Romania mare, nr 1427

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Orice am spune noi, amintirea tiranului e mai puternicã decît a victimelor sale.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Centenarul Ceauºescu: 26 ianuarie, „Ziua Datoriei faþã de Þarã“ Motto: „Sînt fiu credincios al poporului meu ºi-i ºtiu ºi durerea ºi vrerea. Dorinþa poporului este ºi-a mea. Sã fie mai puternic, mai fericit, liber, stãpîn pe-al sãu destin, mai mîndru, mai falnic”.

(Nicolae Ceauºescu) Pregãtindu-mã sã scriu acest articol dedicat memoriei ºi centenarului naºterii marelui conducãtor al României, auzeam la televizor strigãturile „Jos comunismul”. Un grup de manifestanþi, cu steaguri ºi pancarte, strigau ceva despre justiþie, hoþi, corupþie ºi, din cînd în cînd, „Jos comunismul”. Era un grup heteroclit, majoritatea puºti de 2030 de ani, dar ºi persoane mai în etate. Mã uitam la ei ºi mi-a venit brusc un gînd - cum nu ne-o fi ruºine, acum, dupã 28 de ani de distrugere ºi cedare a þãrii, nu numai bucatã cu bucatã, dar ºi integral, în cîteva domenii, cum nu ne-o fi ruºine sã strigãm aºa ceva?

Cum nu ne-o fi ruºine sã mai acceptãm sã se strige aºa ceva? Cred sincer cã, normal ºi moral, ar fi sã se dea o lege prin care sã fie interzisã aceastã strigãturã! Poate cã în anii anii ’90 era scuzabil, eram necopþi, orbiþi de propriul orgoliu ºi încurajaþi de perfidul Occident – „sã vezi ce lucruri mari vom face acum, liberi”, credeam, neatenþi, cã laþul se strîngea în jurul nostru, în jurul þãrii. Dar acum?!

Cît de idiot sã fii tu, om peste care a trecut viaþa, sã nu vezi ce nenorociri s-au întîmplat în ultimii 28 de ani? (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Istoria Mexicului: olmeci, mayaºi, azteci Paginile 12-13

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cum a decurs întîlnirea mea cu Papa Benedict al XVI-lea (1) Am plãcerea sã anunþ, personal, opinia publicã ºi pe compatrioþii noºtri care trãiesc în strãinãtate cã mi-am îndeplinit, cu succes, misiunea pe care Parlamentul României mi-a încredinþat-o de a promova ºi a apãra interesele românilor noºtri în Italia.

Am fãcut, efectiv, un „tur de forþã”, reuºind ca, în cursul unei singure zile, sã mã întîlnesc ºi sã vorbesc cu un foarte mare numãr de membri ai Parlamentului italian – cca. 15 senatori ºi peste 25 de deputaþi, dintre care unii sînt preºedinþi de Comisii Permanente, precum ºi cu 2 miniºtri, care deþin portofolii-cheie în Guvernul Romano Prodi, fiind, totodatã, ºi parlamentari. Dar, neîndoielnic, momentul culminant a fost întîlnirea cu Papa Benedict al XVI-lea. Avînd în vedere cã vizita mea ºi a celor 3 consilieri senatoriali a fost pregãtitã în mare grabã ºi, în mod obiectiv, nu era timpul necesar, nu a fost posibilã o audienþã particularã la Sfîntul Pãrinte, ci participarea la Audienþa Generalã, care se desfãºoarã în fiecare zi de miercuri, în Piaþa San Pietro, din Vatican. Dar a fost cu atît mai emoþionant, avînd în vedere cã, dupã oficierea slujbei, Suveranul Pontif a coborît din altar ºi a venit direct la mine, fãcîndu-mi marea bucurie de a-mi decerna Medalia de Bronz a Vaticanului, emisã cu prilejul împlinirii a 3 ani de pontificat. Cu acest prilej, eu i-am înmînat Papei un Mesaj din partea domnului Nicolae Vãcãroiu, preºedintele Senatului României. De asemenea, i-am dãruit Sfîntului Pãrinte – pe care îl apreciez ca pe un important savant teolog al lumii contemporane – cîte un exemplar din antologia mea de Maxime, cu autograf, lucrare tipãritã în italianã (la Milano) ºi în spaniolã (la Madrid) – ultima carte avînd pe copertã o fotografie rarã, realizatã la Bucureºti, în mai 1999, care îi înfãþiºeazã pe Papa Ioan Paul al II-lea, alãturi de Patriarhul Teoctist ºi de mine. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Textul a fost citit la Conferinþa de Presã a PRM de vineri, 16 noiembrie 2007)

Distihuri Iartã-mã, Doamne, cã gîndesc urît Iar eu Te iert cã mã loveºti atît… * * * Cobor pe scara sãnãtãþii mele Pe trepte tot mai ºubrede ºi grele… * * * Mã uit la tine de departe Cu ochi de condamnat la moarte. * * * Eu ºtiu sã întãrît Leviathanul – N-aduce veacul ce aduce anul. * * * Îþi joacã ochii-n lacrimi, scumpa mea, Ca douã nave pline cu cafea… * * * Aud un cîntec din înalt: Eu nu sînt eu. Sînt celãlalt. * * * Cît mai rabzi, Doamne, specia umanã Nu vezi cît e de rea ºi de vicleanã? * * * Veniþi sã mã vedeþi cum mor!

Meci mare, dar îl pierd la scor… * * * Eu ca voi sînt ziua toatã Voi ca mine – niciodatã… * * * Aºteaptã-mã, pãmîntule, puþin Eu încã nu sînt pe deplin creºtin. * * * Ce bun eºti, Doamne, zi de zi cu mine Cine sînt eu sã-mi faci atîta bine?

CORNELIU VADIM TUDOR

Odã sãrãciei

Ardealul, pãmînt românesc

Pagina 7

Pagina 16

NR. 1427 z ANUL XXIX z VINERI 26 IANUARIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 26 ianuarie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Am intrat în Postul Crãciunului Povestea adevãratã a iubirii nebune dintre Johanna Hoffman ºi Ticu Dumitrescu Pe uliþa þigãneascã/ Trece-o ºatrã româneascã Dl. deputat ªtefan Cazimir a intonat marºul revoluþionar „Suflecatã pîn’ la brîu” A luat fiinþã un nou partid politic: UDMRPAC Necrologul revistei Zig-Zag...

Cadavrul lui Lenin la licitaþie!

PARTEA A II-A Þiganii, fie vorba între noi, s-au obrãznicit tot mai mult. Mai nou, pe la unele nunþi, botezuri ºi furturi de herghelii, lãutarii se dau în spectacol cu varianta adaptatã a unui vechi cîntec: „Pe uliþa þigãneascã/ Trece-o ºatrã româneascã...” Dar asta nu-1 tulburã pe bonomul deputat ªtefan Cazimir! Domnia-sa a apãrut sîmbãtã seara la televizor într-o ipostazã de o înaltã þinutã politicã, în urma cãreia vom intra în Europa, dacã nu mîine, poimîine sigur! Ce fãcea dl. deputat? Pãi stãtea pe-o buturugã, îmbrãcat în vînãtor, cu pantaloni scurþi ºi o pãlãriuþã verde plinã de insigne ºi pene de cocoºi deºtepþi, timp în care mugea dintr-un corn vechi de 100 de ani o melodie divinã, mobilizatoare, renascentistã. Nu, ea nu era „Corul vînãtorilor” din opera lui Weber, ea nu era nici „Marºul triumfal” din „Aida” de Verdi – ea era imnul tulburãtor care a legãnat copilãria atîtor tractoriºti în cãutare de motorinã ºi a atîtor mulgãtoare electrice care ardeau siguranþele la staul de rãmîneau vacile cu ochii holbaþi ºi fosforescenþi ca becurile Tungsram de 100 de Waþi. Melodia, aþi ghicit, era „Suflecatã pîn’ la brîu!”.

Acesta, de altfel, constituie imnul Partidului LiberSchimbist, cu care se va prezenta în alegeri. Fireºte, versurile sînt uºor adaptate, au fost introduse cîteva elemente politice necesare. Astfel, cuvintele „suflecatã pîn’ la brîu” nu se referã la o fatã mare, ci la Adunarea Constituantã, iar cuvîntul „rufele” a fost înlocuit cu „legile”. Dar, sã vedem cum sunã, în varianta politicã, textul acestui marº eroic: Strofa I. Mã dusei pe o cãrare/ Mã-ntîlnii c-o Adunare/ Era chiar Constituanta/ Se plimba cu basculanta/ Refren: Suflecatã, pîn’ la cot/ Ducea, ducea, legile la vot/ Hei! Suflecatã, pîn’ la nas/ Zece, cinºpe moºi au mai rãmas/ Strofa II. O-ntrebai dei statutarã/ Ea mi-a spus c-a fost asearã/ O-ntrebai de-i fesenistã/ Ea pãrea liber-schimbistã/ ªi-l vãzui pe Bîrlãdeanu/ Cum se lua de Iorgovanu/ Refren: Suflecatã pîn’ la ceas/ Ducea, ducea ºtirile la Tass/ Hei! Suflecatã pîn’ la dinþi/ Maghiarime, spune de ce minþi?!”. PAC a primit ce ºi-a cãutat cu lumînarea: recunoaºterea publicã, în ºedinþã parlamentarã televizatã, cã e de partea U.D.M.R.-ului! Gata, copii, a-nþãrcat bãlaia, nu mai aveþi nici un viitor în România. Poate doar dacã fuzionaþi cu ungurimea ºi o sã vã numiþi UDMRPAC! O dedicaþie pe adresa lui Nicolae ManolescuApolzan, pe care am desprins-o dintr-o poezie eminescianã. Aºadar, Actualitatea Clasicilor: „Nu se trec la noi potcoave/ De la iepe de mult moarte/ Punete de-nvaþã, dragã:/ Nu ºtii carte, nu ºtii carte...”.

Eveniment publicistic: revista „Zig-Zag” a murit!

Decesul s-a produs sãptãmîna trecutã ºi a îndurerat întreaga presã democraticã. Dupã cum se ºtie, dl.

Octavian Mitu, animat de cele mai fireºti intenþii de a menþine revista la un standard înalt, a tot schimbat vreo 5 directori ºi vreo 7 redactori-ºefi. Dar, mai binele e duºmanul binelui! Ultima schimbare a fost fatalã. Nu ºtim cine i-a spus patronului cã Nicolae Cristache ar fi ziarist sau fãcãtor de gazete, cert este cã i-a fost virît pe gît d-lui Mitu. Acest Nicolae Cristache s-a fãcut remarcat în presa româneascã de pînã acum prin cîteva elemente ºi întîmplãri spectaculoase: 1) A reuºit sã fie cel mai negru lucrãtor din presã, cred cã dacã ar apãrea la televizor, populaþia ar crede cã s-a stricat tubul catodic; desigur, s-au vãzut ºi þigani fericiþi ºi þigani ceva mai spãlaþi, numai cã acest Cristache e un borît din Brãiliþa, care n-are mamã, n-are tatã, transpirã plombaginã ºi bea porceºte. 2) Ajuns prin mijlocirea securitãþii la C.C. al U.T.C., prin anii ‘60, el a fãcut repede o carierã politicã devenind ºeful secþiei internaþionale ºi membru al Biroului C.C. al U.T.C, calitãþi în care trãia pe picior mare. Dãdea indicaþii preþioase ºi îl imita pe noul ºef al partidului, Nicolae Ceauºescu; ca dovadã cã semna ºi el cu numele Nicolae în faþã, deºi numele lui de botez e Cristache (vã daþi seama ce-a fost în capul baragladinei de naº, cînd a botezat puradelul cu un asemenea nume!). 3) Eeee, dar cariera politicã n-a þinut mult, fiindcã micul Scaraoþchi

trãgea prea tare la mãsea: într-o bunã zi a bãut cu o delegaþie de komsomoliºti sovietici pînã a cãzut sub masã – el, nu ãia, care aveau antrenament ºi oricum sînt campioni mondiali la albiturã (vodcã); scena a avut loc la Moscova ºi ni-l aratã pe acest Cristache avînd boala lui Calache: pur ºi simplu i-a înjurat pe ruºi fiindcã nuºi dau seama cã Ceauºescu îi sfideazã ºi e prea independent; tãmbãluul a fost mare, s-au ºi încãierat, scandalul a ajuns pînã la „tizul” lui, Nicolae Ceauºescu, care l-a chemat pe primul-secretar al C.C. al U.T.C. de atunci, Ion Iliescu: „Scoate-l din aparat, Iliescule, sã fie dat de izemplu tutulor!”. 4) Tînãrul Ion Iliescu era însã un om milos, l-a chemat la el pe Damigeanã ºi l-a dojenit cu blîndeþe: „Mãi dragã, de ce bei ca o vacã?

Eºti un troglodit ºi-un iresponsabil, ne pui rãu cu vecinii sovietici, nu mai poþi lucra în aparat, o sã te implementãm la ziarul «Tînãrul leninist». Þii minte basmul «Albã ca Zãpada»? Am sã-i duc tovarãºului secretar general o inimã de porc în locul inimioarei tale, ca sã creadã cã te-am sacrificat, iar tu du-te ºi bea cu cei ºapte pitici, mã dragã, mãi!”. 5) Mai bine lar fi mutat la „Tînãrul alcoolist”, pentru cã ciorogîrla tot nu s-a potolit, ba, de ofticã pentru ciolanul pierdut, a mai ºi damblagit, sãrind biniºor de pe fix. Dintre numeroasele sale stadii balamuciste, îl vom aminti pe acela petrecut la stabilimentul de la Voila, unde i-a þinut de urît regretatul Eugen Seceleanu, care l-a ºi pãzit de altfel sã nu se sinucidã. Fireºte, o contribuþie a avut ºi terapia ºoc cu haloperidol, de-ajunsese Cristache cu alþi cîþiva furioºi sã se plimbe de mînã pe dealuri ºi prin peºteri, ca mieii la pãºune, parcã pluteau, steluþe verzi roiau prin ochii lor mari ºi umezi, ºi ei zburdau fãrã griji, culegînd panseluþe, toporaºi ºi chiºtoace de la turiºti, pe care nu le fumau, nooo, ei le puneau în ierbare, ca sã le facã disecþia la ºcoalã, la lecþia despre Iarba Dracului.

6) Un alt episod din viaþa balaoacheºului violent este funcþia de secretar general la revista „Flacãra”, unde a mai fost ºi locþiitorul secretarului de partid – calitãþi în care era sã-1 bage la puºcãrie pe colegul lui, Sorin Postolache, pentru cã acesta publicase o anchetã favorabilã unui þãran necolectivizat din comuna Mãldãreni (jud. Teleorman). El face acum pe dizidentul, dar miile de reportaje ºi fotomontaje privind „Epoca de Aur” cine le-a comandat la reporteri, cine lea citit, cine le-a ajustat, cine le-a dat drumul la tipar?

Tata-Mare! 7) În paralel, nevestica activistului, „regizoarea” Cristiana Nicolae, turna cele mai proaste filme despre ilegaliºti, ilustrate în modul cel mai convingãtor de pelicula „Întoarcerea lui Magellan”, care a tocat milioane de lei din bugetul statului ºi milioane de nervi din capul publicului; de altfel, la premierã, în biroul responsabilului de la „Scala”, aceastã infatuatã cu bascã declara cã poºirca ei este cel mai mare film din istoria cinematografiei româneºti; tot pe bazã de soþ politruc, Cristiana a pus mîna pe scenariul serialului TV „Racheta albã”, dupã romanul lui Ludovic Roman; n-ar fi nimic rãu în asta, dar ºtiþi ce-au fãcut cei doi soþi hartiºti? Au lansat un fel de anunþ în presã, cã se cautã un copil pentru interpretarea rolului principal, s-au prezentat cîteva sute de fete ºi bãieþi, dar de pomanã, sforile erau trase de mult, „concursul” l-a cîºtigat chiar odrasla cuplului Cristache ºi Cristiana, un gãligan tuciuriu ºi cu tuleie de þîrcovnic, avînd vreo douã capete peste ceilalþi interpreþi, complet afon ºi strãin de film – ºtim asta chiar de la autorul romanului, care era scandalizat de aceastã practicã de borfaºi. 8) Beþia urîtã a lui Cristache a continuat în variate forme – de pildã, ºedea la masã uneori cu Adrian Pãunescu (care îl þinea de milã) ºi din senin apuca cuþitul, se îmburica precum un samurai la harakiri, fãcea manevre cu obiectul prin aer ºi urla: ;,Dom’ Pãunescu, io mã omor acum, pã loc!”. Cu greu i se smulge tacîmul din dreptul burþii. O altã beþie de pominã a fãcut „omul negru” ºi la restaurantul „Olimp” din Colentina, dupã care s-a dus acasã la secretarul cu comerþul de la Sectorul 2, în Pantelimon (care îi asigura pãpica de la casele de comenzi), dar a început sã dea tîrcoale prin dormitorul

„ROMÂNIA MARE“

nevestei omului, apoi prin dormitorul fiicei acestora, elevã minorã, dupã care tovarãºul secretar 1-a dat afarã!

9) A venit revoluþia, „regizoarea” noastrã ºi-a luat puradeii ºi a ºters-o prin Canada, în dorinþa de a rupe gura continentului nord-american cu vechile ei filme bolºevice, întoarse ca o mãnuºã pe dos; normal cã þambalagiul s-a dus dupã ea, nu se ºtie cu ce bani, a încercat el sã încropeascã ceva pe-acolo, dar s-a întors cu coada între picioare; se pare cã iabraºa de nevastã-sa nui mai suporta duhoarea ºi nici pãguboasa boalã a impotenþei, care l-a atins în sfîrºit pe marþafoi cînd îi era lumea mai dragã (ºtiþi bancul: dacã te-ar lãsa brusc, ar fi mai suportabil, dar întîi te face de rîs). Culmea este cã supãrarea negusului a izbucnit cînd a descins de la aeroport la adresa Pirandei, a deschis uºa ºi a gãsit-o cu un canadian în pat; învãþa fata o meserie, cã la filme, slabã speranþã; N.C. a bãtut dairaua cîteva zile pe la reprezentanþa noastrã din Canada (dupã cum l-a vãzut ºi l-a compãtimit ziarista Magda Mihãilescu) pentru a cãpãta mai repede formele de întoarcere în þarã; întors pe meleaguri dîmboviþene, plãvanul tãvãlit prin smoalã ar fi putut sã intre în tarafurile lui Mieluþã, Flaºnetuþã, Vijelie, Gãmãlie ºi ale altor lãutari-cãldãrari care îºi cîºtigã existenþa în mod cinstit. Interesant este cã el îºi vînduse la emigrare apartamentul proprietate personalã, iar acum stã la... soacrã-sa, cã aºa-i la tîrlã, îþi pune coarne nevasta, te dã ºi-afarã, dar tu dormi claie peste grãmadã cu toatã ºatra. 10) Dar Cristache nu s-a fãcut lãutar, el a vrut tot ziarist, îºi fãcuse mînã bunã la „Tînãrul leninist”, aºa cã s-a dus unde l-a tras aþa: la „Infractorul”, gazetã creatã special pentru el, pentru cã numai un infractor poate înjura comunismul printre dinþii lui galbeni ºi rari, cînd el toatã viaþa a fumat Kent, n-a avut niciodatã probleme financiare, s-a dus la munte ºi la mare fãrã probleme de cazare, ba l-a trimis partidul ºi prin þãri strãine, o datã chiar la un tratament oftalmologic îndelungat, pe valutã grea, cã în România nu mai erau veterinari sã-i spele felinarele de urdori. 11) Înnebunit de ruºinea pe care i-o fãcuse magellanca lui peste Ocean, Parpanghel ºi-a tras repede un fel de þiitoare pe lîngã casã, Liana C.; asta îi seamãnã leit, ºi ea e cioarã vopsitã, ºi ea scrie articole împotriva românilor, aºa cum a fost, în martie 1990, acela publicat în „Expresul” celuilalt mare utecist, Nistorescu, în care îi acuza pe români de tragedia de la Tîrgu Mureº. 12) În fine, Cristache-Spoitingir a gãsit momentul ºi locul potrivit sã-l înjure pe Ion Iliescu pentru cã 1-a mutat disciplinar în urmã cu 25 de ani, aºa cã pe unde îl prinde îl arde. Aceasta e, în linii mari, biografia de pãduche de lemn a acestui herpes care n-are nimic comun cu poporul român. N-am fi publicat aºa ceva, avem treburi mai bune de fãcut, dar întunecimea-sa a fãcut douã gafe esenþiale: a jignit grav demnitatea româneascã, fãcînd praf raportul Harghita-Covasna ºi luînd, ca de obicei, partea ungurilor; a distrus o revistã prestigioasã, „Zig-Zag”, pe care a murdãrit-o cu niºte trivialitãþi ºi lãturi atît de uluitoare încît, dacã ºi-ar fi fãcut nevoile la televizor, în vãzul lumii, nu ne-am fi mirat mai tare. Normal cã n-o sã ne punem la mintea lui, care de altfel a rãmas rãtãcitã prin sanatoriile de la Voila ºi Predeal, scuturînd zurgãlãii de la gîtul oilor ºi ciulinii din coada mãgarilor.

Dar o micã atenþie trebuie sã-i dãm, ca sã-i þinã loc de haloperidol. ªi nu pentru cã ne-ar fi înjurat pe noi în cuvinte încã neutilizate de presa românã, ci fiindcã se face cã n-aude gemetele românilor ardeleni, luînd pe faþã partea teroriºtilor unguri. Domnule patron Octavian Mitu ºi domnule colonel de securitate (Direcþia a V-a) G.B. (care te lauzi cã oferi informaþii pentru distrugerea lui C.V.T.), noi vã ºtim oameni cu scaun la cap ºi cu instinct de conservare, ne exprimãm speranþa cã n-aþi citit pagina plinã de mirosuri grele a þiganului unguresc în timp ce eraþi la masã, altminteri fãceaþi ocluzie intestinalã. Cine vã sfãtuieºte, fraþilor, sã angajaþi toate larvele de geardia? Întoarce-te la Brãiliþa, Cristache, nui de tine-n Bucureºti. Te mai prind minerii pe stradã ºior sã-þi tragã o „þiganiadã” de nu poþi s-o duci... Dupã cum se vede, nu þi-am fãcut onoarea de a-þi dedica un articol, pentru cã tu nu reprezinþi nimic în presa asta – ori citim despre tine la rubrica poliþistã „Cronica Neagrã”, ori îþi întîlnim numele la Pagina Hingherului din revista „Cuþu ªchiop”, e acelaºi lucru, nu poþi sãri mai sus de condiþia ta. Iar condiþia ta asta este: un þigan cu buze groase ºi vinete ca o talpã de melc degerat, o godzilã care sperie lumea pe stradã, un birjar slab de þîþînã, pe care 1-a pãrãsit dupã 20 de ani ºi nevasta, atît pentru pilealã, cît ºi pentru dilealã... Aflãm de la televizor cã locuitorii comunei bãcãuane Rãcãciuni se numesc rãcãciuneni (?!). În ritmul ãsta, cei din Potigrafu pot fi denumiþi potigrafeni, cei de la Washington waºingtoneni, iar cei de la Cotroceni – cotroceneni. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 15 noiembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 26 ianuarie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Între naivitate ºi escrocherie Trabantul de Caracal Dincolo de aparenþe Elena Udrea a descoperit bãrbaþii Hoþii, o clasã socialã privilegiatã Cãtãlin Botezatu a ars-o ºi pe Crãiasa Zãpezii Avatarurile Simonei Halep Haplea a mai comis un mãcel Bãicoinul, moneda virtualã naþionalã Noul Cabinet Domnia lui Þepeº-Vodã cel fãrã o diodã (2) Supãraþi pe viaþã, în primul rînd pentru injustiþia profundã din societatea româneascã, zeci de mii de oameni cu coloanã vertebralã au protestat în Bucureºti ºi în marile oraºe ale þãrii faþã de activitatea legislativã ºi executivã a partidelor aflate vremelnic la putere. Din pãcate, ºi aceastã ,,revoluþie” începutã de naivi, a fost continuatã de intriganþi ºi va fi exploatatã de escroci.

Escrocii, care toatã viaþa s-au ghidat dupã butada: ,,dã-te jos de pe scaunul tãu ca sã mã aºez eu!”, rînjeau fasolea satisfãcuþi la reporterii televiziunilor de manipulare ºi ºtiri catastrofale, pe care-i fericeau cu panseuri scoase din fundul curþii. La prima rãsturnare de situaþie s-a dezechilibrat Servil. La cotiturã a fost dat cu roatele-n sus Sorinache. Nefericitul a reuºit sã se agaþe de osie, dar colegii l-au împins în bãlegarul drumului. Ca sã n-aibã aceeaºi soartã mizerabilã, Mihãiþã s-a rostogolit din mers ºi a luat-o la sãnãtoasa conform principiului aristotelic: ,,a nimerit orbul Brãila!”. Dupã care Trabantul cu intelectuali a trecut prin Videle, a încãrcat mulþimea vidã ºi s-a rãsturnat în Piaþa Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu. Rîdem noi, dar nu-i rîsul nostru. Cariera de premier a lui Bozoncea din Brãila a fost marcatã de ideile filosofice enunþate la începutul (,,Ficatul duce!”) ºi la sfîrºitul mandatului (,,M-am dat jos din Trabant...”). Între aceste douã paranteze istorice s-a gîndit cã n-ar fi rãu sã dea niºte pumni în abdomenul burþii bugetului naþional, aºteptînd, ca orice prestator de servicii dosnice, veºnica pomenire, în valutã, de la coreenii pe care urma sã-i scape de datoriile de peste un miliard de euro ale ªantierului Naval Mangalia. Statul ar fi cumpãrat acest mare producãtor de datorii (peste 100 de milioane de euro pe an), scãpîndu-i pe asiatici de o mare belea financiarã, fiindcã ficatul lor nu prea duce. Dar ca sã nu se supere nici hoþomanii de la OMV, premierul de gang s-a gîndit, în preajma Crãciunului, sã le dea un ajutor financiar fiindcã, aºa i s-a pãrut lui, nu ne furaserã destul. Ca sã-i fie mai uºor, l-a dat afarã pe ºeful ANRM, care a avut tupeul sã propunã ca austriecii sã plãteascã redevenþe la preþul pieþei! Dupã trebuºoara asta, patrihoþul a hotãrît, ziua, ca prostul, sã inventeze o lege prin care sã anuleze redevenþele offshore ºi sã le returneze, sub forma creditului fiscal, companiilor extractoare, începînd cu anul 2008. Vãzînd jupînii de la partid cã omul bãlþilor dã tunuri peste tunuri ºi nu i-a poftit la împãrþealã, l-au executat sumar. Bozoncea a acceptat ºmechereºte judecata Staborului, cunoscînd foarte bine logoul de þarã: ,,Ce ai furat în Romanien Garden, rãmîne bun furat!”. Trimiterea viciosului dupã þigãri era inevitabilã, aºa cã scandalul din Poliþie, declanºat la momentul potrivit, a fost pretextul ideal. Iar ºedinþa de mazilire a fost perdeaua de fum în spatele cãreia s-au strecurat, a doua zi, protagoniºtii proceselor în care este implicat Stalin de Teleorman. În bãtãlia pentru resurse dintre capii mafiei transpartinice, PSD-ul s-a comportat cu propriul electorat de parcã l-ar fi cîºtigat la loterie. Au contat doar interesele liderului suprem, cãruia i se diminua averea, în timp ce a rivalului ar fi intrat într-o spiralã a creºterii spectaculoasã, ºi orgoliul de stãpîn al haremului de blonde cu pãrul pus pe bigudiuri. Aºadar, în bãtãlia subteranã pentru stãpînirea haitei flãmînde, n-a contat deloc cã inflaþia creºte ca Fãt-Frumos, cã leul devine tot mai jigãrit, iar noul nivel de trai a scos frigiderele din prizã. Nu i-au interesat cã aruncã România într-un soi de schizofrenie politicã, cã imaginea externã devine din ce în ce mai ceþoasã. A primat doar umplerea maþului propriu ºi personal. Aºa cã sã nu vã miraþi dacã foarte curînd, noua lozincã mobilizatoare a socialiºtilor de rît nou o sã fie: ,,Pesediºti din toate þãrile, uniþi-vã la þuhaus!”. Cu Dragnea preºedinte, rolul istoric al PSD-ului s-a încheiat. Omul, e un fel de a spune, cu un limbaj sãrac, cu idei puþine ºi fixe, nu pare sã aibã vreun fel de competenþã. N-a trecut de nivelul unui aranjor de culise, pare un gherþoi de cartier care, înconjurat de tovarãºii din CExN, îi bate numai în gurã pe ameþiþii care-i ies din cuvînt. Bine, el nici n-are încotro. Dacã nu-l va înhãþa Justiþia, aºa chioarã, ciungã ºi oloagã cum a fãcut-o

mã-sa, îl vor hali hienele din jurul sãu, mari consumatoare de hoituri politice, dupã primul insucces electoral. Pînã atunci nu va scãpa nici un prilej de a face rãu: lui, partidului, ºi, mai ales, þãrii. La microfonul puterii va veni Viorica de la Clejani, care va cînta, în duet cu Liviu Vasilicã Dragnea, celebrul program de guvernare-înfeudare, ,,Cucul ºi pupãza”. Textul aparþine unui extraterestru din pãdurea nebunã, posesorul unui vocabular bogat în sãrãcie de idei. Totuºi, sã nu credeþi cã Tudose a renunþat la gîndul de a-l face la buzunarul burþii pe Dragnea. Nici vorbã, doar aºteaptã momentul potrivit. ªi, dincolo de propria-i meschinãrie, a avut inteligenþa de a nu se face de rîs pînã la capãt.

Cum a simþit cã ficatul a adunat prea multã grãsime, cum a intrat la curã de slãbire! Apoplexia i-a pasat-o lui Dragnea. Care, oricum, n-are o soluþie personalã. E obligat de propria-i biografie sã meargã pînã la capãt, unde, crede el, clipeºte lumina Rãsãritului. Se înºealã amarnic: la capãtul tunelului licãreºte Licuriciul.

Noul guvern nu va mai solicita verificarea membrilor sãi de cãtre SRI, conform deciziei partidului, pe care-l doare la bascã de siguranþa naþionalã. Aºa cã din noul executiv vor face parte, pe lîngã blondele de la Videle, ºi profesioniºtii cãrora premierul Japoniei le-a simþit rãsuflarea în ceafã pe toatã durata pierderii timpului prin România. Cele mai importante portofolii vor fi ocupate de Blondy Shyrea, Marº Întramvay, Yaspaga Shidute, Furãþara Kutothu, Bagãbany Labãyathu, Tot Kumytha, Nufurytu Furyo, Yamytha Kutava, Dãvã-N Sloboz... Ei sînt stîlpii societãþii de batjocurã ºi desfrîu. Nici n-a ajuns bine domnul Vifor, sau cam aºa ceva, premier interimar, cã a ºi început sã ningã. În anul în care s-a retras din activitatea competiþionalã (2017), Cãtãlina Ponor a fost desemnatã, în urma unui sondaj de opinie efectuat de UIG, drept cea mai bunã gimnastã a Europei. Ce poate fi mai frumos?! În timp ce tinerii rezistau în stradã, Elena Udrea nu s-a mai putut abþine ºi a rãmas gravidã. În sfîrºit a dat ºi ea de un bãrbat cu puþã! Cincizeci de femei din Sîntana (jud. Arad) au minþit cã sînt bãtute la meserie de soþi, ca sã le compãtimeascã ºi pe ele niºte fonduri europene! Unele dintre martire nici nu mai posedau aºa ceva, fiindcã bãrbaþii lor decedaserã mortal (Nu se ºtie dacã de bunã voie). Dar distinsele doamne trãiau cu nostalgia bãtãii. Ca sã arate cît sînt de scrofuloºi la datorie, poliþiºtii erbivori din Piteºti au amendat o femeie fiindcã vindea leuºtean fãrã etichetã! Fir-aþi ai dracu’, nici cum miroase leuºteanul nu mai ºtiþi! O fi din cauza transpiraþiei. Consiliul Europei criticã progresele extrem de limitate în implementarea mãsurilor de combatere a corupþiei. Cicã legile Justiþiei nu e bune, iar aleºii noºtri e hoþi. Pãi asta ºtiam ºi noi, nu trebuia sã vã deranjaþi... CEDO zice sã le dãm bani deþinuþilor care au efectuat pedepsele în condiþii necorespunzãtoare. Aºa facem. ªi dacã n-ajung banii decît pentru unii, pe ceilalþi îi facem parlamentari. Acolo sînt îndeplinite toate condiþiile, iar anturajul este pe mãsurã. Criza politicã a strîns leul de gît. Acesta a scos limba la euro. Din obiºnuinþã, euro i-a dat una peste ceafã de l-a lãsat aproape leºinat. Cazarea în spitalele româneºti costã mai mult decît la hotelurile de cinci stele! În preþul sejurului nu intrã nici asistenta, nici Viagra, nici banii de taxi. În rest, e la fel ca la bordel. Þiriac s-a întors la Balc ºi a mai ucis niºte mistreþi.

Semeni de-ai lui ºi de-ai celor 60 de milionari pentru care mirosul sîngelui e singura raþiune de a trãi ºi grohãi.

O vedetã porno ºi-a amintit din senin cã Trump i-a dat 130.000 de dolari ca sã uite cã ºi-a pierdut timpul cu el, deºi, la vremea desfãºurãrii evenimentelor, ea nu reþinuse mare lucru. Atîta doar cã omul avea gura mare.

Dar ºi Cãtãlin Botezatu ºi-a împrospãtat memoria minþii ºi a povestit cu amãnunte picante cum a ars-o pe una, la Bîlea Lac, 24 de ore consecutiv ºi la rînd. Date fiind circumstanþele, e mai mult decît probabil ca arzoaica sã fi fost chiar Crãiasa Zãpezii. Aºa se explicã cum de a rãmas celebrul creator de poveºti de adormit bãieþii veseli fãrã cocoºel. Dacã-i mai trebuie, poate sã-l recupereze de la ,,Hotelul de gheaþã”. E clanþa de la

intrare. ,,Breasla mea e plinã de oameni ridicoli”, se vaitã focarul cultural Dan Negru. ªi pentru atîta lucru te-ai supãrat pe poporul român? D-aia þi-ai trimis blondele în guvern? Oana Lis s-a mutat din casa bîntuitã ºi de Viorel, la sfaturile unui specialist în prostologie ºi terapie cu stafii. Dar, ca orice posibilã premierã, l-a luat în noul hogeac ºi pe dl. Lis. Simona Halep a fãcut un meci memorabil la Melbourne unde, deºi era accidentatã ºi nici prea mare chef n-avea, a reuºit sã stea pe teren 3 ore ºi 45 de minute ºi sã cîºtige cu 15 la 13 în setul decisiv! Ei, da, aºa trebuie sã facã numãrul 1 mondial, chiar dacã adversara se pierde prin ceaþa clasamentului! În orice condiþii trebuie sã-ºi respecte blazonul. Frenezia bitcoinului nu a cuprins ºi România, deoarece moneda noastrã virtualã, moºtenitã de la dacii de la paralela 45, bãicoinul, are valoare de valoare. De Boboteazã, Vladimir Putin a fãcut balaca-balaca în apa unui lac îngheþat. Date fiindu-i originile româneºti (ce mi-e Putin, ce mi-e Putinã!), preºedintele celei mai mari þãri din lume s-a inspirat din ,,Ursul pãcãlit de vulpe”. ªi, dupã cum au stabilit cercetãtorii britanici din Fãlticeni, nu-i bine sã-þi bagi coada în apã de Boboteazã. Din 33 de fabrici de zahãr cîte existau în 1989, mai funcþioneazã 4! ªi nici astea nu se simt prea bine din cauza unui diabet provocat de concurenþa neloialã.

Fostul fotbalist al Stelei, Guilherme, afirmã cã Becali e simpatic doar la televizor. ªi la þuhaus. În Marea Britanie a fost înfiinþat Ministerul Singurãtãþii. Cicã are nouã milioane de clienþi. Acum nu ºtim de ce-or fi britanicii aºa de triºti, cã Florin Salam a concertat deja acolo. Sau tocmai d-aia. În semn de protest faþã de taxele exagerate, un bordel a hotãrît sã ofere sex gratuit clienþilor fideli. Ho, obsedaþilor, ce vã-nghesuiþi aºa? Nu-i Casa Poporului!

E o instituþie mai micã din Austria. Ei, dacã mai trãia Vlad Þepeº, le dãdea sex gratuit tuturor iubitorilor de þepe. Ar fi avut fiecare þeapa lui, care i-ar fi protejat definitiv de meandrele concretului. O mai fi posibil? Ia sã aruncãm o privire în ,,Istoria necenzuratã” a cronicarului Adi Sfinteº, sã ne lãmurim cum stau lucrurile. ,,Dar Vlad nu se opreºte aici, c-avea memoria bunã ºi n-a uitat cine i-a ajutat pe duºmanii sãi. Aºa cã trimite în Amlaº ºi în Fãgãraº o oaste de mercenari sã serbeze cu localnicii «Sîntãmãria» (august 1460). Luaþi de valul distracþiei, oamenii lui Vlad au ras de pe faþa pãmîntului vreo douã sate. Sãtenii, bucuroºi de nu mai ºtiau încotro sã fugã, au fost traºi în þeapã în frunte cu popa al lor, fiindcã Necuratu ãsta îi îndemnase sã meargã pe mîna diverºilor cacealmiºti ce vroiau sã-i ia scaunul lui Vlad. Pe braºoveni i-a iertat de data asta, anunþîndu-i sã stea în banca lor, fiindcã el are treabã numai «cu posesiunile noastre, Amlaºul ºi Fãgãraºul» pe care, vezi bine, Vodã le considera ale lui, moºtenire de la bunici, chit cã în 1452 Iancu îl deposedase pe Vladislav al II-lea de ele. Dar saºii s-au rãzbunat rãu de tot pe Vlad scriind niºte povestiri în care-l blamau cu neruºinare, punîndu-i în cîrcã vrute ºi nevrute, lucruri îngrozitoare, pe care Þepeº nu le-a fãcut, nu pentru cã n-ar fi fost în stare, ci pentru cã nu-i trecuserã prin minte la vremea respectivã. Cum vrãjelile germane au fost traduse ºi în slavonã, celebritatea valahului a devenit alarmantã, depãºindu-i pe ici pe colo, prin punctele esenþiale, personalitatea. «Cã - zicea voievodul - gustul pentru literaturã s-a degradat îngrozitor de vreme ce a ajuns lumea sã citeascã poveºti în detrimentul numeroaselor tragedii pe care le-am pus în scenã pe unde am trecut. C-am creat cîte ceva la viaþa mea, altfel nu eram nambãr oan dintre domnitorii români de care au auzit strãinii. A, cã am folosit numai cernealã roºie în scrierea operelor mele, mã priveºte. Aºa au fost vremurile, cã turcii nu înþelegeau altfel ce-am vrut sã spun, cã ei, sãracii, scriau de la dreapta la stînga. Din cauza asta, ori de cîte ori au venit sã dea examenul de capacitate cu mine, m-am enervat ºi i-am picat pe capete»”.

Promouºãn: Despre relaþiile nepermise cu turcii o sã aflaþi totul data viitoare, fiindcã acum Vodã este ocupat: ofteazã ºi se deghizeazã. Cã vãzuse el asta la fratele sãu, Radu cel Frumos, pe cînd erau ostatici ºi-l alerga sultanul prin iatac cu ºalvarii-n vine, ºi goana respectivã i se pãruse interesantã ca idee. În vremea asta, ostaºii ascut þepele din lemn de salcîm, cã le-a spus Vodã cã turcii sînt morþi dupã ele. Aºa cã fiþi pe fazã, cã cine pierde lecþia urmãtoare a trãit degeaba pe lumea asta. ªi pe lumea ailaltã.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 26 ianuarie 2018

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Poetul cuvintelor line Iatã cã Doru Ion Lazãr ºi-a respectat promisiunea, realizînd o antologie de autor - pe care a intitulat-o ,,Mãria... dimineþilor mele, sau taina iubirii unui cãlãtor”- cu poezii bine alese ºi frumos rînduite, astfel încît mesajul sã fie cît mai aproape de sufletul românului. Poetul, cu toate cã s-a dedicat literaturii destul de tîrziu, a þinut sã scapere din stelele sufletului sãu gînduri poetice din cele mai suave, precum ºi calde manifestãri prieteneºti, pe mãsura experienþei sale de viaþã, dar ºi a celei literare. Cartea este construitã din cele patru plachete ale sale, publicate, pînã la data cînd scriem aceste rînduri, începînd cu anul 2005, autorul lor întrunind aprecieri unanime în ºedinþele Cenaclului „Amurg sentimental”, precum ºi cu ocazia participãrii sale la numeroase întruniri culturale, dintre care amintim pe cele de la Lehliu-Garã, Cãlãraºi, Ilia - Deva sau Trifeºti - Iaºi, localitate aºezatã pe malul Prutului, care ne desparte de fraþii noºtri basarabeni... Cãrþile sale, la vremea apariþiei lor, s-au bucurat de un real succes, fapt care l-a determinat sã le adune, acum, într-un singur volum. Dacã aceastã iniþiativã s-ar fi materializat cu ceva vreme în urmã, în mod cert, volumul despre care vorbim ar fi fost un dar frumos la aniversarea celor 70 de ani de viaþã ai autorului (n. 18 februarie 1942).

Aºadar, la baza acestei ultime apariþii editoriale au stat, în ordinea publicãrii lor, volumele „Cînd îºi asmute toamna iezii” (2005), „Rãzboiul de þesut” (2006), „Rondelistul doru-

Un mare pictor: NICOLAE FURDUESCU Abia dupã douã decenii de la moartea sa, opera pictorului Nicolae Furduescu a reintrat în circuitul valorilor naþionale, graþie iniþiativei Muzeului de Artã din Craiova, care a organizat, în 1975, prima retrospectivã, itineratã, apoi, în Capitalã ºi în mai multe oraºe ale þãrii.

Despre acest veritabil artist, reputatul istoric ºi critic de artã George Oprescu (1881-1969) scria, cu aproape ºapte

decenii în urmã: „Furduescu este un artist foarte talentat, desenînd cu o rarã uºurinþã, stãpîn pe linie, remarcîndu-se prin virtuozitate (...)”. Astfel îl caracteriza acesta pe posesorul a trei premii naþionale (ultimul în 1949 – cinci ani înaintea morþii sale premature), ºi laureat al „Fundaþiei SIMU”, un pictor cu douã desene în COLECÞIA DE GRAVURÃ ªI DESEN de la British Museum, încã din 1947.

Scrisoare cãtre Moº Ion Roatã

Polemici

lui” (2008) ºi „Nopþile mele” (2011), dar ºi cîteva din antologiile la care a participat cu versuri proprii, pãstrînd în întregime sumarul, suferind pe-alocuri unele modificãri ºi adãugiri, fãrã însã a le reduce cu nimic din valoare... Doru Ion Lazãr meritã toatã consideraþia noastrã pentru gestul tipografic de-acum, cînd se aflã în grea suferinþã...

Tipãrind acest op poetic, într-un tiraj modest, putem spune cã ne-am fãcut datoria faþã de un coleg remarcabil, faþã de prietenia noastrã cu acest om care ºi-a pãstrat întotdeauna verticalitatea, spre deosebire de alþii, care ne-au trãdat ºi ne blameazã pe unde se duc, la fel ºi fel de întruniri literare cu personaje obscure, dubioase, care se erijeazã în formatori de opinii, cu editori neprofesioniºi, care promoveazã impostura. În ciuda greutãþilor întîmpinate, am intrat cu Cenaclul nostru în cel de-al 23-lea an de existenþã, avînd aproximativ 600 de ºedinþe de lucru desfãºurate pînã de curînd. Prin gestul sãu de-acum, poetul Doru Ion Lazãr ne-a surprins cu versul sãu limpede precum izvorul de la poalele pãdurii, iar prin liniºtea ºi cãldura cuvintelor sale ne demonstreazã cã nu ºi-a trãdat stilul de lucru ºi nici fãgãduiala pãstrãrii unei prietenii literare deosebite. Cunoscîndu-i bine opera, putem spune, fãrã teama de a greºi, cã versurile sale sînt la fel de interesante ca ºi ale multor poeþi televizaþi, în ceea ce priveºte prozodia versului clasic. Pentru cã el ºi-a pãstrat nealteratã credinþa de om întru cultura liricã decentã, fãrã sã se fi amestecat în taberele arþãgoase ale poeþilor mediocri.

Pentru statornicire, gîndurile noastre de bine!

Iulie, 2017 ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” Accesibilitatea artei lui Furduescu deruteazã precum cea a marilor artiºti: profesionist complet, la el, filigranul tonurilor nu trãdeazã absenþa inspiraþiei, griurile albãstrui ºi feroase, roºurile viºinii ºi catifelate au transparenþa ploilor de varã, aristocratismul pãdurilor de foioase.

De neuitat naturi statice: cu porumb – un verde luminos obþinut parcã în creuzetele alchimiºtilor, cu ulcicã verde – unde pasta densã difuzeazã întregului tablou aceeaºi uimitoare transparenþã, cu mere – ale cãrei nuanþe de roºu par a fi distilate de imaginaþia unui solomonar.

De la scene de gen ºi naturi statice, pînã la peisaje ºi compoziþii ample, Furduescu picteazã cu aceeaºi siguranþã a liniei, îndeosebi cu o ºtiinþã a culorii ce aminteºte de flamanzi. O secretã corespondenþã între alegerea tonului ºi psihologia personajelor, sau natura transfiguratã de propriile-i miracole încheagã ansambluri compoziþionale de neuitat.

Armonii amintind ochiul lui Andreescu ritmeazã pînã la muzicalitate: portretele, autoportretele înscriu în plastica româneascã memorabile psihologii – suferinþã, meditaþie gravã, purificatoare, dramatism cenzurat sînt decantate de un fin analist cãruia nu-i este strãinã compasiunea.

Personalitate conturatã încã de la începuturile sale artistice, Furduescu, asemeni lui Petraºcu (la începutul deceniului al cincilea George Oprescu îi va comenta dintr-un salon pe Gheaþã, Petraºcu ºi Furduescu), fascinat de culoare, încearcã ºi izbuteºte jocuri ºi combinaþii de tonuri, nuanþînd-o prin suprapuneri de pastã, prin transparenþa reciprocã a culorilor, conferind materiei, deopotrivã, consistenþã dar ºi suavitate. Tablourile lui Furduescu, grafica sa – cu nebãnuite profunzimi de simþire – sînt strãbãtute de un lirism robust, niciodatã ostentativ, semn al unei naturi artistice viguroase, al unui crez estetic rostit ferm.

AD. NICOLAU

Ne mai curge sînge prin artere Sau ne-au rãstignit, schilozi, pe cruci?

Ne-a poftit la mierea de albine Dar ne altoieºte cîte-un bici;

Ce sã-þi spun eu, moºule Ioane, Sã nu cad, cu ºtiinþã, în pãcat?

Ne-am dus crucea prinsã în piroane Dar, de-aicea, totuºi, n-am plecat;

Ne schimbãm guvernele ca banii, Poate gãsim unul mai decent, Ne ajutã chiar americanii Cu ambasadorul lor în Parlament;

Dimpotrivã, la o altã datã, Þara s-a mãrit cu-n Principat, ªi-am trãit cu naþii laolaltã Ducînd visul cu Unirea-naripat;

Tot e bine cã avem o pace ªi-n Unire, vechiul ideal, Chiar de (h)unii nu ne lasã-n pace, Vrînd sã muºte iarãºi din Ardeal;

Vii la noi sã-þi cauþi iar menirea Rînduitã în pãmîntul sfînt, Vrei sã vezi cum a ajuns Unirea, Ce-am fãcut cu ea pe-acest pãmînt;

Visu-acesta ne-a þinut în viaþã Chiar de-au fost rãzboaie ºi prãpãd, ªi-am avut, dupã trãdare-n ceaþã, Un altfel de Cuza – Voievod;

Ne-a prins bine, ne-a adus putere, Ce-au fãcut românii de atunci?

Astãzi, Þara se dezvoltã bine, Europa e cu noi, aici,

Totuºi, Þara merge mai departe, Chiar de viaþa nu-i aºa comodã, Dar trãim, aºa cum scrie-n carte, Azi, cînd telefonul e la modã.

Doar cã te rugãm sã-l scoli din moarte, Sã-l aduci la Cotroceni pe Cuza-Vodã!

GEO CIOLCAN

Iar albesc zãpezile cãrarea Cum o fac de-atîtea mii de ani, ªi tu vii la braþ cu depãrtarea, Vii din stampa veche cu þãrani;

Pe obraz ai sãrutarea purã De la Cuza-Vodã, drept ºi blînd, Vãd ºi-acum în ochii tãi arsurã Cînd priveºti izvoarele plîngînd;

Frumuseþile ascunse ale României

Biserica paleocreºtinã de la Densuº, judeþul Hunedoara, este unul dintre cele mai uluitoare monumente din lume. Pe lespezile sale se pot citi toate filele Istoriei Poporului Român, de la daci ºi romani pînã la proto-români, românii medievali ºi românii din epoca modernã. La începuturi, în negura mileniilor, aici a fost un sanctuar dacic. Apoi, unul roman. În Secolul II d.Chr., garnizoana romanã de la Sarmizegetusa Reggia Traiana ºi-a fãcut o basilicã de rugãciune. Treptat, sfîntul lãcaº era întãrit ºi împodobit cu pietre provenind de la ,,murus dacicus”, cu cîte o stelã funerarã romanã, cu altare de marmurã ale trupelor pãgîne, care astfel se încorporau unei biserici creºtine ºi trãiau o nouã viaþã. În acest minuscul edificiu, fiecare piatrã, fiecare zugrãvealã înseamnã o literã din actul de naºtere al Poporului Român. Aidoma Coloanei Infinite a lui Brâncuºi, aceastã bisericã nu se mai terminã niciodatã ºi nicãieri, decît în cer. Nu degeaba Nicolae Iorga a spus despre ea cã este ,,fãrã seamãn în toatã românimea”. ªi mai e ceva ieºit din comun: pe o streaºinã se aflã doi lei romani, din piatrã, urcaþi ºi fixaþi acolo de þãranii români, din timpuri imemoriale, dar statuile respective au fost mutilate de soldaþii ruºi, cu mitraliera, în toamna anului 1944, probabil de furie ºi neputinþã în faþa uriaºei legitimitãþi istorice a românilor.

Aici, la Densuº, e comprimatã toatã Istoria Naþionalã a românilor.

Poem pentru Magdalena Tara...

Mi-au plãcut cîntãreþele cu mult har, ªi le preþuiesc – pînã voi fi „Pulbere sub turmele mãrunte”... – Pe acelea care au adîncit Lumea ºtiinþelor exacte, Dar ºi lumea plinã de farmec A muzicii ºi a poeziei, Strãbãtutã de cuvinte Care „melodiazã”...

O astfel de interpretã Îmi apare Magdalena Tara.

Poeziile ei relevã limpezimea Unei peruzele, Iar tãlmãcirea lor, În sublima „Mousiké”, Relevã, adesea, o „melanholie”, „Ca un sãrut pe braþul molatec Al nopþii: Luna”... În interpretãrile ei, „Lira idealã se confundã Cu armonia ei”...

DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 26 ianuarie 2018

24 IANUARIE 1859 – Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza a marcat fãurirea Statului Român Modern „Sã trãiascã Cuza!“ Ziua de 24 ianuarie, zi solemnã pentru tot sufletul român, a pronunþat, în sfîrºit, fericitul viitor al naþiei române, graþie Celui Atotputernic, care, în divina Sa prevedere, a inspirat deputaþilor noºtri sublima idee de a vota în unanimitate pe prinþul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. Aceastã votaþie, începutã prin via strigare: ,,Sã trãiascã Cuza!” a rãsunat ca un ecou în inimile poporului român. Nu se mai auzeau în toatã capitala decît cele mai vii demonstraþii de bucurie. Sã trãiascã Cuza! Sã trãiascã viitorul nostru stãpînitor!, zburau din gurã în gurã, din inimã în inimã; îmbrãþiºãrile cele mai cordiale, sãrutãrile cele mai înfocate, expresia celei mai entuziastice bucurii a ochilor erau singurul spectacol ce se vedea pe toate uliþele, pe toate rãspîntiile, pe toate locurile publice ale Bucureºtilor.

Fraþii noºtri þãrani, care intraserã pe toate barierele capitalei, de la deschiderea Adunãrii obºteºti, ºi care asistaserã

DOCUMENTE ALE ISTORIEI

„Întru realizarea eternei dorinþe a neamului nostru: Unirea Principatelor“ Documentele pe care le reproducem în continuare au fost elaborate de Adunãrile Elective ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti ºi de reprezentanþi ai acestora într-un rãstimp de trei zile, între 5 ºi 28 ianuarie 1859. Ele redau bucuria poporului român ºi a factorilor sãi de rãspundere la vestea dublei alegeri a lui Cuza. Printr-un efort de voinþã unanim, prin patriotism ºi înþelepciune politicã, cele douã Adunãri Elective, exprimînd dorinþa fierbinte de unire a românilor, au realizat în acele zile încã un pas important spre Unire – aspiraþie multisecularã a poporului nostru „de la Carpaþi pînã la Marea Neagrã” – cum se arãta într-unul din documentele care dau o apreciere clarã ºi precisã semnificaþiei evenimentelor petrecute atunci. În ziua de 25 ianuarie 1859, Nicolae Golescu – numit de Cuza ministru de Interne în guvernul de la Bucureºti – a lansat un apel cãtre locuitorii Þãrii Româneºti, în care demonstra legalitatea dublei alegeri, ,,lucru ce nu este nicicum poprit de Convenþie” ºi aprecia evenimentul ca pe ,,un pas înainte spre Unire”.

Documentele reproduse în cele ce urmeazã au fost extrase din lucrarea lui D.A. Sturdza: ,,Însemnãtatea Divanurilor ad-hoc din Iaºi ºi Bucureºti în istoria renaºterii României”, Bucureºti, 1912.

Adresa Adunãrii Elective a Valahiei cãtre domnitorul Alexandru Ioan I, din 25 ianuarie (6 februarie) 1859: Înãlþimei Sale Prinþului Alexandru Ioan I Cuza, domnul Moldovei ºi al Þãrii Româneºti.

Prea Înãlþate Doamne!

Adunarea Electivã a Principatului Þãrii Româneºti, deschizîndu-se la 22 ale curentei ºi, dupã verificarea mandatelor deputaþilor, constituindu-se ieri, la 24 ale aceleiaºi luni, în deplinã legalitate, s-a privit datoare a începe lucrãrile sale de la alegerea domnului, care este întîia operaþie ce i se prescrise de Convenþie. Aflîndu-se, dar, ieri în numãr de ºasezeci ºi patru deputaþi din ºaptezeci ºi ºapte, adicã peste 3 pãrþi cerute de lege, a procedat la alegere, ºi numele Înãlþimei Voastre a ieºit din urnã cu unanimitatea tuturor voturilor, în aclamaþiile entuziaste ale Camerei, ale numerosului auditor ce asista în tribuna ce i se hotãrîse ºi ale poporului care cuprinsese Dealul ºi curtea Mitropoliei.

Acest vot, Prea Înãlþate Doamne, prin care toþi deputaþii au sacrificat pe altarul patriei orice consideraþie de partidã, a reprodus acele frumoase suvenire ale strãbunilor noºtri, care, cu toate desbinãrile lor, ºtiau însã sã-ºi dea mîna cu inima curatã în timpuri critice ºi sã facã, deºi puþini la numãr, dar uniþi, acele izbînzi eroice ce au susþinut existenþa României.

Adunarea, avînd deplinã convicþie cã veþi face fericirea patriei, se socoteºte norocitã a aduce la cunoºtinþa Înãlþimei Voastre rezultatul votãrei sale ºi a Vã ruga cu respect sã binevoiþi, pînã la îndeplinirea tuturor formelor, a lua dispoziþii pentru cîrmuirea trebilor Principatului.

pe timpul lungii seanþe în curtea ºi împrejurul Sf. Mitropolii, lipsindu-se de hranã zile întregi, în aºteptarea realizãrii dorinþelor naþiei, strigau acum din toatã puterea energicã a sufletului lor: Sã trãiascã Cuza! Sã trãiascã domnul nostru! Se aruncau unii în braþele altora, fãrã deosebire de condiþie, ca (ºi) cum toþi, în general, ar fi scãpat de jugul cel mai apãsãtor: atît de mare era entuziasmul public.

Poeziile în onoarea domnului Cuza circulau din mînã în mînã; grupe de români, cu torþe aprinse ºi însoþite de muzicã, strãbãteau uliþele, executînd ariile naþionale cele mai vesele ºi neauzindu-se prin toate pãrþile decît fericita urare naþionalã: Sã trãiascã Cuza! Sã trãiascã Cuza! Ce fericire poate fi mai mare decît a unei naþii întregi? Ce strigare poate fi mai energicã decît aceea a unei naþii formînd un singur suflet? Ce drept legitim poate fi mai mult încuviinþat decît unei naþii a cãrei cerere este generalã? Cine ar putea avea cruzimea de a sfãrîma prosperul viitor, cerut de o naþie totdeauna blîndã ºi supusã?

Ziarul ,,ROMÂNUL”, 27 ianuarie 1859

Mesajul domnesc cãtre Adunarea Electivã a Moldovei, din 25 ianuarie (6 februarie) 1859, Iaºi: Domnilor deputaþi, Ieri, pe la 6 1/4 ore, Adunarea Electivã a Valahiei, întrunitã în seanþã, ne-a aclamat ºi ales, în unanimitate de 64 voturi, domn al þãrii Româneºti. Mãrimea unui asemenea act naþional ºi necesitatea de a liniºti grabnic agitarea spiritelor din Bucureºti ne-a îndemnat a rãspunde fãrã întîrziere la aºteptarea Camerei ºi a poporului din Þara Româneascã, încredinþaþi fiind cã acceptarea noastrã este conformã cu dorinþele unanime ale Camerei ºi ale întregii þãri a Moldovei. Totodatã, domnilor, gãsim de cuviinþã a vã aduce la cunoºtinþã mijlocirea fãcutã de noi cãtre Puterile Garante, pentru realizarea dorinþelor rostite de Divanurile ad-hoc la anul 1857, cît ºi de Adunarea Electivã a Moldovei, prin votul sãu din 5 Ghenarie [Ianuarie] 1850.

Dumnezeu sã binecuvînteze Principatele Unite!

(Subscris) Alexandru Ioan Din ordinul domnului, (Subscriºi) V. Sturdza, M. Kostaki, Gr. Balº, C. Rolla, C. Milicescu, V. Alecsandri

Apelul ministrului de Interne, Nicolae Golescu, cãtre locuitorii Þãrii Româneºti, din 25 ianuarie (6 februarie) 1859: Onor. Obºteasca Adunare Electivã, constituitã la 24 ale lui ianuarie curent, a ºi ales, prin toate formele legale prevãzute de Convenþie, cu unanimitatea voturilor, de domn stãpînitor al Þãrii Româneºti pe Înãlþimea Sa Alexandru Ioan I, domnul Moldovei. Aceastã alegere a fost aclamatã de naþiune ºi de oºtire. Onor. Obºteasca Adunare, comunicînd îndatã, prin depeºã telegraficã, votul ei Înãlþimii Sale, Mãria Sa a rãspuns cã primeºte cu mîndrie ºi recunoºtinþã a fi ºeful românilor de dincoace de Milcov, precum este ºi al fraþilor noºtri de dincolo de Milcov. Cu numirea dar a domnului stãpînitor, Cãimãcãmia, constituitã de mai înainte pentru executarea operaþiilor electorale, încetînd din funcþii, Mãria Sa Domnul a numit prezident al Consiliului Administrativ ºi ministru Secretar de Stat al Departamentului Justiþiei pe d-1 Ioan Al. Filipescu, iar pe subsemnatul ca ministru Secretar de Stat al Departamentului din Lãuntru, invitîndu-l totdeodatã a lua cîrma guvernului ºi a compune un minister provizoriu.

Acest înalt ordin îndepilnindu-se, Înãlþimea Sa a ºi întãrit pe: d-l Barbu Catargiu ca ministru al Finanþelor; d-1 general Barbu Vlãdoianu ca ºef al Miliþiei; d-l Ioan C. Cantacuzino ca ministru al Cultului ºi Instrucþiei Publice; d-l Grigore Filipescu ca ministru al Controlului ºi d-1 Dimitrie Brãtianu ca ministru din Afarã. Acesta este noul ordin de lucruri ce s-a aºezat în þara noastrã ºi asupra cãruia subscrisul se simte dator sã arunce o cãutãturã de ochiu, ca înþelegîndu-l sã putem pãºi cu toþii întru îndeplinirea datoriilor noastre cu înþelepciune ºi energie.

Românii dintr-aceste douã þãri declarase, prin organul generalelor lor Adunãri din anul 1857, cã întrunirea acestor douã Principate într-un singur stat, cu un ºef dintr-o familie domnitoare din Europa, este condiþia principalã ca sã putem merge cu pas sigur pe drumul regenerãrii ºi împuternicirii naþionale. Înaltele Puteri Garante nu gãsirã mijloc, în Conferinþele de la Paris, a acorda cererea noastrã în toatã întregimea; ele însã ne deschiserã drumul ca noi înºine sã

putem ajunge la þinta doritã. De aceea, deºi lasã o administraþie osebitã pentru fiecare principat, însã le înseamnã legi identice, le dete instituþii comune, ba chiar ºi de multe ori o acþie comunã.

Onor. Obºteasca Adunare Electivã de astãzi, alegînd de domn stãpînitor al Þãrii Româneºti pe Înãlþimea Sa Alexandru Ioan I, domnul Moldovei, a fãcut un pas înainte spre Unire, fãrã însã a cãlca nici litera, nici spiritul Convenþiei; cãci unirea se face numai în persoana ºefului statului, lucru ce nu este nicicum poprit de Convenþie, iar nu ºi în administraþia din lãuntru a þãrilor, ce rãmîne, conform Convenþiei, osebitã.

Aºadar, onor. Adunarea Electivã, dîndu-ne de ºef al statului pe alesul Modovei, a fãcut mai mult decît a ne da un domn: ea a consfinþit un principiu care este înrãdãcinat în inimile tuturor românilor, principiu care, în aplicarea sa, dezleagã una din cele mai mari greutãþi ce înfãþiºa Convenþia de la Paris, adicã o acþie comunã în amîndouã Principatele, executatã de doi ºefi. Mai putem adãuga cã cu aceastã alegere, am dat fraþilor noºtri din Moldova cea mai vie ºi cea mai mare dovadã de dragoste ºi încredere.

Astfel, cu alegerea Mãriei Sale Alexandru Ioan I nu numai am înfiinþat condiþia cea mai înseninãtoare pentru întãrirea politicã a þãrii, adunînd, în mod frãþesc, într-o singurã mînã, puterea acestor douã Principate, ci am întãrit ºi societatea noastrã, cãci, prin alegerea unanimã a Înãlþimii Sale, unindu-se toate clasele într-un acelaºi sentiment, întro aceeaºi idee, unitatea societãþii noastre, de acum înainte, este asiguratã pentru totdeauna, de vom ºti sã o preþuim îndestul ºi sã ne aducem aminte cã Unirea face Puterea, ºi cã slãbiciunea societãþii, în genere, este vãtãmãtoare ºi fatalã tuturor claselor ºi mai cu osebire celor avute.

Fiind dar învederat cã aceastã nouã situaþie este cea mai fireascã, cea mai legalã ºi totodatã cea mai fericitã ºi cea mai frumoasã ce putem aºtepta, sîntem încredinþaþi cã toþi fãrã deosebire, atît cetãþeni, cît ºi funcþionari, se vor pãtrunde de misia ºi de noile îndatoriri pe care le impune tuturor cetãþenilor în genere, ºi mai cu osebire acelora cãrora este încredinþatã aplicarea legilor. Onoarea, probitatea, patriotismul, activitatea, energia ºi blîndeþea trebuie sã prezide de acum înainte la toate actele noastre publice ºi particulare. Dar, fraþilor, cu cît o poziþie este mai înaltã, cu atît avantajele ei sînt mai mari, cu atît ºi datoriile trebuiesc îndeplinite cu mai multã cumpãtate ºi sfinþenie. Sã ne silim dar, sã ne punem toate puterile ca sã ne arãtãm demni de poziþia ce am dobîndit cu ajutorul Europei, care ne urmeazã astãzi cu o privire îngrijitã ºi plinã de amor, în toate actele noastre naþionale. Sã ne arãtãm cum sîntem din natura noastrã, iar nu cum tristele condiþii, ce ne apãsarã aºa de greu ºi într-un timp aºa de îndelungat, ne fãcuserã sa fim. Sã dovedim, prin sacrificiile noastre de toate zilele pentru binele comun, prin respectul nostru pentru legile noi, cã, într-adevãr, amorul patriei ne-a sanctificat ºt ne-a ridicat la o înãlþime unde interesele egoiste nu pot sã ne atingã.

Noi, mai cu osebire, care sîntem funcþionari publici, sã facem pe toþi cetãþenii sã creazã cã de astãzi înainte au o patrie liberã, unde legea este dreaptã ºi ocrotitoare.

Dumnezeu este cu noi, fraþilor; sã fim ºi noi cu credinþa la Dînsul, ºi România va fi tare ºi ferice.

Sã trãiascã Principatele Unite! Sã trãiascã Înãlþimea Sa Alexandru Ioan I, domnul Moldovei ºi al Þãrii Româneºti!

Ministru din Lãuntru (subscris) Nicolae Golescu (Sursa: ,,Magazin Istoric”, nr. din martie 1976)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 26 ianuarie 2018

Atitudini Polemici Dacã-i aºa, ce sã mai zic? Dau s-o pornesc tãcînd chitic, dar omul vede cã a fost un jaf, cã moºul m-a fãcut pilaf, aºa cã mã mãsoarã zîmbitor.

– Ce sã faci tu cu-n turboreactor? Am eu aici, din întîmplare, un Premiu V, de consolare. ªi uite, cît ai zice peºte, drept cãtre frigider pãºeºte, Dragii mei, cum sã vã explic, n-am jucat niciodatã la deschide – sînt în plin mister, ce-o fi cãtînd în frigider? – loz în plic. Mi se pãrea (cu o vorbã frumoasã) cã treaba ºi zice tare încîntat: – E fotbalistul nostru automat. asta-i totuºi neserioasã. Tu scoþi din pungã ºase lei... ºi-þi ªi ce sã vãd? Înalt de-o ºchioapã, de parc-ar fi intrat la dau în schimb tot ce nu vrei. Nu vãd de ce-ar fi o plãcere apã, e chiar un fotbalist în miniaturã (dacã te iei dupã s-aduni într-una frigidere, aspiratoare ºi maºini de aragaz, staturã), dar un cunoscãtor cum sînt pricepe lesne cîtã fãcînd astfel colecþii lipsite de orice haz. A, nu la fel aº zice de-aº cîºtiga capace sau arºice! Dar, dacã am un ghinion inteligenþã suplã are-n glezne. Pe-un sac cu bile, doape mai mare ºi-mi cade-o motoretã, salutare. O-nºfacã frate- ºi-alte cele, pun rãmãºag cã-l taie ºi pe Pele!

– ªi chiar e automat? meu, Tãnase, ºi nu-mi dã-n schimb nici poza lui Nãstase...

– Cu totul garantat, rãspunde funcþioVai, bietul om nu face doar ce vrea. narul ideal. Þi-l dau ºi cu proces-verbal.

Deunãzi s-a-ntîmplat aºa, sã dau în piaþã Atunci întinde-o minge cît o nucã, ºi pepeste o tarabã c-un bãtrînel cam trist, cã omuleþ îndatã îl apucã pasiunea unui joc de n-avea treabã. Cum m-a zãrit, s-a luminat la zile mari. Þîºnind din frigider ca un þînþar, faþã, de parc-ar fi sorbit un strop de viaþã. cu capul dã în minge, plonjeazã scurt, – Bãiete, zice, tare-mi eºti simpatic (ºi împinge ºi pune pe balon piciorul, c-un sinse-nclinã). Hai sã-þi dau o maºinã! gur gînd: – Regret, zic sobru, nu primesc Trabant.

– Meciul, pe cînd?

Dar moºu’ chicoteºte elegant ºi mi-o – Îþi spune dumnealui (ca funcþionar, e întoarce: tare circumspect).

– Nu m-ai înþeles. Eu vreau sã-þi dau un Iar fotbalistul replicã: Mercedes... Mã aflu-n plinã reorganizare ºi – Perfect. am cîºtiguri noi, suplimentare. ªtiinþa proMai prind manualul sã-l înhaþ („Cum greseazã din nimic ºi a fãcut minuni la loz în funcþioneazã fotbaliºtii automaþi“) ºi fug în plic. stradã, unde un vast popor aºteaptã sã-i aduc – Mã rog, cedez, eu sînt pentru ºtiinþã.

VLADIMIR COLIN un turboreactor.

Apoi, de bunã credinþã, scot banii ºi-mi (1921-1991) – Iertaþi-mã, rãcnesc, l-am încercat, aleg spontan un loz cu capsã, din borcan. acolo, în birou, ºi s-a stricat!

– Citeºte tare, spune moºul zîmbitor. ªi – Nu þi-e ruºine?, strigã însã trist mãruntul meu prieten eu citesc: fotbalist.

Sã minþi aºa e regretabil. Eu funcþionez – Ai cîºtigat un turboreactor.

– Ei vezi, mai spune moºul, ce progres! Ãsta-i mai bun ireproºabil. Îi fac un semn ºi o tulim de zor, lãsînd pe gurã-cascã sã ca orice Mercedes. Sã fie cu noroc ºi la mai mare... Te duci dumneata frumos în strada cutare ºi-þi iei cîºtigul de la plîngã dacã vor, ne pierdem pe-o strãduþã cu-asfalt de odinioarã, pe care chiar atunci se desfãºoarã repriza a doua magazie.

Ce s-o lungesc, aºa-i cînd e sã fie. Îi mulþumesc ºi dau dintre Ulii ºi Coloºi. Cam nepoliticoºi, intrãm în joc, eu Uliu, el Colos ºi, poc, trînteºte-un gol ºi încã unul (cînd s-o iau din loc, dar toatã piaþa strigã: – Ce noroc! Bãiatul pare bun, inteligent... O sã ne trage parcã trage tunul), apoi, lãsînd orice ruºine, dribleazã, trece peste mine, din nou marcheazã, iar ºi iar ia-ntr-un zbor de agrement!

– Staþi, oameni buni, le dau de ºtire. Pãi n-am semnat (ce soartã!) aºa încît, bieþi Ulii, ne tot uitãm la poartã ca ºtiþi voi cine. Simt cã mã împunge mîndria mea rãnitã de nici de primire. jucãtor.

– Eh, fleacuri, strigã lumea. Hai cu noi!

– Ajunge, rãcnesc. Înºelãciune! E automat. ªi uite-aºa pornim într-un ºuvoi, sînt luat pe braþe ºi ªi-n grup, toþi Ulii se reped – hei-rup! – iar, care mai de purtat – vedetã –, trecut din om în om ca o ºtafetã ºi-mpins care pocnindu-l pe-ndesate, ne rãcorim de-atîta nedreptate. într-un birou mic, unde zic: Zadarnic vor Coloºii sã-ºi scape campionul, cã eu dau – Am cîºtigat ºi eu la loz în plic... tonul, ºi-i trag într-una, dau ºi dau pînã ce-aud: – Felicitãri, aud. ªi ce anume?

– Sînt automat. Sînt au... au... Au! Dar chiar atunci, în cor, din stradã se scandeazã: Minunea tehnicii moderne greoi pe-asfalt mi se aºterne, – Un tur-bo-re-ac-tor!

Stupoare. Funcþionarul mã priveºte, îmi ia hîrtia ºi ºi fotbalistul automat sfîrºeºte dezarticulat, fãrã putinþã de tãgadã. Vai, oare cine sã prevadã cã un final de mucenic i citeºte, apoi constatã supãrat: se va trage dintr-un loz în plic! L-am ascultat cu multã – Cîºtigul ãsta nu-i omologat. uºurinþã pe moºneguþul de ºtiinþã care m-a luat cu Vãd cã se uitã cu reproº, aºa cã-i spun: – Era în piaþã-un moº. Sã fie oare cu putinþã?... Vorbea biniºorul, m-a dus cu turboreactorul, ca sã mai vãd cum omul cibernetic se descompune, cît era de-atletic. O fi, n-o despre progres, despre ºtiinþã...

– E un escroc, mi-o taie funcþionarul. ªi-a mãsluit ºi fi, ce sã mai zic? Adio moºi, adio loz în plic. lozu-n plic, tîlharul.

VLADIMIR COLIN

ANTOLOGIA UMORULUI

POVESTEA UNUI LOZ ÎN PLIC

Cîntec de frig

Iubito-i tare frig afarã, Vino în casã, lîngã foc, Rãmîi pînã se face primãvarã ªi se întoarce soarele la loc

Tu fã-mi un ceai de sunãtoare, De levãnþicã ºi de tei, Adunã-mã de prin ninsoare Fii hrana fluturilor mei

Sã ascultãm cum crivãþul rãpune Copacii goi, cu ochii îngheþaþi, ªi cum ne strigã uneori pe nume Toþi viscoliþii munþilor Carpaþi

ªi pîn la urmã or s-aparã Trãsurile de cai cereºti; Iubito-i tare frig afarã Da-n unele dintre caleºti

ªi ca-ntr-o magicã poveste Crãiesele zãpezii se aud Cum bat cu noaptea în ferestre, Adusã de la Polul Sud

E-atîta nesfîrºitã varã, Cã dacã n-aº ºti unde eºti, M-aº arunca precum o fiarã În ochii tãi nepãmînteºti ADI SFINTEª, 5 ianuarie 2018

Imbrohorul iubirii

De va veni la noapte imbrohorul, Sã ne arunce vãlul despãrþirii...

Vom alunga întru vecie corul De corbi ciopliþi, stegari ai împietririi!

ªi ne vom strînge nemurirea-n lacrimi Cu-n firebinte iarãºi sã mã vrei ªi-n braþe ne vom strînge patimi, Ce zãmislitu-ne-a idei din stei.

Iar de-o veni la noapte imbrohorul Ca sã ne ardã-n vãluri de mirese...

Sã laºi sã ne cuprindã dorul, Strigoi sã joace-n alte piese ªi sã rãmînem singuri, singuri... Înlãnþuiþi, acelaºi trup de gînduri!

FLORIN IORDACHE

CIOBURI DE GÎNDURI

Imposibila oprire Mã strigi, copile, din trecut, Cu-atîtea stinse, calde ºoapte, Ca-ntr-un suspin ce m-a durut ªi-n pat m-a rãsucit o noapte.

Mã strigi, cumva... sã te aºtept, Din mersul meu cãtre tîrziu, Dar cît aº fi de înþelept Sã te aºtept eu nu mai ºtiu.

Rãmîi, te rog, rãmîi aºa, Iar eu voi merge cãtre stele, Rãmîi te rog, Mãria Ta, În veci lumina vieþii mele. ªi de va fi în mit sã fiu Primit ºi eu cum se cuvine, Mã voi ruga ca-ntr-un tîrziu Sã mã întorc din nou la tine.

Dar sã nu plîngi, atît îþi cer, Nici sã nu-mi pui vreo întrebare; Cînd voi veni din greu mister Eu vin cu viaþa viitoare.

Iar dacã-n lume-þi este greu Ca într-o tragicã rãscruce Sã-þi aminteºti cã sus pe cruce Stã pentru tine Dumnezeu.

ILARION BOCA, 11 ianuarie 2018

Balsamuri spirituale (57) ,,Minunile lumii”, la Paris La Fontainebleau, am privit fascinatã uºile secrete ºi locul de refugiu al reginelor, unde se întîlneau cu amanþii lor. Sau frumosul Castel Blois, în care au fost asasinaþi regi ºi unde se þeseau intrigi spectaculoase, menite sã schimbe istoria Franþei.

Bunul-simþ mã îndemna sã privesc cu atenþie ,,minunile lumii”. Un spectacol unic: fîntînile cu jerbe de apã aruncate spre cer, lebede, ºerpi, fecioare, toate se înlãnþuiesc în dansul multicolor de ape, în beþia culorilor ºi a jocului cu soarele. Intrînd pe porþile aurite de la Versailles, am pãtruns în sanctuarul minunilor. Cu bucuria trunchiatã, de teama de a nu putea vizualiza totul, uitînd tributul greu plãtit regilor de cãtre popor, pentru ca ei – regii – sã aibã privilegii. Palatul a fost construit în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea ºi, din 6 mai 1682, Versailles-ul a devenit capitala regatului. În sala oglinzilor, sala armelor, sala de onoare, sala de marmurã, marile apartamente ale regelui ºi ale reginei, frumosul se revarsã în iluzii, într-un soi de vis, ºi simþi, inexplicabil, cã te-ai nãscut aici. Grãdinile de la Versailles sînt adevãrate muzee de sculpturi în aer diafan. E istorie, e fantezie, e feerie! În Paris, Catedrala Notre-Dame pãrea cã doarme în liniºte, credincioºii încã nu s-au trezit, iar zorii zilei se revãrsau cu dãrnicie peste dorinþele mele de frumos, unde, pe o scenã imensã, fiecare avea rolul sãu în salba de minuni înºirate de-a lungul Senei...

Cãutãri, tatonãri, întrebãri. E greu de gãsit un rãspuns. El intrã pe poarta speranþelor, rãtãcindu-se în labirintul gîndurilor.

Un ecou continuu, în inimi pulsînd aerul pur al imaginaþiei, cu el strãpungînd întunericul pentru a prinde un mãnunchi de raze. (va urma)

LILIANA TETELEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 26 ianuarie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Centenarul Ceauºescu: 26 ianuarie, „Ziua Datoriei faþã de Þarã” (urmare din pag. 1) Cît de imbecil sã fii tu, tînãr, încît sã nu realizezi manipularea, falsul - cã tot ceea ce þi se spune despre þara ta, despre istoria ta, este rãu, în timp ce strãinãtatea, Occidentul, este raiul la care trebuie sã visezi, raiul în care trebuie sã ajungi, nu conteazã cum, în ce hal de acceptare?... Deci o lege, oameni buni, o lege a onestitãþii faþã de noi ºi istoria nostrã: sã avem voie sã strigãm „Jos comunismul!” numai dupã ce vom face pentru þarã cel puþin tot atît cît a fãcut comunismul. Pînã atunci, însã, pedeapsa pentru aceastã scandare sã fie asprã, asprã!

Revin la Ceauºescu, fiindcã ideea de mai înainte este legatã de el ºi de faptele sale. La ora actualã existã o lege - sau chiar cîteva legi! care interzic elogierea celor condamnaþi pentru genocid, crime contra umanitãþii etc. În esenþã, o reglementare în acest sens pare corectã, dar în fapt ea a devenit o condamnare a memoriei lui Nicolae Ceauºescu, executat absurd, stupid, pentru genocid, dar ºi a unor figuri istorice pe care nici un tribunal nu le-a condamnat, ci „societatea” modernã, sub imperiul noilor „parteneriate” ºi principii „occidentale”.

Culmea este cã Nicolae Ceauºescu nu a urît Occidentul, nu l-a considerat un duºman; generaþia mea a învãþat din primele clase limbi occidentale (erau puþini cei care aveau rusa în programã) - de ce? Pentru cã vizionarul preºedinte dorea oameni cu mintea deschisã, cu care sã construiascã un alt tip de societate europeanã, o îmbinare de socialism european, construcþie multilateral dezvoltatã, dar cu acea tendinþã visãtoare cãtre un comunism profund umanist.

De unde a avut Nicolae Ceauºescu atîta minte? Merg pe drumul scurt, direct - a avut geniu! Geniul principialitãþii, al ºtiinþei ascultãrii, al respectului pentru valoarea altora, pentru muncã, pentru tradiþii... al unei dragoste neegalate pentru România pe care o visa - o þarã prosperã ºi independentã, ca o gospodãrie cu de toate, respectatã de tot satul.

Poate cã filonul acela þãrãnesc, profund impregnat în subconºtientul celui care avea sã transforme satul în localiate mic-industrialã, ei bine, acel spirit þãrãnesc avea sã-l domine; Ceauºescu era moral, ca un þãran bãtrîn, Doamne fereºte sã calce careva din anturaj pe becul imoralitãþii; Ceauºescu respecta tradiþiile ca un þãran, era tot atît de religios ca un þãran, adicã mai deloc pe la bisericã, dar þinea ºi petrecea de sãrbãtori; Ceauºescu era dornic sã iasã la sfat, sã fie primul, sã fie lãudat ºi sã se laude; Ceauºescu ura datoriile ºi nu-i plãcea sã ia de la vecini dacã putea sã facã el, în gospodãrie; Ceauºescu voia sã aibã acasã ºi unelte, ºi o ºurã de fierãrie, ºi un atelier, ºi hambar, ºi grajd... ºi cam aºa a gîndit ºi þara, România. Da, repet, omul care a fãcut ce gîndiserã ºi unii înaintaºi, cã România trebuie sã fie o þarã preponderent industrialã, nu agrarã, a rãmas, în sinea lui, cu o gîndire de gospodar de la þarã.

Geniul lui s-a vãzut în formidabila epopee diplomaticã a României sale, care ar merita scrisã nu ca istorie, aºa cum a fost, ci chiar ca o epopee - aºa cum a fost cu adevãrat! Opera diplomaticã a lui Ceauºescu ºi a României sale este, cred, inegalabilã, raportîndu-ne la istoria ultimei sute de ani, poate ºi mai mult, de la crearea naþiunilor post 1848; chiar sînt curios, dacã vreun istoric îmi poate aduce contra-

exemplu o altã poveste adevãratã a unei capodopere diplomatice de peste 25 de ani, a unei þãri mici, plecate dintr-o posturã de cvasisatelit al unui bloc politico-militar, care sã devinã un factor de pace ºi echilibru între mari puteri, dar ºi un mediator al unor pãrþi multã vreme ireconciliabile. Tot în epopee ar trebui inclus un capitol dedicat exemplului pe care l-a dat Ceauºescu unui continent întreg ce atunci se elibera, Africa; ºi poate cã nu a existat european mai iubit, mai stimat de mîndrii africani decît micuþul oltean, cel care nu se pleca în faþa nimãnui, oricît de mare ºi puternic era acela în lume! Ce mult i-a impresionat cu aceastã atitudine pe cei care atunci îºi cîºtigaserã independenþa dupã secole de colonie ºi robie - ºi ce avantaje a avut România de pe urma respectatului sãu conducãtor!

Dupã primii ani de dupã 1990, în care era periculos sã spui ceva de bine de Ceauºescu, mai mulþi intelectuali care l-au cunoscut au vorbit de grija cu care se purta faþã de oamenii cãrþii, de creaþia culturalã, în general. Desigur, numai un rãuvoitor sau un idiot nu vede, în întregul fond cultural rãmas de atunci, sprijinul substanþial de care s-a bucurat cultura în acea perioadã; da, exista o anume circumscriere faþã de obiectivele principale ale statului în domeniu - ºi anume ridicarea nivelului spiritual ºi crearea „omului de tip nou” - dar asta nu însemna proletcultism, dogmatizare.

Toþi marii oameni de culturã recunosc valoarea inegalabilã a studiilor din acea perioadã, a operelor din toate domeniile spiritualitãþii. De ce? Fiindcã acesta era modelul impus de la vîrf, de Nicolae Ceauºescu, cel care a cerut ca valoarea sã fie prima condiþie a promovãrii operei culturale.

Sigur, ar trebui sã amintesc de ºtiinþã, de formidabilele realizãri ale industriei, de oraºe clãdite, de nenumãratele, incredibil de multele construcþii sociale care au ridicat nivelul zonei rurale ºi mic urbane... De sistemul energetic, de transporturi, de flotã, de tractoare, automobile, camioane, autobuze, locomotive, toatã aparatura electrocasnicã imaginabilã... Sincer, mi-e greu sã continui... E prea mult, e prea mult necaz cã trebuie sã amintesc toate astea unora care le ºtiu la fel de bine ca mine, dar din nemernicie le uitã sau nu le recunosc, pe de altã parte, mi-e greu pentru cã trebuie sã-i spun unei generaþii care nu le-a cunoscut cã nu sînt poveºti, cã nu s-au fãcut într-o realitate virtualã pe calculator, ci au fost aievea, iar noi... noi le-am irosit! Iar acum, ca sã nu ne recunoaºtem marile greºeli, strigãm „jos comunismul”, dar de fapt noi, noi sîntem jos!

Sînt 100 de ani de cînd s-a nãscut Nicolae Ceauºescu, cel care, în nici 25 de ani, a creat o Românie Mare. Cît de micã a devenit acum, dupã mai bine de 25 de ani, þara din inima noastrã, de nu mai avem loc de recunoºtinþã faþã de singurul conducãtor care a trãit ºi a murit cu cel mai frumos gînd pentru þarã: „Trãiascã România liberã ºi independentã”!

Pe 26 ianuarie este Centenarul Nicolae Ceauºescu, este centenarul celui despre a cãrui viaþã se pot spune, simplu ºi cinstit, chiar propriile sale cuvinte: „Eu mi-am fãcut datoria!”.

Da, 26 ianuarie este Centenarul Românului care ºi-a fãcut datoria faþã de România - ºi 26 ianuarie ar trebui sã devinã „Ziua datoriei faþã de þarã”. Poate cîndva, cînd vom redeveni demni de þarã, de istoria sa adevãratã ºi de moºtenirea Marelui Conducãtor, Nicolae Ceauºescu!

Odã sãrãciei Majoritatea problemelor, dacã nu chiar toate, sînt generate de sãrãcie. Fie ea materialã sau, cel mai trist, spiritualã. În urmã cu 27 de ani, România nu era deloc sãracã, chiar dacã nu era nici perfectã. Fãrã a face apologia socialismului de tip dîmboviþean, care a fost la fel de originalã ºi de nocivã ca ºi acest capitalism neaoº românesc, construit pe furt ºi trãdare, pot susþine cã în 1989 România era foarte bogatã. Spiritual eram cu mult peste alte þãri, nivelul învãþãmîntului fiind cu mult peste ce vedem acum cã se întîmplã. La nivel material, am fost o þarã foarte, foarte bogatã, din moment ce am reuºit, noi ca stat, sã intrãm în istorie ca fiind prima þarã din lume, din istoria anticã, medievalã, modernã ºi contemporanã, care ºi-a achitat integral datoriile. Cu ceva sacrificii, este adevãrat, pe care, începînd cu 1981, le-am simþit din plin.

Comunismul prezentat în cãrþi nu a ajuns pe aceste meleaguri. ªi cred cã nici Capitalismul.

Mafia care a oferit România celor care au plãtit mai mult nu reprezintã deloc ce ni se spune. Toþi cei care s-au perindat pe la conducerea acestei þãri, cu ceva excepþii, au fãcut praf tot ce se putea ºi au lãsat loc liber altora sã îºi înfigã în piaþã aspiratoarele lor de bani, oferind la schimb promisiuni pentru proºti ºi bani mulþi pentru trãdãtori. Indiferent ce veþi spune, indiferent ce încã mai speraþi, adevãrul este unul singur: au trãdat, au furat, au distrus naþiunea românã. ªi încã o mai distrug, astfel încît, pînã nu e luat tot, nimeni nu va avea liniºte.

Sãrãcia, cum am spus, este la baza toturor nenorocirilor. Prostia, hoþia, ignoranþa, pasivitatea, sînt laturi ale acestei sãrãcii lucii în care naþiunea românã, dar nu numai ea, se afundã încet ºi sigur. Cu cît clãdirile sînt mai înalte, cu atît cei de la periferia societãþii, sãracii autentici, cu duhul ºi fãrã speranþã, se afundã mai adînc în dispreþ faþã de societate ºi tot ce înseamnã ea. Politicienii, fie cã sînt de dreapta, fie de stînga, fie cã e un Orban sau doar un Dragnea pripãºit prin Capitalã, sînt atît de proºti, fãrã viziune, cã nu înceteazã nici mãcar o secundã sã nu-i ajute pe cei nãpãstuiþi sã se afunde mai adînc în sãrãcie, fãrã sã realizeze cît de scump vor plãti aceste greºeli ei, ca indivizi, dar ºi noi, ca naþiune. Sãrãcia, aºa cum am ajuns sã o cunoaºtem, cea spiritualã, care porneºte de la cel mai de sus nivel al þãrii ºi coboarã pînã la cel mai ascuns cãtun, este direct proporþionalã cu numãrul de diplome emis de cãtre Ministerul Educaþiei, iar efectele nefaste pe care le genereazã le cunoaºtem deja ºi se vor accentua foarte curînd, cînd indivizi acoperiþi de acte, dar fãrã pic de inteligenþã, decid soarta celor care au permis ca acest lucru sã se întîmple, ca prostul sã fie pus pe un scaun mult prea mare pentru mintea lui micã.

Sãrãcia de care ne lovim în fiecare zi, nocivã pînã la cel mai înalt grad, nu este cea materialã, NU! Pe zi ce trece sîntem mai sãraci în curaj, sîntem mai sãraci în a lua decizia potrivitã pentru noi, ca naþiune. Sîntem mai sãraci în a vedea cã România a devenit un poligon de încercare a Serviciilor, a Corupþiei. Vedem cum ne ducem spre un drum din start închis ºi ºtim cã nimic nu se mai poate face. Caracatiþa celor care s-au abonat la resursele acestei þãri este bine înfiptã în propriile interese, iar cei care vor sã demaºte au constatat cã nici mãcar nu mai au unde sã se plîngã. Nimic nu a rãmas neocupat, nimic nu a rãmas curat. Nimeni nu are curaj sã spunã, totul este al lor. În ultimul an au fost voci care au spus cã existã un Stat Paralel, care de fapt conduce România. Aºa ºi este!

Dar unde sã mergi sã te plîngi? Badea Cîrþan, acum multã vreme, a ajuns, probabil, la aceeaºi concluzie, în acele vremuri, ºi a plecat sã se plîngã la Viena. Noi unde sã mergem, cînd tocmai cei la care am merge sã ne spunem pãsul sînt exact cei care distrug acum acest neam? Unde sã depui o reclamaþie, cînd cel care o preia este tot un exponent al acestei încrengãturi de interese obscure, cînd putregaiul pleacã de peste hotare ºi se opreºte la cei mai obscuri birocraþi?

Sîntem o naþiune terminatã ca spirit, ºi e posibil curînd sã fim terminaþi ºi ca stat. Poate cã la alegerile din 2019, cele prezidenþiale, cel mai potrivit pentru funcþia de preºedinte, ca o recunoaºtere a faptului cã oricum el conduce, este un ambasador al unei þãri prietene (?!). Aºa am fi împãcaþi, furtul ºi bãtaia de joc vor continua, dar mãcar ºtim cã nu sîntem luaþi de proºti.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 26 ianuarie 2018

Viat , a cres , t i n ã Iarnã de poveste Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (31) Povestire minunatã despre acel preot care a venit din cealaltã viaþã ca sã se împace cu un diacon (3) Diaconul a intrat tremurînd. Dupã puþin însã a venit înapoi, la omul acela al lui Dumnezeu, ºi i-a spus cã nu l-a vãzut acolo pe preot.

- Du-te din nou ºi cautã în corul din dreapta, i-a spus atunci acel înger cu înfãþiºare de om.

S-a dus diaconul ºi s-a întors repede, zicînd: - Da! Cel pe care-1 caut e acolo. L-am vãzut limpede!

- Dacã ai vãzut bine cã este acolo, i-a spus atunci cuviosul, mergi ºi spune-i: „Hartularul Nichita stã afarã ºi te cheamã sã vii”.

Diaconul a fãcut cum i s-a poruncit. S-a dus la corul din dreapta, l-a luat pe preot ºi l-a adus afarã. ªi Nichita, cu voce liniºtitã, i-a spus: - Pãrinte, împacã-te cu fratele tãu, cãci moartea ta venitã pe neaºteptate a fost pricina pentru care ºi tu ºi el aþi rãmas neîndreptaþi în greºeala voastrã.

Au îngenuncheat amîndoi, fãcînd metanie unul altuia.

Apoi s-au îmbrãþiºat cu îmbrãþiºarea dragostei, dizolvînd astfel duºmãnia dintre ei. Apoi preotul s-a întors în bisericã ºi ºi-a reluat locul în corul din dreapta. Iar Nichita l-a luat pe diacon ºi au ieºit. A fãcut pentru ultima oarã metanie la uºile bisericii. ªi uºile s-au închis iarãºi prin putere divinã.

Au mers pentru puþin timp împreunã. Au stat într-un loc, ºi omul lui Dumnezeu i-a spus diaconului: - Frate, sã lucrezi neîntrerupt pentru mîntuirea ta ºi sã ai grijã de sufletul tãu. Du-te acum la pãrintele care te-a trimis la mine, cel neînsemnat, ºi spune-i: „Curãþia rugãciunilor tale ºi îndrãzneala pe care o ai la Dumnezeu au putut învia ºi pe cel mort, ca sã se împace cu fratele lui”. Spune-i cã eu nu am avut nici o contribuþie la asta.

Acestea le-a zis, ºi s-a fãcut nevãzut de ochii diaconului.

Acesta s-a aplecat ºi s-a închinat în locul pe care a cãlcat acel om minunat. Apoi, cutremurat, a plecat spre pãrinte, slãvindu-L pe Dumnezeu. Cãci Lui I se cuvine slava în veci. Amin.

Rãpirea unui copil în vãzduh În împãrãþia lui Theodosie cel Tînãr, pentru cã Dumnezeu, pe cãile pe care le cunoaºte, a vrut sã dovedeascã oamenilor înainte de înviere cã va exista ziua învierii, s-a întîmplat un cutremur înfricoºãtor. ªi de aceea, în vreme ce tot poporul, împreunã cu împãratul ºi cu patriarhul Proclu, cu toþi membrii Bisericii ºi cu tot oraºul fãceau

Carte de cãpãtîi (32) Dumnezeu a orînduit niºte legi pe care sã le respectãm pentru binele nostru. Dacã te pãstrezi curat trupeºte ºi sufleteºte înaintea cãsãtoriei religioase, pentru tine te pãstrezi în primul rînd. În faþa tuturor oamenilor vei fi mereu cu fruntea sus, nu vei avea niciodatã de îndurat reproºuri, nu vei face niciodatã comparaþii între parteneri, ci împreunã veþi ajunge sã vã bucuraþi de fiecare clipã petrecutã împreunã, cu inima curatã ºi deschisã, plinã de iubire, iar Duhul Sfînt coborît peste voi la Sfînta Tainã a Nunþii vã va ocroti toatã viaþa.

Priviþi în jurul vostru ºi observaþi oameni aflaþi la vîrsta maturitãþii care ar face orice pentru a avea un copil. Nimic nu poate egala rãsunetul unui rîset de copil într-o casã! Cei ce au copii pot confirma acest lucru ºi bine ar fi dacã ar povesti din bucuriile lor de pãrinþi ºi altora ºi nu necazurile ºi greutãþile! Toþi ne gîndim cã existenþa unui copil implicã din partea noastrã mai multã responsabilitate, mai mult altruism. În vremurile acestea egoismul primeazã ºi nu vedem în copii decît o povarã. Dacã am fãcut un copil spunem: „Este de ajuns!”, dar dacã, Doamne fereºte, îl pierdem, cu ce mai rãmînem? Golul acela cu ce mai poate fi umplut? Plus cã acel copil va fi un rãsfãþat ºi un zgîrcit, de multe ori incapabil de gesturi de caritate, un singuratic atît în copilãrie, cît ºi ca adult. Sã nu uitãm cã, totuºi, cele mai apropiate la necazuri ne sînt rudele! Ei sînt cei spre care deschidem ochii ºi primii pe care îi iubim. Glasul sîngelui este cel care dupã ani de despãrþire aduce unul lîngã altul fraþii, pãrinþii, copiii.

Dacã ajungem la maturitate fãrã a avea copii, trebuie sã ne trecem în revistã întreaga viaþã de mai înainte. Oare nu existã pe undeva o greºealã a noastrã care sã ne lipseascã acum de aceastã bucurie? Oare n-am fãcut vreun avort sau

litanii afarã, în Kabos, de teama cutremurului - deja atunci, prin uneltire diavoleascã, începuse sã se întindã erezia theopashiþilor, care adãugaserã în chip blasfemiator la trisaghion o expresie mincinoasã - un copil a fost deodatã rãpit ºi s-a ridicat în vãzduh.

Aºadar, pe cînd toþi strigau cu uimire ºi fricã timp îndelungat „Doamne, miluieºte!”, copilul a fost coborît iarãºi, aºezat parcã pe un nor. ªi cu voce puternicã a mãrturisit cum corurile arhanghelilor psalmodiazã trisaghionul în faþa lui Dumnezeu fãrã adãugire, zicînd adicã: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieºte-ne pe noi”. ªi imediat dupã aceste cuvinte, copilul ºi-a predat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, iar cutremurul a încetat.

Ce se întîmplã dupã despãrþirea sufletului de trup?

Umblînd odatã Sfîntul Macarie prin pustie, îngerul lui Dumnezeu l-a urmat ºi i-a zis: - Binecuvînteazã, sfinþite Pãrinte.

Avva a crezut cã poate o fi vreun ascet al pustiei ºi, întorcîndu-se spre el, i-a vorbit: - Dumnezeu sã te ierte, fiule.

Au mers aºadar împreunã o bucatã de vreme ºi vãzînd înfãþiºarea ºi chipul aceluia, Pãrintele a spus: - Mã uit la tine, fiule, ºi mã minunez. Cum de ai o înfãþiºare atît de mãreaþã ºi un chip atît de frumos? Cãci pînã acum n-am mai vãzut asemenea frumuseþe la vreun om. ªi mã gîndesc, nu cumva nu eºti om, ºi de aceea te leg cu jurãmînt sã-mi spui adevãrul.

Atunci îngerul i-a pus metanie Pãrintelui, spunînd: - Binecuvînteazã, Pãrinte. Eu, precum vezi, nu sînt om, ci înger, ºi am venit sã te învãþ taine pe care nu le ºtii ºi doreºti sã le afli. Intreabã-mã deci tot ce vrei ºi eu îþi voi rãspunde.

A bãtut ºi Pãrintele metanie îngerului ºi i-a zis: - Îþi mulþumesc, Doamne, cã mi-ai trimis cãlãuzã sã mã înveþe cele cîte nu ºtiu ºi tainele ascunse ºi negrãite pe care doresc sã le aflu. Îngerul a zis iarãºi: - Întreabã-mã, sfinþite Pãrinte. ªi Avva, la rîndul lui, a spus: - Spune-mi, îngere Sfînt, oamenii, dupã ce pleacã din lumea aceasta, în viaþa veºnicã se cunosc între ei? (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) am folosit vreo metodã spre a împiedica o sarcinã? De aceea e bine a ne spovedi cît mai repede ºi în timp ce facem tratamente medicale, sã-l rugãm pe Dumnezeu sã fie alãturi de noi ºi sã ne învredniceascã a primi în noi o nouã viaþã.

Trebuie sã luãm exemplul Sfintei Ana, mama Preacuratei Fecioare Maria, care, deºi bãtrînã, nu înceta a mai spera în mila cereascã ºi sã cerem asemenea ei: „Adonai Savaot, ºtii ocara nerodirii, deci singur sã-mi dezlegi durerea inimii mele ºi sã deschizi jgheaburile pîntecului ºi pe cea neroditoare sã o arãþi roditoare, ca pe cea nãscutã în dar sã o aducem Þie, binecuvîntînd, cîntînd ºi cu un gînd slãvind milostivirea Ta”. În ziua de luni vom þine post negru, vom aprinde lumînãri dimineaþa, la prînz, seara ºi la ora 12 noaptea, cînd se arde cîte un sfert din ele, ºi asta timp de 7 sãptãmîni.

Rugãciunile, precum ºi „Acatistul Sfinþilor Pãrinþi Ioachim ºi Ana” ºi „Acatistul Sfîntului Stelian - ocrotitorul copiilor”, trebuie sã fie nelipsite, pentru cã sfinþii sînt cei ce mijlocesc prin sfinþenia lor pentru noi ºi nevoile noastre, iar pentru o astfel de problemã cei mai indicaþi sînt pãrinþii Maicii noastre, care au ºtiut ce înseamnã dorul de a avea un copil.

Rugãciunile în posturi ajutã foarte mult, cãci atunci sînt sãrbãtori mari ºi în Cer ºi Dumnezeu împlineºte dorinþele credincioºilor.

Dacã în cele 7 sãptãmîni dorinþa ta nu s-a împlinit (alteori se împlineºte ºi mai devreme) înseamnã cã este ceva greu (pãcate multe) ºi atunci se face o pauzã de 3 sãptãmîni ºi numai dupã aceea reiei postul de 7 zile de luni, iar dorinþa îþi va fi îndeplinitã cu siguranþã, dacã cele ce ceri sînt spre folosul ºi binele tãu. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paloarea frunzelor de toamnã Ce ostenite dorm în tainã, Se-ascunde biniºor sã doarmã Sub plapuma nãmeþilor din iarnã... ªi toamna doarme sub zãpadã, Iar iarna parcã-i o baladã, Dintre troiene sã ne vadã Ca o bãtrînã serenadã...

Cãci iarna asta este de poveste Ce stã miratã, mutã ºi priveºte Cum ninge peste case haiduceºte ªi pe la hornuri ce frumos doineºte... ªi ninge peste uliþe pufos, Iar cerul nopþii este albicios De-atîta nea ce se prãvale în jos Peste tãrîmuri de poveste... ce frumos!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Iisus, plin de har ºi adevãr De la ieslea cea smeritã Pîn’ l-al Golgotei altar, Vieþuirea Ta slãvitã A fost un izvor de har.

Ca soarele-n strãlucire ªi ca luna-n noaptea grea, Astfel sfînta-Þi vieþuire, Scump Isuse, se vedea.

Neclintita-Þi ascultare, Pe-al Tãu drum nespus de greu, Mi-e model de comportare, De-a mã-ncrede-n Dumnezeu.

Iar cînd al meu pas de humã Umblã pe a Ta cãrare, Tu mã umpli de luminã ªi-mi dai binecuvîntare.

Mai ales în rãstignire Vãd, Isuse, mult mai clar Necuprinsa Ta iubire, Bogãþia Ta de har.

Tu mi-eºti pildã de umblare, Dar ºi sursã de putere, Cãci în orice-mprejurare Îmi dai har ºi mîngîiere.

(Autor anonim)

Pildã creºtinã Maxime despre prieteni * Nu trece prin viaþã fãrã sã-þi faci un nou prieten ºi luptã sã nu-i pierzi pe cei pe care îi ai. * Fii generos ºi nu nesocoti ce se cuvine prietenului tãu. * Apãrã-þi prietenul chiar cu preþul liniºtii tale. * Ajutã-þi prietenul necãjit ºi vei avea un frate la nevoie. * Sãracul este urît chiar ºi de prietenul sãu, dar bogatul are mulþi prieteni. * Pãstreazã taina prietenului tãu ºi ajutã-l sã iasã din impas, mergînd mereu pe drumul adevãrului. * Cine îºi face mulþi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care þine la tine mai mult decît un frate. * Nu întotdeauna prietenul prietenului tãu poate fi ºi pentru tine prieten. * Nu-þi fã un prieten, despãrþindu-l de vechiul sãu prieten. Vei rupe un fir din sufletul lui. * Prietenul pe care l-ai ajutat la nevoie îºi va aduce aminte, cu siguranþã, de tine, cînd va avea o nouã nevoie.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 26 ianuarie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC A fost restauratã una dintre cele mai mari ºi enigmatice hãrþi ale lumii Experþii au restaurat una dintre cele mai mari ºi misterioase hãrþi cunoscute ale lumii, plinã de creaturi mitice ºi imagini neobiºnuite. Harta trasatã manual acum 430 de ani de Urbano Monte, un cartograf din Secolul al XVI-lea, despre care nu se cunosc foarte multe lucruri, ar fi apãrut în anul 1587 în Milano, Italia.

Potrivit cercetãtorilor, aceasta prezintã lumea, dincolo de creaturile legendare, într-un detaliu cartografic greu de realizat pentru acele timpuri. Forma neobiºnuitã a

Elemente misterioase în picturile lui Leonardo da Vinci Leonardo da Vinci, considerat unul dintre cei mai mari ingineri ºi vizionari ai tuturor timpurilor, s-a nãscut într-o zi de 2 mai a anului 1519. Pictorul, sculptorul, arhitectul, muzicianul, inventatorul, anatomistul, geologul, cartograful ºi botanistul da Vinci era capabil sã scrie cu o mînã ºi sã deseneze cu cealaltã, în acelaºi timp. Era fascinat de corpul uman ºi de gãsirea acelui loc din trup în care s-ar gãsi sufletul. Nu a reuºit sã-i descopere locul, în schimb a reuºit sã ne transmitã prin picturile sale o poartã cãtre acesta.

Totuºi multe dintre operele sale nu au fost pe deplin descifrate ºi ascund unele mistere. Cei de la brightside.com, ne prezintã patru dintre misterele pe care cel mai important reprezentant al Renaºterii italiene ni le-a lãsat.

hãrþii, un cerc privit de sus, se datoreazã faptului cã producãtorul de hãrþi dorea sã dea o indicaþie formei Pãmîntului. „Monte a vrut sã arate întregul pãmînt cît mai aproape de o sferã tridimensionalã folosind o suprafaþã bidimensionalã. Antarctica este extrem de proeminentã pe harta Monte”, a explicat David Rumsey, actualul restaurator al hãrþii.

Harta lui Monte ne aminteºte de ce hãrþile istorice sînt atît de importante. Arta în desenarea ºi decorarea hãrþii întruchipeazã designul la cel mai înalt nivel, iar viziunea asupra lumii ne dã o resursã istoricã profundã. ªtiinþã, artã ºi istorie într-un singur document. Pînã în prezent, harta manuscrisului lui Monte a fost vãzutã ca o serie de 60 de coli individuale. Singura versiune asamblatã este imaginea pãmîntului observat de sus. Odatã asamblatã, întreaga hartã are peste 10 metri în diametru, devenind una dintre cele mai mari, dacã nu cea mai mare hartã a lumii fãcutã în Secolul al XVI-lea.

Gradul de detaliere ºi decorare este uimitor ºi întreaga producþie este cu siguranþã unicã în istoria reprezentãrii cartografice.

Monte a fãcut harta nu numai ca un instrument geografic, ci ºi pentru a arãta climatul, obiceiurile, legendele fiecãrei regiuni în parte. (cunoastelumea.ro) tradiþiei, sarea rãsturnatã înseamnã ceartã, necazuri. Se cunoaºte faptul cã în cadrul cinei Iisus le spune apostolilor faptul cã cineva de la aceastã masã îl va trãda.

„Portretul Isabellei d’Este” Acesta a fost descoperit recent, în anul 2013, în Elveþia ºi, potrivit cercetãrilor desfãºurate de experþi, îi aparþine lui Leonardo da Vinci. Acest lucru este indicat de un pigment ºi un primer identice cu cele folosite de artist, precum ºi de imaginea foarte detaliatã a femeii, care este similarã cu cea din pictura Mona Lisa, în special zîmbetul acesteia.

„Cina cea de tainã” Un detaliu interesant în acest tablou îl reprezintã solniþa de sare rãsturnatã, în dreptul lui Iuda. Potrivit

Misterul dispariþiei falerelor antice din argint aurit descoperite la Tvardiþa, în Republica Moldova (2) Mult timp, bijuteriile antice s-au pãstrat acasã la fostul director al muzeului, sau în seiful bãncii din localitate. „Din 2010 nu mai ºtiu nimic de ele ºi nici nu pot bãnui unde pot fi”, a menþionat istoricul. ªefii de la Ministerul Culturii i-au trimis primarului satului Tvardiþa, Ivan Jeleapov, o scrisoare prin care îi cer edilului socotealã, sã spunã unde sînt falerele. „Dacã nu va putea proba cã se aflã în sat ºi se eschiveazã sã ne dea un rãspuns, vom solicita Procuraturii ºi Poliþiei sã investigheze cazul. Va trebui sã ne dea toate datele despre aceste piese”, susþine viceministrul Gheorghe Posticã.

Atenþionarea vine dupã ce la urechile arheologilor din þarã a ajuns informaþia cã primarul cautã sã le vîndã pe piaþa neagrã ºi sã ia bani buni pe obiectele de patrimoniu. „Prima datã aud de aceste falere. De cinci ani sînt primar ºi nu am nici cea mai vagã idee unde ar

Sindromul piriform Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. DR. TAREK NAZER Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Sindromul piriform reprezintã o afecþiune neuromuscularã care determinã comprimarea nervului sciatic de cãtre muºchiul piriform. Muºchiul piriform are formã alungitã ºi este localizat între fese, lîngã partea de sus a articulaþiei ºoldului, fiind important pentru realizarea miºcãrilor care implicã partea inferioarã a corpului, contribuie la stabilizarea articulaþiei ºoldului, a rotirii coapselor ºi a trecerii greutãþii de pe un membru inferior pe celãlalt.

Sindromul piriform apare din cauza unor spasme musculare datorate posturii incorecte a corpului, ºezutului prelungit în fund, traumatismelor sacro-iliace ºi gluteale, rotaþiei exagerate a piciorului sau suprasolicitãrii fizice.

Principalele simptome sînt reprezentate de durerea intensã, imposibilitatea de a efectua anumite miºcãri în zona articulaþiei ºoldului din cauza disconfortului creat, dificultãþi la mers, senzaþie de amorþeli ºi furnicãturi la nivelul picioarelor.

Evaluarea pacientului este esentialã pentru un diagnostic precis, ºi trebuie sã includã un examen clinic complet, testarea reflexelor osteotendinoase, precum ºi eventualele discrepanþe ale lungimii piciorului.

Diagnosticul se bazeazã pe simptome ºi este confirmat printr-o serie de manevre clinice care provoacã întinderea piriformului ºi compresia nervului sciatic. Acesta poate fi completat de investigaþii imagistice, precum rezonanþã magneticã sau computer tomografia ºi în anumite cazuri ºi de electromiografie.

Tratament

„Salvator Mundi” Dacã veþi privi cu atenþia aceastã picturã, o sã observaþi faptul cã mîna Mîntuitorului Iisus este transparentã. Motivul pentru care aceasta a fost desenatã în acest fel nu se cunoaºte cu exactitate, cert este cã da Vinci a studiat legile opticii ºi cunoºtea faptul cã fundalul din spatele sferei de cristal nu poate sã aparã în acest fel. Fundalul trebuie sã fie mãrit ºi sã nu fie focalizat. Cu toate acestea, alege sã ne prezinte lucrurile întrun mod diferit.

Sfatul medicului

„Doamna cu herminã” Pictura a fost supusã unei noi tehnici de scanare ºi a surprins oamenii de ºtiinþã cu faptul cã nu a fost dintotdeauna o herminã reprezentatã în picturã. Cel puþin douã versiuni ale portretului au fost realizate pe aceeaºi pînzã înainte de a fi luat forma pe care o cunoaºtem acum. Prima versiune a fost fãrã herminã, iar cea de-a doua ilustra în totalitate un alt animal. De ce ar fi repictat da Vinci portretul pe aceeaºi pînzã este un alt mister la care nimeni nu are un rãspuns.

RADU UNGUREANU putea fi”, se apãrã Jeleapov. ªi asta chiar dacã în ajun, atunci cînd ziariºtii s-au prezentat drept potenþiali cumpãrãtori, edilul ne-a spus cã obiectele sînt „mîndria satului” ºi se aflã în muzeul localitãþii. De fapt, acestea sînt piese rarisime. În spaþiul fostei URSS existã circa zece obiecte asemãnãtoare. „Despre cele gãsite la Tvardiþa putem spune cã au aparþinut unui om de vazã.

Poate era un conducãtor, dar nu putem proba cã ar fi vorba de un militar, mai ales cã nu am gãsit nici o armã.

Avem multe enigme legate de aceste obiecte. Dacã sãpãturile ar fi fost fãcute în 1965, atunci cînd au fost gãsite, lucrurile ne-ar fi fost mai clare”, explicã Valeriu Bubulici, cercetãtor ºtiinþific.

Specialiºtii spun cã falerele ar trebui transferate întrun muzeu central, unde toate piesele sînt pãstrate în condiþii de siguranþã maximã. „Fiind piese unice, trebuie sã fie prezentate publicului larg. Sînt spectaculoase ºi meritã sã fie cercetate”, precizeazã Ion Tentiuc, ºeful Sectorului arheologie anticã de la Muzeul Naþional de Arheologie ºi Istorie din Chiºinãu. Singura persoanã acuzatã de procurori în cele din urmã a fost Gheorghe Cara, fostul ºef al cooperativei de producþie din Tvardiþa în acea perioadã. Declaraþiile martorilor indicã faptul cã Gheorghe Cara ºi-a însuºit falerele, transformîndu-le

Dacã durerea este cauzatã de poziþia în ºezut sau de anumite activitãþi, acestea se vor evita pe cît posibil; se urmãreºte ameliorarea simptomatologiei, menþinerea forþei ºi a rezistenþei musculare ºi reeducarea echilibrului. Se pot efectua aplicaþii locale de compresii calde ºi reci, se administreazã medicaþie antiinflamatorie ºi miorelaxantã. Se începe tratamentul cu masaj ºi exerciþii de streching. Se recomandã un program de kinetoterapie reprezentat de exerciþii fizice ºi elonganþii pentru a reduce compresia nervului sciatic. Se poate continua cu electroterapie pentru a reduce durerea ºi inflamaþia sau laserterapie, care acþioneazã asupra cauzei, îmbunãtãþind circulaþia ºi grãbind vindecarea. Masajul terapeutic relaxeazã ºi decontractureazã, prin stimularea þesuturilor, grãbind procesul de vindecare. www.consultatieortopedie.ro într-un bun propriu. Tot în instanþa de apel, arheologul Valeriu Bubulici, care a participat la întocmirea primului act de expertizã al falerelor încã prin 1989, a relatat cã în 2011 a fost contactat de o femeie pentru a face o evaluare a acestor piese de patrimoniu, în baza unor fotografii fãcute cel mai probabil dupã restaurarea lor.

Tot atunci specialiºtii din domeniu au bãnuit cã falerele au dispãrut pe piaþa neagrã. „În cadrul anchetei, specialiºtii au constatat cã piesele, care împreunã cîntãreau cam 400 de grame, valoreazã aproximativ 60.000 de euro”, explicã Ana Sarivan.

Investigaþia este realizatã în cadrul Proiectului „Shining a Light on Corruption in Moldova” desfãºurat de Centrul de Investigaþii Jurnalistice ºi Freedom House, cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Regatului Norvegiei. Pînã la rezolvarea cazului ne vom bucura doar de aceste imagini rãmase în care apar falerele din bogatul inventar funerar al unui posibil mormînt getic descoperit din întîmplare la Tvardiþa, în anul 1965.

Sfîrºit Conf.univ.dr. GEORGE V. GRIGORE

Pag. a 10-a – 26 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Turism feroviar prin þara Sovietelor Pentru cei care cautã satisfacþii în însemnãrile de cãlãtorie, în anul 2004, Editura ,,Curtea Veche” a pus în circulaþie volumul intitulat ,,Colindînd prin Rusia Sovieticã. Note ºi impresii de cãlãtorie, 1916-1918”.

Autorul acestei interesante cãrþi (un demn urmaº al spãtarului Nicolae Milescu) este scriitorul, ziaristul, traducãtorul ºi diplomatul Constantin Constante (1877-1964), aromân de-ai lui Gigi Becali, sau poate chiar vreo rubedenie. Poate de aceea evlaviosul om de afaceri a fãcut gestul lãudabil de a sponsoriza tipãrirea cãrþii.

De la bun început, trebuie fãcutã o remarcã: surprind în aceste notaþii stilul limpede ºi concis adoptat de autor, uºurinþa exprimãrii ºi claritatea ideilor.

Aspecte care explicã întrucîtva numãrul mare de cãrþi publicate, pentru care, bãnuim, editorii au manifestat întreaga disponibilitate. Ca sã te exprimi într-un asemenea limbaj simplu ºi direct, trebuie sã ai un talent incontestabil, sau poate sã fi trudit în sudori asupra manuscriselor.

Nãscut la Scopje (Macedonia), într-o familie de negustori, Constantin Constante ºi-a fãcut studiile universitare la Bucureºti. O vreme, a activat ca ziarist la diferite publicaþii (cum ar fi ,,Pensinsula Balcanicã” sau ,,Macedonia”), care militau pentru redeºteptarea sentimentului naþional al aromânilor din Macedonia.

Cunoscãtor al limbilor francezã, turcã, sîrbã ºi bulgarã, a lucrat în diplomaþie ca interpret. S-a cãsãtorit cu Julieta Rotop ºi a avut 3 fete: Elisabeta (profesoarã de francezã), Elena (pictoriþã, arestatã odatã cu lotul Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi deþinutã, ani în ºir, la Canal, Aiud ºi în alte închisori politice). Sã n-o uitãm nici pe Viorica (soþia matematicianului Grigore Moisil). În anul 1908, Constantin Constante a fost numit ºef al Serviciului Presei ºi al Interpreþilor de pe lîngã Direcþia Siguranþei Generale a Statului. În noiembrie 1916, cînd Capitala a fost ocupatã de trupele germane, Armata ºi Guvernul României s-au retras la Iaºi.

Urmîndu-ºi superiorii, ºi eroul nostru a luat drumul exilului în Moldova, împreunã cu familia. De acolo, sau refugiat cu toþii la Odessa, unde activa o întreagã colonie româneascã de elitã – parlamentari, magistraþi, ofiþeri superiori, oameni de afaceri. În afara cãrþii în discuþie, Constantin Constante nea mai lãsat ºi alte lucrãri referitoare la românii din sudul Dunãrii, cum ar fi: ,,Comerþul nostru cu Orientul”, ,,Amintiri din Macedonia”, ,,Haiducii Pindului” (roman) ºi ,,Românii din Valea Timocului”.

Revenind la însemnãrile sale de cãlãtorie, fãcute în perioada 1916-1918, reþinem cã ele se întind pe douã capitole. Primul capitol, intitulat ,,Noiembrie 1916”, este mai restrîns ºi cuprinde note succinte asupra momentului cînd România a intrat în rãzboi ºi familia Constante a luat calea exilului spre Moldova. Capitolul al doilea, ,,Cãlãtorie prin Rusia Sovieticã”, de fapt, jurnalul propriu-zis, este mai amplu ºi conþine notaþiile fãcute de-a lungul drumului prin Rusia, în perioada martie-iulie 1918.

1) Cum se ºtie, în august 1916, România a intrat în rãzboi de partea Antantei. În primele sãptãmîni am avut numai succese, ºi ungurii au fost goniþi din Transilvania. Dar au intrat în luptã nemþii, care, bine instruiþi ºi echipaþi, au ocupat România, cu excepþia Moldovei. Capitala era îngrozitã. Bogaþii mai ales au început exodul spre Iaºi. Se zvonise cã nemþii, turcii ºi bulgarii se dedau la crime, jafuri ºi violuri. Calvarul îndurat de bucureºteni, care vedeau în Moldova locul salvãrii lor, ºi-a gãsit în memorialist un martor fidel: ,,Nu plecau decît bogaþii, care îngropau avutul la moºie sau la vie, pe cînd sãracii, Talpa-Þãrii, rãmîneau pe loc în bordeiele lor sau pãzind avutul stãpînilor...”. ,,Cu legitimaþia în mînã, izbutim totuºi sã ne strecurãm pînã la peron (...) Ca sã ajungã la tren, mii de oameni, împinºi de la spate de alte mii de oameni, þipînd, blestemînd ºi înjurînd, se înghesuiesc gata sã se sfîºie unii pe alþii (...) Domneºte, peste tot, o babilonie de nedescris (...) În interiorul vagoanelor, unde se petrec scene de groazã, numeni nu se poate miºca (...) ªi cu toate acestea, cei rãmaºi pe peron îi invidiazã pe cei din tren...”. Tabloul spaimei, care

cuprinsese Capitala ºi îi silise pe bucureºtenii de toate felurile sã fugã din calea rãzboiului, cu orice mijloace, este cumplit. Folosind un automobil, ca sã ajungã la Iaºi, împreunã cu maiorul francez Carter, autorul însemnãrilor ajunge la Buftea: ,,Pe ªoseaua Ploieºtilor este o priveliºte uluitoare. Oamenii fug cu ce au la îndemînã: maºini, trãsuri, cãruþe, biciclete, cãrucioare de copii sau pe jos. Bolnavii se tîrãsc în cîrje sau în spinarea altora...”.

2) Întrucît oraºul Iaºi devenise supraaglomerat, familia Constante ia hotãrîrea sã se mute la Odessa, unde avea sã trãiascã în pace ºi belºug. Acolo, ca ºi în alte oraºe ruseºti, se înfiinþaserã adevãrate colonii româneºti în care îºi permiteau sã trãiascã doar cei cu bani. Dar, nu dupã mult timp, anarhia revoluþiei de la 1917, precum ºi ruperea relaþiilor diplomatice dintre România ºi bolºevicii lui Lenin au fãcut tot mai grea viaþa refugiaþilor. În atare situaþie, familia Constante avea sã pãrãseascã Odessa beneficiind de ajutorul unei divizii sîrbeºti aflatã în retragere. Planul românilor era ca, strãbãtînd Siberia, sã ajungã în Extremul Orient, la Vladivostok, de unde sã ia un vapor spre Marea Britanie sau chiar spre SUA. Dar atacurile armatei germane au silit trenul refugiaþilor sã se întoarcã ºi sã ajungã în nordul Rusiei, la Murmansk, pe malul Oceanului Îngheþat, unde ºi-au aflat scãparea cu un vapor spre Insula Britanicã. Trecînd prin mai multe aventuri, cãlãtorii români au ajuns în Franþa, unde au rãmas 2 ani, iar în 1920 au revenit la Bucureºti.

Dar sã nu anticipãm ºi sã ne întoarcem la Odessa, unde familia Constante se îmbarcã într-un tren ºi porneºte spre nord. Cãlãtorii civili ºi militari îºi omoarã timpul jucînd cãrþi. Alþii dorm sau flirteazã.

La 6 martie 1918, ajung la Nicolaev, în Ucraina. O primã constatare, legatã de tradiþiile ºi obiceiurile ruºilor: toatã lumea consumã semiciki, seminþe de floarea-soarelui, ºi peste tot se vãd numai coji. De-a lungul cãrþii vom mai întîlni ºi alte aspecte tradiþionale, precum ºi plãcerea autorului de a reþine numeroase cuvinte ºi expresii ruseºti. Mai departe, el dezvoltã o teorie despre psihologia þãranului rus, care oscileazã între pozitivã ºi negativã. De aceea, rusul e un asmestec de bunãtate ºi de rãutate, de milã ºi de cruzime, de politeþe (Daite, pajalusta = dã-mi, te rog) ºi de mitocãnie (Eto ne tvoe delo = asta nu e treaba ta). Sau, cum spunea Marchizul de Custine, rolul Rusiei este sã tãlmãceascã Asia pe limba europenilor. Un amestec de populaþii se descoperã în Gara Dolinskaia, militari ºi civili, negustori ºi speculanþi, care cumpãrã ieftin în sud ºi vînd scump în nord, unde a început foametea.

Comunismul promovat de Lenin îi prilejuieºte lui Constante o altã reflecþie: ,,Tot succesul Partidului Comunist se bazeazã pe douã cuvinte: zemlia i volia = pãmînt ºi libertate”. În oraºul Ekaterinoslav, o bandã de 1.500 de tîlhari, conduºi de o femeie, Marusia Nichiforova, îºi face de cap, ºi e nevoie de intervenþia armatei ca sã-i lichideze. ªi fiindcã veni vorba, în multe pãrþi din Rusia se dau lupte grele între gaidamaci (trupe ale armatei naþionale ucrainiene) ºi krasnovardeþi (Armata Roºie, înfiinþatã ºi condusã de Troþki).

O altã observaþie: cu timpul, sãlbatica stepã s-a transformat într-o þarã roditoare. S-au construit ºosele ºi cãi ferate, s-a lucrat pãmîntul. Bogãþia solului a dus la naºterea unor noi oraºe: Nicolaev, port pe Bug; Kershon, pe Nipru; Odessa, la Marea Neagrã.

Pe 7 martie, trenul opreºte la Harkov, motiv pentru încã o observaþie: în Rusia, ceaiul este o bãuturã indispensabilã, cu sau fãrã zahãr, mai ales iarna. Pentru aceastã ceremonie, în fiecare garã, în fiecare piaþã sau în orice intersecþie mai importantã gãseºti kipiatokurile, cazane uriaºe cu apã fierbinte. Tot specific locului este ºi ociared-ul (rîndul), adicã rãbdarea de a respecta ordinea sosirii, de a nu te bãga în faþã. Dupã douã zile, oprire la Tula. E impresionant exodul soldaþilor demobilizaþi, care zac prin gãri în aºteptarea trenurilor. Dar cînd trenurile sosesc, ei sar în picioare ºi îi distrug pe cei care le stau în cale. Se grãbesc spre casele lor, cãci Lenin le-a promis pãmînt. Drumul continuã spre est. Ce mare e Siberia, cu pãdurile ei imense,

CONSTANTIN CONSTANTE dar ºi cu gerurile cumplite! În imensitatea aceasta, bucuria întîlnirii cu un grup de ardeleni, prizonieri de rãzboi ai nemþilor. Iatã Fluviul Volga ºi marele Pod Alexandrovsk. Apar primele grupuri de chinezi.

Samara, 18 martie. Un popas mai lung într-un mare centru comercial, care leagã Rusia europeanã de Rusia asiaticã. De aceea se întîlnesc acolo toate rasele. (Mai puþin negri.) În Rusia se formaserã batalioane de români ardeleni, recrutaþi dintre prizonierii armatei austro-ungare, cãzuþi în mîna ruºilor, care sã vinã ºi sã lupte pentru eliberarea Transilvaniei. Altã observaþie: e de neconceput sã te afi în Rusia, patria galoºilor, ºi sã n-ai galoºi! (Aºa o fi ºi azi?) ªi încã una: dar Rusia mai este ºi patria orbilor. Însã, nici unul nu întinde mîna; toþi îºi cîºtigã pîinea cîntînd din gurã sau la vreun instrument. La Celiabinsk, familia Constante are parte de o surprizã: ziarul ,,România Mare”, editat la Kiev de un grup de ardeleni.

3 mai. Din pãcate, se dã alt ordin. Din cauza nemþilor, trenul se întoarce în Urali, ºi de acolo spre Europa. Ocolire prin Ekaterinenburg, de la rãsãrit spre miazã-noapte. Vãzînd ororile rãzboiului, memorialistul mai face o remarcã: ,,Minciunã, minciunã, minciunã!...

Moralã, adevãr, dreptate, civilizaþie?... Toate sînt minciuni prin care, de cînd e lumea, cei tari i-au þinut în robie pe cei slabi, cei rãi pe cei buni, deºtepþii pe proºti... Minciuna este zeitatea la care ne închinãm...”.

Un Paºte trist.

12 mai. Trenul a pornit spre Murmansk. Au ajuns la Marea Albã. Iarnã în toatã regula. Peninsula Cola, acoperitã de zãpadã. Finlanda nu este departe. În tren se iscã discuþii: cine sã urce primii pe vapor: civilii, sau militarii?

2 iunie. În sfîrºit, civilii sînt îmbarcaþi primii pe vaporul ,,Porto”, care îi duce prin Oceanul Îngheþat, care nu e deloc îngheþat, spre Marea Britanie. La babord, þãrmul Norvegiei, cu puzderia de fiorduri ºi de insule. C’est magnifique! Insula Ledingen: soarele rãsare fãrã sã fi apus.

27 iunie. Se vãd coastele Scoþiei. Debarcarea pe insula britanicã. Ce ciudat: în Portul Newcastle, nici un fel de activitate. Explicaþie: e ziua Derby-ului la cãlãrie, ºi britanicii îºi respectã tradiþiile.

27 iulie. Sosirea cu trenul la Londra. O ºedere mai lungã. Gazdele, foarte amabile. Belºug de alimente.

Cercetaºii dau tot ajutorul...

(Aici se sfîrºeºte textul gãsit de Lena Constante).

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 26 ianuarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (42) „Urletul ºi alte poeme“ Autor: Allen Ginsberg Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1956, Statele Unite Editura: City Lights Books Forma literarã: colecþie de poezii

Rezumat Volumul ,,Urletul ºi alte poeme” (,,Howl And Other Poems”) conþine 11 poeme care exploreazã ceea ce poetul William Carlos Williams numea „urletul înfrîngerii”.

Dedicat colegilor sãi scriitori Jack Kerouac, William Seward Burroughs ºi Neal Cassady, despre ale cãror opere, Ginsberg susþine: „Toate aceste cãrþi sînt publicate în Rai”, opera conþinea pãrerile pãtimaºe ale autorului despre numeroase tabuuri ale vremii. Referirile mascate, camuflate, simbolice din aceste rînduri pãreau sã þinã poemele destul de departe de anumite controverse, dar referirile evidente ºi directe la homosexualitate, sex oral sau anal, au fost cu uºurinþã identificate de cãtre cenzori drept obscene. Prezentarea consumului de droguri, de asemenea, abundã în versurile lui Ginsberg, la fel ºi fanteziile sale sexuale sau despre procesele de excreþie.

Cu toate cã poemul care dã ºi titlul volumului a fost cel mai sever criticat pentru imagistica sa obscenã ºi pentru limbaj, alte poeme din volum, de exemplu, sãrbãtoresc pierderea virginitãþii de cãtre Ginsberg („Transcription of Organ Music” - „Transcripþie de muzicã de orgã”), deziluziile sale faþã de America ºi declaraþia „Fumez marijuana de cîte ori am ocazia” („America”) sau alte referiri controversate. În esenþã, volumul în întregimea sa exploreazã ororile vieþii poetului, dupã cum mai adãuga William Carols Williams, în prefaþa sa la respectiva colecþie, „þineþi-vã cu grijã fustele, doamnelor, vom trece direct prin Iad”.

Istoricul cenzurii Volumul ,,Howl And Other Poems” a fost mai întîi tipãrit în Anglia, la Editura ,,Villers”, ºi apoi trimis spre America, la librãriile City Lights Bookstores, în vara anului 1956, fãrã nici un incident la vamã. Pe 5 martie 1957, o a douã ediþie a fost însã confiscatã la San

Francisco, de cãtre oficialii vamali, 520 de exemplare fiind astfel reþinute în port, motivul invocat fiind: „cuvintele ºi sensurile scrierii sînt obscene... Nu trebuie sã le vadã niºte copii”. Lawrence Ferlinghetti, patronul librãriei City Lights Bookstores, s-a gîndit sã contacteze Uniunea Americanã pentru Libertãþi Civile, apoi a trimis opera înapoi în Anglia pentru a fi tipãritã ºi a primit asigurãri din partea UALC cã va interveni, dacã vor fi probleme legale.

Astfel, cînd un procuror local a cerut permisiunea unui judecãtor federal sã distrugã cãrþile, UALC i-a anunþat pe colectorul vamal ºi pe procurorul respectiv cã se va interveni în apãrarea cãrþii. Astfel, procurorul a decis sã renunþe la caz. În ciuda deciziei favorabile a autoritãþilor vamale, mai multe exemplare au fost apoi confiscate de cãtre poliþia din San Francisco, care susþinea cã acestea sînt nepotrivite pentru copii, cu toate cã librãria City Lights Bookstore nici mãcar nu avea vreo secþiune de cãrþi pentru copii. Lui Ferlinghetti i-au fost luate datele ºi amprentele în San Francisco Hall of Justice, dupã ce a fost arestat de doi membri ai departamentului de poliþie juvenilã.

Astfel, s-a ajuns la un proces în care nouã experþi literari au fost chemaþi sã apere „importanþa socialã” a poemelor lui Ginsberg: Mark Schorer, Leo Lowenthal, Walter Van Tilburg Clark, Herbert Blau, Arthur Foff, Mark Linenthal, Kenneth Rexroth, Vincent McHugh ºi Luther Nichols. Experþii au descris opera ca fiind o „criticã socialã... o operã literarã care lanseazã neîncetat acuzaþii ideologice împotriva societãþii americane”.

Procurorul Ralph Macintosh a încercat în mod repetat sã îi oblige pe martori sã treacã poezia în prozã, citind cu voce tare pasaje din ,,Howl”, care conþineau ceea ce el etichetase drept cuvinte „murdare” ºi imagini sexuale.

Mai mult, i-a ademenit pe experþi, întrebîndu-i dacã termenii pe care el îi vedea drept obsceni ar fi putut fi schimbaþi sau evitaþi de cãtre autor, însã judecãtorul care prezida completul l-a oprit, spunînd: „Este evident cã un

Dezinformarea - de la Calul Troian la Internet (6) Motto: ,,Discreditaþi tot ceea ce merge bine în þarã! Implicaþi conducãtorii în acþiuni ilegale! Subminaþi-le reputaþia, supuneþi-i dispreþului! Rãspîndiþi discordia între cetãþeni! Întãrîtaþi-i pe tineri contra bãtrînilor! Ridiculizaþi tradiþiile!” (Sun Tzu - ,,Arta rãzboiului”)

Interpretarea Fãrã a fi negate, modificate, estompate sau camuflate, faptele se pot prezenta ºi comenta într-un mod favorabil sau nefavorabil. Logomachia, îndeosebi, permite sã se suscite emoþii pozitive sau negative, la alegere. Se poate pronunþa un rechizitoriu contra domnului Dupont, numindu-l brutã; se poate pronunþa o pledoarie pentru el, declarîndu-l impulsiv. Se poate spune ºi cã, în cazul de faþã, acþiunea lui a fost aproape justificatã, pentru cã doamna Dupont fãcuse o crizã de nervi, ºi aceea era singura cale de a o calma, iar domnul Dupont, cunoscut pentru firea lui blîndã, a trebuit sã-ºi asume neplãcuta sarcinã de a o lovi, fiind apoi chiar mai nefericit decît ea, dupã care ºi-au prezentat cu siguranþã scuzele unul altuia ºi s-au împãcat unul în braþele celuilalt: a fi cãsãtorit înseamnã a ºti sã-þi asumi responsabilitatea, oricît de dezagreabilã, pentru partenera de viaþã.

Interpretarea evenimentelor sub formã de comentarii este rolul care le revine editorialiºtilor din presa scrisã, vorbitã sau televizatã - iar aceºtia, desigur, se avîntã din tot sufletul sã prezinte în lumina propriilor lor idei tot ceea ce se întîmplã în lume. E omeneºte. Un editorialist poate fi

un dezinformator; cel mai adesea, este dezinformat dar, dupã ce a adoptat o poziþie asupra unei anumite conjuncturi, se va strãdui, în mod firesc, sã demonstreze cã a avut dreptate, sã nu dezvãluie decît incidentele care îi confirmã punctul de vedere ºi sã le comenteze în acest sens. Va ajunge cu uºurinþã la dezinformare, fãrã ca mãcar sã fi procedat cu rea-voinþã.

Generalizarea Unul dintre procedeele care permit sã se diminueze responsabilitatea domnului Dupont constã în a demonstra cã nu e singurul în acea situaþie, cã existã nenumãraþi bãrbaþi care îºi bat nevestele, cã în anumite civilizaþii acest lucru e considerat indispensabil, cã femeile puþin cam primitive pot chiar sã vadã în aceste rele tratamente o dovadã de dragoste. „Dacã nu mã bate, nu mã iubeºte”, spune un proverb rus.

Astfel se întîmplã, de exemplu, ca întrun rãzboi civil sã fie scuzate atrocitãþile unei pãrþi beligerante - „E regretabil, dar aºa s-a procedat dintotdeauna” (condamnîndu-le, evident, pe ale celeilalte pãrþi, care vor fi prezentate ca fiind ieºite din comun). Acelaºi lucru e valabil ºi pentru o invazie care se doreºte a fi scuzatã („Chiar ºi grecii...”, sau „Chiar ºi egiptenii...”) - cîtã vreme, în cazul unei invazii cãreia i se doreºte condamnarea, nu se va face referire nici la greci ºi nici la egipteni, ci numai la „drepturile omului” sau la „drepturile popoarelor de a-ºi hotãrî singure soarta”. (va urma) VLADIMIR VOLKOFF

alt autor ar fi putut folosi un alt cuvînt”, dar cã aceasta este în „sarcina autorului sã decidã”. În decizia sa, în legãturã cu ,,Howl and Other Poems”, judecãtorul a invocat decizia judecãtorului de la Curtea Supremã a Statelor Unite, William J. Brennan, care fusese emisã doar cu patru luni mai devreme în cazul Roth v. The United States (1957), afirmînd cã „numai în cazul în care cãrþii ca întreg îi lipseºte «importanþa socialã», ea poate fi etichetatã drept «obscen㻓. A mai adãugat cã deºi poemul conþinea „idei neortodoxe ºi controversate”, care erau exprimate ocazional prin cuvinte „vulgare ºi necioplite”, opera este însã protejatã de drepturile constituþionale de exprimare ºi publicare.

Horn a declarat: „Un autor trebuie sã fie aproape de realitate cînd îºi trateazã subiectele, ºi trebuie sã îi fie permis sã îºi exprime gîndurile în cuvintele proprii”.

Cu toate cã decizia judecãtorului Horn a fost favorabilã volumului ,,Howl and Other Poems” în 1957, acesta a rãmas totuºi controversat. În 1988, reþeaua de radio sponsorizatã de ascultãtori, Pacifica Radio Network, nu a permis o emisiune în care se recita poemul ,,Howl”, care urma sã fie parte dintr-o manifestare la nivel naþional împotriva cenzurii, intitulatã „Urechi deschise/minþi deschise”, în seara de 6 ianuarie 1988. Aceastã decizie a fost luatã dupã ce Departamentul de Justiþie lansase ameninþãri cu cîteva luni înainte, cu ocazia difuzãrii unei piese de teatru radiofonic despre homosexualitate. Decizia fusese de asemenea luatã pe baza hotãrîrii Comisiei Federale a Comunicaþiilor, din aprilie 1987, cum cã posturile de radio vor fi sancþionate pentru difuzarea unor „materiale care prezintã sau descriu, prin cuvinte în mod evident vulgare pentru standardele comunitãþii, activitãþi sau organe sexuale sau excretoare”. Ca reacþie la decizia postului Pacifica, autorul a comentat: „Guvernul a stabilit acum niºte reguli care au efectul de a intimida ºi speria mijloacele de exprimare... Este ultima zvîrcolire disperatã a neo-conservatorilor lui Reagan”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Sete de adevãr

Pornesc acum pe-un drum de þarã Ce-i plin de gloduri, ºi-nsetat Mã tot întreb: a cîta oarã? „De ce-am venit, de ce-am plecat?”

S-au adunat în undã anii, Mereu mai greu, mereu mai silnic, Cum pe la noi creºteau castanii Durerea noastrã creºtea zilnic.

Eram o lacrimã de ploaie Picatã pe un vechi castan Sau o fãrîmã dintr-o pîine, Sau doar o parte dintr-un ban.

Acum m-apropii de sfîrºit, Încet, încet s-a înserat ªi tot nu am gãsit rãspunsul: „De ce-am venit, de ce-am plecat?”

Nu mai þin minte începutul, Eram prea mic ºi-mi era foame ªi-n casã nu era luminã, „Cum o fi gustul de bomboane?”

Pelerin

Dealuri în amurg, Satul stã la cinã; Noaptea îºi întoarce firul Din sora luminã.

Turla mînãstirii Pururea de strajã; Noaptea-i liniºtitã – Heruvimi vegheazã.

Mirosul reavãn de þãrînã Îl simt în mine ca un dor ªi-n ciutura dintr-o fîntînã Se stinge setea tuturor.

GEORGE BÂRZÃNESCU Zvonuri de zãpezi Parfumînd eterul, Balauri de nori Întunecã cerul.

Cãlãtor creºtin, Dorind altã viaþã, Nesfîrºit e drumul Schimbãrii la Faþã.

ROMAN FORAI

Istoria Mexicului: olmeci, mayaºi, azteci În Mexicul Antic au rãsãrit ºi au dispãrut civilizaþii importante. Cele mai multe fãceau comerþ ºi interacþionau cu alte populaþii care locuiau în Marile Cîmpii de pe teritoriul Statelor Unite sau pe versanþii muntoºi din Peru. Fascinantã este istoria Mexicului colonizat sau cea modernã, în care s-a nãscut una dintre cele mai importante ºi mai dezvoltate naþiuni din lume. Istoria Mexicului este fascinantã prin culturã, culorile ºi moºtenirea ei.

Cei mai mulþi savanþi au cãzut de acord asupra faptului cã în urmã cu 30.000 de ani sau chiar 40.000 de ani, în perioada tîrzie a pleistocenului, oamenii au traversat Marea Bering, din nord-estul Asiei cãtre America de Nord. Rãspîndindu-se pe continent, unitãþile familiale au ocupat peºterile sau alte adãposturi, vînînd animalele mici pentru hranã. În epoca precolumbianã, înainte de cucerirea spaniolã, douã zone distincte compuneau teritoriul cunoscut astãzi sub denumirea de Mexic. Spre nordul regiunii Tampico ºi la graniþa cu Baja California, pînã în centrul Statelor Unite de astãzi, se gãseau imensele deºerturi fierbinþi, dar ºi cîmpiile întinse, denumite Gran Chichimeca. La mult timp dupã sosirea exploratorilor europeni, triburile nomade, de vînãtori-culegãtori, ºi-au dus traiul într-

un mediu foarte dur. În perioadele de foamete ºi secetã atacau satele de fermieri din sud, provocînd haos ºi distrugere.

La sud de Grand Chichimeca ºi pînã la nord de Honduras ºi El Salvador, se întindea zona culturalã ºi geograficã denumitã Mezoamerica. În perioada arhaicã (7.000-1.500 î.Hr.) multe triburi au abandonat stilul de viaþã nomad, stabilindu-se în sate ºi adoptînd viaþa sedentarã. În jurul anului 3.000 î.Hr., deºi consumau sezonier fructe ºi seminþe, triburile cultivau deja porumb, dovlecei, ardei iuþi, avocado ºi alte legume ºi fructe. În preajma anului 1.500 î.Hr. exista în regiune o societate simplã, de tip agrar.

Dovezi arheologice clare demonstreazã cã mezoamericanii timpurii au intrat în contact cu triburile din America de Sud. Cei care au venit din Ecuador ºi Peru au adus cu ei ºi soiuri noi ºi îmbunãtãþite de porumb, pe care l-au încruciºat cu propriile specii. Aceºti comercianþi ambulanþi au adus cu ei pe coasta de vest ºi vasele din lut ars, dar ºi metalurgia, care era practicatã doar în Purepecha (Tarascan) ºi de cãtre mixteci (Oaxaca). Chiar ºi limba tribului Purepecha – fapt neobiºnuit în America de Nord – are legãturi cu Quechua (limba din Peru).

În timpul erei preclasice timpurii – sau al perioadei formative (1.500 î.Hr. – 150 d.Hr.) – anumite societãþi au devenit suficient de mari ºi de diferenþiate în funcþie de clasele sociale pentru a construi clãdiri publice impresionante. Acest lucru presupunea un efort imens din partea muncitorilor, de vreme ce nu beneficiau încã de animale de povarã ºi de roatã. Printre cele mai vechi exemple de astfel de arhitecturã este un platou artificial masiv sau piramida timpurie, construitã în jurul anului 1.350 î.Hr. la San Lorenzo, în Veracruz.

Cultura-mamã, olmecii Piramida din San Lorenzo a fost construitã de cãtre olmeci, cea mai veche civilizaþie cunoscutã din America de Nord. Societatea olmecã era împãrþitã în clase, astfel: elita, care guverna, preoþii, care erau necultivatori, artizanii ºi plebea – adicã majoritatea. Cîmpiile tropicale fertile, inundate de ploi abundente, despãduririle fãcute în scopul practicãrii agriculturii, dar ºi numeroase rîuri, lagune ºi estuare din regiune ofereau un sistem de transport eficient.

Deºi au existat dovezi timpurii ale culturii olmece ºi pe coasta de sud a Pacificului, primele mari centre au fost construite de-a lungul golfului, în sudul provinciilor Veracruz ºi Tabasco.

San Lorenzo a fost primul oraº olmec cunoscut care a atins apogeul între 1.150 ºi 900 î.Hr. Ulterior, s-au dezvoltat ºi La Venta, Tres Zapotes ºi Laguna de los Cerros. La San Lorenzo s-au construit canale din bazalt care preluau apa rãmasã în urma ploilor pe lîngã piramide. Piatra era transportatã prin procedee de inginerie rãmase necunoscute. Tronuri, stele funerare, dar ºi alte opere artistice monumentale au fost create, inclusiv capete imense de piatrã, în onoarea unor conducãtori importanþi.

Alte forme de artã caracteristice olmecilor sînt mãºtile ºi statuetele. Multe dintre ele înfãþiºeazã divinitãþi, cum ar fi o creaturã pe jumãtate om, pe jumãtate jaguar, care ar fi putut reprezenta o legãtura între felina divinã ºi dinastia conducãtoare. Erau importate materiale preþioase precum jadul, dioritul, obsidianul, dar ºi produse agricole. Deºi a existat un schimb cultural între popoarele de pe coasta de vest ºi cele din munþi, principalele contribuþii intelectuale, artistice ºi politice provin de la olmeci.

Pe mãsurã ce cultura olmecã a devenit tot mai importantã, în Secolul al X-lea î.Hr., în Oaxaca ºi în vãile montane din centrul Mexicului, au apãrut ºi alte oraºe sau oraºestate. Aºezate strategic la confluenþa a trei vãi, în Oaxaca, Monte Alban a prosperat în jurul anului 500 î.Hr. La sud de Ciudad de Mexico, piramida rotundã ºi terasatã construitã în jur de 400 î.Hr. a fost una dintre cele mai vechi ºi neobiºnuite structuri din perioada preclasicã. Apar mai tîrziu asemãnãri între cultura olmecã ºi cea mayaºã precum reprezentãrile zeului ploii ºi folosirea calendarului Marea Numãrãtoare.

Savanþii împart meritele între cele douã civilizaþii.

Civilizatii clasice – mayaºii ºi aztecii Una dintre cele mai timpurii ºi mai fascinante civilizaþii din Mexic a fost cea a vechilor mayaºi, care au trãit în peninsula Yucatan, dar ºi în þinuturile muntoase ºi ºesurile din Chiapas ºi America Centralã. Maya constituie cea mai mare populaþie indigenã din Mexic, numãrînd 3 milioane de locuitori ºi trãind dupã vechile datini.

Cultura maya a început sã înfloreascã chiar înainte de epoca creºtinã. În oraºele sale trãiau matematicieni vestiþi, artiºti ºi arhitecþi. Fãrã sã aibã la dispoziþie nici unul din instrumentele lumii moderne, ei au dobîndit rezultate extrem de precise.

Aveau un sistem valoric de numere ºi utilizau diverse calendare, inclusiv calendarul solar de 365 de zile ºi cel al ritualului de 260 de zile. Cele douã calendare au fost reunite pentru a produce ciclul de 52 de ani, în care fiecare zi avea o semnificaþie profeticã. Doar olmecii ºi mayaºii foloseau Marea Numãrãtoare, un calendar non-ciclic, folosit pentru a înregistra evenimente istorice. Mayaºii foloseau ºi un sistem sofisticat de scriere, foneticã.

Palatele ºi templele din calcar ale mayaºilor erau decorate cu o tencuialã viu coloratã. Toate structurile erau folosite pentru a sãrbãtori naºterea, cãsãtoria, decesul, victoria în luptã ºi alte evenimente importante care implicau familia regalã. Mesaje hieroglifice, scene impresionante, stucaturi imense, stele decorative ºi multe altele împînzeau peisajul. În vreme ce majoritatea oraºelor din perioada preclasicã erau mai degrabã izolate ºi autonome, cele din civilizaþia mayaºã clasicã au fost caracterizate prin cãi de comunicare tot mai extinse. „Drumurile albe” – pînã la 4,5 m deasupra junglei, rãspîndeau o luminã albã în timpul nopþii, probabil pentru a ajuta mesagerii. Aceste drumuri pavate cu piatrã netedã, poate au deservit scopuri militare, religioase, dar ºi comerciale. Drumurile albe legau oraºele, dar erau ºi cãi de comunicare internã, legînd clãdirile importante din oraºe.

La început, mayaºii fãceau comerþ cu locuitorii din Teotihuacan, în centrul Mexicului. Teotihuacan

fãcea comerþ cu nordul ºi estul. Asemenea mayaºilor, locuitorii din Teotihuacan, erau matematicieni ºi astronomi. La sute de ani de la declinul acestui mare oraº, preoþii azteci fãceau pelerinaje la ruinele acestuia, pentru a se consulta cu zeii ºi a aduce acasã relicve. Conform unor legende aztece, zeii se adunaserã acolo pentru a face trecerea la epoca curentã, al Cincilea Soare, sacrificîndu-se pe ei înºiºi ºi creînd Soarele ºi Luna – Piramida Soarelui ºi a Lunii, care urmau sã piarã odatã cu lumea. Teotihuacan s-a transformat în ruine în jurul anului 600 d.Hr., cînd unele din cele mai importante clãdiri au fost arse sau distruse intenþionat. Tot atunci a început ºi declinul marilor oraºe mayaºe fãrã un motiv aparent, centrele ceremoniale fiind lãsate în paraginã, urmînd a fi folosite de alþii ca locuri de veneraþie sau cimitire.

Zeii, religia ºi mitologia toltecã Civilizaþia toltecã a dominat centrul Mexicului în perioada post-clasicã, din aproximativ 900 pînã în 1150 d.Hr. Totul s-a întîmplat din oraºul lor central, capitala Tollan (Tula). Aveau o viaþã religioasã foarte bogatã, iar apogeul civilizaþiei lor este marcat de rãspîndirea cultului lui Quetzalcoatl, ªarpele cu Pene. Societatea toltecã a fost dominatã de cultul rãzboinicilor ºi de practica sacrificiilor umane ca un mijloc de a obþine favoarea zeilor.

Civilizaþia toltecã ºi locul mitologiei Toltecii erau o culturã mesoamericanã majorã, care s-a ridicat spre a deveni cea mai importantã din zonã dupã cãderea Teotihuacanului în 750 d.Hr. Chiar ºi dupã cãderea Teotihuacanului, triburile chichimeca din centrul Mexicului ºi rãmãºiþele mãreþei civilizaþii au început sã se coalizeze în oraºul Tula. Acolo ei au dezvoltat o civilizaþie puternicã, ce se va extinde de la Atlantic pînã la Pacific printr-o reþea avansatã de comerþ, state vasale ºi rãzboi. Influenþa lor a ajuns pînã la peninsula Yucatan, unde descendenþii civilizaþiei mayaºe au imitat arta Tula ºi religia.

Toltecii erau o societate bazatã pe rãzboi ºi condusã de preoþi-regi. Pînã la 1150, civilizaþia lor a intrat în declin, iar Tula a fost distrusã ºi abandonatã. Tribul Mexica (Aztecii) ºi cultura aztecã i-a considerat pe mãreþii Tula cel mai înalt punct al civilizaþiei ºi pretindeau a fi descendenþii regilor tolteci.

Viaþa religioasã în Tula ºi incintele sacre Societatea toltecã era foarte militarizatã, iar religia juca un rol egal sau secundar în faþa armatei.

Astfel, societatea lor era foarte similarã cu cea aztecã. Totuºi, religia era extrem de importantã pentru tolteci. Regii ºi conducãtorii toltecilor adeseau serveau ca preoþi ai lui Tlaloc, ºtergînd linia din datoriile civile ºi cele religioase. Cele mai multe dintre clãdirile din centrul magnificului oraº Tula aveau funcþii religioase.

Religia ºi zeii erau importanþi pentru tolteci.

Mãreþul oraº Tula era dominat de incinte sacre, un complex de piramide, temple, terenuri de joc ºi alte

structuri axate în jurul unei pieþe imense centrale.

Piramida numitã „C” este cea mai mare din Tula. Aceasta nu a fost încã complet excavatã ºi a fost prãdatã de mai multe ori chiar înainte de sosirea spaniolilor. Ea împãrtãºeºte anumite caracteristici cu Piramida Lunii din Teotihuacan, inclusiv orientarea spre est. Era odatã acoperitã cu reliefe ca ºi Piramida B, dar cele mai multe au fost furate sau distruse. Dovezile existente încã ne indicã faptul cã aceastã piramidã ar fi putut fi închinatã marelui zeu Quetzalcoatl.

Piramida B, localizatã într-un unghi drept peste piaþã faþã de mãreaþa Piramida C, este casa celor patru mari statuete rãzboinice pentru care Tula este aºa de faimoasã. Patru pioni mai mici conþin reliefe sculptate ale zeilor ºi regilor tolteci. O sculpturã din templu se crede cã l-ar reprezenta pe însuºi Quetzalcoatl în aspectul sãu ca Tlahuizcalpantecuhtli, zeul rãzboinic al stelei dimineþii.

Unii arheologi chiar cred cã Piramida B era un sanctuar privat religios pentru dinastia conducãtoare.

Terenurile de joacã, cel puþin trei din ele care existau în Tula, erau strategic aºezate. Prima era aliniatã cu Piramida B pe cealaltã parte a pieþei, iar cea mai mare era pe partea vesticã a incintei sacre.

Jocul mesoamerican avea importanþã simbolicã ºi religioasã pentru tolteci ºi alte civilizaþii mesoamericane. Cei care pierdeau jocul cu pelota erau sacrificaþi zeilor.

Alte structuri religioase din incinta sacrã includ clãdiri cu importanþã ºi semnificaþie religioasã.

Douã aºa-zise „Palate Arse” se crede cã erau odatã locul în care trãia familia regalã. Acum se crede cã îndeplineau scopuri religioase mai importante. „Palatul lui Quetzalcoatl”, situat între cele douã piramide majore, era crezut a fi rezidenþial, însã acum se crede cã ar fi un fel de templu, posibil pentru familia regalã. Existã un mic altar în mijlocul pieþei centrale, ca ºi rãmãºiþele unui tzompantli – un raft al craniilor pentru victimele sacrificate.

Toltecii ºi sacrificiile umane Existã dovezi ample la Tula care aratã clar cã toltecii erau practicanþi dedicaþi ai sacrificiilor umane. Pe partea vesticã a marii pieþe, existã acel tzompantli, raft de cranii special destinat acestei îndeletniciri mortale. Acest spaþiu nu este departe de al doilea teren de joacã, iar asta nu este o coincidenþã. Craniile victimelor sacrificate erau aºezate aici pentru a fi arãtate. Este unul dintre cele mai timpurii tzompantli cunoscute, ºi probabil cel care va servi drept model pentru azteci. Înãuntrul Palatului Ars, trei statui Chac Mool (statuete identificate cu zeul Tlaloc, ploaia ºi tunetul) erau aºezate în vîrful altarului din centrul pieþei.

Existã descrieri la Tula de cîteva cuauhxicalli – vase uriaºe în formã de vulturã ce erau folosite pentru sacrificiile umane. Înregistrãrile istorice sînt de acord cu arheologii, surse de dupã cucerirea spaniolã repovestesc legende aztece ale toltecilor din Tula conform cãrora Ce Atl Topiltzín, legendarul întemeietor ºi fondator al oraºului Tula, ar fi fost forþat sã plece din cauzã cã adoratorii lui Tezcatlipoca doreau sã creascã numãrul de sacrificii umane.

Zeii toltecilor ºi mitologia toltecã – moºtenirea mitologiei aztecilor Civilizaþia toltecã anticã avea mulþi zei, ºeful lor suprem fiind Quetzalcoatl. Tezcatlipoca ºi Tlaloc erau ºi ele figuri de seamã în pantheonul toltec. Quetzalcoatl era însã cel mai important, iar reprezentãrile sale abundã în toatã Tula. În timpul apogeului civilizaþiei toltece, cultul lui Quetzalcoatl s-a rãspîndit în întreaga Mesoamerica.

A atins chiar ºi pãmînturile ancestrale ale mayaºilor, unde similaritãþi între Tula ºi Chichen Itza includeau mãreþul Templu al lui Kukulcan, cuvîntul mayaº pentru Quetzalcoatl. În siturile oraºelor toltece importante precum El Tajin ºi Xochicalco, existã temple importante închinate ªarpelui cu Pene. Se crede cã fondatorul mitic al civilizaþiei toltece – Ce Atl Topiltzín Quetzalcoatl – putea fi o persoanã realã care mai tîrziu a fost zeificatã.

Tlaloc este zeul ploii, adorat la Teotihuacan. Ca ºi succesori ai mãreþei culturi din Teotihuacan, nu este o surprizã cã toltecii l-au venerat pe Tlaloc. O statuie de rãzboinic îmbrãcat ca Tlaloc a fost descoperitã la Tula. Ea indicã probabil prezenþa unui cult rãzboinic închinat lui Tlaloc.

Tezcatlipoca, Oglinda Fumegîndã, era considerat un fel de frate al lui Quetzalcoatl. Existã anumite legende care au supravieþuit din cultura tolteca ce îi includ pe amîndoi. Existã o singurã reprezentare a lui Tezcatlipoca la Tula, pe una din coloanele din vîrful Piramidei B. Poate imaginile au fost furate sau distruse înainte.

Existã ºi alte descrieri ºi reprezentãri ale zeilor la Tula, incluzîndu-i pe Xochiquetzal ºi Centeotl, dar venerarea lor a fost mai puþin rãspînditã decît cea a lui Tlaloc, Quetzalcoatl ºi Tezcatlipoca.

Ehecatl: zeul ºarpe înaripat temut de azteci Situat în Valea Toluca din munþii centrali ai Mexicului, Calixtlahuaca este una din puþinele aºezãri urbane a cãrei arhitecturã ºi sculpturi în piatrã au rezistat pînã astãzi.

Cea mai mare parte a aºezãrii Calixtlahuaca ocupã pantele muntelui Cerro Tenismo, o relicvã a unui mic vulcan. Ruinele aztece de lîngã Toluca sînt împrãºtiate între fundul vãii ºi vîrful dealului.

Cea mai mare ºi cea mai cunoscutã structurã de aici este un templu circular. Aici, arheologii au descoperit sculpturi de piatrã ale zeului aztec Ehecatl. Ehecatl înseamnã „Vîntul din Nahuatl”, zeul vînturilor în cultura azteca.

Ehecatl: creatorul oamenilor ºi al cerurilor Zeitatea simboliza fertilitatea ºi suflul uman, asociat îndeaproape cu forþa vieþii. Aztecii credeau cã Ehecatl poate da viaþã planetei prin forþa vînturilor sale. Rolul sãu era important întrucît era cel care crease rasa umanã ºi cerurile.

O legendã spune cã Ehecatl a suflat peste focul de sacrificiu stimulînd ridicarea celui de-al cincilea soare ºi celei de-a cincea lumi. Acestea sînt soarele ºi luna lumii de astãzi, cea de-a cincea lume. Cu aceastã contribuþie, aztecii îl considerã pe Ehecatl ca un zeu creator. În legendele ºi miturile aztece, Ehecatl joacã un rol important. O legendã spune cã Ehecatl a introdus omenirii sexul. El s-a îndrãgostit de Mayahuel, o fecioarã pe care a adus-o din lumea subpãmînteanã.

Dragostea lor a fãcut copacii sã creascã.

Templul construit în onoarea lui Ehecatl era circular cu acoperiºuri conice. El simboliza peºterile din Lumea de Apoi. Potrivit unor interpretãri, cercul este nesfîrºit, reprezentînd puterile infinite ale lui Ehecatl.

CÃTÃLIN STÃNCULESCU

Pag. a 14-a – 26 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Gardieni de nãdejde ai sãnãtãþii (2) Oamenii – capitalul cel mai preþios al Spitalului Prof. Dr. Constantin Angelescu ªi astãzi avem medici de mare valoare, care se strãduiesc sã ducã mai departe renumele strãluciþilor înaintaºi.

Ne gîndim la excepþionalul neurochirurg Leon Dãnãilã, la celebrii medici Irinel Popescu, Ioan Lascãr ºi atîþia alþii care activeazã cu discreþie, dar cu mult folos în spitalele din Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi, Timiºoara ºi din alte oraºe ale þãrii. Din pãcate, actuala noastrã societate, forjatã la flacãra invidiei, egoismului, intoleranþei ºi rãzbunãrii, nu ºtie ºi nici nu vrea sã-ºi respecte marile valori, nu numai din domeniul sãnãtãþii, ci ºi din cele ale economiei, ºtiinþei, creaþiei artistice ºi literare, unele dintre spiritele luminate fiind tîrîte prin tribunale, de niºte indivizi obscuri. Nu este de mirare cã, în asemenea condiþii, dragostea de þarã se atrofiazã ºi, în unele cazuri, dispare, multe dintre personalitãþile de valoare cãutîndu-ºi liniºtea ºi ºansele pe alte meridiane pentru a-ºi transpune în fapt marile idei de progres. În asemenea împrejurãri, pe parcursul ultimului deceniu, peste 12.000 de medici ºi un mare numãr de cadre cu pregãtire medie au pãrãsit România, angajîndu-se în spitale din þãrile comunitare occidentale, unde primesc salarii de 3-4 ori mai mari decît în þara natalã. Liderii politici, guvernanþii, înalþii demnitari, care îºi cautã sãnãtatea prin clinici strãine, nici mãcar nu sesizeazã cã golul imens pe care-l lasã medicii care pãrãsesc þara constituie o imensã dramã pentru sistemul nostru sanitar. Mai grav este faptul cã ideea de a pãrãsi vatra natalã, pentru un timp sau pentru totdeauna, încolþeºte în inima multor tineri, chiar de pe bãncile liceului sau ale facultãþii. Dacã reprezentanþii generaþiei de la 1848, plecaþi sã studieze în universitãþi strãine, nu s-ar mai fi întors acasã, România ar fi rãmas o þarã înrobitã, dezbinatã ºi ignoratã, care nu se ºtie dacã ar mai fi dãinuit sub acest nume pe harta Europei. Atunci, dragostea de patrie, de neam ºi de strãbuni, precum ºi dorinþa de ridicare a þãrii în rîndul naþiunilor civiliziate ale lumii erau cu mult mai puternice decît egoismul ºi meschinele interese personale. Dar sã nu cãdem pradã întru totul pesimismului ºi disperãrii. Am întîlnit destui medici cãrora nu le sfîrîie cãlcîiele dupã Paris, Londra, Berlin ori New York. Nu ne

DNA a extins urmãrirea penalã faþã de Tel Drum Procurorii DNA au dispus extinderea urmãririi penale faþã de SC TEL DRUM SA. Anchetatorii spun cã societatea comercialã este suspectã de constituirea unui grup infracþional organizat, evaziune fiscalã în formã continuatã, complicitate la douã infracþiuni de abuz în serviciu.

Conform unui comunicat DNA, în ceea ce priveºte infracþiunea de constituire a unui grup infracþional organizat: se reþine cã persoana juridicã Tel Drum SA a fost implicatã în mod direct în activitatea grupului iniþiat în cursul anului 2001 de suspectul Liviu Nicolae Dragnea (la acea vreme preºedinte al CJ Teleorman), în sensul în care, în jurul societãþii Tel Drum SA, au fost construite schemele frauduloase de obþinere a fondurilor publice.

Concret, în interesul societãþii Tel Drum SA ºi în derularea obiectului sãu de activitate, au fost desfãºurate urmãtoarele acþiuni care intrã în scopul grupului infracþional organizat: – Privatizarea Tel Drum SA ºi transferarea acestei persoane juridice din proprietatea Consiliului Judeþean Teleorman în sfera de influenþã ºi control a suspectului Liviu Nicolae Dragnea, prin persoane interpuse.

– Înstrãinarea cãtre Tel Drum SA a unui utilaj (staþie de mixture asfaltice) care fusese achiziþionat de cãtre Consiliul Judeþean Teleorman.

– Acordarea cãtre Tel Drum SA, în perioada 20022005, a lucrãrilor de reabilitare ºi întreþinere a structurii rutiere aflate în administrarea CJ Teleorman, fãrã a exista o procedurã concurenþialã de atribuire, deºi societatea comercialã devenise persoanã juridicã cu capital privat.

– Asigurarea cîºtigãrii de cãtre Tel Drum SA a contractelor de lucrãri finanþate din fonduri publice, prin influenþa de care se bucurau membrii grupului infracþional organizat, prin furnizare de informaþii confidenþiale privind licitaþiile publice înainte de momentul publicãrii anunþurilor ºi prin inserarea condiþiilor restrictive în caietele de sarcini (utilajul pe care Consiliul Judeþean

îndoim cã aceºti conaþionali se aflã în primele rînduri ale salvatorilor României.

Nu cãutaþi marile valori ale medicinei noastre de astãzi doar pe bãncile Academiei Române, ori la catedrele universitare. Mulþi sînt printre noi. Îi întîlnim prin spitalele în care ne cãutãm sãnãtatea ºi, nu rareori, sîntem tentaþi sã credem cã am descoperit America la noi acasã. Internat cu puþin timp în urmã în Spitalul prof. dr. Constantin Angelescu, din Capitalã, aveam sã mã conving nemijlocit de acest adevãr. De la primii paºi mi-a atras atenþia... un pian. Deºi nimeni nu-i tulbura clapele, instrumentul acesta avea darul sã tempereze neliniºtea de care e cuprins fiecare bolnav care pãºeºte într-o unitate medicalã. În acele clipe, îmi reveneau în minte imaginile unor spitale din Praga, Varºovia, Berlin, Hamburg, Sankt-Petersburg, Moscova, Beijing, Shanghai ºi de prin alte þãri, spre care m-au purtat paºii de ziarist. Revedeam picturi ºi sculpturi ale unor somitãþi medicale, imense ghivece cu plante ornamentale, alcãtuind adevãrate sere. Aici, la capãtul culoarului din interiorul Spitalului dr. Angelescu, semnul distinctiv care m-a fãcut sã uit de seringã ºi de bisturiu a fost surîsul doamnei Mariana, asistenta-ºefã, un surîs mai miraculos decît un anestezic. Gestul acestei fiinþe, care ºi-a contopit o mare parte a vieþii cu spitalul, nu era unul anume pentru mine. În zilele urmãtoare aveam sã observ cã aºa îi întîmpina pe toþi bolnavii care intrau în spital. Formalitãþile de internare s-au desfãºurat destul de repede. În scurt timp, am ajuns în salonul nr.3, unde aveam sã salut alþi doi pacienþi mai ,,vechi”, aflaþi acolo de douã zile: generalul pensionar Ilie, din Bucureºti, rar la vorbã, pãrînd parcã a medita ºi în acele clipe spre cine ºtie ce strategie militarã, ºi Valeriu Filipoiu, un om matur, extrem de sociabil, predispus la dialog cu toþi din jur, dar îndeosebi cu cei rãmaºi în comuna Bozieni, din judeþul Buzãu, pe care-i apeleazã, de mai multe ori pe zi, cu telefonul mobil. Avem televizor în salon, ceea ce face sã resimþim ºi mai puþin lipsa atmosferei de acasã. La scurt timp dupã instalarea pe patul de spital, sînt invitat la cabinetul doamnei Ines Voiculescu, medic primar, care mã primeºte cu multã amabilitate. Cerceteazã cu minuþiozitate rezultatele unor analize mai vechi ºi diverse adnotaþii din fiºa medicalã, dupã care mã chestioneazã pentru a afla cît mai multe informaþii despre afecþiunile care m-au adus la spital. Întrebãrile la care trebuie sã rãspund mã fac sã cred cã sînt pe mîini bune. În zilele urmãtoare, dupã multiplele investigaþii la care fusesem supus, aveam sã constat cã nu mã înºelasem. Beneficiam de îngrijirea unui medic primar, în persoana cãruia se contopeau, ca într-o veritabilã sim-

biozã, profesionalismul înalt, experienþa îndelungatã, dar ºi intuiþia, factorul care, de multe ori, deschide porþi sigure spre stabilirea diagnosticului ºi a tratamentului. Eram sub îngrijirea unei doamne, în care termenul acesta se aflã pe treapta cea mai de sus, nu doar a profesiunii, ci ºi a spiritului umanitar. Dialogul la patul bolnavului, cu un asemenea medic, se dovedeºte adeseori un adevãrat tonifiant pentru cel aflat în suferinþã. Prin calitãþile profesionale, dar ºi cele umane, doamna dr. Voiculescu poate sã constituie prototipul medicului de care milioane de români au nevoie. Este un medic modest, discret ºi atent faþã de bolnavi, atribute care-i certificã pe deplin valoarea profesionalã ºi preþuirea de care se bucurã în rîndul pacienþilor. Pe la 7 dimineaþa, ne dã bineþe una din angajatele spitalului, care asigurã curãþenia.

Vorbãreaþã, dar mai ales preocupatã de munca ei, ne aduce informaþii despre vremea de afarã, pe care noi, în cãldura de varã din interior, nu o simþim deloc. Dupã 2-3 ore, revine pentru o nouã reprizã de curãþenie, ceea ce mã face sã înþeleg de ce culoarele, saloanele ºi cabinetele sclipesc. Rareori uºa salonului nostru rãmîne închisã mai mult de 15-20 de minute. La 7 ºi jumãtate, primim micul-dejun, la 12, prînzul, iar pe la 18 ºi 30 de minute, cina. Alimentaþia este mai mult decît acceptabilã, rãspunzînd, în acelaºi timp, indicaþiilor medicale (diabeticii, de pildã, au meniul lor).

Nu ºtiam lucrul acesta. Ca atare, înainte de a porni spre spital, mi-am încãrcat sacoºa cu diverse alimente: brînzã, caºcaval, unt, cîteva bucãþi de fripturã, biscuiþi, un borcan cu miere, banane ºi mere, pe care le-am depozitat în frigiderul din salon. Gestul acesta, de stupidã precauþie, îmi venise amintindu-mi de o discuþie dintre doi puºcãriaºi, consemnatã, într-un reportaj, de Geo Bogza, în alte timpuri, care încep sã se întoarcã: - Ce avem azi de mîncare, frati-miu? – îl întreabã unul pe celãlalt.

- Supã de castraveþi – i se rãspunde scurt.

- E bunã, frati-miu?

- E bunã, frati-miu, da e amarã al dracului.

Anii cînd puþini bolnavi duceau la gurã douã-trei linguri de supã chioarã au trecut. N-am auzit vreun bolnav din spital sã se plîngã de meniu. De cîteva ori pe sãptãmînã avem fripturã de pasãre. Punga mea a rãmas neatinsã în frigider. Îmbunãtãþirea alimentaþiei în spitale constituie, fãrã îndoialã, un semn bun în procesul, atît de anevoios, al reformei în sãnãtate. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Teleorman l-a înstrãinat cãtre Tel Drum SA era unul dintre criteriile de calificare în cazul lucrãrilor de reabilitare a drumurilor judeþene).

– Obþinerea, în mod preferential ºi fraudulos, de finanþãri din bugetul national, prin intermediul suspectului Liviu Dragnea Nicolae ºi obþinerea în mod nelegal de fonduri din bugetul Uniunii Europene prin furnizarea de documente false ºi inexacte, bani care ulterior erau direcþionaþi cãtre Tel Drum SA. – Folosirea Tel Drum SA ca entitate care facilita transferul sumelor de bani cãtre alte societãþi comerciale controlate de suspecþi ºi cãtre suspecþi în mod direct. În ceea ce priveºte infracþiunea de complicitate la douã infracþiuni de abuz în serviciu cu obþinere de foloase necuvenite pentru sine sau altul: La proiectul de reabilitare a drumului judeþean DJ 701, societatea Tel Drum SA a fost desemnatã cîºtigãtoare a unei licitaþii publice, în condiþiile în care au fost inserate condiþii restrictive care dezavantajau firmele concurente. Astfel, a fost obþinut un folos necuvenit pentru Tel Drum SA în valoare de 25.600.927 lei, fiind creat un prejudiciu echivalent în dauna bugetului public (diferenþa dintre preþul ofertat de Tel Drum SA ºi preþul cel mai mic ofertat).

La proiectul de reabilitare a drumului judeþean DJ 506, printr-o schemã infracþionalã similarã, prin care, în plus, au fost falsificate ºi înlocuite date din documentaþia necesarã participãrii la licitaþie ºi a fost majorat artificial devizul, societatea Tel Drum SA a fost desemnatã cîºtigãtoare a unei licitaþiei publice, în condiþiile în care au fost inserate condiþii restrictive care dezavantajau firmele concurente.

Astfel, a fost obþinut un folos necuvenit pentru Tel Drum SA de 5.742.872,19 lei (diferenþa dintre devizul real prevãzut în proiect ºi devizul modificat), fiind creat un prejudiciu echivalent în dauna bugetului public. În legãturã cu ambele proiecte de reabilitare a drumurilor, nu ar fi fost posibilã comiterea infracþiunilor fãrã aportul persoanelor care scriptic erau reprezentanþi ai societãþii comerciale Tel Drum SA, suspecþii Neda Florea ºi Pitiº Petre.

Sãvîrºirea infracþiunilor de complicitate la douã infracþiuni de abuz în serviciu ar fi fost imposibilã fãrã folosirea persoanei juridice Tel Drum SA în calitate de participant la licitaþie; contractul (ºi inerent transferul sumelor) nu putea fi încheiat altfel decît prin angajarea Tel Drum SA ca parte contractantã, în derularea obiectului de activitate al acesteia, respectiv construcþia ºi reparaþia drumurilor. În ceea ce priveºte infracþiunea de evaziune fiscalã: În realizarea obiectului sãu de activitate, pentru a se sustrage de la plata obligaþiilor fiscale, folosind patru societãþi comerciale cu comportament de tip fantomã, persoana juridicã Tel Drum SA, prin reprezentant Petre Pitiº, în perioada 2010 – 2012, a simulat operaþiuni de achiziþie pe teritoriul naþional (purtãtoare de TVA) în valoare totalã de 3.228.293 lei, pe care le-a înregistrat în documentele contabile. În acest mod, suspecta Tel Drum SA s-a sustras de la plata sumei de 774.790 lei reprezentînd taxã pe valoare adãugatã aferentã operaþiunilor comerciale. În aceeaºi perioadã, sumele aferente operaþiunilor evidenþiate cu societãþile cu comportament de tip fantomã au fost transferate din conturile bancare ale Tel Drum SA în conturile bancare ale societãþilor cu comportament de tip fantomã, fiind retrase în numerar la scurt timp dupã transfer ºi restituite (fãrã comisionul pentru intermediere) persoanelor care le-au virat iniþial. În cauzã s-a dispus instituirea mãsurilor asigurãtorii asupra tuturor bunurilor mobile ºi imobile ale suspectei SC TEL DRUM SA, precum ºi poprire asupra sumelor de bani existente sau care urmeazã a fi virate de terþi, cu orice titlu, în conturile bancare deþinute aceasta, pînã la concurenþa sumei de 32.118.589,51 lei (reprezentînd suma foloaselor necuvenite ºi suma cu care s-a sustras de la plata obligaþiilor fiscale cãtre stat).

Persoanei juridice Tel Drum SA, prin intermediul reprezentanþilor sãi legali, i s-au adus la cunoºtinþã calitatea procesualã ºi acuzaþiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedurã penalã, precum ºi conþinutul ordonanþei privind dispunerea mãsurilor asigurãtorii.

MAGDA COLGIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 26 ianuarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Fostul ºef al Fiscului: „O enormã hoþie“ Fostul ºef al ANAF, Gelu Stefan Diaconu, acuzã, într-o postare pe Facebook, cã o lege adoptatã de Parlament recent ºi promulgatã de preºedintele Klaus Iohannis ºterge „dintr-un condei datoriile ºmecherilor, baronilor locali ºi ale familiilor politrucilor cu afaceri în imobiliare”. Legea a fost iniþiatã de parlamentari PNL ºi susþinutã de actuala Putere. „Ziua, ca hoþii profesioniºti, Dragnea&co au ºters dintr-un condei datoriile ºmecherilor, baronilor locali ºi ale familiilor politrucilor cu afaceri în imobiliare! Ciudat ºi inexplicabil, preºedintele Iohannis a promulgat aceastã lege! Acum douã zile a fost promulgatã Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaþii fiscale. Dacã citiþi textul legii, sînteþi tentaþi sã credeþi cã ar repara vreo nedreptate fãcutã vreunei categorii nãpãstuitã de contribuabili. Nici vorbã de aºa ceva! Poate fi un adevãrat STUDIU DE CAZ despre cum PSD-ul legifereazã în România în beneficiul unui mãnunchi de ºmecheri, provocînd pagube de sute de milioane bugetului de stat! Aºadar legea amintitã anuleazã impozitul pe venit, contribuþiile sociale ºi accesoriile aferente calculate de fisc pînã la 1 iunie 2017 dezvoltatorilor imobiliari care au construit cvartaluri de blocuri de birouri ºi locuinþe în cele mai luxoase zone ale þãrii: Bucureºti, marile oraºe, Mamaia, Navodari etc.

Aceºti ºmecheri, pentru a evita plata taxelor cãtre stat, „au construit pe persoanã fizicã” plãtind impozite neglijabile în acelaºi cuantum prevãzut în Codul Fiscal pentru amãrîþii care au tranzacþii ocazionale (vînzãri case, apartamente, terenuri). Diferenþa de taxare între persoanele juridice (constructorii cinstiþi) ºi aceºti ºmecheri/persoane fizice este uriaºã. Doar cu titlu de exemplu: de la 16% impozit pe venit la valoarea tranzacþiei la 1% (sau2-3% pentru alte praguri valorice)! Cînd eram ºeful fiscului am iniþiat controale care au reîncadrat (perfect legal ºi echitabil fiscal) aceste tranzacþii imobiliare ca activitate economicã cu caracter de continuitate. Spre cinstea ANAF, aceste controale au continuat ºi dupã plecarea mea, identificînd sume de valori foarte mari. Cu aceastã lege, Dragnea cu hoþii lui ºterge totul dintr-un condei! Dar nu se opresc aici. La presiunea baronilor PSD din judeþele din cîmpie, anuleazã, în art. 3 al aceleaºi legi, TVA-ul datorat sºi accesoriile calculate pînã la 31 decembrie 2016, pentru depãºirea plafonului de înregistrare în scopuri de TVA opozabilã marilor proprietari de terenuri care ºi-au valorificat propria producþie. În schimb, cei care cumpãrã produse agricole ºi le prelucreazã/consumã, la depãºirea plafonului de TVA, au plãtit TVA, de 24-20-199% (în funcþie de perioadã). ªi uite aºa baronii lui Dragnea sînt scutiþi de facto. Inimaginabil! Vã mãrturisesc cã, în toþi anii deloc puþini în care am lucrat în struc-

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (81) Mi-a dat o palmã! ªi uite tot aºa stãteam în tensiune, cã îl mai îmbîrligau ºi prietenii lui, Emil Dulãu ºi Izet. Cînd intra Cezar în Perla, îl preluau ãºtia cu caterincã: - Unde umbli mã, i-ai luat frica la puºti?

- La ce puºti, bãi?

- La ãla de þi-a dat-o în barbã, de ai adormit pe loc.

- Da, mi-a dat-o?

- Pãi aºa vorbeºte tot oraºul, Cezare!

- Las, sã vezi ce-o sã vorbeascã dupã ce îl prind eu ºi îi scot ciumegãreala din cap!

- Ce sã-l prinzi, bãi, cã te cautã el pe tine!

- Cine, mã?

- Mutu. Te aºtepta de cîteva ore Dan Mutu cu un par aici, stãtea la masã ºi zicea cã-þi rupe parul pe spinare, cã s-a dus vremea ta ºi el e ciumegul oraºului acum.

Nu prea se prindea sãracul Talanu’ la glume, le înghiþea ºi fãcea spume: - Aºa a zis? Îl omor cînd pun eu laba pe el! Ãia tot puneau paie pe foc, îl ofticau cã vorbeºte lumea cã se ascunde el de mine ºi urla ca nebunu’: - A venit cu parul, hã?

- Da, mãi, a ieºit ºi pe trotuar sã te aºtepte!

- Ei las’ cã îi bag eu parul pe gît ºi i-l scot pe cur, în pizda mã-sii, pun eu laba pe el!

Deja turba sã mã batã, mai ales cã peste tot unde se ducea îl întrebau toþi, de parcã era chiaunit de bãtaie:

turile MFP, nu am mai vãzut un caz mai flagrant de legiferare cu dedicaþie ºi o pagubã aferentã atît de certã adusã bugetului de stat. În timp ce pe ºmecherii lor îi protejeazã, milioane de contribuabili oneºti sînt tîrîþi de Miºa ºi gasca lui pe la ghiºeele ANAF”, a scris Diaconu pe contul sãu de pe reþeaua socialã.

Ulterior, Gelu ªtefan Diaconu a explicat, dupã ce i s-a reproºat cã a fost pãrtinitor acuzînd PSD-ul chiar dacã iniþiatorii legii au fost parlamentari din PNL: „La capãtul firului iniþiatorilor stã de fapt ministrul Miºa, în luna iunie (momentul iniþierii) acesta fiind secretar de stat responsabil cu legislaþia în MFP; cu ºtirea ministrului, i se „serveºte” unui parlamentar PNL (fost vicepresedinte ANAF ºi, ulterior, director al direcþiei de legislaþie din MFP) textul acestui proiect de lege. Cã acest parlamentar era un amic din Constanþa al ministrului Miºa este doar o coincidenþã. Pe parcursul legislativ al proiectului, Miºa, ulterior devenit ministru, nu se opune blocãrii acestuia, locul sãu în „relaþia” cu parlamentul fiind luat de o apropiatã, noua secretarã de stat pe legislatie; Expunerea de motive a legii este o însãilare de tot rîsul invocînd „vinovãþia” ANAF, care nu ºi-ar fi exercitat „rolul activ”, precum ºi douã adrese ale unor administraþii fiscale de sector din Bucureºti; o adresa perfect fundamentatã a Curþii de Conturi este trecutã „en passant”, cu toate cã aceasta aratã foarte clar (de altfel þine de abc-ul administrãrii fiscale!) cã tranzacþiile imobiliare, cu caracter de continuitate/repetitive, în scopul realizãrii de venituri sînt impozitate ca fiind „venituri din activitãþi independente” ºi nu ca tranzacþii ocazionale din patrimoniul personal; cu toate acestea, guvernul ºi majoritatea parlamentarã covîrºitoare PSD achieseazã la hoþie ºi asigurã votarea legii, chiar dacã ar fi putut-o bloca cu usurinþã; pe tot parcursul legislativ „lobby-istii” beneficiari ai zecilor de milioane de euro îºi fac cu prisosinþã datoria.

Un exemplu clasic al hoþiei transpartinice!”.

IOANA RADU

prelungit în 2017 pentru „demararea lucrãrilor de consolidare ºi restaurare“ pe care urmeazã sã o facã CNI în decurs de 2 ani. Direcþia de Patrimoniu din cadrul Consiliului Judeþean Constanþa va consulta protocolul pentru a vedea cui aparþine totuºi responsabilitatea conservãrii Cazinoului. Instituþiei în cauzã i se va pune în vedere sã îºi intre în atribuþii. În acest moment, orice achiziþie publicã pentru reabilitarea Cazinoului a fost anulatã în instanþã (s-a întîmplat de trei ori în doi ani), ca urmare a contestaþiilor succesive la contestaþii, ce au împiedicat atribuirea contractului de proiectare ºi execuþie a lucrãrilor. Ca atare, Compania Naþionalã de Investiþii (CNI) trebuie sã reia, pentru a patra oarã, procedura de atribuire a contractului. Pentru aceasta trebuie refãcute studiile, expertizele ºi calculele privind starea din acest moment a clãdirii ce se degradeazã neîntrerupt, fiind neîngrijit, neprotejat ºi supus intemperiilor vremii. Toate aceste etape vor avea un cost mãrit pentru cã avariile au devenit inevitabil mai mari, mai multe. „Cazinoul nu mai are curent electric sã poatã fi încãlzit, reþeaua de conducte de apã a devenit inutilizabilã ºi aºa mai departe, astfel cã lucrãrile vor costa acum mai mult, de la 7 milioane euro cît erau estimate. Cui îi convine asta?“ - a atras atenþia arhitectul Radu Cornescu, de la Ordinul Arhitecþilor din România - filiala Dobrogea.

Final previzibil (1)

Soarta Cazinoului este neclarã, pentru cã proprietarul Primãria Constanþa ºi administratorul actual Compania Naþionalã de Investiþii se contrazic în privinþa responsabilitãþii privind conservarea edificiului. Conservarea ar fi singura soluþie pentru ca monumentul de patrimoniu naþional sã nu se degradeze iremediabil. Nãruirea va fi deznodãmîntul dacã monumentul de patrimoniu naþional, unul dintre cele mai frumoase edificii din România, nu va fi scos din încîlceala legislativã în care autoritãþile l-au bãgat. Cele douã instituþii au încheiat în 2014 un protocol

Cînd va fi organizatã, conform legii, o nouã licitaþie publicã pentru atribuirea lucrãrilor de reabilitare, aceasta va fi previzibil contestatã de perdanþi, conform reþetei de pînã acum. Soluþia? Modificarea legii achiziþiilor publice pentru cazul monumentelor istorice, care pot muri efectiv pînã la consolidarea lor. Pentru aceasta, însã, este nevoie de Legislativ ºi de Executiv care sã opereze modificãrile necesare - în sensul scurtãrii demersului, cu respectarea paºilor legali. Cum ambele puteri sînt în mîna partidului de guvernãmînt, nu existã vreo ºansã ca parlamentarii PSD de Constanþa sã iniþieze vreun astfel de proiect. În societatea civilã localã existã chiar temerea cã aceºti bani care ar trebui alocaþi Cazinoului nici nu sînt, de fapt, decît pe hîrtie - de aceea ºi autoritãþilor centrale, dar ºi locale, sã le convinã acest statut incert care le þin la stadiul de întocmit expertize ºi licitaþii la nesfîrºit, fãrã sã se ajungã la finalizarea unui proiect concret. Un parlamentar din opoziþie considerã cã dacã legea ar fi fost respectatã în amãnunt, restaurarea Cazinoului n-ar mai fi putut fi contestatã în instanþã, iar contestatarul n-ar mai fi avut cîºtig de cauzã. „Înseamnã cã nu s-a respectat legea, de fapt, din moment ce instanþa a dat dreptate contestatarului. Soluþia trebuia sã fie respectarea legii astfel încît sã nu se poatã cîºtiga în instanþã - nu modificarea legii ca sã le fie mai uºor cui sã atribuie lucrarea. (va urma) SÎNZIANA IONESCU

- Bãi, Cezare, te simþi bine, cã am auzit cã a dat puºtiul ãla în tine de ai cãzut în cruce, e adevãrat? Îi înjura pe toþi: - Vã fut muma în cur, care e treaba voastrã, cã vã bat pe toþi. Pun eu laba pe el...

De, nu prea îi convenea. Însã pînã la urmã am luat hotãrîrea cea mare. Într-una din zile m-am dus eu în Perla, pe la ora trei, c-am zis cã e cel mai nasol sã stai aºa pe goanã, nu-þi mai arde de nimic. Plus cã odatã ºi odatã tot m-ar fi prins, n- aveam cum sã-l evit la nesfîrºit. Aºa cã mi-am zis sã stau pînã apare ºi sã mã duc eu direct la el la masã, sã încerc sã-l iau cu încetul, poate îl mai îmbunez. Mi-am luat un coniac, mi-am mai luat unul sãmi fac curaj, ºi vine un tip la mine, cã eu eram în bãruleþ: - Bãi, Dãnuþe, ai grijã cã e Cezar în restaurant.

- Cu cine e mã?

- Doar cu bãrbatul lui Paula, cu cumnatã-su. Am mai dat o sutã de tãrie repede peste cap, mi se cam suise deja la mandolinã ºi m-am dus la ei la masã. El fiind prins în discuþie nu m-a observat. Cumnatã-su se uita direct în ochii mei ºi, dupã vreun minut juma’, a vãzut ºi el cã stau în picioare lîngã el ºi s-a repezit de-a pus mîna pe mine.

- Stai, Cezare, cã nu fug, am venit singur, stãteam lîngã masã.

- Da, aºa e, a venit el singur ºi aºtepta sã termini de vorbit!, a încercat sã îl convingã ºi cumnatã-su.

- Uite mã, futu-1 în gurã pe mã-sa, puºtiul ãsta a dat în mine!

- Mã, eºti nebun?

- Nu sînt, mãi cumnate! Uite, nenorocitul ãsta.

- Stai jos, lîngã mine.

Mi-a tras un scaun ºi pe urmã a strigat dupã chelner: - Nea Pinþoiule, adu-i un pahar ºi lui Dan. Se uita tot restaurantul sã vadã cînd mã ia la omor, cã ºtia toatã lumea beleaua.

- De ce ai venit, mã?

- Pãi tot mã uºchesc, tot mã cauþi, aºa cã am venit sã mã baþi sau sã vezi ce faci.

- Futu-þi gura mã-tii, bei un pahar cu mine ºi pe urmã ieºim afarã sã te bat, vãd eu cît îþi dau sã mã pomeneºti.

De-abia a intrat vinul ãla în mine ºi pe urmã mi-a fãcut semn sã ieºim afarã. Am ieºit ºi zice: - Bãi, Dãnuþe, de ce ai fost mãi jigodie cu mine, bãi nenorocitul dracului, mi-ai dat neveu, sã mã rîdã toþi fraierii.

- Pãi Cezare, m-ai scuipat ºi m-ai umilit de faþã cu toatã lumea, eram ºi supãrat dupã tata, ai vãzut cã plîngeam de ofticã, nu meritam asta, cã ºtii cã þin la þine.

Dacã îmi dãdeai o palmã sau un pumn tãceam, dar aºa nu am mai suportat nici eu.

- Bãi Mutule, nu am ce sã-þi fac, cã m-am jurat pe fiumeu cã tot te bat, chiar dacã mi-eºti drag.

- Pãi bate-mã, Cezare! ªi mi-a dat o palmã de mi-au sãrit ochii din cap. Dar doar atît, o singurã palmã. Dupã care m-a luat de gît ºi am intrat sã bem. A fost boier, nici nu mã aºteptam, ºtiindu-l cît de nebun este cu bãtaia ºi cît de rãzbunãtor. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Cum este batjocorit sistematic Cazinoul din Constanþa, ajuns pe lista celor mai periclitate monumente din Europa (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 26 ianuarie 2018

Ardealul, pãmînt românesc Noi scenarii ºi atacuri antiromâneºti!

Probabil, puþini au fost cei înclinaþi sã creadã, atunci cînd afirmam, cu luni în urmã, cã odatã cu începerea sãrbãtorilor Centenarului Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, Budapesta, UDMR, PCM, PPMT, CNS ºi autonomiºtii teritoriali vor declanºa un val de atacuri împotriva României ºi a românilor.

Totul a început odatã cu înfiinþarea, la Budapesta, a Organizaþiei „Trianon 100“, cu scopul de a lovi în sãrbãtorile Centenarului Unirii ºi naºterii României Mari. Neorevizioniºtii, iredentiºtii, autonomiºtii teritoriali, ºovinii, repede au pus la cale noi scenarii antiromâneºti, confirmînd tocmai susþinerile noastre de mai sus. În primele zile ale începerii sãrbãtorilor Centenarului Unirii ºi al fãuririi României Mari, de dupã 1 ianuarie 2018, liderii partidelor maghiare (UDMR, Partidul Civic Maghiar PCM ºi Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania PPMT), întruniþi, la Cluj-Napoca, au fiert mãrgeaua lor ºerpeascã în otrãvuri iredentiste ºi au cerut, cu obiºnuita deacum obrãznicie minoritarã, autonomie teritorialã, localã ºi culturalã pentru Þinutul Secuiesc. Autonomia acelui inexistent, aºa-zis Þinut Secuiesc, cu scopul, tãinuit, de a reînfiinþa Regiunea Autonomã Maghiarã, de tristã amintire pentru români, de prin 1952, cadoul lui Stalin, prin grija consilierilor sovietici, buni prieteni ai unor minoritari maghiari de pe atunci, cu pîinea ºi cuþitul în mînã. Ca ºi atunci, ei doresc azi, în Harghita, Covasna ºi Mureº, o altã Insulã a ªerpilor în inimã de Românie. Totul, zic ei, în numele „nedreptãþilor“ Trianonului! Care „nedreptãþi“? ªi n-au întîrziat ei sã-ºi dea în petic. Cum n-au întîrziat nici reacþiile dure ale Budapestei, „creierul“ de unde pornesc toate scenariile abracadabrante din ultima vreme. Dupã replica durã, dar atît de necesarã, a primului ministru al Guvernului României, care spunea, cã, dacã liderii autonomiºti ai minoritãþii maghiare, ºefii partidelor amintite, care cer autonomie teritorialã, vor mai arbora steagul secuiesc, cîrpa aceea, textila de doi bani, pe instituþiile Statului Român din cele douã judeþe, vor flutura ºi ei lîngã acel steag, a iritat, la culme, Budapesta! Ambasadorul României la Budapesta, Marius Lãzurcã, a fost chemat, de urgenþã, la Ministerul de Externe al Ungariei, pentru a protesta împotriva replicii premierului român, Mihai Tudose, la obrãznicia liderilor celor trei partide maghiare (UDMR, PCM, PPMT), care cer (itt ès mòst!), autonomia teritorialã a aºa-zisului Þinut Secuiesc, autonomie localã ºi culturalã. Ministerul de Externe al Ungariei considerã replica premierului român ca „inadmisibilã“!

Din pãcate, reacþia Ministerului de Externe al României a fost, ca de obicei, destul de palidã faþã de obrãznicia budapestanã, faþã de gravitatea gestului Ministrului de Externe ungar.

Ar fi fost cazul, mãcar în ceasul al doisprezecelea, ca domnul Meleºcanu sã-i aminteascã acelui coleg budapestan faptul cã timpul acela al Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, a trecut demult, cã sîntem deja în anul 2018. ªi, mai ales, domnul Meleºcanu ar fi trebuit sã-i citeze, integral, textul articolului 1 din Legea fundamentalã a þãrii, Constituþia, pentru þinere de minte: „România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil“. Cît se poate de clar! Sînt prevederi constituþionale de care trebuie sã þinã cont, atît românii, cît ºi minoritarii maghiari, ºi ei fiind cetãþeni ai acestei Românii, cu toate drepturile, conform standardelor europene, þarã pe care ei vor so destructureze, sã distrugã unitatea Statului Român. Aceºti autonomiºti teritoriali ar fi bine sã mai parcurgã ºi alineatul 5 al articolului 1 din Constituþie: „În România respectarea Constituþiei, a supremaþiei sale ºi a legilor, este obligatorie”.

La auzul replicii premierului Mihai Tudose, sar cu o gurã mare, cît o ºurã, ºi liderul struþo-cãmilei, Kelemen Hunor, ºi Iuda - Tökés László, mîhniþi la culme ºi interpretînd spusele premierului, pentru replica lui curajoasã în faþa obrãzniciei liderilor partidelor maghiare (UDMR, PCM, PPMT), care cer autonomie teritorialã, localã ºi culturalã. Kelemen Hunor pretinde chiar scuze! Zãu? Pentru ce? Tökés László are neobrãzarea sã cearã chiar demisia premierului Tudose! Cu ce drept cuteazã, tocmai el, sã cearã demisia unui premier român, el - europarlamentar pe listele FIDESZ, partid de guvernãmînt în Ungaria, el, cel care, în nesimþirea lui, îi cerea lui Viktor Orbán, premierul ungar, ca Ungaria sã ia sub protectoratul ei Transilvania?!

Numai cã lucrurile nu s-au oprit aici. Sã le mai ceri ãstora logicã simplã ºi necesarul bun-simþ ºi respect? În noaptea de 12 spre 13 ianuarie 2018, Ambasada României de la Budapesta a fost atacatã ºi profanatã de membrii „Miºcãrii celor 64 de Comitate“. Acolo, de unde pleacã atîtea scenarii antiromâneºti, au apãrut sloganuri iredentiste, neorevizioniste, ºovine, precum: „Aici vrem ambasada secuilor“; „Nu mai vrem aici Ambasada României!“. Grav. Cît se poate de grav!

Timp de opt ore, stema de pe Ambasada României din Budapesta, a fost acoperitã cu o zdreanþã, cu un steag al aºazisului Þinut Secuiesc!

Din pãcate, replica domnului Meleºcanu este, ca de fiecare datã, palidã, amintind doar cã va avea loc o discuþie cu ambasadorul Ungariei la Bucureºti, privind incidentul de la Ambasada României de la Budapesta. În acest sens, vor fi solicitate mãsuri de securitate sporite la sediul misiunii diplomatice române, care sã corespundã prevederilor Convenþiei de la Viena din 1961, privind relaþiile diplomatice, astfel încît activitatea ambasadei sã nu fie perturbatã în nici un fel. (…)

Ministerul Afacerilor Externe din România îºi manifestã preocuparea faþã de atitudinea provocatoare a Miºcãrii celor 64 de Comitate, cu scopul de a defãima simbolurile naþionale ale României. (…) MAE lanseazã un apel cãtre autoritãþile maghiare de a asigura inviolabilitatea ºi integritatea localurilor misiunii României ºi a personalului sãu“. Atît. Nici un fel de protest. Nu-i cam puþin?

De ce s-a permis sã se ajungã aici? Ce înseamnã asta? O profanare a simbolurilor româneºti pe Ambasada României din Budapesta! Atît România, cît ºi Ungaria sînt membre ale Uniunii Europene ºi ale NATO! Ce pãrere are domnul Meleºcanu? Unde se va ajunge, dacã lucrurile vor continua astfel? Prea multã laºitate, trãdare, prea multe concesii nepermise!

Cît, oare, se va mai pune, în astfel de cazuri, batista pe þambal? Îi avertizãm, din nou, pe cei care mereu vîrã bãþul, la hîrîialã, prin gard, aºa cum de atîtea ori am mai fãcut-o, atrãgîndu-le atenþia acestor nemernici sã coboare cu picioarele pe pãmînt, cã ºi rãbdarea româneascã are o limitã. Sã-ºi aminteascã ei cum s-au întîmplat, cum s-au sfîrºit provocãrile ºi scenariile lui Bela Khun, din anul 1919, cînd Armata Republicii Comuniste Ungare a Sfaturilor, în frunte cu Divizia Secuiascã, a atacat tînãra Românie Mare. Atunci, trupele generalilor Gheorghe Mãrdãrescu ºi Traian Moºoiu, au dat peste cap armata Ungariei, au ocupat, la 4 august, Budapesta, iar opinca româneascã ºi Tricolorul au fost înãlþate pe Parlamentul ungar. Dacã autonomiºtii teritoriali, neorevizioniºtii, iredentiºtii maghiari, duºmani ai României, astfel vor continua, cum, iatã, au început de un timp încoace, sigur se vor convinge de o realitate, de un adevãr. Chiar nu vãd ei cum se strînge lanþul? Pãcat!

LAZÃR LÃDARIU

România trebuie condusã de români adevãraþi

momentul ca aceºti indivizi sã fie traºi la rãspundere penalã.

Prin ceea ce au semnat la Cluj-Napoca, aceste cozi de topor ale Budapestei ºi Moscovei aratã clar încãlcarea CONSITUÞIEI ROMÂNIEI (a se vedea Art 1, 2, 3, 5 ºi 8 aliniatul 2).

Devine tot mai clar cã România trebuie condusã de români adevãraþi ºi patrioþi, iar pe tema aceasta nu mai avem ce negocia! Cum e posibil ca parlamentari ai României (plãtiþi din banul public!) sã aibã atitudini fãþiºe antiromâneºti? Este timpul ca AUTORITÃÞILE STATULUI sã acþioneze în conformitate cu legislaþia în vigoare, iar aceºti indivizi sã fie aduºi în faþa justiþiei imediat!

Sîntem în ANUL CENTENARULUI MARII UNIRI de la 1918, an ancestral pentru NAÞIUNEA ROMÂNÃ, ºi se cuvine sã nu permitem nimãnui sã întineze în nici un fel aceastã sãrbãtoare a tuturor românilor. Sã arãtãm acestor impertinenþi impostori ºi mai cu seamã duºmani ai þãrii cã noi, românii, sîntem oameni buni, deºtepþi, toleranþi, curajoºi ºi nobili, fapt care ne pune în valoare naþionalismul românesc ca pe ceva sfînt.

De aceea solicit ºi prin acest articol ca toþi factorii de rãspundere din România (civili ºi militari) sã stopeze imediat acþiunile iredentiste, ºovine ºi revizioniste ale acestor grupãri „teroriste“ ce slujesc alte interese decît cele ale României.

Cu patriotism,

Motto: „Explicaþia comportamentului nefiresc al ungurilor, care se ceartã cu toatã lumea din jurul lor, este aceasta: ei se poartã ca niºte indivizi care au venit tîrziu la masa comunitãþii Europene, în pragul secolului X, cînd toate locurile erau ocupate de alþii, aºa cã încearcã în premanenþã sã disloce“. (Corneliu Vadim Tudor) Sîntem, majoritatea locuitorilor din România , sideraþi ºi enervaþi de declaraþiile liderilor acelor aºa-zise „partide ungureºti“ din patria noastrã. Obrãznicia acestor indivizi vine din proasta înþelegere a toleranþei noastre (toleranþã apreciatã de Europa!) ca popor creºtin ºi nu barbar. Regretatul Tribun Corneliu Vadim Tudor scria în celebra sa carte „AFORISME“ (apãrutã la Editura Fundaþiei România Mare în 2002), urmãtoarele: „A bãga o grupare ºovinã ca UDMR-ul la guvernarea României echivaleazã cu promovarea lui Rîmaru ca director la o ºcoalã de fete“.

Aºa este! Iatã, liderii minoritãþii maghiare (unguri ºi secui) cer cu obrãznicie ºi cu tupeu fãrã seamãn tot felul de autonomii ºi mai ales AUTONOMIE TERITORIALÃ! Cred cã a sosit

Ing. GEORGE CURÞ, PRM Arad

APEL CÃTRE FRAÞII UNGURI DIN ARDEAL Deºi, din naþii diferite, sîntem fraþi, Acelaºi brîu de þarã ne-nconjoarã.

Acelaºi nume poartã-a noastrã Þarã ªi-acelaºi vînt de munte ne bate în Carpaþi Chiar de vorbim în douã limbi distincte, Limba ce-am supt-o, prima, de la mamã, Noi ne-nþelegem, sufletul ne cheamã Sã nu dãm în pãcate ºi-n instincte Trãim de veacuri pe aceastã vatrã, Deºi, nu toþi trecut-am prin furtunã, Dar am rãmas cu zestrea împreunã, Cãlcînd acest pãmînt ºi-aceeaºi piatrã Izvoarele, aceleaºi, dau apã pentru toþi, Necenzurînd îmbrãcãmintea, graiul, Cum am putut, ne-am dus de veacuri traiul, Români, maghiari, secui – sîntem compatrioþi; Chiar dacã, separat, ne-am închinat la sfinþi, Biserica ne-a-mpodobit a noastrã fiinþã, ªi-un Dumnezeu în cer, ºi o credinþã Ne-au luminat cãrarea spre veºnicii pãrinþi Drumul n-a fost uºor, ci cu zigzaguri Udate-n lacrimi, ºi cu suferinþe, ªi, din trecut, neºtersele credinþe Ne-au întãrit puterea sã trecem peste praguri De scormonim istoriile toate Dînd colbul jos de pe vetuste cronici, ªi noi, ºi voi, vom fi mai duri, mai critici, Lumina zilei o vom face noapte Noi, amintim de Glad, Menumorut, Mihai, Efigii ale neamului – luminã, Voi amintiþi coroana cea divinã ªi pe Attila cãlãrind pe cai Noi, amintim de Tresnea, Ip, cu-acelaºi ton Ce vrea ca sã ne þinã mintea treazã, La voi, de-un secol, tot reverbereazã Adînc, ecoul Pãcii de la Trianon Ne-am sãturat de-ameninþãri rapace ªi declaraþii dupã conjuncturã, Trufia voastrã, transformatã-n urã, Mereu e semn cã nu vom avea pace!

Lãsaþi orgolii stîmbe ºi mizere Care vã leagã mintea ºi-o distruge!

Pentru toþi, Mureºul la vale curge, ªi ziua, pentru toþi, e-o mîngîiere!

Vorbiþi la ºcoalã limba din nãscare, Acasã vã-nþelegeþi ungureºte, Dar, Constituþia, citiþi-o-n româneºte, Nu e prea greu, ºi nici nu cred cã doare Daþi mîna, unguri, numai omenia Ne poate þine-n vecii vecilor, uniþi, Aicea v-aþi nãscut, aici o sã trãiþi, ªi Þara voastrã e tot România! ªi , dacã, totuºi, vreþi ºi vreþi un areal În care sã vã plîngeþi, toþi, amarul, Cu UDMR, cu tot, treceþi hotarul, E-aproape þara aceasta, peste deal, Acolo veþi afla ºi mierea ºi nectarul, Sã vã-ndulciþi, cu gîndul la Ardeal!

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 26 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Comisia Europeanã acuzã Rusia cã rãspîndeºte deliberat informaþii mincinoase pentru a destabiliza UE

o strategie la nivelul Uniunii Europene pentru combaterea ºtirilor false. Preºedintele grupului va fi prof. dr.

Madeleine de Cock Buning din cadrul Universitãþii Utrecht, specializatã în proprietare intelectualã, drepturi de autor ºi legislaþie mass-media.

Executivul european a acuzat Rusia cã rãspîndeºte deliberat informaþii mincinoase pentru a destabiliza blocul cu 28 de membri. Comisarul UE pentru securitate, Julian King, a spus în Parlamentul European cã „sînt puþine dubii cã aceastã campanie de dezinformare este o strategie orchestratã, care oferã aceleaºi informaþii mincinoase în cît mai multe limbi posibile ºi cît mai des cu putinþã”. Potrivit lui King, Comisia Europeanã a ajuns la aceastã concluzie în urma muncii de doi ani a unei echipe de experþi înfiinþatã iniþial sã contracareze propaganda ruseascã în þãri ca Ucraina, Moldova sau Georgia. „Nu existã nici o îndoialã cã aceastã campanie de dezinformare pro-Kremlin este o strategie orchestratã, care furnizeazã aceleaºi articole de dezinformare în cît mai multe limbi posibil, prin cît mai multe canale, cît mai des posibil“, a declarat comisarul european pentru securitate, Julian King, în faþa eurodeputaþilor la Strasbourg.

Comisarul britanic s-a exprimat în timpul unei dezbateri privind „Rusia ºi influenþa propagandei (sale) asupra þãrilor din UE“ în Parlamentul European. „Scopul (...) este de a-i face pe oameni sã creadã cã dezinformarea este un fapt, este credibilã. ªi dacã ne uitãm la sondajele de opinie care aratã cîþi oameni acceptã dezinformarea evidentã transmisã de mass-media pro-Kremlin, ajungem din pãcate la concluzia cã dezinformarea rusã poate fi extrem de eficientã“, a mai spus Julian King.

Pînã în prezent, preocupãrile proveneau în principal din þãri din estul Europei. Însã, dupã dezvãluirile privind campania electoralã din SUA din 2016, în care Rusia este acuzatã cã a vrut sã influenþeze alegerile în favoarea lui Donald Trump, ºi dupã incidentele din Germania ºi cele din timpul alegerilor prezidenþiale din Franþa, aceastã problemã a devenit un motiv de îngrijorare pentru toate þãrile UE. King a numit printre cele mai recente poveºti false lansate de Moscova ºtirile cã Franþa are de gînd sã interzicã simbolurile de Crãciun sau cã Suedia va introduce obligaþia de a semna o declaraþie de consens înainte de a întreþine relaþii sexuale. Comisia Europeanã a format un grup de experþi pentru combaterea ºtirilor false ºi a propagandei. Din stucturã fac parte 39 de specialiºti din domeniile IT, mass-media, mediul academic, reprezentanþi ai reþelelor de socializare Facebook ºi Twitter, dar ºi ai gigantului Google. Din acest grup face parte ºi un profesor universitar din România, Alina Bîrgãoanu, decan al Facultãþii de Comunicare ºi Relaþii Publice din cadrul ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA) Bucureºti . Experþii vor stabili

Generalul american Curtis Scaparrotti, comandantul suprem al trupelor aliate NATO din Europa, a avertizat cã alianþa ar putea sã nu mai fie „dominantã” în cîþiva ani dacã nu se modernizeazã ºi nu se adapteazã la ameninþarea ruseascã în creºtere. „Am cu siguranþã îngrijorãri legate de Rusia”, a spus generalul american la Bruxelles, spunînd cã în unele domenii, ca securitatea ciberneticã, NATO are probleme. „Ruºii sînt foarte pricepuþi în acest domeniu”, a adãugat Scaparrotti.

Adresîndu-se ºedinþei Comitetului Militar NATO, cea mai înaltã autoritate militarã din alianþã, el a mai spus cã „reapariþia Rusiei ca un concurent” strategic se numãrã printre factorii care remodeleazã „mediul strategic” la scarã globalã.

VIORICA MARIN

O nouã farsã a þarului Putin (2)

explicaþia fenomenului rezidã în lipsa oricãrei intrigi, rezultatele scrutinului prezidenþial fiind extrem de previzibile. O altã cauzã, afirmã sociologul Gudkov, þine de volatilizarea avîntului patriotic de la ocuparea Peninsulei Crimeea, dar ºi de starea de obosealã ºi insatisfacþie ce a cuprins societatea rusã, din cauza confruntãrii cu Occidentul ºi a scãderii drastice a veniturilor.

Cu toate acestea, sondajele aratã cã preºedintele Vladimir Putin este pe cale sã fie reales, cu 75% din sufragii, ceea ce înseamnã cã va rãmîne la putere pînã în 2024. În aceste condiþii, Vladimir Putin, care doreºte sã obþinã un al patrulea mandat în urma alegerilor prezidenþiale din martie 2018, ºi-a depus, pe 27 decembrie 2017, dosarul de candidaturã la Comisia electoralã centralã a Federaþiei Ruse, exact în ziua apariþiei în „New York Times“ a unui articol semnat de Secretarul Departamentului de Stat al SUA, Rex Tillerson. În ultima decadã a anului 2017, s-a intensificat semnificativ comunicarea ºefilor Externelor de la Moscova ºi Washington, pe fondul problemelor legate de evenimentele din Coreea de Nord, Siria etc. Astfel, Serghei Lavrov i-a transmis lui Rex Tillerson cã „retorica agresivã“ a SUA faþã de Coreea de Nord este inacceptabilã ºi cã Rusia este pregãtitã sã devinã mediator în eventualitatea unor tratative între Coreea de Nord ºi SUA cu privire la reducerea tensiunilor, dacã ambele þãri sînt de acord ca Moscova sã-ºi asume acest rol.

Abordînd întregul catalog de probleme, Rex Tillerson îi rãspunde reprezentantului Kremlinului, în articolul din „New York Times“, cã Statele Unite ale Americii vor colabora cu Rusia în aspectele în care interesele þãrilor coincid. În acelaºi timp, s-a punctat cã, pînã la soluþionarea problemei Ucrainei, nu este posibilã

Hop ºi colaboratorii lui Dodon (2) Potrivit Romir, Alexei Navalny este succedat de Ksenia Sobchak, dar ºi de liderii formaþiunilor „Spravedlivaia Rossia“, Serghei Mironov, ºi „Yabloko“, Grigori Iavlinski, fiecare cu un potenþial de circa 2% din sufragii. Este de remarcat faptul cã „Spravedlivaia Rossia“ este primul partid din Rusia care a semnat, în iunie 2014, un acord de cooperare cu Partidul Socialiºtilor din Republica Moldova, în perioada aflãrii preºedintelui proKremlin Igor Dodon la conducerea formaþiunii.

Jurnalista Ksenia Sobchak, desemnatã candidat de cãtre formaþiunea Iniþiativa Civilã, este fiica lui Anatoly Sobchak, primarul Sankt Petersburgului între 1991 ºi 1996. Vladimir Putin l-a considerat pe Anatoly Sobchak unul dintre mentorii sãi, actualul preºedintele al Rusiei fiind viceprimarul Sankt Petersburgului în mandatul lui Anatoly Sobchak, care a fugit din Rusia în 1996, dupã ce a devenit protagonistul unor investigaþii penale. Fostul primar al Sankt Petersburgului, oraºul de baºtinã al lui Putin, s-a întors în Rusia în 1999, dupã ce liderul de la Kremlin a ocupat fotoliul de premier, murind însã peste un an, în martie 2000. În ultima perioadã, mass-media din Rusia au scris în repetate rînduri cã Vladimir Putin o va folosi pe Ksenia Sobchak pe post de candidaturã-paravan, pentru a întreþine aparenþele unui proces electoral democratic.

Pe acest fundal, se atestã faptul cã cetãþenii ruºi manifestã cel mai mic interes faþã de alegerile ºefului statului în istoria contemporanã a Federaþiei Ruse.

Potrivit directorului Institutului de sondare a opiniei publice Levada Center, cu baza la Moscova, Lev Gudkov,

ªi NATO este îngrijorat

Riscul politic afecteazã Europa de Est, însã investitorilor nu le pasã Investitorii ignorã semnalele de risc major din þãri din Europa de Est ºi continuã sã investeascã în state precum România, Polonia sau Cehia, care ºi-au depãºit însã vecinii, ajutate fiind de stimuli ai Bãncii Centrale Europene ºi de creºtere economicã, aratã Bloomberg, într-o analizã. Atît zlotul, cît ºi coroana ºi forintul se întãresc, ignorînd riscul ºi turbulenþele politice. Polonia este ameninþatã de sancþiuni politice ºi, eventual, economice fãrã precedent din partea Uniunii Europene pentru erodarea statului de drept, în timp ce liderul miliardar al Republicii Cehe nu a reuºit sã formeze un guvern majoritar, iar partidul de guvernãmînt al României ºi-a anunþat un al treilea prim-ministru din ultimul an.

Monedele ºi obligaþiunile din regiune continuã sã depãºeascã performanþele colegilor, ajutate de achiziþiile de active ale Bãncii Centrale Europene în zona euro ºi de cea mai rapidã creºtere economicã în ultimii ºase ani.

Polonia, Republica Cehã ºi Ungaria se bucurã de cele mai bune performanþe ale pieþelor emergente de la începutul anului 2017, în timp ce volatilitatea acestora scade. „Existã încã o lichiditate globalã amplã ºi cãutare pentru randamente”, a declarat Viktor Szabo, de la Aberdeen Standard Investments din Londra. „Cererea externã din partea UE este puternicã, fondurile UE sînt pompate, consumul intern este puternic la nivel global, inflaþia nu este o problemã majorã, cel puþin în opinia bãncilor centrale. Ce nu e de plãcut? Muzica este pornitã,

deci investitorii trebuie sã danseze”, susþine el.

Economiile din Europa de Est au crescut probabil cu 3,7% anul trecut, cel mai rapid ritm din 2011, conform unei medii ponderate a previziunilor de þarã dintr-un sondaj Bloomberg. Aceastã creºtere a fost ajutatã de investiþiile finanþate de UE în valoare de miliarde de euro, pe care majoritatea þãrilor din regiune le-au absorbit în deceniul precedent. În timp ce se ciorovãieºte cu Bruxelles, partidul de guvernãmînt polonez a pãrut sã le facã pe plac investitorilor cînd l-a numit, luna trecutã, drept premier pe fostul ministru al economiei ºi preºedinte de bancã Mateusz Morawiecki. Cabinetul Ungariei se ceartã cu miliardarul George Sörös, în timp ce accelereazã o campanie anti-imigranþi, în goana cãtre alegerile din aprilie, pentru care premierul Viktor Orban este lider în sondaje. În Bulgaria, care a preluat luna aceasta preºedinþia rotativã de ºase luni a UE, premierul Boyko Borissov se confruntã cu o moþiune de cenzurã care nu are aproape nici o ºansã de a trece, dar poate fi o sursã de umilinþã. Totodatã, România a nominalizat un nou premier, cel de-al treilea dintr-un an de cînd Partidul Social Democrat este la guvernare. „În ochii mai multor investitori, evenimentele politice din Europa Centralã ºi de Est se încadreazã în categoria zgomotului politic obiºnuit, în timp ce schimbãrile pe pieþele emergente mai mari pot însemna un moment hotãrîtor pentru economie”, a declarat Magdalena Polan, economist din domeniul pieþelor emergente la Legal & General Group Plc din Londra. „Investitorii ar putea vedea Uniunea Europeanã drept ultima barierã în calea evoluþiilor politice negative”, a spus ea. Bãncile centrale au susþinut, de asemenea, activele. Republica Cehã a fost una dintre primele þãri care ºi-a întãrit politica în Europa, pentru a stopa accelerarea inflaþiei pe fondul creºterii consumului ºi a salariilor. Politicienii polonezi au menþinut ratele dobînzilor la acelaºi nivel de aproape trei ani, în timp ce surplusul record al contului curent al Ungariei a permis investitorilor sã obþinã cîºtiguri din obligaþiuni fãrã a suferi din cauza deprecierii monedei, deoarece banca centralã continuã o relaxare neconvenþionalã. Aceasta contrasteazã cu situaþia din estul Turciei, care a fost forþatã sã-ºi înãspreascã politica pentru a contracara vînzarea lirei în contextul riscului politic ºi al unui cont curent deteriorat. „Pentru investitorii pe termen lung, evoluþiile mai extinse din domeniile economic, politic ºi social sînt mai importante”, a declarat Jetro Siekkinen, ºef al managementului portofoliului la Aktia Asset Management din Helsinki. „Participanþii la pieþele financiare au încredere puternicã în agenda politicã pe termen lung a Europei Centrale ºi de Est, deoarece este încã mai bine stabilitã ºi mai diversificatã decît multe alte regiuni emergente”.

ELENA DEACU normalizarea relaþiilor dintre ambele þãri, iar acest fapt este imposibil sub actuala conducere a Federaþiei Ruse.

Punct ºi de la capãt.

Cum se reflectã politica de la Moscova în viitorul Republicii Moldova În condiþiile în care Vladimir Putin vrea sã batã recordurile de aflare la cîrma statului rus, este evident cã politicile promovate de cãtre Rusia nu vor suferi modificãri importante. În perspectivã imediatã, este aºteptatã perpetuarea antagonizãrii Est-Vest, dar ºi, tradiþional, implicarea brutalã a Kremlinului în viaþa þãrilor nu doar exsovietice, ci din tot spaþiul de influenþã al defunctei URSS. Pentru Republica Moldova, care nicidecum nu reuºeºte sã se desprindã radical de fosta metropolã, asta înseamnã cã adepþii vectorului european se vor confrunta cu exaltarea din exterior a spiritelor revanºarde, pe segmentul de cetãþeni rusofoni, dar ºi cu provocãri nedisimulate, la Nistru, din partea autoritãþilor separatiste de la Tiraspol. Pe plan intern, este cert faptul cã Rusia va încerca sã influenþeze în favoarea sa rezultatele alegerilor parlamentare din Republica Moldova, din toamna care vine.

Cu acest scop evident, preºedintele pro-Kremlin, Igor Dodon, instalat în funcþie prin contribuþia decisivã a preºedintelui Partidului Democrat din Moldova, oligarhul Vlad Plahotniuc, a efectuat într-un an ºapte vizite la Moscova. În 2018, aºadar, Republica Moldova urmeazã sã înfrunte un nou grav pericol la adresa integrãrii europene, în condiþiile în care Kremlinul îºi va stabili verticala puterii, iar duºmanii interni vor mimetiza ºi îºi vor diversifica armele din dotare.

Sfîrºit EDUARD BÃLAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 26 ianuarie 2018

Universalitatea bunelor maniere (42) Forma meselor Masa la care vã veþi aºeza poate avea forme diferite, fiind aleasã în funcþie de caracterul special al evenimentului ºi de protocolul care este urmat.

Masa cea mai utilizatã, la prînzurile sau cinele speciale, este cea dreptunghiularã, cînd invitaþii pot fi aºezaþi la o singurã masã, altfel se va renunþa la acest model. Marele inconvenient al acestei mese este cã împiedicã comunicarea fluidã între invitaþii situaþi la ambele extreme, care pot ajunge sã fie foarte izolaþi.

Masa dreptunghiularã este, de asemenea, potrivitã, aºa cum indicam în rîndurile de mai sus, pentru celebrãrile care au în vedere figura preºedintelui banchetului. Alãturi de masa dreptunghiularã putem include masa ovalã, care nu diferã de cea anterioarã decît prin marginile sale uºor rotunjite. Dar caracteristicile ºi posibilitãþile ei sînt aceleaºi cu cele ale mesei dreptunghiulare, chiar dacã, prin tradiþie, este mai puþin indicatã pentru actele oficiale. În aceeaºi categorie trebuie incluse mesele în formã de „L”, cu o utilitate asemãnãtoare celor dreptunghiulare, dar folosite pentru a permite o capacitate mai mare.

Masa pãtratã este mai puþin frecventã în restaurante ºi mai comunã în casele particulare ºi în cafenele. Chiar dacã are o dimensiune mare, masa pãtratã este cea mai puþin folositã, pentru cã nu permite aºezarea a mai mult de opt persoane.

O altã formã, destul de obiºnuitã pentru mese, este cea rotundã. Mesele rotunde sînt mai potrivite pentru sãrbãtoririle familiale, pentru cã permit o comunicare mai uºoarã. Cîteodatã sînt utilizate pentru diferite celebrãri, pentru cã au o dimensiune impunãtoare, permiþînd un numãr mare de invitaþi. Mesele rotunde vor fi utilizate în cazuri în care prezenþa preºedintelui nu este foarte evidenþiatã.

Forma mesei este un detaliu care meritã o grijã deosebitã, dacã doriþi sã evitaþi neplãcuta situaþie de a lãsa un invitat fãrã loc sau dacã, din contra, dimensiunea este excesivã pentru numãrul de comeseni ºi obþinem o masã lipsitã de farmec.

Cum trebuie servitã masa Este o regulã de aur sã începeþi sã serviþi comeseanul care se aflã în dreapta amfitrionului, a stãpînului casei

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (53) 7 august 2000 În Parcul Herãstrãu, mergînd cu Roxana, l-am vãzut pe Andrei D., cu o fatã blondã-ºatenã, ºtearsã. Nu avea nimic interesant în persoana ei. Eu aº fi vrut sã fie frumoasã, sã mã uimeascã ºi sã mã bucur pentru succesul lui. Ne-am salutat. În curînd pleacã Oana din garsoniera mea. Nu ºtiu ce sã fac? Sã mã mut eu? Sã deschid un cabinet de psihologie sau sã închiriem altcuiva?

8 august 2000 Visul de astã-noapte nu-mi mai dã pace. Se fãcea cã dãdeam examenul de licenþã într-o aulã. Nu eram pregãtitã. Nu ºtiam ce sã scriu. Mama se afla ºi ea în aulã ºi scria ea lucrarea pentru mine. La sfîrºit, cînd se adunau lucrãrile, i-am dat mamei hîrtiile mele mîzgîlite doar ca sã le substituie cu ale ei. Profesorul a vãzut hoþia ºi m-a ridicat în picioare, fãcîndu-mã de ruºine. M-am simþit îngrozitor de prost ºi am simþit cum îmi cad dinþii toþi în palmã. Dar, pe ºerveþelul însîngerat nu mai erau dinþii mei, ci diamante. Dinþi în vis dacã îþi cad, înseamnã moarte!

12 august 2000 Florin parcã a intrat în pãmînt. Nu mai apare. Nu-l mai pot cãuta, cã-i irit pe ai lui ºi mã jignesc. Noaptea mã visez cu Andrei la Mare, deºi voiam sã-l visez pe Florinuþ. Nici o lacrimã nu mai vreau sã vãrs. Mã gîndesc la Florinuþ Copilul. Sînt plinã de griji. Sã nu fie bolnav, sã nu i se fi întîmplat ceva rãu, Doamne fereºte!

sau a preºedintelui banchetului. Personalul de serviciu trebuie sã fie distribuit în aºa fel încît un alt chelner sau o altã angajatã sã serveascã imediat pe invitatul din stînga, astfel încît sã fie serviþi toþi comesenii într-un mod rapid ºi sã se evite rãcirea mîncãrii atunci cînd servitul ajunge la ultimul invitat. Cu toate acestea, se vor respecta regulile universale ale preferinþelor ºi, de asemenea, se va acorda prioritate femeilor.

Este normal, atunci cînd luaþi loc ºi cînd încã nu a început servitul, sã se afle pe masã un platou, numit de bazã, din argint, porþelan sau dintr-un material fin ºi elegant, pe care se vor servi toate felurile de mîncare care sînt incluse în meniu. Dupã ce fiecare comesean ºi-a ocupat locul, începe ritualul în care personalul de serviciu, dacã masa se desfãºoarã într-o casã, sau echipa de chelneri ai restaurantului realizeazã o defilare pentru a servi fiecare fel de mîncare. Dacã într-adevãr este vorba despre o masã specialã, în sensul normal al cuvîntului, angajaþii de serviciu vor fi foarte atenþi ºi vor avea grijã de fiecare gest al dvs., vã vor umple paharul cu apã, vin sau ºampanie înainte de a li se cere.

Sînt persoane care se simt presate cînd un membru al personalului de serviciu îi observã permanent, pentru a ºti dacã le lipseºte ceva, dar adevãrul este cã aceastã atenþie face parte din profilul restaurantelor de lux ºi al meselor de galã.

Farfuriile trebuie sã se afle la o distanþã de peste 65 de centimetri una de cealaltã. În faþa lor, spre dreapta, este locul paharelor, care trebuie sã fie aºezate într-o anumitã ordine, cel mai frecvent ºi mai indicat fiind acela ca paharul pentru apã sã se afle la stînga, lîngã cel de vin roºu, apoi, cel de vin alb ºi, ultimul, cel destinat ºampaniei.

Mîncarea, vinul, apa, desertul trebuie servite prin dreapta, ocolind spatele comeseanului. Cafeaua, ceaiul sau orice tip de infuzie se vor aduce în salon. Este un gest de politeþe sã fie însãºi amfitrioana cea care le serveºte, deºi acest lucru va fi posibil numai cînd numãrul de invitaþi nu este excesiv de mare. În locurile publice vor fi servite la aceeaºi masã. Modul de a curãþa masa, odatã ce prînzul sau cina s-au terminat, nu este sã strîngeþi faþa de masã cu firimiturile înãuntru ca într-o legãturã. Înainte de a lua faþa de masã, se vor strînge frimiturile cu o paletã sau cu o perie specialã.

Personalul de serviciu Cu siguranþã cã atunci cînd aþi ajuns acasã la colegul de serviciu al soþului dvs., cel care a organizat o masã cu colegii de birou mai apropiaþi, ºi aþi fost primiþi de personalul de serviciu, vi s-a pãrut ºocant, ciudat, poate chiar ostentativ... Aflaþi cã familia colegului de serviciu al soþului dvs. nu este singura care îºi poate permite sã

14 - 15 august 2000 Mama a împlinit 61 de ani. La Bisericã s-a cîntat Prohodul Maicii Domnului. Florin n-a venit. Pãrintele meu mi-a dãruit un crin parfumat. Socrate doarme cu mine ºi-mi alinã dorul de Florinuþ. Ce-o face, de ce nu dã un semn de viaþã?

16 august 2000 Am veºti. M-a sunat mãtuºa lui Florin sã-mi comunice cã videoul meu ºi niºte cãrþi ce-mi aparþin, care se aflau la Florin, se gãsesc la ea. Florin, cicã, face un tratament pentru sãnãtate. M-am tulburat! Pe Florin îl sedeazã familia ca sã nu mai fie lucid ºi sã mã caute!!!

M-am rugat la Bisericã pentru Florin. Plîngeam pe stradã ºi o femeie a vrut sã mã ajute, aflînd de la mine de ce sînt atît de disperatã. M-a dus la o persoanã care ghiceºte. Femeia aceea, fãrã sã apuc sã-i spun ceva, de cum m-a vãzut, a „ghicit” cã sufãr pentru un tînãr care se aflã în întuneric ºi i s-au fãcut farmece. Trebuie mîine sã revin la aceastã femeie cu ceva bani sã-mi dea amãnunte, dar mi-e fricã! Ce-i cu tine, Copilaºule, ce þi se întîmplã, sã fie adevãrat ce mi-a spus femeia aia? Înnebunesc! Cum tu m-ai ridicat pe mine din stare rea, cum ai stat tu cu tata o noapte la spital, ºi eu, eu nu pot fi lîngã tine cînd îþi este rãu, cînd se acþioneazã asupra ta cu forþe negative? Unde eºti? De ce sã te þinã cineva în întuneric?

Cine e criminalul? Vroiam împreunã sã mergem la pãrintele Teofil Pârîianu. Mã voi duce singurã urgent, harurile lui premonitoare mã vor lãmuri. Orice ar fi, Florinuþ, vreau sã-þi fie bine, sã fii sãnãtos, chiar dacã nu vom fi împreunã. Eºti un Copil minunat, ai atîtea calitãþi ºi ai credinþã în Bunul Dumnezeu, ceea ce eu apreciez foarte mult la tine ºi te respect. Nu te lãsa rãpus! Luptã!

Mã rog, mã rog, ceasuri prelungi în genunchi pentru Florinuþ. Nu mai sînt în stare de nimic, nici nu vreau!

Viaþa, realizãrile mele, facultatea, nimic nu mai con-

aibã în casã personal de serviciu. Acesta poate fi format dintr-un numãr aleatoriu de membri, de la un singur majordom ºi o servitoare pînã la patru sau cinci, un bucãtar ºi o menajerã; numãrul este nedeterminat ºi depinde de mãrimea casei, de numãrul de camere sau de munca pe care o are fiecare de fãcut.

Majordomul, în uniformã, ºi servitoarea, cu fileu, în stilul cel mai clasic, v-au cerut paltonul, vi l-au scos ºi l-au închis în vestiar. Este foarte posibil ca dvs. sã nu fiþi obiºnuit cu un asemenea lux, inclusiv sã aveþi îndoieli asupra felului în care trebuie sã vã purtaþi cu aceste persoane.

Trebuie sã ºtiþi cã trista epocã a sclaviei s-a terminat ºi cã persoanele care se ocupã de servicii, aºa cum indicã ºi cuvîntul, realizeazã o muncã, spre exemplu, constînd în servitul mesei, cinei, prînzului sau, poate, în cazul personalului unei case particulare, în obligaþia de a se ocupa, de asemenea, de curãþenia ºi îngrijirea camerelor.

Dar, în ceea ce vã priveºte, acestea sînt persoanele care se vor ocupa ca mîncarea sã ajungã în farfuriile invitaþilor ºi, din cînd în cînd, sã aibã grijã de dvs. în timpul mesei, în fine, sã vã facã banchetul plãcut. Asta nu înseamnã cã tonul pe care îl adoptaþi faþã de acestea trebuie sã fie imperativ, sã vã simþiþi îndreptãþit în a da ordine ºi, cu atît mai puþin, în a fi nepoliticos.

Atunci cînd vã adresaþi oricãrui membru din personalul de serviciu, faceþi-o cu educaþie ºi bune maniere.

Nu trebuie sã îi strigaþi pe nume, cu excepþia cazului în care este vorba de servitoarea din propria casã, care lucreazã pentru dvs. de mai bine de zece ani ºi care s-a transformat într-un membru al familiei. Pur ºi simplu, trataþi-i cu respect, adresaþi-vã lor la fel cum o faceþi cu celelalte persoane care ocupã un loc la masã ºi pe care nu le cunoaºteþi. Nu este un mare secret, trebuie doar sã vã adresaþi lor cu ,,dumneavoastrã” ºi cu politeþe.

Pot apãrea anumite situaþii incomode cu personalul de serviciu. Cum menþionam în paragraful dedicat servitului mesei, unul dintre astfel de momente este atunci cînd aceste persoane se aflã în apropierea mesei, pentru a vedea cînd invitatul are nevoie de apã, vin, sau doreºte ceva. Este posibil ca, dacã masa nu este foarte mare ºi nici invitaþii prea numeroºi, apropiata prezenþã a personalului de serviciu sã vã incomodeze sau sã vã intimideze în întreþinea conversaþiilor private cu persoanele apropiate sau, la o masã oficialã, despre afacerile dvs. Dacã este aºa, amfitrionul mesei, care puteþi fi chiar dvs., va trebui sã indice personalului de serviciu sã se retragã pînã la un nou ordin. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO teazã! Gîndul îmi este la tine, la salvarea ta, Florinuþ, ºi la Dumnezeu!

Luni, 28 august 2000 Te-am visat Copilule, pe tine ºi pe Buni. Sper sã-þi fie bine!

29 – 30 august 2000 Nu mai sînt în stare sã fac ceva. Am cãzut la pat. Nu voi mai ieºi din casã pînã nu ºtiu de Florian. Nu mai mãnînc, nu mai beau apã. Nu mã mai hrãnesc decît cu visele de noapte, pe care le aºtept în toate nopþiile mele lungi de insomnii, de atîta tulburare. Îmi apari mort, îmi apari viu, sufleþelule. Te vãd suferind. Te vãd în întuneric.

Nu mã recunoºti cine sînt. Mã doare cã nu mai eºti cum erai înainte zîmbind ºi fãcînd planuri de viaþã liniºtitã.

Vineri, 22 septembrie 2000 Nici un cuvînt n-am mai putut scrie în Confesiunile mele. Refuz în toate care duc spre calea vieþii. I-am fãcut pe pãrinþi pãrtaºi ai suferinþei mele. Nu au nici ei soluþii.

Mulþumesc lui Dumnezeu pentru visele pe care le mai apuc din cînd în cînd. Mama ar vrea sã mãnînc ºi eu refuz enervatã.

Te-am visat Florinel cã erai viu ºi ai venit la mine.

Ne-am îmbrãþiºat fericiþi cã sîntem vii amîndoi. Dar, dacã visul e opus realitãþii?! Vin dupã tine, Copilaºul meu.

Astã-noapte, m-am deºteptat dintr-un vis, pe care, trezindu-mã, ºi iar adormind, l-am avut, cu cele mai nesemnificative amãnunte de 3 ori. Mã aflam într-o bisericã, micuþã, frumoasã, curatã. Mã rugam pentru Florian.

Mulþumesc, Doamne!

Fie ca oamenii foarte sensibili sã fie ºi puternici! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (33) B.I.C.E. (Bani, Ideologie, Compromis, Ego) (3) Oamenii de acest gen tind sã-ºi pãstreze intimitatea.

Ei nu pun întrebãri. Nu sînt vecini gãlãgioºi. În acel gen de mediu, putem sã venim ºi sã plecãm dupã cum dorim, cu cine vrem, fãrã ca vecinii sã-ºi încrunte sprîncenele, chiar ºi atunci cînd aducem în clãdire bãrbaþi cu cãtuºe la mîini. Vecinilor li se par doar un comportament ceva mai pervers. ªi ce se întîmplã în cazul în care dãm peste o Betty Ocupata, care îºi petrece toate zilele de pensie þinînd evidenþa tuturor blondelor care ies din cutare apartament noapte de noapte? Ei bine, o angajãm cu normã întreagã, ºi ea se transformã dintr-un magnet de bîrfe într-un observator tãcut. Problema e rezolvatã, iar noi ne alegem cu un alt spion care se ocupã de refugiul nostru securizat.

Acest complex de apartamente aratã ca oricare altul din aceastã zonã a Arlingtonului. Doar un observator foarte atent ar vedea camerele de luat vederi montate în exterior, ca o mãsurã de securitate suplimentarã.

Ne îndreptãm cãtre intrarea din faþã, unde nu ne aºteaptã nici un paznic. Nu alegem niciodatã o clãdire cu paznic. Paznicii sînt prea indiscreþi. Mergem cu liftul pînã la etajul cinci. Cînd uºa se deschide, David întreabã: - Cum vrei sã desfãºurãm operaþiunea?

- Lasã-mã pe mine sã vorbesc. O sã vedem dacã vorbeºte fluent engleza.

Mã întorc cãtre interpret.

– Nu vorbi în arabã pînã nu îþi dau eu semnalul, bine?

Dupã cursa nebunã de pînã aici, Ibrahim nu are chef sã-mi punã vreun ordin la îndoialã. Dã uºor din cap ºi încearcã sã zîmbeascã. Însã nu reuºeºte decît o strîmbãturã încruntatã. Pare sã aibã rãu de maºinã.

Camera 511 ne aºteaptã. Pe pereþi atîrnã dozatoare de apã rece ºi picturi în ulei. Mobila din lemn de stejar ºi cireº conferã locului un aspect oarecum rural, însã bãr-

Memoriile unui celebru criminalist român (1) Dumitru Ceacanica (1918-1987), autorul cãrþii ,,Însemnãrile unui criminalist”, din care vom reproduce cîteva dintre cele mai interesante cazuri, este unul dintre cei mai renumiþi criminaliºti români din perioada postbelicã. A fost considerat un geniu al criminalisticii, iar cei care au lucrat cu el spun cã avea un fler de excepþie, era extrem de perseverent ºi cunoºtea foarte bine psihologia infractorilor, mai ales a criminalilor în serie.

,,Marele furt, sãvîrºit de micul infractor” ...Primãvara anului l949. Casiera Agenþiei de voiaj din Calea Victoriei sesizeazã lipsa unei însemnate sume de bani ºi pe loc cade victima unui ºoc psihic. Furtul se consumase într-un interval de numai circa 60 de secunde: abia se umblase la banii aºezaþi pe unul din rafturile din spatele ghiºeului ºi... au ºi dispãrut.

Alarma a determinat blocarea ieºirilor, iar panica inerentã a întrerupt pentru un timp activitatea, cei din conducerea agenþiei încercînd sã desfãºoare o aºa-zisã primã cercetare pînã la sosirea organelor de miliþie, scontînd cã autorul va fi rapid descoperit tocmai ca urmare a operativitãþii lor. Deºi poliþiºti cu experienþa a patru ani de activitate, noi debutam, de data aceasta, ca ofiþeri ai Miliþiei proaspãt înfiinþate. Am început ancheta conducînd o echipã din care fãceau parte Constantin Stoicescu ºi Adrian Horãscu, colegi cu deosebite calitãþi moral-profesionale.

Misiunea noastrã era destul de dificilã, pentru cã gãsiserãm, „sechestraþi” de-a valma în localul agenþiei, funcþionari superiori, femei însãrcinate, bãtrîni... Unii solicitau percheziþia corporalã cu prioritate în raport cu... mersul trenurilor.

Pentru noi, cazul prezenta caracteristici nemaiîntîlnite; în plus, trebuia sã acþionãm cu rapiditate ºi, în acelaºi timp, dupã un judicios plan. Tot în decurs de 60 de secunde, retraºi într-un birou, am analizat ºi am hotãrît ad-hoc cum sã acþionãm ºi care sã fie succesiunea

Pag. a 19-a – 26 ianuarie 2018

batul legat cu cãtuºe de un scaun dintr-un colþ adaugã o nuanþã gen Marilyn Manson decorului în stil Martha Stewart.

Pãºesc în sufragerie. E încã luminoasã ºi însoritã, iar apartamentul e extrem de cald. Observ cã existã o uºã glisantã care dã într-un balcon. Draperiile sînt date la o parte, iar vederea cãtre nord e spectaculoasã.

Monumentul Washington se distinge de restul orizontului. Nu e de mirare de ce directorii generali de companii îºi aduc iubitele în astfel de locuri. Chirie ridicatã.

Priveliºte bunã. Un cuibuºor de nebunii confortabil.

Bãrbatul încãtuºat nu aratã prea bine dispus. Îl ignor preþ de un minut ºi mã duc sã verific bucãtãria. Existã o grãmadã de cutii cu mîncare chinezeascã, alãturi de tãviþe Stouffer, tot cu mîncare, goale. Lîngã chiuvetã se aflã o sticlã cu apã mineralã.

Mã duc în dormitoarele din spate. Uºa unuia e deschisã. Patul nu e fãcut, însã în afarã de vreo douã veioze, nu e nimic pe noptierã sau în sertare. Urmãtoarea uºã e închisã. Bat în ea ºi se deschide. Acesta e, în mod obiºnuit, dormitorul suplimentar, însã pentru misiunea noastrã el reprezintã sediul central al lui Big Brother.

Sechestraþi înãuntru se aflã cîþiva agenþi vînjoºi, care aratã obosiþi ºi neîngrijiþi. Ei sînt observatorii. S-au aflat aici de cînd l-am înhãþat pe Ahmed de la aeroport, noaptea trecutã.

Camera e plinã de echipament electronic. Cîteva monitoare TV ocupã un perete. Existã camere de luat vederi ascunse pretutindeni în sufragerie, în dormitor, în baie ºi în bucãtãrie. Monitoarele aratã unghiuri diferite ale apartamentului, plus holul de dupã uºã, cel de la intrare, parcarea ºi perimetrul clãdirii. Deþinem mai multe camere video decît un studio de televiziune.

Aparate de înregistrare audio ºi video, radiouri ºi alte dispozitive se aflã pe mesele glisante. Întregul loc e înþesat cu microfoane; acestea au fost plasate în fiecare veiozã, în pereþi ºi în gurile de aerisire ºi în alte unghere ºi colþuri ale apartamentului. Nici un cuvînt nu va scãpa neînregistrat.

Locul se umple cu mai multe cutii de carton cu mîncare chinezeascã. Unul dintre agenþi e ocupat sã prindã între beþe o bucãþicã crocantã de carne de vitã.

– La naiba, urãsc chestiile astea, se plînge el în timp ce mînuieºte stîngaci o felie de carne de vitã. Aceasta cade înapoi în cutie, iar el scotoceºte cu beþele dupã ea.

Un televizor amplasat în spatele camerei este comutat pe CNN, postul omniprezent al vieþilor noastre din Lumea întunecatã. Lîngã televizor sînt aºezate douã semiautomate Uzi ºi patru mãºti de gaze.

- Domnilor, începem în curînd.

- Înþeles, domnule. Închid uºa ºi mã întorc în sufragerie. Bãrbatul încãtuºat de scaun îmi aruncã priviri temãtoare. E prins în capcanã. Nu are cum sã scape ºi ºtie asta. E un om care nu are nici un as în mînecã într-o astfel de situaþie.

– Ahmed, îl întreb, vorbeºti engleza?

Ochii sãi întunecaþi se concentreazã asupra ochilor mei. Printre niºte dinþi stricaþi, el rãspunde: - Puþin.

- Bine.

Apuc un alt scaun ºi îl plasez exact în faþa sa. Cînd mã aºez, genunchii mei aproape cã îi ating pe ai lui. El are o reacþie de retragere din faþa acestei intruziuni în spaþiul personal ºi îºi împinge pe cît poate scaunul în colþ. Eu nu-l las în pace. Mã ridic ºi îmi mut scaunul înainte, pînã cînd sînt iar în faþa lui. Ahmed aratã foarte nefericit. Aº simþi milã pentru el dacã nu ar fi o lepãdãturã trãdãtoare ºi criminalã.

Am pus la cale aceastã capcanã de luni de zile, de cînd am prins de veste de la unul dintre informatorii noºtri cã Ahmed era o rudã de-a sa. L-am convins sã-i scrie lui Ahmed ºi sã-1 invite în Statele Unite. El putea sã pãrãseascã Libanul ºi sã înceapã o viaþã nouã aici în America. Informatorul nostru a procedat întocmai, iar Ahmed a muºcat momeala. Am înlesnit rapid aprobarea cererii pentru vizã ºi green card, iar în curînd Ahmed sa hotãrît sã emigreze cãtre Pãmîntul Fãgãduinþei.

Un aspect amuzant. Ultima datã cînd îl vãzusem, þinea în mînã un automat AK-47 ºi scanda lozinca „Moarte Americii”, surprins într-un reportaj din cadrul emisiunii de ºtiri World News Tonight. Asta s-a întîmplat dupã ce el ºi compatrioþii sãi rãpiserã un scafandru neînarmat al Marinei Statelor Unite ºi l-au împuºcat în tîmpla dreaptã. Trupul sãu a cãzut din avionul TWA pe care colegii teroriºti ai lui Ahmed îl deturnaserã. A cãzut cu un pocnet surd pe asfaltul Aerportului Internaþional din Beirut. (va urma) FRED BURTON

operaþiunilor. În primul rînd urma sã eliberãm persoanele sechestrate în mod oarecum abuziv. Deºi „abuzul” nu-l fãcuserãm noi. Nu aveam dreptul sã profitãm de aceastã împrejurare sau s-o prelungim, fie chiar ºi pentru cîteva minute.

Dupã un tur de orizont ºi o rapidã dar meticuloasã trecere în revistã a persoanelor în cauzã, am procedat la ridicarea restricþiilor, toþi cetãþenii recãpãtîndu-ºi libertatea.

Aceastã hotãrîre, culmea, fusese luatã fãrã efectuarea percheziþiilor corporale, renunþînd chiar ºi la elementara mãsurã a legitimãrilor! Procedeul nostru a reflectat o formã civilizatã de comportament, nelipsit însã de o dozã de risc. Ne-am bizuit însã pe aprecierea cã autorul nu s-ar mai afla printre cei sechestraþi, pe care îi înlãturaserãm din categoria suspecþilor printr-o rapidã triere pe baza criteriilor fizionomice. Amintesc cã întreaga noastrã echipã era formatã din buni cunoscãtori ai infractorilor din Capitalã. În numai cinci minute au dispãrut animaþia ºi agitaþia din rîndul salariaþilor. În salã domnea acum liniºtea, iar noi deveniserãm þinta admiraþiei salariaþilor ºi a celorlalþi curioºi. Da, am fost nobili! Sentimentul de teamã cã ne-ar fi scãpat autorul, în cazul cînd acesta ar fi fost un infractor începãtor sau strãin, deci de nerecunoscut de cãtre membrii echipei noastre, era anihilat de simþul rãspunderii profesionale, de satisfacþia resimþitã de a nu fi puºi în situaþia neplãcutã de a percheziþiona ºi legitima o masã de oameni nevinovaþi. În cea de-a doua fazã a cercetãrilor am purtat doar unele discuþii cu douã femei însãrcinate, pentru o verificare completã, cunoscînd cã, uneori, infractorii versaþi se foloseau de gravide tocmai fiindcã ele ieºeau cu uºurinþã din sfera suspiciunilor. Tot în cursul aceleiaºi zile au fost verificaþi, în mod discret, anumiþi salariaþi pentru a se detecta eventualele antecedente penale. Concomitent reflectam ºi asupra recidiviºtilor cu moduri de acþiune cît de cît asemãnãtoare. Timp de zece zile s-au studiat ºi dosarele de cazier ale vechilor infractori care operau în holurile bãncilor, schimbînd cu abilitate servieta depunãtorilor în timp ce acesta îºi completa cuvenitul formular; în finalul acestui spectacol se înscria scena cînd victima, care trebuia sã depunã banii la ghiºeul

respectiv, scotea din servietã pacheþele pline cu pietricele. În ciuda acþiunilor întreprinse în mediul interlop, nu se întrezãreau ºansele rezolvãrii acestui caz, care devenise cunoscut în Capitalã. Lipsa totalã a urmelor materiale de la locul faptei, loc ce fusese frecventat de numeroase alte persoane, ne-a obligat sã recurgem la verificarea femeilor uºoare în compania cãrora presupuneam cã va fi tentat infractorul sã cheltuiascã din banii furaþi. Din temerea însã de a nu se acþiona cu superficialitate în aceste cãutãri, am cerut ºi sprijinul competentului nostru coleg, Florian Lupu, .ºef al secþiei „Vicii sociale” ºi jurist de frunte al direcþiei. Nu dupã mult timp, sosise ºi ziua cînd eram în mãsurã sã raportãm ºefilor noºtri cã ne apropiem de rezolvarea cazului. Într-adevãr, primisem ºtirea cã fosta concubinã a lui Lepãdatu Petre – un infractor de talie internaþionalã care fugise în Italia încã din anul l946 – ar fi primit de la acesta 200.000 lei în bancnote noi, „comisionar” fiind, probabil, un infractor italian anume sosit la Bucureºti pentru a opera aici nestingherit, necunoscut fiind de miliþia noastrã.

Se contura ipoteza cã ambii infractori au încheiat un „pact de alianþã”, fiecare operînd în þara celuilalt – unde nu putea fi recunoscut cu uºurinþã – obligîndu-se însã sã ajute cu bani familia „aliatului”’ sãu, în moneda þãrii respective. Fiind vorba de un infractor de talie internaþionalã, pãrea puþin probabil cã-l vom prinde în flagrant delict. Oricum, pentru urmãrire erau necesare semnalmentele care puteau facilita realizarea „portretului vorbit”. În ziua urmãtoare am obþinut noi date în susþinerea ipotezei cã autorul furtului din Calea Victoriei era strãinul. Cerusem sã se stabileascã cu rigurozitate ziua în care i se înmînaserã banii concubinei lui Lepãdatu. În aºteptarea rezultatului acestei verificãri, resimþeam emoþii puternice. Dacã s-ar fi dovedit cã necunoscutul a predat banii înaintea sãvîrºirii marelui furt din Calea Victoriei, s-ar fi nãruit frumoasa ºi judicioasa noastrã ipotezã. Ne-ar fi plãcut ca succesiunea evenimentelor sã fie alta, ca actul de „filantropie” faþã de femeie sã se fi consumat în orice zi, dar numai dupã data furtului din Calea Victoriei. (va urma) DUMITRU CEACANICA

Pag. a 20-a – 26 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Cum a decurs întîlnirea mea cu Papa Benedict al XVI-lea (1) (urmare din pag. 1) La vederea ilustrului sãu predecesor polonez, Papa Benedict al XVI-lea a fost plãcut impresionat ºi un zîmbet luminos i-a înseninat faþa.

De asemenea, i-am dat în dar Papei o frumoasã icoanã ortodoxã, de argint, înfãþiºînd-o pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus în braþe. I-am spus Papei cã Sanctitatea Sa se bucurã de o tot mai mare popularitate în România, fiind iubit ºi respectat de foarte multã lume. L-am invitat pe Papã sã viziteze România. Sfîntul Pãrinte mi-a mulþumit ºi mi-a rãspuns cã va reflecta la propunerea mea, fiind posibil sã efectueze aceastã vizitã. Papa a avut cuvinte de laudã la adresa þãrii noastre, spunîndu-mi, textual: „România este o þarã foarte importantã pentru noi ºi pentru ecumenism”. E lesne de imaginat ce poate simþi un român care ocupã locul de onoare, nr. 1, într-o Audienþã Generalã la Vatican ºi care, din cca.

10.000 de pelerini ºi oaspeþi din întreaga lume, aflaþi în Piaþa San Pietro, este ales ºi salutat, în mod cãlduros, de Papã. Doresc sã mulþumesc, pe aceastã cale, Nunþiaturii Apostolice la Bucureºti ºi Monseniorului Ioan Robu pentru demersurile diplomatice pe care le-au fãcut ca aceastã întîlnire sã aibã loc, într-un timp atît de scurt, dar este corect sã adresez mulþumiri ºi ministrului de Externe Adrian Cioroianu, precum ºi ambasadorului României la

Vatican, Marius Lazurcã. Avînd în vedere cã în presã au fost lansate unele speculaþii cu privire la Medalia de Bronz pe care mi-a decernat-o Papa ºi la titlul Comunicatului emis de Biroul de Presã al PRM, doresc sã fac unele precizãri. Aceastã Medalie se acordã celor mai importante personalitãþi care se aflã în vizitã la Vatican. Poate mai importantã decît distincþia propriu-zisã este semnificaþia faptului cã eu am primit-o, de faþã cu 10.000 de oameni ºi cu presa din întreaga lume, direct din mîna Papei, ceea ce îi sporeºte valoarea. ªi un simplu pahar cu apã primit din augusta mînã a Papei are o valoare simbolicã imensã, fiind vorba de urmaºul Sfîntului Apostol Petru. În ceea ce priveºte calitatea acestei Medalii – dacã ea este sau nu o decoraþie – vreau sã menþionez cã în Dicþionarul Explicativ al Limbii Române, Ediþia Cartier, 2004, la pg. 524, se scrie: „A medalia – A decerna o medalie; a decora”. Este jenantã peroraþia care s-a fãcut pe un post de Televiziune, unde doi indivizi fãrã Dumnezeu au încercat sã murdãreascã acest moment atît de frumos. Cei doi – cãrora nici mãcar nu le fac onoarea de a le pronunþa numele – încercaserã, în primãvara acestui an, sã tragã sforile pentru a mi se retrage decoraþia „Steaua României”. N-au reuºit. Acum, vor sã mi se retragã, ori sã maculeze ºi Medalia de Bronz a Vaticanului. Evident, se vor face de rîs,

Întoarcerea la Biblie (2) Fiindcã Biblia e o minã de aur inepuizabilã pe care, dacã o cercetezi cu atenþie ºi cu har, poþi sã descoperi filoane scãpãrãtoare. E o carte grea ºi lungã precum un fluviu, dar ea e izvorul nostru de viaþã, de învãþãminte, de comportament moral. Noi stãm pe malurile Bibliei – Vechiul Testament ºi Noul Testament – aºa cum stau aºezãrile strãvechi pe malurile marilor ape. Toate cãrþile care s-au scris ulterior sînt ca fluturii de noapte care roiesc în jurul farului puternic al Bibliei. Încercaþi sã vã apropiaþi de Biblie, întîi prin lecturi ceva mai uºoare ºi mai atractive, cum sînt Pildele lui Solomon ºi Ecleziastul, pe urmã citiþi senzaþionala experienþã a profetului Ezechiel, care descrie slava de foc a lui Dumnezeu ca pe o navã extraterestrã, ºi mai apoi continuaþi cu minunile sãvîrºite de Isus Christos, care pentru noi S-a jertfit ºi, prin moartea Lui, a preluat toate pãcatele Lumii. Ce poate fi mai înãlþãtor? Ce dovadã mai bunã poate sã existe pentru a pricepe, cu toþii, cã Dumnezeu nu ne-a creat întîmplãtor, cã El ne iubeºte ºi, vorba Evanghelistului Ioan, L-a dat pe singurul Sãu fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu moarã, ci sã aibã viaþã veºnicã?! Fiindcã numai sufletele care se pocãiesc ºi se purificã vor avea parte de nemurire, asta e bine sã nu uitãm. Eu, unul, iau Biblia în mînã ºi ca pe un medicament. Pur ºi simplu, atunci dispar toate grijile ºi mizeriile lumii ºi o liniºte interioarã îmi dã forþa sã înþeleg cã totul este atît de trecãtor, cã mîine voi rîde de necazurile mele de azi ºi cã în faþa bunãtãþii ºi a imensitãþii lui Dumnezeu nimic nu mai conteazã. Pentru cã noi, cu toþii, facem parte din Partidul lui Dumnezeu, dar încã nu toþi au conºtientizat asta. Încercaþi sã luaþi Biblia în mînã ºi sã citiþi cîteva versete: veþi vedea ce efect taumaturgic are acest gest, ce luminã torenþialã o sã vã inunde sufletul.

Se întreabã analiºtii în ce constã explicaþia succesului meu ºi a faptului cã o justiþie, pe care ei ar dori-o strîmbã ºi aservitã lor, nu mã condamnã ºi sînt un om liber… Se întreabã ei cum de mai rezist ºi încã nu mam pulverizat în neant… Foarte bine, e dreptul lor sã se întrebe, dar e ºi dreptul meu sã-i avertizez cã, printr-o astfel de opticã rea, ei nu vor cãpãta niciodatã un rãspuns, vor merge paralel cu fenomenul respectiv ºi vor avea decepþii tot mai mari. Fiindcã strãdaniile unora ºi altora de a mã prezenta altfel decît sînt ºi de a-i vîna ºi pe oamenii cu care lucrez sînt sortite eºecului, de la bun început. Pãstrînd proporþiile, e ca în cazul neuitatului prinþ al Unirii, Alexandru Ioan Cuza: indiferent ce se spunea despre el, românii l-au iubit ºi, iatã, la 130 de ani de la moartea lui, încã îl mai iubesc. E greu sã te lupþi cu legendele – dacã un popor te simte al lui, vede cã eºti animat de idealuri

nobile ºi cã nu-l trãdezi, atunci nici o forþã din lume nu poate distruge aceastã legãturã tainicã! Atunci cînd inamicii mei vor face pentru aceastã þarã cît fac eu ºi cînd vor pune, ºi ei, genunchii jos, zi de zi, la marginea patului, ca sã se roage pentru binele ºi fericirea Poporului Român – abia în acea zi vor avea dreptul moral sã vorbeascã. Pînã atunci, ei nu reuºesc altceva decît sã se facã de rîs, ba unii chiar sã-ºi facã harakiri politic ºi jurnalistic. Iar eu spun doar atît: ,,Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce fac!”

Stimaþi prieteni, poate cã unii aºteptau de la mine sã le spun altceva, sã-i asigur, din nou, cã voi lichida Mafia din þara asta ºi cã lumea va trãi mai bine. Nu-mi place, totuºi, sã mã repet. ªi a venit timpul sã nu mai vorbim despre toate astea, ci sã le ºi facem. Am abordat ºi subiectele despre care vorbesc, nu mai departe decît în aceastã sãptãmînã, la manifestãrile la care am fost invitat sã particip ºi sã iau cuvîntul. Pentru un om ca mine, care a fost þinut în lanþuri un an întreg, e bine ºi atît, mai ales cã oamenii se întrebau de ce nu mã pot vedea pe nici un post de Televiziune. Sincer sã fiu, am fost invitat, uneori în mod repetat ºi insistent, dar am refuzat sã particip, datoritã caracterului frivol al acelor emisiuni, în care prezentatorii îi trateazã pe parlamentari ca pe ultimii oameni, expunîndu-i de parcã ar fi niºte animale exotice intrate în captivitatea cuºtii televizorului. E sub demnitatea mea sã particip la asemenea manifestãri degradante, fiindcã am treburi mai bune de fãcut, iar românii aºteaptã cu totul altceva de la politicienii pe care i-au trimis în Parlament. Le-am recomandat ºi parlamentarilor PRM sã nu se dea în spectacol.

Cine vrea sã fie vedetã, n-are decît sã se apuce de cîntat, sau de alte manifestãri cu public. Situaþia e prea grea în România ca sã ne permitem astfel de ieºiri în decor, în care, vorba unui film din copilãria noastrã, ,,toatã lumea rîde, cîntã ºi danseazã”.

Astãzi, cînd împlinesc 54 de ani, mã simt într-o formã fizicã ºi moralã de zile mari. Am parte de o familie minunatã, care îmi asigurã echilibrul necesar pentru furtuna zilnicã în care trãiesc. Nimic nu-i mai frumos decît o familie unitã ºi întemeiatã pe dragoste, pe valorile perene ale respectului, ajutorului, bunului-simþ. Mulþumesc soþiei mele, care mã înþelege ºi îmi dã un ajutor nepreþuit. ,,Maternitatea e patriotismul femeilor” – zicea Balzac. Cele mai mari bucurii ale vieþii sînt, pentru mine, de genul feminin: fetiþele mele ºi cãrþile pe care le citesc ºi pe care le scriu. Bãrbaþii deºtepþi fac fetiþe. Femeile geniale fac bãieþi. Important este ca Neamul Românesc sã prospere ºi sã meargã înainte.

fiindcã nu-i bagã nimeni în seamã ºi, mai rãu, ei îºi dovedesc, în mod public, invidia neputincioasã.

Regret, sincer, cã le-am fãcut o ,,figurã” ca asta acelor nelegiuiþi pe care îi macinã o duºmãnie subumanã faþã de mine. N-am cum sã-i ajut, se vor mai chinui multã vreme de acum înainte. Mã simt dator sã anunþ cã pe acel iresponsabil care a spus, pe acelaºi post de Televiziune, cã „Un nazist l-a decorat pe alt nazist” – adicã Papa ºi eu – l-am dat în judecatã chiar astãzi. Nu se poate atîta inconºtienþã, care frizeazã, pur ºi simplu, demenþa!

Dar, n-o sã mã împiedic eu de niºte cioturi ºi putregaiuri. Am sã merg acum mai departe, abordînd întîlnirile politice propriu-zise. Prima a fost cea cu senatorul Andrea Manzella, preºedintele Comisiei pentru Politici ale Uniunii Europene din Senatul Italiei, la dialog participînd ºi numeroºi alþi senatori.

Fiind la curent cu misiunea ºi doleanþele mele, senatorul Manzella mi-a pus la dispoziþie un proiect al acestei Comisii, care conþine nu mai puþin de 8 amendamente la Decretul Lege al Guvernului Romano Prodi, ceea ce va ameliora în mod semnificativ acest act normativ – conceput ºi dat sub imperiul emoþiei ºi al grabei, dar ºi la presiunea unor factori asupra cãrora ar fi cazul sã se pronunþe Serviciile Secrete din România. Toate aceste amendamente, dacã vor fi votate de Parlamentul Italiei, ºi eu cred cã vor fi votate, vor face Decretul Lege compatibil cu Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi cu jurisdicþia Uniunii Europene. (va urma) Omenirea are nevoie de români. Atunci cînd voi fi preºedinte, voi încerca sã contribui la rezolvarea crizei morale pe care o cunoaºte societatea româneascã. Lumea începe, din pãcate, sã se sãlbãticeascã ºi asistãm la unele atrocitãþi cum n-au mai existat de-a lungul Istoriei României. Iar mizeria, sãrãcia ºi bolile agraveazã aceastã crizã de neîncredere, mai ales cã unii afiºeazã un lux orbitor, care îi umileºte ºi îi scandalizeazã pe români. Toate acestea vor lua sfîrºit, cu ajutorul bunului Dumnezeu, exact peste 1 an, la 28 noiembrie 2004, cînd nutresc speranþa ca, dacã alegerile vor fi corecte, sã devin preºedinte. Nu cad în pãcatul trufiei de a vã cere sã aveþi încredere în mine. Tot ce vã cer este ca, împreunã cu mine, sã aveþi încredere în Dumnezeu. Eu nu v-am minþit niciodatã, nu v-am trãdat, n-am fãcut avere. Eu cred în Poporul Român ca în lumina Soarelui. ªi mai cred în destinul mesianic al acestui popor. Aº dori sã mulþumesc tuturor acelora care mi-au adresat felicitãri cu prilejul aniversãrii zilei mele de naºtere. Nu-mi spuneþi, vã rog, nici cã sînt mare, nici cã sînt unic ºi providenþial – eu nu sînt nimic din toate astea, sînt doar ,,un om între oameni”, care ºtie cã, vorba Bibliei, trufia merge înaintea cãderii, iar cine se smereºte se va înãlþa. Alexandru Macedon are o vorbã splendidã: ,,Am fost totul ºi totul era nimic”… Întîia bisericã creºtinã a fost vasul acela minuscul ºi sãrãcãcios, în care Isus a spãlat picioarele ucenicilor Sãi. Sã ne rugãm la Domnul sã Se îndure de noi în anul 2004 – an crucial pentru viitorul Poporului Român. Parafrazîndu-l pe Nicolae Iorga, voi spune ºi eu cã indiferent cum va fi sã se întîmple, la anul pe vremea asta trebuie sã aibã loc o mare schimbare. ªi, cum mai rãu decît atît n-are cum sã fie, eu cred cã vom avea parte de o schimbare în bine. În încheiere, sã deschidem Cartea Sfîntã la Psalmul 23 al Regelui David, care cred cã se potriveºte cel mai bine stãrii de spirit pe care o am ºi pe care vreau sã vi-o transmit ºi vouã, iubitele mele surori ºi dragii mei fraþi români: ,,Domnul este Pãstorul meu; nu voi duce lipsã de nimic. El mã paºte în pãºuni verzi ºi mã duce la ape de odihnã; îmi învioreazã sufletul ºi mã povãþuieºte pe cãrãri drepte, din pricina numelui Sãu. Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea umbrei morþii, nu mã tem de nici un rãu, cãci Tu eºti cu mine. Toiagul ºi nuiaua Ta mã mîngîie. Tu îmi întinzi masa în faþa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, ºi paharul meu este plin de dã peste el. Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele, ºi voi locui în Casa Domnului pînã la sfîrºitul zilelor mele”. Amin.

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (28 noiembrie 2003, fragmente din acest text au fost citite la postul Radio România)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 26 ianuarie 2018

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (109) Îl credem pe cuvînt pe Munteanu, doar a fost coleg de celulã, prin anii ’80, cu Voican. Îl bãtea pe acesta toatã ziua, fiindcã bãrbosul era meschin ºi turnãtor. Acum, Voican i-a dat o mînã de ajutor fostului sãu ortac de puºcãrie, care a fost reactivat ºi a devenit general. „Era bãrbat ãl bãtrin - ne mai spune generalul - cînd i-a fost spãlat cadavrul l-a vãzut Geluþã ºi a mãrturisit cã pãrea foarte viril!“ Ia te uitã de ce le arde la ãºtia, sã se uite la fuduliile lui Ceauºescu, dupã ce l-au nituit cu sute de gloanþe! Mã întorc acasã destul de trist. Cum s-a putut muri în decembrie ’89! Ca la Hiroºima, în toate felurile cu putinþã: ºi la coadã la lapte, ºi în baie, ºi în somn, ºi pe stradã, ºi în beci dupã lemne, ºi în maternitate, ºi în cimitir... S-a mai întîmplat în vreo þarã socialistã ce s-a întîmplat în România?

Nu! Ei, bine, cu asta trebuie sã începem orice comparaþie, orice analizã. Nici n-am ajuns bine acasã ºi am primit informaþii despre prãduirea spaþiului locativ de cãtre primarul Capitalei, Dan Predescu. De pildã, un arab pe nume Geamal, care a primit cetãþenia românã foarte uºor, acum cîteva luni, a devenit consilier guvernamental pentru minoritãþi, învîrtindu-se ºi de o casã splendidã. Primarul dã case bune, pe lei, unor arabi, încãlcînd mai multe legi. Se povesteºte cã au venit niºte oaspeþi francezi sã doneze un post de radio, au obþinut aprobarea de la Petre Roman ºi s-au dus cu ea la primarulgeneral - numai cã acesta, într-o crizã de furie, probabil pentru cã lui nu-i ieºea nimic, le-a rupt hîrtia în faþã! Gospodãria de Partid avea sub Nicolae Ceauºescu averi imobiliare de circa 15 miliarde de lei, iar acum, sub Mihai Cuþuhan, valorile sale depãºesc 50 miliarde de lei! Practic, au luat ãºtia tot patrimoniul!

Spre searã, iau cunoºtinþã de un comentariu al corespondentului Agenþiei iugoslave Taniug, la Bucureºti: „Am întîlnit partide în România care ar dori sã schimbe Poporul, ori Poporul nu se poate schimba“. Zilele acestea, am dat peste douã materiale pe care le-am citit cu interes: o scrisoare a nebunului Paul Goma, publicatã în „22“, în care îi face praf pe aºa-ziºii noºtri rezistenþi, ºi articolul „Au ridicat bîtele ºi s-au încãierat“, apãrut în „Opinia Studenþeascã“ din Iaºi, referitor la barbaria udemeristã din ziua de 20 martie, de la Tg. Mureº. Noaptea, pe la 12, ies sã plimb cîinii. Pe Bd. Duca, vizavi de Policlinica stomatologicã, am vãzut o scenã care mi-a luat maul: o fatã tînãrã, în papuci ºi capot alb, ieºise la scara unui bloc vechi ºi aºtepta un hîrb de maºinã, cu 2 arabi; s-a urcat ºi a plecat cu ei, în puterea celei de-a doua nopþi de Paºti!

Capitala României tinde sã devinã un fel de bor-

Corneliu Vadim Tudor a vizitat, dar a ºi ajutat la construirea a multe lãcaºuri de cult. Pe oriunde mergea, era primit cu dragoste, pentru cã a ºtiut sã fie om între oameni.

În voiajele pe care le-a fãcut în toatã lumea, Corneliu Vadim Tudor a ajuns în locuri inedite.

Unul din ele este ºi Luxemburg, unde a þinut cu tot dinadinsul sã se fotografieze lîngã bustul lui Victor Hugo

del al lumii a III-a, ºi asta nu e bine! Nu se încheie aceastã zi fãrã o nouã inepþie a lui Ion Caramitru, care e de o inculturã zgomotoasã: într-un reportaj filmat la Paris, el vorbeºte cu Emil Cioran, cãruia îi spune cã Eminescu a apãrut într-un moment cînd totul era prãbuºit (?!). Ehei, o sã am eu mult de luptat cu analfabeþii ºi impostorii...

EPILOG. Începe sã se nascã revista. Totul merge nesperat de bine. Ca prin farmec, obstacolele s-au risipit. Banii ? M-a împrumutat Nuþu, din Germania. El venise cu 10.000 de dolari, legaþi cu zgîrci, cum se întîmplã ºi pe la bãncile cele mai fandosite. I-am spus cã n-am ce face cu dolarii, mie îmi trebuie lei. A revenit dupã cîteva ore cu 1 milion de lei. Am convenit sã încheiem o chitanþã, de mînã, ca sã-i restitui omului banii. Martori ne-au fost Cornel Ciontu (din partea mea) ºi Monica Miu (din partea lui).

Ca sã fiu sincer, mi-a tremurat inima atunci cînd am înscris, oficial, titlul revistei. Aºa ceva nu se mai pomenise. Mai fuseserã niºte „Românii Mari“, pe la sfîrºitul veacului trecut ºi prin preajma primului rãzboi mondial, dar acum sînt alte împrejurãri. În definitiv, ºi Nostradamus, în catrenele sale, vorbeºte de „România Mare“. Am gãsit ºi un secretar de redacþie bun: bãtrînul Grigore Stãnescu, care a lucrat pe la revistele militare, s-a pensionat între timp ºi mi-a fost recomandat de prietenul meu din copilãrie, colonelul Marin Mirea. Am gãsit ºi spaþiu tipografic: la Bucureºtii Noi, în fosta tipografie a P.C.R. Mulþumitã prieteniei mele cu Miºu Filip ºi cu soþia lui, Doina, dar ºi cu Mioara Roman, care ºi ea e prietenã cu ei, am izbutit sã cãpãtãm 3 birouri într-o clãdire veche, pe Calea Victoriei. Acolo avea sã funcþioneze ºi ziarul fesenist „Azi“, condus de Octavian ªtireanu. Cum am devenit eu patronul publicaþiei? Foarte simplu: Eugen Barbu mi-a spus cã nu se încumetã sã riºte singurii bani pe care îi avea la C.E.C.: - Eu am strîns ceva parale, pe cãrþile ºi filmele mele, de ce sã te mint?!

Dar îmi e teamã de faliment. Tu nu vezi ce se întîmplã în jurul nostru, ce prãbuºiri au loc, ce probleme sînt cu hîrtia?! Nu vreau sã mor dator vîndut! O asemenea ruºine ar fi peste puterile mele, n-aº fi în stare s-o îndur. ªi atunci, m-am descurcat cum am putut. De ce-am intrat în vîrtejul ãsta? Din revoltã, în primul rînd. N-am mai suportat sã vãd cum îmi e batjocoritã þara, cum e jucatã la zaruri, cum sînt umiliþi românii.

N-am mai suportat atîta imposturã, ºi inculturã, ºi neobrãzare. Revoluþia aceasta s-a fãcut cu sîngele nevinovat al unor oameni, în primul rînd tineri. Populaþia s-a rãsculat fiindcã totul

devenise de un absurd înfiorãtor ºi chiar cele mai nobile idealuri se goliserã de conþinut.

Independenþa e sublimã, într-adevãr, dar cînd copiii mãnîncã la ºcoalã o felie de pîine cu o frunzã de salatã verde, ca melcii, ºi, dupã cîteva zile de furajare de-asta, leºinã în clasã, atunci trebuie sã ne întrebãm cu toþii unde am greºit.

Scopul Politicii e preluarea Puterii, iar scopul Puterii e realizarea Binelui. Nu a Rãului. A Binelui. Adevãraþii oameni sînt meniþi sã micºoreze suferinþa existentã în lume. Nici un Ideal nu poate fi un scop în sine, ci un mijloc pentru fericirea oamenilor ºi trãirea lor în comuniune cu Dumnezeu. Aceasta a fost marea infirmitate a lui Ceauºescu: era ateu. De altfel, cred cã de aici izvorãsc multe dintre nenorocirile lumii contemporane. A avut el ºi mari merite, pentru care l-am admirat ºi nu mã dezic de asta; dar sã fii rãsturnat de propriul tãu Popor, adus la exasperare, iatã o cãdere de cortinã nu tocmai mãgulitoare. El va rãmîne în Istoria României ºi chiar a Planetei, pentru multe ºi felurite realizãri. Scurgerea timpului estompeazã pãcatele ºi reliefeazã meritele. Peste un numãr de ani, copiii ºi nepoþii noºtri ne vor întreba, uimiþi: „Cum, voi vã spãlaþi cu apã rece, n-aveaþi curent electric decît vreo cîteva ore pe zi, stãteaþi toatã noaptea pe la cozi? Nu putem crede, aþi visat. Uite, noi avem de toate.

Nu putea omul acela, care a construit aãtea lucruri minunate, sã vã biciuiascã în halul ãsta!“. Dar a fost cu adevãrat o Revoluþie? Dacã ar fi sã judec cu inima, aº spune cã da. Dacã ar fi sã judec cu mintea, mai degrabã aº spune cã a fost o loviturã de Stat. Vorba tînãrului Goethe,

Oriunde se afla, Corneliu Vadim Tudor era asaltat de simpatizanþi, care doreau sã audã o vorbã bunã sau sã primeascã autografe de la el.

la Valmy, în 1792, cînd armata Franþei revoluþionare i-a învins pe prusaci: „De acum ºi de aici începe o lume nouã!“. Aºa ºi cu anul 1989 la români. ªi nu numai la români. Am intrat întrun deceniu nou, necunoscut, spectaculos, care s-ar putea sã rãstoarne sensul ºi concluziile unui veac întreg. Vor muri oameni, se vor primeni generaþiile, iar eu? Ce voi face eu? În primul rînd, voi aºtepta sã-mi vinã pe lume un copil, fiindcã nevastã-mea e însãrcinatã în luna a V-a.

Pe urmã, mã voi ruga lui Dumnezeu pentru casa mea ºi Poporul meu. Sau, cum bine spunea un poet al efluviilor inimii: „Nu cãdea tu, steaua mea subþire!“. Viaþã, primeºte-mã, vin cãtre tine, m-am nãscut din nou! Doamne, nu m-ai pãrãsit, pupa-Þi-aº tãlpile!

Sfîrºit (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 26 ianuarie 2018

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE Începe marea înghesuialã de la ghiºeele ANAF Mai bine de 1,5 milioane de români trebuie sã se prezinte la ghiºeele ANAF în aceste zile pentru a depune diverse formulare ºi/sau sã facã plãþi. Dacã preferã varianta online, atunci aceºtia vor trebui sã utilizeze certificatele digitale procurate contracost, aducã 30-35 de euro pe an. Fostul ºef al Fiscului, Gelu Diaconu, a sintetizat situaþia. Astfel, peste 300.000 de contribuabili au decizii de impunere emise din luna decembrie a anului trecut pentru sãnãtatea aferentã anului 2012 pe care vor trebui sã le clarifice/achite la ghiºeu. E vorba despre obligaþiile pe care contribuabilii nu le-au plãtit în prima jumãtate a anului 2012 atunci cînd CASS erau colectate de Casa de Asigurãri de Sãnãtate. De asemenea, minimum 400.000 de persoane fizice trebuie sã depunã declaraþia 600 pentru contribuþiile aferente veniturilor din alte surse în afara celor de naturã salarialã. Este vorba de cei care au obþinut venituri din activitãþi extrasalariale în 2017 peste valoare de 22.800 de lei pe an, adicã 12 salarii minime brute pe 2018. Alte cîteva sute de mii de agenþi economici trebuie sã depunã fizic la ghiºeu în pînã la 31 ianuarie declaraþia 010 pentru modificarea vectorului fiscal, deoarece au trecut la formã de impozitare pe cifra de afaceri, mai spune Diaconu. Adicã toþi cei cu sub 1 milion de euro cifra de afaceri vor trece la impozitul pe cifra de afaceri. În plus, aproape 500.000 de persoane fizice vor depune cereri de restituire a taxei de mediu la autoturisme, dintre care circa 200.000 au deja hotãrîri definitive ale instanþelor de judecatã. ªi pentru cã nu e de ajuns, din 22 ianuarie se formeazã cozi la ghiºeele ANAF pentru cumpãrarea certificatelor de trezorerie.

Dupã ce ani de zile nu s-a reuºit decît expedierea parþialã a deciziilor de impunere pentru CASS-ul aferent anului 2012, urmeazã în perioada urmãtoare minimum un milion de noi decizii în sarcina contribuabililor aferente anilor 2013-2014-2015-2016-2017, iar acestea se plãtesc tot la ghiºeele ANAF, mai spune Diaconu.

Emiterea acelor decizii de impunere costã bani. Ele se tipãresc în Vîlcea, se trimit cu maºina în toatã þara, la oficiile poºtale, iar dacã în termen de zece zile destinatarul nu ridicã plicul de la poºtã, decizia se duce la ANAF. Sînt cheltuieli cu poºta, cu transportul, cu per-

soanele care administreazã acest volum imens de muncã.

Decizia este titlu de creanþã, iar în lipsa ei contribuabilul nu are obligaþia de a plãti nimic. În felul acesta, Fiscul cheltuie sume imense pentru colectarea unor venituri care uneori nu justificã acest efort. Deciziile acestea au fost emise în baza declaraþiilor depuse de contribuabil: Declaraþia 220 pentru veniturile estimate ºi Declaraþia 200 pentru venitul realizat. Urmare a declaraþiei 220, ANAF a emis o decizie (pînã acum doi ani erau douã) de impunere atît pentru impozit, cît ºi pentru contribuþia la sãnãtate. Urmare a declaraþiei 200, Fiscul a emis douã decizii: una pentru diferenþele de impozit ºi alta pentru CASS. Asta înseamnã în jur de 1,5 milioane de decizii emise de ANAF pentru circa 500.000 de persoane fizice autorizate ºi persoane fizice independente.

(cotidianul.ro)

Previziunile oamenilor de afaceri privind soarta euro (1) Oamenii de afaceri privesc cu un optimism temperat ºi chiar cu îngrijorare evoluþia economicã din 2018, în care inflaþia, deprecierea leului ºi incertitudinile legate de cadrul fiscal sînt principalele griji ale mediul de business, aratã barometrul semestrial privind perspectivele economiei Keysfin.

Potrivit rezultatelor barometrului, la care au rãspuns peste 150 de oameni de afaceri din diverse domenii de activitate, de la comerþ, la servicii financiare, agriculturã, energie, confecþii, IT etc., economia României va continua sã creascã în 2018, însã avansul se va tempera semnificativ faþã de cel înregistrat în 2017. 54% dintre managerii chestionaþi de Keysfin au estimat o creºtere a PIB-ului între 4- 4,5%, 23% au indicat un avans economic peste nivelul de 5 procente, în timp ce 7% considerã cã PIB-ul va creºte cu mai puþin de 4%.

16% dintre oamenii de afaceri chestionaþi au evitat sã rãspundã, considerînd cã în prezent existã prea multe incertitudini legate de evoluþia economiei, mai ales în a doua parte a anului.

Faþã de barometrul de opinie din luna iunie 2017, experþii de la Keysfin remarcã creºterea gradului de incertitudine privind perspectivele economiei ºi scãderea optimismului oamenilor de afaceri.

Modificãrile fiscale intrate în vigoare la 1 ianuarie 2018 ºi impactul lor asupra firmelor (2) Reducerea impozitului pe veniturile persoanelor fizice de la 16% la 10% (2) Mãsura este menitã sã contrabalanseze creºterea contribuþiilor sociale care au fost trecute în sarcina angajatului, astfel încît valoarea netã a salariului sã nu fie afectatã semnificativ. Totuºi, pentru cei care sînt scutiþi de la platã impozitului pe venit, cum sînt cei din IT sau cei care lucreazã pentru proiecte de cercetare-dezvoltare, angajatorii trebuie sã gãseascã resurse de creºtere a salariilor brute, pentru ca netul angajaþilor sã nu scadã.

Orice modificare a salariului minim brut în aceastã perioadã va trebui raportatã în Revisal pînã la 31 martie 2018. Ulterior acestei date, angajatorii vor avea obligaþia sã transmitã în Revisal modificarea salariului de bazã lunar brut în termen de 20 de zile lucrãtoare de la data producerii acesteia.

Salariul minim pe economie a crescut la 1.900 de lei Începutul de an a adus ºi majorarea salariului minim pe economie cu 450 de lei, de la 1.450 la 1.900 de lei.

Totuºi, trebuie þinut cont cã o bunã parte din majorarea brutului este justificatã de trecerea CAS ºi CASS în sarcina salariatului, astfel cã salariul brut de 1.900 de lei este echivalentul unui brut de 1.550 de lei pe sistemul din 2017.

Cît despre creºterea netului pentru un salariat plãtit cu minimul pe economie, vorbim de o majorare de 97 de lei. Astfel, dacã un salariat plãtit cu minimul pe economie ºi fãrã persoane în întreþinere primea în 2017 un net de 1.065 de lei (la un brut de 1.450 de lei), acesta primeºte în 2018 un salariu net de 1.162 de lei, la un brut de 1.900 de lei.

Sistemul split TVA, obligatoriu doar pentru entitãþile cu întîrzieri la plata TVA ºi cele în insolvenþã Mecanismul plãþii defalcate a TVA a fost modificat prin lege de Parlament, chiar la final de 2017, astfel încît aplicabilitatea sistemului a fost restrînsã doar la persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care înregistreazã datorii la plata TVA ºi cele aflate în insolvenþã, care sînt nevoite astfel sã deþinã cel puþin un cont special dedicat TVA. Concret, obligaþia aplicãrii sistemului split TVA revine entitãþilor care: * la 31.12.2017 aveau datorii la plata TVA mai mari de 15.000 de lei, în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei, în cazul contribuabililor mijlocii ºi 5.000 de lei pentru contribuabilii mici ºi persoanele fizice, dacã acestea nu sînt achitate pînã la 31 ianuarie 2018; * de la 1 ianuarie 2018 au datorii la plata TVA mai vechi de 60 de zile lucrãtoare de la scadenþã care depãºesc plafoanele mai sus enumerate; * se aflã sub incidenþa legislaþiei insolvenþei.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care nu sînt obligate sã aplice sistemul split TVA pot trece, în mod opþional, la plata defalcatã a TVA. Acestea vor beneficia de o reducere cu 5% a impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor aferent perioadei în care aplicã sistemul.

Persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România care intrã în relaþii comerciale cu persoane impozabile care aplicã sistemul TVA split, au obligaþia sã plãteascã TVA-ul aferent achiziþiilor defalcat, în contul de TVA al furnizorului, riscînd amenzi de 0,06% din valoarea TVA care a fost plãtitã eronat.

)

POLITICÃ

„Codul Fiscal reprezintã principala preocupare a mediului de business. Schimbãrile semnificative din ultima parte a anului trecut ºi perspectivele unor noi modificãri în acest domeniu ridicã cele mai mari semne de întrebare. În condiþiile unui cadru fiscal instabil, mulþi dintre oamenii de afaceri ºi-au amînat planurile de investiþii, de extindere a afacerilor, ºi asta mai cu seamã cã provocãrile de ordin fiscal sînt însoþite ºi de perspectiva scumpirii semnificative a creditãrii în România”, au explicat analiºtii de la Keysfin.

Incertitudinile legate de Codul Fiscal se aflã, astfel, în topul riscurilor pentru economie, fiind identificat de mai mult de 76% dintre respondenþi. Inflaþia (65%), evoluþia leului (53%), criza de pe piaþa forþei de muncã (51%) ºi scumpirea creditãrii (38%) au fost menþionate, de asemenea, pe lista principalelor riscuri pentru economie.

Investitorii au mai menþionat la capitolul riscuri pentru economie ,,zgomotul” de pe scena politicã ºi o posibilã înrãutãþire a situaþiei economice mondiale.

Evoluþia economicã pozitivã din primul semestru al anului ar urma sã fie impulsionatã în primul rînd de consum. Întrebaþi care ar fi, în opinia lor, domeniile care vor performa în acest an, 72% dintre oamenii de afaceri au menþionat comerþul. „Creºterile de salarii ºi pensii vor influenþa semnificativ acest segment, însã nu în aceeaºi mãsurã ca în 2017, avînd în vedere scumpirile preconizate de producãtori ºi comercianþi pe fondul deprecierii monedei naþionale”, aratã datele barometrului Keysfin. În contextul creºterii consumului, mare parte dintre oamenii de afaceri (62%) se aºteaptã ca serviciile sã înregistreze, de asemenea, un avans consistent. În topul domeniilor de activitate care vor performa în 2018, 34% dintre cei care ºi-au exprimat opiniile au menþionat agricultura, iar 31% au indicat construcþiile. 29% dintre investitori au trecut pe listã turismul, 17% au indicat transporturile, iar 12% sectorul IT. Puseul inflaþionist din 2018 va fi influenþat, în mare mãsurã, de evoluþia monedei naþionale. Întrebaþi la ce cotaþie cred cã va fi tranzacþionat euro în primul semestru, majoritatea investitorilor au indicat intervalul 4,7-4,75 lei. (va urma) EUGENIA SOLOMON

Reducerea bazei de calcul a contribuþiilor sociale datorate de PFA, profesii libere Persoanele ce obþin venituri din activitãþi independente (PFA, titulari ai întreprinderilor individuale/familiale) ºi profesii liberale datoreazã în 2018 CAS ºi CASS raportate la noul salariu minim pe economie, de 1.900 de lei, dupã cum urmeazã: * contribuþia pentru pensii (CAS) de 25%, aplicatã unui venit ales de cãtre contribuabil cel puþin egal cu salariul minim brut pe þara (1.900 de lei); * contribuþia la sãnãtate (CASS) de 10% la salariul minim pe economie (1.900 lei). În condiþiile în care cele mai multe persoane fizice vor alege sã achite CAS la plafonul minim, rezultã contribuþii lunare de 665 de lei, adicã 475 de lei la pensii ºi 190 de lei la sãnãtate. Totuºi, acestea vor fi datorate doar de persoanele ce realizeazã într-un an venituri cel puþin egale cu 12 salarii minime brute, adicã 22.800 de lei.

Astfel, în situaþia în care veniturile realizate în anul 2017 sînt sub nivelul veniturilor anuale cumulate cel puþin egale cu 12 salarii de bazã minime brute pe þarã, PFA nu vor datora în 2018 contribuþiile sociale ºi nu vor fi obligate sã depunã declaraþia 600, urmînd sã achite doar impozitul pe venit de 10%.

Plafonul pentru înregistrarea în scopuri de TVA a rãmas la 220.000 de lei În octombrie 2017, Guvernul a obþinut de la Comisia Europeanã o derogare pentru majorarea plafonului pentru înregistrarea în scopuri de TVA, de la 220.000 la 300.000 de lei. Totuºi, parlamentarii nu au reuºit sã legifereze mãsura pînã la final de 2017, astfel încît noul plafon sã se aplice de la 1 ianuarie 2018. În acest sens, Ministerul de Finanþe a anunþat cã plafonul pentru înregistrarea în scopuri de TVA va rãmîne la 220.000 de lei la început de 2018 ºi se va aplica pînã cînd cel de 300.000 de lei va fi introdus prin lege.

Sfîrºit EUGENIA ION

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 26 ianuarie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor

Unirea Principatelor în contextul geopolitic european

Însã, în mod neaºteptat, atunci Imperiul Austriac a ocupat Principatele Române, plasînd, în octombrie 1854, 300.000 de soldaþi la graniþa Moldovei cu Rusia. În contextul problemei ,,principatelor dunãrene”, au jucat un rol multe alte probleme de echilibrare a situaþiei generale. Amînarea rezolvãrii s-a datorat diferenþelor de pãreri în cadrul alianþei învingãtorilor. Conceptului Franþei asupra unor principate unite i s-a raliat Rusia, din motive tactice, însã în totalã contradicþie cu pãrerea Austriei ºi Imperiului Otoman. Anglia a luat o poziþie indecisã. În alianþa învingãtoare exista unanimitate cã protectoratul istoric al Rusiei asupra principatelor trebuie sã se termine, cu o ,,derusificare” a principatelor în culturã ºi administraþie, însã exista lipsa unani-

Ideea Unirii Moldovei ºi a Þãrii Româneºti, avansatã încã din Secolul al XVIII-lea, a devenit, dupã rãzboiul Crimeii (1853-1856), o temã de prim-plan a dezbaterii politice, atît în cele douã Principate, cît ºi pe plan internaþional. Situaþia externã se arãta favorabilã; înfrîngerea Rusiei ºi hegemonia politicã a Franþei ofereau un context prielnic punerii în practicã a proiectului, cu atît mai mult cu cît Napoleon al III-lea, împãrat al francezilor, dorea un bastion rãsãritean favorabil politicii sale, care sã contrabalanseze expansiunea ruseascã ºi sã contribuie, alãturi de Italia, la subminarea sau chiar destrãmarea monarhiei austro-ungare.

Un rol important l-a jucat propaganda unionistã, întreprinsã de cãtre liderii partidei naþionale, în cele douã þãri ºi în strãinãtate. Activitatea desfãºuratã în emigraþie, îndeosebi în Franþa, a cunoscut diverse forme: apeluri cãtre opinia publicã europeanã; afirmarea programului politic în publicaþii ca ,,România viitoare” (1850, Paris), ,,Junimea românã” (1851), ,,Republica românã” (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmãrea declanºarea unei noi revoluþii europene; memorii cãtre Napoleon al III-lea, împãratul Franþei, ºi cãtre Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate!

Unitate!”; sprijinul unor personalitãþi marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). Aceastã propagandã unionistã a necesitat mari sume de bani pentru cointeresarea materialã a unor personalitãþi franceze, iar I.C. Brãtianu s-a remarcat prin vînzarea moºiei soþiei sale pentru a asigura aceste fonduri. În þarã, acþiunile unioniste s-au desfãºurat în noul context determinat de prevederile Convenþiei de la Balta Liman, afirmîndu-se modalitãþi variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iaºi ºi la Bucureºti (1856); editarea unor organe de presã, precum ,,România Literarã”, ,,Steaua Dunãrii” (Iaºi), ,,Românul” (Bucureºti); venirea în patrie a unor revoluþionari paºoptiºti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).

Ordinea geopoliticã a Europei în anii 1815-1853, a Rusiei ºi a Imperiului Otoman se stabilise ultima oarã la Congresul de la Viena, din 1815. Între timp, însã, echilibrul astfel stabilit a început sã se destrame, îndeosebi din cauza crizei interne în Imperiul otoman, denumit ,,omul bolnav de la Bosfor”, Principatele Române aflîndu-se în vasalitate în raport cu Imperiul Otoman. Încã din anii de dinainte, Rusia þaristã începuse planurile sale de expansiune în direcþia Europei centrale ºi a Balcanilor, cu o tendinþã revanºardã în restabilirea influenþei sale istorice ºi în Moldova, ºi în Þara Româneascã. Folosind ca pretext probleme religioase ale ortodoxiei în Imperiul Otoman ºi beneficiind de slãbiciunea Imperiului, Rusia a început, în 1853, aºa- zisul ,,Rãzboi al Crimeii” împotriva Imperiului Otoman, ocupînd Principatele Române. Situaþia geopoliticã a Europei, dirijatã de Franþa, Anglia ºi Austria, era deja de dinainte orientatã în a asigura existenþa ºi integritatea Imperiului Otoman, pentru a contracara o creºtere a influenþei Rusiei ºi în Orient, dupã ce deja Rusia se extinsese în Asia, în contra intereselor franceze ºi engleze. Astfel, Franþa ºi Anglia au intrat în acest rãzboi de partea Imperiului Otoman contra Rusiei, în concordanþã ºi cu interesele, ºi cu politica externã a Austriei în privinþa ,,principatelor dunãrene”. Rãzboiul Crimeii s-a încheiat prin armistiþiu, cu propuneri din partea tuturor puterilor europene, convenind a fixa o nouã situaþie geopoliticã a Europei de est în context cu Rusia ºi Imperiul Otoman, fiind astfel planificate convorbiri la Constantinopol ºi Paris, în vederea elaborãrii tratatelor corespunzãtoare, avînd ca þel slãbirea influenþei Rusiei în Orient ºi în Marea Neagrã, care avea sã devinã o mare neutrã. Astfel a intrat în atenþia marilor puteri ale politicii europene ºi situaþia ,,principatelor dunãrene”, Moldova ºi Þara Româneascã.

Deºi Austria nu a participat la rãzboi, a cerut Rusiei, în 3 iunie 1854, sã se retragã din Principatele Române, în virtutea propriilor interese ºi, într-adevãr, Rusia s-a retras.

mitãþii privind statutul organizatoric viitor al principatelor.

Principatele Române erau, în concepþia lui Napoleon al III-lea, cele mai potrivite pentru a-ºi promova ideea principiului naþional, în propriul interes al Franþei, în Europa, cît ºi a remanierii hãrþii europene în urma eºecului francez din 1815.

Astfel, ideea unirii Principatelor Române s-a nãscut pe plan internaþional în împrejurimea împãratului francez Napoleon al III-lea, bineînþeles din interese proprii franceze. Însã ambasadorii Angliei ºi Austriei, Redcliffe ºi ProkeschOsten, se strãduiau sã lege Principatele Unite iarãºi mai puternic de Imperiul Otoman. Expresia acestei strãdanii a fost un concept preliminar de tratat, din 11 februarie 1856, cu 30 de articole, prezentat ministrului de Externe al Înaltei Porþi, conþinînd idei de bazã privind organizarea ºi statutul viitor al principatelor. (,,Projet concernant le 1-er point de garantie arrêté entre les Représentants des trois Puissances et ceux de la S. Porte dans la réunion du 11 Fevrier” (HHSTA, PA XII 56 f. 256-266)). În acest concept se precizeazä cã, în virtutea rãzboiului, tratatele ruso-turce privind organizarea internã a principatelor în acel ,,Règlement organique” (Regulament Organic), încã de dinainte de 1828, ºi-au pierdut valabilitatea. În acest sens, Înalta Poartã avea de reînnoit imunitatea ºi privilegiile sale care i-au fost acordate încã de pe timpul lui Baiazid I, reþinîndu-se în art.

2 cã Moldova ºi Þara Româneascã rãmîn parte integrantã a Imperiului Otoman, supuse sultanului. Însã ideea unor principate unite a stîrnit o rezistenþã deosebitã la Viena ºi la Înalta Poartã. În politica austriacã, la Viena existau îngrijorãri cã românii vor simþi suzeranitatea otomanã ca o nedreptate ºi vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci ºi Bucovina, pe atunci austriacã, ºi partea românã a Transilvaniei, creînd un precedent istoric ºi pentru Serbia, care s-ar putea sprijini pe susþinerea Rusiei, aceastã situaþie, în totalitate, lovind interesele Austriei ,,pînã în mãduva oaselor”. Exista pãrerea cã acestui principiu distrugãtor al naþionalismului, care în mod fericit a fost supus în 1849, Austria voia a-i opune principiul ,,mai înãlþãtor ºi împãciuitor al statalitãþii”, interdependent de naþionalitate. În aceastã chestiune însã împãratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altã pãrere. El a promovat ideea cã principatele aveau sã rãmînã neunite, dar în nici un caz nu aveau sã fie legate mai strîns de Înalta Poartã, ci, din contrã, independenþa lor trebuie întãritã, dînd ordin reprezentantului sãu la Paris sã se opunã strict voinþei otomane de a-ºi întinde influenþa în acea zonã a Europei. În concluzie, trebuie sã reþinem cã unirea principatelor a fost un proiect politic al împãratului francez Napoleon III, din douã motive de politicã externã, în favoarea intereselor Franþei: în primul rînd a fost un proiect antirusesc, de-a îngrãdi ºi a pune o barierã în extinderea intereselor ruseºti, iar în al doilea rînd, a fost impunerea ,,principiului naþiunii”, pentru a submina principiile Congresului de la Viena din 1815, ca armã politicã a Austriei.

La acest context fericit geopolitic european, s-a suprapus dorinþa ºi voinþa populaþiei ºi a pãturilor conducãtoare din cele douã principate încã din 1600, cînd lui Mihai Viteazul ia reuºit pentru scurt timp o unificare a douã principate de culturã ºi provenienþã înrudite istoric. Însã trebuie sã luãm în considerare cã acest moment favorabil al istoriei geopolitice europene a avut un rol hotãrîtor în acest act de unire.

Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfãptuirii statului naþional unitar român, dupã actul temerar al lui Mihai Viteazul de la 1600, sub a cãrui domnie s-a realizat, pentru o scurtã perioadã, întîia unire politicã a þãrilor româneºti.

Unirea celor douã principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturalã ºi economicã între cele douã þãri. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamalã între Moldova ºi Þara Româneascã, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza În Moldova, a fost ales în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naþionale”. Ulterior, într-o ºedinþã secretã a Adunãrii, în Þara Româneascã, deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptatã în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomanã ºi de Austria drept o încãlcare a Convenþiei de la Paris, însã în textul Convenþiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleºi în cele douã Principate sã fie persoane separate, În 1862, cu ajutorul unioniºtilor din cele douã þãri, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul ºi Guvernul, realizînd unirea politicã, iar dupã înlãturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidatã prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituþia adoptatã la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep sã se numeascã oficial România, pentru ca, la 1 decembrie 1918, sã se înfãptuiascã Marea Unire a Transilvaniei cu România, creîndu-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, cel ce a înfãptuit Unirea de la 24 ianuarie 1859, se trãgea dintr-o veche familie de moldoveani, din pãrþile Fãlciului, familie de cluceri, spãtari, comiºi, ispravnici. Cuza s-a nãscut la 20 martie 1820. A învãþat pînã în 1831 la Iaºi, unde i-a avut colegi pe cîþiva dintre viitorii sãi colaboratori, între care ºi pe Vasile Alecsandri.

E trimis apoi la Paris, unde îºi ia Bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în þarã ºi a intrat în armatã. S-a cãsãtorit în 1844 cu Elena Rosetti. În timpul evenimentelor din 1848, Cuza a fost în primele rînduri. A luat cuvîntul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaºi, cerînd înfãptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaºii adunãrii arestaþi din ordinul domnitorului Mihai Sturza, s-a aflat ºi Cuza; a reuºit apoi sã scape de sub pazã ºi sã fugã în Transilvania. Cuza are ocazia sã participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, dupã care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în þarã ºi, în perioada pregãtirii Unirii, îndeplinea funcþia de pîrcãlab de Galaþi. Ca formã de protest faþã de falsificarea alegerilor pentru adunãrile ad-hoc din Moldova, Cuza ºi-a dat demisia din funcþia de pîrcãlab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însã, Cuza a fost acceptat chiar ºi de partizanii celor doi Sturza, care candidau susþinuþi de conservatori.

La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaþilor prezenþi în Moldova.

Recunoaºterea internaþionalã a Unirii Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfãptuirii statului naþional român unitar.

Impusã sub o puternicã presiune popularã, cu deosebire la Bucureºti, alegerea ca domn al Þãrii Româneºti a lui Alexandru Ioan Cuza avea sã-ºi gãseascã o confirmare deplinã la marea manifestare prilejuitã de sosirea alesului naþiunii în capitala munteanã.

Cea mai stringentã problemã era recunoaºterea internaþionalã a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartã ºi de Austria drept o încãlcare a Convenþiei de la Paris. Situaþia creatã în cele douã Principate urma sã facã, de altfel, obiectul unei noi Conferinþe internaþionale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie 25 august/6 septembrie. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante ºi au reuºit sã cîºtige sprijin pentru cauza româneascã. Încã din a doua ºedinþã a Conferinþei (1/13 aprilie) Franþa, Rusia, Anglia, Prusia ºi Sardinia au recunoscut dubla alegere de la 24 ianuarie 1859. Imperiul Otoman ºi Austria însã tergiversau; mai mult, se aflã cã se punea la cale o intervenþie militarã peste Dunãre. Alexandru I. Cuza rãspunde energic. La 20 aprilie, la Floreºti, între Ploieºti ºi Cîmpina, armata moldo-munteanã era concentratã spre a face faþã oricãrei situaþii. Dupã alte ameninþãri, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odatã cu Austria, în a 3-a ºedinþã a Conferinþei de la Paris (25 august/7 septembrie), sã recunoascã, la rîndul ei, dubla alegere. Detensionarea situaþiei, atît în relaþiile cu Imperiul Otoman, cît ºi cu cel Habsburgic, îl determinã pe domn sã ordone închiderea taberei de la Floreºti (1 septembrie 1859).

Astfel împlinitã recunoaºterea situaþiei de fapt, impusã la 24 ianuarie, obiectivul imediat urmãtor era acceptarea de cãtre puterile garante a Unirii depline. Fãrã a aºtepta verdictul altor reuniuni internaþionale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecinþele hotãrîrilor adoptate prin Convenþia de la Paris.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deºi scurtã (18591866), a fost perioada de maximã dezvoltare a României moderne. Prin recunoaºterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale - adoptarea primei Constituþii româneºti, reforma electoralã, secularizarea averilor mînãstireºti, reforma agrarã ºi a învãþãmîntului -, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltãrii moderne a României.

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 26 ianuarie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (42) Mormîntul lui Arthur (1) Farsele realizate cu scopul de a cîºtiga profit nu s-au limitat niciodatã doar la lumea laicã.

Mulþi aºa-numiþi „oameni ai lui Dumnezeu“ s-au numãrat dintotdeauna printre cei mai activi farsori, în special cei ce pretind cã au linie directã cu Atotputernicul. Deosebit de inventivi s-au dovedit cãlugãrii ºi preoþii medievali, încercînd permanent sã înfloreascã veniturile abaþiei sau diocezei lor pretinzînd cã deþin o bucatã din „adevãrata cruce“ pe care a fost rãstignit Isus ori moaºtele unor sfinþi cunoscuþi sau orice alte relicve capabile sã atragã pelerinaje.

O astfel de farsã a fost gînditã ºi pusã în aplicare de cãtre cãlugãrii de la Mînãstirea Glastonbury, din Anglia. Pînã în 1150, ei încurajaserã zvonul cã Sfîntul Graal, despre care se presupunea cã fusese adus la Glastonbury de cãtre Iosif din Arimateea dupã moartea lui Christos, a fost depus (de o mînã invizibilã) în Fîntîna de Potire. În 1191, ei au afirmat cã au descoperit, în curtea mînãstirii, mormîntul misticului rege Arthur ºi al soþiei sale, Guinevere.

Astfel, Glastonbury a devenit principalul obiectiv turistic medieval din Anglia.

Cîteva date istorice: Arthur, despre care se spune cã a reuºit sã opreascã invazia saxonilor în Secolul al VI-lea, a fost o figurã legendarã în întreaga Europã eruditã a momentului respectiv, datoritã romanului best-seller ,,Istoria regilor Angliei”, al lui Geoffrey din Monmouth (1135).

Totuºi, nimeni nu se îndoia cã Arthur a existat cu adevãrat: Nennius, un cãlugãr galez din Secolul IX, citise în „Analele de Paºte“ galeze cum Arthur îi învinsese pe saxoni în bãtãlia de pe Dealul Badon, din anul 518, ºi apoi cum a murit luptîndu-se cu fiul sãu, Modred, în bãtãlia de la Camlann, din 539. Poate cã era sau nu era ade-

vãrat ceea ce cãlugãrii aveau sã afirme mai tîrziu; ºi anume cã, în 1184, regele Henric al II-lea i-a spus abatelui sãu ceea ce aflase de la un bard galez: Arthur fusese îngropat la aproape 5 metri adîncime între douã piramide de pe pãmînturile Mînãstirii Glastonbury. Probabil nu e nici o coincidenþã cã aceastã poveste a ieºit la ivealã doar dupã ce abaþia a ars aproape complet, la 25 mai 1184. În timpul reconstrucþiei, în 1191, ultima rugãminte a unui cãlugãr pe moarte a fost sã-l îngroape într-un loc unde douã cruci stãteau pe doi piloni de marmurã, sub formã conicã.

Probabil amintindu-ºi profeþia, groparii au sãpat mai mult decît de obicei ºi, la 2,2 metri adîncime, au dat de o lespede. Pe partea interioarã a acesteia se afla o cruce din plumb inscripþionatã: Hic jacet sepultus inclytus Rex Artorius in insula Avalonia („Aici se odihneºte renumitul rege Arthur, în Insula Avalon“). Þinutul Glastonbury, odinioarã o insulã înconjuratã de mlaºtini, era cunoscut ºi sub denumirea de Avallon, „Insula Merelor“. O asociere cu legendara Insulã Avalon era, oricum, binevenitã.

Sãpînd în continuare, la 5 metri adîncime, au descoperit un mare coºciug din stejar, iar înãuntrul acestuia, scheletul unui om imens, al cãrui craniu era zdrobit, aparent, în urma unor lovituri puternice. Un smoc de pãr blond, ce s-a desprins de schelet cînd acesta a fost atins, aparþinea unui alt schelet, mai mic. Cel puþin aºa au pretins cãlugãrii. Gerald Galezul, unul dintre cei mai de încredere cronicari ai acelei epoci, afirma un an mai tîrziu cã a vãzut scheletele ºi cã inscripþia de pe crucea de plumb mai menþiona ºi numele „Regina Wenneveria”. Fãrã îndoialã cã aºa a fost. Dar nu este o dovadã cã descoperirile aveau legãturã cu regele Arthur. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Mersul la teatru 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Soþul ºi soþia se pregãtesc sã meargã la teatru. La un moment dat, soþia îi zice soþului: - Dar tu nu te bãrbiereºti?

- Ba da, m-am ras!

- Cînd?

- Cînd ...!

(Finalul se gãseºte pe liniile 4/ ºi 8/ ale careului) ORIZONTAL: 1) Ademenit – Pus de mãmãligã; 2) Lumea teatrului; 3) Pereche de armãsar – Curele la dîrlog!; 4) ...; 5) Adrian Daminescu – Cultivator de plante tehnice – 12 luni; 6) Fosfor ºi azot – Soþia pusã la zid – Lui nu-i ies vorbe; 7) Strãmoº al italienilor – Scîncet de bebe! – Caiele!

8) ...; 9) Douã cente! – Supus unor studii minuþioase; 10) Viteza arãtatã de ceasuri – Corp de titan!; 11) Referitor la subiect – Jucat la volei.

VERTICAL: 1) A sufla vîntul uºor – Produs de patiserie; 2) Împãrat roman – Acide; 3) Fãcut în grabã – Olga Tudorache – Ante meridian; 4) Pictor român (Theodor) – La finele zilei trecute; 5) Scaun ecvestru – Renumit autor de epigrame (Pavelescu); 6) A tãrãgãna – Cap de mamut!; 7) Vinã – Pieziº; 8) Centrul unui cerc! – Filat; 9) Piatrã semipreþioasã – Tras pe roatã; 10) Douã dintr-un cuib! – Pãrinþi alintaþi; 11) E un dezaxat – Perfect legal.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,HIBERNALÔ 1) SANIUTA – OMAT; 2) CRITERIU – AUR; 3) HANI – ODRASLA; 4) ICS – DIAC – CAT; 5) U – ORNA – ATA – A; 6) RARA – NATO – ZT; 7) ILICE – RAITA; 8) U – ATEE – ALPI; 9) ANINI – SAG – AL; 10) PETICITI – UDA; 11) ALA – AC – ALTAR.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.