Romania mare, nr 1421

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune M-aþi înþeles greºit: eu am îngenuncheat ca sã mã rog, nu ca sã se urce toþi pigmeii pe umerii mei.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Apãratã ºi trãdatã de Ziua ei – România, între coºmar ºi trezire Motto: „Demnitatea este o condiþie eticã pentru a ne apãra convingerile proprii, o consecinþã a conºtiinþei de sine”.

(Dimitrie Gusti) Anul acesta am avut parte de un 1 decembrie cu totul special, aceasta datoritã evenimentelor care s-au petrecut în preajma Zilei Naþionale. A fost, în primul rînd, acea replicã teribilã datã americanilor, cei care se cred, dupã cum se vede, stãpînii acestei þãri. Nu, a spus Parlamentul României, faceþi o greºealã, sîntem stat suveran, ori numai în aceastã calitate se poate vorbi de un parteneriat cu SUA ºi UE. Este prima poziþie de demnitate naþionalã din ultimii 10 ani, de pe vremea cînd Tribunul conducea Senatul, în calitate de vicepreºedinte, iar inteligentul Nicolae Vãcãroiu îl lãsa pe marele patriot sã compunã mesajele mai dificile, cu mai multe implicaþii. Într-un fel, Cineva, mai presus de firea prezentului, a decis ca aceastã poziþie demnã sã se manifeste chiar pe 28 noiembrie! Notam la momentul repectiv „Azi era ziua de naºtere a ultimului mare lider naþionalist român, Corneliu Vadim Tudor, iar rãspunsul Parlamentului României onoreazã memoria acestui mare patriot”. „Vadim Vegheazã”, sintagma care ne-a însoþit pe toþi cei parte a Fenomenului România Mare, ei bine, iatã, rãmîne actualã ºi azi. În ziua urmãtoare, însã, un grup de personaje din politicã, a cãror caracteristicã fundamentalã pãrea a fi lipsa de personalitate, a cerut nici mai mult, nici mai puþin, decît o manifestare oficialã a „ataºamentului faþã de SUA”!... (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (4) La 24 decembrie nu funcþiona nici un CFSN, ºedinþa de constituire avînd loc abia la 28 decembrie 1989, ºi nici mãcar atunci nu aþi fost ales preºedinte.

Aºadar, aceea a fost o crimã calificatã, pe baza unui grosolan fals în acte publice, a încãlcãrii Legilor Þãrii ºi a funcþionãrii unui Tribunal ilegal. Dar, dincolo de toate acestea, rãmîne asasinatul oribil, a doi oameni bãtrîni, efectiv nituiþi cu 600 de gloanþe el ºi cu 700 de gloanþe ea, cãreia i-a zburat ºi o parte a craniului, încît martorii povestesc cã un cîine al Regimentului de la Tîrgoviºte, Rex, i-a mîncat creierul ºi i-a bãut sîngele.

Cum a fost posibil sã se întîmple o asemenea atrocitate la un Popor nãscut creºtin? ªi de ce aþi „livrat” marfa în sfînta zi de Crãciun, cînd românii nu taie nici mãcar porcul, de-aia ºi este Ignatul cu cîteva zile înainte? Citez dintr-un document secret: „De altfel, Gorbaciov stãruia, încã din 22 decembrie 1989, pentru asasinarea lui Ceauºescu. Scenariul asasinãrii urma sã fie declanºat de parola «Recursul la metodã» sub conducerea directã a lui Ion Iliescu”. Eu n-am sã vã întreb, d-le Ion Iliescu, aºa cum v-a întrebat dl. Emil Constantinescu, în 1996, dacã dvs. credeþi în Dumnezeu. Aþi mãrturisit-o singur, sînteþi liber cugetãtor, adicã ateu. Eu am sã vã întreb dacã l-aþi visat vreodatã pe Nicolae Ceauºescu, dacã aþi avut vreodatã imaginea acelui bãtrîn ciuruit de gloanþe înainte de a fi ucis de lipsa insulinei. Dar pe tinerii omorîþi DUPà asasinarea lui Ceauºescu i-aþi visat? Pe ei cine i-a împuºcat, d-le Iliescu? Sã nu-mi rãspundeþi cã teroriºtii, fiindcã povestea asta n-o mai cred nici copiii dintre blocuri, care frecventeazã lucrãri mai elevate, ca textele formaþiei BUG Mafia ºi ale altor trupe de succes. Vã spun eu ce s-a întîmplat: acel rãzboi româno-român s-a declanºat pentru a justifica uciderea soþilor Ceauºescu ºi a instaura panica ºi teroarea în populaþie, aºa încît legitimitatea puciºtilor sã aparã drept necesarã ºi salvatoare. Poeta Leonida Lari, pe atunci deputat în Parlamentul de la Moscova, l-a auzit pe Mihail Gorbaciov spunînd, la microfon, cã acum a vorbit cu tovarãºul Ion Iliescu, care a cerut ajutorul trupelor sovietice. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 6 decembrie 2000 (Mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

Minciuna Rãmas bun, i-a înãlþat Stela... pe unii la rang Rãmas bun, de stãpîni Cristina... ai românilor Pagina 4

Pagina 6

Încep Sãrbãtorile de Iarnã!

Prima ninsoare Prima ninsoare peste trupul mamei întîia boboteazã de pãmînt precum un bob de grîu culcat în brazdã departe-i azi de toate cîte sînt Se scuturã de flori cireºul iernii cad lespezi de ivoriu efemer de parcã meºteri mari din Evul Mediu îi fac un bust de marmurã în cer Ca mîine îi voi þine pomenirea de ºase luni, de ºase mii de ani secunda ºi mileniul sînt egale ce trecãtori sîntem, ºi inumani Ea e acum în faþa marii taine cunoaºte tot ce eu nu pot sã vãd contemporanã cu atîtea glorii albite sub cupole de prãpãd ªi poate cã mai mare e cinstirea care se dã umilei ei fãpturi decît atîtor împãraþi ai lumii eternizaþi în piatrã ºi scripturi Ea a avut drept pavãzã credinþa smerenia în faptã ºi cuvînt rãsplata ei va fi dupã mãsurã aºa cum se cuvine unui sfînt De astãzi am ºi eu în veºnicie un sfetnic scump cu care pot vorbi ea m-a-nvãþat cã moartea nu-i sfîrºitul e doar o altã stare de-a trãi Iatã de ce ninsoarea nu mã doare iar cugetul mi-e clar ºi împãcat iatã de ce de moarte nu mã sperii – precum un bob de grîu în templul verii fãptura mamei va da rod bogat.

CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din volumul „Poems“)

NR. 1421 z ANUL XXVIII z VINERI 8 DECEMBRIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 8 decembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Un butoi cu pulbere în stomacul Europei Mare scandal la „Caþavencu” Istorioara zilei: cînd a sãrit Simina Moþopina cu paraºuta drept pe o motocicletã De la Anton Pann citire... Coana Mojica Lovinescu PARTEA A II-A Mare scandal la aºa-zisa revistã „Caþavencu”! Dupã ce „patronul” Ovidiu Nacu a fugit cu fondurile în urmã cu cîteva luni, s-a reîntors cu coada între picioare, numai cã de data asta l-au pãrãsit ceilalþi ciumeþi pe domnia-sa, întemeind o altã foaie de varzã acrã, numitã „Academia Caþavencu”. Noua publicaþie e condusã de hoþul hoþilor, care a devalizat de zeci de milioane de lei Uniunea Socriitorilor, Mircea Dinescu. Manglitori de mici, Mircea Toma, Liviu Mihaiu, F.A. Rizea, I.T. Morar, Doru Buºcu ºi ceilalþi evadaþi au ºters-o ºi cu maºinile de scris, ºi cu reportofoanele, lãsîndu-l pe Ovidiu mai trist ca la Pontul Euxin. Ba nu, sã nu exagerãm: ceva motive de veselie tot are (Prostã)Nacu, fiindcã i-a rãmas în redacþie cuplul de comici vestiþi ai ecranului, Mãdãlin Maticaca ºi Magdablena Marcu, care au umplut gazeta cu cele patru iniþiale MMMM ale lor, de parcã ar fi bastonaºele de la ªcoala de handicapaþi, ºi care umblã prin tribunale þinîndu-se de mînã sã nu se piardã, nãduºiþi de nu poþi sã stai lîngã ei cã-þi mutã nasul la ceafã... Doamne, de ce-ai spart borcanul cu formol al iadului, de ce-ai lãsat toþi avortonii sã circule în libertate ºi sã murdãreascã viaþa oamenilor normali? Crainicii de la radio îºi redacteazã uneori ºtirile destul de neglijent. Luni dimineaþã l-am auzit pe ªerban Iliescu rostind nu mai puþin de 5 forme genitivale consecutiv, performanþã unicã pînã acum în limba românã! Dacã nu ne înºalã memoria, ºtirea se referea la separatiºtii Sikhs din India ºi suna astfel: „necesitatea examinãrii problemei acordãrii independenþei Kalistanului”. Nu-i aºa cã sunã ca naiba?

Dar nici cu Angelo Tudor de la TV nu ne e ruºine – am aflat de la el cã scriitorul evreu din Italia Umberto Eco e un autor... profilic! O fi vrut sã zicã prolific? Într-un interviu acordat unui ziar, primul chelios al þãrii, Rãzvan Theodorescu, afirmã cã „România liberã” ºi „România Mare” jignesc numele þãrii! Chiar aºa, domnu’ rîrîit? Dar dacã în loc de „România Mare” apãrea „Israelul Mare”, era bine, nu-i aºa, nu mai jigneam nimic?! Nu mai cãutaþi prin revistele ungureºti jigniri la adresa poporului român: le gãsiþi în ziarul þãrãnist „Dreptatea”! În numãrul din 19 octombrie poate fi vãzutã o caricaturã scandaloasã: un mãgar schilod ºi bãtut (poporul român) se plimbã în cerc, descriind cu copitele harta României, legat cu sfoarã de un indicator pe care scrie Europa, continent la care, evident, nu poate sã ajungã. Bravo, stimaþi boºorogi, urmaºi ai lui Iuliu Maniu! Halal patriotism! Aflãm în „Povestea Vorbii”, a nemuritorului Anton Pann, un portret în versuri care se potriveºte de minune unor personaje reale de astãzi, de la Monica Lovinescu pînã la Doina Cornea: „O vãduvã-n vîrstã, bãtrînã, zbîrcitã / Cu doi dinþi în gurã, barba ascuþitã / Nas cît pãtlãgeaua, la vorbã-nþepatã / Cu ochii ceacîrã, gura lãbãrþatã / Fruntea-i cucuiatã, faþa mohorîtã / Peste tot negoasã ºi posomorîtã / Umblantunecatã ºi tot înnoratã / Nu o vedea nimeni sã rîzã vreodatã / N-o puteai cunoaºte cînd e mulþãmitã / Cã ea-n toatã vremea era necãjitã...”. ªi continuã Anton Pann: „Neaga-Neaga reaua sparge mahalaua!”.

Luni, 21 octombrie 1991, dl. Corneliu Vadim Tudor a acordat la sediul redacþiei noastre un interviu d-lui

Vincent Dudant, ziarist belgian care lucreazã pentru ziarul elveþian „Tribune de Genève”. În privinþa fostului premier debarcat de minerii de la K.G.B., el nu trebuie sã fie prea supãrat: l-a pierdut pe Adrian Severin, dar s-a implementat adînc în inima profesoarei Rodica Teofãnescu Cocan. Pentru cã ce scrie dumneaei pe pagina I a unui îndrãgit cotidian? Scrie cã e moartã dupã corpul lui, în ditirambi de cronicã byzantinã: „La chipul sãu, de o frumuseþe incoruptibilã ºi liberã, am privit eu, cu toatã amintirea fãrã de patã a tinereþii obsedantului meu deceniu, în fiecare din zilele Revoluþiei române, cu nestrãmutatã convingere cã acest Om este sincer, cã a intrat în istorie din seara de 21 Decembrie 1989, odatã cu tinerii, cu muncitorii ºi cu intelectualii de la Intercontinental ºi va fi în istorie atîta vreme cît Revoluþia va continua eforturile febrile ale þãrii, dedicate creaþiei democraþiei noastre (...) Iar cu dragoste ºi prietenie anonimã fãgãduiam cã atunci cînd am sã înving, cînd una din cãrþile mele va birui la cele douã edituri unde aºteaptã cu credinþã neschimbatã în mine (în mine, sau în mineri? – n.n.) însumi (pardon, însãmi – n.n.), lui Petre Roman, etalon al valorii intelectuale, îi voi dãrui eu cîte un exemplar, ca o asigurare a faptului cã din cele trei care stãpînesc lumea, forþa fizicã, forþa întîmplãrii ºi inteligenþei, ultima e cea mai nedreptãþitã, mai expusã bîtelor, cohortelor, huiduielilor, e cea mai vrednicã de poezie, de Dumnezeu ºi de iubire. ªi o cred întrupatã în tot ce a întreprins în cuvînt ºi faptã, în vis ºi zbucium, în muncã ºi jertfã, Primul-Ministru al României, cu nume de apostol ºi de patrie latinã, din aripa tînãrã a Gintei-regine...”. Emoþionant, nu-i aºa? Lãsaþi-mã sã-mi ºterg lacrimile ºi nasul cu batistuþa mea de culoare roºualb-verde, dupã care voi descifra enigma poeticã din final: deci numele de apostol e Petre, iar numele patriei latine e Neulander... Puterea de anticipaþie a marilor scriitori e un dar de la Dumnezeu. Nici prin gînd nu-i dãdea mustãciosului fãrã talent ªtefan Mitroi (fost redactor-ºef la „Convingeri Comuniste”) cã un laureat al Premiului Nobel le-a anticipat lor gãinãriile. E vorba de Heinrich Böll ºi de romanul sãu „Fotografie de grup cu Doamnã”, în care gãsim urmãtorul pasaj: „Ne-am cunoscut la «Tineretul liber», unde versul : «Fraþilor, la soare, la libertate» ºi altele asemãnãtoare erau cele care dãdeau tonul. ªtiam ultima strofã în întregime: «Pornit-a la lupta cea mare, cu mîna-narmatã poporul. Comunismul – onoare! Al lui va fi viitorul»“ (Editura Dacia, 1988. pag. 78). Într-o foarte comicã Scrisoare deschisã cãtre coreligionarul sãu Moses Rosen, neastîmpãrata limbariþã pe nume Halasz Ana (revista „Expres”) ne numeºte pe noi „gaºcã, ruºinea þãrii”. Care þarã, coanã Halasz? Cã tu eºti evreicãunguroaicã. Te referi la Hungaria, cumva? Cã în nici un caz la România, nu putem crede cã eºti atît de nãroadã sã ne numeºti pe noi „gaºcã” în þara noastrã, cã te calcã cataroiul. Brusc, salaszista asta se entuziasmeazã în faþa otrepelor presei române, pe care le numeºte „puºtimea, draga de ea, de la Caþavencu”. ªtiþi ce a publicat draga de puºtime nu de mult? Sub genericul „Datini, tradiþii ºi obiceiuri din istoria românilor” a apãrut un fel de

Epigrame

Ofertã gratuitã, de 1 Decembrie Un vecin îºi trage parte...

Ciolan, fasole, mici, Feteascã, Primesc românii-n sãrbãtoare; Prilej grozav sã se cunoascã... ªi sã se calce în picioare.

Dupã douãzeci de ani de cãsnicie Cum focul dragostei în doi S-a stins, mocnind din loc în loc, Mai vine soacra pe la noi, Sã punã ºi ea... gaz pe foc.

La împãrþirea unor ,,bunuri” Cu speranþele deºarte, Am o cãsnicie grea:

ªi din ,,jumãtatea” mea.

La privatizarea economiei naþionale La împãrþiri - pe cãi private, Cei tari ºi-au tras din marfa brutã Puþin mai mult de jumãtate (Adicã nouãzeci la sutã).

Ultimii doi preºedinþi Traian, cu stilul mai locvace, De-o casã doar fãcu dovada; Mai diplomat, Iohannis tace ªi iatã... are toatã strada!

articol intitulat „Bãtutul fecalei cu palma”. Deci una dintre tradiþiile istorice ale românilor e sã bage mîna prin closete sau, mã rog, prin tot felul de mizerii, pentru a face operaþiunea asta incredibilã. În alt numãr, aceeaºi demenþialã gazetã publicã sub semnãtura unui psihopat pe care îl bãnuim scatofag (Mircea Toma, care ne provoacã Voma) articolul cu genericul „O societate încãrcatã cu rahat alterat”, avînd ca subtitluri „Tabãra cu rahat” ºi „Pilda rahatului”. Îþi place, Halasz neni, cum sînt batjocoriþi românii la ei în Þarã?

N-am avut ºi nu avem relaþii prea bune cu Nicolae Corbu (fost la „Scînteia”), dar bãtrînul dovedeºte cã tot vechea ºcoalã de gazetãrie e mai solidã. Reproducem un fragment dintr-un articol publicat de el în „Economistul”: „Dacã, totuºi, aþi fãcut imprudenþa de a bea mai multe sticle de ºampanie, ceea ce v-a cauzat la buzunarul tubului digestiv, adicã la stomac, pãrerea noastrã este sã nu folosiþi toaleta barurilor respective, ci sã reveniþi urgent la Bucureºti, unde veþi avea ieºire spre un nou «Guinness». Nu aveþi decît sã nergeþi la magazinul – fosta autoservire – de lîngã Televiziune, care vã aºteaptã sã cumpãraþi hîrtie igienicã. E drept, nu tipul de scoarþã de copac, întîlnit frecvent, ci hîrtie normalã de hîrtie: se vînd 4 rulouri obiºnuite, într-o pungã de plastic obiºnuit, la un preþ obiºnuit – adicã 714 lei (ºapte sute paisprezece lei – patru rulouri de hîrtie, nici mãcar douã sute bucata).

Sigur, parcã vãd cã unii cîrcotaºi vor spune cã este cam scump – dar, întreb, este mai bunã abþinerea, cu riscul de ocluzie intestinalã? Are omul ceva mai preþios decît sãnãtatea? Cine vrea neapãrat sã facã economii, nu are decît sã recurgã la provocarea de constipaþie, consumînd în special orez fiert; evitaþi, însã, deranjamentele stomacale, nu beþi apã dupã fructe, vã daþi seama cã – scuzaþi – o diaree vã poate duce la blocaj financiar ºi sapã de lemn”. Dar, sã trecem la lucruri mai vesele. Aflãm într-o revistã o glumã destul de amuzantã. O damã bine îi aratã unei cunoºtinþe întîmplãtoare medalionul de la gît: „Vezi? Aici pãstrez ca amintire o ºuviþã din pãrul soþului meu”. „Sãracul om, a murit?” „Mai rãu: a chelit!” Nici o aluzie la Rãzvan Theodorescu. Femeia cu mustãcioarã ºi cu trei straturi de piftie sub barbã, care rãspunde la numele Mojica Lovinescu, a intrat în anul morþii. Cît e noaptea de lungã, cîrîie, spîrcãie, þîþîie, uºuie ºi fluierã ca locomotiva lui Buster Keaton în Gara Celiabinsk. Dacã ar fi numai menopauza, mai treacã-meargã, dar la ea e vorba ºi de andropauzã, de-þi vine sã-i bagi un pol în manºonul gurii ca sã n-o mai auzi cum umple satelitul de telecomunicaþii cu salivã. Mai nou, aceastã canapea mîncatã de molii a mai zbîrnîit din arcurile ei ruginite urmãtoarele cogitãri: cicã Partidul România Mare ar fi moºtenit tendinþa fascistã a fostului P.C.R.! De ce cauþi, coanã mare, fasciºtii prin alte pãrþi, cînd ei este chiar sub plapuma matale ºi se cheamã Virgil Ierunca, cu care teai ºi însurat acum 70 de ani?! Au poate nu ºtii cã ciripea articole ºi poeme legionare, împreunã cu alþi favurizi ai matale, pe nume Ion Caraion, Dumitrescu-Zãpadã, Calciu-Dumitreasa º.a.?! Oricine va dori va putea constata cã, printre cei peste 25.000 de membri cu carnet pe care îi are P.R.M. în 35 de judeþe ale þãrii, nu existã nici un fost legionar! Ehe, dar în P.A.C. existã cu duiumul, ca ºi în P.N.Þ., ca ºi pe la Deþinuþii Politici ºi prin alte organe. ªi atunci? Atunci mai tacã-þi fleanca aia, cã te cautã moartea pe-acasã, ºi la ultimul recensãmînt francez ai apãrut la capitolul „fosile vii”. De-aia au ºi fãcut fermierii grevã la Paris, cã le sperii cirezile ca Umflãtura de Ciumã Neagrã, ciulama bãtrînã, tu nu vezi cã pui în pericol viaþa populaþiei mai rãu ca Cernobîlul?

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 1 noiembrie 1991)

Chef în familia tradiþionalã Soþii fac un zaiafet Anual, umplînd ograda; El, întors de la bufet…

Ea, întoarsã din Canada.

Soþul pe patul de moarte Moºneagului, în agonii, Îi spuse baba lui - fidela: Mai stai oleacã, nu muri, Sã vãd ºi eu telenovela!

Amintiri Moºneagu-i dus în voia sorþii ªi baba joacã, pas cu pas, Cã n-a uitat nici clipa morþii…

Nici cheful de la parastas.

Uniþi în cuget... la spital Cugetã cam buimãciþi Pacienþii – plini de silã – Dar se vede cã-s uniþi: Trei bolnavi... la o pastilã!

,,Unitate naþionalã” Români fiind, cu-acelaºi þel (Cum toatã lumea ne cunoaºte) Gîndim la fel, simþim la fel…

Dar ne unim din An în Paºte.

Conducãtorii noºtri Au fost pe-acest pãmînt divin, ªi capi ce nu ºtiau ce-i scuza, Lucrînd la greu, vorbind puþin (Erau la... Sarmisegetuza).

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 8 decembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Marea Dezbinare Oamenii e extratereºtri Alte descoperiri istorice Republica Colonialã România Cronica unei sinucideri anunþate Colivia de aur Oul discordiei Dosarul de furt al domnului Dragnea Cine pupã poala popii Altã nuntã-n Cartierul Regal Poeþii nu mor niciodatã Dacã la 1 Decembrie 1918 Dumnezeu a înfãptuit un miracol ºi i-a unit pe români în cuget ºi-n simþiri, iar patria lor s-a numit România Mare, dupã 99 de ani, într-o Românie tot mai micã, se sãrbãtoreºte Marea Dezbinare. Ruptura sufleteascã din societate e totalã.

Meritul este exclusiv al politicienilor. Prin minciuni sfruntate, prin manipulare obsesivã, prin cultivarea corupþiei endemice, a nonvalorii ºi a imposturii, au pulverizat întregul edificiu naþional. O þarã fãrã orizont, la cheremul tuturor aventurierilor, autohtoni sau strãini, se izbeºte haotic de zidurile istoriei ca o consumatoare de etnobotanice intratã în sevraj. Între politicieni ºi electorat este o prãpastie de netrecut, diferitele categorii sociale au fost asmuþite una împotriva celeilalte; corporatiºtii îi dispreþuiesc pe bugetari, imoralitatea a fost ridicatã la rang de virtute în toate domeniile vieþii sociale, economice ºi politice.

România e ca o bolnavã cu afecþiuni incurabile pe care, surprinzãtor, le duce pe picioare. Peste 4,5 milioane de români slugãresc pe la porþi strãine izgoniþi din cãminul lor, de lîngã familie, de neajunsurile create de o clasã politicã iresponsabilã.

Aºa ne-a prins 1 Decembrie 2017, împachetaþi în Tricolor, dar cu sufletul sfîºiat. Dincolo, peste Prut, cealaltã parte de Românie e batjocoritã de Igor Dodon, care face tot ce-i stã în putinþã ca reunificarea þãrii sã se întîmple cît mai tîrziu. Dincoace, la butoanele puterii se aflã indivizi care nu dau doi bani pe idealul naþional. ªi-n vremea asta, a batjocurii generalizate, Basarabia ºi Bucovina curg ca douã lacrimi însîngerate pe obrazul gros al Europei.

Pentru cine nu ºtie, românii ºi-au mai sãrbãtorit Ziua Naþionalã la 24 Ianuarie (1860-1866), 10 Mai (1866-1947), 23 August (1948-1989). Iar Imnul l-au schimbat ca pe ºosete. În timpul lui Cuza, era ,,Marºul triumfal” (din 1862 pînã în 1866), piesã instrumentalã. Au urmat ,,Trãiascã regele!” (1866-1947), pe versurile scrise de Vasile Alecsandri în 1881 (intonate prima datã la încoronarea regelui Carol I) , ,,Zdrobiþi cãtuºe!” (1948-1953), ,,Te slãvim, Românie” (1953-1975), ,,Pe-al nostru steag e scris Unire” (1975-1977), devenit Imnul Albaniei, la propunerea lui Victor Eftimiu, ºi maiestosul ,,Tricolorul” (1977-1989), compus, ca ºi precedentul, de sublimul Ciprian Porumbescu. Din 1990 cîntãm ,,Deºteaptã-te, române!” (pe care l-au intonat ºi basarabenii între 1991 ºi 1994, cînd l-au înlocuit cu ,,Limba noastrã”), dar semnele sînt vagi. Mult mai potrivit ar fi ,,Somnoroase pãsãrele”. Versuri: Mihai Eminescu. Interpretare: poporul român. În cinstea zilei noastre naþionale, în Germania, aproape de Dortmund, neonaziºtii au incendiat o clãdire locuitã de români ºi au blocat ieºirile cu anvelope ca sã nu se poatã salva. Au fost peste 50 de rãniþi. ªi-n vremea asta, în þarã, oficialitãþile îºi umpleau burdihanele cu ciolanul din fasole ºi þineau discursuri despre cît de devotaþi sînt þãriºoarei, ºi cum nu pot sã doarmã de grija poporului. Ca de obicei, 1 Decembrie a fost un bun prilej pentru Laszlo Tökes ca sã mai mãnînce niºte rahat. Pentru cã sezonul de vînãtoare la tineret nevinovat se deschide abia pe 22 decembrie, Iliescu n-a participat la evenimentele prilejuite de Ziua Naþionalã, întinînd nobilele idealuri ale fripturismului.

A pretextat cã are entorsã. Eroare în falº, vorba academicienei care i-a dat þîþã (toate amãnuntele, în recenta carte a lui Adi Sfinteº, ,,Adevãrul despre România”), pe bãtrînul bolºevic îl durea-n cot de Marea Unire. Singura unire care-l intereseazã este cea dintre yin ºi yang. Evident, dupã ce ambii parteneri, pãtrunºi de sinergia faptelor, au traversat meandrele concretului dintre Moscova ºi Academia (fãrã) Frunze. De invidie cã joacã tenis mai bine decît Mãria Sa, Ciubãr Vodã nu l-a primit pe Ilie Nãstase la Tribuna Oficialã de la Arcul de Triumf Iluzoriu, cu ocazia distracþiei de 1 Decembrie, pretextînd cã generalul intergalactic nu avea invitaþie. Bãi Klause, de ce eºti oaie cu ºorici? Sînt cîþiva oameni în þara asta care n-au nevoie de invitaþie nicãieri pe mapamondul lumii globului pãmîntesc. Unul dintre ei, dacã nu cumva primul, este Ilie Nãstase. Sã-þi fie ruºine obrazului! Cere-i scuze iubitului Dianei Ross pînã nu pune ochii ºi pe doamna Carmen! Cã lui Ilie de la sculãrie îi cam place muzica clasicã, ºi cînd l-a supãrat Georges de Bizet a ieºit nasol. Sã nu zici cã nu þi-am

spus. Ultima teorie a transpiraþiei susþine cã, la bazã, oamenii ar fi extratereºtri, fiindcã viaþa ar fi fost adusã pe Terra de praful spaþial. Adicã n-au fost atente marþienele, venusienele ºi euglenele, ºi au procopsit planeta albastrã pe la ochi cu d-alde noi. Acum n-avem ce face, ne-nvîrtim înainte, cã tot înainte era mai bine.

Iar litosfera se scuturã frecvent degeaba, nu s-a inventat cutremurul care sã te scape de musafirii nepoftiþi. Curg ,,descoperirile istorice” de hidrocarburi fãcute în România de firme strãine. Asta dupã ce conducãtorii p(r)ost-decembriºti clamau cã sîntem sãraci lipiþi pãmîntului, cã vampirul ãla de Ceauºescu a supt sîngele poporului. De fapt, minciunile astea sfruntate le-au folosit hienelor sã sfîºie mãruntaiele pãmîntului, sã cedeze pe nimic ºi resursele subsolului ºi sã-i transforme pe români în sclavii Europei. Cu mijloacele tehnice moderne era desenatã foarte limpede harta resurselor, dar la ospãþ nu mai trebuiau invitaþi ºi românii. Ei doar vor pune masa, vor servi principalele feluri de mîncare ºi vor înghiþi în sec. Ãsta-i rolul slugilor. Pãi de ce credeþi cã l-au împuºcat pe Ceauºescu? Pentru cã rumega diftongii? Aº! Pentru cã se opunea colonialismului de orice fel. ªi rusesc, ºi american. Care, nemaisuportînd accesele de demnitate naþionalã nemaiîntîlnite pe mapamondul lumii, ºi-au dat mîna ºi l-au înveºmîntat în gloanþe pe bãtrînul patriot ce stãtea la hotare în calea lupilor hrãpãreþi dinlãuntrul ºi din afara României. Pe unii îi pãzea ca sã nu iasã cu prada, pe alþii, ca sã nu intre ºi sã nu sfîºie þara. Cel mai bun tratament împotriva oricãror boli este creierul nostru. Trebuie doar sã învãþãm sã-l folosim, alimentîndu-l cu gînduri pozitive. Tehnica se numeºte biofeedback. Dacã n-ar fi fost un neologism, l-ar fi folosit ºi românii. Mai ales dupã ciorba de potroace. Un peruan de 30 de ani a lãsat-o însãrcinatã pe fetiþa lui vitregã în vîrstã de 9 ani, pe care o viola ºi de 10 ori pe zi! Nu s-a inventat pedeapsa potrivitã unui asemenea dement. Oare de ce permite Dumnezeu monstruozitãþile astea?! În ziua în care Parlamentul a aprobat achiziþia de sisteme de apãrare (sanchi!) Patriot, Departamentul de Stat cu bocancul pe grumazul lumii a transmis forului legislativ aciuat în Palatul Ruºinii Naþionale s-o lase mai moale cu legile justiþiei, cã mãcãne. Sã fim bine înþeleºi: justiþia trebuie sã fie independentã, altminteri se alege praful de societatea româneascã care, oricum, nu se simte prea bine. E revoltãtor cã infractorii politici vor s-o subordoneze ºi nu le pasã cã aruncã þara în groapa de gunoi a istoriei. Singura lor preocupare e haºmangleala non-stop, urmatã de ºtergerea urmelor.

De chestia asta s-au prins ºi licuricii, care, ºi ei, trãiesc din furat ºi detestã concurenþa. Bine, ei sînt profesioniºti desãvîrºiþi, nu furã de ieri, alaltãieri. Te uºureazã de lovele cu aerul cã îþi fac un mare bine, cã te apãrã de ruºi, de marþieni ºi de buba mînzului. ªi ca sã-ºi apere interesele, se erijeazã în apãrãtori ai democraþiei, fie ea ºi de bodegã. Dacã se mai îndoia cineva cã România e o colonie, ar cam fi cazul sã-ºi dea douã palme cu piciorul în oglinda retrovizoare a istoriei. Paradoxul e cã multora le convine intervenþia yankeilor, întrucît derapajele celor de la putere sînt evidente. Nu e normal sã dai justiþia cu roatele-n sus, s-o violezi pe marginea ºanþului sub privirile admirative ale unui electorat debusolat, numai ca sã fie împiedicaþi cîþiva politicieni sã scrie lucrãri ºtiinþifice.

Din pãcate, celor mai mulþi dintre aplaudacii admiratori ai amestecului strãin în treburile interne ale României le pasã de legile justiþiei în aceeaºi mãsurã ca ºi celor de la putere. Lor gustul sîngelui le place.

Mirosul de ciolan îi înnebuneºte. Iar cînd vor ajunge la putere, vor fura mai abitir decît predecesorii lor ºi-i vor dispreþui pe cetãþeni în aceeaºi mãsurã. ªi asta se va întîmpla cîtã vreme românii vor continua sã doarmã-n bocanci ºi nu vor înþelege cã votul lor poate fi bisturiul ce poate curãþa cangrena de pe trupul naþiunii. În scandalul cu americanii, premierul Tudose nu se bagã.

La ora aia tîrzie nu era pe recepþie ºi nu cunoaºte problema. ªi, pînã la urmã, e treaba lui Dragnea ºi a lui Tãriceanu, el e tovar㺠cu oricine-l cinsteºte ºi-l iubeºte cu toate defectele sale. Deºi în primele zece luni ale anului 2017 veniturile au crescut cu 10,86%, deficitul bugetar a fost 0,79% din PIB, faþã de 0,17% cît a fost în aceeaºi perioadã a anului trecut. Asta înseamnã cã Guvernul a adus România pe un minus

de 6,6 miliarde de lei. Distracþia costã! Prostia se plãteºte. O veste zguduie planeta: a ieºit de la þuhaus ºi domnul Dan Diaconescu Direct. Atenþie la buzunare! Cît despre Sexi Brãileanca, Magda Ciumac, Sorin Ovidiu Bãlan ºi celelalte dive de garsonierã, sã fie pregãtite sã-ºi dea chiloþii jos. Cã le gãseºte domnul Dan ºi-n gaurã de ºarpe. Dacã ar ieºi ºi Cioacã, am putea cãlãtori în timp ºi am afla cum au dispãrut ºi Elodia, ºi flota. În sala Tribunalului Penal Internaþional de la Haga, la aflarea verdictului, Slobodan Proljak, fostul comandant al forþelor croate din Bosnia, a strigat: ,,Resping verdictul vostru!”, ºi s-a sinucis, otrãvindu-se în faþa completului de judecatã. Vinovaþii de azi ai TPI, vor fi eroii populari de mîine ai popoarelor din fosta Iugoslavie, pentru cã istoria este repetabilã. Lupta anticorupþie a atins la pitpalac ºi Arabia Sauditã. Cîteva sute de miliardari au fost sãltaþi din palatele lor monstruoase ºi au fost cazaþi la hotelul de cinci stele (cu una mai puþin decît apa platã a premierului României) Ritz-Carlton, un fel de Poarta Albã, cu reguli similare. Arestaþii au voie sã facã tot ce vor înãuntrul coliviei de aur, dar nu pot pleca nici mãcar pe furiº. Cunoscutã fiind apetenþa arabilor pentru culturã, aºteptãm cu nerãbdare viitoarele apariþii editoriale. Lionel Messi va primi cîte 43 de milioane de euro anual în urmãtorii patru ani, devenind cel mai bine plãtit fotbalist din lume.

L-a amendat ea, justiþia spaniolã, dar i-a fript ºi Messi pe contraatac. Fiind darnicã din fire, ca toate iubitoarele de animale cu douã ºi patru picioare, Oana Zãvoranu ºi-a dãruit o parte din haine. Aºadar, dacã vedeþi prin Bucureºti republicane umblînd cu zdrenþe de firmã, jignind fãrã motiv trecãtorii, sã ºtiþi de unde li se trage. DNA îi instrumenteazã un nou dosar lui Liviu Dragnea, acuzîndu-l de furt. Cicã i-ar fi haºmanglit inima tinerei sale partenere de viaþã de noapte. E în stare, deºi, la banii lui putea evita altfel inelul de logodnã, verigheta, cãtuºele roz-bombon...

Liderii PSD au fost: un criminal cu faþã umanã (deghizarea perfectã), un maþe-fripte arogant, un prostãnac, un cîrlan capiu ºi un ºacal de stepã. Ce va urma, oare? O maimuþã de recamier? Vorba marelui filosof de strungã, Gheorghe (fost Gigi) Becali: ,,Mãi bãieþi, gata cu dragneangeala ºi curvãsãreala!”.

Situaþia explozivã din marele partid al intelectualilor de gang nu i-a scãpat finului analist Petricã Daea, care, dupã o analizã minuþioasã, cu urechea la pãmînt, ca sã vadã de unde se aude clopotul batalului, ar alege oaia. Sau, dacã nu se poate ºi nu se poate, niºte ,,oameni frumoºi (care) se vãd ºi cînd nu existã”.

Chiar dacã la ei în partid, ca ºi în întreaga societate, ,,oul e mãrul discordiei”. Oul de aur. O tipesã, Ileana Badiu-Pescariu-etc., se vaitã cã Mult Prea Fercitul Teodosie ªpagoveanu i-a cerut mitã ca sã o rezolve religios, din nou, la þãrmul mãrii ºi, pentru cã la refuzat, a fost blestematã de taica pãrinte. Ce þi-a zis, Lenuþo, de eºti aºa de supãratã? Sã-þi cadã þîþa? Sã-þi pice botoxul cu buze cu tot? Dã-l încolo de rãutãcios!

Pui altele. Fii atentã, însã, la exprimare! Biserica tomitanã nu cere ºpagã, ci taxã de protecþie solarã. ªtii cã razele ultraviolete e periculoase. Nu prea le ai p-astea cu religia marinã. Ia exemplu de la Zãvoranca, care, dupã spusele ei, e ºi ,,înger, ºi demon”, ,,nu o labã tristã”. Dacã tot te mãriþi, fii veselã ºi pupã poala popii, poate pupã ºi popa poala ta. Prinþul Harry, simpaticul ãla roºcat din Albion, cãruia îi plac, în ciuda republicanului mioritic Becali, ºi drogangeala ºi curvãsãreala, sau cel puþin aºa îl aratã faþa, se însoarã cu una Megan, o petardã (ea zice cã-i actriþã) din America tuturor posibilitãþilor sexuale. Ce sã zicem?

Sã fie într-un ceas bun, dar ca sã ajungã la tron trebuie sã-i cedeze rîndul cotoarba de Elisabeta, ta-su, fra-su, nepoþii ºi Radu Duda. Cu ai lui o face ce-o face, dar cu Securitatea nu te joci. Aºa cã Diavolul Roºcat nare nici un motiv sã se opreascã din þuicãrealã. Dacã Megan considerã cã-l va aduce pe calea cea bunã, se înºealã amarnic. La început, singurã, mai tîrziu, cu vreun ofiþer din garda palatului. UE intenþioneazã sã interzicã shaorma ºi kebabul, din cauza folosirii fosfaþilor în procesul de preparare. Interdicþia nu-i afecteazã pe consumatorii de shaormã de sub coada calului, precum distinºii domni Laslo Tökes ºi Kelemen Hunor, pe care atît i-a întristat Ziua Naþionalã a României încît li s-a fãcut poftã de una mare, cu de toate. O bancã îºi face reclamã prin intermediul versurilor ,,Þara noastrã-i þara noastrã...”, cîntate atît de frumos de Nicu Alifantis!

Versurile aparþin poetului extravagant Ion Nicolescu, gãsit mort, pe o bancã dintr-un pãrculeþ din Buzãu, fãrã o leþcaie în buzunar. A fost înmormîntat de puþinii lui prieteni din lumea literarã localã, care au contribuit fiecare cu ce a avut. Dar, dupã cum se vede ºi se aude, poeþii nu mor niciodatã cu adevãrat. Sînt prezenþi pe drumurile pe care le-au inventat, în zborul pãsãrilor albastre, în inimile femeilor frumoase, pe cerul imaculat al Patriei...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 8 decembrie 2017

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Minciuna i-a înãlþat pe unii la rang de stãpîni ai românilor Din 1989, de cînd unii oameni politici s-au folosit de slãbiciunea românilor ºi au aprins ura împotriva regimului comunist, zicînd cã acest regim a fost mai rãu decît diavolul împotriva lui Dumnezeu. ªi-n zilele acestea auzim vorbindu-se la fel despre perioada comunistã, pentru a se distrage atenþia opiniei publice, sã nu ia seama la cît de incapabili sînt cei aleºi sã gestioneze þara... ªi oamenii chiar îi cred, aºa cum au crezut ºi strãbunii noºtri, care ºi-au lãsat oasele pe cîmpul de luptã, crezînd cã dacã merg la rãzboi ºi îºi apãrã pãmîntul þãrii o s-o ducã ºi ei mai bine.

Ulterior, s-a dovedit cã au fost minþiþi, cum sîntem ºi noi, astãzi.

Fiindcã nu aveau ce sã-ºi apere, decît opincile din picioare ºi cãciula de pe cap, cã pãmînturile erau ale bogaþilor care petreceau în strãinãtate ºi veneau în þarã doar sã-ºi ia tainul ºi, nemulþumiþi de profitul obþinut, sã le tragã cîte o înjurãturã sãrmanilor, cã nu au muncit cum trebuie... Lor le dãdeau o nimica toatã, cît sã-ºi tîrascã foamea de la o zi la alta, cu o zeamã lungã de fasole... Mureau bieþii oameni cu zile pe moºiile latifundiarilor, cã nu aveau cu ce sã meargã la doctor... Au scãpat de acele vremuri nefericite, odatã cu instalarea la putere a regimul comunist, care le-a înlesnit posibilitatea sã meargã la ºcoli, la muncã, în þara asta, care din 1958 a înaintat vãzînd cu ochii spre modernizare. Nimeni nu mai vorbeºte de numãrul de ºcoli construite pe vremea aceea, de miloanele de manuale tipãrite pentru toþi elevii ºi pe care le primeau gratuit, odatã cu începerea anului ºcolar. Nimeni nu mai vorbeºte de industrializarea rapidã ºi eficientã pentru vremea aceea, în care erau angrenaþi muncitori veniþi de peste tot, calificaþi prin ºcoli profesionale de trei sau patru ani, pe cheltuiala statului. Nimeni nu mai vorbeºte de stîrpirea tuberculozei ºi a altor boli, precum sifilisul, pelagra, care astãzi fac ravagii în rîndul populaþiei,

baºca bolile specifice copilãriei, toate fiind tratate gratuit. Ce am arãtat aici sînt doar cîteva realizãri ale comunismului, iar adevãrul acesta e cunoscut de mulþi dintre cei care au trãit acele vremuri. De aceea, noi, de la oameni simpli, pînã la profesori, ingineri, agricultori, avem obligaþia moralã sã povestim cît mai corect cum au stat lucrurile în acel regim, care nu poate fi numit nicidecum ,,de tristã amintire”. Pentru cã el a oferit cetãþenilor þãrii dreptul la muncã dupã calificare, cîte o locuinþã, în care vedem cã astãzi trãiesc mulþi dintre copiii celor care le-au primit gratuit de la stat. ªi astãzi, dupã 28 de Multipla campioanã olimpicã Cãtãlina Ponor (30 ani de cînd regimul comunist nu mai este, observãm de ani) a participat, în Mexic, la ultima competiþie starea jalnicã în care a ajuns poporul, în acest capidin excepþionala ei carierã de gimnastã. Ea nu se va talism de carton, cu niºte oameni politici care s-au înfruptat cu nesaþ din bunurile vechii orînduiri, dar despãrþi total de lumea sportului, în care a activat care, astãzi, se dezic cu nonºalanþã de trecutul lor... vreme de 26 de ani, întrucît intenþioneazã sã urmeze, ªi mint cu neruºinare, cum cã, acum, în viaþa cu acelaºi succes, activitatea de antrenoare. românilor curg rîuri de lapte ºi miere. Ei ºtiu, însã, destul de bine sã-ºi apere poziþia în tagma puterii, în rest, gogoriþe... Pentru ei nu omul simplu conteazã, ci puterea sã facã averi pe seama lui ºi sã sfideze poporul. În condiþiile acestea, în Sînt puþini interpreþi, care niºte indivizi duc o viaþã de huzur, avînd la îndemînã tot ce le trebuie ca sã trãiascã împãrãteºte, auzim cã de vinã este Din ramura cîntecului regimul comunist. În realitate, de vinã pentru situaþia jalnicã de Larg accesibil, care ne azi este nepriceperea celor care ºi-au asumat rãspunderea sã conTãlmãcesc nobilul ducã ºi sã gestioneze þara dupã legi democratice, cu felicitãri sentiment pentru cei care le meritã ºi cu ani grei de puºcãrie pentru cei care Al dragostei, cu o au furat din banul public ºi au subminat economia naþionalã, ardentã dãruire, ducînd la sãrãcirea poporului. Românii trebuie sã înþeleagã cã De ne vine a spune, globalizarea îi va lãsa fãrã nãdragi pe ei, fãrã identitate, transforpe un ton mîndu-i în robi în propria cetate, spre satisfacþia celor ce au dorit „Lorchian”: acest lucru. Istoria confirmã cã dezastrul naþional porneºte tocmai de la cei pe care i-am ales. Sã dea Domnul sã nu avem dreptate! „Iubire-i tot, în rest, Singurãtãþi deºarte”...

ION MACHIDON, Sînt puþini interpreþi, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

TRADIÞIILE POPULARE LA ROMÂNI

,,Superstiþiile, o mare necunoscutã“ În capitolul cu acest titlu, din lucrarea ,,Rosturi ºi moravuri de odinioarã”, acad. Sabina Ispas, o reputatã expertã în domeniul folcloristicii, ne informeazã cã rãdãcinile cuvîntului superstiþie se aflã în latinescul superstitio, onis = obiect religios de prisos, necerut de nici un ritual sau de nici o religie, dar ºi artã de a ghici viitorul, precum ºi timp foarte vechi. Cuvîntul a intrat în cultura românã prin filiera francezã, unde însemna teamã sau ignoranþã, ceva care dã un caracter sacru unor practici, obiceiuri ºi credinþe. Englezii înþeleg prin superstiþie o stare de teamã generatã de ideea cã tot ce se întîmplã în jurul nostru este o manifestare a unor forþe supranaturale, care ne pot influenþa viaþa. La alþii, superstiþia este o vrãjitorie, o deviere a sentimentului religios, cauzatã de teamã sau de ignoranþã, care duc, în final, la iluzii ºi speranþe deºarte. În practicile noastre populare, superstiþiile erau percepute ca niºte obiceiuri religioase prin care se urmãrea protecþia unei grupãri. Unii intelectuali din perioada comunistã, cu pretenþii de mari cãrturari, au considerat cã e necesar sã lupte cu superstiþiile, pe care le considerau foarte periculoase pentru ,,sãnãtatea poporului ºi pentru evoluþia societãþii”. Însã, cercetate atent, superstiþiile conþin un substrat mitologic pãgîn, cu semnificaþii în viaþa creºtinã a vechii societãþi româneºti. Mijlocul principal prin care se transmiteau superstiþiile era povestirea, înlocuitã, adeseori, cu legenda, care era o formã de cunoaºtere ºi avea valoarea unei experienþe.

Sã nu se uite cã într-o legendã se împletesc trei universuri distincte.

Unul ar fi cosmosul, regnul animal ºi vegetal avînd în centrul sãu omul, precum ºi toponimiile, credinþele ºi obiceiurile. Pe de altã parte, intrã în discuþie ºi mitologia, care impune personajele specifice, precum zmeii, balaurii, strigoii, moroii, zburãtorii ºi alþii. În sfîrºit, dar nu în ultimul rînd, sã nu

se uite de caracterul religios al legendei. Datele furnizate de legende sînt foarte apropiate de teologia creºtinã, care acordã o mare atenþie lumii nevãzute, populatã cu îngeri, sfinþi, arhangheli, Dumnezeu, satana.

Satana este fiinþa spiritualã care produce tot rãul în lume ºi se manifestã în diferite momente ale zilei ºi ale nopþii. De aceea, numeroase superstiþii sînt legate de aceastã dimensiune. Imagistica medievalã, cãrþile populare ºi pictura bisericeascã au contribuit la conturarea chipului satanei în tradiþia popularã. Duhurile rele din fundul pãmîntului se pot transforma în tot felul de animale (iepure, cal, þap), dar nu se pot face oaie (animal sfînt, amintind de Christos). ªi în rugãciuni se cere apãrarea casei ºi a omului de duhurile rele, farmecele, descîntecele fiind tot atîtea modalitãþi de reprezentare a diavolului. De aceea, în tradiþiile noastre, un rol important îl joacã cinstirea sfinþilor ºi a îngerilor, care converg spre cultul pentru Dumnezeu.

PAUL SUDITU

Mirabelei Dauer

Privire prin cuvînt

Scriem cuvîntul zãpadã! luãm o nuia de argint, ºi atingînd materia în sine a cuvîntului, ascultîndu-i sunetul sã credem cã îl ºi auzim – bun lucru sã-þi dobîndeºti credinþa în sunetul zãpadã.

Aruncãm o privire prudentã spre cuvîntul zãpadã, ferindu-ne ochiul de fulgerul sãu ca o cobrã, pîndind sub luminã; desprindem o aºchie de pe cerul albastru, cu ea lãsãm privirea sã amuºine prin zãpadã – mãreþ lucru, vom zice, sã priveºti cu ochii lui Dumnezeu prin cuvîntul zãpadã.

Ne îmbrãcãm de duminicã, sîntem cu mîinile curate, ca un brad verde amirosim; ieºim singuri pe cîmpuri, noi înºine sã privim prin cuvîntul zãpadã, de fulgerarea ei sã nu orbim.

ROMAN FORAI

1918

Existã undeva un lut Mustind de sînge ºi sudoare, Milenii lungi l-au plãmãdit Din suferinþã ºi-mpilare.

De ce gemea pãdurea verde?

De ce-ºi plecase fruntea lanul?

Furtuna-mpinge norii negri, Sporind în suflete aleanul. ªi tot aºa cum Oltul mîndru Se împleteºte din pîraie, Urgia neamului acesta Se transforma în vîlvãtaie. ªi-n zile reci de iarnã surã Focul nestins al astei naþii A ars ºi chinul ºi culoarea De rug a pãtimirii noastre.

GEORGE BÂRZÃNESCU

Din ramura cîntecului Larg accesibil, Care au ºi o voce de o Nobilã calitate.

O cîntãreaþã care ne-a Fermecat prin vocea ei Este ºi Mirabela Dauer.

Prin interpretãrile ei, Artista întãreºte sensul cuvintelor, Dupã care: „Vocea este cel mai frumos Instrument!”.

Mirabela Dauer Cîntã asemenea Unei fiice a Tracului Orpheu, „Narcotizîndu-ne”... ªi apropiindu-ne de Lumea frumosului liber...

Astfel, ea ne poartã departe De lumea în care, din nefericire, Ura ºi impostura Strivesc iubirea, Conceputã ca o Minune christicã...

DORU POPOVICI

Alba Iulia

De tace azi tunul ºi nu-ºi iau avîntul Cohortele-ntoarse, în lipsa lor sus Sã bubuie glasuri, sã tune cuvîntul, Sã fulgere slova în spartul Apus.

Olatul cel mare rotit e de ulii ªi nu-i nici o puºcã þintindu-i din zbor, Dar glasuri viteze mereu Albei Iulii Vesteascã-i plinirea unicului dor: Regeascã cetate de veci a unirii, Pecetie pusã pe-Ardealul hrisov, Tu, matcã a jertfei, stindard dezrobirii, Eºti scaun dreptãþii cei fãr’ de istov. În tine rodeºte de-a pururi un sînge Ce-n cazne vãrsarã hristoºii iobagi.

Nãpraznica roatã destinul nu-l frînge, O, Iulie-Albã, odraselele-þi strînge, Zbucni-va-nvierea hotarelor dragi!

VASILE VOICULESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 8 decembrie 2017

Polemici Controverse izbucnirea rãzboiului, în Franþa se organizase Comitetul franco-român, care a desfãºurat, în anii ce au urmat, o amplã activitate. Comitetul a fondat revista ,,La Roumanie”, destinatã sã informeze opinia publicã din Franþa asupra motivelor ce determinaserã România sã intre în rãzboi alãturi de puterile Antantei. Totodatã, s-a explicat situaþia nou creatã României prin pacea separatã de la Brest-Litovsk, prin presiunile cu caracter ultimativ În mai 1917, a plecat în S.U.A. o misiune avîndu-i în exercitate de Puterile Centrale asupra guvernului român, frunte pe Vasile Lucaciu ºi Vasile Stoica, patrioþi tran- prin condiþiile interne ºi internaþionale în care guvernul silvãneni, cunoscuþi luptãtori pentru unitatea românilor, român a fost nevoit sã accepte pacea de la Buftearefugiaþi politici în Vechiul Regat încã de la izbucnirea Bucureºti, calificatã ca „un odios instrument obþinut prin rãzboiului în 1914. Scopul misiunii Stoica-Lucaciu a violenþã, în dispreþul celor mai elementare principii de fost acela de a pregãti justiþie internaþionalã”. organizarea unei unitãþi Un rol deosebit a de voluntari dintre emiavut Consiliul Naþional granþii transilvãneni. al Unitãþii Române, La apelul preºedinorganism care, în cadrul telui Wilson, din 20 adunãrii generale a aprilie, de înrolare voluntuturor românilor din tarã în armatele S.U.A. a Franþa, desfãºuratã la 3 cetãþenilor de altã orioctombrie 1918, la Paris, gine, au rãspuns peste a adoptat o Declaraþie, în 6.000 de români. Nucare se arãta: „În tragica mãrul lor a crescut în situaþie în care se gãlunile imediat urmãtoare seºte în prezent naþila 17.000, iar introduConstantin Prezan ºi regele Ferdinand unea românã, ca urcerea ulterioarã a servipe front în 1917 mare a grelelor sacriciului militar obligatoriu ficii fãcute pentru mapentru cetãþenii S.U.A. ºi acordarea cetãþeniei nord- rea sa cauzã, care se confundã cu idealul de dreptate ºi americane tuturor emigranþilor înrolaþi în unitãþile de de libertate a lumii, a întregii umanitãþi, adunarea genevoluntari au fãcut ca numãrul românilor aflaþi sub arme ralã a românilor, de la 3 octombrie la Paris, exprimînd în Statele Unite, în toamna lui 1918, sã se ridice la circa adevãratele sentimente politice de integritate ale 35.000 de soldaþi. Dintre aceºtia, peste 3.500 au luptat în poporului nostru, ºi-a ales consiliul care este chemat sã corpul expediþionar din Franþa, aducînd jertfa lor de stabileascã raporturile necesare colaborãrii cu puterile sînge la victoria aliatã ºi, în acelaºi timp, la împlinirea aliate”. Din acest organism fãceau parte, printre alþii, idealului de unitate naþionalã a poporului român.

Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, C. Evenimentele de la începutul anului 1918 ºi Angelescu, S. Mîndrescu, C. Mille, N. Titulescu, Traian agravarea situaþiei militare a României, ce fãceau Vuia ºi alþii. inevitabilã încheierea pãcii cu Puterile Centrale, au marApreciind scopul ºi activitatea Consiliului Naþional cat începutul unei noi faze în activitatea românilor de pentru Unitatea Românilor, ministrul de Externe al peste Ocean. La 13 septembrie 1918, „Liga Naþionalã Republicii Franceze, S. Pichon, îºi exprima sprijinul Românã”, formatã prin reunirea unor comitete ale neprecupeþit în înfãptuirea idealului pentru care militau, românilor aflaþi în diferite state americane, avînd ca anticipînd, într-o scrisoare adresatã Consiliului, cã acesta preºedinte pe Vasile Stoica, ºi-a fixat ca obiectiv politic „ne oferã imaginea fidelã a adunãrilor româneºti de major obþinerea unui sprijin explicit din partea guvernu- viitor. Rezultat din aspiraþiile seculare ale compatrioþilor lui american pentru realizarea unitãþii naþionale a tuturor dumneavoastrã spre libertatea ºi unitatea pãmîntului românilor. În lunile octombrie ºi noiembrie 1918, cînd românesc, acesta va fi interpretul cel mai autorizat”. prãbuºirea Austro-Ungariei devenise iminentã, românii Dacã în Italia, S.U.A., Rusia ºi Franþa organizarea din S.U.A. ºi-au concentrat întreaga atenþie pentru a românilor s-a realizat pe o arie relativ largã, în Anglia, obþine recunoaºterea de cãtre guvernul Statelor Unite a formele de organizare au îmbrãcat un cadru mai restrîns. dreptului românilor la unitate naþionalã ºi statalã. Ca În anul 1917, la Londra a luat fiinþã Societatea Anglourmare a situaþiei din Austro-Ungaria, unde românii pre- Românã, avînd ca preºedinte pe Lordul Hugh Cecil, luaserã în propriile mîini acþiunea de unire a membru al Parlamentului. Principalul scop al societãþii Transilvaniei cu România, guvernul S.U.A. a recunoscut era acela de a face cunoscute opiniei publice britanice public, printr-un mesaj adresat de secretarul de stat atît dreptatea cauzei României, cît ºi importanþa reaLansing guvernului român, justeþea cauzei poporului lizãrii acestui ideal pentru pacea ºi securitatea Europei ºi român. a lumii în general. Tot la Londra s-a organizat un serviLa 26 octombrie 1918, la Philadelphia, în aceeaºi ciu de presã ºi de informaþii, serviciu sprijinit în mod salã ºi la aceeaºi masã unde se semnase în 1776 direct de Lordul Derby, ministrul englez de Rãzboi.

Declaraþia de independenþã a Statelor Unite, reprezen- Totodatã, propaganda româneascã a primit un substanþii românilor din S.U.A., alãturi de cei ai naþiona- tanþial sprijin de la Scotus Viator (Robert Setonlitãþilor asuprite din Austro-Ungaria, au semnat o Watson), un mare prieten al României. Dupã semnarea Declaraþie de independenþã, conceputã în spiritul aspi- pãcii dictatoriale de la Bucureºti, activitatea românilor raþiilor de unitate naþionalã ºi statalã. Prin programul din Marea Britanie s-a intensificat, concentrîndu-se mai politic afirmat, prin uriaºul entuziasm ºi adeziunea la ales asupra ideii cã „pacea impusã de Puterile Centrale acest program, întrunirea de la Philadelphia a prefigurat nu izbutise sã separe poporul român de aliaþii sãi”. cu mai bine de o lunã Adunarea Naþionalã de la Alba Pentru cauza românã s-a activat atît în þãrile aliate, cît Iulia. ºi în unele þãri neutre, ca Elveþia ºi Suedia. ªi aici românii Românii din Franþa au adus o contribuþie deosebitã au adresat numeroase telegrame, apeluri cãtre puterile la realizarea idealului naþional. Încã din 1914, odatã cu Antantei ºi au izbutit sã înfiinþeze un serviciu de presã ºi informaþii la Berna, ºi unul la Stockholm.

Dupã fãurirea statului naþional unitar, ca expresie a voinþei liber exprimate de marile adunãri populare, democratice ºi plebiscitare din 1918, mulþi români care activaserã în afara hotarelor þãrii au revenit în patrie, unindu-ºi eforturile cu ale întregului popor român pentru consolidarea României întregite în hotarele sale etnice.

MIRCEA MUªAT, ION ARDELEANU

ÎN SLUJBA MARII CAUZE A ROMÂNILOR

FÃURIREA STATULUI NAÞIONAL UNITAR (2)

UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA PENTRU TOATE VEACURILE (1)

Vizita Regelui Ferdinand ºi a Reginei Maria la Alba Iulia, 30 mai 1919. Lîngã rege se aflã Iuliu Maniu

Larg proces al bãtãliilor succesive date de multe generaþii, fãurirea statului naþional unitar a fost rezultatul trudei întregului popor. Adunãrile plebiscitare din anul 1918 ºi organele lor reprezentative, create prin hotãrîrile lor liber consimþite, au

Români din toate categoriile, veniþi la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, una din imaginile istorice, imortalizate de Samoilã Mârza, ,,fotograful Unirii”. exprimat nãzuinþele maselor populare înfãptuind unirea cu România. Aºa dupã cum în 1859, unirea Moldovei cu Þara Româneascã s-a realizat prin voinþa poporului român, reprezentanþele sale naþionale – Adunãrile elective – gãsind o cale originalã, proprie ºi punînd marile puteri în faþa faptului împlinit, în anul 1918, ca urmare a hotãrîrilor ce exprimau voinþa poporului, întruchipatã de asemenea prin reprezentanþele naþionale autentice, a prins viaþã – tot pe o cale politicã ineditã – visul Unirii celei mari.

Pentru realizarea acestui deziderat, luptãtorii pentru desãvîrºirea statului naþional nu ºi-au cruþat energia ºi eforturile. Alãturi de lupta maselor din þarã, de vitejia ostaºilor pe front, de acþiunea politico-diplomaticã a guvernului de la Bucureºti ºi apoi de la Iaºi, românii au dus o intensã ºi susþinutã activitate peste hotare pentru afirmarea idealului unirii. Ei ºi-au creat organisme, ca forþe politice colective, au desfãºurat o intensã activitate de propagandã în sprijinul justeþei cauzei pentru care luptau. În toate acestea s-a manifestat o deplinã unitate în gîndire în acþiune, unitate atît de necesarã forþei ºi tãriei românilor.

Rezonanþa internaþionalã a luptei poporului român pentru desãvîrºirea statului naþional este elocvent ilustratã ºi de ampla culegere de documente, ,,1918 la români”. Cele douã volume prezintã un numãr de 456 mãrturii externe, culese din arhive, biblioteci ºi muzee din numeroase þãri.

Cardinalul Iuliu Hossu citeºte Declaraþia Unirii Transilvaniei cu România.

Alba Iulia, 1 Decembrie 1918 Documentele, în majoritatea lor inedite – rapoarte, scrisori, telegrame ºi note diplomatice, convenþii, moþiuni ºi rezoluþii politice, informãri, ordine, referate, procese verbale º.a. –, provin de la conducãtori de state ºi guverne, miniºtri, diplomaþi, aflaþi în România ºi în alte þãri, personalitãþi militare, corespondenþi de presã, precum ºi de la organisme naþionale ºl internaþionale, de la personalitãþi de seamã ale vremii. Conþinutul documentelor relevã ecourile pe care lupta românilor din provinciile asuprite le-a avut în conºtiinþa lumii.

Totodatã, un numãr important de mãrturii, cu largã cuprindere informativã, se referã ºi la împrejurãrile interne ºi internaþionale în care s-a fãurit statul naþional unitar român, precum ºi la importanþa acestui eveniment vãzut ºi apreciat din afara graniþelor þãrii. Redãm, în continuare, cîteva documente care relevã cã lupta desfãºuratã de poporul român pentru unitate ºi neatîrnare a fost cunoscutã, urmãritã cu simpatie ºi sprijinitã de conducãtori de state ºi guverne, de miniºtri, diplomaþi, personalitãþi militare, corespondenþi de presã, de cãtre opinia publicã internaþionalã. (va urma) (Text reprodus din „Magazin istoric“, nr. din decembrie 1984)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 8 decembrie 2017

Atitudini Polemici Rãmas bun, Stela...

Rãmas bun, Cristina...

Motto: ,,Ne despãrþim, o viaþã nouã/ Începem astãzi amîndoi/ Iar florile scãldate-n rouã/ Se vor aprinde fãrã noi./ Eu am sã plec spre miazãnoapte,/ Tu vei porni spre miazãzi/ ªi-n urmã, întîmplãri ºi fapte/ Ce mustrãtor ne vor privi”.

(Corneliu Vadim Tudor - ,,Fã-mã , Doamne-o lacrimã”) Vestea dispariþiei neaºteptate a Stelei Popescu a cãzut ca un trãznet, ce a zguduit întreaga noastrã societate. Draga noastrã artistã a reuºit cu brio, în cei aproape 60 de ani de carierã, sã ne delecteze cu verva ei arhicunoscutã, concretizatã în sutele de ipostaze scenice, unele mai interesante decît altele. Prin harul ºi dinamismul ei, prin puterea de muncã de nestãvilit, a pus în valoare personaje, eroi îndrãgiþi de noi, spectatorii ºi telespectatorii români. Pentru toate acestea, ea a rãmas în memoria colectivã. Meritã evocate, în acest sens, vorbele regretatului regizor Sergiu Nicolaescu care, cu prilejul unei emisiuni, spunea cã

Balsamuri spirituale (50) O cãlãtorie la Paris Motto: ,,Zîmbetul oferit are valoare de Soare-Rãsare” Trãiam un vis, cu ochii deschiºi. Freamãt de viaþã, cãutãri, îndoieli. Fuga de realitate, goana nebunã dupã necunoscut.

Umbrele trecutului te însoþesc pretutindeni, Istoria punîndu-ºi amprenta, în strigãtul ,,Vive la France!”, pe toate minunile lumii, adunate pe imensa scenã, Parisul.

La ivirea zorilor, lacrima Domnului, ne-am aºezat pe o bancã, pe malul Senei, în oglinda cãreia s-a reflectat, veac dupã veac, curgerea Timpului, ducînd cu sine pe oricine.

Francezii sînt foarte mîndri de patria lor, iar misteriosul Paris a-nflorit dintr-un surîs, cel al Giocondei. La Louvru, prima întrebare pe care þi-o pui ca vizitator este: ,,Ea unde-i?”. ªi, cînd o gãseºti, îþi dai seama cã ai descoperit Eternitatea. O chemare, un Mit. O Enigmã. Fãrã a fi frumoasa lumii, în ea, însã, se ascunde perspectiva Indefinitului. În cele 3 luni petrecute în oraºul-Luminã, am încercat sã mã desprind de întuneric, sã deschid o fereastrã în tainiþa din inimã, pentru a fereca acolo visul trãit ºi, din cînd în cînd, s-o deschid pentru a sorbi din amintiri. Dar dincolo de ele? Întrebãrile, mereu altele. Uneori, fãrã rãspuns.

Amintirile. Ce bine cã le am. În ele au încãput Luvrul, Catedrala Notre-Dame ºi salba de minuni aºezate de-a lungul Senei, pînã la vîrful Arcului de Triumf, Bazilica Sacré Coeur, Trinité, Turnul Eiffel. Biblia lor e cuprinsã în culorile curcubeului ce deschide Poarta celebritãþilor. Parfumul veacului de aur al romanelor lui Dumas se pãstreazã ºi astãzi în statuile ce dominã oraºul, trãind cu cea mai fireascã naturaleþe modernitatea, iar cînd treci prin Pigalle, pe lîngã ,,frumoasele

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (8) „Altfel de redacþii” Vorbind despre publicaþiile editate de cãtre Partidul Comunist, un fost redactor de la ,,Adevãrul” îºi aminteºte: „Sub impulsul unei puternice impresii, am intuit atunci concentraþia extraordinarã de efort uman, de sacrificiu în acea lume a presei ilegale, tensiunea sub care redactorul ducea cuvîntul la cunoºtinþa cititorului. Pagina era de obicei micã, rîndurile strînse; fiecare cuvînt trebuia sã exprime, sã lupte, sã convingã ºi sã îndemne. Odihna pe drumul aspru al ideii, relaxarea pe parcursul frazei, divagaþia, paranteza, florile de stil, pasajul gratuit nu erau aci îngãduite. Ce deosebire între aceste «redacþii» ºi celelalte pe care le cunoºteam! Aci, în presa ilegalã, redactorul nu aºtepta «sã-ºi vadã semnãtura», nu aºtepta micile privilegii ºi nu trãia micile vanitãþi profesionale. Aci erau altfel de redactori ºi altfel de redacþii. Aci erau tranºee unde se dãdea o luptã de fiecare clipã”. În afarã de presa ilegalã mai erau, desigur, ºi publicaþiile legale, conduse tot de cãtre partid, sau cele influenþate de partid. Unul dintre acei „altfel de redactori”, militant de frunte al partidului comunist arãta mai tîrziu cã „la acest capitol lucrurile trebuie vãzute foarte nuanþat, pentru cã în presa influenþatã de partid acþionau nu numai comuniºtii, ci ºi membri ai altor partide sau personalitãþi cu anumite convingeri, mai mult sau mai puþin apropiate de convingerile comuniºtilor”. Plinã de toatã însemnãtatea fiind ºi afirmaþia despre „necesitatea menþinerii unui echilibru intern, pentru cã, dacã noi mergeam prea la stînga, ne primejduiam influenþa, pierdeam poziþiile, trebuia þinut seama în fiecare moment politic ºi cultural în ce mãsurã putem influenþa într-o anumitã direcþie”.

Cît priveºte presa de mare tiraj, ,,Adevãrul”, ,,Dimineaþa”, ,,Zorile”, apoi ,,Lumea româneascã”, „influenþa partidului s-a materializat prin introducerea în redacþii a unor membri de partid sau a unor ziariºti apropiaþi de partid, care, în mãsura în

artiºti precum Stela Popescu se nasc o datã la 300 de ani, iar fostul preºedinte Ion Iliescu, un iubitor al teatrului, mãrturisea, la aflarea cumplitei veºti, cã marea noastrã artistã ,,ºtia sã emoþioneze sufletele noastre... avea o dorinþã de viaþã nestãvilitã ºi o vervã molipsitoare”. Iubitã de milioane de români, Stela Popescu s-a afirmat, îndeosebi, în cuplul realizat cu ªtefan Bãnicã ºi apoi, vreme de aproape 40 de ani, cu partenerul de scenã Alexandru Arºinel.

La doar 4 zile de la dispariþia bunei sale prietene, Stela Popescu, a murit, la 71 de ani, actriþa Cristina Stamate.

Timp de 4 decenii, ea a strãlucit pe scena aceluiaºi Teatru de revistã ,,Constantin Tãnase”. În cuvîntul de pomenire a artistei, Alexandru Arºinel, directorul instituþiei în care aceasta a activat cu pasiune ºi cu un respect infinit pentru public, a elogiat contribuþia celei care, spunea el, a fost „un simbol al teatrului nostru”.

Fie ca aceste douã doamne, ale cãror evoluþii artistice au adus bucurie ºi speranþã în sufletul românilor, sã rãmînã veºnic vii în memoria noastrã.

ANTON VOICU nopþii”, timpul a stat pe loc. A înmãrmurit în vocea lui Edith Piaf, ce strãbate chiar ºi peste colinele Verdunului, care ºi acum pîrjolesc amintirile dureroase. Plimbãrile mele zilnice se desfãºurau între Sacré Coeur ºi Pigalle, amalgam între puritate ºi desfrîu, întuneric ºi luminã, amintind de rãzboiul continuu la Maxim, Moulin Rouge ºi Sfinx, urcînd ºi coborînd cu Maºina Timpului, o fugã neîncetatã de la o umbrã la alta, pentru a pãºi în panoramicul timpului ºi a uita prezentul. Am dat mîna cu istoria, la Versailles ºi Fontainbleau, deschizînd toate uºile pentru a pãtrunde în sanctuarul frumosului, patria lui Ludovic al XIV-lea, întemeietorul marelui palat. La Fontainbleau, prin libertatea gîndului, l-am însoþit pe Napoleon în toate expediþiile sale, participînd ºi la încoronarea sa, prin intermediul tabloului de la Luvru, care m-a impresionat în mod deosebit. ªi iatã, azi, 7 ianuarie 2015, în timp ce-mi depãn amintirile, la Paris s-a produs o mare tragedie. În redacþia unui sãptãmînal de satirã au pãtruns doi teroriºti islamici ºi au împuºcat 10 jurnaliºti, 2 poliþiºti, drept rãzbunare pentru caricaturile care îl satirizau pe Profetul Mahomed. În acelaºi timp, într-un magazin evreiesc au fost luaþi mai mulþi ostatici, asaltul soldîndu-se cu 4 morþi. Franþa, în stare de ºoc, a organizat un marº al solidaritãþii. Pe majoritatea pancartelor era scris ,,Je suis Charlie” (numele celui care a semnat caricaturile). Se pare cã redacþia primise unele ameninþãri pentru a renunþa la astfel de caricaturi, însã jurnaliºtii le-au ignorat. ªi asta i-a costat viaþa.

Consider cã a împuºca oameni pentru o caricaturã este o crimã, dar ºi a caricaturiza un crez religios, în care fanatismul primeazã, nu-i un lucru înþelept. Totul are o limitã, mãcar a bunului-simþ. Cînd dispare respectul reciproc, democraþia este egalã cu prostia. Idem în familie. (va urma) LILIANA TETELEA (Text reprodus din volumul ,,Antena 3 e aici”, 2015) care era posibil, introduceau cuvîntul partidului în aceste ziare”. ªi prea puþini ºtiu astãzi cã, de pildã, în ,,Dimineaþa” au apãrut sub altã semnãturã cîteva reportaje despre miºcãrile ceferiºtilor scrise de Ilie Pintilie, sau cã un important articol, tot din ziarul ,,Dimineaþa”, fusese scris nu de Petre Pandrea, care-l semna, ci de Lucreþiu Pãtrãºcanu.

Iatã o altã mãrturie semnificativã, aparþinînd lui ªtefan Voicu: „În Sãrindar, la «Adevãrul», în cãmãruþa-redacþie a «Cuvîntului liber», Gheorghe Dinu, încã de pe timpul lui Sahia, ne deschidea bucuros uºa pentru a þine cîteodatã ºedinþe ale Comisiei de partid pentru presa legalã”. ªi iatã încã o mãrturie, în care se întrevede frumuseþea gestului „de a întinde o mînã de ajutor unui om lovit sau unui prieten în suferinþã”. Pe cînd Sahia pregãtea, împreunã cu Alfons Adania, apariþia revistei bilunare ,,Bluze Albastre”, e adus la putere Cabinetul prezidat de Al. Vaida-Voevod. Soseºte o comunicare cã, din ordinul guvernului, revista nu mai are dreptul sã aparã. „Un raport fãcut de organele poliþieneºti arãta cã «Bluze Albastre» sînt o înjghebare a partidului comunist clandestin, care le finanþeazã”. La rugãmintea lui Sahia ºi Adania, „uneltele comunismului la noi”, cum îi caracteriza acelaºi raport poliþienesc, L. Kalustian dã telefon la Ministerul de Interne, dar nu-1 gãseºte acolo pe subsecretarul de stat, Armand Cãlinescu, cu care era amic. ªi îºi aminteºte: „M-am urcat într-o maºinã, am pornit la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri, pe Calea Victoriei, unde e astãzi Muzeul Enescu. N-am zãbovit prea mult ca sã intru la primul-ministru, i-am expus doleanþa, nu trecuse încã o orã de cînd plecasem, ºi m-am întors la redacþie, unde Sahia ºi Adania rãmãseserã, ca sã le dau vestea cã abuziva decizie sugeratã de poliþie a fost anihilatã telefonic de Vaida-Voevod în prezenþa mea”. Gestul de solidaritate fiind posibil deoarece gazetarul îl cunoºtea bine pe omul politic, pe care îl vizitase de nenumãrate ori acasã, la Cluj, ºi-i fusese oaspete la Valea Seacã, la Olpret sau la Glodeni. (va urma) DUMITRU ELIADE

CIOBURI DE GÎNDURI

Colind tragic

Cortina a cãzut cum foarte rar Mai cade o cortinã peste-un nume, Cu bine, Stela, înger legendar, ªi gerul nostru necesar în raþiune.

Mereu mi-am spus cã sînt nemuritor, Cã sînt un zeu sau poate o idee, ªi te urcam pe tine ca femeie Cu mult mai sus de creasta unui nor.

Erai o stea, un vis, nemãrginire, Erai cumva, un dar Dumnezeiesc ªi radiai în jur iubire ºi uimire...

Dar cum te-ai stins frumoaso pe-altarul tãu lumesc...

Mereu mi-am spus cã sînt nemuritor, ªi despre tine am ºtiut cã eºti nemuritoare, Dar soarta m-a minþit cu viitor, ªi ai murit reginã cum moare orice floare.

De mîine nu mai sînt nemuritor Ci doar un mag prin stele rãtãcind...

Spectacolul s-a terminat, actorii mor...

Dã-mi voie ca în lacrimi sã-þi colind.

ILARION BOCA, 24 noiembrie 2017

Actorr ii a u p lecat a casã ºi n u s -aa u m ai î n torr s n iciodd atã

În actul întîi era un curcubeu agãþat de suflet din care culorile curgeau amestecate ºi se contopeau cu privirile tale cu mîngîierile cu cerul pe care pãºeam þinîndu-ne de mînã fãrã teama de margini În actul doi a început sã plouã ºi se auzeau stropii de pe acoperiº cum tropãiau în sînge Nu era nimeni prin preajmã doar îngerii noºtri se luptau unul cu altul pînã la epuizare

ªi zîmbeau fericiþi în aplauzele emigranþilor din trupurile noastre de luminã ºi întuneric În actul trei au început sã aparã armele ºi s-a tras din toate pãrþile de nu mai ºtiam pe unde sã ne ascundem în noi Nu mai rãmãsese nici un colþ necotrobãit dar dintr-odatã s-a fãcut actul patru ºi o mînã nevãzutã a aºezat curcubeul la locul lui pe un colþ de inimã Dar în loc de roºu a început sã curgã sînge în loc de galben au cãzut niºte frunze iar în loc de albastru s-a topit o secvenþã de cer exilatã-n propria tãcere A curs tot curcubeul pînã m-am fãcut verde ºi m-am întors pe Marte la fel de singur cum venisem Nu s-au auzit aplauze n-au mai fost bisuri doar cortina lunii s-a prãbuºit peste vãzduh Iar actorii au plecat acasã pe insula Utoya de unde nu s-au mai întors niciodatã.

ADI SFINTEª, 24 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 8 decembrie 2017

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

(urmare din pag. 1) Mai mult, s-a dovedit cã Departamentul de Stat a folosit cozi de topor din România, atît lideri din Opoziþie, cît ºi ONG-iºti plãtiþi pentru diverse „rãzboaie mediatice” – sau pentru rãspîndirea anumitor temeri, pentru ca românii sã ajungã la concluzia cã numai Big Brother e salvarea! Tot ca la un semnal, ONG-urile au reacþionat, s-au coalizat în timp record, declanºînd un adevãrat asalt contra României; acþiunea lor a culminat cu cea a unui europarlamentar trimis acolo de Bãsescu ºi venit din zona ONG – SUA, care a cerut „schilodirea” României, prin ridicare dreptului la vot în Consiliul Europei. De Ziua Naþionalã! Trãdare încãrcatã de simbol – iatã ce vã aºteaptã în anul dinaintea Centenarului.

Un ager trecãtor prin prezent, Mirel Palada, a postat, în ajunul Zilei Naþionale, un comentariu care m-a pus pe gînduri. Iatã fragmente din textul cu titlul „România prosperã, furioasã ºi nemulþumitã”. „România n-a fost nicicînd mai prosperã. Dincolo de tensiunile sociale, dincolo de patimile electorale, pe unde roteºti ochii vezi mai multe lucruri, mai multe case, mai mulþi bani. Totul realizat cu mai puþini oameni. (…) România n-a fost nicicînd mai sigurã din punct de vedere militar. Se împlinesc deja 10 ani de cînd sîntem sub umbrela protectoare NATO. Românii simt asta, chiar dacã la nivel difuz, mai puþin articulat.

România n-a fost nicicînd mai nemulþumitã.

Discrepanþa dintre putirinþã ºi aºteptãri este atît de mare, dorinþa atît de puternicã, frustrarea atît de intensã încît a generat un exod masiv, o pierdere de populaþie mai mare decît în vremea celui mai mare rãzboi recent prin care a trecut þara noastrã, al doilea rãzboi mondial. 15% din întreaga populaþie adultã ºi aprox. 25% din populaþia activã au plecat din þarã în ultimii 10 ani ºi e puþin probabil sã se mai întoarcã.

România n-a fost nicicînd mai furioasã ºi mai plinã de urã. Este o agresivitate ºi un potenþial de violenþã cum probabil n-au mai fost din anii ’30 încoace. Cele douã facþiuni ireconciliabile, tefeleii ºi ºtirbii, fasciºtii ºi comuniºtii, se urãsc cu mare urã. Nu existã cale de discuþie. Nu existã pic de empatie. Nu existã pic de rãbdare. Fiecare îl vrea pe celãlalt aneantizat, mãcar simbolic. România e pe cale sã facã 100 de ani. Îi face degeaba. Îi urîm pe cei de lîngã noi. De fapt, ne urîm pe noi înºine. Anul care vine va fi o reflecþie a acestei bube lãuntrice pe care o hrãnim încontinuu, ca un cancer emoþional ºi moral. Evenimentele Centenarului vor fi searbede, amare, superficiale ºi puternic contestate. Nu vom fi mulþumiþi. Nu ne vom împãca, nici mãcar momentan. Nu vom lua o pauzã de respiraþie. Nu vom accepta un armistiþiu. Vom continua sã fim cîrcotaºi, ºi greþoºi, ºi enervanþi, ºi nemulþumiþi, ºi plini de scîrbã”.

Cu Mirel Palada niciodatã nu poþi fi sigur cînd e ironic sau cînd slalomeazã printre reflecþii duse la

limita sinceritãþii. În fine, cert e cã textul te pune pe gînduri, e o abordare originalã, o antitezã pe care mulþi am vrea sã o simþim… Palada are ºi el dreptate, nemulþumirea românului e cronicã de 100 de ani încoace, cu perioade acute, de exemplu astãzi.

Dar, mã gîndeam, admiþînd cã existã persoane care se hrãnesc cu cifrele Eurostat, ce ar mai trebui spus, pe lîngã ce a scris Palada? O înºiruire rapidã ºi de-a valma, în dezordinea supãrãrilor subiective, ar arãta cam aºa: România nu a fost niciodatã mai puþin a românilor, nu au fost niciodatã atîþia români datori ºi România îndatoratã, niciodatã nu am fost implicaþi în atîtea conflicte militare care nu sînt ale noastre, rareori alþii au decis în locul nostru, rareori am vãzut zidurile pavoazate cu atît de puþinã limbã românã, niciodatã nu a fost o asemenea promovare a inculturii ºi promiscuitãþii, niciodatã nu a fost un atac de asemenea anvergurã la credinþã, tradiþii ºi moralã, poate niciodatã nu a existat o promovare a spaimelor false, a cretinismelor de tip „ezo-ocultmistic-protocronist”, niciodatã nu au existat atîtea arestãri, condamnãri, urmãriri etc. la care poporul sã se bucure fãþiº, niciodatã românii n-au fost mai urmãriþi, niciodatã România nu a mai fost piaþã ºi traseu pentru droguri, ah, da, niciodatã România nu a fost mai apãratã… provocînd Rusia cu cele peste 1.000 de avioane numai în zona noastrã ºi miile de rachete de care, sigur, ne va apãra NATO cu toatã puterea magicã a articolului 5... În teoria „lumii civilizate”, România a evoluat, de exemplu curcubeul homo strãluceºte pe cerul patriei noastre europene, cer luminat de perspectiva achiziþionãrii de noi ºi noi avioane, rachete, ba chiar ºi de aducerea de arme nucleare. Ce poþi sã îþi mai doreºti, generaþie „Dez-vol-ta-re-Paaa-ce”? E o lume liberã, poþi înjura tot fãrã sã te bage cineva mãcar în seamã, curajoºii care pleacã în cãutarea altor frontiere, unde neam de neamul lor no one has gone before, au acces la toate budele din Europa - poate dacã mai împrumutãm ceva zeci de miliarde vom avea dreptul sã frecãm ºi podele americane, plajã în Turcia, Bulgaria, Grecia, cheltuieli culinare în Austria, curve în rest. Anul acesta am scris despre decesele unor miliardari, care semãnau a sinucideri cum semãn eu cu Donald Trump. DIICOT constatã cã am devenit zonã de trafic ºi piaþã de consum pentru droguri, creºterea fiind exponenþialã. Lumea interlopã nu mai existã, s-a transferat în politicã, iar capii ei ajung consilieri, chiar parlamentari, preiau filiale… unii ar putea spune cã, iatã, România centenarã e o þarã maturã, capabilã sã înþeleagã diverse ways of life. Diplomaþie în genunchi, manifestãri secesioniste, stat paralel, corrrruption, demonstraþii, datorii, proprietate strãinã, MCV, ameninþãri externe… nici mãcar calificarea la fotbal! Înainte ni se spunea celor din PRM cã sîntem nebuni cu naþio-

nalismul nostru, cã problemele þãrii sînt altele.

Acum, iatã, dacã încerc sã nu mai fiu nebun… înnebunesc!

Problema exasperantã în legãturã cu Ziua Naþionalã este cã aº fi vrut sã scriu cu mîndrie despre prezent, nu numai despre trecut. Or, ca naþionalist ºi materialist istoric am destule motive în istorie, dar dialectica îmi pune un nod dureros în gîtul prezentului. Mi-am pus pãsul pe internet, laolaltã cu rugãmintea „daþi-mi cîteva idei despre aspecte pozitive ale perioadei prin care trecem”. Nu voi reproduce cele cîteva zeci de rãspunsuri - ºi aºa mã cuprinde depresia… Bref, singurul filon pozitiv s-ar traduce prin „Încã rezistãm”, fãrã legãturã cu comedia nonguvernamentalã omonimã. Sincer, logic, dupã toate cele expuse ºi trãite în prezent, aº putea încheia cu concluzia cã Ziua Naþionalã este un motiv de tristã constatare… dar cum sã scriu aºa ceva?!

Acum aproape 100 de ani, Dimitrie Gusti punea în practicã una dintre cele mai importante idei de care România nu a þinut seama. S-a numit „Arhiva pentru ºtiinþã ºi reformã socialã” ºi a fost o revistã care a apãrut din 1919 pînã în 1943, grupînd cele mai interesante idei din politic, social, economic, administraþie ºi alte domenii vitale. Cele mai strãlucite minþi româneºti s-au exprimat acolo, cu idei originale, dar preluînd ºi comentînd ce era mai interesant pe plan mondial. Erau pãreri de varii orientãri, dar punctul forte al „Arhivei” a fost chiar lipsa oricãrei politizãri, a oricãrui subiectivism partinic. Un falanster intelectual, asemãnãtor cu deschiderea constructivã a anilor 1965-1975. În anii care au precedat 1918 a existat ºi explozia de culturã ºi înþelegere a spiritului naþional care s-a numit „Viaþa româneascã”, revista condusã de vizionarul trãdat Constantin Stere, creator al României Mari.

Mãrturisesc cu toatã responsabilitatea – nu am cum sã mã bucur de prezentul lui 1 Decembrie 2017.

Mergem pe prea multe cãi greºite! Asta nu e România centenarã – adicã România lui Dimitrie Gusti ºi Constantin Stere, e coºmarul lor! O societate divizatã ºi non-naþionalã, a trãdãrii ºi urii, a fãþãrniciei ºi slugãrniciei, a imoralitãþii, a cedãrii de demnitate ºi suveranitate - o microlume fãrã Dumnezeu.

De aceea am început cu „trezirea” din Parlament.

Mi-am dat seama cã nu pot gãsi un motiv palpabil, prezent, pentru satisfacþia centenarului, în schimb am gãsit unul interior: este chiar ºocul, trezirea – aºa nu se mai poate! ªi de aici fluxul dorinþei de a schimba ceea ce este - ºi ceea ce sînt – simplu martor a ceea ce am scris mai sus. Da, mã bucur sã pot spune cã, începînd cu acest 1 decembrie 2017 nu mai vreau sã am motive sã scriu despre România aºa cum am scris pînã în aceastã noapte, care tocmai se terminã, iar eu mã trezesc. De aceea spun „La Mulþi Ani, România!”, cu bucurie sincerã în suflet, fiindcã mã bucur pentru viitorul de dupã 1 Decembrie 2017. În care sper, în care cred, convins cã România nu va fi centenarã degeaba!

Generalul Eremia Grigorescu simbol al vitejiei românilor (5)

Apreciind poziþia generalului Grigorescu, în ziua de 12 august, Marele Cartier General l-a numit în funcþia de comandant al Armatei a I-a, instituindu-se, în aceeaºi zi, un comandament unic sub conducerea generalului Ragoza, structurã militarã ce cuprindea Armata I ºi Armata a IV-a rusã. Din cauza succeselor obþinute de trupele germane, aflate în ofensivã, generalul Ragoza a ordonat retragerea la 6 km în spatele Mãrãºeºtilor.

Generalul Grigorescu n-a fost de accord cu acest ordin ºi i-a cerut permisiunea generalului Prezan sã continue apãrarea pe frontul pe care se gãseau trupele române ºi ruse, opinie pe care a împãrtãºit-o ºi generalul Scerbacev, comandantul adjunct al trupelor ruso-române de pe frontul din Moldova (comandantul suprem era regele Ferdinand). În acest context, generalul Eremia Grigorescu a fost numit ºef al comandamentului unic în locul generalului Ragoza. În final, rezistenþa exemplarã a românilor sub comanda generalului Grigorescu ºi-a spus cuvîntul, pentru cã pe 21 august 1917, bãtãlia de la Mãrãºeºti a luat sfîrºit, aceastã bãtãlie reprezentînd cea mai importantã acþiune militarã executatã de armata românã în campania anului 1917 ºi una dintre cele mai strãlucite victorii din istoria luptelor pentru independenþa þãrii. Despre aceastã bãtãlie, Mihail Sadoveanu scria: „Dupã douã sãptãmîni, inamicul s-a oprit. ªi-a lãsat braþele în jos ºi bãrbia în

piept a descurajare. Gîfîind, s-a tras ca o fiarã în cotlon ca sã-ºi lingã rãnile. Mareºalul von Mackensen a privit cu îndoialã ºi cu tristeþe harta, ºi-a închis ochii gîndinduse la hecatombele pe care le-a înãlþat pe Siret. Zece pînã la douãsprezece divizii germane s-au topit în aceastã bãtãlie“. În ziarul lui, „Neamul românesc“, Nicolae Iorga scria: „Din întîia zi de mobilizare pînã azi, generalul Grigorescu n-a cunoscut repaosul, liniºtea sufleteascã; el n-a avut ca mîngîiere decît concertul ghiulelelor ºi freamãtul oºtilor ºi al armatelor. Deciziunile lui sãnãtoase ºi pline de tact au dat naºtere la cuvintele istorice «pe aici nu se trece!». Încrederea ce soldaþii ºi ofiþerii au într-însul a fãcut sã se zicã despre el cã e ostaºul victoriilor ºi cã acolo unde comandã el nu se poate sã nu învingem“.

Generalul Eremia Grigorescu a avut fericirea sã vadã împlinit visul de unire a românilor la 1 Decembrie 1918, dar n-a apucat sã se bucure prea mult de efectele lui, întrucît la 21 iunie 1919 a încetat din viaþã la doar 56 de ani, fiind înmormîntat, aºa cum ceruse pe patul de suferinþã, în mijlocul acelor soldaþi care au durat, cu preþul vieþii lor, o paginã nepieritoare în istoria poporului român. κi doarme somnul de veci în Mausoleul de la Mãrãºeºti.

Sfîrºit General mr. (r) conf. univ. dr. ILIE GORJAN

Apãratã ºi trãdatã de Ziua ei – România, între coºmar ºi trezire

Dupã începerea bãtãliei de la Mãrãºeºti în noaptea de 5/6 august 1917 (generalul Grigorescu fusese numit la 29 iunie comandantul Corpului VI Armatã, în subordinea Armatei a I-a comandatã de generalul Constantin Cristescu), generalul Grigorescu a trecut la apãrare, manifestînd acelaºi curaj ºi aceeaºi dîrzenie ca ºi în precedentele bãtãlii, trãsãturi pe care le-a transmis ºi subordonaþilor sãi.

Apreciind cã nu putea rezista ofensivei inamicului, generalul Cristescu i-a propus generalului Constantin Prezan (fusese numit, între timp, ºef al Marelui Cartier General), la 11 august, sã retragã armata la nord de Trotuº. Prezan i-a cerut pãrerea ºi lui Grigorescu, al cãrui rãspuns este fãrã echivoc privind voinþa sa de neclintit de a-ºi apãra þara pînã la ultima picãturã de sînge: „Dupã ºase zile de luptã, inamicul, dacã nu-i mai obosit ca mine este tot atît de obosit ºi mai uzat decît mine. Trebuie sã rezistãm cu orice preþ pe frontul pe care ne gãsim. A ne retrage înseamnã a ceda ºi restul Moldovei, a pierde toatã artileria grea ºi o mare parte din restul artileriei noastre. De aceea, cu tot pesimismul unora, voi þine frontul cu forþele actuale ºi cu cele ce vor sosi în zonã“.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 8 decembrie 2017

Viat , a cres , t i n ã Sfîntul Nicolae Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (25) Minunãþiile celei de-a Doua Veniri a Domnului (2) Între timp a venit ºi sora ei dupã trup, Ana, ºi, în deznãdejdea ºi durerea ei, a luat apã rece ºi a stropit-o pe Sofiana, care ºi-a revenit ºi i-a spus surorii sale urmãtoarele: „Mai bine sã nu fi venit aici, surioarã, cãci mi-ai adus mai multã vãtãmare ºi moarte, pentru cã strigãtele tale m-au scos din raiul acela luminos ºi din slava negrãitã a lui Dumnezeu, în care mã desfãtam. Trebuia, neînþeleapto, ca atunci cînd m-ai vãzut moartã sã te fi bucurat ºi sã-I fi mulþumit lui Dumnezeu mai mult decît acum, cînd mã vezi vie”.

Dupã ce a spus ºi multe altele ºi s-a fãcut mai bine, cei aflaþi de faþã i-au cerut sã le povesteascã tainele lui Dumnezeu pe care le-a vãzut în cealaltã viaþã. Aceea a cãutat un duhovnic ca sã le mãrturiseascã ºi, dacã acela socotea cã e de cuviinþã, sã le afle ºi ceilalþi. A venit aºadar duhovnicul Ierotheu Cucuzel, de la mînãstirea Stavrovuniou din Cipru, care cu poruncã patriarhalã a fost trimis s-o spovedeascã pe Sofiana, care a povestit urmãtoarele: în vreme ce mã ridicam din pat, am leºinat ºi am vãzut în faþa mea un tînãr cu chip strãlucitor, care þinea în mîini un vas de aur plin cu apã ºi mi-a spus: - Sofiana, ºtiu cã þi-e foarte sete ºi cã inima ta arde de boalã.

Dacã însã vei bea din aceastã apã aducãtoare de viaþã, te vei vindeca la suflet ºi la trup ºi vei avea veºnicã bucurie.

Eu, auzind acestea, am sãrit de bucurie ºi nu voiam nimic altceva decît sã-l vãd pe acel tînãr chipeº. Cînd am luat acel pahar în mînã ca sã beau, nu ºtiu cum, am fost rãpitã din viaþã ºi vreme de trei zile ºi nopþi am pãrãsit trupul, sufletul meu urmîndu-l pe acel tînãr ºi urcînd la cer. Am trecut de ºapte cercuri sferice ale cerului prin întuneric adînc ºi apoi am ajuns întrun þinut luminos ºi mãreþ, în faþa cãruia se aflau douã porþi înalte ºi preaminunate. Cea din dreapta era construitã din aur curat ºi pietre scumpe, iar cea din stînga din aramã ºi fier aprins. În jurul acesteia stãtea mulþime de uriaºi înfricoºãtori ºi înarmaþi, care pãzeau poarta, ºi atunci eu am rãmas încremenitã de spaimã. Însoþitorul meu îmi spuse: - Vezi aceste porþi, sorã? Acestea sînt porþile dreptãþii; cea de aur este a împãrãþiei Cerurilor, iar cea de fier este a iadului, unde vor merge pãcãtoºii.

Lãsînd în urmã acele porþi, ne-am înãlþat mai sus, spre un þinut ºi mai luminos, unde stãteau mulþimi nesfîrºite de oameni cu chipuri strãlucitoare, ale cãror locuri nu erau toate la acelaºi nivel, ci unele erau mai înalte, iar altele mai joase.

Carte de cãpãtîi (26) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Mînãstirea „Cernica” cu sfintele moaºte fãcãtoare de minuni ale Sfîntului Calinic de la Cernica care continuã facerile de bine de dincolo, din lãcaºurile drepþilor: vindecãri de tot felul, ajutor ºi protecþie în momente de cumpãnã, în încercãri ºi necazuri, în situaþiile cele mai lipsite de speranþã.

Biserica „Zlãtari”, situatã pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Magazinul „Victoria”, celebrã în rîndul credincioºilor prin moaºtele Sfîntului Mucenic Ciprian (mîna sa), care sînt fãcãtoare de minuni, aducînd multe binefaceri celor care vin sã se roage ºi sã cearã ajutorul Sfîntului. În fiecare miercuri, între orele 16,30 ºi 18,30, aici se face „Acatistul Sfîntului Ciprian”. Cei ce au nevoie de ajutor vin la racla în care se pãstreazã mîna Sfîntului Ciprian neputrezitã se roagã ºi dau acatiste, primind de la el dezlegãrile de sub efectele farmecelor ºi blestemelor, dar ºi tãmãduirea bolilor trupeºti ºi sufleteºti, dezlegarea ºi eliberarea femeilor de nerodirea pîntecelui, apãrarea de puterile potrivnice, ocrotirea de rãtãcire ºi pãcat etc.

Sfîntul Ciprian este un exemplu demn de urmat de toþi cei care nu cred în Dumnezeu ºi umblã pentru rezolvarea problemelor sau sãnãtatea lor la vrãjitoare. Înainte de a se converti la creºtinism, Sfîntul Ciprian a fost mare vrãjitor, cu puterile lui fãcînd mult rãu oamenilor, dîndu-i în mîna diavolilor. Dar datoritã Sfintei Muceniþe Iustina ajunge sã cunoascã puterea adevãratã a Crucii ºi a Domnului Iisus ºi atunci renunþã pentru totdeauna la mãririle date în viaþa aceasta de împãratul întunericului ºi acceptã mucenicia pentru Domnul nostru Iisus Hristos, chiar cu preþul vieþii. Rugãciunea Sfîntului Ciprian este una din cele mai puternice rugãciuni ale ortodoxiei, ea fiind rostitã la Sfinte Masluri ºi dezlegãri.

RUGÃCIUNEA SFÎNTULUI CIPRIAN Mare ajutãtor ºi tãmãduitor de boli trupeºti ºi sufleteºti, „Stãpîne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule ºi Chivernisitorule a toate, Sfînt ºi slãvit eºti. Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor, slavã Þie. Tu, Cel ce locuieºti în lumina cea nepãtrunsã ºi neapropiatã, pentru rugãci-

Atunci cãlãuza mea m-a aºezat între îngeri ºi mi-a spus: - Sofiana, aici apleacã-te ºi închinã-te!

Atunci eu m-am aplecat îndatã ºi m-am închinat cu multã teamã, dar la cine m-am închinat, n-am vãzut. Acela iarãºi m-a ridicat ºi mi-a spus: - Stai aici sã cunoºti minunãþiile celei de-a Doua Veniri a Domnului.

Dupã aceste cuvinte, am vãzut un tron împãrãtesc cuprins de flãcãri ºi strãlucitor, sub care se afla o mînã omeneascã ce þinea o balanþã. În jurul acestui tron stãtea mulþime nenumãratã de îngeri, care urcau pe drumul pe care am venit ºi eu, aducînd suflete de oameni, bãrbaþi, femei ºi copii, ºi cînd le urcau aici, spuneau: „Închinaþi-vã!”, ºi acele suflete se închinau, cum am fãcut ºi eu.

Pe înfricoºãtorul tron, în nori luminoºi, stãtea Stãpînul Hristos, îmbrãcat într-un veºmînt de purpurã. Eu, datoritã strãlucirii puternice a feþei Sale, n-am putut sã-L privesc. Îngerii care erau de faþã cîntau un verset, în vreme ce alte coruri îngereºti psalmodiau: „Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul ºi pãmîntul de slava Ta”. Cei ce erau cu noi psalmodiau: „Slavã lui Dumnezeu Cel Preaînalt ºi pe pãmînt pace ºi între oameni bunãvoire”, iar alþii cîntau „Aliluia” de cîte trei ori, iar alþii: „Amin, Amin, Amin”, ºi niciodatã nu încetau lauda lor.

De-a dreapta lui Hristos ºedea Maica Domnului, iar în stînga Cinstitul înaintemergãtor Ioan, aºa cum sînt înfãþiºaþi în icoane. Îngerii, cînd terminau doxologia lor, se închinau Domnului înclinîndu-ºi capetele, iar Domnul îºi înãlþa preacuratele mîini ºi îi binecuvînta. Din degetele Sale cãdeau rîu pietre preþioase ºi mãrgãritare, lucru de care, cînd l-am vãzut, m-am înfricoºat ºi l-am întrebat pe însoþitorul meu ce sînt aceste taine. Acela mi-a spus: - Vezi mãrgãritarele ºi pietrele preþioase care ies din mîna dreaptã a Stãpînului ºi cad pe pãmînt? Acestea sînt mila Sa nesfîrºitã ºi nemãrginita dragoste, pe care le are pentru neamul omenesc, pentru creºtinii ortodocºi. De aceea, binecuvîntarea Lui se duce în casele creºtinilor ortodocºi care pãzesc neclintitã credinþa în El ºi spre cei care mãrturisesc sincer pãcatele lor, pun în practicã dumnezeieºtile porunci ºi stau departe de voia diavolului. Pe toþi aceºtia îi binecuvînteazã ºi îi izbãveºte de tot rãul. Cei care-l milostivesc ºi-l iubesc pe aproapele lor se bucurã încã din viaþã de aceste binecuvîntãri, iar dupã moartea lor moºtenesc lãcaºurile ºi fericirea de aici. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) unea mea, a smeritului ºi nevrednicului robului Tãu, depãrteazã demonii ºi stinge viclenia lor de la robii Tãi, revarsã ploaie la bunã vreme peste tot pãmîntul ºi fã-l sã-ºi dea roadele lui; copacii ºi viile sã-ºi dea deplin rodul lor; femeile sã fie dezlegate ºi eliberate de nerodirea pîntecelui. Acestea ºi toatã lumea mai întîi fiind dezlegate, dezleagã ºi toatã zidirea de toate legãturile diavoleºti. ªi dezleagã pe robul Tãu (N) împreunã cu toate ale casei lui de toate legãturile satanei, ale magiei, ale farmecelor ºi ale puterilor potrivnice. Împiedicã Tu, Doamne Dumnezeul pãrinþilor noºtri toatã lucrarea satanei, Tu cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrãji ºi de toate lucrãrile sataniceºti ºi de toate legãturile lui ºi distruge toatã lucrarea vicleanã prin pomenirea Prea Sfîntului Tãu nume.

Aºa, Doamne, Stãpîne a toate, auzi-mã pe mine nevrednicul slujitorul Tãu ºi dezleagã pe robul Tãu (N) de toate legãturile satanei ºi dacã este legat în cer, sau pe pãmînt, sau cu piele de animale necuvîntãtoare, sau cu fier, sau cu piatrã, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sînge de om, sau cu al pãsãrilor, sau cu al peºtilor, sau prin necurãþie, sau în alt chip s-au abãtut asupra lui, sau dacã din altã parte au venit, din mare, din fîntîni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacã a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasãre, sau prin ºerpi (vii sau morþi), sau prin pãmîntul morþilor, sau dacã a venit prin strãpungere de ace, dezleagã-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.

Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoºti ºi ºtii toate, dezleagã, sfãrîmã ºi distruge, acum, lucrãrile magiei, iar pe robul Tãu (N) pãzeºte-l cu toþi ai casei lui de toate uneltirile diavoleºti.

Zdrobeºte cu însemnarea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustieºte, distruge ºi depãrteazã pentru totdeauna toate lucrãrile magiei, vrãjitoriei ºi fermecãtoriei de la robul Tãu (N).

Aºa, Doamne, auzi-mã pe mine pãcãtosul slujitorul Tãu ºi pe robul Tãu cu toþi ai casei lui, ºi dezleagã-i de demonul de amiazã, de toatã boala ºi de tot blestemul, de toatã mînia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lãcomia, neputinþa, prostia, neînþelepciunea, mîndria, cruzimea, nedreptatea, trufia, ºi de toate rãtãcirile ºi greºelile, ºtiute ºi neºtiute, pentru sfînt numele Tãu, cã binecuvîntat eºti în veci. Amin“. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Nicolae Sfînt iubit De Dumnezeu rînduit, Tot rãul a biruit, Pe Hristos el L-a mãrit...

Bucuria Mirelor, Arhiereu ºi pãstor, E sfîntul darurilor Cel binecuvîntãtor...

Pe sãraci i-a miluit, Bucurii le-a dãruit ªi poporul a unit, În Duh Sfînt l-a mîntuit...

El e sfîntul luminat Harul binecuvîntat, În Biseric-a lucrat ªi suflete a salvat...

Astãzi noi îl prãznuim, În inimi împodobim, Chipuri ca de serafim De pãcat ne dezrobim...

Te iubim Moºule Sfinte, Blînd pãstor ºi bun pãrinte, Copiii ºi-aduc aminte...

Daruri prin încãlþãminte...

Te iubim Moºule Sfinte!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Rãstignire

Tu, Cel deasupra judecãþii mele, De care însã sufletul mi-l leg, Mã iartã cã nu pot sã te-nþeleg ªi-þi cer luminã cu-ntrebãri rebele: De ce-ai zvîrlit în gol noroi de stele ªi-n noapte golul l-ai zvîrlit întreg, Absurd ºi mut, de nu ºtiu sã dezleg Enigma ta ascunsã-n toate cele?

Iar dacã sînt la fel cu chipul Tãu, De ce sînt mic, ºi mãrginit, ºi rãu, Cînd Tu eºti bun, nemãrginit ºi mare? ªi dacã toate-s dupã cum voieºti, De ce-mi pui crucea minþii în spinare ªi pe-ndoiala mea mã rãstigneºti?

MIHAI CODREANU (1876-1957)

Pildã creºtinã Cugetãri despre rugãciune * O zi fãrã rugãciune este o zi fãrã binecuvîntãri; o viaþã fãrã rugãciune este o viaþã fãrã putere. * Rugãciunea este cheia dimineþii ºi zãvorul serii. * Nici muncã fãrã rugãciune; nici rugãciune fãrã muncã. * Rugãciunea este locul unde poverile se schimbã de pe umerii tãi pe umerii Domnului. * Rugãciunea nu este o cale prin care obþinem ceea ce vrem, ci o cale prin care devenim ceea ce vrea Dumnezeu. * Rugãciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurãrii lui Dumnezeu. * Rugãciunea este alungarea întristãrilor ºi a descurajãrilor..., rodul bucuriei ºi al mulþumirii. * Rugãciune fãrã credinþã se mai întîlneºte, dar credinþã fãrã rugãciune este de neconceput. * Familia care se roagã împreunã, rãmîne împreunã.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 8 decembrie 2017

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Povestea coifului princiar geto-dacic din argint descoperit la Porþile de Fier (2) În perioada neutralitãþii armate (1914 – 1916), el a vîndut coiful ºi rytonul de argint colecþionarului Trau, de la Viena, rãmînîndu-i doar aplicele. O parte din aceste aplice au fost vîndute, în timp, unor colecþionari din þarã. Aºa avea sã aparã în colecþia Severeanu perechea uneia din aplicele descrise de prof. Schmidt ºi D. Berciu în studiile lor.

Dupã începerea rãzboiului, aplicele rãmase au fost confiscate sau poate vîndute de anticarul colecþionar ocupanþilor germani. Posibil ca tot de la acest anticar ofiþerii germani sã fi aflat locul descoperirii arheologice (localitatea Bîrca sau o zonã învecinatã) ºi sã fi efectuat ºi sãpãturi, pentru recuperarea posibilelor elemente de tezaur rãmase „in situ”. Aºa se explicã ºi diferenþa dintre cele 60 aplice returnate þãrii noastre ºi cele 77 descrise de Hubert Schmidt în studiul sãu. O datã reconstituit, tezaurul de la Craiova (de fapt, mai bine spus, din sudul Olteniei) ni se dezvãluie în toate caracteristicile unor asemenea descoperiri din mediul geto-dacic; probabil cã avea un coif asemãnãtor celor de la Agighiol ºi Peretu, dar ºi un pahar bitronconic tip „Agighiol”. Cercetãrile din ultima vreme duc spre concluzia cã dinastia dacicã care stãpînea întreaga regiune a Dunãrii de jos pînã în zona Porþilor de Fier în Secolul al IV î.Chr. avea o organizare politico-administrativã

O cetate cu o vechime milenarã, descoperitã sub apele celui mai mare lac din Turcia, pe baza unor legende Pe fundul celui mai mare lac din Turcia au fost descoperite ruinele unor fortificaþii de o vechime deosebitã. Astfel, scafandrii care au explorat adîncurile lacului Van, au observat, cu bucurie, zidurile incredibil de bine conservate ale unei cetãþi, pe care o cãutau de multã vreme. Antica fortificaþie a fost construitã, se pare, în vremea Regatului Urartu. Lacul a fost cercetat vreme de un deceniu, înainte de a fi descoperite vechile ruine.

Regatul Urartu s-a dezvoltat în regiunea muntoasã aflatã între sud-estul Mãrii Negre ºi sud-vestul Mãrii Caspice. Între Secolele IX-VIII î.Chr., Regatul Urartu era o mare putere a Orientului Apropiat. Începînd cu Secolul VI î.Chr., locul urartienilor a fost luat de cãtre armeni. Teritoriile ocupate cîndva de cãtre puternicul Regat Urartu aparþin astãzi Turciei, Iranului ºi Armeniei.

Numele de Urartu provine de la asirieni. Urartienii se refereau la þara lor sub numele de Biainili, iar capitala lor, numitã Tushpa, se afla pe þãrmul lacului Van. La populaþiile care locuiesc astãzi în regiunea lacului Van s-au pãstrat legende care pomenesc despre cetãþi strãvechi, acoperite de cãtre ape. Considerînd cã legendele acestea poartã un sîmbure de adevãr, cercetãtorii

turci au explorat apele lacului, a cãrui adîncime maximã este de 451 de metri. Lacul Van are o suprafaþã de 3.755 kmp ºi se aflã la o altitudine de peste 1.600 metri. Este lacul ce are cel mai ridicat nivel de sodiu din lume ºi s-a format într-un fost crater vulcanic.

Vreme de zece ani, specialiºtii au efectuat scufundãri periodice, descoperind unele formaþiuni naturale, precum ºi un vas rusesc, scufundat cu multã vreme în urmã.

Cetatea, cu o vechime de 3.000 de ani, a fost descoperitã abia la finalul acestei lungi perioade de explorare. Starea foarte bunã a zidurilor este explicabilã prin proprietãþile speciale ale apei lacului Van, care au un nivel ridicat de alcalinitate.

comparabilã cu cea a Regatului Macedonean vecin (de neam tracic). Cu acesta ajunge chiar la dispute politice, astfel fiind declanºatã ºi expediþia lui Alexandru Macedon din anul 325 î.Chr. împotriva geþilor. Cu aceastã ocazie se vorbeºte din nou despre fabuloasele bogãþii în metale preþioase ale regilor geto-daci.

Prezenþa unor coifuri din metale preþioase în cadrul tezaurelor getice din Secolul IV. î.Chr. se încadreazã în lunga serie a existenþei acestor tipuri de artefacte. Coifuri de paradã ºi ritual ce asigurã creºterea prestigiului purtãtorului dateazã încã din epoca bronzului. Homer îi descria pe eroii sãi din Iliada ºi Odissea ca posesori ai unor asemenea coifuri („Netedã-i piele ferind, cãci ea e pãzitã de coiful cel cu plãci de metal ºi cu ochi, dãruit de Apolon…”; „Pune ºi coiful de aur crestat ºi cu patru gurguie, care-ar putea ocroti pedestrime-a o sutã de-oraºe…”)

Tot în aceeaºi perioadã, în nordul Europei existau coifuri de bronz decorate cu coarne ºi ochi ca atribute ale divinitãþilor. În Sumer, au fost descoperite coifuri de aur în mormintele regale. Grecii ºi romanii au avut ºi ei obiceiul de a impresiona prin armele lor de paradã ºi, dupã cum putem observa, acestã deprindere au avut-o ºi celþii, tracii ºi mai tîrziu germanicii. În urma unor noi studii asupra celor cinci coifuri din aur ºi argint ale Frãþiei Getice s-a ajuns la concluzia cã anterior expediþiei macedonene la nord de Dunãre, dinaºtii geto-daci din zonã gãsiserã o formã de afiºare emblematicã a reprezentãrii artistice, proprie dinastiei lor.

Sfîrºit Conf. univ. dr. GEORGE V. GRIGORE La vremea construirii fortificaþiilor, cu milenii în urmã, nivelul apelor lacului Van era cu mult mai redus decît azi. În jurul sistemului de fortificaþii se aflau ferme ºi locuinþe. Tahsin Ceylan, unul dintre cercetãtorii implicaþi în proiectul de explorare al ruinelor din adîncuri, se referã la mulþimea oamenilor care îºi duceau viaþa în vechime pe acele meleaguri, precum ºi la civilizaþiile antice care s-au dezvoltat pe þãrmurile lacului Van. Dupã spusele sale, locuitorii din Antichitate numeau lacul Van „marea de sus” ºi considerau cã ascunde numeroase mistere. Aceste legende au traversat mileniile ºi, în cele din urmã, au intrat în atenþia oamenilor de ºtiinþã. Unii dintre aceºtia susþin cã descoperirea anticei cetãþi scufundate sub apele lacului Van este un miracol, avînd în vedere mãrimea acestui lac. Probabil, lacul Van mai ascunde, în adîncurile sale, multe alte realizãri ale popoarelor dispãrute ºi civilizaþiilor apuse, care-ºi aºteaptã descoperitorii.

În China a fost descoperit un cufãr vechi de un mileniu care conþine, se pare, rãmãºiþele incinerate ale lui Buddha Aºa cum s-a arãtat recent într-un articol din jurnalul „Chinese Cultural Relics“, în þinutul Jingchuan din China a fost descoperit un cufãr care conþine resturile incinerate ale corpului lui Buddha, dacã ar fi sã dãm crezare inscripþiei care poate fi cititã pe respectiva cutie. Tot în acelaºi loc au fost descoperite 260 de statui budiste.

Inscripþia de pe cufãr aratã cã doi cãlugãri, Yunjiang ºi Zhiming, care aparþineau Templului Manjusri din Mînãstirea Longxing au reuºit sã adune, de prin alte locuri ºi lãcaºe de cult, pe unde erau împrãºtiate, 2.000 de fragmente sarira (noþiune ce desemneazã resturile incinerate alte trupului lui Buddha). Este vorba de fragmente de os, despre care inscripþia de pe cufãr aratã cã au fost înhumate la templul Manjusri, fiind precizatã inclusiv data acestei acþiuni, ºi anume ziua de 22 iunie a anului 1013 d.Chr. În locul în care a fost fãcutã descoperirea – atît cufãrul care conþine ceea ce se susþine cã reprezintã rãmãºiþele incinerate ale lui Buddha (numit ºi Siddhartha Gautama, ca personaj istoric), cît ºi numeroasele statui budiste – au fost scoase la ivealã ºi resturile unei construcþii despre care se crede cã au aparþinut vechiului lãcaº de cult pomenit în inscripþie.

Dupã cum aratã inscripþia, cu secole în urmã, cãlugãrii Yunjiang ºi Zhiming au dus o muncã stãruitoare, de mai mult de 20 de ani, pentru a colecta rãmãºiþele trupeºti ale lui Buddha Gautama – fondatorul

Sfatul medicului

Sindromul de bandeletã iliotibialã Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Articulaþia coxofemuralã sau articulaþia ºoldului face parte din articulaþiile portante, acestea fiind importante atît în mers, cît ºi în staticã. Majoritatea afecþiunilor localizate la nivelul articulaþiei coxofemurale trebuie tratate cu mare atenþie, deoarece pot produce impotenþã funcþionalã. Bandeleta iliotibialã este o structurã fibroasã, care corespunde tendonului muºchiului mare tensor al fasciei latã, cu rol în menþinerea flexiei ºoldului ºi a genunchiului.

Care sînt cauzele?

Cea mai frecventã cauzã este suprasolicitarea, din cauza faptului cã muºchii abductori ai coapsei sînt slab tonifiaþi, banda iliotibialã se suprasolicitã, iar muºchiul tensor al fasciei latã trebuie sã se contracte mai puternic.

Care sînt simptomele?

Durerea intensã este manifestarea cea mai frecvent apãrutã, fiind localizatã deasupra epicondilului lateral.

Apare de obicei în timpul miºcãrii sau dimineaþa, dupã repaus; uneori, în stadiile mai avansate apare ºi la urcatul ºi coborîtul scãrilor. În timpul examinãrii se poate constata apariþia inflamaþiei, care ar putea fi determinatã de contractura benzii iliotibiale, de tonifierea slabã a musculaturii sau de biomecanica anormalã a piciorului.

Pacientul este aºezat în decubit lateral cu partea simptomaticã în sus, cu ºoldul flectat la 45 de grade ºi genunchiul în uºoarã flexie.

Care este tratamentul?

Tratamentul se decide în funcþie de stadiu. În cel incipient se urmãreºte scãderea inflamaþiei prin aplicaþii locale cu gheaþã ºi tratament medicamentos antialgic ºi antiinflamator. În cazurile mai avansate, în care inflamaþia persistã, se pot efectua infiltraþii locale. În timpul în care activitatea fizicã este restricþionatã pentru a evita decondiþionarea, se pot practica exerciþii de stretching ºi exerciþii de contracþie pentru alungirea grupurilor musculare scurtate. www.consultatieortopedie.ro budismului. În activitatea lor, cei doi au contribuit ºi la promovarea religiei în care credeau. Aºa cum reiese din text, uneori cãlugãrii au primit fragmentele sarira de la alþi adepþi ai budismului, drept daruri, ca un act de devoþiune, în vreme ce alteori le-au obþinut ca urmare a unor schimburi.

Statuile gãsite la faþa locului sînt, la rîndul lor, remarcabile. Dupã cum se aratã în jurnalul „Chinese Cultural Relics“, unele statui au o înãlþime de peste 2 metri ºi, în general, au fost fãurite în intervalul cuprins între dominaþia dinastiei Wei de nord (386-534 d.Chr.) ºi cea a dinastiei Song (960-1279). În acele vremuri, þinutul Jingchuan se afla la extremitatea rãsãriteanã a „Drumului Mãtãsii”. Cele mai multe dintre statuile descoperite conþin ºi inscripþii.

Legenda spune cã dupã trecerea la cele veºnice a lui Buddha, a cãrui viaþã a luat sfîrºit în urmã cu aproximativ 2.500 de ani, rãmãºiþele sale pãmînteºti au fost

împãrþite între numeroºii sãi discipoli ºi duse, apoi, în diferite þinuturi ale Orientului. Dacã ar fi sã dãm crezare inscripþiei de pe cufãrul gãsit în China, cei doi cãlugãri budiºti au reuºit sã recupereze, în urmã cu peste 1.000 de ani, o bunã parte dintre aceste relicve, de la deþinãtorii lor împrãºtiaþi în cele patru zãri.

TOMI TOHÃNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 8 decembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Argentina nu e doar patria lui Maradona ºi a lui Messi Despre autoarea Raluca Feher (româncã dupã mamã ºi unguroaicã, dupã tatã, aºa cum îi place sã se recomande, ºi veþi vedea de ce), o reprezentantã de frunte a noului val de scriitoare, am amintit într-un articol precedent, cînd am prezentat cîteva aspecte din lucrarea sa, ,,America dezgolitã de la brîu în jos” (2015). Încã din titlu, conceput ºmechereºte ºi cu o plãcutã adiere metaforicã, autoarea ne pune în gardã: i-a dat atenþie doar Americii de Sud, unde a locuit 1 an de zile ºi pe care a strãbãtut-o din Argentina în Chile ºi de acolo pînã la Polul Sud, ºi din Columbia pînã în Delta Amazonului. Deci, a cunoscut bine persoana ºi s-a gîndit cã n-ar fi rãu sã ne-o prezinte fãrã farduri ºi alte marafeturi de naturã publicitar-negustoreascã. (Aºa cum se întîmplã cu sora ei mai mare, America de Nord, cea mai ºi cea mai...)

Am putea spune mai multe despre Raluca Feher ºi opera sa, dar, cum nu prea avem timp, ne rezumãm doar la douã aspecte mai interesante. Într-o þarã de sedentari (nu degeaba Imnul nostru se numeºte cum se numeºte), dumneaei se remarcã printr-o energie debordantã ºi nu suportã sã stea prea mult într-un loc. De aceea, îºi ia lumea-n cap, prin cele strãinãtãþuri, din moment ce coclaurii mioritici nu-i mai ajung. Precum Vasile Alecsandri, dar acela putea gãsi scuza cã avea o mamã grecoaicã, pe cînd mama eroinei noastre este doar exasperatã cã fiica ei n-a fãcut toatã viaþa decît ce-a vrut, aºa cã îi doreºte sã aibã un copil ca ea, sã o chinuie. Dar peregrina braºoveancã nu trece absentã prin peisajul Americii de Sud (Argentina, Uruguay, Antarctica, Chile, Brazilia, Peru, Columbia). Curioasã, intrã în sãlile de concerte ºi în muzee, bate bulevardele, se cazeazã printre lumpeni, în locuri sordide ºi periculoase, merge la teatru, la cinema ºi în sãlile de dans, unde, neºtiind tango, doar se uitã. ªi cu un ochi critic, comparã viaþa socialã, politicã, preþurile, cultura ºi moravurile de acolo cu dezastrul lãsat acasã. Comparã ºi se întristeazã.

De parcã ar fi corespondentul ,,României Mari” prin acele locuri. În Argentina este o viaþã culturalã trepidantã. Chile are niºte autostrãzi brici. Brazilia s-a înscris pe calea progresului. Nu mai vorbim de Medellin, ajuns un fel de Zürich al Columbiei. Numai în România, vai de sufletului ei!, nu se întrevede nici cel mai mic semn de revenire la o viaþã normalã, cãci prostimea doarme sau a dat bir cu fugiþii în lumea largã, în timp ce lepãdãturile, ajunse la putere, îºi fac de cap...

Cel de-al doilea aspect la care e musai sã mai zãbovim þine de stilul artistic adoptat de scriitoare, alcã-

Scriitoarea Raluca Feher în Argentina tuit dintr-o avalanºã de termeni argotici, umor subtil ºi satirã virulentã, metafore ºi comparaþii, care te lasã bouche-bée, totul constituind un limbaj lejer, colocvial ºi cam din spatele blocurilor, cum e tendinþa literaturii din zilele noastre. Adunînd ºi selectînd ce e de selectat, putem spune cã Ralucuþa noastrã se pricepe de minune sã încropeascã fraze trepidante, dialoguri spumoase, momente epice memorabile, descrieri sclipitoare.

Critica a acceptat acest stil, care este marca unei generaþii întregi de scriitori, iar pe tînãra inovatoare au înnobilat-o cu titlul de ,,Rockeriþã a scrisului”.

Fotografii din Buenos Aires fãcute, cu mîna ei, de Raluca Feher * ,,Buenos Aires este oraºul cu cele mai multe librãrii pe cap de locuitor din lume. Credeam cã Buhuºiul, dar uite cã m-am înºelat. Buenos Aires este, de asemenea, oraºul cu cel mai mare numãr de psihologi, raportat la populaþie. În capitala Argentinei se citeºte

ºi se înnebuneºte de atîta citit. Tot în Buenos Aires este ºi «Noaptea librãriilor». Unul dintre cele mai mari bulevarde ale capitalei, Corientes, e închis în aceastã noapte caldã de noiembrie, ºi poporul ocupã carosabilul. Mii de oameni umblã turbaþi cu braþele pline de cãrþi cumpãrate

Raluca Feher, cãlãtor de profesie de la librãriile care se înºirã pe bulevard sau pe la tarabele deschise acum pe trotuare. (...) Pe o pancartã scrie: «Copii, puneþi mîna pe carte, cã nu muºcã!». Pe o alta: «No hay ciudad sin poesia». La Bucureºti, zicala ar fi modificatã în: «Nu-i oraº fãrã borduri schimbate». (...)

Merg mai departe ºi ajung la «Ateneo», o librãrie deschisã în 1919 ºi, astãzi, cotatã una din primele zece cele mai frumoase librãrii din lume. În 2007, «Ateneo» a vîndut 700.000 de cãrþi, ºi peste 1 milion de oameni i-au trecut pragul. «Niºte proºti!», ºi-ar spune primarii de sector din Bucureºti, care ar fi deschis aici un cazinou sau un loc cu pãcãnele ºi mese înghesuite, sã iasã banul gros... Vezi, nici lui Gigi nu i-a plãcut cartea, ºi uite ce bine a ajuns”. * ,,Natalia mã învaþã spaniola, înþeleg cam 80% din ce spune, dacã nu o bagã într-a treia. E rotundã, cãrnoasã, numai linii curbe. Tehnica ei de predare constã în dialoguri cãznite.

- Cum e România?

- Cum sã fie? Sînt vremuri cãcãcioase în România...

Murdarã ºi tristã, ca Japonia dupã tsunami. Iar femeile sînt încruntate ºi cocoºate. Prin comparaþie, femeile voastre sînt niºte zeiþe, care trebuie cîntate, adorate, dezmierdate, cãci numai aºa pot fi cucerite. Fac depresie numai argentiniencele din Europa ºi din State. În Argentina, osanalele aduse femeii, pe stradã, sînt sport naþional. Pînã ºi tîlharii au un cod al onoarei. Cum sã furi de la o femeie? Ce fel de om eºti, sã iei unei femei verigheta din deget? Doar emigranþii nu cunosc acest cod...”. * ,,Ruptã de foame, mã aºez la masã ºi comand un meniu complex. Chelnerul se cruceºte: - Señora, n-o sã puteþi sã mîncaþi. Zic sã luaþi doar niºte paste ºi mai vedeþi. Chelnerul e tînãr, elegant ºi cu pãrul lung, pieptãnat pe spate. Rîde ºi, acuº-acuº, începe sã cînte «Hei macarena». În Buenos Aires chelnerul nu e un fel de ºomer care, neavînd bani de þigãri, îºi trage un ºorþ în faþã ºi-þi bagã degetul în farfurie, pentru salariul minim pe economie. Aici, sînt oameni care fac meseria asta din plãcere de 20-30 de ani. Sînt relaxaþi, glumeþi, politicoºi... Argentina e singura þarã din lume unde, ca sã fii jefuit, þi se pune cuþitul la gît, nu eºti încãrcat la nota de platã”. * ,,E searã ºi intru la «Milonga», salã de dans. Deºi clãdirea e dãrãpãnatã, sala de dans e cea mai frumoasã din Buenos Aires. La intrare, rupe bilete o doamnã fãrã gît ºi cu o mustaþã de gaucho. «Ola!», zicem noi.

«Ola!», rãspunde ea. Uºa zboarã de perete, muzica se repede în hol, rãvãºeºte mustaþa doamnei ºi îi dã un brînci unei chelneriþe pãtrate, care carã o frapierã cu ºampanie. (...) Nu m-am ridicat, toatã noaptea, de la masã. Nu ºtiu sã dansez. Aici nimeni nu te invitã sã dansezi dacã nu eºti testatã mai întîi de un aventuros.

Femeile stau pe o parte a sãlii, bãrbaþii, pe cealaltã.

Bãrbaþii fac semne discrete din bãrbie – dacã femeia þintitã apleacã languros privirea, înseamnã da. Atunci, bãrbatul calcã apãsat podeaua ºi-ºi culege din stratul de floricele garofiþa doritã (...) Lîngã mine rãsare Oso, adicã domnul Ursu în spaniolã, dansator cu state vechi prin sãlile de tango ºi prin pîrnãi. Are articolul 56, adicã, dacã mai face o trebuºoarã, intrã la puºcãrie pe viaþã.

Oso are peste 70 de ani, cataractã la ochiul drept ºi zici cã mai are de trãit 30 de ani ca popa. Îmi face cu ochiul ãla fãrã cataractã ºi mã înghesuie pe scaun, chipurile sã

facem o pozã. (...) Uite-l ºi pe Bilbo Baggins of the Shire! Un moºuleþ care îºi poartã longevitatea bãgatã în pantalonii traºi pînã-n gît ºi priveºte scrutãtor încãperea în cãutarea unei partenere. Nu pare sã fie mulþumit de ce vede ºi reazãmã un perete încã 4 ore. Ce înseamnã 4 ore la etenitatea pe care a trãit-o? Discutãm despre o demoazelã despletitã, pe la 65 de ani, care îºi învîrte ºoldurile în faþa unui celebru cîntãreþ de jazz, care tropoteºte mãrunt pe lîngã ea. Observînd totalul dezinteres pentru persoana lui, tipul renunþã. Acum storceºte în braþe o caprã neagrã în rochie multicolorã, care încearcã sã scape. (...) Argentiniencele de 80 de ani nu aºteaptã sã moarã acasã, printre bibelouri. κi pun rochii scurte, cu spatele dezgolit, ºi umplu sãlile de dans, rujate ºi parfumate, strînse în braþe de cîte un tinerel cu coadã.

Sînt divine...”. * ,,Mentalitatea argentinienilor este peste cea a românilor. În Buenos Aires gãseºti un protest cu care sã te asortezi: Palatul Prezidenþial, Congresul, Bulevardul Colon, Ministerul de Interne, plaja de la Mar del Plata”. * ,,Auzi poznã: argentinienii au autostrãzi cu lumini.

Dar nu au, ca la noi, ºmecheri care sã le ciordeascã becurile. Pãi, sã le scriem bãieþilor, la Bucureºti, sã ne trimitã cîteva batalioane d-astea...”. * ,,«Ca ºi manager, mi-am ales taimingul cel mai optim ºi am cheltuit decît 150 de euro»... Limbã de cocalari auzitã pînã ºi în avion, pe ruta FrankfurtBucureºti. În toate cele 4 puncte cardinale se desfãºoarã balcaniada neamurilor proaste... La televizor, molimã de prostie... Planeta maimuþelor nu-i nimic faþã de ce e azi în România”. * ,,Aici o cunosc pe Corina, o fatã formidabilã. ªi sã vedeþi de ce. Corina a luat un credit de la o bancã, credit de nevoi personale, d-ãla la care nu-þi cere garanþii ºi ipoteci. S-a suit în avion ºi dusã a fost. Nu a mai plãtit vreo ratã vreodatã, iar banca nu are de unde sã o ia.

Pãrinþii ridicã din umeri cînd vine portãrelul, poliþistul, fochistul recuperator. «Nici noi nu ºtim nimic despre ea.

E undeva, prin America de Sud. Ce-o face, Dumnezeu

Tangoul argentinian - istorie ºi pasiune cu mila!». Îmi place de Corina. Îþi trebuie o roabã de testicule ca sã te iei la trîntã ºi sã þepuieºti, cu bunã ºtiinþã, un imperiu d-ãsta financiar, austro-ungar. Corina e un soi de Papillon condamnat la ocnã ºi deportat în Argentina, unde îºi ispãºeºte pedeapsa”. * ,,Chilienii sînt duºmanii argentinienilor, ungurii lor, care vor sã le ia Ardealul ºi trebuie împiedicaþi cu orice preþ. Nu conteazã cã economia lor duduie, cã au niºte autostrãzi de vis, ºi corupþia e, în general, mai blîndã”. * ,,Nu te pune, bãã, cu sãracii, cã sînt douã treimi din voturi!” * ,,Maimuþele fac stretching prin copaci, în timp ce oamenii fac jogging pe asfalt”. * ,,Brazilia – economia numãrul unu din America de Sud. Argentina, Chile ºi Columbia au prins ºi ele vitezã.

Vezi ce înseamnã sã le dai peste bot yankeilor?” * ,,Pe uruguayan mereu îl chinuie gîndul cã este privit, cercetat. Camera de supraveghere îi face o colonoscopie: «Ia sã vedem ce aveþi dvs. în fund? Un kil de morcovi? Cît aþi dat pe ei?»”. * ,,E-he, dragul bunicului, în tinereþea mea, femeile nu-ºi cumpãrau þîþe de la mãcelãrie...” * ,,- Nu vã supãraþi, ce se dã aici?

- Culturã.

- ªi la ce foloseºte?

- Face bine la circulaþia perifericã ºi vindecã de boala lui Calache”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 8 decembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (36) „Litera stacojie“ Autor: Nathaniel Hawthorne Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1850, Statele Unite Editura: Ticknor and Fields Forma literarã: roman

Rezumat ,,Litera stacojie” (,,The Scarlet Letter”) debuteazã cu o lungã ºi vastã prefaþã, intitulatã „Casa Vãmii: introducere la Litera stacojie”, în care Hawthorne creeazã iluzia cã romanul ce va urma este bazat pe realitate. El susþine cã, în timp ce lucra ca agent la oficiul vamal, a gãsit un manuscris ºi o literã „A” roºie, învechitã ºi pãlitã, într-una dintre camere. Manuscrisul, scris de Jonathan Pue, un predecesor de-al sãu la Oficiul Vamal din Salem, Massachusetts, detalia povestea unei doamne, pe nume Hester Prynne, care fusese gãsitã vinovatã de adulter la Boston, cu douã secole în urmã, ºi pedepsitã. Pe lîngã stabilirea unor pretexte pentru romanul ce urmeazã, introducerea face referire, de asemenea, la strãmoºii lui Hawthorne ºi oferã detalii despre viaþa sa zilnicã de funcþionar public.

Povestea din ,,Litera stacojie” este cea a unui triunghi romantic. Hester Prynne, tînãra ºi frumoasa soþie a unui cercetãtor bãtrîn ºi introvertit, este separatã de soþul ei timp de doi ani ºi ajunge departe de Anglia, pe tãrîmurile virgine ale Lumii Noi. Singurã ºi fãrã prieteni, ea se îndrãgosteºte de Arthur Dimmesdale, un pastor tînãr ºi atrãgãtor, ºi îi poartã copilul, o fetiþã pe care o numeºte Pearl, „deoarece a fost cumpãratã la mare preþ”.

Condamnatã de ceilalþi orãºeni, mai ales de cãtre femei, care considerã cã întemniþarea ºi expunerea ei în piaþa publicã cu o mare literã roºie „A”, de la adulter, nu sînt suficiente, Hester îºi duce povara cu demnitate.

Fidelã caracterului sãu puternic, Hester poartã ruºinea ºi pedepsele singurã ºi nu dezvãluie numele tatãlui copilului, cu toate cã acest lucru i-ar fi micºorat pedeapsa semnificativ. În schimb, Hester îºi creeazã propria lume împreunã cu Pearl ºi se întreþine din talentul ei la lucrul de mînã. Soþul ei revine în þarã, pretinde a fi doctor ºi se pune de acord cu Hester sã îºi pãstreze identitatea secretã, amãrîtul ºi slãbitul om luîndu-ºi numele de Roger Chillingworth. El îi trateazã suferinþele fizice ale lui Dimmesdale ºi, în cele din urmã, descoperã identitatea tatãlui lui Pearl. Cu rãutate, mimînd prietenia, Chillingworth, încet dar sigur, îl distruge pe Dimmesdale. În timp ce acesta decade din punct de vedere fizic, iar Chillingworth, din punct de vedere moral, Hester îºi cîºtigã respectul comunitãþii, care începe sã vadã litera „A” ca venind de la „angelic”, pentru multele fapte bune pe care le face.

PAGINI ANTOLOGICE

Moartea Reginei Elisabeta (3) Cu prilejul dezgropãrii principesei Maria, s-a petrecut o scenã curioasã. Îndatã dupã încetarea din viaþã a reginei, regele Ferdinand mã chemase ºi îºi exprimase dorinþa ca rãmãºiþele micii principese sã fie ºi ele aºezate în mormîntul pãrinþilor. De cînd murise, zãcea sub o modestã cruce în parcul de la Cotroceni. Ne-am interesat asupra îngropãrii ei, era sau nu îmbãlsãmatã, groapa era ori nu boltitã? Nimeni nu ºtia nimic, nimeni nu mai putea da nici o lãmurire. Din cei care, la 1874, luaserã parte la ceremonie, aproape toþi dispãruserã; la întrebarea: cine o cunoscuse?, abia pe ici, pe colo se mai putea cita cîte un nume. La Palat nu mai supravieþuia nici unul, afarã de Basset, ale cãrui amintiri erau cu totul stinse. Se afirma cã un bãtrîn telegrafist era în mãsurã sã ne dea preciziuni, dar, întrebat, ne-a mãrturisit cã nici el nu îºi mai aduce nimic aminte. Niciodatã n-am avut mai dureros impresia deºertãciunii vieþii omeneºti - 40 de ani, ºi era destul ca sã ºteargã pînã ºi ultimele amintiri sub groaznica uitare a morþii.

Pe altã parte, în oraº circula un zvon, sau mai bine zis învia o legendã, care multã vreme se povestise: se susþinea cã mormîntul din parcul de la Cotroceni era gol, cã pe timpul pribegiei la Neuwied, dupã scandalul Vãcãrescu, regina Elisabeta, în tainã, a dezgropat-o pe fiica ei ºi o trans-

Romanul a fost un succes de la întîia publicare, prima ediþie ieºitã din tipar fiind vîndutã în doar cîteva zile. Deºi criticii ºi specialiºtii literari au lãudat romanul, revistele religioase ºi clericii l-au denunþat ca fiind „o poveste mizerabilã”, care îºi are locul „într-o bibliotecã de bordel”. O recenzie în revista ,,Brownson’s Quarterly” a declarat cã nici Dimmesdale, nici Hester nu au demonstrat cã au „remuºcãri” sau „cãinþe reale pentru fapta criminalã”, ºi cã romanul „este o poveste ce nu trebuia spusã”. În publicaþia ,,Church Review”, reverendul Arthur C. Coxe a condamnat la rîndul lui cele douã personaje principale, pentru lipsa unei adevãrate cãinþe, ºi a afirmat cã „amorul dezgustãtor” nu ar trebui sã fie subiect de ficþiune. În 1852, Coxe a cerut interzicerea romanului ,,Litera stacojie”, lansînd un atac sãlbatic ºi proclamîndu-se împotriva „oricãrei tolerãri a unui scriitor popular ºi talentat atunci cînd face fapte rele din punct de vedere moral; sã îi înãbuºim mijlocirea sa de depravare încã din faºã!”.

Coxe mai declara, de asemenea, cã nu va tolera un roman care trateazã „relaþiile ilicite”.

Principala plîngere a celor care au dorit interzicerea romanului încã de la început a fost cã Hawthorne îi lua partea lui Hester, condamnînd rãzbunarea soþului.

Moralitatea strictã ar fi cerut ca Hester sã sufere mult mai evident ºi mai dureros decît a dorit Hawthorne sã prezinte. Cetãþenii din Salem au fost atît de aprinºi de romanul lui Hawthorne, încît acesta a fost nevoit sã se mute cu familia într-o casã în Berkshires. În 1852, romanul a fost interzis în Rusia de cãtre þarul Nicolai I, în renumita „teroare a cenzurii”, dar interdicþia a fost ridicatã patru ani mai tîrziu, cînd þarul Alexandru II a venit la putere.

Foarte puþinã atenþie a fost aþintitã asupra romanului timp de aproape un secol. În 1949, în declaraþiile asupra verdictului în cazul Commonwealth of Massachusetts v.

Gordoni (1949), judecãtorul Curtis Bok a dat romanul ca un exemplu pentru felul în care morala publicã se schimbã, evidenþiind cã atunci cînd a fost pentru prima datã publicat, „romanul lui Hawthorne «Litera stacojie» a

fost numit «mijlocire de depravare», dar cã în anul 1949 este deja acceptat în întregime”. În 1961, pãrinþii unor elevi din Michigan s-au opus includerii romanului în cursurile de englezã de liceu, susþinînd cã este „pornografic ºi obscen”. Ei au cerut ca romanul sã fie scos din curriculã, dar solicitarea a fost respinsã. Într-un studiu reprezentativ la nivel naþional realizat de Lee Burress pe un eºantion de bibliotecari ºcolari ºi ºefi de catedrã de limba englezã, au apãrut patru cazuri de cenzurã, în locuri neidentificate, însã, de investigator. În prima, un elev a contestat recomandarea cãrþii pentru clasa a IX-a, dar nu a fost luatã nici o mãsurã. Într-un al doilea caz, un pãrinte s-a plîns cã romanul este imoral deoarece discutã despre un copil „nelegitim”.

Consiliul director al ºcolii a respins cererea de a exclude romanul din programã. Într-o a treia solicitare de excludere a cãrþii dintr-o listã de lecturi, din cauza ideii de adulter, decizia a fost, de asemenea, negativã. Singura tentativã de succes raportatã de studiul menþionat a avut loc cînd un director de liceu a declarat cartea ca fiind prea „directã” ºi „revelatoare” ºi a eliminat-o din lista de lecturi obligatorii. Un studiu din 1967 despre cenzura în liceu în statul Arizona, realizat de Kenneth Donelson ºi Retha K. Foster, a menþionat o solicitare a unui pãrinte care viza excluderea cãrþii dintr-o listã de lecturi, din cauza faptului cã discutã despre adulter. Solicitarea a fost respinsã. În 1977, un pãrinte ºi un director de liceu din Michigan au criticat includerea romanului în programa pentru cursul de limba englezã, deoarece acesta conþinea un episod care prezenta un „cleric implicat într-un caz de adulter”. Cartea a fost eliminatã de pe lista de lecturi ºi de la cursuri. În acelaºi an, un pãrinte din Missouri a condamnat cartea, invocînd uzul cuvintelor „de patru litere” ºi al „altor conþinuturi nedorite”, cerînd scoaterea romanului din biblioteca liceului. Bibliotecara ºcolii ºi-a dat seama cã pãrintele nu citise cartea, întrucît nu existau nici un fel de obscenitãþi în ea, astfel cã a reuºit sã convingã respectivul pãrinte de eroarea sa. Cartea a fost reþinutã în bibliotecã. Într-un studiu din 1982, administrat ºefilor de catedrã de limba englezã din Ohio, James Davis a menþionat un caz în care un pãrinte a susþinut cã romanul este, de fapt, o poveste despre „adulter”, despre un „pastor afemeiat” ºi despre „prostituþie”, cerînd eliminarea cãrþii din lista de lecturi la un curs de englezã. Consiliul director al ºcolii a respins cererea. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

portase pe þãrmurile Rinului. Ca dovadã se dãdea faptul cã de ani de zile regina, care iubise atîta aceastã copilã, nu mai cãlcase pe la mormîntul ei, ºi tot aºa se explica ºi de ce acest mormînt era neîngrijit. Regele avea cunoºtinþã de aceste zvonuri, nu le dãdea crezãmînt, dar nici nu se încumeta sã le dezmintã cu hotãrîre. În aceastã stare de spirit am purces, aºadar, pe o ploioasã ºi rece zi de februarie, la funebra operaþie a deshumãrii. Erau de faþã, pe lîngã cler ºi gropari, regele Ferdinand, principele Carol, Barbu ªtirbei, Petre Gârboviceanu ºi cu mine. Dupã un strat de pãmînt destul de adînc, am dat, în fine, de un mare sarcofag de zidãrie. Zvonurile erau, deci, false. Sub bolta de zidãrie trebuia sã se gãseascã sicriul. Tîrnãcoapele încep sã loveascã, dar zidãria nu se sparge. Zidarii de la 1874 erau mai conºtiincioºi decît cei de azi. În cele din urmã, stratul este strãpuns, dar locul sicriului conþinea pãmînt. Constatarea era stranie. Se putea totuºi ca sub acest pãmînt sã dãm de oseminte. Groparii încep din nou sã sape, ºi sapã, sapã mereu, fãrã sã dea de nimic.

Faptul devenea din ce în ce mai straniu. Mã uit la rege, regele se uitã la mine, se încinge între noi un întreg dialog mut. Sã fie oare adevãratã legenda? Începem sã fim îngrijoraþi, cu un mormînt gol, toatã funebra operaþie se sfîrºea în ridicol. În sfîrºit, la o mare adîncime, amestecat cu þãrîna, s-a gãsit un os, pe urmã altul, o iconiþã de argint ruginitã, cîteva bucãþi dintr-un sicriu de lemn cu ciucuri de mãtase verde, la urmã, întreg scheletul. Un lãnþiºor cu o cruce de aur arãta încã locul gîtului, deasupra, un craniu de

o mãrime excepþionalã, cu o frunte proeminentã, ce-þi evocau chipul ei aºa precum fotografiile ni-1 transmiseserã.

Regele ne povesti atunci cã priveliºtea acestui craniu înnegrit de pãmînt îl fãcea parcã sã revadã pe mica veriºoarã cu care în copilãrie se jucase la Sigmaringen. Pe cînd preoþii îºi spuneau rugãciunile, un aghiotant se apropie de rege ºi îi înmînã o telegramã. Împãratul Wilhelm îl vestea cã unul din fiii lui, pare-mi-se August Wilhelm, care se afla în inspecþie pe frontul balcanic, va sosi la Bucureºti spre a asista la funeraliile reginei Elisabeta. Suveranul se arãta vãdit necãjit de aceastã inoportunã vizitã. La mormîntul reginei Elisabeta, însuºi regele nu mai putea suporta manifestãrile de simpatie ale Puterilor Centrale. Întradevãr, de la moartea regelui Carol, calea pe care o strãbãtusem era mai lungã decît ni se pãruse.

Pecetluirea mormîntului la Argeº nu a fost însã atît de miºcãtoare ca aceea a regelui Carol. Zidarii erau grãbiþi, biserica, lipsitã de misticism, clerul pãrea cã repetã în silã slujba cu care se obiºnuise, lacrimi curate de þãrani nu au mai venit sã stropeascã piatra abia închisã. ªtirbei, Henry Catargi ºi cu mine, martori oficiali ai acestei ultime ceremonii, ne-am reîntors tîrziu ºi, obosiþi, am adormit într-un vagon prost luminat. Cînd ne-am apropiat de Bucureºti, îl auzim deodatã pe mareºalul Curþii, Catargi, strigînd speriat: ,,Unde e Coroana, am pierdut Coroana!”. Nu pierduse Coroana de aur a reginelor României, dar o rãtãcise sub pernele vagonului.

Parcã soarta þinea sã mai dovedeascã o datã deºertãciunea mãririlor lumeºti, parcã ea se credea datoare sã arate cã în faþa morþii sînt deopotrivã cei cu, la fel ca ºi cei fãrã de Coroane!

Sfîrºit I.G. DUCA

La sfîrºitul romanului, Dimmesdale, aflat pe moarte, mãrturiseºte public cã este tatãl lui Pearl, þinîndu-se de mînã cu Hester ºi cu Pearl, pe acelaºi eºafod unde Hester, nu de mult, stãtuse singurã pentru a suporta ruºinea semenilor sãi. Dimmesdale moare, iar Hester o duce pe Pearl în Europa, apoi se întoarce cîþiva ani mai tîrziu la mica sa colibã. Dupã ce moare, Hester este înmormîntatã sub acelaºi monument funerar cu Dimmesdale.

Istoricul cenzurii

Troia ºi rãzboiul troian – între mit ºi realitate Existã o voinþã puternicã în a crede cã a existat un rãzboi troian care a avut loc din dragoste pentru o femeie frumoasã. Dar este mai mult decît un mit? Pe de-o parte ai ºtiinþa, pe de altã parte ai imaginaþia dezlãnþuitã. Vã prezentãm ultimele dovezi arheologice despre Troia. Existã artefacte, indicii, vestigii, schelete, un oraº care a fost asediat ºi înfrînt. Dovezile vin din tabletele scrise ale unei civilizaþii dispãrute.

O epavã extraordinarã a lumii antice ºi o comoarã descoperitã chiar la Troia. Ce anume ºtim despre Troia ºi rãzboiul troian?

Oamenii de ºtiinþã se lovesc de ideea romanticã. Vom arãta cum ºtiinþa ne duce mai aproape ca niciodatã de adevãrul din spatele uneia dintre cele mai mãreþe povestiri.

Povestea rãzboiului Troian – conflictul din epoca bronzului dintre regatele Troia ºi Micene din Grecia – a traversat istoria ºi mitologia Greciei antice ºi a inspirat cei mai mari scriitori din Antichitate, de la Homer, Herodot ºi Sofocle pînã la Virgil.

De la redescoperirea sitului Troiei în secolul al XIX-lea în ceea ce este acum vestul Turciei, arheologii au descoperit tot mai multe dovezi ale unui regat care a atins apogeul ºi apoi a fost distrus în jurul anului 1.180 î.Hr. Probabil, toate acestea au format baza pentru poveºti relatate de Homer circa 400 de ani mai tîrziu, în „Iliada” ºi „Odiseea”.

Potrivit unor surse clasice, rãzboiul a început dupã rãpirea sau fuga Reginei Elena din Sparta cu prinþul troian, Paris. Soþul Elenei, Menelaus, l-a convins pe fratele sãu, Agamemnon, regele regatului Micene, sã conducã o expediþie pentru a „salva” prinþesa. Agamemnon a fost însoþit de cãtre eroii greci Ahile, Ulise, Nestor ºi Aiax ºi împreunã cu o flotã ce cuprindea mai mult de o mie de nave din întreaga lume elenã, au traversat Marea Egee în Asia Micã sã asedieze Troia ºi sã cearã întoarcerea Elenei regelui troian, Priam.

Asediul, presãrat cu lupte ºi hãrþuieli, inclusiv moartea prinþului Hector ºi aproape-invincibilului Ahile, a durat mai mult de 10 ani, pînã în dimineaþa cînd armatele greceºti s-au retras, lãsînd un cal mare de lemn în afara porþilor Troiei. Dupã multe dezbateri ºi avertismente ignorate ale fiicei lui Priam, Cassandra, troienii au tras darul misterios în oraº. Dupã cãderea nopþii, calul s-a deschis ºi un grup de rãzboinici greci, conduºi de Ulise, a ieºit afarã ºi a prãdat Troia din interior.

Dupã înfrîngerea troienilor, eroii greci ºi-au fãcut încet drum spre casã. În „Odiseea” se relateazã cã drumul lui Ulise spre Itaca a durat 10 ani ºi a fost adesea întrerupt. Elena s-a întors în Sparta sã domneascã cu Menelaus. Dupã moartea lui Menelaus, unele surse spun cã ea a fost exilatã pe insula Rhodos, unde o vãduvã rãzbunãtoare a spînzurat-o.

Se ºtie puþin despre Homer. Istoricii dateazã finalizarea „Iliadei”, la aproximativ 750 î.Hr., ºi a „Odiseei”, la aproximativ 725 î.Hr. Amîndouã au fost transmise pe cale oralã, fiind transcrise prima datã la cîteva decenii sau secole dupã compunerea lor. Poetul roman Virgil a compus

„Eneida”, al treilea mare epic clasic inspirat de rãzboiul troian. Prin urmare, un grup de troieni condus de eroul Enea, a lãsat oraºul lor distrus pentru a cãlãtori în Cartagina înainte de fondarea oraºului Roma. Scopul lui Virgil a fost, în parte, de a da Romei prima dinastie imperialã, o poveste de origine la fel de impresionantã ca aceea a grecilor. Multe porþiuni ale epopeei rãzboiului troian sînt greu de citit istoric. Mai multe dintre personajele principale sînt urmaºi direcþi a zeilor greci (Elena a fost nãscutã de cãtre Zeus, care s-a deghizat într-o lebãdã ºi a pãcãlito pe mama ei, Leda), ºi o mare parte a acþiunii este dirijatã de cãtre diverºi zei concurenþi. Asedii lungi au fost înregistrate în acea epocã, dar cele mai puternice oraºe ar fi putut rezista doar pentru cîteva luni, nu 10 ani compleþi.

Au existat multe dezbateri ºtiinþifice pentru a stabili dacã mitica Troia a existat de fapt, ºi dacã situl arheologic descoperit în Anatolia, care a relevat un oraº care a prosperat timp de mii de ani de locuire a fost de fapt acelaºi oraº; cu toate acestea, acum este aproape universal acceptat faptul cã sãpãturile arheologice au scos la ivealã oraºul din Iliada lui Homer.

Troia a fost parþial distrusã, dar cauza exactã nu este cunoscutã dincolo de unele probe de foc.

Curios, capete de sãgeþi din bronz ºi lãnci au fost gãsite la sit ºi chiar unele încorporate în zidurile fortificaþiei, sugerînd un fel de conflict. Datele acestea ºi distrugerea sitului se coreleazã cu datele lui Herodot despre rãzboiul troian.

Conflictele de-a lungul secolelor între civilizaþiile micenianã ºi hititã sînt mai mult decît probabile, motivele fiind extinderea teritorialã ºi controlul rutelor comerciale profitabile. Cu toate acestea, astfel de conflicte sînt puþin probabil sã fi fost pe scara rãzboiului lui Homer, dar este probabil sã fi fost la originea poveºtii rãzboiului troian, care a fascinat de atîtea secole.

Adevãrul despre Troia ºi rãzboiul troian De mii de ani a stat ascunsã sub pãmînt. Vom vorbi despre niºte tunele care vor face luminã în aceastã poveste.

Sînt sãpate în temelia unui oraº antic din N-V Turciei. Semnele lãsate de muncitorii care le-au construit se mai pot vedea încã. Aici se pot vedea cum au ars lãmpile, ºi daltele care au fost folosite pentru a face aceastã cavitate.

Arheologul Manfred Korfmann a venit

în acest oraº cu noi tehnici ºtiinþifice, cu care sperã sã descopere adevãrul. Tehnicile sale ne duc mai aproape ca niciodatã de adevãrurile dure din spatele unui mit antic.

Povestea rãzboiului troian Nu avem nici o îndoialã cã este una din cele mai grandioase poveºti de iubire. Elena a fost cea mai frumoasã femeie din lume, a fost mãritatã cu un rege grec, dar se refugiazã în magnificul oraº Troia, dupã ce este sedusã de prinþul troian Paris. Pentru greci, asta înseamnã rãzboi. Cel mai puternic rege al lor, Agamemnon, adunã o armatã. O mie de corãbii din toatã Grecia pornesc sã asedieze Troia ºi sã o aducã înapoi pe Elena.

Asediul dureazã zece ani. Grecii nu pot penetra zidurile mari ale Troiei ºi recurg la o înºelãtorie. Lasã în afara oraºului un cal mare de lemn ºi troienii îl trag înãuntru.

Soldaþii greci ascunºi în cal ies ºi deschid porþile oraºului. Troia este rasã din temelii.

Povestea a fost compusã de poetul grec Homer, acum aproape 3.000 de ani. Este atît de convingãtoare, încît timp de secole oamenii s-au întrebat dacã este ceva adevãrat. A fost o disputã pentru dragoste? A existat o coaliþie greceascã? Troia a existat mãcar? Arheologul Eric Cline a încercat sã rãspundã la aceste întrebãri. Este vreun strop de adevãr la mijloc? A avut loc vreun rãzboi istoric pe care Homer l-a învãluit strat dupã strat, astfel încît a devenit mai mult decît o singurã luptã, un singur conflict, mult mai mult decît un rãzboi, a devenit o poveste, o epopee, o legendã?

Care este momentul rãzboiului troian?

Homer a compus povestea în Secolul 8 î.Hr. ºi a scris despre o perioadã de timp cu 100 de ani mai devreme, cîndva în Epoca Bronzului. La începutul acestei ere se construiau piramidele din Egipt. Scrisul a apãrut în Grecia. Inventarea armelor de bronz a revoluþionat înfãþiºarea rãzboiului în ultima perioadã a Epocii de Bronz, cu 1.200 de ani înainte de Hristos.

Prima descoperire a fost fãcutã de Heinrich Schliemann în 1870. Schliemann a cãutat indicii geografice date de Homer pe care sã le urmeze.

Ele au plasat Troia în colþul de N-V al Turciei de azi. Schliemann a crezut cã se potriveau unui sit format dintr-o movilã de lîngã coastã. Nu era acolo. Schliemann vine la sit, angajeazã cam 100 de muncitori ºi face un ºanþ straºnic chiar în mijlocul movilei. 15 metri mai jos a gãsit un palat, cu o alee pavatã care ducea la o poartã mare din piatrã, prin care trecea un drum larg, destul de larg astfel încît sã încapã douã care unul lîngã altul. ªi ãsta este unul din indiciile oferite de Homer.

Schliemann s-a gîndit cã a gãsit Troia lui Homer.

Restul lumii nu era sigurã. Dar a rãspuns celor nesiguri cu o descoperire uimitoare, fãcutã în acest ºanþ. O comoarã, diademe de aur, bijuterii care sã se potrivescã celor mai frumoase femei din lume. Aici era dovada unei culturi bogate ºi avansate. A gãsit chiar bijuteriile pe care le-a

purtat Elena: coliere, brãþãri, cercei. Sau aºa a afirmat. ªi lumea a fost absolut uimitã, mai ales cînd Schliemann a folosit aceste coliere, aceste brãþãri pentru a o înfrumuseþa pe Sophie, nevasta sa. Schliemann a înviat dramatic mitul. A fost sigur cã a gãsit oraºul mitic Troia. ªi lumea a vrut sã îl creadã.

Dar de fapt s-a înºelat. Cu cît sapi mai adînc într-un sit arheologic, cu atît te întorci mai mult în timp. La Troia erau 9 straturi care reprezintã 4.000 de ani de locuire. Fiecare strat reprezintã o erã diferitã în istoria umanã. Avem secvenþe cu perioada piramidelor din Egipt, exodul din Egipt, perioada lui Iisus Hristos.

Scliemann nu ºtia sã dateze straturile, sã citeascã aceastã istorie a umanitãþii. E clar cã aceste bijuterii nu au putut fi purtate niciodatã de Elena, erau cu 1.000 de ani mai vechi. Schliemann sãpase prea adînc. În alt strat s-a descoperit o Troia foarte diferitã, cu turnurile sale frumoase, strãzile largi cu ziduri mari ºi porþi mãreþe. Aici a fost o fortãreaþã regalã, dar oraºul era prea mic ca sã fie Troia lui Homer. Poate Troia lui Homer nu a existat niciodatã. Un alt arheolog german, Manfred Korfmann, în 1988 a gãsit prin cartografiere magneticã un oraº ºi mai mare, dar din perioada tîrzie.

Korfmann crede cã era un oraº mare, cu o populaþie cuprinsã între 4.000 ºi 8.000 de locuitori. Pentru oamenii de ºtiinþã care nu erau interesaþi de mit a fost o descoperire uimitoare.

Dupã 3.000 de ani, oraºul legendar Troia pãrea sã devinã realitate. Apoi, echipa lui Korfmann a început sã caute dovezi despre soarta Troiei în perioada finalã a Epocii Bronzului. Curînd au început sã gãseascã urme de violenþã: capete de sãgeþi, incendii, schelete, grãmezi de pietre de praºtie. Asta a dus la o concluzie clarã. Oraºul ãsta a fost asediat.

Dar Korfmann nu a putut determina cine au fost atacatorii, dovada aceea venind din altã parte. Homer a spus cã armata care a învins Troia a venit din Grecia, cã a fost condusã de regele micenian Agamemnon ºi toatã aceastã perioadã din istoria Greciei a devenit cunoscutã ca Perioada Micenianã. În legendã, o mie de corãbii miceniene au navigat spre Troia pentru a o aduce acasã pe Elena. Dar erau grecii capabili sã organizeze o asemenea expediþie împreunã? În Epoca Bronzului tîrzie, Grecia era împãrtitã în regate independente. Fiecare conducãtor avea palatul sãu. Dar pentru ca mitul sã aibã esenþã, acesta trebuia sã fie cel mai important dintre toþi, palatul Regelui regilor greci.

Profesorul Spyros Iakovidis a petrecut o mare parte a carierei excavînd la Micene. Face parte dintr-o echipã care a realizat un studiu de ultimã

orã, un atlas care descrie cum a arãtat Micene în Epoca Bronzului, incluzînd sistemul de drumuri care îl lega de restul þãrii.

El crede cã reþeaua de drumuri care radiazã din citadelã sugereazã cã Micene ar fi putut fi centrul politic al lumii greceºti. A fost centrul civilizaþiei miceniene, de aceea presupunem cã a fost de asemenea un centru politic al statelor miceniene. ªi a fost cu siguranþã unul dintre cele mai puternice state. Deci ar fi putut fi foarte uºor în mijlocul acþiunii, în centrul oricãrei expediþii formate împotriva coastei Asiei Mici ºi deci ºi împotriva Troiei.

Dar existau dovezi cã aceºtia erau rãzboinicii viteji descriºi în legendã? Dovezi cã micenienii erau într-adevãr mari rãzboinici au venit atunci cînd aceste morminte dintre zidurile citadelei au fost sãpate cu mulþi ani în urmã. În acest loc, în acest cerc de morminte dintre zidurile citadelei miceniene s-a fãcut prima descoperire a civilizaþiei miceniene dispãrute. Aici au fost înmormîn-

taþi conducãtorii. Bãrbaþii purtau mãºti mortuare masive ºi armuri ceremoniale minunate. A fost o descoperire senzaþionalã. Pentru prima datã lumea a privit faþa unui conducãtor rãzboinic micenian.

Gãsim rãzboinici micenieni înmormîntaþi împreunã cu 40-50 de sãbii pe care le-au adunat ºi folosit probabil în timpul vieþii. Civilizaþia micenianã inspirã un sentiment de putere militarã. Din artefactele pe care le putem vedea a fost o culturã de rãzboinici. Dar oare ei au fost aceia care au strãpuns zidurile Troiei? ªi au pornit pe mare pentru Elena sau din altã cauzã.

Cercetãtorii au observat cã Micene începuse sã-ºi construiascã ziduri ºi mai mãreþe. Civilizaþia palatelor sofisticate pe care le vedeþi prin toatã Grecia ar fi cerut resurse uriaºe. Dacã ai un palat aici cu oameni care depind de tine, ai avea o armatã de hrãnit. Aceste civilizaþii de aici chiar depind de bogãþie. Dar problema cu care s-au confruntat micenienii a fost cã ei nu aveau resurse naturale importante. Nu aveau staniu pentru a fabrica arme ºi unelte de bronz. Nici aur. Civilizaþia lor a fost avidã de bogãþie. ªi trebuiau s-o obþinã cumva. Dacã aceste regate independente miceniene se aliau pentru a porni o expediþie precum cea de la Troia, nu o fãceau pentru onoarea sau pentru dragostea unei femei frumoase. Ci din lãcomie. O descoperire pe fundul mãrii mai departe de coasta Troiei ne dã rãspunsul. O epavã scufundatã încãrcatã cu 11 tone de lingouri de bronz, aur frumos lucrat, ouã de struþ din Africa sau Asia, bunãtãþi din toatã lumea cunoscutã. Decoperiri ca acestea nasc întrebarea, a fost ceva special în poziþia Troiei în aceste rute comerciale, care ar fi putut atrage atenþia mice-

nienilor? Korfmann crede cã Troia a fost un port comercial foarte special. Cã a ocupat o poziþie strategicã vitalã. Poziþia sa însã l-a fãcut dorit ºi de alþii.

Hitiþii Se numeau hitiþi, imperiul lor acoperind majoritatea teritoriului Turciei de azi. Hitiþii erau o super-putere a Epocii Bronzului. Au prãdat oraºul antic Babylon ºi s-au luptat cu armatele mari ale faraonilor pînã la un moment dat. Dar hitiþii au lãsat în urmã ºi dovezi despre ce s-ar fi putut întîmpla cu adevãrat Troiei. Totul este într-o colecþie mare de tablete scrise. Trevor Bryce a studiat aceastã colecþie uimitoare.

Relatãri remarcabile referitoare la ce se îmtîmpla cu oraºele Imperiului Hitit în urmã cu 3.000 de ani au dezvãluit cheia înþelegerii întregii istorii ºi civilizaþii hitite. Ne-au oferit imagini ale conflictelor ºi tensiunilor din acea regiune ºi au oferit relatãri ale evenimentelor istorice reale. Aºa cã savanþii au început sã caute referiri la Troia în texte. Pãrea sã fie o sarcinã fãrã izbîndã pentru cã nimeni nu ºtia cum numiserã hitiþii locul. Au început sã descopere referiri la bãtãliile pentru un oraº important. Numele sãu era Wilusha, un nume foarte asemãnãtor cu alt nume grecesc pentru Troia: Wileos. Tabletele descriau conflicte în care erau implicaþi micenienii, toate pe coasta de lînga Wilusha, conflict care s-a întins pe o perioadã de 200 de ani. Tabletele afirmau cã rãzboinicii micenieni au luptat odatã la zidurile cetãþii Wilusha.

Era oare una ºi aceeaºi cetate? O descoperire recentã ne-a oferit rãspunsul. Primul indiciu a venit de la o tabletã care a înregistrat cã puterea militarã a hitiþilor a fost dezlãnþuitã în perioada tîrzie a Epocii Bronzului. Armata hititã a plecat din tãrîmurile sale. ªtim cã se miºca spre vest ºi ºtim cã destinaþia finalã este Regatul Wilusha.

Dar nu ºtim exact unde se afla Wilusha. Mergînd spre nord, am deduce cã ar putea fi aceleaºi. Dar nu existã nici o dovadã arheologicã. Încã.

Korfmann a observat un tunel cu inscripþii legate de Wilusha, unde a datat straturile de calcar. Surprizã. Se potriveau aceleaºi epoci.

Tabletele aratã cã Troia a fost un aliat al hitiþilor. Dacã Troia a fost atacatã, era normal ca hitiþii sã vinã sã lupte alãturi de ei. Deci se pare cã legenda lui Homer a fost bazatã pe un conflict real dintre douã super-puteri ale Epocii Bronzului, micenienii ºi hitiþii.

Se pare cã rãzboiul a avut loc pentru cã Troia era un oraº bogat într-o locaþie strategicã ºi vitalã. ªi ambele super-puteri doreau sã-l controleze. Rãzboiul troian a fost purtat pentru dragoste? Nu. A fost purtat din cauza lãcomiei, pentru bani, teritorii, ambiþii? Bineînþeles – pentru asta sînt purtate majoritatea rãzboaielor.

Troia a fost între douã imperii puternice, micenienii ºi hitiþii. S-a aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit ºi a fost zdrobitã. Deci nu au fost lansate 1.000 de corãbii. Rãzboaiele nu au fost purtate pentru dragoste, ci mai degrabã pentru aur ºi jaf. Dar Calul troian? Nu existã dovezi în texte sau în relatãrile arheologice. Poate asta dovedeºte doar cã Homer a fost mai ales un povestitor uimitor.

(mythologica.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 8 decembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (11) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU În ceea ce priveºte Comisia Europeanã a Drepturilor Omului, lucrurile sînt la fel de evidente, ca ºi în cazul MCV, asupra Justiþiei noastre. Raportul CEDO, care evalua situaþia drepturilor omului în anul 2014 arãta cã România ocupã locul al patrulea în privinþa numãrului condamnãrilor decise de acest organism european, înaintea noastrã aflîndu-se Turcia, Italia ºi Rusia. Cauzele pierdute de þara noastrã la Strasbourg vizau dreptul la proprietatea privatã, dreptul la un proces echitabil, dreptul inculpatului de a nu fi supus tratamentelor inumane sau degradante, durata procedurilor judiciare, dreptul la siguranþã, la viaþa privatã, la libertatea de exprimare, la alegeri libere, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminãrii, a condamnãrii fãrã bazã legalã, interzicerea atingerii unor drepturi referitoare la libertatea de conºtiinþã ºi religie. Concluzia acestui Raport a fost aceea cã ,,Sistemul juridic din România este nefuncþional”.

Plãtim pentru cã nu ºtim adevãrul despre Revoluþie (2) Precedentul Vlase Puse în faþa tergiversãrii anchetelor în dosarul Revoluþiei (dosar aflat acum în faza audierilor de martori ºi în care, deocamdatã, nimeni nu a fost pus sub acuzare), victimele sau urmaºii evenimentelor petrecute în decembrie 1989 au mai avut o singurã variantã pentru a li se face dreptate: s-au adresat la CEDO. Deja au fost pronunþate sentinþe prin care au fost stabilite daune calculate în mari sume de bani, pe care unii dintre solicitanþi le-au ºi primit. Din pãcate, cel care achitã daunele materiale stabilite de cãtre instanþa internaþionalã este statul român. Aºadar, noi toþi! În luna mai 2011, România a fost condamnatã la CEDO într-un dosar deschis de Asociaþia 21 Decembrie ºi familia Vlase, într-o cauzã ce privea dosarele Revoluþiei din ’89. Curtea a constatat încãlcarea art. 2 al Convenþiei Europene a Drepturilor Omului – dreptul la viaþã – în ceea ce-i priveºte pe Nicolae ºi Elena Vlase ºi încãlcarea art. 8 al Convenþiei în ceea ce-l priveºte pe reclamantul Teodor Mãrieº – dreptul la respectarea vieþii private ºi de familie. S-a decis acordarea a cîte 15.000 euro pentru Nicolae Vlase ºi Elena Vlase ºi a 6.000 euro pentru Teodor Mãrieº, bani ce reprezentau daune morale. La aceste sume s-au adãugat 20.000 euro care urmau sã fie plãtiþi direct cãtre Antonie Popescu, Ioana Sfirîialã ºi Ionuþ Matei, sumã care reprezenta cheltuieli de judecatã. Soþii Elena ºi Nicolae Vlase (care a murit în anul 2012) sînt doi braºoveni al cãror copil de 19 ani a fost ucis la Braºov în timpul Revoluþiei. În cazul lor, procurorii români nu au trimis pe nimeni în judecatã.

Soþii Valse ºi-au cãutat dreptatea în România ºi, dupã ce au epuizat toate cãile judiciare de aici, s-au adresat CEDO. Dosarul lor a fost conexat cu cel al Asociaþiei 21 Decembrie, care a reprezentat în proces victime ºi urmaºi ai celor care au fost omorîþi sau rãniþi, supuºi la rele tratamente sau privaþi de libertate în timpul Revoluþiei din 1989. În decizia sa din 2011, CEDO a stabilit cã statul nu a soluþionat eficient ºi la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluþiei din 1989. În cazul specific al soþilor Vlase, CEDO a constatat urmãtoarele: „Absenþa unei investigaþii privind moartea fiului soþilor Vlase. Statul trebuie sã ia mãsurile necesare ºi sã investigheze cu celeritate moartea lui Nicuºor Vlase“.

CEDO a mai arãtat în decizia din 2011 cã statul român trebuie sã investigheze cu celeritate dosarele Revoluþiei ºi cã victimele ºi rudele celor morþi în decembrie 1989 au dreptul sã cunoascã adevãrul. „Curtea a arãtat ºi în trecut cã o amnistie faþã de aceste crime este incompatibilã cu datoria statului (român – n.red.) de a investiga acte de torturã ºi sã asigure pedepsirea celor acuzaþi de crime.“ Total: 56.000 euro.

Din 1994, cînd þara noastrã a ratificat Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, ºi pînã în 2014, peste 30.000 de români s-au adresat cu plîngeri la CEDO, împotriva unor sentinþe nedrepte, obligînd statul sã achite despãgubiri imense. (Numai în intervalul 20082013, România a fost condamnatã la plata a 485 milioane de euro.) Numãrul mare de plîngeri primite din þara noastrã a determinat instituþiile europene sã supravegheze îndeaproape modul în care au fost transpuse în fapt mãsurile recomandate de UE. Încã din 1999 ni s-a cerut ca pedepsele cu închisoarea ºi arestul preventiv sã fie mãsuri de ultimã instanþã, urmînd ca autoritãþile noastre sã revizuiascã politica penalã, pentru dezincriminarea unor delicte. În vederea rezolvãrii problemei acute a supraaglomerãrii din penitenciare ni se recomanda executarea pedepsei la domiciliu, supravegherea electronicã, eliberarea condiþionatã mai rapidã, acest pachet de mãsuri fiind reînnoit în 2006. Între 1995 ºi 2010, Comitetul European pentru prevenirea torturii a trimis 9 misiuni de inspecþie a închisorilor noastre, unde s-au constatat o evidentã supraaglomerare (141,1%), dar ºi condiþiile inumane ºi mizeria din celule. Dat fiind faptul cã autoritãþile noastre nu s-au grãbit sã schimbe sau mãcar sã atenueze fenomenul de încãlcare a drepturilor deþinuþilor, Curtea Europeanã a apelat la decizia-pilot de la Strasbourg, obligînd România sã întocmeascã ºi sã prezinte un plan de acþiune pentru ,,a ,scoate sistemul de detenþie, dar ºi politica penalã din starea deplorabilã, de Ev Mediu”.

Numai cã nici de aceastã datã autoritãþile noastre nu s-au

speriat de avertisment, aºa cum reiese din rãspunsul fostului ministru al Justiþiei, Raluca Prunã, care declara deschis: ,,Drepturile ºi libertãþile cetãþenilor sînt un lux, locurile de detenþie sînt un spaþiu în care abuzurile, tratamentele inumane, mizeria pot fi acceptate”.

Nefuncþionalitatea sistemului nostru judiciar este alimentatã ºi de absenþa unei legi a rãspunderii magistraþilor. Necesitatea unui asemenea act normativ este reclamatã de multã vreme, numai cã de-a lungul a trei legislaturi, Parlamentul a evitat sã introducã prin lege rãspunderea penalã, administrativã ºi materialã a procurorilor ºi judecãtorilor care comit erori judiciare sau care acþioneazã cu rea-credinþã. În perioada anilor 2004-2016, în Camera Deputaþilor au fost depuse 27 de iniþiative legislative care vizau modificarea Legii privind statutul judecãtorilor ºi procurorilor, dar toate au primit avize de respingere din partea CSM. De ce se tem magistraþii de o asemenea reglementare? Nu sînt stãpîni pe profesiunea lor ºi se tem cã vor fi obligaþi la plata unor mari sume de bani, pentru eventualele erori sãvîrºite? Nu vor control din partea altor puteri ale statului, socotinduse mai presus de societatea din care fac parte ºi de legile þãrii? De ce medicii sînt traºi la rãspundere pentru reapracticã, pentru diagnostic greºit ori pentru rele tratamente? Dacã nu vom avea, cît mai curînd, o lege a rãspunderii magistraþilor, România va continua sã rãmînã acelaºi client fidel pentru CEDO. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Dreptate pentru „golanul“ Paþurcã

Aceºtia au primit despãgubiri totale de circa 52.000 euro. Total general Cluj: 92.000 euro.

Pe 24 noiembrie 2015, CEDO a pronunþat încã o condamnare împotriva statului român în dosarul Revoluþiei.

Este vorba despre Carmen Alexandrescu, Ion Bãroiu, Iosif Bãlãº-Salcoci, ªtefan Boran, Vladimir Ciobanu, Marin Dincã, Cristian Paþurcã ºi Laura Stoica. În cazul acestora, statul român a fost condamnat „pentru violarea articolului 6 al Convenþiei, pentru durata excesivã a procedurilor penale privind evenimentele din decembrie 1989, cu alte cuvinte, pentru cã timp de 26 de ani nu a dat o soluþie în marele dosar al Revoluþiei. Curtea a dispus cã statul român trebuie sã plãteascã fiecãrui reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotãrîrea devine definitivã, cîte 2.400 euro, plus orice taxã care poate fi perceputã, cu titlu de prejudiciu moral“. Aºadar, printre cei cãrora li s-a fãcut atunci dreptate a fost ºi Cristian Paþurcã, celebrul autor al „Imnului golanilor“ din Piaþa Universitãþii. Total: 19.200 euro.

„Alecu împotriva statului român“ Este vorba despre 81 de persoane din diverse oraºe din România, care au depus plîngeri pe care CEDO le-a adunat la un loc sub numele „Dosarul Alecu împotriva statului român“. Printre aceºtia se numãrã rãniþi din Bucureºti ºi Timiºoara, bãtuþi ºi maltrataþi de cãtre forþele de ordine din Braºov ºi Timiºoara, precum ºi vãduve ºi orfani, urmaºi ai unor cetãþeni români din aceste localitãþi. Sumele primite de aceºtia variazã între 7.500 ºi 15.000 euro. Total: 832.500 euro.

Douã dosare, aproape un milion de euro În dosarul „Apostol Elena ºi alþii contra României“, care reuneºte între coperþile sale plîngerile a 17 urmaºi ai unora dintre victimele împuºcate mortal în perioada 1730 decembrie 1989, precum ºi în dosarul „Ecaterina Mirea ºi alþii împotriva României“, care reuneºte alte 70 de solicitãri, CEDO a acordat, „cu titlu de satisfacþie echitabilã, despãgubiri în cuantum total de 255.000 euro ºi, respectiv, 675.000 euro“, pentru „încãlcarea dreptului la viaþã al membrilor din familiile lor care au murit la Revoluþie“. Total: 930.000 euro.

Dosarul Cluj O sentinþã mai veche datã de cãtre CEDO legat de dosarul Revoluþiei este cea din 18 aprilie 2011. Procesul la CEDO a fost iniþiat de cãtre clujenii Gheorghe Pastor ºi Roxana Þiclete. Primul dintre aceºtia a fost rãnit la Revoluþie, în timp ce soþul Roxanei Þiclete a fost ucis.

Ambii solicitanþi s-au adresat instanþei europene, unde au reclamat durata excesiv de lungã a anchetelor privitoare la evenimentele petrecute la Cluj în decembrie 1989. Prin decizia de la CEDO, statul român a fost condamnat sã le achite celor doi cîte 20.000 euro. Total: 40.000 euro.

Tot în martie 2011, alþi cinci clujeni au cîºtigat la CEDO procesul deschis contra statului român, în care reclamau ineficienþa autoritãþilor în investigarea reprimãrii violente a demonstraþiilor anticomuniste de la Cluj, din 1989, ºi ancheta care s-a prelungit circa 12 ani.

Victimele de la Timiºoara Puse în faþa unui proces care nu pãrea cã va mai fi dus vreodatã la capãt, victimele de la Timiºoara au depus ºi ele plîngere la CEDO. În acel caz, statul român s-a apãrat afirmînd cã a finalizat procesul Revoluþiei de la Timiºoara prin condamnarea generalilor Mihai Chiþac ºi V.A. Stãnculescu. În martie 2013, CEDO a decis despãgubirea timiºorenilor Horia Teodor ªandru, ªtefan Rãducan, Silvia Benea ºi Daniela Grama, rãniþi la Revoluþie, cu cîte 5.000 euro. Cîteva zile mai tîrziu, instanþa a decis cã statul român trebuie sã mai achite altor 65 de timiºoreni despãgubiri de cîte 5.000 euro fiecare. Total general: 349.500 euro. Ceva mai veche este sentinþa pronunþatã pe 20 octombrie 2009, prin care statul român a fost condamnat sã achite 25.000 euro, despãgubiri acordate familiei maiorului de Miliþie Aurel Agache, care a fost ucis la Cugir în decembrie 1989 ºi al cãrui cadavru a ºi fost profanat cu sãlbãticie.

Misterele Revoluþiei Multã vreme s-a vorbit despre intervenþia Rusiei în Revoluþia din decembrie 1989. Iar unul dintre argumente a fost prezenþa unor „turiºti“ ruºi care au circulat prin þarã în automobile marca Lada. Ulterior, s-a spus cã grupul respectiv era compus din turiºti, cetãþeni sovietici care „se întorceau prin sudul României, îndreptîndu-se acasã dupã o cãlãtorie în Republica Socialistã Federalã Iugoslavia“. Era vorba despre o coloanã compusã din cinci maºini care transportau în total cincisprezece cetãþeni sovietici, mai corect, din R.S. Ucrainianã.

Undeva în zona Turnu Severin, maºinile au fost interceptate de Armatã, care a deschis focul asupra lor, considerînd cã era vorba despre „teroriºti“.

Cu acea ocazie a fost ucisã Nadejda Stepanovna Melniciuc ºi alþi trei tovarãºi ai ei au fost rãniþi. Dupã cîþiva ani, supravieþuitorii au depus reclamaþie la CEDO, care a condamnat România sã achite despãgubiri de 60.000 euro supravieþuitorilor din acel grup ciudat.

Iliescu ºi discernãmîntul Anul acesta, pe 16 martie, Ion Iliescu a fost audiat, ca martor, în dosarul Revoluþiei, redeschis pentru a nu se mai ºtie a cîta oarã. Dupã audiere, care a durat circa douã ore, Iliescu i-a anunþat pe ziariºti cã ar fi avut „o discuþie amicalã“ cu procurorii militari care fac cercetãri în dosarul Revoluþiei, pentru infracþiuni contra umanitãþii. Întrebat dacã se simte vinovat pentru oamenii care au murit la Revoluþie, fostul preºedinte s-a rãþoit la jurnaliºti: „Pentru ce?… Trebuie sã ai discernãmînt…“, dupã care s-a urcat în maºina care îl aºtepta la intrarea în sediul Parchetului General ºi a plecat fãrã sã mai facã vreo declaraþie privitoare la audierea în dosarul Revoluþiei.

Sfîrºit VASILE SURCEL

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 8 decembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Dan Diaconescu se întoarce la „popor“

Pleºoianu: Nu sîntem „colonia“ Statelor Unite

Dan Diaconescu a scãpat de puºcãrie. Tribunalul Ilfov a decis definitiv miercuri, 29 noiembrie a.c., cã fostul patron al OTV poate fi eliberat condiþionat dupã ce a executat aproape doi ani ºi opt luni din pedeapsa de 5 ani ºi ºase luni de închisoare primitã pentru ºantaj.

Diaconescu a pãrãsit miercuri searã penitenciarul. În faþa penitenciarului, Dan Diaconescu le-a transmis jurnaliºtilor ºi celor care îl aºteptau: „Dacã vreþi sã ºtiþi cum e în puºcãrie, faceþivã televiziuni de succes ºi partid de succes ºi imediat o sã intraþi.

Acum trebuie sã ºtiþi cã la fel de prodigioasã cum a fost activitatea dumneavoastrã în prezent, poate fi la fel de infracþionalã fiindcã avem de-a face cu o lege datã în România, o sentinþã prin care timp de 10 ani ºi jumãtate nu am voie sã iau legãtura cu cei un milion ºi jumãtate de prieteni ai mei, cei care ne-au votat la un moment dat. Este o interdicþie foarte, foarte mare. De la moartea lui Kennedy cred cã nu s-a mai impus atîta tãcere. Nu ºtiu de ce le-o fi atîta fricã de mine. Mã numesc Dan Diaconescu, sînt un copil venit din Caracal, nu cunoºteam pe nimeni ºi totuºi, de 20 de ani încoace, adversarii mei se sperie foarte, foarte tare de mine”.

Tribunalul Ilfov a respins miercuri contestaþia procurorilor ºi a menþinut o decizie de eliberare luatã de Judecãtoria Sectorului 4 anterior. Dan Diaconescu a cerut sã fie eliberat condiþionat în baza Legii 169/2017 privind recursul compensatoriu, care prevede scãderea a 6 zile din pedeapsã pentru 30 de zile petrecute în condiþii improprii în închisoare. Judecãtoria Sectorului 4, prima instanþã care a decis eliberarea lui, a explicat cã în perioada petrecutã în închisoare Dan Diaconescu s-a reeducat, iar în viitor poate reveni la viaþa normalã, „pãrãsind cîmpul infracþional”. „Existã premisele cã timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului ºi cã acesta, prin participarea activã la programele desfãºurate în vederea pregãtirii graduale pentru liberare, ºi-a format o atitudine corectã faþã de valorile sociale, faþã de ordinea de drept ºi faþã de regulile de convieþuire socialã, scopul preventiv ºi educativ al pedepsei fiind atins, iar funcþiile de exemplaritate ºi eliminare temporarã ale pedepsei fiind îndeplinite, astfel încît în viitor sã se încadreze într-o viaþã normalã, pãrãsind cîmpul infracþional”, arãta Judecãtoria Sectorului 4 în decizia de eliberare.

Diaconescu „a elaborat ºi publicat 5 lucrãri ºtiinþifice” în puºcãrie. „Potrivit caracterizãrii ataºate la dosar, condamnatul a participat la activitãþile de educaþie ºi asistenþã psihosocialã. A fost inclus în programul de pregãtire pentru liberare. A elaborat ºi publicat 5 lucrãri ºtiinþifice. A desfãºurat activitãþi lucrative în interesul locului de deþinere, din luna aprilie 2015 ºi pînã în prezent. Nu a fost sancþionat disciplinar, iar pentru munca prestatã ºi pentru participarea la activitãþile ºi programele de educaþie ºi asistenþã psihosocialã a fost recompensat de 20 de ori, de 12 ori cu suplimentarea dreptului la pachet ºi la vizitã ºi de 8 ori cu permisiunea de ieºire din penitenciar.

Este important de reþinut ºi faptul cã petentul nu este cunoscut cu antecedente penale”, au mai precizat judecãtorii.

Pe 4 martie 2015, Diaconescu a fost condamnat la cinci ani ºi ºase luni de închisoare cu executare pentru sãvîrºirea infracþiunii de ºantaj. În acelaºi dosar, fostul realizator OTV Doru Pîrv a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru ºantaj ºi interzicerea desfãºurãrii oricãrei activitãþi în presa scrisã sau audio-video, pe o perioadã de cinci ani, iar Mitruº Ghezea, fost realizator la OTV, a fost condamnat la doi ani ºi ºase luni închisoare cu executare tot pentru ºantaj.

Procurorii au acuzat, în rechizitoriu, cã în perioada mai-septembrie 2009, Dan Diaconescu l-a ameninþat în mod repetat, atît în mod direct, în cadrul emisiunii „Dan Diaconescu Direct” din 21 iulie 2009, difuzatã de OTV, cît ºi indirect, prin intermediul lui Dorel Pîrv, pe primarul comunei arãdene Zãrand, Ion Moþ, pentru a-l determina sã le dea suma totalã de 200.000 de euro.

IOANA RADU

Deputatul PSD Liviu Pleºoianu susþine, pe pagina sa de Facebook, referitor la comunicatul SUA, prin care sînt criticate modificãrile aduse la Legile justiþiei, cã documentul „transpirã multã inepþie”, adãugînd cã România nu este „o þarã de idioþi” ºi nici „colonia” Statelor Unite. „Dragã Departament de Stat, Pentru cã te adresezi Parlamentului României, îþi voi rãspunde ca parlamentar al României. Înainte de toate, te informez cã, în România, «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi unica autoritate legiuitoare a þãrii». Aºa scrie într-o carte micã, pe care noi o numim «Constituþie»… De asemenea, în aceeaºi carte micã mai scrie cã România este «stat suveran ºi independent». Iar eu, ca parlamentar al acestei þãri, mã încãpãþînez sã respect ce scrie în aceastã carte micã. Indiferent cît de mult te-ar deranja pe tine asta”, susþine deputatul PSD pe pagina sa de socializare.

Pleºoianu continuã atacul la adresa comunicatului transmis de Departamentul de Stat american ºi subliniazã cã „România nu este o þarã de idioþi, nici colonia” SUA. „Cred cã, redactînd acest comunicat de presã, nu poþi avea ca punct de plecare decît douã premise: convingerea cã poporul român este idiot sau convingerea cã poporul român acceptã ca

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (75) Am ieºit prin geamuri În schimb, cel mai nasol era cã bãgase huliganismul, articolul 324, dacã te prindea Garda în scandal, te condamna în 24 de ore. Eu am fost o datã condamnat cu ei în douã dosare. Atît pentru bãtaia de la restaurantul Lugoj, actualul Silva, de pe Floreasca, dar ºi pentru cea de la Nestor, o cofetãrie ºmecherã de tot de pe Calea Victoriei. Totul s-a petrecut într-un interval scurt, de doar cîteva zile, aºa cã ne-au sãltat în cantonament la Dinamo pentru ambele scandaluri.

La restaurant la Lugoj am rupt cu bãtaia niºte þigani din Herãstrãu, care erau cu ºmecherul lor, cu Sandu Cãlãu’. Erau camionari, adicã munceau la depozitul de lemne, o meserie foarte bãnoasã pe atunci, cã îþi luau banul pentru o mie de kile la liber ºi îþi aduceau doar vreo ºase sute acasã. Cam atît se fura, 40 la sutã la orice livrare. Am tocat la ei cu încãpãþînare, pe îndelete, cu

România sã fie al 51-lea stat american. În sine, comunicatul transpirã atît de multã inepþie încît îmi e pur ºi simplu jenã cã cineva a fost în stare sã conceapã aºa ceva. Fãrã a aduce mãcar o cîtime de sfert de argument bazat pe ceva concret, ni se aruncã în þãrînã niºte cliºee, în speranþa cã ne vom repezi precum curcanii, în ogradã, pentru a le culege de pe jos ºi a ni le îndesa în guºã… Ei bine, dragã Departament de Stat, «I urge you» sã pricepi un lucru: România nu e nici þarã de idioþi, nici colonia voastrã!”, conchide parlamentarul.

Reacþia lui Pleºoianu vine în contextul în care Statele Unite au anunþat cã îºi exprimã „preocuparea” în legãturã cu modificãrile propuse de Comisia parlamentarã specialã, avertizînd cã mãsurile riscã sã afecteze acþiunile de combatere a corupþiei ºi independenþa justiþiei din România. „Statele Unite observã cu preocupare cã Parlamentul României analizeazã proiecte de lege care ar putea submina acþiunile de combatere a corupþiei ºi ar putea slãbi independenþa justiþiei în România. Aceste legi, propuse iniþial de Ministerul Justiþiei, ameninþã progresele înregistrate de România în ultimii ani pentru construirea unor instituþii judiciare puternice, protejate de interferenþe politice”, se aratã într-un comunicat postat pe site-ul Departamentului de Stat american. „Îndemnãm Parlamentul României sã respingã propunerile care slãbesc statul de drept ºi afecteazã combaterea corupþiei”, precizeazã Departamentul de Stat.

RAREª CONSTANTINESCU

Compania de Drumuri cumpãrã parapete metalice de 70 de milioane de euro Compania de Drumuri a semnat un contract de 297 milioane de lei (aprox. 70 milioane de euro) pentru achiziþia a patru tipuri de parapete metalice de protecþie.

Contractul-cadru pe o duratã de patru ani constã în achiziþia ºi transportul a minimum 219.000 metri liniari ºi max. 1.099.200 metri liniari de glisiere metalice care vor fi distribuite la toate cele ºapte Regionale de Drumuri ºi Poduri. O companie de profil din Italia cu activitãþi în domeniul elementelor de siguranþã rutierã a fost singurul ofertant al licitaþiei organizate în iulie 2017.

Lipsa parapetelor metalice de protecþie sau neînlocuirea celor deteriorate a revenit în atenþie la începutul lunii octombrie, atunci cînd fostul ministrul al transporturilor, Rãzvan Cuc, l-a demis pe directorul Regionalei de Drumuri Timiºoara, dupã ce o maºinã cu cinci persoane a plonjat în Dunãre, parapetul de protecþie deteriorat nerezistînd impactului. ªi nu este doar o problemã pe DN

Gigi ºi cu Cezar, cã erau solizi ºi duceau frumos, le-am dat pînã ne-am rãcorit. Mai ales cã, bandit, ºeful de unitate a fugit afarã ºi a închis uºile, ne-a lãsat pe dinãuntru.

– Bãi, scîrbele astea ne-au închis aici, ca pe ºobolani, ce dracu facem, cã dau gaborii peste noi?

– Pãi, dacã tot e sã ne prindã, hai sã mai batem la þiganii ãºtia, sã le mai iasã ºi lor ciumegãreala din cap!

Zis ºi fãcut. Aºa cã ne-am pus sã-i batem din nou, pînã i-am nenorocit cu totul. N-au apucat sã dea ºi ei nici una, numai cã între timp s-a dat telefon la Miliþie. Noi, dupã ce i-am lãsat laþi, ºiroind de sînge, am vrut iarãºi sã fugim, dar uºile tot închise.

– Pãi hai sã sãrim prin geamuri, c-am vãzut eu întrun film cã se poate!

– Gata, Dãnuþe, hai s-o facem ºi pe asta! Ce zici, Cezare?

A cam mormãit el, dar pînã la urmã chiar am ieºit prin geamuri, cum vãzusem pe la cinematograf. Ne-am pus gecile pe mîini, în jurul capului, ne-am luat avînt ºi am sãrit prin geamuri, fãcîndu-le þãndãri. Chiar ne-a ieºit de minune cascadoria. Numai cã, între timp, sosiserã ºi gaborii ºi am cãzut pe trotuar chiar lîngã dube, ne-au

57 în clisuara Dunãrii, inclusiv pe serpentinele de pe DN 1 Valea Prahovei sau alte ºosele principale din zona de munte nu sînt asigurate cu glisiere metalice.

CNAIR are restanþe ºi în ceea ce priveºte parapetele de protecþie din beton, aºa numitele ,,borduri New Jersey”. Astfel de separatoare de sens din beton au fost montate pe DN 1 PloieºtiCîmpina sau pe DN 39 Constanþa – Mangalia, unde sînt douã benzi pe sens, însã pe mai multe ºosele modernizate ºi lãrgite la patru benzi cele douã sensuri de mers nu sînt separate.

GABRIEL ZAMFIR

bãgat în douã secunde direct în ele.

Ne-au dus gaborii direct la Circa 6 Miliþie, care era chiar lîngã stadionul Dinamo, ºi ofiþerul de serviciu era nimeni altul decît Ion Monea, boxeurul. Îl cunoºtea bine de tot Cezar, se ºtia ºi cu Gigi Marinescu, era cãpitan dacã nu mã înºel. Gigi a încercat, i-a susurat cîte ceva la ureche, dar nu a fost loc sã-l înduplece, n-a vrut sã ne facã scãpaþi. Deºi putea, la o adicã, nu a miºcat nici un deget pentru noi, a þinut cu legea. Aºa cã ne-a fãcut dosarul penal beton ºi ne-a înfundat.

Ne-a judecat în regim de urgenþã în ambele cazuri, în 48 de ore eram deja condamnaþi. Eu am fãcut excepþie, fiindcã eram încã minor ºi atunci m-au bãgat la arest separat. De mine a fost mai bine, cã acolo regimul era mult mai libertin decît în cealaltã parte. Numai cã pentru Cezar ºi Gigi a ieºit mai nasol, cã eu aveam doar 17 ani.

Pentru asta le-a dat cu agravantã ºi i-a bãgat ºi la corupere de minori. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 8 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII SUA ºi Japonia cer reuniune de urgenþã a Consiliului de Securitate al ONU Statele Unite ºi Japonia au cerut o reuniune de urgenþã a Consiliului de Securitate al ONU, în care sã fie discutate mãsuri dupã cel mai recent test cu rachetã balisticã intercontinentalã de cãtre Coreea de Nord, relateazã agenþiile Reuters ºi Yonhap.

Premierul japonez Shinzo Abe a declarat cã „guvernul nu va accepta niciodatã comportamentul provocator continuu al Coreei de Nord“, cerîndu-le tuturor statelor sã punã în aplicare cu stricteþe sancþiunile împotriva Phenianului.

Secretarul de Stat al SUA, Rex Tillerson, a precizat cã toate statele trebuie sã respecte sancþiunile ONU dictate împotriva regimului Kim Jong-Un ºi sã ia mãsuri suplimentare pentru a interzice accesul navelor care transportã mãrfuri spre ºi dinspre Coreea de Nord. „Demersul neobosit al Coreei de Nord pentru obþinerea armelor nucleare ºi pentru metodele de transportare a acestora trebuie sã fie contracarat. Împreunã, comunitatea internaþionalã trebuie sã continue sã trimitã un mesaj Coreei de Nord cã trebuie sã renunþe la programele sale privind armele de distrugere în masã.

Opþiunile diplomatice rãmîn viabile ºi deschise, deocamdatã. Statele Unite îºi menþin angajamentul de a gãsi o cale paºnicã pentru denuclearizare ºi pentru a pune capãt acþiunilor beligerante ale Coreei de Nord“, a declarat Tillerson. Rex Tillerson a mai anunþat cã demersul la ONU este susþinut, de asemenea, de Canada ºi Coreea de Sud, state care vor sã discute „modul în care comunitatea globalã poate contracara ameninþarea Coreei de Nord la adresa pãcii internaþionale“.

Preºedintele sud-coreean Moon Jae-In a condamnat ferm lansarea rachetei balistice din Coreea de Nord, menþionînd cã mutarea a fost anticipatã ºi cã guvernul sa pregãtit pentru acest lucru. Liderul de la Seul a adãugat cã nu existã altã posibilitate decît continuarea presiunilor ºi a sancþiunilor la adresa Coreei de Nord de cãtre comunitatea internaþionalã. „Coreea de Nord trebuie sã renunþe imediat la demersurile nesãbuite care vor conduce la izolarea ºi la decãderea þãrii ºi sã se aºeze la masa dialogului. Guvernul nu va tolera niciodatã provocãrile nord-coreene“, a mai spus Moon Jae-In. Ambasadorul Marii Britanii la ONU, Matthew Rycroft, a precizat cã regimul „Kim Jong-Un trebuie sãºi schimbe cursul, de dragul întregii lumi ºi al poporului sãu“. „Nechibzuit program cu rachete. Nechibzuit program nuclear. Nechibzuit comportament. Nechibzuitã conducere“, a mai transmis Rycroft prin intermediul contului de Twitter.

Preºedintele francez Emmanuel Macron a cerut intensificarea presiunii asupra Phenianului. „Condamn noul test balistic iresponsabil al Coreei de Nord. Acesta ne consolideazã hotãrîrea de a creºte presiunea asupra Phenianului, precum ºi solidaritatea faþã de partenerii noºtri“, a transmis Macron pe Twitter.

Coreea de Nord este vizatã de sancþiuni din partea Consiliului de Securitate al ONU încã din 2006, din cauza

Scenã ºocantã la Tribunalul Penal Internaþional Slobodan Praljak, fost comandant al forþelor militare croato-bosniace în rãzboiul din perioada 1992-1995, a decedat dupã ce a luat otravã în timpul citirii sentinþei în sala Tribunalului Penal Internaþional. Praljak a bãut otravã dintr-o sticluþã ºi a strigat „Nu sînt criminal de rãzboi!” în momentul în care Tribunalul Penal Internaþional pentru fosta Iugoslavie a confirmat în apel sentinþa de 20 de ani de închisoare stabilitã în instanþa inferioarã.

Slobodan Praljak, în vîrstã de 72 de ani, a decedat la spital. Nu este clar cum a reuºit condamnatul aflat în detenþie sã obþinã otrava ºi sã intre cu ea în sala procesului de la TPI. Tribunalul Penal Internaþional a decis ca sala în care a avut loc incidentul sã fie izolatã, fiind consideratã „scena unei fapte penale”.

Preºedintele Croaþiei, Kolinda Grabar Kitarovic, ºi-a scurtat vizita oficialã în Islanda din cauza incidentului.

De asemenea, Guvernul de la Zagreb s-a reunit în ºedinþã de urgenþã. Prim-ministrul croat Andrej Plenkovic a adresat miercuri „condoleanþe” familiei lui Slobodan Praljak.

dezvoltãrii programelor nucleare ºi cu rachete balistice. În mod tipic, China ºi Rusia au agreat sancþiuni împotriva Phenianului doar dupã testarea unor rachete balistice cu razã lungã de acþiune sau a unei arme nucleare.

Consiliul de Securitate al Naþiunilor Unite a adoptat în unanimitate douã rezoluþii de sancþionare a Coreei de Nord, dupã cele douã teste din luna iulie cu rachete balistice cu razã lungã de acþiune ºi cel de-al ºaselea ºi cel mai puternic test nuclear efectuat în luna septembrie. Au fost impuse interdicþii privind exporturile ºi cãlãtoriile ºi au fost blocate activele mai multor oficiali nord-coreeni.

Recent, preºedintele SUA, Donald Trump, le-a cerut oficialilor americani sã facã presiuni asupra altor þãri pentru a izola Coreea de Nord, pînã cînd regimul de la Phenian îºi dã seama cã nu are altã opþiune decît sã renunþe la programul nuclear ºi de rachete balistice.

Obiectivul principal este diminuarea resurselor financiare necesare pentru dezvoltarea nuclearã. Acest lucru va depinde în mare mãsurã de cooperarea Coreei de Nord cu China, care este responsabilã pentru 90% din comerþul exterior al Phenianului ºi principalul aliat al regimului Kim Jong-Un. STELIAN CORNEA

Marea Britanie nu mai face parte dintre primele cinci economii globale Ministrul de Finanþe britanic, Philip Hammond, a recunoscut cã þara sa nu mai face parte dintre primele cinci economii globale, scrie „The Independent“, care subliniazã cã ultimele date publicate de Fondul Monetar Internaþional aratã cã Franþa a devansat Marea Britanie în clasamentul din acest an al economiilor globale.

Regresul înregistrat de britanici se pare cã a fost determinat de efectele nefaste asupra economiei, generate de decizia de ieºire din UE, adaugã „The Independent“.

Totuºi, în bugetul anual al Marii Britanii vor fi puse deoparte încã trei miliarde de lire sterline în vederea pregãtirii þãrii pentru Brexit, informeazã „The Guardian“. Potrivit datelor Bãncii Mondiale, bazate pe produsul intern brut pentru anul 2016, Marea Britanie încã depãºeºte Franþa, cu un PIB de 2,618 miliarde de dolari. Dar, potrivit previziunilor FMI pentru 2017, Franþa a trecut pe locul 5 în topul celor mai mari puteri din lume, în timp ce Londra a coborît pe locul 6.

Celelalte patru þãri din fruntea clasamentului sînt, în ordine, Statele Unite, China, Japonia ºi Germania. În speranþa unor progrese în negocieri pentru summit-ul de iarnã al UE, premierul britanic Theresa May se va întîlni cu preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la începutul lunii decembrie, pentru discuþii despre Brexit, exact cînd Parlamentul Regatului Unit va începe dezbaterile legate de pãrãsirea blocului comunitar, relateazã „Financial Times“. Dar un raport intern confidenþial al guvernului irlandez, citat de postul public de televiziune RTE, descrie abordarea Marii Britanii faþã de retragerea din Uniunea Europeanã drept „haoticã”, citînd lideri europeni care se declarã alarmaþi de incapacitatea oficialilor britanici de a conveni asupra unor Cazul împotriva lui Praljak ºi a altor cinci acuzaþi a fost unul din cele mai ample ºi complexe judecate de TPI de la crearea sa, în 1993. Toþi ºase au fost gãsiþi vinovaþi în prima instanþã de crime împotriva umanitãþii ºi încãlcarea legilor rãzboiului ºi a Convenþiilor de la Geneva ºi „rãmîn condamnaþi de crime numeroase ºi foarte grave”, a subliniat miercuri judecãtorul Carmel Agius.

(I.R.)

UE: Turcia sã demonstreze cã organizaþia lui Gulen este teroristã Gilles de Kerchove, coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului, a declarat cã Uniunea Europeanã are nevoie de dovezi concrete din partea Turciei pentru a considera organizaþia clericului musulman Fethullah Gülen drept una de naturã teroristã, potrivit agenþiei Reuters. Clericul musulman Fethullah Gülen, fost aliat al lui Recep Tayyip Erdogan ºi lider al Miºcãrii Gülen (Hizmet), care trãieºte în autoexil în statul american Pennsylvania, este acuzat de Ankara cã ar fi orchestrat tentativa eºuatã de loviturã de stat. Gülen a negat însã

politici coerente ºi se tem cã þara ar putea ieºi din Uniune fãrã un acord. Parlamentul britanic va începe la 4 decembrie dezbaterea legii privind retragerea þãrii din Uniunea Europeanã. Dezbaterile asupra acestei legi sînt programate sã continue în alte patru zile din decembrie, a anunþat conducerea Camerei Comunelor, transmite Reuters. Legea Retragerii din UE, care se confruntã cu o puternicã opoziþie în forul legislativ, vizeazã ruperea legãturilor politice, financiare ºi legale cu blocul comunitar, precum ºi transpunerea mai multor legi ºi norme europene în legislaþia britanicã, dupã ieºirea Regatului Unit din Uniune, prevãzutã pentru martie 2019.

Premierul Theresa May se întîlneºte la Bruxelles cu preºedintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker ºi negociatorul-ºef pentru Brexit, Michel Barnier, au confirmat surse oficiale de la Bruxelles. UE sperã ca May sã vinã cu noi oferte de deblocare a negocierilor asupra unui tratat privind retragerea britanicã. Potrivit oficialilor europeni, orice noi gesturi din partea Londrei trebuie sã se concretizeze pentru ca la summitul european de la 1415 decembrie liderii UE sã poatã aproba trecerea la o nouã fazã de negocieri. La summitul din octombrie, cei 27 de lideri ai statelor UE, fãrã Marea Britanie, ºi-au dat acordul pentru începerea pregãtirilor interne în vederea demarãrii a ceea ce în poziþia de negociere a europenilor este descrisã drept a doua fazã a negocierilor cu Londra, respectiv negocierea relaþiilor viitoare dintre UE ºi Marea Britanie dupã data oficialã a Brexit-ului, 29 martie 2019. Însã ei au amînat pentru summitul din luna decembrie decizia de a-l autoriza pe Michel Barnier, negociatorulºef al UE pentru Brexit, sã angajeze discuþiile privind aceastã a doua fazã înainte de a se înregistra progrese în trei dosare considerate esenþiale de europeni — drepturile cetãþenilor, viitoarea graniþã cu Irlanda, factura care va trebui plãtitã de cãtre Londra. Purtãtorul de cuvînt al premierului Theresa May a afirmat cã Londra ºi Bruxellesul au fãcut progrese în ceea ce priveºte reglementarea statutului viitoarei frontiere dintre Marea Britanie ºi Republica Irlanda, stat membru al UE, dar mai sînt lucruri de fãcut. „Am fãcut progrese la acest capitol. (...) Mai este de muncã, toatã lumea acceptã acest lucru, dar în egalã mãsurã cred cã toatã lumea ºi-a asumat angajamentul de a se asigura cã nu vor exista probleme la graniþã“, a spus purtãtorul de cuvînt.

VIORICA MARIN orice implicare în complotul eºuat ºi îl acuzã pe Erdogan cã încearcã sã acapareze ºi mai multã putere.

Ankara a catalogat miºcarea lui Gülen (Hizmet) drept Organizaþia teroristã Fethullahistã (FETO), iar mii de persoane suspectate cã ar avea legãturã cu aceasta au fost arestate. „Cît despre FETO, nu considerãm cã este o organizaþie teroristã, ºi nu cred cã UE îºi va schimba prea curînd poziþia”, a declarat oficialul european. „Nu avem nevoie doar de dovezi circumstanþiale – cum ar fi descãrcarea unei aplicaþii – ci informaþii concrete substanþiale care sã arate cã erau implicaþi(…)”, a afirmat Gilles de Kerchove într-un interviu pentru agenþia de ºtiri Reuters. În urma tentativei eºuate de loviturã de stat militarã din Turcia, autoritãþile de la Ankara au declanºat o amplã campanie de pedepsire a persoanelor suspectate cã ar fi participat la aceastã acþiune. Sute de mii de persoane au fost demise din funcþii, iar zeci de mii oameni au fost arestaþi, inclusiv mulþi oponenþi ai preºedintelui Recep Erdogan.

Mãsurile represive luate de Ankara, care au vizat inclusiv jurnaliºti strãini, au provocat o reacþie durã din partea multor þãri UE. (R.C.)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 8 decembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE 7 DECEMBRIE 1941 – ATACUL DE LA PEARL HARBOR

Ziua în care America ºi-a început drumul spre statutul de mare putere Ne este foarte greu de imaginat cum ar fi fost acum realitatea geopoliticã dacã atacul japonezilor de la Pearl Harbor, din 7 decembrie 1941, nu ar fi existat.

Fãrã implicarea SUA în cel de-al II-lea rãzboi mondial, deznodãmîntul ar fi fost, poate, altul. În acele momente istorice, Germania domina pe toate teatrele de rãzboi. SUA contribuia doar la ajutorarea econo-

micã a Marii Britanii, dar ºi a URSS-ului, ºi nici nu se gîndea serios sã-i declare rãzboi Germaniei. De altfel, mulþi istorici sînt de pãrere cã Adolf Hitler a fãcut o mare gafã politicã atunci cînd a declarat rãzboi SUA, imediat dupã atacul japonez.

Dacã la acel moment atacul asupra bazei navale americane din Pacific a fost o catastrofã naþionalã, în timp s-a dovedit cã acela a fost punctul de pornire al Statelor Unite spre forþa economicã, politicã ºi militarã de acum. Fãrã acel factor declanºator, însuºi deznodãmîntul rãzboiul ar fi fost, poate, altul. Cît despre factorul „surprindere” care a însoþit acest atac, ne putem permite sã avem rezerve, existînd indicii cã, de fapt, au fost persoane din Departamentul de Stat american din acea vreme care ºtiau cã japonezii vor ataca Insulele Hawaii. Adevãrul poate nu va fi niciodatã aflat, dar cu certitudine ºtim cã existau grupuri de interes la nivelul conducerii politice ºi militare americane care doreau ca SUA sã intre în rãzboi alãturi de Anglia ºi URSS, ceea ce s-a ºi întîmplat. *** Atacul de la Pearl Harbor - Operaþiunea Hawaii, cum a fost numitã de cãtre Statul Major Imperial japonez - a fost un atac militar, dat prin surprindere de Marina imperialã japonezã împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineaþa zilei de duminicã, 7 decembrie, 1941.

Pearl Harbor, un golf din Hawaii, adãpostind întreaga flotã americanã, se aflã în apropiere de capitala Honolulu. Intenþia acestui atac preventiv a fost sã nu permitã flotei pacifice americane sã influenþeze rãzboiul din sud-estul Asiei, pe care Japonia intenþiona sã-l poarte împotriva Marii Britanii, a Olandei ºi a Statelor Unite ale Americii.

Operaþiunea a constat în douã valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6 nave-portavion. Ca rezultat al atacului, 4 cuirasate au fost scufundate, iar alte 4 au fost avariate. Japonezii au distrus ºi 3 cruciºãtoare, 3 distrugãtoare, 1 puitor de mine ºi 188 de avioane; de asemenea, au ucis 2.402 de oameni ºi au provocat rãnirea altor 1.282 de persoane.

Pierderile suferite de partea japonezã au fost minimale: 29 de avioane doborîte, 4 mini-submarine scufundate, 65 de persoane omorîte sau rãnite.

Atacul a avut loc fãrã o declaraþie de rãzboi formalã ºi înainte ca ultima din cele 14 pãrþi ale unui mesaj trimis de cãtre partea japonezã Ministerului de Externe american sã fi ajuns la destinaþie. Cu toate cã atacul a avut loc înainte sã fi existat o declaraþie de rãzboi oficialã din partea Japoniei, amiralul Yamamoto a dat ordin ca atacul sã aibã loc la 30 de minute dupã ce notificarea Japoniei, prin care anunþa cã pune sfîrºit oricãror negocieri, a fost transmisã. În felul acesta, Japonia dorea, pe de o parte, sã parã cã respectã convenþiile internaþionale, dar, pe de altã parte, sã aibã avantajul surprizei. Notificarea de 5.000 de cuvinte a fost mai întîi trimisã de la Tokyo la Ambasada japonezã din Washington, dar transcrierea ei i-a luat ambasadei prea mult timp ca sã poatã fi trimisã înainte de atac. Pe de altã parte, decriptorii americani reuºiserã deja sã descifreze ºi sã traducã o bunã parte a notificãrii, cu mai multe ore înainte de ora fixatã, cînd ambasada japonezã urma sã o transmitã guvernului american. Uneori, aceastã notã este numitã ,,declaraþie de rãzboi” dar, de fapt, ea ,,nici nu declara rãzboi, nici nu rupea legãturile diplomatice”.

Declaraþia de rãzboi a apãrut pe prima paginã a ziarelor japoneze, în data de 8 decembrie. Ambasada japonezã din Washington DC, fusese instruitã sã trimitã mesajul chiar înainte de ora planificatã a atacului.

Atacul, ºi în special natura surprinzãtoare a acestuia, a fost un factor important, care a contribuit la schimbarea opiniei publice americane, de la izolaþionismul care caracterizase politica externã a þãrii în anii 1930, la participarea directã în rãzboi. *** Atît Japonia, cît ºi Statele Unite îºi fãcuserã planuri de contingenþã pentru rãzboi în zona pacificã, planuri

ce fuseserã reînnoite constant, în paralel cu escaladarea tensiunilor dintre cele douã þãri. Tensiunile începuserã în anii 1930, prin expansiunea japonezã în Manciuria ºi în Indochina francezã, acþiuni care au fost întîmpinate cu nivele din ce în ce mai ridicate de embargouri ºi sancþiuni din partea SUA ºi a altor þãri. În 1940, SUA au interzis exportul în Japonia al avioanelor, al componentelor de avioane, al utilajelor mecanice, al benzinei de avion, al fierului ºi al oþelului vechi, mãsuri pe care japonezii le-au considerat un act ,,neprietenos”. Dar SUA nu au interzis, la acea orã, exportul de petrol în Japonia, deoarece la Washington se considerase cã o astfel de mãsurã ar fi fost prea extremã, dat fiind faptul cã economia Japoniei depindea de petrolul american, ºi ar fi fost probabil consideratã ca o provocare de cãtre partea japonezã.

Exportul de petrol cãtre Japonia a fost oprit în vara anului 1941, ca rezultat al expansiunii japoneze în Indochina francezã, care, la rîndul ei, era rezultatul ocupãrii Franþei de cãtre Germania. Sperînd sã descurajeze o agresiune japonezã în Orientul Îndepãrtat, SUA îºi mutaserã sediul marinei pacifice în Hawaii ºi intensificaserã o întãrire militarã în Insulele Filipine.

Planul de atac pentru Pearl Harbor a fost iniþiat la începutul anului 1941 de cãtre amiralul Yamamoto, comandantul de atunci al flotei japoneze. Planul sãu a fost acceptat de cãtre Sediul general al marinei japoneze dupã o serie de conflicte, printre care ºi o ameninþare de a se retrage de la comanda flotei. Planul concret de atac a început în primãvara anului 1941, sub comanda cãpitanului de marinã Minoru Genda. Planul a primit aprobarea neoficialã a Împãratului Hirohito în

data de 5 noiembrie, dupã a treia din cele patru conferinþe imperiale care s-au þinut în legãturã cu atacul.

Aprobarea oficialã a fost datã la 1 decembrie. La 26 noiembrie 1941, o flotã compusã din 6 portavioane a plecat spre o zonã la nord-vest de Hawaii, de unde avea sã iniþieze atacul. Planul era ca 405 avioane sã participe: 360 pentru cele douã valuri de atac, 48 pentru patrulã aerianã defensivã, inclusiv 9 avioane de atac din primul val. Acesta avea sã fie atacul primar, iar al doilea val urma sã termine orice acþiune nefinalizatã de primul val.

Primul val avea armele necesare pentru atacarea celor mai importante vase, iar echipajele fuseserã instruite sã atace obiectivele cu cea mai mare valoare, mai ales cuirasate ºi portavioane, iar dacã acestea nu puteau fi gãsite, sã atace cruciºãtoare ºi distrugãtoare.

Bombardiere în picaj urmau sã atace obiectivele la sol, ºi anume avioane parcate, pentru ca acestea sã nu poatã sã decoleze ºi sã treacã la contraatac. Cînd li se termina combustibilul, planul era ca ele sã se întoarcã la portavioane ºi apoi sã intre din nou în luptã. Japonezii au atacat în douã valuri. Primul val a fost detectat de cãtre radarul armatei americane de la Opana Point, la 136 de mile marine, care a crezut cã sînt 6 bombardiere americane B-17 ce se întorceau din partea continentalã a Statelor Unite.

Primul val, constînd din 180 de avioane, a fost lansat de la nord de Insula Oahu, de cãtre cãpitanul de marinã militarã Mitsuo Fuchida. Atacul aerian asupra Portului Pearl Harbor a început, la ora 7:48 AM ora localã, cu atacul de la Kaneohe. La început erau avioane torpiloare, avioane greoaie, vulnerabile, care s-au folosit de avantajul surprizei pentru a ataca aerodromurile militare Hickham Field, cel mai mare, ºi Wheeler Field. Americanii erau nepregãtiþi pentru un astfel de atac: dulapurile cu muniþie erau încuiate, avioanele erau parcate aripã lîngã aripã, în aer liber, tunurile erau neechipate etc.

Al doilea val a constat în 171 de avioane ºi a fost împãrþit în trei: un grup a atacat Kaneohe, iar celelalte douã, Pearl Harbor. Au ajuns simultan la obiective, din diferite direcþii. Cele douã valuri au durat în total 90 de minute. 2.386 de americani au murit (55 civili, majoritatea, din cauza proiectilelor anti-aeriene americane neexplodate, care au cãzut în zone populate) ºi 1.139 au fost rãniþi. 18 vase au fost scufundate sau au eºuat, printre care 5 cuirasate. Dintre victime, aproape jumãtate muriserã din cauza exploziei magaziei de praf de puºcã de pe USS Arizona, cînd aceasta a fost lovitã de un obuz de 40 cm. Amiralul Isaac C. Kidd ºi cãpitanul Franklin Van Valkenburgh au murit pe punte. Din cele 402 avioane americane prezente la acea orã în Hawaii, 188 au fost distruse ºi 159 avariate, 155 dintre ele la sol. Din cele 414 avioane japoneze, 29 au fost doborîte în luptã, iar 74, avariate. *** Imediat dupã atac, birourile de recrutare au fost luate cu asalt ºi au trebuit sã rãmînã deschise non-stop. Liderii sindicatelor au anulat grevele. Pe 8 decembrie, preºedintele Roosevelt a rostit celebrele cuvinte: ,,Ieri, 7 decembrie 1941, o datã ce va rãmîne în istorie ca o zi a infamiei, Statele Unite ale Americii au fost brutal ºi

deliberat atacate de cãtre forþele navale ºi aeriene ale Imperiului Japonez. Oricît de mult timp ne va lua pentru a învinge aceastã invazie premeditatã, poporul american, în viguroasa lui mãreþie, va depãºi acest moment, pînã la victoria finalã”. Discursul, deºi avea doar 25 de propoziþii, a fost des întrerupt de aplauze, iar preºedintele a avut nevoie de 10 minute pentru a-l duce la capãt.

Cu o majoritate de 470 la 1 (pacifista Jannette Rankin, din Montana), Congresul a votat în favoarea rãzboiului cu Imperiul Japoniei. În replicã, la 11 decembrie 1941, Germania ºi Italia au declarat rãzboi SUA. DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 8 decembrie 2017

Eticheta masculinã (2) A treia opþiune a vestimentaþiei de galã pentru bãrbat este fracul - un costum specific de searã, pentru festivitãþi nocturne ºi acte solemne, cu caracter social ºi protocolar deosebit. Fracul este, dintre toate costumele de etichetã, cel mai puþin utilizat. De aceea, dacã se iveºte ocazia ca un bãrbat sã poarte frac, e de preferat sã-l închirieze dintr-un magazin specializat.

Jacheta fracului este de culoare închisã, neagrã sau bleumarin, care abia se deosebeºte de negru. Croiala jachetei se caracterizeazã prin faptul cã partea din faþã ajunge pînã la talie, iar partea din spate are douã cozi mult mai lungi. Reverele, în mod normal, vor fi de mãtase. Cãmaºa, albã, trebuie sã aibã un guler potrivit pentru a purta papion ºi butoni dubli. Nasturii pot fi mici ºi strãlucitori sau se pot folosi perle în loc de nasturi.

Jachetei ºi pantalonului li se adaugã o vestã cu croialã ajustatã ºi strînsã pe corp, cu un rînd sau douã rînduri de nasturi. Materialele trebuie sã fie pichet sau moar.

Pantalonii vor fi drepþi, de aceeaºi culoare ca ºi jacheta.

Papionul alb. Pantofii ºi ºosetele au aceleaºi caracteristici ca în cazul smochingului ºi al jachetei de ceremonie.

Amãnuntul de lux va fi pãlãria, care, dacã se poartã, va trebui sã fie jobenul, negru ºi mat. Fracul admite toate decoraþiile pe care le posedã persoana ce îl poartã.

Ultima opþiune a etichetei masculine este spenþerul, care este acelaºi lucru cu fracul colonial. Trãsãturile sale

O afacere foarte ciudatã (12) Cînd amîndoi eram plecaþi de la palat, suspecta cã se puseserã dispozitive de ascultare chiar ºi în apartamentele de la numerele 8 ºi 9. Odatã, noi doi am mutat toatã mobila într-o parte a sufrageriei sale ºi am ridicat un covor în stilul aztec, carpeta albastrã ºi hîrtia de dedesubt. Apoi, am ridicat podeaua, cu ºurubelniþe. Era convinsã cã în palat sînt dispozitive de ascultare, dar nu am gãsit nimic. Credea cã dispozitivele erau amplasate în prize, în întrerupãtoare sau în lãmpi. Unii vor cataloga aceste griji drept paranoia. Dacã aceste griji ar fi apãrut în izolare ºi în lipsa unor argumente raþionale, aº fi fost de acord. Dar cei care erau prea dornici sã o catalogheze drept paranoicã nu au înþeles cã ea acþiona pe baza informaþiilor primite de la cineva care lucra pentru serviciile secrete britanice; un om pe a cãrui experienþã, pe ale cãrui sfaturi, Prinþesa a ajuns sã se bazeze. ªi un alt membru al familiei regale a avertizat-o pe prinþesã: „Trebuie sã fii discretã - chiar ºi acasã - pentru cã «ei» ascultã tot timpul”. (Înaintea procesului meu, am vãzut, împreunã cu echipa mea de juriºti, cã ºi liniile mele telefonice fuseserã interceptate fãrã ca eu sã ºtiu în timpul anchetei Poliþiei ºi cã cel puþin 20 de numere de telefon fuseserã monitorizate.)

Primind un asemenea sfat, mã îndoiesc cã o altã persoanã, aflatã în locul Prinþesei, nu ar fi cãutat dispozitivele. Dupã ce nu a gãsit nici unul, a apelat la ajutorul prietenului ei care lucrase în serviciile secrete. Într-o dupã-amiazã de weekend, el a vizitat palatul, folosind un pseudonim. A verificat apartamentele, pentru a gãsi disÎn felul acesta, în micuþa aºezare montanã Higuerras se strînsese toatã conducerea armatei boliviene. Unul dintre ei intrã în clasa în care zãcea, rãnit, Che Guevara.

Ceilalþi îl urmarã. Sã fi venit pînã aici doar pentru a se convinge de faptul cã cel arestat era Guevara în persoanã ºi nu altul? Desigur cã nu! Înainte de amiazã ei s-au urcat, din nou, în avion, de data aceasta nu mai înainte de a da un ordin scurt: cei doi sã fie uciºi. Dupã aceea sau îndreptat spre Valle Grande pentru a avea, pentru orice împrejurare, alibi...

Nu se cunosc detaliile convorbirilor dintre aceºti ofiþeri, cert este cã ei au cãzut de acord asupra modului în care Che Guevara urma sã fie asasinat. Încãperea în care se gãsea Che Guevara era despãrþitã de un perete de clasa unde Mario Teran ºi Bernardino Huanca, beþi amîndoi, îºi revendicau, certîndu-se zgomotos, dreptul de a-l ucide pe Guevara. Che Guevara îl rugase din nou pe soldatul care îl pãzea sã-i permitã sã mai stea de vorbã cu învãþãtoarea. Femeia tocmai pregãtea prînzul ºi nici prin cap nu-i trecea cã îi va fi dat sã nu îndeplineascã ultima dorinþã a unui condamnat la moarte! A trimis vorbã cã nu are timp, cã va trece dupã masã.

Torrico-Vincenthy avea sã înfãþiºeze, dupã relatãrile martorilor, ultimele clipe ale lui Guevara: „Mario Teran îºi luã puºca sa automatã americanã M-2 ºi intrã în clasã.

Cu glas calm, îi porunci lui Guevara sã se aºeze. «De ce?

Tot o sã mã împuºti», rãspunse ostaticul. Soldatul rãmase descumpãnit. Se duse pînã la uºã, apoi se întoarse brusc ºi apãsã pe trãgaci. Guevara ridicã instinctiv mîna în apãrare. Glontele îi trecu prin piept ºi prin inimã, imortalizînd pe lemnul unui scaun mãrturiile crimei“.

Guevara însã nu murise. Agoniza. În clasã a intrat locotenentul major Perez. A scos pistolul ºi l-a împuºcat

Universalitatea bunelor maniere (36) sînt foarte asemãnãtoare cu cele ale fracului, dar poalele jachetei sînt mult mai scurte ºi abia dacã se vede diferenþa dintre lungimi. Eºarfa din jurul taliei se terminã în colþ. Este o vestimentaþie de searã ºi foarte puþin folositã.

Croiala pantalonului, jacheta, particularitãþile cãmãºii, papionul ºi accesoriile, încãlþãmintea ºi ºosetele sînt practic la fel cu cele ale pieselor care compun fracul tradiþional. La fel, admite tot felul de decoraþii.

Eticheta femininã (1) Vestimentaþia de searã pentru femei este constrînsã de mai puþine reguli decît eticheta masculinã. Nu sînt anumite obiecte vestimentare fixe, iar moda influenþeazã mai direct asupra modelelor. Eticheta femininã se evidenþiazã prin eleganþa sa, fie cã este vorba de costumele clasice sau de cele moderne, ºi prin utilizarea de þesãturi de calitate, precum mãtasea, tulul, atlazul, catifeaua etc.

Lungimile rochiilor sînt cheia care le conferã eleganþã. De fapt, nu este nici o diferenþã atunci cînd vorbim de costume de etichetã ºi de rochii lungi, ambele denumiri fac referire la îmbrãcãmintea de galã.

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (15) pozitive de ascultare. Fiecare camerã a fost verificatã.

Nu s-a gãsit nimic.

Apoi, demonstraþie dupã demonstraþie, Prinþesa ºi eu am primit o lecþie de tehnici de supraveghere tehnologicã. Dar cel mai mult a speriat-o pe Prinþesã faptul cã a aflat cã monitorizarea nu necesitã neapãrat ca dispozitivele sã fie plantate în casã. Aparatura serviciilor de informaþii era aºa de avansatã, încît o conversaþie putea fi ascultatã dintr-o dubã de supraveghere parcatã în apropiere, care transmite un semnal în clãdire ºi foloseºte oglinzile pentru a-1 reprimi. Drept urmare, a dat jos oglinda rotundã care atîrna deasupra ºemineului din marmurã aflat în faþa ferestrei din sufragerie. Nu era paranoicã; fusese avertizatã. În ultimii sãi doi ani de viaþã, Prinþesa a fost tot mai îngrijoratã de siguranþa sa. Dupã separarea din 1992, a simþit cã urcase din punct de vedere al statutului ºi era gata sã parcurgã lumea pentru misiunile sale umanitare.

Dar, corect sau nu, simþea cã, pe mãsurã ce devenea mai puternicã, era privitã tot mai mult ca o pacoste modernistã care era pregãtitã sã facã orice era neconvenþional.

S-a dovedit cã avea dreptate într-o anumitã mãsurã, cînd activitatea sa umanitarã desfãºuratã în Angola, la începutul lui 1997, a dus la sugestii cum cã ar fi fost un

O versiune asupra morþii lui Che Guevara (6) pe Guevara din imediata apropiere, în tîmplã. În aceeaºi zi, oficialitãþi boliviene au difuzat un comunicat în care se afirma cã tãietura de la tîmpla lui Guevara nu reprezenta altceva decît urmele unei incizii pe care doctorul Moisese Abraham a trebuit sã o facã pentru a putea introduce formaldehidã în cadavru...

Cu cîteva zile în urmã, colonelul Zenteno declarase, în faþa unui grup de ziariºti, cã prinderea lui Guevara este o chestiune de ore. Din aceastã cauzã, în ziua de 9 octombrie aeroportul din Valle Grande era înþesat de ziariºti. Zenteno, venit cu elicopterul din localitatea Higuerras, le declarase cã Guevara este mort, cã l-a vãzut cu ochii lui. Apoi elicopterul s-a ridicat de la sol ºi a plecat iarãºi înspre munþi. La orele ºaptesprezece, elicopterul a apãrut din nou, fiind observat de o bunã parte dintre locuitorii aºezãrii ºi de cîteva zeci de strãini, între care ºi un anume agent al C.I.A., binecunoscut de mulþi dintre ziariºtii aflaþi pe aeroport.

Elicopterul a aterizat destul de departe de locul unde se gãsea marele numãr de ziariºti, de curioºi. Un coridor fãcut de poliþiºti a apãrat elicopterul de mulþimea care dorea sã ajungã cît mai aproape. Dar ºi din locul unde se afla, oamenii au avut posibilitatea sã observe, întins pe o targã, corpul neînsufleþit al lui Ernesto Che Guevara.

Mãrturii despre cele întîmplate ulterior gãsim în relatarea trimisului ziarului american „The Nation“: „Corpul neînsufleþit al lui Guevara a fost urcat într-un

Femeia are mai multã flexibilitate în alegerea modelelor ºi mai multe posibilitãþi de împodobire cu bijuterii ºi accesorii. Poate recurge la o infinitate de detalii subtile, precum decolteuri, bretele, spate descoperit etc., chiar dacã întotdeauna trebuie sã domine o perfectã combinaþie între gust ºi eleganþã.

Rochiile de galã trebuie sã fie lungi, acoperind perfect picioarele, ajungînd pînã aproape de pãmînt. Întotdeauna, chiar dacã ocazia de a ne îmbrãca în acest fel coincide cu perioadele de cãldurã, trebuie sã purtãm dres. Pantofii, chiar dacã nu corespund unei croieli clasice ºi sînt tip sanda, de pînzã, satin, cu sau fãrã baretã, cu încrustãri (în funcþie de modã), trebuie sã fie întotdeauna cu toc înalt ºi fin. Geanta, mai ales în asemenea ocazii, nu trebuie sã se asorteze perfect cu pantofii, ci cu rochia. Trebuie alese genþi mici, de diferite materiale, precum bagaua, metalul, þesãturile cu aplicaþii de pasmanterie sau încrustate cu pietre, în concordanþã cu culoarea ºi textura rochiei. În ceea ce priveºte culorile, gama este infinit mai mare decît în cazul costumelor bãrbãteºti. Negrul este regele eleganþei, dar, în cazul femeilor, culorile vii, rochiile împodobite cu cristale pe o culoare de fond ºi în tonuri atrãgãtoare s-au impus în vestimentaþie. În orice caz, negrul va fi mereu o bunã alternativã. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO „tun dezlãnþuit” care fãcea mai mult rãu decît bine. În toamna lui 1996, a avut un sentiment împovãrãtor cã „stãtea în drum.” Simþea cã sistemul nu-i aprecia activitatea ºi cã, atît timp cît ea era pe scenã, Prinþul Charles nu se putea miºca în voie. „Am devenit puternicã ºi lor nu le place cã pot face bine ºi cã pot sta singurã pe picioare”, mi-a spus. Într-o perioadã anume de fricã, în octombrie 1996, Prinþesa m-a chemat din camera mea. Am întîlnit-o la jumãtatea scãrilor. O problemã de lipsã de încredere în sine m-a fãcut sã o reîmbãrbãtez, iar o altã problemã ne-a fãcut sã stãm pe trepte ºi sã vorbim despre grijile ei.

Simþea cã exista o încercare comunã din partea a ceea ce ea numea „brigada anti-Diana” de a o submina în ochii publicului. Am vorbit despre rolul continuu al lui Tiggy Legge-Bourke. Am vorbit despre Camilla Parker Bowles ºi dacã Prinþul Charles o iubea cu adevãrat.

Inevitabil, am vorbit despre faptul cã Prinþesa se simþea subestimatã ºi neapreciatã. Dar baza conversaþiei a pãrut sã se lege de grijile ei pentru viitor. Spunea cã era „constant uimitã” de încercãrile simpatizanþilor Prinþului Charles „de a mã distruge”. Era o zi proastã, iar Prinþesa avea nevoie sã vorbeascã. Cu tot felul de gînduri încurcate care-i treceau prin minte, am mers în sufragerie, pentru a scrie totul, pentru ca, apoi, sã ne lãmurim. Din nou, stiloul i-a pus gîndurile într-un fel de ordine terapeuticã. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“) Chevrolet închis, care a plecat apoi în vitezã. Am sãrit în maºinã. ªoferul meu se þinea strîns dupã Chevrolet. Am mers aºa cam un kilometru, apoi maºina din faþa noastrã a oprit brusc ºi a intrat pe poarta unui spital. Întrucît mã aflam în imediata apropiere a Chevroletului, nimeni nu a avut timpul necesar pentru a ne închide poarta în nas.

Maºina a oprit lîngã o casã cu acoperiº de bambus. Pãrea a fi spãlãtoria provizorie. Am sãrit repede în maºinã ºi m-am apropiat de Chevrolet. Portiera din spate era închisã, dar se deschise ºi pe ea apãru un agent al C.I.A. Înãuntru, pe o targã, am zãrit corpul neînsufleþit al lui Guevara. Îl vãzusem în urmã cu patru ani la Havana, era o personalitate pe care nu o poþi uita atît de uºor... Mi se pãrea mai mic ºi mai slab decît mi-l aminteam, dar lunile de hãrþuialã din junglã au lãsat asupra lui urme vizibile.

Nu-mi venea sã-mi cred ochilor, dar a trebuit sã accept cã el este într-adevãr atunci cînd l-am vãzut întins pe o masã din spãlãtoria aceea provizorie. Era îmbrãcat întro uniformã verde, strînsã la gît. În picioare avea ciorapi, de asemenea verzi, ºi mocasini. Aºa îmbrãcat cum era, rana nu i se vedea. Mai tîrziu, cînd îl spãlarã, am observat cîteva rãni în abdomen. Nu mã îndoiesc cã fusese împuºcat în picior ºi în inimã, dar n-aº putea spune cã i-am vãzut rãnile respective...“.

Corpul neînsufleþit al lui Guevara a fost ars, iar cenuºa dusã într-un loc necunoscut, pentru ca locul acela sã nu devinã punctul de întîlnire al bolivienilor însetaþi de libertate. Numai cã aceastã mãsurã a colonelului Augusto Rios, ºeful serviciului bolivian de informaþii, nu ºi-a atins scopul. Existã oameni care nu mor! ªi Ernesto Che Guevara este unul dintre aceºtia!

Sfîrºit (Text reprodus din almanahul „Luceafãrul“, 1982)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (27) Întîlnirea de la berãrie (3) Asta e o veste importantã pentru Foggy Bottom.

Germanul mi-a dãruit o nestematã. La douã luni dupã bombardamente, francezii au trimis 300 de milioane de dolari dintr-un împrumut de un miliard acordat Iranului, ce fusese îngheþat. La scurtã vreme dupã asta, trei ostatici francezi au fost eliberaþi în Beirut. Francezii deþin propriile contacte cu Hezbollah. Însã au plãtit din greu pentru oamenii lor, cel puþin în cazul în care afacerea noastrã de 30 de milioane de dolari este un element de comparaþie.

Fiecare naþiune spune cã nu negociazã cu teroriºtii.

Asta e doar o farsã. Cumpãnesc aceastã veste.

- Am fost cu toþii afectaþi de Hezbollah.

- Asta e adevãrat. E pãcat cã þara ta nu a reuºit sã-1 omoare pe Fadlallah.

Sînt prins cu garda jos de acest comentariu.

Germanul se referã la bombardamentul din 1985 al coloanei de maºini a ºeicului Fadlallah în Beirut.

Explozia a ucis 85 de civili, însã nu a reuºit sã-1 elimine pe capul spiritual ºi fondatorul grupãrii Hezbollah. El a supravieþuit, iar acuzaþiile potrivit cãrora CIA a fost în spatele atentatului au circulat de atunci în cadrul Lumii întunecate.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (47) Vineri, 17 decembrie 1999 M-a vizitat, dupã 9 ani, Gabi. A venit pe fugã din Emiratele Arabe sã mã vadã. Pleca în Austria la fratele lui. Mi-a dãruit un buchet de jerbera roºii ºi roz ºi un pocal de cristal încrustat cu argint ºi pietre preþioase de topaz. I-am fãcut capul „calendar” lui Florinelul meu.

Groaznicã ºi insuportabilã mai sînt! Ce rost avea, cînd Gabi e însurat ºi-mi este doar prieten? N-am tact, n-am delicateþe, n-am diplomaþie, n-am multe. S-a supãrat.

Dar tot a venit sã mã ia de la Cabinetul de tratament al Maiei! Împreunã, de la Sala Dalles, doream sã cumpãrãm multe, multe cãrþi. I-am cumpãrat lui o carte de Anielle Joffe. Bucuriile mã invadeazã ºi mã copleºesc. Domnul veghezã asupra noastrã!

Vineri ºi sîmbãtã, 24 ºi 25 decembrie 1999 Florian e puþin trist. Îl încearcã gelozia, dupã discuþiile pe care le-am avut? N-a vrut sã-ºi punã acasã la el

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (8) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (5) Revenind apoi la aspectele strict economice, naþionalismul economic românesc precizeazã ºi întreabã: Cine mai poate crede astãzi cã Statul Român, cu toate exigenþele sale, ar putea fi întreþinut mai departe, ºi civilizaþia noastrã, cu toate aspectele ei, ar putea fi menþinutã dacã, considerînd industria ca „parazitarã” (concepþie intens mediatizatã, într-o versiune nouã, de Puterea de dupã 1989) am suprima-o într-o bunã zi?

Cum s-ar construi oraºele noastre, dacã ar fi sã importãm cimentul ºi fierul? Cu ce s-ar întreþine liniile ferate, dacã ar fi sã importãm ºinele? Ce s-ar întîmpla cu forþa de muncã de prisos, în continuã creºtere, de la sate ºi chiar de la oraºe? Cu ce s-ar îmbrãca populaþia noastrã orãºeneascã ºi cea sãteascã, dacã ar fi sã importãm postavul ºi pînza, inclusiv încãlþãmintea? Ar trebui sã fie cineva mai mult decît ignorant ca sã-ºi închipuie cã toatã aceastã aprovizionare, care astãzi cade în sarcina industriei naþionale ºi care reprezintã atîtea valori bãneºti pe an, ar putea fi înlocuitã printr-un import din strãinãtate?

Mai mult, cum s-ar putea plãti acest import? Cu pro-

Pag. a 19-a – 8 decembrie 2017

Nu dau nici un rãspuns. Pãstrãm o tãcere jenantã timp de un minut, pînã cînd chelneriþa apare cu mîncarea ºi bãutura. Germanul desface ulcica de bere ºi îmi toarnã un pahar plin de spumã. Dupã care îºi umple propriul pahar ºi îmi face o urare formalã. Ciocnim paharele ºi ne apucãm sã mestecãm ºniþelul.

Cu gura plinã, germanul schimbã subiectul.

- Ne vrem înapoi oamenii din Beirut. Însã sîntem constrînºi de propriile legi.

Vreau sã spun: „La fel ºi noi“. Însã dupã Irangate, un astfel de comentariu nu mai prezintã nici o credibilitate. În schimb, îndes în gurã încã o bucatã de ºniþel ºi îmi feresc ochii.

- Uneori aº vrea sã ne ocupãm de problema asta aºa cum au procedat sovieticii. Înghit ºi zîmbesc cu mîhnire: - Dacã s-ar putea. În 1985, patru diplomaþi sovietici au fost rãpiþi în Liban. Bîrfele din Lumea întunecatã spun cã sovieticii au rãspuns prin a identifica ºi rãpi la rîndul lor familiile celor care au organizat rãpirea iniþialã. Dupã care au început sã trimitã bucãþi din trupurile celor din Hezbollah – în principal, degete. Dacã acest lucru e adevãrat sau nu, habar n-am. Ceea ce s-a întîmplat e cã unul dintre diplomaþi a sfîrºit mort, însã restul au fost eliberaþi în decurs de cîteva sãptãmîni. Cu siguranþã nu a dãunat reputaþiei KGB-ului faptul cã a jucat dur ºi murdar.

Iau o sorbiturã lungã din paharul în care germanul mi-a turnat bere. Aceastã bãuturã e o concesie delicioasã ºi rarã pentru mine. De cînd am observat cum atmosfera

tensionatã îi afecteazã pe colegii mei agenþi din serviciul DSS, am devenit foarte precaut. Adevãrul e cã sîntem în primul rînd agenþi ºi în al doilea rînd familiºti. DSS solicitã acest lucru; e un sacrificiu pe care cei mai mulþi nu reuºesc sã-1 înþeleagã decît abia cînd sînt prinºi în Lumea întunecatã. Atunci însã e prea tîrziu. Întreb: - Ceva noutãþi despre atacul cu bombã de la discoteca La Belle?

Germanul îºi ºterge mustaþa de bere ºi întinde mîna cãtre ulcicã: - Nu. Nimic altceva decît cã bãnuim implicarea Serviciului Stasi.

Aceasta este o noutate pentru mine.

- Cum? - Cei de acolo au furnizat informaþii libienilor. Se poate ca ei sã se fi ocupat de asemenea de monitorizarea preoperaþionalã a þintei. E posibil sã se fi implicat inclusiv în alegerea þintei.

Poliþia est-germanã a ajutat la uciderea soldaþilor americani. Revelaþia aduce cu sine un punct-cheie al Lumii întunecate: nu te poþi baza pe justiþie. Agenþii estgermani implicaþi în incidentul La Belle vor scãpa, la fel ca echipele teroriste libiene care au încercat sã-i ucidã pe Calkins ºi Pollick. Dupã aproape un an în acest domeniu, e greu sã nu te simþi resemnat în aceastã privinþã. Ãsta e, pur ºi simplu, mersul lucrurilor. (va urma) FRED BURTON

nici o crenguþã de brad. Ceva îl deranjeazã. Uneori e prea rigid ºi tãcut. Prea gînditor ºi rece.

Dar, trebuie sã ne bucurãm: „Astãzi s-a nãscut Christos Mesia, chip luminos Lãudaþi ºi cîntaþi ªi vã bucuraþi!“.

Am deschis Biblia de trei ori: la Ieremia ºi la Psalmii 53 ºi 54. Eu aºa citesc în ultima vreme, dupã ce am parcurs-o toatã de douã ori. Unde se deschide ea, acolo citesc în ziua respectivã. E foarte important. Mã sfãtuieºte exact în ce am nevoie.

La Bisericã, în Ajunul Crãciunului, de ziua lui Buni, Sf. Eugenia, împart în fiecare an Pelincile Domnului, pe care le fac cu mama sau singurã. Toþi le poftesc cu plãcere ºi în fiecare an mã întreabã cum se fac?

Am fost cu Florinel noaptea la Cimitirul Eroilor ºi am aprins lumînãri pentru adormiþii Eroi Martiri ai Neamului.

Toate darurile de la Florin sînt plãcute. Mi-a dat ºi un ursuleþ, purtînd de gît un bileþel, pe care scrie în englezã cã mã iubeºte. Dar, astãzi, a avut curajul sã-mi spunã cã... „m-a iubit”. E o diferenþã. Sper cã nu am de-a face cu un copil nematurizat. Avem atîtea în comun, care ar trebui sã ne uneascã, nu sã ne despartã. Florinuþ, vreau

sã fii tu matur ºi puternic ºi sã mã salvezi, sã mã aduni, sã mã vindec! Sã-mi zboare gãrgãunii ºi arsurile din cap.

OK? Ai grijã ºi de tine, ºi de mine!

ducþia noastrã agricolã anemiatã de un randament inferior tuturor celorlalte þãri din Europa? ªi cît de mult ar trebui sã sporim producþia noastrã la hectar pentru ca sã fim în stare sã compensãm golul imens lãsat de dispariþia industriei, întrebare ce se impune a fi avutã în centrul atenþiei ºi în prezent.

Amintim în acest ultim sens cã, în 1989, ca urmare a industrializãrii accentuate a Þãrii în deceniile anterioare, exportul în volumul total al comerþului exterior românesc avea o pondere de 55,5%, din care 45% revenea exclusiv produselor construcþiilor de maºini ºi chimiei, iar excedentul balanþei schimburilor economice externe s-a ridicat, numai în anii 1981-1989, la 17,53 miliarde de dolari. Începînd din 1990, datoritã adoptãrii liberalismului economic ca doctrinã de stat ºi a efectelor ei distructive pentru economia naþionalã, în mod deosebit pentru industria româneascã, exportul Þãrii este în mod constant inferior importului, iar pierderile înregistrate în raporturile de schimb cu strãinãtatea, determinate de scãderea ponderii mãrfurilor industriale naþionale în volumul total al exportului ºi a deteriorãrii structurii lui generale, se ridicã în fiecare an la mai multe miliarde de dolari, fãrã a mai lua în considerare imensele datorii externe contractate de Statul Român, în condiþiile înrobitoare, din afarã, urmate de pierderea aproape totalã a independenþei economice ºi politice a României faþã de statele dezvoltate, industrializate, ale lumii din Apus.

CONCLUZIE GENERALÃ: Iatã de ce se poate spune cã întreaga civilizaþie materialã ºi culturalã a Neamului Românesc a fost, ºi continuã sã fie ºi în prezent, condiþionatã hotãrîtor de industria naþionalã, ºi cã progresul general al Þãrii, inclusiv neatîrnarea sa în raporturile cu celelalte state, nu poate fi conceput fãrã existenþa ºi dezvoltarea puternicã a acestei ramuri, singura în mãsurã sã apropie ºi apoi sã înscrie România în

standardele þãrilor dezvoltate, industrializate, de pe glob.

Dar înainte, ºi într-o strînsã legãturã cu cele prezentate anterior, se cere o politicã a Statului de dreptate socialã, în sensul împiedicãrii acumulãrii de averi în mîinile unei minoritãþi ºi a încurajãrii muncii naþionale printr-o repartiþie normalã a veniturilor Þãrii. Statul nu poate fi apãrãtorul unuia, împotriva celorlalþi, ºi nu poate susþine interese private sau de grup; el trebuie sã rãmînã instrumentul de valorificare permanentã a interesului general, subordonînd interesele private marilor interese de dezvoltare ºi afirmare demnã a Naþiunii Române între toate celelalte naþiuni ale statelor de pe glob.

PROMOTORII ªCOLII: Întîiul cugetãtor care deschide drum împotrivirii faþã de liberalismul economic ca politicã de stat în România, adîncind firul vieþii noastre cu întreaga aºezare politicã ºi socialã, este ardeleanul Dionisie Pop Marþian (1829-1865). Ataºat profund marilor idealuri ale Þãrii ºi avînd o pregãtire ºtiinþificã deosebitã, dã ideilor sale, încadrate în idealul de stat industrial al României, o înfãþiºare din cele mai cuprinzãtoare. El rãmîne întemeietorul naþionalismului economic românesc ca ideologie ºi orientare ºtiinþificã, care, prin forþa principiilor ce o cãlãuzesc, va schimba parþial, în anumite limite, formal (nu din cauza lui) orientarea politicii economice a României, începînd din 1886, odatã cu denunþarea dezastruoasei Convenþii cu Austro-Ungaria, încheiatã în 1875, ºi a tarifului convenþional compus din 711 articole, ale cãror prevederi au adus mari prejudicii economiei româneºti, în general, ºi în mod deosebit tinerei industrii naþionale. Dionisie Pop Marþian rãmîne, în acelaºi timp, unul din cei mai de seamã învãþaþi pe care i-a dat cugetarea noastrã economicã. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

26 decembrie 1999 Ziua lacrimilor Rahilei Vîscul aduce noroc ºi pecetluieºte prieteniile!

Crãciunul este rezervat familiei. Revelionul, prietenilor ºi hazardului. S-aveþi parte de liniºtea albã sub cetina împodobitã dalbã! Cel mai bine este cînd pãrinþii îºi pãstreazã copiii în liniºtea basmului, mai ales de sãrbãtori.

Nu vreau sã consider cã am îmbãtrînit cu încã 1 an, ci cã m-am îmbogãþit cu 1 an.

La televizor, este Urania. Ce deºteaptã femeie!

27 decembrie 1999 – Sf. ªtefan, întîiul mucenic Mã duc la Bisericuþa Sabinelor, în spatele Hotelui Modern. Sînt confuzã. Ca niciodatã, n-am apucat sã scriu ºi sã expediez felicitãrile cumpãrate. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Pag. a 20-a – 8 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

PRM PESTE TOT • PRM PESTE TOT 1 DECEMBRIE, ZIUA NAÞONALÃ A ROMÂNIEI, A FOST SÃRBÃTORITÃ ªI DE P.R.M. Ziua de 1 Decembrie ne face sã ne amintim idealurile care au fãcut posibilã Marea Unire de la 1918 ºi care stau mãrturie generaþiilor tinere, fiind un reper pentru noi, ca naþiune. Ziua Naþionalã a României, 1 Decembrie, semnificã pentru fiecare dintre noi momentul unirii în cadrul aceloraºi graniþe ale tuturor teritoriilor locuite de români. România cea Mare a fost posibilã prin sacrificiile ºi cu sîngele ostaºilor români. În aceastã zi, Filialele PRM din întreaga þarã au fost cu gîndul la lucrurile care conteazã în viaþa noastrã, lucrurile care ne unesc ºi nu la cele care ne dezbinã. Cu sufletul deschis ºi cu speranþe într-un viitor mai bun, am ieºit, cu mic, cu mare, sã aducem un omagiu celor care au lup-

Filiala PRM Bucureºti

tat pentru întregirea neamului. S-au depus coroane de flori cu panglicã Tricolorã, chiar dacã vremea a fost mohorîtã în aproape toatã þara.

Lucrînd cu oameni ca dumneavoastrã, îndrãznim sã credem cã România poate avea un viitor mai bun. Vã mulþumim pentru profesionalism ºi dãruire, vã dorim tot succesul pe care îl meritaþi din plin.

La mulþi ani, prieteni! La mulþi ani, români de pretutindeni! La mulþi ani, tuturor celor care simt ºi gîndesc româneºte!

Drapelul tricolor este un semn de normalitate, care ne face sã fim mîndri cã sîntem români. Oriunde am fi. La mulþi ani, România! La mulþi ani, români!

Filiala PRM Fãgãraº

Filiala PRM Argeº

Filiala PRM Iaºi

Filiala PRM Braºov

Filiala PRM Olt

Filiala PRM Dîmboviþa

Filiala PRM Vîlcea

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 8 decembrie 2017

La 28 noiembrie, Corneliu Vadim Tudor ar fi împlinit 68 de ani 28 noiembrie 2017. Zi de aducere aminte. Familia Vadim Tudor a dorit sã adune laolaltã prieteni, simpatizanþi, colaboratori, aºa cum se întîmpla odinioarã, cînd Corneliu Vadim Tudor îºi sãrbãtorea ziua de naºtere. De data aceasta în lipsa lui, pentru cã pe 14 septembrie 2015 Dumnezeu a ales sã-l ia lîngã El. A avut loc o slujbã de pomenire la Biserica Sf. Gheorghe Nou, de la Km 0 al Capitalei, unde preotul Emil Nedelea Cãrãmizaru, dupã slujire, a rostit cuvinte frumoase despre cel plecat dintre noi. Dupã slujba de la bisericã, cei prezenþi s-au îndreptat spre Cimitirul Ghencea Civil, unde este înmormîntat Corneliu Vadim Tudor, pentru a aprinde o lumînare ºi a depune buchete de flori. S-a þinut un moment de reculegere, iar familia a împãrþit pachete oamenilor nevoiaºi aflaþi la cimitir. La aceastã comemorare, printre cei prezenþi s-a aflat ºi noul preºedinte al Partidului România Mare, dl. Victor Teodor Iovici, care sperã sã poatã duce mai departe destinul acestei formaþiuni politice, al cãrei fondator a fost Corneliu Vadim Tudor.

GREAUA MOªTENIRE LÃSATà DE TRIBUN Vestea întoarcerii Partidului România Mare la matcã, cu prilejul desfãºurãrii celui de-al VI-lea Congres al partidului, a venit sã punã capãt unei perioade de incertitudini, dar ºi de manevre malefice, prin care s-a încercat deturnarea PRM de la ideologia izvorîtã din gîndirea ºi activitatea celui care l-a condus atîþia ani – regretatul Corneliu Vadim Tudor.

Deºi, în cei doi ani de la dispariþia pãmînteanã a Tribunului, convulsia ºi resurecþia ce cuprinseserã PRM, rãsturnãrile repetate de situaþii – în ceea ce priveºte nucleul de conducere al partidului ºi obiectivele ideologice ale acestuia – au zdruncinat serios eºafodajul acestei formaþiuni politice, personal, nu credeam în dispariþia de pe eºichierul politic a acestui partid. O minte limpede ºi o gîndire româneascã – indiferent prin ce metamorfoze socio-umane ar trece, într-un moment de crizã – nu pot uita impactul major pe care l-a avut Partidul România Mare asupra unui important segment al populaþiei României, dupã decembrie 1989. Cum sã uiþi efervescenþa generatã de apariþia PRM, la 20 iunie 1991? Cum sã uiþi panica ºi degringolada care cuprinseserã o bunã parte din aºa-zisa elitã a „gulerelor albe” din România? Cum sã uiþi uluirea acelor corifei ai proletcultismului în literatura autohtonã, dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, oameni de culturã, care au preamãrit succesele socialismului, iar acum înjurau de mama focului comunismul ºi PRM, partid ce avea în fruntea lui pe omul de culturã Corneliu Vadim Tudor? ªi cum sã uiþi valul de simpatie al milioanelor de români, la apariþia PRM, adeziunea acestora la platforma teoreticã ºi ideologicã a noului partid?

Iatã, într-un remember al acelui timp tumultuos, cum era definitã Baza teoreticã ºi ideologicã a PRM, care era Doctrina Naþionalã, ca expresie sinteticã a existenþei multimilenare a românilor: „Doctrina Naþionalã înmãnuncheazã credinþa pentru glia strãbunã ºi tradiþiile strãmoºeºti. Principiile ºi idealurile Doctrinei Naþionale se constituie într-un concept doctrinar modern, rezultat din altoirea pe tulpina naþionalã a unor valori ale doctrinei social-democrate ºi creºtin-democrate”.

Primul Congres al PRM (5-6 martie 1993) a statuat, prin Programul adoptat, „Idealurile Doctrinei Naþionale”, obiectivul fundamental declarat fiind: „Asigurarea pros-

peritãþii întregii naþiuni ºi afirmarea societãþii româneºti în sistemul de valori european ºi mondial în condiþii de deplinã suveranitate, independenþã ºi integritate teritorialã a þãrii”.

Da, acest început nu poate fi uitat – Partidul România Mare exista, românii au înþeles mesajul acestui partid ºi l-au urmat cu încredere. Încrederea românilor ºi ataºamentul lor pentru PRM, pentru preºedintele acestuia, curînd aveau sã ia proporþii naþionale, concretizate în excelentele rezultate obþinute la alegerile parlamentare ºi prezidenþiale din 26 noiembrie 2000: Camera Deputaþilor – 19,48% (84 de mandate); Senat – 21,01% (37 de mandate) – PRM devenind cel mai puternic partid din opoziþie. Totodatã, liderul Partidului, Corneliu Vadim Tudor, s-a calificat în turul secund al prezidenþialelor, obþinînd 3.178.293 de voturi (28,34%)...

Avînd aceste coordonate de dezvoltare ºi de aderenþã la o masã mare de români, PRM – chiar dacã a fost supus unui bombardament mediatic, atît din interior, cît ºi din afarã – nu putea sã disparã din orizontul de aºteptare al românilor, ºi nici nu putea fi cumpãrat asemenea unei mãrfi din galantarul unui oarecare magazin.

Dupã o seamã de încercãri ºi bîlbîieli, puse sub semnul imensului gol pe care l-a lãsat – la nedreapta despãrþire de noi – fondatorul ºi preºedintele partidului, Corneliu Vadim Tudor, dar ºi pe actul de trãdare din partea unor membri de partid, vechi colaboratori ai Tribunului, iatã cã jumãtatea lunii noiembrie s-a dovedit a fi un reper, aducîndu-ne vestea rezultatului Congresului al VI-lea al PRM. Acum, într-o deplinã atmosferã democraticã, au fost alese noile structuri de conducere ale partidului: în funcþia de preºedinte fiind ales domnul Victor Teodor Iovici (un vechi militant al PRM), iar în funcþia de preºedinte al Consiliului Naþional a fost aleasã domniºoara Lidia Vadim Tudor, fiica preºedintelui fondator al PRM. Am citit cele 12 puncte ale programului adoptat la acest Congres. Sînt 12 direcþii esenþiale, care converg într-un singur sens – cel al salvgardãrii României, prin punerea în valoare a potenþialului, uman ºi material, naþional, avînd ca principii patriotismul ºi naþionalismul luminat. Acum totul depinde de forþa ºi coeziunea structurilor de conducere ºi coordonare ale partidului, de asigurare a unei transparenþe totale ºi a unei comunicãri viabile, în raport cu realitatea din teren.

Dupã cum se cunoaºte, în ultimii doi ani, au mai fost încercãri de reorganizare a PRM, cu implicarea multor oameni credincioºi idealului acestui partid. Declaraþiile ºi angajamentele din vremea respectivã înmugureau speranþa

cã partidul va rãmîne în aceleaºi coordonate de pînã la dispariþia pãmînteanã a fondatorului PRM, Corneliu Vadim Tudor, ºi cã unele intrigi ºi frecuºuri, venite chiar din interiorul partidului, se vor stinge, fãrã a periclita funcþionarea acestui organism politic.

Dar, n-a fost sã fie aºa.

Interese meschine ºi deturnãri de programe ºi idei – învelite într-o poleialã de trãdãri ºi dezertãri de la linia partidului, pentru a pune PRM pe un fals fãgaº naþional, în slujba unui þel ignobil – au dus aproape la dispariþia PRM, analiºtii politici nemaiºtiind pe ce platformã politicã se situa partidul. Dar, mai profund decît atît, populaþia, masa electoralã a PRM, simpatizanþii acestui partid, au intrat într-o adevãratã derutã, luînd la cunoºtinþã de comunicatele care se bãteau cap în cap, în ceea ce priveºte starea ºi viaþa internã a partidului. Mefienþa acestora în viitorul PRM creºtea vizibil, þinînd pasul cu scandalurile legate de partidul pe care-l cunoscuserã altfel... În sfîrºit, acum – dupã acest Congres al PRM, ºi dupã alegerea noilor organe de conducere – PRM poate sã-ºi ocupe locul pe care-l meritã pe scena politicii româneºti, revenind la semnificaþia sintagmei-emblemã, de pe prima paginã a revistei România Mare: „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!”

Din cuvîntul noului preºedinte al PRM, Victor Teodor Iovici: „Atmosfera din interiorul partidului este una pozitivã, favorabilã cîºtigãrii bazinului electoral al românilor patrioþi, cu dragoste de þarã”, precum ºi din cel al preºedintelui Consiliului Naþional al Partidului, Lidia Vadim Tudor: „Am revenit cu bucurie alãturi de cei care de mai multã vreme îºi doresc sã fac parte din partidul fondat de tatãl meu, ºi sã-i duc mai departe moºtenirea moralã pe care el mi-a lãsat-o”, reiese cã, într-adevãr, Partidul România Mare a revenit la matcã ºi va duce mai departe moºtenirea lãsatã de Tribun.

O moºtenire grea, dar frumoasã ºi onorantã, plinã de aºteptãri din partea multor români !

GEO CIOLCAN P.S. Propun ca revista „România Mare“ – aºa cum proceda pe vremuri – sã redevinã o tribunã activã în propagarea ideilor, a programului PRM, a promovãrii unor dezbateri pe teme de politicã internã ºi externã, aºa cum este conceputã în viziunea partidului. Românii, cei care au luat la cunoºtinþã de renaºterea PRM, au nevoie de informaþii curente, au nevoie de un suport mass-media în care sã gãseascã rãspunsuri la întrebãrile ce vor apãrea de acum înainte...

Pag. a 22-a – 8 decembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (4) (urmare din pag. 1) Exact acelaºi dialog l-aþi reprodus ºi dvs., la Bucureºti, de faþã cu numeroºi martori. Noroc cu bravul general ªtefan Guºe, care s-a opus intervenþiei ruseºti. Din pãcate, curajul i-a fost fatal: nu peste mult timp, muntele acela de om, prieten bun al meu, avea sã moarã de cancer, la numai 53 de ani, medicii militari din jurul meu, senatorul Ioan Cârciumaru ºi deputatul Ion Marinescu, comentînd cã generalul a fost iradiat. La fel a fost suprimat ºi ºeful trupelor USLA, colonelul Gh. Ardeleanu. În aceeaºi manierã brutalã, cu o salvã de rachete, a fost pulverizat, din ordinul generalului KGB-ist Nicolae Militaru, elicopterul cu care erau aduºi la Bucureºti generalii Nuþã ºi Mihalea, care ºtiau prea multe despre amestecul strãin.

Apoi, i-aþi bãgat la închisoare pe colegii ºi tovarãºii dvs., dintre care doi au ºi murit destul de repede: fostul preºedinte al MAN Nicolae Giosan s-a prãpãdit în temniþã, iar fostul ministru de Externe Ioan Totu s-a spînzurat. N-aveþi, oare, nici o remuºcare, d-le Ion Iliescu? Nici faþã de tinerii stîlciþi în bãtaie în iunie 1990, sau faþã de cei uciºi de forþele de represiune în septembrie 1991? Pe cîþi munþi de cadavre sînteþi capabil sã mai cãlcaþi pentru a vã eterniza la Putere? ªi cîþi ani vreþi sã mai domniþi, poate cumva pînã la vîrsta de 900 de ani a lui Matusalem? Nici o problemã, se poate aranja ºi asta, vorbim cu specialiºtii în inginerie geneticã ºi vã clonãm, dvs. sã fiþi fericit! În privinþa candidaturii dvs. iarãºi s-a comis o fãrãdelege: dvs. pretindeþi cã n-aþi avut decît un singur mandat prezidenþial, 1992-1996. Eroare gravã! Dar între 1990 ºi 1992 cine a fost preºedintele României? Hai sã admitem cã numãrãtoarea începe din decembrie 1991, de cînd a fost votatã Constituþia – ºi tot rãmîne aproape 1 an, pînã în septembrie 1992, timp în care aþi semnat documente oficiale ºi tratate internaþionale în calitate de preºedinte al Þãrii. Existã un precedent: aºa dupã cum se ºtie, imediat dupã asasinarea lui John Kennedy, vicepreºedintele Lyndon Johnson a depus Jurãmîntul, în avion, ºi a devenit noul preºedinte al Americii, pentru a se evita vidul de putere. Acel prim mandat al lui a durat doar 1 an, pînã la alegerile din 1964, pe care le-a cîºtigat, ºi a mai beneficiat de încã un mandat, pînã în 1968.

Acolo, cariera lui prezidenþialã s-a încheiat, întrucît Constituþia SUA prevede numai 2 mandate. Este exact cazul dvs. Acum, vã luptaþi, din rãsputeri, pentru cel de-al 3-lea mandat. Cine ne asigurã pe noi cã, dacã îl veþi obþine, nu veþi schimba Constituþia pentru a mai cîºtiga ºi alte mandate, eventual o domnie pe viaþã? Unde scrie cã numai dvs. puteþi conduce Þara asta? O societate se guverneazã dupã legi ºi reguli, iar dacã ele sînt încãlcate se deschide calea cãtre multe samavolnicii. D-le Iliescu, ce aþi vrea sã faceþi dvs. nou pentru Poporul Român, în comparaþie cu cei 7 ani în care l-aþi condus, aºa cum l-aþi condus? Cine v-a împiedicat sã vã transpuneþi în viaþã programele atunci? Astãzi, pretindeþi cã aþi cãpãtat mai multã experienþã, ceea ce e comic. Pentru numele lui Dumnezeu, aveþi aproape 71 de ani, iar la sfîrºitul unui eventual nou mandat veþi avea 75 de ani, sã vã dea Dumnezeu sãnãtate! V-aþi nãscut în timpul marii crize mondiale, în martie 1930. România intrã în Secolul XXI ºi în Mileniul III, nu credeþi cã ºi noile generaþii au dreptul la un preºedinte nãscut dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, care sã le vorbeascã pe limba lor, sã le înþeleagã, sã nu fie mereu nevoit sã le explice de ce i-a fãcut canibali pe americani ºi sã foloseascã ºi alt limbaj decît „sinergia faptelor” ºi „meandrele concretului”? D-le Iliescu, daþi o ºansã celor peste 10 milioane de copii, de adolescenþi ºi de tineri, care au respect faþã de bãtrîni, dar nu pot fi obligaþi sã se întoarcã în trecut ori sã aºtepte ca, din 4 în 4 ani, sã vã maturizaþi dvs. ºi sã cãpãtaþi experienþã. Aþi avut, duminica trecutã, una dintre explicaþiile votului masiv pe care tinerii mi l-au dat mie, iar nu dvs. Eu sînt cu 20 de ani mai tînãr decît dvs. Nu contest cã am fãcut ºi eu destule greºeli în viaþã, însã în nici un

caz mizeriile de care mã acuzã unii acum. Prin încãpãþînarea dvs. de a deveni, pentru a treia oarã, preºedintele României, ºi de a refuza orice dialog cu cel de-al doilea partid din Þarã, riscaþi sã aruncaþi în haos ºi sã-i ridicaþi pe 3.000.000 de români împotriva altor milioane de fraþi ai lor. La urma urmei, ce v-am cerut noi? Nu v-am cerut nimic!

Nici funcþii guvernamentale, pe care, oricum, nu ºtiu cu ce drept le tot împarte PDSR-ul acum la clientela sa lacomã, nu v-am cerut nici alianþe. Ba chiar Prinþul Paul de România m-a vizitat, ºi-a oferit serviciile de mediator, însã nici nu l-aþi bãgat în seamã. Au stat ei, la masa dialogului, israelienii ºi palestinienii, sud-coreenii ºi nord-coreenii, negrii ºi albii în Africa de Sud – ºi n-ar fi putut avea niºte tratative civilizate douã partide româneºti? Pãi electoratul de-asta a ºi votat, masiv, pentru schimbarea defunctului regim, ca sã cooperãm ºi sã scoatem Þara din prãpastia crizei! Imaginaþi-vã ce atmosferã bunã ar fi fost în Þarã ºi ce climat de siguranþã ºi muncã s-ar fi instaurat dacã, mãcar în plan parlamentar, s-ar fi realizat o colaborare a PDSR cu PRM care, prin redistribuire, au acum 72% dintre mandatele de senatori ºi deputaþi, iar guvernul, fie ºi al dvs., ar fi putut funcþiona. Dar dvs. v-aþi opus cu o vehemenþã ilogicã ºi, în orice caz, improprie politicienilor de anvergurã. În aceeaºi zi de marþi, 28 noiembrie, care era chiar ziua mea de naºtere, în loc sã primesc ºi eu un telefon de felicitare, aºa cum e omeneºte, m-am pomenit atacat, brusc, din direcþii similare: ziarele „Izvestia” ºi „Nezavisimaia Gazeta”, care apar la Moscova, Piotr Lucinscki ºi, cu voia dvs., ultimul pe listã, Ion Iliescu. Aceastã strategie avea sã capete o explicaþie a doua zi, cînd un general al Serviciilor Secrete al Þãrii mi-a comunicat cã ordinul venise de la KGB. Acum era clar. Haideþi sã ne uitãm pe hartã: Rusia ºtie cã a pierdut, irevocabil, Iugoslavia, care se integreazã rapid în Europa Occidentalã, ºi atunci se încearcã sã se creeze un cap de pod, prin România, spre Balcani.

Garanþia funcþionãrii acestui plan o reprezintã realegerea dvs. în funcþia de preºedinte. Orice explicaþie aþi da, cu suficienþa care vã caracterizeazã, nu rezistã în faþa faptelor concrete. Pentru cã ura cu care dvs. aþi exclus, încã din start, orice dialog, chiar la nivel de „Bunã ziua”, cu PRM, numai printr-un ordin extern se explicã. De altfel, mai mulþi ofiþeri ne-au mãrturisit cã Dosarul KGB al dvs. a fost sustras din arhiva SRI, la începutul lui 1990, de viitorul general Vasile Lupu, care, evident, ºi-a fãcut mai multe copii. ªi acum, întreb cancelariile occidentale ºi ambasadele acreditate la Bucureºti: vrea cineva ca România sã recadã în spaþiul de influenþã al acelor tendinþe revanºarde ale imperiului ex-sovietic? Aºa ne îndreptãm spre NATO, cu un om care îi sataniza pe americani ºi a avut, toatã viaþa, legãturi indestructibile cu Moscova?!

Doamnelor ºi domnilor, departe de mine gîndul de a-l descalifica pe dl. Ion Iliescu în faþa dvs.

Lumea vede ºi judecã: în timp ce domnia-sa a condus Þara timp de 7 ani, eu n-am condus nimic ºi aº putea face pentru Poporul Român ºi idealurile sale mai mult decît un om ºovãielnic, care a fost, în ultimii 11 ani, prizonierul unor cercuri de interese de tip mafiot. Nu ºtiu cum se face, dar de venirea mea la Putere nu se tem nici muncitorii, nici gospodinele, nici ºomerii, nici minerii înfometaþi, nici militarii, nici dascãlii, ci se tem exact aceia care, pînã acum cîtva timp, îl terfeleau pe dl. Ion Iliescu în fel ºi chip. Am aici ziarul „Ziua” din 29 octombrie 1996, puteþi vedea ºi dvs.: „Caracatiþa Mafiei politico-financiare a preºedintelui României a trecut Atlanticul. Ion Iliescu a topit în SUA peste 4 milioane de dolari sustraºi de la popor”. Alte titluri, tot în „Ziua”: „A fost o loviturã de Stat. Iatã dovada nr. 8. Ion lliescu a stat legat la firul scurt cu Gorbaciov”. Alt titlu: „Parola «Opriþi mãcelul!» a declanºat teroarea”. Alte publicaþii, care acum îl apãrã, îl acuzau cã, pe vremea cînd era prim-secretar la Iaºi, au fost arestate ºi chiar au murit destule femei care îºi fãceau chiuretaj. Timp de 7 ani, d-na

Doina Cornea a rãguºit strigînd „Nu mai vrem, nici un pic, preºedinte bolºevic!” La vremea aceea, eu iam luat apãrarea lui Ion Iliescu. Rãsplata? O vedeþi ºi dvs., stimaþi locuitori ai României: dl. Ion Iliescu a fost îmbrãþiºat, cu o cãldurã suspectã, ca un fel de salvator al democraþiei ºi pãrinte al Patriei, exact de cãtre aceia care îl fãceau Antichrist. Niciodatã n-a existat, în Istoria României, o asemenea scenã de cameleonism colectiv. Aceasta e, cu adevãrat, „marea nãpîrlire”. Mai mult decît atît, în dispreþul propriului electorat, care l-a votat tocmai ca sã scape de partidele care au ruinat Þara în ultimii 4 ani, PDSRul a defilat, la braþ, cu liderii UDMR, PD ºi PNL, pe care, cu numai cîteva sãptãmîni înainte, îi ameninþa cu celulele puºcãriilor! Deruta a fost totalã printre membrii ºi simpatizanþii PDSR-ului, oameni cinstiþi ºi cu frica lui Dumnezeu. Ulterior, simþind pulsul populaþiei, negocierile au fost îngheþate, dar asta e valabil pînã duminicã. Încercînd sã dreagã busuiocul, conducerea PDSR-ului a fãcut o gafã ºi mai mare. Dar, fiecare doarme aºa cum îºi aºterne. Însã e pãcat de Þara asta, cã intrã în iarnã nu numai cu cãmãrile goale, ci ºi cu sufletul gol ºi cu un sentiment de trãdare care produce traume adînci. În fine, sã ne ocupãm puþin de programul meu prezidenþial. Din numeroasele mãsuri pe care le preconizez, voi începe cu cîteva, mai stringente: în primul rînd, dacã mã va ajuta bunul Dumnezeu sã devin preºedinte ºi sã-mi salvez Þara de la pieire, voi asigura cancelariile lumii, inclusiv reprezentanþele diplomatice acreditate la Bucureºti, cã voi respecta cu fermitate angajamentul nostru de integrare a României în structurile euro-atlantice, precum ºi toate tratatele ºi acordurile internaþionale la care Þara noastrã este parte. Nu de mine trebuie sã se teamã Occidentul, fiindcã eu sînt un om al pãcii ºi dialogului, hotãrît sã modernizez România – Occidentul trebuie sã se teamã de ultima mare migraþie din Istorie, aceea a gangsterilor, a traficanþilor de droguri ºi arme, a ucigaºilor, a prostituatelor, a violatorilor de copii, care se tot revarsã, ca lava unui vulcan, prin România cãtre inima Europei. Aºa cum românii au apãrat, sute de ani, valorile civilizaþiei creºtine a Occidentului împotriva expansiunii otomane – acum le vor apãra contra crimei organizate, a imigraþiei ilegale ºi a altor primejdii. Eu sînt singurul care poate lua taurul Mafiei de coarne, dacã nu se va înþelege asta va fi rãu ºi pentru Þarã, ºi pentru tihna din multe cãmine europene. Apoi, voi depune cele mai cinstite ºi statornice demersuri pentru o adevãratã reconciliere naþionalã. Nu voi bãga la puºcãrie politicieni ºi ziariºti, nu voi face nici o execuþie publicã, dimpotrivã, am sã-i apãr de furia populaþiei pe cei vinovaþi de jaf ºi abuzuri. Tot ceea ce voi face va fi lichidarea Mafiei, cu Legea în mînã, ºi confiscarea marilor averi realizate prin fraudã. Acest drept nu mi-l poate lua nimeni, fiindcã numai aºa vom putea începe o viaþã nouã. În paralel, voi lua toate mãsurile care se impun pentru asigurarea securitãþii alimentare a populaþiei, cu orice preþ, pînã vom ieºi la primãvarã ºi va da firul ierbii. Nu este normal ca România sã sufere de foame. Un studiu efectuat de un organism al ONU – e vorba de FAO – a stabilit cã România, cu pãmîntul ei bogat ºi cu regimul hidrografic excepþional, inclusiv cu cei aproape 200 de km de Litoral al Mãrii Negre, cu o faunã excepþionalã, poate hrãni nu 22 de milioane, ci 80 de milioane de locuitori. Ca stil de muncã, voi vizita fiecare judeþ al Þãrii, în primele 3 zile ale fiecãrei sãptãmîni, însoþit de specialiºti în multiple domenii, dar ºi de investitori români ºi strãini, pentru a inventaria problemele grave cu care se confruntã populaþia ºi a le gãsi o rezolvare rapidã. În privinþa investitorilor strãini, îi voi invita sã vinã înapoi pe cei de la marile firme ºi concerne General Motors, General Electric, Siemens, Bayer, A.E.G., Deutsche Telecom, British Telecom, Marlboro ºi pe toþi ceilalþi alungaþi de Mafia pestriþã care a controlat ºi a dijmuit totul. Voi ordona anchete prezidenþiale pentru stabilirea modului în care s-au efectuat privatizãrile, iar acele privatizãri frauduloase vor fi anulate. Voi instaura austeritatea de sus ºi pînã jos, începînd cu mine ºi cu familia mea. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 8 decembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (103) Haloimãs în toatã regula, s-a încins uleiul de candelã în toatã lumea. În revista „Mesagerul“ e publicat un interviu cu Laszlo Tökeº, luat de P.C.C. Acest P.C.C. nu e Partidul Comunist Chinez, cum sar putea crede, ci Paul Cornel Chitic. Îl ºtiu pe Chitic de prin 1968, debutase în teatru, i se jucase chiar o piesã, pe scena de scîndurã. Ne-am împrietenit spontan. Mic ºi pedant, repezit ºi inteligent, Chitic promitea o strãlucitã carierã teatralã. Ne vedeam aproape zilnic, în mansarda de 2 metri pãtraþi pe care o avea el în Blocul „Cinemateca Roºie“, de lîngã Blocul Turn. Acolo concubina cu o fatã pe nume Silvia, pe care o cam teroriza, poate ºi pentru faptul cã era mai înaltã ca el. Dar fata era blîndã ºi îi suporta toate hachiþele, iar nouã, celor 45 rînduri de studenþi ºi chibiþi în ale literaturii, care urcam zilnic la cucurigu, ne freca repede cîte un ness ºi ne þinea o companie plãcutã. Un alt amic, graficianul Sergiu Dinculescu (astãzi aproape orb, stabilit în Germania), mi-a spus atunci, cu umorul sãu extraordinar : - Eºti prieten cu Chitic? Înseamnã cã nu ºtii nimic! Atunci cînd a fost recrutat, el a dat în faþa Comisiei Militare un spectacol de pominã. S-a prezentat gol puºcã, aºa cum era obiceiul, dar cu niºte planºe colorate ºi cu un coif cu vizierã pe cap, spunîndu-le ofiþerilor, care rãmãseserã ca la dentist: „Domnilor, am gãsit soluþia pentru cîºtigarea rãzboaielor! Se va alege din fiecare tabãrã cîte un luptãtor reprezentativ. Fiecare are pe scãfîrlie cîte un coif ca ãsta. Numai cã soldatului nostru îi înþepenim viziera în sus, iar soldatului inamic i-o aranjãm în aºa fel, încît la un semnal sã-i cadã pe ochi, el sã orbecãie ca un disperat, al nostru sã-l ia la pocealã ºi gata, am cîºtigat rãzboiul!“ Comisia de recrutare l-a declarat inapt de Armatã !

Mã rog, dupã atîþia ani, nu mai þin minte exact povestioara asta, dar e cam pe-aproape. Culmea e cã atunci, în studenþie, l-am întrebat pe Chitic dacã e adevãratã. Vizibil jenat, mi-a mãrturisit cã da, aºa a fãcut, dar ulterior i-a venit mintea la cap. ªi i-a venit destul de bine, pentru cã a devenit un fel de lider al generaþiei sale, el, poetul Ion Nicolescu ºi prozatorul Mircea Constantinescu fiind gloriile literare ale Facultãþii de Filozofie. Astãzi, Paul îi ia interviu lui Tökeº. Mai bine îi trãgea viziera pe ochi ºi, vorba aia, îl lua la pocealã. Încep sã se facã declaraþii tot mai ºocante. În C.P.U.N., un domn pe nume Radu Ciuceanu spune cã deþinuþii politici din România au însumat peste 1 milion de ani de închisoare. Cifra e monstruoasã, într-adevãr, ºi nu cred cã e exageratã. Bieþii oameni au suferit îngrozitor, comunismul de tip stalinist îi punea sã-ºi sape singuri groapa, dar nu bãnuia cã asta era, de fapt, groapa lui de veci, întrucît crimele acelea l-au compromis definitiv în faþa Istoriei ºi a Umanitãþii.

Cum oare au putut sã facã oamenii aºa ceva altor semeni ai lor? De ce-or fi trebuit sã putrezeascã, ori sã pãtimeascã, prin temniþe ale iadului, niºte genii ca Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu ºi Vasile Militaru (toþi patru fiind poeþi creºtini extraordinari), sau ca Gheorghe I. Brãtianu, ori ca atîþia alþi creatori, preoþi de toate confesiunile, intelectuali, militari, oameni simpli, care nu aveau altã vinã decît cã nu suportau ocupaþia ruseascã?! Asta uitã sã spunã toþi analiºtii ºi doctrinarii care se pronunþã acum, în deplinã libertate, asupra fenomenului con-

La acþiunile umanitare organizate de Fundaþia România Mare, Corneliu Vadim Tudor acorda premii celor mai merituoºi elevi. De-a lungul anilor au beneficiat de aceste aprecieri sute de copii talentaþi.

Corneliu Vadim Tudor, în mijlocul simpatizanþilor. Dupã cum se vede, dã autografe din orice poziþie, gãseºte soluþii pentru a-i face pe românii lui fericiþi... centraþionar: mai mult decît o opoziþie împotriva unui regim politic, Poporul Român a manifestat o opoziþie naþionalã, împotriva ocupantului strãin!

Toporul intern, cu care Ivan izbea de zor la rãdãcina stejarului românesc, a avut 3 cozi: ungurii, þiganii ºi evreii. Asta e realitatea, toþi gîndesc aºa, dar numai eu am curajul s-o spun. Mi se va rãspunde cã au fost ºi torþionari români, ceea ce e perfect adevãrat, dar, raportat la numãrul de locuitori, cele 3 minoritãþi au dat procentajul cel mai ridicat de politruci cu funcþii vitale în statul comunist, de ºefi ai Securitãþii ºi-ai Penitenciarelor.

De pildã, din rîndul femeilor românce nu s-ar fi putut ridica niciodatã o Ana Pauker, asta e clar.

Astãzi, la 45 de ani de la acea dramaticã rãsturnare a brazdei Destinului Naþional, avem de-a face cu un „remake“: au pus mîna pe Putere tot ungurii, þiganii ºi evreii ! Ba chiar unii dintre ei sînt absolut aceiaºi care ne crucificaserã ºi în anii ’50, ori odraslele acelora: Slviu Brucan, Radu Comºa, Mihai ªora, Corneliu Bogdan, Paul Cornea, Andrei Cornea, Vladimir Tismãneanu, Süto Andras, Petre Roman º.a. Ce face elementul autohton românesc?

Doarme pe el, ori joacã table ºi mãnîncã seminþe, probabil fiindcã e mai confortabil sã-þi scrie alþii Istoria. În seara asta, la Studioul Electoral al TVR 3, „patrioþi adevãraþi“ ne fericesc cu luminile lor: Alexandru Stark, Jean Tolstobrach ºi R.G. Serafim, dîndu-ºi cu pãrerea despre Parlamentul englez. Primii doi sînt sigur evrei, iar despre al treilea am auzit cã ar fi ºi el evreu, pe jumãtate, tatãl fiind legionar din Vîlcea. A întors-o Serafim ca la Ploieºti? A întors-o ! Încã la începutul lui decembrie 1989, el fãcea emisiuni ditirambice închinate celui de-al XIV-lea Congres al P.C.R., pentru ca acum sã sarã pîrleazul, rapid, în tabãra „revoluþionarilor“ care s-au opus comunismului, adicã el s-a opus lui însuºi! Mulþumesc lui Dumnezeu ºi educaþiei primite de la pãrinþi cã nu sînt capabil de un asemenea cameleonism. Oameni ca mine, cu ºira spinãrii ºi cu o foarte desluºitã voce a conºtiinþei, sînt predestinaþi sã fie perdanþi în orice regim politic. Încep sã fiu convins cã tot rãul acestei þãri, din aceastã perioadã scandaloasã, pleacã de la intelectuali. Fiindcã nu muncitorii, nici þãranii, ºi nici mãcar militarii nu ne-au adus în situaþia asta. Ci cele 2 mari tabere de intelectuali, secondate de vreo 200 de grupãri mai mititele, care trag þara în toate direcþiile, desfãºurînd un spectacol de o isterie tot mai greu de suportat de cãtre populaþie. „Þarã de secãturi!“ - exclamase Octavian Goga, în februarie 1938, cînd Carol al II-lea l-a debarcat din funcþia de prim-ministru, dupã numai 44 de zile. Întotdeauna, în toate epocile Istoriei noastre moderne, cca 10.000 de canalii au þinut sub teroare Poporul Român.

Regãsesc aceastã tipologie în nemilosul pamflet intitulat „DESPRE CANALIE“, pe care l-a încorporat Friedrich Nietzsche în capodopera sa „Aºa grãit-a Zarathustra“. „Viaþa e un izvor de bucurie, dar dacã vine canalia sã soarbã, izvorul capãtã otravã.

Flacãra se înmoaie, de cum se aºeazã lîngã focuri inimile lor jilave. Spiritul însuºi sfîrîie ºi fumegã de cum se apropie canalia de foc. Fructul devine dul-

ceag ºi mãlãeþ în mîna lor; privirea li-i de ajuns ca sã se usuce pomul roditor. ªi mulþi din cei care s-au scîrbit de viaþã, scîrbitu-s-au din pricina unei canalii, cãci n-au vrut sã împartã cu o canalie izvorul, flacãra ori fructul. (...) Nu ura, ci scîrba îmi mãnîncã viaþa. De cîte ori, vai, nu am fost scîrbit în spirit, vãzînd cã însãºi canalia are spirit! ªi le-am întors spatele celor ce stãpînesc, cînd am vãzut ce se numeºte astãzi a stãpîni - adicã sã faci trafic ºi sã negustoreºti pe seama Puterii - traficul cu canalia.

Ce greaþã strãbãtut-am, ceruindu-mi nãrile, prin tot ce înseamnã ieri ºi astãzi! În fapt, tot ce-i de astãzi ºi de ieri e infestat de scriitura canaliei. Mult timp trãit-am ca infirm, orb, surd ºi mut, decît sã fiu laolaltã cu canalia celor puternici — cu scriitoraºi ºi cu cheflii“. ªi cum sã nu moarã nebun, cu mintea în beznã, un om atît de sensibil, care punea totul la suflet? Dacã mã ajutã Dumnezeu ºi îmi dã ceva din harul Lui, am sã trîntesc ºi eu un pamflet, intitulat „TRIUMFUL JIGODIEI“.

Astãzi a fost înregistrat al 70-lea partid! ªi e numai începutul, dacã n-o sã depãºim 200 însemnã cã nu sîntem români! În fine, Poliþia i-a prins pe hoþii care au dat o spargere la Muzeul ºcolii româneºti din ºcheii Braºovului. Scena s-a petrecut la Vama Episcopia Bihorului, cînd aceºtia încercau sã o ºteargã în Ungaria. Dar pe hoþii de la Ministerul Culturii, conduºi de bulibaºa Andrei Pleºu, cînd o sã-i umfle Poliþia? La „Europa liberã“, eu ºi Adrian Pãunescu iar sîntem bãlãcãriþi de Dorin Tudoran. Om de mare curaj „limbricul electronic“, el ºi-a dat seama cã ne aflãm în imposibilitatea de a-i rãspunde, dar embargo-ul ãsta nu va þine mult... Adorm cu greu, dupã o micã supãrare provocatã de un alt amic al meu, Adrian Dohotaru.

Mai exact, m-a indispus o replicã din piesa lui, „Insomnie“, difuzatã în seara asta la televizor: „Libertatea înseamnã sã trãieºti în sensul vremurilor, nu sã te piºi (?!) contra vîntului“. Ce i-o fi

De fiecare datã cînd apãrea în public, Corneliu Vadim Tudor impresiona prin statura impozantã ºi prin discursul coerent. Era o plãcere sã îl asculþi, pentru cã era o adevãratã „enciclopedie“. venit lui Adrian, un om atît de delicat ºi cultivat, sã introducã trivialitatea asta, care a ofilit urechile multor oameni? Acum e pe cai mari, nu mã mai cunoaºte. Dar, vreme de vreo 7 ani, am fost colegi la revistele în englezã ºi francezã ale Agerpres-ului, mã ducea deseori cu maºina acasã - un Trabant rablagit - despre care îmi spunea: - Ascultã la mine, scaunul din faþã e un scaun istoric, o sã-l predau la Muzeul Literaturii Române.

Pentru cã aici au stat cei mai „grei“ scriitori: Fãnuº Neagu, Adrian Pãunescu, Mircea Sîntimbreanu, Eugen Barbu ºi acum tu.

O datã ajunºi la mine, mã ruga, invariabil, sã-i împrumut un borcan de ness ºi niºte casete cu filme.

Era tare amãrît, trãia de la o leafã la alta ºi n-avea 70 de lei sã-ºi cumpere ness. Cum era sã-i împrumut praful miraculoasei licori? Este de la sine înþeles cã i-l dãruiam. Bine-bine, el n-avea nici video, vedea filmele la doctorul Maximilian, cu care era prieten. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 8 decembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (37) Povestea Monstrului din Loch Ness (2) Cu siguranþã, nu poate fi sugestiv nici faptul cã, în aprilie 1933, acest reazem al turismului scoþian a fost observat, pentru prima datã în epoca modernã, de cãtre doi proprietari de hotel. Istorisirea lor despre „un animal enorm care plonja ºi se rostogolea” în apa lacului de lîngã Abriachan a apãrut în ediþia din 2 mai a ziarului ,,Inverness Courier”.

Pînã în octombrie, raportîndu-se deja peste douãzeci de alte apariþii ale monstrului, Nessie era subiect internaþional de ºtire. Majoritatea cazurilor descriau un animal necunoscut, cu gît lung, cu un cap foarte mic ºi un trup negru, imens, dar puþini credeau în existenþa lui - pînã cînd au fost publicate, în toatã lumea, faimoasele fotografii realizate, în aprilie 1934, de cãtre un respectat chirurg din Londra, R.K. Wilson.

Una din aceste fotografii, cunoscute sub denumirea de „fotografiile chirurgului”, era atît de clarã, încît subiectul pãrea de necontestat.

Exista cu adevãrat un monstru, chiar dacã Wilson afirma cã fotografiase doar un obiect „ce se miºca în apã”. De ce era atît de reticent? Ei bine, ajungem ºi aici imediat. Pentru moment, cu o grãmadã de vînãtori ai monstrului îndreptînduse cãtre nord, chiar ºi localnicii mai scumpi la vorbã, care de mult timp ºopteau legende groaznice despre kelpie (calul-de-apã) - un spirit al apei în credinþele populare scoþiene, despre care se spunea cã provoacã înecul oamenilor -, au recunoscut cã „în acel lac, se aflã mai mult ca sigur o ciudãþenie grozavã”.

Situaþiile în care monstrul era observat au continuat. Zoologii erau complet nedumeriþi.

Oare o colonie de animale preistorice (plesiozauri?) fusese obligatã sã pãrãseascã oceanul ºi

eºuase, ajungînd pe uscat? Era vorba de vreun exemplar gigant de þipar sau melc fãrã casã? Dar cu ce se hrãnea? În ciuda bogãþiei de somon ºi pãstrãv, Loch Ness este sãrac în vegetaþie acvaticã ºi plancton. De ce nu se gãsise niciodatã vreun astfel de corp plutind sau naufragiat la þãrm?

Misterul era accentuat de însãºi natura Lacului Ness. Cel mai mare lac cu apã dulce din Marea Britanie este adînc, întunecat ºi rece. Cu o lungime de 35 km ºi o lãþime de pînã la 2,5 km, într-un anumit punct cu o adîncime de aproape 300 m, apele sale sînt atît de tulburi ºi opace din cauza turbei, încît cea mai puternicã luminã deabia le penetreazã. Creaturi necunoscute ar putea trãi cu uºurinþã aici, fãrã a fi detectate.

Astfel, argumentul a impresionat. Majoritatea oamenilor de ºtiinþã au negat posibilitatea existenþei unei astfel de fiare, dar cei care credeau în ea au evidenþiat numeroasele apariþii înregistrate în peste alte 300 de lacuri din jurul teritoriului Modewarre ºi, în Canada, la Champ, în Lacul Champlain. În timp ce ignorau teoriile cele mai bizare, naturaliºti distinºi, precum Gerald Durrell (numind dovezile de pînã atunci „indiscutabile”), David Attenborough ºi Sir Peter Scott, au fost siguri cã existã ceva în Loch Ness. La fel de sigur a fost ºi Robert H. Rines, de la Academia de ªtiinþe Aplicate din Boston. El a amplasat un sonar subacvatic, conectat la o camerã de luat vederi cu blitz, pentru a face fotografii la fiecare 55 de secunde atîta timp cît orice obiect mare aflat în miºcare rãmînea în raza de acþiune a sonarului. Operaþiunea a condus, în 8 august 1972, la obþinerea de fotografii subacvatice color care, aparent, indicau un fel de paletã sau aripã înotãtoare cu o lungime între 1,2-1,8 m. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Insecte

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Micii ,,vampiri” – Document; 2) Harnicele din prisacã – Perspicacitate: 3) Douã într-un cuib! – Cununã! – Urcãri; 4) Duce finul la altar – Arborele rotarului; 5) Scurtã aprobare – Pomi pentru þuicã bunã; 6) Mandibulã – Nicolae Iorga – Nucleu de atom!; 7) Scîncet de bebe – Cadru universitar; 8) Insectã numitã ºi bãrzãune – Cere o reluare; 9) Cordon la talie!

– Mere mari! – Bãuturã pe navã; 10) Dulcele tîrg moldav – Insecte himenoptere asemãnãtoare cu albina; 11) Insecte coleoptere care emit luminã fosforescentã – În caiete!

VERTICAL: 1) Insectã dipterã care înþeapã vitele – Agitat (fig.); 2) Capodoperã anticã aparþinînd marelui poet grec Homer – Camere de la sate; 3) Nicolae Bãlcescu – Salã de festivitãþi – Sec, sec! 4) Noroi – Metal moale, alb-argintiu; 5) Soþia pusã la zid – La revedere! – Pãtrat funciar; 6) Nota 2 la muzicã! – Picate din cer! – Liviu Rebreanu – ªase roman; 7) Bãi cu aburi – E un strop; 8) Insecte renumite prin hãrnicie – Dînºii; 9) A ataºa – Parte terminalã a piciorului insectelor; 10) A se milogi – A se moleºi; 11) Masculul din stup – Zece sute.

ION IVÃNESCU

Dezlegarea careului ,,DE ZIUA NAÞIONALÃ – POEÞII UNIRII” 1) ARGHEZI – BL; 2) MAREA UNIRE; 3) SARBATORI; 4) PANDA – IS – T; 5) ARIE – MIINE; 6) L – TREI – FO; 7) MAE – AHI – IG; 8) AN – ORASE – R; 9) AZI – IT – NI; 10) VOICULESCU. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.