Romania mare, nr 1438

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Diferenþa dintre copilãrie ºi adolescenþã o face „starea de bine“. În copilãrie, aceasta e regula – la maturitate, ea e excepþia.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Drum printre sãbii, cãtre Pace Moto: „Eu i-aº aduce-n lanþuri pe toþi conducãtorii/ La judecata dreaptã a Sfîntului Mormînt/ Toþi în genunchi sã cadã, sã vadã muritorii/ Cã-i risipeºte Domnul ca pe o pleavã-n vînt./ ªi cã din cap le scoate rãzboiul tuturora/ Fiindcã Iisus pe nimeni, nicicînd nu a ucis...”. (Corneliu Vadim Tudor – „Pace vouã!”)

Sub ochii curioºi ai presei s-a produs desecretizarea protocoalelor SRI – Parchetul General. ªi nu oricînd, ci chiar înaintea Sãptãmînii Mari, cînd oamenii se gîndesc la ce au mai bun de oferit semenilor. Cam aºa ar trebui sã fie… cel puþin în accept creºtin.

Cererea imperioasã pentru aceastã desecretizare a fost rezultatul unei campanii a presei, dar ºi a mediului politic, totul plecînd de la existenþa „binomului” Coldea – Kövesi, respectiv SRI – DNA, care ar face ºi desface majoritatea cauzelor importante din România. În bãtãlia pentru „desecretizare” s-au aruncat, ca într-un bazin de competiþie, politicieni ºi jurnaliºti de prim rang, care au început o adevãratã cursã a declaraþiilor ºi demersurilor în acest sens. Cã e realã culpa, cã e doare ceva umflat?... Sincer nu cred cã „sistemul” este atît de prietenos ºi de penetrabil încît, peste noapte, sã-ºi deschidã încuietorile cufãrului cu secrete… Ca orice „minune” pãmînteascã, este mai curînd iluzia unui ºarlatan. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Nu te teme, turmã micã... (1)

Izvorul Tãmãduirii

Doamnelor ºi domnilor, stimaþi invitaþi din întreaga Þarã, onoraþi reprezentanþi ai Presei, Radioului ºi Televiziunii, îngãduiþi-mi sã încep prin a vã adresa un sincer ºi cãlduros „Bun-venit!” la Adunarea Extraordinarã a Consiliului Naþional, a senatorilor, deputaþilor, primarilor ºi consilierilor Partidului România Mare. (Aplauze) O vorbã de spirit spune cã fiecare om nu poate rosti într-o viaþã decît un singur discurs. Tot ceea ce este în plus nu reprezintã decît variaþiuni pe aceeaºi temã, reveniri ºi nuanþe. În ceea ce mã priveºte, atîta am vorbit în ultima vreme, mai ales de 2 ani încoace, de cînd sînt membru al Parlamentului, încît nu ºtiu ce-aº mai putea spune astãzi. La noi, din fericire, nu s-au înregistrat dezertãri în masã, cum s-au petrecut la toate partidele, de la care au migrat filiale întregi, desigur, cu excepþia P.D.S.R.-ului, dar el are ce oferi oamenilor sãi, are cu ce sã-i þinã aproape, pe cînd stabilitatea noastrã este una de facturã idealistã. Nutresc speranþa cã vom rãmîne uniþi ºi dupã întîlnirea noastrã, deºi orice este posibil. Am simþit nevoia realã, organicã, de a ne vedea aici, la Bucureºti, în aceastã formulã. Nu ne-am vãzut din martie 1993, de la Congresul Partidului. Numai cã de atunci încoace a trecut mai bine de 1 an ºi jumãtate ºi s-au petrecut destule, atîtîn partidul nostru, cît ºi în viaþa internã ºi internaþionalã. Cu unii dintre voi ne-am întîlnit cu prilejul Conferinþelor de Presã itinerante, dar ºi cu ocazia unor ceremonii de ordin naþional, ºi ne referim la filialele Argeº, Braºov, Cãlãraºi, Constanþa, Dolj, Dîmboviþa, Iaºi, Maramureº, Satu-Mare. Deºi au fost întîlniri de scurtã duratã, totuºi au fost extrem de bine venite ºi ne-au prilejuit nouã, celor care vã reprezentãm aici, în Agora Þãrii, posibilitatea de a vedea la faþa locului articulaþiile acestui fenomen de masã, viu ºi impresionant, care este România Mare. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (5 noiembrie 1994, Hotelul Parc, din Bucureºti)

Distihuri * * * Mileniul III e cel mai scurt din toate: Va þine doar un veac, mai mult nu poate. * * * Existã, da, reîncarnare – Copiii noºtri ce sunt oare? * * * Mi-e sufletul bolnav, parcã sunt Iov – un mac presat, ce sîngerã-n ceaslov. * * * Nu ºtiu de unde vin ºi unde merg O zi vulcan, ºi alta aisberg… * * * Nu pot nici mãcar sã mã pierd în mulþime, Azi numele meu e mai mare ca mine… * * * Un colac de salvare, copii: Am sã mor înecat în hîrtii! * * * Amanþii au, cu toþii, combustie spontanã Apoi se sting cu lacrimi ºi rouã diafanã. * * * Aþi tot strîmbat din nas la Daciada.

Acu-i mai bine cu Þiganiada? * * * Mã uit cum cîinii, rînd pe rînd, îmi pier.

Haite de îngeri mã aºteaptã-n cer… * * * În tot ceea ce faceþi sã nu uitaþi, români: Nu sînteþi neam de slugã, ci rasã de stãpîni! * * * Snobii gustã arta doar cînd dã rateu.

Rupeþi cartea asta. Nici n-am scris-o eu.

CORNELIU VADIM TUDOR

Ororile din lagãrele de concentrare naziste

Alte pagini de istorie literarã

Paginile 12-13

Pagina 10

Ce se întîmplã cu pãdurile, cu noi, cu þara?

Pagina 14

NR. 1438 z ANUL XXIX z VINERI 13 APRILIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 13 aprilie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Revista „Expres” produce ºi difuzeazã falsuri grosolane Unde s-au topit cele 3 miliarde de dolari lãsate de Ceauºescu? Hingherii Capitalei comit acte de mare cruzime faþã de cîinii vagabonzi În ziua Referendumului, Doina Cornea a cîntat: „Am pierdut o cãciuliþã, mã bate mãmicaaa!”

Anchetã de opinie printre cei 7 cetãþeni care au cumpãrat cartea lui Ardei Umplut Ungurii cer iertare evreilor Orgia din baracã Dl. CornescuRing va candida la Preºedinþia României! Sã te þii rîs... Balul de Cristal PARTEA A III-A ªi pentru cã tot veni vorba, sã remarcam ºi plãcerea justificatã pe care dl. Moses Rosen a avut-o de a-i vedea îngenuncheaþi ºi cu cipilicã-n cap pe Domokos Geza ºi Szöcs Geza. Ceremonia a avut loc la ClujNapoca, unde cei doi lideri udemeriºti au cerut iertare publicã pentru fãrãdelegile inimaginabile comise de fasciºtii unguri împotriva paºnicilor cetãþeni evrei din Transilvania de Nord-Vest. Neicã Moses, ne-ai rãcorit, dar te-ai mulþumit cu prea puþin pentru cîte au fãcut tökeºii ãºtia acum 50 de ani, trebuia sã-i tunzi în cap cu maºina de tãiat iedera, dupã care sã-i dezbraci la pamplezirul gol, sã-i tãvãleºti bine prin vaselinã, îþi mai pasam noi din plonjeu ºi vreo douã perne sparte, care i-ar fi împodobit cu fulgi ca pe niºte Piei Roºii, dupã care trebuia sã-i legi de o cruce, dar nu oricare, ci crucea de pe Caraiman. Emisiunea televizatã în ungureºte, de luni seara, ne-a prezentat scena iertãciunii, dar imediat a venit un popã maghiar sã ne spunã cã ºi honvezii au fost uciºi în mod bestial în Ardeal. Cine i-o fi omorît pe ei? Individul nu ne-a spus clar, ba a lãsat sã se înþeleagã cã ori evreii, ori românii.

Noi credem cã, mai degrabã, erau trotilaþi cu palinkã ºi s-au ciocnit între ei pînã ºi-au spart capetele. Poveºti, poveºti, e vremea istorisirilor la gura sobei. Sobã care de la iarnã la iarnã s-a fãcut calorifer, iar pe urmã frigider. Avem iarãºi vreo 10 grade în locuinþe, ºi cu gradele care ne ascultã pe telefon sã tot încropim vreo 14. Dar nu asta vrem sã spunem, am promis cã-l lãsãm pe maestrul Stolojan Valjan sã guverneze. Povestea noastrã de astãzi este una aproape sexy. A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi nu s-ar auzi nici la S.R.I. – o baracã. Dar nu era, feþii moºului, o baracã ca orice baracã, ci una aparþinând Unitãþii Militare 03383, de vizavi de Casa Poporului, pendinte de ºantierul nr. 7.

Iar acoloºa, pe vremea odiosului ºi a regretatei sale dictaturi, se încingeau niºte ospeþe de s-a dus buhul.

Procurori militari, ingineri, femei, lãutari, bãuturi, dupã care urmau reprize de dans pe verticalã, dar ºi pe orizontalã. Afarã poporul strîngea cureaua ºi scotea aburi pe nãri de frig, iar slujitorii legii burduºeau frigiderele cu halimos ºi zaibãr, abþiguindu-le ºi pe bietele muieri care erau la mîna lor. Petrecerea de pominã s-a dat în ziua de 7 august 1989, cu prilejul zilei de naºtere a cãpitanului inginer O.L., cel care rãspundea de acel sector al Casei Poporului, ºi care a reparat pe daiboji locuinþele multor amici. ªi au sosit atunci în caleºtile lor ºi cãpitanul-procuror C., ºi procurorul L., ºi alþi ofiþeri ori slujitori ai legii, precum ºi numeroase cadîne. Dar cum nu se poate petrecere fãrã scandal, uite ºi flacãra nebuniei cum a cuprins buchetul în care amfitrionul O.L. taman îºi prindea al nu ºtim cîtelea tirbuºon. Gîlceava a pornit de la o femeie, la fel ca în „Iliada” (asta e denumirea sub care dl. Iliescu va reînfiinþa „Daciada”). Dar sã nu divagãm. Pe femeie o chema Ileana Cosînziana ºi greºeala ei a fost de neiertat: a venit la baracã cu un ofiþer, a luat-o tare pe ulei, s-a trãscãit bine, ceea ce în limbaj academic înseamnã cã s-a machit, dupã care s-a furiºat într-o dependinþã a barãcii cu un alt ofiþer, unde s-au petrecut scene de luptã crîncenã, cu strigãri ca la atacul Smîrdanului. Aici s-a dovedit din nou – dacã mai era nevoie – cã armata românã e cea mai tare în lupta corp la corp, i-a bãtut ea ºi pe Sinan Paºa, ºi pe Mackensen, ºi pe portarul sovietic Dasaev! În acea încleºtare crîncenã, pentru fiecare centimetru de ogeac, în acele lupte greco-romane în care izbînda trecea cînd de partea unuia, cînd de partea alteia, prindea parcã contur spiritul eroic din „Rãzboi ºi Pace”. Vã daþi seama ce e existenþa? La doi paºi, în noaptea de august, monumentalul edificiu pãrea rece, inert, fãrã viaþã, pe cînd baraca aia prãpãditã duduia de poftele sîngelui, sfidînd dictatura. Doamne, dacã ar fi dat buzna nea Nicu peste ei sã-i vadã, sã-i îngheþe cu privirea sa longobardã! Dar n-a dat, istoricii au demonstrat cã el tocmai tãia panglici cu Adrian Severin ºi se pregãtea sã facã o vizitã de lucru în cartierul Dãmãroaia, unde

o altã baracã îl adãpostea ne pãrintele marxismleninismului, titanul gîndirii stahanoviste, Silviu Brucan. Eeee, cimpanzeii moºului, aºa era pe timpul dictaturii, ºi ce-a urmat dupã aia? Na, c-am uitat! Staþi, staþi aºa, nu daþi, cã mi-am adus aminte, nu vã las eu sã vã chinuiþi. Pãi ce sã urmeze? O bãtaie ca-n filmul „7 pãcate”! Rãnit în orgoliul sãu de „macho”, ca un sudamerican, cavalerul cu care venise dama trãdãtoare a dat semnalul caftului, care în cîteva secunde s-a generalizat. Femei, procurori, ofiþeri ºi constructori, într-un elan revoluþionar de nedescris, au început sã ºubrezeascã din temelii Casa Poporului, aruncînd cu ce le venea la îndemînã: reºouri, sticle de ºampanie, bigudiuri, cazmale, hãrþi militare, centiroane, secere ºi ciocane, coloane de marmurã, coloane de demonstranþi, indicaþii preþioase, un radio „Gagarin”, una bucatã gips, vorbe grele, moravuri uºoare, un disc al lui Ion Dolãnescu, un disc al Liei Manoliu, precum ºi numeroase alte scînduri, bideuri ºi felii de pepene, cã era toiul lui august, ºi se zgîlþîia baraca aia, nepoþii gornistului, de nu vã faceþi idee, parcã era la Zidul Morþii, nu alta. Unde credeþi cã au ajuns toþi zurbagiii ãia? La puºcãrie – veþi spune. Aº, sînt bine mersi. Unul dintre protagoniºti e prin Garda de la Palatul Cotroceni, alþii se dau mari prin Procuratura Militarã, iar arzoaica de la care a pornit demolarea socialismului din interior a fost ºi ea avansatã, precum revoluþionara Cerasela – e ºefã de cadre. ªi-am încãlecat pe-o ºa/ ªi v-am spus povestea-aºa! Pentru a doua oarã în ultimii doi ani, Armata face ravagii la Timiºoara. Dupã generalul Vasile Milea, care a tras cu tunul, a venit caporalul Ilie Dumitrescu, care a tras cu piciorul stîng ºi a marcat nu mai puþin de 3 goluri în poarta Politehnicii din localitate! Felicitãri ziarului „Curierul National” la împlinirea unui an de existenþã.

Cel mai bun articol publicat acolo rãmîne tot salutul adresat de „România Mare”, dar aºa e viaþa, trebuie sãi ajutãm pe prieteni. A încetat din viaþã un om ieºit din comun: Petre Tuþea. Filosof fãrã operã scrisã, legionar în tinereþe, creºtin pînã la sacrificiu, gînditorul argeºean a fost una dintre cele mai controversate personalitãþi româneºti ale Secolului XX. Era un boem de o sãrãcie lucie, umbla pe strãzile Bucureºtilor în zdrenþe, înconjurat în permanenþã de o ceatã gãlãgioasã de adepþi gen Andrei Pleºu, Sorin Dumitrescu, Dan Ciachir, Gabriel Liiceanu, Marian Munteanu. Prea multe n-au învãþat aceºtia de la maestru, ca dovadã cã au ajuns de rîsul lumii. Dar mintea scãpãrãtoare a lui Þuþea a rãmas ca o stea fixã pe bolta culturii române, chiar dacã s-a risipit în oralitate, chiar dacã n-a crescut discipoli pe mãsurã. Douã dintre cugetãrile sale ne vin în minte acum: „În fruntea tablei valorilor, la mine este sfîntul, nu geniul”; „Comunismul a plantat pe spinarea fiecãrui cetãþean o piele de iepure. Cum aude un «psst! psst!», cum e gata!”. Trecut la cele veºnice la vîrsta de 90 de ani, supravieþuind deci cu 25 de ani temniþelor staliniste în care a suferit din greu, Petre Þuþea se aflã acum acolo unde a tînjit sã fie toatã viaþa: dinaintea lui Dumnezeu. Sã nu-l plîngem, deci, fiindcã pe el ultima suflare nu l-a dus la moarte, ci la înviere. În cotidianul intitulat chiar „Cotidianul”, un tînãr debutant pe nume Florin Iaru povesteºte, din auzite, evenimentele petrecute de Crãciunul lui 1968 la Facultatea de filosofie din Bucureºti. Printre multe inexactitãþi, s-a strecurat ºi o frazã globalistã de genul: „S-au ridicat o mulþime de studenþi, printre care Sebastian Reichmann, Vasile Efimov ºi Toma Roman, cerînd clarificãri ºi precizãri”. Criteriul pe care au fost aleºi cei trei e urmãtorul: nici un român!

Pentru cã Vasile Efimov e lipovean, iar ceilalþi doi sînt evrei, în realitate, cel care au luat apãrãrea pe faþã, în plinã ºedinþã, studenþilor arestaþi în urma demonstraþiilor, au fost Sebastian Reichmann, întradevãr, ºi Corneliu Vadim Tudor, ambii colegi de an ºi de grupã la sociologie. Iar martori le sînt profesorii Ion Drãgan, Pompiliu Grigorescu, Ioan Iordãchel, Virgil Constantinescu, precum ºi colegii de an Mircea

Bunea, Mihai Pîrlog, Marilena Romanul º.a.! Numai intervenþia hotãrîtã a lui Miron Constantinescu (care ºi-a mai spãlat cîteva din pãcatele staliniste) a fãcut ca sã fie salvaþi de la exmatriculare ºi condamnare cei doi studenþi, ceea ce n-a însemnat cã n-au fost urmãriþi ºi vizitaþi de securitate la diferite soroace. Amicul de idei al acestui june Iaru, pe nume Toma Roman (ce nume neaoºe îºi mai iau unii fii ai lui Israel! – de ce nu Toma Alimoº?), nu putea sã ia apãrarea studenþilor rãzvrãtiþi, pentru cã el era mare lider pe la U.T.C. ºi U.A.S.C.R., se bãgase prin toate comiþiile, era pus pe carierã, doar nu era prost sã ºi-o primejduiascã. Dl. Lucian Cornescu-Ring îºi asumã, pe mai departe, rolul de responsabil cu momentele vesele ale presei române. Într-un interviu acordat revistei „Zig-Zag”, sub titlul „Nu sînt un impostor...” (asta-i bunã, doar nu era sã spunã cã este!), tînãrul afacerist ºi politicianist dã iarãºi pe guriþã niºte chifle de tot hazul. Întrebat care sînt legãturile sale cu miºcarea de stînga din România, Lucicoringul rãspunde: „Politicoase, bine crescute din ambele pãrþi” – de parcã ar vorbi de douã franzele, sau de douã fete de la Pension. Aþi auzit de „lucrul în sine” al filosofiei kantiene? Ei bine, datoritã d-lui Ring avem ºi un „cuptor în sine”, aºa cum reiese din propaganda ieftioarã pe care ºi-o face printre mineri: „Cuptorul în sine este în stare de omologare, ieri s-a fãcut prima ºarjã de pîine. Lupeniul (?!) este primul beneficiar al cuptorului (în sine – n.n.)”. Deci, minerii nu vor mai coborî în mine, ci în sine. Normal cã reporterul îl întreabã despre materia primã, la care întîiul brutar al þãrii rãspunde tot doct, ca un Shopenhauer pe oliþã: „Materia primã se cheamã fãinã. Noi le dãm cuptor, ºi dacã ei n-au fãinã, vom face în aºa fel încît sã aibã ºi fãinã”. E formidabilã precocitatea acestui Cornescu: cum ºi-a dat el seama cã pîinea se face din fãinã, fãrã sã-l ajute nimeni, extraordinar, într-adevãr! Mai la vale, marele gînditor peltic luat în braþe de Telesinagoga Românã vorbeºte tot în pilde filosoficeºti: „Conceptul meu este þara, bunãstarea þãrii”. Obsesia conceptului nu-i dã pace, trage de corpul lui, aºa cã ciudatul animal Lucicoring se lanseazã în afirmaþii de un comic irezistibil: „«România Mare» mã acuzã în ultimul numãr cã am o viaþã sexualã foarte puternicã. Foarte bine!

Recunosc în modul cel mai profund cã îmi plac foarte mult femeile”. Eroare, noi n-am zis cã are o viaþã sexualã ,,foarte puternicã” (?!), ci cã i-a turnat un plod unei amante. „Asta înseamnã cã sînt curvar?” – se mai întreabã Lucicoringul. Nu, asta nu înseamnã cã eºti curvar, asta înseamnã cã eºti cam prost. De ce eºti tu aºa de prost? Dar sã mergem mai departe, în pasul ºtrengarului: „În conceptul (?!) domnului Vadim este o chestie negativã – în conceptul meu este o chestie lãudabilã. Totul depinde de modul în care concepi un fenomen”. Se vede limpede cã tînãrul social-domocrat-tradiþional nu le prea vede la limba românã, confundînd „conceptul” cu „concepþia”. Cît despre modul în care concepe domnia-sa un fenomen, s-a vãzut cum a conceput fenomenul Graziela Bîrlea, fenomenul de la I.A.S. Bucium, Iaºi, fenomenul de la „Le Président” ºi fenomenul prin care la 1 iunie 1991 a anunþat emfatic la TV cã a donat 1 milion de lei pentru copii, dar de fapt na dat nici o leþcaie, ceea ce e scandalos! Aflãm cã dl.

Cornescu-Ring vrea sã candideze la funcþia de Preºedinte al României. O sã ne doarã fãlcile de rîs...

Primim din partea elevei Mireille Popa (fiica regretatei prozatoare Areta ªandru) o scrisoare destul de amuzantã, intitulatã „Povestea unei mari iubiri”. O reproducem integral: „Domnule Vadim Tudor, am citit în revista «România Mare» cã aþi cerut mîna doamnei Doina Cornea. Vai ºi-amar de dumneavoastrã! Viaþa dumneavoastrã, domnule Vadim Tudor, va fi un chin! Vor dispãrea, desigur, plãcerile vieþii ºi week-end-ul pe care-l petreceþi în faþa mesei de scris cu cãþeii în braþele dumneavoastrã! Veþi ajunge la o situaþie delirantã. Vã va supune unor probe, ca ºi farmazoana din basmul «Harap-Alb».

Doamna Cornea vã va pune sã-i croºetaþi cãciuliþe stil «bob de orez». Va iniþia concursul «Castele de nisip». Veþi trece ºi de aceastã probã, datoritã destoiniciei ºi capacitãþii de care daþi dovadã. Cea dea treia probã ºi ultima: se va ascunde dupã Lunã, cãlare pe mãturã, ºi dumneavoastrã, domnule Vadim, cu ajutorul lui Ochilã Mihai Ungheanu, o veþi depista dupã cãciuliþa de tractorist, croºetatã chiar de mîinile dumneavoastrã. O veþi lua de nevastã ºi veþi trãi pînã la adînci bãtrîneþe, dumneavoastrã, iar pe ea o veþi îngropa chiar în ziua nunþii, spre binele întregului popor!”.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 13 decembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 13 aprilie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Coºmarul Dãncilã Ticãloºii sînt pe drumul cel bun Crimele din Nesãnãtate Limba gimnasticã Imaginea creierului subþire cu cheltuialã se þine Poezia sexului sau sexul poeziei? Perpetuum mobile cu spioni Ani de ciomãgealã Am avut un coºmar cumplit. Se fãcea cã Viorica-Vasilica era învãþãtoarea mea. A fost o noapte grea. Din fericire adevãrul istoric e altul. Doamna premierã e pe baricadele politicii de canapea ºi înfruntã bãrbãteºte ,,opoziþia parlamentalã”. Cãreia i-a transmis textual, ca sã fie bine înþeleasã: ,,rãspund fiecãrui întrebãri, (...) pînã la sfîrºitul acestui luni”. Dupã ce ºi-a fãcut încãlzirea, Viorica cea frumoasã precum o zambilã ºi inteligentã precum o ºindrilã, s-a lãudat cã a depãºit þinta de deficit bugetar!!! Nu i-a spus nimeni cã asta e ceva rãu. Dar cum femeile din Videle e sincere în general, nimfa blondã a recunoscut cã, citez cu emoþie ºi lacrimi de crocodil cît corcoduºele, ,,acest program (de guvernare) ...nu a fãcut bine României”.

Colegii ei, academicienii de pe malul Dunãrii, zic cã a fost o afirmaþie fãcutã din eroarea greºelii, dar adversarii pitulaþi printre morminte politice susþin cu argumente irefutabile (ce cuvînt frumos!) cã gura pãcãtoasei adevãr grãieºte. Dar pe Viorica nu te poþi supãra. Cum deschide gura, te apucã rîsul.

Orice moþiune împotriva guvernului de gospodine ºi majordomi concureazã cu succes serialul ,,Las Fierbinþi”.

Acolo, în Parlamentul Ruºinii Naþionale, Cosette Gianina Chichirãu, acest Martin Luther King cu mini-jupe de pe lîngã plopii fãrã soþ, a tras un discurs sã-i meargã la pitpalac pînã ºi ultimului macac cu mustaþã. Sinceri sã fim, la oratorie, Cosette îi dã clanþã lui ªerban Nicolae. Ca sã concluzionãm într-un fel, cã ne apucã frezoanele de atîta muncã, trebuie sã recunoaºtem cã doamna Dãncilã este ilustrarea faptului cã ignoranþa ne costã mai mult decît educaþia. Ion Iliescu ºi ceilalþi ticãloºi pot fi judecaþi pentru crimele de la aºa-zisa revoluþie. Justiþio, opreºte mai repede dricu în care bolºevicii l-au suit pe nea Nicu ºi aburcaþi-l pe nea Ion, c-aºa e de bonton. Întrebat cum se traduce Trãiascã România Mare în maghiarã, derutatul UDMR Marton Arpad a replicat golãneºte cã aºa ceva nu este posibil în limba cailor. Sã moarã mã-ta! 650.000 de români au dat colþul în ultimul sfert de secol din cauza infecþiilor intraspitaliceºti. Spitalele româneºti au devenit adevãrate lagãre ale morþii. Din cauza sistemului putred de corupt din Nesãnãtate, 47% dintre români mor cu zile.

Acestea sînt cifrele dezastrului. Aici ne-au adus macabrii diriguitori ai societãþii post-comuniste. Clasa politicã este cancerul societãþii româneºti. Întrebare întrebãtoare: Dacã în fruntea þãrii ajung numai analfabeþi, de ce se dau atîtea examene la limba românã? ªi la Evaluarea Naþionalã, ºi la Bac, ºi la ,,Te pui cu blondele”? Nu era de ajuns doar limba gimnasticã? Zãvoranca vrea 500.000 de euro de la Pepe fiindcã i-ar fi stricat imaginea. Micul Zavaidoc ar fi acuzato de hoþie, or în afarã de inima de oltean, ca în filmul omonim al trustului PRO TV, altceva nu i-a ºterpelit. Urît din partea lui Pepe sã-i strice imaginea acestei distinse profesoare de bune maniere ºi bãlãcãrealã! Cã, vorba aia, avea o imagine!

Pe 15 ianuarie 2018, la Botoºani, cu ocazia decernãrii premiilor ,,Mihai Eminescu”, o poetã de pe centura literaturii a recitat un poem-manifest-feminist (zice ea) care conþine versul (vorba vine): ,,Îþi introduc penisul meu lung ºi negru în pîntec, România”! Dacã feminismul înseamnã sã visezi mandravele de africani care au uitat sã se opreascã din creºtere, instanþa e lãmuritã. Totuºi, ce are a face sula cu prefectura? Ce rãu þi-a fãcut România, fato? Ai auzit-o tu cã s-ar da în vînt dupã sex cu negri? Crezi cã d-aia o ardea Ceauºescu cît era ziulica de lungã prin Zimbabwe? Era la peþit? Cãuta mãtãrîngi pentru þara lui? E o eroare în falº, Medeeo! Cu asemenea afirmaþii ºocante, România e mai degrabã o vestalã fãrã noroc pe care vor s-o cãlãreascã tot felul de impotenþi intelectual. Voi, obsedatelor, de ce nu încercaþi sã scrieþi frumos, dacã tot puneþi mîna pe pix? Decît sã ºocaþi cîþiva libidinoºi de prin jurii, care considerã cã de la vorbe la fapte nu-i decît un pas, mai bine aþi face ceva util societãþii. Daþi cu mãtura, tundeþi gazonul, fierbeþi grîul pentru colivã! ªi dacã nu e ceva de capul vostru, poate e ceva de curul vostru. Ceea ce este, evident, o licenþã poeticã. Ceea ce faceþi acum, Medeeo, nu e poezie, e un rahat pe care-l aruncaþi în ventilator. Noi ºtim cã versul incriminat aparþine unuia Marius Ianuº, care, cu ani în urmã, a încercat sã facã senzaþie, dar ce s-a ales din acest geniu al closetelor? Stã el de-a dreapta lui Eminescu? Da de unde! Mi se pare cã ºi lui îi este lehamite de ce a scris. Medeeo, mai bine scrie niºte poezii proaste (nu cã asta ar fi vreo capodoperã) decît sã-þi regulezi þara cu penisul altuia! Fãrã vrãjealã, România n-are nici o vinã cã tot felul de obsedaþi de glorie deºartã vor sã io tragã noaptea pe la trei. Noroc cã poliþia e scrofuloasã la datorie. Aºa cã inconºtienta poetã s-a ales cu un avertisment!

Pãi de avertismente-i ardea ei corpul?! Mãi, bãieþi, mãi, cu poetesele pe care le mãnîncã Windowsul nu se lucreazã precum cu hoþii din clasa politicã, aºa-zisa clasã ajutãtoare a societãþii româneºti! Ele e citite, e mirobolante, e pofticioase... Voi pulane (lungi ºi negre, of course!) nu mai aveþi?

Pãi de ce credeþi voi cã ºi-a ridicat Medeea fustele-n cap? Ca sã consumaþi voi procese verbale? De avertismente era sãtulã... Pentru a supraveghea un spion rus, americanii pun la lucru zece agenþi FBI. Ori americanii sînt cam tolomaci, ori ruºii sînt prea deºtepþi. Cicã cel mai greu de supravegheat sînt spionii acoperiþi din ambasade ºi consulate.

Diplomaþii, adicã. Dar americanii nu se lasã, supravegheazã non-stop, mai ales de cînd au dibuit niºte ruºi infiltraþi inclusiv la Microsoft. Ce-i interesa pe alde Ivan? Nimic deosebit. Vroiau sã racoleze cîteva persoane care participau la operaþiunile de codificare ale sistemelor informatice. Aºa cã scandalul Skripal a fost un bun prilej de a mai expulza din spionii acoperiþi, aºa-ziºii diplomaþi. Din cei aproximativ 150 de lucrãtori activi, cu ochiul ºi timpanul, din SUA, 60 au fost expulzaþi. Necazul e cã vor veni alþii cã, vorba aia, America e þara tuturor imposibilitãþilor, iar agenþii FBI vor fi nevoiþi s-o ia de la capãt cu supravegherea. ªi aºa a fost descoperit perpetuum mobile cu spioni. Fondurile europene au devenit principala sursã de îmbogãþire a apropiaþilor puterii din toate þãrile est-europene. La noi sînt jefuite pur ºi simplu, termenul de sursã de îmbogãþire fiind desuet. Birocraþia din spaþiul carpato-danubiano-hipnotic îi sperie pe investitorii strãini. Nu pe hoþomani, ãia dau buzna, ci pe oamenii de afaceri autentici. Numai în ultimul an, Codul Fiscal a suferit 70 de modificãri. Iar lipsa infrastructurii îi împiedicã s-o ºteargã din þarã pe cei care considerã cã n-a mai rãmas nimic de furat. Tot de lipsa infrastructurii se plîngeau investitorii strãini ºi-n vremea lui ªtefan cel Mare.

Cu toate astea, veneau regulat la furat, jefuit ºi violat. Unii plecau cu coada tãiatã dintre picioare, alþii nu mai plecau deloc, cã legile erau aspre ºi se aplicau pe loc. Dacã nu ne credeþi, citiþi ,,Istoria necenzuratã a românilor” a lui Adi Sfinteº, cã acolo se spune tot adevãrul. Ba ºi mai mult decît atît. ,,Acu sã nu fiþi naivi ºi sã credeþi cã dupã scrisoarea lui ªtefan marile puteri s-au înghesuit sã-i dea ajutor pentru a se apãra de ciuma turceascã. Da de unde!

Fiecare ºi-a vãzut de treaba lui, una mai importantã decît alta; regele Poloniei s-a scobit în nas, papa de la Roma sa uitat în oglindã, iar dogele Veneþiei s-a dat în bãrci.

Paradoxal, dar numai Matei Corvin s-a aplecat asupra problemei, deºi el o luase la propriu pe cocoaºã, la Baia, de-l dureau ºi acum ºalele cînd o alerga pe cea de-a doua nevastã, frumoasa Beatrice, pe la Buda, s-o ciuguleascã un pic de cercel, de buric ºi de alte zone crepusculare. Dar politica-i politicã ºi el considera cã-i mai bine sã fie prieten cu nervosul de ªtefan cã, vorba aia, nu se ºtie niciodatã prognoza meteo în istorie. Actele au fost semnate la Iaºi, la 12 iulie 1475, cu un an înainte ca Mehmed al II-lea sã pãtrundã cu 170.000 de ºalvariºti în Moldova, acþiune ce s-a desfãºurat concomitent cu un atac al tãtarilor, vasalii turcilor. ªtefan îºi trimite rãzeºii sã le ia maul mongolilor. Zis ºi fãcut, numai cã Vodã rãmîne cu doar 12.000 de curteni abþiguiþi în faþa otomanilor. Lupta s-a dat la Rãzboieni, la 26 iulie 1476, dar a fost nasol cã moldavii au fost copleºiþi de duºmani.

Au luptat eroic ºi au pierit atunci mulþi viteji dintre cei tineri ºi mulþi boieri patrioþi, ºi a fost mare mîhnire în Moldova ºi în þãrile dimprejur. În continuarea distracþiei, sultanul asediazã cetãþile Sucevei, Hotinului ºi Neamþului, dar o ia tacticos în mînã, cã nici una nu a capitulat. ªi cum turcii erau cam janghinoºi ºi se spãlau numai la Paºtele Cailor - cã de altul n-auziserã izbucneºte, ca de obicei, holera, ceea ce-i obligã sã se cãrãbãneascã peste Dunãre, deºi nu l-au înlocuit nici pe Vodã ºi n-au cucerit nici Chilia ori Cetatea Albã, cã flota lor fusese botezatã definitiv de o furtunã dumnezeiascã în Marea Neagrã. Retragerea a semãnat a fugã cã ªtefan ºia strîns o nouã oaste (16.000 de nervoºi cu nervii) ºi a luat mãsurile de rigoare. Astfel se explicã viteza cu care au ajuns otomanii de la Suceava pînã în sudul Dunãrii, acoperind aceastã apreciabilã distanþã în numai trei zile.

Fane însã avea un gol imens în inimã cã nu-i bãtuse destul ºi drept urmare trece în Valahia unde-l instaleazã în locul lui Laiotã pe Vlad Þepeº, care, din pãcate, a fost ucis rapid. În anii urmãtori îi impune în Valahia pe Þepeluº ºi pe Vlad Cãlugãrul cu gîndul de a-i fi aliaþi în lupta contra otomanilor. Aºteptãrile îi sînt înºelate ºi intervine de mai multe ori de-i bate pe foºtii lui protejaþi de le sunã apa-n capetele seci. Zadarnice strãduinþe, cã aceºtia erau prea laºi pentru secolul în care se nãscuserã. În 1484, turcii asediazã Chilia (6-14 iulie) ºi Cetatea Albã (14 iulie-7 august) pe care le cuceresc dîndu-i o puternicã loviturã lui ªtefan, care nu apucase sã ajungã cu oastea la locul confruntãrii. Pentru a-ºi recupera cetãþile, ªtefan acceptã umilinþa de a presta personal jurãmîntul de credinþã regelui polonez Cazimir, la Kalomea (15 septembrie 1485), care-i promisese ajutor. Turcii atacã tot mai des

Moldova dar sînt bãtuþi cu maximã consecvenþã de Fane.

Pînã la urmã, vãzînd cã nu-i foloseºte la nimic prietenia lui Cazimir ºi convingîndu-se cã promisiunile monarhilor din jur sînt vorbe de clacã, domnul se înþelege cu sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512), acceptînd sã plãteascã tribut (4000 de ducaþi anual). Scãpat de permanenta ameninþare turceascã, Fane se orienteazã sã i-o plãteascã lui Cazimir pentru bãºcãlia de la Kalomea unde, în ciuda înþelegerii anterioare, acesta dezvelise cortul în care leul, pardon, dolarul Moldovei, îi jura credinþã, ca sã vadã mulþimile ce mare vedetã internaþionalã i se închinã lui.

Aºa cã, în 1490, ªtefan ocupã Pocuþia pe care o considera proprietatea sa, moºtenitã de la Petru Muºat ºi Alexandru cel Bun, ºi pentru care - þine sã le precizeze leºilor - este dispus sã-ºi sacrifice capul. Polonii nu mai cîrîie o vreme. Dupã moartea lui Cazimir (1492), fiul acestuia, Ioan Albert, împreunã cu fraþii sãi, Vladislav (rege al Boemiei ºi Ungariei), Alexandru (duce al Lituaniei) ºi Sigismund (care poftea Moldova) hotãrãsc sã i-o punã lui Fane, care-i lua la miºto ori de cîte ori vroia fizicul lui. În 1497, regele polon, în fruntea a 100.000 de gurã-cascã, intrã în Moldova pretextînd cã merg sã recucereascã Chilia ºi Cetatea Albã. Dar ªtefan era prea vechi în branºã ca sã se lase pãcãlit ºi, dupã ce ºi-a dres vocea cu un vin negru de Cotnari, a convocat vreo 40.000 de cheflii dornici de o paranghelie mai de soi.

«- Mãi, miºeilor - i-a luat Vodã cu ghiniºoru’ - io m-am sãturat sã mã tot lupt cu turcii cã nici ei nu mai sînt ce-au fost ºi m-am hotãrît sã facem o bãtutã moldoveneascã, temeinicã, profundã, cu leºii, cã ºi-au bãgat material proaspãt pe tron. Pe regele ãsta nou, de-ºi zice IoanAlbert, nu-l dã deºteptãciunea afarã din casã, dar el nu ºtie asta. D-aia crede cã mã poate duce pe mine cu zãhãrelul ºi-mi tufleºte cuºma pe ochi cînd mi-o fi lumea mai dragã. Vã rog frumos sã vã concentraþi un pic, cît sã puteþi sta în cele aproximativ douã picioare, ºi sã-i dãm o puricãrealã ca la mama acasã, sã ne þinã minte de jupîni.

Cã nu mai este respect în Europa de la o vreme, de-au ajuns toþi mucoºii sã se tragã de ºireturi cu mine!

Bineînþeles cã o sã mergem la distracþie numai dupã ce vizitãm cîrciuma Marºelicãi, cã încã mã mai arde pîrdalnicul ãsta de gît...». Moldavii au fost bucuroºi pînã peste poate de cele auzite ºi au purces la treabã. Dupã ce au golit n+1 butoaie de vin, luate cîte k, au început sã orbecãie dupã poloni. I-au gãsit în jurul Suºevei, i-au înconjurat ºi i-au silit sã se predea. Dupã mai multe insistenþe, vorbe dulci ºi pupãturi de complezenþã, Fane acceptã de ochii lumii politice sã-i ierte pe leºi pentru nesimþirea lor, cu o singurã condiþie: sã se întoarcã acasã exact pe unde au venit ºi sã-l ajute ºi pe Smiley sã-ºi refacã gospodãria pe care au jefuit-o la venire. Normal cã polonii n-au fãcut-o întrucît n-ar fi avut ce bãga la jgheab. Dar, de fapt, Fane asta vroia fiindcã nici prin gînd nu-i trecea sã-i lase nepedepsiþi pe îngîmfaþii respectivi. Primirea le-a fãcut-o în Codrii Cosminului unde, din obiºnuinþã, i-a nimicit (26 octombrie 1497).

Armata de mazuri ce venea în ajutor a fost distrusã pînã la ultimul om de vornicul Boldur, la Lenþeºti (29 octombrie 1497). Moldovenii s-au umplut de prãzi nenumãrate, iar robii polonezi au fost calificaþi la locul de muncã pe funcþiile foarte cãutate pe piaþa muncii din acea vreme, de boi de jug. Realitatea istoricã e cã potrivirea a fost perfectã. Cu ei a arat Fane cîteva suprafeþe însãmînþate cu ghindã, pe care le-a numit, din lipsã de inspiraþie, la fel, adicã «Dumbrava roºie», de Vasile Alecsandri. În 1499, polonii încheie pacea cu Fane recunoscîndu-l de lider regional deºi pe el nu-l interesa deloc titulatura. Voievodul îi mai bate de cîteva ori pe turci, personal sau prin intermediul fiului sãu Bogdan, de-i zicea norodul «cel Orb», dupã ce-ºi pierduse un ochi în Codrii Cosminului. Nu, nu-l uitase acolo, pur ºi simplu îi intrase o chestie în el. O sãgeatã! Bogdan era consiliat îndeaproape de vornicul Boldur, care obiºnuia sã le dea tuturor duºmanilor Moldovei cîte un picior în tur, ceea ce fãcea ca succesul acþiunilor sale sã fie garantat. Fane, organizã lucrurile de aºa naturã încît în iulie 1504, cînd citise el în horoscopul chinezesc, un fake, de altfel, cã trebuie sã mai schimbe locul, cã stãtuse 47 de ani ºi trei luni pe tron, pe cal, prin diferite iatacuri ºi alte locuri de loisir, Moldova era o þarã a-ntîia, bogatã, aºezatã, respectatã de toatã lumea, de se mirã bolînzii din ziua de azi cum de a fost posibil aºa ceva. Cã strãinii nu-i ajutau deloc. Doar n-au reuºit toate minunãþiile alea prin muncã patrioticã? Ba da, iubite cetitorule, aºa au fãcut. Au muncit din greu. ªi pe deasupra ºi-au mai iubit ºi Patria...

Vorba lui Brucan: ce fraieri!”. Promouºãn: Nu fiþi supãraþi cã istoria lui ªtefan cel Mare nu se sfîrºeºte aici!

Din episodul viitor, intitulat ,,Soacra lui ªtefan cel Mare”, o sã aflaþi despre numeroasele bãtãlii pe care le pierdea Vodã cînd se întorcea la ore foarte mici acasã ºi hoaºca a bãtrînã napuca sã punã cornu’ în pernã. Faceþi ochii mari ºi învãþaþi, cã ºi voi aveþi vreo soacrã pe acasã, care se perpeleºte pe aragaz. Iar cei care n-aveþi, compãtimiþi-i pe ãia de au...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 13 aprilie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Micul pomicultor Era o zi frumoasã de primãvarã. Pãmîntul se zvîntase de-a binelea, nemairãmînînd nici o urmã dupã zãpada mieilor, ultima zvîcnire a iernii. Pãsãrelele cîntau de zor, cocoþate pe crengile copacilor, care aºteptau nerãbdãtori ca mugurii sã se desfacã ºi, în felul acesta, sã se îmbrace din nou în mantia lor de frunze proaspete.

Pe-alocuri, prin poieniþe, firele de iarbã se bucurau de cãldura razelor soarelui, ca niºte copii sub mîngîierea drãgãstoasã a mamei. De mult nu mai vãzusem o asemenea zi de primãvarã. Luat de vraja ei, m-am gîndit sã dau o fugã la prietenul meu, Vasile al lui Lumînaru. Aºa îi zic oamenii... Aºa au deprins ºi ei de la strãbunii lor, cã neamul acestuia s-ar trage din rãzeºii lui ªefan cel Mare, vrednici în luptã, cu ºira spinãrii dreaptã ca lumînarea, cu dragoste faþã de þara lor, Moldova. Dupã ce am cumpãrat de la prãvãlia din sat cîteva dulciuri pentru fiul sãu, Grigoraº, un copil de vreo cinci aniºori, am luat-o la picior uºor, spre casa pãrinþilor lui, aflatã la vreo trei kilometri depãrtare de satul meu. ªi nu cã nu ar fi fost mijloace de transport în comun... Dimpotrivã, erau destule: trenuri, autobuze care circulau dupã un anumit program zilnic, baºca maºinile de ocazie... Am ales, însã, sã merg pe jos, ca sã fac ºi ceva miºcare, dar sã mã ºi bucur din plin de feeria acestei vremi ca din poveste... Nici nu ºtiu cînd am ajuns la casa prietenului meu, atît de frumos mi-a fost tot drumul: pãsãri care cîntau în alai de mare bucurie, miros proaspãt de verdeaþã, boarea de vînticel încãrcat cu fel ºi fel de miresme, toate acestea îmi vindecau inima ºi sufletul, fãcîndu-mã sã uit de agitaþia Bucureºtilor, în care trãiesc de o bunã bucatã de vreme. În curte nu se zãrea nici picior de adult, doar Grigoraº, singur, care se lupta de zor cu un tîrnãcop. Încerca sã scoatã un copãcel imobilizat sub gardul ce strãjuia grãdina, unde crescuse probabil de la vreun sîmbure adus de vînt sau scãpat din pliscul vreunei pãsãri.

- Dar ce faci acolo, bre Grigoraº?, îl întreb, vãzîndu1 cum se ghemotocea în jurul acelei unelte, prea mari pentru un prichindel ca el.

- Vreau sã scot copãcelul ãsta ºi sã-l duc în livada din grãdinã, sã creascã alãturi de copacii mai mari, care îi vor fi fraþi... Pentru cã toþi copacii sînt fraþi între ei, din pãdure, de peste tot. Nu aþi vãzut cum copacii mari, bãtrîni, îi apãrã pe cei mici de grindinã, de viscole, de

P Po o ll e em m ii c c ii

secetã? Ei sînt pentru pomii cei mici ca pãrinþii ºi bunicii pentru noi, copiii ºi nepoþii lor.

- Bine, mãi Grigoraº, dar de unde ºtii tu toate astea?, îl întreb, surprins de vorbele sale frumos ferchezuite.

- De la doamna de la grãdiniþã!, îmi rãspunde cu vocea fermã, sã mã convingã cã aºa este, cum spune el.

- Bravo, mãi, bravo!... Dar sã ºtii cã te-ai gîndit bine sã-l scoþi din locul ãsta neprielnic ºi sã-l muþi acolo unde sã creascã frumos, ca un copac sãnãtos... Ai grijã, sã nui tai vreo rãdãcinã, cã nu se mai poate hrãni ºi se usucã.

- Am grijã, mã asigurã el ºi, cu obrãjorii înroºiþi, de parcã s-ar fi aprins în ei focul bujorilor din întreg satul, continuã sã tragã din greu la cazmaua cu lama metalicã, plinã de pãmînt umed ºi lipicios.

Iau loc pe scãunelul din faþa casei, spre care îmi fãcuse semn sã mã aºez, scuzîndu-se cã pãrinþii lui sînt plecaþi la muncã, la tãiat via de pe deal, de unde se vor întoarce abia spre searã, tîrziu.

Dupã ce a scos copãcelul de la locul lui ºi l-a plantat în grãdina mare, ºi-a spãlat mîinile ºi s-a aºezat pe scãunelul din faþa mea, sã se odihneascã. Era tare mîndru de ceea ce fãcuse... Profit de ocazie ºi-l îndemn sã primeascã pacheþelul meu cu dulciuri, cumpãrat anume pentru dînsul. Îmi mulþumi, aºa cum fac de obicei copiii, cu fermecãtoarea lor inocenþã, dupã care, luîndu-mi rãmas bun de la el, am fãcut cale întoarsã spre satul de unde pornisem la drum, cu gîndul sã-mi întîlnesc vechiul prieten din copilãrie. I-am promis lui Grigoraº cã voi mai trece pe la ei cu altã ocazie.

Anul urmãtor, cînd elevii intrau în vacanþa mare, mam þinut de cuvînt ºi le-am fãcut o vizitã. Pe Grigoraº lam gãsit pe scena din faþa ºcolii unde, chiar cînd am sosit eu, doamna învãþãtoare îi punea pe cap coroniþa de elev silitor la învãþãturã... Era o coroniþã tare frumoasã, la fel de frumoasã ca a pomiºorului pe care el îl plantase în curte, cu un an în urmã. Mã uitam acum la el, ca la un înger luminat de soare.

- Vezi, mãi Grigoraº, cã m-am þinut de cuvînt ºi am venit sã te vãd?, i-am zis, ºtiind cã mã recunoaºte.

- Vã mulþumesc, îmi rãspunse ºtrengãreºte, în timp ce îºi îndesa coroana pe cap.

O zbughi apoi cãtre pãrinþii lui, care îºi priveau odrasla cu mîndrie.

M-aº bucura tare mult sã ºtiu cã, urmînd exemplul lui Grigoraº, ºi alþi copii se vor apuca de plantat pomi. Doar aºa se vor pãstra ºi aerul curat, ºi natura veºnic frumoasã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Un pictor al jocului de culori Este de ajuns sã priveºti ºi sã meditezi în faþa unor tablouri precum ,,Alexiunea” ºi ,,Portretul învãþãtorului”, pentru aþi da seama cã autorul lor, pictorul Valeriu Jabinschi, din Chiºinãu, îºi trage filonul artistic din aceeaºi plãmadã de simþiri româneºti, chipul ºi privirea fetiþei (Alexiunea) trimiþîndu-ne cu gîndul la ºcoala maeºtrilor Nicolae Grigorescu ºi ªtefan Luchian.

Multe din lucrãrile lui Valeriu Jabinschi, unul dintre protagoniºtii evenimentului ,,Pod de artã peste Prut – o sutã de ani de la unirea Basarabiei cu România”, care a avut loc în 27 martie a.c., la Galeria Alexandra’s, sînt compuse din imagini ºi structuri complexe, amintind de picturile medievale sau de frumuseþea icoanelor ruseºti. De altfel, animat de convingerea cã ,,un artist fãrã credinþã nu poate sã existe”, Valeriu Jabinschi a iniþiat, în urmã cu 10 ani, prima ºcoalã de picturã muralã din Republica Moldova.

Putem spune cã lucrãrile realizate de acest talentat artist plastic provoacã în privitor o recunoaºtere ºi o împãcare cu sinele. În cheie metaforicã poeticã, putem spune cã, dincolo de pura imagine, picturile lui Valeriu Jabinschi sînt ca o ploaie caldã de primãvarã, care învioreazã pomul proaspãt înflorit, ele putînd fi privite ºi ca o invitaþie la o igienã a spiritului.

ANTON VOICU

Cum trãiau hunedorenii în Evul Mediu (4) Inventar la Castelul Corvinilor O parte distinctã, marcatã cu titlul „Inventarium Universorum Bonorum eam mobilium quam immobilium ad Arcem Vaida Hunyadiensis”, descrie cu lux de amãnunte încãperile ºi locuinþele Castelului de la Hunedoara, consemnînd: înzestrarea cu bunuri mobile si imobile, dotarea militarã, stocurile de muniþii, alimente, cereale, efectivele de animale º.a.

Acest inventar al cetãþii fusese încheiat, deja, cu puþin înainte de sãrbãtoarea de Sf. Nicolae, la 4 decembrie 1681, aºa cum mãrturiseºte Ioan Bajoni.

Astfel, ne sînt prezentate: Bastioanele pãtrate, Bastioanele de piatrã, Bastionul Alb, Casele darabanþilor, Casa nemþilor, Sala Dietei, Palatul Bethlen, Casa domnului, Galeria cu burdufuri, Casa paharnicului, Sufrageria, Casele prefectului ºi vornicului, Casa buzduganelor, Casa „de aur” a tezaurului, Casa administratorului, tunelurile secrete, croitoria, bucãtãria, brutãria, Capela ºi Sacristia, închisoarea, Bastionul de torturã, beciurile ºi podul castelului, Curtea husarilor, grajdurile, ªura pentru caleºti, Casa cîinilor de vînãtoare º.a. Preþioasele detalii ale acestor descrieri ar putea servi, în prezent, oricãrui demers de recompunere a ambientului interior ºi restaurãrii castelului.

Plase contra þînþarilor ºi tratate de alchimie pentru Domniþã O secvenþã interesantã este cea a înfãþiºãrii „Camerei Domniþei”. Alãturi de mobilier ºi teraco-

,,Alexiunea”, picturã de Valeriu Jabinschi

Lui Florentin Delmar Ca ºi prietenul sãu – Noru Demetriad – Florentin Delmar A fost pe nedrept Uitat de mulþi melomani, Dar ºi de unii valoroºi Muzicieni... În ceea ce mã priveºte, Continui sã-i admir Suita de melodii, Deosebit de cantabile, Amintindu-mi de o primãvarã În care „Trimite liliacul Lung strigãt de Mireasmã”...

Prin cîntecele sale, Florentin Delmar Ne face sã-nþelegem Ce-i iubirea sincerã, Seninã, ca fãclia Unui vers de Ion Pillat...

DORU POPOVICI ta smãlþuitã, concipistul inventariazã: douã claviruri (piane vechi), o muzicuþã ruseascã, sticle ºi pahare de cristal, plase de þînþari, acoperãminte pentru masa de altar, donate la anul 1666 capelei de curte a castelului. În plus, aici exista o bibliotecã formatã din peste 20 de volume, cu tematicã religioasã, liturgicã, istoricã, filosoficã, dar ºi o lucrare din domeniul alchimiei. Locatara acelei odãi, tãinuitã dupã scara în spiralã, avea ºi un „Jurnal”, completat începînd cu anii 1676-1678. Toate aceste amãnunte bibliofile ne duc cu gîndul la imaginea femeii medievale rezidente la Hunedoara, aparþinînd protipendadei princiare, cunoscãtoare de carte ºi preocupatã faþã de cultura europeanã.

Desigur, avem ºi aici, la fel ca în tot Occidentul, o perpetuare a modelului cultural furnizat de imaginea biblicã a Sfintei Ana, care o învaþã sã citeascã pe Fecioara Maria, premisã religioasã a alfabetizãrii femeii medievale.

*** Rãmasã ineditã, pînã acum, publicului cititor din judeþ, Conscripþia de la 1681-1682 aduce de peste veacuri ºi recompune o lume demult uitatã, developînd cliºeele cãderii ºi ridicãrii omului, spiritul întreprinzãtor al acestuia, hãrnicia ºi efortul de emancipare din starea de servitute, dar ºi luxul ºi opulenþa înaltei elite. Preþiosul document aratã, în esenþã, faptul cã realitãþile economico-sociale existente, la sfîrºitul veacului al XVII-lea, în Þinutul Hunedoarei, se integrau firesc în concertul lumii medievale din sud-estul Occidentului european.

Sfîrºit SURSA: ZHD.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 13 aprilie 2018

Polemici Controverse 125 DE ANI DE LA MOARTEA MARELUI ISTORIC ªI PUBLICIST TRANSILVÃNEAN

George Bariþiu – portretist Locul ºi rolul portretului în orizontul operei lui George Bariþiu (4 iunie 1812 - 2 mai 1893) se întemeiazã pe credinþa cã prin acest procedeu se asigurã o receptare mai vie a istoriei naþionale. Aºa se face cã mai toate procesele social-politice, profilate ca dezvoltãri în complexitate, colorate abundent cu detalii expresive ºi discordante, apar sudate pe scheletul unui personaj-erou, al cãrui destin conferã o rezistenþã structuralã episodului.

Potrivit viziunii lui George Bariþiu, desemnarea traiectului compoziþional trebuie sã evite blocarea personajului pe o imagine simplificatoare ºi staticã. (...)

Vorbind, spre exemplu, despre împãratul Iosif II, autorul propune lectorului, înainte de toate, un capitol special (împãratul Iosif II ca prunc ºi june, coregent ºi cãlãtor), în care insistã plastic asupra formaþiei viitorului împãrat, deprins a judeca într-un fel anume oamenii, faptele lor, lumea.

Fireºte, în concepþia lui George Bariþiu, GEORGE personajul nu apare numai ca un rezultat al formaþiei în familie, ci este, în acelaºi timp, un produs al unui mediu social anumit – ºi autorul þine sã semnifice din nou, cu mijloace care sînt ale artei literare, acest conþinut: „A trebuit sã facem cunoºtinþã – deºi foarte scurt – cu aceste evenimente ºi fapte tragice petrecute în Ungaria ºi parte în Transilvania, pentru ca sã vedem între ce împrejurãri ºi sub ce impresiuni fioroase a crescut domniºorul Emeric Tökölyi la curtea lui M. Apafi, pînã cînd protestanþii revoltaþi din nou l-au ales în 1678, cu voturi unanime, comandante suprem ºi chiar de principe al lor”.

Dincolo de aceste dimensiuni structurale, George Bariþiu atrage atenþia asupra tentaþiei omeneºti de a-i judeca pe oameni unilateral, printr-o singurã înfãþiºare a posibilitãþilor lor. Aºa, spune el, opiniile noastre devin prea radicale, între proiectarea unor imagini total negative pînã la înveºmîntarea în laude peste mãsurã, cînd ar fi logicã o informare mai exactã înainte de formularea unei judecãþi drepte, mai cu seamã cînd este vorba de personalitãþi, ca imagini dintre cele mai expuse pericolului denaturãrilor.

S-ar putea urmãri cu reale satisfacþii intelectuale desfãºurãrile naraþiunii în paginile care configureazã tipuri de adevãrat rafinament analitic cum sînt: cel al

MARI LUPTÃTORI PENTRU DREPTURILE ªI UNITATEA ROMÂNILOR

Acasã la Vasile Lucaciu (2) Iatã o fiºã bio-bibliograficã lapidarã. Cum însã faptele unui om mare sînt pe mãsura vieþii ºi destinului sãu mare, aparte, deosebit, cuvintele nu ajung pentru a-l exprima pe mãsurã, mai cu seamã cînd au fãcut-o alþii iscusit înaintea ta.

Am impresia însã cã trebuie sã ne revizuim prin pãrþile esenþiale atitudinea faþã de dr. Vasile Lucaciu. El nu este un „popã de þarã” sau un „preot oarecare”, cum au încercat unii istorici de pripas sã-1 plaseze între ghilimele. Flacãra culturii noastre naþionale a fost þinutã vie în mediul rural tocmai de cãtre astfel de oameni care au schimbat catedra cu amvonul sau viceversa. Omul acesta este un munte de culturã ºi un vulcan de spiritualitate româneascã, dupã opinia mea, necercetat încã îndeajuns. Este una dintre cele mai luminate minþi europene ale timpului sãu. Dovadã ºi temeinica sa pregãtire filozoficã. A se vedea, de pildã, conceptul de libertate la gînditorul ardelean în raport cu profundele sale asimilãri din Kant, Hegel, Krug, Fourier, Spencer. Studiile sale filozofice atestã clar ca lumina zilei cã îi ºtia ºi preþuia, în egalã mãsurã, pe Platon, Toma de Aquino, Hegel ºi Marx. Dar despre toate acestea s-ar cuveni scrise studii separate. Alte dovezi? Articolele sale sociale, trãdînd un acut simþ al realului. Dovadã ºi articolele sale politice, de un simþ acutizant al istoriei ºi politicului. Dovadã ºi discursurile sale fulminante, în care numai un Delavrancea îl egaleazã, de exemplu, în chestiunea þãrãneascã. Configurarea statutului þãranului român ardelean se poate desprinde cu clarviziune din scrierile ºi discursurile sale profunde, aplicate, aºa cum se poate întrevedea ºi din poemele lui Goga.

împãratului Leopold I („mic de staturã ºi delicat, de o cãutãturã posomoritã, iarã buza de jos prea mare, ca ºi cum i-ar atîrna”); al importantului bãrbat de stat Leopold Kollonics (despre care trufaºul vizir Kara Mustafa jurase cã are sã-i trimitã capul „prezent” /cadou/ sultanului); al baronului Samuel Brukenthal (a cãrui frumuseþe a stîrnit multe invidii în culisele epocii), dar mai ales al principelui M. Apafi ºi al soþiei sale, Ana Bornemisza.

Uneori, descrierea precisã a unor detalii fizice îl anunþã pe Bariþiu ca un precursor de mare valoare al prozei române moderne. Iatã un exemplu, referitor la împãratul Iosif II: „Statura mijlocie, fruntea frumos boltitã, pãr castaniu ceva deschis, sprîncene dese, nas vulturiu, ochi albaºtri, la cari germanii le zic ochi de albastru împãrãtesc, faþã albineaþã ºi puþin rumenã, iar de la 40 de ani înainte i se cam întunecase”. Tehnica definirii personajului printr-un amãnunt se mînuieºte diferenþiat. Într-un loc, detaliul stabilizeazã în conºtiinþã o trãsãturã a caracterului: „Adevãrata potestate (putere) în þarã era delegatã de la Viena ºi pusã în mîinile generalului comandante comite Rabutin de Bussi, un francez pe cît de mare catolic, pe atît ºi soldat cumplit ºi rãu la BARIÞIU mînie, care cînd venea în furie rupea actele cu dinþii”. Într-alt loc, defineºte exact conþinutul ºi sensurile unei audienþe imperiale, printr-un simplu amãnunt vestimentar: intrînd la împãratul, delegaþia budapestanã are mari pene albe la cãciuli, ca semn de tratativã ºi de pace, dar întorcîndu-se de la Viena ºi-a pus pene roºii, ca semn de rãzboi ºi al vãrsãrii de sînge.

Altã datã, amãnuntul exprimã cu o precizie memorabilã miºcarea unei stãri de spirit, cum se întîmplã în descrierea Adunãrii naþionale de la Blaj, din 3/15 mai 1848, unde populaþia voteazã conþinutul documentelor prin ridicare de mîini. Între ele, noteazã Bariþiu, numai baronul Nopcea ridicã deasupra capului o mînã înmãnuºatã, ceea ce iscã o reacþie de indignare în mulþime, de unde i se strigã sã arunce mãnuºa ºi sã voteze cu mîna curatã. În cele mai frecvente situaþii, portretul e urmãrit întrun proces amplu, organizat, care se întregeºte ºi se lumineazã cu fiecare paginã, prin adãugarea a noi ºi noi detalii fizice, psihice, morale sau intelectuale, prin acþiunile ºi miºcãrile personajului, prin descrieri ale mediului în care trãieºte, toate rezolvate prin tehnici de compunere mereu schimbate, pentru a evita impresia de reluare ºi de repetare.

ION ITU Aºadar, mare talent oratoric, cu vaste ºi temeinice cunoºtinþe de istorie, filozofie, drept, diplomaþie, cunoscãtor al cîtorva limbi de circulaþie, de o profundã culturã romanicã, pe bunã dreptate Nicolae Iorga avea sã-1 numeascã „cel mai mare talent al românilor ardeleni”, iar într-un alt loc: „Simbolul de la Satu Mare, cu faþa lui de romanã frumuseþe severã, cu trupul de atlet, cu glas tunãtor, cu miºcarea poruncitoare”. Prietenul sãu de luptã ºi de idealuri, Octavian Goga, i-a zis: „omul-drapel”, „senator român”, iar un contemporan sorbonard l-a numit „spiritus rector”. Iatã cum a fost definit ºi de cãtre un ziar maghiar din anul 1907: „...omul de culturã europeanã, cu ºtiinþã mare, cu inteligenþã modernã”. Cunoscuþii ºi contemporanii sãi îl ºtiau ºi-l numeau cu porecla devenitã renume: „Leul de la Siºeºti”. Nu întîmplãtor autoritãþile maghiare ale vremii îi atribuiau calificative precum „agitator al Daco-României”, „un nou Avram Iancu”! A fost un demn urmaº al lui Avram Iancu! Devine un demn continuator al luptãtorilor ardeleni pentru neatîrnare, pentru pãstrarea limbii ºi a simþãmintelor româneºti, în acelaºi rînd cu Inochentie Micu, Gheorghe ªincai, Petru Maior, Horea ºi Iancu. De altminteri, trebuie reþinut ºi un alt aspect mai puþin cunoscut: din cercul „România Junã”, alãturi de marele nostru poet naþional Eminescu, alãturi de Slavici ºi alþii, fãcea parte ºi „V. Lucaciu, din pãrþile Sãtmarului”. Iatã cît de frumos se exprimã Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”, din 4 noiembrie 1882: „Încã în suta a ºaptesprezecea Miron Costin scrie regelui Poloniei cã cel mai frumos ºi mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic, se vorbeºte la Sãtmar, unde, cu toatã emigrarea lui Dragoº, românii rãmaºi acolo sub fratele lui, voievodul Balc, sînt atît de numeroºi ca ºi cînd n-ar fi ieºit nimenea din þarã”. Excepþional text, care dovedeºte continuitatea neîntreruptã de limbã ºi viaþã a românilor din aceastã parte a Transilvaniei. (...)

Recviem pentru doi Umbrele vin cîte una, Sclipesc în noapte ºi pier, Se risipeºte minciuna, Ca boarea ce urcã la cer!

Între noi e azi despãrþire, O stare de frig de hingher!

Vom fi de dor, amintire...

Ca boarea ce urcã la cer! ªi dacã pe lunea aceasta, Amîndoi am ucis un avînt...

Cadã pe noi doar nãpasta Ca neaua pe tristul mormînt!

FLORIN IORDACHE

De sub aceste zãpezi alcaline De sub aceste zãpezi alcaline prin care ne-am rãtãcit eu ºi tu, o sã ieºim în curînd la luminã chiar de-o sã spui cîteodatã ºi nu

Ne-om face un veac c-o reþea rutierã pe care vor trece în sus ºi în jos doar sãnii cu reni înºeuaþi la himerã ducînd înspre omul frumos Ne-om face ºi-un templu de gheaþã, în care va arde-ncontinuu un rug, de atîta risipã de viaþã de o mie de ori te conjug ªi poate vei întinde o mînã prin patima îngropatã sub nea, de-ar fi undeva sã rãmînã o parte din inima mea, Va fi în ceasornicu-acela ce bate doar da, izgonindu-l pe nu, deschide, iubito, umbrela sub care am nins eu, ºi-ai nins tu.

ADI SFINTEª, 23 martie 2018 În Satu Mare, ºi Bihor, ºi Maramureº, ºi Sãlaj, pe Valea Someºului ºi a Chioarului ºi a celor trei Criºuri, în aceste zone unde sentimentul naþional trebuia þinut treaz, a gãsit Vasile Lucaciu un teritoriu fertil pentru afirmarea potenþialului sãu intelectual ºi politic. Lupta de afirmare naþionalã nu era una uºoarã. Dualismul austro-ungar de la 1867 a înrãutãþit vãdit soarta românilor ardeleni. Legile apponyiene erau deosebit de draconice pe linia deznaþionalizãrii forþate, a intoleranþei prin ºcoli ºi instituþiile publice. Împãrãþia de la Viena era cîrpãcitã prin diplomaþie ºi mariaje. În Ardealul tuturor furtunilor istoriei, în aceste condiþii vitrege, intelectualitatea românã era cãlãuzitã de sfatul lui Bãrnuþiu: „Þineþi cu poporul ca sã nu rãtãciþi!”. Cam acesta era contextul în care „pãrintele Vasile” ºi-a fãcut din cuvînt paloº, iar din sutana preoþeascã zale de luptãtor neînfricat. ªi a luptat cu arma, cu mintea, cu inima ºi condeiul! Încã era departe momentul despre care Sadoveanu a scris în „România”, organ al apãrãrii naþionale, editat la Iaºi: „Furcile s-au înãlþat pretutindeni sub cerul tristei Transilvanii... Cehii s-au revoltat, ardeleni prizonieri se înarmeazã împotriva adevãraþilor lor duºmani. Bãtrîna ºi heteroclita împãrãþie va trebui sã cadã în muzeul de monstruozitãþi al istoriei”.

Pînã la acest moment mai era de luptat, de îndurat, hotãrît lucru. „Memorandumul” a fost un moment crucial în lupta împotriva politicii nedrepte a dualismului austroungar. Lucaciu ºi-a adus un rol deosebit, fundamental în întocmirea Memorandumului, alãturi de Iuliu Coroianu.

A contribuit, de asemenea, la organizarea plecãrii la Viena a memorandiºtilor pentru susþinerea cauzei românilor în faþa împãratului Franz Iosif I. Cum însuºi afirma, delegaþia de memorandiºti avea sã se prezinte nu numai în faþa împãratului: „Azi vorbim înaintea Europei”. (va urma) DORIN SALÃJAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 13 aprilie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (68) III. Ce-am avut ºi am pierdut Continuãm redarea unor fragmente din cartea lui Radu Theodoru, ,,România ca o pradã”, în care autorul face o radiografie completã a schimbãrilor dramatice intervenite în viaþa economico-socialã a României începînd cu anul 1990: ,,Bãnci ºi întreprinderi rentabile, care aduceau statului român profituri mari, au fost vîndute pe nimic, pentru a îndeplini dispoziþiile FMI. - Banca Românã de Dezvoltare (BRD) a fost acaparatã de un consorþiu evreiesc; - BANC POST, vîndutã concernului General Electric Capital Corporation, pentru suma de 42,8 milioane de dolari. Banca avea 123 de unitãþi ºi un profit anual de 16 milioane de dolari; - ROMTELECOM. La sfîrºitul anului 1998, o întreprindere care cheltuia un miliard ºi realiza un profit de 400 de milioane. ROMTELECOM a fost «privatizatã», fiind cumpãratã de o firmã de stat din Grecia. Dupã privatizare, zeci de mii de muncitori români din frabricile care lucrau pentru ROMTELECOM au rãmas pe drumuri. Grecii ºi-au adus piese ºi alte materiale din afara României.

- INTREPRINDEREA DE MAªINI GRELE BUCUREªTI a fost vîndutã cu 500.000 de dolari, iar dupã cîteva luni investitorul norvegian a vîndut numai clubul, cu 1,5 milioane de dolari.

Dupã decembrie 1989 au apãrut cîteva bãnci private, încropite de persoane care nu auînþeles cã ,,bancheritul” este un atribut rezervat strãinilor. Era vorba de DACIA FELIX, CREDIT BANK, BANCPOST, ALBINA, COLUMNA, BANCA RELIGIILOR etc.

Secretul din viaþa lui Lenin ªi viaþa lui Lenin ascunde un secret. Cînd a apãrut prima ediþie a cãrþii mele, ,,Marx ºi Satan”, nu aveam cunoºtinþã de nici o implicare personalã a lui Lenin în vreunul din riturile sectei satanice. Dar, între timp, am citit cartea ,,Tînãrul Lenin”, scrisã de Troþky – prieten apropiat ºi colaborator al lui Lenin. El scrie cã Lenin, la vîrsta de 16 ani, ºi-a rupt crucea de la gît, a scuipat pe ea ºi a cãlcat-o în picioare – acesta fiind un binecunoscut ritual satanic. Cu siguranþã cã Lenin era dominat de ideologia satanistã. Cum altfel s-ar putea explica citatul din urmãtoarea scrisoare, adresatã scriitorului rus Maxim Gorki, la data de 13-14 noiembrie 1913: ,,Milioane de pãcate, pagube, împilãri, molime sînt mult mai lesne înþelese de popor ºi de aceea mai puþin periculoase decît cea mai firavã idee a unui mic dumnezeu spiritual, oricît de bine deghizatã ar fi aceasta”.

CIOBURI DE GÎNDURI

În acelaºi program se menþiona: BNR va întreprinde toate mãsurile necesare pentru a se asigura lichidarea Bãncii DACIA FELIX ºi CREDIT BANK în cel mai scurt timp, ºi nici uneia din aceste Bãnci nu i se va acorda vreo refinanþare suplimentarã pînã la finalizarea procesului de lichidare.

Dupã 1990 a fost o permanentã preocupare din partea BNR ºi a FMI de a compromite activitatea CEC-ului ºi, în final, de a-l înstrãina. În ceea ce priveºte privatizarea unitãþilor agricole s-a stabilit cã pînã la sfîrºitul lunii aprilie 1998 guvernul este obligat sã ia mãsuri prin care toate fermele de porci ºi pãsãri sã fie privatizate, lichidate sau introduse în procedurã de lichidare. În fapt, se urmãrea transformarea pieþei româneºti într-un debuºeu pentru produsele strãine.

La sfîrºitul anului 1989, Flota Maritimã Comercialã a României, consideratã a treia flotã din lume, deþinea 301 nave cu o capacitate de circa 6 milioane tone. De asemenea, România dispunea de 65 de nave de pescuit oceanic, care pescuiau pe toate oceanele lumii ºi se întorceau acasã cu mii de tone de peºte proaspãt ºi prelucrat ºi cu mii de tone de fãinã de peºte pentru furaje.

Toate acestea au fost lichidate sistematic”.

România a fost un mare exportator de tractoare, autocamioane, autoturisme, armament, mobilã, rulmenþi, nave, strunguri, vagoane, sticlã, materiale de construcþii, încãlþãminte etc. Dupã 1989, toate pieþele tradiþionale au fost abandonate, piaþa internã fiind blocatã ºi fabricile aruncate în faliment.

Dacã e sã ne referim la pãduri, acestea au fost rase de pe suprafaþa pãmîntului, urmãrile nefaste fiind inundaþiile ºi alunecãrile de teren care distrug aºezãri întregi de oameni.

(va urma)

Azi...

Azi mã retrag din vraja clipei mele, Azi mã retrag din tot ce-a fost frumos: Cuþitul sorþii mi-a ajuns la os ªi umbra mea s-a rãstignit în stele.

Azi am rãmas pe drumul meu strãin...

Din cei ce-am fost, doar eu mai sînt luminã, Sînt singurul temei, sînt adevãr ºi vinã ªi zorii sînt, vestind un cer senin.

Dar mã retrag din tot ce-a fost odatã Lãsîndu-vã pe voi în locul meu...

O, fericeascã-vã de-a pururi Dumnezeu!

Pe mine... pomeneascã-mã-n eratã.

A nins asearã pe un sat uitat Cu casele acoperite-n necuvinte, Ce sub zãpadã îmi pãreau morminte Desprinse dintr-un basm ce l-am uitat.

Dar m-am retras din vraja clipei mele, Rãmîneþi voi ºi fiþi mai mult ca mine; Cu cel uitat nici umbra nu mai þine...

Fiþi fericiþi... ºi fiþi cum vreþi, în fine...

ILARION BOCA, 28 martie 2018

LILIANA TETELEA În final, ºi el a fost înºelat de Satan, ca toþi cei care se încred în el.

Cu privire la statul sovietic, Lenin scrie: ,,Statul nu funcþioneazã aºa cum am dori noi. Atunci, cum funcþioneazã? Maºina nu ascultã de om. Un om stã la volan iar nouã ni se pare cã acesta o conduce. Dar maºina nu se îndreaptã în direcþia doritã. Ea se miºcã dupã voinþa altei forþe”. Care este, deci, aceastã ,,altã forþã” misterioasã, cãreia i se supune chiar ºi voinþa conducãtorilor bolºevici?

Sã fi cedat aceºtia în faþa unei forþe pe care sperau sã o domine, dar care s-a dovedit a fi mai puternicã decît ºi-au imaginat ei ºi care i-a dus la disperare? Într-o scrisoare din 1921, Lenin afirmã: ,,Sper sã fim spînzuraþi cu o funie împuþitã. ªi nu mi-am pierdut speranþa cã ni se va întîmpla chiar aºa, cãci nu sîntem în stare sã condamnãm aceastã birocraþie murdarã. Iar de vom fi spînzuraþi, cu atît mai bine!”.

RICHARD WURMBRAND

Gaudeamus Sã ne bucurãm, aºadar, trecînd Dincolo; vedere nevãzutã acolo sã vedem.

Îl vom striga pe numele mic, lungindu-ne sufletul sã ne rãsarã-nainte în chip de frumuseþe, din icoana cuminecãrii sfinte.

Vom rãtãci pe cãrãrile siderale, va fi liniºte, sub aripa iubirii Sale.

ROMAN FORAI

Maeºtri ai cinematografiei româneºti Actorul, scenaristul ºi regizorul român Jean de mare, încît nu ajunge sã faci un film bun. Filmele treGeorgescu (15 februarie 1904 – 8 aprilie 1994) ºi-a buie sã fie excepþionale. Esenþa este sã dai unui film ceva care sã-l scoatã din ordinar, sã aibã o manifestat pasiunea pentru cinematografie atracþie pe are altele n-o au. Sã anihileze în în anii în care aceastã artã începea sã special concurenþa filmului importat.” evolueze ºi în þara noastrã, rãmînînd cel mai * ,,Cinematograful ºi teatrul au foarte bine cunoscut pentru regia filmului „O puþine lucruri comune; asta n-o prea ºtiu noapte furtunoasã“ (1942), în care Radu cineaºtii.”

Beligan interpreta rolul lui Ricã Venturiano. * ,,«Regizor» - fie de film sau de teatru – Pentru a contura o parte a personalitãþii este o titulaturã care corespunde unei funcþii, sale artistice, vom reproduce cîteva dintre nu neapãrat unei calitãþi.” mãrturisirile maestrului despre felul în care * ,,Nu existã artist de teatru, de cinema, se poate realiza un film, consemnate în revistã, circ sau alte genuri de spectacol. ,,Almanahul 1885”, editat de revista Existã artistul – atît. Chiar atunci cînd ,,România literarã”: vorbeºte la barã sau lucreazã la un strung. * ,,Filmul este o artã de sintezã. Un fel Arta nu este o profesiune!” de coctail, dacã s-ar putea spune. Un coctail Regizorul * ,,Un film bun sau prost poartã amprenta în «or». Adicã: Se ia un autor, un regizor, un Jean Georgescu regizorului. Valoarea artisticã a filmului operator, niºte film color, adaugi un decoradepinde de mãiestria acestui om”. tor, nu uiþi pe actor... ºi pe deasupra torni revelator... * ,,Regizorul de film trebuie sã fie asemenea unui Amesteci bine... ºi ce iese... Dumnezeu ºtie! Iar publicului spectator care gustã mixtura îi place sau nu-i scriitor, dar cuvîntul lui sã fie imagine. Idealul ar fi sã fie place... depinde de dozajul pe care ai ºtiut sã-l faci în el însuºi autorul sau adaptatorul scenariului. Altfel, regia alegerea elementelor din reþeta acestui coctail. Îþi dai de film – cînd se limiteazã la un fel de «mînuitorie» – nu seama dupã laudele sau înjurãturile spectatorilor, care, este deloc interesantã.” * ,,Fotogenia nu este o gogoriþã: mai toatã lumea în orice caz, înjurã mai puþin decît la un meci de fotbal. crede cã a fi fotogenic înseamnã a fi frumoasã sau fruNu-i vorbã, acolo ºi biletul e mai scump.” * Cînd o instituþie producãtoare de filme doreºte sã mos în fotografie sau în film. E un mare bine sã fii frurealizeze un film, toatã grija se rezumã la o simplã frazã moasã sau frumos, e chiar, s-ar putea zice, o situaþie în – sã facã un film bun. În teorie asta ar fi toatã treaba. În viaþã, dar numai cu aceastã calitate nu se poate reprezenrealitate... în zilele noastre exigenþa publicului este atît ta diversitatea tipurilor; deci «fotogenia» se referã la

Radu Beligan în rolul lui Ricã Venturiano din antologica ecranizare a piesei lui I.L. Caragiale „O noapte furtunoasã“ (1942), regizatã de Jean Georgescu posibilitatea de a sugera personajul cerut. Pe de altã parte, existã ºi «tipul cinema», fie bãrbat, fie femeie.

Fotogenia fiind totuºi principalul mijloc de exprimare cinematograficã.” * ,,Un film care nu este realizat în condiþii adecvate cinematografului poate sã dea loc unui hibrid.” * ,,Filmul postsincronizat este ca un drapel de tablã la botul unui automobil; nu fîlfîie!” * ,,Publicul se interesezã ºi discutã numai de actorii dintr-un film; de regizor, autor sau operator nu se vorbeºte deloc sau foarte puþin.”

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 13 aprilie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Drum printre sãbii, cãtre Pace (urmare din pag. 1)

De exemplu, ce este foarte interesant, unul dintre artizanii acestei „desecretizãri” este chiar ministrul Justiþiei, Tudorel Toader - cel care a anunþat, încã din 16 martie, cã va solicita desecretizarea de cãtre Ministerul Public - DNA a protocoalelor încheiate cu SRI. Drept urmare, pe 27 martie, Parchetul General a rãspuns cã „avînd în vedere discuþiile din spaþiul public referitoare la declasificarea protocolului de cooperare în domeniul securitãþii naþionale încheiat în anul 2009 între PÎCCJ ºi SRI, a ajuns la concluzia cã sînt îndeplinite condiþiile prevãzute de legislaþia în vigoare pentru declasificarea documentului menþionat”. „În acest moment, Ministerul Public aºteaptã punctul de vedere al SRI, astfel cum prevede procedura de declasificare a documentelor cu acest regim juridic, punct de vedere care a fost solicitat în scris instituþiei cosemnatare”, se aratã în Comunicatul instituþiei conduse de Augustin Lazãr.

Dupã 48 de ore a reacþionat ºi SRI, aºa cã azi Protocolul va fi publicat pe site-ul SRI. Dar, atenþie, purtãtorul de cuvînt al SRI, Ovidiu Marincea, a þinut sã avertizeze jurnaliºtii cã „nu vor gãsi ceva ilegal” –, dar a ºi precizat cã „dupã decizia 51/2016 a CCR, protocolul de colaborare între SRI ºi Parchetul General nu s-a mai aplicat”.

Ce este cu aceastã Decizie a CCR? Emisã pe 16 februarie 2016, ea „admite excepþia de neconstituþionalitate ridicatã de Nalini Ziya, Nalini Noori ºi Hosseini Seyed Mehdi în Dosarul nr. 52586/3/2011* al Tribunalului Bucureºti – Secþia I penalã ºi constatã cã sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziþiilor art. 142 alin.(1) din Codul de procedurã penalã este neconstituþionalã”. Turcii în cauzã formulaserã în acþiunea lor o cerere de probe, mai precis trei documente: o scrisoare de înregistrare la CEDO a unei cereri de sesizare a instanþei europene cu privire la aceleaºi chestiuni care formeazã obiectul prezentei excepþii de neconstituþionalitate; Protocolul de cooperare interinstituþionalã între Ministerul Justiþiei, Ministerul Public ºi SRI, în legãturã cu care se cere Curþii Constituþionale sã solicite, la rîndul sãu, anumite informaþii relevante în susþinerea excepþiei; ºi un document conþinînd extrase din articole de presã referitoare la implicarea serviciilor secrete în justiþie. Sublinierile ne aparþin, dar textul este extras chiar din Decizia 51/2016 a Curþii Constituþionale. Pe scurt, CCR a admis neconstituþionalitatea implicãrii SRI în demersurile legale reglementate prin Codul de Procedurã Penalã, iar SRI s-a conformat. Dupã cum spune purtãtorul de cuvînt al SRI, protocolul nu s-a mai aplicat dupã ce CCR a dat Decizia 51.

Clarã, deci, ºi reciproca - dacã Decizia nu era, protocolul funcþiona.

Ei bine, Decizia-„minune” nu a fost luatã în unanimitate de cãtre judecãtorii CCR, ci doi au exprimat voturi ºi opinii contrare. ªi, surprizã, unul dintre cei doi a fost chiar prof.univ.dr. Tudorel Toader, în acea perioadã judecãtor la CCR, care semneazã o „Opinie separatã”. Citez: „În dezacord cu decizia adoptatã prin majoritate de voturi, am considerat ºi considerãm cã excepþia de neconstituþionalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedurã penalã trebuia sã fie respinsã ca inadmisibilã, deoarece…”. ªi urmeazã o argumentaþie stufoasã, care poate fi cititã integral în documentul citat, ce poate fi gãsit pe Internet. Pe scurt, argumentaþia lui Toader se baza pe douã aspecte principale – existenþa/ funcþionarea la acea vreme a douã Coduri Penale, existînd deci interpretãri care-cum sã se aplice în speþa de faþã; în al doilea rînd, Toader considerã cã… „Excepþia priveºte interpretarea ºi aplicarea legii, aspecte ce intrã în competenþa instanþelor de judecatã, iar nu a Curþii Constituþionale”. Foarte interesant… dar ºi mai interesantã este ultima frazã a „opiniei separate”: „În prezenta cauzã, excepþia de neconstituþionalitate este inadmisibilã, ºi din perspectiva faptului cã legalitatea administrãrii probelor se verificã de cãtre instanþa de judecatã”. Cu alte cuvinte, Tudorel Toader nu are nici o clipã impresia neconstituþionalitãþii Protocolului în sine, ci insistã sã se lase la latitudinea instanþei civile „sã verifice legalitate probelor”.

Or, în acest context, pare ciudatã atitudinea de atunci a actualului ministru, mai ales cã una dintre principalele sale preocupãri actuale este conflictul constituþional – vezi cazul Laura Kövesi. Dar, mã limitez la a fi observat acest aspect, mai departe las juriºtii sã analizeze… eventuala contradicþie.

Inginereºte analizînd, rezultã un fapt clar: dacã Tudorel Toader ºi-ar fi impus atunci „opinia”, Protocolul SRI – Ministerul Public (DNA inclus, la Pachet) ar fi existat ºi azi.

Am dat in extenso acest caz, pentru cã este fundamental pentru situaþia de faþã: se promite cinste, transparenþã ºi onestitate – dar, de fapt, este contrariul. Este doar un episod din lupta pentru putere, cu personaje simpatice ºi antipatice, calitãþile cele mai înºelãtoare cu putinþã.

Am decis sã scriu acest editorial axat pe o anume cazuisticã - ºi vreau sã închei cu o concluzie ºi un îndemn: adevãrul e în noi ºi e peste noi - dar mai ales dincolo de aparenþele înºelãtoare ºi invazive pe care, cu multã uitare de adevãr, le creãm pentru a ne rãzboi, pentru a ne impune unii în faþa altora prin rãzboi. De Pace, ºtie numai Dumnezeu.

Pacea, pe care v-o doresc, este prima treaptã a Înãlþãrii. De Marea Sãrbãtoare vã doresc liniºte, ca sã vã bucuraþi de Luminã!

Cronica unei minciuni sau adevãrul doare întotdeauna... (2) Încercarea premierului Marii Britanii, T. May, ºi a ministrului de Externe al Marii Britanii, B.Johnson, de a prezenta Rusiei un „ultimatum“ în legãturã cu acest incident nu poate fi, desigur, consideratã drept o „propunere de cooperare“ în sensul CWC sau drept o „solicitare de asistenþã juridicã“.

Avînd în considerare gravitatea extremã ºi, în acelaºi timp, absenþa absolutã de material probatoriu în acuzaþiile aduse Federaþiei Ruse, în interesele unei investigaþii complete, detaliate ºi absolut deschise a tuturor acelor evenimente care au avut loc în data de 4 martie a acestui an pe teritoriul britanic în oraºul Salisbury, Rusia ºi în continuare va solicita insistent acordarea accesului la toate materialele investigaþiei naþionale britanice, inclusiv toate înregistrãrile de pe camerele de supraveghere, descifrarea convorbirilor telefonice, dovezile de succesiune, integritate ºi fiabilitate ale întregului lanþ de colectare a probelor, concluziile detaliate efectuate de Laboratorul Porton Down pe eºantioane de mostre, inclusiv biomateriale care, probabil, ar fi fost culese de experþii britanici de la victime etc. Aceasta este singura modalitate de a obþine un rãspuns cert la întrebarea noastrã legitimã: ce anume s-a întîmplat ºi se întîmplã cu cetãþenii ruºi pe teritoriul Marii Britanii, începînd cu data de 4 martie a acestui an.

Rusia va considera drept demne de atenþie concluziile experþilor naþionali ºi internaþionali, doar în caz cã acestea vor fi prezentate în mod oficial ºi public, se vor baza pe fapte ºi dovezi incontestabile, cu respectarea tuturor procedurilor existente ale dreptului internaþional, ºi cu participarea obligatorie a experþilor ruºi la orice investigare. Chiar în pofida situaþiei extrem de nesãnãtoase create de Londra în jurul „cazului Skripal”, Federaþia Rusã este pregãtitã pentru orice cooperare deschisã ºi constructivã cu Marea Britanie în cîmpul juridic al Convenþiei privind interzicerea armelor chimice, în cadrul altor tratate internaþionale care pot fi aplicate în situaþia legatã de ancheta incidentului din oraºul Salisbury.

Respingînd propunerea noastrã de a aplica articolul IX al Convenþiei privind interzicerea armelor chimice, în care statele membre ale Convenþiei sînt invitate sã soluþioneze orice chestiune, care poate provoca îndoieli privind respectarea acestui tratat internaþional, prin schimb de informaþii ºi consultãri la nivel bilateral, Londra a recurs la articolul VIII al Convenþiei, unul dintre punctele care prevede acordarea „asistenþei tehnice” statelor-membre. Referindu-se la acest punct, Marea Britanie, demonstrînd o lipsã evidentã a dorinþei de a rezolva chestiunea în mod profesional bilateral, s-a adresat Secretariatului tehnic al OIAC cu solicitarea „de a confirma în mod independent” analiza efectuatã de Londra.

Apare întrebarea: cu ce scop britanicii, fiind ei înºiºi cei care posedã o superioarã expertizã, se adreseazã pentru astfel de „asistenþã” la OIAC? Este important sã înþelegem cã nici articolul VIII al Convenþiei privind interzicerea armelor chimice, nici celelalte prevederi ale Convenþiei nu prevãd nici o „verificare independentã” a investigaþiilor sau concluziilor naþionale de cãtre Secretariatul tehnic al OIAC. Ne aºteptãm ca OIAC sã prezinte o concluzie oficialã ºi pur factologicã privind compoziþia chimicã a probelor selectate de specialiºtii Secretariatului tehnic al OIAC, cu respectarea procedurii de succesiune a activitãþilor prevãzute de Convenþia privind interzicerea armelor chimice, asigurînd integritatea probelor materiale (aºa-numitul „chain of custody”). În caz contrar, Rusia se va considera îndreptãþitã de a vorbi despre eºecul concluziilor anchetei, incompatibilitatea activitãþilor întreprinse cu prevederile Convenþiei privind interzicerea armelor chimice, cît ºi despre subminarea intenþionatã a acestui tratat internaþional, cel mai reuºit, pînã în prezent, în domeniul dezarmãrii, din partea Marii Britanii, SUA ºi a altor state, inclusiv România, care li s-au alãturat din niºte motive, oricare ar fi ele. Federaþia Rusã îºi exercitã în mod consecvent ºi cu bunã credinþã toate obligaþiile din cadrul Convenþiei privind interzicerea armelor chimice. În conformitate cu articolul III al Convenþiei, Rusia a declarat, în întregime, toate stocurile de arme chimice care existau atunci în þarã. Gazul neuroparalitic, cu denumirea „Noviciok”, utilizatã în Occident, nu a fost niciodatã nici produs, nici stocat ºi nici nu fãcea parte din dotarea armatei în Federaþia Rusã.

Pe 27 septembrie 2017, Rusia a finalizat cu succes programul naþional pentru distrugerea completã ºi finalã a arsenalului sãu chimic. Acest fapt este confirmat de OIAC, care cuprinde 192 de state, inclusiv Marea Britanie ºi Statele Unite.

Pledãm persistent ºi consecvent pentru consolidarea pãcii ºi securitãþii internaþionale, pentru soluþionarea pe scarã largã a oricãror situaþii, chiar ºi a celor mai dificile, prin dialog constructiv ºi interacþiune deschisã. Din pãcate, pînã în prezent, partea britanicã refuzã sã coopereze cu Rusia pentru a stabili adevãrul, încercînd în continuare sã vorbeascã acea limbã al ultimatumurilor, lipsitã de perspectivã. În legãturã cu acþiunile neprietenoase întreprinse de unele state în contextul „cazului Skripal“ iniþiat de Marea Britanie, Rusia solicitã din partea lor explicaþii detaliate, cel puþin, ale motivelor activitãþilor lor. Luînd în considerare aceste informaþii, Federaþia Rusã va construi succesiunea activitãþilor sale ulterioare, inclusiv în ceea ce priveºte domeniul relaþiilor bilaterale ºi multilaterale. Trebuie sã reamintim cã Rusia este deschisã pentru investigaþii, ºi chiar dacã britanicii evitã cooperarea bilateralã, partea rusã este gata sã o facã cu deplinã responsabilitate, în cadrul organizaþiei internaþionale de resort, OIAC. Pentru a debloca situaþia din jurul incidentului de la Salisbury, Rusia, în baza articolului VIII, alineatul 28 din CWC, convoacã o sesiune specialã a Consiliului executiv al OIAC. În materialul suplimentar vã puteþi familiariza cu toate întrebãrile legitime pe care Moscova le adreseazã OIAC, Londrei ºi Parisului, care, se presupune, s-a alãturat investigaþiei.

Sfîrºit (Comentariul Ambasadei Federaþiei Ruse în România în legãturã cu provocarea britanicilor de la Salisbury)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 13 aprilie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Basarabia ºi nordul Bucovinei, sub regim sovietic (1) Ocuparea Basarabiei ºi nordului Bucovinei de cãtre sovietici, în urma Ultimatumului din iunie 1940, a produs surprizã ºi dezamãgire profundã în rîndul majoritãþii românilor. Mai ales a surprins ºi dezamãgit laºitatea de care au dat dovadã conducãtorii României, în frunte cu Regele Carol al II-lea – cel care repetase deseori, inclusiv la Chiºinãu, în februarie 1940, cã nu va ceda nici o palmã de pãmînt. Sentimentul acesta, în urma acceptãrii Ultimatumului, tindea sã devinã o stare de spirit largã, nu doar a unor indivizi sau grupuri. Tendinþa era înregistratã în rapoartele legiunilor de jandarmi. Astfel, Legiunea de Jandarmi Olt – aºadar, dintr-o zonã neafectatã direct de pierderile teritoriale –, raporta, pe 29 iunie 1940: „Populaþia de pe teritoriul Legiunii, în urma cãderii Basarabiei, este foarte îngrijoratã, dîndu-ºi pãrerea cã trebuia sã luptãm contra Rusiei. Rapoarte cu astfel de menþiuni veneau din majoritatea judeþelor. Apoi, a surprins retragerea dezorganizatã, adesea haoticã, a Armatei ºi autoritãþilor. ªi, a surprins ºi indignat acþiunea unor basarabeni sau bucovineni, comuniºti, simpatizanþi ai acestora sau doar nemulþumiþi pentru situaþia lor în cadrul Statului român – care s-au organizat în formaþiuni paramilitare înarmate, contribuind la haosul din regiunile cedate, atacînd Armata Românã, favorizînd înaintarea trupelor sovietice, devastînd instituþii sau locuinþe particulare, maltratînd ºi asasinînd.

Chiar unii reprezentanþi ai autoritãþilor româneºti au rãmas în teritoriile cedate ºi i-au ajutat pe noii stãpîni sã se instaleze. Organismele abilitate, precum Inspectoratul General al Jandarmeriei, Direcþia Generalã a Poliþiei, Serviciul Special de Informaþii, au analizat ce s-a întîmplat în timpul retragerii ºi au alcãtuit liste cu cei neloiali României. De asemenea, diversele organisme ale partidului unic al momentului – Frontul Renaºterii Naþionale transformat în Partidul Naþiunii – au strîns foarte multe documente privind felul cum s-a fãcut retragerea.

Unii români au sprijinit ocupantul sovietic Cu toate acestea, tabloul nu a fost niciodatã deplin, pentru cã o serie de informaþii aveau ca sursã declaraþiile refugiaþilor care, evident, pot fi bãnuite de subiectivism. Totuºi, o imagine generalã s-a conturat din documentele strînse pînã în iunie 1941. Va fi întregitã odatã cu reocuparea celor douã regiuni de cãtre Armata Românã în vara lui 1941, cînd au ieºit la ivealã foarte multe fapte ale ocupantului, necunoscute pînã atunci.

RECURS LA MEMORIE

Zakonul lui Stalin (6) Dimnineaþa am aºteptat trenul spre Simeria. A sosit, unul de marfã, dar pentru oameni. N-am avut cu ce cumpãra bilete. Ne-am urcat unde erau mai mulþi. În caz de control, tata a intrat în vorbã cu un responsabil, un ºef al unui grup de muncitori care cãlãtoreau pe bazã de listã.

Mergeau undeva la lucru. Îi spune acestuia starea noastrã ºi, în caz de control, sã-l treacã ºi pe el pe listã. A acceptat. Trenul a pornit. A oprit în Vinþu de Jos. Aici, unii au coborît, iar alþii au urcat. Noi eram atenþi la conductor sã vedem în ce vagon intrã. Dar el s-a suit ultimul, ºi tocmai în vagonul nostru. La cererea tatei, imediat ºeful muncitorilor îl trece pe listã. Dar noi? Gata cu puterile… Inima zvîcnea în piept ºi în gît. Acum ne prinde ºi ne predã la prima staþie ºi iar în gura lupului. Ne-am retras în interiorul vagonului, într-un colþ, ºi aºteptam… „Ce-o fi o fi, Dumnezeu cu noi!“ ªi se iau oamenii la control. Tata, din celãlalt capãt al vagonului, se uita neputincios la noi. κi ºtergea broboanele de pe faþã. Controlorul ne cere biletele.

Noi, chircite de fricã, îi explicãm de ce nu le avem.

Doncuþa a început sã plîngã. Noi l-am rugat, explicîndu-i, în mare, de ce nu avem bilet. Omul s-a uitat o clipã la noi cu atenþie ºi, cunoscînd soarta noastrã, a trecut la alþi cãlãtori. ªi iar am mulþumit lui Dumnezeu pentru ajutor. La urmãtoarea garã s-a dat jos ºi a intrat în alt vagon de marfã, ca sã-ºi facã datoria. ªi gîndul nostru bun, alãturi de bucuria pe care ne-a dat-o, sigur l-au însoþit toatã viaþa. În gara Simeria am coborît. Tata ne-a cuprins pe toate trei cu braþele, privind la Cer. Ne-am oprit la Mariþa.

S-a bucurat ºi de data aceasta cînd ne-a vãzut, spunîndu-ne

ºi 30.000 de omoruri fãcute de organele represive bolºevice. Documentele de arhivã neexploatate pînã acum pot întregi imaginea deja conturatã. Între ele, cele de sintezã provenind de la IGJ, DGP, SSI sînt mai edificatoare.

În iulie ºi august 1941 s-a dat ordin pentru identificarea persoanelor care avuseserã o atitudine condamnabilã în momentul instaurãrii stãpînirii ruseºti ºi în timpul acesteia. Faþã de ceea ce credeau românii în general pînã atunci – cã cei care au produs haosul, au atacat Armata Românã, i-au sprijinit pe bolºevici au fost doar evrei, imaginea nouã, reieºitã din documentele întocmite de autoritãþile româneºti în vara lui 1941, se nuanþeazã.

Rãmîne ca element dominant faptul cã majoritatea celor care au fost neloiali României erau dintre minoritari ºi, mai ales, dintre evrei. Dar, sînt identificaþi ºi foarte mulþi români în aceastã categorie, unii cu funcþii importante. Îi regãsim ºi într-o listã întocmitã la 18 iulie 1941, cuprinzînd 1.436 de persoane. Într-o altã listã, din 6 august 1941, a IGJ4, sînt înregistrate 603 nume, cu menþionarea ºi a naþionalitãþii. Astfel aflãm cã 175 erau evrei; apoi ruºi, ucrainieni, þigani, dar ºi 76 români. Din Chiºinãu, cei mai reprezentativi erau avocatul Alexandru Mîþã, fost deputat PNÞ, care a organizat un Comitet Revoluþionar, în fruntea cãruia i-a întîmpinat pe ruºii „eliberatori”; sub aceºtia credea cã va deveni conducãtorul Basarabiei. Ruºii, însã, au avut mai mare încredere într-un evreu, avocatul Solomon Rozenberg, care a luat conducerea Comitetului Revoluþionar imediat dupã ocuparea Chiºinãului, înlãturîndu-l pe Mîþã. (Soþia lui Rozenberg fusese implicatã într-un proces al unui grup de comuniºti, alãturi de Petre Constantinescu-Iaºi.) I-a ajutat pe ocupanþi ºi avocatul Drugan, care a condus detaºamente ce au împiedicat evacuarea instituþiilor româneºti. La fel avocatul Cezar Stoica, judecãtorul Mihail Curciuc, consilierul I. Stere º.a. Unii nu numai cã nu au primit recunoºtinþa pe care o aºteptau de la ocupant, dar chiar au fost reprimaþi; inspectorul ºcolar Macovei, care chemase învãþãtorii sã adopte comunismul, a fost arestat de ruºi. Cercetãrile au dus ºi la identificarea unor români care au comis atentate în regiunile cedate, în lista întocmitã la 18 iulie 1941 aflîndu-se, pe lîngã minoritari, ºi Gheorghe Lupaºcu din Soroca, fost prefect ºi deputat, ca ºi Petre Sfeclã, fost preºedinte al Organizaþiei FRN din judeþul Soroca; lista cuprindea 71 persoane. În general, comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia ºi nordul Bucovinei, dupã Ultimatumul din 1940, este cunoscut, fiind prezentat deseori în literatura de specialitate recentã. Cele mai grave lucruri subliniate de aceasta sînt: pierderile materiale uriaºe suferite în toate domeniile; aproximativ 300.000 de deportaþi; între 25.000

În toamna lui 1940, dupã instaurarea lui Ion Antonescu în fruntea Statului, ºi în primãvara lui 1941, a existat o acþiune ordonatã de autoritãþile centrale pentru strîngerea a cît mai multor date privind comportamentul sovieticilor în regiunile româneºti ocupate. De altfel, aºa s-a procedat, din ordinul expres al lui Ion Antonescu, ºi în cazul Transilvaniei de Nord-Est ocupatã de Ungaria.

Strîngerea de documente se fãcea, evident, în perspectiva viitoarei Conferinþe de Pace. Pînã la începutul rãzboiului de eliberare din vara lui 1941, sursa principalã pentru întocmirea unor asemenea materiale rãmîneau declaraþiile refugiaþilor. Din acestea, analizate comparativ, se putea elimina o mare parte a subiectivismului autorilor; de aceea, sintezele fãcute pe marginea lor reprezintã o bazã documentarã serioasã. Acest lucru îl demonstreazã, spre exemplu, materialele întocmite periodic de SSI. Unul dintre ele, datat 10 octombrie 1940, avea titlul „Atrocitãþi sovietice în Basarabia ºi Bucovina de Nord de la ocupare ºi pînã în prezent“; avea 37 de file ºi menþiona 179 cazuri de arestãri abuzive, maltratãri, jafuri. Acelaºi model de întocmire îl au ºi celelalte informãri periodice alcãtuite, pentru conducerea Statului, de cãtre SSI. De la sfîrºitul toamnei lui 1940 dateazã o Dare de seamã a IGJ, „asupra stãrii de lucruri în teritoriile româneºti aflate sub ocupaþie sovieticã”, avînd la bazã declaraþiile refugiaþilor. Cuprindea date ºi aprecieri cu privire la situaþia politicã din Basarabia ºi nordul Bucovinei, la cea economicã, socialã ºi militarã. Pentru situaþia economicã, politicã ºi socialã pãrerea unanimã era cã se înregistra o înrãutãþire a condiþiilor de viaþã, cã populaþia trãieºte în mizerie. În plan politic era evidenþiatã persecuþia sistematicã la care erau supuºi acei consideraþi „elemente periculoase”; erau vizaþi mai ales intelectualii, foºtii funcþionari în timpul regimului românesc, ofiþerii, magistraþii ºi moºierii.

Erau consideraþi periculoºi ºi foºtii membri ai Miºcãrii Legionare ºi Partidului Naþional Creºtin, dar ºi cei ai Partidului Naþional Liberal; „oarecare îngãduinþã se arãta pentru foºtii membri ai Partidului Naþional Þãrãnesc ºi sterist”. Dintre „periculoºi”, mulþi au fost arestaþi; „Dupã spusele unora (dintre refugiaþi), în cetatea Tighina se aflã 4.000 de deþinuþi.” (va urma) Dr. PETRE ÞURLEA

cã s-a mai potolit valul duºmãnos, cã e liniºte acum ºi cã putem rãmîne la ea. Nouã nu ne prea venea a crede.

Putea fi o amînare doar, cu scopul de a se stabili românaºii într-un loc, de unde mai cu spor sã-i poatã aduna.

Se apropia primãvara. Rãzboiul era încã în toi în Germania. Tata a cãutat un serviciu la stat ºi a gãsit tocmai de unde plecase, la Întreprinderea Construcþii de Drumuri ºi Poduri, doar cã acum era condusã de sovietici ºi se numea Derubau, cu sediul în Deva. Cum drumul de la Cristur la Deva era foarte greu, am gãsit în comuna Sîntandrei o casã nouã în construcþie. Avea doar bucãtãria ºi camera terminate. Camera mare o foloseam pentru pãstrarea lucrurilor. Stãpînii acestei case aveau serviciu ºi locuiau în Aninoasa. Cu Mariþa am rãmas în aceleaºi relaþii de prietenie ºi ajutor reciproc, mai mult al ei pentru noi. Casa avea în spate teren pentru straturi, iar în faþã spaþiu verde cu flori ºi iarbã. Tata lucra pe ºantier, bãtînd piatra cu maiul împreunã cu alþi muncitori.

Pregãtea drumul pentru asfalt. Avea un salariu de 5 milioane de lei pe lunã, echivalentul unei mãsuri de grîu. O mãsurã de grîu avea 30 de litri. Dintr-o mãsurã de grîu puteai face pîine pentru douã sãptãmîni. ªeful ºantierului era un tehnician din Simeria, la marginea dinspre Deva.

Cu acesta s-a împrietenit, povestindu-i fel de fel de întîmplãri din primul ºi al doilea rãzboi mondial. Cu timpul, l-a numit pe tata paznic la depozitul de materiale de construcþie. I-a dat o cãmãruþã micã la poarta acestuia. Avea mare încredere în tata. Aveau ºi o cantinã pentru bucãtari, amenajatã lîngã depozit. Masa era ieftinã. Sîmbãta, cînd venea acasã, ne aducea pîine, fãinã ºi unturã. În liniºtea ºi lãrgãmîntul ce-l aveam, munca noastrã era cu spor. Am pus straturi de zarzavat ºi cartofi pe terenul din spatele casei. Primãvara era frumoasã ºi ne arãta un an roditor. Împreunã cu Doncuþa fãceam pro-

grese ºi la învãþãturã pentru examenul din iunie. În spatele casei locuia o familie bogatã, îi zicea a lui Raþã (poreclã). Mãriuca o ajuta de fiecare datã cînd o chema.

Nu lua bani niciodatã, dar gospodina se achita cu alimente, tocmai de care noi aveam trebuinþã. ªi zilele ºi sãptãmînile treceau frumos. Nu ne gîndeam decît la Vasilicã, plecat pe front. Unchiul Vasile ºi cu mãtuºa Domnica locuiau tot în Sîntandrei ºi duminicile eram împreunã. Cîteodatã venea ºi familai Iftode, fratele mãtuºii, cu soþia ºi Olguþa. Era la sfîrºitul lunii aprilie ºi în grãdina noastrã au crescut verdeþurile, dar mai ales cartofii. Slujbaºii lui Stalin s-au mai domolit. Nu ne mai vizitau. Totul în jur era numai floare ºi verdeaþã.

Salcîmul din poartã era albit, de asemenea cireºii ºi merii vecinilor, iar atmosfera înmiresmatã. ªi cînd ni se pãrea cã este bine, liniºte, ca sã ne ocupãm ºi de aspectele mai frumoase, iar a apãrut un moment de spaimã.

Rãzboiul nu se terminase ºi trupe sovietice se îndreptau spre front. Comuna Sîntandrei se gãseºte lîngã ºoseaua naþionalã. Într-o searã, o parte din trupe a rãmas în cantonament în comunã. Mãtuºa Domnica era la noi, fiindcã unchiul Vasile era de serviciu de noapte ºi îi era fricã sã stea singurã peste douãsprezece ore. Aºa cã a venit sã doarmã cu noi. Venise ºi tata acasã ºi ne pregãteam de odihnã. Ca din senin, liniºtea noastrã a fost întreruptã de bãtãi puternice în uºa de lemn din afarã.

Am rãmas tãcuþi ºi îngrijoraþi. Bãtãile se repetau cu insistenþã ºi violenþã. Ne gîndeam iar la ridicarea noastrã ºi acum ne lua pe toþi grãmadã. Tata trebuia sã rãspundã.

A întrebat cine bate. I se rãspunde în ruseºte sã deschidã imediat. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Antonescu a cerut informaþii

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 13 aprilie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Rãzboiul Crimeii (2) Cînd þarul ºi-a trimis trupele în cele douã principate române, (,,Principatele Dunãrene”), Marea Britanie, încercînd sã echilibreze situaþia, a trimis o flotã în Dardanele, unde i s-a alãturat ºi o flotã din Franþa. În tot acest timp, puterile europene încercau sã gãseascã o soluþie de compromis. Reprezentanþii britanici, francezi, austrieci ºi prusaci s-au întîlnit la Viena, unde au redactat o notã, pe care sperau sã o gãseascã acceptabilã atît partea rusã, cît ºi partea otomanã. Nota a fost aprobatã

septembrie 1855, imediat dupã capturarea fortului Malakof, principala redutã de rezistenþã. Ruºii rãmaºi în viaþã au abandonat oraºul, strecurîndu-se pe un pod de vase spre nordul Golfului de Nord (Severnaia). În primãvara anului 1855, comandanþii aliaþi francobritanici au decis sã trimitã un corp expediþionar în Marea Azov, care sã distrugã comunicaþiile ºi aprovizionarea Sevastopolului. Pe 12 mai 1855, vasele de rãzboi franco-engleze au intrat în Strîmtoarea Kerci ºi au distrus bateriile de coastã din Golful Kamiºevaia. Nouã zile mai tîrziu, flota aliatã a atacat Portul Taganrog, important prin depozitele de alimente (pîine, grîu, orz ºi secarã) stocate aici dupã oprirea exporturilor ruseºti, ca urmare a izbucnirii rãzboiului.

Portul era vizat ºi pentru cã se afla aproape de un mare oraº, Rostov pe Don. Guvernatorul Taganrogului, Egor Tolstoi, ºi generalul-locotenent Ivan Krasnov au refuzat ultimatumul, rãspunzînd cã ruºii nu-ºi predau niciodatã oraºele. Aliaþii au bombardat Taganrogul timp de mai bine de ºase ore ºi au debarcat 300 de soldaþi, care au atacat centrul oraºului, de unde au fost respinºi de trupele cazacilor de pe Don ºi de subunitãþile de voluntari. În iulie 1855, navele aliate au încercat sã ocoleascã Bombardarea centrului oraºului Taganrog de pe o plutã Taganrogul pentru a se îndrepta cãtre Rostov britanicã, în timpul primei tentative de asediu. pe Don, intrînd pe Rîul Don prin Rîul Mius.

Pe 12 iulie 1855, nava britanicã ,,Jasper” a de þar, dar a fost respinsã de sultan, care a considerat cã eºuat lîngã Taganrog din cauza unui pescar, care mutase redactarea ambiguã lãsa cale liberã pentru prea multe balizele de semnalizare în apele puþin adînci. Cazacii au interpretãri diferite. Anglia, Franþa ºi Austria au sugerat luat cu asalt vasul britanic ºi l-au aruncat în aer. A treia pãrþii ruse o serie de amendamente care i-ar fi calmat pe încercare de asediu a avut loc în 19-31 august 1855, dar turci, dar aceastã nouã iniþiativã a fost ignoratã de oraºul fusese, între timp, bine fortificat, iar desanturile Curtea de la Sankt Petersburg. În vreme ce englezii ºi aliate nu au reuºit sã se apropie suficient de þãrm pentru francezii au renunþat la ideea negocierilor, austriecii ºi a debarca. Flota aliatã a pãrãsit Golful Taganrog pe prusacii mai sperau, totuºi, intr-o posibilitate de 2 septembrie, continuînd sã efectueze operaþiuni militare înþelegere. În aceastã situaþie, sultanul a declarat rãzboi, minore de-a lungul þãrmurilor Mãrii Azov, pînã armatele sale atacînd forþele ruseºti în apropierea toamna tîrziu.

Dunãrii, lîngã Tulcea. Ca rãspuns, flota rusã a atacat În 1855, flota aliatã a flota otomanã, pe care a distrus-o în bãtãlia de la Sinope, încercat sã distrugã docula 30 noiembrie 1853, ceea ce fãcea posibilã debarcarea rile puternic fortificate de trupelor terestre pe pãmînt otoman. Distrugerea flotei la Sveaborg, de lîngã otomane ºi creºterea ameninþãrii ruseºti au alarmat Helsinki. Peste 1.000 de guvernele francez ºi britanic, care au luat mãsuri imedi- tunuri au încercat sã disate pentru ajutorarea turcilor. În 1853, dupã ce Rusia a trugã fortãreaþa pe parcurignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea sul unui bombardament de retragerea din Principatele Dunãrene, Marea Britanie ºi douã zile. În ciuda focului Franþa au intrat în rãzboi de partea otomanilor. inamic, marinarii ruºi de Þarul Nicolae a presupus cã, recunoscãtori pentru pe corabia ,,Russia”, cu rolul avut în înãbuºirea revoluþiilor de la 1848, austriecii 120 de tunuri la bord, au aveau sã-i fie aliaþi, sau cel puþin aveau sã rãmînã neutri. apãrat cu succes intrarea în Austria se simþea însã ameninþatã, la rîndul ei, de port. Aliaþii au lansat peste prezenþa trupelor ruseºti la Dunãre. Cînd anglo-francezii 20.000 de proiectile de au pretins retragerea ruºilor din Principatele Dunãrene, artilerie asupra ruºilor, dar Austria i-a sprijinit ºi, deºi nu a declarat imediat rãzboi nu au reuºit sã le reducã la Rusiei, a refuzat sã se declare neutrã. Cînd, în vara anu- tãcere bateriile de coastã. lui 1854, Viena a mai fãcut o cerere pentru retragerea tru- A fost pregãtitã o nouã pelor, Rusia s-a temut cã Austria avea sã intre în rãzboi. flotã, formatã din peste 300 de vase de rãzboi, dar, mai Deºi principalele motive de rãzboi au dispãrut dupã ce înainte de declanºarea atacului, s-a încheiat rãzboiul.

Rusia ºi-a retras trupele din Principatele Dunãrene, *** Anglia ºi Franþa nu au încetat ostilitãþile. Hotãrîte sã Negocierile de pace au început în 1856, în Rusia rezolve o datã pentru totdeauna aºa-numita „Problemã fiind pe tron un nou þar, Alexandru al II-lea. Prin prevedorientalã”, aliaþii au propus anumite condiþii pentru înce- erile Tratatului de la Paris din 1856, „planul în patru tarea focului, ºi anume: obligaþia Rusiei de a renunþa la puncte” propus în 1854 a fost substanþial dezvoltat. În protectoratul asupra Principatelor Dunãrene; aban- principal, privilegiile speciale ale Rusiei în Principatele donarea oricãror pretenþii de amestec în treburile interne Dunãrene au fost transferate cãtre grupul Marilor Puteri. otomane avînd ca pretext protejarea creºtinilor din Astfel, Þãrile Române au intrat sub protecþia aliaþilor, Turcia; revizuirea Convenþiilor Strîmtorilor din 1841 ºi iar Moldova a primit înapoi sudul Basarabiei, ocupatã de liberul acces al tuturor naþiunilor la navigaþia pe Dunãre. ruºi încã din 1812. În plus, navelor de luptã ale tuturor Cînd þarul a refuzat sã accepte condiþiile de pace, a naþiunilor le-a fost interzis accesul în Marea Neagrã. izbucnit ceea ce avea sã fie numit Rãzboiul Crimeii.

Flota rusã fusese deja distrusã în timpul rãzboiului. Mai În luna urmãtoare, deºi pretextul pentru rãzboi dis- mult, þarul ºi sultanul au fost de acord sã nu mai înfipãruse, trupele aliate au debarcat în Crimeea ºi au asedi- inþeze nici un arsenal naval militar pe þãrmurile mãrii. at oraºul Sevastopol, baza principalã a flotei þariste a Clauza Mãrii Negre a fost o prevedere extrem de dezaMãrii Negre, de unde venea principala ameninþare de vantajoasã pentru Rusia, din pricina scãderii drastice a ameninþãrii þariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile invadare a Mediteranei.

Ruºii ºi-au sabordat navele de rãzboi, tunurile navale Puteri au acþionat în direcþia respectãrii independenþei ºi fiind folosite la mãrirea numãrului pieselor de artilerie integritãþii Imperiului Otoman.

Tratatul de la Paris a fost valabil pînã în 1871, cînd folosite la apãrarea fortificaþiilor, iar marinarii au fost încadraþi în trupele terestre, pe post de infanteriºti. Franþa a fost zdrobitã de Prusia în rãzboiul francoOraºul a fost cucerit de englezi, francezi ºi italieni în prusac. În vreme ce Prusia ºi alte cîteva state germane

s-au unit pentru a forma Imperiul German, împãratul francez Napoleon al III-lea a fost detronat, apãrînd Republica Francezã. În timpul domniei sale, dornic sã obþinã sprijinul Angliei, Napoleon al III-lea s-a opus cu putere Rusiei în ceea ce priveºte rezolvarea Problemei Orientale. Conflictul ruso-otoman nu ameninþa în nici un fel interesele Franþei. De aceea, Franþa a încetat politica antirusã dupã proclamarea Republicii. Încurajatã de atitudinea francezã ºi avînd ºi sprijinul cancelarului german Otto von Bismarck, Rusia a denunþat tratatul din 1856. Cum Anglia singurã nu era capabilã sã asigure respectarea tratatului, Rusia ºi-a reînfiinþat flota din Marea Neagrã.

Rãzboiului Crimeii a ajuns sã fie renumit pentru incompetenþa militarã ºi logisticã de care au dat dovadã toþi liderii armatelor implicate în conflict. Holera a fãcut ravagii printre militarii francezi în timpul asediului Sevastopolului. În noaptea de 14 noiembrie 1854, o furtunã violentã a scufundat 30 de vase de aprovizionare cu materiale medicale, hranã, haine ºi alte mãrfuri extrem de necesare (pierderile suferite atunci au determinat apariþia primelor prognoze meteorologice). Tratamentul revoltãtor la care au fost supuºi militarii rãniþi în iarna grea care a urmat a fost raportat de corespondenþii de rãzboi, ducînd la introducerea metodelor moderne de îngrijire a bolnavilor pe cîmpul de luptã, cum este, de exemplu, anestezia, folositã în premierã de medicul rus Nicolai Pirogov, medic care este, de asemenea, primul care a introdus sistemul modern de triaj raþional, bazat pe acordarea prioritãþii maxime celor cu ºanse de supravieþuire ºi nu celor cel mai grav rãniþi (cum se întîmpla în vechiul sistem de triaj introdus de francezul Dominique Jean Larrey). Printre noile tehnici folosite pentru tratarea rãniþilor figura ºi folosirea, pentru prima oarã, a unui vehicul de tip ambulanþã.

De asemenea, putînd fi considerat ca un semn premonitoriu al sãlbãticiei rãzboiului modern al Secolului XX, golit total de cutumele cavalereºti medievale, Rãzboiul Crimeii ridicã pe noi culmi bestialitatea umanã, odatã cu folosirea de cãtre soldaþii francezi, aflaþi sub comanda generalului Patrice de MacMahon, a cadavrelor soldaþilor ruºi ºi chiar a trupurilor ruºilor rãniþi ºi cãzuþi pe cîmpul de luptã - drept „saci de nisip” pentru construirea de baricade. În aceeaºi notã ineditã ºi, în acelaºi timp, a morbidului, înregistratã ºi ea de istorici, Rãzboiul Crimeii a rãmas cunoscut pentru introducerea „turismului de rãzboi”, ca ºi pentru jaful la care s-au dedat trupele occidentale care au asediat ºi cucerit Sevastopolul.

Rãzboiul Crimeii a introdus pentru prima oarã ºi folosirea, din punct de vedere tactic, a cãilor ferate ºi a altor invenþii moderne, precum telegraful. În timpului Rãzboiului Crimeii, care este considerat de unii cercetãtori primul rãzboi modern, s-au folosit la scarã largã tranºeele ºi bombardamentele „oarbe” de artilerie (care se bazau mai mult pe datele obþinute de patrulele de recunoaºtere decît pe observarea directã a cîmpului de luptã). Folosirea gloanþelor Minié ºi a armelor cu þevi ghintuite a crescut în mod semnificativ puterea de foc a aliaþilor. În timpul Rãzboiului Crimeii, militarii britanici ºi francezi au învãþat de la camarazii lor turci sã foloseascã ,,trabucurile din hîrtie” – þigãrile – prin folosirea tutunului mãrunþit, presãrat într-un petec de hîrtie de ziar, rulat manual. Rãzboiul Crimeii a produs un exod în masã al tãtarilor din Crimeea cãtre teritoriile otomane, conducînd la depopularea semnificativã a peninsulei.

Se presupune cã înfrîngerea din acest rãzboi l-a fãcut pe þarul Alexandru al II-lea sã ia mãsura abolirii iobãgiei în 1861. Armata britanicã a abolit practica cumpãrãrii gradului militar, ca urmare a dezastrului din bãtãlia de Balaclava. A fost primul rãzboi în timpul cãruia telegraful electric a început sã aibã un rol important, cu primul reportaj ,,în direct” al lui William Howard Russell, pentru ,,The Times”.

Sfîrºit D.A.

Pag. a 10-a – 13 aprilie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Alte pagini de istorie literarã Epigramele unui maestru al catrenelor

* Vã prezentãm decretul prin care Mihail Sturza, e sinonimã cu dispariþia noastrã totalã. A noastrã ºi a domnul Moldovei, l-a înãlþat pe Gheorghe Eminovici la duºmanilor noºtri”. (Ion. D. Sîrbu) Unui critic * Cum se ºtie, în anul 1874, Eminescu se întoarce în boieria de cãminar: ,,Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Mihail Grigore Sturza, þarã de la studiile sale berlineze, dar fãrã proiectatul sãu Blajin dojana þi-o ascult Domnul Þãrii Moldovei, dumnealui Slugerului doctorat în filozofie. Maiorescu îl numeºte directorul ªi chiar de sfatul tãu mã þin: Bibliotecii Centrale a Universitãþii din Iaºi, de unde va fi Gheorghe Iminovici, Cãci am scris bine ºi puþin Luînd în bãgare de seamã slujbele ce a sãvîrºit patriei înlocuit de A. Petrino, din motive nu prea clare. Mai Iar tu scrii rãu ºi foarte mult. departe, i se oferã postul de revizor în diferite vremuri, dar mai ales cele ºcolar pe judeþele Iaºi ºi Vaslui, slujbã sub vremelniceasca noastrã ocîrSlãvitã fii! grea ºi istovitoare, din care este destimuire, noi gãsim de cuviinþã a-i face tuit de îndatã ce Maiorescu îºi dã cuvenita rãsplãtire ºi dar dupã preroSlãvitã fii de-a pururi, tu, prostie, demisia din ministeriat. Tot atunci, A. gativa ce avem, iatã prin acest al nosCã-n labirintul tãu cu-atîtea rame Petrino îl acuzã cã ar fi înstrãinat cãrþi tru decret domnesc îi hãrãzim rangul M-am îmbãtat de-atîta veselie ºi mobilier ale bibliotecii. Acuzaþie, de Cãminar, dîndu-i dreptate a se ªi þi-am durat atîtea epigrame. desigur, neîntemeiatã, dar cercetarea iscãli ºi a se face cunoscut cu acest penalã care urmeazã îl lasã ºi fãrã rang, pentru care poruncim Sfatului Chiar dacã... acest serviciu. Este nevoit sã accepte ca sã-l treacã prin acturile cîrmuirii cu funcþia de redactor ºi administrator la rangul de Cãminar. No. 1325/ 1841 Chiar dacã-þi pare scump volumul ,,Curierul de Iaºi”. În scurt timp, prin mai 12 zile”.

De epigrame, 80 lei, articolele semnate de Eminescu, Acordarea acestui rang boieresc sDin toate dacã-i una bunã obscura publicaþie dobîndeºte o a fãcut prin mijlocirea boierului Tot meritã sã-l iei. strãlucire nesperatã. Dar, nedorind sã Costache Balº, la care Gheorghe semneze un articol laudativ la adresa Eminovici lucra ca administrator al Post-scriptum unui politician local, articol scris de moºiilor sale, ºi, desigur, printr-un un avocat semidoct, Eminescu va fi teanc mai gros de parale. Zice Matei Bun cititor, sã nu te miri concediat. Neavînd de ales, el acceptã Eminescu într-o scrisoare adresatã C-aºa de scump volumu-þi vînd! oferta fãcutã telegrafic de Maiorescu avocatului gãlãþean Corneliu Botez, Cu banii tãi eu am de gînd (nu de Slavici, cum se ºtia pînã acum) cel care a redactat o monografie conSã iau iubitei trandafiri! de a lucra în redacþia ziarului sacratã poetului: ,,Obiceiul era ca, ,,Timpul”, din Bucureºti. Iatã cum dupã boierie, cel boierit sã cearã audiEpigrama enþã la domn ºi sã-i mulþumeascã. Aºa GHEORGHE EMINOVICI suna telegrama lãmuritoare: ,,D-lui Eminescu, la Redacþia a fãcut ºi tata. «Ei, ce-i?», au fost vorDin cuvinte fãrã sens «Curierului», Iassi/ Bucureºti 5 /17 bele cu care l-a întîmpinat Mihail Pot sã fac un cîntec nou, Sturza. «Sã trãieºti, mãria ta! Am venit sã-þi mulþumesc oct. 77. Þi se propune colaborarea la «Timpul», împreLuminos ca un tablou pentru boierie», rãspunse tata. «Prin ce cîrciumi te-ai unã cu Zizin Cantacuzin ºi Slavici ºi cu 250 franci pe De Rubens. tãvãli de-acum înainte?!», îi spuse, cu amãrãciune, vodã. lunã. Rosetti ºi eu te rugãm sã primeºti ºi sã pleci imediSe vede treaba cã mulþi, dupã boierie, se tãvãleau prin cîr- at Bucureºti. Rãspuns simplu plãtit. Maiorescu”.

Unui consilier, Rãmas fãrã mijloace de subzistenþã, Eminescu era ciumi ºi necinsteau boieria, ºi vorbele lui Sturza erau un preºedinte la clubul ,,Tomis” fel de moralã”. Dar Gheorghe Eminovici nu era bãutor, se gãzduit de Ion Creangã în bojdeuca sa din mahalaua îmbolnãvea chiar ºi dupã un pahar. În plus, avea acasã o Þicãului. De-abia cînd face rost de bani, el se urcã în tren Buºilã, larga-þi competinþã spuzã de copii pe care voia sã-i þinã la ºcoli înalte, ºi, pen- ºi vine la Bucureºti.

La dublã glorie te-mpinge: * ,,De la «Opreºte-te, clipã», «O, cît de frumoasã tru aceasta, avea nevoie de bani cît mai mulþi, care nu se eºti», mirare în limba germanã a lui Goethe, ºi de la «Nu agoniseau prin cîrciumi.

Cãci pari la tenis, în ºedinþã * Aflîndu-se la Weimar ºi vizitînd palatul lui Goethe, credeam sã învãþ a muri vreodatã», mirare în limba Iar în ºedinþã, pari la minge.

Caragiale a intrat ºi în odãiþa unde marele scriitor ger- românã a lui Eminescu, de la «A fi sau a nu fi, aceasta-i man a scris, a bolit ºi a murit. ,,Proºti mai sînt oamenii întrebarea», mirare în englezã a lui Shakespeare, de la Lui Pierre, fabricant de lame mari!, a spus el unui însoþitor. Sã ai tu gogeamite palat, aceste mirãri fundamentale ale spiritului uman, care se Amicul Pierre, cînd îmi trimite cu odãi mari ºi luminoase, ºi sã te bagi sã lucrezi în mirã de existenþã, la noi, la români, în afarã de dor, care Un stoc de excelente lame, chiþimia asta! Cum era sã nu strige murind, bietul este o nemirare, mai avem ºi o nemirare fundamentalã, Ghoete: «Mehr Licht» (mai multã luminã), cînd îºi ducea pe care nu ºtiu de ce o numim Mioriþa.

Se-ntreabã: ,,Sînt mai ascuþite, viaþa într-o odaie atît de întunecoasã”.

Probabil cã o numim Mioriþa, pentru cã ea este din Oare, ale tale epigrame?”. * ,,Destinul romancierului este sã trãiascã realitatea, specia oilor, iar omul nu este din specia oamenilor. Cãci, CINCINAT PAVELESCU (1872-1934) nu sã o fotografieze; aºa cum pictorul interpeteazã, dupã altfel, balada s-ar numi Ciobãnaºul, ºi mai cã i-am fi temperamentul sãu artistic, un portret, iar fotograful, prin gãsit ºi numele de om. La urma urmelor, ciobanul mijloace mecanice, reproduce, pur ºi simplu, o figurã. mioritic nu se mirã în faþa morþii. Pentru el naºterea ºi în ziua cînd lumea l-a considerat orator: au urmat politiUn romancier nu e un reporter”. (Camil Petrescu) moartea nu sînt altceva decît un bineînþeles, un firesc al ca, tribunele, vuietul aplauzelor... ºi cãderea apoi în * ,,Mare sãrbãtoare era la «Junimea» cînd se întîmpla firii de a fi. Nodul mioritic nu stã în revelaþie, ci în ºanþul istoriei neiertãtoare”. (Lucian Blaga) * Dimitrie Cantemir (Han-Timir), în ,,Istoria ca Alecsandri sã citeascã cîte ceva. Era un bun cititor ºi oprirea revelaþiei pe loc, cum e oprirea þînþarului apodãdea pe faþã multã pricepere în ceea ce priveºte tehnica caliptic în piatra galbenã ºi strãvezie a chihlimbarului. Sã creºterii ºi descreºterii Imperiului Otoman”, spunea cã turcii þineau mult la urmãtoarele scrierii. Deºi poeziile lui sînt, pe ici-pe colo, împestriþate nu afle mama cã o sã mor – e mesajul metode de guvernare: cu neajunsuri în ceea ce priveºte fie ritmul, fie rima, fie fundamental. Adicã o temporizare, o - peºcheºul ierarhic; alegerea, întrebuinþarea ori aºezarea vorbelor, el îºi înavuþire cu prezentul etern, o - incompetenþa ierarhicã; dãdea seama despre aceasta ºi, citind, se uita cu un fel de înavuþire cu infinitul. Temporizarea e - crima colectivã; viclenie la Caragiale ºi la Eminescu, singurii care se sãrbãtoreascã, ºi nunta, oprirea - furtul semilegal; încumetau a-i face criticã. Adeseori, le zicea în glumã: dragostei în inel ºi cãderea stelelelor - trãdarea la timp a fratelui; - Faceþi ca ºi cînd nu v-aþi fi dînd seama, cãci ceilalþi sub apãsarea unui sentiment. Mioriþa e - mulgerea icrelor crapului celui nu-nþeleg”. (Ioan Slavici) o dorinþã de hotar, iar nunta îi este zid. mai gras; * ,,Prin anii ‘64-’66, imediat dupã ieºirea lor din Dacã mama mea nu va afla niciodatã - pohta de alai. închisoare, intelectuali precum Petre Þuþea, Nichifor cã am sã mor, precis nu va afla nicioSultanul Soliman Magnificul, Crainic, Petre Pandrea, Alexandru Mironescu sau Paul datã cã m-a nãscut. Învirginarea femeii cînd a auzit cã vizirii sãi furã din Teodorescu, spectre un pic danteºti, se adunau în casa este prin naºtere. Orice femeie care greu, ar fi spus: ,,De acum sînt sigur vreunuia dintre ei ºi discutau. Dar nu despre chinurile naºte devine virginã prin naºtere. de credinþa lor”. îndurate în puºcãriile comuniste, ci despre poezie, este- Moartea este o dezvirginare a vieþii. * Iatã un amãnunt gãsit în cartea ticã, filozofie, teologie sau Revoluþia Francezã. Erau De aceea mama mioriticã nu trebuie lui Albert Camus, ,,Ciuma”, ºi gnorat cenacluri ad-hoc”. (Alexandru Mironescu) sã-l afle pe ciobanul mioritic murind. fãrã motiv: ,,Nici un bolnav de cancer * ,,În timpuri strãvechi, românii au pus la punct aºaÎn rest, «Opreºte-te, clipã», «O, cît nu moare de tuberculozã, dupã cum zisa «tacticã a pãmîntului pîrjolit». Schimbîndu-se vre- de frumoasã eºti», «Nu credeam sã nu s-a vãzut vreun canceros cãlcat de murile, s-au schimbat ºi invadatorii. Acum, se pune la învãþ a muri vreodatã» ºi «A fi sau a maºinã sau de tren”. (În schimb, sînt punct o altã tacticã, mai teribilã, mai subtilã, mai nu fi, aceasta-i întrebarea»... dacã nu numeroase cazurile de indivizi care, groaznicã: aceea a sufletelor arse, pîrjolite. Duºmanii nu cumva o rog pe zeiþã sã cînte mînia dupã ce au scãpat miraculos de un vor mai gãsi nici o inimã (care sã creadã) ºi nici un ca- ce-aprinse pe-Ahil peleianul...”. infarct, au sfîrºit-o de acelaºi blesteracter (în care sã creadã), nici o minte (care sã poatã fi (Nichita Stãnescu) mat cancer. Care o fi explicaþia?) crezutã). Nu vor mai gãsi nici un colaborator cinstit, de * Riscul de a fi un mare orator: NICHITA STÃNESCU încredere. Tactica aceasta, a sufletelor arse sau pîrjolite, ,,Ratarea lui Octavian Goga a început PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 13 aprilie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (53) ,,Amber, pentru totdeauna“ Autor: Kathleen Winsor Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1944, Statele Unite Editura: The Macmillan Company Forma literarã: roman Rezumat ,,Amber pentru totdeauna” (Forever Amber) relateazã cariera lui Amber, copilul nelegitim nãscut dintr-o familie nobilã în 1644, începînd de la tinereþea ei rusticã pînã la aventurile prin Londra, unde devine ducesã ºi amanta lui Carol al II-lea. În acest timp, ea are numeroºi amanþi ºi dã naºtere la trei copii, fiecare avînd alt tatã. Se cãsãtoreºte de patru ori, numai prima cãsãtorie fiind legalã, dar nu reuºeºte sã se mãrite cu un bãrbat pe care sã-l iubescã într-adevãr.

Romanul conþine descrieri detaliate ºi fidele ale perioadei Restauraþiei, printre care închisoarea Newgate, Marea Ciumã ºi Marele Foc din Londra, precum ºi o serie de personaje notorii ale vremii. De asemenea, face un portret detaliat Curþii regale a lui Carol al II-lea, cu costumele, înfãþiºarea ºi obiceiurile perioadei.

Amber îl iubeºte pe Bruce, primul bãrbat care o seduce, dar mîndria de a fi amanta lui Carol al II-lea este parcã mai mare, cuvintele ei de dupã prima lor întîlnire intimã fiind relevante: „Acum sînt ºi eu cineva. M-am culcat cu regele”. Fiind adusã la palat, unde dã naºtere mai multor copii ai regelui, ea mai încheie cîteva cãsãtorii avantajoase, una cu bãtrînul Lord Radclyffe, ºi îl seduce ºi pe fiul acestuia. Pe întreg parcursul romanului, Amber îºi foloseºte sexualitatea pentru a-ºi atinge scopurile, activitate potrivitã cu vremurile, aºa cum este ea portretizatã în roman, într-o epocã a imoralitãþii, în care este folosit orice mijloc pentru atingerea scopurilor. În ciuda atacurilor criticilor, referirile „anatomice” sînt limitate, fiind descris doar corpul lui Amber ºi scene sexuale prezentate în termeni generali. Un exemplu este prima aventurã a lui Amber: ,,În sfîrºit, mîna lui îi cuprinse talia, trãgînd-o încet cãtre el; Amber, aplecîndu-ºi capul pentru a-i atinge buzele, îºi strecurã ambele braþe în jurul lui. Sfioºenia pe care el o arãtase pînã atunci dispãrea repede, lãsînd loc unei pasiuni sãlbatice, violente, de un neobosit egoism. Amber, neexperimen-

Cîteva pagini din Istoria petrolului (1) Petrolul are o Istorie multimilenarã. Mãrturii arheologice atestã cã, acum 4.000-5.000 ani, produse dense din familia hidrocarburilor – ca, de pildã, bitumul – erau cunoscute ºi chiar utilizate în statul sumerian ºi pe Valea Indusului. Herodot ºi Strabon menþioneazã zone bituminoase pe Eufratul Mijlociu, Izvoare de petrol pe malul stîng al Tigrului, ca ºi pe teritoriile Asiriei ºi Frigiei.

Plutarh pomeneºte despre existenþa petrolului la Ecbatana (capitala Mediei) ºi comenteazã prezenþa acestui „ulei de piatrã” în statul babilonian. Împãratul Alexandru cel Mare semnaleazã utilizarea asfaltului în Mesopotamia ºi descrie scurgerea þiþeiului pe malurie Fluviului Oxus (Amu Daria). Tot în antichitate sînt pomenite „focurile veºnice” din Punjab (India) ºi Birmania, care probeazã existenþa unor zãcãminte de gaze naturale ca ºi zonele din China ºi Japonia, unde se gãseau petrol ºi gaze. Încã din Mileniul III î.Chr., bitumul era utilizat ca liant în construcþii. Descoperirile arheologice de la Mohenjo-Darol aratã cã bazinul bãii publice din acest oraº era cãptuºit cu asfalt; treptele din lemn ale aceleiaºi clãdiri fuseserã tratate cu acelaºi material.

Cronicile afirmã cã pentru construcþiile babiloniene – Turnul lui Babel, zidurile cetãþii, palatele ºi grãdinile suspendate ale Semiramidei – s-a folosit acelaºi liant.

Oraºul Ur (capitala statului sumerian) utiliza în asemenea proporþii bitumul, încît arabii l-au numit mai tîrziu Mugheir – „oraºul din bitum”.

Pe teritoriul României, þiþeiul este cunoscut încã din perioada daco-romanã. Pînã la mijlocul veacului XIX, el are însã, ca pretutindeni, o utilizare redusã, fiind folosit drept combustibil. Industrializarea lui începe în 1856, prin înfiinþarea de cãtre Teodor Mehedinþeanu a unei

tatã, dar nici inocentã, îi întorcea sãruturile cu cãldurã.

Aprinsã de mîngîierile braþelor ºi ale buzelor, dorinþa ei începea sã creascã odatã cu a lui... Amber, plîngînd, pe jumãtate înnebunitã de patimã ºi teroare, se lãsã brusc într-o relaxare dulce”.

Istoricul cenzurii Criticii literari au condamnat de cele mai multe ori valoarea romanului; tipicã pentru desele atacuri, este remarca criticului literar al revistei ,,Atlantic”, Frances Woodward, cum cã ,,Forever Amber nu are nici un fel de distincþie literarã”. În 1946, autoritãþile poºtale ale Statelor Unite au considerat cã este un roman obscen, interzicînd ca acesta sã poatã fi expediat prin colet poºtal, pînã în 1957, cînd interdicþia a fost în mod oficial ridicatã. Aceastã decizie nu a avut vreun impact asupra vînzãrilor, pentru cã distribuþia prin poºtã era doar un segment limitat al vînzãrilor, deºi materialele publicitare trimise prin poºtã erau, totuºi, semnificative. ,,Forever Amber” a fost editatã timp de patru ani, vînzîndu-se în 1,3 milioane de exemplare în Statele Unite, ºi 100.000 de exemplare în Anglia, pînã cînd a devenit obiectul atenþiei cenzorilor din Massachusetts, în 1948. Cazul a fost judecat la cea mai înaltã Curte a statului, prin procedurã civilã, nu penalã, bazatã pe o nouã lege care hotãra ca, oricînd existã suspiciuni credibile cã o carte este „impurã, obscenã sau indecentã”, procurorul general sau orice alt procuror poate solicita judecãtorului Curþii Superioare sã ia o decizie asupra acesteia. Procurorul George Rowel a indicat cã textul conþine „70 de referiri la relaþii sexuale; 39 la sarcini nelegitime; 7 la avort; 10 descrieri de femei dezbrãcîndu-se, îmbrãcîndu-se sau spãlîndu-se în prezenþa unor bãrbaþi; 5 la incest; 13 ridiculizãri ale cãsãtoriei ºi 49 de pasaje nepotrivite în general”. Decizia în cazul Attorney General/ v. Book Named „Forever Amber” a fost împotriva lui Rowel. Judecãtorul Donahue de la Curtea rafinãrii la Rîfov, lîngã Ploieºti, aproape concomitent cu cea a lui Samuel Kier de la Pittsburgh (S.U.A.).

Pornind de la o serie de informaþii despre cunoaºterea ºi utilizarea hidrocarburilor încã din zorile civilizaþiei umane, istoricul ºi publicistul francez René Sedillot prezintã în lucrarea ,,Istoria petrolului” (din care reproducem cîteva fragmente), rolul din ce în ce mai important pe care, încã din veacul XIX începe sã-l joace în viaþa societãþii acest preþios lichid, fiind folosit pe scarã tot mai largã atît în timp de pace, cît ºi în timp de rãzboi.

De la taximetre la carul de asalt (1) În 1914, pe strãzile oraºelor, trãsurile sînt mult mai numeroase decît automobilele; în agriculturã, unde tractoarele sînt aproape necunoscute, calul ºi boul lucreazã mai departe pe ogoare; în uzine, la cãile ferate, cãrbunele ºi puterea aburilor domnesc ca stãpîni necontestaþi. În concepþia tacticienilor militari, petrolul joacã încã un rol secundar, chiar ºi pe mare, unde navele sînt, în cea mai mare parte, tributare cãrbunelui. Aviaþia de-abia se naºte; artileria foloseºte mai departe caii; infanteria continuã sã fie regina bãtãliilor. În astfel de condiþii, a atribui petrolului ºi pasiunilor stîrnite de el rãspunderea pentru declanºarea rãzboiului înseamnã a-i face o prea mare onoare. Dacã acest combustibil nu e cu totul strãin de teribila înfruntare, el nu joacã însã decît un rol secundar. Dar, simplu figurant la începutul rãzboiului, el va deveni un actor cu renume în cursul desfãºurãrii ºi al deznodãmîntului conflagraþiei.

August 1914: infanteriºtii care luptã la Charleroi ºi ulanii care pãtrund pînã la cîteva leghe de Paris nu utilizeazã drept combustibil petrolul. El este introdus în linia de bãtaie de episodul folosirii taximetrelor pe frontul de pe Marna. Von Kluck, care mãrºãluieºte spre mare, îºi lasã flancul stîng al armatei descoperit în faþa garnizoanei din Paris. Gallieni, comandantul acesteia, intuieºte vulnerabilitatea inamicului; el dispune de Divizia 7 a generalului

Supremã Massachusetts a recunoscut acurateþea istoricã a romanului, afirmînd cã aceasta „indicã un volum considerabil de studiu ºi cercetare... ºi cã romanul Forever Amber este suficient de fidel în portretizarea unei perioade cu obiceiuri ºi moravuri specifice; cã nu exagereazã sau falsificã trãsãturile Restauraþiei”.

Judecãtorul s-a pronunþat, de asemenea, cã „episoadele sexuale abundã pînã la banalizare”, fiind „nerealiste în detalii, cu toate cã unele sînt întradevãr grosolane”. În declaraþiile finale, judecãtorul Donahue spunea cã romanul este „mai mult un somnifer decît un afrodiziac” ºi cã, deºi „romanul te îndeamnã sã te culci, el totuºi nu te îndeamnã în nici un fel sã te culci cu un reprezentant al sexului opus”. În 1952, romanul a fost interzis în Noua Zeelandã, dupã ce Walter Nash, ministrul Vãmilor, a examinat un exemplar reþinut de cãtre ofiþerii vamali. Respectînd numai îndatoririle permise de Legea Vãmilor din 1913, Nash a considerat cã romanul trebuie interzis de la import în Noua Zeelandã. Perry consemneazã cã legea îi mai permitea „importatorului sã atace o eventualã falsificare, Procurorului General sã depunã o informare împotriva importatorului despre condamnarea cãrþii, faþã de care importatorul are dreptul sã se apere... însã nu gãsesc nici o menþiune în New Zealand Law Reports de vreun caz de cenzurare a unei cãrþi pentru indecenþã, care sã fie tratat într-un asemenea mod”. Doar membrii Comitetului pentru Ficþiune al Asociaþiei Bibliotecilor din Noua Zeelandã au iniþiat un protest împotriva cenzurãrii romanului ,,Forever Amber”. Cu toate cã ei criticaserã romanul, numindu-l „naiv ºi trivial”, considerau cã modul în care oficiul vamal a abordat cazul este inacceptabil, invocînd mai tîrziu declaraþia potrivit cãreia „mãsurile de cenzurã în Noua Zeelandã sînt imprevizibile, arbitrare ºi eronate”. Acþiunea lor nu a avut nici o importanþã, interdicþia rãmînînd în vigoare. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA Trentinian, recent debarcatã în gara de triaj de la Noisy-leSec ºi cantonatã de la Pantin pînã la Gagny. Deplasarea cavaleriei ºi artileriei în întîmpinarea inamicului nu ridicã probleme, întrucît ambele posedã propriile lor mijloace de transport. Singura dificultate este de a aduce infanteria pe poziþiile de atac, în asemenea condiþii încît ostaºii sã poatã intra în luptã odihniþi. Lipsind însã vagoanele, calea feratã nu poate fi de nici un folos. Rãmîne doar ºoseaua, cu condiþia de a gãsi vehicule cît mai rapide.

Armata francezã rechiziþiona 7.000 automobile particulare (în timp ce germanii rechiziþionaserã 25.000).

Dar exodul guvernului cãtre Bordeaux a redus parcul celor aflate în regiunea fortificatã din jurul Parisului; se ordonã deci Prefecturii de poliþie sã adune toate taxiurile disponibile. Agenþii opresc ºoferii, ordonîndu-le sã se îndrepte cãtre Tremblay-les-Gonnese. Pînã în seara zilei de 6 septembrie sînt rechiziþionate 250 de taxiuri cu caroseria vopsitã în roºu. În noaptea de 6 spre 7, numãrul autovehiculelor se dubleazã prin sosirea celor mai diverse tipuri de maºini conduse de militari, urmate curînd de un nou lot de taxiuri. În cursul dupã-amiezii zilei de 7 septembrie, taxiurile, pînã acum staþionate lîngã Danmartin, sînt readuse cãtre Sevran-Livry. Trei batalioane sînt îmbarcate ºi transportate la Danmartin, în timp ce alte douã se deplaseazã de la Gagny, în împrejurimile localitãþii Nanteuil. La 8 septembrie, nu fãrã oarecare dezordine, cele cinci batalioane debarcã la Nanteuil: aproximativ 4.000 de oameni, transportaþi în 700 maºini, completeazã efectivele Diviziei 7, gata sã se angajeze în lupta decisivã.

S-a exagerat puþin importanþa taximetrelor, va spune Gallieni, dar a fost, totuºi, o idee bunã. Victoria de pe Marna nu s-a întemeiat numai pe intervenþia lor. Însã victoria petrolului în domeniul militar îºi aflã germenele în acest transport al unei unitãþi combatante pe o distanþã de 50 de km. (va urma) RENÉ SEDILLOT

Ororile din lagãrele de concentrare naziste Pe culmile cruzimii – Experimentele pe oameni

Simpla idee cã cineva se gîndeºte la oameni ca la niºte cobai, biete vietãþi închise în laboratoare, cu destin volatil ºi viitor incert, pare desprinsã din fabulaþiile unei minþi bolnave, sau, în cel mai bun caz, dintr-un roman de duzinã alimentat de teorii conspiraþioniste.

Credeaþi cumva cã cea mai inteligentã fãpturã de pe aceastã planetã nu este capabilã sã se angajeze în astfel de acte faþã de proprii semeni? Ei bine, veþi avea mari surprize! Oameni de ºtiinþã, dictatori nebuni, politicieni, companii farmaceutice fãrã scrupule, servicii secrete, forþe armate din toate colþurile lumii, cu toþii au consfinþit, tacit ºi fãrã regrete, tratarea propriilor semeni drept fiinþe depersonalizate al cãror singur rost pe lume era acela de a le demonstra teoriile aberante, a le cumpãra produsele nocive sau chiar de a fi þinte vii pentru ultimele modele de armament.

De la încununarea Creaþiei, la cobaiul biped Etica medicalã ºi drepturile omului, alãturi de codurile ºi regulile care trebuie urmate de orice medic (Juramantul lui Hipocrate, Codul de la Nurenberg, Codul Beaumont etc.), interzic în mod clar realizarea experimentelor pe oameni.

Mai ales cînd acestea pun în pericol sãnãtatea psihicã ºi fizicã a persoanei, au efecte secundare necunoscute, sau au loc fãrã acordul persoanei în cauzã. În realitate, cazuistica experimentelor periculoase pe oameni, atît la nivel de individ, cît ºi pe grupuri mari sau chiar naþiuni, este atît de bogatã în exemple, încît simpla lor enumerare ar include biblioteci întregi ºi kilometri de dosare.

Care este motivul „succesului“ unor astfel de abominaþii împotriva naturii ºi a respectului acordat fiinþei umane în esenþa sa? Rãspunsul este unul simplu ºi crud. Încã din cele mai vechi timpuri, culminînd, din nefericire, cu vremurile actuale, cei care se aflau la conducerea majoritãþii comunitãþilor umane au realizat foarte repede cã cei mulþi sînt asemenea unui animal mare ºi orb, cu mii de capete, care trebuie controlat, forþat, determinat ºi mai ales exploatat de cãtre cei puþini, puternici ºi vicleni. În acest scop, eminamente mîrºav, elitele conducãtoare nu s-au sfiit sã experimenteze orice mijloc care duce la controlul ºi „dresajul“ cît mai eficient al maselor de oameni.

Dar motivele ºi scopurile lor nu se opresc aici.

Cel puþin la ora actualã, mare parte dintre experimentele fãcute pe oameni au ca scop

creºterea veniturilor marilor companii internaþionale - alimentare, medicale, militare, de comunicaþii ºi multe altele. Toate avînd ca unic deziderat identificarea (cu ajutorul experimentelor) a celor mai eficiente mijloace prin care omenirea în ansamblul ei trebuie transformatã ºi nivelatã într-o masã amorfã de con-

sumatori avizi. În plus, în cercurile oamenilor de ºtiinþã care deservesc marile companii transnaþionale se crede în mod deliberat, ca fiind cel mai bun „animal de laborator“, tot omul. Nici un reprezentant al regnului animal nu prezintã complexitatea fiziologiei ºi psihicului uman.

Acest motiv, suficient în opinia unora, a fost decisiv în alegerea de a se efectua diverse experimente, unele de o cruzime inimaginabilã.

Mariajul nefast între finanþarea cercetãrii ºtiinþifice ºi politicã, care stã la baza experimentelor pe oameni, a fost ilustrat cum nu se poate mai bine de cãtre biologul Rupert Sheldrake într-un citat rãmas celebru: „Indiferent de perioadele istorice ºi de regimurile politice pe care le-a parcurs omenirea de-a lungul secolelor, ºtiinþa a fost întotdeauna o ramurã exclusivistã, elitistã ºi nedemocraticã. Situaþia din prezent a rãmas în linii mari neschimbatã, toate comitetele ºi forurile care finanþeazã cercetarea ºtiinþificã sînt aceleaºi care stabilesc cu exactitate ce anume sã se studieze, decizii care se iau fãrã intuiþia, creativitatea, curiozitatea sau inspiraþia echipelor de oameni de ºtiinþã implicate în activitatea de cercetare. Lucrurile stau chiar mult mai rãu. Puterea acestor comitete este concentratã din ce în ce mai mult în mîinile oamenilor de ºtiinþã care au intrat în politicã, a diverºilor agenþi guvernamentali, ºi mai ales în mîinile reprezentanþilor marilor corporaþii internaþionale. Ca sã fiu explicit: Cine dã banul, spune ce ºi cum trebuie cercetat! Sã nu ne mai facem iluzii cã în domeniul cercetãrii ºtiinþifice mai existã libertate de expresie sau deziderate etice ºi morale“.

Apogeul Holocaustului „Scopul final al lagãrelor de concentrare naziste era acela de a fi adevãrate laboratoare imense destinate experimentelor pe oameni“, spune Wolfgang Eckhart, profesor de Istorie a Medicinei la Universitatea din Heidelberg.

Nivelul experimentelor ºi torturilor umane petrecute în lagarele naziste a fost unul inimaginabil, care a culminat cu abominaþii, umiliri ºi degradãri ale fiinþei umane care ar face sã pãleascã chiar ºi cruntele torturi ale Inchiziþiei medievale. Cu o metodicã, rigoare ºi meticulozitate potrivite unor cauze mai bune, destinele, sãnãtatea ºi vieþile a milioane de oameni au fost

mutilate în laboratoarele secrete ale celui de-al treilea Reich.

Dureroasele ºi macabrele experimente s-au concretizat în moarte, mutilare, desfigurare ºi sechele pe viaþã. La Auschwitz ºi în alte lagãre celebre, prizonierii selectaþi erau supuºi unor teste al cãror scop declarat era acela de a ajuta personalul Wehrmacht-ului pe timp de rãzboi, a dezvolta noi arme, a studia recuperarea soldaþilor rãniþi ºi, nu în ultimul rînd, a alimenta ideologiile rasiale susþinute de regimul nazist.

Una dintre categoriile de prizonieri care au fost cel mai adesea supuse experimentelor a fost aceea a homosexualilor, doctorul Carl Vaernet iniþiind pe atunci un proiect personal în urma cãruia spera sã-i transforme pe homosexuali în oameni normali prin intermediul torturii.

Homosexualii nu au fost singurii supuºi torturilor, sinistrul doctor Josef Mengele (1911 - 1977) fiind fascinat de experimentele pe gemeni: într-un singur an, ºi-a aplicat teoriile pe nu mai puþin de 1.500 de perechi de gemeni, doar 200 dintre aceºtia supravieþuind cumplitelor experimente.

Cum evreii, slavii sau þiganii erau consideraþi suboameni, care aveau tot atîtea drepturi precum o insectã, în lagãrul de la Ravensbruck, aceste categorii au avut parte de cele mai dureroase torturi experimentate pe fiinþele umane în cel de-al doilea Rãzboi Mondial. În acest lagãr, sub scopul declarat al beneficiului Luftwaffe (Forþele Aeriene), s-a „studiat“ fãrã anestezic transplantul de organe de la un om la altul. În urletele agonizante ale nefericitelor victime, „cadre medicale“ cu urechile acoperite de

cãºti, pentru a nu fi deranjate de þipetele sfîºietoare, performau transplantul de piele, muºchi, oase, mãduvã ºi nervi. Ca rezultat al operaþiilor fãrã un strop de anestezic, victimele sufereau dureri atroce prelungite în agonii de duratã, mutilãri ºi dizabilitãþi permanente. În anul 1941, tot pentru gloria Forþelor Aeriene Germane, „savanþii“ de la Dachau ºi AuschwitzBirkenau au efectuat experimente destinate studierii ºi tratãrii hipotermiei. Circa 100 de prizonieri de diferite naþionalitãþi au fost dezbrãcaþi complet ºi aruncaþi în bazine cu apã rece, unde au fost forþaþi sã stea pînã la 5 ore. Alþii au fost þinuþi fãrã haine iarna, în zãpadã, la o temperaturã medie de minus 6 grade Celsius. Unii, mai norocoºi, au primit îngrijiri medicale, deoarece Reich-ul dorea sã experimenteze ºi sã descopere cele mai eficiente metode de tratare a hipotermiei, dat fiind iminentele lupte pe timp de iarnã de pe Frontul de Est.

Nici copiii nu au fost cruþaþi!

Ororile îndreptate împotriva copiilor au apãrut tot în laboratoarele reci ale lagãrelor naziste. Nenumãraþi copii care au avut nenorocul sã se nascã într-o rasã ºi etnie care nu corespundea criteriilor aberante ale ideologilor naziºti au fost supuºi, cot la cot cu proprii pãrinþi, tratamentelor umilitoare ºi degradante.

Bordelurile de la Auschwitz, locul în care deþinuþii torturaþi erau „rãsplãtiþi“ cu partide de sex urmãrite prin vizoare de ofiþerii SS

Nici temuta malarie nu a scãpat din planurile doctorilor nebuni aflaþi în anturajul lui Hitler.

La Dachau, peste 1.000 de prizonieri au fost infestaþi în mod deliberat cu malarie, pentru ca medicii germani sã aibã cobaii necesari descoperirii unui tratament eficient. Führer-ul credea cã soldaþii sãi vor ajunge sã lupte ºi în Africa ecuatorialã pentru instaurarea celui de-al treilea Reich. În decursul lunilor iulie, august ºi septembrie 1944, Dr. Hans Eppinger a fost obsedat de gãsirea unei modalitãþi prin care sã transforme apa sãratã a mãrii în apã potabilã. În acest scop, a selectat de la Dachau un eºalon de 90 de þigani, pe care i-a înfometat ºi însetat intenþionat.

Grupul de rromi torturaþi de foame ºi, mai ales, de sete au primit de bãut doar apã de mare. Majoritatea au murit în dureri atroce, iar supravieþuitorii deshidrataþi au lins dimineaþa rouã depusã pe podele...

Otrãvurile diverse nu au scãpat nici ele din atenþia cãlãilor în numele ºtiinþei. La Konzentrationslager Buchenwald, ºefii armatei germane doreau sã aprofundeze efectele diferitelor substanþe toxice asupra organismului uman. Prizonierilor li se administra otravã în mîncare sau erau împuºcaþi cu gloanþe otrãvite. Imediat, erau supuºi autopsiilor pentru a se observa efectul diferitelor genuri de otravã. Dr. Carl Clauberg i-a sugerat odatã lui Heinrich Himmler, Reichsführer al SS-ului, cã soluþia ca suboamenii sã nu se mai înmulþeascã poate veni sub forma sterilizãrii. Liderul nazist a fost cum nu se poate mai încîntat.

Un numãr total de peste 400.000 de evrei ºi þigani au fost sterilizaþi cu forþa prin intermediul radiaþiilor, chirurgiei sau a diverselor substanþe experimentale. Metoda favoritã de sterilizare a constat în expunerea organelor genitale ale deþinuþilor la radiaþii crescute. Întreaga acþiune nu dura mai mult de 3 minute. Cei ºi cele care nu mureau în urma sterilizãrilor forþate sufereau mult timp de sîngerãri vaginale, cancer de col uterin, cancer testicular sau puternice dureri abdominale. Liderii naziºti voiau sã afle pe cale directã ºi efectul bombelor incendiare asupra organismului uman. În acest scop, în lagãrul de la Buchenwald, peste anumite loturi de prizonieri au fost aruncate cantitãþi de fosfor, dupã care nefericitelor victime li s-a dat pur ºi simplu foc.

Lagãrele de la Sachsenhausen-Oranienburg ºi Natzwiller au servit drept laboratoare pentru medicii germani care doreau sã descopere cele mai eficiente tratamente pentru rãnile produse de temutul gaz muºtar.

Subiecþii aleºi au fost expuºi intenþionat periculoasei substanþe chimice, epiderma lor suferind rãni oribile produse de arsuri.

Abominaþiile petrecute în lagãrele nazismului au dus la aºa-numitul „Proces al Doctorilor“, în care au fost judecaþi medicii ºi cercetãtorii care au condus cumplitele experimente. Dupã proces, s-a adoptat Codul de Eticã Medicalã de la Nürenberg.

În spatele porþilor de la Auschwitz s-a aflat una dintre puþin cunoscutele orori ale naziºtilor, bordelurile pentru prizonieri. Pentru a încuraja munca asiduã a deþinuþilor, Heinrich Himmler a ordonat înfiinþarea bordelurilor în toate lagãrele de concentrare din Europa.

Planul straniu implementat din octombrie 1941 oferea „bonusuri“ deþinuþilor care lucrau din greu în cadrul lagãrelor. Deþinuþii înfometaþi ºi torturaþi primeau o vizitã la bordelul din lagãr dacã ajungeau la o anumitã performanþã. Prima „Casã cu Pãpuºi“, dupã cum era cunoscutã, a fost construitã în 1942, în spatele uºilor lagãrului de concentrare din Austria. Au urmat cele din Revensbruk, Buchenwald, Dachau ºi Flossenberg. În total, au fost construite 10 bordeluri. Printre cele mai mari erau cele din

Auschwitz, bordelul poreclit „Puff“ aflat în blocul 24. Conform estimãrilor, 1,1 milioane de persoane au fost ucise prin torturi oribile în cadrul lagãrului de la Auschwitz.

Bãrbatul însãrcinat sã implementeze planul a fost doctorul Siegfried Schwela. În cadrul unei întîlniri, bãrbatul a oferit ofiþerilor instrucþiuni privind administrarea bordelului. Atît femeia, cît ºi bãrbatul trebuiau sã fie „curaþi“, femeile erau sterilizate ºi doar poziþia misionarului era permisã. De asemenea, a cerut ofiþerilor SS sã urmãreascã întregul act prin gãuri de spionaj, pentru a se asigura cã femeile nu petrec mai mult de 15 minute cu fiecare prizonier. Regulile erau clare, femeile germane se puteau culca doar cu bãrbaþi germani, în timp ce cele slave doar cu bãrbaþi slavi. Evreilor ºi ruºilor le era interzisã vizita la bordel.

Femeile care nu erau evreice erau încurajate sã întreþinã relaþii sexuale cu ceilalþi deþinuþi pentru a primi condiþii de trai ºi hranã mai bune.

Acestea trebuiau sã aibã în jur de 20 de ani ºi puteau avea între 6 ºi 8 parteneri de la ora 20,00 la ora 22,00. Aproximativ 21 de femei prizoniere lucrau în cadrul bordelurilor de la Auschwitz care erau denumite Sonderbauten (clãdiri speciale). Ultimul bordel a fost deschis în 1945, anul în care cel de-al doilea rãzboi mondial se încheia.

În general, bãrbaþii erau mult prea extenuaþi fizic sau bolnavi pentru a întreþine relaþii sexuale. Iga Bunalska, din cadrul Auschwitz Study Group, a declarat cã „ofiþerii SS veneau în clãdire cînd ajungea un transport nou ºi spuneau cã vor oferi o muncã mai uºoarã femeilor. Acestea se ofereau voluntare. Unele renunþau dupã ce aflau despre ce este vorba, dar majoritatea acceptau. Dacã o femeie era frumoasã ºi sãnãtoasã, medicii o consultau ºi apoi începea sã munceascã în bordel. Desigur, femeia nu trebuia sã fie evreicã“. „Femeile primeau o camerã cãlduroasã, mîncare bunã ºi haine scumpe confiscate de la persoanele decedate în camerele de gazare.

Declaraþiile ºocante ale prizonierilor au fost descoperite de Auschwitz Study Group din cadrul muzeului din Polonia. Unul dintre prizonieri, Jozef Szajna, îºi aminteºte cã „bordelurile fãceau parte din modul în care ofiþerii SS doreau sã chinuie deþinuþii. A fost construit pentru a umili oamenii. Era doar un alt exemplu al cinismului ºi cruzimii germane“.

Au fost descoperite documentele medicilor de la Auschwitz Cupoanele de hranã ale unora dintre medicii naziºti ai lagãrului de exterminare AuschwitzBirken – inclusiv, poate, cele ale sadicului doctor Josef Mengele – au fost descoperite în mansarda unei case din apropierea taberei, în oraºul Oswiecim, acolo unde au rãmas nevãzute preþ de mai multe decenii. În pod, alãturi de aceste hîrtii, au mai fost descoperite documente referitoare la vieþile oficialilor naziºti, între care se numãrã certificate de deces ºi o hartã, un total de aproape 300 de acte. Cîteva cupoane pentru zahãr poartã numele lui Horst Fischer ºi Fritz Klein, doctori executaþi dupã rãzboi pentru crimele lor, conform lui Adam Cyra, istoric al muzeului memorial Auschwitz, care analizeazã, în prezent, documentele. Cyra este de pãrere cã un cupon din iunie 1943, pentru o cantitate micã de zahãr, îi era probabil alocat lui Mengele, celebru pentru experimentele sale sadice, însã scrisul este neclar. Un alt cupon, din februarie 1944, pentru 0,28 kilograme de unt, este întocmit pentru un anume doctor Mergerle. În aceastã tabãrã nu exista nici un doctor SS cu acest nume, iar de aceea Cyra crede cã este vorba despre numele lui Mengele, scris greºit de un funcþionar.

Se crede cã vila unde au fost gãsite documentele a fost folositã de un ofiþer SS în timpul rãzboiului, dar nu e foarte clar despre cine este vorba. Istoricii au cercetat hîrtiile, dar mai au mult de lucru; materialele nu conþin nici un fel de informaþii despre crimele comise în lagãr. Între 1940 ºi 1945, peste un milion de oameni, mai ales evrei, au fost uciºi în camerele de gazare din Auschwitz, sau au murit de înfometare ºi boalã, în timp ce erau forþaþi sã munceascã pentru tabãrã.

DESCOPERA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 13 aprilie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Ce se întîmplã cu pãdurile, cu noi, cu þara?

Am urmãrit de curînd o emisiune TV în care se vorbea despre distrugerea pãdurilor: mii de copaci sînt tãiaþi zilnic, dupã care camioane întregi de lemn românesc iau drumul strãinãtãþii. Însã banii nu intrã în buzunarele românilor, ci în conturile strãinilor. Aþi privit cu atenþie un copac? El este o minune a lumii, o fiinþã vie care ne furnizeazã aerul ce ne ajutã sã supravieþuim pe planeta aceasta, pe care o jecmãnesc fãrã milã ne-oamenii. Copacul este ca un om, care simte cum securea taie cu sãlbãticie din carnea lui; el încearcã sã se împotriveascã, dar nu reuºeºte...

Cine le permite strãinilor sã ne taie pãdurile, domnilor parlamentari ºi guvernanþi? Chiar nu vã pasã de þarã ºi de noi? Dar dvs., domnule preºedinte, vã gîndiþi, oare, sã gãsiþi o soluþie pentru a stopa acest mãcel? ªtim

PSD ºi PNL – o apã ºi un pãmînt!

S-ar putea, e sigur, ca zeloºii psd-iºti sã mã blameze, dar, în definitiv, nu are importanþã dacã PSD zboarã acum, a intrat în picaj, avariat sau merge pînã în pînzele albe cu aberaþiile sale. Anumite lucruri ar trebui sã-i dea de gîndit chiar ºi celui mai înfocat susþinãtor PSD… 1. Numai Nicolae Ceauºescu se bãtea cu pumnii în piept, susþinînd cã reformeazã! În realitate, numai el ºi cu Elena rãmîneau stãpînii absoluþi, stîlpii Þãrii, în timp ce bieþii comuniºti erau tãvãliþi prin praf, aruncaþi precum lucrurile ieftine, la tomberoane, ºi toate acestea, în numele Reînoirii unui PSD… Aºa s-a întîmplat ºi la aceastã mascaradã de congres, dl. Dragnea – cu toate actele de vînzare-cumpãrare a filialelor pe masã!nu a îndrãznit sã riºte ºi sã-ºi punã funcþia la bãtaie. A fost „reales” precum Ceauºescu odinioarã, de voinþa naþiunii psd-iste… Ce Reformare e aceasta?!

2. Prin noile criterii invocate, 50 la sutã femei, 50 la sutã bãrbaþi, ºi reprezentanþi din toate regiunile de dezvoltare în conducere, fiul luminat al PSD-ului a scãpat de cei mai incomozi adversari, adicã, tocmai de oamenii care îndrãzneau sã-i spunã adevãrul în faþã…

De aici încolo, va fi o înþelegere deplinã în PSD, doamna Viorica va perora, stîlcind în continuare cuvintele – nu are importanþã însã, ºi aºa nu le înþelege! - Þara va ajunge pe culmile cele mai înalte, Caracalul va avea centurã ocolitoare, vom construi spitale, fabrici ºi uzine, salariile vor creºte demenþial!

3. Cînd atîtea capete au fost tãiate, întrebarea întrebãrilor este: cui foloseºte aceastã stratagemã de anihilare a adversarilor? PSD-ului? Þãrii? Mã îndoiesc!

Circul continuã, însã…

4. Cu asemenea Incompetenþi nu este de mirare cã toþi îºi iau lumea-n cap! Românii pleacã pe capete din Þarã, instituþiile de forþã ale statului se aflã în crizã, Educaþia, Sãnãtatea sînt la pãmînt, doborîte de experimentele PSD-ului, care promoveazã în funcþiile cele mai importante din stat agramaþi, inculþi, oameni fãrã caracter, ºantajabili… Cum sã progresãm cu asemenea exemplare?!

Români! Nu are importanþã în ce partide sîntem.

Toþi oamenii de caracter, integri, patrioþi trebuie sã se uneascã. Numai punînd în fruntea Þãrii astfel de oameni, ºi Competenþi, în plus!, vom reuºi sã salvãm România noastrã! Aceasta este Soluþia! Dar despre morþi, numai de bine, se spune… În timp ce PSD va suferi o implozie din cauza distrugerii ideii de democraþie minimã, în propriul partid, PNL alunecã pe o pantã din ce în ce mai periculoasã… În þara noastrã dragã, nu se poate face opoziþie decît cu bîta, atîta pot aceºti neaveniþi, atît îi duce capul!…

Marele lider liberal, obscurul Orban, grãieºte: „…Vreau sã vãd fiecare lider PNL cum dã cu parul în fiecare ºef de Consiliu Judeþean PSD, în fiecare primar PSD, în ºefii de deconcentrate PSD”.

Cu asemenea rudimente de gîndire, însã, sã spunem drept, PNL este de plîns. Nici mãcar simbolic nu poþi vorbi aºa. Ce fel de Opoziþie este aceasta?! Luptãm

cã vã plac munþii, aºadar nu cred cã doriþi sã-i vedeþi cheliþi de tot. Ceea ce se petrece acum în România este o crimã. Tot aºteptãm ca firma aceea austriacã sã înceteze de a mai spolia þara de aurul ei verde. Sîntem mai mult decît o colonie, dacã nu ºtim sã ne apãrãm avuþiile dãruite de Dumnezeu. Ni se ia tot: aurul, gazele ºi aerul care ,,nicãieri nu e mai dulce”, cum spunea scriitorul Alecu Russo.

Poporul acesta cît o sã mai poatã rãbda? De ce tinerii pleacã ºi nu se mai întorc, oare în strãinãtate umblã cîinii cu covrigi în coadã? Important e cã nu se face mai nimic în folosul acestui popor, cã ne-am pierdut independenþa. S-a tot furat ºi se furã în continuare, iar oamenii au devenit tot mai sãraci. Politicienii ne mint cu neobrãzare ºi, între timp, vedem cum se dãrîmã tot ce s-a creat de-a lungul unor ani de grele eforturi ºi suferinþe. Noroc cu DNA, în frunte cu doamna Kövesi, care îºi face treaba ºi nu se lasã deloc.

Se luptã cu rãufãcãtorii ca o zmeoaicã, avînd la Ploieºti

o unitate de elitã. Nu conteazã comportamentul ºi limbajul foarte colorat al unor procurori. ,,Noi sîntem DNA ºi nu ne lãsãm”, aºa aþi afirmat, stimatã doamnã Kövesi. Atunci, de ce nu intraþi dvs. niþel în firmele alea, mai ales strãine, care taie nemilos pãdurile României, fãrã sã le pese ce lasã în urmã? Poate cã e cazul sã mai lãsaþi capetele politice în pace ºi sã puneþi tunurile justiþiei, de pildã, pe austriecii ãia despre care gurile rele spun cã domnul Iohannis ºtie ce fac, dar tace. Ne-am obiºnuit ca dînsul sã se cufunde într-o tãcere grea, dar ea începe sã semene tot mai mult a nepãsare. O fi frumos în Tenerife, dar ºi în România este frumos. Numai cã, dacã nu ai pãduri, nu prea mai ai nici unde sã te plimbi. Încolo, deºi a venit primãvara, sufletele noastre plîng. Sîntem triºti ºi ne întrebãm: Ce se întîmplã cu pãdurile, cu noi, cu þara? Unde se duc bogãþiile tale, sãrman popor român? Mai eºti, azi, pe þarã stãpîn?

GEORGE MILITARU

pentru prosperitatea Þãrii, sau este numai o reglare de conturi între gãºtile de mafioþi?! Noi nu sîntem pentru etichetarea nimãnui. Apreciem ceea ce este pozitiv – dacã este! - la orice partid, dar nu vom face niciodatã Opoziþie, numai pentru a-l distruge pe adversar.

Rãzbunarea nu este arma oamenilor inteligenþi.

Tandemul Iohannis - preºedinte & Orban - primministru este dezastruos. Nu are sens sã îndeºi mai mult decît încape într-o biatã tãrtãcuþã, domnilor! Douã tãrtãcuþe goale nu înseamnã nimic pentru Þarã. Sînteþi la fel de Incompetenþi. ªi, scuzaþi-mã, stimabile Orban!

Puteþi fi un nostalgic de pe vremea cavalerismului, dar într-o dezbatere directã, Liviu Dragnea vã face praf!

Acceptaþi adevãrul! Amîndoi îmi displaceþi ºi vã tratez la fel.

Soluþia ºi pentru PNL, ºi pentru PSD este…

Oameni Noi. Competenþi. Patrioþi. Care sã lupte ºi pentru þara locuitã cîndva de 20 de milioane de români…

GEORGE ALEXANDER

tate foarte bune. În momentul de faþã, organizaþia de la Gorj are acceptul domnilor Dragnea ºi Stãnescu sã-l primim din nou în partid pe Cãlinoiu. E chestiune de zile pînã ce domnul Cãlinoiu va face parte, din nou, din organizaþia PSD, pentru cã, alãturi de acesta, am obþinut cele mai bune rezultate. Omul Cãlinoiu, dacã a fãcut ce a fãcut, a fãcut pentru cã i s-a întîmplat ceva ºi, ca orice om, la supãrare îþi pierzi raþionamentul.

Deocamdatã vorbim de primirea sa în calitate de membru PSD, cã nu vine cu pretenþii“, a clarificat Cîrciumaru lucrurile. Fostul preºedinte al Consiliului Judeþean Gorj, Ion Cãlinoiu, a plecat din PSD înainte de alegerile parlamentare din decembrie 2016, dupã ce a fost scos de pe lista de candidaþi de la Senat. Cãlinoiu a candidat pentru un fotoliu de deputat ca independent, însã nu a obþinut numãrul necesar de voturi. Pesedistul a fost preºedinte al Consiliului Judeþean Gorj între 2004 – 2008, 2008 – 2012, 2012-2016. Baronul Cãlinoiu este unul dintre cele mai vechi cadre ale PSD, acesta devenind membru al PDSR/PSD în 1996.

Tentaþia puterii bate prietenia

ProRomânia, mai „contagioasã“ decît PNL

ProRomânia lui Victor Ponta ºi a lui Daniel Constantin n-a reuºit nici pînã acum sã rupã gura tîrgului. În ciuda „paielor“ pe care fostul premier le-a pus pe „focul“ scandalului privind devoalarea jocurilor de culise dintre diverºi factori decidenþi ºi conducerea DNA, partidul ProRomânia nu a înregimentat nici un pesedist supãrat pe Liviu Dragnea. Nici mãcar în fostul fief al lui Ponta, la Gorj.

Pe de-o parte, acuzaþiile conform cãrora Ponta a dat ºi el, la vremea sa, pe mîna celor de la DNA o serie de foºti grei pesediºti, iar pe de altã parte, lipsa de anvergurã a noii formaþiuni conteazã enorm în calculele fiecãrui politician mai mic sau mai mare. Numai numele de Victor Ponta sau prezenþa acestuia în acelaºi loc au ajuns sã punã pe fugã pe orice social-democrat care, poate cîndva, se afiºa cot la cot cu fostul sãu lider sau se înghesuia sã facã ºi cu acesta vreo pozã, ca sã aibã cu ce se lãuda nepoþilor. Mai mult decît atît, existenþa ProRomânia a condus la împãcarea unor adversari mai vechi din interiorul PSD.

Toþi liderii PSD Gorj au preferat sã boicoteze inaugurarea Sãlii Polivalente din Tîrgu Jiu, ca sã nu dea ochii cu Victor Ponta. Ba chiar viceprimarul PSD al oraºului gorjean, Adrian Tudor, îl acuzã pe primarul liberal Marcel Romanescu de faptul cã ar fi politizat evenimentul. Romanescu a explicat cã au fost invitate oficialitãþi de toate culorile politice, doar cã pesediºtii, deºi au confirmat participarea, au lipsit. „Sînt sigur cã ar fi existat un anume disconfort dacã eram prezenþi în acelaºi loc cu fostul coleg Victor Ponta din cauzã cã presa ne-ar fi luat la întrebãri. S-ar fi creat o altã temã a zilei respective“, a spus viceprimarul Adrian Tudor.

Pesedistul a susþinut cã a participat la o altã activitate, aºa cum au spus ºi alþi colegi de-ai lui. Socialiºtii au lansat semnalul clar cã fostul lor preºedinte nu este deloc binevenit la astfel de evenimente ºi cã edilul liberal al municipiului ar face bine sã nu mai lanseze o nouã invitaþie lui Ponta la inaugurarea stadionului.

Pesediºtii anunþã cã inaugurarea stadionului va fi un megaeveniment, la care va fi invitat ºi primministrul Viorica Dãncilã.

Baronul Cãlinoiu, întîmpinat cu uºa larg deschisã

Dacã nu secretari de stat, mãcar directori

Nici pe fostul baron PSD al Gorjului, Ion Cãlinoiu, cãzut cîndva în dizgraþia conducerii PSD, nu a reuºit Ponta sã-l convingã sã i se alãture în proiectul sãu politic. Tentativele fostului premier de a acapara cît mai multe cadre politice a avut un efect invers în cazul lui Cãlinoiu. Fostul baron a primit undã verde la Liviu Dragnea sã se întoarcã în PSD. Preºedintele organizaþiei Gorj, Florin Cîrciumaru, a anunþat cã centrul ºi-a dat acceptul pentru revenirea lui Cãlinoiu în partid. „Eu personal nu vãd de ce aº putea sã zic nu! Alãturi de domnul Voinea, domnul Morega, domnul Mischie ºi Ion Cãlinoiu a însemnat ceva pentru evoluþia mea, pe linie politicã ºi profesionalã. Au trecut ani în care am sudat o echipã puternicã în PSD cu care am avut rezul-

Pretenþiile liderilor PSD Gorj privind funcþiile de la Bucureºti s-au diluat în ultimele zile. Cei promovaþi în Guvern de organizaþia Gorj ar putea ajunge pe poziþii mai puþin importante decît cele vizate. Preºedintele executiv al PSD Gorj, deputatul Mihai Weber, a recunoscut cã doar un post de secretar de stat este dat ca sigur în acest moment pentru colegii sãi. „E vorba de zile în care vom afla exact pe ce poziþii vor merge unii dintre cei nominalizaþi. Cu siguranþã vom avea cîteva poziþii. Ne dorim cel puþin o poziþie de secretar de stat, pe care cred cã o vom ºi primi“, crede deputatul. Acesta admite ºi cã organizaþia sa s-ar mulþumi ºi cu funcþii de directori de agenþii guvernamentale sau subsecretari de stat.

LAURENÞIU DUMITRESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 13 aprilie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Eºecul „autostrãzii Ford“ (2) Al treilea tronson Primul tronson al drumului expres Craiova – Piteºti va avea o lungime de 17 km ºi ar urma sã fie construit între varianta de ocolire nord a Municipiului Craiova ºi limita judeþului Dolj. Acest prim tronson va traversa teritoriile administrative ale localitãþilor Craiova, Gherceºti, Pieleºti ºi Robãneºti. Cel de-al doilea tronson, format din douã loturi, va avea o lungime de 39,85 km ºi urmeazã sã fie construit între limita judeþelor Dolj ºi Olt ºi limita judeþelor Olt ºi Argeº. Cel de-al doilea tronson va traversa teritoriile localitãþilor Balº, Bîrza, Piatra Olt, Slãtioara, Ulmi, Slatina ºi Valea Mare. Tronsonul al treilea, cu o lungime de 31,75 km, va fi cuprins între intersecþia cu DN 65, în apropierea Municipiului Slatina ºi limita dintre judeþele Olt ºi Argeº.

Tronsonul al treilea va tranzita teritoriile localitãþilor Valea Mare, Priseaca, Scorniceºti, Optaºi, Tatuleºti ºi Coloneºti.

Tronsonul al patrulea are o lungime de 31,81 km, va fi construit între limita administrativã dintre judeþele Olt ºi Argeº ºi intersecþia cu Autostrada 1 Bucureºti – Piteºti ºi va tranzita teritoriile localitãþilor Lunca Corbului, Albota, Costeºti, Bradu, Suseni, Oarja. Pe cei 121,115 km ai drumului expres Craiova – Piteºti se va putea circula cu o vitezã de 130 km la orã. Acest drum va avea patru benzi de circulaþie (douã benzi pe sens) ºi va beneficia de toate elementele de siguranþã specifice unei autostrãzi.

Pentru tronsonul 3 au depus oferte urmãtoarele firme: Alsim Alarko Sanayi Tesisleri ve Ticaret AS; Asocierea Astaldi SpA – Tancrad SRL; Asocierea Construcþii Erbaºu SA – Vahostav SK, as – Trameco SA; Asocierea Impresa Pizzarotti & C SpA – Pizzarotti SA; Itinera SpA; Asocierea PST Group JSC- PST Construction Works SRL – Alpenside SRL – General Trust Argeº SRL – Eurocerad International SRL; Asocierea Spedition UMB SRL – Tehnostrade SRL – Consitrans SRL; Asocierea Tirrena Scavi SpA – Toto SpA Costruzioni Generali. Tronsonul 3 va avea o valoare de 904.819.215,62 lei, fãrã TVA. Pentru tronsonul 4 au depus oferte urmãtoarele firme: Alsim Alarko Sanayi Tesisleri ve Ticaret AS; Asocierea Construcþii Erbaºu SA – Vahostav SK as – Trameco SA; Asocierea Inpresa Pizzaroti &C SpA – Pizzaroti SA; SBI

Impunerea primului „eºec de piaþã“…

Mai este un singur pas, iar primul eºec oficial al economiei de piaþã, bazat pe declaraþiile, actele ºi „prognozele” inventate de guvernanþi, va putea fi atîrnat de noul panou al realizãrilor dedicate partidului! Acolo unde, dupã aceastã înfãptuire „istoricã”, în cele douã decenii ºi jumãtate trecute, vor fi agãþate spre înfierare tovãrãºeascã toate neleguirile economiei de piaþã, din vremea postdecembrismului, fapte ce nu se vor prescrie în noul „ism” tovãrãºesc, ci vor fi aspru sancþionate în vînãtorea de vrãjitoare a rãzbunãrii Istoriei. A rãzbunãrii acesteia pe noi, pentru indolenþa ºi somnul unei întregi naþiuni.

Fie doar ºi pentru faptul cã restrîngerea pieþei ºcolare de carte, concentrare ei în lesa monopolului ºi intenþia creãrii unui editor unic de carte (doar în primã fazã, de manuale ºcolare!) au fost puse ca elemente fundamentale pentru dovedirea necesitãþii intervenþiei statului, din cauza a ceea ce s-ar numi „un eºec de piaþã” – adicã o piaþã care nu mai funcþioneazã bine într-un domeniu, fiind nevoie „de o preluare a activitãþii de o companie a statului”, ºi ar fi trebuit ca întreg proiectul „editorial centralizat” sã fie ars în piaþa

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (83) Bãtuþi ca sã se spele Mulþi dintre deþinuþi erau pur ºi simplu niºte jegoºi. La propriu! Toþi nespãlaþii, era jale cu ei, mai ales cã se fereau de apã ºi sãpun mai rãu ca de poponarii ãia bãtrîni ºi perverºi. Ca sã-i dai cît de cît pe brazdã, trebuia sã ai mult de furcã, aºa cã depindea cam în totalitate de ºeful de camerã.

Cezar era de-a dreptul obsedat cu curãþenia ºi ãia care erau cu el pe camerã ºi nu se spãlau ca lumea îºi luau la bãtaie la fel ca ºi ãia de îl vorbeau pe la spate, adicã pînã nu mai miºcau. Cam la fel fãceam ºi eu. Stãteam cu o nuieluºã mereu în mînã ºi îi bãteam ca sã treacã pe la chiuvetã dimineaþa ºi seara, cã altfel nu voiau sã mai dea jos jegul de pe ei, ai dracu’ nesimþiþi! La baie te scoteau doar o datã pe sãptãmînã. Vinerea, sîmbãta sau duminica, dupã cum aveai programare. Erau 21 de duºuri, însã te scoteau tot pe camere. Nu se exista prin puºcãrii tot ce se spune acum

În Marea Britanie, SUA ºi Europa continentalã, mediul cel mai propice pentru ascensiunea miºcãrilor naþionaliste, xenofobe ºi populiste au fost comunitãþile care îºi simt ameninþate statutul economic ºi social prin salarii care stagneazã sau sînt în scãdere, prin creºterea inechitãþii, închiderea fabricilor, erodarea infrastructurii ºi a nivelului de trai, precum ºi creºterea imigraþiei ºi a pluralismului cultural.

Yascha Mounk, profesor la Harvard, susþine într-un interviu cã oamenii simt cã actualul sistem politic nu mai poate îndeplini unul dintre dezideratele de bazã ale unei democraþii, ºi anume transpunerea opiniei populare în politici publice.

Asta din cauza cã între clasa politicã ºi cea mai mare parte a populaþiei s-a produs o prãpastie din ce în ce mai mare, care a produs rupturi care acum sînt iremediabile.

Un alt motiv evidenþiat de Monk în ceea ce priveºte indiferenþa din ce în ce mai mare faþã de democraþie ºi entuziasmul în creºtere pentru alternativele autoritare, în special în rîndul tinerilor, este distanþa istoricã în creºtere faþã de orice experienþã directã a ororilor fascismului german sau comunismului sovietic - peste douã treimi dintre americanii mai în vîrstã considerã cã este extrem de important sã trãim într-o democraþie; însã mai puþin de o treime dintre „millennials” considerã asta. În plus, în 1995, doar unul din ºaisprezece oameni credea cã un regim militar este un sistem bun de guvernare; astãzi, unul din ºase oameni crede asta.

Ideologi precum Steve Bannon, fost strateg al Casei Albe în mandatul lui Donald Trump ºi invitat de onoare al

Congresului partidului lui Marine Le Pen, viseazã un proiect de unificare a naþionaliºtilor de stînga ºi de dreapta ºi o revenire la statul etnocratic. Acestora trebuie sã li se opunã însã o alianþã puternicã de suporteri ai democraþiei ºi statului de drept, sau, dupã cum spune senatorul democrat Chris Murphy, de a construi noi alianþe în cadrul societãþilor noastre ºi între societãþile noastre pentru a obþine din nou sprijinul popular pentru actuala ordine democraticã.

Lumea se aflã, aºadar, într-un punct de cotiturã, dupã cum susþine ºi Larry Diamond într-un articol recent. În întreaga lume, tot multe democraþii atîrnã de un fir de aþã ºi autocraþii pregãtesc asalt dupã asalt asupra a ceea ce rãmîne din libertatea pe care o avem. Douã elemente le-ar putea sta în cale: presiuni din interior, din partea unei societãþi civile care nu acceptã drumul cãtre întunericul autoritarismului, dar ºi din exterior, în special dinspre Statele Unite ºi Uniunea Europeanã.

România este fix în aceeaºi situaþie. Evoluþia noastrã din urmãtoarea perioadã ne va decide destinul: rãmînem de partea corectã a istoriei ºi apãrãm modelul democraþiilor liberale sau retrãim experenþa sinistrã a autoritarismului.

Putem fi un exemplu elogiat la nivel internaþional de rezistenþã activã ºi de luptã pentru valorile occidentale – aºa cum am fost în perioada protestelor faþã de Ordonanþa 13 – sau ne putem îndepãrta tot mai mult de acestea, permiþînd unei clici corupte sã ne captureze statul, aºa cum se întîmplã de atunci pe zi ce trece, pe (ne)simþite.

Democraþia liberalã este departe de a fi perfectã, dar este întotdeauna preferabilã alternativei. Noua alianþã de apãrare a modelului occidental se mobilizeazã acum, la nivel global. E timpul unei mobilizãri ºi în România – o mobilizare care sã uneascã forþele civice ºi politice în jurul unui singur obiectiv: mai multã Europã. Cu tot ce decurge de aici: de la adoptarea monedei unice la piaþa unicã a energiei ºi infrastructurã pe bune spre inima Europei. Altfel spus: e timpul sã ne integrãm cu adevãrat în Uniunea Europeanã. Dacã asta nu se va întîmpla în urmãtorii 3-4 ani, este probabil sã nu se mai întîmple niciodatã. Mizele sînt mai mari ca oricînd, iar România trebuie sã rãmînã de partea corectã a istoriei. Asta încã depinde de fiecare dintre noi, cu trei condiþii: (1) sã înþelegem ce se întîmplã la nivel naþional ºi global; (2) sã ne pese; ºi (3) sã facem ceva.

Sfîrºit SEBASTIAN BURDUJA

publicã! Nu sã ajungã subiect de dezbatere, sã capete apoi o formã legislativã ºi, iatã, sã treacã acum atît de uºor de prima camerã a Parlamentului.

Pentru cã nu doar monopolul statului asupra cãrþii devine eºafod al economiei de piaþã, ci însãºi fundamentarea noþiunii de eºec al privaþilor, ca justificare de intervenþie imediatã a statului, se constituie într-o furcã ismocriptocaudinã ce va descãrna aproape trei decenii de cãutãri, de paºi, de un mers democratic, cu mai bunele ºi mai relele lui. ªi este ºi vina noastrã! Pentru cã în trei decenii nu am fost în stare sã definim noi, ca spaþiu privat în extindere, nu spre interesul nostru „privat”, ci spre apãrarea democraþiei ºi a libertãþilor economice, rolul, mãsura de acþiune, prevenþia, îndrumarea sau intervenþia, dar ºi responsabilitãþile statului în acþiunile proprii (majoritar dovedite ca eºecuri).

Am lãsat o hidrã sã reînvie, iar acum zeci de capete aºteaptã sã devoreze fundamentele economiei de piaþã.

Evident, dupã constituirea unei edituri unice pentru manualele ºcolare (la rîndul lor… unice), mai mult sau mai puþin „socialiste”, va urma ºi domeniul distribuþiei de carte ºcolarã. Iar privaþii vor mai fi împinºi de pe o felie, distribuþia de carte, pe care au menþinut-o în viaþã cu multe sacrificii. De fapt, „statul” vrea sã vinã acum sã ia caimacul mediului privat. Sã acapareze acele domenii care au fost

salvate ºi eficientizate de iniþiativa privatã, sã se aºeze la noile „sinecuri” pe care le acapareazã atît de grosolan pentru gurile politice. Doar cã s-a dovedit de atîtea ori cã statul este un prost administrator. Iar încercarea de a manageria un segment care s-a bazat pe concepþii (ºi sacrificii) total necunoscute unor directori bugetofagi s-a sfîrºit întotdeauna cu un eºec. Iar în momentul în care statul îºi va fi asigurat cei doi primi „monºtri”, o editurã unicã ºi un difuzor unic de carte ºcolarã, îºi va extinde ciuperca de partid unic ºi peste restul pieþei de carte, editurile private (ºi difuzorii privaþi de carte) urmînd a fi ºi mai bine înºurubaþi într-un þintar în care spaþiul de manevrã va fi restrîns spre zero.

Guvernanþii ºi aleºii ºi-au dat aºadar acceptul scoaterii Editurii pedagogice, în reaºezarea acesteia ca editor unic de carte ºcolarã, de sub simpla coordonare a Ministerului Învãþãmîntului, prin transcrierea noi fiºe de post în statutul de subordonare faþã de minister. Iar pe locul de coordonare vor fi împinse acele edituri private care vor sã mai activeze pe piaþã. ªi vor fi probabil destule care vor face pactul cu „diavolul”, suficiente cît sã aibã guvernanþii ce sã arate lumii, dovadã cã în România existã, nu-i aºa?!, (ºi) ceva democraþie…

CEZAR ADONIS MIHALACHE

despre fazele cu aruncatul sãpunului la duº, sã se aplece ãia ºi sã-i ardã la popou, cã doar toþi ãºtia ºmecherii nu îi suportam pe hãmãlãi. Dar, ce-i drept, se mai fãcea caterincã, cã alte distracþii oricum nu prea erau. Unii se fãceau cã-i sperie pe primari, îi luau ºi îi þinea forþat, þipînd la restul: - Hai, bãi, pe prospãturã, daþi-i cep!

- Stai aºa, mai þine-l un pic!

- Hai, bãi, odatã, cã se zbate fraieru’! Însã era doar vrãjealã d’asta. Plus cã dacã acela zbiera, venea gaborul ºi îþi luai mandat special pentru fapta asta. În schimb, se mai întîmplau tot felul de scandaluri, mai ales cînd aveai sãpunul pe ochi, te trezeai cu cîte o sovieticã în bãrbie de nici nu ºtiai care te-a ars. Doar þi-o luai de ziceai cã þi-a picat tavanul în cap. Împãrþeala pe camere se fãcea la nimerealã. Dacã aveai blaturi ca lumea, cu 10-15 pachete de þigãri date la plutonier puteai sã schimbi camera, pentru cã toþi erau corupþi acolo.

Stãteai toatã ziua degeaba ºi rãbufneai nervos de la te miri ce, aºa cã scandalurile porneau adesea de la tot felul de nimicuri: - Hai, mai zi-mi o datã faza aia care mi-ai povestit-o ieri, s-o audã ºi ãºtia, cã m-am tãvãlit de rîs.

- N-am chef azi.

- Da’ ce mã intereseazã pe mine cheful tãu! Spui sau o cauþi cu mine! Hai sã ne batem!

Astfel era de ajuns ca sã se ia la bãtaie doi deþinuþi care pînã atunci erau cei mai buni tovarãºi de pe camerã. Bine, cã tot de la barbut se iscau cele mai multe cãsãpeli, asta se înþelege. La fel, ºi îmbîrligãturile erau la ordinea zilei, asigurau subiecte de discuþie pentru zile întregi: - Vezi cã a zis ãla de tine cã te face cînd vrea muºchiu’ lui!

- Nu cred.

- Jur pe familia mea cã l-am vãzut eu cînd s-a uitat urît în spatele tãu, o cautã cu tine. ªi atunci, cel care afla îl scotea imediat pe interval pe cel pîrît, fãrã ca de obicei sã mai cerceteze dacã are vreo vinã pe bune sau totul nu e decît o cardealã ieftinã. Pentru cã erau ºi o distracþie bãtãile astea, chiar cele mai apreciate din puºcãrie.

International Holding AG; Asocierea PST Group JSC – PST Construction Works SRL – Alpenside SRL – General Trust Arges SRL – Eurocerad International SRL; Asocierea Spedition UMB – Tehnostrade SRL – Consitrans SRL; Asocierea Tirrena Scavi SPA – TOTO SpA Construzioni Generali. Valoarea estimatã a Tronsonului 4 este de 909.669.122,09 lei, fãrã TVA.

Sfîrºit COTIDIANUL.RO

Istoria nu consemneazã niciodatã data exactã cînd o democraþie moare (2)

(va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 13 aprilie 2018

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE Care este miza gazelor din Marea Neagrã

Noth Stream 2 cãtre Germania cu o capacitate de 55 de miliarde de mc. Dar pot lua piaþa Ucrainei ºi a Bulgariei, ceea ce înseamnã o loviturã puternicã, inclusiv de imagine, la adresa Rusiei.

Ultimele evenimente derulate în jurul rezervelor de gaze din Marea Neagrã aratã cã mai toatã lumea a avut o percepþie greºitã, anume cã acestea vor fi preluate la þãrm de Transgaz, transportate prin conducta Þãrmul Mãrii Negre – Podiºor, apoi introduse în BRUA, de unde vor lua calea cãtre Ungaria. În Austria, aºa cum era planul iniþial, nu se ºtie cît ºi dacã vor mai ajunge, deºi acesta era traseul ales de cãtre România, Transgaz ºi UE (care ºi finanþeazã aceastã „autostradã a gazului“), pentru cã Ungaria a decis sã schimbe regula jocului ºi sã opreascã BRUA pe teritoriul ei. Ungurii au anunþat public cã nu vor face reverse flow (flux bidirecþional de gaze) cãtre Austria, dorind ca dispecerizarea gazului din BRUA sã se facã la Budapesta, nu la Viena. Curios este faptul cã vecinii nu sînt în procedurã de infrigement din partea Comisiei Europene pe aceastã speþã, deºi Transgaz ºi România sînt, ºi doar pentru o întîrziere în asigurarea reverse flow pe relaþia cu Bulgaria. În orice caz, ungurii au ºi acþionat decisiv în urmãrirea intereselor lor energetice, douã firme de-ale lor rezervînd toatã capacitatea de transport pe BRUA – 4 miliarde de metri cubi anual, pe relaþia RO-HU, pe urmãtorii 15 ani. „În scurt timp vom semna un acord care ne va permite ca, în urmãtorii 15 ani, sã importãm peste patru miliarde metri cubi de gaze naturale din România“, a spus, în februarie, Viktor Orban, premierul Ungariei. „Era monopolului gazelor ruseºti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea sã ne acoperim peste jumãtate din importuri din alte surse, în acest caz din România“, a adãugat premierul ungar. Anterior, agenþia ungarã de presã MTI anunþa cã România va pune la punct condiþiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria pînã în 2020, în conformitate cu acordul semnat pe 7 februarie la Bucureºti, de miniºtrii de Externe din cele douã þãri, Peter Szijjarto ºi Teodor Meleºcanu.

„Intoxicare“ ungureascã cu gaze

Ruta cãtre Austria, validã doar pe hîrtie Imensul scandal mediatic stîrnit de declaraþiile premierului ungar, concentrat pe ipoteza cã România pune la dispoziþia Ungariei rezervele sale strategice de gaz, a pornit pe premise false. În primul rînd, licitaþia organizatã de Transgaz a fost în concordanþã cu cerinþele UE, la ea a participat inclusiv Petrom, care este printre firmele ce vor extrage gaze din Marea Neagrã ºi care urmãreºte interesele acþionarului austriac OMV, dar a pierdut. Ofertele celor douã firme ungureºti au fost cele mai bune, ele vor prelua, la graniþã, gazul din BRUA. Deºi toatã lumea a privit acest lucru ca o tragedie, grupurile parlamentare PMP ºi USR cerînd ºi comisie de anchetã a Transgaz pentru eventuale înþelegeri oculte cu Ungaria, realitatea este cã: * Gazul din Marea Neagrã nu mai este al României, zãcãmintele fiind concesionate de cãtre stat, pe 50 de ani, consorþiilor ExxonMobil – Petrom, Carlyle Group ºi Romgaz – LukOil. Ele decid unde îl vînd. * BRUA nu are ca scop principal sã care gazul din Marea Neagrã în Vest ci, mai degrabã, sã asigure o alternativã UE, cu precãdere un culoar cãtre energia caspicã, din Azerbaidjan. Astfel, prin Bulgaria, la BRUA se va face conectarea gazoductelor TAP ºi TANAP, care aduc gaz din Caspica, proiect deja în derulare. Ieºirea BRUA din secþiunea de pe teritoriul României are o capacitate limitatã – 1,5 mld de metri cubi acum, 4 miliarde, în 2021, dupã investiþii de zeci de milioane de euro în extindere de capacitate, deci nu foarte pretabilã pentru evacuarea a cel puþin 6 miliarde de mc din Marea Neagrã, producþia preconizatã, la orizontul lui 2022. Exxon – Petrom ºi Carlyle au la îndemînã o altã rutã de transport, deja existentã ºi de mari dimensiuni, cãtre þãri din Europa ºi UE, anume conductele de tranzit din Dobrogea, Isaccea – Negru Vodã. Pînã acum doi ani, toate trei erau rezervate pe ani de zile de Gazprom, pentru a-ºi transporta gazele cãtre sudul Europei. În 2016 a expirat contractul pentru prima anul trecut, ºi pentru T3. T2 va fi liberã în 2022. Practic, acum sînt disponibile pentru transport cãtre Ucraina, punctul Isaccea, ºi Bulgaria, punctul Negru Vodã, conducte cu o capacitate de aproape 20 de miliarde de mc, mai mult decît suficient pentru a „evacua“ toatã producþia anualã pe care ar putea-o sã o extragã companiile din Marea Neagrã. * Americanii din Marea Neagrã, Carlyle ºi Exxon, au de dus ºi o luptã geopoliticã în regiune, nu numai comercialã. Este extrem de greu sã concureze Gazprom în Austria ºi Germania, aceste pieþe fiind tradiþional ale Gazprom, care construieºte în prezent un nou gazoduct

Cu o asemenea rutã, ca aceea din Dobrogea, cãtre export, nu este de mirare cã anunþul Ungariei cã vrea sã schimbe din mers regulile jocului, în ceea ce priveºte BRUA, nu a surprins prea mult companiile cu concesiuni în Marea Neagrã. De fapt, acestea pãreau chiar pregãtite pentru un asemenea scenariu. Iatã ce a spus recent Manfred Leitner, membru al board-ului executiv OMV, patronul Petrom: „Nu ne amuzã deloc faptul cã, acum, conducta BRUA se opreºte în Ungaria. Este acum în discuþie atragerea Slovaciei în proiect, dar nu este o variantã care sã ne convinã, pentru cã asta înseamnã costuri suplimentare pentru clienþii noºtri. Din aceastã cauzã, traseul nu este conexiunea idealã. Ideea este cã nu tot gazul trebuie sã se ducã spre Vest“, a spus Leitner. Mesajul transmis de austrieci este mai mult decît clar: gazul va ajunge oricum la clienþi, fie cã va fi transportat prin Ungaria, fie prin Bulgaria ºi coridorul sudic de transport. Sau, de ce nu, poate „urca“ spre Ucraina, care are un consum uriaº, 50 de miliarde de mc anual ºi nu mai cumpãrã de doi ani gaze de la ruºi, din pricina problemei cu Crimeea.

Prin urmare, anunþul triumfalist al lui Viktor Orban, cum cã Ungaria se va securiza energetic cu gazele din Marea Neagrã, trebuie privit mai degrabã din punct de vedere politicianist, avînd în vedere cã acesta este angajat în lupta electoralã pentru alegerile generale din Ungaria, nu ºi scriptic. Mai ales cã încã nu s-a extras nimic din Marea Neagrã, nici mãcar nu s-a luat decizia finalã de investiþie, deci contracte de vînzare gaze nu se pot semna pe ceva inexistent.

O sursã din piaþa energiei ne-a precizat cã, de la început, preferinþa producãtorilor din Marea Neagrã pentru exportul gazelor este prin conductele de tranzit dobrogene, nicidecum prin BRUA. „Scopul BRUA este altul: o alternativã pentru UE, o încercare de a aduce energia caspicã în inima Europei. Dar, cea mai sigurã ºi de capacitate mare rutã este cea din Dobrogea, cãtre Bulgaria, Serbia, spre Austria sau Grecia sau chiar Italia. Sã nu uitãm cã Transgaz liciteazã, cu ºanse mari, ºi este susþinutã de BERD, pentru transportatorul DESFA Grecia, care opereazã un terminal GNL (gaz natural lichefiat). Gazul din Marea Neagrã poate ajunge rapid la acest terminal, de unde sã fie trimis în tot bazinul Mediteranei. Austria ºi Germania oricum vor mai rãmîne o bunã perioadã de timp ancorate la importurile de gaz rusesc. Au o istorie lungã împreunã“, spune sursa.

Ca sã fie mai clar, sã fim atenþia la aceastã declaraþie a Marianei Gheorghe, directorul Petrom: „În aceastã perioadã noi purtãm discuþii ºi analizãm scenarii de vînzare pe astfel de pieþe din vecinãtate, dar ele trebuie sã fie calibrate cu disponibilitatea de interconectivitãþi între România ºi pieþele potenþiale. Nu avem nici un contract încheiat la aceastã orã“. Termenul-cheie este disponibilitatea de interconectivitãþi. Or, peste doi ani, cînd Exxon – Petrom estimeazã sã înceapã exploatarea gazelor, o singurã interconectivitate va fi certã: cea care este ºi acum, prin Dobrogea, cãtre sudul Europei ori Ucraina.

Carlyle Group estimeazã începerea producþiei în Marea Neagrã peste 2-3 ani. Potrivit lui Sorin Gal, preºedinte ANRM, în 2024 exportul de gaz din Marea Neagrã va atinge cel puþin 6 miliarde de metri cubi anual. România nu poate consuma acum gazele care vor veni din mare, pentru cã nu are industria de îngrãºãminte, iar petrochimia este la un nivel foarte jos. Astfel, singura soluþie este exportul. Þara noastrã consumã acum circa 12 miliarde de mc de gaze, din care 11,5 sînt produse local de Petrom ºi Romgaz.

Ultimele estimãri ale ANRM estimeazã rezervele din Marea Neagrã la circa 200 de miliarde de metri cubi.

Guvernul înfiinþeazã mega-comisia care va coordona trecerea României la euro Paºii pe care România trebuie sã îi urmeze pentru a adopta moneda unicã euro în 2024 vor fi iniþiaþi, urmãriþi ºi coordonaþi de cãtre o comisie care va avea printre membri pe prim-ministru, guvernatorul BNR, preºedinþii de la Statisticã ºi Prognozã, reprezentanþi ai Administraþiei Prezidenþiale ºi Academiei Române, se aratã în textul unei Hotãrîri de Guvern, publicatã pe site-ul SGG. Pe perioada în care va funcþiona aceastã Comisie, activitatea Comitetului interministerial care se ocupa de problema tre-

)

POLITICÃ

cerii la euro va fi suspendatã. „În vederea promovãrii acþiunilor ºi reformelor necesare modernizãrii economiei româneºti pentru trecerea la moneda euro, prin consens naþional, se constituie Comisia naþionalã de fundamentare a Planului naþional de adoptare a monedei euro, denumitã în continuare Comisia Naþionalã, structurã fãrã personalitate juridicã. La baza activitãþii comisiei se aflã exprimarea liberei opinii, promovarea consensului ºi asigurarea caracterului unui proiect deschis. Comisia Naþionalã are rol de a pregãti calendarul de intrare a României în Mecanismul unic de supraveghere ºi de adoptare a monedei euro precum ºi acþiunile necesare pentru pregãtirea economiei ºi societãþii româneºti, asumate prin consens de toþi participanþii ce vor fi incluse în proiectul Planului naþional de adoptare a monedei euro”, se aratã în HG.

Toatã lumea, la Comisie Cît despre membri, numai „unu ºi unu”, care, in genere, vor asigura reprezentarea la nivelul întregii þãri. Cel puþin 70 de persoane, inclusiv politicieni de la toate partidele ºi trimiºi ai consiliilor judeþene. Conducerea Comisiei este asiguratã de doi co-preºedinþi, prim-ministrul României ºi preºedintele Academiei Române ºi de doi vicepreºedinþi, respectiv guvernatorul Bãncii Naþionale a României ºi un viceprim-ministru desemnat de primul-ministru prin decizie.

O astfel de participare largã are ca scop, spune Guvernul, sã creeze un consens naþional cu privire la strategia pe care trebui sã o adopte România în vedere unui pas atît de important cum este renunþarea la moneda naþionalã ºi adoptarea euro ca monedã unicã.

Astfel, gãsim aici 2 reprezentanþi ai Consiliului de Programare Economicã ºi alþi experþi independenþi desemnaþi prin decizie a primului-ministru, 2 reprezentanþi ai Academiei Române, cîte un expert desemnat de fiecare partid politic parlamentar, 2 reprezentanþi ai Administraþiei Prezidenþiale, cîte un reprezentant al confederaþiilor patronale ºi sindicale, Ministrul finanþelor publice, Guvernatorul Bãncii Naþionale a României ºi Preºedintele Autoritãþii de Supraveghere Financiarã, 5 „personalitãþi ale ºtiinþei, culturii ºi vieþii academice universitare, desemnate prin decizie a prim-ministrului la propunerea Academiei Române ºi Consiliului de Programare Economicã, 5 reprezentanþi ai organizaþiilor neguvernamentale ºi ai societãþii civile( cu experienþã în domeniul economic), desemnaþi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Academiei Române, cîte un reprezentant al structurilor asociative ale consiliilor judeþene, municipiilor, oraºelor ºi comunelor, Preºedintele Institutului Naþional de Statisticã, Preºedintele Comisiei Naþionale de Prognozã.

Atribuþii Conform Guvernului, principalele atribuþii ale Comisiei Naþionale sînt: a) elaborarea Planului naþional pentru trecerea la moneda euro ºi a calendarului acþiunilor necesare pentru adoptarea monedei euro; b) evaluarea stadiului de îndeplinire a criteriilor de convergenþã; c) evaluarea cadrului legislativ în vigoare ºi pregãtirea de noi proiecte legislative pentru introducerea monedei euro; d) pregãtirea sistemului statistic naþional pentru actualizarea seriilor de date; e) monitorizarea pregãtirii sistemelor naþionale pentru trecerea la moneda euro, modificarea/compatibilizarea sistemului de plãþi, a contabilitãþii naþionale (dezvoltarea de ghiduri pentru societãþi privind aspectele contabile); f) identificarea acþiunilor necesare ºi a entitãþilor care sã fie implicate în organizarea de campanii de informare a publicului larg privind adoptarea euro, dezvoltarea ºi actualizarea unor site-uri dedicate ºi înfiinþarea de puncte info help-desk pentru cetãþeni ºi companii. Comisia Naþionalã se va asigura cã publicul este informat clar, obiectiv, în timp util ºi cu acurateþe ridicatã despre adoptarea monedei euro; g) stabilirea ºi monitorizarea elementelor specifice – circulaþia paralelã a monedei naþionale – euro; perioada afiºãrii preþurilor în moneda naþionalã ºi euro.

Comisia va putea înfiinþa grupuri de lucru tematice, iar experþii care vor lucra aici vor putea fi detaºaþi din diverse instituþii implicate, la nominalizarea Conducerii.

Salarizarea lor va rãmîne cea din instituþia de provenienþã.

Comisia Naþionalã va prezenta pentru asumare politicã calendarul de trecere la moneda euro ºi Planul naþional de adoptare a monedei euro pînã la data de 15 noiembrie 2018. Pe perioada cît funcþioneazã Comisia Naþionalã, activitatea Comitetului interministerial pentru trecerea la moneda euro se suspendã. Cheltuielile legate de funcþionarea ºi activitatea specificã a Comisiei Naþionale se asigurã din bugetul SGG. MIHAI SOARE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 13 aprilie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Dodon: Ne place, nu ne place, au fost diferite etape Preºedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat cã nu urãºte România ºi cã nu a fost ºi nu va fi antiromân, însã a avertizat cã se opune categoric tuturor miºcãrilor unioniste. „Eu nu am fost, nu sînt ºi nu voi fi niciodatã antiromân.

Categoric, nu. Românii sînt prietenii, fraþii noºtri. Dar eu sînt categoric antiunionist. Noi nu putem sã fim antiromâni pentru cã noi avem diferite etape de istorie comunã. Ne place, nu ne place, au fost diferite etape. Din 1359 pînã în 1812, Moldova a fost o þarã foarte mare. Dupã 1812, cînd, într-a doua jumãtate a Secolului XIX a fost creatã România, a fost recunoscut acest proces, inclusiv de Basarabia, care era parte a Imperiului Rus. Mai tragice, mai bune. Dar românii sînt prietenii noºtri. Noi nu putem sã fim antiromâni ºi nici nu ne dorim acest lucru. Dar noi sîntem categoric antiunioniºti ºi aceastã abordare este a majoritãþii covîrºitoare a cetãþenilor Republicii Moldova”, a declarat Dodon. Liderul de la Chiºinãu a criticat în repetate rînduri acþiunile unioniste de pe ambele maluri ale Prutului ºi a avertizat cã va sesiza ONU ºi Consiliul Europei despre declaraþiile unor oficiali români privind unirea dintre cele douã state. Cu toate acestea, Dodon a precizat cã este dispus sã colaboreze cu oficialii de la Bucureºti. „Într-o anumitã perioadã, cînd nu fãceam politicã, în fiecare an mergeam la schi în România. În ultimii ºapte sau cinci ani, prima oarã am fost în România cu douã sãptãmîni în urmã, cînd am trecut prin aeroportul din Bucureºti în drum spre muntele Athos. Eu sînt deschis colaborãrii. Am transmis acest mesaj ºi conducerii României. Dacã ei considerã, din careva argumente politice pentru ei, cã nu este timpul, este decizia lor. Noi sîntem deschiºi pentru dialog”, a adãugat preºedintele Republicii Moldova.

COTIDIANUL.RO

Cum vede Trump relaþia sa cu Putin Donald Trump, preºedintele Statelor Unite, a afirmat cã poate avea o relaþie bunã cu omologul sãu rus Vladimir Putin, însã a atras atenþia cã nimeni nu a fost la fel de dur în relaþia cu Rusia precum a fost el, informeazã site-ul agenþiei de presã Reuters. Declaraþiile preºedintelui american au fost fãcute în cadrul unei conferinþe de presã susþinutã alãturi de preºedinþii Estoniei, Lituaniei ºi Letoniei. „Sã te înþelegi cu Rusia este un lucru bun. Cred cã pot sã am o relaþie foarte bunã cu Rusia ºi cu preºedintele Putin ºi, dacã s-ar întîmpla asta, ar fi un lucru bun. Însã existã o mare posibilitate ca acest lucru sã nu se întîmple”, a declarat Trump.

De asemenea, Trump a precizat cã „nimeni nu a fost la fel de dur cu Rusia” precum a fost el, subliniind faptul cã a cerut insistent creºterea cheltuielilor militare pentru a îmbunãtãþi capabilitãþile militare americane ºi cã a fãcut din SUA un important competitor pentru Rusia pe piaþa energiei. „Sîntem independenþi din punct de vedere energetic. Sîntem exportatori de energie. Acesta nu este un lucru bun pentru Rusia. O sã avem cea mai puternicã

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (9) România - sub scut sau pe scut?

Fãcînd parte integrantã din NATO, România (armata, în principal, ºi o parte din resurse), este obligatã sã se achite de sarcinile asumate prin diferite tratate ºi alte documente, participînd la diverse misiuni în cadrul Alianþei.

Cînd, acum 14 ani, am aderat la Alianþa Nord-Atlanticã, s-au dezvãluit douã aspiraþii, fiecare din cele douã entitãþi (România ºi NATO) manifestînd atracþii diferenþiate: România – de „fricã” sã nu rãmînã „în afara Europei”, ºi sã avem un tovar㺠de drum, puternic (ºi rãzboinic), care sã ne sarã în ajutor, dacã vreun vecin, eventual de la Rãsãrit, ne calcã pe bãtãturã; NATO – s-a autofelicitat pentru cã a prins în lanþul Alianþei veriga lipsã, de la flancul estic, dorind sã poziþioneze aici un fel de „sperietoare” pentru colosul de naþiuni, care este Federaþia Rusã.

Intrînd în horã, România a înlocuit cazaciocul cu polca ºi twist-ul, începînd sã risipeascã bani pe integrare, aºa cum i se cerea de la Bruxelles – nota bene – în detrimentul unor sectoare ale societãþii româneºti, vitregite din start. Iatã, pentru anul 2018, bugetul MapN este de 18.164,9 milioane de lei, fiind cu 11% mai mare faþã de anul trecut. E mult?

armatã de pînã acum. Nu este chiar un lucru minunat pentru Rusia”, a afirmat preºedintele SUA. Trump a lãudat statele baltice pentru respectarea obiectivului de a aloca 2% din PIB pentru apãrare, iar preºedinþii Estoniei, Lituaniei ºi Letoniei ºi-au exprimat încrederea în angajamentele de securitate ale administraþiei Trump.

CONSTANTIN DUÞU

Rãzboiul hibrid, „strategia fuziunii“ ºi apusul libertãþilor Dupã cum criza financiarã din 2008 ºi criza economicã ce a urmat au marcat finalul prosperitãþii ºi al unui mod de viaþã în societãþile occidentale, aduse tot mai mult, prin acorduri de liber schimb sau prin mîna forte a preºedintelui Donald Trump, la un numitorul comun chinez sau american al modului de organizare, tot aºa, intervenþia rusã în Ucraina ºi rãzboiul informaþional Est-Vest marcheazã încheierea vîrstei de aur a libertãþii de exprimare ºi a diplomaþiei, adusã acum la cel mai mic numitor impus de dorinþa de hegemonie a marilor puteri.

O expresie a acestui recul al libertãþilor a fost Strategia Naþionalã de Securitate a Rusiei din 2015, care a teoretizat ceea ce analiºtii vestici numesc „rãzboiul hibrid“. O nouã expresie a „rãzboiului hibrid“ este acum noul National Security Capability Review din Marea Britanie, bazat pe aºanumita „strategie a fuziunii“. Pe scurt, nu numai instituþiile de forþã, ci toate departamentele guvernului britanic ºi toate agenþiile sale vor juca un rol în strategia de securitate, cu scopul de a împiedica nu numai acþiunile grupãrilor teroriste, ci ºi „modelul agresiunii de stat a Rusiei. Prin noua sa strategie, guvernul britanic are în vedere modernizarea forþelor armate, a capabilitãþilor cibernetice, dar ºi extinderea influenþei presei deþinute de stat, întãrirea acþiunilor de contrapropagandã, extinderea ajutoarelor de dezvoltare pentru „statele ºi regiunile fragile“. Cu alte cuvinte, fie cã este vorba de economie, de presã, de ajutoare de stat, totul este parte a agendei securitare ºi totul se va mobiliza într-un acerb rãzboi informaþional.

Noua strategie britanicã de securitate este lesne de înþeles din perspectiva poziþiei oficiale în cazul spionului rus otrãvit, susþin oficialii de la Londra, de agenþii statului rus acþionînd pe teritoriu britanic. Însã o asemenea strategie, chiar dacã promite sã respecte „independenþa BBC, a British Council ºi a multor altor instituþii britanice“, riscã sã reducã mult din libertatea pe care Vestul o clameazã. „Dacã proiectarea forþei britanice va intra în zona urîtã a propagandei ºi a dezinformãrii cu care ne-a obiºnuit acum Rusia, aceasta nu va face decît sã submineze puterea ºi influenþa Marii Britanii“, avertizeazã Leonid Bershidsky, într-un articol publicat de Bloomberg.

CÃLIN MARCHIEVICI

a Siriei. „Vom pleca din Siria foarte curînd. Îi vom lãsa pe alþii sã se ocupe de ei (n.red. de membrii Stat Islamic). (…)

Trebuie sã ne întoarcem în þara noastrã, acolo unde vrem sã fim“, a declarat preºedintele SUA. „Am cheltuit miliarde de dolari în Orientul Mijlociu ºi ce am primit în schimb?

Nimic“, a adãugat Trump. Declaraþiile abrupte ale lui Trump au venit imediat dupã ce un militar american ºi unul britanic ºi-au pierdut viaþa în explozia unui dispozitiv improvizat în Manbij, una dintre þintele ofensivei turce din Siria. Preºedintele SUA a fãcut declaraþiile cu o zi înaintea unei discuþii telefonice cu preºedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care cere tot mai vehement ca trupele SUA care sprijinã Forþele Democrate Siriene (majoritar kurde) sã se retragã din Manbij, în nordul Siriei, ºi sã lase cale liberã armatei turce ºi aliaþilor din miliþiile anti-Assad. „SUA trebuie sã transfere controlul în Manbij de la organizaþia teroristã (cum sînt catalogate FDS în Turcia) cãtre adevãraþii stãpîni ai locului“, a declarat Erdogan.

Izbucnirea lui Erdogan Cînd Donald Trump vorbea despre posibila retragere a SUA din Siria ºi despre lãsarea aliaþilor kurzi la mila forþelor turce, preºedintele Emmanuel Macron primea la Paris o delegaþie a kurzilor, arabilor ºi creºtinilor din nordul Siriei. Potrivit publicaþiei „Kurdistan24“, Macron i-ar fi asigurat pe kurzi cã în zonã vor fi desfãºurate „foarte repede“ un numãr nespecificat de trupe speciale franceze.

Reuters a notat doar cã Macron „a asigurat FDS de sprijinul Franþei în stabilizarea securitãþii în nordul Siriei, în cadrul unei guvernãri incluzive ºi echilibrate“. Reacþia Turciei a fost promptã. „Cine sînteþi dumneavoastrã ca sã vorbiþi despre o mediere între Turcia ºi o organizaþie teroristã“, a izbucnit preºedintele Erdogan la adresa omologului francez. „Cei care ieri îi gãzduiau pe teroriºti la cel mai înalt nivel trebuie sã ºtie cã aceasta este doar expresia inamiciþiei faþã de Turcia“, a spus Erdogan.

Kurzii, victimele înþelegerii ruso-turce

Franþa este þara care, cel puþin declarativ, se pregãteºte sã preia rolul Statelor Unite în Siria, dupã ce preºedintele Donald Trump a sugerat cã trupele americane s-ar putea retrage, iar Casa Albã a blocat fondurile de peste 200 de milioane de dolari alocate pentru reconstrucþia post conflict

În timp ce administraþia Trump a sugerat în mod surprinzãtor o posibilã retragere militarã din Siria, iar preºedinþii Franþei ºi Turciei se plasau pe poziþii antagonice, oficialii de la Moscova par sã fi încheiat un nou troc cu Ankara. Trupele ruse prezente în localitatea Tal Rifat, între Afrin ºi Alep, au fost retrase din calea ofensivei turce împotriva kurzilor, numitã „Ramura de mãslin“. Ironic, aviaþia rusã a fost cea care a ajutat forþele kurde sã smulgã Tal Rifat, în 2016, din mîinile rebelilor anti-Assad, iar acum trupele ruse ºi aviaþia rusã lasã mînã liberã Turciei ºi aceloraºi rebeli sã preia localitatea. „Turcii ºi ruºii au ajuns la un acord. Vor sã-i pedepseascã pe kurzi pentru cã au colaborat cu americanii“, spune comandantul trupelor kurde din Tal Rifat, citat de Al-Monitor. Înþelegerea dintre Ankara ºi Moscova face parte dintr-o negociere mai amplã privind viitorul Siriei: în timp ce îºi ia mîna de pe zonele controlate de kurzi în nordul Siriei ºi la vest de Eufrat, permiþînd Turciei sã-ºi impunã aici controlul prin interpuºi, Rusia solicitã Turciei sã renunþe la sprijinirea rebelilor anti-Assada din apropierea capitalei Damasc, pentru a consolida autoritatea regimului în ceea ce este numit „Siria utilã“ – zona de coastã, cu bazele militare ruse de la Tartus ºi Latakia, alãturi de centrele urbane importante din centru ºi sud.

COTIDIANUL.RO

E puþin? Comparaþi-l cu bugetul pentru sãnãtate, 8.762,2 milioane lei, ºi cel pentru culturã, de 1.117,4 milioane lei, ºi trageþi concluzia: ce este prioritar în România, înaintea asigurãrii vieþii ºi sãnãtãþii poporului? Oricum, avem cel mai mare ritm de creºtere a cheltuielilor militare din toate þãrile NATO,în perioada 2010-2017, ajungînd, în cîþiva ani, la dublarea sumei (de la 2 la 4 miliarde de euro). Nici nu începuse bine anul 2016, ºi, în ianuarie, Romtehnica s-a ºi grãbit sã bage mîna în buzunarul nostru, cumpãrînd de la Germania ºi de la Israel rachete ghidate antitanc ºi sisteme de rachete antitanc portabile, toate în valoare de 110,6 milioane euro.

Ca sã nu mai spunem de anul 2017, an în care cheltuielile pentru înarmare, în special avioanele F16 ºi scuturile antirachetã Patriot, au înghiþit miliarde de dolari. Decidenþii militari sînt bîntuiþi de planuri mãreþe, de noi achiziþii (avioane, nave, tehnicã militarã), de multe ori avînd eticheta „secondhand”, dupã care, pentru modernizarea ºi reabilitarea acestora se cheltuiesc bani mai mulþi ca la cumpãrare…

Dar, încercînd sã facem abstracþie de resursele financiare, deturnate spre sfera militarã (deºi ne este imposibil sã fim farisei), ne animã o dilemã majorã, generatã de acest statut, care naºte o întrebare: Cît de mare ºi de real este riscul asumat de România, ca stat încorporat într-o alianþã militarã, cu o anumitã orientare geograficã, fiind þarã de linia întîi, într-un scenariu a priori, de rãzboi? Riscul major, aºa cum am încercat sã demonstrez în capitolul anterior, derivã, în primul rînd, din realizarea unui obiectiv impor-

tant al NATO – instalarea bazei americane de la Deveselu – aºa-zisul scut de apãrare antirachetã, mult trîmbiþat de puterea de la Bucureºti, dar, mai puþin promovat, ca valoare de instalare ºi operare: cca. 11,2 milioane dolari SUA. La 3 septembrie 2015, o nouã etapã marcheazã integrarea, totalã, a României în structurile NATO: la Bucureºti a fost acþionat un centru de comandã al trupelor Alianþei, în caz de rãzboi, realizîndu-se o premierã pe teritoriul þãrii noastre, ºi anume, prima unitate militarã româneascã intrã, direct, sub comanda unor structuri ale Alianþei NordAtlantice. Prin poziþia geograficã a þãrii noastre ºi prin curtea care i se face de cãtre marile puteri din Vest, România se ºi crede o mare putere militarã, proiectîndu-ºi atribuþiile ºi ambiþiile pe mai multe planuri (cu o mare dozã de utopie), ºi cu o mizã apreciabilã de risc ascendant. În contextul celor comentate mai sus, iatã ce se aratã într-un document premergãtor ºedinþei plenului reunit al Senatului ºi Camerei Deputaþilor, în care s-a votat Strategia Naþionalã de Apãrare pentru anul 2016: „Asumarea posturii de stat de frontierã presupune sã avem responsabilitãþi faþã de NATO/UE ºi dincolo de frontierã: asumarea a ceea ce se întîmplã în Republica Moldova/Ucraina, cu acceptarea unor roluri ce ne revin ca team player în NATO/UE, dar ºi responsabilitãþi în Balcani”. (va urma) GEO CIOLCAN

Locuri la masa împãrþirii Siriei

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 13 aprilie 2018

Universalitatea bunelor maniere (53) În familie, cu partenerul (2) Sã începem cu sarcinile specifice unui cãmin. Din perspectiva rolurilor, treburile casnice au cãzut întotdeauna în sarcina femeii. Din fericire, timpurile au evoluat în acest sens ºi, în zilele noastre, odatã cu includerea femeii în mediul profesional, responsabilitãþile sînt împãrþite. Dacã trãiþi în cuplu, trebuie sã ºtiþi sã cãlcaþi, sã ºtergeþi mobila de praf, sã puneþi în funcþiune maºina de spãlat ºi sã spãlaþi vasele; sînt sarcini ce vã revin dvs. ca membru al cuplului, fie cã sînteþi bãrbat sau femeie.

Aceastã regulã de aur are anumite nuanþe, deoarece este foarte posibil ca unul din membrii cuplului sã nu lucreze în afara casei. În mod normal, cînd acest lucru se întîmplã, responsabilitatea este mai mare pentru cel care nu iese din casã pentru a merge la muncã. Însã, aveþi grijã, pentru cã aceasta nu înseamnã cã, în cazul în care bãrbatul lucreazã, iar femeia este casnicã, acesta sã nu miºte un deget ºi sã nu o ajute deloc. Împãrþirea rolurilor genereazã diferite conflicte cu privire la cine anume trebuie sã aibã grijã de casã. De fapt, dacã bãrbatul nu lucreazã la sfîrºitul sãptãmînii, ajutorul sãu nu numai cã va fi necesar, ci va constitui ºi o dovadã de consideraþie faþã de femeie. În ziua de azi se întîmplã chiar contrariul, cîteodatã femeia lucreazã, iar bãrbatul stã acasã ºi are grijã de copii. De aceea, aceastã regulã se aplicã ambelor pãrþi. Bineînþeles, chiar dacã nu sînteþi dvs. cel care se ocupã de treburile casei, trebuie sã apreciaþi efortul ºi

Memoriile unui celebru criminalist român (13) Spargerea de la I.M.F. (1) Important era pentru noi cã încheiaserãm victorioºi o grea ºi periculoasã misiune. Dacã un asemenea succes ne-a solicitat prelungite eforturi, stãri de anxietate, reflecþii optimiste, speranþe mai mult sau mai puþin justificate ºi o continuã încordare nervoasã, era ºi firesc sã ne dorim ºi o perioadã de acalmie, de respiro, pentru o reconfortare... Andrei, Horãscu, Stoicescu ºi alþi colegi, din colectivul al cãrui ºef eram, comentau satisfãcuþi liniºtea ce se instalase în primele zile. O apreciau ca fiind binevenitã.

– Parcã s-ar fi încheiat un armistiþiu cu..., începu discuþia Horãscu.

– Da, poate fi vorba de un tacit armistiþiu studiat ºi pus la cale mai degrabã de un „echilibru al naturii”. În definitiv, noi de ce sã nu gustãm, ca ºi cei din serviciul vecin, dintr-o muncã mai liniºtitã, cã doar ºi noi ne-am putea ocupa de mãruntele infracþiuni cotidiene!?

Aveau ºi ei dreptate. În atribuþiile serviciului nostru erau cuprinse mai multe genuri de infracþiuni, în timp ce colegii... se ocupau doar de spargeri de case de bani sau de magazine. Nu s-au scurs însã decît cîteva zile de

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (64) 24 martie 2001 Zi grea pentru mine. Am stat în casã ºi m-am rugat mult. M-a podidit plînsul dupã ore lungi îngenuncheatã la icoane. Dacã îl am pe Dumnezeu, cum de mã mai simt singurã ºi pãrãsitã de lume?!

Trebuia sã mã vãd cu Zizi, psiholoaga. Dacã am început sã mã rog, nu am mai ieºit din casã. Am ratat întîlnirea. Parcã am sufletul pustiit. Mã rog, mã rog, mã rog continuu, cum mã învaþã duhovnicii mei, ºi eu mã simt ca o jucãrie stricatã. Plîng. Pãrintele a spus cã e bine sã plîng, pentru cã înseamnã cã mã concentrez ºi sufletul meu se cãieºte de pãcatele fãcute. Vreau sã fug de suferinþã, de pãcate. Vreau sã trãiesc în luminã ºi bucurie. Mîntuitorul a spus: „Îndrãzniþi, Eu am biruit

munca pe care le presupun. Nu este ciudat cã cel care nu spalã rufele ºi podeaua, îºi schimbã cãmaºa din jumãtate în jumãtate de orã ºi intrã în bucãtãrie în timp ce se spalã pe jos. Un „îmi pare rãu” nu este suficient pentru a vã scuza în timp ce soþia sau soþul dvs., sau pur ºi simplu logodnicul sau cel cu care convieþuiþi, se întreabã: „Ce am fãcut eu ca sã merit asta?”.

Dacã în cuplul dvs. existã o împãrþire a obligaþiilor care stabileºte cã soþia trebuie sã gãteascã, aºa cum se întîmplã în majoritatea cãminelor ºi a familiilor, amintiþi-i, din cînd în cînd, cît de bunã este mîncarea, arãtaþi-vã buna-creºtere ºi mulþumirea pentru munca îndeplinitã. Sînt persoane care, obiºnuite sã aibã masa pusã zi de zi, nu numai cã uitã valoarea muncii realizate ºi nu au niciodatã un cuvînt de laudã sau mulþumire, ci îºi mai permit luxul de a se purta dispreþuitor sau de a se plînge permanent. Este foarte posibil ca pentru toate aceste persoane sã soseascã clipa în care, venind acasã, sã gãseascã o scrisoare de adio sau poate nici mãcar asta.

Totul are o valoare ºi trebuie sã ºtim sã o recunoaºtem.

Mai mult, munca femeii casnice ar trebui sã fie remuneratã ca orice alt tip de activitate profesionalã.

Pe lîngã treburile casnice, existã anumite atitudini care dezvãluie ºi respectul pentru persoana cu care ne împãrþim viaþa. A venit timpul sã vorbim despre tubul de pastã de dinþi, de tuburile de ºampon ºi sãpunul pentru baie, despre pãrul cãzut în lavoar etc. Întrebarea care se pune în acest sens este: „Se poate ca apropierea sã nu se împace cu bunele maniere?”. Felul în care ne purtãm în baie este fundamental. Nimãnui nu-i place ca tubul de pastã de dinþi sã fie stors ca o lãmîie, sã punã capacul la fiecare cutie de cremã ºi sã adune din scurgere ghemul de pãr care s-a depus cu timpul, pentru cã cineva nu a avut grijã sã-1 cureþe cînd s-a spãlat. ªi ce se poate spune despre cineva care se ocupã cu decorarea podelei

fiecãrei camere cu lenjeria intimã? Da, nu este atît de neobiºnuit. Reprezintã politica celui care, aºa cum spuneam, nu se ocupã de treburile casei. Însã aceastã atitudine denotã o desconsiderare extremã. „Nu numai cã nu ajut, ci ºi îngreunez munca”. Soþia sau soþul nu sînt o a doua mamã sau acel tatã care nu mai locuieºte cu noi.

Nu trebuie sã se ocupe de lucrurile noastre personale, nici sã facã ordine în viaþa noastrã. Cu atît mai puþin trebuie sã strîngã ceea ce aruncãm pe jos.

Este pãcat, dar bunele obiceiuri se pierd în timp.

Lipsa de educaþie este mai flagrantã din partea celor care nu au avut-o niciodatã. În alte capitole ale cãrþii am vorbit despre importanþa de a cere frumos lucrurile ºi de a mulþumi pentru ele, de a mînca corect, despre folosirea tacîmurilor, despre ordine ºi respect, printre multe alte lucruri demne de a fi luate în seamã. Fãrã a exagera, putem spune cã toate acele reguli trebuie puse în practicã în viaþa de cuplu. ªi cu mare grijã. Intimitatea poate sã se transforme încet-încet în scuzã pentru a nu trebui sã dãm explicaþii, nici sã demonstrãm nimic. Este o greºealã foarte gravã. Tocmai acelei persoane, cãreia îi dedicãm cea mai mare parte din timpul nostru, îi datorãm cel mai mare respect. E bine, oare, ca jumãtatea noastrã sã ne vadã neîngrijiþi, deoarece, cunoscîndu-ne defectele ºi virtuþile, niciodatã sa nu ne aranjãm pentru ea? E bine sã îi oferim frumosul spectacol de a mînca cu mîna ºi de a vorbi cu gura plinã printre multe altele?

Persoanei, care este jumãtatea noastrã, se cuvine sã îi cerem lucrurile frumos, sã îi mulþumim pentru ele, sã fim punctuali la întîlnirea cu ea, chiar dacã ºtie mai bine decît oricine uºurinþa cu care ne luãm cu lucrul la birou. ªi, desigur, meritã sã o sunãm, dacã dintr-un motiv oarecare vom întîrzia acasã sau la locul de întîlnire stabilit pentru a merge la cinema, de exemplu. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

liniºte – obiºnuita muncã de combatere a infracþiunilor mãrunte – ºi... iatã cã, de aceastã datã, vecinii, care aveau timpul necesar reflecþiilor ºi lucrãrilor de sintezã, sînt alertaþi de sãvîrºirea unei spargeri rar întîlnite.

Anvergura ºi gravitatea acestei „afaceri” avea sã-i plaseze pe adevãraþii specialiºti (Sterian Nicolae, Gruia Leonard, Alexe Ion ºi Vãduva Ion) într-o anumitã stare de panicã, pe care se strãduiau s-o mascheze. Dacã pînã la apariþia evenimentului ofiþerii cu care lucram îi invidiau pe aceºtia pentru viaþa lor liniºtitã, acum nu puteam înþelege de ce, din nou, îºi manifestau invidia... Da, la prima vedere, comportarea lor mi se pãruse de neînþeles.

Aºa se întîmplã însã în profesia noastrã. Pasiunea faþã de ispititoarea muncã te dominã de aºa manierã încît, uneori, riºti sã laºi impresia cã nu ºtii ce vrei: „Dorim liniºtea, mi-au spus ei, dar nu ne putem odihni cînd ceilalþi au treburi importante... ºi ne-ar putea vorbi – poate chiar infatuaþi – despre odihna lor activã!”.

Bineînþeles cã, în ciuda acestei concepþii despre muncã, am fost nevoit sã resping mai multe cereri ale entuziaºtilor subordonaþi care se vroiau voluntari în componenþa colectivului alcãtuit pentru cercetarea cazului. Tocmai atunci, conducerea a hotãrît sã-1 înlocuiesc pe ºeful serviciului lor, care lipsea pentru o perioadã mai îndelungatã, prilej cu care sã coordonez ºi activitatea colectivului însãrcinat cu rezolvarea marelui furt din casa de bani. Avînd anumite noþiuni de psihologie pedagogicã, m-am simþit obligat moral sã explic colegilor în ce împrejurare ajunsesem sã trec în fruntea altei „armate” ce va avea de luptat în importanta misiune.

Din casa de fier a Institutului Medico-Farmaceutic dispãruse o importantã sumã de bani (sute de milioane!), o parte din ei reprezentînd salariile întregului personal.

Fapta se petrecuse într-o noapte de duminicã spre luni, în primãvarã anului 1951, ºi nu existau urme de efracþie.

Hoþii folosiserã chei false.

Nefiind vorba de o spargere, a fost emisã ipoteza potrivit cãreia autorul fãcea parte din rîndul salariaþilor ºi a utilizat chiar cheia originalã, deºi casierul Codin C. nu reclamase dispariþia acesteia. Pentru verificarea ipotezei s-a recurs la expertiza broaºtei ºi aceasta ne-a oferit un element material cert: nu se folosise cheia originalã, ci una falsã care, în acþiunea de deschidere, a creat cîteva striaþii depistate la microscop. Desigur cã în ipoteza unei înscenãri aranjate de casierul însuºi, nu s-ar mai fi depistat striaþiile din interiorul broaºtei; Codin C. ar fi folosit cheia originalã, care n-ar fi zgîriat pereþii de metal.

Un alt element: s-a constatat cã infractorul a avut rãbdare sã închidã la loc casa de bani. Or, în cazul unei înscenãri, casierul ar fi fost tentat, pentru reuºita simulãrii, sã lase uºa deschisã! Am omis sã precizez cã necunoscuþii autori au deschis, tot prin chei potrivite, ºi uºile încãperilor care conduceau la casierie. Toate încercãrile de a releva urme digitale n-au dat rezultate: fragmentele dactiloscopice care puteau face obiectul unor examene comparative aparþineau, în exclusivitate, casierului. Or, era firesc ca acesta sã atingã casa de fier prin însãºi natura atribuþiilor de serviciu. (va urma) DUMITRU CEACANICA

lumea!”. Îl am ca model de viaþã, vreau sã fiu curajoasã, sã trãiesc în curãþenie.

Trãim în lumea umbrelor. Soarele luceºte mereu în altã parte. Cînd iubeºti pe cineva, vrei sã preiei asupra ta toatã suferinþa lui, ca sã nu-l doarã pe el. Aºa mi-ar plãcea sã trãiesc ºi sã fac, dar nu e nici un om lîngã mine.

O cugetare, care nu ºtiu de unde mi-a rãmas în memorie, spune: „Trebuie sã spui ce simþi, altfel, ratezi clipa ºi rãmîi singur”. Mã ºocheazã! Am rãmas singurã, tocmai cînd am spus ce simt! ªi o altã cugetare: „Durerea de acum face parte din fericirea de atunci!”

Fericirea de atunci?! A fost doar un vis neîmplinit. O cãutare, o tatonare, o încercare, o speranþã ºi o aºteptare.

O frãmîntare ca o suferinþã. Unde-i bucuria?! „Bucuraþivã ºi vã veseliþi cã plata voastrã multã este în Ceruri!”

Rãbdare, stãpîneºte-mã, ca sã mã pot izbãvi din toate nevoile ºi sã strig: „Bucurã-te, Mireasã, pururea fecioarã!”

Urcasem scãrile în pod ºi, privind în jos, am vãzut o Bisericuþã veche din lemn. Am admirat-o ºi m-am închinat. Mi-am cumpãrat o carte de Sf. Teofan Zãvorîtul (67.000 de lei). Duminicã, pe 1 aprilie, este Sfînta Cuvioasã Maria Egipteanca, cu acatist, plus acatist Mîntuitorului. Trebuie sã mã pregãtesc pentru spovedanie ºi împãrtãºanie. Lãudat fie Domnul!

28 martie 2001 Pe 1 aprilie a.c., se vor împlini 5 ani de la recondiþionarea lãcaºului Mînãstirea Schitul Darvari.

Gîndindu-mã la eveniment, m-am visat în schit.

6 aprilie 2001 Cine a spus fraza: „Sã nu plîngem cã l-am pierdut, ci sã-i mulþumim lui Dumnezeu cã l-am avut printre noi”, Sfîntul Pavel sau Francisc Assisi? În Sãptãmîna Patimilor, Episcopul Tomisului a fãcut urarea: „Cãmara sufletului sã fie curatã, ca sã fie cu noi Isus Christos!” În cãmara sufletului, prin spovedanie, ne curãþim sufleteºte, iar prin împãrtãºanie, îl primim pe Isus în noi, înlãuntrul trupului ºi sufletului nostru, dacã vrem ºi ºtim sã Îl iubim! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (45) Asasinul decorat cu Steaua de Bronz (1) Bethesda, 1 noiembrie, 1987 Aceasta e una dintre acele zile de care aveam nevoie de multã vreme. Zi dupã zi de nebunie, ameninþãri, teroare, bombardamente, moarte ºi deturnãri vor împinge spre limitã mai devreme sau mai tîrziu orice om, dacã acesta nu va face o pauzã de refacere. Astãzi, Fred Davis ºi cu mine am reuºit în cele din urmã sã mergem la pescuit. Am plecat devreme ºi am petrecut ziua pescuind în Rîul Potomac fãrã sã prindem nimic, sporovãind despre vremurile de altãdatã. El începe ºcoala de aviaþie peste cîteva sãptãmîni, astfel încît a fost bine sã îl vãd înainte sã plece în Alabama.

Dupã ce m-am întors acasã, soþia mea ºi cu mine am reuºit în sfîrºit sã petrecem ceva timp împreunã. E una dintre acele zile rare de duminicã în care nu mai avem sarcini de serviciu, iar pînã la vremea cinei m-am simþit aproape fericit. Acum, înainte ca ceasul sã batã nouã ºi jumãtate seara, sînt mai relaxat decît am fost vreodatã de cînd m-am alãturat serviciului DSS. Descãlþat de pantofi, cu Tyler Beauregard adormitã pe podea lîngã mine, stãm pe canapea ºi ne uitãm la rezumatul fãcut de Chris Berman meciurilor zilei din Liga Naþionalã de Fotbal (NFL). Echipa ,,The Skins” a învins echipa ,,The Bills” cu 27-7. Slavã Domnului cã greva s-a terminat, iar adevãraþii jucãtori au revenit pe teren. Desigur, fotbalul nu a mai fost la fel de cînd Joe Namath s-a retras. Apoi, echipa ,,Colts” a frînt inima tuturor cu cîþiva ani în urmã, cînd a ºters-o în mijlocul nopþii din oraº.

Sunã telefonul. Oh, Doamne. O parte din mine nu vrea sã rãspundã. Ziua de azi a fost prea perfectã. Sunã din nou. Ezit. Datoria mã obligã sã ridic receptorul, dar oare e prea mult sã cer o noapte doar pentru mine?

Sunã din nou. ªtiu cã e doar în capul meu, însã cu

POVEªTI ADEVÃRATE

MONTE CASSINO (1) În ultimele zile ale toamnei anului 1943, douã JEEPuri îºi deschideau drum prin munþii ostili ai Italiei.

Vîntul sufla rece, ºoselele erau pline de noroi; în zare, culmile Abruzzilor, uºor acoperite de zãpadã, se înãlþau ameninþãtoare. Din cînd în cînd, dincolo de vîrfuri, de vãi ºi de prãpãstii, se auzea vuietul tunurilor.

La un moment dat, vehiculele se oprirã. Din ele coborîrã doi generali; unul din ei, cu mîinile înfundate în buzunare, cu gulerul mantalei ridicat, era Eisenhower, comandantul forþelor aliate din bazinul mediteranean; celãlalt, generalul Mark Wayne Clark. Cei doi, ajunºi la un pisc de stînci golaºe, îºi luarã binoclurile.În spate venea un mic grup de ofiþeri ºi aghiotanþi, între care se gãsea ºi corespondentul de rãzboi Ed. Hogan.

Eisenhower îºi îndreaptã binoclul în linie dreaptã.

Prin ceaþã, o creastã a masivului muntos lãsa sã se întrevadã acoperiºurile ºi strãzile unui oraº fumegînd, strivit de focurile artileriei. În vîrful muntelui, în soarele palid de decembrie, se zãreau cupole strãlucitoare ºi pereþii unei vechi mînãstiri.

Clark dãdu cîteva explicaþii, în timp ce Ike (diminutiv sub care era cunoscut Eisenhower) clãtinã din cap gînditor. Chiar în noaptea aceea, în cortul sãu de la Marele Cartier General aliat (M.C.G.), Ed. Hogan a imprimat o bandã de magnetofon pentru postul de radio din Statele Unite al cãrui corespondent era, în care relata ceea ce vãzuse pe front ºi descria cea mai crîncenã ºi mai nedecisã luptã din cîte susþinuserã armatele aliate din Italia, din dimineaþa debarcãrii în Golful Salerno.

– Dupã cum vã amintiþi – a spus Hogan, aºezat în faþa microfonului – totul a început acum mai bine de zece sãptãmîni, la ieºirea din suburbiile Neapolelui...

Oamenii lui Clark au intrat în micul oraº Capua, aºezat lîngã Rîul Volturno, cu diabolicele lui cotituri, atît de diabolice încît unii soldaþi au fost siliþi sã-1 treacã de ºase ori, cu apa pînã la gît ºi cu armele deasupra capului. În faþa lor se gãsea faimoasa divizie blindatã „Herman Goering”. Un optimism rezonabil permitea sã se presupunã cã bãtãlia finalã pentru cucerirea Romei va fi, începînd din acel moment, o problemã de cîteva sãptãmîni. Dar, de la sosirea noastrã în Neapole, plouase

Pag. a 19-a – 13 aprilie 2018

fiecare þîrîit, sunetul pare mai insistent, ca ºi cum ar încerca sã mã avertizeze de criza care se apropie. Pînã la al patrulea þîrîit, mã scol de pe canapea. Pe mãsuþa din apropiere e aºezat noul meu telefon securizat STU III. Ocupã mare parte dintr-o servietã de dimensiuni mici ºi, de fiecare datã cînd vin acasã, trebuie sã îl pun în prizã.

Am înlocuit vechile carduri de coduri, care sînt atît de dificil de folosit. Acum, din confortul propriei locuinþe din oraº, noi putem sã primim toate telefoanele de la FOGHORN ºi sã discutãm subiecte strict secrete.

Telefonul e o invenþie grozavã, dar momentan îl urãsc.

– Burton.

E FOGHORN. Îl ascult pe agentul de la celãlalt capãt al liniei. Dupã care spun: – Bine, intru pe linia securizatã.

Apãs un buton de pe telefonul STU III. Dupã o pauzã, se comutã pe frecvenþa de bruiaj. Putem vorbi liber acum.

– Gata, spune, zic eu.

Prima sa frazã îmi alungã starea de relaxare. A doua frazã mã determinã sã caut cheile maºinii. Cînd terminãm convorbirea, mã îndrept direct cãtre garaj. Abia dacã am timp sã îi urez noapte bunã lui Sharon, care îmi priveºte plecarea cu ochi triºti. Dupã cincisprezece minute, ajung la birou ºi alerg pe hol cãtre FOGHORN. Agenþii din schimb îmi privesc cu anticipare sosirea grãbitã în altarul centrului nostru de comunicaþii. Mintea îmi goneºte. Trebuie sã acþionãm rapid.

– Bine, bãieþi, sã dãm drumul sistemului NLETS. Coasta esticã. Trimiteþi descrieri ale suspectului ºi ale maºinii sale. E bine înarmat ºi periculos. Trebuie sã îl gãsim. NLETS e acronimul pentru Sistemul Naþional de Telecomunicaþii pentru Întãrirea Legii. Ne permite sã mobilizãm agenþiile de poliþie din întreaga þarã.

Agenþii îºi încep treaba. Mã îndrept spre un alt telefon securizat ºi sun biroul DSS regional din Boston.

– Aici agent Burton. Trebuie sã vorbesc cu agent special Neeley.

Mi se face legãtura. Neeley ocupã postul de agent ASAIC – Assistant Special Agent in Charge – în Boston.

El este cel care a tras semnalul de alarmã în acest caz, iar acum eu am nevoie de mai multe informaþii.

Neeley îmi spune tot ceea ce ºtie. Cînd termin convorbirea, nu am nici o îndoialã cã ne confruntãm cu o situaþie gravã. Un nebun se pregãteºte sã-i asasineze pe secretarul de stat ºi pe preºedinte.

Rose Gallo 1-a sunat pe Neeley la ora 9 seara. Ea i-a spus cã fiul ei, Edward Louis Gallo, începuse sã se comporte din ce în ce mai ciudat pe durata weekendului.

Duminicã dimineaþa, acesta a urmãrit emisiunile de ºtiri la televizor ºi a avut o crizã de furie. S-a agitat prin casã, strigînd obscenitãþi ºi ameninþãri. Într-una dintre emisiuni, i-a vãzut pe preºedintele Reagan ºi pe secretarul de stat George Shultz. Acest lucru 1-a fãcut sã-ºi piardã complet cumpãtul. S-a înfuriat la culme, urlînd: „Ucidei! Ucide-l pe Reagan! Shultz, eºti mort”. În aceastã stare s-a îndreptat spre dulapul cu arme.

Cumpãrase recent douã puºti ºi un model de M16. Le-a înfãºurat într-o geacã militarã veche, le-a pus în portbagajul Buick-ului sãu sedan, model 1986, ºi a demarat în trombã din cartierul Worcester, Massachusetts, lãsîndu-ºi mama în stare de panicã. Nu l-a mai vãzut de atunci. Astfel cã, la ora nouã seara, a dat cel mai dificil telefon din viaþa ei.

Toatã noaptea aºteptãm veºti din stradã. Poliþiºtii locali din capitalã trebuie sã verifice parcãrile tuturor motelurilor pentru a gãsi Buick-ul. Alþii patruleazã, sperînd sã îl intercepteze pe Gallo înainte sã intre în Washington D.C. Între timp, noi alertãm Serviciul Secret în legãturã cu ameninþarea ºi îi informãm pe proprii agenþi care îl protejeazã pe secretarul de stat. Toatã lumea e la posturi. Dupã care stãm ºi aºteptãm.

Un bãrbat deranjat mental vrea sã ucidã doi conducãtori-cheie americani. Echipele noastre de pazã ºi securitate sînt ultima linie a apãrãrii. Trebuie sã avem încredere în faptul cã poliþiºtii îºi vor face bine datoria.

Ei se aflã în prima linie a acestei lupte.

Vin zorii. Nici un cuvînt. Rose Gallo nu a primit încã nici o veste de la fiul sãu. Este atît de îngrijoratã, încît îl declarã la persoane dispãrute în dimineaþa urmãtoare, în ciuda faptului cã toate forþele de ordine ale agenþiilor dintre Boston ºi D.C. îl cautã deja peste tot. Acest lucru e de înþeles; mama rãmîne mamã. (va urma) FRED BURTON

mult în acea frumoasã ºi decepþionantã Italie. ªi, dupã o oribilã lunã octombrie, a urmat un noiembrie detestabil.

Timpul s-a înrãutãþit, frigul a devenit mai intens – a continuat Edgard Hogan –, ploaia s-a intensificat iar soldaþii au fost pãtrunºi de apã pînã la oase. Campania de pînã acum a fost un ºir de glorioase ºi sîngeroase bãtãlii: Abruzzi, Sangro, Garigliano ºi, acum, Cassino.

Ajungînd la acest punct, Hogan a fãcut o pauzã ºi a continuat: – Acum aproximativ douã ore mã gãseam într-un JEEP al Marelui Cartier General, însoþind pe generalul Eisenhower ºi pe generalul Clark. Ne-am oprit pe un pisc de unde puteam contempla panorama care se întindea pînã dincolo de liniile germane, care ne închideau drumul spre Roma. N-am vãzut niciodatã un obstacol mai impresionant decît acest fantastic lanþ de munþi, cu vîrfuri abrupte ºi acoperite de zãpadã, pe care, zi ºi noapte, niºte oameni trebuie sã-1 asalteze, cu riscul vieþii, deschizîndu-ºi astfel drum spre victorie. La picioarele noastre se gãsea Cassino. Fãrã îndoialã cã, odatã cucerit oraºul, partida va fi cîºtigatã. Deoarece Cassino este cheia care deschide porþile spre Roma. ªi cine va cuceri Roma va fi stãpînul întregii Italii.

Cu aceste cuvinte, Hogan ºi-a terminat imprimarea.

Nu mai avea nimic de adãugat.

trebuia sã depãºeascã cele 12 focuri prevãzute pentru 24 ore. Dar fiecare din acele lovituri, acordate cu zgîrcenie, îºi atingea fãrã greºealã þinta. În ultimele sãptãmîni, diviziile germane fuseserã puse la grea încercare, iar în sectorul Corpului 14 blindat, în special de-a lungul Rîului Garigliano, se înregistraserã pierderi importante. Pretutindeni, de la Adriatica pînã la Golful Gaeta, trupele suportau ploi torenþiale, furtuni de zãpadã ºi un frig aspru. Dar în douã luni, dupã mari eforturi, inamicul nu reuºise sã înainteze decît vreo 20 km. În ciuda tancurilor, avioanelor ºi a puternicei lor artilerii, a sosirii de noi divizii de întãrire, aliaþii nu fãceau nici un progres vizibil. Se apropiaserã doar puþin de oraºul Cassino.

Anul 1943, plin de vicisitudini ºi încercãri amare, era pe sfîrºite. Ce se va întîmpla în 1944? Alfred Kesselring suspinã. Fragmente de fraze îi veneau în minte. Luã o foaie de hîrtie ºi scoase un stilou, pentru a adresa cîteva cuvinte trupelor sale. Scrise: „Speranþele lui Eisenhower ºi Montgomery s-au spulberat pentru cã noi am ºtiut sã trecem peste oboseala sfîºietoare a acestui rãzboi în munþi. Am suportat ºi învins suferinþele bombardamentelor aviaþiei ºi artileriei inamice. Duºmanul n-a reuºit sã distrugã forþele germane în zona mediteraneanã”.

Kesselring puse deoparte stiloul. Împotriva tuturor aparenþelor, nu minþea. E drept, forþele germane din Italia nu reuºiserã sã opreascã, aproape în nici o parte, ofensiva aliatã, dar izbutiserã sã le frîneze atacul provocînd englezilor ºi americanilor pierderi importante.

Temporar, aliaþii fuseserã þinuþi în ºah. Kesselring cîºtigase timp; pentru moment nu cerea mai mult.

De acum înainte, trupele aliate vor da atîtea lupte cîte stînci erau în Munþii Abruzzi. Pe drumurile de munte, pe cîmpii, în apropierea satelor ºi a rîurilor, planurile secrete de apãrare, care prevãzuserã construirea de obstacole ºi de fortificaþii, se îndepliniserã în cele mai mici amãnunte, dupã metodele experimentate de mult timp de cãtre echipele Organizaþiei Todt. De-a lungul a 150 km, traversînd Italia de la est la vest, o formidabilã barierã defensivã de linii fortificate se ivise în Munþii Abruzzi. Linia „Gustav”, o barierã cum nu se mai edificase niciodatã alta la fel, era gata. (va urma) JACQUES ROBICHON

Preludiu la marea încleºtare Veºtile care ajungeau la M.C.G. informau cã, urmãrite de la Neapole, trupele generalului feldmareºal Alfred Kesselring, desemnat de Hitler pentru a apãra Italia, începeau sã resimtã lipsa artileriei.

Pe culmile ºi pe versantele abrupte ale Munþilor Abruzzi, la cotiturile ºoselelor – ascunºi în forturi mici de beton – pe potecile munþilor sau în livezile de mãslini semãnate cu mine, instalaþi în posturi de observaþie ºi foiºoare de pazã, stãteau de veghe soldaþii germani. Dar tancurile, tunurile, obuzele ºi, în special, muniþiile lipseau. Între timp, în vãgãunile pline de noroi, în care se scurgea zãpada topitã, sub o pãdure deasã de fire telefonice, înjurînd ºi blestemînd în timp ce-ºi încãlzeau raþia de rãzboi, artileriºtii americani trãgeau mii de obuze asupra unor obiective inamice: sãtuleþe ascunse în fundul unor vãi, o bisericã cu turnul spintecat, un vechi cimitir rural, cu mormintele devastate de bombe.

Cînd lui Kesselring i-au sosit întãriri, batalioanele ºi companiile au primit un ordin draconic: nici un tun nu

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 13 aprilie 2018

Viat , a cres , t i n ã Ce primãvarã...

Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (42) Despre Sfîntul Mucenic Uar (1) O femeie bogatã ºi cu fricã de Dumnezeu, care se numea Cleopatra, cînd Sfîntul Mucenic Uar s-a sãvîrºit, a ridicat trupul sãu ºi l-a dus în Palestina. ªi cînd, cu ajutorul lui Dumnezeu, prigonirea începuse sã se micºoreze, a clãdit o bisericã frumoasã ºi a afierosit-o întru pomenirea lui.

Aceasta avea ºi un fiu preaiubit, în care-ºi punea toatã nãdejdea, cãci soþul ei murise de multã vreme ºi ea trimisese bani nenumãraþi celor puternici din vremea sa, cerîndu-le sã-i dea ranguri de onoare. ªi n-a trecut mult timp ºi au sosit scrisori împãrãteºti, care încredinþau cã dorinþa ei se va împlini. Însã ea tot amîna acest lucru, pentru cã era cu tot sufletul dedicatã zidirii bisericii afierositã Sfîntului Mucenic. Dar dupã ce toate au fost terminate cu bine, i-a chemat pe toþi episcopii ºi pe toþi preoþii eparhiei, pentru a sfinþi ºi tîrnosi biserica. I-a chemat încã ºi pe toþi monahii vestiþi, care strãluceau prin viaþa lor virtuoasã. A sãvîrºit aºadar strãmutarea moaºtelor Sfîntului Mucenic ºi le-a aºezat pe un suport frumos; ºi pe ele a pus mantia ºi brîul pe care urma sã le poarte copilul ei, ca ºi cînd ar primi rangul sãu, cu binecuvîntãrile tuturor celor care se adunaserã acolo.

Aºadar, dupã ce a pregãtit totul cum se cuvenea, a pus mulþimea sã facã privegheri ºi doxologii; ºi ea ºi copilul sãu, în mijlocul tuturor, au purtat moaºtele Sfîntului Mucenic ºi le-au aºezat în sfîntul jertfelnic, cu toatã evlavia. ªi dupã aceea, împreunã cu fiul ei, l-au rugat cu lacrimi pe Mucenic sã-i ocroteascã ºi sã le dãruiascã tot binele. Între timp, cînd s-a încheiat Sfînta Liturghie, a aºezat o masã îmbelºugatã pentru cei aflaþi acolo, cu mîncãruri multe ºi gustoase; ºi l-a supravegheat pe fiul sãu, poruncindu-i sã nu mãnînce nimic, nici sã bea, pînã ce ospãþul se va încheia.

Cînd totul s-a terminat ºi ziua era spre asfinþit, fiul ei, foarte obosit, s-a întins în pat, avînd febrã mare. Iar mama lui, flãmîndã ºi ea, ºedea lîngã el; ºi l-a vegheat rãcorindu-l,

Carte de cãpãtîi (43) RUGÃCIUNE CÃTRE SFÎNTUL MUCENIC FANURIE „Cãtre tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înãlþîndu-ne gîndurile, noi pãcãtoºii cu umilinþã ºi cu cãldurã te rugãm: cautã dintru înãlþimea cea plinã de slavã a cerurilor, unde prin viaþa ta sfîntã ºi prin chinurile tale muceniceºti pentru Hristos þi-ai dobîndit sãlãºluire veºnicã, ºi te milostiveºte de suferinþele, durerile, pãtimirile, necazurile, amãrãciunile ºi strîmtorãrile noastre. ªi te roagã cu îndrãzneala pe care ai agonisit-o cãtre stãpînul ceresc ºi Dumnezeul nostru sã ne ierte pãcatele pe care le-am fãcut cu ºtiinþã ºi cu neºtiinþã, pentru puþinãtatea dragostei noastre cãtre El ºi faþã de aproapele nostru; ci sã fie pururea plin de milostivire faþã de noi ºi sã îndepãrteze de la noi toatã suferinþa ºi durerea, toate patimile ºi necazurile, toate amãrãciunile ºi strîmtorãrile, zidind în noi cuget curat, ca sã putem rupe cu viaþa noastrã de pãcat de pînã acum ºi privind la ceruri, sã ne înflãcãrãm de dorul de a deveni ºi noi bineplãcuþi lui Dumnezeu. Aºa, sfinte mucenice Fanurie, fii povãþuitorul ºi îndrumãtorul nostru pe cãrãrile cele necunoscute ale vieþii; pentru ca urmînd pilda credinþei ºi a dragostei tale faþã de Hristos, sã ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni ºi binecuvîntarea marelui nostru Dumnezeu. ªi trecînd dintru aceastã viaþã pãmînteascã, sã ne bucurãm, împreunã cu tine ºi cu toþi cei bineplãcuþi din veac ai Domnului, de împãrãþia cea nesfîrºitã a cerurilor ºi de partea celor drepþi, ca împreunã cu toþi ºi înconjuraþi de cereºtii îngeri, sã aducem slavã, cinste ºi închinãciune lui Dumnezeu Celui slãvit în Treime, în vecii vecilor. Amin”.

Apoi zici de 3 ori: „O, preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinþi alergînd la a ta ocrotire, ne rugãm þie: izbãveºte-ne cu rugãciunile tale cele bineplãcute lui Dumnezeu, de toatã nevoia ºi necazul; îndepãrteazã de la noi toatã durerea ºi suferinþa; nu te depãrta de la noi, Sfinte Fanurie ºi de la toþi cei ce cheamã sfînt numele tãu, pentru cã toþi recunoaºtem grelele noastre pãcate ºi ne rugãm þie ºi cerem cu credinþã ajutorul tãu ºi ne învredniceºte ca ºi în viaþa de veci sã fim pãrtaºi ai împãrãþiei veºnice ºi împreunã cu tine cîntare sã aducem lui Dumnezeu: Aliluia!”

Sfîntul Fanurie se prãznuieºte la 27 august. Fiind un bineplãcut Domnului, Acesta i-a ascultat ultima rugãminte, înainte de a fi omorît: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe aceºtia care au fãcut plîngere ºi strigare, fã ca tot

în tot chipul, de nãduful care-l ardea; ºi pe la miezul nopþii mari sînt judecãþile lui Dumnezeu - l-a vãzut cum ºi-a aplecat capul într-o parte ºi a murit.

Vãzînd acest lucru înfricoºãtor, a cuprins-o ameþeala ºi leºinul ºi a cãzut la pãmînt, pierzîndu-ºi cunoºtinþa. Peste puþin timp însã ºi-a revenit ºi, ridicînd pe umeri trupul fiului sãu, l-a dus la biserica pe care a zidit-o pentru Sfîntul Mucenic ºi l-a pus în sfîntul jertfelnic. ªi atunci, ca ºi cînd Mucenicul ar fi avut rãsuflare ºi ar fi putut sã audã, a început sã vorbeascã cu el, zicîndu-i: - Ce rãu am fãcut, o, Mucenice al lui Hristos, ca sã mã loveascã o asemenea nenorocire? Nu l-am lãsat pe soþul meu înstrãinat, pentru cã mai presus de toate mi-am pus în gînd sã strãmut aici moaºtele tale? N-am zidit eu din temelii aceastã bisericã? Dar ºi dacã n-aº fi fãcut nimic, nu mi-am pus tot sufletul pentru a te cinsti? ªi ce am cerut pentru toate acestea? Ce bine am aºteptat de la aceste sacrificii ale mele?

Nimic altceva, decît sãnãtatea ºi mîntuirea copilului meu. Ce altceva aº fi putut sã-mi doresc mai mult decît sã-l am sprijin ºi tovar㺠la bãtrîneþile mele? Însã - vai de mine, sãrmana - n-am avut parte de nimic din toate acestea; ºi am încercat cea mai mare amãrãciune, o, Sfinte Mucenice al lui Hristos!

Ori dã-mi copilul înapoi, ori, mai bine, omoarã-mã ºi pe mine, ca sã pot sã fiu lîngã copilul meu, sãrmana de mine...

Aºadar, în vreme ce plîngea cu suspine de ceasuri multe, obositã fiind de atîta plîns, a luat-o puþin somnul. ªi atunci i s-a pãrut cã apare copilul ei, îmbrãcat frumos, ºi cã alãturi de el stãtea Sfîntul Mucenic. ªi veºmîntul sãu era minunat ºi scînteia ºi strãlucea ºi pe cap purtau, ºi el ºi Sfîntul Mucenic, cîte o cununã, care cînd o priveai te orbea. Atît de dumnezeiascã era frumuseþea sa. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) cel ce va face o turtã cu ulei ºi zahãr sau o plãcintã ºi o va da sãracilor sã fie ascultat în orice durere dreaptã ar avea”.

Atunci s-a auzit un tunet în cer ºi s-a auzit glasul Domnului: „Fie Fanurie dupã cuvîntul tãu ºi toþi cei ce te vor chema pe tine în ajutor sã fie ascultaþi de mine. ªi tu vei fi ajutorul celor din nevoie“.

Mult ajutor aduce creºtinilor acest sfînt! Roagã-te lui cu toatã credinþa pentru orice nevoie ai, citeºte Acatistul sãu ºi fã de nouã ori o turtã sau plãcintã (în orice zi în afarã de duminicã) ºi împarte-o sãracilor, iar dupã ajutorul primit, fã o plãcintã mai mare pentru sfîntul ºi împarte-o tot sãracilor, drept mulþumire pentru ajutorul dat. În Bucureºti, pe strada Cerceluº (Baba Novac), existã o bisericã ce poartã hramul acestui mare sfînt.

RUGÃCIUNEA SFÎNTULUI EFREM ªIRUL Doamne ºi Stãpînul vieþii mele, Duhul trîndãviei, al grijii de multe, Al iubirii de stãpînire ªi al grãirii în deºert, Nu mi-l da mie!

Iar duhul curãþiei, al gîndului smerit, Al rãbdãrii ºi al dragostei, Dãruieºte-l mie, slugii Tale!

Aºa, Doamne, împãrate, Dãruieºte-mi ca sã-mi vãd Greºelile mele ªi sã nu osîndesc pe fratele meu, Cã binecuvîntat eºti în vecii vecilor. Amin! În toatã viaþa oamenilor nu este altã avere mai cinstitã decît rugãciunea. De aceasta niciodatã sã nu vã depãrtaþi, ci sã ne rugãm ca osteneala noastrã sã nu se facã deºartã, precum a zis Domnul: „Dacã-þi vei aduce darul tãu la altar ºi acolo îþi vei aminti cã fratele tãu are ceva împotrivã-þi, lasã-þi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întîi ºi te împacã cu fratele tãu ºi numai dupã aceea întoarce-te ºi adu-þi darul“ (Matei 5, 23-24).

Aºadar, arãtat este cã dacã nu faci mai întîi aceasta, toate cîte aduci sînt neprimite. Iar dacã vei face porunca Stãpînului, atunci cu îndrãznealã sã te rogi Domnului, zicînd: „Lasã-mi, Stãpîne, datoriile mele, precum ºi eu am lãsat fratelui meu, împlinind porunca Ta!” ªi îþi va rãspunde þie iubitorul de oameni: „Dacã ai lãsat, îþi las ºi Eu. Dacã ai iertat, îþi iert ºi eu ale tale, cã stãpînire am pe pãmînt sã iert pãcatele. «Iertaþi ºi vi se va ierta!» (Luca 6, 3 7)“. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

ªi violet ºi roz ºi roºu purpuriu ªi alb ºi galben ºi-albastru azuriu ªi verde cît cuprinde mã-nconjoarã E semn cã primãvara veni iarã…

Corale de ciripitoare picteazã-n vãzduh, În armonii angelice cu stihuri de nespus, O primãvarã zveltã ºi fãrã de apus, În primãveri de vieþi unite pînã Sus… ªi toporaºi, brînduºe violet împarfumate, Înmiresmeazã sacru natura-mperecheatã Cu nori de stele lucii ca niºte nestemate, Ca mii de ºoapte line – sînt îngerii în noapte…

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Rugãciune

Rãtãcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, Stãpîne, În faþa strãlucirii Tale. În drum mi se desfac prãpãstii ªi-n negurã se-mbracã zarea, Eu în genunchi spre Tine caut: Pãrinte-orînduie-mi cãrarea!

În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapã, Cum vor sã-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapã.

Din valul lumii lor mã smulge ªi cu povaþa Ta-nþeleaptã În veci spre cei rãmaºi în urmã, Tu, Doamne, vãzul meu îndreaptã.

Dezleagã minþii mele taina ªi legea farmecelor firii, Sãdeºte-n braþul meu de-a pururi Tãria urii ºi-a iubirii.

Dã-mi cîntecul ºi dã-mi lumina ªi zvonul firii-ndrãgostite, Dã-i raza soarelui de varã Pleoapei mele ostenite.

OCTAVIAN GOGA (1881-1938)

Pildã creºtinã O iconiþã micã ºi mai mulþi ruºi În vremea marelui rãzboi, un soldat austriac a cãzut prizonier la ruºi. Soldatul acesta credea cu putere în Maica Domnului ºi, cînd a plecat la rãzboi, ºi-a atîrnat de gît, sub hainã, o iconiþã a Maicii Domnului, dãruitã de mama lui. Ruºii se purtau foarte aspru cu prizonierii austrieci. Prinzînd pe acest soldat, îi sfîºiarã hainele de pe el ºi se pregãteau sã-l batã. El ceru ajutor Maicii Domnului. Despuindu-l, ruºii dãdurã cu ochii de iconiþa de la gîtul prizonierului. De îndatã, se oprirã: iconiþa strãlucea cu putere. Atunci, fãrã sã vrea, începurã asupritorii sã se închine la iconiþã. Mai venirã ºi alþi ruºi ºi, cum veneau, se închinau ºi ei. Pe urmã, luarã pe prizonier ºi-l îngrijirã, purtîndu-se bine cu el. ªi aºa, cu ajutorul Maicii Domnului, soldatul acela a scãpat teafãr din rãzboi, iar cînd a ajuns acasã, a povestit tuturor minunea aceasta.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 13 aprilie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Albinele funcþioneazã ca niºte creiere uriaºe, unde fiecare individ este o celulã nervoasã Noi cercetãri sugereazã cã membrii individuali ai unui roi de albine se comportã, în mod surprinzãtor, ca niºte neuroni într-un creier uman. Nu numai cã acest lucru ne dovedeºte încã o datã faptul cã aceste creaturi interacþioneazã într-un mod remarcabil, ci ne poate oferi indicii ºi despre modul în care creierul nostru lucreazã în luarea unor decizii.

O echipã de cercetãtori de la Universitatea din Sheffield din Marea Britanie a aplicat un model teoretic, utilizat în mod obiºnuit pentru a studia psihologia umanã, pe coloniilor de albine. Nu este neobiºnuit ca oamenii de ºtiinþã sã verifice dacã animalele urmeazã regulile psihologice care guverneazã creierul nostru.

De exemplu, în domeniul psihofizicii, o regulã numitã legea lui Weber descrie o relaþie între dimensiunea unui stimul ºi creºterea semnificativã a amplorii acestuia. Funcþioneazã astfel: imaginaþi-vã ridicarea

unui mãr, în comparaþie cu ridicarea a trei mere. Aþi observa o diferenþã? Dar dacã cineva ar introduce cîteva mere în plasa dvs. fãrã sã ºtiþi, este puþin probabil sã observaþi diferenþa de greutate. Aceastã regulã generalã despre stimul ºi percepþie a fost observatã ºi la animale, fie cã vorbim de mamifere sau pãsãri.

Revenind la albine, pentru a observa modul în care un roi ia anumite decizii, cercetãtorii au ales sã investigheze albinele melifere (Apis mellifera) ºi modul în care acestea cautã un nou loc pentru construirea stupului. Mai exact, au analizat cît de repede coloniile au luat decizii dupã ce au inspectat diferite locuri. Luarea deciziilor în creierul uman implicã acþiunile unor nervi unici care transmit valuri de semnale electrochimice. Printre albine, procesul de alegere a unui stup implicã interacþiunile albinelor cercetaºe care comunicã descoperirile lor prin vibraþii.

Potrivit concluziilor studiului, albinele respectã aceleaºi legi generale din spatele luãrii deciziilor ca ºi în cazul creierului uman. „Gãsirea unor asemãnãri între comportamentul coloniilor de albine ºi neuronii cerebrali este utilã deoarece comportamentul albinelor care selecteazã un cuib este mai simplu de cercetat decît studierea neuronilor într-un creier care ia decizii”, a declarat Andreagiovanni Reina, autorul principal al cercetãrii.

RADU UNGUREANU

Armura lui Tutankhamon, veche de peste 3.000 de ani

Egiptul nu îºi putea menþine statutul ºi teritoriile fãrã o armatã puternicã ºi fãrã lideri militari destoinici, în condiþiile în care avea hotare comune cu alte naþiuni dornice de expansiune teritorialã, aºa cum erau vitejii hitiþi, ce ºi-au creat propriul imperiu.

Atunci cînd a urcat pe tronul Egiptului, în anul 1332 î.Chr., Tutankhamon avea doar 8-9 ani. Domnia sa avea sã se încheie peste numai un deceniu. Mormîntul sãu intact, în care nu au reuºit sã pãtrundã hoþii de comori, a fost descoperit în anul 1922. Îmbrãcãmintea de protecþie a faraonului avea forma unei tunici ºi astãzi este expusã în Marele Muzeu al Egiptului din Cairo. Lucy Skinner, cercetãror la Universitatea Northampton, a încercat sã stabileascã, în detaliu, modul exact în care a fost confecþionatã, asamblatã, armura lui Tutankhamon, solicitînd ajutorul specialiºtilor de la Institute of Creative Leather Technologies (Northampton, Anglia), însã nu s-a reuºit identificarea tuturor tehnicilor utilizate de cãtre meºterii egipteni.

Mult prea adesea, Tutankhamon, poate cel mai faimos faraon al Egiptului, a fost înfãþiºat, de cãtre istorici ºi scriitori, ca un tînãr firav, bolnãvicios, cu preocupãri mai degrabã filosofice, decît rãzboinice. La conturarea acestei imagini au contribuit unele malformaþii de care a suferit, precum ºi moartea prematurã, la doar 19 ani, a liderului Egiptului antic.

Corespunde aceastã imagine a lui Tutankhamon realitãþii? Noile observaþii ale oamenilor de ºtiinþã conduc într-o altã direcþie. Sugereazã altceva. Se pare cã tînãrului rege nu îi erau strãine cîmpurile de bãtãlie, cã nu lãsa soarta rãzboiului doar în seama conducãtorilor de oºti.

Platoºa sa, care s-a pãstrat pînã azi, prezintã urme de folosire frecventã.

Armura la care ne referim, confecþionatã din solzi de piele groasã, tãbãcitã, este unul dintre obiectele care au rezistat timpului ºi oferã indicii despre obiceiurile mare-

lui lider pentru care a fost confecþionatã, în urmã cu peste trei milenii. Strãvechiul echipament de protecþie, destinat utilizãrii pe cîmpul de luptã, a fost descoperit în mormîntul faraonului, aflat în Valea Regilor. Preþiosul artefact a fost examinat prin aplicarea unei tehnologii moderne numitã, pe scurt, RTI (de la Reflectance Transformation Imaging). Aceastã tehnicã modernã implicã combinarea mai multor imagini ale unui obiect fotografiat sub diferite unghiuri de iluminare.

Armura lui Tutankhamon a fost examinatã, minuþios, de cãtre un cercetãtor de la Universitatea din Northampton, care a atras atenþia asupra multiplelor semne de uzurã existente la nivelul bucãþilor de piele ce au intrat în componenþa armurii, ceea ce indicã o purtare frecventã ºi îndelungatã a acesteia.

Este mai probabil ca armura sã fi fost purtatã în campaniile militare, decît în viaþa de zi cu zi de la curte, unde un faraon egiptean purta straie cu mult mai sofisticate, mai preþioase, menite sã îi confere prestanþa unui reprezentant al zeilor. Se poate interpreta cã plasarea armurii printre obiectele din mormîntul lui Tutankhamon nu este strãinã de latura marþialã a existenþei faraonului.

Acesta este cel mai mic computer din lume În ultimele decenii, miniaturizarea s-a manifestat din ce în ce mai vizibil, în domeniul prelucrãrii/stocãrii datelor, precum ºi în cel al comunicaþiilor. Un dispozitiv de mãrimea unei brichete poate face, astãzi, mai multe decît era capabil sã facã un computer de mãrimea unui apartament, în anii ’50. Despre rapiditate, nici nu mai discutãm!

Zilele trecute a fost prezentat cel mai mic computer din lume. Dispozitivul este conceput ºi produs de cãtre cei de la International Business Machines (IBM), are formã pãtratã ºi dimensiunile unui grãunte de sare.

Minusculul computer a fost prezentat la conferinþa Think 2018, desfãºuratã în Las Vegas, Nevada.

Cel mai mic computer din lume reprezintã, potrivit independent.co.uk, o aºa numitã „cripto-ancorã”, fiind un sistem complet integrat într-un microcip. Dispune de procesor, memorie, un modul de stocare ºi comunicare.

Dispozitivul constituie un echipament anti-fraudare ori anti-falsificare. Micul dispozitiv are latura de numai un milimetru ºi, la dimensiunile sale liliputane, are cam aceeaºi putere de procesare precum procesorul x86, utilizat pentru calculatoarele IBM la începutul anilor ’90.

Sfatul medicului

Ce efecte are primãvara asupra oaselor ºi articulaþiilor?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Legãtura dintre condiþiile meteorologice ºi durerile articulare este una dintre cele mai vechi controverse ale lumii. Efectele variaþiei presiunii atmosferice, mai ales la schimbãrile bruºte, se resimt în special la nivelul articulaþiilor, muºchilor, oaselor ºi tensiunii arteriale.

Riscul creºte progresiv la începutul primãverii. O datã cu apariþia soarelui, începem sã renunþãm uºor la hainele groase ºi sã ne reluãm activitãþile în aer liber.

Uneori sîntem tentaþi atunci cînd reîncepem activitãþile în aer liber sã reluãm normal activitatea sportivã, iar acest lucru ne poate afecta întregul organism, mai ales dacã am fãcut pauzã în timpul iernii.

Iatã cele mai frecvente afecþiuni care pot apãrea dupã o perioadã de repaus: * Întinderile musculare sînt poate cele mai frecvente accidentãri în activitatea sportivã. Pot sã aparã pe fondul unei suprautilizãri a unui muºchi, dînd dureri ºi limitînd mobilitatea. Trebuie sã le tratãm în funcþie de severitate, prin evitarea efortului, cu medicamente antiinflamatoare ºi comprese locale reci sau calde, iar în cazul în care durerea persitã ºi apar echimoze este necesar sã vã adresaþi unui medic specialist. * Entorsele sînt afecþiuni traumatice ale gleznei produse prin miºcãri forþate peste limitele fiziologice, în urma cãrora se produce întinderea sau ruperea ligamentelor de la nivelul articulaþiei. Simptomele frecvente sînt edemul articulaþiei, durerea ºi impotenþa funcþionalã.

Entorsele sînt de grade diferite; în funcþie de gravitate se decide ºi tipul tratamentului, dar pînã ajungeþi la medic, trebuie sã faceþi repaus, sã se protejeze zona, sã se aplice comprese reci ºi sã se þinã membrul afectat ridicat. * Luxaþia reprezintã o pierdere permanentã a legãturilor articulare care se produce în urma unei rupturi de ligament ºi a deplasãrii capetelor osoase ale unei articulaþii. Simptomele sînt reprezentate de dureri severe, edem, imobilitatea ºi deformaþia articulaþiei afectate.

Tratamentul diferã în funcþie de severitatea luxaþiei, dar este important sã se imobilizeze articulaþia ºi sã se grãbeascã vizitarea medicului specialist înainte de apariþia tumefierii, deoarece poate împiedica manevra de reducere a luxaþiei.

Este important sã practicãm sporturi primãvara, deoarece odatã cu apariþia soarelui putem capta vitamina D, care are un rol foarte important în sãnãtatea organismului ºi a oaselor. Trebuie sã avem ºi o dietã echilibratã ºi sã ne bucurãm de alimentele crude ºi pline de vitamine care au apãrut ºi, nu în ultimul rind, sã acordãm atenþie ºi somnului, pentru a ne putea recãpãta nivelul de energie pentru urmãtoarea zi. www.consultatieortopedie.ro Minusculul dispozitiv va putea fi încorporat în etichetele de preþ sau va fi integrat în unele produse. Va putea fi întrebuinþat la urmãrirea bunurilor pe durata transportului, pentru îmbunãtãþirea securitãþii lanþurilor de aprovizionare. Pe cît este de mic noul dispozitiv, pe atît este de ieftin. Cel mai mic computer de pe Pãmînt, aflat acum în faza de prototip, va costa numai 10 cenþi.

El conþine cîteva sute de mii de tranzistoare ºi, potrivit producãtorului, „poate monitoriza, analiza, comunica ºi chiar interveni asupra datelor”.

Printre altele, cu ajutorul sãu operatorii vor verifica dacã produsele au fost manevrate corespunzãtor pe durata transportului. Va servi, de asemenea, la verificarea autenticitãþii produselor achiziþionate online, cum ar fi obiectele de lux ori produsele farmaceutice, astfel încît destinatarul (clientul) sã poatã verifica, cu uºurinþã, dacã acestea sînt sau nu contrafãcute.

TOMI TOHÃNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 6 aprilie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Nu te teme, turmã micã... (1) (urmare din pag. 1) Atunci cînd, în primãvara anului 1990, alãturi de prietenul ºi mentorul meu, în veci regretatul Eugen Barbu, am pus bazele acestei miºcãri, nu bãnuiam cã pîrîul se va face rîu ºi rîul se va face fluviu.

Mi-am dat seama de forþa acestei miºcãri, care din revistã ºi fundaþie s-a ramificat ºi într-un partid, atunci cînd am colindat comunele unde au fost aleºi primari de-ai noºtri.

Privind la copilaºii îmbrãcaþi de sãrbãtoare, vãzîndu-i pe bãtrînii ieºiþi la porþi, respirînd aerul acelor aºezãri patriarhale, unele atestate de 7-8 veacuri, am înþeles cã noi sîntem rãspunzãtori, în mod direct, de pîinea acestor oameni, de apa lor de bãut, de liniºtea vieþii lor de zi ºi de noapte. Asta se cheamã sã ai primar într-o aºezare, eºti dator sã înþelegi cã oamenii l-au votat pentru cã face parte din acest partid, ºi nu din altul, pentru cã e mai gospodar, mai cinstit, mai iubitor de Neam decît ceilalþi. Eu, unul, am trãit atunci un sentiment înãlþãtor, am cunoscut pe viu satisfacþia datoriei împlinite, a adevãrului cardinal din Biblie – „La început a fost cuvîntul” – pentru cã ºi noi doar cu douã cuvinte am pornit la drum, dar aceste cuvinte au tiparul de aur ºi printre literele lor frumos zugrãvite în miniaturi pîlpîie cîte o candelã preacuratã ºi freamãtã un buchet de flori smãlþuite ºi legate în mãtase Tricolorã. Aceste cuvinte sînt România Mare! (Aplauze) Dintre toate formaþiunile politice care au existat ºi existã în Þara noastrã, Partidul România Mare e singurul care e mai mult decît un partid – el e un simbol, un ideal, o hartã.

Din pãcate pentru lupta naþionalã, astãzi parcã sîntem cu toþii mai departe de întregirea hotarelor, decît eram în urmã cu 3 ani. ªi aceastã realitate tristã nu se datoreazã doar perfidiei prin care Rusia ºi Ucraina trag cu ghearele ºi cu dinþii de teritorii care n-au fost niciodatã ale lor, ºi nu se datoreazã numai „cozilor de topor” româneºti de la Chiºinãu ºi Cernãuþi – ea, aceastã stare de lucruri, este creatã ºi de noi, cei din România, care ne sfîºiem cu o poftã sãlbaticã ºi nu am reuºit sã gãsim, vreme de 5 ani, antidotul la aceste boli mortale, care sînt sãrãcia ºi anarhia. Chiar dacã, prin absurd, mîine s-ar retrage Armata a 14-a din Basarabia, chiar dacã, printr-o minune, proporþia demograficã din Basarabia ºi Bucovina ar redeveni cea existentã în anul eroic 1918 – Unirea tot nu se va face prea curînd, pentru cã la sãrãcie ºi anarhie nu vrea sã se înfrãþeascã nimeni. Pe fundalul acestei degringolade încã

necunoscute în toatã Istoria României, asistãm neputincioºi la ocuparea cetãþii lui ªtefan cel Mare, Tighina, de cãtre o bandã de venetici, la condamnarea la moarte ºi la umilirea patriotului român Ilie Ilaºcu, la atentatele împotriva Limbii Române ºi a Imnului Naþional, în fine, la ultima declaraþie necugetatã a primului-ministru Andrei Sangheli, care a spus cã România ar fi „un imperiu mai crîncen decît cel ruso-sovietic”. Aºa cã nu-i de mirare cã iar s-a ridicat un gard de sîrmã ghimpatã între fraþi, iar basarabenii au ajuns, efectiv, muritori de foame. Aici, rãspunderea principalã o poartã clasa noastrã politicã, economiºtii ºi slujitorii legii, care timp de 5 ani – un lustru întreg, cum mãsurau strãmoºii noºtri, romanii – nu au reuºit sã readucã România nici mãcar la nivelul anului atît de blamat 1989. Zi de zi, sãptãmînã de sãptãmînã, lunã de lunã, an de an, se adevereºte tot ceea ce am spus noi cu privire la acest virus ucigaº, rãspîndit în toate straturile societãþii româneºti. Am mai spus-o ºi o repet: pe sînge nu se poate clãdi nimic, þãranii români nu ºi-au aºezat niciodatã vatra satului peste þintirim sau necropolã veche ºi n-au pus sãmãnãturã pe locul unde a curs sîngele Craiului Horea. Or, la noi, în decembrie 1989, a curs sînge nevinovat, împletit în ºuviþe de purpurã cu sîngele bãtrînului dus la Tîrgoviºte, asasinat miºeleºte, în sfînta zi de Crãciun! Înþelept din partea noastrã a fost însã a lua lucrurile aºa cum sînt. Oricum, nu se mai putea schimba nimic. Atît partidul, cît ºi publicaþiile noastre au criticat în repetate rînduri guvernãrile catastrofale exercitate de Petre Roman ºi Theodor Stolojan. Atunci, în acei ani de început, 1990-1992, s-a desãvîrºit cu o tenacitate diabolicã ruinarea începutã în decembrie 1989. Practic, a fost legiferat jaful. Astfel, s-a ajuns la paradoxul cã marile infracþiuni nu trebuie cãutate în afara legii, ci în interiorul acesteia. Mã refer în special la distrugerea agriculturii, cu sistemul ei de irigaþii, la pulverizarea industriei autohtone ºi a comerþului exterior, dar ºi la înstrãinarea Patrimoniului Naþional, încasarea comisioanelor, pripãºirea unor aventurieri strãini, care, cu o agilitate uluitoare pentru specia umanã, au escaladat munþii de aur ai Þãrii, au început sã se facã stãpîni peste pãduri, lacuri, staþiuni turistice, au declanºat masacre vînãtoreºti, au înhãþat cele mai productive fabrici de confecþii, de mobilã, de pielãrie, de cristaluri, de bere, de conserve de peºte ºi carne. Nu exagerez cu

Sînt programat genetic sã termin Mafia! (1) Da, sîntem români la noi acasã, vom fi buni ºi generoºi cu toþi oaspeþii, dar va fi vai ºi-amar de cei care vor cãdea în greºeala de a crede cã România e de izbeliºte ºi vor interpreta toleranþa noastrã drept slãbiciune sau vinovãþie!

Doamnelor ºi domnilor, pînã la sfîrºitul acestui veac ºi al acestui mileniu mai sînt doar 4 ani. În numai 4 ani se poate schimba faþa acestei Þãri.

Important este ca acei 10.000 de ºarlatani, impostori ºi aventurieri care au împînzit ºi ruineazã România sã fie înlocuiþi de urgenþã cu 10.000 de gospodari patrioþi, care sã repare ce-au stricat alþii ºi sã edifice o societate a belºugului ºi a justiþiei sociale. Nu este un secret pentru nimeni cã noi sîntem un partid sãrac. Toatã agoniseala noastrã o dãruim în programul filantropic „Cina Creºtinã” – circa 5.000.000 de lei pe lunã, bani munciþi cu sudoarea frunþii noastre, pe care-i punem la dispoziþia a 130 familii de bãtrîni nevoiaºi, sub formã de alimente de primã necesitate ºi de medicamente. Nu avem fonduri, nu sîntem în Consilii de Administraþie, nu sîntem în A.G.A., numele noastre nu se regãsesc pe listele nici unei escrocherii de gen SAFI, MONDRAGON sau de altã naturã, pentru cã în partidul acesta au intrat, de la bun început, numai oameni care, în imensa lor majoritate, au înþeles ce le-am spus – cã un partid care se numeºte România Mare nu poate reprezenta o trambulinã de cãpãtuialã pentru nimeni. În ideea aceasta, de 4 ani eu mi-am dãruit toate salariile de senator oamenilor sãraci. Dar, iatã cã lupta a devenit

inegalã, pentru cã unii ºi-au deschis posturi de Radio ºi Televiziune. Trãim într-un secol al rãzboiului informaþional, într-o vreme în care mesajul difuzat prin Radio ºi prin Televiziune poate sã aibã un efect vital – sau, de la caz la caz, mortal – în chestiuni importante ale unei colectivitãþi umane. Aºa cã, din toatã sãrãcia noastrã, ne-am gîndit sã facem un efort cu adevãrat mare ºi pe termen lung, pentru a contracta un credit bancar ºi a inaugura un post de Radio ºi un post de Televiziune! Imaginaþi-vã dvs., ca ºi adversarii noºtri, ce vor însemna un post de Radio ºi un post de Televiziune în mîna noastrã.

Munca la care ne-am angajat este extraordinar de grea, dar creºtinii, adevãraþii creºtini, fac cele mai dificile munci cîntînd. ªi astfel, vom cînta ºi noi imnurile Deºteptãrii Naþionale: „Treceþi batalioane române Carpaþii”, ºi „Marºul lui Iancu”, ºi „Marºul lui Tudor”, ºi „Noi sîntem români”, ºi „Hai sã-ntindem hora mare/ Mai aici ºi mai colea/ Mai aproape de hotare/ Pînã-n Basarabia!”.

Fraþi români, vã mulþumim din inimã cã v-aþi lãsat cãminele ºi sãrbãtorile începutului de mai pentru a veni în oraºul nostru turcit, care ilustreazã cã, dupã Epoca Fanariotã, s-a instaurat Epoca Mafiotã.

Dar, vã asigurãm noi cã totul are un sfîrºit, indiferent cît au furat unii ºi ce fel de cecuri în alb au cãpãtat contra cost, de la anumiþi oaspeþi strãini, care pleacã de aici mereu încãrcaþi cu daruri ºi conturi în bãnci.

Nimic din ceea ce e clãdit pe minciunã, ºi fraudã, ºi batjocorirea Poporului nu poate dura la nesfîrºit!

nimic dacã spun cã, de pildã, Caracatiþa U.D.M.R.istã a salvat din punct de vedere economic Ungaria.

Pãcatele sãvîrºite de guvernarea bicefalã RomanStolojan sînt mai mult decît nelegiuiri, sînt veritabile crime împotriva Poporului Român ºi a Istoriei Naþionale. Personal, cînd îl vãd sau îl aud pe acest Petre Roman cum se agitã cu insolenþa lui de recepþioner poliglot, cum îºi aranjeazã tot felul de invitaþii ridicole pe la simpozioane externe, cum pluseazã ca un cartofor politic ºi îºi face singur curaj, afirmînd cã ei sînt pregãtiþi iarãºi de guvernare – mã apucã o silã cosmicã ºi o revoltã surdã împotriva stãpînirii bolºevice în România, care iatã ce þîþînã adîncã are, iatã cum nu se dã plecatã! El are neobrãzarea sã vorbeascã de politica naþionalã ºi sã ne ºtampileze pe noi ca extremiºti ºi ºovini, iar taicã-sãu, generalul sovietic Walter Roman, îi împuºca în ceafã pe ofiþerii români, cãlãrea tancurile Armatei Roºii ºi milita în 1944 pentru independenþa Transilvaniei, deci pentru smulgerea ei din trupul României, aºa dupã cum probeazã documentele publicate de noi ºi de ziarul „Curierul Naþional”. Nu putem face rãspunzãtor un copil de greºelile pãrinþilor, dar e o vorbã veche, care spune cã „aºchia nu sare departe de trunchi”, ºi mai e una la fel de veche, conform cãreia „ce naºte din pisicã ºoareci mãnîncã”. În definitiv, cu ce drept moral mai poate ieºi acest personaj sinistru în faþa Naþiunii, pe la toate praznicele, pomenile ºi ceremoniile naþionale, fãcîndu-ºi niºte cruci ortodoxe pînã la genunchi, conducînd ºi vãmuind Comisia de Apãrare a Camerei Deputaþilor, trãgîndu-ne, el, cu forþa cãtre un Occident iluzoriu, dupã ce tatãl lui ne trãsese, tot cu forþa, cãtre Moscova?! Oare familia asta, cu nume schimbat, Neulander, n-are stare nici o clipã, e juratã sã ne tot ducã ba într-o direcþie, ba în alta, numai pentru cã are ea microbul rãtãcirilor nomade în sînge? E ca ºi cum, pãstrînd proporþiile, în Germania ºi Rusia ar scoate capul acum niºte ipotetici copii ai lui Hitler ºi Stalin, dînd lecþii, pedepsind, ameninþîndu-i pe toþi cã, dacã nu vor învãþa democraþia în cîteva zile, va fi vai ºi-amar de capul lor! În numãrul de joi, 3 noiembrie, al ziarului FSN-ist „Azi”, împroprietãrit în mod fraudulos cu o tipografie de 4 milioane de dolari, acest infractor naþional Petre Roman declarã, citez: „În sfîrºit, lucrul esenþial este acela de a ºti cum sã ieºim din starea de Opoziþie” – am încheiat citatul. Rãspunsul e foarte simplu: trebuie sã intraþi în starea de puºcãrie, singura care vi se potriveºte! (Aplauze, amuzament ºi animaþie în salã) (va urma) Istoria a mai înregistrat prãbuºiri spectaculoase, ale unor Sodome ºi Gomore mult mai puternice decît regimul antinaþional patronat cu iresponsabilitate ºi împotriva voinþei Poporului Român de actuala Putere. Vã invit sã mergeþi în pace ºi bunã-învoire la casele voastre. Transmiteþi celorlalþi membri ºi simpatizanþi ai partidului nostru, ca ºi celorlalþi cetãþeni ai Þãrii, cã noi nu ne speriem, cã sîntem o stîncã de granit ºi cã biruinþa finalã va fi a celor drepþi, ºi mulþi, ºi iubitori de Neam, ºi temãtori de Dumnezeu! În ceea ce mã priveºte, daþi-le asigurarea, direct de la sursã, sã stea liniºtiþi, nu mi se va întîmpla nimic, pentru cã „Nu mor caii cînd vor cîinii”. Le-am oferit ºansa de a fi numai un simplu senator român, dar ei m-au prigonit ºi m-au determinat sã mã transform într-un Vlad Þepeº. Pe hoþi ºi pe trãdãtori îi asigur cã de mine nu vor scãpa, eu sînt nãscut, format ºi programat genetic sã fiu terminatorul Mafiei!

Ei au început întoarcerea Roþii Istoriei. Au întors-o la Epoca Stalinistã. Dar, mai bine de noi, c-o vom întoarce la Epoca Pandurilor ºi a Haiducilor, vom confisca averile hoþilor ºi le vom da la sãraci! Aveþi deplinã încredere cã vom ºti straºnic de bine cum sã facem ordine în Þarã! Îi vom ajuta pe români sã nu se mai simtã strãini la ei acasã ºi sã se bucure de viaþã! Acestea fiind spuse, permiteþi-mi sã declar închise lucrãrile celei de-a III-a Conferinþe Naþionale a Partidului România Mare. Învierea Neamului Românesc va fi un miracol imposibil de oprit.

Trãiascã România Mare!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (3 mai 1996, Sala Palatului din Bucureºti)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 13 aprilie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Care era situaþia în celelalte provincii româneºti?

Am sã încep cu Bucovina, pe care Eminescu o considera cea mai frumoasã provincie a noastrã. Fãrã doar ºi poate, o zonã de interferenþã, de sintezã, devenitã vad al migraþiilor tîrzii ale populaþiilor. În Bucovina sînt posibile întîmplãri ºi legende care, de pildã, ar fi greu de imaginat în mult mai raþionalul Banat. În „Neamul Românesc Literar”, am aflat un text surprinzãtor, scris de Ion Grãmadã (tovar㺠de studenþie vienezã al lui Eminescu). Titlul lui: „Cum era pe vremuri la noi, în Bucovina. Un Congres al Sfintei Alianþe, 1823”. Am sã reproduc o parte din amintirile (la a doua mînã) ale lui Ion Grãmadã, recomandînd o anumitã dozã de circumspecþie cu privire la veridicitatea faptelor: „Congresul acesta s-a þinut la doi ani dupã moartea lui Napoleon I, vestitul Împãrat al Francezilor, de strãºnicia cãruia s-au cutremurat toate neamurile ºi înaintea cãruia cãdeau regi ºi crai, cum cad spicele de coasã, sau cînd bate vîntul cel tare.

Dupã înfrîngerea lui Napoleon, au fãcut Austria, Rusia ºi Prusia o legãturã ce o numeau «Sfînta Alianþã» – care numai sfîntã nu era, ci, mai degrabã, un fel de poliþie a Europei – cu scopul, pe de-o parte, ca sã nu se ridice ºi mai tîrziu un alt tulburãtor al pãcii din Europa, pe de alta, ca sã înãbuºe nãzuinþele liberale ale tuturor popoarelor doritoare de luminã ºi cãldurã. Îndatã ce se adeverea cã, într-o þarã oarecare, s-a rãsculat poporul împotriva Domnitorului, cerîndu-i Constituþie, «Sfînta Alianþã» se chema sã potoleascã rãscoala, cu foc ºi cu putere de oºti. (Iatã o prefigurare a „jandarmeriei planetare”, care acþioneazã astãzi, în numele luptei contra terorismului – nota mea, C.V.T.) Pe la anul 1823, se ridicase în Spania oastea împotriva Regelui Ferdinand, cerîndu-i Constituþie; era rãscoalã ºi în Grecia, ce voia sã scuture jugul turcesc. «Sfînta Alianþã» hotãrî deci sã se sfãtuiascã ce mãsuri trebuie luate împotriva turburãtorilor liniºtii din Europa. Ca loc de sfãtuire, fu ales oraºul Cernãuþi, care era pe atunci un oraº cam de patru ori cît bate sãgeata. Pe vremea aceea, ºedea pe scaunul împãrãtesc din Rusia Alexandru I, iar în Austria Împãratul Francisc I, pentru care gîndea ºi lucra cancelarul sãu Metternich, cel mai mare duºman al oamenilor ºi Statelor cu nãzuinþi liberale. Încã pe la 1 octombrie, primi administraþia domeniului ªipeniþ porunci, ca sã pregãteascã trãsurã ºi cai pentru cancelarul împãrãtesc, ce avea sã cãlãtoreascã peste Lujan la Congresul din Cernãuþi. Douã zile dupã aceasta, la 3 octombrie, sosi suita Împãratului Francisc I: consilierii de Curte, amploiaþii ºi bucãtarul împãrãtesc, aceia ce-i lucrau de cãpetenie pentru cei mari. Dintre magnaþii austrieci erau: locþiitorul împãrãtesc din Galiþia, contele Taaffe, generalulcomandant din Galiþia, de Fresnel, ºi comandantul armatei din Ardeal. Împãratul intra abia la 4 octombrie în Cernãuþi, unde mai fusese odatã, cu 6 ani înainte, împreunã cu Împãrãteasa. Cu prilejul acela, au fost aduse atunci vreo 15 care de prund, pentru ca sã se astupe noroiul dinaintea locuinþei Împãratului, dar noroi era ºi pe celelalte uliþe ale Cernãuþilor. (Nu se întîmplã ºi astãzi la fel, prin oraºele ºi tîrgurile României, înaintea vizitei unui politician foarte important? – nota mea, C.V.T.) Se fãcuse atunci ºi un catastih al tuturor trãsurilor din þarã, mai acãtãrii; s-au cãutat cai buni ºi blînzi, precum ºi surugii vrednici, pe care i-au învãþat sã nu mai batã caii cu bãþul, ci cu biciuºca etc. Pentru primirea Þarului Alexandru au ridicat Cernãuþii, cu încuviinþarea Împãratului lor, un Arc de Triumf, luminat pe dinãuntru ºi împodobit cu inscripþii în formã de transparente. Arcul acesta se ridica între casele negustorului Miculi ºi cele ale lui Abrahamovici, încît le unea pe amîndouã. În vîrful Arcului erau suiþi toboºarii ºi muzicanþii, care aveau sã-l salute pe puternicul Þar, la intrarea în oraº. S-au adus ºi patru tunuri, pentru ca primirea Þarului Alexandru sã fie mai solemnã. El trecu podul umblãtor de peste Prut, aºezat pe ºeici, ºi sosi în oraº la 6 octombrie, pe la 6,30 seara. Cernãuþii strãluceau în lumina puternicã a felinarelor ºi masalalelor, înãuntrul Arcului de Triumf se aprinserã lumînãrile, iar, cînd se zãrirã cele patru trãsuri ale Þarului muscãlesc ºi ale suitei sale, începurã sã durãie tobele, tarafurile de lãutari deterã în trîmbiþe, în surle ºi în timpane, slobozindu-se, totodatã, ºi 101 împuºcãturi de tunuri,

încã din clipa cînd se apropiase Þarul Alexandru de podul de peste Prut. Împãratul Francisc I locuia în casele cãpitanului de cerc A. de Stutterheim, care avea titlul de consilier de Curte, iar Þarul în cele ale generalului din localitate. În casa parohului romano-catolic Anton Kuntz, fu gãzduit directorul Cancelariei împãrãteºti, care plãti parohului pentru gazdã cîte 8 coroane pe zi. Ceilalþi oaspeþi locuiau în cazãrmile militare ºi în casele de prin apropiere ale tîrgoveþilor, care furã rãsplãtiþi pentru aceasta într-un mod adevãrat

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (11) împãrãtesc. Erau ºi cîteva hoteluri în Cernãuþi, ca: «Hotel de Russie», «Hotel de Moldavie» ºi birtul «La corabia de aur». Aici, precum ºi pe la particulari, trebuirã sã plãteascã cîte 2 galbeni pe zi, pentru odaie, nu numai cei din þarã, dar ºi strãinii de peste graniþã, care venirã anume la Cernãuþi, sã-i vadã pe cei doi Împãraþi. Þarul Alexandru n-avea cu sine un bucãtar anume, ºi de aceea lua totdeauna prînzul la Împãratul Francisc, fiind de obicei numai amîndoi la masã, cãci ospeþe de galã nu s-au dat atuncea. Cineva însã îi ducea mîncarea din bucãtãria împãrãteascã la conacul sãu propriu. Acolo acþiona Regimentul Nugent, a cãrui garnizoanã din Cernãuþi trimese ca gardã de onoare pentru Împãraþi un batalion de ostaºi ºi fanfara militarã, care cînta împreunã cu tarafurile de lãutari zilnic, de la 4 dupã-amiaza pînã spre searã, cãci vremea era foarte frumoasã. A doua zi dupã sosire, primi în audienþã Împãratul Austriei toate autoritãþile din Cernãuþi, precum ºi pe reprezentanþii preoþimii din þarã. Tot astfel fãcu ºi Împãratul rus. Oficiul de cerc din Cernãuþi hotãrî pentru aceasta ceasul al 11-lea înainte de amiazã. Atunci avea sã aparã în sala de audienþã ºi episcopul Isaia Baloºescu, împreunã cu clerul sãu; fiind însã ºi Þarul Rusiei de credinþã ortodoxã, Baloºescu nu voi deloc sã bage în seamã orînduirea Cîrmuirii, ci, plin de încredere, ceru sã fie primit în audienþã la orele 9 dimineaþa. Þarul Alexandru îl ºi primi, într-adevãr, într-un mod foarte mãgulitor. Dupã primirea clerului ortodox oriental, dãdu Þarul un semn sã se depãrteze din salã preoþii cei de rînd, ºi opri la sine numai pe episcop, împreunã cu cei trei egumeni ai mînãstirilor din þarã, pentru ca sã le cearã binecuvîntarea. La urmã, le dãdu ºi lor drumul, dupã ce le sãrutã plin de evlavie mîinile. Sosind la 11 ºi clerul catolic, împreunã cu autoritãþile oraºului, nu voi sã-l primeascã maestrul de ceremonii al Þarului, zicînd cã clerul a mai fost primit de Împãratul rusesc. În zadar încercã sã-l încredinþeze locþiitorul împãrãtesc al Galiþiei ºi Bucovinei, contele Taaffe, care se puse în fruntea celor care aveau sã fie prezentaþi Þarului, cã acesta e alt cler, anume cel romano ºi greco-catolic. Maestrul de ceremonii se împotrivea mai departe, zicînd cã Þarului i-a fost anunþat numai un singur cler. Vãzînd parohul romanocatolic Anton Kunz îndãrãtnicia maestrului de ceremonii, merse înaintea consilierului aulic A. de Stutterheim ºi-i spuse cã el vrea sã pãrãseascã sala de audienþã, împreunã cu tot clerul catolic. Maestrul se îmbunã acuma ºi-i pofti sã aºtepte cîteva clipe, pînã ce-i va fi anunþat Þarului ºi clerul catolic, pe care l-a ºi primit apoi Þarul Alexandru, la un loc cu celelalte autoritãþi. Þarul Rusiei ieºi din odaia sa de dormit, ascultã numele celor prezentaþi ºi, adresîndu-le cîteva cuvinte în limba francezã, se retrase iarãºi în apartamentele sale. Se credea cã congresul acesta va dura cel puþin patru sãptãmîni, ºi Cernãuþii se bucurau din pricina asta, cãci petrecerea celor doi Împãraþi în Cernãuþi aducea mare folos oraºului, mai ales negustorilor. Dar, îmbolnãvindu-se cancelarul împãrãtesc Metternich de o boalã de ochi – unii cred cã de influenþã – trebui sã rãmînã la Liov, neluînd parte la congres. Din pricina aceasta cãlãtori ºi ministrul rus Nesselrode la Liov, fãrã sã se mai abatã pe la Cernãuþi. Sfînta Alianþã trebui deci sã þie congresul fãrã dînºii; de altfel, nici nu prea þinea Metternich la alianþa aceasta, pe care o

numea «o nimica foarte sunãtoare». Împãraþilor însã nu le venea la socotealã sã se sfãtuiascã ºi sã ia hotãrîri fãrã miniºtrii lor, cãci nu prea cunoºteau bine starea lucrurilor din Europa, dupã cum vom vedea mai departe. Cancelarul Metternich trimise ca locþiitor în postul sãu pe contele Mercy, care aduse aceastã veste ºi la Cernãuþi. Auzind Împãratul Francisc I despre boala lui Metternich ºi despre înlocuirea acestuia cu contele Mercy, zise: «Bun, frumoasã veste e aceasta; eu cunosc toatã afacerea numai pe deasupra; – dumneata o cunoºti numai de ieri, ºi de aceea vom fi amîndoi niºte figuri plouate. De n-o merge treaba, am sã-l tîrãsc pe Împãratul Alexandru la Metternich, ºi acesta va isprãvi cu dînsul într-o jumãtate de orã, mai mult decît noi amîndoi în opt zile». Dar congresul s-a þinut ºi fãrã miniºtri, ºi miezul dezbaterilor din Cernãuþi a fost mai ales cã amîndoi Împãraþii au hotãrît sã fie cît se poate de nepãsãtori faþã de rãscoala din Grecia, voind sã-i facã prin aceasta concurenþã Angliei, al cãrei ministru, Canning, trecuse fãþiº de partea grecilor. Preotul romano-catolic Anton Kunz povesteºte în cronica sa parohialã, scrisã în limba latinã, urmãtorul episod din timpul congresului: Þarul Alexandru avea obiceiul sã se plimbe adesea singur pe uliþele Cernãuþilor. Pe vremea congresului însã era oprit sã intre sau sã iasã cineva fãrã paºaport, cãci pretutindeni pãzeau strãji de oºti ºi de cetãþeni. Alexandru voi, trei zile dupã sosirea sa în Cernãuþi, sã vadã biserica din Horecea, care a fost pe vremuri mînãstire, ºi de aceea se duse singur pe jos spre sat, care e numai vreo jumãtate de orã departe de oraº. Dar, la marginea oraºului îl opri un tîrgoveþ, ce sta de strajã, de a merge mai departe, cerîndu-i sã-i arate paºaportul. Þarul însã nu-l bãgã în seamã pe strãjer, ci voi sã treacã mai departe, dar straja, care de bunã-seamã nu-l cunoaºtea, începu sã-l batjocoreascã în fel ºi chipuri, pînã ce Alexandru-i împãrtãºi cã el e Þarul rusesc. Vestea aceasta însã nu-l înfricoºã deloc pe curajosul strãjer, cãci iatã ce-i rãspunse Împãratului: «Asta trebuia sã mi-o spuie Majestatea Voastrã de la început ºi sã nu se lase batjocorit de mine! Slujba mea îmi dã dreptul sã opresc pe oriºicine». Mergînd Þarul mai departe, întîlni pe un popã cãlare, pe care-l întrebã pe unde duce drumul la Horecea. Popa-i arãtã cãrarea, iar Împãratul îl întrebã iarãºi: «Dumneata eºti preot?» ªi rãspunzînd popa cã da, Împãratul îi zise: «Eu sînt unul din suita lui Alexandru». Preotul descãlecã ºi-i dãdu binecuvîntarea, iar Alexandru îi sãrutã mîinile, apoi merse mai departe. Popa cel cãlare – era cooperatorul din Horecea – alergã repede spre oraº, îl cãutã pe parohul sãu ºi-l îndemnã sã meargã repede la Horecea, cãci un magnat rusesc vrea sã vadã biserica de acolo. Parohul lãsã toate la pãmînt, încãlecã pe calul cooperatorului ºi fugi spre Horecea de-a dreptul, pe o cãrare ce trecea prin Caliceanca: deschise în grabã biserica, se îmbrãcã în odãjdii ºi, apropiindu-se de altar, începu sã se roage cu glas tare. Alexandru însã mergea încet, ºi de aceea ajunse mai tîrziu decît parohul, dar înaintea bisericii avu de lucru cu niºte javre de cîini, ce sãriserã la dînsul din grãdina pãlãmarului (paracliserului). Þarul n-avea bãþ la dînsul, ºi de aceea rupse în graba cea mare un vreasc din gard ºi se apãrã cu dînsul, pînã ce-l scãpã pãlimãreasa, care lucra în grãdinã ºi auzise hãmãitul cîinilor. (Sã nu ne mirãm de întîmplarea cu cîinii, cãci cu cîþiva zeci de ani în urmã oraºul Cernãuþi era ºi mai pustiu. Unde-i acum cimitirul cel vechi de lîngã Universitate, era pe vremea anexãrii Bucovinei pãdure deasã, de veneau lupii ºi urlau toatã noaptea; iar pe locul dinaintea Universitãþii de azi se ridica încã mulþi ani dupã încorporare o… spînzurãtoare a tîrgului! – nota lui Ion Grãmadã). Alexandru intrã apoi în bisericã ºi-l gãsi pe preot rugîndu-se cu glas puternic. ªiretul popã, deºi nu-l cunoºtea pe Alexandru – ºtia numai cã-i un magnat din Rusia – totuºi, se ruga înainte cu mult zel pentru sãnãtatea Þarului ºi a întregii sale Curþi, precum ºi ca sã se întoarcã cu bine acasã. «ªi de ce nu te rogi ºi pentru Împãratul tãu?», îl întrebã Alexandru. «Pentru acesta ne rugãm la Dumnezeu în toatã ziua, pentru Alexandru se cade sã ne rugãm mai ales acuma, cãci e strãin ºi-i oaspete, ºi pentru ca sã-i lumineze Dumnezeu mintea pentru descurcarea trebilor la congres»“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 13 aprilie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (52) ,,Prinþul mincinoºilor” de la Casa Albã (2) Ruinarea lui a început în iunie 1972, cînd cinci bãrbaþi au fost arestaþi pentru cã au intrat prin efracþie în sediul naþional al Partidului Democrat, aflat în complexul de birouri Watergate, din Washington D.C. Aflîndu-se cã infractorii lucrau pentru Comitetul republican de realegere a preºedintelui (CREEP), toate bãnuielile s-au îndreptat cãtre însuºi Nixon. Nu existã nici astãzi dovezi palpabile cã el a dat ordinul pentru intrarea prin efracþie, dar cu siguranþã el a autorizat muºamalizarea ulterioarã a evenimentului ºi programul de minciuni ºi ºiretlicuri murdare necesare în acest scop.

Ironic, dovada cea mai condamnabilã împotriva lui ºi a acoliþilor sãi a venit chiar de la preºedinte.

Dorind sã-ºi asigure locul în istorie ºi gelos pe reputaþia internaþionalã a secretarului de stat Henry Kissinger, el înregistrase fiecare convorbire ce avusese loc în jurul lui - atît pentru a-i servi ca material pentru memoriile sale, cît ºi pentru a deveni sursa dovezilor care sã contracareze orice încercare din partea lui Kissinger de a-i fura gloria.

De ce anume nu a distrus niciodatã aceste casete, chiar pe mãsurã ce scandalul lua amploare, rãmîne un mister. Probabil nu s-a simþit în stare. Erau propriile lui înregistrãri.

Erau „adevãrul” lui. Erau însã ºi cauza prãbuºirii sale ºi a altora. Din 29 de persoane puse sub acuzare pentru a fi participat, într-un fel sau altul, la activitãþile ilegale din cazul Watergate, 20 au fost declarate vinovate, printre acestea aflîndu-se persoanele de încredere ºi cele mai apropiate ale lui Nixon. Deºi singurul preºedinte american pus vreodatã sub acuzare, Nixon a fost graþiat de cãtre succesorul sãu la

cîrma statului, Gerald Ford - poate datoritã evidentei devoþiuni faþã de adevãr. Pentru cã pe una dintre casete, pline de minciuni ºi de nimicnicii, era înregistrat Nixon, în timp ce oferea motive excelente pentru a spune adevãrul. Instruindu-l pe John Dean, tînãrul consilier de la Casa Albã, cum sã se comporte în timpul investigaþiilor ce urmau sã aibã loc, la 16 aprilie 1973 Nixon ºi-a adus aminte de cazul Hiss, care îl propulsase în carierã. (În 1948, acuzat de Whittaker Chambers cã lucra împreunã cu el într-o reþea comunistã de spionaj din anii ‘30, Alger Hiss îl dãduse în judecatã pentru calomnie; dar Chambers a reuºit sã aducã dovezi în sprijinul acuzaþiei sale, ºi Hiss, urmãrit de Nixon, a fost trimis la închisoare pentru mãrturie falsã). „Spune adevãrul!”, i-a strigat Nixon lui Dean. „Acesta a fost îndemnul meu pentru toþi cei prezenþi aici - spuneþi adevãrul! Hiss ar fi liber astãzi dacã nu ar fi minþit. Dacã ar fi mãrturisit: «Da, l-am cunoscut pe Chambers ºi, în tinereþe, am fost implicat în unele activitãþi comuniste, dar m-am dezis de ele acum un numãr de ani», Chambers ar fi renunþat, de asemenea, la acuzaþii. Dacã veþi minþi, veþi ajunge la închisoare mai degrabã pentru minciunã decît pentru crima comisã. Aºadar, credeþi-mã, nu trebuie sã minþiþi niciodatã”. ªi aceste afirmaþii s-au dovedit a fi o minciunã, deºi, accidental, Nixon nu a ajuns niciodatã la închisoare pentru neadevãrurile sale. În schimb, au ajuns alþii. ªi astfel, cînd el a murit 20 de ani mai tîrziu, guvernul ºi mass-media americane s-au lãsat în voia unei orgii revoltãtoare de reabilitare postumã, ca ºi cum toþi cei implicaþi ar fi fost posedaþi de fantoma „ªmecherului Dick”.

Nixon a minþit poporul american toatã viaþa lui ºi, cînd el a trecut în lumea umbrelor, poporul american s-a minþit singur în privinþa lui Nixon.

Cel puþin, o parte din poporul american. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

ANIMALE DOMESTICE 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Nici cai, nici mãgari – Cea care face miei; 2) Secarea unei bãlþi – Trage la cãruþã; 3) Nu e rãu deloc! – Îngrozitor; 4) Substanþã chimicã uleioasã – Coadã de cãmilã!; 5) Are simþul mirosului – Ceatã de copii; 6) Ion Minulescu – Cu cute pe faþã – Coadã de mãgar!; 7) Deliciul porcului – Cu animale domestice pe lîngã casã; 8) De aceeaºi mãrime – Cea cu mînjii; 9) Prefix de întregime – Iscoadã; 10) Lucrãri ºtiinþifice pretenþioase – Numãr mic!; 11) Gurã de porc – Masculii din turme, cu cojoace.

VERTICAL: 1) Familia înºelatã la curse – Tras la faþã!; 2) Numit ºi mãgar – Niºte încãpãþînaþi; 3) Substanþã folositã în tãbãcãrie – Murdãrit; 4) Degetul cel scump – Echipa întregitã; 5) Coadã de caprã! – Zeitate egipteanã a fecunditãþii – Blindat pe roþi; 6) Patria ºahului – Soþul Getei – Bãtute la spate!; 7) Pus la vedere – Îl avem în sînge; 8) Corp de vitã! – Celebru sat în Sãlaj; 9) În acel loc – Paznicul casei, care... latrã!; 10) Invitaþie la privire – Grasul sacrificat de Crãciun; 11) Colectiv feminin – Bun pentru prinderea vitelor.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,POFTIÞI LA MASÃ!”

1) POFTA BUNA – B; 2) OTET – UR – ASA; 3) RAL – SCAI – AT; 4) TV – ASALTARE; 5) IASI – T – ETER; 6) I – TABAC – E – I; 7) TA – AR – SUPE; 8) AR – OS – LA – L; 9) CONDIMENTAT; 10) RIO – SPOI – UI; 11) IAURT – PIURE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.