu. Zadarnic, sînt vaccinaþi cu nesimþire. Medicul Mircea Duþescu, de la Spitalul din Dumbrãveni (jud.Vrancea), ºi-a împãrþit salariul mãrit cu membrii personalului auxiliar cãrora le scãzuserã veniturile cu sume cuprinse între 500 ºi 800 de lei. Omului cu suflet de aur - dupã mãrturisirile infirmierelor, postate pe reþetele, sau reþelele, n-am înþeles exact, de socializare - nu i s-a pãrut firesc ca salariile medicilor sã fie mãrite în detrimentul celorlalþi angajaþi. Bine, lãsãm la o parte amãnuntul cã medicul lucreazã la un spital de nebuni, fiindcã este posibil sã fi fost infestat de clienþii sãi cu virusul lumilor paralele. Acolo, în altã dimensiune, oamenii sînt mai buni. Dupã exemplul doctorului de nebuni, politicienii români au hotãrît sã sã-ºi împartã veniturile nefiscalizate cu amantele. Cã, oricum, nevestele sînt ocupate cu familia tradiþionalã. Cotoarba Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord a împlinit 92 de cotolani, fiind cel mai longeviv monarh în viaþã, avînd ºi cea mai lungã domnie din istoria perfidului Albion (peste 66 de ani). A trãit cumpãtat, halind sãnãtos ºi ciugulind în fiecare searã cîte un pahar de vin ºi unul de Martini. N-are de gînd sã-l lase pe Charlicã sã se joace de-a regele deoarece s-a îmbîrligat cu o Camillã, în loc sã parcheze în grajdul regal o iapã pur-sînge de genul Dianei. Cea mai frumoasã amintire a ei e de cînd l-a plimbat cu trãsura pe Ceauºescu, iar olteanul, purtat pe aripile vîntului de hurducãturile atelajului, i-a bãgat mîna pe sub coroana regalã, cãreia la Scorniceºti i se spune fustã! Spre surprinderea celui mai iubit dictator român, regina purta chiloþi! Regina a rãmas cu nostalgia ºi regretul sincer cã nea Nicu, care le-o trãsese cu atîta convingere ruºilor, nu ia fãcut bucuria pînã la capãt. Cã doar nu-l invitase în trãsurã pentru o simplã bulãnealã... La o galã de premiere a femeilor de succes îndoielnic, organizatorii au

sãrit-o pe Olivia ªtir, deºi iniþial o bãgaserã în ciorba lor de lobodã, ceea ce a contrariat-o pe nevaccinata doamnã. Dar nici membrilor juriului n-o sã le fie uºor, deoarece primele deochiuri au ºi pornit cãtre ei. ªi pînã nu-i descîntã Andi Moisescu de buba mînzului sec, amestecînd ciuperca piciorului lui Florin Cãlinescu cu creasta cocoºului Mihaelei Rãdulescu, cules din stratosferã numai dimineaþa pe rãcoare, nu le trece. Lumea muzicalã deplînge moartea lui DJ Avicii, rãpus de pancreatitã. Dacã nu bea, probabil cã mai trãia. În schimb, Ionela Prodan na bãut, ºi tot a murit. Nu ºtii cum s-o mai iei. Dacã bei, mori, dacã nu bei, tot mori. DJ Avicii avea 28 de ani, Ionela Prodan - 70. La Piteºti, cu ocazia Simfoniei lalelelor, pînã ºi copiii de grãdiniþã au fost puºi sã defileze prin faþa Vioricãi de la Videle! Iar o fetiþã de numai trei aniºori a fost pusã sã stea în cap, ca sã vadã lumea ca doamna premier. Pãrerea filosofului Mihail ªora (101 ani) este cã aceºti copii nu vor fi niciodatã oameni liberi cîtã vreme li s-a inoculat ideea cã trebuie sã defileze cu umilinþã prin faþa unor autoritãþi. Mai ales cã acele autoritãþi sînt sub nivelul lor intelectual. ªi aºa, Simfonia lalelelor, un lucru frumos, a fost transformatã în Simfonia hahalerelor. În India a fost introdusã pedeapsa cu moartea pentru violatorii de copii. Absolut corect. Ultimul studiu privind nemurirea sufletului spune cã bãrbaþii inteligenþi înºealã mai puþin. Deci tot proºtii sînt fruntaºi în producþie! Cît despre femei, ele nu înºealã deloc, se destreseazã. Tot ca sã scape de stres bîntuiau feciorii Vrâncioaiei prin Munþii Vrancei, dupã cum ne povesteºte Adi Sfinteº în ,,Istoria necenzuratã a românilor” (textele integrale le gãsiþi doar în carte). ,,Rãnit de moarte în amorul propriu de strîmba aia de soacrã-sa care, neþinînd cont de faima lui, îi tãia macaroana în fiecare zi de cîte ori vroia fizicul ei, Fãnel cãlãrea sictirit prin Munþii Vrancei, cu gîndul la ciobanii din partea locului cu care spera sã înjghebeze o oºtire vrednicã de a-i alunga pe turcaleþi din Moldova. Calul i se blegise de tot, se visa la Neptun, la mare, la soare, unde iepele de la herghelia Mangalia aleargã pe plajã aproape goale. Cã nimeni nu le mai poate þine în chingi pe cãldurile astea tropicale. De harnaºament le mai aminteºte nerãbdãtorilor armãsari - trecãtori grãbiþi de instincte primare - doar cîte-o panglicã subþire de curea, trecutã provocator pe sub coada vopsitã în cele mai diverse ºi moderne culori. Calul fãcea spume cã, pe lîngã greutãþile vieþii sale bîntuitã de fantasme, mai trebuia sã-l care ºi pe mototolul de Fane, dar nu nechezã, cã auzise el la ºcoala de gloabe cã moldoveanul era iute la mînie ºi nu era indicat sã-l zgîndãri, cã lesne îþi lua grupa sanguinã în vîrful spadei. Printre bãlãngãneli, Fane zãri o cãsuþã þãrãneascã, cu living-room, nenumãrate dormitoare, bucãtãrii ºi alte acareturi. O bãtrînicã ºucarã îl luã din scurt pe Vodã: «- Care-i mersul pe aici, gaºpere? Scopul ºi durata vizitei...». Fane evitã un rãspuns frontal ºi încercã s-o abureascã pe babã: «- Frumoasã gospodãrie aveþi, mãtuºicã! Sînteþi cumva mãmicã de parlamentar?» «- Nu, aº vrea eu, dar tãntãlãii ãºtia ai mei nu s-au bãgat în politicã. Din nenorocire, casa este fãcutã cu greu, din muncã cinstitã, c-ai mei sînt ciobani ºi cîºtigã bine.» «- Cît mã bucur cã mai sînt oameni harnici în Moldova! Cred cã are preþ bun brînza, c-altfel chiar ºi pentru voi era greu sã investiþi atît...» «- Are o laie. Nu cu oile cîºtigãm parale,ci cu turismul.» «- Adicã?» «- Adicã pe aici, prin munþi, bîntuie toatã vara franþuzoaice, englezoaice ºi nemþoaice nesatisfãcute de frumuseþile din þãrile de unde provin. Astea sînt rele de muscã ce nu s-a pomenit, le întrec ºi pe basarabence, dacã poþi sã-þi imaginezi! Din pricina aista umblã numai pe la umbrã, prin tufiºuri, cu bãieþii mei dupã ele, sub pretextul cã le teleghideazã, adicã le sînt ghizi. Acu, ce le-o fi fãcînd, cum le-o fi teleghidînd, nu ºtiu, sigur e cã toamna, cînd coboarã cu oile pentru iernat, flãcãii sînt plini de bani. De valutã, meºtere, de mãlai adevãrat.» «- Mãtuºicã, înþeleg cã din banii ãºtia ºi-au cumpãrat multe oi?» «- Aiurea, oile sînt acoperire pentru fisc. De la un timp nici nu mai fatã, cã mai sînt cîteva vãdane, ca ºi mine, cã berbecii i-au fript flãcãii la focurile de tabãrã fãcute cu turistele. ªi cum oaia fãrã berbec e ca berbecul fãrã oaie, lucrurile nu stau prea grozav în turmã. Ca sã glumesc un pic cu tine, cã te vãd cam supãrat, avem oi, dar miei... nu, dacã înþelegi ce vreau sã spun.» «- Înþeleg, înþeleg, cã în alte condiþii ºi eu sînt tare la ghiduºii. Uite, ºi noi la Suceava avem þînþari, dar muºte tot ca mieii voºtri.» «- Ha ,ha, ha... ºtii cã-mi placi! Hai pe prispã la un visechi mic, fac cinste. Nu descãleca, e loc destul, cã pe aici îºi duc

bãieþii mei caii putere în garaj. ªi zici cã eºti din Suceava?» «- Nu, madame, acolo lucrez.» «- Cum sã lucrezi acolo? Moldovenii îºi au serviciul la Braºov sau la Bucureºti. ªi nu mã lua pe mine cu franþuzisme cã mã supãr. Eu nu-s de-alea de le întinde bãieþii mei la soare ca pe ºerpoaice. Vrâncioaia-i fatã bãtrînã, cu brîul de lînã, ºi cu mine ori vorbeºti civilizat, ori mã scuteºti! Clar, mister?» «- Iartã-mã, mãtuºico, dar nici nu ºtiu cum te cheamã ...» «- Pãi eu ce-þi spusei adineauri, sau nu prea te ajutã fasungul? Vrâncioaia îmi zice.» «- Frumos nume, de unde þi se trage?» «- De la Vlahuþã. Îl ºtii, nu?» «- Nu.» «- Atîta lipsã de culturã nu pot sã accept. E Vlahuþã care mã trãgea de gentuþã. Na, cã þi-am zis-o, nu te mai holba aºa, e un spirit de glumã. ªi ce faci la Suceava? Vinzi haine second-hand? Eºti peºte?» «- Nu, Vrâncioaio, nu sînt peºte. Sînt domnitorul Moldovei.» «- Aoleu! Vai de capul tãu, prãpãditule, cã n-ai fost în stare sã înveþi o meserie cinstitã! ªi, mã rog, ce cauþi pe aici, cumetre? Nu trebuia sã fii la rãzboi? Cã eu aºa am auzit cã merg lucrurile în þara asta: fiecare cu treaba lui. De-un par exampl: bãieþii mei trebuie sã fie la franþuzoaice, acolo sînt. Tu de ce nu eºti la luptã c-am auzit cã numai cu asta te ocupi?» «- Am fost, mãtuºico, dar am ºters-o englezeºte cã turcii erau cam nervoºi ºi-n condiþiile astea nu prea era indicat sã stau pe acolo.» «- Vrei sã zici cã ai luat-o pe coajã?» «- Cam da.» «- Aoleu, te-ai tîmpit? Pãi dacã pun turcii laba pe noi s-a dus naibii turismul din Carpatian Garden, cã nici mãcar Elena Udrea nu vrea sã aibã de-a face cu ãºtia. Franþuzoaicele nici atît, cã ele e moarte dupã ciobanii mei. Cã e celebri. Unul care le-avea cu limbile strãine a apãrut într-o creaþie de mare circulaþie.» «- În ce capodoperã?» «- În Mioriþa. Vorbea cu oaia. C-avea o oaie melancolicã cãreia i se nãzãrea din orice cã pe bãiatul meu îl paºte primejdia morþii.» «- ªi nu era adevãrat?» «- Sanchi! Flãcãul e sãnãtos, n-are nici o garã cu nimeni, e valabilvalabil, n-are cazier, ce sã-l mai laud, e O.K.» «- ªi oaia ce zice de chestia asta?» «- Nu mai behãie nimic, cã într-o searã bãiatul a venit mai aghesmuit decît de obicei, s-a culcat lîngã ea ºi au început sã discute în contradictoriu pe tema ancestralã a incompatibilitãþii dintre consumul de alcool dublu rafinat ºi amorul fizic. În plus, l-a cicãlit cu vechile obsesii legate de destinul fiului meu. Cînd m-am trezit dimineaþa ºi m-am dus sã dau la gãini, Mioriþa se unduia în bãtaia vîntului, pe culme, sub formã de pastramã ºi cîrnaþi. A fost bunã, recunosc, a mers de minune cu o Tãmîioasã de Cotnari. M-a uns la suflet ºi pe beregatã, dar, într-un fel, tot îmi pare rãu dupã ea. Cã mai sporovãia cu feciorul meu în nopþile lungi de iarnã, cînd franþuzoaicele e departe. Dar ce sã-i faci, asta-i viaþa, nu poþi sã fii ºi cu fusu-n brîu ºi cu sufletu-n rai. Dar sã revenim la chestiune, c-am divagat destul. Cu ce te pot ajuta?» «- Mãtuºico, am nevoie de ostaºi. Sînt mulþi ghizi prin munþii ãºtia?» «- Vreo zece mii.» «- ªi turiste?» «- De trei ori mai multe.» «- ªi se descurcã?» «- Oho... ho... ªi încã nu-s de ajuns, cã oferta bãieþilor e mai lungã decît cererea.» «- Asta-i perfect. Poþi sã-i convingi sã m-ajute la rãzboi?» «- Eu îi conving, cã d-aia-s Vrâncioaia. Dar te costã... » «- Cît?» «- Fãnele, ºtii cum e cu economia de piaþã: cînd eºti la ananghie nu te ajutã nici dracu. Te costã mult ºi sã nu începi sã-mi împui capul cu patriotismul, cu dragostea de þarã, tra, la, la, la ...cã la mine nu þine.» «- Cît? Cã n-am timp de negocieri.» «- Auzi, Fãnele, tu vezi bine prin ochelarii ãia?» «- Vãd perfect, n-am nici un fel de probleme. útia-s ca ºi-ai matale, de soare.» «- Dacã zici cã eºti ochios, uitã-te de jur-împrejur. Aºa, înalþã-te pe crupa calului! Vezi toþi munþii ãºtia. Dacã mi-i dai acum, pe loc, fiii mei e ºi-ai tãi, îi cãlãresc pe turci de-i deºalã. Garantez. Eu cunosc finalul legendei.» «- E-n regulã, mãtuºã. Pînã-þi fac zapisul, butoneazã celularul cã n-avem timp de pierdut.» «- Of course, dugliºule! Dar de ce descaleci?» «- Vreau sã mã duc la baie.» «- A, nu te deranja, cã bãieþii mei, nefiind duºi prea des la oraº, n-au prevãzut aºa ceva pentru vila lor. Aºa cã fã ºi tu ca ei, chit cã eºti domnitorul þãrii... » «- Adicã?» «- Adicã du-te-n porumbul din spatele casei ºi pune-þi calul sã stea de ºase...»”. Promouºãn: Cu ajutorul lui Dumnezeu ºi al legendelor din ,,România pitoreascã”, Fane i-a pus cu botul pe labe pe turci. E drept cã labele le aveau la Dunãre. Dar ãsta era un lucru pozitiv, cã astfel se mai spãlau ºi ei pe picioare. Aºa cã în perioadele de pace, Fãnel fãcea ce ºtia el mai bine: chefuia crunt... Dupã care îl vizita pe Daniel Sihastru, singurul personaj din acea vreme care avea tupeul de a-l contrazice ºi a-l beºteli fãrã perdea ºi fãrã sã-ºi piardã dovleacul. D-aia zic cã ar fi pãcat sã pierdeþi primul fullcontact dintre aceºti bãieþi faimoºi din calendarul creºtinortodox, care s-a desfãºurat în niºte circumstanþe deosebite: Fane venea de la striptis, de la Cotnari... CONTELE DE MONTE-CRISTO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 27 aprilie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Generaþii pierdute Într-una din zilele trecute, venind în vizitã la prietenul meu Grigore Pãstîrnac, pe care nu-1 mai vãzusem de multiºor, l-am gãsit acasã pe fiul lui, Daniel, un tînãr de 21 de ani... L-am întrebat despre ai lui, în primul rînd, ce mai fac ºi cum o duc cu sãnãtatea, pentru cã la ultima noastrã întrevedere îmi spuneau cã nu se simþeau prea bine... Deºi nu sînt aºa în vîrstã, se plîng de picioare, iar durerile, fie cã e vreme cu soare sau umedã, îi þintuiesc adeseori la pat. Ei cred cã toatã suferinþa lor vine de la alimentele pe care le consumã ºi care au în componenþã substanþe periculoase pentru sãnãtatea oamenilor... Explicaþii se gãsesc pentru toate, numai cã nimeni nu face nimic în acest sens... Se pare cã pe Daniel îl luasem din pat, cã avea ochii cîrpiþi de somn ºi dãdea semne cã nu prea avea chef de vorbã. Dar, din jenã faþã de mine, nu avea încotro, aºa cã încercã sã mã lãmureascã: – Ãi bãtrîni, adicã pãrinþii mei, sînt la piaþã... De cînd au închiriat o tarabã la care vînd legume ºi fructe, nu mai sînt de gãsit acasã... întreaga zi stau acolo, ce leo mai fi trebuind, nu înþeleg... Au casã, masã, maºinã, pensii... Doar lãcomia, numai lãcomia îi face sã fie astfel. În loc sã se odihneascã, sã meargã în staþiuni, ei se duc la muncã, îmi zice tînãrul, cu o seninãtate pe chip de parcã ar vorbi despre niºte strãini ºi nu despre pãrinþii lui... Nu au vrut sã mã asculte - continuã el cînd le-am zis sã vindem apartamentul ºi sã cumpãrãm altul mai la periferie, cu camere mai puþine, iar cu suma rãmasã, sã ne deschidem o afacere profitabilã, din care sã curgã banii. - ªi tu?, îl întreb eu, ºtiind cîte ceva de la fratele lui, cum cã ar fi abandonat liceul de prin clasa a unsprezecea... Ambii fii ai prietenului meu se þin numai de nãzbîtii. Beau în scara blocului... Fumeazã unde apucã ºi aruncã mucurile de þigarã pe jos, la întîmplare... Cînd erau atenþionaþi de vreun vecin cã nu e frumos ce fac, scînteia rãzboiului se aprindea de îndatã... Azi aºa, mîine tot aºa, au ajuns spaima cartierului, iar locatarii din bloc au fost puºi în situaþia sã cheme poliþia, pentru cã le tulburau liniºtea... Bietul meu prieten, vãzînd cã nu poate sã o scoatã la capãt cu ei, i-a lãsat sã facã fiecare ce vrea.

Turnul Timpului din Sighiºoara În Sighiºoara, oraºul liniºtii veºnic renãscute, drumul de verdeaþã al copacilor te conduce grãbit spre fortãreaþa burgului de odinioarã, prelingîndu-se, aidoma Tîrnavei molcome, printre maluri de ferestre înroºite de muºcate. Dacã vizitatorul înfometat de evocãrile istoriei medievale cuteazã sã întindã pasul pentru a cuprinde mai repede tabloul unei cetãþi ieºite ca din poveste, primul ansamblu arhitectonic care-i va atrage atenþia va fi, desigur, Turnul cu Ceas, efigie simbolicã marcînd nu numai centrul vechiului burg, ci pe cel al oraºului întreg. În Secolul al XIV-lea, cetatea îºi formeazã bresle puternice, conferindu-le autoritate ºi autonomie. Pe timp de rãzboi, fiecare turn construit de meºteri ºi calfe apãrã oraºul sub armele breselei ce l-a ridicat. Astfel, aurarii, cojocarii, fierarii, frînghierii, croitorii, mãcelarii, cizmarii ºi tîmplarii îngroaºã necontenit zidurile turnurilor ºi bastioanelor proprii, consolidînd, de-a lungul timpului, vigoarea ºi faima Sighiºoarei. Deºi Turnul cu Ceas nu aparþinea vreunei bresele anume, acesta, clãdit în Secolul al XIV-lea, a adãpostit timp de aproape 200 de ani sfatul comunal, fiind sediul adevãratei autoritãþi publice, iar zidurile sale, groase de 2 metri, i-au conferit ºi o importantã funcþie de apãrare. Trecînd pe sub bolta masivã a intrãrii principale în cetate, te aºtepþi parcã sã fii întîmpinat de halebardieri, atît de pregnant te urmãreºte imaginea de legendã pe care þi-o întãreºte priveliºtea frumosului turn cu orologiu. Acoperiºul sãu, încununat cu þiglã policromã, smãlþuitã, cu 4 fleºe zvelte, adãposteºte, probabil din 1634, mecanismul continuu transformat al orologiului cu figurine, adevãratã inimã a Sighiºoarei, cu bãtãi grave, scandînd anii ce-au devenit veacuri. Construit

 

P Po o ll e em m ii c c ii

– Eu am fost toatã noaptea la distracþie, în centrul istoric, îmi zice... ªtiþi unde?, mã întrebã el cu ochii bulbucaþi de bãuturã. – Ei, mãi Daniel, cum sã nu ºtiu unde este centrul istoric?... Dar nu cum este acum... – Da, da, acum, aici e distracþia mare. – ªi cum te-ai distrat o noapte întreagã? – Am ascultat muzicã, am cîntat, am fumat ºi am bãut pînã n-am mai ºtiut de mine. Sã ºtii ºi mata, moºule, nu mai sînt timpurile alea ale voastre, comuniste... muncã ºi iar muncã, de te rupeai în douã... Nu ºtiu ce le-au trebuit ãstora bãtrîni tarabã... Piaþã... Ne-au fãcut neamul de rîs, ºi mai ales pe noi, copiii lor... Tata, care toatã viaþa lui a fost profesor, iar mama, contabilã... uite ºi mata ce le-a trecut prin cap: sã se facã pieþari... Da, pieþari din ãia, ca nea Goguþã de la Bragadiru, pe care toatã ziua îi vezi cu paporniþele dupã ei... Pe fratele meu l-a supãrat aºa de tare chestia asta, cã a plecat prin toatã lumea, sã nu-l mai arate nimeni cu degetul pentru ceea ce-au ajuns pãrinþii noºtri la bãtrîneþe... Le-am zis sã aibã rãbdare ºi sã facã rost de bani, apoi sã-ºi deschidã o afacere: un club, o firmã puternicã de construcþii. Aºa e într-o economie de piaþã, nu sã-þi compromiþi familia, vînzînd la piaþã o legãturã de pãtrunjel pe un amãrît de bãnuþ... Oricum, nenicule, pe mine nu mã intereseazã afacerea lor. Sînt tînãr ºi vreau sã mã bucur de viaþã, sã mã distrez, cã am timp destul sã muncesc... Dacã ei s-au spetit mai bine de patruzeci de ani în cîmpul muncii, cu ce s-au ales? S-au fãcut pieþari, sã-ºi rotunjeascã veniturile... – Dar distracþia nu costã?... – Sigur, dar mã descurc, doar de asta am creier în cap, altminteri eram mort de mult... Bãnuiesc în ce mod se descurcã Daniel, fiul bunului meu amic, Grigore Pãstîrnac, care, ca ºi mine, a venit de la þarã în Bucureºti ºi, pînã sã ajungã profesor, a pornit de la munca de jos. Acum, la bãtrîneþe, a fãcut o micã afacere, de care fiilor lui le este ruºine, pe motiv cã le stricã reputaþia. Uite aºa se pierd generaþiile... E trist, ºi este cu atît mai grav cu cît concepþiile ºi modul total diferit de abordare a vieþii nu fac decît sã adînceascã neînþelegerile, soldate uneori cu certuri extrem de grave, între copii ºi pãrinþi, cum e cazul ºi cu eroii acestor rînduri. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ iniþial din lemn, mecanismul, care înfãþiºa locuitorilor scurgerea timpului pe douã cadrane uriaºe, mînuia, ca la un teatru de pãpuºi, defilarea periodicã ºi linã a unor figurine reprezentînd zilele sãptãmînii, iar pe meºteºugari îi trezea din toropeala oboselii celor 12 ore de lucru cu loviturile de ciocan ale unei figurine anume. Astfel, aproape patru secole încheiate, sãgeata cea mai înaltã a turnului cu ceas a strecurat timpul în inima unor pãpuºi fãrã moarte, încoronate cu însemnele simbolice ale unor aºtri cereºti: luni-Luna; marþi-Marte; miercuriMercur; joi-Jupiter; vineri-Venus; sîmbãtã-Saturn; duminicã-Soarele. Ca într-o melopee veºnicã, la fiecare miez de noapte, figurina meºterului cãldãrar loveºte cu ciocanul de 4 ori, cîte sferturi de ceas au trecut, iar orologiul anunþã solemn, prin cele 12 bãtãi, sfîrºitul unei zile, cînd acoperiºul turnului se lumineazã puternic pentru a vesti cu feeria cuvenitã ivirea zilei urmãtoare, prin alunecarea în umbrã a figurinei ce se duce, precum ºi apariþia alteia. În anul ,,marelui foc” ce a mistuit oraºul, deºi ceasul ardea, figurinele construite de meºterul Johan Kirschel în 1648 sînt miraculos salvate ºi vor fi înlocuite prin altele, din fier forjat. Dupã douã reparaþii, una în 1775 ºi alta în 1804, figurinele amorþesc timp de aproape 150 de ani, deºi mecanismul ceasului va fi total refãcut în 1906. Însã, cetatea renaºte cu oamenii ºi pasiunile lor. În anul 1968, I. Conrad, electrician ºi iubitor de ceasuri (a reparat ºi ceasul Horei Unirii din Iaºi), într-o duminicã, dupã ce a fost vizitat în vis de pãpuºa cu soarele-cununã, a luat hotãrîrea sã tãmãduiascã braþele bãtrîne ºi inerte ale pãpuºarului din spatele ceasului. A trudit ani de-a rîndul ºi a meºterit în nopþi de veghe, aidoma fãurarilor din poveste, rotiþe ºi stãngi noi, a îmbrãcat marginile braþelor în rulmenþi, iar la capãtul lor a plãmãdit ºi o inimã electricã nou-nouþã care, într-o bunã zi, ca într-un basm de Andersen, a insuflat iar viaþã pãpuºilor, descãtuºate din înþepenirea anilor scurºi parcã fãrã vlagã, în umbra ceasului neînsufleþit. DRAGA PALEOLOGU

Turnul cu Ceas din Sighiºoara

În amintirea Mihaelei Runceanu Mult talentata Mihaela Runceanu A pãrãsit aceastã lume, o lume Prea adesea debusolatã ºi Foarte departe de preceptele christice; A pãrãsit aceastã lume, În punctul culminant al carierei sale, În care ,,au suspinat corzile lirei Cu-acelaºi sfînt arcuº“... Dar nu vreau sã-mi mai amintesc De ambianþa tragicã în care Ne-a pãrãsit, prematur - Nu, Doamne, Dumnezeule Doamne! Ci de arta ei, de un lirism miºcãtor De inimi, pure precum roua dimineþilor, De arta ei, ca ,,un rãsãrit de soare, unde, Cu buze de rubin, ne surîdea dimineaþa”... Mihaela Runceanu, În fiecare tãlmãcire a ei, Intim asociatã muzicii noastre uºoare, Nu o datã, Ascultînd-o ºi reascultînd-o, Mi se pãrea cã ,,Pe fiecare lujer Apãrea O parã de luminã”... DORU POPOVICI

Ochiul vindecat

Scriu cu lumina ce mi-o dãrui, Doamne, În ochiul care pare vindecat. Vor mai veni ºi ierni, ºi alte toamne, ªi primãveri pe lutul sfîºiat. ªi verile, o mare de luminã, Împrãºtiate-n zãri cu rîs zglobiu – Mã-ntorc la anii care au sã vinã ªi-mbrãþiºez pãmîntul cald ºi viu. Ave, Isuse! Oamenilor, ave! Din depãrtãri surîde un veac trist, Privind în zãri necunoscute nave Cum taie timpul unde eu exist. GEORGE MILITARU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 27 aprilie 2018

Polemici  Controverse BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Filosofia Naþionalismului Sînt popoare întregi care trãiesc azi sub semnul naþionalismului. Existã alte popoare în Europa care se definesc tocmai prin aceea cã nu sînt naþionaliste. ªi unele, ºi altele, prin urmare, au luat atitudine: pentru sau împotriva lui. Mai e ceasul sã te întrebi ,,ce temeiuri are naþionalismul”? Da, mai este ceasul. Nu pentru a aproba sau revizui ceva. E prost filosof cel care þine morþiº sã dea sfaturi. Ci numai pentru a înþelege. E o demnitate specialã, aceasta a înþelegerii unui lucru. ªi oricît de tîrziu ai înþelege, oricît de zadarnic ar fi actul tãu de înþelegere, el singur dã nobleþe faptei. Ne trãim viaþa cum putem, dupã împrejurãri, dupã ursitã...; ºi abia la urmã, cînd nu mai poþi schimba nimic, abia atunci pricepi cã lucrurile au avut ºi ele un rost, cã viaþa ta a fost ºi ea cu niþel tîlc. ªi acum sã ne întrebãm: ce tîlc sã aibã naþionalismul acesta din zielele noastre? Cum au fãcut popoarele sã-ºi adînceascã din nou graniþele, în loc sã le desfiinþeze pur ºi simplu? Ar fi fost atît de firesc ca omenirea sã asculte îndemnul veacului trecut, îndemn de a organiza lumea pe baze cît mai raþionale. ªi de ce chiar acum, dupã rãzboi, lumea, obositã de atîta adversitate, nu s-a înfrãþit în cuprinsul unor State Unite ale Europei, pe deasupra oricãror interese particulare? Ar fi fost atît de frumos... Ar fi fost frumos, ºi ar fi fost niþel prea simplu! Timpul nostru este mai tulburat, timpul nostru e mai adînc decît o dovedesc asemenea soluþii. ªi renaºterea naþionalismului, atunci cînd toate aparenþele impuneau o soluþie potrivnicã, e tocmai mãrturia faptului cã lumea de azi vrea sã trãiascã, niþel, în adîncime. Dacã ni s-ar cere sã-l definim în puþine cuvinte, am spune cã naþionalismul reprezintã, în zilele noastre, o întoarcere la mister; o recunoaºtere ºi acceptare a misterului. Vedeþi, veacul al XIX-lea ºi-a fãcut un punct de onoare din a combate misterul pe toate tãrîmurile; iar cînd nu-l mai putea combate, din a-l nesocoti. Ce-i asta mister?, pãreau a zice înaintaºii noºtri. Omul e destul de deºtept ca sã nu-ºi mai chinuiascã degeaba mintea cu asemenea chestiuni. ªi atunci, dupã cum ºtiþi, s-au pornit sã ridice în slãvi ºtiinþa,

MARI LUPTÃTORI PENTRU DREPTURILE ªI UNITATEA ROMÂNILOR

Acasã la Vasile Lucaciu (4) La mitingul de protest de la Alba Iulia au participat 35.000 de români, printre care ºi Vasile Lucaciu, conducînd un convoi restrîns de þãrani ºi intelectuali sãtmãreni. La 14 iulie 1912 a fost în audienþã la Papã, trimis fiind de cãtre Conferinþa Naþionalã a românilor ardeleni de la Alba Iulia, pentru a protesta împotriva încorporãrii parohiilor româneºti la episcopia de Hajdu-Dorog ºi ruperea lor de dieceza din Gherla ºi Oradea. Papa 1-a distins prelat papal cu crucea de aur pectoralã, ca pe episcopi. Vasile Lucaciu, mîndru ºi demn, nu primeºte distincþia, de vreme ce venise sã reclame „expansioniºtii maghiarizãrii”, iar Papa nu-i dãdea nici un fel de garanþie a redresãrii situaþiei precare a românilor din Transilvania ºi a credinþei lor strãmoºeºti. Primeºte, totuºi, cea mai ieftinã cruce din lemn de la Vatican – pãstratã la loc de cinste în casa-muzeu de la Apa –, ca semn, desigur, cã a fost la Papã în vremea respectivã ºi a ridicat problemele românilor; dar la plecare se fãcuse cã uitase sã-i sãrute inelul pontifical ºi-l supãrã astfel pe marele prelat. Aºadar, nici nu este de mirare cã datoritã activitãþii sale prodigioase, datoritã frumoasei sale þinute morale, Lucaciu avea sã se bucure de un imens ºi binemeritat prestigiu încã în timpul vieþii. Ca un stejar din mîndrele pãduri transilvane a suferit furtuni grele, potrivnice, ºi a suferit ani grei de detenþie, dar nu s-a încovoiat. Convingerile i-au rãmas ferme ºi de nestrãmutat. Era viþã de iobag hãrãzit sã rabde umilinþele ºi nevoile, dar numai pînã la un punct! Pentru cã durerile lui erau durerile naþiei lui. Plîngerea românilor din Corodul sãtmãrean a intrat în istorie: „Noi, nãscuþi ca români, dar limba noastrã maternã ne-maivorbindu-se... dorim ca o limbã ºi un suflet a învãþa în ºcolile noastre româneºti”. Despre tineret se afirmã în acelaºi cutremurãtor document: „...au crescut în aºa spirit cã se ºi ruºineazã cã aparþin valahilor...”, iar în final se mai subliniazã: „Acum vrem sã trãim ca români ºi ca români vrem sã murim! Pretindem sã ni se dea limba noastrã maternã vorbitã”. Într-un alt document similar aparþinînd românilor din Petea, sat românesc aflat la fruntariile þãrii, se spunea: „Din sufletul ºi trupul nostru ne legãm de scumpa limbã ºi sfînta lege româneascã”... O consfinþire

adicã puterea de cunoaºtere a minþii omeneºti, ºi tehnica, adicã puterea ei de stãpînire a lumii. De aceea, independent de meritele lui, veacul al XIX-lea a fost unul din veacurile cele mai îngîmfate, cele mai pline de ele. Un veac care-ºi închipuia cã e culme a omenirii! Singurul veac care ºi-a scris istoria: poate cunoaºteþi cartea, altãdatã renumitã, a lui Houston-Steward Chamberlain, ,,Obîrºia veacului al XIX-lea”. Auziþi, un veac care-ºi cautã obîrºia. ªi încã unde? Pe la greci, pe la romani, prin Evul Mediu – cam prin toatã istoria, într-un cuvînt. Toatã istoria ,,culmina” în veacul al XIX-lea. E lesne de închipuit ce credea un asemenea veac despre mister. Misterul? Dacã mai existã aºa ceva, e departe, e dincolo de lumea cunoscutului. ªi totuºi nu e dincolo, e dincoace, simte omul de azi. Iar cu aceasta, toate lucrurile se rãstoarnã. Misterul nu este; misterul eºti. O simplã schimbare, de la persoana a treia la a doua. Dar cîte n-aduce în urma ei, chiar, sau mai ales, în ce priveºte chestiunea naþionalismului? Misterul nu e undeva, dincolo de sfera cunoscutului, ci e aici, printre noi, odatã cu noi, în noi. (...) E o tainã mare, sufletul românesc, pe care numai cel ce ºtie sã întrebe, numai cel ce ºtie sã asculte, îl aude destãnuindu-se. ªi este o cinste pentru cãrturarii aceia – ºi bãtrîni ºi tineri – care se duc la sat, recunoscînd fãþiº cã misterul e materia cercetãrii lor, iar mãrturisirea e metoda. Dar tot ca mãrturisire de tainã proprie, de fire proprie, înþeleg naþionalismul ºi doctrinarii români. A apãrut acum vreo 2 ani o carte, care n-a fost încã preþuitã cum trebuie: ,,Românismul”, de profesorul Rãdulescu-Motru. Gînditorul acesta este unul dintre cei care au luptat întotdeauna cu hotãrîre împotriva imitaþiei. Sã nu ne luãm dupã alþii, îndemna dînsul acum vreo 30 de ani lumea politicã româneascã; aºa o îndeamnã ºi azi. Fiecare neam trebuie sã-ºi dea constituþia lui, sã se cîrmuiascã dupã firea lui, cu mijloacele lui. Românism nu înseamnã catalogul însuºirilor româneºti. Înseamnã însã recunoaºterea ºi punerea la lucru a acestora. (...) Amintiþi-vã de un alt gînditor al nostru, de dl. Lucian Blaga ºi de încercarea sa de a capta fenomenul românesc. Una din trãsãturile sufletului românesc e, dupã domnul

Blaga, de a purta cu sine Spaþiul Mioriþei, legãnarea aceea între deal ºi vale, de la plai la plai, care îl face pe român sã cînte doina într-un fel al sãu, sã-ºi înalþe casa într-un fel al sãu, sã trãiascã viaþa într-un fel al sãu. Cînd mãrturiseºte, sufletul românesc se roteºte dupã modelul spaþiului mioritic – iatã ce vrea sã spunã domnul Blaga. Misterul românesc pecetea asta o pune pe lucruri. Atunci, sîntem în drept sã spunem cã ºtim ce este naþionalismul. Putem ºi statornici care sînt cele douã condiþii de principiu ale lui: 1) Sã recunoºti deschis cã misterul e aici, în mijlocul lumii, în inima lucrurilor. 2) Sã-þi dai seama cã nu-l luminezi cu mintea singurã, ci cã se lumineazã el, cu fapta. Dar nu toatã lumea vrea sã înþeleagã aºa ceva. (...) ªtiþi povestea cu americanul acela care s-a sinucis? S-a sinucis fiindcã se plictisise sã facã zilnic aceleaºi lucruri: sã punã ºi sã scoatã ghetele, sã facã ºi sã desfacã cravata, sã plece ºi sã se întoarcã de la plimbare. ªi el era luminat; era prea luminat ca sã creadã cã dincolo de pusul ºi de scosul ghetelor viaþa este încã ceva. Noi, sã fim mai puþin ,,luminaþi”, ºi s-o credem: viaþa este încã ceva. CONSTANTIN NOICA (Fragment din Conferinþa prezentatã la Radio, 5 februarie 1938)

mai aleasã a unirii nu trebuia fãcutã decît muiatã în colþul inimii acestor ardeleni destoinici. „Dreptatea e cu noi!”, afirma Vasile Lucaciu. Istoria devine ea însãºi un act justiþiar. Raþiunea istoriei este ºi raþiunea dreptãþii, ºi pînã la urmã dreptatea învinge ºi istoria consemneazã dreptatea fãcutã în timpul istoric. „Eu cred în deplina reuºitã a cauzei româneºti, cãci aceastã cauzã este dreaptã... La lupta noastrã se asociazã toatã suflarea cugetãtoare. Cred ºi sînt sigur cã vom învinge”. Aceeaºi credinþã era implantatã de mult în inima sa, cãci iatã ce-i scria patriotului sãlãjean Gheorghe Pop de Bãseºti: „Eu le-am spus-o la Satu Mare, la proces, cã voi ajunge sã fiu ales deputat pentru Dieta din Bucureºti. S-au cutremurat grozav la aceastã ameninþare ºi nici n-au avut curajul sã reacþioneze. Simþeau în subconºtientul lor cã spun un adevãr profetic, pe care ei nu-1 vor putea evita, cãci aºa vrea istoria, aºa vrea destinul, fiindcã e firesc sã fie aºa. E chestiune numai de timp ºi vom învinge”. Tribunul neînfricat ºi-a plecat vipiile ochilor sãi negri de cãrbune în cãrbunele pãmîntului. „Leul de la Siºeºti” sa stins din viaþã la 70 de ani, discret ºi sãrac, într-o zi tîrzie ºi mohorîtã de noiembrie. La 1 decembrie 1922 i se fac funeralii naþionale ºi este înmormîntat în domul înãlþat de el la Siºeºti, pe al cãrui frontispiciu scrie: „Pro S(ancti) Unione Omnium Romanorum”. Este închinat, prin urmare, „Sfintei uniri a tuturor românilor”. Primul-ministru al þãrii de atunci, Ionel I.C. Brãtianu, depune o însemnatã decoraþie pe cosciugul urmat de puhoi de „poporeni”. Iuliu Hosu îi conferã, în calitate de episcop, titlul de vicar, post-mortem. Poetul tulburãtoarelor cîntece ale „pãtimirii noastre”, Octavian Goga, rosteºte un epitaf tulburãtor, din care reproducem doar finalul: „Toate steagurile se apleacã în faþa acestui sicriu, asupra cãruia, în numele ardelenilor cu care ai pribegit pe drumul idealului, pãrinte Vasile, eu, smerit ucenic, arunc astãzi un bulgãr de þãrînã”. Pe lespedea de marmurã dãruitã de elevii liceului „Dr. Vasile Lucaciu” din Carei (director Aurel Coza), stau înscrisuri, ca un legãmînt peste vecie: „Sub aceastã lespede smeritã odihneºte înflãcãratul apostol ºi tribun, prin care geniul românesc ºi-a purtat fãclia redeºteptãrii ºi întregirii, pãrintele Vasile Lucaciu. Cum tu pururi ai fost treaz pentru nevoile neamului, drept recunoºtinþã îþi fãgãduim cã vei trãi vecinic, îndeosebi în sufletul nostru, al generaþiilor care ne creºtem la ºcoala patronatã de tine: Liceul «Dr. Vasile Lucaciu» din Carei, care-þi închinã acest monument admirîndu-þi lupta ºi slãvindu-þi viaþa bineînchegatã în fapte mãreþe. Dormi în pace, tu, care eºti al tuturora”. Cît

adevãr de necontestat în acest epitaf gravat marmorean: Dr. Vasile Lucaciu este al nostru, al tuturor românilor! Statuia lui Medrea, din Municipiul Satu Mare, relief în bronz ronde-bosse, lucratã în epoca de maturitate a sculptorului, ni-l redã întocmai, portretul ºi miºcarea fiind efectuate dupã naturã, probabil în anii premergãtori morþii. Statuia are o înãlþime de 4,5 m ºi o greutate de 4 tone. Este consideratã ca unul din cele mai „fericite monumente ale artei statuare româneºti”. Soclul este învelit în marmurã de Buteasa ºi se aflã pe o platformã de 15/15 m. Pe statuie este montat ºi un basorelief fãcut în aceeaºi perioadã cu statuia ºi intitulat „Flacãra”. ...Acesta este omul care a proiectat luminã în jurul sãu, patriotul ºi tribunul înflãcãrat dr. Vasile Lucaciu. Nãscut în acest loc anume pe harta þãrii, el ºi-a adunat puterile ºi nãzuinþele, înþelepciunea ºi credinþa, voinþa ºi aspiraþiile ºi, cu o îndîrjire fãrã seamãn, ºi-a închinat viaþa în slujba luminãrii veacului sãu ºi a poporului sãu, pe care 1-a iubit ca pe nimeni altcineva. Cãci iatã ce replicã memorabilã îi dã ministrului Instrucþiei Publice din acea vreme, A. Tréfort, cînd acesta îl ademenea cu promisiuni pentru a-l rupe din comunitatea din care fãcea parte, propunîndu-i postul de profesor public ordinar la gimnaziul superior din Losoncz (Ungaria), unde urma sã predea limba maghiarã ºi latina; rãspunde ferm, cum fermã ºi energicã i-a fost întreaga viaþã: „Declar înaintea excelenþei tale cã înaltul guvern maghiar nu dispune de atîtea milioane, pentru care sã-mi las eu poporul românesc”. Iar cu ocazia întîlnirilor cu ziariºtii ºi politicienii strãini, cînd pleda cauza românilor peste hotare, afirma fãrã emfazã, îndreptãþit: „Acolo unde sînt eu, bate inima Ardealului”. Fireºte, cel ce pleacã spre evocarea adevãrului istoric, spre evocarea vieþii ºi activitãþii marilor personalitãþi ale neamului, are o mare datorie ºi o rãspundere în acelaºi timp. Trebuie sã dea seamã în faþa posteritãþii de adevãrul istoric ºi de autenticitatea spuselor sale. Cu ce cuvinte mai curate am putea finaliza încercarea noastrã de evocare a marilor fapte de-o viaþã a personalitãþii eminente care a fost ºi rãmîne dr. Vasile Lucaciu, decît cu înseºi cuvintele domniei-sale: „Cea mai frumoasã religie este iubirea de patrie, iar cea mai nobilã credinþã este jertfa pentru binele ei”. Sã-l preþuim ºi sã-l iubim pe Vasile Lucaciu, care este al nostru, al tuturor românilor, aºa cum ni l-a înfãþiºat Medrea, impozant, leonin, proiectînd luminã în jur, drept ºi viforos ca un stîlp la hotare. Sfîrºit DORIN SALÃJAN

Marele filosof Constantin Noica (1909-1987)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 27 aprilie 2018

Atitudini  Polemici Balsamuri spirituale (70) Destinul trist al Imperiului þarist Toate marile imperii au avut picioare de lut ºi au cãzut. Nimic nu e veºnic, în afarã de Imperiul lui Isus. La fel s-a întîmplat ºi cu Imperiul þarist. În prefaþa romanului ,,Zvetlana”, la rugãmintea autorului, Octav Dessila, Octavian Goga scrie: ,,S-a putut schimba tot în jurul nostru. Au cãzut graniþe, au nãvãlit probleme pe ruinele lor, de sub dãrîmãturi strigã încã cei îngropaþi, iar deasupra aleargã o mulþime fãrã þinte precise, plinã de pitoresc ºi culoare. E alt cadru, alt interior, ºi din acest vîrtej haotic, inform ºi tulbure încã, se preparã o conºtiinþã. Iubite domnule Dessila, îmi faci cinstea sã-mi ceri o prefaþã la romanul d-tale «Zvetlana». Îþi mulþumesc pentru atenþia de care mã învredniceºti, dar trebuie sã-þi mãrturisesc cã nu m-a încîntat niciodatã acest gest ingrat, pe care moaºele literare îl practicã cu predilecþie... De aceea, îngãduie-mi, te rog, sã-þi spun doar în douã cuvinte ce gînduri mi-ai stîrnit cu aceastã carte care, dincolo de paginile ei vii, care se vor citi cu mult interes, îmi reamintesc celebra paginã din «Rãzboi ºi Pace», în care, dupã lupta de la Smolensk, prinþul Andrei, întins pe spate, rãnit pe cîmpul de bãtaie, îl vede pe Napoleon venind cãlare, înconjurat de statul major, ºi i se pare atît de mic eroul în cadrul nemãrginirii, în vreme ce pe boltã, sus, se aprind stelele, ºi sufletul lui se topeºte tot mai departe în infinit... Acum un sfert de veac, cînd am citit întîia oarã zguduitoarea evocare a lui Tolstoi, þin minte, m-a copleºit mãreþia ei ºi am avut o senzaþie stranie de descurajare. Mi se pãrea atît de uriaº în proporþiile lui orizontul pustnicului de la Iasnaia-Poliana, cã, alãturi de el, orice þîºnire de luminã mi se înfãþiºa neputincioasã, ca un opaiþ meschin în faþa soarelui.

Aveam impresia, din acest tablou cu Andrei Bolkonski, cã s-a pornit de departe, de la Lacul Baikalului, o adiere de vînt care a trecut Uralul ºi Marea Caspicã, a ºuierat peste Volga ºi s-a pierdut în stepele ucraine. Pe aceste distanþe enorme, îmi ziceam eu, se plimbã mintea acestui om, care trãieºte într-o þarã ce se revarsã de la Nistru pînã la Vladivostok. Tendinþa de monumentalitate din scrisul lui nu e decît reflexul firesc al cadrului gigant în care se miºcã...”.

*** Pentru a scãpa de furia bolºevicilor împotriva þarismului, Zvetlana, o tînãrã rusoaicã, apropiatã a familiei þarului, rãtãcea, în plinã noapte, sub un cer acoperit de nori plumburii, pe malul Nistrului. În faþa apei ce desparte douã lumi, santinelele grãnicereºti stãteau la pîndã. Auzind un foºnet suspect, puserã mîna pe arme: - Sã nu tragi, Cãline, cã poate îl prindem viu. Foºnetul încetã. Un fulger luminã întinsul apei. În faþa lor înainta o umbrã. Un glas de femeie strigã: - Ne striliati! Nu trageþi, sînt o fatã care cautã un refugiu. Plutonul o duse în sat ºi o predã locotenentului ªuer, pe care îl trezirã dintr-un somn profund. Fata fiind leºinatã de spaimã, locotenentul îi trase mantaua de ploaie de pe umeri ºi, la lumina unei lãmpi de petrol, reuºi sã zãreascã bine faþa tinerei. Îi frecã tîmplele cu alcool ºi-i dãdu un ceai fierbinte. Fata avea ochi albaºtri, umbriþi de gene lungi, ºi un pãr bogat. Încetîncet, puterile îi revenirã, ºi teama dispãru din privirea sa. A simþit cã se aflã în casa unui suflet curat, iar Alexandru ªuer a simþit, la rîndul sãu, cã necunoscuta nu e o femeie de rînd, ºi nici o spioanã nu poate fi. (va urma) LILIANA TETELEA

icã din Timiºoara, Filaret Barbu se stabileºte în Bucureºti (1947), dedicîndu-se creaþiei muzicale. Lugojul a cunoscut multe manifestãri muzicale teatrale. Ion Vidu, cu celebrul lui cor, prezenta aici operete sau alte lucrãri teatrale muzicale româneºti, cum Oraºul Lugoj a fost unul dintre principalele centre ar fi ,,Crai nou”, de Ciprian Porumbescu, sau ,,La ºezãmuzicale româneºti, în special în direcþia muzicii toare”, de Tiberiu Brediceanu. Formaþii de amatori gercorale, vocal-simfonice, teatrale ºi populare. O serie de mane ºi maghiare dãdeau, la Lugoj, reprezentaþii de figuri importante – Ion Vidu, Tiberiu Brediceanu, Zeno operetã; la Reºiþa, Caransebeº, Arad, Timiºoara sau Vancea, Liviu Tempea º.a. – ºi-au desfãºurat activitatea Oradea apãreau, de asemenea, la începutul Secolului XX, trupe de operetã cu repertoriu artisticã în Lugoj, ºi tot aici, la 16 aprilie divers. Filaret Barbu a cunoscut multe 1903, s-a nãscut ºi compozitorul Filaret din aceste spectacole, i-au plãcut ºi a parBarbu, reprezentant de seamã al operetei ticipat la ele, la început ca amator, iar mai româneºti. tîrziu ca unul dintre importanþii creatori ai Dovedind calitãþi deosebite, încã din genului în România. Aceastã ambianþã liceu s-a îndreptat cãtre muzicã, fiind muzicalã a Lugojului, vestiþii lãutari din elev ºi admirator al lui Ion Vidu, de la împrejurimi, muzica popularã româcare a primit nu numai îndrumãri muzineascã din Banat, studiul cu Eysler... cale, ci ºi dragostea pentru muzica potoate acestea l-au îndreptat cãtre genul pularã româneascã, de care s-a apropiat operetei, avînd ca sprijin muzica atît în creaþie, cît ºi în activitatea de aniromâneascã popularã, pe care a cunoscutmator al vieþii cultural-artistice din o ºi a îndrãgit-o de la Ion Vidu ºi Tiberiu Banat. Brediceanu, primii lui maeºtri ºi Dupã ce obþine Bacalaureatul, Filaret îndrumãtori în domeniul artei muzicale. Barbu pleacã la Viena, unde frecvenªi iatã cã în anul 1924 compune prima teazã cursurile muzicale la Neues lucrare muzicalã teatralã, opereta vodevil Filaret Barbu Wiener Konservatorium (1922–1926), ,,Privighetoarea albã”, în 2 acte, pe libre(1903-1984) avînd ca profesori, printre alþii, pe Ernst tul lui Octav Moºescu. Reprezentatã la Kanitz (armonie-contrapunct) ºi pe Rudolf Nilius (dirijat). Compoziþia a studiat-o cu Caransebeº, lucrarea lui Filaret Barbu a constituit un bun Edmund Eysler, popularul compozitor de operete, care prilej de afirmare a orchestrei ºi actorilor amatori din i-a dat îndrumãri preþioase privind specificul acestui localitate. Regia, organizarea ºi rolul principal le-a deþingen de creaþie. În anul 1926, Filaret Barbu revine la ut Gheorghe Bãnuþ, elev al lui Zaharia Bîrsan ºi mare Lugoj, unde preia de la Ion Vidu catedra de muzicã animator al teatrului de amatori din Banat. Abia în anul 1933 realizeazã a doua operetã, vocalã ºi conducerea celebrului cor din localitate. Tot ,,Armonii bãnãþene”, pe libretul lui Iosif Titel ºi C. Miu atunci este numit ºi în funcþia de secretar general ºi apoi Lerca, dupã nuvela ,,În lume”, de Ion Popovicipreºedinte al Asociaþiei corurilor ºi fanfarelor române din Banat (1926– 1949), iar în 1927 apare ca fondator al Bãnãþeanul. Opereta a fost reprezentatã la Lugoj cu „Revistei Asociaþiei”. În anul 1930 se înfiinþeazã la soliºtii ºi Corul Vidu din localitate, apoi la Caransebeº, Lugoj Conservatorul popular de muzicã, la care Filaret Reºiþa ºi Deva. Tot atunci compune muzica celei de a Barbu este numit director. În scurt timp, el a iniþiat aici treia operete, ,,Florentina” (2 acte), pe libretul lui Vidu un curs permanent de dirijori de coruri ºi fanfare sãteºti. Luca, fiind reprezentatã cu soliºtii ºi Corul ,,Progresul”, Rezultatele acestei acþiuni au fost importante, peste 150 din Lugoj. Urmeazã iarãºi o întrerupere în creaþia de de dirijori de coruri ºi fanfare activînd, în scurt timp, în operetã, Filaret Barbu realizînd în aceastã perioadã satele Banatului ºi transmiþind puternica tradiþie coralã muzicã coralã ºi muzicã vocal-simfonicã: Oratoriul a Lugojului. În aceastã perioadã, Filaret Barbu a mai „Omul” (1941), ,,Babacai”, legendã simfonicã (1942), condus ºi alte formaþii corale din Lugoj ºi Timiºoara; cu o Suitã de balet, Balada „Bãlcescu”, pentru soliºti, cor Corul Vidu, din Lugoj, a întreprins turnee în strãinãtate ºi orchestrã etc. (Praga, Belgrad). Dupã ce a funcþionat cîþiva ani ca pro(va urma) fesor de teorie ºi dirijat coral la Conservatorul de muzTITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (1)

Filaret Barbu (1)

CIOBURI DE GÎNDURI

Uimire

Eºti visul materiei, ultimul prag Spre care ºi cerul în lacrimi se-nclinã, Cînd vîntul se joacã în pãru-þi cu drag ªi marea cu tunet din valuri suspinã. Eºti toatã lumina din era tãcerii ªi candelã sfîntã pe genele serii. Eºti pacea de aur ce-mi fulgerã versul: Pe tine, femeie, dau tot universul! ILARION BOCA

Abia atunci ne amintim lumina În fiecare zi murim ºi înviem, o apã-n sus ºi-n josul vieþii ne tot duce, de cînd au ruginit piroanele în palme, de cînd Iisus ne-a renãscut pe cruce ªi pentru tot ce am primit în dar, ca un suprem, definitiv omagiu, uitãm sã mulþumim mãcar pãmîntului salvat din naufragiu Ce se ascunde-n firea nelumeascã? ce pînzã de pãianjen în corset ne þine de nu putem sã ne-însuºim lumina ce curge nesfîrºitã dinspre Tine? Ne rãtãcim prin bezna minþii noastre, pe unde curg corãbii de piraþi, ce carã înspre þãrmurile albastre toþi îngerii pe Cruce condamnaþi ªi ne prefacem în nisip de mare ce trece prin clepsidrã ca o spaimã, ºi-n viaþa îngropatã-n nopþi polare Tu eºti, Iisuse, însingurata hainã Cu care ne îmbrãcãm doar cînd e viscol, ºi cînd spre noapte inima ne duce, abia atunci ne amintim Lumina ce sîngereazã încã pe o cruce. ADI SFINTEª, 7 aprilie 2018

Noi

Am fost Fulgere de trãiri, Armii de Toledo. Mantii de neant, Sfinþi ai norocului, Inimi dogoritoare,

Acelaºi trup de gînduri, Chemãri din adîncuri, Sãgetarea norilor, Mereu împreunãZãpezi de neliniºti, Neresemnaþii! FLORIN IORDACHE

Ihtiandros

Felin alunecã delfinul în mãrile lumii. Atlantizii sorbiþi de nãboiul de ape nu puteau sã piarã, precum muritorii, atunci au învãþat cum sã le creascã branhii, ºi vin cãtre noi arãtîndu-ne prietenia; chiar ieri am cunoscut un delfin, care mi-a spus cum îl cheamã… un nume frumos – nu pot sã-l descriu, nici sã-l desenez, sau sã-l rostesc; pentru cine are urechi de auzit, se aude aºa, ca urma peºtilor în apã, ca paºii lui Dumnezeu. Auziþi? ROMAN FORAI


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 27 aprilie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Pe 27 martie am sãrbãtorit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. V-aþi întrebat vreodatã despre relaþiile dintre Republica Moldova ºi România, despre problemele contemporane dintre aceste douã state ºi ce nu ne uneºte pe noi într-un singur stat? Deseori cînd vorbim despre unire, majoritatea ne gîndim la unirea dintre Republica Moldova ºi România, uitînd însã cã în jurul teritoriului României de astãzi existã teritorii care au aparþinut cîndva României Mari: Timokul, Herþa, Bucovina de Nord, Cadrilaterul, Basarabia (astãzi Republica Moldova), Bugeacul. Mihai Eminescu, marele poet naþional, spunea „De la Nistru, Pîn’ la Tisa/Tot românu’ plînsu-mi-sa“, pentru cã am avut cîndva într-o epocã mai îndepãrtatã teritorii care astãzi aparþin Ungariei, pînã la rîul Tisa. Deci iatã, vedeþi cîte teritorii a avut România ºi cît de mare ar fi putut sã fie astãzi dacã avea grijã de ele. Pe parcursul istoriei, România nu s-a interesat niciodatã la modul serios sã includã ºi sã aducã acasã toate teritoriile pierdute, pentru cã de la Burebista încoace România nu a atacat nici o þarã din propria plãcere, ci a învãþat cel mai bine lecþia apãrãrii sau a capului plecat. O zicalã mai veche zice cã cel care se apãrã mereu va pierde în propria apãrare. Probabil deja persistã în conºtiinþa noastrã supuºenia ºi pierzania faþã de strãini. Cu alte cuvinte, privind la situaþia de astãzi, înþeleg de ce România se limiteazã doar la Republica Moldova. Pentru cã este un fel de stat fictiv, este mult mai independent comparativ cu alte regiuni istorice româneºti ºi care din pãcate nu au nici o elementarã autonomie. Din alt punct de vedere, nu este frumos în Secolul XXI sã rãscoleºti trecutul ºi e ruºinos sã-þi ceri teritoriile strãmoºilor înapoi. Europa nu va privi cu ochi buni acest lucru. Dar de ce oare sã-þi fie ruºine sã-þi ceri înapoi teritoriile acaparate de strãini, subjugate, anexate, cînd nu din vina ta s-a întîmplat aceasta? Pactul Ribbentrop-Molotov a fost contestat, anulat, însã nimeni

nu a revendicat graniþele. România înþelege cu perspicacitate cã Republica Moldova nu este un stat, ci este o invenþie a ruºilor din 1812. Din pãcate, în 1991, cînd Republica Socialistã Sovieticã Moldoveneascã scapã miraculos din braþele Uniunii Sovietice, îºi cîºtigã aºanumita independenþã, România a fost prima dintre statele lumii care recunoaºte independenþa acestui stat. Aceastã independenþã dãruitã moldovenilor, mult aºteptatã de altfel în prezent, este un obstacol, un paravan antiromânesc, antiunionist, pentru cã acest lucru a întãrit ideea cã existã un stat independent, Republica Moldova, ºi cã orice implicare a României în treburile acestui stat contravine legilor internaþionale. Rusia are de cîºtigat din aceastã situaþie, care-i convine de minune, jucîndu-se cu independenþa ambelor state cum doreºte. Toate unirile care au avut loc începînd cu prima mare unire înfãptuitã de Mihai Viteazul, în 1600, pînã la Marea Unire din 1918, au fost greu realizabile. Românii basarabenii sînt cel mai mult afectaþi ºi dezbinaþi la nivel etnic din 1812, cînd anexarea unei pãrþi din teritoriul Moldovei, numitã mai tîrziu Basarabia, a sporit influenþa rusã în detrimentul culturii ºi sferei sociale. Toate elementele naþionale se schimbã exponenþial în defavoarea românilor. Dificultatea majorã a problemei actuale constã în readucerea simbolurilor ºi valorilor naþionale româneºti. Infiltrarea persoanelor alolingve pe teritoriul Moldovei a fost o tacticã excelentã, promovatã de imperiul þarist, ulterior continuatã de cãtre URSS, care avea ca scop îngreunarea ºi blocarea tuturor posibilitãþilor de reîntoarcere a acestor teritorii la România. Pentru o bunã parte din cetãþenii alolingvi ºi moldoveni, unirea este spaima vieþii lor, un pericol major la adresa etniei din care provin, fie cã e rus, ucrainian, gãgãuz, rrom, evreu, bulgar, moldovean sau altã etnie. Aceste conspiraþii ºi teorii de defãimare a României parvin încã din straturile istorice propagandistice sovietice, unde erau îndobitociþi

pînã la disperare cã România este duºmanul numãrul unu ºi cã moldovenii nu sînt români. Astãzi, imaginea României în Republica Moldova este încã una ºtirbitã ºi este impregnatã negativ în memoria colectivã. Este puþin explorat un sistem bine definit sau metode funcþionale în vederea consolidãrii ºi îmbunãtãþirii dialogului între cetãþenii alolingvi care trãiesc pe teritoriul Republicii Moldova ºi România. Ei nu ºtiu cum sã înþeleagã ºi sã aprecieze ce înseamnã de fapt unirea, ce este România ºi care este viitorul lor în cadrul acestei uniri. Persoanele alolingve din Republica Moldova care constituie în prezent 35% din totalul cetãþenilor moldoveni nu vor sã audã de România, nu mai spun de procesul de unire. ªi mai grav este faptul cã societatea moldoveneascã este dezbinatã, este debusolatã, iar acest sindrom se acutizeazã pe an ce trece. Niciodatã nu vom reuºi sã strîngem relaþiile atît timp cît cetãþenii alolingvi vor vota contra idealurilor naþiunii moldo-române. Primul minus major în vederea relaþiilor este insuficienþa informaþionalã despre România, despre români în sine, despre istoria României. Fiecare român trebuie sã meargã în fiecare oraº sau sat din Republica Moldova ºi sã explice oamenilor ce este România, care este istoria ei, care sînt problemele actuale între aceste douã state ºi care este viitorul. Un alt fenomen malefic ce bîntuie în Republica Moldova sînt moldovenii sovietizaþi, care ulterior au contribuit la sovietizarea acestei regiuni ºi stabilirea unei frontiere de urã ºi agregat antiromânesc, cãrora li s-a întipãrit în mintea lor segregaþionistã cã nu sînt români, ci moldoveni. Necunoscîndu-ºi propria istorie, au prins uºor momeala ºi astãzi hãlãduiesc pe strãzi ºi strigã în gura mare cã sînt moldoveni. Dar ºtiu ei oare cã astãzi moldovenii trãiesc în România? Oare ce cautã ei acolo? Liderul politic rus Vladimir Jirinovski, care urãºte tot ce þine de români, a confirmat totuºi faptul cã moldovenii au fost invenþia ruseascã ºi cã de fapt nu existã moldoveni, ci români. (va urma) Prof. LUCIAN DIMITRIU

RECURS LA MEMORIE

vãzut el cã zadarnicã îi este osteneala, i-a spus ºoferului sã-i ducã pe tata ºi pe Doncuþa la Deva, cã el rãmîne s-o mai caute ºi sã mã aºtepte pe mine de la examene. ªi toate acestea le auzea ºi le vedea tata, cu Doncuþa ghemuitã în braþele lui, plîngînd ºi tremurînd. Maºina a pornit ºi i-a dus pe captivi unde se cerea. Sîrguinciosul stalinist s-a mai potolit, la gîndul cã va mai duce doi captivi în noaptea aceasta. N-a mai fost vãzut prin curte. „Unde sã fie oare?“, se întreba Mãriuca. Dar el s-a urcat în salcîmul înflorit din poartã, ca de sus sã mã vadã cînd mã voi întoarce acasã ºi sã nu-i scape „vînatul“. Zadarnice i-au fost toate planurile… s-a aºternut liniºtea ºi noaptea se lãsa. Tîrziu, Mãriuca a auzit din nou maºina. Venise ºoferul crezînd cã mai are de transportat o capturã. Dar n-a avut noroc. Aºa cã dupã ce au mai discutat ºi au mai aºteptat au plecat cu mîna goalã. Furia lui izvora din neîndeplinirea misiunii încredinþate ºi de aici mai puþine stele pe umeri. Dimineaþa în zori, Mãriuca a ieºit din „culcuºul“ ei, a trecut repede drumul ºi s-a adãpostit la vecina de peste drum, care a vãzut toatã desfãºurarea scenei cu ridicarea celor doi ºi i-a spus sã plece de acasã pentru cã e în pericol, iar ea va avea grijã de pãsãri ºi de casa deschisã. Mãriuca a luat-o printre holde îndreptîndu-se la ºeful tatãlui, de la Derubau, ca sã-l anunþe unde este tata. ªi aºa a stat în podul casei speriatã ºi îngrijoratã ºi pentru mine, pînã cînd seara am ajuns ºi noi. A doua zi, împreunã am fãcut un plan ca eu sã merg pînã la vecina noastrã ca sã mai aflu veºti. Pentru asta am socotit cã ar fi bine sã mã îmbrac în hainele locului, pentru a nu fi depistatã. Gazda mi-a dat o bluzã ºi o fustã lungã ºi largã ºi o bãsmãluþã. Pentru a fi mai bine feritã de ochii duºmãnoºi, am luat un coºuleþ cu o toartã pe o mînã ºi o sapã pe spate. Desculþã, am pornit pe marginea ºoselei cãlcînd pe troscotul verde ºi des. Treceau maºini spre ºi dinspre Deva, cãruþe, dar ºi camioane cu soldaþi. Eu, cu privirea aplecatã, cu bãsmãluþa trasã pe frunte, abia cît sã pot vedea, grãbeam pasul. Capãtul grãdinii vecinei dãdea în ºosea. Am luat-o prin porumb, am ajuns în curte ºi repede în bucãtãria de varã a ei. A rãmas uimitã de curajul meu ºi m-a trimis imediat în podul ºurii. Acolo mi-a spus din nou tot ce s-a întîmplat. Pe mine mã aºteptau. M-a încredinþat cã va avea grijã de casã ºi de pãsãri, iar noi sã mai rãmînem o vreme ascunse. Am ajuns în aceeaºi þinutã la Simeria pentru a o liniºti pe Mãriuca. Ce urma sã se întîmple cu tata ºi cu Doncuþa nu

putea ºti nimeni. Dumnezeu din cer ºi oamenii buni erau cu noi. Eu eram îngînduratã ºi îngrijoratã pentru examenul meu de capacitate întrerupt. Însemna un an ºcolar pierdut. Din Simeria, cu geamantãnaºul cu cãrþile mele, mam întors la Cristur. Acolo era ajutorul meu: Mariþa. Aici, tot în podul ºurii m-a adãpostit ºi m-a hrãnit. Acolo sus am continuat sã învãþ pentru exaamenul oral. Trebuia neapãrat anunþat directorul ªcolii normale de bãieþi de întîmplarea mea dureroasã prin care am trecut. Îi cer Mariþei haine de-ale ei, pun cîteva cãrþi în coºuleþ ºi în travesti pornesc la Deva pe jos, desculþã, cu pantofii în coº, atentã în toate pãrþile. Pe drum, în urma mea, venea o cãruþã. Un bãtrînel mîna caii tot spre Deva. L-am oprit ºi l-am rugat sã mã ia ºi pe mine pînã în marginea oraºului. Om bun cum era, m-a luat. Urc pe jilþ lîngã el. din locul unde începea oraºul am coborît, mulþumindu-i cu recunoºtinþã. El ºi-a vãzut de drum, iar eu mi-am pus în picioare pantofii ºi direct la ºcoalã. Acolo am cerut sã fiu primitã la directorul Stoica. Acesta, cînd a auzit cele întîmplate, m-a încurajat, spunîndu-mi sã vin a doua zi, dupã prînz, cã voi intra la examinare în faþa comisiei alcãtuite pentru examenul de diplomã al absolventelor acestei instituþii. M-am întors mai cu putere, mai cu speranþã, peste deal, tot în podul Mariþei. Am repetat toatã materia, iar la istorie m-am oprit mai mult la lecþia Unirii Principatelor ºi la reformele lui Al. I. Cuza. Dimineaþã, în þinutã de sãteancã, am plecat la examenul oral, peste deal, cu mai mult optimism. În sala de examinare profesorii din comisie mã aºteptau. ªi s-a comunicat situaþia mea. Am rãspuns bine la toate subiectele din biletele trase. La istorie, ce surprizã… Mi-a cãzut tocmai lecþia repetatã, aproape învãþatã pe de rost. Imediat am primit rezultatele: „Promovatã“. Am fost sfãtuitã sã ridic actele pentru amîndouã ºi sã ne înscriem la o ºcoalã normalã de fete. Ca sã nu mai aibã probleme cu jandarmii, Mariþa a vorbit cu o rudã a ei din Cristur, cu nana ªari sã mã ia la dînsa pentru o vreme. Aceasta m-a primit cu bucurie. Chiar avea nevoie de ajutor. Nu avea cine sã rãmînã cu gospodãria ei plinã de vietãþi, pentru cã, împreunã cu fiul ei, erau în cîmp la lucru. aveau mult pãmînt. Era vãduvã. Eu purtam grija doar de ce se afla pe lîngã casã ºi repede mã retrãgeam în camera mea. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Ce nu ne uneºte cu Basarabia (1)

Zakonul lui Stalin (8) Mãtuºa spunea cã a început iar urmãrirea noastrã, mai dibace. Ne-au luat pe neaºteptate. „Ai tãi sînt deja la Deva“. Venea noaptea ºi nu puteam rãmîne acolo. I-am spus mãtuºii cã eu îl cunosc pe ºeful ºantierului de la Derubau, unde lucreazã tata, ºi cã locuieºte în marginea Simeriei de cãtre Deva. Este destul sã trecem dealul ºi ajungem la casa lui. Aºa am fãcut. O luãm tot prin pãpuºoi. Eram în putere fizicã încã, dar cea sufleteascã, la pãmînt… am ajuns în grãdina familiei, apoi în casã, am bãtut ºi ne-a deschis soþia acestuia. I-am spus cine sîntem ºi cã tata nu va mai putea merge la serviciu. ªtia totul. Ne-a îndemnat sã urcãm în podul casei, cã în dimineaþa aceasta a venit ºi Mãriuca din Sîntandrei, tot printre holde. Cînd ne-a vãzut lîngã ea, a început sã plîngã ºi cu întreruperi ne-a înºirat tot ce s-a întîmplat. Dupã ce dubiþa a fost încãrcatã cu douã plãpumi, douã perne, o velinþã ºi cearceafuri, dupã cum se cerea, i-au urcat pe tata ºi pe Doncuþa în maºinã, pãziþi de ºofer. Aceasta plîngea speriatã. Se auzea vocea tatei cum o liniºtea. Stalinistul o tot zorea sã închidã Mãriuca pãsãrile, pentru cã aºa a vrut ea. Dar ea în loc sã le închidã, mai rãu le speria cu un bãþ pe care îl þinea în mînã. Acestea au început a cotcodãci, mai ales cocoºul. ªi aºa, în fugã dupã ele s-a furiºat printre rîndurile de cartofi înalþi, a intrat în curtea familiei Raþã ºi de acolo direct în coteþul porcilor. O scrofiþã abia hrãnitã s-a speriat, dar la scãrpinatul pe burtã ºi la mîngîierea ei a tãcut. Fãcea aºa intrusa ca sã nu dea de bãnuit unde este ºi de acolo sã poatã urmãri, printre spaþiile dintre scîndurile coteþului ce se petrece în ograda noastrã. Trimisul legii lui Stalin umbla furios s-o gãseascã prin curte ºi prin grãdinã, ºi cum n-o gãsea a început sã înjure: „Unde eºti? Crucea ºi dumnezeii mã-tii de muiere. Imediat sã apari, cã te împuºc dacã te gãsesc. Fire-ai tu sã fii a dracului, sã-mi scapi din ochi…“ ªi tot aºa umblînd dupã ea printre cartofi ºi printre straturi, lea fãcut una cu pãmîntul. Larma era mare ºi acum, cãci pãsãrile mai tare cotcodãceau ºi se zburãtãceau urcînd pe gard, nu în coteþul lor. Mãriuca mîngîia mai departe animalul, urmãrindu-l printre scîndurile adãpostului. Cînd a


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 27 aprilie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

 

O concluzie la care au ajuns bogaþii, ca ºi sãracii: e greu sã fii român (urmare din pag. 1) În opinia lui Piperea, cele mai afectate sînt firmele de comerþ ºi specialistul vorbeºte de „efectul nociv al concentrãrii retailului românesc în mall-uri ºi lanþuri de hipermarket-uri” - adicã desfiinþarea comerþului proprietarilor români din cauza firmelor strãine. Tot o creºtere a insolvenþelor ºi lichidãrilor apar, culmea, ºi la societãþile de construcþii – „în condiþiile în care analiºtii ºi dezvoltatorii imobiliari se laudã, mai abitir decît în 2007-2008, cã totul este minunat în domenul imobiliar”, remarcã Piperea. În plus, pe lista prãbuºirii apar firme de hotelãrie, turism rural ºi ecologic, servicii ºi transporturi, agriculturã ºi pescuit etc., etc. – „adicã mai tot ce înseamnã oportunitãþile reale pe care la au IMM-urile”. Curînd, economia noastrã va deveni una „dominatã de monopoluri, exclusivitãþi ºi rente”, spune Gheorghe Piperea, care concluzioneazã tragic: „Datele concrete care aratã cã situaþia este una cu adevãrat îngrijorãtoare pentru economia autohtonã - începe criza economicã realã”. Poate vã miraþi cã un ceauºist declarat, ca mine, se aratã îngrijorat de soarta întreprinderilor private. Ei bine, sînt convins cã dacã Nicolae Ceauºescu ar fi trãit în aceastã epocã ar fi fost la fel de îngrijorat: în primul rind, pentru cã era patriot - ºi orice era românesc conta pentru el ºi trebuia apãrat - iar în al doilea rind, pentru cã era un conducãtor al soluþiilor reale, de aceea a ºi putut sã construiascã o þarã, nu doar sã promitã. Or, în realitatea capitalistã în care trãim, clasa de mijloc aducãtoare de bani din impozite directe ºi taxe este un pilon al independenþei ºi echilibrului economic al þãrii - aºa cum erau platformele integrate pe vremea socialismului ceauºist – desigur, la altã scarã. Deci, semnalul de alarmã tras de Piperea aratã clar un fapt: România e înghiþitã bucatã cu bucatã, nu în urma unei negocieri, ci a unei capitulãri pe care nu o recunoaºte nimeni. Capitularea se manifestã ºi la capitolul drepturi reale ale cetãþenilor, viaþa privatã ºi chiar siguranþã personalã. Acum cîteva zile a apãrut un nou „protocol”, din categoria celor care dau accesul procurorilor la toate datele personale, ale oricui. Mai mult, acum e vorba de protocol cu informaþiile militare, ceea ce nu mai are nici o logicã în sensul anticorupþiei! Dar, are o logicã în sensul capitulãrii. În primul rînd, toate protocoalele au fost realizate la solicitarea ºi sub îndrumarea „partenerului strategic”, acelaºi care a definit „corupþia” ca o problemã de prim rang, prioritar zero, a României. În al doilea rînd, s-a bazat prioritar pe relaþia SRI – FBI ºi CIA, relaþie de colaborare oficialã, dar, evident, menþinutã la un grad de secretizare ridicat. În al treilea rînd, în combinaþie a fost introdus elementul de acþiune directã, DNA, cel care, spre deosebire de SRI, avea puterea legalã ºi efectivã de a face anchete, dar ºi de a solicita mandate – de ascultare, de reþinere, de arestare – dar se ºi ocupa de punerea în executare a mandatelor. În al patrulea rînd, se încheie protocoale cu un numãr impresionant (ºi poate încã necunoscut) de instituþii, totul în scopul declarat al anticorupþiei, fãrã a se cunoaºte în acest moment ce informaþii ºi unde, în ce dosare, au fost folosite. Concluzia – în baza acestor protocoale, „partenerul strategic” poate acþiona direct atît pentru a obþine orice datã – a oricãrei persoane fizice sau juridice –, dar poate dispune ºi de libertatea acestuia, ori de alte aspecte personale, cum ar fi bunurile. Cum se face asta – prin „anticorupþie” sau prin mandatele „Siguranþã naþionalã”, date într-un numãr enorm dupã intrarea în NATO ºi mai ales dupã venirea la putere a lui Bãsescu. Da, România e o þarã datã pe mîna „strategicã”; doar nu vã imaginaþi cã tot sistemul acesta, tot acest pãienjeniº a fost creat aºa, din damblaua cuplului de îndrãgostiþi Florian-loveCodruþa?! Sau a nu ºtiu cãror însetaþi de justiþie de prin ong-uri… În fine. Ultima chestie e introducerea României într-o horã pe muzica altora, o muzicã a conflictului. Iar þambalagiul care a început deodatã sã cînte melodia cea strãinã se numeºte Liviu Dragnea. Mã refer la demersul lui Dragnea de a cere guvernului sã se apuce sã mute ambasada românã din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Desigur, ideea lui Dragnea este o aberaþie, atît timp cît existã tratate internaþionale care definesc Ierusalimul ca „teritoriu ocupat”, nu în graniþele legale evreieºti; demersul este un nonsens ºi în condiþiile în care ONU condamnã ideea, UE, la fel, þãrile arabe explodeazã, Rusia cere cumpãtare, reþinere de la gesturi hazardate. Ei bine, hop ºi baronul de Teleorman, stai lume, cã pune el ordine în lume! I-a spus lumea, bre, nu e iarba verde de acasã, în care te jucai cu Viorica în adolescenþã, e o chestie care se învaþã în ani diplomaþia asta! Nu, el ºi cu Trump rãstoarnã lumea. De fapt, nu cu Trump, ci cu ginerele acestuia, prieten cu Netanyahu ºi toatã gaºca sionistã mondialã. Da, iatã, avem în fruntea politicii interne un personaj care ascultã de una dintre cele mai periculoase grupãri politice internaþionale. Care ar putea fi implicaþiile? Imense! Una dintre marile opere ale lui Ceauºescu a fost relansarea dialogului din Orient – dar ºi transfomarea României într-un spaþiu al dialogului, o zonã recunoscutã de toþi fiind de neatins, indiferent de conflict. Nu am avut parte de terorism, de atentate, nici mãcar de rãfuieli pe teme specifice orientului mijlociu. Le vom avea, pentru cã aºa vor alþii, care, iatã, ne decid ºi politica externã! În concluzie, va fi din ce în ce mai greu sã fii român; pînã acum era valabil doar pentru sãraci, apoi au constatat ºi bogaþii, luaþi pe sus cu sau fãrã probe, cu afacerile distruse; de ceva timp au început sã simtã cît de greu e sã fii român ºi cei care au spus cã nu le trebuie politicã, bogãþie excesivã – ci vor doar sã-ºi facã mica sau media afacere în liniºte, mai respectînd legea, mai respectînd inspecþiile ºi controalele, deh, capitalism… Nu, pentru nici un român nu mai e uºor ºi va fi ºi mai greu - iar aceasta e „viziunea” în condiþiile parteneriatului ºi integrãrilor fãrã numãr. Soluþia – un grup de oameni, spuneþi-i partid, care chiar sã-ºi propunã sã fie pentru români – nu pentru europeni, americani, evrei, ruºi, nemþi sau pentru ce naibii de integrare în alte sisteme de jupuit.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Ziua în care ONU a murit Despre Yalta se pot spune multe. Unele lucruri reale, altele imaginare. Dar existã ceva ce nimeni nu neagã, nimeni nu contestã. Acolo, la Yalta, preºedintele american de atunci, Roosevelt a negociat cu Stalin înfiinþarea Organizaþiei Naþiunilor Unite – ONU. Îngrozit de ororile rãzboiului care dura de mai bine de 5 ani, preºedintele american îºi dorea ca peste toate popoarele lumii sã existe o organizaþie care sã aibã drept obiectiv protejarea pãcii pe Terra. America, prin preºedintele ei de atunci, are acest merit. Putem spune, aºadar, cã ONU s-a nãscut atunci, pe malul Mãrii Negre, pe 11 februarie 1945. Acum, însã, la 73 de ani, copilul de atunci a ajuns un bãtrîn gîrbovit, fãrã nici o putere, fãrã nici un sens, fãrã nici o forþã, fãrã nimic care sã ajute lumea în care trãim, decît poate un buget, un personal bine plãtit ºi un secretar general de carton. Cu mici excepþii în perioade de restriºte în Orientul Mijlociu, pe cînd poporul evreu se afla la început de drum în þara din care fusese alungat cu secole în urmã, ONU a încercat ºi chiar a reuºit sã îºi facã datoria. ONU a reuºit sã aºtearnã peste acest pãmînt minunat, care încã ne mai suportã, o pace aparentã, dar nu mondialã, ºi care aducea puþinã liniºte în sînul civilizaþiei. ONU a funcþionat satisfãcãtor spre bine pînã prin 1990, pînã la cãderea Cortinei de Fier, mai exact pînã la rãzboiul din Irak, primul rãzboi, cel început pe 1 august 1989, odatã cu ocuparea Kuweitului de cãtre Saddam. Funcþionarea la parametri acceptabili a acestei instituþii internaþionale se datoreazã unui sentiment foarte uman ºi anume, frica! Frica de un rãzboi mai mare, frica de bomba atomicã, frica de moarte. Pînã sã cadã în penibil, dar ºi în istorie, URSS a reuºit prin arsenalul sãu nuclear ºi prin Pactul de la Varºovia sã þinã în ºah SUA ºi NATO. ªi invers. Gîndul distrugerii garantate a tot ce exista ca stat a fãcut ca aceste douã mari puteri, SUA ºi URSS, sã nu facã gestul necugetat, chiar dacã se mai închideau ochii la un Chile, Afganistan, Libia, Panama, Cehoslovacia, Ungaria ºi alte mici incursiuni lejere pe care ori americanii, ori ruºii le mai fãceau. În mare, însã, ONU avea o misiune, o cruce de dus, ºi lumea era ceva mai optimistã în ceea ce priveºte viitorul. Acum, însã, lucrurile s-au schimbat radical. ONU nu este nimic altceva decît o instituþie impotentã, care încã mai viseazã la vremurile de altãdatã. În afarã de totala ei inutilitate, nimic nu mai e de spus. Popoarele sînt atacate doar în funcþie de ce se scrie în presã sau pe Facebook. Oamenii mor doar pentru cã un preºedinte viseazã arme nucleare inexistente, iar alþii dispar topiþi mediatic în clor ºi cianuri virtuale. Fãrã dovezi, fãrã justiþie, doar mediatic, se decide soarta unei þãri ºi se condamnã la moarte mii ºi mii de oameni. ONU nu îºi mai are absolut nici un rost în lume, locul acestei organizaþii a fost luat de cãtre trei þãri: SUA, Anglia ºi, pe alocuri, Franþa, împreunã cu vasalii lor, mulþi, foarte mulþi. În rest, nimic nu mai conteazã cu adevãrat în plan internaþional, geopolitic. Þãri precum Rusia ºi China nu prea mai conteazã, iar despre þãrile care nu sînt vasali recunoscuþi încã, nici mãcar nu mai vorbim. S-a arãtat în mod absolut ºi ireversibil, în aceºti ani, cã planeta Terra îºi va schimba curînd numele în Statele Unite ale Liberalismului, sub patronajul Zeului Marte. Cum am spus, ONU a murit la 73 de ani, de o boalã numitã Corupþie, într-o zi de sîmbãtã, 14 aprilie. Poate cã încã nu are groapa pregãtitã ºi încã nu a început sã miroasã a hoit. Dar zilele în care va mai face umbrã prin New York, îi sînt numãrate. Ca sã supravieþuiascã, avea nevoie de ceva infuzie de curaj, împreunã cu foarte mult bun-simþ ºi fricã. Aceasta însã nu mai existã. Rusia a demonstrat cã nu este suficient de maturã cînd este vorba de lupta de stradã, conducãtorii ei fiind crescuþi la pension, loc unde ei cred, de fapt viseazã, cã diplomaþia ºi cuvintele frumoase încã mai au efect. Chinezii dovedesc ceva ce ºtiu toþi, cã nu îi intereseazã deloc soarta lumii în general, mai ales cã ei sînt destul de mulþi ºi probabil acolo unde dispar civilizaþii, ei viseazã sã le înlocuiascã cu miliardul lor. Anglia ºi Franþa au lãsat deoparte orice preocupare pentru binele general, nu cã ar fi avut-o vreodatã, ºi s-au poziþionat în spatele SUA, loc de unde latrã cu putere ºi dau cu pietre în oameni. ONU a murit aºadar ºi interesant este cã Rusia încã mai crede în aceastã instituþie. Nu s-au învãþat minte în Iugoslavia. Nu s-au învãþat minte în Irak, nu au înþeles nimic din Libia ºi primãvara arabã în general. Nu! Cred cã ºi România, dacã atacã acum Rusia, în loc sã se apere, ei convoacã acest cadavru numit ONU ca sã se plîngã.

Rãzboiul - ultima soluþie a diplomaþiei În 1962, omenirea a trecut printr-o crizã acutã. Criza rachetelor, criza din Caraibe. ªi a trecut cu bine. De ce? Pentru cã un alt mare preºedinte american, JFK, a fost ferm ºi a ºtiut cã doar prin fermitate poate sã detensioneze situaþia: a spus clar, depãºiþi linia X, o sã considerãm cã atacaþi SUA ºi ne rãzboim pînã cînd nu mai rãmîne piatrã pe piatrã de aceastã lume. Poate nu chiar aºa a spus, dar aºa a fost semnalul cãtre Moscova. Hruºciov a înþeles cã nu e de joacã ºi a lãsat-o mai moale. A negociat, totul a ieºit bine. America a dovedit cã are un preºedinte care ºtie ce are de fãcut. Acum, la ceva ani distanþã, Rusia este pusã la zid de cãtre toþi, inclusiv de copiii care se nasc acum. Existã o ostilitate împotriva acestui popor care nici mãcar în perioada rãzboiului rece nu a fost întîlnitã. Nejustificatã în mare parte, dar la minþile slabe ale multora, a început sã prindã. De ce acum ezitã, ºi atunci cînd URSS era chiar generator de stres, nu? Pentru cã atunci inspirau fricã, inspirau respect. Acum ce inspirã? Milã? Slãbiciune? Civilizaþie? În loc sã fie fermi ºi mîndri, duri ºi corecþi, fug sã se plîngã la ONU, de parcã acolo ºi-ar gãsi dreptatea. Nu, mãi, bãieþi, acolo nu vã aºteaptã nimic bun. Acolo totul este corupt. ªi unde corupþie nu e, este fricã. Pentru cã voi aþi dovedit cã sînteþi slabi ºi cã SUA e cãlare pe situaþie. Aºa cã nu poþi sã spui cã eºti luat de prost cînd eºti acuzat de lucruri pe care nu le-ai fãcut, cînd tu chiar dovedeºti cã eºti naiv. Nu aþi învãþat nimic din ultimii ani, poate doar noile arme sã vã ofere un grad de confort. În rest, nimic. Cînd eºti slab ºi nu îþi aperi foºtii sau actualii aliaþi, toþi vor fugi de tine. Nu ai înþeles cã atunci cînd Serbia a fost bombardatã, toþi ortodocºii s-au uitat spre Moscova ºi în loc sã vadã un preºedinte au vãzut un beþiv cu inima în pioneze? Nu aþi înþeles cã Siria nu trebuie sã fie apãratã cu decoraþii atunci cînd peste ea vin rachete? Nu înþelegeþi cã atunci cînd te baþi pe stradã, cuvintele frumoase nu te vor salva? Poate cã nu voi aþi omorît miile de civili din Irak, Libia ºi Serbia. Dar aþi fost pãrtaºi, pentru cã aþi fost slabi ºi i-aþi lãsat pe alþii sã-ºi facã de cap. Poate nu voi sînteþi de vinã pentru ce se întîmplã în Siria. Dar mergînd pe mîna moartã a ONU aþi contribuit la asta. Acum însã este prea tîrziu. Occidentul are sã vã acapareze, poate cã e bine sã fie aºa. Problema este cã pentru noi, ãºtia mici, o lume unipolarã nu este absolut deloc bunã. S-a demonstrat în ultimii 20 de ani cã, atunci cînd îl laºi pe unul sã îºi facã de cap, mai ales cã acel UNUL nu mai deþine preºedinþi, marii preºedinþi care au fãcut lumea asta mai bunã, lucrurile merg prost spre foarte prost. Se pare cã speranþa pentru o lume multipolarã îi aparþine Chinei. Lumea omului alb se pare cã se apropie de final, Caucazianul va dispãrea în istorie, precum dinozaurii sau alte specii ceva mai nevinovate, distruse chiar de el în ultimele sute de ani. ¾


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 27 aprilie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii ¾

Recurs la memorie

Majoritatea celor care fac acum umbrã pãmîntului sînt nãscuþi dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Am crescut într-o perioadã în care am fost convins de filmele învingãtorilor cã nemþii, Hitler, au fost cel mai rãu lucru de pe pãmînt, în ultimii zeci de mii de ani. Cã prin interpuºi au subjugat România, cã pînã prin 1941, cînd am trecut Prutul, Guvernul a fost unul corupt de supremaþia Germaniei, de jugul economic în care am fost supuºi, noi, ca naþiune. S-a tot vorbit ºi încã se vorbeºte de contractele comerciale dezavantajoase, în care noi ofeream grîu ºi petrol ºi primeam arme în schimb, uneori nici atît. Dupã 1941, pe lîngã petrol ºi grîu, am oferit ºi carne de tun. Ce am primit în schimb? Dupã revoluþie am mai aflat cã Hitler a fost mic copil pe lîngã alþii. Conform noilor teorii, Hitler a fost un mic dictator pe vremea lui Stalin. Sau a lui Mao, cã se pare cã acesta conduce în istorie la numãrul de victime pe care a reuºit sã le „producã”, majoritatea, dacã nu chiar toþi, chinezi de-ai lui. Am mai învãþat noi, românii, tot dupã revoluþie cã sovieticii ne-au subjugat dupã rãzboi, cam în aceleaºi condiþii ca nemþii, cu contracte pãguboase, în care noi le-am oferit grîne ºi alte materii prime, ca despãgubiri de rãzboi, cã guvernul era pus de Moscova etc. Se pare, aºadar, cã noi nu ne dezbãrãm de acest obicei, de a fi conduºi de trãdãtori. Dacã e sã facem o paralelã între dominaþia Germaniei de pînã în 1944 ºi cea sovieticã de dupã 1944, vedem cã deosebirile sînt date doar de punctele cardinale spre care priveºti. În rest, cu excepþia rãzboiului, mari diferenþe nu sînt, mai ales pînã în 1956, dacã nu mã înºel, cînd trupele Uniunii Sovietice au fost retrase de pe teritoriul nostru. Acum nu mai existã Hitler, ºi nici Stalin, douã mari dezastre ale umanitãþii. Cu toate acestea, sîntem la fel de vînduþi. Doar cã acum nu mai vindem doar marfã, nu! Nu am dat doar ouãle. Am dat gãina cu totul, cînd a fost cazul, ºi cînd gãina era mai frumoasã ca altele, de afarã, am ucis-o cu sãlbãticie, þipînd ca apucaþii cã era urîtã. Cam asta este realitatea ºi cei care nu o vãd fie sînt proºti, ºi aici vorbim de o majoritate, fie sînt plãtiþi ca sã nu o vadã, ºi aici vorbim de cei care o promoveazã. Vã invit sã priviþi de unde vin acum ordinele ºi cît de departe în zare ne uitãm spre vest. Observaþi unde se duc resursele, unde se duc banii de pe ele, unde se duc pãdurile noastre, unde se duc taxele etc. Credeþi, cei care încã mai gîndiþi logic, cã taxele împovãrãtoare care vã þin SÃRACI sînt puse aºa, pentru bunãstarea voastrã? Poate într-o zi vom afla ºi noi cît se furã oficial, cît se furã estimativ neoficial, cîþi bani primesc cei care intoxicã lumea cu rahat ºi de unde sînt finanþate organele de propagandã, fie ele din vest, est, sud sau nord. Cînd cei care ascultã ºtiu ºi cine îl plãteºte pe „expertul” care apare la TV, poate sã deducã ºi singur, fãrã mascã de oxigen, cã acel individ nu este obiectiv ºi are ca scop ascunderea parþialã sau totalã a realitãþii. Dacã cumva vrei sã fi altfel, sã nu mergi cu turma, sã nu fii „guºter”, riºti sã ajungi pe o listã pe care o agenþie de presã, „UMpress”, o întocmeºte din cînd în cînd ºi o publicã, sau eºti etichetat prorus ºi s-a terminat. ªi aici avem multe de spus despre identificarea noþiunii de patriot sau proromân, cu aia de prorus. Cei cãrora nu le convin cei care sînt plãtiþi sã promoveze la infinit, pe bani, evident, valorile false ºi palide ale unor naþiuni total incorecte politic ºi economic faþã de România, vin rapid ºi spun: eºti filorus, ºi s-a terminat! Mintea puþinã a celor fãrã de istorie sau simþul realitãþii a pus eticheta ºi gata! Am un exemplu care ar trebui sã punã pe gînduri pe cei care încã mai gîndesc. În timpul unei emisiuni televizate, nu mai reþin la ce post, se dezbãteau idei politice, electorale, fiind ºi campanie atunci, dacã nu mã înºel. Erau acolo cîteva persoane, dar douã ieºeau în evidenþã: maestrul Florin Zamfirescu ºi fostul ministru al Culturii ºi actual parlamentar USR, Vlad Alexandrescu. Totul s-a jucat ºi s-a terminat în douã rafale ucigãtoare: cînd Florin Zamfirescu a spus ceva care era strict legat de patriotismul sãu, de durerea sa cînd vede þara secãtuitã, Vlad Alexandrescu a venit cu securea ºi direct la picioare i-a dat: aþi fost la Moscova? Întrebare care a încheiat meciul. ªi, ca dovadã cã românii urãsc România, este cã Florin Zamfirescu acum este marginalizat ºi etichetat filorus, iar acel fost ministru, parlamentar. Cei care iubesc România nu au voie sã decidã soarta ei. ªi cei care o vînd, apar la televizor, zîmbesc amabil ºi varsã rahat în minþile celor dispuºi sã asculte. Vã amintiþi cum era dupã 1989? Cine te supãra era comunist ºi gata! Acum acest cuvînt a cãzut în desuetudine. Vina cea mai mare este sã þii cu România, sã nu fii în turma lor, dresat ºi fãrã circumvoluþiuni, ºi chiar sã ai tupeu sã zici cã nu eºti de acord cu ce se întîmplã. Eºti mîncat! Asta e realitatea în planul politic. Problema realã

 

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

care se mãreºte zi de zi este alta: nivelul de inteligenþã al românilor a scãzut atît de mult, încît oricine ºi orice ar spune, nu mai este ascultat. Mintea oamenilor este pe de o parte la hrana zilnicã, ºi atunci cînd ei se uitã la TV ºi vãd mãscãricii, chiar îi considerã ca fiind oameni de stat, politicieni etc. Asta în timp ce trãdãtorii stau în fotoliile lor confortabile „de pe dealuri“. Sîntem în impas. Noi, ca naþiune, dar ºi ca civilizaþie. Derbedeii se încordeazã pe la colþuri ºi ne rînjesc prin creneluri. Rãzboiul bate la uºã ºi nu ar fi exclus ca apropiatul Campionat Mondial de Fotbal sã se transforme într-o Finalã de Rãzboi Mondial. Mã uitam la Macron, un copil ajuns preºedinte, un fel de Ponta, dar mai forþos. Atît de tare a fost impresionat cã Armata Francezã a tras cîteva rachete în Siria, cã dupã aceea s-a dezlãnþuit animalic asupra tuturor celor care nu erau de acord cu el, crezînd cã Putin ºi Erdogan au sã cadã laþi pe spate, precum Iohannis al nostru. Oare ce se întîmplã dacã totuºi cineva îºi va pune mintea cu el? Din fericire, pînã acum generaþia mea ºi a multora care acum sînt aici, nu au prins grozãviile rãzboiului. Nu am ºtiut ce înseamnã sã trãieºti frica de moarte în fiecare zi,

lipsa hranei etc. Noi am prins o Loviturã de Stat, tradusã în Revoluþie, ºi niºte rãzboaie mici pe la alþii. Nu am vãzut încã deasupra noastrã drone înarmate care sã decidã dacã ne omoarã sau nu, nu am vãzut încã tancuri care sã distrugã oraºele, ºi nici copii cãlãrind rachete explodate. Sper cã nici nu vom ajunge în situaþia de a trãi astfel de momente ºi cã pînã la urmã raþiunea are sã învingã în toate conflictele, fie ele militare, sau comerciale, iar noi, ca stat, sã nu mai ajungem sã ne fie ruºine dacã ne preþuim tradiþiile, valorile noastre autentice, precum ºi strãmoºii.

Credibilitate ºi reformã mass-media Am sã revin iar la anul de cumpãnã 1989, cînd tinerii neînþeleºi ai comunismului înghiþeau pe nerãsuflate vorbele colorate ale celor din Vest, care ne povesteau despre prosperitate, corectitudine, caracter, bogãþie, libertate. Acest cuvînt, LIBERTATE, apãrea cel mai des ºi cam peste tot. Totul devenise liber dupã 22 decembrie: Televiziunea, presa scrisã, radioul, chiar ºi Piaþa Scînteii a devenit Piaþa Presei Libere, aºa cum e ºi acum, dacã nu mã înºel. Presã liberã, se spune. Liberã de ce? Înainte de 1990, presa era de stat în România, aºa cã putem spune cã nu era ea chiar liberã pe cum se dorea. Dupã 1990 a devenit liberã ºi foarte constructivã. De fapt, ºi acum se spune cã presa adevãratã, chiar dacã cu multe imperfecþiuni, s-a fãcut în România pînã pe la începutul actualului mileniu ºi poate cîþiva ani dupã. Actualmente, termenul de „presã liberã” nu mai este real, nu mai existã. Presa, trusturile de presã, presa pe care o ºtim, fie cã sînt agenþii de presã, ziare, revise, televiziuni ºi radiouri, nu este liberã, pentru cã nu are cum. Este mult prea sãracã pentru a putea rãmîne liberã ºi mult prea importantã ca sã nu fie folositã în diverse scopuri de cãtre cei care o deþin. În prezent, fãrã sã greºesc prea mult, tot ce înseamnã presã în România, cea main stream, este arondatã de diverse grupuri de interese, majoritatea strãine, chiar dacã patronajul pare românesc, ºi îndeplinesc ceea ce li se ordonã. Altele sînt considerate adevãrate Unitãþi Militare, care coordoneazã susþinut atacuri mass-media asupra celor care nu sînt pe placul Sistemului. De fapt, ca sã poþi susþine în aceste zile un trust de presã este nevoie de mulþi bani ºi de sprijin din Vest. Altfel riºti sã faci ceva puºcãrie, dacã nu te predai imediat. Sã revenim la aºa-zisa presã liberã din lume. Ea nu mai existã. Întotdeauna ea depinde de ceva, de cineva, de niºte interese etc. Totodatã, cele douã agenþii de presã occidentale, REUTERES ºi AP, sînt deþinute cam de aceleaºi persoane, aºa cã ce vor ele sã fie scris, cam aia se scrie. Chiar dacã aceste agenþii pozeazã echidistanþa, este

evident cã nu reuºesc întotdeauna. Internetul erodeazã puternic din forþa presei oficiale ºi, cum am spus, deloc libere, dar nu atît de mult încît sã o afecteze. Marea problemã a Internetului este cã este atît de liber încît credibilitatea lui tinde cãtre ZERO. Dacã mai punem ºi reþelele de socializare care se decredibilizeazã pe zi ce trece, este evident cã trusturile de presã vor cîºtiga teren în ceea ce priveºte sursa de inspiraþie pentru consumatori, dar la capitolul credibilitate va naºte mereu semne de întrebare pentru cei care încã mai au curajul, puterea ºi dorinþa sã îºi foloseascã creierul din dotare. Cred cã cel mai mare „eºec“ al presei oficiale, atît din România, cît ºi din afarã, este faptul cã în 2008, cînd criza era extrem de durã, nimeni nu a transmis în direct despre evenimentele din Islanda, cu toate cã ce se întîmpla acolo era extrem de important. Nimeni, dar absolut nimeni din zona main stream NU a transmis ºi nu a lãsat informaþia sã circule. Aºa s-a dovedit cã numãrul celor care decid ce se scrie în presa internaþionalã a devenit din ce în ce mai mic. Unii spun cã este vorba doar de 5 persoane, alþii însã doar tac. Nu ºtim exact ºi nici nu putem evalua noi, de aici, cum se fac jocurile la nivel înalt. Problema este cã lipsa de credibilitate de care presa dã dovadã a început sã se transfere ºi la nivelul guvernelor. Dacã pînã în 1992, URSS era renumitã la nivel de minþit ºi ascuns informaþii, sau emis informaþii ambigue, dupã 1990, au început ºi þãrile din vest sã procedeze la fel. Sînt o grãmadã de exemple în acest sens, dar care au fãcut sã curgã mult sînge nevinovat, doar pentru cã un ministru sau un preºedinte a considerat cã e bine sã mintã ºi sã îºi urmãreascã interesul, decît sã fie corect ºi sã punã viaþa mai presus de tot. ªi putem vorbi aici despre evenimentele din Cecenia, Iugoslavia, Panama, Irak, Libia, Serbia, Egipt, Siria ºi Yemen. În prezent, acum, sub ochii noºtri, se desfãºoarã un adevãrat rãzboi mediatic între Rusia ºi Marea Britanie, cu largul concurs al Franþei ºi Statelor Unite. Ba a fost atac chimic, ba nu a fost. Ba cã au doborît 71 de rachete, ba cã nu etc. Problema este cã toþi cei care încã mai gîndesc, nu au cum sã discearnã ºi sã separe adevãrul de minciunã, mai ales cã încet, încet, se dovedeºte cã în Siria nu prea a fost atac chimic, cã Skripal nu a fost chiar otrãvit cu neurotoxinã etc. Pe de altã parte, însã, pe mãsurã ce anumite informaþii acuzatoare ale unor state se dovedesc simple minciuni, declaraþiile care vin sînt ºi mai dure, ºi mai acuzatoare, ºi mai... penibile. ªi aºa ajungi, tu, guvern, sã nu mai ai credibilitate, chiar dacã toatã mass-media este cu tine ºi te sprijinã în minciunile în care te îngropi. Este evident pentru toþi cã Siria a fost atacatã de Alianþa Binelui – SUA, Franþa ºi Anglia – doar în baza unor filme puse pe net. Nu existã nimic concret, nimic care sã probeze cã aºa a fost. Ei bine, acum cei care trebuiau sã gãseascã acolo cadavre ºi victime, nu au gãsit nimic. Ce reacþie au cei TREI MARI? Cã au fost distruse probele de cãtre Assad, sau de alt stat. Ba au spus imediat dupã bombardamente cã potenþialul chimic al Siriei a fost redus la zero ºi cã 2, 3 ani Assad nu mai are cum sã atace poporul. Acum, la cîteva zile, cînd nu au ieºit bine negocierile, au revenit ºi au spus cã Assad mai are bombe chimice ºi cã vor ataca imediat ce le foloseºte. Pãi teroristul ãla cînd aude asta ºi cînd vede cã Alianþa aia a Binelui a atacat în urma vizionãrii unui film pe net, ce credeþi cã va face el? O mai pune de un film! Sã nu vã miraþi cã la Ildib are sã atace iar Assad cu arme chimice. Pentru cã aºa va fi, mai ales cã Macron a spus deja cã el aºa crede, cã Assad va arunca gaz... sarin, sau clor, sau poate niºte apã distilatã. Siria are sã fie iar atacatã, cã deh, nu e încã negocierea terminatã, iar Rusia iar va sta cuminte ºi în buncãr, dar va ieºi imediat la declaraþii la ONU cã nu a fost bine, dar cã toate rachetele lansate de AB au fost doborîte ºi aduse la gradul penibil de fier vechi. Se simte nevoia unei reforme structurale la nivelul tuturor organizaþiilor internaþionale ºi se simte nevoia rediscutãrii acordurilor care au guvernat lumea în ultimii 70 de ani. Acordul de la Helsinki, din 1975, este depãºit. ONU, acest cadavru total inutil, dar care costã foarte mulþi bani, are nevoie de infunzie, de reformã, sau de coºciug. În rest, cred cã avem mare nevoie de o lume multipolarã. Doar aºa planeta asta are sã poatã merge mai departe încã cîteva zeci de ani, poate o sutã, pînã cînd se va simþi nevoia de o altã reformã, ºi aºa mai departe, pînã la marele final. Sper însã cã are sã vinã ziua cînd interesele tuturor vor converge spre o pace modialã ºi o prosperitate cît mai largã a tuturor, dar în condiþiile unui capitalism echilibrat sau a unui socialism de tip francez, la care mulþi viseazã, chiar dacã vor nega dacã-i pui la TV.


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 27 aprilie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Poveºti din toatã lumea 1) Herodot ºi alþi istorici spuneau cã geto-dacii erau viteji, curajoºi ºi pricepuþi la rãzboaie, dar nu erau uniþi. Dacã ar fi fost uniþi, ca evreii sau ca þiganii, de pildã, ar fi avut Europa la picioare. Iar Machedon sau Cezar s-ar fi pierdut demult în negura istoriei. La fel ºi urmaºii lor, românii. De mintoºi, cum i-a lãsat Dumnezeu, nu pot cãdea de acord asupra unei idei ºi nu se pot uni într-o credinþã, autohtonie sau vreo idee româneascã. Din cauza aceasta, România nu va progresa niciodatã. 2) Dialog între Diavol (deghizat în ºarpe) ºi Eva: - Am auzit cã Dumnezeu v-a oprit sã mîncaþi din toþi pomii. - Nu din toþi, numai din Pomul cunoaºterii binelui ºi rãului. ªi în ziua cînd vom face aceasta, eu ºi Adam vom muri. - Nu veþi muri, veþi fi Dumnezei. (ªi Eva, cînd a auzit cã va fi Dumnezee, adicã replica femininã a lui Dumnezeu, egala Lui, cuprinsã de un orgoliu nemãsurat, s-a bucurat.) 3) ,,Ce bine e cînd ajungi într-un loc strãin: nu te recunoaºte nimeni.” (Eratosthene) 4) ,,Popa boteazã, dar nu dã zile.” (Proverb românesc) 5) Un om ºedea cu capul aplecat: ,,Nu gîtul e de vinã, ci gîndurile mã apasã”. 6) Pentru un mediocru, a nu fi bun de nimic, e un mare noroc în viaþã. 7) Lipsa de culturã de la o vîrstã fragedã determinã o întîrziere în dezvoltare de cîþiva ani ºi o treaptã inferioarã omului. 8) Numeroºi prieteni, cunoscuþi ºi istorici literari s-au întrebat de ce în Jurnalul lui Jeni Acterian, o cronicã a epocii în care a trãit, se gãsesc mai mult gînduri ºi evenimente personale, dar nu ºi evenimente politice ºi sociale din anii ‘40-’50. Autoarea a fost contemporanã cu ele ºi martorã la ce s-a întîmplat. Aºa cum nu-i înþelegea pe legionari (chiar dacã fratele Haig ºi cumnata Marietta Sadova fãceau parte din Legiune), putea sã spunã ceva ºi despre comuniºti. Cauza trebuie cãutatã la Arºavir Acterian, care a editat Jurnalul în 1991 ºi, de frica cenzurii, a eliminat toate paginile care ar fi putut fi periculoase pentru el. Aºa cum au procedat ºi Fani ºi Puia Rebreanu cu jurnalul romancierului, pe care l-au curãþat de toate referirile negative la adresa lor, ºi abia dupã aceea l-au dat spre publicare. 9) ,,Timpul se naºte odatã cu oamenii. Acolo unde nu sînt oameni, mãsurarea timpului nu are nici o noimã. Timpul unei epoci nu se mãsoarã cu timpul altei epoci, ci numai cu timpul oamenilor care au fãcut ceva pentru omenire.” (Sfîntul Martha Bibescu Maxim Mãrturisitorul) 10) La români, sãrbãtorile Crãciunului ºi Paºtelui lumineazã calendarul ºi sînt aºteptate ca unele dintre cele mai de preþ daruri. 11) ,,Toate marile comunitãþi din lume, care trãiesc la Paris ºi în alte oraºe ale lumii, se sfîºie între ele. ªi polonezii, ºi ruºii, ºi grecii... Aºa cã sã nu mai dãm vina doar pe români.” (Martha Bibescu) Aceasta este ca un fel de scuzã cã Martha Bibescu s-a detestat cu Anna de Noailles ºi cu Elena Vãcãrescu? 12) Prinþesa Ileana nu era fiica regelui Ferdinand, cãci Regina Maria o fãcuse cu prinþul Barbu ªtirbei, însurat cu sora Marthei Bibescu. De aceea, Martha se considera rudã prin alianþã cu Maria. Dar ºi Martha s-a rãzbunat pe reginã, invitîndu-l pe rege la Mogoºoaia ºi culcîndu-se cu el. 13) ,,Deºi oficial s-au gratulat cu vorbele cele mai dulci, în realitate, Regina Maria ºi Prinþesa Martha Bibescu s-au detestat la modul cel mai ordinar, atitudine care reiese ºi din scrierile lor lãsate posteritãþii. Astfel, în Jurnalul «Povestea vieþii mele», apãrut la Editura «Eminescu», în anul 1991, Regina Maria scrie: «Fãrã îndoialã cã Martha este o companie plãcutã ºi încîntãtoare ºi nu are nici un rost sã-i ceri ceea ce, din punct de vedere moral, nu-þi poate da. Ea este instinctiv o ambiþioasã, s-a nãscut aºa, iar frumuseþea ºi inteligenþa o ajutã mult». I se mai adaugã pasiunea pentru frumos ºi creativitate în tot ce o înconjoarã, «un real talent de a

aranja lucrurile artistic ºi plãcut pentru priviri», dar ºi «o anumitã cupiditate» (...). «Iubeºte natura (Maria fiind sedusã de ce a reuºit Martha sã facã în Parcul Mogoºoaia), e cinicã, lipsitã de scrupule ºi rãzbunãtoare la o adicã, iar Maria acceptã ºãgalnic faptul cã Martha îl poate seduce pe Ferdinand»”. (Dan C. Mihãilescu ,,Castelul, biblioteca ºi puºcãria. Trei vãmi ale feminitãþii exemplare”, Editura ,,Humanitas”, 2013) 14) Sã ascultãm acum ºi replica prinþesei, care, în 1938, la moartea Reginei Maria, gãseºte potrivit sã noteze: ,,Cît de puþin poseda instinctul regal. Era o femeie care fãcea pe regina”. ªi mai adaugã ceva mai încolo: ,,Era o nemþoaicã sau o evreicã ce se credea englezoaicã ºi, în final, americanã”. Rãsfoind memoriile Marthei, mai aflãm: ,,Ceai la reginã, la Balcic. Prostul ei gust, volumul ei, rochia ei amplã. O meserie sigurã, aceea a unei regine, pentru o femeie care a iubit mulþi bãrbaþi. Îi rãmîn întotdeauna aghiotanþii ºi sentinelele. Va exista bãrbat în casa ei pînã la moarte...”. Dar Martha cum a fost? S-a iubit cu ce a avut Europa mai select: împãraþi, regi, miniºtri, artiºti, ofiþeri... Susþine cã nu i-a pãrut rãu. Sã vedem acum ce mai nota Martha cu altã ocazie: ,,Totul agaseazã la Regina Maria, începînd cu egocentrismul ei extraordinar ºi pînã la gustul pentru travestiurile folclorice, incompatibile cu demnitatea ei de suveranã. Sã vezi regina României în costumul de þãrancã este la fel de ºocant pentru gust ºi raþiune ca ºi cum ai vedea-o pe Regina Angliei costumatã în nevastã de miner în timpul ºomajului”. Dar nici Martha, cum am vãzut, nu era vreun monument de moralitate. În slugãrnicia ei faþã de Lupeasca, prostituata cu ifose de reginã a României, ajunsese sã i se adreseze astfel: ,,Suverana mea, clipa de astãzi, cînd mi-ai îngãduit sã-þi sãrut mîna, a fost cea mai fericitã”. (Ghislain de Diesbach ,,Prinþesa Bibescu, ultima orhidee”, Editura ,,Vivaldi”, 2013) 15) ,,Ca sã-ºi calmeze nervii, bãrbaþii fac rãzboaie, iar femeile, cumpãrãturi.” (Paul Guimard) 16) Sfîntul Serafim din Sarov spunea cã scopul vieþii este dobîndirea Duhului Sfînt. De aceea, expresia ,,Cei sãraci cu duhul” nu înseamnã, cum s-ar crede, cei mãrginiþi la minte. Înseamnã cã principala îndatorire a omului este sã se îmbogãþeascã, sã sporeascã duhovniceºte. Dar numai prin credinþã dobîndim ,,Duhul

Anna de Noailles

Elena Vãcãrescu

Sfînt”: ,,Bate ºi þi se va deschide” sau ,,Cautã ºi vei afla”. Fãrã Dumnezeu nu putem face nimic - ,,Nihil sine Deo”. 17) În Secolul al XVIII-lea au trãit trei strãluciþi oameni de culturã – Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu ºi stolnicul Constantin Cantacuzino – rude între ei. Dar, în loc sã se adune ºi sã discute despre manuscrise ºi ctitorii, s-au sfîºiat între ei ºi, în final, au cãzut pradã turcilor ºi ruºilor. În secolul urmãtor, trei strãlucite românce au procedat la fel: Martha Bibescu, Anna de Noailles ºi Elena Vãcãrescu. Anna ºi Elena organizaserã o cabalã împotriva Marthei, care, în replicã, nu le-a preamãrit în memoriile sale. Pe 30 aprilie 1933, la moartea Annei de Noailles, ea nota în jurnalul sãu: ,,Biata Anna, acolo unde este ea acuma, nu mai existã nici versuri, nici prozã, ci doar viermi”. Nãscutã Brâncoveanu, crescutã la Paris ºi cãsãtoritã cu contele Mathieu de Noailles, Anna se credea nu numai cea mai mare poetã francezã, dar ºi regina Franþei. Se credea mai francezã decît francezii, uitînd cã are un tatã român ºi o mamã turcoaicã. Deºi veriºoare, se detesta cu Martha la modul cordial. Comunicau numai prin scrisori ºi nu ºedeau prea aproape una de alta. Dacã Anna cãuta sã cunoascã, Martha cãuta sã placã. Ura dintre ele a izbucnit în 1914, în timpul rãzboiului, ºi va þine pînã la moartea contesei. Elena Vãcãrescu a fost o altã rivalã la gloria Marthei Bibescu. Spre bãtrîneþe, începuse sã se îngraºe ºi atins-

CÎNTECE DE PRIMENIRE

Primãvarã

A cunoaºte. A iubi. Înc-o datã, iar ºi iarã, a cunoaºte-nseamnã iarnã, a iubi e primãvarã. A iubi – aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi – aceasta vine tare de departe-n tine. A cunoaºte. A iubi. Care-i drumul ce te-ndeamnã? A cunoaºte – ce înseamnã? A iubi – de ce þi-e teamã printre flori ºi-n mare iarbã? Printre flori ºi-n mare iarbã, patimã fãrã pãcate ne rãstoarnã-n infinit, cu rumoare ºi ardoare de albine rencarnate. Înc-o datã, iar ºi iarã, a iubi e primãvarã. LUCIAN BLAGA

Dragostea la 16 ani

Înfiorarea, taina mai presus, un duh de primãvarã peste lucruri: sã spui cuvinte care nu s-au spus sã suferi fãrã rost, sau sã te bucuri. Tiparul ploii în salcîmii vii, lumina nupþialã de la poartã ºi-n irizarea zorilor de zi, tot ce atingi ºi spui devine artã... CORNELIU VADIM TUDOR (poezie ineditã, scrisã în 1980)

ese dimensiuni uriaºe. ªi cum nu era prea înaltã... Motiv pentru unii sã-i spunã ,,Privighetoare înghiþitã de o balenã”. Alþii îi spuneau ,,Cãpcãuna”. Altfel, era deºteaptã, cultivatã, dar ºi urîtã. De aceea, Martha nu credea cã prinþul Ferdinand putea sã facã o pasiune pentru ea. Se pare cã tot ea umpluse Europa cu minciuna cã raþiuni de stat au împiedicat-o sã se mãrite cu Ferdinand. Ca un fapt divers, Anna de Noailles ºi Elena Vãcãrescu aveau Legiunea de Onoare, dar Martha încã nu. Aflînd cã rivala lor face toate demersurile sã o obþinã ºi ea, ele au ameninþat autoritãþile franceze cã dacã rivala lor va fi decoratã, vor înapoia autoritãþilor propria decoraþie. Martha va primi, totuºi, Legiunea de Onoare, tîrziu, în 1962. 18) Cu cît eºti mai pregãtit, cu atît eºti mai de folos oamenilor. Iatã, în rezumat, rolul profesorilor în lumea aceasta. 19) Alexandru Odobescu (1834-1895) a scris o lucrare dedicatã Meºterului Manole, care nu e o ficþiune ºi ar fi trãit în Secolul al XVIII-lea. Manole are un portret expus la Mînãstirea Hurezu. Era un meºter cam grosolan. Dupã unele aprecieri, legenda ,,Meºterul Manole” vorbeºte despre drama Poporului Român, care se tot prãbuºeºte ºi se ridicã. Þarã fãrã noroc, obligatã mereu, cu fiecare generaþie, sã o ia de la capãt, asemenea lui Sisif, ºi sã înceapã o nouã experienþã. Din aceastã perspectivã, ,,Meºterul Manole” depãºeºte ,,Mioriþa”, care e doar o mitologie a morþii. Ca sã nu mai vorbim de ideea sacrificiului, de circulaþie universalã, fiindcã ne duce cu gîndul la Christos, Cel lepãdat de Sine. 20) Rugãciunea sãnãtãþii (care e bunã ºi la stres): ,,Doamne, dã-mi seninãtatea sã accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sã schimb lucrurile pe care le pot schimba ºi înþelepciunea de a discerne între ele”. 21) ,,Naþiunea Românã se va afla în pericol atîta vreme cît nu va munci ca evreii. Iatã soluþia problemei evreieºti.” (P.P. Carp) Tot aºa ºi magazinele alimentare ºi cîrciumile legionare, unde se vindea marfã ieftinã, sãnãtoasã, ºi nu te înºela nimeni la cîntar. 22) Dupã Schopenhauer, lumea este o nãscocire a simþurilor noastre, dar o nãscocire amuzantã. PAUL SUDITU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 27 aprilie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (55) „Abatorul Cinci, sau Cruciada copiilor“ (2) Autor: Kurt Vonnegut jr. Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1969, Statele Unite Editura: Delacorte Press Forma literarã: ficþiune

Rezumat (2) Conducãtorul englez al adãpostului le spune americanilor cã ,,vor pleca în aceastã dupã-amiazã cãtre Dresda - un oraº superb... unde nu trebuia sã te temi de vreun bombardament... Dresda este un oraº deschis. Nu este pãzit, ºi nu are nici obiective militare importante, nici concentrãri mari de trupe”. Americanii sosesc ºi observã faptul cã tot ceea ce li se spusese era adevãrat. Sînt conduºi cãtre o fortãreaþã de beton, fost abator, ºi care devenea locuinþa lor „Schlachthof-fünf”. Americanii sînt trimiºi sã lucreze la o fabricã producãtoare de sirop de malþ cu vitamine ºi minerale, pentru femeile germane însãrcinate. Patru zile mai tîrziu, Dresda este distrusã. Billy, cîþiva americani ºi patru gardieni germani se adãpostesc în abatorul din subsol, în timp ce tot oraºul este bombardat. Ieºind din adãpost ziua urmãtoare, observã „cerul înnegrit de fum. Soarele era doar o bulinã micã ºi înfuriatã. Dresda era precum Luna acum, doar minerale. Pietrele erau fierbinþi. Toatã lumea din cartier murise”. Soldaþii le ordonã americanilor alinierea ºi pornesc împreunã în marº, pînã ce ajung la un han de þarã, destul de îndepãrtat de Dresda ca sã nu fi fost distrus. La douã zile dupã ce se terminã rãzboiul, Billy ºi încã cinci americani se întorc la Dresda, jefuind casele abandonate ºi luînd cîte suveniruri puteau. Ruºii au sosit la scurt timp dupã aceea, arestîndu-i pe americani ºi trimiþîndu-i acasã dupã douã zile, pe nava ,,Lucretia A. Mott”. De-a lungul experienþei sale de rãzboi, Billy cãlãtoreºte în timp. Aceste cãlãtorii sînt determinate de inci-

Cîteva pagini din Istoria petrolului (3) Armatele, în cãutarea aurului negru (3) În cursul bãtãliei navale din largul coastelor Jutlandei, desfãºuratã în 1916, englezii ºi germanii utilizeazã încã escadre care recurg mai mult la cãrbune decît la petrol. Dar pe mãsurã ce lunile trec, partea ce revine cãrbunelui scade, iar cea a petrolului creºte. În aceastã perioadã creºte în special numãrul submarinelor, iar acestea nu pot funcþiona decît cu petrol. La începutul ostilitãþilor, Germania are 28 asemenea nave înzestrate cu motoare Körting în doi timpi, în vreme ce Franþa posedã 77, iar Anglia 55. Amiralul Tirpitz ºovãie încã în aprecierea eficacitãþii armei submarine. Dar atunci cînd U-9 scufundã într-o varã trei cruciºãtoare franceze, Berlinul se converteºte la noua credinþã: submarinele trebuie sã permitã Germaniei forþarea blocadei, semãnînd, în acelaºi timp, teroarea pe rutele de aprovizionare ale Aliaþilor. ªantierele germane trec la fabricarea lor în serie, dotîndu-le, de aceastã datã, cu motoare Diesel. Sînt lansate la apã 343 de unitãþi, care au ca obiectiv înfometarea Angliei, fie chiar ºi pe seama navigaþiei neutrilor. Pierderile germanilor sînt grele: 185 submarine, mai mult de jumãtate din efectiv. Dar, la rîndul lor, Aliaþii pierd nave militare însumînd 800.000 de tone ºi vase comerciale cu un deplasament de 10.000.000 tone, printre care numeroase petroliere. Ceea ce se petrece pe cer nu mai e o evoluþie, ci o revoluþie. Timide „aeroplane” îºi îndepliniserã primele lor misiuni militare în conflictele locale de la începutul Secolului XX: la 21 octombrie 1911, în cursul rãzboiului din Libia, un cãpitan italian fãcuse o recunoaºtere deasupra liniilor turceºti, zburînd pe un aparat francez, de tip „B1ériot”; la 25 octombrie, un alt ofiþer italian trecuse botezul focului pe un avion „Nieuport”. În august 1914,

rul supravieþuitor al unui accident de avion, pe drum cãtre o convenþie a opticienilor în Canada. Rãposata sa soþie, Valencia Merble, era fiica unui optician celebru, care îi lãsase lui Billy afacerea sa din Ilium, fãcînd astfel din el un om bogat. Ea a murit în timp ce se grãbea sã ajungã la Billy la spital, din cauza unei intoxicaþii cu monoxid de carbon. Billy Pilgrim pleacã spre New York cu maºina în ziua urmãtoare, sperînd cã va ajunge la televiziune pentru a povesti oamenilor despre trafalmadorieni. Ajunge însã doar la o emisiune radiofonicã cu tema „Oare a murit romanul, sau nu?”. Billy vorbeºte despre cãlãtoriile sale, despre Montana, despre trafalmadorieni, despre dimensiunile multiple ºi aºa mai departe, pînã cînd „a fost în mod politicos dat afarã din studio, în timpul unei reclame. S-a întors în camera sa de hotel, a introdus o fisã în aparatul degete magice conectat la patul sãu, ºi a adormit. S-a întors în timp la Trafalmadore”. Billy Pilgrim moare la 13 februarie 1976.

dentele care i se întîmplã, apropierea de moarte ºi sedativele administrate. În timp ce este împins de Weary, el cãlãtoreºte în timp înainte ºi înapoi. De exemplu, se întoarce în vremea copilãriei, cînd el, împreunã cu tatãl sãu, era la YMCA. Tatãl sãu încerca sã îl înveþe sã înoate prin metoda „înoatã, cã altfel te scufunzi”, împingîndu-l la adîncime; Billy ajunse „pe fundul piscinei, unde se auzea muzicã frumoasã de peste tot. ªia pierdut cunoºtinþa, dar muzica se auzea în continuare. Simþea vag cã încerca cineva sã îl salveze. Îi displãcea acest lucru”. De la piscinã, merge mai departe în timp, în 1965, pentru a-ºi vizita mama la Pine Knoll, un azil; apoi, se întoarce în 1958 la banchetul fiului sãu; de acolo merge mai departe la o petrecere de Anul Nou în 1961, unde este prins flirtînd cu o altã femeie; în final se întoarce în Germania, unde Weary îl izbeºte de un copac. Fiind încã în somnul indus de morfinã în închisoarea britanicã, Billy se întoarce în timp pînã în 1948, la un spital al veteranilor din apropiere de Lake Placid. Acolo, Eliot Rosewater, un fost cãpitan de infanterie, îi prezintã operele lui Kilgore Trout, un scriitor necunoscut de science-fiction, care va deveni autorul preferat al lui Billy ºi cu care se va întîlni peste ani de zile. Billy de asemenea merge în viitor, are 44 de ani ºi este captiv la grãdina zoologicã Trafalmadore. Trafalmadorienii, fiinþe telepatice care trãiesc în patru dimensiuni ºi care au o înþelegere solidã a conceptului de moarte, l-au capturat pe Billy ºi l-au pus ca exponat uman, fiind þinut gol într-un decor de mobilã ºi decoraþiuni de la depozitul ,,Sears ºi Roebuck” din Iowa City, Iowa. La puþin timp dupã capturarea lui Billy, trafalmadorienii o captureazã ºi pe pãmînteanca Montana Wildhack, o vedetã de film în vîrstã de 20 de ani, pe care ei sperã cã o vor împerechea cu Billy. În timp, ea cîºtigã încrederea lui Billy ºi se împerecheazã, spre încîntarea trafalmadorienilor. La puþin timp de la experienþa lor sexualã, Billy se trezeºte. Se aflã în 1968 ºi transpirã abundent din cauza unei pãturi electrice. Fiica lui îl întinsese în pat, la întoarcerea sa de la spital, unde fusese internat ca singu-

Fiind una dintre cele mai cenzurate cãrþi ale ultimilor 25 de ani, potrivit lui Lee Burress, „Abatorul cinci“ a înregistrat zeci de cazuri cînd elevi, pãrinþi, profesori, membri ai conducerii ºcolilor, bibliotecari, sau clerici au încercat sã o înlãture sau chiar sã o distrugã pentru unul dintre motivele urmãtoare: obscenitate, limbaj vulgar, violenþã, caracter nepotrivit, limbaj murdar, limbaj interzis minorilor, ateism, imoralitate, cruzime, limbaj „prea modern” ºi descrierea „nepatrioticã” a rãzboiului. June Edwards sintetizeazã atacurile pãrinþilor ºi ale dreptei religioase asupra romanului: „Cartea este un atac la adresa rãzboiului, criticã acþiunile guvernului, este anti-americanã ºi nepatrioticã”. Aceste acuzaþii sfideazã pur ºi simplu motivul pentru care Vonnegut a scris romanul, care era acela de a „arãta cã nu ai ce sã spui în mod inteligent despre un masacru”. Edwards îºi întãreºte aceastã poziþie contrazicînd ultimele douã argumente: „Tinerii într-adevãr s-ar putea sã refuze sã ia parte în lupte viitoare dupã ce citesc despre ororile rãzboiului în romanul «Abatorul cinci», dar aceasta nu îi face antiamericani. Ei doar nu îºi doresc þara implicatã în violenþe, în exterminarea de populaþii întregi, ci vor sã fie cãutate alte cãi de rezolvare a conflictelor”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

armata francezã dispune de 136 de aparate, toate destinate acþiunilor de recunoaºtere; germanii n-au nici ei mai multe. Viteza avioanelor variazã între 15 ºi 100 km pe orã. În ajunul bãtãliei de pe Marna, Gallieni nu gãseºte, pentru a supraveghea miºcãrile inamicului, decît 5 avioane capabile sã se menþinã în aer. Dar în cursul rãzboiului, dotatã cu aparate din ce în ce mai rapide ºi mai lesne de mînuit, capabile sã transporte încãrcãturi din ce în ce mai grele, aviaþia cucereºte un rol de prim plan. În misiunile de observaþie, vînãtoare ºi bombardament, îºi disputã acum supremaþia modelele germane „Fockker” ºi „Gotha”, cu cele franceze „Spad”, „Farman” ºi „Bréguet”, cu modelele „Caproni” – italian ºi „Handley Page” – britanic. La Verdun, germanii asalteazã cerul cu 180 de aparate. Englezii rãspund prin crearea lui Royal Air Force. Francezii formeazã o primã divizie aerianã, cu un efectiv de 600 de avioane. Americanii sînt sprijiniþi în bãtãlia de la Saint-Mihiel de 1.500 aparate. Curînd, efectivele aeriene ajung la ordinul miilor. În noiembrie 1918, Aliaþii, stãpîni ai cerului, pot ridica în luptã 6.900 de aparate: 3.600 ale francezilor (care construiesc 700 lunar), 1.760 engleze, 740 americane ºi 800 italiene. Triumful aripilor, triumful petrolului. Rãzboiul îl consumã sub toate formele: benzinã ºi pãcurã, pe uscat; þiþei pe mare, kerosen în aer. Izbînda în conflict depinde de puterea armatelor, iar acestea îºi mãresc forþa de ºoc în cazul în care sînt alimentate cu carburanþi. Pentru beligeranþi, problema este sã ºi-1 procure. De unde, ºi cum? Pe teatrul principal de operaþii, adicã în Europa Occidentalã, nu se aflã aproape nici o sursã de petrol. Nici Anglia, nici Franþa, nici Italia, nici Germania nu dispun de o producþie petrolierã capabilã sã facã faþã nevoilor de rãzboi atît de mult sporite. Chiar dacã posedã surse petroliere în afara teritoriului lor – cum este cazul Angliei, stãpîna petrolului din Persia – ele trebuie sã-1 aducã în þarã; totodatã, sã-1 împiedice pe adversar sã facã la fel.

Puterile Centrale nu sînt chiar cu totul lipsite de petrol. Dar combustibilul extras de la Pechelbronn (60 mii tone anual), din Westphalia (150 mii tone) ºi din Galiþia (150 mii tone) este puþin. Intrînd în rãzboi de partea lor, Turcia le oferã accesul spre Eufrat. Dar forajele din Mesopotamia încã n-au început. Invadarea României, în 1916, amelioreazã aprovizionarea cu petrol a armatelor germane. Dar românii, în retragere, distrug 1.677 sonde, 26 rafinãrii ºi 827.000 tone de produse aflate în stoc. Cu toate cã rafinãria „Steaua Românã” se mai aflã în stare de funcþiune, producþia româneascã scade vertiginos de la 1.673.000 tone în 1915, la 724.000 în 1917. În timp ce Germania înfruntã greutãþi atît de mari pentru a-ºi asigura aprovizionarea, Anglia ºi Franþa nu reuºesc nici ele sã-ºi satisfacã nevoile de petrol fãrã dificultãþi. Britanicii se întrec pe ei înºiºi în a menþine în funcþiune ºi a extinde instalaþiile din Orientul Mijlociu. Trupe venite din India debarcã la extremitatea Golfului Persic, în noiembrie 1914, înaintînd în direcþia Basra. Obiectivul: asigurarea securitãþii cîmpurilor petrolifere, rafinãriilor ºi conductelor, precum ºi pregãtirea planurilor în vederea unei avansãri ulterioare cãtre Bagdad. Deºi înaintarea lor în Mesopotamia este opritã, ei rãmîn stãpînii rafinãriei de la Abadan ºi tripleazã producþia de petrol persan: flota lor va putea sã-ºi procure carburantul. Dispunînd de drepturi suverane asupra companiei „Anglo-Persian”, Amiralitatea se aflã în cu totul alte raporturi cu „Royal Dutch-Shell”. Cu acest trust trebuie sã se ducã negocieri. Pe un ton impertinent, unul din administratorii lui „Royal Dutch-Shell”, Waley Cohen, întreabã: „Ce ar face Amiralitatea dacã «Royal Dutch» ar refuza sãi vîndã mãcar o picãturã de petrol?”. Rãspunsul amiralului, Sir Reginald Hale: „Ei bine! Se va gãsi întotdeauna pe stradã un felinar pentru a-l spînzura pe Waley Cohen”. Readusã la simþãmîntul rãspunderilor sale, compania va participa la aprovizionarea cu petrol a Angliei. (va urma) RENÉ SEDILLOT

Istoricul cenzurii (1)


Religiile popoarelor africane Vechii berberi, Lorzii deºertului ºi ai vrãjitoriei

Satul mic Akchour, din inima Marocului, este în prezent o destinaþie din ce în ce mai popularã pentru turiºtii care sînt dornici de a descoperi minunatele peisaje din nordul Africii. Aceastã locaþie

este cel mai bine cunoscutã pentru reliefurile naturale dotate cu munþi ºi chei adînci cu sursele sale de apã dulce. În plus, este adesea punctul de întîlnire al iubitorilor de drumeþii, deoarece este unul dintre locurile preferate marocane pentru a scãpa de cãldura adesea copleºitoare din þarã. În timp ce exploraþi cheile sale, veþi avea ocazia sã descoperiþi în special „Podul lui Dumnezeu”, precum ºi faimoasa cascadã Ackhour. Istoria poporului berber din Africa de Nord este vastã ºi diversã. Berberii sînt un grup mare de triburi, care locuiesc în zone care se întind de la Egipt pînã la Insulele Canare, precum ºi în regiunile situate la sud de Sahara, cum ar fi Niger ºi Mali. Încã din perioada preistoricã, þinuturile berberilor au fost o intersecþie a popoarelor din Africa, Europa ºi Orientul Mijlociu. Cartaginezi, romani, vandali, bizantini, arabi, turci, spanioli, francezi ºi italieni au invadat ºi au condus porþiuni din patria berberã. De-a lungul secolelor, berberii s-au amestecat cu multe grupuri etnice, inclusiv cu arabi, ºi din acest motiv au ajuns sã fie identificaþi mai mult de lingvisticã în loc de rasã. Limba lor este una dintre cele mai vechi din lume ºi aparþine filialei africane a familiei limbilor afro-asiatice, alãturi de vechea limbã egipteanã. Mormintele berberilor timpurii ºi strãmoºii lor indicã faptul cã ei credeau în viaþa de apoi. Oamenii preistorici ai regiunii din nord-vestul Africii ºi-au îngropat trupurile în pãmînt. Mai tîrziu, au îngropat pe cei morþi în peºteri ºi morminte tãiate în stîncã. Aceste morminte au evoluat de la structuri primitive la mai elaborate, cum ar fi mormintele piramidale care se rãspîndeau în întreaga Africã de Nord. Multe popoare preistorice au considerat anumite pietre ca fiind sfinte, inclusiv berberii.

Istoricul grec Herodot a scris despre jertfele lor Cultura megaliticã poate sã fi fãcut parte dintrun cult al celor morþi sau de închinare înaintea stelelor. Cel mai cunoscut monument de piatrã din Africa de Nord-Vest este Mzora (sau Msoura). Este compus dintr-un cerc de megalite care înconjoarã un mormînt. Cel mai mare megalit este mai mare de 5 metri (16 picioare). Conform legendei, acesta este locul de odihnã al miticului rege Berber Antaeus. Un alt monument megalitic a fost descoperit în 1926, la sud de Casablanca, ºi a fost gravat cu inscripþii funerare în scriptul Libico-Berber cunoscut sub numele de Tifinagh. Deºi nu au fost niciodatã formalizate dincolo de cultele locale, berberii aveau un sistem bogat de

mitologie ºi credinþe structurat în jurul unui pantheon al zeilor ºi al vrãjitoriei. Vrãjitoria este un fenomen care s-a rãspîndit peste tot în lume. Se compune în principal din credinþa lumii într-o putere spiritualã, care este misterioasã ºi inexplicabilã. În Maroc, vrãjitoria este ºi în ziua de astãzi o practicã foarte popularã. Este foarte des întîlnitã mai ales în sudul þãrii, unde oamenii au credinþe puternice în superstiþie. Credincioºii în vrãjitorie pretind cã au un impact mare asupra cursului vieþii lor. Cu toate acestea, vrãjitoria este o practicã periculoasã, care afecteazã mintea ºi sãnãtatea utilizatorilor sãi, pe lîngã reputaþia þãrii. La prima vedere, mi se pare cã impactul cel mai periculos al vrãjitoriei este efectul asupra minþii celor care o practicã. Unii credincioºi ar putea susþine cã aceste practici creeazã încredere în sine. În Maroc, existã o populaþie uriaºã care crede complet în aceste practici, în general, informaþiile oferite de aceºti vrãjitori berberi sînt comune ºi legate de problema ºi de personalitatea individului. Practica vrãjitoriei în Maroc de cãtre berberi este cunoscutã în întreaga lume, aceºtia susþinînd faptul cã remediile lor sînt fãcute din plante naturale ºi nu ameninþã sãnãtatea pacienþilor lor. Berberii care doresc sã realizeze o comuniune misticã cu Dumnezeu prin dezvoltarea spiritualã, mai degrabã decît prin studiul Coranului, au format ordinea islamicã a sufismului. Aceastã extragere a împlinit

nevoia pe care mulþi oameni o simþeau pentru o parte mai misticã faþã de religia islamicã. Numele vine de la suf, adicã „lînã“, referindu-se la cordonul simplu purtat de asceþi ca o centurã. Existã multe sute de ordine ºi au tendinþa sã se adune la moschee sau mormînt al sfîntului lor om (sau wali, un termen liber tradus ca om sfînt sau sfînt) ºi sã urmeze un anumit tariq (cale) sau mod de închinare. Un aspect particular al sufismului berber din Africa de Nord este maraboutismul – închinarea unui om sfînt înzestrat cu puteri magice. Pentru berberii ortodocºi, acest fel de veneraþie este asemãnãtor închinãrii idolilor, dar sufisii nu o vãd aºa. Wali este un prieten al lui Dumnezeu ºi deci un intermediar. Marile mouseme (pelerinaje) la mormintele sfinþilor sînt mai mult o sãrbãtoare a triumfului spiritului decît un act de închinare. În ciuda conflictului cu ortodoxia religioasã, apariþia Sufi-ului a fost toleratã, pentru cã a oferit o legãturã cu ritualurile ºi superstiþiile locale, ºi astfel a fost capabilã sã atragã un numãr mare de oameni care nu au îmbrãþiºat altfel Islamul. Punctul cel mai important este vizita la Kaaba, piatra lui Ibrahim, în centrul orãºelului, zonã sacrã în care non-musulmanilor le este interzis sã intre. Credincioºii, îmbrãcaþi într-o

hainã albã, încercuiesc Kaaba de ºapte ori ºi sãrutã piatra neagrã. Aceasta marcheazã sfîrºitul pelerinajului ºi începutul Eld al-Adha sau Sãrbãtoarea Sacrificiului (aka - Sãrbãtoarea Mare sau Eld alKeblr). În toatã lumea musulmanã se repetã actul de sacrificiu, iar pe strãzile oraºelor curge sîngele ovinelor ºi caprinelor sacrificate.

Populaþiile animiste africane Populaþiile tribale africane de rasã negroidã numãrã sute de milioane de oameni ºi se întind la sud de Sahara, din Senegal (de la Oceanul Atlantic) pînã la Marea Roºie ºi de la Lacul Ciad pînã în Africa de Sud. De la Ecuator pînã în Africa de Sud se întind triburile Bantu, cele mai omogene din punct de vedere lingvistic. Religiile popoarelor africane sînt foarte importante în analiza religiei universale. Religia animistã a acestor populaþii este în regres sub tripla influenþã a propagandei musulmane, a evanghelizãrii creºtine ºi a civilizaþiei laice occidentale. Totuºi, aceste triburi reprezintã populaþia animistã cea mai numeroasã din lume. Diferitele triburi au deosebiri importante ºi-n credinþele ºi practicile lor religioase, dar trãsãturile comune sînt destul de numeroase, ca sã se poatã zugrãvi un tablou general, schematic, dar destul de exact.

Marele Zeu ºi spiritele popoarelor africane Credinþa în existenþa unui Zeu suprem creator este general rãspînditã în Africa. El este numit Cel ce face, Cel viu, Cel foarte mare, Cel ce este în înalt, Puternicul. Nu este niciodatã reprezentat de un idol, nici asociat la ceremonii magice. Ideea pe care africanii ºi-o fac despre el este mãreaþã: i se atribuie atotputernicia, atotºtiinþa, judecata. Populaþia EWE din Africa de vest spune despre acest zeu, numit Mawu: „Ochiul lui Mawu dominã toate lucrurile. Nimic nu îi este ascuns. Fie cã eºti în casã, în apã, fie sub umbra deasã a unui copac, peste tot Mawu este deasupra ta. Sau: „Nimeni nu mã vede! Cugetã, tu eºti înaintea ochiului lui Mawu, cîndva îþi va da plata”. Iatã un text din Zambia: „Nyambe, nimeni nu poate izbãvi pe cineva din mîna lui, Nyambe este un duh, el trece pe unde nu este drum.” Un proverb malgaº spune: „Nu te gîndi la trecerea vãii, cãci Zeul e deasupra capului tãu”. În regiunea Nilului de sus se cîntã: „La început, cînd Dendit a creat lucrurile, a creat soarele, iar soarele se naºte, moare ºi revine. A creat luna, iar luna se naºte, moare ºi revine. ªi a creat stelele, iar stelele se nasc, mor ºi revin. A creat omul, iar omul se naºte, moare ºi nu mai revine”. Zeul suprem este considerat drept ºi binevoitor. Toate aceste credinþe sînt pozitive. Din nefericire, deºi credinþa în Dumnezeu este generalã, cultul sãu este aproape inexistent în prezent. Acest regres este explicat în diferite feluri, de la trib la trib.


numite BILO. Într-o atmosferã de mare emoþie, bolnavul anunþã cã mortul a pus stãpînire pe el. Bolnavul este îmbrãcat cu un veºmînt special, i se îndeplinesc poruncile, se aduc jertfele pe care le cere el, i se aplicã remediile cerute de el însuºi. Ritualul „tromba”, practicat în alte pãrþi are trãsãturi asemãnãtoare, dar este mai complex.

Ceremoniile funebre în religiile africane

Unii spun cã dupã ce a fost jignit de oameni, Marele Zeu s-a retras din lume ºi a devenit inaccesibil. Alþii spun cã este prea mãreþ pentru a fi invocat de simpli muritori ºi cã numai prezicãtorii foarte puternici pot sã se apropie de el. În alte pãrþi, se pretinde cu neruºinare cã, fiind bun, Marele Zeu nu face rãu oamenilor ºi este deci mai important sã ºtii sã îmbunezi duhurile rele care pot deveni primejdioase. Unii cred cã decedaþii sînt în legãturã cu el ºi cã te poþi apropia de el prin mijlocirea lor. Despre duhuri, atît cele bune, cît ºi cele rele, se crede cã locuiesc în aceste obiecte naturale care au o înfãþiºare puþin ciudatã, fie copaci, fie munþi sau stînci. Duhurile acestea sînt uneori invocate. Se încearcã fie captarea puterii lor presupuse, fie invers, îndepãrtarea influenþei lor rãufãcãtoare. Africanul nu se adreseazã elementelor naturale înseºi, ci duhurilor din ele. Dacã este cazul, se atribuie duhurilor ºi o formã corporalã.

Moartea ºi lumea cealaltã – dualitate – viaþa din vis în religiile africane Mai ales morþii fac obiectul unui cult. Dualitatea suflet-trup se înþelege de la sine. De pildã, în vis, corpul rãmîne inert în colibã, dar sufletul are senzaþia cã se miºcã în dreapta ºi în stînga, în diverse activitãþi. Aceastã „viaþã din vis” este privitã ca parte a realitãþii fizice. Iatã povestea unui malgaº, relatatã de un misionar: „Într-o searã, un bãrbat, fiindu-i sete, a dat fuga la ulcior, i-a ridicat capacul ºi a bãut cu înghiþituri lungi. Revenind lîngã soþia lui, a gãsit-o moartã, spre marea lui durere. Totul a fost pregãtit pentru înmormîntare, dar, cînd sã ridice trupul, spaima i-a cuprins pe toþi: femeia a înviat! Sa aflat repede dezlegarea tainei. Sufletului femeii îi fusese sete ºi intrase în ulcior, seara trecutã, în clipa în care bea apã bãrbatul ei, grãbindu-se mai puþin sã bea decît bãrbatul, sufletul femeii a fost închis în ulcior. În timpul ceremoniei de înmormîntare, unul din cei de faþã a vrut sã bea apã, a ridicat capacul ulciorului ºi a eliberat sufletul femeii închise acolo. Sufletul a revenit în trupul femeii, care a înviat”. Pentru africani, moartea este separarea dintre suflet ºi trup. Viaþa de apoi este privitã ca o prelungire a vieþii prezente. Un prunc care moare n-a realizat nimic important în lumea acesta ºi va avea o viaþã de apoi neînsemnatã pe lumea cealaltã. Un sclav va fi sclav ºi pe lumea cealaltã. În schimb, oamenii liberi, mai cu seamã ºefii, vor avea o mare putere pe lumea cealaltã. Dupã caracterul moral pe care l-au avut pe acest tãrîm, vor fi binefãcãtori ºi rãufãcãtori, iar în cazul din urmã, cei vii vor avea motive sã se teamã. Cît despre lumea cealaltã, ideile sînt felurite. Cîteodatã, se crede cã mortul rãmîne prezent în craniul sãu, care este, atunci, pãstrat cu grijã, de pildã, într-o colibã specialã. Dupã alþii, sufletul bîntuie în împrejurimile mormîntului, care este lãsat întredeschis, pentru ca sufletul sã poatã ieºi ºi intra. Se mai crede cã sufletul îºi alege o locuinþã vremelnicã într-un animal, de preferinþã sãlbatic. Adesea se stabileºte o legãturã între un strãmoº decedat ºi unul din urmaºii sãi la care se descoperã o asemãnare. Mai cu seamã malgaºii, dar ºi alte populaþii cred cã sufletul unui mort poate sã posede un om viu, ceea ce se manifestã printr-o boalã, mai ales mentalã. Aceastã situaþie dã prilej unei ceremonii

Copiii ºi sclavii sînt îngropaþi fãrã mare ceremonie. Criminalii sînt arºi ºi aruncaþi la fiare. Dimpotrivã, cei respectaþi din pricina vîrstei lor, ºefii, primesc mari onoruri în caz de deces. Se recurge la exorcisme (scoaterea demonilor) ºi descîntece precedate de cercetãri prin ghicit. Cîteodatã, se transportã cadavrul din colibã în colibã, cu strigãte ºi muzicã instrumentalã. Mortul este întrebat, pentru a afla dacã nu i-a cauzat careva decesul prin vrãji. Se crede cã trupul mort se clatinã într-un chip semnificativ, cînd se apropie de coliba celui care i-a fãcut vrãjile ucigaºe. Mortul este îngropat, uneori ºezînd, cîteodatã ghemuit în poziþia unui fetus, ceea ce presupune ideea de înviere. Doliul este marcat de o slujbã solemnã, care poate avea loc la sfîrºitul lunii ºi dupã un an. Se aduc rãposatului ofrande în hranã ºi veºminte ºi este însãrcinat sã ducã mesaje rãposaþilor mai vechi. În unele etnii este practicat canibalismul, în ideea cã oamenii îºi pot însuºi astfel energia vitalã a rãposatului. Acest obicei a fost pãrãsit, dar unii vrãjitori pretind cã înghit prin practici oculte sufletul cuiva. Cel vrãjit ar urma sã moarã la puþinã vreme. În Madagascar se practicã „întoarcerea morþilor de partea cealaltã”. Dupã o ºedere de cîþiva ani într-un mormînt provizoriu, cadavrul este dezgropat, învelit într-un giulgiu nou ºi depus într-un mormînt definitiv. Fãrã acest transfer rãposatul ar fi nemulþumit ºi ar putea pricinui necazuri celor vii.

Practicile religioase în Africa Iniþierea este un obicei foarte general, cu un ritual variabil de la o populaþie la alta. Se practicã, de regulã, în momentul pubertãþii pentru tinerii de ambele sexe. Scopul este sã le schimbe personalitatea ºi sã-i facã sã treacã de la adolescenþã la viaþa adultã. Adesea, cîteva grupuri de vîrstã trec prin iniþiere simultan. Ea dureazã mai multe zile ºi comportã probe foarte dureroase, de pildã, tatuaje, tãieturi, chiar ºi mutilãri, exerciþii de suportare a durerii. Circumcizia este obiºnuitã. Tinerii sînt învãþaþi, uneori, limba iniþiaþilor ºi li se dã un nume nou. Totul se petrece în cel mai mare secret, într-o zonã a junglei neiniþiaþilor. Cei iniþiaþi promit sã nu divulge tainele, de aceea rãmîn neclaritãþi în privinþa naturii exacte a ceremoniilor ºi a desfãºurãrii lor. La anumite etnii, se ajunge la înfiinþarea de societãþi secrete care rãspîndesc teroarea în jurul lor.

Cuvîntul „tabu” provine din Oceania, însã denumeºte noþiunea de „interzis”, destul de rãspînditã ºi în Africa. Este vorba de ceva sacru, care de aceea nu trebuie atins, nici amintit, nici chiar privit, fiindcã duhurile s-ar rãzbuna. Existã astfel locuri interzise, alimente interzise, gesturi interzise. Interdicþiile sacre variazã dupã trib, gintã, sex, vîrsta celor afectaþi de „tabu” ºi nimeni nu trebuia sã se ocupe de ei, ca sã nu-ºi atragã nenorocirea asupra sa. Erau lãsaþi sã moarã.

Fetiºismul predominã în religia africanã. Fetiºul este un obiect cãruia i se atribuie putere magicã supranaturalã. El este, în general, fabricat de un ghicitor care foloseºte în acest scop dinþi de animale sãlbatice, smocuri de pãr, vegetale speciale, pietre etc. Unele fetiºuri sînt proprietatea personalã a unui individ, altele aparþin întregului sat. Li se atribuie o eficienþã specificã. Un anumit fetiº asigurã sãnãtatea sau vindecã de boalã, altul asigurã vînãtoarea reuºitã sau izbînda în rãzboi, altul aduce ploaia, altul produce fertilitate. Dacã fetiºul nu-ºi face efectul scontat, este uneori pedepsit. Pãrãsirea fetiºurilor sau arderea lor este un semn al convertirii lor la o religie superioarã, dar misionarii care vor sã le pãstreze din interes etnografic îºi compromit lucrarea, fiindcã sînt bãnuiþi cã vor sã le foloseascã în scop magic.

Vrãjitorii în religiile din Africa Ghicitorul ocupã un loc important în societatea africanã. Existã ghicitori în serviciul comunitãþii care lucreazã public. Ei sînt consultaþi pentru a regãsi un obiect pierdut, pentru a reuºi într-o

lucrare, pentru a vindeca o boalã, a descoperi un vinovat, a afla cauzele unei nenorociri. Ei confecþioneazã fetiºuri ºi stau în fruntea ceremoniilor religioase: adeseori ei prescriu natura jertfelor care trebuie aduse. Existã, însã, ºi descîntãtorii sau vrãjitorii, care lucreazã în tainã. Ei sînt detestaþi ºi s-ar dori pedepsirea lor, dar sînt temuþi pentru puterea lor de a se rãzbuna. Ei folosesc mijloace oculte ca sã facã rãu aproapelui lor, sã-i facã farmece, sã-l otrãveascã, sã-l îmbolnãveascã sau sã-l omoare. Se crede cã ei se pot întîlni cu duhurile rele în vãzduh sau cã se pot preface în animale sãlbatice. Ei seamãnã teroarea în jurul lor.

Cultul în religiile africane În centrul cultului se aflã sacrificiile. Adesea sînt sacrificate animale de talie micã, mai ales pui (de gãinã), dar ºi capre, oi sau chiar boi. Animalul jertfit (victima) reprezintã un mijloc de ispãºire a unei greºeli sau vinovãþii ºi este mîncat de cel ce aduce jertfa ºi de familia lui. Se acordã o platã ghicitorului. Acest obicei universal rãspîndit face ca africanii sã se intereseze mult mai mult decît noi de ritualul Leviticului. Într-un fel, aceasta îi pregãteºte sã primeascã mesajul Evangheliei. Alãturi de sacrificii, se observã importanþa dansului, executat fie de dansatori care au aceastã slujbã, fie de toþi participanþii la actul de cult. Ei se împopoþoneazã cu coarne, cu piei de animale ºi îºi mînjesc trupurile în culori þipãtoare. Uneori, un dansator despre care se considerã cã reprezintã o anumitã divinitate, poartã o mascã. Dansatorii se învîrtesc, cîteodatã, din ce în ce mai repede, pînã cad în extaz sau îºi pierd cunoºtinþa. Aceste „mãºti” au adesea valoare artisticã, dar cam multe elemente ale animismului sînt destinate sã semene fricã. Prin natura sa, africanul este vesel, primitor, cãlduros, însã religia lui face sã apese asupra sa un val aparent de spaimã, tristeþe, cruzime uneori. Însã asta nu schimbã imaginea Africii. CÃTÃLIN STÃNCULESCU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 27 aprilie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei România: cine-o iubeºte ºi lasã * „N-am vãzut în lume un oraº mai prost administrat decît Bucureºtiul. Fac o orã ºi jumãtate din Romanã în Bãneasa. Plus mizeria ºi aglomeraþia. Gata, vreau sã-mi cresc copiii într-o þarã civilizatã”. * „Bãiatul meu face hochei. Nu e un sport ieftin. Pãrinþii copiilor de la hochei sînt ceea ce s-ar numi upper middle class, oameni care au venituri peste medie. Ce ma surprins e cã toþi vor sã plece din þarã. Pãrinþii, nu copiii...” * „Bã, bãiete, ne bate ºi pe noi gîndul sã ne cãrãm. Nu pentru noi, ci pentru asta micã...” * „Închid prãvãlia ºi plec. Mãcar aºa am satisfacþia cã nu mai dau taxele mele hoþilor ãstora care sparg pe urmã banii mei în pomeni electorale sau îi împart la partid”. * „Am plecat anul trecut. Nu mi-e mai bine, dar cel puþin nu am sentimentul cã tot timpul statul mã furã”. * „Mãi, noi nu ne mai întoarcem. Am aplicat pentru cetãþenie, n-a fost uºor în anii ãºtia, dar mãcar sîntem liniºtiþi la cap”. * „Cîºtig foarte bine, iau într-o lunã cît cîºtigau pãrinþii mei într-un an. În doi ani mi-am luat casã. Vreau sã plec pentru cã, dupã ce ies din curtea mea îngrijitã, dau în aceleaºi strãzi desfundate, pline de gropi ºi în maldãre de gunoaie”. * „Mi-e silã de ghiolbani. Nu mai suport sã-i vãd pe toþi nespãlaþii care scuipã coji de seminþe pe jos, pe toþi nesimþiþii care te claxoneazã în trafic, pe toþi ºmecherii agresivi... Plec pentru cã mai am jumãtate din viaþã ºi nu vreau sã-mi bat joc de ea”. Iatã frînturi de dialoguri pe care le-am avut în ultimul an cu diverºi oameni uniþi de gîndul plecãrii. Unii sînt pe punctul de a se arunca în necunoscut, alþii au fãcut-o deja. Oameni între 30 ºi 40 de ani, împliniþi profesional,

Cum ne apãrãm suveranitatea? (1) Acum cîþiva ani am scris un editorial în care explicam exhaustiv pericolul ca poporul român sã devinã un experiment, un fel de „cobai” în mijlocul conflictului dintre SUA ºi Rusia. Am susþinut întotdeauna mãrirea bugetului apãrãrii ºi înzestrarea modernã a Armatei Române ca mijloc de apãrare a suveranitãþii ºi independenþei naþionale. Dar, din pãcate, conform unor specialiºti din Occident, atît scutul de la Deveselu, cît ºi rachetele Patriot nu sînt instrumente suficiente de apãrare, profesioniste ºi ultramoderne, ci mai mult obiective politice destul de colaterale ºi militare de tip second hand, care ne expun la atacuri strategice din partea unui inamic posibil. Achiziþia cu aproximativ patru miliarde de dolari a rachetelor Patriot îmi aduce aminte într-un fel de afacerea Bechtel, în care am rãmas ºi cu banii daþi ºi cu „ochii în soare”, fãrã autostrada Transilvania. Cu patru

Degetul lui Toader sau criza parlamentarismului românesc (2) La capitolul „Depolitizarea administraþiei“ se va stabili exact care sînt funcþiile politice în care titularii sînt numiþi de guvern, dupã modelul englez unde sînt exact 153 de poziþii. „Reducerea cheltuielilor administrative“ prin aplicarea treptatatã a modelului suedez. Cumpãrarea de maºini numai din producþia internã pentru entitãþile bugetare. Bugetarii sã apeleze numai la Poºta Românã pentru corespondenþã. „Apãrarea ºi cultivarea demnitãþii românilor“ prin dirijarea fondurilor Ministerului Culturii pentru punerea în valoare a rãdãcinilor strãmoºilor noºtri ºi nu a prezenþei temporare a unor cotropitori. Precizarea poziþiei limbii române, care în orice text trebuie sã fie prima sau în stînga în cazul celor paralele. Desfiinþarea institutelor de cercetare care s-au dovedit a fi antiromâneºti. Oprirea finanþãrii publicaþiilor dovedite antiromâneºti. Finanþarea publicaþiilor care promoveazã valorile româneºti ºi exemplele de bunã convieþuire cu celelalte minoritãþi naþionale. Interzicerea finanþãrii ONG-urilor din exterior. „Sprijinirea românilor din jurul graniþelor“. Sã promovãm principiul reciprocitãþii. De exemplu, dacã minoritatea românã (indiferent cum e numitã local) nu

la primul sau la al doilea copil, sînt gata sã o ia de la capãt în altã parte a lumii. De ce? Motivaþia nu este una financiarã. În urmã cu 10-15 ani, cînd intram în Europa ºi graniþele ni se deschideau, românii au plecat masiv pentru „o viaþã mai bunã”. În statistici comunitare erau numiþi „migranþi economici”, popular li se spunea „cãpºunari”: ei au plecat, au muncit pe brînci, au trimis bani acasã, au fãcut economii, þinînd pe linia de plutire economia þãrii. Muncitorilor cu cîrca, plecaþi în agriculturã, pe ºantiere sau la îngrijit bãtrîne, li s-au adãugat în scurt timp muncitorii supercalificaþi, în special medici, ºi tinerii deºtepþi, la început de drum, scoºi de mult hulita ºcoalã româneascã. Foarte puþini sau mai întors, iar România le-a pierdut numãrul. Se vorbeºte cã ar fi 4 milioane, dar dacã întrebi la ministerul de resort primeºti rãspunsuri halucinante, care explicã, de fapt, de ce se pleacã din România. Cei care pleacã acum sînt diferiþi ºi de migranþii „economici”, ºi de migranþii „politici” care au pãrãsit în valuri România în anii ‘90, dupã ce trãiserã oroarea mineriadelor. Nu pleacã pentru profesie, pentru bani sau din motive politice. Pleacã pentru „liniºte la cap”. Nu existã neapãrat un motiv mare, istoric (un rãzboi, o revoluþie, o altã mineriadã) care sã provoace acest nou exod. Nu poþi spune cã pleci din cauza lui Dragnea, oricît de #rezistent ai fi fost. Dar poþi spune cã pleci din cauza corupþiei, care mutileazã întreaga societate. Nu poþi spune cã pleci din cauza lui V.V. Dãncilã, dar poþi spune cã pleci din cauza dictaturii analfabetismului, care distorsioneazã întreaga scarã de valori. Dacã stai sã le asculþi argumentele celor care vor sã plece, constaþi cã mai supãrãtoare decît deciziile politicienilor sînt micile mizerii ale vieþii de român: aberaþiile considerate normale, negrul devenit alb, prostul clasei cocoþat pe catedrã de unde dã lecþii de patriotism, falimentul serviciilor sociale, penetrate de corupþie ºi de clientelism

politic. ªcoli dotate din banii pãrinþilor, spitale mizerabile, servicii publice execrabile, funcþionari aroganþi precum statul pe care-l deservesc, lipsa drumurilor, a parcurilor, a spaþiilor comunitare - sînt tot atîtea motive personale de emigrare. Lor li se adaugã lipsa cumplitã de igienã a societãþii în ansamblu: agresivitatea, înjurãtura, bormaºina de la 7 dimineaþa, aruncatul gunoiului în faþa porþii sau pe stradã, peste care troneazã ca un neg pe obraz sfînta ºpagã pe care trebuie sã o dai peste tot. Iar dacã cineva îi acuzã pe aceºti noi „fugiþi” de lipsã de patriotism ar greºi: poþi sã-þi iubeºti þara ºi muncind cinstit ºi plãtindu-þi taxele, fãrã a te sui pe masã urlînd din toþi bojocii „Noi sîntem români”. Dragostea de þarã este ºi dragostea faþã de copiii tãi, pe care sã-i creºti în cinste, bunã cuviinþã ºi corectitudine (inclusiv gramaticalã), în spiritul respectãrii legii ºi regulilor. Prin urmare, oamenii aceºtia fug de România pentru puþinã civilizaþie, pentru ei ºi pentru copiii lor. Plecarea lor poate fi o soluþie individualã de înþeles, dar reprezintã ºi un eºec. Este eºecul generaþiei de 40 de ani, muncitoare ºi educate, de a-ºi face o viaþã mai bunã nu doar pentru ea însãºi, ci ºi pentru cei din jur. Este eºecul de a construi civilizaþia aici, acasã. Este eºecul oamenilor capabili sã se descurce singuri de a construi o alternativã civilã, care sã-ºi impunã regulile ºi modul de viaþã în faþa unui stat de la care am vãzut cã nu are rost sã aºtepþi nimic bun. Este eºecul de a construi spiritul comunitar, aþa care þine þesãtura socialã împreunã. Cu fiecare om capabil care pleacã, România se deºirã puþin cîte puþin. Fiecare salvare individualã este eºec colectiv. Inutil de spus cã statul acesta, reprezentat de actuala guvernare, nu va face nimic sã opreascã exodul, ba, mai mult, îl va încuraja tacit. Conducãtorilor acestei þãri le trebuie o þarã mare, cu un popor mic. Cît de mic? Cam vreo 3 milioane. FLORIN NEGRUÞIU

miliarde de dolari daþi pe un sistem de rachete relativ învechit nu se meritã, mai bine am fi putut face cu aceºti bani autostrãzi ºi trenuri de mare vitezã care sã strãpungã Carpaþii. Austria sau Filanda sînt douã þãri membre UE neutre care îºi investesc resursele în tehnicã militarã de vîrf ºi infrastructurã, nu risipesc banii pe armament ce pare depãºit tehnic ºi moral. Presa democratã occidentalã a atras atenþia cã achiziþionarea rachetelor Patriot, care sînt depãºite tehnic ºi profesional, în urma celor achiziþionate de Polonia poate fi un eºec pentru apãrarea României ºi flancului sud-estic al NATO. Este vorba despre un articol publicat de revista „Foreign Policy“ ºi semnat de Jeffrey Lewis, director al East Asia Nonproliferation Program la Middlebury Institute of International Studies din Monterey, care pune serios sub semnul întrebãrii eficacitatea rachetelor Patriot. România a contractat anul trecut ºapte baterii Patriot, pentru care va plãti aproape patru miliarde de dolari. Pe 25 martie, Arabia Sauditã a anunþat cã a folosit sistemul Patriot pentru a intercepta cu succes ºapte

rachete lansate de rebelii Houthi din Yemen. „Nu este adevãrat”, scrie Jeffrey Lewis în „Foreign Policy“. Imaginile care au apãrut pe reþelele sociale aratã lansarea a doi interceptori. Doar cã: unul explodeazã imediat dupã lansare, iar celãlalt face o buclã ºi se întoarce spre Riad, unde explodeazã la contactul cu solul. „Este posibil ca unul dintre ceilalþi interceptori sã îºi fi fãcut treaba, dar mã îndoiesc. Asta pentru cã eu ºi colegii mei de la Middlebury Institute of International Studies am urmãrit cu atenþie douã atacuri diferite asupra Arabiei Saudite în noiembrie ºi decembrie 2017. În ambele cazuri am concluzionat cã este destul de puþin probabil ca rachetele sã fi fost doborîte, în ciuda a ceea ce au spus oficialii”, explicã Lewis. „În ambele cazuri am observat un tipar clar. Racheta (lansatã din Yemen) cade în Riad, în vreme ce focosul se desprinde ºi cade aproape de þintã. Un focos a cãzut la cîteva sute de metri de Terminalul 5 al aeroportului King Khalid International din Riad“. (va urma) IONUÞ ÞENE

este recunoscutã sau nu primeºte fonduri, sã procedãm ºi noi la fel. Asigurarea de fonduri pentru deschiderea unor ºcoli în localitãþile cu mulþi români, inclusiv cu detaºarea unor învãþãtori din România. Finanþarea publicaþiilor românilor din þãrile din jur. Asigurarea cu manuale româneºti a ºcolilor din afara graniþelor. „Promovarea unei politici fiscale grijulii faþã de cetãþeni“. Generalizarea impozitãrii directe la sursa venitului. Noi nu sîntem olandezi ca statul sã ne abandoneze. Este o gravã eroare exonerarea de platã a impozitelor pe salarii de cãtre angajator, lãsînd aceastã obligaþie pe seama salariatului, cãruia abia îi ajung banii pentru traiul zilnic. Se va rãzboi statul cu milioane de salariaþi care vor uita sã-ºi plãteascã impozitul pe salarii? Abrogarea legii care permite dirijarea a 2% din impozit cãtre ONG-uri ºi dirijarea acestor bani cãtre sãnãtate ºi învãþãmînt. Desfiinþarea ONG-urilor care consumã mai mult de 7% din banii primiþi pe administraþie. „Sprijinirea agriculturii“. Decontarea de cãtre guvern a cheltuielilor pentru atestarea bio a fermelor. Asigurarea unor facilitãþi pentru colectarea, depozitarea ºi distribuirea produselor bio româneºti. „Absorbþia fondurilor europene“. Preluarea experienþei poloneze ºi aplicarea ei folosind pesonalul bugetar. „Revigorarea politicii externe“. Axarea ei pe aspectele economice. Dacã o ambasadã nu reuºeºte sã gãseascã piaþã de desfacere pentru produsele sau serviciile româneºti ea va fi desfiinþatã.

„Însãnãtoºirea parlamentului“. Anularea tuturor beneficiilor suplimentare (sporuri, personal ataºat, pensii speciale, maºinã etc.), astfel încît aceastã poziþie sã nu mai fie atractivã pentru oportuniºti. Prevederea obligativitãþii candidaþilor de a locui în circumscripþia pentru care candideazã. Prevederea ca CV-ul candidaþilor sã conþinã informaþii despre pãrinþi ºi bunici. Nu se mai acceptã generaþiile spontanee. Atît a intrat pe un model A4 de afiº electoral. Parcã e mai mult decît o pozã fotogenicã color ºi un slogan de genul votaþi cu patrioþii nu cu hoþii! Mãrturisesc cã acest model de afiº electoral l-am trimis partidelor naþionaliste în preajma alegerilor parlamentare din 2016. Nimeni nu m-a onorat, nici mãcar cu un rãspuns formal de genul am primit, vã mulþumim ºi analizãm, adicã ºtim noi mai bine ce avem de fãcut. Au mers pe urmele partidelor mari ºi au eºuat. N-au reuºit sã facã mãcar o coaliþie, atît de mare era dorinþa sã ajungã numai ei în Parlament. Rezultatul a fost cã n-au reuºit sã atingã pragul electoral nici unul. Adunînd voturile obþinute, se constatã cã dacã ar fi fãcut o coaliþie intrau în Parlament totuºi. Din pãcate, ºi partidele aºa-zis naþionaliste merg dupã calapodul celorlalte. Dacã aºa este situaþia, nu ne rãmîne decît speranþa cã se ridicã un lider patriot care sã profite de obedienþa consacratã a membrilor pentru a reforma din rãdãcini partidul sãu, Parlamentul ºi administraþia. Sfîrºit IOAN ISPAS


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 27 aprilie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei prin spargerea unui suport de icoanã, prin depozitarea de materiale în incinta curþii cimitirului, dar ºi prin situaþia creatã, ce transmite presiuni atît defunctului (luîndu-i, parcã,,,aerul“), cît ºi familiei sale vii (ce trece prin stãri de conflict tacit, neexprimat) chiar nu se anuleazã nimic din ceea ce a dãunat istoriei acestui loc, dosnic de ochii publici ? Lui nu i se aplicã mãsuri de stopare grabnicã a gravelor încãlcãri de cãtre autoritãþile publice locale? Reprezentanþii asociaþiei constructoare subliniau, în emisiunile TV ºi radio, faptul cã sînt ctitori ai Spitalului viitor. Referitor la ctitorie, îi contrazic, ºtiind cã în Spitalul vechi se cunoºtea, de foarte mult timp, existenþa unui plan de construcþie a unei secþii/clinici noi de oncologie la Budimex sau a unei aripi de clãdire cu profil de oncologie pentru acest spital de copii, plan elaborat ºi desenat chiar de prof.dr.Pesamosca. Planul vechi de clinicã oncologicã nouã sau de spital oncologic nou, prin hîrtiile cu îndrumãrile notate ºi cu schiþele desenate de cãtre Profesor trãieºte ºi azi, înspre încredinþarea autorului, cã visul sãu vizionar se va împlini. Nicolae Ceauºescu a ales, în 1977, terenul din Cartierul Berceni, pe care se aflã ºi azi spitalul, a aprobat planul de construcþie al polonezilor, ce-l divinizau pe doctorul fãrã de arginþi Alexandru Pesamosca ºi a vernisat Spitalul de copii Budimex. Începînd cu 1978, se implinesc 4 decenii de la naºterea spitalului, datoritã rezultatelor chirurgicale minunate ale Profesorului. Deci, întîietatea la ctitoria construirii Spitalului vechi ºi a bisericuþei de spital, la creºtinarea spitalului, prin slujbele preotului de caritate al bisericuþei, la transformarea unei rezerve de spital într-o chilie de gãzduire-rugãciune-cercetare, la înmormîntarea unui medic ca primul ctitor în curtea bisericuþei de spital-creºtin, la apariþia unicã a primului cimitir parohial/ bisericesc creºtin de spital ºi la proiectarea desenatã cu indicaþii inedite a planului construirii Spitalului nou de oncologie, toate, la un loc, îi revin numai Profesorului Alexandru Pesamosca, cu drepturile de autor cuvenite. Incredibil, pentru cîte a gîndit ºi a înfãptuit extramedical, dar adevãrat! Se aflase, încã din 2015, faptul cã urma sã se ridice, în curtea din spate a Spitalului vechi, un edificiu în vecinãtatea mormîntului pesamoscian, situaþie care putea conduce ºi chiar conduce, în prezent, la pericolul degradãrii extrem de grave a mormîntului Profesorului-ctitor. În condiþiile date, apar, în mod firesc, urmãtoarele întrebãri: * Pînã unde pot merge oare atît lipsa de recunoºtiinþã, de respect faþã de personalitatea inegalabilã a Profesorului Pesamosca, cît ºi indiferenþa extrem de dãunãtoare a antreprenorilor actualului proiect? * De ce spitalele din þarã ºi din Bucureºti, unde asociaþia respectivã a donat bani mulþi (dupã cum relata la televiziuni) ºi unde nu existã nici un mormînt de ctitor (dr.Pesamosca este unicul medic îngropat la locul de muncã. Nici regii României nu odihnesc în palatele lor), nu au aprobat o asemenea construcþie? * De ce antreprenorii actualului proiect nu s-au implicat în cãutarea unor terenuri virane ºi defriºabile din curþi spaþioase de spitale (Institutul Naþional de

Ftizio-Pneumologie ,,Prof.Dr.Marius Nasta“, strada Viilor 90, sector 5) sau în renovarea-consolidarea unor spitale mai vechi, aflate în zone centrale, situate la stradã - la vedere, dar în pericol avansat de degradare (Spitalul clinic Caritas, strada Traian 29, sector 3 ºi o aripã din Spitalul clinic Filantropia, bd. Ion Mihalache 11, sector 1), spitale deteriorate, cu clãdiri semeþe, impunãtoare ºi libere pentru ridicarea spitalului lor oncologic (nici pe acele locuri, ca ºi la Budimex, nu puteau sã se laude cã sînt ctitori), ca sã nu ajungã la stadiul de a sufocaameninþa un mormînt de savant ºi de ctitor (al cãrui nume îl poartã Clinica de ortopedie ºi traumatologie pediatricã din actualul spital), ca sã nu deranjeze devastator, din temelii, o uzinã, un drum de acces, o parcare, un suportzid pentru icoanã, un gard ºi o curte de bisericã etc.? * De ce îi este invidiatã moartea ºi pe cine supãrã doctorul Pesamosca, încît este deranjat, umilit ºi dezonorat harul... Sfîntului Copiilor Suferinzi? * De ce viitoarea anexã oncologicã de spital pentru copii, pititã dupã spitalul-mamã, nu va fi numitã ,,Spitalul privat acad.prof.dr. Alexandru Pesamosca“? Privind cu atenþie sporitã desele apariþii televizate cu personajele devizei ,,Noi construim un spital!“, apariþii TV asemãnãtoare cu un miting la masa platoului de emisiune, miting format dintr-unul sau doi ,,manifestanþi“ persuasivi, ce ºed pe scaune ºi poartã imaginare pancarte lozincare pe post de dictat fãrã drept de apel, apoi studiind gestica feþelor acestora ºi comparînd-o cu mimica chipului Ctitorului de spital Alexandru Pesamosca, atît din realitate, cît ºi din fotografii, am descoperit un zîmbet sarcastic la invitatele ,,pe sticlã“ ºi un zîmbet de bonom ospitalier la celebrul savant, deoarece cele dintîi aveau obrajii pavoazaþi cu lauri de gladiator, pe cînd ai celuilalt oglindeau îmbujorarea copiilor operaþi ºi strãlucirea Fericirilor hristice, în care el credea sincer... Prin trãirea lui permanentã în spitalul Marie Curie, de la întemeierea clãdirii ºi pînã la decesul sãu fizic, prin osteneala sa medicalã, ce l-a fãcut demn de titulatura ,,patriarh al chirurgiei pediatrice“, academicianul profesor dr. Alexandru Pesamosca s-a contopit cu unitatea spitaliceascã pe care a slujit-o cu sinceritate, credinþã ºi devotament unice, devenind Omul-Spital. Ca mitul OmuluiSpital ºi al Îngerului Copiilor Suferinzi sã nu se sfîrºeascã odatã cu moartea savantului, ci sã dureze veºnic, Patriarhul României i-a binecuvîntat acestuia, în premierã mondialã pentru înhumarea unui doctor în vreo unitate medicalã, ca în curtea spitalului vieþii sale pãmîntene ºi eterne sã-ºi odihneascã somnul de veci, întru rugãciunile bisericuþei sale ºi ale studenþilor sau pacienþilor salvaþi, întru adierea unei brize ºi a unui nectar de flori sau întru mîngîierea unui gîngurit de copil ºi a unui ciripit de pasãre, ci nu întru trepidaþii ,,cancerigene“, sãpãturi provocatoare de surpãri ºi zgomote infernale pricinuite de picamere, excavatoare, tîrnãcoape ºi macarale... intruse. Întotdeauna, drumul spre Iad este pavat numai cu intenþii bune... dar implementãrile lor se deosebesc, în funcþie de condiþiile contextului... ºi de caracterele drumarilor. Sfîrºit DAN ÞÃPLIGÃ-DÃNEÞ, Profesor-teolog pastoral ortodox (ex-pacient al acad. prof. dr. Alexandru Pesamosca, operat de acesta în 1961)

fãcea el griji din cauza asta, nu stãtea prea mult de vorbã ºi rezolva problema imediat: - Care pizda mã-tii faci mã, pe ciumegul pe aici? - Eu. - De azi nu mai eºti ºmecher, c-am venit eu! ªi îl rupea din prima cu bãtaia. Îi luau frica. ªi cît stãtea pe acolo nu îl mai deranja nimeni, se fereau de el ca dracu’ de tãmîie ºi încercau sã nu-1 supere cu nimic. Îi bãtea pe ãia de le fãcea capul mare, nici mãcar nu ºtiau cum îi cheamã, dar altfel nu avea cum sã-ºi þinã firma. Cã prin þarã erau belele cu plutonierii de pe secþii, cã þineau pe faþã cu deþinuþii bãºtinaºi, de prin zona lor. ªi oricum pe noi, pe bucureºteni, aveau boalã cu toþii, în schimb, la noi în Regat nu se întîmpla asta, gardienii nu îi protejau pe cei din zonã. Aºa cã pe Cezar de multe ori au avut grijã sã îl bage unde era mai spurcãciune, sã-i facã manevrã din prima, cã încercau sã îl potoleascã. Dar nu le-a mers niciodatã, cã bãtea Talanu’ tot ce îi pica în mînã ºi pe urmã fãcea ce voia prin puºcãrie. Se ducea pe la prietenii din alte camere, stãtea cîteva ore pe acolo. Mai schimba o vorbã, mai ducea un salam, lua la schimb un ness, care era cel mai ºmecher ºi mai cãutat produs de la pîrnaie.

De multe ori veneau ºi cadrele matoale, mai ales ãia din tura de noapte. ªi atunci se lãsa cu iureº, cã javrele dracului îi scoteau din camerã pe cine aveau ei boalã ºi îi schingiuiau mai rãu ca pe vremea Inchiziþiei Spaniei. La ºmecheri adevãraþi nu se dãdeau, cã ºtiau cã ãºtia nu ar fi suportat ºi ar fi încercat sã se rãzbune. Ar fi dat ºi ei ºi se putea lãsa cu belele urîte, dar pe cei mai fraieri îi torturau doar aºa, din plãcere, sã-i audã cum urlã. Se certau cu nevestele acasã, veneau turbaþi pe schimb ºi îi luau pe ãºtia la omor, sã se rãcoreascã ei. Nu aveai ce sã miºti, nu puteai sã protestezi, nu puteai face memoriu, nu aveai cui sã te plîngi. Unii se mai riscau ºi scriau cîte o foaie pe care o aruncau pe drum la nimerealã, cînd erau scoºi la muncã. Începeau cu „Vã rog frumos sã duceþi memoriul ãsta la Comitetul Central“. Dar cine dracu’ era tîmpit sã se bage pentru un puºcãriaº pe care nici mãcar nu îl cunoºtea, chiar dacã, din întîmplare, gãsea scrisoarea? (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Bunul sacru din Spitalul de copii Marie Curie sau mitul omului-spital, acad. prof. univ. dr. Alexandru Pesamosca, este în pericol! (2) Motto: ,,Douã lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouã ºi crescîndã admiraþie: cerul înstelat de deasupra mea ºi Legea moralã din mine“. (Immanuel Kant finalul textului se aflã scris pe mormîntul filozofului german ºi pe cel al acad. prof. dr. Alexandru Pesamosca, din Spitalul Budimex - Bucureºti) Contravenþiile (constatãrile ºi sancþionãrile) pentru faptele de depozitare a unor materiale de construcþii (chiar ºi þigãri, produse alimentare etc.) în zona mormintelor, se întîlnesc în capitolul VII, articolele 5760, din Regulamentul cimitirelor publice. Regulamentele Cimitirelor parohiale, în baza Hotãrîrii nr. 943/17 februarie 2012 a Sfîntului Sinod al B.O.R., au principii-cadru, ce anunþã (vezi punctele 6-7): „În scopul sprijinirii eparhiilor ºi unitãþilor bisericeºti, Cancelaria Sfîntului Sinod va elabora un GHID ÎNDRUMÃTOR privind tipurile de încãlcãri de cãtre autoritãþile publice locale sau terþi a drepturilor unitãþilor de cult asupra cimitirelor bisericeºti, precum ºi mãsurile care trebuie luate, în conformitate cu hotãrîrile Sfîntului Sinod ºi prevederile legale în vigoare. Centrele eparhiale vor continua demersurile la autoritãþile locale în drept pentru anularea certificatelor de urbanism eliberate pentru amenajarea cimitirelor private“. În iunie-septembrie 2017, ºantierul s-a întins pînã la curtea veche a cimitirului parohial (doar cu un mormînt) ºi al bisericuþei de spital. Apoi, dãrîmînd gardul cimitirului bisericesc, ºantierul s-a extins pînã la Suportul mare din cãrãmidã al icoanei Sfîntului Stelian, suport plasat lîngã mormîntul profesorului Pesamosca. Dãrîmînd ºi acest Suport de icoanã, ºantierul a triumfat pînã la bordura mormîntului, unde a ridicat un gard îndoliat. Astfel, mormîntul stã în coasta ºantierului, la propriu, þinîndu-i piept acestuia, în avalanºa lui cavalcadã spre bisericuþa de cãrãmidã, bisericuþã ºi mormînt ce nu apar în filmul de promovare al asociaþiei, pe internet - semn cã, precum suportul de cãrãmidã al icoanei Sfîntului Stelian a devenit legendã, ºi mormîntul, ca piatrã de poticnealã, cu bisericuþa pesamoscianã vor avea aceeaºi soartã. Poate cã aºteptarea datei de 1 septembrie 2018, ca împlinire a 7 ani de la decesul Profesorului, va da echipei de antreprenori ai constucþiei uriaºe speranþã în deshumare ºi în dislocarea „pietrei funerare de poticnealã“ a ºantierului nãrãvaº. Iatã, pentru echipa de ºantieriºti, o dublã veste tristã: a) unii administratori de cimitire propun deshumarea dupã un deceniu de la moarte, avînd în vedere efectul prelungit al tratamentelor moderne de îmbãlsãmare; b) foarte puþini sînt informaþi cã reglementãrile pentru cimitirele parohiale considerã un mormînt ca pe un ,,Bun Sacru“ (fapt, subliniat ºi de „Ziarul Lumina“, din 21 mai 2010, referitor la umblarea, prin sãpare-deshumare, la un asemenea Bun Sacru funerar: „Dupã tradiþia Bisericii, morþii nu se dezgroapã niciodatã. De asemenea, nu existã nici o dispoziþie canonicã pentru dezgroparea morþilor“.) Dacã, dupã sursele canonice citate mai sus, pentru amenajarea cimitirelor private se poate anula un certificat de urbanism, atunci pentru o distrugere de cimitir bisericesc de spital, prin înjumãtãþirea perimetrului,

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (85) „Mai rãu ca inchiziþia Spaniei“ Cezar se simþea în puºcãrie ca ºi în libertate, nu cred cã mai avea vreo problemã cît de micã de adaptare. Asta, indiferent de penitenciarul unde ajungea. Cum venea de pe cursã, îl ºi chema comandantul, în cazul în care era vreunul mai nou, care nu îl cunoºtea direct ºi nu mai avusese de-a face cu el: - Tu eºti Cezar? - Da. - Vezi cã aici nu merge cu alte figuri, cã avem destui ºmecheri. Eu unul nu îþi fac nici un favor, te bag pe o camerã oarecare ºi acolo vã descurcaþi între voi, vedeþi care rãmîne jupîn. - Foarte bine. De multe ori chiar îl bãga unde era cea mai nenorocitã camerã, cu cei mai ciumegi ºi mai recalcitranþi deþinuþi care erau în puºcãrie, aºa-numita camerã a periculoºilor. Ãia de-abia aºteptau sã se dea la el, deci Cezar trebuia sã se impunã de unul singur. Dar Talanu’ nu îºi


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 27 aprilie 2018

ANTREPRENORIAT Taxe aplicate degeaba România este þara care se aflã la coada clasamentului european în ceea ce priveºte procentajul încasãrilor din taxele pe poluare în PIB. Conform unui raport al Curþii de Conturi – Sinteza „Auditul performanþei privind monitorizarea calitãþii aerului ºi gestionarea eficientã a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã, alocate României prin protocolul de la Kyoto“ -, taxele pe poluare au înregistrat un trend uºor ascendent în ultimii ani, însã se manifestã o reducere a procentajului acestora în PIB. Acest trend este neaºteptat, în condiþiile în care problematica poluãrii a devenit din ce în ce mai importantã ºi în România. Taxele de poluare în þara noastrã au reprezentat echivalentul a 0,02% din PIB pînã în 2013. De atunci ponderea a scãzut la 0,01%. Cehii au 0,05%, irlandezii 0,07%, italienii 0,08%, austriecii 0,04%, în timp ce slovenii au 1%, estonienii 0,65%, maltezii 0,72%. Singurii care apar cu 0% sînt nemþii, portughezii, grecii ºi croaþii. Tendinþa de reducere a taxelor la procentaj în PIB se explicã, pe de-o parte, prin reducerea activitãþilor de exploatare a resurselor, iar pe de altã parte, prin gradul redus de colectare ºi creºterea dimensiunii evaziunii fiscale. În condiþiile în care implementarea politicilor de mediu presupune investirea unor sume suficiente de bani pentru crearea unor tehnologii care sã limiteze poluarea, din situaþia taxelor care intrã în categoria „taxelor pentru mediu“ putem concluziona cã veniturile existente sînt sub nivelul necesarului real de investiþii al României, astfel cã, fãrã o schimbare în strategia fiscalã, România va rãmîne în continuare pe ultimele poziþii (la nivelul UE) în acest domeniu.

Vid legislativ Implementarea legislaþiei în domeniul mediului în România, mai ales în contextul instabilitãþii funcþiei publice, este foarte dificilã, probleme de implementare apãrînd atît la nivel central, cît ºi la nivel local. Aceste

Muncitorii zilieri nu vor putea presta activitãþi pentru acelaºi beneficiar mai mult de 90 de zile pe an Legislaþia privind muncitorii zilieri a fost modificatã. În Monitorul Oficial nr. 0313 din 10 aprilie 2018 a fost publicatã Legea nr. 86/2018 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitãþi cu caracter ocazional desfãºurate de zilieri. Ca ºi noþiune, zilierul este persoana fizicã ce are capacitate de muncã ºi care desfãºoarã activitãþi necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar, contra unei remuneraþii. Durata activitãþii ocazionale prestatã de un zilier este de minimum o zi, corespunzãtor cu 8 ore de muncã, iar durata zilnicã nu poate depãºi 12 ore. Zilierul minor care are capacitatea de muncã va putea lucra 6 ore pe zi, dar nu mai mult de 30 de ore pe sãptãmînã. Ca regulã generalã, nici un zilier nu poate presta activitãþi pentru acelaºi beneficiar pe o perioadã mai lungã de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic. Legea nr. 86/2018 aduce ca ºi noutate faptul cã de la aceastã regulã existã ºi excepþii, respectiv pentru zilierii care presteazã activitãþi în urmãtoarele domenii: * creºterea animalelor în sistem extensiv prin pãºunatul sezonier al ovinelor, bovinelor, cabalinelor; * activitãþi sezoniere în cadrul grãdinilor botanice din subordinea universitãþilor acreditate; * activitãþi sezoniere în domeniul viticol. În toate aceste situaþii menþionate în mod expres de lege perioada nu poate depãºi 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic. Reamintim aspectul foarte important cã beneficiarul activitãþilor sezoniere nu poate utiliza zilieri pentru desfãºurarea unor activitãþi în beneficiul unui terþ. Munca necalificatã cu caracter ocazional se poate presta doar în anumite domenii de activitate prevãzute de art. 13 din Legea nr. 52/2011, dupã cum urmeazã: * agriculturã, vînãtoare ºi servicii anexe; * silviculturã, cu excepþia exploatãri forestiere; * pescuit ºi acvaculturã; * colectarea, tratarea ºi eliminarea deºeurilor nepericuloase; * recuperarea materialelor; * comerþ cu ridicata al produselor agricole brute ºi al animalelor vii;

ECONOMIE

probleme s-au agravat în ultima perioadã, astfel cã s-ar putea spune cã realizarea politicilor de protecþie a mediului în România nu reprezintã o prioritate. În ultimii ani, sa încercat limitarea importurilor de maºini vechi, prin aplicarea unor formule de taxare a maºinilor de tip second hand. Actele normative adoptate nu au gãsit formula adecvatã pentru ca instrumentul de taxare a autovehiculelor sã rãspundã cerinþelor Tratatului de Funcþionare a Uniunii Europene. Astfel, sumele încasate în perioada 2007-2017 (nerestituite ca urmare a acþiunilor în instanþã demarate de proprietarii de autovehicule) vor fi restituite plãtitorilor (la cererea acestora). Sumelor restituite li se vor aplica ºi dobînzile datorate pentru perioada cuprinsã între data perceperii ºi data restituirii (care se situeazã la nivelul a 13-36% din sumele încasate). În aceste condiþii, s-ar putea considera cã taxele instituite, sub diversele lor forme asupra autovehiculelor poluante, au fost eficiente temporar, numai prin prisma protecþiei mediului, fãrã ca aceasta sã fie însã demonstratã. Mai mult, efectul imediat al vidului legislativ creat de abrogarea OUG 9/2013 este faptul cã, în primele opt luni din 2017, au fost înmatriculate peste 350.000 de maºini, comparativ cu 146.000 de maºini în 2016. În timp ce alte þãri pregãtesc trecerea la maºini electrice, România este invadatã de maºini vechi, care reprezintã surse de poluare dãunãtoare sãnãtãþii. În acest context, este necesarã instituirea unui mecanism de taxare a emisiilor poluante provenite de la autovehicule, dupã principiul „poluatorul plãteºte“, în conformitate cu recomandãrile Comisiei Europene ºi cu prevederile Tratatului de Funcþionare a Uniunii Europene, susþin reprezentanþii Curþii de Conturi.

Bani de dat înapoi Din punct de vedere al efortului financiar, taxele instituite nu ºi-au dovedit eficienþa, în condiþiile în care sumele încasate pînã la acest moment ºi dobînzile la acestea trebuie restituite plãtitorilor. Actul normativ prin care s-a adoptat soluþia la problema creatã de incoerenþa cadrului legal care a instituit taxele pentru autoturisme în perioada 2007-2017 * activitãþi de organizare a expoziþiilor, tîrgurilor ºi congreselor; * publicitate; * activitãþi de interpretare artisticã - spectacole, activitãþi-suport pentru interpretarea artisticã - spectacole ºi activitãþi de gestionare a sãlilor de spectacole; * activitãþi de cercetare-dezvoltare în biotehnologie, activitãþi de cercetare-dezvoltare în alte ºtiinþe naturale ºi inginerie; * activitãþi de cercetare-dezvoltare în ºtiinþe sociale ºi umaniste; * activitãþi de întreþinere peisagisticã - plantarea, îngrijirea ºi întreþinerea de parcuri ºi grãdini, cu excepþia facilitãþii de locuit particulare; * creºterea materialului sãditor - creºterea plantelor ornamentale, inclusiv gazon pentru transplantare, operaþiuni de îngrijire/curãþare a pomilor, activitãþi ale pepinierelor, cu excepþia celor pentru arbori de pãdure; * activitãþi ale grãdinilor zoologice, botanice ºi ale rezervaþiilor naturale; * creºterea ºi reproducþia animalelor semidomesticite ºi a altor animale; * hoteluri ºi alte facilitãþi de cazare; facilitãþi de cazare pentru vacanþe ºi perioade de scurtã duratã – tabere de copii; * facilitãþi de cazare pentru vacanþe ºi perioade de scurtã duratã - cabane; * activitãþi ale bazelor sportive; * activitãþi ale cluburilor sportive; * activitãþi de alimentaþie (catering) pentru evenimente. Legea nr. 86/2018 introduce cîteva domenii de activitate în care poate fi folositã munca zilierilor, astfel: * restaurante – clasa 5610; * alte activitãþi de alimentaþie – clasa 5629; * baruri ºi alte activitãþi de servire a bãuturilor – clasa 5630. Actul normativ introduce ºi un capitol distinct destinat intermedierii între cererea ºi oferta de muncã zilierã, respectiv modului în care se face punerea în legãturã a beneficiarilor cu zilierii. Aceastã intermediere se realizeazã de cãtre agenþiile de intermediere, ce trebuie sã fie acreditate. Zilierii care ocupã un loc de muncã prin intermedierea realizatã de o agenþie acreditatã pot presta activitãþi pentru acelaºi beneficiar pe o perioadã de maximum 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic.

ADRIAN BENÞA

POLITICÃ

(sancþionatã masiv atît de instanþele din România, cît ºi de Curtea de Justiþie Europeanã), respectiv OUG 52/2017, nu specificã însã care este sursa din care se vor achita dobînzile calculate asupra sumelor ce urmeazã a se restitui ºi nici chiar sumele în sine, întrucît acestea au fost utilizate pentru finanþarea unor proiecte de mediu, aºa cum se va arãta mai jos. Sursa va fi, evident, bugetul Fondului pentru Mediu ºi/sau bugetul de stat. În aceste condiþii, mediul nu numai cã nu va mai constitui o prioritate (dacã a fost vreodatã), dar chiar va suporta consecinþele acestei incoerenþe legislative! Veniturile ºi cheltuielile de mediu au crescut simultan, însã ambele rãmîn mici, atît în expresie absolutã, cît ºi ca parte a PIB-ului.

Fondul pentru mediu România se situeazã în ultima parte a clasamentului european privind încasãri din taxe de mediu ca procent din PIB, atît la nivel general, cît ºi pe cele trei grupe principale: taxe pe energie, taxe pe transport ºi taxe de poluare ºi folosire a resurselor. Peste 60 de procente din cheltuielile de mediu sînt cheltuieli de acoperire a costurilor operaþionale, restul fiind folosit pentru investiþii. Domeniile de mediu pentru finanþare prioritarã nu sînt clar stabilite, fiind elaborate un numãr impunãtor de documente ale politicii de mediu, care însã deseori nu conþin þinte bine definite ºi mãsurabile ºi nici nu indicã resursele financiare necesare atingerii lor. Decizia promovãrii unui program nu se bazeazã pe studii care sã releve eficienþa acestuia ºi care este contribuþia cuantificatã (pe baza unor scenarii) asupra îmbunãtãþirii mediului. Guvernul are tendinþa sã-ºi schimbe prioritãþile ºi nu asigurã o finanþare continuã, ceea ce întîrzie implementarea programelor de mediu respective. Fondul pentru mediu rãmîne un instrument financiar important de implementare a politicilor României în domeniul schimbãrilor climatice, însã este necesarã întãrirea aparatului administrativ, dar ºi asigurarea unei coerenþe legislative în ce priveºte instituirea taxelor de mediu. COSMIN PAM MATEI

Mai e un pas mic pînã la dezastru (1) În Franþa a început un amplu dialog privitor la reformarea cãilor ferate franceze. Preºedintele Macron doreºte privatizarea cãilor ferate naþionale, un fapt care a produs mare deranj în societatea etatistã a feroviarilor francezi. În politica francezã este o cutumã: dacã nu vrei sã ai probleme politice, nu te legi de SNCF. Dacã vrei sã ai greve ºi blocaje economice îndelungate, atunci fã-þi de lucru încercînd sã analizezi activitatea cãilor ferate de stat. Practic, vorbim de un stat în stat. În România, reforma cãilor ferate a început cu mai mulþi ani înaintea celei din Franþa, a apãrut odatã cu directivele europene privind liberalizarea transportului pe calea feratã în 1998. Aceastã reformã a fost solicitatã la vremea respectivã de UE, în contextul în care România urma sã adere la respectabila organizaþie. Aderarea României s-a realizat în cele din urmã la 1 ianuarie 2007. Din pãcate, reforma s-a oprit cumva la jumãtate, avînd astfel un soi de struþo-cãmilã nefuncþionalã ºi costisitoare. Astãzi avem pe piaþa de transporturi feroviare societãþi de stat (CFR Marfã, CFR-Cãlãtori), operatori privaþi români (GFR, VEST TRANS RAIL, CARGO TRANS VAGON, REGIOTRANS etc) ºi strãini (DB, OBB, SNCF etc.) pentru transportul de marfã, dar ºi pentru transportul de persoane. Avem o autoritate feroviarã care reglementeazã ºi verificã activitatea feroviarã din România, împãrþitã în trei entitãþi teoretic distincte plus un centru de perfecþionare. Infrastructura este într-o stare tehnicã dezastruoasã, materialul rulant este vechi ºi suprasolicitat, accidentele sînt frecvente, eficienþa transportului minimã. Situaþia cãilor ferate ca business este aproape de faliment. Indicaþiile Uniunii Europene în domeniul transportului feroviar au fost clare ºi simple - este nevoie de o infuzie puternicã de capital privat pentru cã statele nu-ºi mai permit menþinerea acestui tip de transport din foarte multe motive, inclusiv din cauza faptului cã statul s-a dovedit un foarte prost administrator. Întoarcerea la cãile ferate private nici nu ar fi o noutate pentru cã, de fapt, începuturile transportului pe ºine au la bazã o iniþiativã privatã. Astãzi pe piaþa de transport feroviar asistãm la o concurenþã acerbã între operatorii feroviari de stat ºi cei privaþi, iar din acest motiv preþurile de transport au scãzut în mod nefiresc, dacã privim rezultatele financiare ale tuturor operatorilor feroviari, începînd cu cei de stat. Toþi raporteazã pierderi sau profituri foarte mici. În condiþiile în care nu existã un fond consistent de investiþie este clar cã afacerea nu poate merge mai departe. (va urma) NUCU MORAR


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 27 aprilie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Siria: mister în jurul atacului chimic Dupã atacul SUA, Franþei ºi Marii Britanii în Siria, ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, aratã cã relaþiile cu Occidentul sînt mai tensionate decît în perioada Rãzboiului Rece. Motivul: „În timpul Rãzboiului Rece erau canale de comunicare ºi nu exista o obsesie pentru rusofobie, care seamãnã cu un genocid prin sancþiuni“, a declarat Lavrov, citat de TASS. Declaraþia a fost însoþitã de cea a lui Konstantin Kosacev, preºedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din camera superioarã a Parlamentului rus. „În mod clar, existã o stare de înþelegere a situaþiei din Siria. Existã o înþelegere a faptului cã sînt anumite linii roºii ºi cã reacþia Rusiei va deveni durã dacã aceste linii roºii vor fi depãºite“, a spus Kosacev. Ministrul adjunct de Externe, Serghei Ryabkov, susþine cã între SUA ºi Rusia au rãmas deschise canale de comunicare „care fac posibilã înþelegerea a ceea ce se întîmplã ºi, din fericire, perceperea mai clarã a planurilor celuilalt“.

Acuze reciproce Rusia–Occident Declaraþiile de la Moscova vin pe fondul disputei legate de misiunea unei echipe de experþi ai Organizaþiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) ce ar trebui sã înceapã o investigaþie privind presupusul atac cu arme chimice de la periferia esticã a Damascului, atribuit de Occident regimului Assad. Acest presupus atac a stat la baza legitimãrii morale a atacului anglo-franco-american, altfel unul cu o legalitate aproape nulã, fãrã sã aibã avizul Consiliului de Securitate ONU. Reprezentatul rus la OIAC a trecut la ofensivã ºi a arãtat cã Rusia „are nu numai un mare grad de încredere,

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (11) În momentul de faþã, în etapa postdecembristã, orientarea politico-militarã a României s-a schimbat. Pentru ca aceastã schimbare sã poarte girul legitimitãþii, noua orientare a fost stipulatã în Constituþia României, adoptatã în 1991, cu modificãrile survenite ulterior, materializatã în art.118 (Forþele armate), alin. 1: „În condiþiile legii ºi ale tratatelor internaþionale la care România este parte, armata contribuie la apãrarea colectivã în sistemele de alianþã militarã ºi participã la acþiuni privind menþinerea sau restabilirea pãcii”. Înainte de aceastã formulã de internaþionalizare a armatei române, un paragraf introduce o contradicþie de principii, prin urmãtorul enunþ: „Armata este subordonatã exclusiv voinþei poporului pentru garantarea suveranitãþii, independenþei ºi a unitãþii statului, a integritãþii teritoriale a þãrii ºi a democraþiei constituþionale”. Privitã ca alegaþie, construcþia gramaticalã de mai sus nu se încadreazã în canoanele acesteia, deoarece lipseºte pîrghia prin care voinþa poporului îºi poate subordona, exclusiv, armata. Un exemplu foarte clar, la îndemîna oricui: s-a cerut „voinþa poporului” – prin orice fel de sistem, la nivel naþional – cînd armata românã a fost angajatã în diferite teatre de operaþii, în afara graniþelor Þãrii, în condiþiile ostile siguranþei ºi vieþii, acolo unde am ºi înregistrat pierderi umane? Apropo de acest punct sensibil, din noua strategie a armatei noastre, în contextul confuz, în care extrapolãm fapte ºi noþiuni concrete, cu trãiri personale, apãsate de stãri de emoþii incontrolabile: cu prilejul ceremoniei de plecare în Afganistan a militarilor Batalionului 2 Infanterie Cãlugãreni, într-un reportaj de la faþa locului, într-un ziar militar, se descriau faptele, de parcã se transmitea din tranºeea de la Mãrãºeºti: „Cineva drag pleacã din sînul familiei pentru a servi patria în Afganistan...”. Citind aceastã inepþie gazetãreascã-patrioticã, m-am dus din nou cu gîndul la Constituþia actualã, ºi am deschis cãrticica la art. 3 – Teritoriul - ºi iatã ce prevãd aliniatele 2 ºi 3: „Frontierele þãrii sînt consfinþite prin lege organicã, cu respectarea principiilor ºi a celorlalte norme generale admise ale dreptului internaþional. Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraºe ºi judeþe”. Aºa stînd lucrurile, probabil cã legiuitorul a omis adãugirea urmãtoarei sintagme la acest capitol: „... în comune, oraºe ºi judeþe... pînã în Afganistan”. Da, cu o astfel de precizare s-ar putea jus-

Deocamdatã încearcã sã facã luminã unul dintre cei mai experimentaþi jurnaliºti occidentali specializaþi pe

Orientul Mijlociu, britanicul Robert Fisk, editorialist la „The Independent“, o publicaþie deþinutã de oligarhul rus Alexander Lebedev, fost KGB-ist ºi apropiat al lui Mihail Gorbaciov. Aflat la locul atacului, Fisk scrie cã „întrebãrile mele despre atacul cu gaze îi lãsau perplecºi pe oameni“. „Cum se face cã refugiaþii din Douma care au ajuns în Turcia vorbeau deja despre un atac cu gaze de care nimeni dintre cei rãmaºi în Douma nu-ºi aminteºte?“, scrie Fisk. În Douma, sirienii vorbesc despre Jaish el-islam, grupare jihadistã anti-Assad, care le-a luat clãdirile, bunurile ºi a comis crime, nu despre atacul cu gaze. Unul dintre medicii sirieni din Douma aratã cã, dupã bombardamentul din 7 aprilie, oamenii au suferit de hipoxie, nu de pe urma armelor chimice, blocaþi în subsolul blocurilor, în mult praf ºi dãrîmãturi. La un moment dat, membri ai Cãºtilor Albe au început sã strige „Gaze!“ ºi astfel s-a iscat un haos. Cãºtile Albe sînt parþial finanþate de Ministerul de Externe britanic, scrie Fisk. Imaginile cu copiii sirieni spãlaþi cu apã de dupã presupusul atac sînt reale, însã apa îndepãrta praful, nu substanþe toxice. Oamenii aceia sufereau de hipoxie, nu erau otrãviþi cu gaze de luptã, spune medicul sirian. Rusia aratã cã are probe ce demonstreazã cã presupusul atac chimic a fost o provocare a serviciilor vestice, însã nu precizeazã dacã ºi cînd va prezenta probele. Aºteaptã Moscova probele pe care susþin cã le au SUA, Marea Britanie ºi Franþa? Între timp, sirienii refugiaþi în Turcia vorbesc despre atrocitãþi comise de regimul Assad despre care sirienii de la faþa locului, victimele presupuse, habar nu au. În asemenea condiþii, adevãrul despre atacul din Ghouta de Est va ieºi la ivealã peste decenii. CÃLIN MARCHIEVICI

tifica... servirea (apãrarea) patriei noastre tocmai în... Afganistan! În conjunctura internaþionalã actualã, dominatã de multiple pericole, oamenii cu puteri de decizie, pe plan naþional, dar ºi mondial, au obligaþia sã discearnã gradul ºi probabilitatea acestor pericole, mobilizînd resursa umanã ºi materialã numai în direcþiile sigure de ameninþare din partea unor forþe ostile, fãrã a altera, artificial, relaþiile interstatale. România, privitã în oglinda acestui început de mileniu, în condiþiile unui pãmînt miºcãtor, chiar în imediata apropiere a þãrii noastre, nu ar trebui sã se inflameze instantaneu, fãcînd declaraþii iresponsabile ºi acþionînd în mod belicos. Nu e prea inteligent sã te apropii prea mult de conul vulcanului, chiar dacã vulcanul pare cã doarme... Invocînd presupusa protecþie oferitã de scutul de la Deveselu, în ipostaza (puþin realistã) de atacarea României cu rachete, trebuie sã luãm în calcul ºi cele douã laturi antagonice ale acestui deziderat: binele ºi rãul, partea pozitivã ºi partea negativã a bazei de la Deveselu, pe teritoriul României. Sã nu procedãm ca struþul din poveste, ci sã introducem în ecuaþie ºi termenul de risc, izvorît, intrinsec, din însãºi circumscrierea þãrii noastre în perimetrul univoc al interesului rusesc pentru mijloacele de luptã sofisticate ale NATO, instalate în apropierea graniþelor sale de vest. Fapt divers, desprins din „epopeea” implantãrii scutului în acea regiune a Olteniei: primarul comunei Deveselu, într-o emisiune televizatã, nu-ºi mai încãpea în piele, explicînd, cu mult patos, despre binefacerile pogorîte din cerul NATO odatã cu instalarea militarilor americani pe pãmîntul comunei: (drumuri, ºcoalã, creºã - cîrciumã, nu?) – toate aceste realizãri datorate americanilor veniþi de peste Ocean pentru a salva o comunã din þara lui Decebal, gãsitã, probabil, în perioada ei preistoricã! Mai poþi stabili aici coordonatele unui comentariu normal? Pentru a demonstra fragilitatea entuziasmului domnului primar din Deveselu, entuziasm izvorît dintr-o îngustã mulþumire subiectivã, voi face o paralelã între situaþia creatã la Deveselu ºi niºte întîmplãri din România anilor ’50, cînd, pe teritoriul þãrii noastre se aflau trupele sovietice (tot pentru a „ne apãra”). Pentru îmbunãtãþirea traiului cotidian al acestora, existau magazine speciale, cu tot felul de produse alimentare, de unde ofiþerii sovietici ºi familiile acestora se aprovizionau cu discreþie, în timp ce poporul român simþea o lipsã acutã de asemenea alimente. Totuºi, mulþi dintre români (folosind diferite cunoºtinþe ºi subterfugii) aveau acces la magazinele cu circuit închis, aparþinînd Armatei Uniunii Sovietice. Cei care se aflau în aceastã posturã favorizan-

tã puteau declara: Dacã nu veneau soldaþii sovietici ºi nu rãmîneau la noi, muream de foame? Desigur cã nu. Dacã edilul ales sã conducã acea colectivitate avea spirit de bun gospodar ºi administrator, ar accesa, eventual, fonduri europene, nu mai trebuia sã aºtepte forþele armate americane sã-i îmbunãtãþeascã traiul în România! Prelungind paralela de mai sus, dincolo de hotarele þãrii, cunoaºtem mai multe exemple cînd, pe alte teritorii decît cele americane, unitãþi ale SUA, odatã cu amenajarea unor baze militare, au adus îmbunãtãþiri substanþiale cãilor de comunicaþie ºi unor clãdiri administrative. Nu dupã mult timp, cînd toatã lumea era mulþumitã, datoritã unor acþiuni militare, de luptã, în care au fost angajate forþele americane, localitãþile în cauzã au devenit þinte ale inamicului ºi cîmp de luptã, alegîndu-se praful de „ajutorul” american (plus distrugeri de vieþi omeneºti). Avidã pentru a se poziþiona în fruntea statelor apãrãtoare ale vechii Europe, România, în special prin vocea ºi atitudinea preºedintelui Klaus Iohannis, se autopropune pentru funcþia de lider. ªi NATO ne cîntã în strunã, amplificînd, artificial, importanþa noastrã în Flancul de Est al Alianþei. Un exemplu în acest sens este ºi Summitul NATO, care a avut loc la Varºovia, în 8-9 iulie 2016. La aceastã reuniune, potrivit Declaraþiei finale, României i sa acordat dreptul de a avea o Brigadã multinaþionalã, sub steagul NATO, formatã din militari români, carora li se vor alãtura 400 de militari bulgari. Deºi utopicul preºedinte român îºi dorea o prezenþã multinaþionalã, pentru a-ºi umfla el „prestigiul” de lider continental, este bun ºi amestecul numai cu vecinii bulgari. Nearãtîndu-se „ºifonat” de acest semieºec, Klaus Iohannis declara, la încheierea Summitului: „Summitul NATO care s-a încheiat astãzi constituie un moment foarte important pentru Alianþa Nord – Altanticã ºi, evident, ºi pentru þara noastrã. Pot spune cu toatã certitudinea cã a fost un Summit de succes pentru România. Prin rezultatele Summitului, România îºi consolideazã poziþia sa ca stat membru NATO ºi actor regional care contribuie efectiv ºi eficient la mentinerea securitãþii ºi stabilitãþii într-o zonã marcatã de numeroase riscuri ºi provocãri”. La Varºovia, preºedintele României a angajat þara într-un program cu impact major asupra viitorului acesteia. A avut Klaus Iohannis mandatul Naþiunii, de a o angaja, iar, în tot felul de aventuri militare? Bineînþeles cã nu a avut! Poate motiva: „Am avut mandat de la CSAT!” Cine fãcea parte, la ora aceea, din CSAT? Alde Dacian Cioloº ºi Raluca Prunã, foarte „responsabili” pentru soarta României, cît au fost la putere... (va urma) GEO CIOLCAN

ci dovezi incontestabile cã nu a fost nici un atac chimic pe 7 aprilie, cã totul a fost o provocare planificatã a serviciilor secrete britanice, probabil cu participarea aliaþilor lor de la Washington“. Alexander ªlughin susþine cã unul dintre ONG-urile umanitare controversate din tabãra anti-Assad, Cãºtile Albe, ar fi pus în scenã aºazisul atac cu arme chimice. Cãºtile Albe, susþine oficialul rus, au legãturi cu guvernul britanic ºi cel american. Acesta ar fi motivul pentru care puterile vestice nu au interesul ca adevãrul despre ce s-a întîmplat pe 7 aprilie în Ghouta de Est sã nu iasã la ivealã.

Moscova vrea sã fie crezutã pe cuvînt Poziþia rusã este slãbitã de întîrzierea mare cu care Moscova a decis sã permitã accesul echipei de investigaþie a OIAC. Londra ºi Washingtonul susþin cã militarii ruºi, prezenþi pe teren în Ghouta de Est, au alterat între timp probele. „Înþelegem cã ruºii ar fi putut merge la locul atacului“, a spus ambasadorul american Kenneth Ward la întîlnirea OIAC ce a avut loc la Haga. Moscova nu a putut invoca decît cuvîntul de onoare cã nu s-a întîmplat astfel. „Pot sã garantez cã nu ne-am atins de probe“, a spus ministrul Lavrov. Purtãtorul de cuvînt al Ministerului rus al Apãrãrii, Igor Konaºenkov, susþine cã sirienii din Douma au avut de suferit în urma intoxicãrii cu fum dupã atacul de pe 7 aprilie al trupelor loialiste ºi aratã cã martorii pe care se bazeazã Rusia „sînt oameni care nu-ºi ascund numele, nu sînt declaraþii postate pe platformele sociale de niºte activiºti ce-ºi ascund faþa“. Acelaºi Konaºenkov spune cã ministerul sãu are dovezi cã Marea Britanie a fãcut presiuni asupra Cãºtilor Albe pentru a pune la cale o provocare în Siria.

Victimele habar nu au despre atac


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 27 aprilie 2018

Universalitatea bunelor maniere (55) Intimitatea În orice relaþie existã spaþii care corespund intimitãþii fiecãruia dintre membrii sãi, în care este interzisã intrarea celuilalt, din motive evidente. Chiar dacã partenerii au o viaþã ºi copii împreunã, asta nu înseamnã cã pot avea acces la tot ce are legãturã cu celãlalt. Existã situaþii de intimitate totalã, personale, care sînt ale unuia singur, în care nimeni, nici mãcar partenerul, nu poate intra. Ne referim la corespondenþã, la e-mail, la apelurile telefonice sau la mesajele primite pe telefonul mobil. Nu existã nici o justificare pentru a scotoci în corespondenþa celuilalt sau pentru a-i citi scrisorile, fie cã le-a scris pentru a le trimite, fie cã le-a primit. Cum vi s-ar pãrea sã ajungeþi acasã ºi sã vã gãsiþi corespondenþa desfãcutã? Sigur cã ar fi de neacceptat. Corespondenþa este personalã ºi netransmisibilã. Vã puteþi permite sã-1 întrebaþi direct ºi sincer pe partener cine i-a scris, ce îi povesteºte ºi dacã vã transmite salutãri. Sau sã îi mãrturisiþi dorinþa de a citi scrisoarea ºi sã-i cereþi consimþãmîntul pentru aceasta. Dar nicio-

Reþeaua secretã de tuneluri de sub pãmînt care conecteazã mai multe continente (2) Inestimabila descoperire În vara anului 2003, echipa DZ a fãcut o descoperire epocalã, într-o zonã neumblatã din munþii Bucegi, care ar putea schimba complet destinul omenirii. În 1981, Departamentul Zero, care, deºi face parte din SRI, are o activitate mai mult sau mai puþin independentã, a fost solicitat sã intervinã într-o zonã muntoasã, la Întorsura Buzãului. Zona era foarte retrasã ºi aproape nelocuitã. Doi fraþi alpiniºti se antrenau escaladînd o stîncã înaltã ºi relativ izolatã din masivul muntos, cu pereþi abrupþi. Unul dintre ei a urcat pînã pe la trei sferturi din înãlþimea stîncii, unde a observat niºte semne bizare sãpate în piatrã ºi aproape erodate de timp. Cînd a ajuns sus, pe platforma îngustã a stîncii, s-a aplecat ºi a ridicat un obiect ciudat de culoare galbenã care semãna cu un lanþ, dar în clipa urmãtoare a dispãrut brusc sub privirea înmãrmuritã a fratelui sãu, care se afla jos, la baza stîncii. A fost alertatã Miliþia, au fost anunþaþi pãrinþii, aflaþi la Brãila. Iniþial, autoritãþile l-au bãnuit, pe cel care i-a chemat, cã le ascunde adevãrul. Însã tatãl fraþilor, fost alpinist, a escaladat ºi el stînca, a ridicat obiectul, ºi a dispãrut instantaneu în faþa a mai mult de zece martori. Au sosit imediat la faþa locului mai mulþi ofiþeri de Securitate de la Bucureºti, care au anunþat DZ în aceeaºi

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (66) 9 aprilie 2001 Îmi promite domnul Iordache cã ar ºti un post de psiholog, pe care l-aº putea ocupa. Nu vreau sã lipsesc de la Denii, ca sã mã întîlesc cu el. Nu ºtiu cum se face cã, fãrã sã vreau, mã tulburã amintirile cu Florin. Nu sînt vrednicã în nimic. Dumnezeu mã pedepseºte. Degeaba mi-a dat „talanþi” dacã eu îi îngrop ºi îmi zboarã gîndul la Florin. Am prea multe slãbiciuni ºi nu mai pot scãpa de ele. Vreau sã ajut oamenii care sînt în nevoi. Firea mea sucitã, cînd sus, cînd jos, la pãmînt, e de vinã, cã nu-mi stãpînesc pasiunile lumeºti. Doamne, mai dã-mi o ºansã! Am dat cu capul, am vãzut cum este, vreau sã mã îndrept! Scoate-mi, Doamne, mîinia din fire, trîndãvia trupului, suferinþele mele deºarte, amintindu-mi de Florin. Ajutã-mã Doamne! Auzi-mã Doamne, vreau sã fac doar Voia Ta!

datã nu deschideþi scrisorile celuilalt, pentru cã nu vã va ierta, ºi pe bunã dreptate. Acelaºi sfat se extinde la e-mailuri sau la folosirea telefonului. Este posibil ca jumãtatea dvs. sã primeascã sau sã trebuiascã sã dea un telefon privat. Dacã aveþi acasã un singur aparat de telefon în camera unde staþi, perechea dvs. poate sã vã cearã sã pãrãsiþi camera în timpul acestei conversaþii. Este posibil sã vã întrebaþi de ce nu puteþi fi de faþã. Vorbiþi cu perechea ºi întrebaþi-o despre acest lucru. Dar înainte de orice, respectaþi-i intimitatea, la care, bineînþeles, ºi dvs. aveþi dreptul, cãci nu este corect sã se cearã mai mult decît se dã. Intimitatea este, de asemenea, necesarã în anumite momente ale vieþii, cum ar fi cele petrecute în baie. Existã oameni care uitã de necesitãþile celuilalt ºi intrã ºi ies din baie cînd cealaltã persoanã se aflã înãuntru. Apelãm din nou la bunele maniere, atît de uitate uneori. În baie orice om trebuie sã intre neînsoþit, fãrã graba cauzatã de posibila apariþie a celuilalt. Nu vã obligaþi jumãtatea sã punã încuietori la toate camerele. Este de ajuns sã fiþi respectuos.

Aniversãrile Cu ritmul tumultuos al vieþii, uneori uitãm de acele mici detalii atît de necesare pentru a-1 face fericit pe cel care îºi împarte viaþa ºi timpul cu noi. Obligaþiile profesionale, preocupãrile zilnice sau stresul pot ajunge sã ne obsedeze în aºa fel, încît sã nu mai vedem nimic altceva. searã. Zona a fost izolatã de o echipã militarã pe o distanþã de o sutã de metri în jurul stîncii. Reprezentanþii unei alte Direcþii din Securitate s-au ocupat cu dezinformarea sãtenilor ºi liniºtirea martorilor oculari. În zilele urmãtoare un elicopter a fost folosit pentru a cerceta de sus stînca respectivã. Obiectul era un gen de pîrghie ancoratã în piatra stîncii. Nu se ºtie cine, cum, ºi de ce a fãcut-o. Scrierea de pe stîncã a rãmas necunoscutã. Semnele pãreau foarte vechi. Lipsiþi de experienþã ºi cuprinºi de panicã, cei responsabili au dinamitat stînca. Dar în locul ei a continuat sã rãmînã un contur strãveziu de culoare verde deschis, ca un abur uºor. Dupã cîteva zile însã, a dispãrut ºi el, definitiv. În primãvara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ ºi Preºedinþia României. ªeful statului a ordonat subordonarea totalã ºi politizarea DZ; însã Cezar i-a prezentat cîteva din realitãþile ºocante care au fost descoperite de-a lungul timpului ºi implicaþiile lor enorme în stabilitatea þãrii, astfel încît buimãceala Preºedintelui a fãcut loc unui acord asemãnãtor celui vechi, în care DZ este cvasi-independent. În 2002, Pentagonul, care deruleazã diverse programe militare secrete ºi de spionaj geodezic, folosind mai mulþi sateliþi geostaþionari de înaltã tehnologie, a reperat o structurã aparte într-o anumitã zonã a munþilor Bucegi. În primul rînd, spaþiul gol identificat în interiorul muntelui nu avea corespondenþã cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumitã distanþã de panta acestuia. În al doilea rînd, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Scanarea din satelit a muntelui a evidenþiat douã blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatrã care mãrgineau începutul tunelului ºi sfîrºitul lui ºi res„Eu mã rog, eu mã rog Dumnezeul meu Ca sã fii mereu cu mine Sã fac Voia Ta mereu Tu ce ºtii a mea gîndire, Întãreºte-mã mereu Sã nu cad în rãtãcire. Dã-mi putere, Domnul meu.”

Miercuri, 18 aprilie 2001 (1) Am venit la garsonierã, „Casa Niei”. Mîine se împlinesc 4 ani de cînd s-a stins Nia din viaþã, iar Gicu cu Elli au avut cununia, apoi au plecat în America. Christos a înviat! De ce sînt tristã? Bunica îmi apare în imagine, ca în vis, ºi mã roagã sã schimb tristeþea cu iubirea de Dumnezeu, care este cu mine ºi nu am dreptul sã-l supãr. Încep sã mã rog sã uit de singurãtate. Îl aduc în jurul meu pe Mîntuitorul Isus, purtînd pe spate crucea pe Dealul Gogotei ºi pe cap coroana de spini, îndreptîndu-se spre crucificare. Îi chem pe toþi sfinþii a cãror viaþã le-am citit-o prin cãrþi. Mã rog lor, intens, sã mã scape de singurãtate ºi tristeþe. Dar, cînd mã opresc,

Existã momente care nu ar trebui niciodatã uitate sau neglijate. Unul dintre ele este aniversarea. În funcþie de statutul dvs. civil sau de tipul relaþiei care vã uneºte cu celãlalt, modul de a sãrbãtori aniversarea va fi diferit. Puteþi sã sãrbãtoriþi aniversarea nunþii, ziua în care v-aþi cunoscut, cererea mîinii sau data la care v-aþi mutat împreunã. Nu uitaþi de ele, nu neglijaþi micile atenþii. Lipsa unei fraze de felicitare, a unui cadou care nu trebuie sã aibã o valoare materialã mare, dacã posibilitãþile nu o permit, poate rãni persoana cu care convieþuiþi. Nu este nevoie de diamante, nici de cãlãtorii în Caraibe, este vorba de gestul de a vã aminti o datã concretã care are o semnificaþie specialã pentru dvs. ºi pentru partener. Problema este cã dacã uitaþi de aceste atenþii, veþi arãta cã acea semnificaþie s-a pierdut cu trecerea timpului. Felicitarea cu ocazia zilei de naºtere este obligatorie. Puteþi alege diferite moduri de a vã felicita jumãtatea, oricare ar fi motivul sãrbãtoririi. O petrecere-surprizã, un buchet de trandafiri roºii, o cinã, o bijuterie, dacã vã puteþi permite din punct de vedere financiar, sau, dacã nu, o simplã scrisoare romanticã de dragoste... Nu existã reguli în acest caz, ceea ce nu este permis e uitarea. Micile gesturi alimenteazã relaþia, pe care trebuie sã o întreþineþi zilnic, de cînd începe pînã se terminã, dacã se doreºte a fi o relaþie pentru toatã viaþa. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO pingeau orice tip de sondare sau analizã, ca ºi cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupolã sau semisferã, care se afla la capãtul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Ansamblul tunel-semisferã se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se aflã pe verticalã ce corespunde stîncilor de pe creastã numite Babele. De fapt, verticala ieºea la aproximativ 40 de metri între Babele ºi Sfinxul din Bucegi.

„Fratele” din Irak Echipa de la Pentagon a observat cã barajul energetic semisferic are exact aceeaºi frecvenþã de vibraþie ºi aceeaºi formã ca acela dintr-o altã structurã subpãmînteanã foarte secretã pe care ei o descoperiserã înainte, în apropiere de Bagdad, în Irak. La scurt timp dupã descoperirea din subsolul Irakului s-a declanºat rãzboiul ºi dupã cîteva luni americanii au avut acces, în cel mai mare secret, la zona respectivã, despre care irakienii nu ºtiau absolut nimic. Oricît s-au strãduit, nu au reuºit sã penetreze zidul energetic, iar întreaga operaþiune era þinutã în cel mai mare secret. O enigmã foarte mare era felul în care reuºiserã cei care l-au construit sã realizeze structura ºi golurile direct în interiorul muntelui, fãrã nici o corespondenþã în afara lui. Cea mai apropiatã strãpungere era posibilã la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Sprijinul tehnologic ultra sofisticat a venit de la Armata SUA pentru realizarea strãpungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare în mare vitezã a rocii care utiliza un jet de plasmã puternic ºi un cîmp magnetic rotitor. (va urma) CUNOASTELUMEA.RO tot singurã sînt, tot fãrã de folos nimãnui din preajmã. Cu cine sã vorbesc, cu cine sã comunic? ªi plînsul îmi vine ºi urletul mã rãpune. Mã simt ca o fiarã închisã în captivitate. Sînt captiva acestei stãri dezastruoase, distrugãtoare. Ce sînt în prezent? Ce-am fost în trecut? La viitor nu pot sã mã mai gîndesc. E gol. Un hãu întunecos, de nepãtruns! Îl strig pe Isus: Isuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, unde eºti? Vino, vino ºi la mine! ªi nu simt cã mã aude. Mã opresc. Nu. Nu aºa! Eu trebuie sã mã duc cãtre El. La El. El e Calea ºi Viaþa. El e Adevãrul! Pînã n-am sã ajung la El n-am sã scap de suferinþe. Pentru cã aici, pe pãmînt, am nevoie de motivaþii, de motivaþii lumeºti ca sã mã ridic. De ce, Doamne, Tu nu îmi eºti destul? De Sf. Paºti a venit Gicuþu cu Elli, chiar sîmbãtã, în dupã-amiaza spre Înviere. Au luat luminã de la Biserica Silvestru ºi de acolo m-au sunat sã îmi spunã „Christos a înviat!”. Eram cu pãrinþii, ca de fiecare datã, la Biserica Icoanei. Ei au plecat, eu am mai rãmas pînã la ora 4,30. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)


„ROMÂNIA MARE“

Asasinul decorat cu Steaua de Bronz (3) Îmi privesc ceasul. E trecut de ora opt. A început naveta de dimineaþã, iar noi avem închisã artera New York Avenue. Trebuie sã fie dificil de circulat pe aici, mai ales cã acum a sosit ºi presa la faþa locului. Îl ridicãm pe Gallo în picioare ºi chemãm o dubã a poliþiei. Omul are o înfãþiºare dezordonatã, într-o pereche de pantaloni ºi un tricou alb. Îl bãgãm în spatele maºinii, care îl va duce la sediul poliþiei metropolitane. Vom ajunge ºi noi acolo în cîteva minute. Eu ºi Scott sîntem nerãbdãtori sã vorbim cu Gallo ºi sã aflãm ce plãnuise. Înainte sã plecãm, o echipã de geniºti deschide cu precauþie Buick-ul lui Gallo. A existat o anume teamã cum cã el ar fi putut sã monteze explozibil în maºinã, însã s-a dovedit cã nu e cazul. Cu toate acestea, portbagajul conþine un mini-arsenal. Descoperim AR-15, versiunea civilã a armei M16. Alãturi de ea se aflã o puºcã Remington Model 820 Wingmaster cu þeava de 12. Gallo îi tãiase þeava ºi îi înlãturase patul. κi confecþionase singur o armã de stradã eficientã ºi compactã. Mai avea cu el o puºcã Mossberg cu încãrcare automatã. În total, am adunat 110 gloanþe de puºcã ºi 9 încãrcãtoare pentru AR-15 – asta înseamnã peste 200 de gloanþe. Edward Louis Gallo a dorit o luptã. O orã mai tîrziu, Scott ºi cu mine ajungem la sediul MPD. Traficul rutier a fost blocat complet, iar postul de televiziune WTOP a transmis în direct de la faþa locului. Presa s-a nãpustit asupra acestui eveniment, iar repor-

Spargerea de la I.M.F. (3) Dosarul privind acest caz intrase de-acum în categoria speþelor de o deosebitã dificultate, urmînd sã fie etichetat drept „fãrã ºanse de rezolvare”. Grupul nostru de criminaliºti nu se putea împãca însã cu aceastã idee. Doream atît de mult sã nu ne fi înºelat în aprecieri! De altfel, elementele care ne determinaserã sã-1 suspectãm pe Codin C. îl vizau acum ºi pe avocatul Doru C., pe care-1 bãnuiam a fi fost complicele fratelui sãu. Timp de un an de zile, în ciuda preocupãrilor legate de activitatea cotidianã, gîndurile noastre se întorceau mereu asupra acestui caz mai vechi. Fãceam zilnic incursiuni retrospective asupra cazului „I. M. F.”, fiecare strãduindu-se sã aºeze cap la cap puþinele date ºtiute, într-un efort de a regîndi coerent ºi logic faptele. Totul era însã în zadar. În momentele de relaxare, duminica dimineaþa, ne întîlneam cu regularitate ºi comentam cu viu interes diferitele faze ale anchetei clasate. Cine ne-ar fi vãzut atunci ne-ar fi asemuit poate cu pasionaþii de filatelie, numismaticã, picturã, muzicã sau sport. În ceea ce mã privea, cazul ajunsese sã mã obsedeze pur ºi simplu. Degeaba încercam sã nu mã mai gîndesc la el, sã-mi închipui cã nici n-a existat vreodatã, cã nu se petrecuse nimic cu casa de bani. Era imposibil sã evit realitatea. Pentru liniºtea mea sufleteascã, pentru disciplina gîndirii care stãtea la baza profesiei mele, nu se putea sã „sar” peste acest caz. Unii dintre colegi mã etichetau drept vanitos, dar am încercat sã-i conving cã trebuie sã perse-

La porþile oraºului (2) Dincolo de acest no man’s land („þarã a nimãnui”) de gropi ºi prãpãstii, Cassino, oraºul asediat, oraºul blestemat, respirînd fum de artilerie amestecat cu ceaþa cîmpiei Siri, era un imens cîmp al morþii. Cãdea noaptea: o noapte fãrã lunã ºi fãrã stele, asemãnãtoare altor zeci de nopþi trecute. Undeva se auzea zgomotul unei ape care curgea neîncetat sub cerul întunecat. Era Rîul Rapido, care, ieºit din vad, inundase cîmpia, înecase ºoselele ºi drumurile. Înainte de a intra în tranºee în Muntele Cassino, diviziile lui Kesselring deviaserã cursul rîului, ºi apele tumultuoase se întinseserã pe cîmpiile cu mãslini, peste culturi ºi viþa de vie. Informãrile veneau zi ºi noapte la statele majore ale frontului ºi, mai departe, la cartierele generale de la Venafro ºi Caserta, la comandamentul generalului Harold Alexander, ºeful Grupului 15 armate din Italia, ºi chiar ºi la sediul Comandamentului Suprem al forþelor aliate, aflat în Algeria. Numai în perimetrul Cassino, într-o suprafaþã construita pe 70 hectare, s-au numãrat o jumãtate de milion de mine. „Strict secret... De ieri noapte trupele noastre au început atacul oraºului Cassino; ele au traversat Rîul Rapido, dar au fost respinse, avînd importante pierderi. Un mare numãr de ambarcaþiuni de asalt folosite pentru trecerea peste Rapido au fost distruse. Strict secret... Acum o sãptãmînã, Divizia 34 americanã a trecut la ofensivã. Încã o datã, oamenii Armatei 5 au încercat sã traverseze apele îngheþate ale Rîului Rapido, în mijlocul

Pag. a 19-a – 27 aprilie 2018

Confesiunile unui agent de contraterorism (47) terii stau în preajma sediului poliþiei, încercînd sã obþinã informaþii. Din fericire, pe noi ne ignorã în timp ce intrãm pentru a ne întîlni cu presupusul nostru asasin. Ne întîlnim cu un agent al Serviciului Secret ºi cu un detectiv de la MPD. Împreunã vom lua primul interviu. Poliþiºtii ne oferã o camerã de interogare ºi îl aduc pe Gallo încã încãtuºat. Cînd se aºazã pe scaun de cealaltã parte a mesei, observ cã ochii sãi au o privire goalã. E straniu. Gallo nu e aici. Începe sã vorbeascã în ºoaptã cu el însuºi. Scott ºi cu mine ne uitãm scurt unul la altul. E posibil sã nu fim în stare sã îl interogãm. E evident cã nu se simte bine. – Domnule Gallo, întreb, ce faceþi aici, în D.C.? Fãrã sã se uite la mine, þipã: – Sînt un turist! Sînt un turist american! – Ce aþi venit sã vedeþi? – Sînt un vînãtor! Mã duceam la vînãtoare. – Ca sã vînaþi ce anume?, întreb. Ce vînaþi cu un AR15? La început nu rãspunde. Dupã care mormãie ceva în surdinã. Devine din nou incoerent, însã dintr-odatã, în toiul cuvintelor lipsite de sens, începe sã recite adresa

Memoriile unui celebru criminalist român (15) verãm, cã un adevãrat criminalist trebuie sã-ºi verifice neîncetat maturitatea în lupta pe care o duce cu necunoscutul, cã din aceastã confruntare oricum vom învãþa ceva, care ne va fi util în activitãþile viitoare. Pledoaria mea însufleþitã i-a convins, se pare. S-a stabilit sã realizãm o urmãrire pasivã, identificînd ºi supraveghind toate persoanele din anturajul fraþilor C. În ceea ce mã priveºte, mã angajasem sã perseverez în aceastã verificare chiar pînã în pragul pensionãrii... Nimic n-ar fi avut forþa sã-mi schimbe hotãrîrea, nici mãcar eventualul efect al prescripþiei. Nu ne mai interesa dacã autorii, fiind prinºi prea tîrziu, nu vor mai putea fi pedepsiþi. Ne interesa descoperirea vinovaþilor, triumful dreptãþii ºi atestarea superioritãþii binelui în faþa rãului, a ordinii în faþa haosului, biruinþa luminii asupra întunericului, convinºi fiind cã faptul ca atare constituie prin el însuºi un argument puternic în contextul acþiunilor de prevenire a criminalitãþii. A urmat însã o perioadã de emoþii ºi tracasãri din cauza interogatoriilor la care – de data aceasta – eram noi supuºi, ca urmare a reclamaþiilor fãcute de avocatul Doru C. Acesta ne acuza de cercetare abuzivã, clamînd nevinovãþia fratelui sãu, care, susþinea avocatul, s-a trez-

POVEªTI ADEVÃRATE

MONTE CASSINO (3) unei ceþi dese; s-a reuºit sã se stabileascã un cap de pod. Strict secret... De o sãptãmînã capul de pod al aliaþilor, pe Rapido, rezistã, în ciuda asalturilor furioase ale apãrãtorilor Cassinoului. Dar toate încercãrile de a pãtrunde în suburbiile acestui oraº au dat greº”. Rapoartele comandanþilor de batalioane ºi regimente se arãtau de fiecare datã mai categorice. Într-o dimineaþã de început de februarie, unul din ele a adus la Comandamentul Grupului 15 armate urmãtoarea precizare: „Este de acum evident – spunea raportul respectiv – pentru toþi cei ce luptã pe acest front: deºi Cassino a fost transformat într-o fortãreaþã de cãtre inamic, deºi fiecare casã a devenit un mic fort, acest oraº nu este în realitate adevãratul punct-cheie al luptei. Mulþi dintre ai noºtri au murit ºi vor mai muri încã, înainte ca oraºul Cassino sã cadã în mîinile noastre. Pentru cã în spatele acestui oraº pe care trebuie sã-1 ocupãm se ridicã Muntele Cassino, acest masiv stîncos care dominã tot cîmpul de bãtãlie... Acolo ºi-a concentrat duºmanul toatã forþa sa”. Toatã lumea ºtia cã pe culmea Muntelui Cassino se ridicau, liniºtite ºi venerabile, zidurile seculare ale Mînãstirii benedictine a lui San Benito, cãlugãrul din Nursia.

domiciliului personal al secretarului de stat George Shultz. – Cum aþi ºtiut asta? întreb, uimit de aceastã revelaþie. Gallo murmurã nedesluºit. În mijlocul bolboroselii incoerente, îl aud spunînd ceva despre faptul cã televiziunea îi controleazã mintea. Dupã treizeci de minute punem capãt interogãrii. – Tipul e caz de psihiarie, spune agentul din cadrul Serviciului Secret, în timp ce ne despãrþim. – Poate. Însã cum a ºtiut adresa de domiciliu a secretarului de stat? Agentul din Serviciul Secret dã din umeri ºi se îndreaptã spre ieºire. Detectivul din cadrul poliþiei metropolitane se întoarce cãtre mine ºi spune: – Probabil cã îl vom transfera la Spitalul St. Elizabeth. Prietenul tãu are dreptate. Gallo e nebun. Mã întorc în Foggy Bottom, neliniºtit de întregul episod. Ceva nu e în regulã aici. Gallo nu ar fi trebuit sã ºtie unde locuieºte George Shultz. Aceastã informaþie e atent protejatã. Trebuie sã îi facem un profil complet lui Gallo. În zilele care urmeazã, Gallo este reþinut fãrã posibilitatea de a fi eliberat pe cauþiune, în baza mai multor acuzaþii legate de posesia de arme. Poliþia metropolitanã îl transferã la Spitalul St. Elizabeth, unde beneficiazã de îngrijire psihiatricã. Între timp, evenimentele din trecutul sãu încep sã se lege între ele. (va urma) FRED BURTON it acuzat de neglijenþã pentru cã noi voiam cu orice preþ sã stabilim un vinovat. În aceastã fazã a evenimentelor, unii dintre noi au intrat în derutã, ba chiar au început sã se clatine în convingerea lor. Dacã totuºi suspiciunea noastrã nu era, pînã la urmã, decît subiectivã ? Faptul cã ne „reclamase” reprezenta oare doar o manevrã, o afiºare a inocenþei pentru a ne induce în eroare, sau realmente denota indignarea justificatã a unui om nevinovat? Eu ºi ceilalþi doi colegi, Sterian ºi Alexe, nu ne-am lãsat abãtuþi de la drumul nostru. Ne-am propus sã studiem dosarele cu care se ocupase Doru în calitatea sa de avocat, în scopul de a-i cunoaºte relaþiile ºi pentru a ne edifica asupra omului însuºi. Am identificat printre „clienþii” domnului avocat o mulþime de infractori de drept comun care erau ºi „clienþii” miliþiei! Avocatul Doru C. îi apãrase deci pe cei pe care noi, oamenii legii, îi dovediserãm ca elemente periculoase pentru societate... ªi nu numai atît, dar aceºti infractori (hoþi, în special) formau clientela sa de predilecþie... Identificasem ca fãcînd parte din clientela avocatului Doru C. pe doi infractori de talie internaþionalã. Am ajuns la ei dupã trierea a numeroºi delincvenþi pe care acesta îi apãrase în instanþã. Ne-am orientat în aceastã acþiune studiind modul lor de operare, care – amãnunt ciudat! – prezenta unele aspecte comune cu cazul „I.M.F.”. (va urma) DUMITRU CEACANICA

Ca ºi cum muntele s-ar fi dezintegrat (1) În noaptea de duminicã 5 februarie, o violentã furtunã a izbucnit deasupra Cassino-ului, vãrsînd cataracte de apã îngheþatã asupra munþilor ºi a întregii regiuni. Tunetele rãsunau ºi fulgerele luminau cu strãluciri fantastice tristele vîrfuri palide. În lunga salã a mînãstirii, Gregorio Diamare, abate de Monte Cassino, îºi întrerupse rugãciunea ºi rãmase cîteva clipe atent. Pe moment crezu cã e vorba de zgomotul tunetelor sau al tunurilor de pe munte. În ciuda vremii, bãtãlia continua cu aceeaºi violenþã, ºi canonada artileriei se amesteca cu zgomotele furtunii. Dar chiar atunci se auzirã strigãte, chemãri: lovituri repetate scuturau porþile monumentale ale mãnãstirii. Un cãlugãr se duse sã deschidã. O mulþime profanatoare de vreo douã sute de persoane invada scãrile ºi coridoarele, aruncîndu-se asupra magaziilor ºi pivniþelor mînãstirii. Erau locuitori din satele din împrejurimile Cassinoului care, de cîteva zile, trãiau ca animalele, refugiaþi în grote, morþi de foame ºi de frig. Furtuna ºi tunurile îi scoseserã din refugiile lor: nu mai aveau nici haine, nici alte veºminte de protecþie, iar de cîtva timp slabele provizii se terminaserã. Între ei se aflau cîþiva rãniþi ºi un copil mort, de care mama sa nu voia sã se despartã. Pentru ei mînãstirea reprezenta singura scãpare. (va urma) JACQUES ROBICHON


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 27 aprilie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (44) Mare este folosul adus de cele patruzeci de Liturghii ºi de sfintele pomeniri (2) Iar preotul, cunoscînd viaþa virtuoasã a tatãlui meu ºi cã era întru totul pregãtit, cãci cele necesare se fãcuserã, adicã spovedania, maslul, împãrtãºiri dese, i-a arãtat sã facã încã un lucru: - Dacã þi-ar fi uºor, sã dai poruncã sã-þi facã dupã moarte patruzeci de Liturghii în numele tãu, pe care sã le sãvîrºeascã un preot aflat departe de oraº. Eu, cu toate cã eram nedumerit, am fãgãduit cã voi face cu multã bunãvoinþã acest lucru, numai sã-mi dea binecuvîntare, ceea ce a ºi fãcut. Dupã ce a auzit acestea, tatãl meu m-a rugat cu emoþie ºi lacrimi sã pun sã se facã dupã moartea lui patruzeci de Liturghii. Dupã douã ore a murit ºi l-am chemat îndatã pe pãrintele Dimitrie, fãrã sã ºtiu cã el îl povãþuise pe tatãl meu sã se sãvîrºeascã patruzeci de Liturghii, ºi i-am spus: - Deoarece tatãl meu mi-a poruncit sã-i fac patruzeci de Liturghii afarã din oraº ºi pentru cã sfinþia voastrã vã nevoiþi acolo, în afara oraºului, de aceea vã rog sã vã îngrijiþi ºi sã sãvîrºiþi acest lucru, ºi eu vã voi plãti pentru truda pe care o faceþi ºi pentru cheltuielile sfintei biserici. Preotul, cînd a auzit acestea, mi-a rãspuns cu lacrimi în ochi: - Dragul meu Gheorghe, eu l-am povãþuit astãzi în felul acesta pe tatãl tãu ºi cît trãiesc sînt dator sã-l pomenesc mereu. Eu, necunoscînd multa evlavie a preotului ºi respectul pe care-l avea faþã de tatãl meu, l-am rugat stãruitor ºi astfel l-am convins sã primeascã propunerea mea, ºi s-a dus acasã ºi le-a zis preotesei ºi fiicelor lui: - Eu, deoarece voi sãvîrºi patruzeci de Liturghii în numele acelui binefãcãtor al meu, Dimitrie, de aceea, vreme de patruzeci de zile sã nu mã aºteptaþi acasã, pentru cã mã voi nevoi mereu la biserica Sfinþilor Apostoli. ªi în felul acesta s-a dus ºi a început cu evlavie ºi bunãvoinþã sãvîrºirea celor patruzeci de Liturghii. Treizeci ºi nouã de Liturghii s-au fãcut bine, dar în ajunul celei din urmã, într-o sîmbãtã seara, deodatã pe preot l-a apucat o durere puternicã de dinþi ºi noaptea a fost nevoit sã se ducã acasã cuprins de dureri ºi preoteasa l-a chemat pe dentist ºi i-a scos dintele cel stricat ºi astfel a scãpat de dureri. Însã datoritã faptului cã-i curgea sînge a hotãrît sã facã ultima Sfîntã Liturghie în ziua urmãtoare.

Carte de cãpãtîi (45) RUGÃCIUNE CÃTRE DUMNEZEU TATÃL „Doamne, Atotþiitorule, Dumnezeul puterilor ºi al tuturor trupurilor, Care întru cele de sus locuieºti ºi spre cele de jos priveºti; Cel ce ispiteºti inimile ºi rãrunchii ºi tainele oamenilor le ºtii adevãrat; Luminã fãrã de început ºi pururea Jiitoare, în care nu este mutare sau umbrã de schimbare; însuþi, împãrate fãrã de moarte, primeºte rugãciunile noastre pe care le aducem Þie din gurile noastre necurate, în acest ceas al nopþii, îndrãznind pentru mulþimea milelor Tale. Lasã nouã greºealele ce am greºit înaintea Ta, cu cuvîntul, cu lucrul, din ºtiinþã ºi din neºtiinþã. Curãþeºte-ne pe noi de toate întinãciunile trupeºti ºi sufleteºti, fãcîndu-ne pe noi casã cinstitului ºi Sfîntului Tãu Duh. ªi ne dãruieºte nouã cu inimã veghetoare ºi curatã sã trecem toatã noaptea acestei vieþi, aºteptînd luminata ºi sfînta zi a Unuia-Nãscut Fiului Tãu, a Domnului Dumnezeului ºi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, cînd va veni pe pãmînt cu slavã sã judece pe toþi ºi sã plãteascã fiecãruia dupã faptele lui. Ca sã nu fim aflaþi zãcînd ºi dormitînd, ci priveghind ºi sculaþi întru lucrarea poruncilor Lui ºi sã fim gata a intra în bucuria ºi cãmara slavei Lui celei dumnezeieºti, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudã ºi nespusa dulceaþã a celor ce vãd pururea frumuseþea cea nespusã a

Însã Gheorghe, neºtiind de pãþania preotului, în ajunul acelei zile pregãtise, luînd cu împrumut, suma de bani cuvenitã pentru truda preotului, cu scopul de a i-o da a doua zi. Însã la miezul nopþii acelei zile de sîmbãtã, m-am ridicat sã mã rog. Rugîndu-mã cu multã cucernicie ºi dupã ce am obosit, m-am aºezat pe pat ºi am început sã-mi amintesc de virtuþile tatãlui meu ºi de nebuniile ºi neascultãrile mele copilãreºti pe care le fãceam din cînd în cînd, ºi îmi spuneam în mine: oare sînt într-adevãr de folos cele patruzeci de Liturghii sufletului celui adormit sau Biserica lui Hristos a recomandat aceasta datoritã unei mici mîngîieri? Gîndindu-mã la acestea cu durere în suflet ºi cu lacrimi, ºi cãutînd mila lui Dumnezeu, mi s-a pãrut cã am adormit puþin, ºi îndatã m-am aflat într-o cîmpie preafrumoasã, a cãrei minunãþie era negrãitã, neavînd comparaþie cu frumuseþile pãmînteºti. În vreme ce mã aflam acolo, m-a cuprins fricã mare, care-mi era impusã de conºtiinþa mea, cãci mã ºtiam pe mine nepotrivit a mã bucura de minunãþiile de acolo. ªi pe cînd mã aflam în aceastã încremenire, mi-a venit îndrãznealã ºi am zis în mine cã de vreme ce Preabunul Dumnezeu a vrut sã mã aducã aici, poate cã bunãtatea Lui mã va milui ºi în continuare mã voi pocãi, cãci, precum vedeam, mã aflam acolo împreunã cu trupul meu. Discutînd aceasta cu mine însumi, am vãzut o luminã abia zãritã ºi, mergînd spre locul acela, am privit cu uimire negrãitã acea frumuseþe de nedescris a pãdurii nemãrginite, care revãrsa preadulce mireasmã. O, ce fericire îi aºteaptã pe cei ce trãiesc întru virtute în lumea aceasta! ªi privind cu mare uimire ºi bucurie acea frumuseþe suprafireascã, am vãzut un palat mãreþ... iar cînd m-am apropiat, îl vãzui plin de veselie pe tatãl meu, Dimitrie, strãlucitor ºi înconjurat de luminã, stînd în faþa acelei porþi a palatului, ºi dupã ce m-a privit cu blîndeþe pãrinteascã, mi-a spus: - Cum ai venit aici, fiule? Iar eu i-am rãspuns: - ªi eu mã mir, tatã, cãci precum vãd, nu sînt vrednic de locul acesta. Dar spune-mi, cum de te afli aici ºi cui aparþine acest palat? ªi acela, cu multã smerenie, mi-a spus: - Îndurarea Preabunului nostru Mîntuitor, cu mijlocirile Stãpînei noastre, Nãscãtoarea de Dumnezeu, la care am avut, dupã cum ºtii, mare evlavie m-a învrednicit sã locuiesc în locul acesta. În acest palat ar fi trebuit sã vin astãzi, dar întrucît ziditorul acestuia ºi-a scos astãzi un dinte ºi nu a terminat cele patruzeci de zile ale construirii lui, voi veni mîine. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

slavei Tale. Cã Tu eºti lumina cea adevãratã, Care luminezi ºi sfinþeºti toate, ºi pe Tine Te laudã toatã fãptura în veci. Amin”. Rugaþi-vã pentru luminarea minþii ºi a gîndului, a vieþii ºi a faptelor, a sãnãtãþii sufleteºti ºi trupeºti pentru fiecare om, cãci toate acestea sînt daruri mari, de cel mai mare preþ, dar care, neºtiindu-li-se ºi necunoscîndu-li-se valoarea, nu pot fi apreciate cum se cuvine. Natura noastrã umanã, lipsa minimei educaþii ºi lipsa discernãmîntului ne fac sã ne revoltãm împotriva lui Dumnezeu pentru toate greutãþile întîmpinate în viaþã, dar nu ne dãm seama cã, în bunãtatea Sa nemãrginitã, Dumnezeu ne avertizeazã cã nu sîntem pe un drum bun tocmai prin aceste încercãri: uitarea, îmbãtrînirea precoce, bolile ºi necazurile, catastrofele naturale, repetate, pînã cînd omul devine conºtient de greºelile fãcute ºi recurge, mai devreme sau mai tîrziu, la mãrturisirea greºelilor grave sãvîrºite în viaþa pãmînteascã ºi se întoarce la credinþa strãbunã, la pace ºi bunã înþelegere între oameni. Dar oamenii sînt tot mai adînc înrãdãcinaþi în rãu ºi de aceea pierzania este mai rapidã ºi calea spre mîntuire, care cere sacrificii, este tot mai grea. Sacrificiile deosebite sînt: postul, rugãciunea îndelungatã ºi la anumite ore din zi ºi din noapte, milostenia, renunþarea la anumite distracþii zgomotoase, alegerea cuvintelor frumoase de exprimare, alegerea prietenilor care sã aibã sufletul curat, intrarea ºi rãmînerea la

Între gînduri ºi cuvinte Între gînduri ºi cuvinte Rugãciunea e fierbinte, De la inimã la minte Treptele-s acum sfinte…

De la vorbã pîn’ la faptã Drumul vieþii se îndreaptã, Cugetul þi se deºteaptã, Cãutînd credinþa dreaptã… Din apus ºi pînã-n zori Nopþile-s numai culori, Privirea plinã de flori, Cu îngerii ºti sã zbori… De la tine pîn’ la Cer Poþi iubi în sfînt mister, Cãci nãdejdea e de fier, Dumnezeu þi-e partener… Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Lacrima cerului Iar îþi bat la uºã, Doamne, Iartã-mã cã îndrãznesc! Nu mi-e sete, nici mi-i foame, Vreau puþin sã îþi vorbesc. Am avut de toate-n viaþã, Mulþumesc Þie de ele! Lacrimi, zîmbete, speranþã, Zile bune, zile rele Am ºtiut ce e puþinul, Am simþit ce e durerea, Mi-a surîs apoi destinul ªi m-a îndulcit cu mierea,

Sfînta Liturghie, la Acatiste, la M-ai trecut prin toate, Doamne, Sfîntul Maslu ºi la alte slujbe biPrin furtuni, prin ploi, prin ger, sericeºti. Mi-ai dat veri ºi mi-ai dat toamne, Cucerind fiecare treaptã de pe calea cea bunã, viaþa devine mai Ce-aº putea sã îþi mai cer? liniºtitã ºi treptat urîtul cu ai sãi (AUTOR ANONIM) ortaci te pãrãsesc, fãcînd loc celor care sã te conducã spre biruinþa cea mult plãcutã Bunului Dumnezeu, îngerilor ºi sfinþilor mereu prezenþi în jurul nostru. Dar sã nu ne mirãm cã oamenii oscileazã uneori, neºtiind care din Un om credincios, fiind asuprit de cãrãri sã aleagã. De obicei se alege necredincioºi, merse într-o zi la duhovnicul cãrarea cea mai largã, cea mai plãsãu ºi i se plînse, zicîndu-i: cutã la prima vedere ºi mai uºor de - Ce au cu mine, pãrinte, de nu mã lasã în parcurs, neîntrevãzînd prãpastia care te aºteaptã pe cãrarea cea pace? Pãrintele, un om bãtrîn ºi plin de înþelepuºoarã faþã de opusul ei, cãrarea cea mai grea, cea cu sacrificii ºi ciune, îl luã ºi îl duse în grãdinã. Acolo se rugãciuni, unde rãsplata este înãl- aflau ºi pomi roditori, ºi alþii neroditori. þarea sufleteascã ºi liniºtea cã- Iatã, fiul meu, ai aici pilda vieþii. Crezi minelor ºi a familiilor creºtine, atît tu oare cã aruncã cineva cu pietre în pomii de mult doritã de fiecare dintre aceºtia care au numai frunze? Nu, fiule pãmînteni. oamenii aruncã cu pietre numai în pomii cu Mergînd însã pe cãrarea plã- roade. Fii vesel cã te asupresc oamenii - cãci cutã, aluneci ºi cazi într-o prãpastie din care cu greu mai poþi asemeni pomului cu roade eºti. De-atunci, omul acela nu s-a mai vãitat ieºi, uneori aceasta ducînd chiar la de asupririle semenilor. pierzanie dacã nu ai alãturi pe cineva care sã-þi întindã o mînã. De mare ajutor poate fi un colþ de spe- Mîntuitorul nostru Iisus Hristos zice de ranþã care sã te facã a crede cã te-ai întors nenumãrate ori prin cuvîntul rugãciunilor ºi al Psalmilor! De aceea, rugaþi-vã pe drumul cel bun! Încercaþi ºi treziþi speranþe în sufletele Tatãlui Ceresc sã primiþi toate acestea ºi rãtãcite sau în sufletele greu încercate ºi ocrotirea Sa Cereascã! (va urma) revenirea lor este aproape! Încercaþi sã (Lucrare apãrutã sub îndrumarea oferiþi acest ajutor celor bolnavi trupeºte ºi sufleteºte ºi veþi îndeplini ceea ce Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Pildã creºtinã

Pomul cu roade


„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 27 aprilie 2018

MOZAIC

Povestea spadei Joyeuse – obiectul misterios folosit, vreme de secole, la încoronarea regilor Franþei Adeseori, armele care au aparþinut unor mari conducãtori de oºti, ce au avut o influenþã hotãrîtoare asupra cursului istoriei, sînt pãstrate cu grijã de cãtre urmaºi sau chiar de cãtre adversari (cazul spadei ce i-a aparþinut lui ªtefan cel Mare). Uneori, despre armele rãmase de la liderii militari, de la monarhi sau de la eroii naþionali ce au luptat pentru libertate, se crede cã ar avea puteri supranaturale, cã ar fi fost „impregnate” cu energiile intense ale oamenilor de seamã care le-au purtat.

Una dintre armele strãvechi în jurul cãrora s-au þesut numeroase legende este spada Joyeuse, folositã, secole la rînd, în ceremoniile de încoronare ale regilor Franþei. Nu puþini au fost cei care au nutrit, în trecut sau chiar în contemporaneitate, credinþa cã Joyeuse ar avea puteri supranaturale. O serie de istorici considerã cã Joyeuse ar fi chiar spada pe care o purta, pe cîmpul de luptã, însuºi Carol cel Mare (748-814 d.Hr.), întemeietorul Imperiului Carolingian, ce a fost numit mai tîrziu „pãrintele Europei”. Astãzi, spada Joyeuse este expusã la Muzeul Luvru din Paris. Este una dintre cele mai misterioase arme care au fost create în vechime ºi s-au pãstrat pînã astãzi. O legendã spune cã a fost fãuritã de cãtre un fierar neîntrecut, pe nume Galas, care ar fi muncit, pentru realizarea sa, vreme de trei ani. Dacã despre Excalibur, sabia legendarã a regelui Arthur, s-a spus cã strãlucea atît de puternic, încît vrãjmaºii erau orbiþi pe datã, despre

„Cîntecele de dragoste“ ale Balenelor de Groenlanda Aparent, adîncul unui ocean nu prea poate fi comparat, în privinþa mulþimii ºi complexitãþii sunetelor, cu o pãdure ce rãsunã, primãvara, de trilurile felurite ale pãsãrelelor. Totuºi, sunetele ce strãbat mediul dens al apei unui ocean pot fi la fel de variate ºi complexe precum cele ce se aud într-o junglã. Una dintre speciile care pot crea „cîntece” ºi mesaje uimitor de complexe sînt balenele de Groenlanda. Sînt

mamifere acvatice, care pot ajunge la dimensiuni ºi vîrste impresionante. Pot atinge greutatea de 75 de tone ºi o vîrstã pe care omul nu o poate egala: douã secole. Pe cît sînt de mari aceste creaturi, pe atît de suave pot fi „cîntecele de dragoste” ale balenelor de Groenlanda (ce pot fi înregistrate în perioada de împerechere). Sub stratul gros de gheaþã, în miez de iarnã, balenele de Groenlanda compun ºi interpreteazã melodii a cãror complexitate i-ar face invidioºi pe cei mai talentaþi compozitori/cîntãreþi de jazz. Desigur, existã pe Terra mii ºi mii de specii capabile sã emitã sunete deosebit de variate, însã existã puþine specii, aratã cercetãtorii de la Universitatea din Washington, care sã poatã produce sunete caracterizate de „frecvenþe multiple” ºi „elemente de amplitudine modulatã” care sã se combine în „fraze” ºi sã fie „organizate în reprize lungi”. Printre aceste specii se numãrã pãsãrile cîntãtoare (ciocîrlia, privighetoarea etc.), dar ºi liliecii ori… gibonii. Cît priveºte sunetele emise de cãtre balenele de Groenlanda, acestea ar putea fi printre cele mai sofisticate din întreg regnul animalier. Unul dintre cercetãtorii implicaþi în observaþiile efectuate asupra complexitãþii sunetelor emise de cãtre balenele de Groenlanda aratã cã, în mediul subacvatic, sunetul este cel mai bun mijloc de comunicare pe distanþe lungi, fiind folosit de cãtre variate specii de animale pentru a-ºi emite

spada Joyeuse s-a afirmat cã ºi-ar schimba culoarea de 30 de ori pe zi. Despre Joyeuse s-a mai afirmat cã este spada „care a cucerit Europa (de vest)”. Acest lucru nu este prea departe de adevãr, în condiþiile în care mulþi dintre istorici considerã cã primul sãu stãpîn a fost Carol cel Mare, cel care a adus sub acelaºi stindard o bunã parte din Europa Apuseanã, în jurul anului 800 d.Hr. Faimoasa spadã este menþionatã în „Cîntecul lui Roland”, poem epic creat în Secolul XII, acolo afirmîndu-se, pentru prima datã, cã formidabila armã „îºi schimbã culoarea de 30 de ori în fiecare zi”. Se povesteºte cã în aprigele lupte care s-au dat, între franci ºi basci, cu ocazia bãtãliei din pasul Roncevaux (august 778), Carol cel Mare ºi-a pierdut preþioasa spadã, pentru fãurirea cãreia meºterul Galas a muncit vreme de trei ani. Din fericire, arma a fost gãsitã, la scurtã vreme, de cãtre un ostaº destoinic, acesta primind drept recompensã un domeniu uriaº. Dupã ce viaþa lui Carol cel Mare s-a sfîrºit, nu este foarte clar unde ºi cum a fost pãstratã spada Joyeuse. Cert este cã în Secolul XIII ea era folositã în ceremoniile de încoronare. Este vorba despre încoronarea lui Filip al III-lea, petrecutã în anul 1270. A fost utilizatã, ultima datã, în cadrul unei ceremonii de încoronare a unui rege în anul 1824, atunci cînd a urcat pe tron Carol al X-lea, monarh al Franþei ºi Navarei. Despre mînerul spadei Joyeuse s-a spus cã ar ascunde un fragment din lancea lui Longinus (supranumitã „Lancea Destinului”). Longinus este ostaºul roman care a înfipt lancea în coasta dreaptã a lui Iisus, aflat pe cruce. Ulterior, Longinus a devenit creºtin, fiind ucis pentru credinþa sa. Astãzi, spada Joyeuse este una dintre cele mai faimoase arme de acest fel ale lumii ºi, totodatã, un obiect a cãrui istorie este marcatã de mister, nefiind cunoscutã integral. TOMI TOHÃNEANU mesajele ºi a le recepta pe cele ale altor indivizi, în diferite scopuri (de la gãsirea unor parteneri de reproducere, ori a unor noi surse de hranã ºi pînã la semnalarea unor primejdii sau solicitarea ajutorului). Potrivit oamenilor de ºtiinþã, cîntecele balenelor de Groenlanda pot fi detectate, în sezonul de împerechere, vreme de 24 de ore din 24. În urma lansãrii în apã a unui set de aparate de înregistrare, specialiºtii au analizat cu uimire sunetele provenite de la balenele de Groenlanda. Pînã nu demult, se credea cã aceste uriaºe mamifere acvatice nu sînt capabile sã emitã „cîntece” ºi „fraze” mai complexe decît balenele cu cocoaºã, ce au fãcut obiectul unor studii ample în apele situate aproape de Mexic ºi Hawaii. Balenele cu cocoaºã masculi ce fãceau parte din aceeaºi populaþie cîntau, cu toþii, aceeaºi „melodie”, cu mici variaþii, cu toate cã ºi „cîntecele” lor aveau un nivel ridicat de complexitate. În schimb, balenele de Groenlanda, chiar dacã sînt o specie înruditã, par sã nu respecte nici o regulã, în compunerea „pieselor”. Precum cei mai înzestraþi interpreþi de jazz, ele stãpînesc la perfecþie arta „improvizaþiei” muzicale. „Creaþiile” lor sînt spontane, originale, sofisticate. Dacã melodiile balenelor cu cocoaºã respectã anumite tipare ºi, de aceea, pot fi comparate cu muzica clasicã, cîntecul fascinant al balenelor de Groenlanda poate fi încadrat în genul jazz!

Harriet Tubman – prima femeie care va apãrea pe bancnotele americane de 20 de dolari Fosta activistã Harriet Tubman îl va înlocui pe fostul preºedinte Andrew Jackson pe bancnota de 20 de dolari, a anunþat secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Jack Lew.

MOZAIC Sfatul medicului

Primul ajutor în caz de traumatisme uºoare ale oaselor ºi articulaþiilor Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

1. Ce facem atunci cînd ne-am luxat glezna/încheietura mîinii? Luxaþia reprezintã ruperea ligamentelor asociate cu deplasarea capetelor osoase afarã din cavitatea articularã. Primul lucru pe care îl facem este sã comunicãm cu victima, apoi sã verificãm dacã are vreo deformare a membrelor sau sîngerare, dupã ce am constatat starea victimei, trebuie sã apelam la un echipaj medical specializat. Pînã la sosirea echipajului, trebuie sã încercãm sã imobilizãm cu o faºã/atelã improvizatã articulaþia cu grijã, evitînd contactul cu membrul rãnit sau miºcarea bruscã a acestuia. În acelaºi timp este important sã vã asiguraþi cã circulaþia perifericã este prezentã. Apoi se transportã victima la un spital cu secþie de ortopedie, pentru reducerea luxaþiei ºi evaluarea completã. Este important sã nu încercaþi sã reduceþi singuri luxaþia pentru cã puteþi provoca mai multe complicaþii. 2. Cum procedãm cu vînãtãile? Echimoza sau vînãtaia reprezintã sîngerarea subcutanatã apãrutã ca urmare a lezãrii unui vas de sînge, cel mai adesea fiind consecinþa unui traumatism. Apar durere ºi o patã coloratã roºu-violaceu, imediat dupã o lovire la locul acesteia. Evoluþia este între 7 ºi 12 zile, prin schimbarea treptatã a culorii din cauza metabolizãrii hemoglobinei. Tratamentul echimozelor nu este unul specific, dar sînt recomandate cîteva mãsuri pentru a reduce disconfortul cauzat de acestea. Se recomandã sã se aplice comprese locale reci timp de 10-15 minute în primele 48 de ore, urmînd apoi dupã cele 48 de ore sã se continue cu aplicaþii calde, iar pentru diminuarea durerilor se poate administra un antialgic. 3. De ce dor oasele dupã o loviturã? Dupã un traumatism, în acelaºi fel în care apar echimozele, la nivelul þesutului apare ºi un edem osos, ce reflectã o senzaþie de disconfort ºi durere, mai ales în timpul mersului, care variazã în severitate în funcþie de intensitatea traumatismului. Categoric acest lucru se ia în considerare atunci cînd osul nu a suferit un traumatism atît de mare încît sã se producã o fracturã. În cazurile cu fracturã, durerile provin de la miºcarea fragmentelor osoase, care pot fi foarte mari. În momentul în care durerea ºi edemul persistã o perioadã lungã de timp, nu cedeazã în repaus sau la administrarea de medicaþie antiinflamatoare, este recomandat sã vã prezentaþi la un consult de specialitate pentru a stabili care este diagnosticul cu exactitate ºi a demara investigaþiile necesare ºi, nu în ultimul rînd, care este tratamentul corect.

www.consultatieortopedie.ro Astfel, prin aceastã decizie, Harriet Tubman devine prima femeie al cãrei chip apare pe o bancnotã în ultimii 100 de ani. Harriet Tubman s-a nãscut în anul 1822 în comitatul Dorchester County, Maryland. A fost una dintre cele mai cunoscute membre ale organizþiei „Underground Railroad”, care era angajatã în ajutorarea sclavilor fugiþi de la proprietarii lor, din statele americane din sud. În Rãzboiul civil american s-a oferit voluntarã în armata unionistã ca sorã medicalã, bucãtãreasã ºi iscoadã. Ideea iniþialã a trezoreriei americane era de a pune o femeie pe bancnota de 10 dolari, însã cetãþenii au cerut înlocuirea preºedintelui Jackson de mai multã vreme. Oamenii sînt nemulþumiþi de politica pe care a avut-o acesta în privinþa amerindienilor, pe care a încercat sã-i îndepãrteze abuziv de pe pãmînturile lor folosind violenþa. Pe de altã parte, Hamilton ºi-a cîºtigat popularitatea recent, datoritã unei piese de teatru bazate pe viaþa sa ºi jucate pe Broadway. CUNOASTELUMEA.RO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 27 aprilie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Nu te teme, turmã micã... (3) (urmare din pag. 1) A fost nevoie sã-l sun pe Telefonul Operativ pe primul-ministru ºi sã-l scot din ºedinþa de Guvern pentru a-l informa de gravitatea excepþionalã a situaþiei ºi a-l determina sã-l convingã pe ministrul de Interne, Tãrãcilã, sã dea ordinele care se impuneau. Al doilea atac s-a produs recent la sediul partidului nostru, avîndu-l ca protagonist pe acelaºi deþinut de drept comun, Dide Nicolae, care, de altfel, ºi-a înjghebat o trupã de ºoc cu care þine sub teroare ºi blocheazã intrãrile în Senat, Camera Deputaþilor, Ministerul de Interne, Guvern, locuinþele unor politicieni incomozi. Uite cã acestui gunoi uman nu i s-a întîmplat nimic, ºi uite cã nu l-a cercetat nimeni ºi toþi tremurã de frica lui, în frunte cu ministrul de Interne, care dã interviuri timorate ºi necugetate în presa reacþionarã. În aceste condiþii, ce ar putea sã facã un om ca mine? Pot eu sã asist pasiv la tentativele de asasinat ale unor bestii care, imediat cum le-ai atins la interese ºi le-ai demascat matrapazlîcurile, sînt în stare de crimã? Eu mã simt direct rãspunzãtor de viaþa fiecãrui membru al partidului nostru, care ar putea fi periclitatã datoritã dezvãluirilor din revistele „România Mare” ºi „Politica”. Pe mine mã apãrã gãrzile, la mine se ajunge mai greu, dar pe dvs. n-are cine sã vã apere, decît eu ºi legile acestei Þãri! (Aplauze furtunoase) Fireºte, cu o condiþie: ca instituþiile fundamentale ale statului sã-ºi intre în atribuþii ºi, cu orice risc, sã-i pedepseascã pe vinovaþi. Vã rog sã mã credeþi, n-am nici o plãcere sã pigmentez discursul meu de azi cu numele unor canalii irecuperabile social, dar veþi fi de acord cu mine cã asta-i lumea în care trãim, o lume bolnavã, în care hoþii pozeazã în dizidenþi ºi victime ale dictaturii, iar niºte primitivi abia ieºiþi din peºterã pot insulta zilnic ºi pot ameninþa cu moartea pe oamenii care ºi-au tocit coatele ºi au albit pe bãncile universitãþilor din Þarã ºi din strãinãtate. Ing. Aurel Cristea a suferit o comoþie cerebralã ºi huliganii vin la Judecãtorie sã-l ameninþe cã data viitoare îl vor ucide de-a binelea! Coºmarul acesta nu se mai terminã! Nenorocirea este cã, la 5 ani de la cutremurul naþional din decembrie 1989, Þara încã e þinutã sub presiune de o mînã de brute care, cãþãrîndu-se pe crucile unor copii neprihãniþi, au fãcut averi fabuloase, au pus mîna pe zeci de mii de hectare de pãmînt, ºi-au însuºit la iuþealã întreaga reþea a sutelor de Cluburi ºi Case ale Tineretului, au cãpãtat prin teroare ºi ºantaj cele mai bune sedii ºi spaþii comerciale. Noi acordãm un adînc respect acelora care, în împrejurãrile sîngeroase ºi tulburi din decembrie 1989, au fost rãniþi ori ºi-au primejduit viaþa, dar supravieþuitorii ar trebui sã înþeleagã primii cã imaginea lor e batjocoritã de o colonie de ploºniþe lacome. A întreprins oare guvernul ceva împotriva acestor biºniþari, care nu numai cã furã vîrtos, dar nu plãtesc nici mãcar impozite? A întreprins oare ceva acelaºi Guvern împotriva judecãtorilor corupþi, care îi aruncã în stradã pe chiriaºi, în absenþa Legii Imobilelor Naþionalizate? În orice stat din lume care se respectã, dacã Poliþia vede cã Justiþia îi elibereazã a doua zi pe infractori, automat îi aresteazã ºi pe infractori, ºi pe judecãtori, fiindcã altminteri orice idee de drept s-a dus pe apa sîmbetei ºi populaþia îºi pierde încrederea în Stat. (Aplauze) În acelaºi registru al unei delãsãri totale poate fi interpretatã ºi poziþia Guvernului, ºi a partidului de guvernãmînt faþã de fenomenul incalificabil al purificãrii etnice, întreprinse de organizaþia teroristã U.D.M.R. împotriva românilor din judeþele Harghita ºi Covasna. Nu numai cã Raportul dramatic întocmit de Parlament în anul 1991 n-a avut nici un efect, dar la 3 ani de atunci ungurii îºi continuã opera statornicã de înspãimîntare a românilor, de izgonire a lor, de înfometare în propria noastrã Þarã. Recent, alertat de aruncarea în ºomaj a 1.500 de români de la IMASA din Sf. Gheorghe, am prezentat de la tribuna Senatului cîteva memorii ale acestor victime ºi am propus înfiinþarea unei Comisii mixte de anchetã, Guvern-

Parlament, dar partidul de guvernãmînt nu m-a sprijinit, iar Opoziþia trãdãtoare de Neam m-a insultat, pentru cã asta intrã în preþul plãtit de ea pentru cele 1 milion de voturi ungureºti care au bãgat-o în Parlament. Mai putem acorda sprijin unui Guvern care n-are bãrbãþia sã ia taurul de coarne ºi sã asigure protecþia necesarã cetãþenilor acestei Þãri, sã rupã pe genunchi steagurile Ungariei ºi sã arunce în Mureº, în Criº, în Someº ori în Bega, acele blestemate staþii de amplificare, unde se intoneazã ostentativ Imnul Ungariei pe teritoriul României? Toatã lumea ne întreabã: „Ce pãzeºte Guvernul?” – ºi noi nu ºtim ce rãspuns sã dãm. În acest context, nu pot trece cu vederea o declaraþie pe care a fãcut-o zilele acestea la Londra preºedintele Ion Iliescu. Am crezut cã, dupã graþierea ucigaºilor maghiari de la Tîrgu Mureº, domnul Iliescu va fi ceva mai atent cu problema naþionalã ºi nu va mai întreprinde nimic de naturã sã irite populaþia româneascã. Iatã însã cã domniasa a declarat deunãzi, pe meleaguri britanice, cã „România se pronunþã împotriva ºovinismului ºi a naþionalismului” – aºa dupã cum reieºea din reportajul transmis de Televiziunea Românã vineri seara. La care Românie s-o fi referit dl. Iliescu? La România noastrã, a celor care trãim acum în ea, în nici un caz! (Aplauze însufleþite) Pentru simplul motiv cã, atacînd naþionalismul, este atacatã însãºi Istoria Naþionalã ºi sînt puºi la zid marii corifei ai civilizaþiei noastre modeme, de la Eminescu ºi Hasdeu, pînã la Iorga, Goga, Pârvan, Arghezi, Ciprian Porumbescu. Nu ºtim cui o fi vrut sã facã pe plac Ion Iliescu, dar se plaseazã într-o eroare gravã, întrucît naþionalismul nu reprezintã altceva decît iubirea de Naþie, aºa dupã cum patriotismul este iubirea de Patrie. Naþionalismul ºi ªovinismul sînt douã chestiuni antagonice. Iar istoria anilor ’50 ai acestui secol ne-a învãþat cã singura alternativã la naþionalism este internaþionalismul. Nutrim, totuºi, speranþa cã dl. Ion Iliescu a fost înþeles în mod eronat ºi aºteptãm o precizare lãmuritoare la întoarcerea sa în Þarã. Ar fi multe de spus. Trãim vremuri extrem de grele, nu numai noi, ci întreaga umanitate. Nu se poate contesta cã România reprezintã în aceastã zonã a Europei o arie de stabilitate ºi liniºte, în raport cu apocalipsa din alte pãrþi. Dar asta se datoreazã în cea mai mare mãsurã acelui zãcãmînt aurifer, care este bunul-simþ milenar al Poporului Român. Popor care a înþeles un an, doi, trei, patru, ba chiar cinci ani sã strîngã cureaua, în speranþa cã, pînã la urmã, tot vom ieºi la luminã, dar nu mai înþelege ca tîlharii sã prade Þara, caii troieni ai Opoziþiei s-o trãdeze ºi s-o jupoaie de vie, ungurii ºi þiganii s-o terorizeze, iar unii dintre guvernanþi sã pluteascã într-un „dolce farniente”, sã dea recepþii ºi baluri, sã-ºi acopere ochii ºi sã-ºi astupe urechile, poate-poate þine ºandramaua pînã în 1996, cînd vin alegerile. Eu, unul, nu pot participa la mascarada asta. Sã ºtiu de bine cã mã retrag din viaþa politicã ºi-mi dau demisia din toate funcþiile. Nu doresc sã vã influenþez votul, fiecare este invitat, ba chiar rugat, sã voteze dupã cum îi dicteazã vocea lãuntricã a conºtiinþei. Dar un aforism celebru spune cã Puterea, dacã n-o foloseºti, se întoarce împotriva ei înseºi. Cam asta se întîmplã acum cu Guvernul Vãcãroiu. Este animat de cele mai bune intenþii, este primul Guvern românesc de dupã decembrie 1989, are specialiºti redutabili, a început sã cîºtige credit internaþional, dar este ca o maºinã cu frîna pusã, ºi nici nu-i lasã pe alþii sã-i dea o mînã de ajutor, decît la moþiunile de cenzurã. Dacã stau bine sã mã gîndesc, noi nu votãm acum retragerea sau acordarea pe mai departe a sprijinului pentru Guvern. Noi trebuie sã ne exprimãm voinþa dacã situaþia din Þarã mai poate sau nu mai poate continua aºa. Aceasta-i întrebarea! Cum ieºim din teribila fundãturã în care am intrat? Cum vom privi mîine în ochii copiilor noºtri ºi ai oamenilor care au încredere în noi ºi aºteaptã salvgardarea Þãrii? În ultimele zile s-au ridicat unele voci care spuneau cã supãrarea noastrã s-ar datora faptului cã n-am

primit nici un post de ministru – acuzaþie ridicolã, fiindcã, vorba lui Avram Iancu, care a respins decoraþiile acordate de împãratul Franz Joseph, „noi nu pentru jucãrii am luptat”. Alþii, care uneltesc pe la colþuri ºi pe care numai fierea îi þine în viaþã, au lansat ideea cã atît Puterea, cît ºi Opoziþia se vor coaliza acum împotriva noastrã, ceea ce departe de a ne alarma, are darul sã ne bucure, fiindcã aºa s-ar alege mai repede apele ºi grîul de neghinã. (Aplauze) Este de prisos sã vã mai precizez cã în eventualitatea cã votul nostru va decide retragerea sprijinului acordat Guvernului, Partidul România Mare îºi va pãstra linia politicã justiþiarã ºi va combate pe toate cãile politica total greºitã a Opoziþiei, care face negoþ cu teritoriul ºi cu sentimentul naþional. În faþa situaþiei disperate în care se gãseºte Þara, a crizei morale ºi a crizei de autoritate, ea fiind cu mult mai expusã nenorocirilor decît a fost în timpul celor douã conflagraþii mondiale, deºi acum sîntem pe timp de pace, nu de rãzboi – Partidul România Mare îºi mãrturiseºte din nou profesiunea de credinþã: orice fel de guvernare este mai bunã decît anarhia! Spre marea noastrã dezamãgire, pentru o singurã orã de democraþie pe zi, Þara plãteºte cu alte 23 de ore de anarhie. ªi mãcar dacã democraþia instauratã în Þãrile Europei Rãsãritene ar fi una realã, dar iatã cîtã dreptate avea un alt laureat al Premiului Nobel, preºedintele Poloniei, Lech Walesa, care zilele trecute s-a angajat public într-o cruciadã pentru a pune ordine în Þarã ºi a fãcut o declaraþie sãnãtoasã, la care subscriem ºi noi: „Dacã democraþia nu dã pîine, înseamnã cã nu e bunã, iar dacã nu rezolvã problemele, înseamnã cã nu e eficientã”. Acestea fiind spuse, vã invit sã spuneþi tot ce aveþi pe suflet. Prin voi vorbeºte Þara. Partidul acesta nu sînt eu. Partidul acesta nu este Comitetul Director. Partidul acesta sînteþi voi ºi milioanele de oameni pe care îi reprezentaþi. Ajutaþi-ne sã nu greºim. E un moment de rãscruce pentru Þarã. Ca oameni dintr-o bucatã ce sîntem, e bine de spus din capul locului cã, dacã vom hotãrî într-un fel, atunci trebuie sã ne þinem tare în ºa. Martor îmi e bunul Dumnezeu cã am avut o rãbdare îngereascã, am tot lãsat sã treacã de la mine, am sperat cã situaþia se va îndrepta, cã oamenii vor trãi mai bine. Dar n-a fost sã fie aºa. ªi vine o vreme cînd trebuie sã spui tot adevãrul. Eu nu pot sã atrag partidul într-o aventurã care începe sã devinã primejdioasã ºi pentru el, ºi pentru Þarã. În ultimã instanþã, mai precis asearã, am primit de la Guvern ºi P.D.S.R. Protocolul cvadripartit tocmai bun de semnat de cãtre cei 4 preºedinþi de partide, respectiv Oliviu Gherman, Gheorghe Funar, Ilie Verdeþ ºi cel care vã vorbeºte. Tare îmi e teamã cã prietenii noºtri n-au înþeles mai nimic din zbuciumul nostru ºi cã acest document vine cam tîrziu. Totuºi, dacã veþi considera necesar, propun ca pe buletinul de vot, alãturi de rãspunsurile dichotomice DA sau NU, sã figureze ºi o a 3-a rubricã, adicã sã mai prelungim sprijinirea Guvernului încã 3 luni, pînã la 5 februarie 1995, cu condiþia unor garanþii ferme cã nivelul de trai al populaþiei va fi ameliorat ºi vor fi adoptate mãsuri drastice împotriva trãdãrii de Þarã ºi a fenomenului infracþional. Sã fie aceasta mica noastrã moþiune de cenzurã. Pentru cã noi nu sîntem cetãþeni rãi ai Patriei, nu vrem demolarea nimãnui, nu trãim în cultul morbid al exterminãrii cuiva, aºa cum obiºnuieºte, spre veºnica ei ocarã, Opoziþia inadaptabilã social. Tot ceea ce am dorit noi a fost sã trezim actuala Putere la realitate. Partidul România Mare, în pofida tuturor sondajelor mincinoase comandate ºi plãtite de strãinãtate, este în creºtere. „Nu te teme, turmã micã”... – zice Biblia. Am plecat la drum împreunã, vom rãmîne împreunã. Cu cinste. Cu demnitate. Cu dragoste de Þarã. Bãtãlia pentru România n-a început ieri ºi nu se va încheia mîine. Idealul nostru vine din Istorie. Cu noi este Dumnezeu! (Aplauze, sala ovaþioneazã în picioare) Sfîrºit


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 27 aprilie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

„Dar trecuserã deja 19 ani ºi jumãtate, amintirile lor erau alterate ºi ei aveau pãreri total diferite. Domnul de Chabot þinea în mînã un extras dintr-un raport al generalului-locotenent Sir Hudson Lowe asupra înhumãrii Împãratului. Acest act spunea cã deasupra dalei care acoperea sicriul existau douã straturi de zidãrie cimentate ºi chiar fortificate prin crampoane. Domnii comisari au coborît pentru a se asigura dacã zidãria gãsitã de muncitori era cea indicatã în raport. Aºa era. Au gãsit-o intactã, fãrã nici cea mai micã alterare. În acest moment, domnul abate Coquereau s-a dus la izvor pentru a prepara apa sfinþitã pentru ceremonia de rigoare. În acest timp lucrãtorii continuau sã munceascã în liniºte; ei recunoºteau mari fragmente de dale legate între ele prin bare de fier ºi bucãþi de bazalt legate cu ciment roman. Cimentul devenise foarte dur, a trebuit sã fie tãiatã zidãria cu tîrnãcopul ºi dalta, ceea ce era o lucrare de ore întregi. De mai multe ori dalta dãduse peste bucãþi de piatrã albã ºi se credea cã s-a ajuns la dalã. S-a mãsurat din nou: erau la doi metri ºi cinci centimetri adîncime. Se avansa foarte încet. Eram contrariaþi. Dupã textul raportului lui Sir Hudson Lowe, cãpitanul Alexander credea cã straturile de zidãrie aveau o grosime considerabilã, poate chiar de 4 picioare. Trebuia o zi întreagã pentru a o distruge. La ora 5 ºi 5 minute dimineaþa, domnul Alexander a început sã sape o groapã alãturi de mormînt, cu intenþia de a ajunge pînã la nivelul sicriului pe care l-ar fi scos pe lateral, perforînd zidul cavoului. Se lucra într-o liniºte profundã. Timpul era urît. Norii se aflau chiar deasupra noastrã ºi adesea eram udaþi de o ploaie finã ºi pãtrunzãtoare, dublatã de un vînt puternic. Muncitorii atacau cu vigoare zidãria de ciment roman. La orele 8 s-a descoperit o fantã. De-a lungul ei s-a zãrit sicriul. O altã fantã l-a lãsat sã se zãreascã mai bine. Cãpitanul Alexander, animat probabil de un sentiment religios pe care l-am vãzut mereu la el, l-a acoperit cu pietre. Fiecare din noi, englezi ºi francezi, ne-am îmbrãcat uniformele de galã. La ora nouã s-a format în jurul mormîntului un grup de soldaþi de miliþie ºi soldaþi din regimentul 91; ploaia devenise foarte puternicã. S-a încercat degajarea cimentului care acoperea marea placã ºi s-au fãcut lucrãrile necesare pentru a ajusta crampoanele. Cei care nu trebuiau sã asiste la exhumare, muncitorii care nu erau neapãrat necesari, au fost îndepãrtaþi ºi þinuþi afarã de soldaþi. Abatele Coquereau s-a apropiat ºi s-a aºezat pe marginea gropii, în partea unde era capul. Doi copii din cor i-au adus apa sfinþitã ºi crucea. La ora nouã ºi douãzeci ºi ºase de minute, placa a fost ridicatã. Într-o miºcare spontanã ºi unanimã, toþi asistenþii s-au descoperit. Se vedea un sicriu de acaju, izolat din toate pãrþile, mai puþin în partea inferioarã. Acesta stãtea pe o altã placã. Lemnul era umed, dar într-o stare perfectã de conservare. Placa inferioarã care fusese înainte acoperitã cu velur era singura care începuse sã se deterioreze puþin. Se observau ºi cuiele argintate. Alãturi de sicriu se vedeau chingile ºi corzile care serviserã pentru a-l coborî. Placa inferioarã pe care erau aºezate era destul de umedã. Domnul doctor Guillard, chirurgul de la Belle-Poule a vãrsat clor ºi domnii de Chabot ºi Alexander au coborît în cavou. Ei au luat mãsurile sicriului, care avea 1,90 m lungime ºi 68 cm lãþime. La ora 10,30 a fost scos din groapã ºi purtat de 12 soldaþi din regimentul 91. În acest moment a apãrut domnul Touchard, ofiþer de ordonanþã al prinþului Joinville. La solicitarea sa, prinþul îl trimisese sã vadã în ce stadiu ajunseserã lucrãrile. Acest ofiþer avea o scrisoare de la domnul de Chabot, scrisã tocmai în momentul în care era deschis sicriul. Totuºi, sarcofagul de abanos construit la Paris era acolo. El trebuia sã primeascã ceea ce urma sã gãsim în mormîntul de la Sfînta Elena. Dar nu se putea deschide broasca secretã care-l închidea. Domnul comandant Charner, trei alte persoane ºi domnul cãpitan Alexander au încercat succesiv ºi mult timp, dar fãrã

nici un succes. Supãrarea era foarte mare, pentru cã acest incident oprea toatã ceremonia. Am încercat ºi eu odatã ºi am reuºit. S-a trecut apoi la deschiderea vechilor sicrie. Primul, cel care le îmbrãca pe celelalte, era de acaju, gros de doi centimetri. Au fost tãiate cele douã laturi, pentru a putea face sã alunece sicriul de plumb care era înãuntru. Scos la suprafaþã, sicriul de plumb a fost plasat la ora 12,15 în sarcofagul adus din Franþa. Apoi l-am zãrit pe Excelenþa Sa generalul-maior Middlemore, guvernatorul insulei. Era suferind de mai multe zile,

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (13) starea proastã a sãnãtãþii sale fãcîndu-l sã nu poatã asista la lucrãrile de noapte. El ajunse la 12,45, însoþit de statul sãu major, locotenentul Barnes, ºi locotenentul Middlemore, aghiotantul sãu ºi secretarul militar. S-a procedat atunci la deschiderea sicriului de plumb. Înãuntru se gãsea un al treilea sicriu de acaju, într-o perfectã stare de conservare. În ciuda timpului, era foarte puþin deteriorat. Dupã ce ºi acesta a fost deschis, s-a zãrit ce de-al patrulea sicriu, de metal alb, bine conservat. ªtiam cã acesta era ultimul. Acolo era depus corpul Împãratului, îmbrãcat în uniforma de vînãtori de gardã, atît de cunoscutã în Franþa. Capul ºi barba îi erau rase, pãlãria sa, plasatã aproape de genunchi, ºi cele douã vase, care dupã procesul-verbal conþineau inima ºi stomacul, puse puþin deasupra tãlpilor, între gambe. Pereþii interiori ai sicriului erau ornaþi în întregime, dupã obiceiul din India, cu mãtase groasã. Cînd foiþa superioarã a metalului a fost scoasã, nu s-au vãzut mai întîi decît o masã informã ºi douã cizme care pãreau de un alb mat. Acoperãmîntul s-a desfãcut ºi a lãsat afarã extremitatea picioarelor. Am recunoscut imediat cã aceastã masã informã venea de la faptul cã taftaua de pe pereþii interiori ai sicriului se desprinsese dupã înhumare, iar pãrþile laterale prezentau aspectul de vegetaþii albicioase ºi franjurate. Partea de sus cãzuse pe corp. Doctorul a ridicat-o cu o grijã religioasã, începînd de la picioare ºi rulînd-o spre cap. Am vãzut atunci corpul lui Napoleon întreg. Nu ºtiu dacã era efectul porþiunilor de mãtase care rãmãseserã ataºate de el, dar mi s-a pãrut, ºi mai multe persoane prezente au avut aceeaºi senzaþie, ca ºi cum s-ar fi aflat într-un fel de voal strãveziu. Era întins exact în aceeaºi poziþie în care fusese aºezat. Pielea cizmelor nu se mai cunoºtea, dar se menþinuse ceva negru pe picioare. Între ele erau douã vase de argint care, dupã procesul-verbal, conþineau inima ºi stomacul. Se putea vedea vulturul de argint pe una dintre cuverturi. Pãlãria, plasatã oblic pe coapse, era bine conservatã. Forma uniformei sale de vînãtor, ca ºi nasturii, se vedeau perfect. Placa ºi cele douã decoraþii, Legiunea de Onoare ºi Coroana de Fier, erau pe piept. Placa era aproape neagrã, dar decoraþiile strãluceau încã. Epoleþii mici erau la locul lor; aurul se înnegrise puþin. Se distingeau foarte bine culoarea roºie a mînecii, fondul verde al restului veºmîntului ºi, ieºind de sub hainã, o parte din marele cordon al Legiunii de Onoare. Mîna dreaptã era strînsã pe lîngã corp ºi aproape ascunsã; stînga pãrea întreagã. Ea nu era albã ca picioarele, nu-ºi pierduse forma frumoasã pe care o avea în viaþã. Doctorul a atins-o, era suplã ºi a cedat sub degetul lui. Obrazul îºi conservase toatã regularitatea. Era chiar Napoleon!… Napoleon fãrã viaþã, dar nu distrus! Se putea spune cã aceasta era ultima sa zi de carierã, de muncã ºi de pericole… Prima zi de nemurire!… Abatele Coquereau a scris: «Am gãsit corpul Împãratului ca pe cel al unui om mort în ajun. Era greu de crezut – trecuserã douãzeci de ani de cînd încetase din viaþã». La vederea acestei opere a

morþii, atît de vecinã cu aparenþele vieþii, în ciuda timpului scurs, am fost dintr-o datã cuprinºi de sentimente imposibil de redat. Sentimentele produse erau cu atît mai vii, cu cît împrejurarea care le cauzase era mai neaºteptatã. Ce ar fi simþit tatãl meu dacã ar fi asistat la acest spectacol? I-ar fi lipsit forþa sã suporte o asemenea probã, ar fi sucombat. Generalul Bertrand privea cu atitudinea celui care stã sã cadã. Foarte mulþi hohoteau convulsiv. Alþii rãmîneau mohorîþi, cu ochii umezi. Pentru mine, care am cãutat adeseori sã-mi imaginez, sã mi-l reprezint pe Napoleon murind, tot ceea ce mã înconjura, tot ceea ce vedeam mi se pãreau forme materiale ale unui vis celest. Contemplam de aproape un minut ºi jumãtate, aproape douã minute!… Deschiderea avusese loc ca sã putem lua precauþiile sanitare indispensabile pentru o lungã traversare. Doctorul Guillard i-a declarat domnului de Chabot cã, avînd în vedere uimitoarea conservare a corpului, opinia sa era cã trebuia totul închis la loc imediat, lucru care a fost aprobat. Doctorul, dupã ce a uns cu cearã, a reaºezat bucata de mãtase vãtuitã în aceeaºi poziþie în care o gãsise ºi sicriul a fost închis. Era ora unu. Nu s-a putut resuda tinicheaua, muncitorii afirmau cã era prea oxidatã, cerea un lucru de mai multe ore ºi timpul nu o permitea. Dar a fost examinat sicriul de acaju. Domnul doctor Guillard a cerut sã se sudeze în faþa lui sicriul de plumb cu cea mai mare grijã. A fost foarte bine fixat în noul sicriu de plumb, care a fost acoperit cu o placã imensã, pe care scria cu litere de aur: NAPOLEON ÎMPÃRAT ªI REGE MORT LA SFÎNTA ELENA 5 MAI MDCCCXXI Aceastã placã a fost sudatã cu aceleaºi precauþii. Totul se gãsea închis în sarcofagul de abanos venit din Franþa, a cãrui cheie a fost datã domnului de Chabot. Pe capacul acestui sarcofag era încrustat transversal, cu litere de aur: NAPOLEON Domnul cãpitan Alexander, în calitatea sa de ofiþer delegat al Excelenþei Sale guvernatorul insulei, a citit ºi i-a înmînat domnului de Chabot o declaraþie, de unde rezulta cã s-a constatat cã rãmãºiþele pãmînteºti ale Împãratului Napoleon au fost depuse ºi închise cu grijã în prezentul sarcofag, cã numitele rãmãºiþe vor fi conduse, sub ordinele personale ale Excelenþei Sale generalul-maior Middlemore, guvernatorul insulei, spre locul îmbarcãrii, unde vor fi puse la dispoziþia guvernului francez. Domnul conte Ph. de Chabot, în calitatea sa de comisar numit de Majestatea Sa regele francezilor, a primit sicriul conþinînd rãmãºiþele împãratului Napoleon ºi a declarat cã era gata, la fel ca ºi celelalte persoane care compuneau misiunea francezã, sã-l însoþeascã pînã la cheiul din Jamestown, unde Alteþa Sa prinþul Joinville, comandantul expediþiei, trebuia sã se afle pentru a-l primi în numele Franþei. În acest moment a sosit general-maior Churchill, împreunã cu doi ofiþeri, probabil aghiotanþii sãi. Generalul era în þinutã de mare doliu, descoperit, în ciuda ploii, ºi manifestînd o mare emoþie. Dupã terminarea formalitãþilor, sicriul a trebuit transportat pe un fel de car funebru, pe care îl pregãtise guvernul insulei. Greutatea sa era foarte mare. Patruzeci ºi trei de oameni abia au putut sã-l instaleze. El a fost acoperit cu o manta imperialã, pe care o adusese comisarul regelui francezilor ºi la ora trei ºi treizeci ºi cinci de minute cortegiul s-a pus în miºcare, sub comanda Excelenþei Sale, guvernatorul de pe Sfînta Elena. Cãpitanul Alexander a continuat sã supravegheze totul cu aceeaºi grijã, aceeaºi precizie, aceastã activitate. Nu erau decît patru mile de fãcut pentru a ne întoarce în oraº. A trebuit coborîtã panta pe o porþiune de 900-1.000 de paºi pentru a se ajunge la drumul mare. Trupele ne aºteptau sus. De acolo, cortegiul a înaintat în ordinea pe care o pãstrase. Douã sute douãzeci de miliþieni, numiþi voluntari, deschideau drumul sub ordinele locotenentului-colonel Seale“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 27 aprilie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (54) Patul Celest (2) „Trojan” ºi alþi jurnaliºti de opinie nu au reuºit sã explice dacã „garanþia” implica o vizitã a Sfîntului Duh (Graham îºi numise patul „Sfîntul sfinþilor” sau „Tronul graþiei supreme”) sau o vizitã a lui Graham însuºi, ori dacã toþi clienþii de sex masculin îºi aduceau cu ei viitoarele mãmici. Oricum, este clar cã Graham ºtia deja despre Mesmer ºi cã îi prefera pe clienþii îngrijoraþi de propria sãnãtate, sexualã sau de altã naturã. Sprijinit pe ºase picioare solide din sticlã, patul, cu cearºafuri ºi perne drapate, era scufundat în parfumuri ,,garantate sã trezeascã în oricine dorinþele de pasiune cele mai ascunse ºi sentimentele cele mai înfocate”. Pentru a accentua trezirea simþurilor erotice, mici ºocuri electrice strãbãteau salteaua în timp ce un ,,armoniu” (cu Emma la clape?) oferea fundalul romantic potrivit. Se pare cã Graham (care a murit în 1794, dupã ce afacerea sa a dat faliment, Patul Celest fiind vîndut prin licitaþie publicã) s-a nãscut cu douã secole mai devreme decît ar fi trebuit.

Rudolf Raspe, un mincinos fãrã pereche (1) Autorul cunoscutei creaþii literare ce a rezistat în timp, ,,Aventurile baronului Munchausen”, era o personalitate versatilã ºi talentatã, dar extrem de incapabilã. Fiind primul german care a susþinut poeziile osianice ale lui Macpherson ºi înglodat în datorii cînd pãrãseºte universitatea, Rudolf Eric Raspe (1737-1794) scrie un text de geologie, ,,Specimen Historiae Naturalis”, înainte de a împlini vîrsta de 30 de ani. Mai tîrziu, lucrarea i-a cîºtigat calitatea de membru al Societãþii Regale din Londra. Inventînd noi tehnici de minerit ºi totodatã continuînd sã scrie mult despre subiecte din domeniul ºtiinþei ºi al artelor, în 1767 este numit administrator al colecþiilor lui Frederic de Hesse-Cassel. Pãrea cã se îndreaptã cãtre o carierã strãlucitã dar, incapa-

bil de a nu mai cheltui banii pe care oricum nu-i avea, s-a pus pe furat pietre preþioase din colecþiile pe care le pãzea, pentru a-ºi plãti datoriile. Chiar ºi aºa, în ciuda faptului cã, în anul 1771, se cãsãtorise cu fiica unui bancher din Berlin, în curînd era asediat de creditori, fiind nevoit sã se împrumute de la socrul sãu, din nou ºi din nou. Mai grav, cînd a fost numit administrator în altã parte, noul custode al colecþiilor lui Frederic a descoperit la scurt timp furtul, dezlãnþuind astfel strigãtul de atac ºi urmãrirea lui Rudolf. Cãutat de lege pentru a fi arestat, primise urmãtoarea descriere: „Consilierul Raspe, un bãrbat cu faþa prelungã, cu ochi mici, pãr roºcat sub peruca îndesatã ºi un mers zdruncinat”. Ca urmare, în 1775 fuge în Anglia. Acolo, deºi descoperã cã fusese eliminat din Societatea Regalã, a obþinut un loc de muncã la antreprenorul Matthew Boulton, constructor de locomotive cu aburi, care l-a angajat ca ofiþer de analizã la o minã de cositor de lîngã Camborne, în Cornwall. Aici, unde sînt adoptate cîteva din tehnicile lui de minerit, a început sã aºtearnã pe hîrtie poveºtile care l-au fãcut faimos pe alt bãrbat. Nãscut în 1720, Hieronymous Karl Friedrich, Freiherr von Münchhausen, ca mulþi alþi soldaþi germani, luptase în armata rusã înainte sã se pensioneze anticipat, în 1760, cînd s-a cãsãtorit cu o femeie cãreia i-a rãmas credincios. S-a stabilit împreunã cu ea pe proprietatea lui de la Bodenwerder, din nordul Germaniei. Ani de zile a profitat de bucuriile cãsniciei, ale vînãtorii ºi cinelor în familie, între timp devenind faimos pe plan local pentru obiceiul sãu de a povesti aventuri fantastice cu o precizie seacã, la fel ca aceea a unui om ce rosteºte adevãrul. Nu se ºtie dacã Raspe, care provenea din aceeaºi regiune, l-a cunoscut vreodatã; este sigur însã cã autorul, miºeleºte, i-a luat cu împrumut nu doar faima, ci ºi numele: Münchhausen (cu excepþia unei litere „h” ºi a respectivului umlaut), transformînd bãtrîneþea fostului soldat guraliv într-o adevãratã suferinþã. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

SPORTIVÃ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Sportul rachetelor (3 cuv.); 2) Pantalonii satului – Sport peste plasã, în seturi; 3) Înscris la cursuri – Sertar gol! – Evoluþie sportivã muzicalã; 4) Fondatori ai unei instituþii – Doi la latinã!; 5) Patria lui Ulise; 6) Corabie legendarã – Fãrã formã precisã (fem.); 7) Nordul ºi estul – Nichita Stãnescu – Acuze!; 8) Hai, cãluþule! – Armã de viespe – Nu e ,,bruto”; 9) Jocul cu coºul pe panou – Fluviu siberian navigabil; 10) Necredincios – Un fel de palton fãrã mîneci; 11) Bun pentru sporturi nautice – Probã de atletism cu aruncare – Galã finalã! VERTICAL: 1) Sportul puºtilor – Sport de echipe, cu mîna; 2) Þine de moralã – Stofã în dungi; 3) Sport pe lac – Datul în barã; 4) Crema Moldovei – Omul muntelui – Într-un scul!; 5) A opri o acþiune – Sportul cu cai ºi nebuni; 6) Piatrã de stîncã – Arbori de esenþã tare; 7) E ceva la mijloc! – Vîslã în sporturi nautice – Taler; 8) A ºovãi, a ezita – Obiecte Zburãtoare Neidentificate (siglã) – George Coºbuc; 9) Refren la olteni – Început de cros! – Zeul vîntului; 10) A sorti – Sportul rege; 11) Prinde ºoareci – Sportul nostru naþional. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,FEROVIARÔ 1) CAILE FERATE; 2) LENE – ICONAR; 3) ARSINEL – TR; 4) XA – TINERICA; 5) OTRAVIRE – UR; 6) N – U – E – ENORM; 7) ASALT – TRI; 8) APEL – AVEA – O; 9) CO – TOLI – CFR; 10) ALTAR – ALAUN; 11) ROAITA - RIMA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.

Romania mare, nr 1440  
Romania mare, nr 1440  
Advertisement