Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã
Tableta de înþelepciune Mã învîrtesc, de ani de zile, într-un cerc vicios: dacã iubesc – pãcãtuiesc; dacã nu iubesc – nu pot sã creez. Cine îmi va arãta ieºirea din acest labyrint?
CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
Anul cãlãtoriei în timp „Ca sã-þi dai seama de nivelul culturii generale a unei naþii, trebuie sã vezi ce idoli are”. (Mihai Eminescu) Copil fiind, viitorul cutreieram... Îl vedeam cu ai minþii ochi uimiþi de cãrþile ºi filmele SF ale anilor ’70, optimiste precum acea perioadã, aºa încît viitorul mi se pãrea ceva superb nu doar prin invenþii, dar mai ales prin oamenii care le vor folosi. Eroi frumoºi, parte a unor generaþii ce vor fi rezolvat problemele neplãcute ale umanitãþii, iar rostul noii societãþi era explorarea cosmosului, cãlãtoria în timp sau în dimensiuni nebãnuite, totul într-o planetarã colaborare... Da, nu glumesc, astea erau gîndurile unei generaþii nãscute la nici 20 de ani de la terminarea rãzboiului mondial. Par amintirile unui dinozaur scãpat din imemoriale ere, nu-i aºa? Cînd ne gîndeam la anul 2000, ni se pãrea cã vom trece pe lîngã Neil Armstrong, cã îl vom saluta din costumul strãlucitor al celui care va merge mai departe, tot mai departe, acolo unde nimeni nu a mai ajuns vreodatã! Copil fiind, trecutul cutreieram, alãturi de voievozi, cavaleri, legende ºi istorii, trecutul era mîndrie, era fapta realã - cum altfel ne puteam gîndi la vremuri eroice?! iar acele certitudini ale trecutului ne dãdeau siguranþa cã ºi noi sîntem în stare de a face cîndva, cînd „vom fi mari”, ce au fãcut înaintaºii. Dacã ei au putut, cu siguranþã ºi noi vom reuºi! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Dã, Doamne, minte la americani, pînã nu vor face Planeta biftec! (1) Doamnelor ºi domnilor, Lumea ºtie, de 200 de ani, de la Goya încoace, cã ,,somnul raþiunii naºte monºtri”. Nimeni nu s-a gîndit, însã, ce poate naºte ,,somnul ruºinii”. Avem posibilitatea ca, de la o vreme, sã constatãm, pe viu, ce se întîmplã cînd ruºinea doarme: îºi face de cap mitocãnia! Mitocãnia are numeroase forme de expresie, de la aroganþa neamului prost la obrãznicia de a te crede mai deºtept decît alþii, mai îndreptãþit, mai imposibil de criticat deºi, dacã te scuturã cineva bine, nu rãmîne nimic din tine. ªtim, cu toþii, cã marii scriitori ºi moraliºti ai lumii s-au ocupat de mitocani – aceºtia sînt prinºi în insectarul unui Shakespeare, al unui La Rochefoucauld, al unui Balzac. Eram convins cã s-a spus totul cu privire la specia asta, dar m-am înºelat: frontierele mitocãniei au fost împinse ºi mai departe, în ritmul noilor provocãri ale lumii contemporane. Un exemplu de mitocan de tip nou ne viziteazã, periodic, ºi tot încearcã sã ne facã sã ne simþim ca ultimii oameni de pe pãmînt. Este vorba de un oarecare Bruce Jackson care, dacã am înþeles bine, se ocupã de NATO din partea SUA, sau de SUA din partea NATO. N-am auzit de el. Dar a auzit el de mine, ca semn cã tot e bunã ºi celebritatea asta la ceva. Numitul Bruce Jackson se crede eroul pozitiv din filmele americane, intrînd în pielea tizilor sãi Bruce Lee sau Bruce Willis, aºa cã se simte dator sã facã ordine în România. Cu forþa, cãlãrind pe un cal de lemn la rodeo ºi mînuind biciul. Nu l-a rugat nimeni, nu se uitã nimeni în gura lui. Este clar cã are apucãturi de agent, din moment ce, aºa dupã cum am aflat, tatãl lui a fost unul dintre fondatorii C.I.A. iar el însuºi a lucrat ca fost ofiþer de contrainformaþii în Armata SUA, în perioada 1979-1990. În urmã cu cîteva luni, într-o inspecþie de tatonare, el s-a cuibãrit la pieptul matern al ambasadorului SUA la Bucureºti, Michael Guest, în casa cãruia s-a întîlnit cu ceea ce credea el cã reprezintã liderii opoziþiei democratice, domnii Valeriu Stoica ºi Traian Bãsescu. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (9 septembrie 2002, declaraþie rostitã în plenul Senatului României)
Distihuri Ah, cînd vom scãpa de ruºinea aceasta: Þãranul român, care-ºi bate nevasta? *** Asta e, poate, cea mai grea tristeþe: Nu mai putem iubi ca-n tinereþe... *** La sãrutarea ta, femeie-lyrã Icoanele de sticlã se topirã. *** Sfinþii ies din nimburi ºi tresar: A fugit mireasa din altar! *** Doamne, n-are cum sã-mi fie rãu Dacã nu ies din cuvîntul Tãu... *** Nu-mi plac pe lume, ºi îi iau la rost, Femeia curvã ºi bãrbatul prost. *** Copilãrie, tu nu poþi sã mori Mai stãrui în parfumuri ºi culori... *** Nu fi trufaº, smereºte-te mereu ªi Îi vei fi pe plac lui Dumnezeu. *** Cîþi oameni primitivi, murdari ºi rãi – ªi ãºtia, Doamne, sînt copiii Tãi? *** Nu mai pot sã mã bucur, sînt trist ºi blazat În ce labyrint mic burghez am intrat... CORNELIU VADIM TUDOR
În fiecare an, Cele mai la 15 ianuarie, interesante legende îl omagiem urbane pe Poetul medievale Naþional Pagina 10
Paginile 12-13
C Co orriid do orru ull
Pagina 7
NR. 1425 z ANUL XXIX z VINERI 12 IANUARIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI