Romania mare, nr 1432

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

1 Martie

Tableta de înþelepciune O carte de aforisme nu se scrie, ci se adunã, ca orice avere.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

România, ca o cãprioarã sfîºiatã de lupi... (1)

Pedeapsa cu moartea Motto: „O naþie nu se poate mîntui decît prin sine însãºi”. (Nicolae Bãlcescu) Vasile Boerescu face parte din elita uitãrii româneºti. Minte strãlucitã din perioada creãrii naþiunii, a fost ministru al Justiþiei dupã Unirea Principatelor, ministru de Externe ºi multe altele. A murit tînãr, la doar 53 de ani, dupã o viaþã închinatã naþiunii. În 1860, Boerescu a propus o lege pentru eliminarea pedepsei cu moartea, prima formã argumentatã, cu conectarea tînãrului stat român la experienþa internaþionalã. De fapt, Boerescu are îndrãzneala de a trece dincolo de o Europã pe care nu o priveam ca un model infailibil. Argumentaþia lui Boerescu se bazeazã pe o idee fundamentalã - diferenþa dintre omul care se apãrã ºi poate ucide cu aceastã ocazie - ºi statul care pedepseºte. În plus, dorinþa noii gîndiri a erudiþilor politicieni români era îndreptarea, recuperarea celui ce comisese fapta, nu pedepsirea, în sens vechi testamentar. Mã rog, ideea e cã românii de acum 150 de ani vedeau departe, cãtre principiile pe care „lumea civilizatã” avea sã le consacre aproape un veac mai tîrziu, dupã ce, în prealabil, aruncaserã planeta în douã conflagraþii oribile ºi inventaserã ceea ce numai lor, „civilizaþilor”, le putea da prin minte – armele de distrugere în massã, dar ºi capabilitatea de a pune în pericol însãºi viaþa pe pãmînt. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Am impresia cã ne pierdem în argumente juridice ºi finanþiste ºi nu observãm un lucru esenþial: în cele 100 de zile ale actualei guvernãri, viaþa s-a degradat atît de mult, încît am ajuns sã trãim de pe o zi pe alta. Aflãm mereu cã mai este grîu pentru 6 zile, cã mai este apã pentru 10 zile etc. Ne aflãm în cãdere liberã. Aici nu mai e vorba nici de stînga, nici de dreapta, aici e vorba de supravieþuire! România, care era „schela de grîne” a Europei ºi fixa preþurile la grîu pe piaþa continentalã în urmã cu 60-70 de ani, a ajuns acum la mîna turcilor, care ne fac pîine. Domnilor, vreau sã vã aduc aminte cã ocupaþia turceascã a luat sfîrºit la 1877. Un student la Medicinã dintr-o Þarã a lumii a 3-a, care se face cã învaþã la Bucureºti, a mãrturisit recent cã a intrat într-o afacere în 1990 cu 25 de dolari ºi acum are în bancã 1,2 miliarde de lei. Dacã asta se cheamã „acumulare de capital”, atunci e mai mare rîsul. În privinþa Strategiei ºi Programului de guvernare Vãcãroiu, Partidul România Mare a dat girul de principiu acestui guvern, încã din noiembrie anul trecut, în ideea cã Þara trebuie sã aibã un guvern. Existã foarte multe mãsuri antipopulare în Programul Guvernului. Nu vom fi niciodatã de acord cu rata infernalã a ºomajului. Am fi înþeles, poate, creºterea numãrului de ºomeri dacã, în paralel, inflaþia ar fi fost diminuatã ºi moneda naþionalã s-ar fi redresat. Din pãcate, însã, moneda noastrã naþionalã a ajuns din leu un motan mai afurisit chiar ºi decît celebrul Arpagic.

La ultima întîlnire cu dl. Ion Iliescu, acesta ne-a invocat de cîteva ori cuvîntul magic „eficienþã”. Adicã unele platforme industriale ºi fabrici trebuie închise pentru cã produc pe stoc sau nu produc nimic, fiind mari consumatoare de energie. Asta ar justifica, pe undeva, ºomajul. L-am scos atunci pe interlocutor din peisajul rece al cifrelor ºi al parametrilor economici ºi l-am rugat sã-ºi aminteascã de filmul „Umbre albe”, pe care mai toþi l-am vãzut în tinereþea noastrã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (9 martie 1993, plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului)

În Germania lui Hitler s-ar fi putut ajunge pe Lunã Paginile 12-13

Distihuri Mã flagelez în fiecare zi Numai aºa pot scrie ºi citi… * * * Nopþi albe, de lecturã ºi de scris, Asta mi-e viaþa. Restul este vis. * * * De cînd te-a luat la El, iubitã mamã, Tatãl ceresc nu mã mai bagã-n seamã. * * * Femeile cu care m-am culcat Doar ele mã cunosc cu-adevãrat. * * * Mãi, soldate de la Marathon, Nu puteai sã dai un telefon? * * * Afarã-i viscol. Foc în ºemineu.

Stai goalã-n pat. Vom procreea un zeu. * * * Încuie uºa ºi dã-þi masca jos Sã rãmîi singur cu Isus Christos… * * * Aflu din presã, zilnic, cã-s pierdut Ce-am mai furat, ce crime-am mai fãcut… * * * Totul e invers. Viaþa n-are scop.

Nu dau doi bani pe nici un horoscop. * * * Cum cade blestem pe om Ca trãznetul ploii pe pom… * * * Epocã sinistrã, urlete infame – Anticomunismul nu þine de foame!

CORNELIU VADIM TUDOR

,,Þarã fãrã noroc, obligatã mereu sã o ia de la capãt, Fenomenul cu fiecare generaþie, „Divertis“ asemenea lui Sisif...“ Pagina 10

Pagina 7

NR. 1432 z ANUL XXIX z VINERI 2 MARTIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 2 martie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Cronica Mondenã: ofigofrenul de la „Expres” a fost pãrãsit de nevastã Doamnã Buºulenga, vã rugãm sã vã apãraþi onoarea!

Prohodul presei antiromâneºti Ambasadorul Ungariei e cãsãtorit cu o româncã Ce te legeni, Delio,/ Fãrã ploaie, fãrã vînt/ Cu bretonul la pãmînt? O nouã escrocherie internaþionalã a lui Aristide Gunoiu Întãrîtã-i, drace!

PARTEA I Aflãm de la televizor, mai exact din interviul realizat de Radu George Serafim cu ºeful comunitãþii româneºti din oraºul elveþian Geneva, cã Majestatea Sa Mihai I de Hohenzollern e cam scîrþar. În limbaj ceva mai academic, asta înseamnã cã e cam cioflingar, ceea ce în Enciclopedia francezã se traduce prin zgîrcã. Mai precis, e vorba de eforturile extrem de mari ale românilor de acolo, de a ridica o Catedralã Ortodoxã ºi un Centru Cultural, la care fostul rege na contribuit cu nici o leþcaie! ªi mai zice cã e român!

Ticu nervos al domnului Coposu se mai numeºte ºi Dumitrescu. Nu e manifestare þãrãnistã unde sã nu se exhibe ºi acest individ mic ºi rãu, meschin, cu uitãturã de chelner cãruia clientul nu i-a mai lãsat pe fundul sticlei nici un strop de bãuturã. De la personaje ca acest Ticu pleacã o mare parte din necazul moral ce domneºte în þarã, el e un fel de piazã-rea, care orice sar întîmpla, se încordeazã ca un arc, strigã într-un letcon ºi sã te þii delir, ºi sã vezi þopãieli isterice!

Ticule, o sã-þi ridicãm o statuie din piatrã vînãtã, din aia care ne usturã pe noi cînd ne tãiem la bãrbierit.

CRONICA MONDENÃ. Hotãrît lucru, se trãieºte cu o frenezie asemãnãtoare aceleia din anii 1938–1940: Purceaua e moartã în The Kotetz, dar toatã lumea rîde, cîntã ºi danseazã! „Armonica, armonica sã nu stea/ Bea, viezure, bea!” – declama Esenin dupã ce Isadora Duncan reuºeºte sã descentreze roata aia de la maºinã, cu eºarfa ei nesuferitã. La noi, pe malurile Fluviului Dîmboviþa (datoritã cãruia Bucureºtii au devenit în sfîrºit port la Marea Moartã), e o zarvã mare, un clinchet de pahare ºi-o zbînþuialã eroticã fãrã precedent. Ne vom opri astãzi la unele aspecte familiale. De pildã, fabricantul Cuptorului de Aur, mamiferul care are o bomboanã fondantã în loc de cap, pe nume Lucicoring (adicã Lucian Cornescu Ring), a fãcut-o latã pe plan sentimental. Concret, ce i s-a întîmplat Lucicoringului? I s-a întîmplat cã s-a îndrãgostit de o mîndruliþã din Carpaþi, pe numele ei de pãdurar Graziela Bîrlea.

Aceastã Graziela e puþin (dar puþin de tot) mai frumoasã decît Alecu Popovici, care ºi el e plin de vino-ncoace. Vãzîndu-l de sute de ori la televizor, datoritã insistenþelor cu care îl tot împinge în faþã omul pãros (care poartã mesada pe sub cãmaºã) Emanuel Valeriu, tînãra Graziela s-a amorezat de valorosul politician. Iar asta s-a întîmplat conform versurilor: „Îl vede azi, îl vede mîini/ Astfel nãroada-i gata/ El a promis cãrbuni ºi pîini/ Din Cluj la Alma Ata/ Aºa un socialist ca el/ Român de generaþii/ ªi guraliv, ºi cam tembel/ Îi cade dragã Grazi/ Oooo, vin nebunul meu odor/ Nu pieptãna tu baba/ Acelaºi corp, buric, picior / Noi sîntem – care-i treaba?/ Mãi Grazielo, io sînt Ring/ Am bani ºi pot petrece/ Spre Parlament mã tot preling/ Nebotezat ºi rece!”. Pe scurt, cei doi sau vãzut, s-au plãcut, s-au pupat. Din îmbîrligarea lor socialist-traditionalã s-a nãscut un bãieþel foarte nostim, la Spitalul Municipal. Sã le trãiascã! Aºa cum am dori sã-i trãiascã d-lui Ring ºi copilaºii pe care îi are pe la Paris, cu soþia lui legitimã. Ce ne facem însã cã acest Chinez nãrãvº face ravagii cu limbuþia lui ºi tinde a zãpãci de cap doamne din înalta societate? Îmbrãcat la paiºpe ace, cu pantofi cu scîrþ ºi miros de camfor, demagogul minerilor iese cam o datã pe sãptãmînã la Intercontinental. Acolo îl însoþeºte, precum „Umbra”, din piesa lui Evgheni Schwartz, un alt belit (vorba lui Marin Preda), tot chior, tot ipocrit, tot carierist: fostul realizator de emisiuni televizate pentru CC. al U.T.C. Cristian Unteanu. Asta n-ar fi nimic, dar cei doi nu se vãd numai între ei, ci ºi cu o a treia persoanã. Cine e aceastã persoanã? Poate aviatorul Papanã, poate Maria Lãtãreþu, ori poate Max Goldstein, care a pus bomba la Senat, prin anii’20?

Aº, n-aþi nimerit-o. Persoana nu e alta decît distinsa noastrã academiciancã Zoe Dumitrescu Buºulenga.

Doamnã profesoarã, fiþi atentã cu bandiþii ãºtia, aþi vãzut cã toarnã plozi prin toatã lumea, Doamne fereºte sã nu pãþiþi ruºinea la bãtrîneþe, sã naºteþi la Academie, în poalele pãrintelui Galeriu... Sperãm cã þineþi minte ce-a strigat frumoasa Doamnã a voievodului Ieremia Movilã, care, dupã dezastrul din pãdurea Dracºanilor (august 1616), a fost violatã de turci ºi a strigat cãtre dregãtori, despletitã: „Boieri, boieri, ruºinatu-m-au pãgînul!”. Cît despre ciudatul animal desprins parcã din „Fiziologul” sau Bestiarul lui Cantemir, numitul Lucicoring, ce-am mai putea spune? Dacã nu se întîlneºte ºi cu Zoe Ceauºescu, n-am fãcut nimic...

Ah, sã nu uitãm: mai serile trecute iar a fost împins în faþã la televizor ºi a mai rostit cîteva perle. I-auziþi acilea la gîndirea lui de Ringenspiel: „Un partid este ca un copil, are aceleaºi boli: scarlatinã, rujeolã, oreion”. Se poate, coane, sã uiþi bolile esenþiale? Ele sînt: diareea, gîlcile, limbricii. Partidul matale le cam are pe toate, da-i pune vraciul Mudava palma-n cap ºi o sã-i treacã pînã se însoarã... Dar sã ne spãlãm pe mîini, ca dupã orice operaþie survolatã de microbi, ºi sã trecem la o altã paginã a Cronicii Mondene. Ea îl are ca protagonist pe micul Otrãvel, cu buze subþiri ºi rele, de þînþar, ce se ospãteazã prin cimitire, oligofrenul cu umerii pînã la ºolduri ºi ºoldurile pînã la genunchi, Cornel Nistorescu. Dupã ce-a tot încercat el s-o împingã pe nevastã-sa în faþã, pe la conferinþe de presã, s-o facã ziaristã, s-a ales cu buza umflatã: a bãgat-o prea în faþã, aºa cã i-au suflat-o alþii! În calitatea ei de ºefã de presã la reprezentanþa firmei belgiene de þigãri Bastos, madam Monica Nistorescu a fugit cu ºeful reprezentanþei, dl. Costel Ciucã! Fuga e ruºinoasã, dreptu-i, dar e sãnãtoasã, avînd în vedere cele zvonite despre fostul ei soþ, care se pare cã are altfel de apucãturi, ceva mai socratice; ca dovadã cã l-au mai pãrãsit pînã acum vreo douã neveste cu acte ºi ºapte vaci cu lapte. Pericolul de SIDA e Real (Madrid)! Ce sã-i faci, Nistorescule, nu poþi sã le realizezi pe toate: ºi escroc, ºi biºniþar, ºi beþivan notoriu, ºi monarhist, ºi pro-maghiar, ºi împotriva armatei române, ºi amant celebru. Aici, la urmã, ai dat chix, luîndu-te de mînã cu celãlalt iubitor de unguri, Nicolae Cristache, care stã ºi ãla ºi plînge dupã susupinata, bîz-bîz balegã de mînz.

Ca dovadã cã acest Nistorescu nu-i zdravãn la teleimprimator este ºi pagina pe care a publicat-o recent: în partea de sus, a reprodus un rãspuns pe care preºedintele Ungariei, dl Göncz Arpad, i l-ar fi adresat. Iar în partea de jos, tipãreºte o scrisoare a lui cãtre dl. general Niculae Spiroiu, sub titlul imposibil „Ceapa degeratã a democraþiei”, în realitate, o nouã ºi murdarã diatribã împotriva oºtirii române, a generalilor ei. Într-un P.S. de om nebun, mizînd pe faptul cã deocamdatã n-are nimeni ce sã-i facã (întrucît justiþia românã îi urmãreºte pe românii patrioþi), încornoratul nostru îºi aduce aminte cã e homosexual ºi, pur ºi simplu, îi dã întîlnire bravului oºtean „miercuri, la orele 16,20, în dreptul ceasului de la Universitate”, neuitind sã precizeze, într-un limbaj infect, cã „s-ar putea sã pîrîie”. Pãi bine, fata moºului, dacã ai apucãturi de guvernantã unguroaicã ºi îþi plac melitarii, de ce nu te duci la rampa de cartofi de la Gara Obor, sau la batalionul disciplinar? Nu-þi e ruºine ºoriciului? Cît despre scrisoarea pe care pretinde cã i-a adresat-o cetãþeanul ungur Göncz Arpad, nu ne mai mirã nimic: e un schimb de mesaje între doi duºmani declaraþi ai poporului român, acest Arpad fiind una ºi aceeaºi persoanã cu prefaþatorul ºi traducãtorul acelui volum pe coperta cãruia Transilvania era împresuratã de sîrma ghimpatã a... românilor! Din pãcate, soldaþii nu-1 vor pe papugiu! Ba chiar în ultimul numãr din revista „La Datorie”, i s-au luat gîþii uºor, discret,

elegant, cu aþa de la mãmãligã, hîþ! – unde e gîþii lui? ei nu mai este! Despre ce e vorba? Copilul a fost pus pe douã coloane: ce scria el cînd fãcea armata ºi era secretar de partid la „Flacãra”(1984!) ºi ce scrie acum.

Citiþi ºi vã minunaþi: „O subunitate este ca o familie care trãieºte în armonie, dar care, în acelaºi timp, este cînd un grup de þãrani harnici, cînd o subunitate bine pregãtitã, gata oricînd sã apere, cu orice sacrificiu, integritatea pãmîntului românesc, cînd o brigadã artisticã, cînd o puternicã organizaþie U.T.C. care, prin întreaga sa activitate, dezvoltã dragostea ºi devotamentul militarilor faþã de patrie, partid ºi comandantul suprem, desfãºoarã o susþinutã muncã politicã pentru întãrirea disciplinei, pentru a dirija spiritul de emulaþie, energia, avîntul tineresc”. („De veghe pe un fir de zare româneascã”, apãrut în nr. 6 – 1984 al revistei „Viaþa militarã”) „...Dar s-a dus în 1980, cînd o întreagã armatã cînta marea operetã comicã începutã cu «Partidul, Ceauºescu ºi poporul» sau cu «Onor comandantului suprem». ªi apoi ºtiu soldatul român din timpul stagiului meu militar, ºi-l ºtiu ºi din Piaþa Victoriei, ºi de la Televiziune din 1990, cînd el venea plin de pãduchi, înfometat ºi batjocorit din unitãþi militare uitate prin construcþii sau prin agriculturã... ºi niciodatã nu am pãcãtuit faþã de el nici cu gîndul, nici cu fapta... Din acest punct de vedere rãmîn nemiºcat ca un catîr...”. („Ceapa degeratã a democraþiei”, apãrut în „Expres” nr. 45 – 1991) Ce anume ºtiu ºulfele de la „Expres”despre istoria României s-a vãzut ºi dintr-o afirmaþie, pentru care întreaga redacþie, în frunte cu fostul hoþ de buzunare, Mihai Hîrciog, ar fi fost lãsatã repetentã: cicã atentatul de la Sarajevo, din anul 1914, a dus la declanºarea celui de-al II-lea rãzboi mondial!

Sã ne mai mirãm cã în aceastã tavernã antiromâneascã, unde miºunã escroci, pederaºti ºi agenþi strãini ºi-a gãsit culcuº cãlduþ o cãpuºã umflatã, care a fost paraºutatã tocmai de la Iaºi, pe nume George Pruteanu? În rubrica intitulatã VETO (probabil i se adreseazã mãsii, pe care o cheamã VETA), acest individ, agresiv ºi sîcîitor ca un peºte Piranha, rob al butiilor cu vin de la Borta Rece, cu capul mic ca un sifon (vorba lui Tudor Arghezi), ºi care pe deasupra a mai fãcut ºi puºcãrie pentru cã fura de prin casele oamenilor, ei bine, acest netrebnic fãrã obraz, care ºi-a permis sã-1 facã pe Poetul Ardealului, Octavian Goga, lichea – susþine o informaþie pe cît de mincinoasã, pe atît de stupidã: „O descoperire de ultimã orã ne aratã cã V.C. Tudor, în timpul liceului a fost identificat cu o tumorã pe creier de care nu s-a operat nici în momentul de faþã!”.

Formidabil, Georgicã, cum ai fãcut tu descoperirea asta de ultimã orã cu privire la un liceu fãcut acum 25 de ani?!

Bietul poet Vadim Tudor, cum s-o chinui el cu o aºa tumoare, ºi încã pe creier, de un sfert de veac, deºi a fost identificat încã de-atunci! Stimaþi cititori, decît aºa presã, mai bine deloc. Cum îi atingi pe mitocani, cum le arãþi cã vînd þara ºi fac averi în mod fraudulos – hopa, îþi inventeazã tumori pe creier, te fac legionar, securist-ºef Iubiþi cititori, spuneþi drept: mai meritã sã etc.! cumpãraþi ziare la preþuri exorbitante, cînd în marea lor majoritate nu fac decît sã împroaºte þara, sã semene panicã ºi discordie între români? Nu, nu mai meritã. Ne ajunge atîta „democraþie”. De altfel, în clipa în care cotidienele s-au fãcut 10 lei, boicotul publicului a fost instantaneu, s-a fãcut pasul la ofsaid ºi nu s-au mai cumpãrat. Nu ne bucurãm de moartea presei, dar „o anumitã parte a presei” (vorba d-lui Ion Iliescu) prea a vrut moartea poporului român, aºa cã sã ne cam lase.

Aici se vor vedea cu adevãrat minciunile sondajelor IRSOP: care sînt publicaþiile iubite de marele public ºi care nu! Ne parvine o ºtire din Spania, care, dacã se dovedeºte a fi rostit adevãrul, este cumplitã. În seara zilei de 22 octombrie 1991, în emisiunea „Noticias” a postului de televiziune din Barcelona, s-a afirmat cã dl. Petre Roman este amestecat într-o foarte murdarã poveste a traficului de copii. Concret, ºtirea se referea la mai mulþi copii orfani, care au fost aduºi din România în Spania, într-un fel de tabãrã, ºi nu s-au mai înapoiat în þarã, fiind reþinuþi de noii lor pãrinþi (zic unii), proprietari (zic alþii).

Comentatorul acelui Telejurnal spaniol a afirmat cã formele legale erau contrasemnate de premierul Roman.

Tenebroase afaceri, þi se face pielea gãinii! Femeia care sa ocupat de acest trafic nu e alta decît Maria Mendez de Valdivia, numitã de dl. Roman drept ,,consilier al primului-ministru” – fãpturã despre care noi am atras atenþia în urmã cu douã luni! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 29 noiembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 2 martie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Obsedaþii de Cruduþa Întoarcerea la valorile fundamentale ale educaþiei Condamnarea doamnei legatã la ochi cu portjartierul ,,Asta înseamnã sã fii mafiot!”

Continuã nebunia înarmãrii Un truism sexual Ce este ministrul Energiei Nepoþii Marelui Consumator Cît cîºtigã Cristina Neagu A treia poveºtire cu Þepeº Aºa cum am anticipat, obsedaþii de Cruduþa vor cu orice preþ sã-i mãnînce puþa. L-au trimis la înaintare pe unul Tîndalã Tîndãrel care abia de-i ajunge ºefei DNA cu fruntea la buric. Se gîdilã nebuna, ceva de speriat.

Dacã tot nu se putea abþine ºi trebuia sã revoce ceva, domnul Tîndãrel trebuia sã suspende legea gravitaþiei.

Oricum, în România, nu se respectã.

Pentru proºtii care o fac pe deºtepþii: ºefa DNA este simbolul luptei împotriva corupþiei deºãnþate a politicienilor penali pentru care haºmangleala este un mod de viaþã. Asta e percepþia publicã, în ciuda rateurilor pe care le-au dat unii procurori slab pregãtiþi profesional sau pur ºi simplu ticãloºi. Iar într-o þarã intratã în metastazã din cauza hoþiei adusã la rang de artã, setea de justiþie este neostoitã. Poate cã se fac greºeli - ºi se fac - în lupta anticorupþie, dar cea mai mare eroare ar fi anihilarea ideii de justiþie. Þara e pe butuci, iar puþinii oameni activi, inteligenþi, demni, care încã n-au pãrãsit-o, o vor face curînd dacã fãrãdelegea nu va mai avea un adversar pe mãsurã. Iar voi, cei cãrora v-au spãlat creierii capului televiziunile de manipulare ºi desfrîu, încercaþi sã deschideþi ochii! Cruduþa a devenit simbolul luptei împotriva Mafiei ºi pentru cã din interiorul clasei politice nu a mai apãrut nici un justiþiar credibil. Doar circari teleghidaþi. Acesta-i tristul adevãr, ce s-o mai bãlãcim.

Dupã zece ani petrecuþi pe strãzile Timiºoarei, un om al strãzii, altul decît Grindeanu, ºi-a gãsit un loc de muncã cu ajutorul unui sportiv.

Imediat, Fiscul s-a nãpustit asupra fostului miner, de naþionalitate maghiarã, ca sã recupereze cei 44.000 de lei datoraþi ca urmare a unor amenzi date cu generozitatea-i caracteristicã de Miliþia localã, pe vremea agoniei sale.

Trãim într-o societate schizofrenicã ce ºi-a pierdut orice urmã de umanitate.

Franþa revine la formele clasice de educaþie, considerîndu-se cã 50 de ani de experimente au însemnat ,,timp pierdut”. Se doreºte întoarcerea la practicile simple, eficiente, clare ºi la restabilirea disciplinei clasice întrucît statutul profesorului s-a degradat îngrijorãtor. Profesorii trebuie sã aibã autoritate, iar revenirea la valorile tradiþionale, inclusiv predarea filosofiei ºi a limbilor clasice (latina ºi greaca), ,,este o necesitate”, a precizat Jean-Michel Blanquer, ministrul de resort. În vreme ce francezii fac apel la tradiþie, învãþãmîntul românesc se modernizeazã permanent de nu mai ºtii care-i profesorul ºi care-i elevul.

Dar nici americanii nu se lasã! Trump a propus înarmarea profesorilor ca sã-ºi poatã împuºca foºtii elevi. ªi, dacã va fi cazul, ºi pe aceia care ºi-au uitat caietul acasã. Judecãtoarea Geanina Torceanu, mituitã de clanul de (autointitulaþi) mafioþi Becali cu 185.000 de euro, a fost condamnatã la 7 ani de pîrnaie.

Cristi Porcea a fost achitat întrucît domnia-sa doar o cotîrcea pe Geanina, dupã cum îºi aminteºte cu nostalgie ºi orgasm împricinata. Paralele pe care le primea în preludiu, considera cã fac parte din ritualul împerecherii negustorului de butelii cu doamna legatã la ochi cu portjartierul. Aºa o fi fost, n-avem de unde sã ºtim, n-am fost acolo, ne pregãteam pentru Liga Companionilor, numai cã foºtii colegi în straie negre ºi cu ciocãnelul în mînã au fost de altã pãrere. Cît despre întoarcerea scriitorilor în biblioteca cu zãbrele, nu poate fi decît un pas înainte pentru literatura românã de gang.

Aºa cã sã nu vã mire dacã fraþii Becali vor scrie Codul Penal, ediþie revãzutã ºi adãugitã. Nici n-ar fi un efort prea mare. Ar trebui sã dea o simplã declaraþie în care sã îºi povesteascã viaþa.

Ia sã ne împrospãtãm memoria minþii ºi sã ne amintim biografia lui Giovani, cel care striga, arãtîndu-se cu degetul: ,,asta înseamnã sã fii mafiot!”. ªirul scriitorilor ameninþaþi cu libertatea nu se mai sfîrºeºte. Dupã marii clasici Gheorghe Copos, Gheorghe Becali ºi Gheorghe Popescu (trei, Doamne, ºi toþi trei... Gheorghe!), la porþile Academiei bate cu copita de mafiotozaur ºi Giovani Becali, acest Balzac de Hazna, cãruia familia îi zicea Ioan, dar lui nu i-a plãcut cã prea suna a prost. E posibil sã fi avut dreptate.

Tovarãºii de coþcãrii îl strigau ,,Giovani! 6, miliþia...”.

Nu vã speriaþi, nu erau organele, dar turiºtii strãini care intrau în afaceri valutare cu tînãrul bagabont constatau asta mult prea tîrziu, cînd numãrau ziarele tãiate dupã dimensiunile bancnotelor. Acestui derbedeu arhaic i-a plãcut dintotdeauna haºmangleala de duzinã, gãinãria, pe care a ridicat-o la rang de artã postmodernã. Cariera ºi-a început-o în faþa cinematografului ,,Patria, unde

fãcea biºniþã cu bilete. Ulterior s-a perfecþionat în metoda ,,Maradona”, pe care v-am descris-o mai la deal, ºi, dupã acelaºi principiu al fugii de miliþieni, a devenit colecþionar de ceasuri, pe care anterior le împrumuta de la strãini ca sã le admire. Dupã deranjul din decembrie 1989, a trecut la alt nivel: gãinãriile cu fotbaliºti. Cum, necum, dupã un periplu prin strãinãtate, unde a reuºit sã îmbrobodeascã o columbiancã cã e italian ºi sã-l accepte ca soþ pînã cînd poliþia i-ar despãrþi, s-a aciuat pe lîngã naþionala Bulgariei, reuºind sã-l transfere pe Naºko Sirakov. De aici încolo porþile îmbogãþirii fãrã muncã ºi-au rînjit larg dantura. A reuºit sã facã multe parale, mai ales cã a fost un fel de pioner pe piaþa româneascã a transferurilor, unde marfa era ieftinã, multã ºi bunã. Hagi, Popescu ºi ceilalþi corifei ai generaþiei de aur l-au transformat dintr-un ºmenar destul de foarte talentat într-un dealer de marfã cu valoare adãugatã. Dar neamul prost îºi dã în petec oriunde l-ai duce ºi orice i-ai face, aºa cã, în loc sã se mulþumeascã cu averea fabuloasã pe care a fãcut-o mai mult prin noroc decît datoritã priceperii, ºi-a reamintit cã la bazã este gãinar ºi ar fi pãcat sã-ºi trãdeze vocaþia. A fentat statul, cluburile ºi, probabil, fotbaliºtii, cu milioane de euro numai pentru cã îºi imagina cã este mafiot din filmele italiene ºi îºi permite sã-ºi toace averea la ruletã.

Ba, mai mult, nefiind mobilat la mansardã decît cu viclenie tip ,,Gara de Nord”, se mai ºi lãuda-n gura mare cã e gangster cu Rolls ºi Rolex ºi cã preferã sã fure ºi sã ajungã la pîrnaie decît sã fie sãrac cum sînt ziariºtii ãia care put ºi pe care i-ar face de la genunchi în jos ca sã nu se mai lege de fãrãdelegile lui. Nimeni nu l-a luat în serios, pentru cã ar fi fost o chestie dacã i-ar fi fãcut pe ziariºti de la genunchi în sus, în zona crepuscularã cãreia mioriticii îi zic, cu delicateþea proverbialã, mînerul burþii. Totuºi, visul i s-a împlinit pe jumãtate, cã a reuºit sã ajungã la þuhaus, de unde nu s-au scurs prea multe informaþii în legãturã cu ce a fãcut în nordul sau, dupã caz, în sudul corpului omenesc. Cert este cã a fost un deþinut model, aºa cã din condamnarea de 6 ani ºi 4 luni a executat, cam în dorul lelii, 1 an ºi 8 luni, fiind cu valizele pregãtite pentru un transfer în Uniunea Scriitorilor pe Pereþi. Cã a scris (ºi el!) douã cãrþi cu un profund caracter ºtiinþific, adicã exact cîte citise în întreaga viaþã, în total, cu Victor, fratele sãu de ghiduºii ºi recluziune academicã. Le citiserã cu ocazia împlinirii vîrstei critice de 14 ani ºi se intitulau ,,cãrþi de identitate”. Ba, mai mult, judecãtorii de la Medgidia, aceastã curte de la Haga a românilor cu apucãturi literare, care se cam dau în bãrci cu autorii, au apreciat pozitiv, ca sã zic aºa, activitatea neºtiutã din penitenciar, unde nu a dat cu raºpila prin atelierul de dulgherie, ci a fost translator de spaniolã! Dupã cum se ºtie, sau mãcar se bãnuieºte, Medgidia e situatã în Peninsula Ibericã, la o azvîrliturã de bãþ de Madrid ºi doi scuipaþi de Barcelona. ªi pe la Poarta Albã miºunã, cît e ziulica de lungã, în cãruþe colorate, spaniolii. Cã nu ºtiu dacã sînteþi la curent, dar în România e invazie de spanioli.

Migreazã în neºtire spre þara noastrã în cãutarea unei vieþi mai bune. ªi care, conform tradiþiei lor ancestrale, furã ºi violeazã non stop. ªi în loc sã-ºi recunoascã originea, se dau italieni, urmaºi direcþi ai Imperiului Roman. D-aia era neapãratã nevoie de un translator de spaniolã plãmãdit din aceeaºi tãrîþã. ªi aºa a ajuns Giovani, dintr-un mãrunt traficant de carne vie îmbrãcatã în ºorturi fãrã suspensoare ºi tricouri fãrã buric, translatorul ideal pentru justiþie, un respectabil om de litere care-ºi traduce singur sentinþele judecãtoreºti ºi celelalte opere complete, în cîte limbi vrea el. ªi pînã la urmã s-a dovedit, cu argumente irefutabile (ce cuvînt frumos!), cã a avut dreptate: asta înseamnã sã fii mafiot!

Aºa cã Giovani a fost eliberat ºi... rearestat. Vai de biblioteca noastrã!

Gabriela Vrînceanu-Firea zice sã nu lãsãm Internetul ,,la voia nimãnui”. Cine o fi nimãnui ãsta, de ºi-a ieºit doamna din fire? O fi Dragnea? Cã ºi PSD-ul a început sã fie al nimãnui...

Fifor de la Apãrarea împotriva gîndacilor de Colorado mai vrea sã cumpere 40 de avioane F13-1415-16, cã l-a prins atît de tare nebunia înarmãrii, cã nu mai poate dormi noaptea. Nu mai intru în detalii, nu vã mai povestesc cît costã dileala asta, trec direct la concluzii: mãi, saltimbancilor, voi chiar nu sînteþi sãnãtoºi la cutia ucrainianã? Nu-mi rãspundeþi, cunosc rãspunsul. O curvã de procuror portocaliu a vrut sã ia

la ºtangã o vestalã din clanul de papã-lapte Cosma. Nu se ºtie dacã a reuºit - înregistrãrile sînt neconcludente din cauza botoxului - cert este cã, vorba unui filosof de Vaslui, ,,a cam paradit-o”. Mã rog, marele derutat a pus o întrebare retoricã, dar pînã ºi noi ne-am prins cã e un silogism filosofic. Un truism sexual. ªtiaþi cã, în România, dacã þi-ai pierdut un picior, o mînã, sau un alt organ, tot trebuie sã mergi anual la o comisie medicalã care sã se convingã cã nu þi-a crescut la loc? Dacã nu þi-a crescut, ai noroc, primeºti în continuare pensia de handicap. În schimb, dacã þi-a crescut, alupigus, dupã exemplul legiuitorului.

Cînd miniºtrii se numesc Anton Anton sau Toader Tudorel, e aproape firesc ca guvernul Liviu Vasilica sã dea în gropi pas cu pas.

Iar a uitat OMV sã plãteascã redevenþele (pentru extracþia de gaze) statului român. Ca ºi ROMGAZ, dar ãºtia mãcar fac parte din familia de gangsteri pentru care a frauda Bugetul intrã în fiºa postului. Nici n-au mult de platã: doar 1,7 miliarde de euro! Oare mai intereseazã pe cineva fraudarea resurselor þãrii cîtã vreme singura culturã înfloritoare este corupþia? Nu, dar îmi place sã se ºtie.

Un jurnalist care n-a chiulit la orele de fizicã, l-a întrebat pe ministrul Anton Anton ce este curentul electric. Dl. prof. universitar, inginer la bazã, i-a rãspuns de la înãlþimea misiei sale: ,,Eºti nesimþit!”. Rãspuns greºit. Ziaristul îl întrebase ce este curentul electric, nu cum este ministrul Energiei.

Singurul ciclop care ar putea seca Prutul dintr-o sorbire (cu toatã gheaþa de la mal inclusã) va deveni bunic pentru a patra oarã. Asta-i marea unire pe care a reuºit s-o facã Bãsescu prin intermediul fiicelor sale: unirea dintre yin ºi yang. Dacã Marele Consumator n-ar fi stat cît e ziulica de lungã sã se uite cu un ochi la fãinã ºi cu altul la slãninã ºi ar fi satisfãcut cu promptitudine dorinþele consilierelor prezidenþiale ,,cu ugerul la vedere”, ca sã citãm din Monstrul cu Barbã, ar fi putut fi ºi tatã pentru a patra oarã. Protestatarii de rît vechi au aruncat cu portocale roºii de Sicilia înspre DNA ºi ideea de justiþie. Ei vor o þarã în care justiþia sã se facã la partid, la mica înþelegere, de cãtre lupii îmbrãcaþi în piei de oaie. Unii dintre aceºti nefericiþi chiar cred cã lupii le vor da pielea înapoi...

Cristina Neagu cîºtigã 22.000 de euro pe lunã la CSM Bucureºti, din bani publici, ceea ce a inflamat spiritele unor tolomaci. Staþi, mã, în banca voastrã! Fata asta meritã mai mult decît atît. Cine crede altceva, e un prost. Mulþi proºti erau ºi pe vremea lui Vlad Þepeº, dar, dupã cum ne povesteºte Adi Sfinteº în Istoria Necenzuratã a Românilor, existau soluþii. Din lemn de salcîm. ,,Turcii se zgîiau la Giurgiu. Þepeº îi anunþã pe ostaºi: «- Bãi, îngeraºilor, mergem la rãzboi. Nu e simplu deloc, cã turcii sînt mulþi ca frunza de marijuana. Dar, cu vitejie, îi facem. Aºa cã reþineþi esenþialul. Cine se gîndeºte la moarte, acela sã nu meargã cu mine, sã rãmînã aici». N-a cîrîit unul, c-avea ºanse apreciabile sã decedeze instantaneu, fãrã prea multe fasoane, cã asta vroia sã spunã Vlad cu rãmasul pe loc. Dupã ce a omorît la turci de s-a plictisit, Vodã s-a retras, din motive numerice, cãtre Transilvania, unde s-a apucat sã facã inventarul oºtirii. La numãrãtoare nu lipseau mulþi, doar vreo cîteva mii care se dãduserã de partea lui Radu cel Frumos, adus la ºtangã de Mahomed al II-lea. Pe cei rãniþi în amorul propriu în proporþie de 110 la sutã (cã unii depãºiserã planul la rãni, aveau ºi cîte trei-patru), i-a împãrþit în douã categorii, dupã locul de unde le curgea sînge. Pe aceia cu însemne culturale în pãrþile dorsale, de la ceafã pînã la noadã, i-a bifat la categoria LTH, adicã laºi, trãdãtori, homosexuali, iar pe cei cu lovituri primite în zonele luminoase, de la felinare ºi pînã la coadã (c-am uitat sã vã spun, dar valahii aveau coada-n faþã pe vremea aceea), i-a fixat în grupa sanguinã, foarte rarã, VVV, adicã viteji, vindicativi, valahi. Aºa cã pe cei cu LTH negativ i-a tras în þeapã numai dupã ce le-a presãrat sare pe rãni, ca sã fie distracþia condimentatã suficient, iar pe veveºti i-a avansat dîndu-le, în semn de recunoºtinþã ºi neasemuit respect, numeroase moºii iluzorii, întrucît tocmai îºi pierduse tronul ºi-i convenea de minune sã fie darnic cu toþi aceia care-l slujiserã din multã teamã ºi cu foarte puþinã credinþã... Ãsta era Þepeº ºi vorba unei dame de largã respiraþie naþionalã, «pe Mãria Sa nu te puteai supãra cã el una-douã îþi fãcea bucuria, ºtiþi obiceiul lui, nu mai insist. Ce vremuri de neuitat! Nu se mai întoarce ele sã ne fie bine ºi nouã, cotoarbelor, care mai practicãm cîte o meserie tradiþionalã. Cã ne ajunge cît am tras cu turcii dupã revoluþie ºi reformã...»”.

Promouºãn: Nu ºtiþi ce-s ãia vampaiãri? Vai de capul vostru! În condiþiile astea trebuie sã urmãriþi neapãrat episodul viitor, intitulat ,,Interviu cu un vampaiãr”, fiindcã trebuie sã vã cultivaþi neîntîrziat. Altminteri nu mai pupaþi voi nici intrarea în Europa, nici lumina de la coada calului. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 2 martie 2018

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

În amintirea lui Sergiu Adam Poetul care mi-a dat o mînã de ajutor într-un moment greu din viaþa mea Vestea cã primisem premiul la cea de a XV-a ediþie a Concursului naþional de poezie ,,Nicolae Labiº”, 1983, Suceava, m-a luat prin surprindere, mai ales cã nu eram pregãtit financiar sã mã pot deplasa sã mi-1 ridic. Am povestit pe larg în amintirile pe care i le-am dedicat lui Laurenþiu Fulga, vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilor din acele vremi... Trebuie sã spun cã am fost peste mãsurã de bucuros, mai ales cã era singurul concurs necîºtigat, deºi mai participasem, o datã sau de douã ori, la ediþiile anterioare; în rest, le cîºtigasem pe toate cele la care mã prezentasem, chiar dacã erau organizate la nivel naþional. Bucuria îmi era justificatã, mai ales cã eram un tînãr care dorea sã facã o carierã literarã. Acest nou succes avea sã-mi aducã destulã satisfacþie, spre indignarea unora. M-am deplasat la Suceava cu chiu cu vai... Surprizã, însã: în ziua cînd urma sã se înmîneze premiile, aveam sã aflu cum de mi s-a dat... premiul revistei ,,Ateneu“. Concursul era adresat tinerilor poeþi care, în anul în curs, împlineau 25 de ani, iar eu, cînd am trimis poeziile, intenþionat nu mi-am trecut anul naºterii: ar fi însemnat sã mã excludã, întrucît depãºeam cu mult vîrsta prevãzutã în regulamentul de participare.

Organizatorii, neºtiind ce vîrstã aveam, sau poate cã le-a scãpat, m-au anunþat, printr-o telegramã kilometricã, cu vreo douã sãptãmîni înainte de decernarea premiilor, cã ºi eu am fost selectat în vederea premierii.

Totodatã, îmi cereau sã le comunic urgent dacã voi fi prezent în ziua festivitãþii, ca sã-mi rezerve cazarea la hotel, masa ºi decontarea biletelor de tren. Nu merita sã dau cu piciorul la aºa ceva. De îndatã am sunat ºi am confirmat sosirea la data ºi ora indicate, la hotelul în care, timp de douã zile ºi douã nopþi, aveam sã fiu gãzduit în cele mai bune condiþii. Eram în holul mare al Hotelului ,,ªtefan cel Mare”, sau aºa ceva, cînd vãd cã vine spre mine poetul Radu Florescu, din BorcaNeamþului, cu care mã mai întîlnisem ºi la alte concursuri. Dorea sã mã felicite, exprimîndu-ºi bucuria revederii la Suceava, la un eveniment literar atît de important. În timp ce aºteptam, cu inima cît un purice, momentul anunþului cîºtigãtorilor, se apropie de mine poetul Sergiu Adam, care mã cunoºtea ºi care fãcea parte din juriu. Cu vocea aproape stinsã, acesta îmi spuse: - Ioane, n-ai respectat regulamentul... Se pare cã vor sã te excludã, deoarece nu þi-ai trecut în fiºa de partici-

Ia româneascã, Iuliana Tudor ºi Henri Matisse Revista de culturã urbanã ,,ªapte Seri” (nr. din 22 decembrie 2017), ne prezintã, între alte materiale interesante, ºi un interviu cu Iuliana Tudor, îndrãgita realizatoare de emisiuni TV de folclor, o pasionatã a promovãrii tinerilor talentaþi ºi a artei populare autentice.

Este o demnã continuatoare a Marioarei Murãrescu, avînd-o, de asemenea, ca mentor, potrivit propriilor mãrturisiri, pe Elise Stan, un exigent realizator de televiziune. Aflãm, din cuprinsul interviului amintit, cã reperele sale în acest domeniu, sînt, în primul rînd, þãranul român, ,,creatorul anonim, ale cãrui creaþii sînt alcãtuite din bucãþi de suflet, emoþii ºi secvenþe de viaþã”, precum ºi publicul sãu, care o ajutã sã îºi încarce pozitiv sufletul.

Dragostea pentru folclor a resimþit-o încã din anii copilãriei. Locuind la bunici, asculta la radio cîntecele interpretate de Maria Lãtãreþu, Maria Tãnase ºi Ioana Radu, fiind impresionatã de vocile lor. Apoi, la vîrsta adolescenþei, a început sã studieze muzica la ªcoala Popularã de Artã ºi chiar a cules folclor în Prahova natalã. Convingerea îndrãgitei realizatoare TV este cã România are o multitudine de valori naþionale: copiii ºi tinerii olimpici, sportivii, artiºtii,

pare anul naºterii ºi profesia. ªtii cã acest concurs este adresat tinerilor poeþi. În cazul tãu, sã vãd ce pot face, ca sã nu te elimine. Dacã, însã, se va întîmpla acest lucru, nu þi se vor mai deconta biletele, ºi trebuie sã achiþi contravalorea cheltuielilor pe perioada ºederii la hotel, iar dacã vrei sã rãmîi la festivitate, o faci pe buzunarul tãu.

Alte cuvinte nu mi-a mai spus... S-a retras în sala în care comisia de jurizare urma sã decidã... Dupã vreo jumãtate de ceas, avea sã-mi aducã vestea îmbucurãtoare: - I-am lãmurit... juriul a fost de acord sã-þi dau premiul revistei „Ateneu”.

Am rãsuflat uºurat, deoarece îmi doream sã stau la întreaga manifestare, mai ales cã venisem pentru prima oarã în Cetatea de Scaun a lui ªtefan cel Mare. De întors, mã întorceam la Bucureºti cu „naºul”, dar de unde bani ca sã achit toate dandanalele, cum mi-a spus? Nu aveam asupra mea decît vreo doi poli, sã cumpãr eventual niºte vederi pe care sã le trimit prietenilor.

Aºa am luat premiul revistei „Ateneu”, în cadrul acestui concurs, la care îmi dorisem atît de mult sã particip. ªi asta, pentru cã m-a susþinut poetul Sergiu Adam, care ºi-a dovedit, încã o datã, sensibilitatea faþã de necazurile celor din preajma sa.

Acum, îi aduc un cald omagiu pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit, pãstrînd, în amintirea sa, cele mai frumoase gînduri, pentru cã de la primele stihuri care îmi apãruserã în februarie 1974, la rubrica „Poºta paginii”, coordonatã de poetul Ovidiu Genaru, autorul „Patimilor dupã Bacovia”, aparþia altor poezii ale mele în ,,Ateneu” a fost posibilã datoritã acestui om cu sufletul mare, cît tot Bacãul acelor ani. Ba, pentru drepturile de autor, mã remunera cu sume modice, de mare necesitate pentru un tînãr ca mine, care trãia în satul natal, departe de lumea literarã, dintr-un ajutor social de 300 de lei pe lunã.

Pentru tot ceea ce au fãcut aceºti mari scriitori cu suflet mare pentru mine, cuvintele sînt prea puþine ca sã le mulþumesc îndeajuns. ªi-i amintesc aici pe: dr. Vasile Sporici, alias Vlad Sorianu, critic literar, care, de asemenea, a avut un rol important în formarea mea ca scriitor, prin cronicile pe care le-a scris despre cãrþile mele; Constantin Cãlin, tot critic literar, care, bãnuiesc, ºi dumnealui a fost de acord sã fiu publicat în revista la care am fãcut referire ºi unde era redactor; nu în ultimul rînd, prozatorul George Bãlãiþã, care a contribuit în mod esenþial la schimbarea în bine a drumului meu în viaþã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” scriitorii, inventatorii, creatorii în general, de ieri ºi de azi. Fiindcã, spune ea, ,,România valoroasã e creatã prin oameni. La fel, credinþa, tradiþia, istoria”.

Despre preferinþele ei în materie de costume populare româneºti, Iuliana Tudor mãrturiseºte cã iubeºte costumul din Pãdureni, Hunedoara, ,,poate cea mai frumoasã realizare a creatorului anonim”, costumul de Muscel, costumul de mireasã din Oaº. De asemenea, o maramã a mamei sale, transmisã de la strãbunicã, nu mai e demult o podoabã, ci reprezintã, pentru ea, o comoarã de familie.

Editorii revistei amintite au avut inspiraþia sã realizeze o fotografie prin care este reprodus tabloul ,,La Blouse Roumaine”, al lui Henri Matisse, pictorul fascinat de ia româneascã, avînd-o, de aceastã datã, ca protagonistã pe Iuliana Tudor.

Tabloul original, o picturã în ulei pe pînzã, care se aflã la Muzeul Naþional de Artã Modernã din Paris, a fost realizat în 1940, fiind inspirat, se pare, de româncele, celebre la acea vreme, Elvira Popescu, Elena Vãcãrescu, Anna de Noailles ºi Marthe Bibesco.

Iuliana Tudor aduce, astfel, un omagiu costumului popular românesc, despre care, în comparaþie cu alte straie tradiþionale, spune cã ,,este special, fiindcã este al nostru ºi ne reprezintã; este o lucrare migãloasã, cu o atenþie pentru detaliu pe care rar o vezi la alte popoare”.

ANTON VOICU

„La blouse roumaine“ - tablou al pictorului francez Henri Matisse (1869-1954)

Lui George Sbârcea George Sbârcea A fost ºi rãmîne Un meºter al publicisticii noastre, Un autor de eseuri evocatoare - Care ar putea avea ca „motto” Cuvintele genialului Verdi: ,,Torniamo all-antico E sara un progresso”... Precum ºi al unor cãrþi închinate unor sublimi artiºti, Ca Puccini, Hariclea Hartulary-Darclée, Mascagni, Jora Sau Johann Strauss, Pe care, citindu-le, Ai impresia cã... „Miºcãtorul cîntec, Creat din inimã limpidã, Micºoreazã Grijile întunecate”...

George Sbârcea Ne-a lãsat moºtenire

Cîntece compuse pe Înþelesul celor mulþi, Doritori de melodii Purificatoare de suflete, Pe care sã le-asculþi „În rece-amurg de toamnã, În timp ce miresmele adorm”... În ambianþa operei sale, Îmi venea a „melodia” Pe cuvintele: „În lacrimã de rouã, Ce limpede-i vãzduhul”...

DORU POPOVICI

Datini ºi obiceiuri româneºti de Mãrþiºor Despre mãrþiºor spicuim din ,,Mic dicþionar folcloric”, 1979, lucarea postumã a marelui folclorist român Tache Papahagi: ,,La aromâni, ca ºi la dacoromâni, numirea veche ºi popularã a acestei luni e Marþ(ul); «luna lui Marþi» etc. Dacoromânii o mai numesc ºi Mãrþiºor. Începînd chiar cu prima ei zi, de aceastã lunã e legat obiceiul numit la aromâni marþu, iar la dacoromâni mãrþiºor, care este: 1) Un gãitan compus din douã fire rãsucite de mãtase roºie ºi albã, sau dintr-un fir de arniciu roºu ºi unul de bumbac alb... 2) În ziua de Dochia se face mãrþiºor: un fir de mãtase sau lînã roºie, împletit cu alt fir alb, care apoi se pune la gît pentru ca purtãtoarea sã fie rumenã ºi albã peste an. Se poartã pînã-n ziua de Sînt-Gheorghe ºi atunci îl pune pe un trandafir sau pe o creangã de cireº înflorit. 3) În ziua de 1 martie, fetele ºi copiii pun la gît ºi la mîini mãrþiºoare: douã silþe de arniciu, una roºie ºi una albã, rãsucite. ªi despre acest mãrþiºor nu putem spune nimic cu privire la originea, vechimea ºi aria lui geograficã; nici de ce e format numai din fir roºu ºi fir alb, ºi nici ce reprezintã aceste douã culori (bunãoarã reprezintã luminã ºi viaþã nouã, sau altceva?)” (Op. Cit. Pp. 326-328).

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 2 martie 2018

Polemici Controverse

MAREªALII ROMÂNIEI (1) – Trei dintre fãuritorii României Mari – I. Mareºalul Averescu Alexandru Averescu (1859-1938), personalitate de excepþie a gîndirii ºi artei militare româneºti, a ajuns, din rîndurile cele mai de jos ale armatei, pe cea mai înaltã treaptã a demnitãþii ºi ierarhiei militare în anul 1930, odatã cu înãlþarea sa în gradul de Mareºal al României.

Teoretician de înalt profesionalism, strateg ºi spirit organizator ilustru, al cãrui nume este legat de campaniile militare ale celui de-al doilea rãzboi balcanic (1913) ºi ale primei conflagraþii mondiale a Secolului XX, rãmîne, în ciuda controversatelor opinii ale contemporanilor sãi, ca ºi ale celor de azi, care l-au uitat sau nu îl cunosc, o fãclie a gîndirii militare româneºti. Apãrut în condiþiile în care pe plan politic partidele de guvernãmînt – liberal ºi conservator – îºi disputau conducerea destinelor þãrii, Alexandru Averescu a cãutat, atît prin funcþiile militare pe care le-a ocupat, cît ºi prin lucrãrile elaborate, sã realizeze o unitate de vedere constantã în sfera problemelor legate de apãrarea independenþei ºi suveranitãþii naþionale.

Absolvent cu distincþie al ªcolii de Rãzboi din Torino Italia, eminent profesor al ªcolii Superioare de Rãzboi din Bucureºti, teoretician de prestigiu, dar ºi dotat cu aptitudini ºi calitãþi de excepþie de comandant, Alexandru Averescu a pledat în favoarea formulãrii unor principii clare ale doctrinei militare, strategiei ºi tacticii. Lucrãrile sale în acest domeniu („Teatrul de operaþii austroromân”, „Organizarea armatei italiene”, „Atitudinea superiorului în educarea inferiorului”, „Tacticã, teorii ºi aplicaþiuni”, „Mobilizarea” º.a.) scot în evidenþã necesitatea organizãrii ºi adoptãrii unor mãsuri prin care sã se poatã asigura atît pregãtirea, cît ºi concentrarea, din timp, a elementelor de forþã ale statului pentru a fi întrebuinþate în rãzboi. În domeniul strict al organizãrii sistemului de apãrare armatã a þãrii, grandoarea mareºalului Averescu

PAGINI DIN ISTORIA PÃDURII ROMÂNEªT

CODRUL FRATE CU ROMÂNUL (1) Odatã cu pãrãsirea Daciei de cãtre administraþia ºi armata romanã, o nouã perioadã a început în viaþa dacoromanilor. Marea majoritate a acestora, adicã þãranii – deci plugarii, pãstorii, crescãtorii de vite – ºi orãºenimea sãracã ºi mijlocaºã – meseriaºi, mici negustori – au rãmas pe loc; n-au plecat decît cei bogaþi, care cu banii lor puteau trãi oriunde. S-a putut stabili relativ uºor un „modus vivendi” între dacoromanii rãmaºi pe loc ºi noii stãpîni – migratorii –, deoarece aceºtia din urmã aveau nevoie de grînele ºi produsele animale ale celor dintîi. Mai ales cã, între primii veniþi în Dacia au fost ºi carpii, adicã dacii liberi din nordul ºi mijlocul Moldovei, rude bune, de sînge, cu cei din fosta provincie romanã. Oraºele au avut mai mult de suferit, deoarece ele atrãgeau prin strãlucirea ºi bogãþia lor. Mulþi orãºeni s-au retras prin satele vecine; au mai rãmas însã unii în casele modeste ºi în bordeiele de la margine, aºa cum aratã sãpãturile arheologice de la Alba Iulia, Sarmizegetusa, Porolissum ºi din alte centre. Satele n-au avut prea mult de suferit, þãranii îºi luau puþinele lucruri ºi, mînîndu-ºi oile ºi vitele – avuþia principalã –, intrau în pãdurile vecine, unde se adãposteau pînã trecea iureºul. Casele ºi bordeiele – dacã fuseserã arse sau risipite – ºi le refãceau repede: lemn era din belºug, iar muruiala nu lua mult timp. În îndelungatul rãstimp dintre pãrãsirea Daciei de cãtre romani ºi formarea statului feudal independent al Munteniei, pãdurea a jucat un rol de cãpetenie în continuitatea populaþiei romanice – a strãmoºilor noºtri nemijlociþi – în stînga Dunãrii, în tot þinutul carpato-danubian. S-a vorbit mult ºi se vorbeºte încã de „retragerea la munte”, de

este marcatã, printre altele, de considerarea armatei ca principalã forþã a acestui sistem, pregãtirea ei prioritarã în condiþiile cîmpului de luptã, calitatea personalului militar, precum ºi calitatea tehnicii de luptã fiind elementele de bazã ale acestei forþe. Practic, geniul militar al generalului de divizie Averescu s-a materializat în mod strãlucit în operaþiunile anilor 1913 ºi 1916-1917, atunci cînd acesta deþinea funcþia de ºef al Marelui Stat Major, respectiv de comandant al Armatei a II-a române. Epopeea acestor lupte, ca ºi mãiestria aplicãrii în cîmpul de bãtãlie a gîndirii ºi artei militare a acestui devenit celebru comandant de oºti, nu fac obiectul sumarei noastre evocãri.

Operaþiile ofensive sau de apãrare ale Armatei a II-a, aflatã sub comanda generalului de divizie ºi, mai apoi, de Corp de armatã, Alexandru Averescu, se înscriu ca adevãrate modele de aplicare, în realitatea cîmpului de luptã, a gîndirii ºi artei militare româneºti. Ofensiva de eliberare a Transilvaniei în cooperare cu Armata I ºi Armata de Nord, bãtãliile pentru Defileul Prahova, din zona Bran – Cîmpulung Muscel ºi, în special, cele de la Mãrãºti ºi Oituz, marcheazã virtuþile acestui mare om ºi comandant de oºti, care, aºa cum spunea generalul C. Dragu, „îºi cinsteºte opera cu precizie ºi mãiestrie”.

Strateg de excepþie, spirit organizatoric deosebit, cu o mare putere de intuiþie, siguranþã ºi luciditate, corect ºi exigent, cunoscãtor fin al psihologiei ostaºului-þãran, acesta a fost ALEXANDRU AVERESCU, primul mareºal al României.

Numele mareºalului Alexandru Averescu trebuie sã rãmînã pentru generaþii ca „unul din marii domni de oaste pe care i-a dat poporul românesc” (N. Iorga). (va urma) Cãpitan de rangul I (r), ing. PAUL MALTOPOL (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 29 noiembrie 1991) adãpostul pe care l-au oferit Carpaþii în tot timpul acestui mileniu. Trebuie precizat, însã, cã muntele a fost însemnat în primul rînd prin pãdurile sale care însemnau nu numai adãpost, dar în partea lor inferioarã ofereau ºi hranã variatã. Iar cum pãdurea acoperea nu numai munþii, ci ºi dealurile ºi o bunã parte a cîmpiei, rezultatul a fost cã românii s-au putut pãstra deopotrivã ºi la deal, ºi la ºes. Ei se îndeletniceau cu agricultura în poieni, creºteau vite, prindeau peºte, aveau prisãci, mori ºi iazuri, practicau mineritul ºi vindeau ce le prisosea, în tîrguri.

Într-o vale lungã ºi strîmtã În decursul veacurilor, pãdurea a jucat un rol important în viaþa poporului nostru. Ea i-a fost prieten ºi în luptele pentru apãrarea þãrii, fiind un aliat de seamã al armatelor româneºti. Faþã de superioritatea numericã obiºnuitã a armatelor adverse – fie cele turceºti, fie cele ungare sau polone sau chiar cele tãtãreºti – superioritate care nu permitea o luptã cu sorþi de izbîndã pe cîmp deschis, unde disproporþia de forþe era imediat vizibilã, marii noºtri voievozi au fãcut apel la sprijinul pãdurii. Cu ajutorul acesteia, disproporþia de forþe devenea mai uºoarã, iar în caz de retragere, armata româneascã era protejatã. În bãtãlia decisivã de la Posada (1330), de exemplu, cea care a asigurat independenþa tînãrului stat muntean întemeiat de Basarab I, începãtorul dinastiei Basarabilor, pãdurea a avut un rol important în obþinerea victoriei. Nu ne sînt bine cunoscute cauzele care au dus la rãzboiul dintre voievodul muntean ºi Carol Robert, regele Ungariei; se pare însã cã vinovaþi au fost doi sfetnici ai acestuia din urmã, care doreau sã aibã pentru ei þara lui Basarab sau mãcar Banatul de Severin. Rãzboiul a început toamna; armata ungarã, înaintînd printr-o þarã unde, dupã vechiul obicei, se fãcuse pustiu în faþa duºmanului, nu s-a putut aproviziona; a început, deci, a suferi de „foamea cea mare”, dupã însãºi expresia cronicii ungureºti. Aºa încît, ajunsã în faþa „cetãþii de la Argeº” – e vorba de Curtea de Argeº –, regele a trebuit sã dea ordinul de întoarcere. (va urma) Acad. CONSTANTIN C. GIURESCU (,,Magazin Istoric”, martie 1975)

Gînd de mãrþiºor Mã uit cu insistenþã-n calendar ªi numãr zilele rãmase din februar, Prognozele se schimbã zi de zi, Dar iarna-mi pare-a nu se mai sfîrºi.

Nu c-ar fi rea, sau cã ar fi urîtã, E greu de suferit cã-i mohorîtã, Nici iarnã nu-i, dar nu-i nici altceva, Cã bine-ar fi, de mîine, ar pleca.

Sã plece „baba”, sã revinã iarã, Frumoase dimineþi de primãvarã, Sã-mi iau cãþelul sã pornesc hai-hui, Pe valea Bistriþei sau a Siretului.

Sã cat urzici prin spini ºi liziere, Sã chiui ca nebun doar din plãcere, La stînã sã vãd mieii care zburdã, Viþei nevinovaþi mugind în ciurdã.

Sã simt mirosul firului de iarbã, Sudorile sã mi se-adune-n barbã, ªi sã mã pierd prin codrul cîntãreþ, Cînd vîntul îmi zburleºte pãrul creþ. În dorul primãverii ce nu vine, Caut pe internet vremuri de bine, Balconul mi l-am transformat în serã, Cu flori de cîmp într-o jardinierã. ªi într-o alta am pus ghiocei, Sã cuceresc pe cea dragã cu ei.

NICOLAIE IONESCU

Ghiocel de mãrþiºor Primul ghiocel, Alb ºi subþirel, A ieºit afarã Înspre Primãvarã, Dorind sã ne vadã Chiar de sub zãpadã.

Floarea lui plãpîndã, Mult a stat la pîndã Sub albã ninsoare Cu gîndul la Soare.

Acum, la vedere, Vine cu plãcere Sã ne-aducã-n Þarã Altã primãvarã, Cu iubiri secrete De la Dragobete.

El este decorul Care naºte dorul, Dorul de-nnoire, Dorul de iubire.

Ghiocel firav Vine-n lume, brav, Ca sã ne încînte, Parcã-ar fi cuvinte, Cu-n buchet de flori La soþii, surori, La fiice ºi mame, Sã nu se destrame Miracolul iubirii Scris în legea firii.

Primul ghiocel, Alb ºi mititel, Þi-l ofer, cu stimã, Dragoste sublimã În inimi topitã: Femeie iubitã!

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 2 martie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (62) Plîns cu ,,lacrimi de crocodil” Mereu m-am întrebat cum aratã ,,lacrimile de crocodil”.

Rãspunsul l-am aflat atunci cînd grupuri de oameni care treceau prin faþa Palatului Regal pentru a-ºi lua rãmas bun de la ultimul rege al României îºi tamponau ochii cu batistele pentru a ºterge cîte o lacrimã ipocritã, izvorîtã din emoþia evenimentului ºi nicidecum din adîncul conºtiinþei. Din mulþime s-a remarcat o femeie care, cu ,,lacrimi de crocodil”, îl implora pe PRINÞ ,,sã vinã sã ne conducã”, neºtiind absolut nimic despre acesta. Sînt ferm convinsã cã dintre aceia care ,,îºi plîngeau regele”, prea puþini ºtiau cînd a domnit el, în ce perioadã, cînd a abdicat ºi cînd a plecat.

Probabil nu au auzit nici de Proclamaþia Regelui cãtre Þarã, în care acesta spunea: ,,Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplinã înþelegere cu poporul meu cã nu este decît o singurã cale pentru salvarea Þãrii de la o catastrofã totalã: ieºirea noastrã din alianþa cu puterile Axei ºi imediata încetare a rãzboiului cu Naþiunile Unite.

România a acceptat armistiþiul oferit de Uniunea Sovieticã, Marea Britanie ºi Statele Unite ale Americii. Din acest moment înceteazã lupta ºi orice act de ostilitate împotriva armatelor sovietice ºi starea de rãzboi cu Marea Britanie ºi Statele Unite”.

Regele Mihai avea, la acea datã, 23 de ani. La scurt timp a abdicat ºi a plecat cu un tren, însoþit de familia sa. Avea sã revinã la sfîrºitul vieþii, pentru a dormi somnul de veci în

În numele soþului (1) Dacã am putea vorbi despre o Antigonã a primului rãzboi mondial, aceea ar putea fi franþuzoaica Blanche Maupas. Biografia ei a constituit subiectul unei piese de teatru, în anul 2000 (,,Blanche Maupas, 1’ amour fusillé” - ,,Blanche Maupas, dragostea împuºcatã”), al unui film de televiziune, în 2009, difuzat pe canalul France 2, ºi al altuia, de 90 de minute, ieºit pe piaþã în Blanche Maupas mai 2016, cu Romane Bohringer în rolul principal.

Soþul ei, Théophile Maupas, este împuºcat pe front prin tragere la sorþi, pentru insubordonare, pentru „a da exemplu”. Blanche aflã de moartea lui nu mult dupã aceea, dar la început crede cã el a cãzut în luptã.

Era fiica unei femei sãrmane din Normandia care fãcea menajul, iar pe tatãl ei nici nu-l cunoscuse. Urmase o ºcoalã publicã, gratuitã, unde excelase la învãþãturã. Mama ei lucra în mai multe case ºi ar fi vrut tot ce-i mai bun în viaþã pentru unicul ei copil. Blanche se strãduie sã nu o dezamãgeascã, înregistreazã succes dupã succes la toate examenele. Devine învãþãtoare, iar la 19 ani, în 1902, intrã în corpul didactic al ºcolii din Teilleul, o comunã din departamentul La Manche.

„Eu îmi fac datoria” Blanche este o fire veselã, deosebit de simpaticã. Din curiozitate se înscrie la o ºcoalã de muzicã. Unde are profesor un domn serios, cu zece ani mai mare decît ea, pe care îl place ºi care o place. Este vãduv, cu o fetiþã. Tînãra se cãsãtoreºte cu Théophile Maupas, profesorul apreciat de elevi ºi de colegi ºi, pe deasupra, secretarul Primãriei din Bréhal, o altã comunã, la aproape 40 km de Teilleul. Îl iubesc ºi sãtenii, pentru cã a avut iniþiativa de a-i învãþa sã cînte la un instrument, privilegiu rezervat îndeobºte burgheziei locale. Aºadar, în iulie 1907, la 24 de ani, domniºoara Blanche Herpin devine doamna Blanche Maupas, ºi cuplul funcþioneazã, din septembrie, la ºcoala din comuna Rouxeville, tot din La Manche. Curînd li se va naºte o fiicã, Jeanne, primitã cu bucurie de Suzanne, copila din prima cãsãtorie a profesorului. Din 1912, cei doi se stabilesc la Bréhal, unde Théophile continuã sã participe la serbãri populare, în mijlocul localnicilor.

La 2 august 1914 se declarã mobilizarea generalã.

Théophile, care are 41 de ani, se prezintã la cazarma Bellevue, din oraºul normand Saint-Lô. Blanche preia ºi clasa de bãieþi a soþului ei, pe lîngã a sa, cea de fete, ºi secretariatul Primãriei. Soþul îi va scrie aproape zilnic. În numai trei luni de rãzboi sînt sute de mii de morþi. Pe front, Théophile vede multe nedreptãþi ºi inegalitãþi, pe care le descrie uneori „micuþei” lui: ,,bãieþii lui tata”, protejaþi în fel

pãmîntul românesc. Trist destin! A beneficiat, totuºi, de toate onorurile cuvenite.

Nu acelaºi lucru se poate spune despre patriotul român Corneliu Vadim Tudor, inegalabilul om de culturã, politician desãvîrºit, care a luptat din greu pentru ca România ,,sã nu se ducã de rîpã”. Lui nu i s-a permis ca, pe drumul cãtre locul de odihnã veºnicã, trupul sãu neînsufleþit sã poposeascã, pentru cîteva momente, în faþa Parlamentului României, unde a slujit cu credinþã interesele þãrii, pentru a-ºi lua rãmas bun de la poporul pe care l-a iubit cu toatã puterea fiinþei sale.

Concluzia este cã noi, românii, am ajuns sã ne desconsiderãm valorile, preferînd sã urcãm în slãvi tot ce provine de la strãini. Paºii istoriei au dus România din dezastru în dezastru ºi în trecut, dar ºi în prezent, cînd pare cã nimic nu mai este în ordinea fireascã. Unii, cu ,,mormane” de bani, ºi alþii, care au muncit o viaþã întreagã, ,,trag pisica de coadã”. Dezastrul cel mai mare este, însã, cel ecologic. Au dispãrut pãdurile, ºi fiarele sãlbatice se plimbã pe strãzile oraºelor cãutîndu-ºi hrana în tomberoane. Din lipsa ºoselelor, au loc zilnic accidente mortale. Tragedia naþionalã a fost declanºatã exclusiv prin trafic de influenþã ºi acte de corupþie. Nimeni nu este tras la rãspundere, ºi banii furaþi nu mai ajung sã fie recuperaþi.

Cînd salariile ºi pensiile cresc, automat cresc ºi preþurile, ºi astfel, ajungi mai sãrac decît ai fost. Speranþa multor oameni, acum, este cã ,,monarhia salveazã România”. În curînd vin alegerile... Unii nu vor sta la îndoialã, alegînd sã voteze Casa regalã, sãtui pînã-n gît de cei care ne-au tot promis... (va urma) LILIANA TETELEA ºi chip, sau prietenii vreunui general sau ai unui colonel, care au cele mai calde posturi. „Eu îmi fac cît mai corect datoria, ceea ce îmi va permite sã rãspund cu capul sus la toate injustiþiile din jurul meu”. În ianuarie 1915, francezii luptã din greu contra nemþilor, iar dezorganizarea ºi nepãsarea comandanþilor se lasã cu mari pierderi de vieþi.

Este un dezastru. Blanche primeºte o scrisoare care o cutremurã. „Am asistat ieri, îi scrie Théophile, la o ceremonie tristã. Un soldat a fost împuºcat pentru cã ºi-a pãrãsit postul. O ceremonie lugubrã: 1.000 de persoane cu baioneta la armã, rãpãit de tobe, 12 salve, apoi o defilare prin faþa celui ucis. Zguduitor”. Scriitorul Henri Barbusse, ºi el convocat, scria cîteva luni mai tîrziu cã soldaþii aceºtia erau oameni, nu aventurieri, nu rãzboinici pregãtiþi pentru a deveni carne de tun, doar muncitori ºi þãrani, pe care îi puteai uºor recunoaºte sub uniformele lor; pur ºi simplu, civili dezrãdãcinaþi.

Generalul ordonã un spectacol sinistru „Împuºcaþii ca exemplu” au constituit întotdeauna un subiect sensibil. În tot rãzboiul purtat de francezi au fost 740, iar în 1914 ºi 1915 - 650. De fapt, erau oameni revoltaþi contra condiþiei lor de victime. Franþa cunoscuse fenomenul ºi în rãzboiul din 1870, cînd ofiþerii procedaserã aleatoriu.

Se vorbea despre decimãri, cînd ofiþerii împuºcau un soldat din zece pentru a da un exemplu. Or, soldatul francez n-avea la îndemînã nici un mijloc juridic de a se apãra. Abia în 1917, preºedintele Raymond Poincaré ºi primul-ministrul Georges Clemenceau au ordonat militarilor sã organizeze procese înainte de a da sentinþe, între primii „împuºcaþi ca exemplu” fiind întotdeauna niºte bieþi þãrani bretoni sau de origine bascã. Pur ºi simplu, ei nu înþelegeau ordinele date în francezã, nu stãpîneau suficient de bine limba. În plus, rãzboiul se schimbase. Artileria modernã fãcea ravagii. Psihic ºi psihologic, oamenii erau vulnerabilizaþi.

Rãniþi sau nu, ºocul era enorm. Soldatul era proiectat departe de locul unde cãdea obuzul ºi, pentru un timp, scurt, nu mai ºtia de el. Mulþi „împuºcaþi ca exemplu” fuseserã oameni sãrmani rãtãcind dezorientaþi pe cîmpuri, înainte de a încerca sã-ºi revinã din ºoc ºi sã-ºi caute camarazii, compania...

Batalionul 5 a primit ordin sã recucereascã moara din Souain, o comunã din departamentul Marne. Oamenii caporalului Maupas tocmai respinseserã douã atacuri germane, depãºiserã douã zile grele. Inerþi ºi buimaci, cu munþii de cadavre ale camarazilor în faþa lor, nu se simþeau în stare sã mai iasã din tranºee. Mitralierele germane trãgeau îndrãcit.

Generalul Géraud Réveilhac (1851-1937) este gata sã-ºi punã artileria pe proprii soldaþi, numai sã-i scoatã din tranºee. Renunþã însã la ideea nebuneascã, dar de comandat, continuã sã comande atacul. Nici un soldat nu iese. Pentru cã ºtie cã odatã ieºit va fi omorît. Aºa cã atacul este imposibil. Generalul solicitã un tribunal militar, pentru „refuzul de a pãrãsi tranºeele”. (va urma) FLORENTINA DOLGHIN

CIOBURI DE GÎNDURI

O clipã (Tatãlui meu)

Pe geana zãrilor de aur Un prunc aleargã pe-a lui cale, Senin, cu picioruºe goale: Stãpînul unui sfînt tezaur. ªi-n fuga lui spre sacre mituri I-apare-n faþã un moºneag Cu barbã albã ºi toiag Ca o icoanã de la schituri.

Era un fel de plãsmuire În aerul deja fierbinte A unui bun ºi sfînt pãrinte...

Un alter ego, peste fire.

Plecase-n zori ca pe-o aripã, Dar zorii lui erau departe Cu toate visele deºarte, Cãci viaþa noastrã-i doar o clipã.

Era de-acum în pragul serii ªi soarele umbla prin fîn, Fãclii aprind pe cer strãjerii În cinstea bunului bãtrîn.

El adormise pe-a lui cale, Privind spre zãrile de aur La cel mai drag, mai sfînt tezaur, ªi-un prunc cu picioruºe goale. În împletirea grea de planuri Uimit mã regãsesc ºi eu: Copil cîndva, pierdut prin lanuri, Azi lacrimã la Dumnezeu.

ILARION BOCA, 15 februarie 2018

Voi muri în picioare

Toþi zeii înºeuaþi la mare mã implorã sã mor în picioare, sã nu le dezamãgesc morþile, arunc în stele cu porþile pînã se sparg în oglinzi, de unde îngerii livizi cad în acolade, în paranteze, în locul aripilor, le-atîrnã proteze Toþi laºii nãscuþi fãrã umbrã îmi cautã timpul prin tundrã, sã-i numere paºii, vertebrele, gîndurile nerostite, integrele Nu strigã, e teama de ecouri; mãºti umblãtoare, cavouri rãtãcite în viaþa obscurã, în locul ochilor e-o fundãturã

Prietenii vor sã mor în picioare, acum ºi-n toate vieþile viitoare de unde am venit prin amurguri, ca un soare strivit de ziduri, în burguri, peste care au cãlcat desculþe domniþe cãrînd roua ochilor în cosiþe.

Mã strigã copacii cu vîrfuri de ger ºi-un înger de zãpadã deseneazã pe cer cãderile de om, întîmplãtoare; facã-se voia ta: voi muri în picioare...

ADI SFINTEª, 10 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

P Po o ll e em m ii c c ii

Pag. a 7-a – 2 martie 2018

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Pedeapsa cu moartea Fenomenul „Divertis“ (urmare din pag. 1) Aºa cum spuneam, Boerescu, alãturi de Nicu Filipescu, de Take Ionescu, de Vasile Lascãr, de Dumitru Brãtianu, de Alexandru Marghiloman ºi de alþi cîþiva au rãmas simple ºi lipsite de interes nume de strãzi sau instituþii publice de interes mai mult local. Ceea ce conteazã, însã, ceea ce a reprezentat lupta vieþii lor, ideile, a fost uitat. De aceea vorbesc de „elita uitãrii româneºti”. Iar în fruntea acestei elite – sã-i dãm uitatului cezar întîietate – este chiar România liberã ºi independentã.

Nu, nu voi relua o argumentaþie pe care am întors-o pe multe feþe; mã voi referi la ceea ce am atins sãptãmîna trecutã: soluþia „cel mai mic dintre rele”. Aminteam de monarhie, o soluþie pe care eu, republican, o accept ca o recunoaºtere a unei stãri de saturaþie. Puþinã lume ºtie cã Ion Brãtianu ºi C.A. Rosetti, capii „Monstruoasei coaliþii” ºi ai soluþiei Carol de Hohenzollern, editaserã, în anii exilului francez, publicaþia „Republica”. Da, cei care au adus dinastia regalã românã, cea pe care azi o numim Casa Regalã românã, au fost republicani. Nu am reuºit sã termin corespondenþa lui Ion C. Brãtianu, un izvor de sinceritate excepþional, în schimb mã pot încumeta sã spun cã simt rosettian, iar acest adevãrat pãrinte al României a sperat pînã la moarte în popor, în naþiune, de fapt, nu în rege. Dar... timpurile impuneau. România nu poate fi republicã atîta vreme cît Marile Puteri sînt monarhii, era dictonul amîndurora, expus de multe ori de Rosetti, rãmînd însã speranþa cã, atunci cînd celelalte state europene vor fi republici, atunci vor putea avea ºi românii republica lor. Cu alte cuvinte, monarhia Regatului României a fost o soluþie de conjuncturã, vãzutã pe termen limitat – dar, ca orice soluþie temporarã, a avut tendinþa unei permanentizãri. Aºa vãd ºi eu monarhia, ca o soluþie a unui moment în care falimentul republican atinge grotescul ºi devine un abis periculos, de care pot profita cei care ne învaþã cã întunericul abisului e adevãrata cale spre luminã. Nu, nu confundaþi calea Iluminãrii cu materialismul politicii ºi afacerilor. Aceea e altã discuþie, aici vorbim de tîmpirea unei naþiuni.

De ce scriam de Boerescu ºi de nivelul sãu superior – pentru cã el ºi elita uitatã s-au luptat enorm sã nu fim înecaþi în mocirla occidentalã, a unei gîndiri bazate pe lipsã de scrupule, pe interese materiale ºi mai ales pe exploatarea omului. Aceea era condamnarea la moarte a naþiunii. Or, într-acolo ne îndreptãm acum, ne afundãm în fiecare zi, în direcþii tot mai multe, iar la capãt se aflã ea, finalitatea – condamnarea la moarte. Nu cu plutonul cu plumbi, ci mai rãu, cu dispreþuirea totalã, o moarte în spirit atît a celui dispreþuit, cît ºi a celui ce dispreþuieºte.

Omul cu puºca are... puºca, logic. Omul cu dispreþul ce are? Nimic, de fapt, dar crede cã are putere – transformînd nimicul în putere de decizie, el însuºi devine un nimic. Cam asta e societatea dezbinatã de azi; o lume care spune „am evoluat”, „avem creºtere”, „sîntem alãturi de cei care...” – dar, de fapt, cînd se uitã în jur o fac condamnînd tot, la celãlalt român. Celãlalt român e „penal” sau „sörösist”, e „pupãtor de moaºte” sau „poponar”, e cel mai „corupt guvern”, partidul care conduce þara „trebuie desfiinþat”, iar peste toate, cel care voteazã într-un anume fel e un „imbecil, zevzec, nu mai e util decît mort”, „pensionarii ne-au distrus viitorul” etc. etc. etc. Ferice de cel care nu are Internet (cine o fi acela?!) fiindcã restul ºtiu cã toate aceste condamnãri groteºti sînt adevãrate ºi prezente! Ne va scãpa monarhia de toate astea? Nu, cu siguranþã. Mai bine zis nu singurã.

Nu, ne va scãpa din abis doar aducerea aminte a luminii care se aflã în gena noastrã naþionalã – cã am fost o naþiune pionierã în interzicerea pedepsei cu moartea, cã am trecut prin greul istoriei cu sprijinul de neînþeles în cifre al lui Dumnezeu - ºi cu o elitã care niciodatã nu s-a erijat în judecãtor ºi executor. Ci s-a sacrificat, nu pentru un nume de stradã sau de ºcoalã, ci pentru o idee, aºa cum ºi România Mare este, în primul rînd, o idee. Nicidecum o condamnare.

„Divertis“ sînt cei care au salvat, ca sã spun aºa, Revelionul din 1990. Au reuºit sã cîºtige simpatia, dragostea ºi respectul nostru prin umorul lor fin, original, subtil, ironic ºi de bunsimþ. S-au nãscut în 1981, dar, pentru majoritatea, s-au nãscut odatã cu Revoluþia. Îmi amintesc, student fiind la vremea aceea, cã îi ºtiam încã din timpuri comuniste, dar am ajuns sã îi cunosc ºi sã le apreciez umorul dupã 25 decembrie 1989. În acele timpuri, ºi mult timp dupã aceea, pe scena umoristicã a þãrii erau cîteva trupe, dar „Divertis“ s-a poziþionat din start, prin modul de abordare al scenelor, pe zona superioarã a societãþii, umorul lor, de foarte multe ori subtil, fiind înþeles de majoritatea celor care îi aplaudau la scenã deschisã.

Mai existau atunci ºi alþi umoriºti, ºi aº aminti aici pe cei de la „Vacanþa Mare“, a cãror prestanþã, chiar dacã umpleau sãlile, se adresa unei clase ceva mai puþin mature din punct de vedere intelectual, umorul lor mai de autobazã fiind la acea vreme apreciat mai puþin, inclusiv de cãtre televiziuni. Ei, cei de la „Vacanþa Mare“, aveau o strategie la firul ierbii, susþinînd mai multe spectacole de revistã la începutul anilor ’90, umorul lor fiind destul de greu de digerat, inclusiv de cãtre cei a cãror sarcinã era sã aducã rating pentru televiziuni.

Timpul a trecut, „Divertis“ a cunoscut o creºtere substanþialã în clasamentul încrederii populaþiei amatoare de umor de calitate, avînd, dupã pãrerea mea, un vîrf în 2004, an din care observãm o perioadã de stagnare ºi, apoi, din 2007, a devenit clar cã a început declinul. În acest timp, „Vacanþa Mare“ ºi-a pãstrat tonul ºi, chiar dacã ºi-a pierdut unul dintre membrii importanþi, a reuºit sã se ridice pe sticlã, fãrã sã schimbe nimic din ceea ce furniza consumatorilor, dar crescînd de la an la an, în detrimentul celor care au adus primele zîmbete în anii ’90. Care sã fi fost, totuºi, motivul scãderii „Divertis“, a umorului fin ºi de bunã calitate, în detrimentul umorului grobian, vulgar, admis cu greu pe ecranele TV în ultimul deceniu al Secolului XX? Ce a fãcut ca „Vacanþa Mare“ sã ajungã ºi sã depãºeascã „Divertis“, fãrã sã schimbe nimic? Ce s-a întîmplat cu „Divertis“ în tot acest timp?

Chiar dacã sufletul formaþiei, ºi mã refer aici la Ioan Gyuri Pascu (cel plecat mult prea devreme dintre noi), a pãrãsit grupul în 2007, cei de la „Divertis“ au reuºit sã supravieþuiascã încã un timp, prin emisiuni la cîteva posturi TV, dar era clar cã nu mai au forþa necesarã sã aducã rating, umorul lor nu mai era „gustat” ºi nici înþeles de suficienþi telespectatori pentru ca ei sã rãmînã constanþi pe sticlã. Sînt mai multe speculaþii referitoare la motivul pentru care „Divertis“ a intrat într-un con de umbrã.

Existau, ca în orice divorþ, mai mulþi care-l arãtau cu degetul pe fondatorul formaþiei, Toni Grecu. Probabil cã fiecare membru al formaþiei are un pic de vinã. Poate cã cei care iubeau „Divertis“ nu au vrut sã-i vadã certîndu-se, poate cã plecarea lui Ioan Gyuri Pascu a fost un motiv, poate cã venirea în trupã a unor actori de mîna a doua din afarã, care nu se pretau la umorul „Divertis“, a fost un alt motiv. Sînt multe variante. Dar nu am citit nici unul care sã fie pe cît de real, pe atît de important: decãderea învãþãmîntului românesc! ªi aici este simplu de mãsurat, doar cei care nu gîndesc nu pot vedea cã în acest factor poþi evalua inclusiv nivelul de inteligenþã al naþiunii. Sã nu uitãm cã, în perioada de vîrf a celor de la „Divertis“, cei care le erau spectatori fideli doar ce terminau ºcoala sau facul-

tatea sau erau deja studenþi, au trecut Revoluþia pe un sistem comunist de ºcolarizare, care la acea vreme funcþiona, ºi toþi ºtim cît de apreciate erau diplomele lor în Vest, în anii ’90. Pe mãsurã ce nivelul învãþãmîntului din România a scãzut, pe mãsurã ce ºtacheta a fost lãsatã tot mai jos, cei care veneau de pe bãncile ºcolii nu mai aveau capacitatea de a înþelege umorul tip „Divertis“, motiv pentru care cei de la „Vacanþa Mare“, ca sã dau doar acest exemplu, s-au trezit, fãrã sã schimbe nimic în tot ceea ce fãceau, cu un public numeros, venit în întîmpinarea umorului lor vulgar, direct, dar pe înþelesul majoritãþii. În tot acest timp, cei de la „Divertis“ au încercat sã se menþinã, au coborît ºtacheta, textele au devenit mai simple, au adus în rîndurile lor personaje care nu aveau nimic comun cu umorul „Divertis“, dar care fãceau rating, însã degeaba. Pe de o parte, consumatorul de umor de calitate nu s-a mai identificat cu „Divertis“, iar cei care doreau sã vadã altceva aveau alternativã – o Leana ºi un Costel autentici – ºi nu aveau nevoie de pseudoþiganii din Costeºti sau alte aberaþii, care, în ochii multora, nu aveau nici o legãturã cu umorul cu care Gury Pascu&Co a cucerit inimile a milioane de spectatori.

Pe mãsurã, aºadar, ce învãþãmîntul devine tot mai slab, ºi umorul îºi schimbã modul de a-i avea de partea lui, atunci cînd este vorba de televiziuni ºi rating. În prezent, „Vacanþa Mare“ este amintire, ca ºi „Divertis“, de altfel.

Acum se promoveazã un alt umor, dramatic, dupã pãrerea mea, de cãtre indivizi care în alte timpuri nu erau acceptaþi în salã sau la TV, decît poate ca figuranþi, sau doar ca spectatori.

Dar ei acum, la adãpostul unui rating poate real sau doar susþinut artificial, au ajuns sã critice actori care au adus mult zîmbet acestei naþiuni, în vremuri de restriºte, fãrã sã aibã nici talentul ºi nici bunul-simþ atît de necesar unei valori autentice. ªi, ca sã înþelegem nivelul trist la care s-a ajuns, cînd un serial de mîna a treia, cu actori slabi ºi fãrã pic de talent, ajunge sã fie prezentat în prime time la o televiziune comercialã, este clar cã cei care îl promoveazã cu aºa îndîrjire au, pe lîngã interese materiale, lesne de înþeles, ºi interesul de a aduce aceastã naþiune românã la un nivel atît de jos intelectual, încît sã nu mai fie nevoie de explicaþii cînd ne furã cu totul.

Fiecare naþiune îºi are valorile pe care ea le construieºte cu care se expune pe scenã, ºi aici se reflectã nivelul învãþãmîntului pe care îl are.

Se ºtie cã umorul este o caracteristicã a oamenilor inteligenþi, iar ce avem acum în vitrinã nu seamãnã cu nimic din ceea ce „Divertis“ a reuºit sã aducã, referindu-ne la anii de dupã 1990. Asta ca sã nu mergem mai jos, pe axa timpului, ºi sã ne amintim de umorul unor monºtri sacri precum: Birlic, Toma Caragiu, Dem Rãdulescu, Jean Constantin, ca sã rememorãm doar o micã parte dintre ei.

Aceºtia, alãturi de „Divertis“, reprezintã adevãrate ºtachete ale umorului autentic pentru cei care doresc sã aducã plus valoare acestui mod de a aduce zîmbete, nu doar scãlîmbãielile unor actori poate mult prea slabi pentru acele vremuri.

Umorul românesc este în suferinþã ºi pînã cînd învãþãmîntul nu îºi va aduce contribuþia la formarea unui altfel de consumator, el va continua sã se devalorizeze, astfel încît nu ar mira pe nimeni ca, peste un timp, premiul pentru cel mai bun film românesc sã fie cîºtigat de cãtre o imagine staticã ce timp de douã ore trage doar vînturi.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 2 martie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei BASARABIA - strãvechi pãmînt românesc, la marginea cãruia stau ºi acum de strajã vechile cetãþi ale lui ªtefan cel Mare ºi Sfînt, de pe apa Nistrului.

Ruptã din trupul Moldovei în 1812 ºi transformatã în gubernie ruseascã, Basarabia se întindea pe o suprafaþã de 45.630 Kmp, iar populaþia ei era în proporþie de 86 la sutã româneascã!

Cu toate acestea, limba românã a fost scoasã din programele de învãþãmînt de la toate ºcolile ºi înlocuitã cu limba rusã, pe care o vorbeau doar 6,5 la sutã dintre locuitorii sãi! Aºa a început teribilul proces de deznaþionalizare a românilor basarabeni!

Dupã 60 de ani de rusificare, în 1871, statisticile ruse consemnau reducerea elementului românesc din Basarabia la numai 66 la sutã. Aceasta era situaþia Basarabiei la începutul Primului Rãzboi Mondial, în 1914. În contextul istoric al vremii, determinat de desfãºurarea rãzboiului, în urma prãbuºirii imperiului austro-ungar ºi de victoria revoluþiei bolºevice din Rusia, lupta pentru unitatea naþionalã a tuturor românilor a intrat într-o fazã finalã, antrenînd toate forþele sociale, atît cele din Þarã, cît ºi cele din provinciile aflate sub stãpînire strãinã.

Conºtiinþa naþionalã a românilor basarabeni ºi voinþa lor de a se uni cu România au fost stimulate chiar de urmãrile revoluþiei ruse, din februarie 1917. Reprezentanþii Partidului Naþional Moldovenesc, participanþi la Congresul Naþionalitãþilor din Rusia (8-14 septembrie 1917), au fãcut precizãri referitoare la faptul cã nu existã o „naþiune moldoveneascã”, ci doar o singurã naþiune românã. La 20 octombrie 1917 s-a desfãºurat, la Chiºinãu, Congresul soldaþilor moldoveni, care a adoptat zece rezoluþii, între care: declararea autonomiei teritoriale ºi politice, oprirea colonizãrii strãinilor, înfiinþarea Sfatului Þãrii pentru ocîrmuirea Basarabiei, respectarea drepturilor tuturor noroadelor mici din Basarabia etc.

La 21 noiembrie 1917, într-o atmosferã deosebit de solemnã, la Chiºinãu s-au deschis lucrãrile Sfatului Þãrii. Deasupra mesei prezidiului era arborat drapelul Tricolor: roºu, galben ºi albastru, ce dusese sfinþit mai întîi de episcopul Basarabiei, Gavril. La început au fost intonate imnurile „Deºteaptã-te, române!“ ºi ,,Pe-al nostru steag e scris unire“, urmate de ropote nesfîrºite de aplauze ºi de urale: Uraaa!.. Trãiascã Republica Moldoveneascã!.. Luînd cuvîntul Ioan Pelivan, reprezentantul Partidului Naþional Moldovenesc, a spus,

între altele: ,,Astãzi este ziua cea mai însemnatã în istoria poporului moldovenesc. Acest popor a fost condamnat sã piarã, dar astãzi el renaºte; a fost înmormîntat, dar azi a înviat. În anul 1812 noi am fost rupþi din trupul Moldovei ºi anexaþi la statul rus. În trecutul poporului nostru întotdeauna s-a întîmplat astfel: cînd se luptau între ei doi bandiþi - Rusul ºi Turcul - nici unul din ei nu suferea ce suferea nenorocitul nostru popor moldovenesc. Aºa s-a întîmplat ºi în 1812, cînd Basarabia a fost ruptã de la trupul României ca sã fie cedatã þarului rus”.

Ca urmare a hotãrîrilor congresului, la 4 decembrie 1917 ºi-a început lucrãrile Sfatul Þãrii. Bazîndu-se pe Declaraþia drepturilor popoarelor din Rusia, Sfatul a adoptat, la rîndul sãu, Declaraþia Solemnã, în care se stipula cã: ,,Se declarã de azi înainte Republica Democraticã Moldoveneascã”. În 24 ianuarie 1918, a urmat cea de-a doua Declarþie Solemnã a Sfatului Þãrii: ,,Se proclamã independenþa Republicii Democratice Moldoveneºti, rupîndu-se orice legãturã de dependenþã cu Rusia. Acest act istoric s-a fãcut cu votul unanim al deputaþilor din Sfatul Þãrii ºi cu asentimentul entuziast al întregului popor din Republica Moldoveneascã”.

Cu acest prilej, Comitetul Central al Studenþilor Români din Basarabia a adresat o Chemare cãtre întregul tineret basarabean, în care se spunea: ,,Basarabia noastrã este o þarã româneascã tocmai ca ºi celelalte þãri de peste Prut, locuite de fraþii noºtri (…). Noi socotim cã mîntuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor noºtri într-o singurã þarã. Noi de la strãini nu mai aºteptãm nimic, toatã nãdejdea ne-o punem în viaþa la un loc cu fraþii noºtri români (…). Noi vrem o Românie a tuturor românilor”! (Ziarul „România nouã“ nr. 8/1918, Chiºinãu).

Telegrame, moþiuni, declaraþii au fost adoptate pe întregul cuprins al Basarabiei ºi în România. Astfel, în Chemarea scriitorilor din România, Transilvania ºi Bucovina, adresatã locuitorilor din Basarabia, în 31 ianuarie 1918, se spunea: ,,A venit, fraþilor, vremea ca neamul nostru sã nu mai cunoascã hotar pentru dragostea lui, pentru limba noastrã cea dulce. Cultura, limba, ºcoala noastrã de acum trebuie sã se uneascã pe veci ºi nedespãrþiþi vrem sã rãmînem pînã la sfîrºitul sfîrºitului”.

La 27 martie 1918, Sfatul Þãrii, dînd glas opiniei exprimate de populaþia Basarabiei, a adoptat hotãrîrea de unire a Republicii Moldoveneºti cu România: „Republica Democraticã Moldoveneascã (Basarabia), în

hotarele ei dintre Prut ºi Nistru, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã de Rusia acum o sutã ºi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric ºi dreptului de neam, pe baza principiilor cã noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor, de azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama sa, România“ (Ziarul ,,România nouã“, nr. 12/1918, Chiºinãu). Rezultatul votului: 68,8 la sutã - pentru, 2,3 la sutã - contra, 22,4 la sutã - abþineri.

Hotãrîrea a fost adusã la cunoºtinþa primului-ministru al României, Alexandru Marghiloman, invitat la Chiºinãu. În scurta sa alocuþiune, acesta a declarat: ,,În numele poporului român, cu mîndrie iau act de declaraþia domniilor voastre pentru unire ºi declar cã Basarabia este de acum înainte pe vecie cu România unitã ºi nedespãrþitã… Am luat act de declaraþia dumneavoastrã ºi în numele Guvernului român declar cã o primesc…“.

(I. Nistor, Istoria Basarabiei, ediþia a II-a, Chiºinãu, 1923).

Au trecut de atunci doar douã decenii pînã la tragicele evenimente din 1940, care au dus la dezmembrarea României. Basarabia a fost din nou ruptã ,,de la sînul mamei sale”, nu de þarismul rus, ci de stalinismul roºu, sovietic, ce s-a dovedit la fel de rapace. Nenorociri ºi mai mari s-au abãtut peste românii basarabeni, supuºi unei aprige prigoane naþionale, politice, culturale, sociale ºi religioase, urmãrindu-se deznaþionalizarea lor totalã. Însã ei au rezistat. Tradiþiile, obiceiurile, credinþa lor puternicã în Dumnezeu ºi limba maternã, româneascã, erau prea puternice în fiinþa lor, în istorie ºi în glia lor strãmoºeascã, pentru a putea fi alungate de niºte legi venite de la stãpînii din Moscova.

Teribilul proces de deznaþionalizare, de rusificare forþatã nu putea sã rãmînã fãrã urmãri. Cu toate cã au rãmas majoritari, românii basarabeni au cunoscut un puternic recul numeric, rãmînînd acum doar 64,4 la sutã din populaþia republicii. Cu toate acestea, ei nu-ºi pierd nãdejdea cã ziua eliberãrii lor depline de sub stpînirea moscovitã nu mai poate fi departe. Semnele acesteia sînt tot mai evidente. Fiindcã deasupra principalelor instituþii ale statului fluturã drapelul tricolor, acelaºi cu cel românesc; din 1990, data de 31 august „Limba noastrã cea românã“ a devenit sãrbãtoarea naþionalã a românilor de dincolo de Prut; poezia lui Alexei Mateevici „Limba noastrã“ este imnul de stat al Republicii Moldova; gardul de sîrmã ghimpatã de pe Prut a dispãrut. Trebuie sã disparã ºi vãmile, pentru ca Prutul sã nu mai curgã „printre þãri române“ ºi sã nu i se mai audã „plîngerea-n Carpaþi…“!

ILIE ªANDRU (Din volumul „Basarabia iarãºi ºi iarãºi…”)

RECURS LA MEMORIE

La ªcoala Normalã din Cernãuþi aveam în clasã douã surori, Janca E. ºi Janca M. ºi le admiram pentru felul în care se ajutau, cum se înþelegeau. Mã gîndeam atunci ce bine ar fi ca, pe viitor, sã fiu ºi eu cu sora mea Doncuþa.

La plecarea în refugiu chiar îi spusesem mamei s-o lase sã vinã cu mine pe lîngã mãtuºa, cã voi avea grijã de ea ºi vom urma aceeaºi ºcoalã, dar mama ºtia cã Domnica, ruda noastrã, nici pe mine nu m-ar lua. „Acum visul meu s-a împlinit. Vom fi împreunã ºi ne vom ajuta“. Dar n-a þinut mult acest entuziasm, pentru cã, la înscriere, secretara mi-a spus cã nu putem urma o ºcoalã normalã de bãieþi, ci numai una de fete. Se putea drum fãrã opreliºti? Cer o audienþã la domnul director Stoica ºi-i explic situaþia noastrã. Om bun, cu inimã de adevãrat român înþelegãtor ºi cunoscãtor al mersului vremii, imediat face o adresã cãtre Ministerul Educaþiei Naþionale ºi-l deleagã pe institutorul ºcolii, Voinschi, prin care cere aprobarea pregãtirii noastre în particular, prezentîndu-ne doar la un examen de sfîrºit de an ºcolar. ªi Ministerul cunoºtea situaþia refugiaþilor ºi dascãlul Voinschi se întoarce cu rezultatul pozitiv. Am fost înscrise. Urma sã ne procurãm manualele ºcolare. În internatul ªcolii Normale de Bãieþi în timpul vacanþei se gãseau eleve evacuate fãrã pãrinþi, din Bucovina ºi Ardealul de Nord precum ºi din Basarabia.

Iar bãieþii, din aceleaºi provincii cotropite, erau cazaþi în clãdirea mare ºi impunãtoare de lîngã parc, unde în acest moment se gãsesc Tribunalul ºi Judecãtoria. În acest edificiu, în anii 1941-1944, se gãsea spitalul militar pentru rãniþii de pe front. Îmi amintesc de unii care ieºeau la soare, pe trepte, sprijiniþi în cîrje sau bandajaþi la cap.

Acolo erau apãraþi ºi sprijiniþi mulþi elevi de la ªcoala Normalã de Bãieþi din Oradea. Am fost îndrumatã sã încerc a primi manuale de la ei. Explicînd în ce situaþie mã gãsesc, un elev cu numele Leontin Budaru, de loc

dintr-o comunã din Ardealul de Nord, mi-a dat toate manualele lui noi, spunînd cã el, fiind intern, le poate împrumuta de la colegii sãi. Fapta lui bunã ºi aleasã, educaþia lui frumoasã, compasiunea, înþelegînd cã avem aceeaºi soartã ºi faptul cã purtam acelaºi nume de botez, l-am pãstrat în memorie ºi în suflet ca pe un înger. În data de 21 august 1944, mã gãseam în Deva pentru a procura manuale ºi pentru Doncuþa. În apropiere de garã am auzit fanfara militarã. M-am îndreptat acolo. Am vãzut mulþi soldaþi români, din cazarmele Devei, echipaþi de rãzboi, cu raniþe mari în spate, avînd pe ele suluri de pãturã, pãºind în pas de marº, dupã muzicã, spre garã, unde-i aºtepta un tren special, cu direcþia spre front.

Alãturi de ei, pe trotuare, dar ºi în urma lor, îi conduceau pãrinþii, fraþii, surorile, copiii ºi iubitele, cu batiste la ochi.

M-am luat ºi eu dupã ei. S-au urcat în tren în mare disciplinã ºi ordine, cu fruntea sus ºi cu o aureolã de adevãraþi patrioþi, gata pentru apãrarea þãrii. Frontul se gãsea atunci în Moldova, la Iaºi. Dupã douã zile, la 23 august 1944, eram tot în Deva, în acelaºi scop – pregãtirea noastrã pentru învãþãturã ºi procurarea manualelor pentru Doncuþa.

Deodatã, tresar la sunetele megafoanelor care anunþau cã s-a fãcut un armistiþiu cu URSS, care prevede întoarcerea Armatei Române la luptã împotriva germanilor, alãturi de trupele sovietice. ªi continua cã Mareºalul Ion Antonescu a fost arestat, iar Regele Mihai I i-a luat locul. Oamenii au rãmas neclintiþi, ascultînd cele comunicate prin repetiþie. Nu mai ºtiau ce sã creadã.

Eram sigurã cã soldaþii plecaþi doar de douã zile nu vor mai ajunge pe frontul din Moldova, ci pe cel din Vest.

Mã gîndeam cu îngrijorare la Vasilicã. Oare mai este în viaþã? Va merge ºi el pe frontul nou? „Bine ar fi“. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

„Basarabia noastrã este o þarã româneascã…“!

Refugiul (18) Îngrijoratã ca nu cumva tocmai acestea sã i le cearã pînã am coborît în oraº, le-a învãþat bine pe drum.

Bucuroase, am intrat în liceu, am luat-o la stînga, apoi la dreapta ºi înainte. Drept în faþã era sala de examen. A intrat cu emoþii, dar a ºtiut bine. În final, profesorul îi mai pune o întrebare suplimentarã: „Care sunt cele zece pãrþi de vorbire?“. Ea le enumerã pe toate, aºa cum le-a învãþat trecînd dealul Cristurului. A ieºit din salã îmbujoratã ºi numai un zîmbet, iar eu am fost în postura mamei, cînd mã urmãrea cu ochii la uºa ªcolii Normale din Cernãuþi, în toamna anului 1941.

Am parcurs paºii Doncuþei pe coridoarele Liceului Decebal, pentru cã peste 12 ani ea avea sã fie profesoarã de biologie la acest liceu, dînd promoþii de elevi foarte bine pregãtiþi la medicinã.

Dupã cîteva zile, i-am întocmit dosarul pentru înscriere în clasa I ºi înscrierea mea în clasa a IV-a la ªcoala Normalã de Bãieþi din Deva. Dosarul meu era cel înmînat de secretariatul ªcolii Normale din Cernãuþi, pentru care directoarea ne-a atras atenþia înainte de a pãrãsi ºcoala sã avem mare grijã de el, pentru cã actele reprezintã viitorul nostru. Aºa am fãcut, ºi actele, împachetate într-un sãculeþ, au fost purtate, prinse de vestuþã, la piept. Cînd urcam în fugã ºi spaimã strada Aurel Vlaicu, în timpul alarmelor, le simþeam grele, dar nu s-au pierdut. ªi multe drumuri a trebuit sã facem, sã fugim pînã dupã anul 1953, toþi cei nãscuþi în Bucovina de Nord ºi în Basarabia, cu documentele purtate permanent la noi.

Era rãzboi ºi oricînd puteam fi loviþi ºi cãzuþi fãrã suflare.

Cine ne ridica afla ºi cine sîntem ºi putea anunþa…

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 2 martie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia celor trei împãraþi (2) La 28 noiembrie, Napoleon s-a întîlnit cu mareºalii sãi la Comandamentul Imperial, iar aceºtia l-au informat despre neliniºtile ºi temerile lor în legãturã cu iminenta bãtãlie, chiar sugerînd o retragere; însã lui nu i-a pãsat de plîngerile lor ºi a plecat la lucru. Planul lui Napoleon prevedea faptul cã aliaþii vor arunca în luptã atît de multe trupe pentru a-i învãlui flancul drept, încît centrul lor va fi slãbit foarte mult.

Conta apoi pe un atac masiv francez, condus de cãtre 16.000 de trupe din Corpul al IV-lea al lui Soult, prin centru, pentru a paraliza armata aliatã. Între timp, pentru a-ºi sprijini slãbitul flanc drept, Napoleon i-a ordonat Corpului al III-lea al lui Davout sã întreprindã un marº forþat tocmai de la Viena ºi sã se uneascã cu oamenii generalului Legrand, care pãzeau flancul extrem sudic, ce va suporta cea mai mare parte a atacului aliaþilor. Soldaþii lui Davout aveau 48 de ore pentru a mãrºãlui 110 km (70 de mile). Sosirea lor va fi crucialã în determinarea succesului sau a eºecului planului francez.

Garda Imperialã ºi Corpul I al lui Bernadotte au fost þinute în rezervã, în timp ce Corpul al V-lea, sub comanda lui Lannes, pãzea sectorul nordic al bãtãliei.

Bãtãlia a început în jurul orei 8 dimineaþa, cu prima coloanã aliatã atacînd satul Telnitz, care era apãrat de Regimentul al 3-lea de Linie. Acest sector al cîmpului de luptã a fost martorul unor numeroase acþiuni în momentele urmãtoare, atunci cînd mai multe atacuri feroce ale aliaþilor i-au evacuat pe francezi din oraº ºi i-au forþat pe cealaltã parte a pîrîului Goldbach. Primii oameni ai corpului lui Davout au sosit în acest moment ºi i-au alungat pe aliaþi din Telnitz, înainte ca ºi ei sã fie atacaþi de husari ºi sã reabandoneze oraºul. Atacurile adiþionale din partea aliaþilor au fost contracarate de artileria francezã.

Coloanele aliaþilor au început sã se reverse înspre dreapta francezilor, însã nu la viteza doritã, astfel încît mare parte din francezi au reuºit sã reziste. De fapt, dispunerile aliaþilor erau cronometrate greºit ºi neatent: detaºamente de cavalerie conduse de Liechtenstein de pe flancul stîng al aliaþilor au trebuit sã fie plasate în flancul drept ºi, în timpul procesului, au intrat în zonã ºi au încetinit o parte din a doua coloanã de infanterie care avansa înspre dreapta francezilor. La acel moment, planificatorii l-au considerat un dezastru, însã mai tîrziu i-a ajutat pe aliaþi. Între timp, elementele avansate ale celei de-a doua coloane atacau satul Sokolnitz, care era apãrat de Regimentul al 26-lea uºor ºi de Tirailleuri, trãgãtori francezi. Atacurile iniþiale ale aliaþilor s-au dovedit fãrã succes, iar generalul Langeron a ordonat bombardarea satului. Acest baraj mortal i-a forþat pe francezi sã se retragã ºi, cam în acelaºi timp, a treia coloanã a atacat Castelul Sokolnitz. Cu toate acestea, francezii au contraatacat ºi au recîºtigat satul, însã au fost izgoniþi din nou. Conflictul în aceastã zonã a încetat pentru un timp, atunci cînd divizia lui Friant (parte a Corpului al III-lea) a recucerit satul. Sokolnitz a fost, probabil, zona cea mai disputatã a cîmpului de luptã, schimbîndu-ºi ocupatorii de mai multe ori în decursul zilei.

Atacurile decisive asupra centrului aliaþilor, conduse de St. Hilaire ºi Vandamme au împãrþit armata aliaþilor în douã ºi i-au adus pe francezi într-o foarte bunã poziþie strategicã pentru a cîºtiga bãtãlia. În jurul orei 8,45, satisfãcut în final de slãbiciunea centrului inamic, Napoleon l-a întrebat pe Soult cît timp va dura ca oamenii sãi sã ajungã la înãlþimile Pratzen, la care mareºalul a rãspuns: ,,Mai puþin de douãzeci de minute, sire”. Aproximativ 15 minute mai tîrziu, Napoleon a ordonat atacul, adãugînd: ,,O loviturã puternicã, ºi rãzboiul s-a sfîrºit”.

O ceaþã densã a ajutat la camuflarea înaintãrii diviziei lui St. Hilaire, însã, în timp ce urcau panta, legendarul ,,Soare de la Austerlitz” a limpezit peisajul ºi i-a încurajat sã avanseze. Soldaþii ºi comandanþii ruºi din

vîrful înãlþimilor au fost uimiþi sã vadã atît de multe trupe franceze îndreptîndu-se spre ei. Comandanþii aliaþi puteau redirecþiona acum cîteva dintre detaºamentele întîrziate ale celei de-a patra coloane cãtre aceastã luptã crîncenã. Mai mult de o orã de lupte a decimat o mare parte din aceastã unitate. Ceilalþi oameni din cea de-a doua coloanã, majoritatea austrieci neexperimentaþi, au participat de asemenea la bãtãlie ºi au întors raportul de forþe împotriva uneia dintre cele mai bune unitãþi de luptã din armata francezã, forþîndu-i în final sã se retragã în josul pantelor. Cu toate acestea, mînaþi de disperare, oamenii lui St. Hilaire au lovit cu putere încã o datã ºi i-au atacat pe aliaþi la baionetã, alungîndu-i de pe înãlþimi. Înspre nord, divizia generalului Vandamme a atacat o zonã numitã Staré Vinohrady ºi, prin executarea perfectã a hãrþuirilor ºi voleelor mortale, a reuºit sã dezbine mai multe batalioane ale aliaþilor.

Bãtãlia se întorsese în mod ferm în favoarea francezilor, însã era departe de a se fi terminat.

Napoleon a ordonat Corpului I al lui Bernadotte sã sprijine stînga lui Vandamme ºi ºi-a mutat propriul centru de comandã de la Dealul Zuran la capela Sf. Antoniu, de pe înãlþimile Pratzen. Poziþia dificilã a aliaþilor era confirmatã de decizia de a trimite în luptã Garda Imperialã Rusã; Marele Duce Constantin, fratele þarului Alexandru, a comandat Garda ºi a contraatacat în secþiunea cîmpului de luptã a lui Vandamme, forþînd un efort sîngeros ºi singura pierdere a vreunui stindard francez în bãtãlie (nefericita victimã a fost un batalion al Regimentului al 4-lea de Linie). Simþind gravitatea problemei, Napoleon a ordonat propriei sale Cavalerii de Gardã sã înainteze.

Aceºti oameni i-au pulverizat pe omologii lor ruºi, însã cu ambele pãrþi trimiþînd mari mase de cavalerie nu era clar cine învinsese. Ruºii aveau un avantaj numeric la acest capitol, însã destul de curînd avantajul a trecut de partea francezilor atunci cînd divizia lui Drouet, a 2-a a Corpului I al lui Bernadotte, s-a dispus pe flancul acþiunii ºi a permis cavaleriei franceze sã se refugieze în spatele liniilor lor. Artileria ecvestrã a Gãrzii franceze a avut de asemenea un efect mortal asupra cavaleriei ºi fusilierilor ruºi. Ruºii au rupt rîndurile ºi mulþi au murit în timp ce erau urmãriþi, pe o distanþã de un sfert de milã, de cavaleria francezã revigoratã.

Pe la ora 14, armata aliaþilor fusese periculos separatã. Napoleon avea acum opþiunea de a lovi una dintre aripi, ºi a ales stînga aliaþilor, deoarece alte sectoare inamice fuseserã deja eliberate sau purtau lupte de retragere. Între timp, partea cea mai nordicã a cîmpului de bãtãlie era de asemenea martora unor lupte grele.

Cavaleria grea a prinþului de Liechtenstein a început sã asalteze forþele mai uºoare de cavalerie ale lui Kellerman, dupã ce a sosit în final la poziþia corectã pe teren. Lupta a mers iniþial bine pentru francezi, însã forþele lui Kellerman s-au adãpostit în spatele diviziei de infanterie a lui Caffarelli, odatã ce a devenit clar faptul cã numãrul ruºilor era prea mare. Oamenii lui Caffarelli au oprit asalturile ruºilor ºi i-au permis lui Murat sã trimitã douã divizii de cuirasieri (una comandatã de d’Hautpoul ºi cealaltã de Nansouty) în bãtãlie pentru a termina odatã pentru totdeauna cu cavaleria rusã. Lupta corp la corp care a urmat a fost crîncenã ºi de duratã, însã în final francezii au fost cei care au triumfat. Lannes ºi-a condus apoi Corpul al V-lea împotriva oamenilor lui Bagration ºi, dupã lupte grele, a reuºit sã îl alunge pe iscusitul comandant rus din bãtãlie. A vrut sã îl urmãreascã, însã Murat, care era comandantul acestui sector al cîmpului de luptã, nu a fost de acord cu ideea.

Atenþia lui Napoleon s-a îndreptat acum înspre capãtul sudic al cîmpului de luptã, unde francezii ºi aliaþii încã se mai luptau pentru Sokolnitz ºi Telnitz. Printr-un eficient atac în douã puncte, divizia lui St. Hilaire ºi o parte din Corpul al III-lea al lui Davout au reuºit sã zdrobeascã inamicul la Sokolnitz ºi i-au convins pe comandanþii primelor douã coloane, generalii

Kienmayer ºi Langeron, sã se retragã cît mai repede posibil. Buxhowden, comandatul stîngii aliaþilor ºi omul responsabil cu conducerea atacului, era complet beat ºi a fugit, de asemenea. Kienmayer ºi-a acoperit retragerea cu cavaleria uºoarã a lui O’Reilly, care a învins vitejeºte cinci din ºase regimente de cavalerie franceze, înainte ca ºi ei sã trebuiascã sã se retragã.

Panica generalã a pus stãpînire acum pe armata aliaþilor, aceasta abandonînd cîmpul de luptã în toate direcþiile posibile. Un episod faimos, însã sinistru, a avut loc în timpul acestei retrageri: forþele ruse care fuseserã învinse de dreapta francezilor se retrãgeau spre sud înspre Viena, pe heleºteele îngheþate Satschan. Artileria francezã trãgea înspre oameni, însã Napoleon ºi-a redirecþionat tunarii pentru a trage în gheaþã. Oamenii s-au înecat în heleºteele foarte reci, zeci de piese de artilerie scufundîndu-se împreunã cu ei. Estimãrile cu privire la numãrul de tunuri capturate diferã; opiniile variazã de la 38 la 100. Sursele diferã de asemenea ºi în privinþa victimelor, cu cifre oscilînd între 200 ºi 2.000 de morþi.

Deoarece Napoleon a exagerat acest incident în relatarea bãtãliei, valorile mai joase pot fi ºi cele mai apropiate de adevãr, deºi rãmîne încã îndoiala dacã sînt sau nu corecte în întregime. Mulþi privesc acest incident drept unul dintre cele mai crude acte de rãzboi ale lui Napoleon.

Consecinþe Austerlitz ºi campania precedentã au alterat profund natura politicii europene. În trei luni, francezii ocupaserã Viena, decimaserã douã armate ºi umiliserã Imperiul Austriac. Aceste evenimente contrasteazã puternic cu structurile de putere rigide ale Secolului al XVIII-lea. Austerlitz a pregãtit scena pentru aproape o decadã de dominaþie francezã pe continentul european, însã una dintre consecinþele pe termen scurt a fost atragerea Prusiei în rãzboi, în 1806. În total, pierderile aliaþilor se ridicaserã la aproximativ 27.000 dintr-o armatã de 73.000, adicã 37% din efectivele lor. Francezii au pierdut în jur de 5.000 dintr-o forþã de 65.000, reprezentînd aproape 8% din efectivele lor. Aliaþii au pierdut, de asemenea, 180 de tunuri ºi 50 de stindarde. Victoria a fost întîmpinatã cu uimire totalã ºi delir la Paris, unde numai cu cîteva zile înainte naþiunea se afla în pragul colapsului financiar. Napoleon i-a scris Josephinei: „Am învins armata austro-rusã comandatã de doi împãraþi. Sînt puþin obosit... te îmbrãþiºez”. Þarul Alexandru a rezumat poate cel mai bine timpurile grele pentru aliaþi, menþionînd: „Sîntem copii în mîinile unui gigant”.

Franþa ºi Austria au semnat un armistiþiu pe 4 decembrie, iar Tratatul de la Pressburg, 22 de zile mai tîrziu, a îndepãrtat-o pe ultima din rãzboi. Austria a acceptat sã recunoascã teritoriile franceze capturate prin tratatele de la Campo Formio (1797) ºi Lunéville (1801), sã acorde pãmînturi Bavariei, Württembergului ºi Badenului, care erau aliaþii germani ai lui Napoleon, ºi sã plãteascã 40 de milioane de franci reprezentînd indemnizaþii de rãzboi. Veneþia a fost cedatã de asemenea Regatului Italiei. A fost un sfîrºit aspru pentru Austria, însã cu siguranþã nu o pace catastrofalã. Armatei ruse i s-a permis sã se retragã în þara natalã, iar francezii ºi-au ridicat tabãra în sudul Germaniei. Sfîntul Imperiu Roman a fost de asemenea desfiinþat efectiv, 1806 fiind vãzut drept ultimul sãu an. Napoleon a creat Confederaþia Rinului, un lanþ de state germane menite sã serveascã drept tampon între Franþa ºi Prusia. Prusia a considerat aceasta ºi celelalte miºcãri un afront adus statutului sãu de putere dominantã a Europei Centrale ºi a declarat rãzboi Franþei în 1806.

Cuvintele lui Napoleon adresate trupelor sale dupã bãtãlie erau pline de laudã: ,,Soldats! Je suis content de vous” (Soldaþi! Sînt mulþumit de voi). Împãratul a dãruit douã milioane de franci de aur ofiþerilor majori, 200 de franci fiecãrui soldat, ºi a oferit pensii consistente vãduvelor celor cãzuþi. Copiii rãmaºi orfani au fost adoptaþi de cãtre Napoleon personal ºi li s-a permis sã adauge ,,Napoleon” la numele de botez ºi de familie. Un fapt interesant, Napoleon nu a acordat niciodatã un titlu nobiliar vreunui comandant, dupã cum se obiºnuia în urma unei mari victorii. Este probabil ca el sã fi considerat Austerlitz un triumf prea personal ca sã mai decoreze pe altcineva. Pînã în zilele noastre, bãtãlia de la Austerlitz este adeseori consideratã drept cea mai mare victorie a lui Napoleon.

Sfîrºit DAN ALEXANDRU

Pag. a 10-a – 2 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ,,Þarã fãrã noroc, obligatã mereu sã o ia de la capãt, cu fiecare generaþie, asemenea lui Sisif...“ ,,Rugul Aprins” a fost o miºcare religioasã înfiinþatã ateu ºi militant. Urma sã citeascã «Fericirile». La a treia în anul 1945 la Mînãstirea Antim (Bucureºti), din iniþia- «Fericire», trebuia sã arunce cartea ºi sã spunã: «Daþi-mi tiva pãrintelui Daniil Sandu Tudor, ºi care a urmãrit sã altã carte ºi alte haine pentru aceste vremuri!». Dar pãtrundã taina ,,isihaºtrilor” enumeraþi în ,,Filocalie”. citeºte toate «Fericirile» ºi zice: «Pomeneºte-mã, Numele ei, atît de sugestiv, simboliza focul nostru lãun- Doamne, cînd voi veni în împãrãþia Ta!». ªi spectacolul tric duhovnicesc, mai puternic decît orice foc material, continuã fãrã nici un incident. Cu adevãrat, numai ruºii dar care nu distruge – iubirea de Dumnezeu. ªi, prin sînt în stare de asemenea lucruri extraordinare”. rugãciune, s-a urmãrit revigorarea legãturii românilor cu Pentru mulþi intelectuali, pasiunea lecturii este creºtinismul ºi cu Dumnezeu într-o vreme cînd ateismul dublatã de grija de a extrage ºi nota, în folos propriu sau cãlca în picioare principii morale ºi distrugea conºtiinþe. pentru alþii, expresii ºi fraze definitorii. Sfaturi pentru ,,Rugul Aprins” nu a fost o miºcare intemai tîrziu, foloase neaºteptate. ªi lectualistã (precum ,,Junimea” cea masoAlexandru Mironescu face parte din nicã), ci o experienþã de viaþã creºtinã ºi o aceastã categorie: ,,Franz Grillparzer: intensã practicã a rugãciunii împãrtãºitã «De la umanitate la bestialitate prin colecde personalitãþi de înaltã calitate intelectutivitate»”. (Sau, cum se exprima criticul alã, preoþi ºi mireni, legaþi între ei printr-o Felix Aderca în perioada interbelicã: coeziune ºi o fraternitate indestructibile. ,,Trãim un secol nivelator de sexe ºi aniNu practicarea rugãciunii de fiecare zi, ci male”.) ,,A murit în Suedia un prost tocmai aceastã solidaritate, care începuse care spunea cã poate trãi în timp ce sã cuprindã masse tot mai largi ale popugîndeºte” (,,La Gazette d’Amiens”, aminlaþiei, a speriat autoritãþile comuniste, care tind moartea lui Descartes). ,,Poetul în 1958 au interzis activitatea miºcãrii ºi romantic Novalis ne-a lãsat o definiþie i-au aruncat în închisoare pe toþi membrii originalã a morþii: «Simt germinînd în ei pentru... ,,activitãþi duºmãnoase la mine sãmînþa vieþii viitoare»”. ,,Din adresa poporului”. Ce vremuri cumplite însemnãrile Sf. Calinic de la Cernica, de veniserã: oamenii sã fie distruºi fizic ºi pe vremea cînd era stareþul mînãstirii: «31 ALEXANDRU psihic, iar alþii sã-ºi piardã viaþa în august 1831. Au rãposat Pr. Pimen, închisori doar pentru ,,crima” de a fi cãzut MIRONESCU ieroschimonah duhovnic, om evlavios, de în genunchi ºi a se fi rugat la Dumnezeu! vîrstã 50 sau 60 de ani, de 40 de ani în (1903-1973) Dar sã ne oprim aici cu evocarea miºcãrii obºte, la statu trupului, de mijloc, cam ,,Rugul Aprins”, cãci tema articolului nostru este alta, oacheº, barba înspicatã, mai mult albã ºi scurtã. Sfîrºitul recomandînd doritorilor de informaþii complete asupra i-a fost minunat. Dupã ce ºi-a sãpat groapa singur cu subiectului lucrarea: ,,Timpul Rugului Aprins”, semnatã patruzeci de zile înainte, nefiind bolnav, la sfîrºitul slujde preotul Andrei Scrima ºi apãrutã în anul 2000 la bei, m-a chemat ºi mi-a spus cã i-a sosit sfîrºitul. Eu Editura ,,Humanitas”. n-am crezut ºi, stînd rãzemat pe peretele chiliei, sfinþiaPrintre membrii marcanþi ai grupãrii de la Mînãstirea sa mi-a spus acest cuvînt dupã urmã: sã nu te mîhneºti, Antim s-a numãrat ºi Alexandru Mironescu (1903- ºi ºi-au aplecat capul ºi ºi-au dat duhul»”. Sau rãsfoin1973), un intelectual valoros, care ne-a lãsat o carte du-l pe Nietzsche: ,,Omul se cunoaºte dupã cum poate interesantã, ,,Admirabila tãcere – Jurnal. 2 iulie 1967- suporta incertitudinea”. (Surprizele vieþii, loviturile 29 septembrie 1968”, tipãritã în anul 2004, la Editura neaºteptate... Ce puþini sînt aceia care pot rezista. De ,,Eikon”, din Cluj-Napoca. La sfîrºitul lecturii rãmîi cu unde ºi ultima chemare: ,,Apãrã-mi, Doamne, familia de impresia cã parcã ai mai citit cartea o datã. De fapt, boli, de nãpaste ºi de nenorociri”... Dar ºi þara.) aceasta este structura oricãrui jurnal, care, invariabil, Surprinde gestul memorialistului pentru întîmplãrile cuprinde aceleaºi fragmente de viaþã trãite, un amestec mai neobiºnuite, probabil tot atîtea pilde pentru alþii: de locuri comune, de lecturi ºi stãri sufleteºti. Mai la ,,Prin 1964, 95% din populaþia Israelului susþinea cã nu obiect, oameni, fapte ºi întîmplãri, ºi gînduri ale unor existã Dumnezeu. Dacã îi întrebai de unde vine viaþa, ei conºtiinþe care au traversat o etapã tulbure din istoria rãspundeau cã nu existã Dumnezeu. Dacã îi puneai sã noastrã mai veche sau mai nouã. Aceasta este atmosfera explice originea lumii, îþi rãspundeau la fel. Dumnezeu întîlnitã ºi în notele memorialistice ale atîtor alþi intelec- are de furcã cu acest popor!”. (Astãzi care o fi pãrerea tuali din aceeaºi generaþie, cum ar fi: Alice Voinescu, lor?) Sau alta, subsumatã ideii cã viaþa e plinã de Mihail Sebastian, fraþii Jeni ºi Arºavir Acterian, Petre ciudãþenii, dar contrazice teoria cã femeile sînt mai Pandrea, Martha Bibescu, Levon Harutiunian, preotul inteligente decît bãrbaþii: ,,Cînd a murit un tip, s-a aflat Adrian Fãgeþeanu, Ion Ianolide, Constantin Constante ºi cã trãise, mai mulþi ani, cu 3 femei deodatã. Cu prima, mulþi alþii. Documente de gîndire liber-asumatã, în ciuda era cãsãtorit legal ºi stãtea cu ea doar 3 zile pe sãpriscurilor ºi a suferinþelor. tãmînã. Îi dãdea leafa regulat, femeia era mulþumitã ºi nu Om de ºtiinþã, profesor universitar (cu un doctorat bãnuia nimic. Cu celelalte trãia urmãtoarele 2 zile. Uneia ,,en Sciences Physiques” la Sorbona ºi altul în Filozofie îi dãdea prima, fiindcã era un muncitor foarte bun, iar la Bucureºti), eseist ºi gazetar, pe scurt, un intelectual cu celeilalte, ciubucurile fãcute peste program. De-abia la o largã deschidere enciclopedicã, Alexandru Mironescu înmormîntare, femeile au aflat adevãrul. Obiectiv, relevã în jurnalul sãu un comentator obiectiv, lucid ºi judecãtorul i-a împãrþit pensia omului în 3 pãrþi. Dupã curajos al vremurilor vechi ºi noi. În opinia sa, demni- înmormîntare, cele 3 femei s-au mutat împreunã...”. tatea umanã înseamnã, în primul rînd, fidelitatea faþã de Puþini sînt aceia care ºtiu cã Alexandru Odobescu a principiile care ar trebui sã cãlãuzeascã o viaþã demnã, scris o lucrare despre Meºterul Manole, personaj real din legatã de ,,chipul lui Christos”. În cartea de faþã se gã- Secolul al XVIII-lea: ,,Zice-se cã era un meºter cam sesc doar fragmente din miile de pagini ale memoriilor grosolan ºi are un portret la Mînãstirea Hurezu...”. ªi sale, confiscate de Securitate ºi restituite parþial familiei adaugã Alexandru Mironescu: ,,Legenda Meºterul dupã 1990. ªi sã sperãm cã nu va trece mult timp pînã nu Manole vorbeºte despre drama Poporului Român, care se vom vedea ºi acele pagini tipãrite. tot prãbuºeºte ºi se tot ridicã. Din aceastã perspectivã, ea Ca atîþia alþi intelectuali din generaþia sa, Alexandru este superioarã «Mioriþei», consideratã o mitologie a Mironescu a avut o devizã: ,,Mai întîi creºtin ºi apoi morþii. Ca sã nu mai vorbim de ideea sacrificiului, cu cirortodox”. ªi de fiecare datã cînd acest crez i-a fost culaþie universalã, fiindcã ne duce cu gîndul la Christos, zdruncinat, mai ales în ultimele decenii de viaþã, el ºi-a Cel lepãdat de sine”. Rãmînînd la aceeaºi idee, a destiregãsit echilibrul asistînd la toate slujbele care se þineau nului tragic îndurat de români, autorul cãrþii în discuþie în bisericile din Bucureºti. ,,Ori de cîte ori mã reculeg la mai noteazã, cuprins de tristeþe: ,,Þarã fãrã noroc, oblio slujbã þinutã într-o bisericã ruseascã – se confeseazã gatã mereu, cu fiecare generaþie, sã o ia de la capãt, memorialistul – mã aleg cu cîte o impresie puternicã, asemenea lui Sisif, sã înceapã o nouã experienþã; plantã ceva asemãnãtor cu urma lãsatã de un prescurar în coca purtatã mereu în ghiveci pînã se devitalizeazã. Mari trisprescurii. Au ruºii ãºtia, cînd au, o legãturã cu teþi ºi pagube, ce sã mai vorbim, sub toate raporturile...

Dumnezeu, care nu e ca la toatã lumea...”. Tot legat de Eu ºtiu cã Dumnezeu are socoteli cu fiecare dintre noi, felul cum ruºii au puterea sã se apropie de Dumnezeu, el cu fiecare popor, cu fiecare rasã, dar mai ales la mari sãrnoteazã: ,,Scenã incredibilã la Moscova. Se juca piesa bãtori mã încearcã o strîngere de inimã ºi îmi zic: cine «Un Hamlet în frac». În rolul principal, un mare actor, eºti, Doamne, de ce ne-ai pãrãsit?”.

NOTE SBURÃTORISTE (3) Aripile poeziei ºi banul... (3) Se poate ca fierberea cuvîntului în retortele ºi temperaturile cele mai variate sã aducã suprema lui purificare, sã-1 fortifice din multiple experienþe pentru jocul aerian al poeziei. ªi acest lucru sã se întîmple dintr-o pornire sutã la sutã fireascã... Dar cînd înnegreºti cearceafuri de hîrtie – fiindcã altfel sucombi ca om –, nu ºtiu dacã rezultatele sînt atît de priitoare poeziei. Stima în care sînt personalitãþile zise polimorfe nu poate sã înlãture dubiul cã n-ar fi cîteodatã la mijloc un determinism sordid!

Oricare ar fi adevãrul, dacã o activitate poligraficã ajutã sau nu creaþiei propriu-zise a poetului, rãmîne învederat cã a te manifesta multiplu în culturã înseamnã a fi mai bine înarmat în lupta vieþii. ªi – trist, dar adevãrat – este util ca poetul s-o încerce a-ºi descoperi polimorfismul, decît sã se dedubleze în ocupaþii de un nivel subliterar – cum ne forþeazã în genere viaþa.

Acestea din urmã ne scot mai curînd din centrul nostru, ne anuleazã spontaneitatea.

Acest lucru eram departe de a-l fi înþeles eu, Stelaru sau chiar Virgil Gheorghiu, blestemat sã se-mpartã între manualul pian ºi condeiul. Noi nu încercam sã ne încercãm puterile condeiului aiurea, decît în vers. Sigur era la mijloc teama de a cãdea în poligrafia mercenarã, „culturalismului” sau politicii. Mai tîrziu, Virgil Gheorghiu s-a revelat drept cel mai bun cronicar muzical; prin poarta muzicii vedea el lumea esteticã, ºi aici lucra bine utilajul sãu cultural.

Existã un mare risc pentru poet în poligrafie, ºi anume abuzul cuvîntului uzual. Arghezi s-a ferit de acest abuz, fãcîndu-ºi din orice fel de prozã vaste filtre pentru decantarea cuvîntului de þesutul terios, antipoetic - distilînd sucuri de rodii ºi vaste metalurgii lirice.

Evident, nu în mod absolut fãrã discontinuitãþi, fãrã maidane de ruginituri uzuale, inerente uriaºului sãu cuptor de aliaje noi. Poligrafia poate fi un risc pentru unii, un bine pentru alþii. Unele talente lirice se pot dispensa de ea, altele nu. Acestora din urmã – cînd e impusã de o nevoie organicã a personalitãþii – le este ca un dar al zeilor: te scoate la un mai bun liman al vieþii, socialmente vorbind. Un Hölderlin, un Verlaine, un Rimbaud, care nu s-au putut miºca decît în vers, au fost, precum se ºtie, victime specifice ale neadaptãrii la viaþã.

Majoritatea celor care bãteau zãpada la poarta S.S.R.-ului pentru darul de Crãciun, eram fie serafi din rasa acestor nefericiþi, fie neiniþiaþi în posibilitãþile noastre de dincolo de catrenul zilnic frãmîntat ºi desmierdat.

Dincolo de noi huzureau masivii poligrafi organizaþi, ca niºte uzine de schimb de zi ºi de noapte sau recenzenþi ºantajiºti – toþi bine plasaþi în antologiile lirice. (va urma) SIMION STOLNICU (1905-1966) Alexandru Mironescu a excelat ºi în genul aforistic: 1) ,,Cultura fãrã libertate e moarte sigurã! Din fericire, existã catacombe care salveazã mereu, în vreme de stupiditate, valorile spiritului”. 2) ,,De ce oamenii pot fi minþiþi cu un discurs politic ºi nu cu un poem?”. 3) ,,Cînd trecem la fãcut economii, suprimãm desertul. Cînd e crizã, suprimãm cãrþile, pîinea cea de toate zilele”. 4) ,,În afara rugãciunii propriu-zise, poezia este starea în care apar ºi funcþioneazã cele mai înalte ºi surprinzãtoare virtuþi ale omului”. 5) ,,Toate miºcãrile naþionaliste sînt iniþiate de strãini” (vorbe confirmate, recent, de un evreu care spunea: ,,PRM va renaºte numai dacã vrem noi...”).

6) ,,Lipsa umorului ºi a imaginaþiei este cauza principalã a neînþelegerilor dintre oameni”. 7) ,,Clemenceau a zis cã rãzboiul e o treabã prea serioasã, ca sã fie lãsat pe mîna generalilor. Prin urmare, sã intre în joc politicienii, care pot specula toate contextele diplomatice, psihologice etc.”. 8) ,,Mulþi chirurgi, mai tineri sau mai bãtrîni, se roagã înainte sau dupã operaþie. Dar nu ºtiam cã pînã ºi celebrul Christian Barnard, pãrintele transplantului de inimã, o fãcea ºi el. A murit tot de inimã”. 9) ,,Americanii vor sã ne ajute, cum i-au ajutat ºi pe alþii. Foarte bine, dar sã nu uitãm cã nimeni nu ajutã fãrã vreun interes. (Cu excepþia sfinþilor, dar ºi ei au un inters: mîntuirea lor). Primul interes e acela cã popoarele bogate nu vor sã dea de pomanã celor sãrace, trebuie, mai întîi, o educaþie prin muncã, o treabã foarte grea, atîta vreme cît te-ai obiºnuit sã primeºti degeaba”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 2 martie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (47) ,,Femei îndrãgostite“ Autor: D.H. Lawrence Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1920, Statele Unite Editura: Thomas Seltzer Forma literarã: roman

Rezumat Romanul ,,Femei îndrãgostite” (Women in Love) trateazã explorãrile psihologice ºi relaþiile dintre surorile Ursula ºi Gudrun Brangwen, în timp ce ele întîlnesc dragostea ºi viaþa într-un mic oraº minier din Anglia. Asemãnãtoare din multe puncte de vedere, cele douã surori oglindesc scopurile ºi dorinþele tinerelor femei la începutul Secolului al XIX-lea, în rezervele pe care la au faþã de cãsnicie ºi faþã de a avea copii, precum ºi în ura lor faþã de originile lor de clasã mijlocie. Ursula, însã, este diferitã de Gudrun în ceea ce priveºte abilitatea ei de a reacþiona atît spiritual, cît ºi fizic în faþa lui Rupert Birken: „El dorea ca sexul sã fie adus la nivelul celorlalte dorinþe, sã fie considerat ca un proces funcþional, ºi nu ca o împlinire”. Relaþia lor va fi astfel o îmbinare de pasiune fizicã ºi legãturã spiritualã. ,,ªi-au aruncat hainele îndãrãt, iar el a luat-o la pieptul lui ºi a gãsit-o, a gãsit pura ºi sclipitoarea realitate a cãrnii ei pururea invizibile.

Stins, inuman, degetele lui deasupra nuditãþii ei ascunse sînt degete de liniºte deasupra unei alte liniºti... Ea ºi-a împlinit dorinþa. El ºi-a împlinit dorinþa”.

Gudrun, pe de altã parte, ºi iubitul ei, Gerald, sînt prea absorbiþi de propriile persoane, pentru a putea stabili vreun fel de comunicare, astfel cã referirile la relaþiile lor sexuale sînt foarte rare ºi fugitive.

Dincolo de pasajele senzuale între Ursula ºi Rupert, criticii au contestat dorinþa lui Rupert de a fi intim cu Gerald Crich. Rupert crede cã bãrbaþii sînt capabili de a stabili prietenii intime, pe care nu le pot obþine cu o femeie. La un moment dat, în paginile romanului, cei doi se luptã goi, iar Rupert crede cã împreunã cu Gerald va ajunge la o culme a încrederii ºi înþelegerii; dar Gerald pare incapabil de a se dezvãlui în întregime cuiva.

Istoricul cenzurii Se poate spune cã romanul ,,Femei îndrãgostite” nu conþine un limbaj care ar putea fi considerat „obscen”, la

DOSARELE ISTORIEI

TOTUL SE PLÃTEªTE (3) Von Papen se dãdea drept un... simplu moºneag Se cunoaºte urmarea. Noi o rezumãm aci în cîteva rînduri, cu toate cã vom fi nevoiþi sã revenim asupra ei din cînd în cînd.

Cînd cancelarul Brüning a fost constrîns sã demisioneze în 1932, bãtrînul preºedinte Hindenburg a încredinþat puterea lui von Papen. Dar pentru cã a acceptat acest post, s-a vãzut exclus din partidul catolic, pentru atitudine nedemnã, gestul lui fiind socotit neloial faþã de Brüning. Dacã ne întoarcem înapoi, aceastã decizie politicã apare pe deplin justificatã, pentru cã numai dupã douã sãptãmîni de la numirea sa în postul de cancelar, von Papen ridicã interdicþia care lovea atunci pe partizanii lui Hitler ºi se pregãtea sã ofere Cancelaria „pe o tavã de argint” viitorului Führer al celui de-al III-lea Reich, Ajuns ambasador al Germaniei naziste, von Papen se aflã în acest post la Viena, unde a pregãtit activ Anschluss-ul, apoi la Ankara, unde a intervenit, cu toate cã pe planul al doilea, în faimosul caz al spionului Elyeza Bazna, mai bine cunoscut sub pseudonimul de Cicero. Nu avea sã se mai audã nimic despre el înainte de a se aºeza pe banca acuzaþilor de la Nürnberg. Aici a fost achitat din lipsã de probe, dar în 1947 tribunalul german de denazificare l-a condamnat la opt ani de muncã silnicã.

fel se poate spune ºi despre scenele sexuale; cu toate acestea, relaþiile sexuale între Ursula ºi Rupert, sau relaþia semi-eroticã între Rupert ºi Gerald au generat critici fervente. Romanul a apãrut pentru prima datã într-o ediþie limitatã, de numai 1.250 de exemplare.

Prima paginã preciza cã textul ar fi fost publicat în particular, evitîndu-se menþionarea Editurii Selzer, pentru a se evita astfel ºi eventualele atacuri în instanþã. Aceastã mãsurã poate sugera cã ºi editorul gãsea cartea prea „eroticã” pentru a o publica sub numele sãu. Doi ani mai tîrziu, Selzer a publicat romanul într-o ediþie normalã, purtînd pe copertã ºi sigla editurii. În 1922, ediþia limitatã a romanului ,,Femei îndrãgostite” devenea unul dintre cele trei titluri publicate de Selzer ºi implicate într-un celebru caz de cenzurã. Celelalte douã erau: ,,Casanova’s Homecoming” (Întoarcerea lui Casanova), de Arthur Schnitzler, ºi renumitul ,,Young Girl’s Diary” (Jurnalul unei tinere). Tribunalul a decis însã în favoarea editurii. În 1923, judecãtorul Curþii Supreme, John Ford, a încercat sã suprime ,,Femei îndrãgostite”, dupã ce fiica sa a adus cartea acasã, împrumutatã de la o bibliotecã de unde îi fusese recomandatã. Ca urmare a acestui fapt, Ford a fondat Liga Cãrþilor Curate, colaborînd cu John Sumner, secretarul Societãþii pentru Suprimarea Viciului din New York, pentru a încerca introducerea unei legi a „cãrþilor curate” în Legislativul statului New York. De asemenea, ei se declarau pentru consolidarea ºi întãrirea legilor obscenitãþii în vigoare. În acest timp, Lawrence i-a trimis din Taos o telegramã lui Ford, citatã pe pagina 580 a ediþiei din 24 februarie 1923 a revistei ,,Publishers Weekly”: ,,Ar trebui ca judecãtorul Ford sã îºi limiteze judecãþile la tribunal, ºi sã nu încerce sã ajungã la un nivel prea înalt pentru dînsul. De asemenea, ar trebui sã îi ia permisul de bibliotecã al domniºoarei Ford, ca nu cumva sã i se întîmple ºi lucruri mai rele. Este evident cã ea are nevoie de un cont la o cofetãrie întrucît, bineînþeles, romanul «Femei îndrãgostite» nu a fost scris pentru familia Ford...

Tatãl, mama ºi fiica ar trebui sã lase arborele cunoaºterii în pace. Judecãtorul nu va reuºi sã îl doboare cu securea lui infamã. Mulþi oameni mai puternici decît el au încercat, dar au dat greº”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA Fusese capturat de Americani la 11 aprilie 1945, mai înainte chiar ca inima celui de-al III-lea Reich sã fi încetat sã batã, atunci cînd glasul lui Hitler se ridica încã furibund, în adîncul bunkerului sãu, pentru a insulta pe proprii sãi colaboratori ºi pe generalii trãdãtori. Fusese descoperit aproape din întîmplare: o patrulã se aventurase pînã la o micã vilã pierdutã în marginea pãdurii.

Von Papen n-a refuzat sã-ºi decline identitatea, dar a spus ofiþerului care-l aresta cã el nu era soldat, ci un moºneag de mai mult de ºaizeci ºi cinci de ani. Degeaba: a trebuit sã se încline ºi sã ia loc în jeep...

Alte capturi de preþ (1) Vînãtoarea continuã. Pe hãrþile agãþate pe pereþi, oamenii Serviciilor Secrete traseazã cercuri cu creion roºu: acestea sînt zonele suspecte, în care este probabil cã s-a refugiat un nazist de seamã. Mai ales regiunea Berchtesgaden, în care trebuia sã fie organizatã ultima rezistenþã, este trecutã prin ciur ºi prin dîrmon. Pentru naziºtii care s-au adunat acolo, ca sã-1 aºtepte pe Führer, pare exclusã orice posibilitate de fugã.

Dar ºi cartierul general al amiralului Dönitz, la Flensburg, era însemnat cu o serie de sãgeþi care porneau în mai multe direcþii. Acestea sînt cãile pe care le mai pot folosi cãpeteniile naziste, þinînd seamã de evoluþia situaþiei, de starea drumurilor ºi de posturile militare de control.

Puþin timp mai tîrziu, în ziua de 9 mai 1945, la postul de control al celei de-a 36-a Divizie americanã, la Radstadt, în împrejurimile localitãþii Zell-am-See, se prezintã un colonel. Pentru un moment nimeni nu-i dã

Lumea ca o glumã

Motto: Ascultîndu-l profetizînd, pe Eugen Barbu la cenaclul Sãptãmîna.

Lumea ar putea fi bombiþa atomicã Sau cele trei rãzboaie mondiale, O lungã listã gastronomicã De la tratative oficiale...

Lumea de azi... chiar este Un defect de masã atomic, Cu Pacea de la Yalta, o poveste În dulcele stil economic.

Lumea ar putea fi descrisã Prin tacticã ºi strategie!

Cu Pacea de la Potsdam promisã, Un tanc contra o mie!

Lumea de azi e nebunia Unei Lumi ce nu se mai duce... În aºteptarea Fecioarei Maria ªi a Fiului rãstignit pe cruce!

Lumea... a fost o cuacervatã, Nãscutã, crescutã din ape! În lume e astãzi o ceartã Ce va face lumea sã crape!

Lumea... se þine de glume Cu puºcãriaºii ei simpatici...

Dizidenþi ce fac spume Ca niºte detergenþi antipatici! ªi-n aceastã tristã lume, Eu m-am nãscut din necesitate, De glume, de spume, de turme De oameni cãraþi la moarte!

Ce dracu’ se-ntîmplã pe lume?

S-au speriat semizei de rachete?

De rîuri poluate cu spume? ªi totuºi beau vin cu crochete!

Dumnezeu, Cel ºtiut din icoane, E astãzi tuns, ras ºi frezat!

Face din sãpun baloane ªi la ONU e aplaudat!

Iar eu, nefiind un Semizeu, Mã risipesc prin zloatã ºi ceaþã... Înot prin noroi tot mai greu ªi strig Lumii dreptul la viaþã!

FLORIN IORDACHE (Moderatorul cenaclului Eugen Barbu-1994-2002) atenþie. Germania este plinã de „rãtãciþi”, care au încercat sã reziste pînã la capãt ºi care, dupã ce au ºovãit destulã vreme, se hotãrãsc sã se predea învingãtorilor.

Deci acest om, în uniformã de colonel, nu poate fi o excepþie. Dar toþi sînt înmãrmuriþi cînd, dupã un salut, colonelul spune: „Sînt Bernd von Brauchitsch”... ªi dupã o pauzã adaugã: „Vin din partea mareºalului Reichului, Herman Göring”. La aceste cuvinte ofiþerul american duce mîna la frunte ºi saltã puþin casca... Sau omul ãsta este nebun, socoate el, sau ne gãsim în faþa celei mai straºnice afaceri din viaþa noastrã.

Ordonã imediat sã i se aducã un jeep, se instaleazã chiar el la volan ºi, cu colonelul von Brauchitsch alãturi, apasã pînã la fund pe accelerator. Vehiculul goneºte cu toatã viteza spre comandamentul diviziei. Generalul maior John E. Dahlquist ºi generalul de brigadã Robert J. Stack au ºi fost preveniþi prin telefon. Cel din urmã ascultã la rîndul sãu mesajul colonelului german, apoi se urcã numaidecît în jeepul care porneºte spre Zell-amSee. Von Brauchitsch afirmã cã Göring se aflã acolo. (va urma) Traducere de VIDU BIDILEANU ºi AL. POPESCU TELEGA

În Germania lui Hitler s-ar fi putut ajunge pe Lunã Cu puþin timp în plus ºi mai mult noroc, s-ar fi putut ca imperiul nazist sã ne conducã pe Lunã. Cu ajutorul savanþilor sãi, Hitler ar fi putut ajunge pe Lunã. În special cu ajutorul unuia dintre cei mai mari savanþi ai vremii, von Braun. ªi istoria ar fi putut fi rescrisã. Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun (1912– 1977) a fost un inginer aerospaþial ºi arhitect al navelor spaþiale.

O figurã foarte controversatã, Wernher von Braun a rãmas în istorie drept savantul care a deschis americanilor drumul spre explorarea spaþiului cosmic, dar ºi ca inventatorul rachetelor balis-

Operaþiune Paperclip. A lucrat pentru Armata SUA pentru o rachetã specialã care a dus la lansarea primului satelit în spaþiu. Acesta s-a numit Explorer 1.

Grupul sãu de oameni de ºtiinþã a fost asimilat de NASA, agenþia spaþialã americanã. Aici, el a servit ca director al noului centru spaþial Marshall ºi ca arhitect-ºef al unui vehicul ce trebuia sã propulseze nava spaþialã Apollo pe Lunã. Acesta s-a numit Saturn V. În 1975, von Braun a primit Medalia Naþionalã pentru ªtiinþã. De asemenea, a fost printre primii avocaþi ai unei misiuni pe Marte. În timpul rãzboiului, cînd a ajutat la crearea rachetei care urma sã bombardeze Londra, von Braun era sigur cã aceasta putea sã ajungã pe Lunã.

Destinul ei ºi al rachetelor sale era sã ajungã pe Lunã. ªi, în sfîrºit, în Statele Unite, visul i s-a realizat. Dacã Hitler ar fi avut timp ºi viziune ar fi putut ajunge, cu siguranþã, pe Lunã. Avea resursele necesare ºi cei mai buni savanþi din lume. America a profitat de aceste genii ºi le-a oferit un serviciu ºi un scop.

Cursa rachetelor: de la rãzboi în spaþiu tice V-2, folosite de naziºti în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

Wernher von Braun nu ºi-a dorit o carierã militarã. S-a nãscut în 1912 în familia unui baron prusac ºi a fost fascinat încã de mic de poveºtile ºtiinþifico-fantastice ale lui Jules Verne ºi H.G. Wells.

Avînd în vedere performanþele lui ulterioare, pare greu de crezut cã în ºcoalã s-a descurcat destul de greu la matematicã ºi fizicã, dar chiar aºa au stat lucrurile.

Abia dupã ce a citit lucrãrile savantului german nãscut în România, Hermann Oberth, despre rachete, a înþeles cã acesta este drumul pe care vrea sã meargã ºi el.

Astfel, Wernher s-a înscris la Institutul de Tehnologie din Berlin, unde s-a specializat în inginerie aeronauticã, apoi s-a alãturat Societãþii Germane de Zbor Spaþial, unde a lucrat chiar alãturi de mentorul sãu, Hermann Oberth, la testele cu rachete alimentate prin combustibil lichid.

Dupã ce a terminat studiile la Universitatea din Berlin, ºi-a luat doctoratul în fizicã, în anul 1934. În scurt timp, însã, guvernul german a interzis testele cu rachete, iar singura soluþie pentru ca Wernher sã-ºi poatã continua cercetarea în acest domeniu era sã urmeze o carierã militarã, ajutînd la inventarea unor rachete mai performante, care sã poatã fi folosite ca arme.

A fost o figurã proeminentã în dezvoltarea tehnologiei rachetelor din Germania. De asemenea, a fost pãrintele tehnologiei rachetelor ºi a ºtiinþei spaþiului în Statele Unite, dupã rãzboi.

El a dezvoltat în Germania nazistã programul pentru dezvoltarea rachetelor. A contribuit la dezvoltarea designului rachetei V2 în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. În timpul rãzboiului, von Braun a fost mutat în secret în Statele Unite, alãturi de alþi 1.600 de oameni de ºtiinþã germani, ingineri ºi tehnicieni. Fãceau parte din aºa-numita

Von Braun a avut în copilãrie un telescop ºi a dezvoltat o adevãratã pasiune pentru astronomie.

Familia lui s-a mutat în Berlin în 1915 ºi aici a fost inspirat de recordurile de vitezã ale maºinilor propulsate de rachetã ale lui Max Valier ºi Fritz von Opel. A fãcut ºi el o machetã asemãnãtoare ºi a detonat-o în stradã. Artificiile ataºate au fãcut un mare spectacol. A fost arestat.

Wernher von Braun era ºi un pianist împãtimit ce putea cînta Beethoven ºi Bach din memorie. În 1930, von Braun s-a înscris în Societatea Aerospaþialã ºi a asistat la teste pe motoare de rachete. Vrînd sã înveþe tot mai mult despre fizicã, chimie, astronomie, a intrat la Universitatea din Berlin pentru doctoratul în fizicã. Va lucra ºi învãþa la Zürich pentru rachetele militare. Însã visul lui va rãmîne mereu zborul în spaþiu.

A fost influenþat de eroii vremii precum Auguste Picard, pionierul zborului cu balonul la mare altitudine, Hermann Oberth ºi alþii.

S-a înscris în partidul nazist ºi apoi a devenit membru SS, fiind promovat de trei ori de Himmler. Von Braun a susþinut mereu cã a fãcut asta de nevoie, altfel nu l-ar mai fi lãsat sã lucreze la proiecte. De asemenea, SS-ul era interesat de tehnologia rachetelor. În 1939, oamenii de ºtiinþã germani au discutat cu fizicianul american Robert H. Goddard, un pionier al cercetãrii. Von Braun a folosit planurile lui Goddard ºi a construit seria de rachete Aggregat A. Racheta A-4 va deveni cunoscutã lumii ca V-2.

Peenemunde, hangarul rachetelor de la Marea Balticã Lîngã Marea Balticã, naziºtii au construit o imensã fabricã pentru rachete. Von Braun va fi aici director tehnic. Va colabora cu aviaþia nazistã, Luftwaffe, dezvoltînd motoare de rachetã pentru avioane ºi rachete. Au mai dezvoltat ºi rachete balistice ºi rachete antiaeriene supersonice Wasserfall.

Pe 22 decembrie 1942, impresionat de progresul tehnologiei, Adolf Hitler ordona producþia de rachete A-4 ca „arme ale rãzbunãrii”. Grupul de la Peenemunde trebuia sã targeteze Londra. Hitler fusese cu adevãrat impresionat de filmul lui von Braun, care arãta decolarea unei rachete A-4.

Pînã la acea vreme, agenþiile secrete sovietice ºi britanice ºtiau despre programul rachetelor. De asemenea, ºtiau ce se întîmpla la Peenemunde datoritã informaþiilor furnizate de armata de eliberare polonezã. În noaptea de 17-18 august 1943, aviaþia britanicã începe Operaþiunea Hydra. Era vorba despre bombardarea complexelor cu 596 de avioane ºi 1.800 tone explozibil. Norocul a fãcut ca fabrica sã reziste ºi cea mai mare parte a echipei de ingineri a rãmas nevãtãmatã. Totuºi, raidul aerian ucis pe designerul motoarelor lui von Braun, Walter Thiel, ºi pe inginerul-ºef, Walther. Iar programul a fost întîrziat.

Von Braun: „rachetele au funcþionat perfect, doar cã au aterizat pe planeta greºitã” Prima rachetã de luptã A-4, rebotezatã V-2 (de la Vergeltungswaffe – rãzbunare) a fost lansatã spre Anglia pe 7 septembrie 1944, la numai 21 de luni dupã începerea programului. Visul lui von Braun suferise o schimbare. El dorea ca rachetele sale sã cãlãtoreascã în spaþiu, nu sã omoare oameni. Dupã ce a auzit ºtirile despre Londra, von Braun a spus: „rachetele au funcþionat perfect, doar cã au aterizat pe planeta greºitã”.

Experimentele pentru rachetele spaþiale continuã la Kummersdorf. În 1937, un avion a fost

pilotat doar împins de puterea rachetei lui von Braun. În acelaºi timp, experimentele lui Hellmuth Walter cu rachete pe bazã de hidrogen funcþionau cum trebuie. Aºadar, Germania avea ºi rachetele lui von Braun pe bazã de alcool ºi oxigen lichid.

Primele foloseau catalizatori ºi vapori fierbinþi de la reacþia chimicã, iar ale lui von Braun foloseau combustia directã.

La diferitele proiecte ºi rachete au fost folosiþi sclavi, inclusiv din lagãrele de concentrare, precum Auschwitz. În 1943, cînd au apãrut probleme, Arthur Rudolph, inginer-ºef la fabrica V-2 din Peenemunde, a susþinut ideea folosirii muncii sclavilor.

Au murit mai mulþi oameni muncind la aceastã rachetã decît au murit cînd a fost folositã ca armã.

Lagãrul folosit aici avea 20.000 de morþi de boli, bãtãi, spînzurãri, condiþii de muncã vitrege.

Prizonierii francezi au susþinut chiar cã von Braun dãdea ordine de spînzurare a sabotorilor.

De asemenea, von Braun a fost prins ºi în plasa lui Heinrich Himmler. Acesta dorea sã punã mîna pe toate programele de armament naziste, incluzînd programul de rachete V-2 de la Peenemunde.

Curînd, von Braun ºi echipa lui au fost puºi sub supravegherea SS. Comentariile deplasate fãcute despre scopul rachetelor, plus acuzaþiile lui Himmler au dus la arestarea lui von Braun de cãtre Gestapo. Acuzaþiile lui Himmler erau legate de sabotarea programului V-2 ºi de faptul cã ar fi comunist.

A fost dus în Polonia în arest timp de douã sãptãmîni. Intervenþiile comandantului de la Peenemunde ºi ale ministrului de rãzboi pe lîngã Hitler l-au scãpat. Von Braun va continua proiectul ºi V-2 se transformã în V-4.

Agenþia Spaþialã Americanã ºi oamenii de ºtiinþã naziºti Oportunismul americanilor dupã rãzboi nu a avut limite. Au luat cei mai buni savanþi naziºti ºi

pãzeau aveau ordin sã îi execute dacã ar fi cãzut în mîinile inamicului. Pînã la urmã, von Braun ºi mai mulþi ingineri au ajuns în Austria. Aici, au gãsit armata americanã. Fratele lui von Braun, Magnus, le-a spus: „Numele meu este Magnus von Braun.

Fratele meu a inventat V-2. Vrem sã ne predãm!”

Americanii au fost surprinºi de descoperire. Pînã la urmã, von Braun era în fruntea Listei Negre, nume de cod folosit pentru lista de ingineri germani ºi experþi în rachete. Von Braun ºi ai lui au fost interogaþi apoi la „Dustbin”, centrul de interogãri de la Castelul Kransberg, unde elita nazistã era adusã pentru interogãri. Însã prima oarã au fost interogaþi de britanici sub conducerea inginerului L.S. Snell. Acesta va deveni designer-ºef pentru Rolls Royce ºi inventator al programului de motoare Concorde.

proiect din 1952 imagina o flotã de zece nave spaþiale, fiecare de 3.720 tone, cu nouã vehicule de transport fiecare cu 70 de astronauþi. Parametrii misiunii erau foarte clar calculaþi. Von Braun chiar scrisese un roman SF în acest sens, respins de 18 publicaþii. Von Braun a lucrat ºi cu Walt Disney ºi studiourile sale pentru filme legate de explorerea spaþialã. Acestea, eliberate în 1955, au atras peste 40 milioane de spectatori.

Cursa spaþialã a început din cauza succesului ruºilor cu satelitul Sputnik 1. Racheta Vanguard a americanilor dãduse greº.

Naºterea NASA ºi primul echipaj pe Lunã

De-abia în 1945, publicul american a aflat despre integrarea savanþilor naziºti în SUA. Au fost aduºi la Fort Bliss, nord de El Paso. Echipa lui von Braun a atras criticile lui Albert Einstein ºi John Dingell. În cadrul proiectului Hermes, echipa lui von Braun a reuºit lansarea unor rachete V-2 în New Mexico. În 1950, la începutul rãzboiului koreean, von Braun ºi echipa sa au fost transferaþi în Alabama.

Asta va fi casa lui timp de 20 ani. Între 1952 ºi 1956, von Braun a realizat racheta Redstone, folositã la primul test nuclear al unei rachete balistice în SUA. Asta a dus ºi la dezvoltarea primului mecanism de ghidare precis. Racheta Redstone a dus la dezvoltarea Jupiter-C. Aceasta a trimis primul satelit în spaþiu, Explorer-1, pe 31 ianuarie 1958. Astfel a luat naºtere programul spaþial american. Însã, în tot acest timp, 1945-1957, ruºii mergeau înainte cu programul Sputnik, iar americanii nu erau prea convinºi de acest lucru.

NASA a fost creatã pe 29 iulie 1958. Un an mai tîrziu, a 50-a rachetã Redstone era lansatã cu succes. Doi ani mai tîrziu, NASA a deschis Centrul Aerospaþial Marshall din Alabama.

Prima rachetã Mercury-Redstone a fost un dezastru. A urmat alt dezastru cu MercuryRedstone 2. Aºadar, s-a trecut la dezvoltarea programului de rachete Saturn.

De aici a plecat programul Apollo, zborul pe Lunã cu un echipaj de patru oameni. La început, Wernher von Braun a vrut sã foloseascã conceptul de „întîlnire pe orbitã”, adicã cel folosit pentru staþia spaþialã. Însã pînã la urmã s-au decis asupra zborului ºi aselenizãrii direct pe Lunã.

Visul a devenit realitate pe 16 iulie 1969, cînd Saturn V a lansat echipajul Apollo 11 în misiunea istoricã de opt zile.

Trimiterea oamenilor în spaþiu: Sputnik versus NASA

i-au integrat în NASA. Oameni care deja fãcuserã descoperiri uimitoare. Aºadar, în foarte scurt timp, America a devenit prima în cursa spaþialã datoritã efortului ºi inteligenþei aduse din Germania. În primãvara lui 1945, armata sovieticã era la 160 km de complexul Peenemunde. Von Braun a luat toate planurile ºi a decis cã trebuie sã se predea americanilor. Aºadar, a fãcut documente ºi ºi-a transportat 500 de oameni din echipã la Mittelwerk.

De teamã ca nu cumva schiþele lui sã fie distruse, le-a ascuns într-o minã din munþii Harz.

Pînã la urmã, SS-ul le-a dat de urmã ºi au ajuns sub supraveghere în Alpii bavarezi. Ofiþerii care îi

Von Braun continuã sã viseze la explorarea spaþialã. Aºa cã a încercat sã popularizeze ideea.

Ziarele scriau despre asta de parcã ar fi fost SF. În 1952, von Braun publicã prima oarã conceptul sãu despre o staþie spaþialã. Staþia urma sã fie construitã cu rachete reutilizabile, sub forma unei roþi ce se învîrte în jurul axului. Staþia s-ar fi învîrtit ca sã ofere gravitaþie artificialã. O staþie aflatã pe orbitã la 1.730 km de Pãmînt. Platforma ar fi fost folositã pentru expediþiile pe lunã.

Mult mai tîrziu, cãrþi ºi filme, chiar ºi „2001: O odisee spaþialã“, s-au inspirat masiv din acest concept. Von Braun a gîndit acest proiect cu 50 de astronauþi cãlãtorind în trei nave spaþiale uriaºe, douã pentru echipaj, una pentru încãrcãturã. Fiecare navã avea 49 metri lungime ºi 33 metri în diametru, conduse de 30 de rachete cu motoare bazate pe propulsie. La sosire, astronauþii trebuiau sã stabileascã o bazã lunarã permanentã în regiunea Sinus Roris. Trebuiau sã foloseascã rachetele ca ºi case pentru opt sãptãmîni. Asta ar fi inclus ºi o cãlãtorie de 400 km în rovere presurizate în craterul Harpalus ºi în alte zone de pe Lunã. În acelaºi timp, von Braun îºi imagina ºi primul concept al unei cãlãtorii umane pe Marte. Primul lui

Mercury-Redstone BD fusese un succes, dar în locul acestui zbor, Alan Shepard putea ajunge în spaþiu cu trei sãptãmîni înaintea lui Yuri Gagarin.

Conducãtorul programului Sputnik, Serghei Korolev, a insistat la douã zboruri cu cîini înaintea trimiterii lui Gagarin.

Von Braun ºi viziunea sa erau mult înaintea timpului sãu. Tot el a inventat ideea de Tabãrã Spaþialã, un loc unde copiii ar putea învãþa despre ºtiinþã ºi spaþiu.

Von Braun a plecat de la NASA ºi a devenit vice-preºedinte pe inginerie la Fairchild Industries.

A promovat Institutul Spaþial Naþional ºi a devenit membru al board-ului Daimler-Benz.

CÃTÃLIN STÃNCULESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 2 martie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei De ce Viorica Dãncilã?

Motto: ,,Am cîntãrit ºi am decis.” (Klaus Iohannis) Nu ºtim ce e în capul ºefului PSD, dar face ce face ºiºi pune oamenii în funcþii importante. De curînd, i-a venit rîndul Vioricãi Dãncilã sã fie numitã în înalta funcþie de prim-ministru, dupã ce Mihai Tudose a fost mazilit.

De ce Viorica Dãncilã? Pentru cã e din Videle, unde a fost, un timp, ºi profesoarã de liceu. ªi cum Videle e un orãºel din judeþul Teleorman, iatã ºi gurile rele care-l acuzã pe Liviu Dragnea cã tot el vrea sã conducã, în fond, ºi noul guvern. Nimeni nu contestã calitãþile intelectuale ale noului premier. Nu zadarnic a fost ºi europarlamentar.

Interesant este faptul cã respectiva ºi, sperãm, respectata doamnã este prima femeie prim-ministru din istoria României. Dom’ Livache a dat, în acest fel, ºi o loviturã de imagine în ochii românilor, ceea ce nu e puþin lucru. A urmat o perioadã grea, în care s-a decis desemnarea noilor miniºtri ai Cabinetului. O parte din ei au rãmas, în frunte cu Daea care-a mîngîiat oaia, fãcînd-o un brand românesc, un om harnic, pãrînd un þãran neaoº, Olguþa Vasilescu, Carmen Dan, Teodor Meleºcanu ºi alþi cîþiva. Salutar a fost faptul cã s-a renunþat la acei miniºtri care nu au performat, cum a fost cazul lui Liviu Pop, de la Educaþie, fotoliu pentru care se vehicula numele Ecaterinei Andronescu, dar care, în final, a fost ocupat de Valentin Popa, rectorul Universitãþii ,,ªtefan cel Mare”, din Suceava.

Oricum, PSD-ul a fãcut greºeli ºi nu prea a fost solidar în acþiunile sale. Multe ºovãieli, mulþi paºi necalculaþi cum trebuie. Multe vorbe în vînt ºi realizãri prea puþine. ªi-apoi, aceste neînþelegeri, care au dus la schimbarea semestrialã a premierilor.

Partidul acesta mare e ros de vrajbã ºi, dacã nu-ºi va regãsi unitatea de altãdatã, nu va face mare lucru. Sã nu uitãm cã pînã acum nu s-a asfaltat nici un metru de ºosea.

Cine a ucis votul românilor: de la prejudecata „toþi sînt la fel“, la alegãtorii „de mall“ Se ºtie faptul cã în domeniul ºtiinþelor politice s-a constituit aºa-numita psefologie care se ocupã de sociologia electoralã, de detectarea ºi analiza factorilor care influenþeazã masiv comportamentul alegãtorilor. În proximitatea unei astfel de abordãri de analize electorale, fãrã a fi specialiºti în sociologia politicã, dar vãzînd toate convulsiile din spaþiul public care opun societatea româneascã deschisã puterii abuzive învestitã legitim în decembrie 2016 la conducerea þãrii, gãsim cã aceste proteste în stradã sînt cauzate de neparticiparea la vot. În urma procentului mic de prezenþã la urne, s-a ajuns ca PSD ºi ALDE sã conducã þara ºi sã exercite în mod discreþionar puterea. De asemenea, constatãm cã cei de la guvern ºi cei din majoritatea parlamentarã se aflã într-o flagrantã ºi agramatã ipostazã de confuzie a „regnurilor” (legislativ, executiv, judecãtoresc) ºi, prin urmare, cu un aplomb nemaiîntîlnit, doresc ºi reuºesc, în bunã parte, sã transforme Parlamentul, prin înfiinþarea unor „comisii speciale”, în adevãrate instanþe judecãtoreºti asemenea tribunalelor revoluþionare sangvinare din Revoluþia francezã de la 1789 ºi asemenea tribunalelor bolºevice care judecau sumar ºi executau rapid adversarii politici. Nu ne îndoim cã existã o tendinþã nemãrturisitã de a transforma justiþia, parchetele, inspecþiile judiciare ºi CSM-ul în organizaþii locale sau speciale de partid ale PSD - ALDE. Trebuie sã recunoaºtem cã de-a lungul celor 27 de ani de la cãderea comunismului, s-a produs un intens ºi pervers proces de degradare a culturii votului de cãtre o componentã a societãþii noastre ce formeazã acum o Românie penalã, care a omorît sistematic votul românilor. Dacã acceptãm cã avem o Românie realã, o Românie profundã, o Românie antreprenorialã, o Românie frumoasã, o „Române pitoreascã”, o Românie harnicã ºi europeanã, am putea delimita ºi în acest caz o Românie penalã. Am constatat cã de-a lungul timpului s-au opintit unii teoreticieni ºi analiºti politici ºi îmbãþoºaþi sociologi sã ne livreze o serie de fizionomii ale votului: votul negativ, votul captiv, votul cumpãrat, votul ca nevot, votul util, votul pierdut, la care am mai putea adãuga dinspre „durata lungã” a democraþiei, votul alcoolizat sau cataleptic.

Toate aceste analize, dincolo de un anumit exhibiþionism teoretic, au erodat ºi au turnat cu pipeta acid sulfuric ºi alte otrãvuri ºi droguri peste exerciþiul ºi utilizarea votului românilor.

Mai întîi, în mai 1990, votul a fost ameþit ºi anesteziat, narcotizat de propaganda fesenistã ºi vîrtos mãcinat de massmedia care reclamau necesitatea spãimoasã a votului „pentru liniºtea noastrã”.

Pãi unde sînt, dragi tovarãºi ºi prieteni, marile promisiuni?

E rãu cã parlamentarii ºi guvernanþii ºi-au tras pensii nesimþite, pe cînd nouã, muritorilor de rînd, ne vor mãri pensiile abia în varã.

S-ar putea spune multe. Am putea afirma cã nici cu politica externã nu stãm prea bine. Cã le dãm nas ungurilor, care-ºi bat joc de noi, cã UDMR-ul a fãcut pact cu celelalte formaþiuni politice ºovine maghiare, deºi noi am dat acestei minoritãþi etnice toate drepturile posibile ºi imposibile.

Inclusiv prezenþa în Parlament. Dar ce sã faci cînd PSD a ajuns sã-i ia alãturi ºi pe udemeriºti, un cal troian care sapã, fãþiº, din interior, la temelia þãrii, tocmai în anul Centenarului Marii Uniri? E timpul sã fim mai fermi ºi sã ne strîngem rîndurile, pentru a rãmîne cu aceste hotare, cãci visul României Mari pare, deocamdatã, o fata morgana.

Acum se vede cît de mult ne lipseºte Corneliu Vadim Tudor, un mare om, un mare patriot ºi o mare conºtiinþã.

Mãcar le-ar mai fi dat niþel peste bot lichelelor care-ºi fac de cap ºi lucreazã la (ne)liniºtea ºi (ne)fericirea acestei naþii.

GEORGE MILITARU

Nu ºtiu ce cred alþii, dar eu, dupã 27 de ani de reformã „educaþionalã”, timp în care, pe la Ministerul Educaþiei ºi Învãþãmîntului s-au perindat fel de fel de specimene care au reuºit sã punã învãþãmîntul românesc pe butuci, am tot sperat cã în sfîrºit, dupã douã guvernãri PSD-iste, a venit timpul ca educaþia româneascã sã se ridice iarãºi la cotele de odinioarã. Din nefericire, aºteptãrile mi-au fost spulberate ºi de data aceasta, confirmîndu-se, dacã mai era cazul,

cã cel mai mare flagel al umanitãþii este prostia ºi, din nefericire, muma proºtilor este mereu gravidã. Astfel, noul numit în funcþia de ministru al Educaþiei ºi Învãþãmîntului, care în timp record ºi-a cãpãtat ºi numele de ministru Pamblicã, demonstrînd cã omul e precum funcþia (adicã mini…), dupã ce ne-a maxi-stresat cu o mulþime de agramatisme, a venit ºi cu o explicaþie: în 50 de localitãþi din Moldova se vorbeºte dialectal, folosindu-se termenul „pamblicã”. Stimabile, aº vrea sã-þi vînd un pont, dar, fiindcã uneori am aºa niºte excese de generozitate, þi-l ofer gratuit: ca persoanã într-o astfel de funcþie, reprezinþi vreo trei mii de localitãþi, adicã toatã þara, nicidecum 50; în consecinþã, ai obligaþia de a te exprima cît mai corect posibil, chiar literar, dacã luãm în calcul profilul ministerial.

Sincer, ne-am cam sãturat de indivizi cocoþaþi în funcþii de stat, care ne distorsioneazã ºi ne distrug limba ºi educaþia prin astfel de exprimãri, atît verbale, cît ºi comportamentale, justificîndu-se cã aºa se vorbeºte la el acasã, mai ales în contextul în care aceste exprimãri au un impact puternic asupra opiniei publice: „dacã aºa a zis ministrul, înseamnã cã aºa e corect”! Nu, prietene, nu e corect! Corect ar fi ca toþi cei care se exprimã în spaþiul public sã mai ia niºte lecþii de gramaticã ºi de comportament educaþional, fiindcã, la „fabricile de diplome” astfel de discipline lipsesc din programa ºcolarã. ªi în acest caz, prin prisma totalei incompetenþe ºi iresponsabilitãþi manifestate de instituþiile statului, nu m-ar mira dacã, în scurt timp, se va veni cu ideea de a ne comporta asemenea damelor de pe centurã, fiindcã, nu-i aºa (?), ºi „ele este femei, ºi este doamne” ºi se comportã precum au învãþat acasã. Cã voi, aceastã cloacã politicã, confundaþi þara cu „centura”, e problema voastrã; problema noastrã, a tuturor românilor, este de a asana societatea româneascã de astfel de tumori care riscã sã cangreneze poporul român. ªi sperãm cã o vom face.

Deocamdatã, românii încã mai dorm. Dormiþi liniºtiþi, români: guvernanþii „pamblicãresc” (pardon, am vrut sã spun guverneazã)! Halal!

SINEL TUDOSIE

Dupã acel vot „pentru liniºtea noastrã” a urmat o teorie fatalistã a inutilitãþii votului, întrucît România profundã ºi realã, definitã în sintagma „stupid people” teoretizatã de bolºevicul Silviu Brucan, nu avea încã exerciþiul culturii democratice. Doar peste 20 de ani, anticipa Brucan, putem sã asistãm la deºteptarea „biblicã” a poporului român. Era aºadar un vot amanetat pe 20 de ani. Dincolo de mesajul cu conþinut penal de omorîre a votului prin fatalitatea prostiei, în care ne-a plasat post-Revoluþia, Silviu Brucan a fost vinovat „prin sine se”, fiind cel de care, în calitate de editorialist al „Scînteii”, producea în mod jurnalistic rechizitorii pe baza cãrora Alexandra Sidorovici, soþia bolºevicã a bolºevicului, în calitate de acuzator public la „tribunalul poporului”, trimitea la închisoare pe liderii ºi elitele vieþii publice din perioada interbelicã.

S-au perindat apoi ipostazele actorilor penali ai uciderii votului, jurnaliºti ºi jurnale, gînditori ºi filosofi de crîºmã, care transmiteau cu o consecvenþã de invidiat afirmaþiile sau opiniile securiºtilor la vedere ºi ale comuniºtilor deghizaþi cum cã „pe oricine am vota, toþi sînt la fel”. Votul inutil ºi inutilitatea votului sau risipirea votului prin multitudinea opþiunilor care au fãcut obiectul unei propagande informale ºi manipulatorii în spaþiul public pot fi alocate aceloraºi acþiuni penale care au asasinat votul românilor. Ne batem în opinii privind legitimarea ºi delegitimarea votului în funcþie de procentul participãrii la vot. În loc sã mergem la vot cheltuind preþul unei jumãtãþi de orã din timpul nostru, ne istovim într-o hermeneuticã „de buzunar” care nu face altceva decît sã diminueze sau sã anuleze avantajele democraþiei care au fost obþinute atît de tragic în decembrie 1989. Am asasinat votul prin suspiciunile de malefacþiuni în cazul numãrãrii buletinelor de vot. L-am sugrumat prin aritmetica ºi prin productivitatea procesului electoral (numãr de voturi depuse/ unitate de timp) prin care Traian Bãsescu, abuziv ºi teribilist, afirma cã i-a ciuruit pe adversari prin cîºtigarea discutabilã a alegerilor prezidenþiale din 2009. În fapt, el a omorît „prin ciuruire” votul românilor, în timp ce savura o victorie îndoielnicã obþinutã inclusiv prin ºmecheriile numerologiei.

Unii analiºti politici, cu citate cvasi-biblice extrase din lecturi insuficiente ºi nepricepute din autori occidentali ai ºtiinþei politice, au relativizat puterea votului ca cel mai elementar exerciþiu democratic. În acelaºi fel, au diminuat, printr-o criticã fãrã margini, alternativele sau programele electorale ale diverselor partide. Mulþi dintre ei în 2016 au fost lãudãtorii de serviciu ai programului electoral PSD, convenind, în majoritatea lor, cã doar pesediºtii au un program credibil, pe cînd celelalte partide nu au elaborat nici un program. Au ucis votul prin antepronunþarea sentinþei procesului electoral. Au clamat imposibilitatea recuperãrii diferenþei de voturi dupã primul tur de scrutin prezidenþial dintre Iohannis ºi Ponta din 2014, trimiþînd, în mod indirect, la îngroparea votului românilor. Cu toate acestea, votul insurecþional din þarã ºi din afara þãrii din turul al doilea a

reanimat opþiunile românilor ºi întreþinerea în viaþã a votului.

Tot ei au omorît, apoi, caracterul pozitiv ºi productiv al votului prin teoretizarea votului negativ. Nu au votat „pentru”, ci majoritatea din voturi a fost „împotrivã”, spuneau ei.

Repetarea nestãpînitã a caracterului negativ al votului produce în viitor anularea importanþei votãrii. Votul poate avea o minimã funcþie, aceea de a schimba puterea, dar a schimba presupune în mod necesar participarea la vot. Puterea votului ca opþiune, dar mai ales puterea celor mici, a celor fãrã de putere, de a schimba un regim cu altul, transmite o permanentã ameninþare pentru cei înstãpîniþi în scaunele puterii politice de oriunde în lume. Prin urmare, puterea celor mici poate oricînd sã înlãture o putere a celor mari, prin suma voturilor individuale.

O altã asasinare a votului vine dinspre fetiºizarea lui.

Astfel, L. Dragnea, C. P. Tãriceanu et comp. susþin cã votul din 2016 este încremenit într-o delegare supra-legitimatoare a puterii pe care o exercitã discreþionar. În acest sens, tot poporul trebuie sã se supunã orbeºte ºi mistic în faþa acelui vot din 2016 ºi în numele victoriei din alegeri ei pot face orice ºi oricît. Au omorît în acest fel votul viu, „fiinþa votului” ºi l-au transformat în moaºte sfinte la care trebuie sã ne închinãm fãrã comentarii toþi românii de-a lungul întregii perioade legislative.

Un altfel de asasinat al votului este cel prin asfixierea lui de cãtre unele sondaje de opinie. Fie cã ele descumpãnesc sau descurajeazã participarea la vot prin evaluãri preliminare, fie îl asfixiazã în timp scurt, concomitent cu derularea procesului electoral. Este cazul sondajelor din 2009 cînd, pînã în ceasul al 12-lea (ora 24), cîºtigãtor era Mircea Geoanã dar, la al doilea cîntat al cocoºilor, cîºtigãtor a devenit pieziºul Traian Bãsescu.

Un ultim mod de asasinare a votului este cel produs de bulimia weekend-istã a românilor. Confortul de 24-48 de ore ne costã, vedem acum, un disconfort de 4 ani de zile de neliniºti ºi disperãri înãbuºite sau zgomotoase. Aceastã apetenþã de a merge în ziua votului în „weekend” pentru plãcerea de a mirosi fumul grãtarelor încinse ºi ale serviciilor precare din unitãþile de turism, ne poate costa uneori nu doar 4 ani de lipsã a speranþei sau de speranþe risipite, ci poate chiar afecta un destin generaþional întreg, pus sub semnul abuzãrii noastre de mediocritãþi ºi impostori, de penali, sau de confiscãri tribale ale puterii politice din România. Nu am ieºit la vot, dar am ieºit în stradã. Nu sîntem obligaþi sã mergem la vot, dar în situaþia de azi din România sîntem nevoiþi sã mergem la proteste în stradã. Prin urmare, asasinarea permanentã a votului, trimite spre o realitate a unei pãrþi din România, parte care este culpabilã prin indolenþã ºi subscriere la manipulare.

O astfel de Românie culpabilã trebuie sã o înlocuim cu o Românie a votului, reînviatã prin sacrificiul ºi promisiunile din decembrie 1989 ºi relegitimatã astãzi prin miºcãrile de stradã ale unei Românii sãnãtoase ºi vii.

DORU RADOSAV

PAMBLICI, PAMBLICARI ªI PAMBLICÃRII Motto: Limba noastrã, limbã sfîntã, de la moºistrãmoºi preluatã, e-atîta inteligenþã, astãzi e … „dialectatã”. (S. Tudosie)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 2 martie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Clienþii „puºculiþei“ lui Liviu Dragnea Cea mai mare parte a banilor prevãzuþi în Programul Naþional de Dezvoltare Localã 2 (PNLD 2) ajung la primãriile ºi consiliile judeþene PSD, adicã 56,7% din suma de 30 miliarde lei credite de angajament. Liberalii primesc 31,9% din bani, UDMR – 4,7%, ALDE – 1,9% ºi UNPR – 1,1%. Conform unei analize EFOR, cele mai multe proiecte au fost aprobate pentru CJ Neamþ (condus de Ioan Arsene, reþinut de DNA), Tîrgoviºte, Municipiul Hunedoara, precum ºi CJ Vrancea. Între primele zece unitãþi administrative care primesc bani se numãrã ºi sectoarele 3 ºi 4. Or, avînd în vedere logica acestui program, de a susþine dezvoltarea în mediul rural ºi localitãþi mici, alocarea cãtre unele dintre cele mai bogate primãrii poate fi pusã sub semnul întrebãrii. Cea de-a doua etapã a programului finanþeazã 9.500 de obiective de investiþii, din care 2.500 de creºe ºi grãdiniþe, 2.000 de ºcoli ºi 5.000 de alte obiective (din toate domeniile eligibile).

Conform MDRAP, PNDL 2 va reduce discrepanþele în termeni de alocãri între judeþe, în sensul în care Suceava, judeþul care ar urma sã primeascã cei mai mulþi bani, ar lua doar de 2,47 ori mai mulþi bani decît Bucureºtiul, reducînd astfel raportul între primul ºi ultimul judeþ la 4,42, cît era la PNDL 1. Criteriile de alocare sînt numãrul de localitãþi de judeþ, populaþia, suprafaþa judeþului sau capacitatea financiarã, adicã impozitul pe venit, iar rezultatul selectãrii proiectelor este o pondere între acestea.

Sectorul 3 este privilegiat Conform EFOR, Sectorul 3 este privilegiat în termeni de bani primiþi pentru investiþii. În 2014 ºi 2015, ani în care sectorul era condus de un primar social-democrat, Robert Negoiþã, sub guvernarea PSD, primãria a încasat cele mai

Fãrãdelegile companiilor de la Transporturi (1) Companiile din subordinea Ministerului Transporturilor prezintã un întreg ºir de ilegalitãþi în ceea ce priveºte gestiunea financiar-contabilã, cu plãþi nejustificate cãtre ºefi, cu înregistrãri eronate de date în contabilitate, cu umflare de costuri pentru servicii efectuate parþial sau total, cu management care se schimbã foarte des ºi care este permanent ineficient. Aceste concluzii apar într-un raport al Curþii de Conturi privind activitatea pe 2016.

La CNCF CFR SA, inspectorii au constatat neconcordanþe între valoarea bunurilor înscrise în Inventarul centralizat al bunurilor care alcãtuiesc domeniul public al statului ºi valorile existente în evidenþa contabilã, în soldul contului „Bunuri publice primite în administrare, concesiune ºi cu chirie – concesiune MT“, cu suma de 84.262 mii lei. În timpul auditului, SRCF Bucureºti ºi Ministerul Transporturilor au operat parþial în evidenþele contabile valoarea bunurilor din domeniul public aprobate prin hotãrîri ale Guvernului, diferenþa între valoarea bunurilor înregistrate în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului ºi valoarea înregistratã în contabilitate reducîndu-se la 59.326 mii lei. De asemenea, obiective de investiþii finalizate, recepþionate ºi date în folosinþã în perioada 2015-2016, în sumã de 1.570.792 mii lei, realizate cu surse de la bugetul de stat ºi care, potrivit legii, aparþin domeniului public al statu-

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (86) CIORBÃ DE SPRÎNCENE ªI MACAROANE MOLDOVENEªTI Pentru cine era ºmecher recunoscut la pîrnaie, chiar cã ducea o viaþã boiereascã. Cezar era îmbrãcat numai la patru ace, fuma ºi bea tot ce era mai fin. Avea parfumurile cele mai la modã, nu era nevoit sã miºte nici mãcar un singur deget, dacã nu avea chef. Cãci aveam oameni care erau mai devotaþi decît slugile regilor pe timpuri. Unii ne spãlau hainele, erau alþii care ne fãceau paturile, ne aranjau mîncarea, fãceau curãþenie, chiar cã ºmecherii o duceau regeºte, nu puneau niciodatã mîna pe nimic.

Dar, în orice puºcãrie, moneda forte era þigara. Cu ea puteai face orice schimb ºi cumpãrai tot ce aveai nevoie, mai puþin libertatea. Se bãgau, cum-necum, þigãri la greu în puºcãrie. În schimb, dacã te prindeau gardienii cu un vîrf de

mari sume din fonduri gestionate de Ministerul Dezvoltãrii.

Un comportament similar se poate observa la Primãria Sectorului 1, în perioada 2007-2009. Aceastã inversare în termeni de fonduri aratã cã existã o legãturã între culoarea politicã a primarului ºi partidul de la guvernare. Consiliul Judeþean Neamþ primeºte cei mai mulþi bani, conform planificãrii PNDL 2, ºi anume 323 milioane lei. Consiliul Judeþean Ialomiþa are numai 6 proiecte, dar pentru acestea sa alocat o sumã mare, respectiv 283 milioane lei. ªi consiliile judeþene Vrancea ºi Suceava îºi pot planifica lucrãri de 234, respectiv 221 milioane lei. Tot peste 200 milioane lei primeºte ºi CJ Vîlcea.

Unde au ajuns banii în Suceava ºi Vrancea

La Hunedoara, 45% din bani au fost cîºtigaþi printr-un contract-cadru (11 lucrãri în cazul de faþã) de cãtre SC Transconstruct Import Export SRL. Alte trei contracte au fost cîºtigate în asociere cu Drupo SRL. Prima dintre ele este administratã de cãtre Crina Andrica. În 2004, 2010 ºi 2011, firma a fost administratã de cãtre Emanoil Pup. Acesta a fost cercetat penal în 2014, într-un dosar în care preºedintele CJ Hunedoara Mircea Moloþ a fost acuzat de folosirea funcþiei publice pentru a asigura finanþarea prioritarã de cãtre Consiliul Judeþean a firmei lui Pup. Drupo este administratã de Teodor Doda ºi de George Fãrcaº. Doda a fost condamnat pentru complicitate la delapidare ºi este vãzut de presa localã ca apropiat atît de PSD, cît ºi de PNL. Soþia lui Fãrcaº este contabil-ºef al Secþiei de Drumuri Naþionale Deva, iar firma a avut contracte cu Compania de Autostrãzi.

Banii de la Olt, judeþ aflat în sfera vicepremierului Paul Stãnescu, alocaþi prin trei hotãrîri de guvern în 2014 ºi 2015 (5 milioane lei), au fost cîºtigaþi de asocierea SC T Dancor Romconstruct SRL – SC Olt Drum SA – SC Bebe Trans Rom SRL. SC T Dancor Romconstruct SRL este administratã de Cornel Ciocan pînã în 2013, fratele lui Dan Ciocan, deputat de Olt. Acesta a fost condamnat pentru evaziune fiscalã.

La Suceava, 34 de lucrãri, majoritatea, au fost efectuate sub umbrela unui contract-cadru semnat cu asocierea SC Big Conf SRL Botoºani – SC Con Bucovina SA Suceava – SC Calcarul SA Pojorîta. Big Conf este o firmã deþinutã de Marilena Conþac, nora fostului preºedinte al CJ Botoºani (PSD), condamnat în 2012 pentru operaþiuni financiare în situaþii de incompatibilitate, spãlare de bani ºi fals în declaraþii. Compania este specializatã în confecþii, iar CAEN declarat la ONCR este 1413 – Fabricarea altor articole de îmbrãcãminte (exclusiv lenjerie de corp). Printr-o altã firmã, Con 2000, a donat cãtre PDL. Cele mai mari contracte ale companiei au fost semnate cu Direcþia Judeþeanã de Drumuri ºi Poduri Suceava.

La Vrancea, jumãtate din bani au fost cîºtigaþi de Geovi Construct SRL din Panciu, o firmã deþinutã de Viorica Croitoru, soþia lui Gheorghe Croitoru, consilier local ºi vicepreºedinte PSD Vrancea, apropiat al primarului Iulian Nica ºi al deputatului PSD Ciprian Nica. Firma a primit 10.800.000 lei prin procedurã simplificatã, alãturi de Transmir SRL, care a primit 9.788.610 lei. Alte 4 contracte au fost acordate prin achiziþie directã cãtre SC Cristilory Prod SRL (3) ºi Sotirex SRL (1). Cea din urmã a fost înfiinþatã ºi controlatã de Victor Roman, fost consilier judeþean în Vrancea, apoi deputat PSD. Conform presei locale, Cristilory Prod SRL, controlatã de Ghiorghiþã Cristian, este apropiatã de PSD. Legat de alocãri ºi achiziþii, s-a constatat cã în anumite judeþe numãrul de investiþii care urmau a fi finanþate prin fondurile de urgenþã, dar nu au fost contractate, este ridicat.

La Buzãu vorbim despre 56% (adicã 47 de investiþii), iar la Caraº-Severin – despre 23% (19 investiþii). Asta indicã fie o lipsã de planificare coerentã la nivel central, fie lipsa de capacitate de a organiza achiziþii publice la nivelul beneficiarilor.

COTIDIANUL.RO

lui, au fost menþinute nejustificat în contul „Mijloace fixe care vor trece în domeniul public prin HG“. Ulterior inventarierii vagoanelor de cãlãtori din parcul centralizat al CNCF CFR SA, Comisia de inventariere nu a prezentat documentele care sã justifice propunerea de scoatere din patrimoniu a unui numãr de 21 de vagoane de cãlãtori. Rezultatul contabil al societãþii a fost denaturat prin efectuarea unor cheltuieli sau prin diminuarea unor venituri. Astfel, au fost constituite ºi raportate eronat provizioane aferente drepturilor de personal ce fac obiectul unor litigii de muncã, în sensul cã acestea nu au fost ajustate cu valoarea drepturilor de personal acordate de entitate, în cuantum de 250.814 mii lei (197.365 mii lei – salarii ºi 53.449 mii lei – contribuþii ale angajatorului), ca urmare a sentinþelor civile definitive; pentru aprobarea planului de management/administrare, directorul general ºi membrii Consiliului de Administraþie au beneficiat nelegal de remuneraþii bonus în sumã de 307 mii lei, iar alte persoane din cadrul Companiei au utilizat, în perioada 2015-2016, autovehicule proprietatea CNCF CFR SA, decontînd cheltuieli cu combustibilul pentru activitãþi care nu au legãturã cu scopul, obiectivele ºi atribuþiile prevãzute în actele normative de funcþionare. De asemenea, pentru suma de 18 mii lei nu au fost prezentate documente din care sã rezulte utilizarea în scopul activitãþii economice, respectiv în interesul serviciului. În cadrul operaþiunii de inventariere generalã a elementelor de natura activelor, datoriilor ºi capitalurilor proprii, SRCF Bucureºti nu a solicitat confirmarea soldurilor de

la terþi pentru creanþe ºi datorii evidenþiate în situaþiile financiare, în sumã de 1.468 mii lei, iar suprafaþa de teren de 2.190 mp, situatã în Bucureºti, nu a fost înscrisã în Cartea funciarã. În timpul controlului, CNCF CFR SA a intabulat terenul în suprafaþã de 943 mp, iar pentru restul suprafeþei de 1.247 mp, documentaþia cadastralã a fost redepusã la Oficiul de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã (12.445 mii lei). SRCF Craiova a efectuat plãþi nelegale, în sumã de 1.060 mii lei, la obiectivul „Reparaþii Pod km 266+999, CF Orºova – Videle“, prin: introducerea în situaþiile de lucrãri a unor distanþe kilometrice mai mari decît cele reale pentru transportul betonului de la staþia de furnizare la locul punerii în operã, precum ºi a celor pentru transportul pãmîntului ºi al molozului (233 mii lei); utilizarea unor tarife orare de operare a instalaþiilor de forare ºi turnare coloane la lucrãrile de punere în siguranþã a circulaþiei mai mari decît cele prevãzute în normative (297 mii lei); înscrierea în situaþiile de lucrãri executate, în vederea decontãrii, a unor preþuri mai mari decît cele înscrise în facturile transmise de furnizorul betoanelor (530 mii lei). În conturile în afara bilanþului, SRCF Craiova a înregistrat ºi menþinut evidenþa terenurilor din domeniul public neevaluate, astfel cã terenurile aflate în concesiunea CNCF CFR SA, în suprafaþã totalã de peste 1.652 de hectare, sînt înregistrate la valoarea de 1 leu. Tot la valoarea de 1 leu au fost înregistrate ºi terenuri din domeniul privat neevaluate, în suprafaþã totalã de peste 133 de hectare. (va urma) COSMIN PAM MATEI

minã de creion sau cu un colþ de hîrtie îþi dãdeau automat zece zile de izolare grea. Cã nu aveai voie, sub nici o formã, sã scrii sau sã desenezi, nimic. Se temeau mai rãu ca de orice sã nu faci vreun memoriu scris, pe care sã reuºeºti sã-l plasezi afarã. În 1967, mîncarea puºcãriaºilor era fãcutã din subproduse: sprîncene, copite ºi maþe, toate de vitã, cãrora moldovenii le ziceau macaroane ºi le sugeau ca pe spaghete.

Le gãseau prin ciorbã ºi erau cei mai fericiþi cînd dãdeau de ele. Bãgau un capãt în gurile lor nesãtule ºi aºa le sugeau cu zgomot, le molfãiau în gurã pînã le înghiþeau cu totul ºi pe urmã rîgîiau fericiþi. Lor le plãcea, dar îi puneam sã mãnînce în WC, cã ne era scîrbã. Tot noi, ãºtia mai ºmecheriþii, mîncam doar arpacaº fiert. Bineînþeles, asta dupã ce alegeam cu grijã sprîncenele din el, care erau puse cu tot cu gene, la duºmãnie, cã erau considerate de statul comunist drept subproduse. Adicã þineau loc de carne. Aºa cã îl mai spãlam noi o datã frumos ºi presãram zahãr pe el. Pe urmã, în topul preferinþelor noastre culinare era celebrul turtoi, care, ce-i drept, era foarte bun cînd era cald, cã puteai scoate miezul din el ºi bãgai brînzã de pe pachete în coaja aia tare ºi caldã.

Te lingeai pe degete. Era un deliciu cînd puteai servi o astfel de masã copioasã. Chiar dacã nu o puteai face decît din niºte gamele bune la toate din aluminiu, jegoase ºi unsuroase cum nu se poate închipui. Nu se spãlau cu dero sau ceva, doar seara se strîngeau, se aruncau grãmadã pe jos, pe ciment ºi se aruncau cîte douã gãleþi de apã rece pe ele. Dupã care ni le dãdeau la masa urmãtoare, aºa cã pe multe se strînsese jegul de nici nu se mai vedea tabla.

De multe ori deþinuþii intrau în refuz de hranã, se tãiau cu totul, îºi bãteau cuie în cap, dar cel mai mare scandal ieºea tot cînd se tatuau pe frunte cu „Jos Ceauºescu“.

Atunci venea de urgenþã pînã ºi „CI“-stul penitenciarului, care era un civil de la contrainformaþii, trimis de la Secu’.

Asta era cel mai periculos, cã dacã te turna cã ai dat-o în politicã, chiar cã te nenorocea pe viaþã, nu mai aveai nici o scãpare. De aceea mulþi se mulþumeau doar sã se taie pe faþã sau îºi muºcau venele pe izolare.

Unde ajung banii publici

(va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 2 martie 2018

ANTREPRENORIAT Bãncile ºi IFN propun un studiu de impact privind posibila plafonare Industria financiarã va demara un studiu de impact în urma apariþiei proiectului de lege privind plafonarea dobînzii efective anuale (DAE) la creditele acordate populaþiei (ipotecare ºi de consum). „Pur ºi simplu, ideea plafonãrii ne-a luat prin surprindere, atît pe noi, cît ºi pe IFN-uri. Sîntem foarte avansaþi în procesul de a comanda un studiu de impact la o entitate independentã pe care sã ni-l asumãm la nivel de industrie“, a afirmat Bogdan Preda, director executiv al Consiliului Patronatului Bancar (CPBR), citat de „Ziarul Financiar“.

O poziþie asemãnãtoare are ºi Asociaþia Românã a Bãncilor (ARB), care apreciazã cã iniþiativa ar putea avea un impact major asupra consumatorilor, instituþiilor de credit ºi a economiei. „Vom reveni cu o analizã de impact detaliatã în scurt timp pentru ca toþi decidenþii ºi publicul sã înþeleagã nu numai impactul de instanþa întîi, dar ºi pe cel de instanþa a doua. Aceastã iniþiativã are un impact major asupra consumatorilor, instituþiilor de credit ºi a economiei“, a declarat Florin Dãnescu, preºedintele executiv al ARB. Deocamdatã, proiectul de lege privind plafonarea dobînzilor la credite a primit avizul favorabil al senatorilor din comisiile de buget, economicã ºi juridicã. Aceºtia au stabilit ca dobînda efectiva anualã (DAE) pentru creditele ipotecare sã nu depãºeascã cu de 2,5 ori dobînda de referinþã a Bãncii Naþionale (în prezent de 2,25%). În cazul creditelor de consum, dobînda maximã care poate fi perceputã a fost stabilitã la 18%. Senatorii au decis ca aceste prevederi sã

Primul sondaj care aratã efectele revoluþiei fiscale asupra firmelor mici Creºterea salariului minim la 1.900 de lei de la 1 ianuarie a creat probleme pentru aproape 80% din firmele mici ºi mijlocii din România. Circa 60% din IMM au dificultãþi în ceea ce priveºte reforma trecerii contribuþiilor de la angajator la angajat ºi în jur de 70% dintre fime s-au împotmolit în reforma creºterii contribuþiilor pentru salariaþii cu timp parþial. Acestea sînt principalele concluzii ce se desprind dintr-un sondaj realizat de Consiliul Naþional al Întreprinderilor Private Mici ºi Mijlocii din România (CNIPMMR) în perioada 7-16 februarie 2018 privind efectele creºterii salariului minim la 1.900 lei, trecerii contribuþiilor la salariat ºi creºterii contribuþiilor pentru salariaþii cu timp parþial. Respondenþii în numãr de 1.752, au fost în proporþie de 71,4 % microîntreprinderi, 13,4 % întreprinderi mici, 11,9% întreprinderi mijlocii ºi 3,3% ONG-uri ºi alte forme juridice.

Reforma salariului minim pe economie Din cei 1.752 respondenþi, 57,9% au între 1-5 salariaþi încadraþi la salariul minim pe economie, 27,5% deþin peste 10 salariaþi cu salariu minim pe economie, iar restul de 14,6% din respondenþi au între 6 ºi 10 salariaþi încadraþi la salariul minim pe economie. Întrebaþi dacã punerea în aplicare a creºterii începînd cu 1 ianuarie 2018 a salariului minim pe economie de la 1.450 de lei la 1.900 de lei (creºtere de 31,03%) a creat dificultãþi întreprinderii lor, 79,4% au rãspuns pozitiv. De asemenea, 81,4% din respondenþi au afirmat cã, creºterea salariului minim pe economie a avut efecte de creºtere a cheltuielilor de personal ºi pentru alte categorii de salariaþi din întreprinderea lor decît cei angajaþi la salariul minim. Întrebaþi dacã creºterea salariului minim pe economie începînd cu 1 ianuarie 2018 va avea ca efect disponibilizarea unor salariaþi, 49,9% au rãspuns pozitiv.

Dintre cei care au rãspuns pozitiv, 91,3% au menþionat cã vor disponibiliza între 1 ºi 5 salariaþi, 6,1% între 5 ºi 10, doar 2,4% urmînd a disponibiliza peste 10 salariaþi.

Reforma trecerii contribuþiilor la angajat În ceea ce priveºte dificultãþile întîmpinate de cãtre respondenþi în stabilirea/negocierea/aplicarea trecerii contribuþiilor la salariat, 58,6% au rãspuns cã au întîmpinat dificultãþi în trecerea contribuþiilor. Astfel, pentru

ECONOMIE

POLITICÃ

se aplice bãncilor ºi IFN-urilor ºi doar împrumuturilor noi. În prezent, DAE la un credit de consum în lei ajunge la circa 10%, în timp ce dobînda la un credit ipotecar în lei se situeazã la circa 4-5%. În cazul IFN-urilor dobînzile sînt mult mai mari, trecînd de 100%.

Proiectul legislativ a fost iniþiat de deputatul PNL Daniel Zamfir, cunoscut în ultima perioadã pentru iniþiativele legislative împotriva bãncilor. El a iniþiat ºi legea privind darea în platã sau conversia creditelor în valutã.

Zamfir spune cã în elaborarea acestui proiect s-a inspirat de un studiu realizat de Comisia Europeanã care precizeazã cã în 14 þãri din Europa, în principal din zona euro, dobînzile sînt plafonate.

Analiºtii financiari criticã mãsura ºi afirmã cã implementarea sa nu va face altceva decît sã distorsioneze economia prin încãlcarea principiilor pieþei libere.

Consecinþele negative ar putea merge pînã la descurajarea grupurilor de strãini sã continue investiþiile în România. În Europa, statele au abordãri diferite privind controlul dobînzilor. Restricþiile directe pot îmbrãca forma unor plafoane absolute, fixe (Grecia, Irlanda, Malta) sau a unor plafoane relative bazate pe o ratã de referinþã (Belgia, Estonia, Franþa, Slovenia, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Slovenia).

Plafoanele relative pot fi bazate pe o ratã de referinþã a bãncii centrale/ratã de dobîndã legalã sau pe o ratã medie a dobînzilor pieþei.

Unele þãri au plafoane numai în mod excepþional: de exemplu, în Spania, plafoanele se aplicã numai pentru creditul în descoperit de cont ºi anumite împrumuturi pentru locuinþe cu caracter social; în Irlanda numai pentru uniuni de credit ºi „moneylenders”; în Grecia pentru non-bãnci; în Olanda sînt excluse creditele ipotecare etc.

Un studiu al Centre for European Economic Research a

identificat 14 þãri care aplicau plafoane asupra dobînzilor contractuale de stipulat în contracte de credit tipice. Alte 13 þãri nu aveau astfel de plafoane, mai aratã „Ziarul Financiar“.

EUGENIA SOLOMON

trecerea contribuþiilor la salariat, respondenþii au aplicat urmãtoarele mãsuri: 72,2% – Creºterea salariilor pentru compensarea în totalitate a trecerii contribuþiilor de la angajator la salariat; 13,3% – Acordare de prime lunare; 12,9% – Creºterea salariilor pentru compensarea parþialã a trecerii contribuþiilor de la angajator la salariat; 1,6% – Alte mãsuri. Întrebaþi cîþi salariaþi din societate sînt încadraþi cu timp parþial, 93% au rãspuns cã între 1-5 salariaþi, 4,3% au între 5-10 salariaþi ºi 2,6% au peste 10 salariaþi. De asemenea, 81,2% din respondenþi au menþionat cã punerea în aplicare a creºterii contribuþiilor sociale pentru salariaþii cu timp parþial la nivelul salariul de baza minim brut pe þarã a creat dificultãþi întreprinderii lor.

Probleme de asigurare a competitivitãþii ºi derulãrii contractelor la export, generate de creºterea cheltuielilor salariale, contracte deja negociate la export pentru 2018.

De asemenea, în proporþie de 93,3%, respondenþii au menþionat cã, per ansamblu, reformele privind creºterea salariului minim, trecerea contribuþiilor la salariat ºi creºterea contribuþiilor pentru salariaþii cu timp parþial au generat efecte negative.

CRISTIAN CREÞU

Reforma creºterii contribuþiilor pentru salariaþii cu timp parþial

Compania germanã E.ON, unul dintre cei mai importanþi furnizori de gaze naturale din România, cere clienþilor sã plãteascã un tarif care nu este prevãzut în legea gazelor, ºi anume „abonament gaze naturale“. „Consumatorii casnici sînt asaltaþi de furnizorii de gaze sã achiziþioneze gaze de pe piaþa liberã la preþuri avantajoase, dar în ofertã li se strecoarã obligaþia acestora de a plãti un abonament la gaze. În oferta înaintatã clienþilor nu se detaliazã aceastã noþiune, ca ºi cum ar fi o obligaþie legalã pe care consumatorul este obligat sã o plãteascã.

Dar legislaþia în vigoare nu stabileºte o astfel de obligaþie!“, susþine Dumitru Chisãliþã, preºedintele Asociaþiei Energia Inteligentã. Situaþia nu este singularã la E.ON, mai mulþi consumatori prezenþi la întîlnirile Caravanei preþului corect la gaze, care au loc în toatã þara, au atras atenþia cã ºi alþi furnizori au introdus acest „abonament“ în facturã. Potrivit lui Chisãliþã, liberalizarea pieþei gazelor naturale, care a adus beneficii în multe þãri din lume, a demonstrat necesitatea de a asigura sprijin social pentru consumatorii cu venituri scãzute, dar a demonstrat ºi necesitatea identificãrii unor mecanisme de subvenþionare ºi a mijloacelor de reducere a nivelului consumului de gaze, indirect de reducere a costurilor cu gazele pentru consumatori. Iar una dintre soluþiile cele mai bune în acest sens este introducerea, prin modificarea legii, a abonamentului la gaze naturale. „Aceastã abordare poate conduce la reducerea sãrãciei energetice, la diminuarea dependenþei energetice a României faþã de alte surse externe, la evitarea risipei mari de gaze în instalaþii cu randamente de utilizare scãzute, cu efecte benefice la nivel micro ºi macroeconomic, precum ºi la protejarea mediului înconjurãtor prin reducerea cantitãþii de noxe degajate în atmosferã“, mai spune Chisãliþã. (va urma) COTIDIANUL.RO

În plus, 68,7% dintre respondenþi au menþionat cã, de la 1.01.2018, s-au confruntat cu situaþia de a avea salariaþi cu timp parþial (cu 1-2 ore/zi) cu salarii mai mici decît cuantumul contribuþiilor sociale aferente întregului salariu de baza minim brut pe tara (665 lei). În ceea ce priveºte mãsurile aplicate în cazul creºterii contribuþiilor sociale pentru salariaþii cu timp parþial, au fost menþionate: 49,1% – Creºterea salariilor pentru compensarea în totalitate a trecerii contribuþiilor de la angajator la salariat; 39,8% – Restructurãri/concedieri; 6,7% – Creºterea salariilor pentru compensarea parþialã a trecerii contribuþiilor de la angajator la salariat; 4,4% – Alte mãsuri. Întrebaþi „Ce dificultãþi/probleme aþi întîmpinat în aplicarea reformelor privind salariul minim, creºterea contribuþiilor sociale pentru salariaþii cu timp parþial ºi trecerea contribuþiilor la salariat?”, respondenþii au menþionat: 64,8% – Creºterea birocraþiei pentru angajator; 63,8% – Efort semnificativ de implementare a reformelor (modificarea tuturor contractelor individuale de muncã, înregistrare în REVISAL, negocieri etc.); 61,1% – Creºterea cheltuielilor de personal pentru salariaþii angajaþi cu salariul minim brut pe þarã, raportat la creºterea lui la 1.900 lei; 50,3% – Timpul foarte scurt stabilit pentru implementare; 49,7% – Creºterea cheltuielilor administrative, privind actualizarea programelor informatice; 47,7% – Birocraþia foarte mare a negocierilor colective; 38,9% – Creºterea cheltuielilor de personal datoritã trecerii contribuþiilor la salariat ºi instituirea noii contribuþii sociale asiguratorie pentru muncã; 38,7% – Necesitatea unor restructurãri (concedieri individuale sau colective); 30,4% – Creºterea cheltuielilor de personal pentru toþi salariaþii din unitate; 9,3% –

Produsele autohtone vor ajunge tot mai greu pe tarabe Producãtorii agricoli vor fi obligaþi sã afiºeze în pieþe o etichetã de produs detaliatã, conform unui nou proiect de lege.

Conform sursei citate, micii producãtori vor trebui sã indice datele de identificare ale fermierului ºi ale produsului, dar ºi sã expunã la locul de vînzare o copie dupã atestatul de producãtor. Legislaþia actualã prevedea doar obligaþia afiºãrii unei etichete, dar fãrã a detalia modalitatea de realizare ºi elementele care trebuie afiºate pe etichetã.

Pe lîngã eticheta de produs, producãtorii agricoli vor avea noua obligaþie de a afiºa vizibil la locul de vînzare ºi urmãtoarele documente: copie dupã atestatul de producãtor ºi copie dupã fila din carnetul de comercializare vizatã anual în cazul producãtorilor agricoli persoane fizice; copie dupã certificatului de înregistrare la Registrul Comerþului în cazul producãtorilor agricoli persoane fizice autorizate/ întreprinderi individuale/ întreprinderi familiale.

Proiectul de lege stabileºte cã administratorii pieþelor au obligaþia de a informa autoritãþile, pentru verificarea activitãþii de comercializare cu produse agricole, despre faptul cã eticheta nu a fost afiºatã, dacã este cazul, la locul de vînzare de cãtre producãtorii agricoli.

ILEANA SANDU

Surprizele din factura de gaze naturale (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 2 martie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII GDPR... ªtiaþi cã?

de a-ºi dezvãlui identitatea în faþa persoanelor vizate, precum ºi a le comunica scopul prelucrãrii datelor.

Noul Regulament european privind protecþia persoanelor fizice (GDPR) în ceea ce priveºte prelucrarea datelor cu caracter personal ºi libera circulaþie a acestor date va intra în vigoare la data de 25 mai 2018. Dar ce ºtim noi despre acest Regulament?

Unul dintre principiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal este transparenþa. În contextul GDPR, transparenþa presupune trei aspecte importante: furnizarea informaþiei persoanelor vizate privind prelucrarea echitabilã a datelor personale ale acestora, modul în care operatorii de date comunicã cu persoanele prin prisma drepturilor acestora prevãzute de GDPR ºi modul în care operatorii de date faciliteazã exercitarea drepturilor persoanelor vizate prevãzute de GDPR. Potrivit articolului 12 al GDPR, transparenþa trebuie sã existe la momentul colectãrii datelor, pe parcursul întregului proces cu persoana vizatã, ºi, în anumite momente specifice, precum încãlcarea securitãþii datelor.

Dar ce înseamnã, la modul concret, transparenþa în cadrul GDPR? Potrivit noii reglementãri, persoanele fizice trebuie sã fie informate despre orice colectare, folosire sau procesare în orice alt mod a datelor cu caracter personal ale acestora. Mai mult decît atît, transparenþa presupune faptul ca orice informaþie privind prelucrarea datelor cu caracter personal sã fie uºor accesibilã ºi pe înþelesul tuturor utilizatorilor serviciilor/ bunurilor. De asemenea, operatorii de date au obligaþia

Exemplu

„Mare coaliþie“ pentru guvernul marii incertitudini La 136 de zile de la alegerile generale, negocierile pentru formarea guvernului de la Berlin s-au încheiat. Va fi însã nu doar un guvern nu de „mare coaliþie“ între creºtindemocraþi ºi social-democraþi, ci ºi un guvern al marii incertitudini. Tortul puterii a fost împãrþit între Uniunea Creºtin Democratã (CDU) a Angelei Merkel, aliaþii bavarezi din Uniunea Creºtin Socialã (CSU) ºi Partidul Social Democrat (SPD) condus de Martin Schulz. Surprinzãtoare este trecerea în portofoliul stîngii a Ministerului de Finanþe, condus pînã acum de „pãrintele austeritãþii“, conservatorul Wolfgang Schaeuble. La fel ca în ultimele douã mari coaliþii cu Angela Merkel, SPD va gestiona politica externã ºi va avea portofoliul vicecancelarului, alãturi de Justiþie, Muncã ºi Mediu.

Fostul premier al Bavariei, creºtin-socialul Horst Seehofer, un politician care se opune acum primirii imigranþilor, va fi cel mai probabil ministru de Interne. Partidul Angelei Merkel va avea portofoliile Apãrãrii, Economiei, Sãnãtãþii, Agriculturii ºi Educaþiei.

Votul partidului vs votul þãrii Nimic nu este însã sigur. Conferinþa specialã a SPD din luna ianuarie a fost de acord cu aceste negocieri formale, însã rezultatul va fi supus votului tuturor celor peste 400.000 de membri ai partidului, pe 3 martie. Asta nu este democraþie, spune pentru Handelsblatt politoloaga Christine Landfried. „Un vot al membrilor de partid poate pãrea democratic, însã într-o democraþie parlamentarii nu pot fi constrînºi de votul membrilor de partid cînd aleg

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (3) Premise tot mai sumbre (2) Analizînd situaþia proiectatã mai sus, în special prin prisma contextului încordãrii relaþiilor dintre Federaþia Rusã ºi unele state membre NATO, se profileazã un conflict de duratã, pe alocuri, la suprafaþã, dar mai mult subteran, cu termene ºi consecinþe greu de preconizat. NATO, ca alianþã politico-militarã, va putea sã discearnã, avansînd o ºtiinþã ºi o diplomaþie a relaþiilor, încît sã gestioneze, fãrã escaladarea conflictului, aceastã stare de beligeranþã incipientã? Vor putea fi uitate vechile strategii ale implementãrii „Rãzboiului Rece”, aplicate imediat dupã încheierea ultimei conflagraþii din secolul trecut? Sfîrºitul Rãzboiului Rece ºi prãbuºirea comunismului au adus modificãri majore în fostele tabere. Aceste modificãri sînt suficiente pentru a ºterge sau mãcar a ameliora concurenþa dintre aceste tabere, în lupta lor pentru hegemonie mondialã?

Desfiinþarea Tratatului de la Varºovia ºi dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice au schimbat, în bine, echilibrul politic interstatal, sau ruperea acestui echilibru a readus pe tapet un

Orice organizaþie care administreazã un site web trebuie sã publice o notificare privind confidenþialitatea pe acel site web. Un link cãtre aceastã notificare privind confidenþialitatea trebuie sã fie clar vizibil pe fiecare paginã a site-ului sub o denumire comunã (cum ar fi „Confidenþialitate“, „Politicã de Confidenþialitate“ sau „Notificare privind Protecþia Datelor“). Poziþionarea într-un anumit mod sau folosirea unor culori care fac ca textul sau link-ul sã fie mai puþin vizibil, sau mai greu de gãsit pe site-ul web, nu se considerã a fi uºor accesibile. Pentru aplicaþii, informaþia necesarã ar trebui, de asemenea, sã fie pusã la dispoziþie de cãtre magazinul online, înainte de descãrcare. Odatã fiind instalatã aplicaþia, informaþia nu trebuie sã fie mai îndepãrtatã decît la „douã atingeri“.

NICOLAE PLOEªTEANU

Viktor Orbán ameninþã sã închidã ONG-urile care îi ajutã pe solicitanþii de azil în Ungaria Viktor Orbán nu cedeazã în faþa presiunilor UE privind imigranþii. ªeful guvernului de la Budapesta a ameninþat cã va închide organizaþiile neguvernamentale care apãrã drepturile refugiaþilor ºi ale solicitanþilor de guvernul“. Curtea Constituþionalã de la Karlsruhe studiazã acum legalitatea votului anunþat de SPD. Miza este mare, pentru cã puternica organizaþie de tineret a SPD se opune coaliþiei cu Merkel, iar precedentul de la congresul din ianuarie, cînd doar 56% dintre delegaþi au dat undã verde coaliþiei, nu este încurajator.

Liderii sînt rupþi de germani Aceastã presiune a electoratului ºi a membrilor de partid a fãcut ca negocierile sã fie extrem de dificile. Cãrui fapt se datoreazã eºecul iniþial al formãrii unui guvern cu liberalii ºi ecologiºtii ºi apoi încetineala ºi ezitãrile din negocierile cu SPD? Angelei Merkel, rãspunde „Der Spiegel“, în timp ce „Die Welt“ considerã ca este vorba despre partidul Alternativa pentru Germania, primii extremiºti ajunºi în Bundestag dupã Rãzboiul Mondial ºi, mai mult, extremiºti care devin principala forþã de opoziþie.

Liderii partidelor tradiþionale au fost bulversaþi de votul slab primit la ultimele alegeri ºi de ascensiunea extremiºtilor. Dacã pînã acum prosperitatea, locurile de muncã ºi sãnãtatea erau dezideratele electoratului, acum, politicienii par sã nu mai ºtie ce îºi doresc germanii.

Temãtori, nesiguri, speriaþi de posibilele atacuri din partea AfD chiar în timpul negocierilor ºi dorind sã demonstreze electoratului cã sînt responsabili, politicienii SPD ºi CDU au intrat pînã în cele mai mici detalii în negocieri. Dacã aceastã teamã faþã de AfD ºi electorat va persista, eficienþa ºi viitorul guvernãrii vor fi incerte.

Copilul urît al Angelei Merkel „Der Spiegel“ considerã însã cã AfD nu este altceva decît „copilul urît“ al lui Mutti Merkel, rodul declaraþiilor inedit Rãzboi Rece, cu posibilitãþi ºi valenþe generatoare de teamã ºi frustrãri? La ceste întrebãri, ºi la unele încã neidentificate, vom încerca sã rãspundem în capitolul urmãtor.

NATO – umbrelã de pace – sau...?

Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO), este o alianþã politico-militarã, al cãrei act de naºtere a fost semnat la 4 aprilie 1949, la Washington, document intitulat „Tratatul Atlanticului de Nord”, care a cuprins 12 state fondatoare: Belgia, Canada, Danemarca, Franþa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda ºi SUA. În prezent, din Alianþã fac parte 29 de state, ultima þarã care a aderat a fost Muntenegru, la 5 iunie 2017. România este membrã a NATO din 29 martie 2004, „la pachet” cu Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia ºi Lituania. În istoria sa de aproape 70 de ani, NATO a cunoscut multe modificãri ºi cutremure, din care amintim: * Retragerea Franþei din structurile NATO, în 1966, în timpul mandatului preºedintelui Charles de Gaulle, revenind tocmai în anul 2009; * Grecia ºi-a retras trupele din structurile NATO, între anii 1974-1980, hotãrîre cauzatã de tensiunile dintre aceastã þarã ºi vecina ei,

azil, relateazã DPA, preluatã de Agerpres. „Dacã nu vor sã-ºi opreascã activitãþile periculoase, pur ºi simplu le vom expulza de pe teritoriul þãrii, indiferent cît de puternice sau bogate ar fi“, a spus Orbán în discursul despre starea naþiunii.

Parlamentul ungar a început ieri sã dezbatã proiecte de lege care ar impune noi sarcini ONG-urilor ce lucreazã cu refugiaþii, existînd chiar riscul ca acestea sã fie închise. Totuºi, pentru a trece proiectele de lege, guvernul Orban are nevoie de o majoritate de douã treimi pe care în prezent nu o deþine în parlament. Conform proiectelor de lege, care au fost publicate recent pe siteul parlamentului, respectivele ONG-uri vor plãti o taxã de 25% pentru toate finanþãrile externe, iar angajaþii lor ar putea primi interdicþia de a mai intra în centrele de refugiaþi din apropierea graniþelor þãrii. Organizaþiile vizate vor trebui, de asemenea, sã se înregistreze la Ministerul de Interne, care ar putea acorda amenzi sau le-ar putea refuza ONG-urilor posibilitatea de a activa legal în Ungaria. Orbán s-a remarcat ca lider al unei poziþii anti-imigraþie în interiorul Uniunii Europene, în timpul crizei migraþiei din 2015-2016, cînd un val masiv de refugiaþi ºi imigranþi a trecut prin Balcani ºi Ungaria. Între timp, Ungaria a adoptat legi restrictive împotriva refugiaþilor ºi imigranþilor ºi a refuzat sã accepte cotele obligatorii ale UE pentru persoanele care ar primi azil, chiar cu preþul unei acþiuni în justiþie din partea Bruxellesului.

ILEANA SANDU sale cã nu „nu este alternativã“ pentru salvarea euro decît marile împrumuturi germane ºi apoi rodul deciziei sale de deschidere a porþilor Germaniei cãtre imigranþi. „Cancelarul Konrad Adenauer a ancorat þara în Vest, Willy Brandt a deschis-o cãtre Est, Helmut Kohl a reunificat-o ºi a pus bazele monedei euro, dar nici unul dintre aceºti cancelari nu a schimbat Germania mai mult decît MerkelMerkel“, susþine „Der Spiegel“. Merkel a transformat CDU într-un partid personal, i-a contorsionat doctrina conservatoare pentru a „fura“ voturile stîngii ºi ale ecologiºtilor, a guvernat în mari coaliþii stînga-dreapta spre confuzia alegãtorilor, iar în acest fel a lãsat democraþia fãrã sufletul ei – disputele politice care nasc idei pozitive pentru þarã. În plus, rivalii politici din SPD, liberalii, Partidul Stîngii ºi ecologiºtii nu mai par capabili sã vinã cu idei noi în alegeri, pentru cã întregul lor discurs se centreazã pe opoziþia faþã de personalitatea autoritarã a Angelei Merkel.

Cînd Merkel nu va mai fi Germania va avea un nou guvern Merkel, Europa va avea un nou tandem funcþional franco-german, însã germanii sînt preocupaþi de ce se va întîmpla dupã epoca Merkel. „Trei bãrbaþi au încercat sã o îndepãrteze pe Merkel de la Cancelarie ºi toþi au eºuat din cauza incapacitãþii de a explica cu sînt mai buni decît ea. Toþi au pãrut niºte bãieþi care locuiesc cu pãrinþii ºi sînt fericiþi cã Mutti are grijã de toate. Acum, SPD poate aºtepta doar ca Merkel sã se retragã. Însã poate ar fi mai bine sã se gîndeascã încotro trebuie sã meargã þara cînd Merkel nu va mai fi“, scrie „Der Spiegel“.

CÃLIN MARCHIEVICI Turcia. Cu toate aceste talazuri, Alianþa ºi-a continuat dezvoltarea, punîndu-ºi în practicã disponibilitãþile de care era capabilã, fiind în cãutare de modernizãri ºi de noi provocãri, în raport cu ritmul ºi metamorfoza, cunoscute în arsenalul geopolitic internaþional.

Tratatul Nord-Atlantic, format dintr-un preambul ºi 14 articole, stipuleazã misiunile ºi caracterul Alianþei. Citite astãzi, la o distanþã temporalã apreciabilã, paragrafele acestor articole par desuete, putem spune, chiar caduce, privite ºi judecate prin filtrul unor acþiuni întreprinse de-a lungul timpului. Ca mai toate realizãrile umane care se vor cu un început atrãgãtor, încãrcat de glazurã coloratã, noua Alianþã îºi propagã scopul ºi principiile ademenitoare, ºi paºnice promisiuni. Iatã, chiar componenþa art. 1 din acest document: „Pãrþile se angajeazã, conform prevederilor din Carta Naþiunilor Unite, sã rezolve prin mijloace paºnice orice disputã internaþionalã în care ar putea fi implicate, astfel încît sã nu aducã atingere pãcii, securitãþii ºi dreptului internaþional ºi sã se abþinã sã recurgã, în relaþiile internaþionale, la ameninþarea cu forþa sau la folosirea forþei, în vreun mod incompatibil cu obiectivele Naþiunilor Unite”. (va urma) GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 2 martie 2018

Universalitatea bunelor maniere (47) Comportamentul la masã La începutul acestui capitol fãceam referinþã la modul în care trebuie sã ne comportãm la masã. Aºadar, am trecut în revistã bunele maniere din timpul mesei, care includ reguli de comportament ce depãºesc folosirea corectã a tacîmurilor ºi ºtersul la gurã înainte ºi dupã ce bem. Dacã existã un loc în care putem dovedi educaþie ºi bune maniere, acesta este masa. La ea trecem un adevãrat examen de comportament, care se reflectã în modul nostru de a ne purta în timp ce mîncãm, în felul cum þinem tacîmurile, dacã vorbim cu gura plinã, în þinuta noastrã etc.

Sã începem cu þinuta. Chiar dacã poate pãrea incomod, mai ales dacã nu sînteþi obiºnuit, va trebui sã adoptaþi o poziþie fermã, cu spatele drept ºi cu antebraþele, nu coatele, sprijinite uºor, paralel cu farfuria. Coatele, cum spuneam, nu trebuie sprijinite, ci lipite de corp. De asemenea, nu este vorba sã vã menþineþi imobil în aceastã poziþie, pentru cã ar pãrea cã pozaþi ºi ar presupune un mare efort.

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (5) Masacrul de la Nanjing (1) În 1931, japonezii au fãcut primul pas spre crearea unui imperiu în Asia, cînd au ocupat Manciuria. În anul urmãtor, au bombardat Shanghaiul, omorînd zeci de mii de oameni ºi stîrnind proteste în toatã lumea. În august 1937, au cucerit oraºul. Într-o suburbie în care locuiserã 100.000 de persoane, un jurnalist britanic abia dacã a gãsit „vreo clãdire rãmasã în picioare care sã nu fi fost devastatã de foc”. Singurele fiinþe vii pe care le-a vãzut erau cinci bãtrîni care se ascundeau în complexul unor misionari ºi „dini peste mãsurã de graºi care se îndopaserã cu cadavre”. Multe alte oraºe din China au fost bombardate masiv, printre care ºi Nanjing, Hankou ºi Canton, ºi fiecare oraº ºi sat în care intrau japonezii se putea aºtepta sã aibã parte de un tratament brutal, în timp ce tactica pîrjolirii pãmîntului la care au recurs chinezii în retragerea lor a fãcut ca milioane de oameni sã moarã de foame. La 19 noiembrie 1937, japonezii au cucerit vechiul oraº Suzhou, supranumit „Veneþia Chinei” datoritã numeroaselor sale canale ºi poduri.

Zile în ºir au prãdat oraºul, violînd ºi ucigînd mii de femei. Conform publicaþiei „China Weekly Review“, dintre cei 350.000 de locuitori au rãmas numai 500. Pe cînd se apropiau de Nanjing, capitala Chinei naþiona-

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (58) ANUL 2001 4 ianuarie 2001, noaptea (1) Pe 31 decembrie, la cumpãna dintre ani, am stat în Biserica Pitar Moº, pînã la ora 23,30, cînd m-a scos afarã preotul, vrînd sã închidã Biserica.

Pe 1 ianuarie, m-am dus la Biserica Boteanu, la Moliftele Sf. Vasile. În zilele de început de an, am un vis care mã marcheazã puternic. În Biserica Icoanei se fãcea cã miruia pãrintele N. Necula. Cînd sã ajung ºi eu la miruit, din coada cozii, mai erau doar cîteva persoane înaintea mea, observ cã preotul þinea în mînã în loc de icoanã, pe care urma s-o sãrutãm, o pãpuºã! De fapt, nu era o pãpuºã oarecare. Era Mîntuitorul nou-nãscut. O femeie din faþa mea a început sã plîngã, dorindu-ºi acea „pãpuºã” ca sã o ducã fetiþelor sale. ªi pãrintele i-a dat-o.

Am plecat dupã acea femeie cu pãpuºa de cîrpã în braþe.

Dar, în credinþa mea, eram tulburatã de faptul cã femeia l-a luat pe Mîntuitor sã-l ducã acasã la ea. Vroiam sã fac ceva sã-l aduc pe Mîntuitor din nou în Biserica noastrã, sã ne putem cu toþii închina lui. Însã n-am putut face nici

Odatã aºezat corect, existã o serie de reguli pe care va trebui sã le îndepliniþi ºi pe care le vom enumera în continuare. Niciodatã nu va trebui sã începeþi sã mîncaþi înaintea celorlalþi, pentru cã veþi încãlca respectul pe care îl meritã. La o masã acasã, amfitrionul sau amfitrioana va stabili momentul începerii. Într-un restaurant este potrivit ca toþi comesenii sã înceapã în acelaºi timp, chiar dacã pare complicat. Dacã vedeþi cã nu se încumetã nimeni sã înceapã, o metodã eficace ºi manieratã este sã pronunþaþi una din acele fraze magice: „Ce ziceþi dacã începem?”.

Trebuie sã þineþi gura închisã atunci cînd mestecaþi alimentele. Nu vorbiþi nici în timp ce vã ºtergeþi cu ºerveþelul. Nu este frumos sã suflaþi în mîncare dacã este prea fierbinte; în acest caz, va trebui sã aºteptaþi sã se rãceascã, tocmai pentru a nu pãrea cã sînteþi pentru prima datã invitat la o masã. În ceea ce priveºte preparatele lichide, precum supele, încercaþi sã nu le sorbiþi ºi sã nu emiteþi sunete ciudate atunci cînd înghiþiþi.

Dimensiunea lingurii este inteligent fãcutã pentru a încãpea în gurã fãrã a vã arãta dantura vecinului de masã. În ceea ce priveºte tacîmurile, va trebui sã vã amintiþi cã nu corpul ºi nici gura, ci mîna este cea care trebuie sã se apropie atît cît este necesar pentru a ajunge la gurã, fãrã ca poziþia corpului sã varieze. Mîinile, cu excepþia alimentelor specifice, precum fructele de mare, nu trebuie folosite decît pentru a susþine tacîmurile. Nu atingeþi alimentele cu ele, chiar dacã este vorba despre cele pe care dvs. înºivã le veþi mînca. Încercaþi sã nu

exageraþi atunci cînd umpleþi lingura sau furculiþa, nici sã introduceþi cantitãþi mari de mîncare în gurã. Luaþi porþii mai mici din mîncare, care sã vã încapã în gurã fãrã a face un efort ºi fãrã a deschide gura foarte mult. În ceea ce priveºte pîinea, se recomandã sã nu muºcaþi bucata care vi s-a servit ºi nici sã folosiþi cuþitul pentru a o tãia. Din bucata dvs., rupeþi cu mîna o bucãþicã micã, cu care sã vã ajutaþi sã mîncaþi.

Cînd vã aflaþi la masã cu alte persoane, nu cãutaþi sã fiþi sufletul petrecerii ºi sã vorbiþi fãrã încetare, ci încercaþi sã luaþi parte la conversaþie ºi sã vã integraþi. Dacã nu o faceþi, puteþi da impresia cã singurul lucru care vã intereseazã este mîncarea. De asemenea, nu trebuie sã mîncaþi repede. Veþi da dovadã de nerãbdare, iar colegilor de masã li se va face milã, crezînd cã sînteþi hãmesit.

Se poate întîmpla sã asistaþi la un prînz sau la o cinã cu soþul sau soþia, în fine, cu partenerul dvs. Evitaþi cu orice preþ manifestãrile drãgãstoase în timpul mesei; nu sînt elegante. Puteþi sã vã acordaþi privilegiul unei strîngeri de mînã. Niciodatã un sãrut sau o mîngîiere, care, fãrã doar ºi poate, vor fi deplasate. În timpul banchetului aþi dat dovadã de cele mai bune maniere, nu stricaþi tot efortul realizat sprijinindu-vã capul pe faþa de masã, dacã vi se face somn. În acest caz, aºteptaþi limita prudentã de timp ºi luaþi-vã la revedere pentru a merge sã vã odihniþi. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

liste, japonezii strãpungeau cu baionetele sau omorau în bãtaie pe oricine le-ar fi ieºit în cale.

La 9 decembrie, din avioanele japoneze au fost aruncaþi fluturaºi pe care scria cã ei „nu vor avea milã faþã de cei care vor opune rezistenþã, tratîndu-i cu o severitate extremã, dar nu vor face nici un rãu civililor nevinovaþi, nici militarilor chinezi care nu vor manifesta ostilitate”.

Atunci cînd nimeni nu s-a prezentat pentru a declara capitularea oraºului, japonezii l-au bombardat ºi l-au þinut douã zile sub tirul artileriei. Mulþi soldaþi chinezi au fugit atunci, pentru japonezi, acest lucru era profund dezonorant. Cînd au cucerit oraºul, la 13 decembrie, Chiang Kai-shek ºi guvernul sãu plecaserã deja la Hankou, dar peste 700.000 de oameni au rãmas, printre care se numãrau probabil 150.000 de soldaþi chinezi, unii deghizaþi în civili cu haine pe care le furaserã din magazine sau le smulseserã trecãtorilor. Comandantul japonez, generalul Matsui, suferea de tuberculozã cronicã, dar i-a chemat pe ofiþerii din subordinea sa lîngã patul de suferinþã ºi le-a reamintit cã modul în care se va comporta armata va fi vãzut de lumea întreagã. Apoi le-a ordonat: „Nici o unitate sã nu intre în oraº neîncolonatã... Jafurile ºi incendiile, chiar ºi cele accidentale, vor fi aspru pedepsite”. Totuºi, la 7 decembrie, împãratul Hirohito îºi numise unchiul, prinþul general-locotenent Asaka Yasuhiko, în funcþia de comandant suprem al armatei de la Nanjing ºi se pare cã s-au transmis ordine conform cãrora toþi captivii trebuiau sã fie uciºi. Cu certitudine, Batalionul 66 al japonezilor primise instrucþiuni sã împuºte toþi prizonierii.

Multe dintre atrocitãþile comise de japonezi sînt puþin cunoscute, dar „masacrul de la Nanjing” a fost

dezvãluit lumii fiindcã acolo au fost ºi martori din alte state. Dacã într-adevãr japonezii intenþionaserã sã evite vãrsarea de sînge inutilã, atunci au eºuat de la bun început. Pe cînd japonezii intrau în oraº, unii chinezi au fluturat steaguri japoneze ºi i-au aclamat, considerînd cã propriul guvern îi abandonase, dar armata invadatoare a început sã tragã la întîmplare asupra oamenilor, inclusiv asupra femeilor în vîrstã ºi copiilor, pe care-i împuºcau în spate cînd fugeau, pînã cînd strãzile s-au umplut de sînge. Cînd au început sã meargã din casã-n casã, cãutînd soldaþi chinezi, trupele japoneze au continuat masacrul mai sistematic. Le cereau proprietarilor sã-ºi deschidã magazinele, apoi îi împuºcau ºi le prãdau marfa, arzînd tot ce nu le trebuia. Apoi, au masacrat toþi soldaþii capturaþi - secerîndu-i cu mitralierele, stropindu-i cu benzinã ºi arzîndu-i de vii sau folosindu-se de ei pentru a exersa atacul la baionetã. Mulþi ofiþeri japonezi credeau cã dacã îºi pun soldaþii sã-i strãpungã cu baionetele pe prizonierii lipsiþi de apãrare, cei dintîi vor deveni mai duri. Unul dintre ei spunea cã, atunci cînd decapitase un prizonier chinez cu sabia, „simþise mai multã vlagã undeva în vintre”. Un martor al unei execuþii în masã scria: „Cei din primul rînd au fost decapitaþi, cei din al doilea au fost siliþi sã arunce trupurile descãpãþînate în rîu înainte de a fi ei înºiºi decapitaþi. Omorurile au continuat fãrã întrerupere de dimineaþã pînã seara, dar nu au reuºit sã ucidã decît de oameni astfel. A doua zi, plictisiþi sã mai omoare oameni în acelaºi fel, au scos mitralierele”. Un ofiþer japonez aflat la faþa locului a estimat cã au fost executate înjur de 20.000 de persoane. (va urma) JOHN WITHINGTON

un gest, ca paralizatã. Neputincioasã ºi în vis, ca ºi în viaþã, în toate acþiunile mele, cînd nu îmi este bine. A venit tata în vizitã. Mi-a dat o veste cutremurãtoare. A murit Neli, soþia profesorului Dodo, de la Arhitecturã.

Slujba la Biserica Broºteanu. Înmormîntarea, la Cãlãraºi. Dumnezeu s-o odihneascã ºi s-o aºeze printre cei drepþi. Naºa mea, veriºoarã cu soþul defunctei, mi-a fãcut observaþie cã de ce m-am mutat din casa pãrinþilor, cã eram un „boboc” de fatã frumoasã ºi acum arãt atît de galbenã ºi fãrã vlagã? Cînd îmi vorbea, parcã intrasem în transã. Nu am avut nici o reacþie. Îi dãdeam dreptate, ºi ºtiam cã nu mai aveam curaj sã îndrept ceva. Erau multe de spus. Naºa nu ºtie nimic despre durerile mele imposibile.

M-a durut sã îi vãd pe pãrinþi. Mi-a plîns inima!

Asearã, cînd citeam Psaltirea, m-am gîndit cã în Cer nu-i ca pe pãmînt. Cã acolo sînt alte condiþii ºi legi. Cã s-ar putea ca nu toþi sã încãpem, ci doar cei merituoºi.

Mi-a apãrut în faþã icoana mamei. Întotdeauna m-a iubit.

Poate prea mult. Poate a greºit fãcîndu-ºi din mine un idol. Sã mã fi transformat iubirea ei exageratã într-o îndãrãtnicã fiicã neascultãtoare de mamã?! Porunca biblicã: „Cinsteºte pe pãrinþii tãi, ca sã-þi fie bine þie pe pãmînt”, include ce? Sã ai grijã de ei la bãtrîneþe, sã-i respecþi, sã le urmezi sfatul, nu sã te iei dupã strãini? Sã stai cu ei în casã pînã îmbãtrîneºti ºi tu? Dacã mama te-a obiºnuit greºit, sã facã ea totul, pe tine sã nu te lase sã faci nimic, sã rãmîi un neajutorat pe viaþã, cum sînt eu

acum, ce se alege de iubirea ta de mamã? Amîndouã sîntem pãcãtoase. Ea cã m-a rãsfãþat cu iubire prea mare, eu, cu neascultarea. Într-un vis, mamei i s-a arãtat Isus.

Mã þinea în cîrcã ºi Isus i-a zis: „Femeie, dã lenea jos din spatele tãu. Sã înveþe sã meargã!”. Lenea eram eu. Un pãrinte de copil trebuie sã fie sever ºi iubitor. Severitate ai mei nu au avut. Nu m-au bãtut, nu m-au bruscat. Nu m-au brutalizat. Alþii care au avut de îndurat de la pãrinþii lor au ajuns oameni la vîrsta mea, cu un rost, cu familie ºi copii.

Tot Biblia spune: „Nu judeca pentru a nu fi tu judecat!” Problema este mai profundã. Cînd tu, ca individ nu înþelegi ce se întîmplã cu tine, tu, pe tine nu te înþelegi, cum sã te cunoºti, cum sã te accepþi, ºi cum sã depãºeºti stãrile prin care treci? Eu sînt Lenea! Sînt Neputinþa! Sînt Frica de tot ce mã înconjoarã! Sînt Confuzia prezentã!

Greºeli, pãcate, toþi facem. Unele se iartã. Cele intenþionate ºi repetate, nu! Mama nu a avut intenþii rele niciodatã. Ea a vrut doar sã mã ajute, cînd bãteam pasul pe loc, amînînd cele pe care le aveam de fãcut. ªi ne trezeam cã rapid ea termina cele ce-mi reveneau mie de fãcut. Ea, în timp, a devenit un rob, sclava mea. Copila ei a fost ruptã din rãdãcini ºi i s-au retezat aripile. Zborul prin viaþã nu s-a mai produs! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (38) Matricea ameninþãrii (3) Conversaþia continuã timp de o orã. Perspectiva de interior asupra regimului libian se dovedeºte a fi una interesantã. Nu existã iniþiativã, totul se întîmplã de sus în jos. Operaþiunile libiene sînt extrem de compartimentate, iar discreþia este luatã foarte în serios. Nu e de mirare cã nu am penetrat niciodatã ESO. Cei de acolo sînt vigilenþi, nemiloºi ºi paranoici. În afarã de perspectiva interesantã asupra regimului, dezertorul nostru deþine puþine informaþii care sã-mi fie utile mie ºi cazurilor la care lucrez. Plec din Winchester dezamãgit ºi frustrat. Sperasem ca acest individ sã fie o capturã importantã. Nici o bucurie. Nu a fost decît un alt punct mort. Încã nu deþinem nici o informaþie din interior legatã de operaþiunile din prezent ale libienilor.

Memoriile unui celebru criminalist român (46) Afacerea de la Ministerul Agriculturii (3) Mult timp dupã aceastã anchetã, am tot discutat despre comportamentul diletantei infractoare. Eram bucuros cã realizasem fiºele documentare ce reflectau o valoroasã cazuisticã. Din analiza lor reþinusem unele aspecte ale psihologiei infractorului. Începusem, în perioada de acalmie, sã adun material didactic; îmi pregãteam subordonaþii în domeniul psihologiei judiciare, pentru cã o consideram ca fiind de importanþã vitalã.

Audiasem cursurile profesorului Bogdan ºi apoi ale lui Paul Popescu-Neveanu. Din studierea tuturor subiecþilor ce ne-au trecut prin faþã, puteam reþine de exemplu cã, indiferent de profesie ºi valoarea lor spiritualã, odatã aflaþi într-o împrejurare criticã ce le-ar primejdui viaþa, oamenii cu aceleaºi trãsãturi temperamentale vor reacþiona aproape identic...

Pe urmele unui evadat periculos (1) Numeroasele cazuri cu care m-am confruntat mi-au oferit, mai tîrziu, prilejul de a folosi o largã gamã de metode ºi mijloace... pentru rezolvarea lor cu succes.

Unul dintre aceste cazuri mi se pare destul de semnificativ pentru a demonstra modul cum se lucra în acele timpuri, ilustrînd pãrþile pozitive dar ºi pe cele negative ale

Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (4) În 1938, greutatea specificã a producþiei industriale în producþia globalã a industriei ºi agriculturii a crescut, faþã de media anilor 1929-1933, de la 43,8% la 49%, iar cea a producþiei agricole ºi silvice a scãzut de la 56,2% la 51%. O schimbare asemãnãtoare a cunoscut ºi PIB-ul creat în industrie, care a crescut în 1937, faþã de 1932, în PIB total de la 30,9% la 33,7%, în timp ce PIB-ul creat în agricultarã ºi silviculturã a rãmas relativ la acelaºi nivel – 54,9% în 1937, faþã de 55% în 1932.

Diferenþele de creºtere între cele douã ramuri continuau sã aibã la bazã, în aceastã perioadã de dezvoltare a economiei, productivitatea muncii, care în industrie, în anul 1937, era în medie de 9 (nouã) ori mai mare decît în agriculturã. Aceasta s-a datorat, în primul rînd, capitalului specific existent în ramurile respective, care se afla, în acelaºi an, într-un raport de 8 la 1, iar în al doilea rînd, densitãþii generale a forþei de muncã active în cele douã ramuri ale economiei, aflatã într-un raport de 1 la 9,2. În 1938, numãrul salariaþilor din industrie reprezenta 7,2%, iar populaþia ocupatã în agriculturã - 78,2% în totalul populaþiei active a þãrii.

Concomitent, se cere a fi subliniat faptul cã industria, în perioada analizatã, deºi a cunoscut o dezvoltare mai acceleratã atît în ce priveºte producþia, cît ºi P.I.B., nu a depãºit, ca pondere totalã, agricultura la nici un indicator. Dezvoltarea mai mare a industriei faþã de agriculturã

Pag. a 19-a – 2 martie 2018

Doamne, îmi doresc sã fi existat vreo modalitate prin care sã acoperim golurile. În 1984, actul de combatere a terorismului internaþional a inclus o hotãrîre care a stabilit programul pentru recompense acordate justiþiei. În principiu, e vorba de o operaþiune globalã prin care plãtim sume frumoase de bani pentru informaþiile ce duc la capturarea teroriºtilor-cheie. Milioane de dolari se aflã la dispoziþia programului ºi i-am fãcut reclamã în întreaga lume. Serviciul DSS administreazã programul, însã în ultimul an ºi jumãtate, cît am lucrat eu în branºã, se pare cã investim mai mult timp în întîlniri, încercînd sã þinem la distanþã FBI-ul. Biroul doreºte foarte mult acest program, însã noi nu vom renunþa la el.

Recompensele pentru justiþie ne-au oferit multe ponturi. Primim telefoane ºi vizite în fiecare zi. De cele mai multe ori, ponturile vin din partea unor indivizi care vor sã cîºtige repede niºte bani, iar informaþiile lor sînt suspecte. Cu toate acestea, programul a adunat o serie de informaþii valoroase.

La cîteva zile dupã întîlnirea lipsitã de roade cu dezertorul libian, primesc un telefon de la biroul de securitate de la etaj. Un paznic îmi spune cã un american de origine iranianã tocmai a intrat pe uºa din faþã. El

spune cã deþine informaþii de importanþã crucialã pentru noi. Îmi apuc carneþelul ºi urc scãrile.

Primim douã-trei vizite pe sãptãmînã, care de obicei sînt o mare pierdere de vreme. Unii dintre ei sînt indivizi dornici de atenþie. Alþii suferã de halucinaþii sau de dezechilibru mintal. Majoritatea vor o sumã de bani, însã nu oferã nimic de valoare în schimb. Unii dintre aceºti indivizi au devenit vizitatori obiºnuiþi. Ei apar la diferite agenþii, în diverse locaþii, mereu dupã bani. Din fericire, noi înregistrãm acum fiecare vizitator ºi alcãtuim un profil temeinic al fiecãruia dintre ei. Împãrtãºim aceste informaþii cu FBI ºi CIA, pentru a-i demasca pe ºarlatani ºi pe nebuni. Cînd identificãm unul dintre aceºti indivizi, trimitem un mesaj urgent la toate agenþiile, avertizîndule cu privire la faptul cã aceastã persoanã nu va face decît sã le consume inutil timpul. Însã din cînd în cînd, un informator valoros intrã pe uºã. Acesta e motivul pentru care îi suportãm pe ceilalþi nebuni. E valabilã regula de un procent. Trebuie sã eliminãm restul de 99 de procente ºi sã identificãm acel singur procent prin care aflãm informaþia care ne va ajuta sã salvãm vieþi. (va urma) FRED BURTON

muncii noastre. Eram atît de tineri pe atunci!... Tinereþea înseamnã ardoare, dar ºi lipsã de experienþã. În arestul Miliþiei Capitalei se afla încarcerat Matei, un periculos infractor, înzestrat cu un deosebit spirit de aventurã. Matei nu era un borfaº oarecare, ci un individ instruit, temerar ºi inteligent. Într-un cuvînt, un profesionist remarcabil. Într-o searã, pe cînd în arest se servea cina, s-a petrecut un scurtcircuit; întreaga porþiune a clãdirii s-a aflat în beznã. Bun de gurã ºi abil actor, Matei l-a determinat pe ºeful pazei interioare sã-l scoatã din arest, pentru a interveni la tabloul central ºi a repara pana de electricitate, el fiind, chipurile, specialist. Favorizat de lipsa de vizibilitate ºi de labirintul coridoarelor arestului, Matei a reuºit sã evadeze, ieºind pe platoul comandamentului ºi apoi trecînd prin faþa miliþianului aflat de gardã, cu care a mai ºi întreþinut – din mers – o scurtã discuþie adecvatã situaþiei. Matei a ieºit pe poartã ºi dus a fost...

Evadarea aceasta fãrã precedent, din însuºi arestul Miliþiei Capitalei, a constituit un eveniment senzaþional, care a produs vîlvã. Sã ieºi astfel din arestul central, sã treci liniºtit printre miliþienii de pazã care te privesc plecînd ºi sã dispari apoi în noaptea neagrã a marelui oraº, asta însemna un mare blam pentru întreaga instituþie ºi, fireºte, stîrnise neliniºtea ºefilor ierarhici.

Comandantul nostru, generalul-maior Corneliu Coleº – care se bucura de o frumoasã reputaþie – se fãcuse negru de supãrare. Pentru prestigiul instituþiei, îndrãzneþul infractor trebuia prins! Mi-a încredinþat mie sarcina de a conduce aceastã acþiune, ceea ce constituia o dovadã de mare încredere. Pentru reuºita acþiunii mi-am asigurat

toate mijloacele posibile, printre care ºi un autoturism, fapt rar întîlnit în acea perioadã.

Lucram cu plutonierul Andrei, un bãiat tînãr dar foarte capabil, cu care mã înþelegeam de minune. Îl descoperisem ºi mi-l apropiasem pentru multiplele lui calitãþi: bun investigator, reuºea sã iasã din orice încurcãturã folosind mijlocul cel mai potrivit; manifesta inteligenþã, prezenþã de spirit, curaj ºi spirit de sacrificiu.

Timp de trei sãptãmîni, împreunã cu acest minunat coleg, am verificat toate rudele, prietenii, foºtii ºi actualii colegi ai evadatului, dar fãrã vreun rezultat. Prin investigaþii susþinute am reuºit sã recompunem portretul moral al evadatului – sã-i cunoaºtem reacþiile, obiceiurile, viciile ºi pasiunile, chiar ºi anumite tabieturi – dar numai atît!

Posturile de supraveghere la domiciliu, urmãrirea soþiei, ca ºi a altor rude, a cunoscuþilor ºi prietenilor nu neau oferit nici un indiciu, nu au creat nici o pistã. Matei dispãruse fãrã urme, parcã intrase în pãmînt! Nu era exclus, apreciau unii, ca evadatal nostru sã se fi refugiat în munþi.

Uneori chiar credeam cã era pitit undeva prin þarã; cîte o informaþie primitã ne fãcea sã cutreierãm coclaurile – ba în Ardeal, ba în Moldova, ba în Banat – dar degeaba: Matei era de negãsit! Orgoliul nostru nu ne îngãduia sã ne dãm bãtuþi, sã predãm armele ºi sã ne resemnãm. Ar fi însemnat sã înºelãm încrederea ºefului nostru, care ne creditase cu toate virtuþile, neîndoindu-se nici o clipã de perspicacitatea, perseverenþa ºi destoinicia noastrã. Împreunã cu ajutorul meu am petrecut multe nopþi chinuitoare, consacrate verificãrii diverselor ipoteze. (va urma) DUMITRU CEACANICA

a creat doar o stare de aproximativã egalitate între cele douã importante ramuri ºi o structurã a consumului relativ diferitã în favoarea produselor industriale, cu consecinþe pozitive asupra economiei naþionale ºi asupra nivelului material de viaþã al populaþiei. În 1932, valoarea consumului de produse industriale era de 44,5 miliarde lei, iar în 1937, de 84,1 miliarde lei, ceea ce corespunde unei creºteri de aproape 190%.

Concluzie: Progresele înregistrate în dezvoltarea ºi în îmbunãtãþirea structurii economiei în anii 1934-1938, pe baza ºi cu aportul substanþial al industriei naþionale, nu au fost de naturã sã conducã la schimbarea caracterului acesteia ºi nici sã elimine cauzele dependenþei sale faþã de industriile ºi economiile celorlalte state. Aºa cum datele reale confirmã, România a continuat sã rãmînã pînã la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial o þarã agrar-industrialã slab dezvoltatã, cu o structurã de producþie limitatã ºi cu o productivitate dintre cele mai scãzute între statele continentului european, ºi ale cãrei bogãþii ºi avuþii se aflau în proporþie de peste 80% în stãpînirea ºi sub controlul monopolurilor strãine.

celelalte state. La temelia acestui mare salt au stat, în principal: 1) Înlãturarea totalã a cauzelor subordonãrii bogãþiilor ºi avuþiei þãrii intereselor statelor strãine ºi amestecului acestora în viaþa internã ºi externã a statului român. 2) Promovarea strategiei de reconstruire ºi dezvoltare structuralã a economiei þãrii pe baza industrializãrii în ritm accelerat, cu aportul determinant al resurselor materiale ºi financiare interne ºi al efortului de muncã ºi de creaþie ale Poporului Român. În contextul economico-social postbelic dat, Statul Român, nou instaurat în 1945, cu deosebire dupã abolirea Monarhiei ºi proclamarea Republicii la 30 decembrie 1947, ºi-a stabilit ca obiective strategice generale pe termen mai lung: depãºirea înapoierii economice mari, în care continua sã se mai afle þara, ºi apropierea României, într-o perioadã cît mai scurta, pe baza industrializãrii continuu accentuatã, de þãrile dezvoltate, industrializate.

La fundamentarea acestor mobiluri ºi orientãri strategice, Statul Român a luat în considerare nevoile vitale de progres real ale Patriei ºi experienþa mondialã, care demonstreazã, în esenþã, aºa cum se subliniazã ºi în introducerea prezentei lucrãri, cã, în epoca economicã contemporanã, dezvoltarea ºi modernizarea structurii economiei oricãrei þãri este, înainte de toate, un proces de industrializare ºi cã, numai în condiþiile existenþei unei industrii naþionale puternice, fiecare stat poate sã asigure, în mod real, crearea ºi modernizarea calitativã a bazei tehnico-materiale necesarã economiei avansate, promovarea progresului tehnico-ºtiinþific în toate ramurile ºi domeniile de activitate, creºterea productivitãþii muncii ºi Produsului Intern Brut într-un ritm accentuat. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Saltul trecerii economiei în anii 1945-1989, de la stadiul agrar-industrial înapoiat, la cel industrial-agrar dezvoltat (1) Perioada dintre sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi evenimentele din decembrie 1989 reprezintã pentru România, pe planul dezvoltãrii ºi modernizãrii structurii economiei, anii trecerii de la stadiul de þarã agrarindustrialã înapoiatã, în care se afla la terminarea conflagraþiei mondiale, la cel industrial-agrar dezvoltat, cu eficienþã ºi competitivitate ridicate, precum ºi ai cuceririi independenþei economice ºi politice depline faþã de toate

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 2 martie 2018

Viat , a cres , t i n ã Sfînta Treime Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (36) Povestirea unei femei care s-a întors din cealaltã viaþã (2) Eu atunci l-am îmbrãþiºat ºi l-am sãrutat, dar el nu a simþit ºi nu a vãzut asta, nici nu m-a bãgat în seamã, ci privea trupul meu mort. Vedeam, de asemenea, cã ºi fratele meu plîngea.

Dupã aceea am ajuns dintr-o datã acasã. Acolo era soacra mea de la prima cãsãtorie ºi sora mea. Pe primul meu soþ îl pãrãsisem pentru cã credea în Dumnezeu, începuse împãrþeala lucrurilor mele. Trãisem în bogãþie ºi lux ºi toate acestea le dobîndisem pe nedrept ºi prin desfrînare. Sora mea a început sã ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea sã-i lase ceva ºi fiului meu. Sora mea nu lãsa nimic ºi, mai mult, a început s-o certe pe soacrã, spunînd: „Acest copil nu este al fiului tãu ºi nu þi-e rudã”. Dupã aceea au ieºit ºi au închis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri. În vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am vãzut în jurul meu diavoli care jucau ºi se bucurau.

Deodatã m-am aflat în vãzduh ºi vedeam cum zbor ca un avion. Am simþit cã cineva mã þine ºi cã mã înalþ din ce în ce mai mult. Mã aflam deasupra oraºului Barnaul. Apoi am vãzut cã oraºul pierise. S-a fãcut întuneric. Dupã aceea a început din nou sã aparã lumina ºi în final s-a fãcut luminã deplinã, atît de puternicã, încît nu puteam sã vãd. M-am aºezat pe o lespede neagrã cu lungimea de un metru ºi jumãtate.

Vedeam copaci cu tulpini foarte groase ºi frunziº bogat în culori. Între copaci erau case noi, dar n-am vãzut cine locuia în ele. În valea aceasta am vãzut iarbã verde ºi deasã ºi m-am gîndit: unde mã aflu acum? Dacã sînt pe pãmînt, atunci de ce nu existã drumuri ºi mijloace de transport? Ce loc este acesta, fãrã oameni, ºi cine trãieºte aici? Puþin mai încolo am vãzut cã se plimba o femeie frumoasã ºi înaltã, îmbrãcatã în veºminte împãrãteºti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Pãºea atît de uºor încît iarba nu se apleca sub paºii ei. Alãturi de ea mergea un tînãr care-i ajungea pînã la umeri. κi ascundea faþa cu mîinile ºi plîngea cu amar ºi se ruga, dar nu ºtiu din ce motiv. Mã gîndeam cã este fiul ei ºi m-am revoltat în mine pentru cã nu-i e milã de el ºi nu-l ascultã. (însemnare: Se pare cã acest tînãr era îngerul pãzitor al acelei femei moarte. De asemenea, apare evident cît de mult le pasã îngerilor pentru noi ºi sufletele noastre, dar noi nu pricepem asta. Dupã cum se vede, rugãciunile lor

nu vor fi ascultate, dacã moartea ne gãseºte în pãcate ºi nepocãiþi) Cînd s-au apropiat de mine, tînãrul a cãzut la picioarele ei ºi a început sã o roage fierbinte ºi îndurerat, cerîndu-i ceva. Aceia i-a rãspuns, dar nu am putut înþelege. (însemnare: Am avut ocazia sã cunosc ºi din alte surse cît de amarnic plînge sfîntul înger pãzitor cînd cel care i-a fost încredinþat sã-l pãzeascã nu ascultã de Sfînta Bisericã ºi nu are credinþã, pierzînd astfel pentru totdeauna sufletul sãu) Cînd s-au apropiat de mine, voiam sã-i întreb: „Unde mã aflu?”. În clipa aceea, femeia ºi-a încruciºat mîinile la piept, ºi-a înãlþat privirea spre cer ºi a zis: „Doamne, unde va merge aceasta în starea în care se gãseºte?”. Eu m-am înfricoºat ºi abia atunci am înþeles cã murisem, cã sufletul meu se afla în cer ºi cã trupul mi-a rãmas pe pãmînt. Atunci am început sã plîng ºi sã mã îndurerez, ºi am auzit o voce care a spus: „Întoarce-o pe pãmînt, pentru faptele bune ale tatãlui ei”. O altã voce a zis: „M-am sãturat de viaþa ei pãcãtoasã ºi mizerabilã. Am vrut s-o ºterg de pe faþa pãmîntului fãrã sã se pocãiascã, dar s-a rugat pentru ea tatãl sãu.

Arãtaþi-i locul pe care îl merita!” Îndatã am ajuns în iad. Atunci au început sã se tîrascã spre mine ºerpi de foc înfiorãtori, cu limbi lungi, care vãrsau flãcãri ºi alte murdãrii spurcate. Duhoarea era insuportabilã.

Aceºti ºerpi s-au înfãºurat împrejurul meu ºi totodatã au apãrut de undeva viermi groºi ca degetul, cu cozi care se terminau cu ace ºi spini. Aceºtia mi-au intrat în toate deschizãturile, în urechi, în ochi, pe mîini, peste tot, ºi în felul acesta mã chinuiam, iar eu þipam cu glas de fiarã sãlbaticã. Dar acolo nu exista nimeni care sã mã ajute sau sã-i fie milã de mine. Am vãzut acolo o femeie care fãcuse avort ºi a început sã se roage la Domnul sã aibã milã de ea. Acesta i-a rãspuns: „Tu n-ai vrut sã Mã recunoºti pe pãmînt, þi-ai omorît copiii în pîntece ºi, mai mult, le spuneai oamenilor: «Nu trebuie sã naºteþi copii, copiii sînt de prisos!». Pentru Mine nu existã lucruri de prisos. Pentru Mine toate au rostul lor”.

Cãtre mine Domnul a zis: „Eu þi-am dat boala ca sã te pocãieºti, dar tu M-ai hulit pînã la sfîrºitul vieþii ºi n-ai vrut sã Mã cunoºti, ºi de aceea nici Eu nu te cunosc. Precum ai trãit pe pãmînt fãrã Dumnezeu, vei trãi ºi aici!”. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Carte de cãpãtîi (37) CANONUL DE POCÃINÞà CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (5) Pentru femeile care au fãcut avorturi: se canoniseºte cu oprire de la împãrtãºanie pînã îºi face canonul tot sau jumãtate din canon, dupã cum socoteºte preotul. Mulþi duhovnici sfãtuiesc ca femeile care au fãcut avorturi sã boteze copii, sã nascã alþi copii ºi, dupã puterile lor, sã facã eforturi pentru a ajuta copiii necãjiþi, dar, mai presus de toate, se recomandã pãrerea sincerã de rãu - pocãinþa ºi atîta vreme cît trãiesc, sã nu înceteze a se gîndi la pãcatul sãvîrºit ºi sã-ºi cearã iertare.

Multe tentative de avort au eºuat, copiii aceºtia nãscîndu-se ºi trãind în ciuda neacceptãrii lor de cãtre pãrinþi. ªi pentru aceºti copii care au suferit din pîntecele mamei trebuie sã facem rugãciuni.

Este ºtiut cã stresul ºi nicotina, drogurile, alcoolul ingerate de mamã pot afecta fãtul în mod dãunãtor. Copilul nenãscut poate absorbi gîndurile ºi sentimentele la fel ca pe toxine. La fel ºi rugãciunea.

De aceea, cînd purtãm în noi fãrîma de viaþã, avem o mare datorie sã ne rugãm lui Dumnezeu pentru ea încã din prima clipã a conceperii, ca sã avem parte de un copil bun, sãnãtos, iubitor, bine-plãcut Tatãlui nostru din Ceruri, cãci acest copil

ne vine de la El, cum spunea ºi proorocul Ieremia: „De cînd încã nu te plãsmuiai în pîntece te ºtiu ºi mai înainte de a fi ieºit din pîntece te-am sfinþit, profet pentru neamuri te-am rînduit” (Ieremia 1,5). Pãrintele Ilarion Argatu de la Mînãstirea Cemica, duhovnic si sfãtuitor al multor femei care au sãvîrºit un astfel de pãcat, îndemna sã se sãvîrºeascã urmãtorul ritual: Se dau 14 liturghii la biserici, în duminicile ºi sãrbãtorile cînd se sãvîrºeºte Sfînta Liturghie.

Dimineaþa, înainte de a începe Sfînta Liturghie duci la altar 5 prescuri, 7 lumînãri care trebuie sã ardã tot timpul slujbei în altar, 1/2 kg vin pentru sfînta împãrtãºanie, bani dupã putere ºi un pomelnic în care scrii numele de botez al tãu ºi al bãrbatului cu care ai conceput copilul avortat ºi în care te rogi pentru iertarea pãcatului avortului fãcut ºi stai la slujbã pînã la sfîrºit, timp în care aprinzi de 3 ori la timpul cerut cîte un mãnunchi de lumînãri pentru iertarea pãcatelor ºi scoaterea copiilor avortaþi din muncile iadului. Faci asta dimineaþa cînd ai venit la bisericã ºi ai cumpãrat prescurile, cele 7 lumînãri pentru altar: cumperi de 3 ori cîte un mãnunchi de lumînãri, atît cît poþi cuprinde cu mîna dreaptã, le numeri ºi le plãteºti. Aceste lumînãri se aprind în 3 timpi, pentru copiii avortaþi, pentru scoaterea lor din muncile iadului, astfel:

Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh – Treimea Sfîntã!

Respirã întregul univers lumina blîndã, Iubirea nu-i iubire fãrã de Treime ªi viaþa este viaþã numai în Unime...

Cãci Dumnezeu din Cer e Unic în fiinþã, În ipostasuri Trei, suprema conºtiinþã! ªi tot ce e ºtiinþã existã prin Ei Trei...

Splendoarea într-o fiinþã – e imnul dragostei!

Magnifica Treime dã fericirii sens, Unimea în Treime e viaþa în consens, Cãci Raiul întreg prin Dumnezeu grãieºte: Lumina Cea de Sus, Treime se numeºte!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Poemul din trandafir

Primul mãnunchi se aprinde (repartizîndu-le dupã cum socoteºti) în sfeºnicele ce sînt puse la icoane, este indicat: 9 la icoana Mîntuitorului, 7 la icoana Maicii Domnului ºi cîte 3 sau 1 la sfeºnice. Deci: * la icoana Mîntuitorului; * la icoana Maicii Domnului; * la icoanele celorlalþi sfinþi, în bisericã unde sînt puse sfeºnice pentru lumînãri; * ultimele în pridvorul bisericii, la morþi.

Momentul cînd se aprinde primul mãnunchi este: înainte de a începe Sfînta Liturghie, adicã dupã slujba Utreniei de dimineaþa, cînd preotul spune din altar: „Slavã Þie, Celui ce ne-ai arãtat nouã lumina”, iar strana repetã. În acest moment trebuie sã te afli deja în bisericã, lumînãrile ard ºi tu te rogi împreunã cu preotul pentru iertarea pãcatelor.

Cînd aprinzi lumînãrile ºi le pui la sfeºnic spui: „Doamne, iartã pãcatele avorturilor fãcute de mine ºi numitului (bãrbatului cu care l-ai conceput) ºi dã luminã pruncilor noºtri avortaþi ºi scoate-i din muncile iadului“.

La icoana Maicii Domnului pui 7 lumînãri ºi spui: „Prea Sfîntã Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, primeºte aceastã luminã pentru copiii avortaþi ºi scoate-i din muncile iadului ºi roagã pe Fiul Tãu ºi Dumnezeul nostru pentru iertarea avorturilor fãcute de mine cu ….

La icoanele sfinþilor care sînt în bisericã se pun 3 lumînãri sau cîte una pentru

Trandafir înfocat, te aºtern peste hîrtia de scris, te las singur în noapte, lumînãrile le-am stins… tu scrie-mi un poem despre trandafiri, în graiul miresmelor, pe care voi îl vorbiþi, în graiul culorilor, prin care ºi voi ne vorbiþi, scrie-mi un poem nemuritor, aºa cum poetul de-abia îl poate visa cã ar fi rãtãcind undeva, aºteptînd din risipã sã fie cules; trandafir înflorat, în roºul sãu final, poemul la care visez aºteaptã închis… te las singur acum, e tîrziu – ºi tu… poate cã ai de scris!

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã BUNÃTATEA Un sãtean rãu ºi fãrã teamã de Dumnezeu, prinzînd în fîneaþa sa un bou al vecinului sãu, îl lovi ºi-i rupse un picior. Vecinul, care era un om bun ºi credincios, gãsi, în altã zi, în þarina sa, oile celui care-i lovise boul. I le aduse în curte ºi-i zise: - Iatã, vecine, am gãsit oile tale în þarina mea, ºi þi le-am adus.

Sãteanul cel rãu se ruºinã ºi-i zise: - Tu vecine eºti mai bun ca mine…

Biruind dragostea, vecinii se fãcurã prieteni buni. fiecare sfînt care este reprezentat pe icoanã ºi spui: „Sfinte Ioan Botezãtorul (sau ...) roagã-te lui Dumnezeu ºi Maicii Domnului pentru mine pãcãtoasa ºi pentru bãrbatul... sã ne ierte pãcatele ºi sã dea luminã pruncilor avortaþi, sã-i scoatã din muncile iadului“.

Ultimele lumînãri se aprind la morþi ºi spui aºa: „Dau luminã pruncilor mei avortaþi. Dumnezeu sã ierte pãcatele avortului fãcut ºi sã-mi scoatã pruncii din muncile iadului“.

Dupã ce ai aprins lumînãrile intri repede în bisericã pentru a fi acolo la Sfînta Liturghie ºi participi cu sufletul la slujbã. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 2 martie 2018

MOZAIC

Deºi este cunoscut pentru profeþii, Nostradamus a scris ºi despre reþete afrodisiace, cosmetice sau dulceþuri…

Michel de Nostredame, mai cunoscut sub numele de Nostradamus, a fost un scriitor, astrolog, profet de origine francezã care a trãit în Secolul al XVI-lea. În cartea sa din 1555, „Les Propheties“, el a stabilit predicþii pentru secolele urmãtoare. Potrivit celor care susþin cã au studiat ºi decriptat aceste scrieri, Nostradamus a prezis cu succes revoluþia francezã, cele douã rãzboaie mondiale ºi alegerea lui Donald Trump în fruntea Americii. Însã un lucru mai puþin cunoscut despre aceasta este faptul cã, în anul 1552, a publicat „Traité des fardements et confitures“ sau „Tratatul cu privire la cosmetice ºi dulceþuri”. Pe lîngã faptul cã furniza informaþii ºi instrucþiuni cu privire la modul cum îþi poþi colora pãrul

blond, a prescris ºi reþete pentru realizarea de laxative sau a pastei de dinþi din argilã ºi cochilii de melci. De asemenea, în carte erau oferite reþete pentru pasta de marþipan, coaja de portocalã confiatã, marmeladã, gem de cireºe, compot de pere ºi jeleu de gutui.

Deºi ar pãrea ciudat sã gãsim în acelaºi volum remedii pentru ciumã, reþete pentru dulciuri ºi sfaturi de înfrumuseþere, cãrþile din acea perioadã ofereau adesea astfel de capitole amestecate. În plus, zahãrul era atît de rar ºi de valoros încît a fost adesea considerat ca fiind medicament. Potrivit Oxford Companion Sugar and Sweets, zahãrul era un laxativ eficace ºi putea încãlzi corpul. Din pãcate, nici dulciurile, nici remediile pe bazã de plante nu i-au putut salva soþia lui Nostradamus ºi pe cei doi copii care au murit de ciumã.

De asemenea, Tratatul include cîteva reþete afrodisiace fãcute din… sînge de la ºapte vrãbii de sex masculin, scorþiºoarã ºi mere. Siropul care rezulta din fierberea ºi întinderea amestecului, susþine Nostradamus, trebuia sã fie depozitat într-un recipient de aur sau argint. O simplã linguriþã provoacã o pasiune acerbã pentru cel care o bea. Dar alte reþete sînt mai uºor de recunoscut ºi mai comestibile. În Tratat, zahãrul este des menþionat pentru capacitatea sa de a conserva fructele proaspete, iar multe dintre reþete seamãnã cu tehnicile moderne de realizare a gemului.

RADU UNGUREANU

Enigma formaþiunii Kummakivi din Finlanda

cine fuseserã cei care aºezaserã imensul bloc de piatrã peste bolovanul convex, rotunjit, de dedesubt? Cum ajunseserã cele douã pietre una deasupra celeilalte, avînd în vedere cã provenienþa lor este diferitã?

Cei care au adus o explicaþie au fost geologii. În opinia lor, neobiºnuita structurã dateazã de la sfîrºitul ultimei glaciaþiuni (Würm). Atunci cînd clima a început sã se încãlzeascã, iar stratul gros de gheaþã care acoperea Europa de Nord a-nceput sã se topeascã, în urmã cu aproximativ 12.000 de ani, un colos de stîncã s-ar fi deplasat odatã cu masele enorme de gheaþã aflate în curs de topire ºi s-ar fi oprit taman în vîrful bolovanului convex, într-o poziþie pe care forþele naturii ºi forþa omului n-au mai reuºit s-o schimbe. Aºa pare sã se fi format neobiºnuita formaþiune Kummakivi, „piatra ciudatã” a finlandezilor. Vreme de 12 milenii ea a rãmas de neclintit!

În îndepãrtata Finlandã se aflã una dintre cele mai neobiºnuite formaþiuni de piatrã din nordul Europei.

Este vorba despre o imensã bucatã de stîncã, avînd o lungime de 7 metri, aºezatã, parcã, de cãtre mîna unui uriaº, pe o altã rocã de dimensiuni ceva mai mici, ce are o formã convexã.

Stînca imensã aflatã deasupra pare gata sã se prãbuºeascã în orice clipã, datã fiind suprafaþa de contact extrem de redusã dintre cei doi bolovani. ªi totuºi imensul stei stã neclintit de mii ºi mii de ani, timp în care nu puþini au fost cei care au încercat sã-ºi dovedeascã puterile ºi iscusinþa, rãsturnîndu-l.

Cele douã pietre par sã fie sudate. Însã numai imensa greutate a bolovanului superior, amplasarea centrului sãu de greutate, precum ºi potrivirea suprafeþelor de con-

tact, sînt cele care au fãcut ciudata structurã (naturalã?) din regiunea Ruokolahti sã reziste timpului. În trecut, s-a încercat, cu mijloace rudimentare din fericire, atît rãsturnarea stîncii superioare, care pãrea sã se afle în echilibru precar, cît ºi modificarea poziþiei sale prin rotire. Aceste tentative nu au reuºit. Forþa umanã nu a fost suficientã pentru a modifica poziþia bolovanului superior. Structura este, în prezent, aflatã sub protecþia autoritãþilor. În vechime, locuitorii Finlandei credeau cã, de vreme ce piatra de sus nu poate fi deplasatã – nici mãcar prin acþiunea mai multor oameni – ciudatul „ansamblu” s-ar afla sub efectul unei forþe supranaturale. În mitologia nordicã, în care abundã legendele cu uriaºi, se credea cã aceste creaturi mitologice ar fi fost cele care deplasau stîncile enorme, aºezîndu-le, uneori, în poziþii neobiºnuite. În secolele mai apropiate de vremurile noastre, cînd vechile legende erau contrazise una dupã alta de cãtre spiritul raþionalist ce începea sã predomine, ciudata structurã Kummakivi ridica, încã, semne de întrebare:

Un vulcan a cãrui erupþie a dus la dispariþia unei civilizaþii preistorice se pregãteºte sã erupã Cu 7.300 de ani în urmã avea loc o erupþie a unui teribil vulcan submarin, aflat nu departe de zona de coastã a Japoniei. Acum, supervulcanul se pregãteºte de o nouã erupþie, fãrã sã se ºtie, foarte precis, cînd se va declanºa aceasta. Oamenii de ºtiinþã au obþinut dovezi care atestã existenþa, sub apele oceanului, a unui gigantic dom de lavã. Acest dom de lavã se aflã în interiorul caldeirei Kikai, la sud de insula Kyushu. Acolo, s-a acumulat o cantitate imensã de magmã, de 32 de kilometri cubi. În prezent, acest dom are o lungime de 10 km ºi o înãlþime de 600 de metri. Îngrijorãtor este cã o erupþie ar putea surveni pe nepregãtite ºi cã în aceastã situaþie s-ar putea instala o cumplitã iarnã vulcanicã, ce ar putea face, spun specialiºtii, chiar ºi 100 de milioane de victime umane. Cercetãrile au fost conduse de cãtre oamenii de ºtiinþã de la centrul de explorare a fundului oceanului din cadrul Universitãþii Kobe. Giganticul dom de lavã a apãrut într-o perioadã ulterioarã super-erupþiei de acum peste ºapte milenii, în urma cãreia s-a format caldeira Kikai, din zona arhipelagului Ôsumi. Se pare cã erupþia în cauzã a condus la dispariþia civilizaþiei preistorice Jomon, în sudul Japoniei.

Atunci cînd vulcanul are sã erupã din nou, în atmosferã vor fi evacuate cantitãþi enorme de gaze ºi cenuºã vulcanicã. Aceasta, vreme de luni de zile, ar putea bloca razele solare. Radiaþia solarã nu va mai ajunge la suprafaþa solului, instaurîndu-se, astfel, o iarnã vulcanicã – cu temperaturi scãzute ºi probleme majore în agriculturã. O erupþie a supervulcanului ar mai putea determina producerea unui tsunami care sã mãture þãr-

MOZAIC Sfatul medicului

Fracturile de astragal Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Sînt relativ rare ºi se întîlnesc, mai frecvent, la indivizi tineri, dupã accidente rutiere sau accidente de muncã prin cãdere de la înãlþime. Astragalul este un element esenþial în biomecanica gleznei, cu rol important în staticã ºi mers.

El distribuie forþele primite prin pilonul tibial, la articulaþiile subastragalianã ºi medio-tarsianã. Este acoperit cu cartilaj pe trei cincimi din suprafaþã ºi este lipsit de inserþii musculare. Vascularizarea astragalului este relativ slabã, mai ales la nivelul corpului. Majoritatea vaselor nutritive pãtrund la nivelul colului ºi la nivelul sinusului tarsian.

Fracturile cu deplasare întrerup deseori pediculii vasculari importanþi ºi cresc riscul de necrozã asepticã.

Fracturile de astragal se produc, de obicei, prin traumatisme importante (ex. accidente de circulaþie, cãdere de la înãlþime). La automobiliºti se produc prin flexia dorsalã brutalã a piciorului sprijinit pe pedala de frînã, cînd vehiculul se izbeºte de un obstacol. Marginea anterioarã a pilonului tibial loveºte colul astragalian ca o daltã ºi îl fractureazã.

Acelaºi mecanism se poate întîlni la aviatori, prin flexia dorsalã exageratã a piciorului sprijinit pe palonter, în cazul unei aterizãri mai puþin reuºite. Mai sînt descrise fracturile de astragal din cursul conflictelor militare provocate de explozie de mine, în aceste cazuri apar, de obicei, fracturi complexe asociate cu fracturi de maleole ºi calcaneu.

Fractura de corp astragalian este puþin frecventã.

Se produce prin cãderea de la înãlþime. Traiectele de fracturã se situeazã de obicei în zona anterioarã ºi cel mai frecvent sînt cominutive. Foarte frecvent se complicã cu necroze aseptice de corp astragalian. Cele mai frecvente fracturi intereseazã partea externã. Pot fi fãrã sau cu deplasare. Cele cu deplasare trebuie rezolvate chirurgical.

Fractura lui Shepherd este fractura tuberculilor posteriori care delimiteazã ºanþul tendonutui flexor propriu al halucelui. Din aceastã cauzã apar dureri la nivelul fracturii în caz de mobilizare activã sau pasivã a halucelui respectiv. Radiografia poate fi confundatã cu un os trigonum supranumerar. www.consultatieortopedie.ro

murile japoneze, chinezeºti ºi taiwaneze sau chiar sã atingã coastele nord ºi sud-americane. Astfel de evenimente (erupþii ale unor supervulcani) nu se produc prea des, însã ºtiinþa aratã cã ele au avut loc în repetate rînduri, în trecut, iar consecinþele au fost catastrofale.

Domul de lavã subacvatic din preajma insulelor japoneze are, în prezent, înãlþimea de 600 de metri, iar vîrful sãu se aflã la doar 30 de metri de suprafaþa apei.

La examinarea mostrelor colectate de la nivelul domului aflat sub ape a fost identificatã prezenþa riolitului – o rocã vulcanicã ce indicã o posibilã prezenþã a lavei. În zonã, chiar lîngã caldeirã, au mai fost observate emanaþii

de gaze ºi coloane de apã supra-încãlzitã. S-ar putea ca activitatea vulcanicã sã fie în creºtere. Într-o expediþie ºtiinþificã ce se va desfãºura în martie 2018, oamenii de ºtiinþã vor utiliza reflexia seismicã ºi roboþii subacvatici, pentru a obþine mai multe date relative la modul în care s-a format caldeira ºi la mecanismele care ar putea determina o nouã erupþie.

TOMI TOHÃNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 2 martie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

România, ca o cãprioarã sfîºiatã de lupi... (1) (urmare din pag. 1) Acolo era vorba tot de un fel de eficienþã: bãtrînii unor comunitãþi de eschimoºi îºi dãdeau seama cã fac umbrã pãmîntului, sau zãpezilor, absolut de pomanã, cã mãnîncã hrana familiei ºi consumã lumînãrile, aºa cã erau abandonaþi pe sloiuri de gheaþã ºi pluteau în derivã, spre nicãieri, fiind lãsaþi pradã vietãþilor Oceanului îngheþat, ºi pãsãrilor lacome ale cerului, ºi foametei, ºi beznei cosmice. Pe undeva, cam aºa procedãm ºi noi cu milionul nostru de ºomeri, în spatele cãrora se aflã familiile lor, care sînt pradã celei mai umilitoare boli din Istorie: sãrãcia! Putem noi, în numele unei iluzorii eficiente, sã abandonãm milioane de destine? Fãrã a avea pretenþia cã am descoperit oul lui Columb, vreau sã spun de unde credem noi cã pleacã tot rãul: de la o teribilã laºitate, care ne înmoaie genunchii. Nu avem curajul sã recunoaºtem cã, încã din ianuarie 1990, am pornit treaba greºit, cã mai existau ºi alte vari-

ante de reformã, cã am ajuns sã fim dependenþi de o oligarhie financiarã suprastatalã, care acþioneazã peste capul guvernelor lumii ºi care ne dirijeazã într-o singurã direcþie. Dacã, pînã în 1989, pãrea un sacrilegiu curajul de a ataca niºte cuvinte tabu, ca „partid” sau „lagãrul socialist”, astãzi nu poþi sã zici nimic despre „reformã”, pentru cã eºti taxat imediat drept neocomunist, adept al vechilor structuri etc.

Este un dogmatism întors pe dos. L-aº ruga pe Nicolae Vãcãroiu sã aibã curajul sã nu pledeze pentru strategia lui, decît dacã prezintã în faþa Naþiunii un raport detaliat al guvernãrilor anterioare Roman-Stolojan, care au ruinat Þara, A fost emoþionant citatul dat de dl. Petre Roman, dar pãcat cã n-a precizat dacã Nicolae Titulescu îi spunea treaba asta lui Walter Roman. Pentru cã, fãrã a ºti exact de unde am plecat, nu putem face treabã bunã, gospodãreascã, de acum încolo. Îl invit pe dl.

Vãcãroiu sã aibã curajul de a spune ceea ce a spus

Cine, oare, ne tot înnebuneºte Tribunii? (2) Iar istoricul american Francis Bowen avea sã scrie mai tîrziu, citez din memorie, cã „revoluþionarii unguri au luptat curajos, dar degeaba, întrucît cauza lor a fost strîmbã ºi au urmãrit împilarea românilor”. – „Ori vom fi exterminaþi, ori vom extermina” – spunea Kossuth referitor la raporturile dintre unguri ºi români. Era pe viaþã ºi pe moarte!

Era trufia sangvinarã a extremismului maghiar dintotdeauna, care numai de fricã ºtie! Acesta a fost motivul pentru care românii din Transilvania au preferat sã lupte alãturi de austrieci, împotriva ungurilor, care i-au dispreþuit tot timpul ºi care înþelegeau sã-ºi croiascã libertatea lor trecînd peste cadavrele altora. Aºa mai fac, din pãcate, ºi acum.

Emoþionantã rãmîne scena depunerii armelor de cãtre legiunile române, dupã înfrîngerea de cãtre ruºi ºi austrieci a insurgenþilor unguri. Momentul este descris de Alexandru Papiu-Ilarian ºi are ceva de o frumuseþe anticã: „Cu lacrimi în ochi – zice Ilarian – sãrutîndu-ºi ºi strîngîndu-ºi în braþe armele cîºtigate cu sîngele lor, iar nu cãpãtate de la guvern, le depun vitejii români. Mai cu seamã eroii din batalionul lui Axente, cînd depuserã armele în Blaj plîngeau nu numai ei, dar ºi prefectul ºi tribunii lor ºi storceau lacrimi tuturor privitorilor”...

De-acuma, Avram Iancu intrase în legendã.

Menirea lui se înfãptuise, el izbutise în Ardeal ceea ce izbutise Tudor Vladimirescu în Muntenia: sã trezeascã la viaþã conºtiinþa naþionalã! Faptele sale ulterioare ni-l aratã ca pe un erou care supravieþuieºte propriei sale legende. La 8 martie 1850 îl aflãm la Viena, unde rosteºte o alocuþiune în limba latinã în faþa tînãrului împãrat Franz Joseph.

A refuzat toate decoraþiile care i s-au propus. El nu se bãtuse pentru jucãrii, ci pentru dreptãþile neamului sãu obidit. În vara lui 1852, cînd acelaºi monarh venise sã cerceteze Transilvania, mîndrul Crai al Moþilor nu i s-a mai arãtat în cale, l-a ocolit, pentru cã îi era limpede trãdarea Casei de Austria. El era al treilea mare român trãdat de habsburgi. Întîiul fusese Mihai Viteazul. Al doilea, Horea. Neîndoielnic, marea zdruncinare a sufletului acestui om de o aleasã nobleþe ºi demnitate, a fost generatã de scena dureroasã petrecutã în temniþa de la Alba Iulia, în acelaºi an 1852. Atunci, niºte slujbaºi ai împãratului, cu aroganþa aceea grosolanã pe care numai nemþii cu coadã ºi nemeºii aburiþi de alcooluri ºtim cã o au, l-au pãlmuit pe marele tribun al românilor. Aºa dupã cum ºi Gheorghe ªincai fusese pãlmuit de un jandarm ungur. Aºa dupã cum mii, zeci de mii, sute de mii de români cunoscuþi sau anonimi au fost scuipaþi, pãlmuiþi, suduiþi ca la uºa cortului, în Þara lor, de cãtre toate liftele spurcate ale pãmîntului. Obrazul curat ºi preacinstit al tînãrului avocat ºi tribun a fost înroºit de mitocãnia veneticilor. Omul acesta falnic, care cînd buciuma o datã se aplecau munþii, albinele dãdeau rod, iar

pomii explodau în jerbele de flori ale Sfintelor Paºti, omul acesta, cãtre care veneau românii pe toate vãile apelor sã îl vadã ºi sã îl atingã ºi pentru care se aprindeau focurile de veghe pe culmile Carpaþilor, ei bine, omul acesta a fost pãlmuit de niºte bestii, ca un tîlhar de rînd. Rege a fost, iar acum decãzuse în temniþa de la Apullum, fiind redus la tãcere. Iar aºa ceva mîndria lui n-a putut sã îndure. Astfel s-a întunecat mintea unuia dintre cei mai luminaþi bãrbaþi politici pe care i-a dat Naþiunea Românã. Aºa dupã cum, tot din pricina umilinþelor ºi a neputinþei de a-ºi vedea Þara ticãloºitã, a intrat în tenebre ºi mintea genialã a unui alt Rege al eternitãþii româneºti, Mihai Eminescu.

Fraþi români, cine oare ne tot înnebuneºte Tribunii, cine oare ni-i tot exileazã ºi ni-i tot omoarã, cine nu ne lasã de sute ºi sute de ani sã fim stãpîni la noi acasã, sã ne pãstrãm datinile, ºi limba, ºi obiceiurile? Ce blestem ispãºeºte Poporul Român, încît este nevoie ca fiecare generaþie sã o ia mereu ºi mereu de la capãt, sã întãreascã prin memorii ºi prin luptã drepturile noastre sacre asupra acestor pãmînturi de la Carpaþi, Dunãre ºi Marea cea Mare? ªi astfel se stinse, la Baia de Criº, într-un septembrie ruginiu, cel care a fost pãstorul românilor din Ardeal. Avea numai 48 de ani. Fãptura lui pãmînteanã intrase în paraginã, fotografii de epocã ni-l aratã zdrenþuit ºi rupt, strîngînd la piept singura mîngîiere care îi mai rãmãsese: fluiera. Icoana lui Avram Iancu a rãmas însã întreagã în inima românilor ºi lumina ei a sporit din an în an, din generaþie în generaþie. Învãþãtorii de þarã l-au povestit la pruncuþi, dascãlii ºi preoþii l-au pomenit în rugãciunile lor, iar folclorul l-a trecut în veºnicie, de-acolo de unde nu-l mai poate scoate nimeni. „Sus pe vîrful dealului/ În cetatea Iancului/ De trei zile, de trei nopþi/ Cînt-o sutã de preoþi/ ªi se roagã, ºi se-nchinã/ Pentru tabãra românã!” Aºa sunã un cîntec popular, unul din multele marºuri, imnuri ºi doine închinate memoriei lui Avram Iancu. Cei care l-au depus spre odihna veºnicã aici, în catedrala miniaturalã, ca o bijuterie, de la Þebea, sub gorunul Horii, au ºtiut bine ce fac. Pentru cã în Ardeal numele de Horea ºi Iancu numai împreunã pot sta, ca douã lumînãri într-un sfeºnic, ca douã tulpini de crin împreunate. ªi nu departe de aici, la Cîmpia Turdei, tot în pulberea cîmpului, ca ºi trupul lui Horea, s-a risipit în vãlmãºagul anotimpurilor ºi trupul unui alt Erou Naþional, Mihai Viteazul. ªi iatã cã ei sînt acum trei. ªi dacã ne gîndim cã la o azvîrliturã de privire prin cele 18 trecãtori ale Carpaþilor, vom afla la Putna osemintele altui martir creºtin ºi militar, care a împreunat ºi el crucea cu spada, l-am numit pe ªtefan cel Mare, iar apoi vom afla la Bucureºti trupul decapitat al lui Constantin Brâncoveanu, la Trei Ierarhi moaºtele lui Alexandru Ioan Cuza ºi pretutindeni pe acelea ale Mãriei Sale, Eroul Necunoscut – atunci ne va fi mai lesne sã înþelegem

delegaþiei Partidului România Mare, ºi anume cã Þara funcþioneazã acum cu 3 guverne: Guvernul Vãcãroiu, Banca Naþionalã, condusã de Mugur Isãrescu, ºi Fondul Proprietãþii de Stat. Am tot mai mult senzaþia cã Banca Naþionalã se profileazã ca un stat în stat ºi nici un argument teoretic al lui Mugur Isãrescu nu ne va convinge de ce s-a prãbuºit moneda naþionalã la cea mai jenantã cotã a sa din Istorie, de cînd a instituit-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Trebuie ca Nicolae Vãcãroiu sã aibã curajul de a solicita toate forþele sãnãtoase ale României pentru combaterea ºi smulgerea din rãdãcinã a Mafiei interne. Un as al serviciilor noastre secrete îmi mãrturisea cã cifra de afaceri a Mafiei care acþioneazã pe teritoriul României însumeazã peste 1,5 miliarde de dolari. ªi asta pentru cã s-au legiferat biºniþa ºi specula, ºi asta pentru cã nu Constituþia este Legea fundamentalã a Þãrii, din nefericire, ci Legea Junglei. Probabil cã, dacã faimosul ªtefãnescu, falsificatorul de vinuri, ar fi supravieþuit, ar fi ajuns acum ministrul Comerþului, ba chiar ar fi avut ºi certificat de dizident. (va urma) ce armãturã de rãdãcini puternice þine pãmîntul acesta românesc, ca sã nu-l smulgã viscolele Istoriei de pe hartã!

Iubiþi fraþi români, descoperindu-ne capetele în faþa acestui lãcaº de reculegere, sã ne gîndim la superioritatea ritualului creºtin de înhumare. Poate cã dacã ar fi fost ars, trupul unui erou n-ar mai fi exercitat aceeaºi fascinaþie ºi forþã pilduitoare pentru urmaºii veniþi în pelerinaj. Pentru cã într-un fel te reculegi în faþa unei urne cu cenuºã, ºi altfel înaintea unei gropniþe voievodale, unde ºtii cã dacã scormoneºti cu gîndul vei da de oasele albe ca fildeºul ale gloriosului om. Sã nu uitãm cã frumosul cap al lui Mihai Viteazul, care la deshumarea sa dupã 300 de ani încã mai pãstra rouã de sînge, a servit ca însemn heraldic pentru oºtirea românã, care cu prilejul trecerii Rîului Tisa, în 1919, l-a admirat cum stãtea într-o delicatã vitrinã de cristal ºi catifele, dîndu-i onorul suprem. Atunci am ocupat noi Budapesta pentru prima oarã, ca s-o potolim! Un astfel de onor se cade sã dãm ºi noi acelei fãpturi a Voievodului care îºi aflã odihna de veci la doi paºi de noi. ªi aºa dupã cum am fãcut nu demult la Mînãstirea Dealu, vom propune ca alãturi de Mihai Viteazul biserica noastrã ortodoxã sã-l sanctifice ºi pe Avram Iancu, prin urmare sã-l treacã în calendarul sfinþilor mucenici ai Neamului. El meritã cu prisosinþã o asemenea recompensã moralã, singura, de altfel, pe care i-o mai putem acorda, dat fiind faptul cã dacã în timpul vieþii a refuzat el decoraþiile, atunci cu siguranþã cã nu le va primi nici în moarte. Înspãimîntîndu-i prin tãria argumentelor sale pe fanaticii hungarismului, Avram Iancu a fost privit încã din timpul vieþii ca un nou Decebal. Lucrarea minþii ºi faptelor sale de arme avea sã-ºi dea roadele, cu prisosinþã. A fost pãlmuit el în temniþã de cãtre pleava spurcatã a nãvãlitorilor? Nu-i bai, ºi Isus a fost pãlmuit, ºi biciuit, ºi bãtut în cuie pe cruce, dar uite cum dureazã lucrarea Lui de 2.000 de ani!

Dragi compatrioþi, deºi aº fi dorit sã vorbesc ºi despre problemele de astãzi ale Naþiunii noastre, nu mai am rãgazul sã o fac. Domniile-voastre ºtiþi mai bine decît noi ce se petrece în Ardeal ºi cum au ajuns românii iarãºi strãini în Þara lor. Tot ceea ce vã pot declara este cã avem cunoºtinþã despre calvarul vostru ºi nu vã vom pãrãsi! Pentru cã Avram Iancu, ºi Horea, ºi Mihai, ºi ªtefan, ºi Brâncoveanu, ºi Tudor n-au murit, ei sãlãºluiesc în inimile noastre, ºi în candela fiecãrui cãmin, ºi în arma cumpãnitã la picior, pe care, dacã va fi nevoie, o vom ridica. Iar dacã nu vom fi lãsaþi în pace în Þara noastrã, îi vom spulbera pe duºmanii Neamului Românesc ca pe fãina orbilor! Aºa sã ne ajute Dumnezeu, ºi sã dea cerul sã fie liniºte ºi bunã învoire în Þarã!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (14 septembrie 1991, Þebea; la presiunile lui Ion Iliescu ºi Petre Roman, aflaþi ºi ei la festivitãþi, acest discurs n-a putut fi rostit; dupã mai puþin de douã sãptãmîni, Guvernul Roman a fost rãsturnat de populaþia înfuriatã)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 2 martie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Dar, sã ne întoarcem la oile noastre (cum ar spune lupii). Ce micã e lumea ºi ce mare e omul! Nu demult, am avut o strîngere de inimã, atunci cînd am primit în dar o lucrare monumentalã, închinatã Rãzboiului de Independenþã, în care erau trecuþi toþi morþii ºi rãniþii Armatei Române; într-un loc figura ºi comuna natalã a tatãlui meu, Teslui (jud. Olt), prin soldatul Florea Calapod, din Regimentul al 2-lea de Linie, mort la 30 august 1877, la asaltul Redutei Griviþa, un strãmoº al meu, cu numeroºi descendenþi care populeazã ºi acum acel mal al Oltului. Cartea se intituleazã Istoricul Rãzboiului din 1877–1878. Participarea României la acest rãzboi, tipãritã la Institutul de Arte Grafice, Bucureºti, 1898. Asta-i situaþia: eu n-am strãmoºi iluºtri, tot ce pot face este sã mã strãduiesc sã aibã urmaºii mei un astfel de strãmoº. A fost, acea perioadã de la intersecþia (fãrã semafor, deci plinã de accidente!) Secolelor XIX ºi XX, o vreme a reformelor profunde. κi fãcea loc, cu greu, dar ireversibil, alfabetul latin, care îl înlocuia pe cel chirilic. Se înfiinþau instituþii fundamentale, dupã model apusean, fãrã de care nu se putea moderniza societatea româneascã, „Bonjuriºtii” de la 1848 – Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Ion ºi Dumitru Brãtianu, C. A. Rosetti – nu gãsiserã teren prielnic atunci, în tinereþea lor, ci abia o generaþie mai tîrziu. Într-o carte rarissimã ºi cu un titlu sublim, care reproduce „conferinþa þinutã Duminicã 28 Februariu 1888”, cum stã scris pe copertã, de cãtre istoricul Ionescu-Gion (la Atheneul Român, inaugurat parþial de Constantin Esarcu), aflãm ceva în spiritul regretelor paseiste ale lui Eminescu, din poema „Epigonii”: „Erau irezistibili pãrinþii noºtri, cãci erau entusiaºti. Plecau de multe ori din þarã fãrã sã ºtie cum au sã cãlãtoreascã; plecau într-una din acele legendare cãruþe de poºtã, care le zdrumica oasele, dar le învîrtoºa ºi mai mult credinþele ºi dorinþele. (…) Fie ca entusiasmul trecutei generaþiuni sã înfierbînte, în momentele solemne ºi hotãrîtoare, inimile noastre! Strãbatã, din cînd în cînd, fiorul divin al entusiasmului întreaga naþiune – ca în unele veacuri cînd Transilvania striga: «Noi vrem sã ne unim cu Þara!»”. „Fiþi elite, în toate!” – le scria fiilor sãi, studenþi la Paris, C. A. Rosetti. Þara avea nevoie de elite, în toate domeniile. Culmea e cã adevãratele elite resping elitismul, care nu e altceva decît un snobism de turmã. În ideea perfecþionãrii îl trimisese Al. I. Cuza pe tînãrul Nicolae Grigorescu la Expoziþia Universalã de la Paris, iar acesta îl încîntase pe Napoleon al III-lea, care i-a cumpãrat douã tablouri; dacã ar fi rãmas la Paris, Grigorescu ar fi devenit un Renoir, dar el a preferat sã se întoarcã în þarã. Aºa cum s-a întors ºi tînãrul avocat Dumitru Ionescu, cel care avea sã intre în Istorie sub numele de Take Ionescu, autor al devizei (care a jucat un rol important în procesul de fãurire a României Mari) – „politica instinctului naþional”. La fel s-au întors aproape toþi tinerii de valoare, care au sorbit din luminile Apusului, dar au venit înapoi, sã-ºi lumineze, la rîndul lor, poporul. Unul dintre „pionierii” emancipãrii pe meleaguri „evropeneºti” ºi în straie „nemþeºti” (acela a fost singurul moment în care moda a contat, cu adevãrat, în Istoria Românilor!) fusese Petrache Poenaru (1799–1875). Mama lui se trãgea din familia Oteteliºenilor, care a dat þãrii mari negustori. În 1821, Episcopul Ilarion (care e înmormîntat lîngã zidul din dreapta al bisericii Mînãstirii Antim, din Bucureºti) îl ia din funcþia de slujbaº (scriitor) la Cancelaria Episcopiei de Râmnic ºi îl duce de mînã la Tudor Vladimirescu, care îl place ºi-l face secretarul lui particular. Dupã asasinarea slugerului, tînãrul – ºtampilat ca zavergiu – pleacã la Viena (1822), apoi la Paris (1827) ºi, în fine, la Londra (1831). Peste tot face lucruri interesante. În Franþa obþine un Brevet de Invenþie, pe o duratã de 5 ani, pentru ideea genialã a… stiloului, numit de el „condei portãreþ, fãrã sfîrºit, alimentîndu-se el însuºi cu cernealã”. În Anglia cãlãtoreºte cu trenul („drumul de fier”), între Manchester ºi Liverpool, fiind, se pare, întîiul român care se bucurã de noul mijloc de transport – sã nu uitãm, asta se întîmpla în 1831! N-aº fi amintit de Petrache Poenaru dacã n-ar fi rãmas de la el nu numai stiloul, ci ºi un program tenace de învãþãturã, notat, cu scrupulozitate, într-o epistolã a lui, expediatã, cu poºtalionul de Viena, în 1822, pe adresa unchiului sãu, Iordache Oteteliºanu: „Dimineaþa dela 8 ceasuri pînã la 9 Psihologhia, în limba latineascã, dela 9 pînã la 10 Alghebra iar în latineºte. Dupã 10 vin acasã ºi ºãz de

învãþ acelea ce am ascultat în Academie Calligrafia ºi Ortografia nemþeascã ºi latineascã, în rîndu copiilor celor mici, pentru cã ºi aceasta aici îmi este foarte de trebuinþã. Apoi dupã 1 ceas vin acas(ã) ºi prînzesc pînã la 2. Dela 2 pînã la 3 învãþ latineºte cu dascãl pã dinafarã. Dela 3 pînã la 4 ascult în Academie Istoria universalã. Dela 4 pînã la 5 învãþãtura legii ºi limba ellineascã, adecã 3 zile în sãptãmînã învãþãtura legii ºi 2 zile învãþãtura limbii ellineºti (care cu toate cã o pricep, sînt dator a o asculta ºi mai vîrtos cã la aceasta nu pierz vreme, cãci prin limba ellineascã mã deprinz mai

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (5) bine în limba latineascã în care se face tãlmãcire dupã cei mai vestiþi autori ºi poeþi ellineºti…). Dela 5 pînã la 7… acas(ã) ºi învãþ cevaºi din cele ascultate, apoi dupã 7 adecã dupã 2 din noapte mã duc într’o deosebitã ºcoalã, unde învãþ, 3 zile în sãptãmînã, limba italieneascã ºi 3 zile limba franþuzeascã mai cu temeiu, pînã dupã 8 ceasuri. Acolo plãtesc pe lunã 8 fiorini.

Este aici ºcoalã fãrã platã atît franþuzeascã, cît ºi italieneascã, dar numai pentru începãtori unde eu mã folosesc foarte puþin, pentru cã atîta cît sã învaþã într’acea ºcoalã, am învãþat mai înainte. Dupã 8 ceasuri vin acas(ã) ºi învãþ pînã la 11, apoi mã culc (cã sara nu mãnînc nimic, fiind lucru ºi sãnãtos ºi fãrã cheltuialã) ºi mã scol dimineaþa mai de multe ori înainte de 5, dar niciodatã dupã 5. Joia avem vacanþie (încetare de învãþãturi), ci într’aceastã zi mã duc în bibliotecã dimineaþa dela 9 pînã la 12, iar dupã amiaz rãmîiu acas pînã la 7 seara, apoi mã duc în ºcoala limbei italieneºti ºi franþuzeºti cãci aceastã învãþãturã sã urmeazã ºi Joia.

Avem încã ºi dumineca ºi în sãrbãtori învãþãturã dela 11 pînã la 12, ortografia ºi caligrafie nemþeascã ºi latineascã”. Un program draconic, pe care eu, unul, l-aº afiºa pe zidurile tuturor ºcolilor din þarã (în locul afiºelor electorale!), ca sã priceapã tînãra generaþie cã nimic nu se poate face fãrã o muncã temeinicã de iluminare a minþii ºi înnobilare a inimii. Încet ºi sigur, se nãºteau o ºcoalã româneascã de medicinã, una de arhitecturã, una de ºtiinþe militare, una de politehnicã, una de drept etc. Au început sã se înalþe clãdiri monumentale, în oraºe ºi tîrguri, în jurul cãrora se tãiau strãzi, bulevarde ºi pieþe centrale, dupã modelul burgului apusean. Într-o lucrare recent apãrutã sînt sintetizate, de minune, reformele edilitare ale Bucureºtilor: „Între 1885 ºi 1905 în Bucureºti au fost construite cca 15.000 de imobile, unele de un mare rafinament arhitectonic, precum palatele Cantacuzino, Kretzulescu, Sturdza (aceastã casã este, totuºi, ridicatã în 1883 – nota mea, C.V.T.), Casa Monteoru, Casa Carp, Palatul Poºtei, Palatul CEC. De asemenea, au apãrut cartiere elegante pe Bd. Dacia, în Parcul Filipescu, în zone ale Cãii Victoriei, în timp ce Lipscanii – centrul vechi comercial – dobîndeau amploare”. Precizez cã Uliþa Lipscanilor e cea mai veche stradã din Bucureºti, fiind atestatã documentar în anul 1580 – dar nici un oficial nu s-a învrednicit sã punã o placã evocatoare în acest sens. La sfîrºitul Secolului XIX începe sã capete Capitala noului regat denumirea „Micul Paris”, la impunerea cãreia a contribuit, ce-i drept, ºi faptul cã s-a apelat la arhitecþi francezi. Industriile ºi negoþul înfloreau, iar asta se simþea – timid, ce-i drept – în nivelul de trai. Aºa dupã cum aprecia Constantin Stere, þara era frãmîntatã de douã chestiuni: problemul agrar ºi problemul politic.

Peste 80% din populaþia activã a Principatelor Unite (România, dupã 1862) lucra, efectiv, sau era legatã de agriculturã, iar cerealele constituiau 75% din totalul exportului românesc. „Pelagra dã în vileag tot egoismul claselor dominante” – scria Victor Babeº. Durata medie a vieþii abia depãºea 30 de ani. Aveam artiºti geniali, dar ºi un procentaj de analfabeþi jenant. Totuºi, în ansamblu, direcþia era bunã, pe fluxul progresului real ºi durabil. Este de la sine înþeles cã un scriitor de geniu, cum era Caragiale, nu putea rãmîne insensibil la toate aceste prefaceri materiale ºi de mentalitate.

Lumea lui Caragiale este, deopotrivã, a Domnului

Goe, dar ºi cea a Nebunului Ion, sau a micului ofiþer prusac Carol de Hohenzollern, care avea sã facã aici, la Gurile Dunãrii, ceea ce nu putuse înfãptui pe domeniul mãrunt al scãpãtãrii sale germane. Singurii care încã nu intraserã în acest „plan” erau þãranii. Pentru ei nimic nu se schimbase. Cum îi lãsase Dinicu Golescu la 1826, în Însemnare a cãlãtoriei mele, aºa îi gãsea, dupã o jumãtate de veac, în 1876, Mihai Eminescu.

Secolul XIX se sfîrºea aºa cum începuse: în mizerie, în promiscuitate, în umilinþã. Nici o modã de import n-a prins rãdãcini (în afara veºmintelor, cum ziceam), aºa dupã cum nici plantele exotice nu se pot înrãdãcina în pãmîntul unei þãri care primeºte pe cine vrea, dacã vrea ºi cînd vrea el. La 1822, Ioniþã Tãutu încearcã un proiect de Constituþie („constituþia cãrvunarilor”), în care erau aspru condamnate „entriga ºi spionlîcul”, dar proiectul s-a nãscut mort – pe cînd cele douã racile siameze, unite în zona capului, au crescut ºi au condus þara vreme îndelungatã, fiind în putere ºi azi. În acelaºi an, 1822, Poarta restabilise domniile pãmîntene, dar aluviunile celor trei generaþii ale veacului fanariot (XVIII) încã mai colmatau þevile suave, de nai, ale sufletului românesc: „Românii – scria Contele de Salaberry – deveniserã niºte simple jucãrii, batjocorite ºi cãlcate în picioare fãrã milã ºi fãrã ruºine. Aceastã purtare tiranicã a cîrmuitorilor lor i-a fãcut pe români sã fie slabi de înger, bãnuitori, sfioºi ºi ºovãitori în tot ce întreprind”. Tot despre noi vorbeºte – în termeni de o brutalitate nefireascã – acea prinþesã Valentine de Chimay, mãritatã cu fiul domnitorului Gheorghe Bibescu ºi stabilitã în þara noastrã, pretinsã nepoatã a lui Napoleon, dar, în mod sigur, cunoscutã a lui Gambetta ºi Bismarck; mã refer la insistenþele lui Gambetta ca prinþul George Bibescu sã-ºi depunã candidatura la tronul vacant al Bulgariei, drept pentru care soþia franþuzoaicã a urmaºului de voievod român a solicitat pãrerea „Cancelarului de Fier”: „Ar fi pãcat ca o femeie ca dvs. sã se îngroape la Sofia”, i-a rãspuns, în scris, Bismarck. Dar, iatã ce afirma despre noi aceastã foarte dificilã femeie: „România: fructe fãrã gust – flori fãrã parfum – femei fãrã ruºine. Românii: hoþi, mincinoºi, guralivi, lãudãroºi, leneºi ºi vicioºi”.

Cam mulþi „bolovani” prãvãleºte în capul þãrii care a adoptat-o aceastã muiere care, sã nu uitãm, îºi construise pe minciunã aerul superior de a-i judeca pe alþii. Sã nu aibã fructele – gust ºi florile – miros în aceastã „Grãdinã a Maicii Domnului”? Astãzi se pare cã numai în România mai dãinuie sevele miraculoase ale pãmîntului, în comparaþie cu restul chimizat (care nu vine de la Chimay) al lumii; americanii, de exemplu, pun ketchup pe roºii, ca sã le dea gust. Meritã sã fie scoase de sub colbul uitãrii ºi frãmîntãrile Domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (2 octombrie 1854 – 26 iunie 1856) care se plîngea cã boierii bãtrîni sînt „vicioºi ºi duºmani ai oricãrei reforme”, acuzînd „corupþia societãþii moldovene, nulitatea oamenilor, incapacitatea, reaua-voinþã, înclinarea spre denaturarea binelui ºi uitarea totalã”. Sã ne mai mirãm cã acest om drept (înlãturat de la Putere de un Consiliu Extraordinar, care pregãtea Cãimãcãmia) avea sã cedeze nervos ºi sã se sinucidã, dupã numai un an, în 1857, în exilul din Franþa? Þãranii aflau tîrziu toate astea, dar aflau! ªi iatã cã tabloul idilic al petrecerilor cîmpeneºti ºi al echipajelor galopînd la ªosea a fost spart de marile rãscoale þãrãneºti de la 1888 – martie-aprilie în Muntenia, aprilie-iunie în Moldova. La 19/31 martie, pe fondul acestor tulburãri, cade Guvernul I. C. Brãtianu, cãruia îi urmeazã o guvernare junimistã – Eminescu, bolnav, era rãzbunat: duºmanul lui de moarte, C. A. Rosetti, zãcea în pãmînt de 4 ani (la Cimitirul Bellu, pe care tocmai el, „pocitura”, care îºi rotea „bulbucaþii ochi de broascã”, îl inaugurase, la 1859, îngropîndu-ºi acolo o fetiþã), iar toatã falanga „roºilor”, care îi fãcuse viaþa un calvar, îl dãduse afarã din slujbã ºi îi înscenase un scandal de furt (?!) de la biblioteca unde cîºtigase o pîine, pãrãsea prima scenã politicã. Dar mai pricepea el ceva din toate astea? Din fericire, anul 1888 a rãmas în cronici nu numai prin vãrsarea de sînge de þãrani nevinovaþi, ci ºi prin evenimente cu care chiar ne putem mîndri, în primul rînd inaugurarea (parþialã, repet) a Atheneului Român, la 14/26 februarie, pe locul Grãdinii Episcopiei, acea zonã unde se auzise, ultima oarã, cîntec de privighetoare în Bucureºti. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 2 martie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (47) Karl Naundorff, pretinsul Dauphin (1) Pînã la sfîrºitul lunii ianuarie a anului 1794, doar un singur prizonier rãmãsese în turnul fortificat din Paris, denumit Templul. Copilul în vîrstã de opt ani se afla acolo din toamna anului 1791. La început, deºi erau prizonieri ai revoluþiei, situaþia nu fusese chiar atît de gravã.

Mama, tatãl ºi sora lui, Marie Thérèse, se aflaserã alãturi de el. Existase chiar ºi o grãdinã.

Bãieþelul era sãnãtos ºi voios. Dar, în toamna lui 1792, tatãl sãu fusese ridicat de acolo pentru a apãrea în tribunal, dupã care familia l-a mai vãzut o singurã datã, la 20 ianuarie 1793, în ajunul execuþiei acestuia. În iulie acel an, copilul a fost despãrþit de mama ºi sora sa ºi trimis în îngrijirea unei familii de cizmari, pe nume Simon. Apoi, el însuºi, ca ºi sora ºi mãtuºa lui, Elizabeth, au fost forþaþi sã semneze un document prin care o acuzau pe mama bãiatului de crime groaznice; în octombrie, mama ºi mãtuºa lui au fost executate prin ghilotinare, iar sora sa a fost trimisã în Austria, el rãmînînd numai alãturi de familia Simon. Dar ºi membrii acesteia l-au pãrãsit, fãrã ca altcineva sã le ia locul.

Copilul era singur, stãpîn pe propria soartã.

Nimeni nu-l vizita, cu excepþia reprezentanþilor guvernamentali. Unul dintre ei, De La Meuse, a declarat în raportul sãu cã tînãrul era retras ºi necomunicativ; cã membrele i se umflaserã îngrozitor ºi cã suferea de rahitism. În martie 1795, au fost chemaþi cîþiva doctori. Primul, îndoindu-se de identitatea bãiatului, a murit doar la cîteva zile dupã examinare. Copilul a fost mutat într-o camerã mai bunã, dar era deja prea tîrziu: la 8 iunie 1795, el a murit. Stabilindu-se drept cauzã a decesului scrofuloza (doi dintre doctorii care au semnat certificatul de deces nici mãcar nu-1 vãzuserã vreodatã pe bãiat), copilul

a fost înmormîntat într-un loc de veci din Cimitirul Sf. Marguerite, fãrã nici o inscripþie. În timp, mormîntul s-a pierdut, ºi certificatul original, în care era înscrisã ca datã a morþii ziua de 10 iunie, a dispãrut, de asemenea.

Numele de pe certificatul de deces? Ludovic Carol, fiul lui Ludovic al XVI-lea ºi al Mariei Antoaneta, moºtenitor al tronului Franþei ºi cunoscut ca Le Dauphin.

Acest mister privind sfîrºitul lui pãmîntesc avea, în curînd, sã dea naºtere la legende conform cãrora el, de fapt, nu murise, ci evadase sau fusese salvat. De-a lungul vremii, au apãrut peste 40 de impostori, printre care ºi americanul John James Audubon, ulterior, un expert al lumii pãsãrilor. Dar singurul cît de cît convingãtor a fost Karl Wilhelm Naundorff, un individ tenace, o personalitate cu adevãrat misterioasã, pentru cã nu s-a descoperit niciodatã nimic despre trecutul lui - nici un certificat de naºtere, nici o rudã în afarã de cei ºase copii ai sãi, nici o dovadã cã nu era Le Dauphin. Conform variantei rãspîndite de el, cei ce îl plãcuserã ºi îl compãtimiserã l-au ascuns într-o camerã secretã din podul Templului, lãsînd, în schimb, o pãpuºã în patul lui. Descoperind frauda, autoritãþile înlocuiserã manechinul cu un surdomut - copilul bolnav pe care îl examinase De La Meuse. Bãnuindu-se înlocuirea, s-a încercat otrãvirea copilului.

Devenind tot mai suspicios, ºi primul doctor a fost otrãvit. În timp ce cadavrul surdomutului era pitit în pod, adevãratul Dauphin fusese scos pe furiº din sicriu, dupã care fusese ascuns de cãtre regaliºti mai întîi în regiunea Vendée, apoi în Italia. Certificatul de deces a fost semnat de cãtre doctorii care au procedat exact cum li s-a spus, în timp ce sicriul gol era coborît în mormîntul fãrã inscripþie. Ultimul Dauphin era oficial decedat. Nu mai exista un moºtenitor direct la tron din partea Bourbonilor - foarte convenabil pentru revoluþionari. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Peisaj de iarnã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) A doua lunã de iarnã, numitã în popor ºi Gerar – Marginile unui grup!; 2) Stratul alb aºezat peste tot pãmîntul – Insul din Banat! – Gen, tip; 3) La început de drum! – Ocrotitoare; 4) Vînturi puternice pe timp de iarnã – Douã potcoave!; 5) Trãieºte o veºnicie – Condimentat; 6) O droaie de copii – Armele ariciului; 7) Centru în Asia! – Pornire grea; 8) Numele popular al lunii februarie – Aceea – În bloc!; 9) Jucat în piesa de teatru – 1.000 – Unchiul din America; 10) A recompensa pe cei merituoºi – Limba lui Cehov; 11) Tudor Arghezi – Pus în balanþã.

VERTICAL: 1) Numele popular al primei luni de iarnã – Întîmplare; 2) Pus la curent – Sfîntã; 3) Sfîrºit de iarnã! – Bucãþele de pîine; 4) State – Mihai Constantinescu; 5) Vine la 1 ianuarie (douã cuvinte) – Vin dupã sute; 6) Plãtite la bancã – Împãrat roman cu Columnã la Roma; 7) Bãtute la spate – Zburdã cu copiii pe derdeluº, iarna; 8) A apuca – Din ziar! – Arad în centru!; 9) Numele popular al lunii februarie – Cenuºiu; 10) Ca frigul de iarnã – Tot ãla este!; 11) Cele cu clorofilã – Alb ca zãpada.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „SOACRA MELOMANÓ: 1) CRATITA – IS. 2) CLAPE – OVINE. 3) DA DAR ATUNCI. 4) VA – AP – TC – C. 5) MIRISTI – OC. 6) AR – ZA – MOLAR. 7) R – FA – NURORI. 8) ITA – CANA – IT. 9) NU VORBESTE. 10) ASOCIA – EURO. 11) RARA – BULGAR.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.