Romania mare, nr 1419

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune În timpul somnului, noi patrulãm pe fîºia de graniþã dintre viaþã ºi moarte, iar cei mai norocoºi dintre noi chiar trec dincolo, fãrã dureri.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Puric ºi Rege Motto: „ªoapta adevãrului, simpla, sfînta adevãrului ºoaptã... ce puþini o aud. ªi tu, care alergi toatã viaþa pe cãi ce nu sînt ale tale, ºi tu ai putea s-o auzi, cãci e în toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul paºilor tãi”.

(Alexandru Vlahuþã) Nu mi-am ascuns niciodatã admiraþia pentru unii jurnaliºti care lucreazã la alte publicaþii, de multe ori concurente. Mã impresioneazã onestitatea, chiar dacã slujeºte o altã cauzã, dar mai ales simt un fior cînd vãd patriotismul evoluînd sub alte forme. Dupã mulþi ani de viaþã, presã, observaþie ºi lecturã am înþeles cã nu deþin singura formulã de patriotism, sau de aºa numitul „naþionalism”, de fapt un respect, dragoste chiar pentru moºtenirea naþionalã.

De aceea încerc sã-i fac sã înþeleagã pe mulþi dintre cei oneºti cã fiecare segment al istoriei noastre meritã respect, înainte de rechizitoriu; ºi pînã la urmã chiar sentiment de apropiere, chiar dragoste, la fel ca aceea de un pãrinte, despre care alþii spun cã e un om rãu, viclean ºi vicios, dar tu spui, simplu – „da, dar e tatãl meu!”… (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Marþi, 28 noiembrie, Corneliu Vadim Tudor ar fi împlinit 68 de ani. Familia ºi apropiaþii vor organiza o slujbã de comemorare în amintirea acestuia.

Aceasta va avea loc la Biserica Sf. Gheorghe Nou (km 0 al Capitalei), la orele 11,00. Apoi, cei prezenþi, vor putea aduce un omagiu la mormîntul marelui patriot, de la Cimitirul Ghencea Civil.

Pe Drumul Mãtãsii, ieri, azi ºi mîine

Pagina 10

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (2) Nici nu se terminaserã bine alegerile ºi, pe toate posturile de Televiziune centrale, s-a declanºat o prigoanã barbarã împotriva mea, a familiei mele, a pãrinþilor mei morþi, a partidului pe care îl conduc.

S-a pornit un bombardament fãrã precedent în istoria politicii ºi a presei româneºti. Ziaristul Ion Cristoiu numea aceastã prigoanã „linºaj” ºi „proces de demascare de tip stalinist”. Niciodatã, în România, n-a fost vînat un om, un singur om, mai rãu ca un animal al pãdurii. În aceastã campanie de demonizare a mea aþi folosit armele celui mai sinistru arsenal al terorii, pe care încã nu ºtiu unde sã-l încadrez. E nazism? E stalinism? E Ku-Klux-Klan?

Probabil cã este cîte puþin din toate. Încã nu e prea tîrziu sã-mi popularizaþi adresa pe micile ecrane ºi în ziarele voastre, care trãiesc din ºantaj ºi „taxã de protecþie”, pentru a asmuþi lumea sã mã omoare.

Ce atîta pierdere de vreme, doar voi înºivã aþi spus cã pentru apãrarea democraþiei poate fi folosit ºi pistolul ºi orice metodã e bunã. Dar cine deþine etalonul democraþiei ºi cine stabileºte de partea cui e dreptatea? Aþi mers pînã acolo, încît aþi instigat cîþiva studenþi, învrãjbiþi de niºte agitatori de profesie, sã organizeze joi, 7 decembrie, un fel de procesiune cu zvastici naziste, pelerine ºi cizme, ca-n „Noaptea cuþitelor lungi”, marº care sã treacã, obligatoriu, ºi prin faþa casei mele – nu v-aþi gîndit o clipã cã am copii mici de crescut, cã îi puteþi înspãimînta cu acest spectacol grotesc, nãscocit de cîteva minþi bolnave? Dacã eu aº fi fost extremist, cum pretindeþi voi, aº fi organizat un contra-miting, nu cu cîteva zeci de rãtãciþi, cãrora li s-au dat bani, ci cu 25.000 de oameni, pentru a-mi apãra familia, ºi nu ºtiu pe unde aþi fi scos cãmaºa. Numai cã eu n-o fac, eu respect regulile democraþiei ºi mã rog la Dumnezeu sã vã trezeascã la realitate, sã opriþi inchiziþia! Lumea vede ºi judecã ºi habar n-aveþi ce bumerang reprezintã asemenea hãituire primitivã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 6 decembrie 2000 (Mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

Tãceri alpine – tablou de Anca Bulgaru

Imperialul Filigranez poeme inutile pe o hîrtie de orez tîrziu vîrtejuri translucide din lagunã presarã cu cenuºã tot ce scriu

Iar masa mea de lucru e-o ruinã un vãlmãºag de cãrþi fãrã folos mai pot afla de-aici înþelepciunea de-a trece pragul vieþii dureros? Îngrijoraþi prietenii mã cheamã epistole îmi vin de peste tot sînt craii adumbriþi de Curtea-Veche ce nu pricep solemnul meu boicot Eu tac, ºi scriu, ºi îmi arunc nãvodul în rîuri de cuvinte care fug iar lacrimile ce nu vor sã cadã mã ard pe dinãuntru ca un rug Îmi picurã-n auz Imperialul diluviul unui pian nepãmîntesc nu mã ascultã mîna, ºi nici gîndul sînt prea bãtrîn sã le mai poruncesc Asediat pe veci într-o cetate cu ºanþ de apã ºi înalte porþi în canonada salvelor de fluturi azi înþeleg cã zeii mei sînt morþi Traumatisme ca de flori strivite pe paginile mele se aºtern – tu duca, tu signore, tu maestro aratã-mi drumul tainic spre infern!

CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din volumul „Poems“)

Cum au fost masacraþi bãºtinaºii Americii de Nord

Focul cunoaºterii a murit în ºcoli

Paginile 12-13

Pagina 7

NR. 1419 zANUL XXVIII zVINERI 24 NOIEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 24 noiembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Handicapatul Dinescu a declarat: România are nevoie de un medic!

Eºecul lui Caramitru în Brazilia O Salvare spintecã liniºtea nopþii Agarici ºi Dîrdîiac/ În curînd vor face PAC! În puºcãrie, Vadim Tudor va mîngîia pãrul de bidinea al Doinei Cornea ºi urechiuºele ei fine PARTEA A II-A La vila lui Michael Jackson din California a fost celebratã cea de-a 8-a cãsãtorie legalã a marii actriþe Elisabeth Taylor. Fericitul mire nu e altul decît compatriotul nostru Corneliu Coposu. La apariþia mirelui, a început o bãtaie ca-n filme: cîteva sute de femei de un fanatism religios ieºit din comun s-au repezit sã-1 atingã, sã-i rupã o ºuviþã de pãr ºi cîteva bucãþele din sfintele moaºte, dupã care s-au dus cu ele la Papa ãla polonez, care s-a bunghit bine la ele, le-a întors pe toate pãrþile ºi a zis: „Nu e bune” – „De ce nu e bune?”, au întrebat admiratoarele acestui Coppola român. Dar Papa nu le-a mai rãspuns: fusese chemat de urgenþã la puºcãria Jilava, unde doi complotiºti înrãiþi se hotãrîserã sã-ºi uneascã destinele: Doina Cornea ºi Corneliu Vadim Tudor. Arestaþi ca urmare a dezvãluirilor acelui somnambul care se tot cãþãra pe streaºinã ca antena, cei doi foºti inamici au nimerit în aceeaºi celulã, au stat ei ce-au stat bosumflaþi cîteva zile, dar noaptea îi rãzbea frigul, aºa cã s-au bãgat unul în altul ºi deh, ca tot omul, vã daþi seama cã au început cele mai nãstruºnice ghiduºii. De pildã piþigaia îi punea marelui extremist cãciuliþa ei tricotatã, care îi venea ãstuia pe-o ureche, apoi bardul o sãlta pe genunchi pe dizidentã ºi o arunca în tavan, de unde se auzeau gemetele lui Nicolae Ulieru, care bãga ochiul prin lustrã ca sã-i spioneze. Radio „Europa Liberã” a devenit un fel de Satira ºi Umorul. Întrebat într-un interviu ce crede despre venirea recentã a minerilor, unul dintre liderii G.D.S. pe nume Alin Teodorescu (turc de origine) a declarat: „Aº spune cã e spontanã, dar organizatã”. Bravo, Gogule, aºa e, cum de þi-ai dat seama? ªi spontanã, ºi organizatã!

Am pomenit de Dinescu ºi am uitat esenþialul: copilaºul sãu de 4 aniºori, Andrei, e ºi el persecutat de dictaturã. Micuþul e coleg la Grãdiniþa de lîngã Mînãstirea Caºin cu nepoþelul generalului Victor Stãnculescu. Nu de mult, s-a petrecut urmãtoarea scenã: educatoarea l-a alintat pe copilul lui Dinescu cu diminutivul drãgãstos „Andreiaºu”, la care nepoþelul Stãnculescu a mormãit ca pentru sine „Mardeiaºu”. Normal cã educatoarea l-a întrebat de unde ºtie el cuvîntul acesta. „Pãi, n-a scris

România Mare cã taicã-sãu e mardeiaº ºi-a bãtut-o pe poeta aia?”. Ca sã vedeþi cum ne observã ºi ne judecã cei mici. Incorect procedeul lui Cristian Þopescu de a folosi postul naþional de Televiziune pentru a-ºi plãti niºte poliþe sau a polemiza. El zice cã nu îl foloseºte, dar una zice ºi alta face, fiind cam la fel ca acei demonstranþi care strigã „Fãrã violenþã!”, în schimb sparg capetele tuturor celor care trec prin zonã. Dl. Þopescu are toate posibilitãþile legale de a rãspunde la criticile care i se aduc: are rubrici permanente în vreo 5 publicaþii, de ce nu rãspunde acolo unor note apãrute tot în presa scrisã? De ce foloseºte el în scop personal tunul de calibru greu al televiziunii?

Mizeazã pe faptul cã alþii nu au acces acolo? Cînd el însuºi era interzis la TV se simþea bine? Nu polemizãm cu C.Þ. În ceea ce ne priveºte, îl apreciem foarte mult. Dar ar fi bine sã înþeleagã cã lupta pe care o angajeazã el este inegalã: dã unul cu praºtia, el scoate tancul repede din magazie ºi face praf o gazetã întreagã. Revino-þi, Cristiane! A plecat dl. Viorel Sprîncenel Tînþãrel Paraºutel Oproiu, dar ºobolanii tot au rãmas. În ziua de marþi, 8 octombrie, în redacþia revistei noastre s-a petrecut o scenã incredibilã, care a luat piuitul la toatã lumea. Un ºobolan de mãrime considerabilã a urcat tacticos, pe cele patru lãbuþe, cele douã etaje ºi a intrat în secretariat. Femeile au leºinat, cîþiva bãtrîni au fãcut tahicardie, apoi þipete, chiote, ºtiþi cum e. Nu micã ne-a fost mirarea cînd ºobolanul a deschis pliscul ºi a spus: „Sînt Simion Buja-junior ºi vreau o invitaþie la Conferinþa pe þarã a Partidului România Mare!”. Aha, deci tu erai, puºlama! Þi-ai luat inima în dinþi, þi-ai scuturat mustaþa aia de honved ºi ai încercat marea cu degetul. Bine cã n-a fost conducerea redacþiei acolo, cã ar fi chemat Sanepidul sau Hingherii. Ce sã cauþi, tu, canalie, la întrunirea unor oameni normali ºi serioºi ? Noi ºtim dinainte ce vei scrie, ai sã ne înjuri oricum, pentru cã la cele patru clase ungureºti pe care le ai ºi la nesimþirea care te caracterizeazã, numai asta ºtii sã faci. Oricum, stimaþi concetãþeni, atenþie la ºobolanii de presã gen Buja, Matica, Rezenzweig, Vãlenaº, Cristoiu, Nistorescu, Ceachir, Buduca ºa.! Nu

Epigramiºti de ieri...

Statuii lui Gheorghe Lazãr dupã decizia luminãrii ei cu reflectoare Veni sã lumineze-aici poporul, Cu o voinþã mare, veºnic treazã, Iar ca rãsplatã, þara, luîndu-ºi zborul, La rîndul ei, acum îl lumineazã.

Epigramistului Vero Cîteva sînt foarte bune, Dragã Vero, un regal; Însã ce mã indispune, E cã restu-i Vero...nal.

Sculptorului G. Stãnescu mulþumire cã mi-a fãcut profilul în bronz Mie nu-mi fu cu putinþã Sã m-afirm. Dar azi am chef, Cã-ntr-o singurã ºedinþã Tu m-ai scos în relief.

Directorului revistei ,,Brazda” Amice, Brazda nu-þi rodeºte, Dup-ale mele informaþii, Deºi pe dînsa se munceºte, Fiindcã þi-o-ntoarce... abonaþii.

Lui Petre Liciu dupã ce reprezentaþiile piesei ,,Viforul” au fost suspendate din cauza îmbolnãvirii actorului Da! Era fatal, zic unii, Liciu sã se-mbolnãveascã; Stînd o searã-ntreagã-n vifor, Cum era sã nu rãceascã?

Lui Pilat Tu te-ai spãlat pe mîini, Pilate, Cînd pe Christos l-au rãstignit; ªi-n loc sã þi le faci curate, De-atunci pe veci le-ai murdãrit.

RADU D. ROSETTI (1936)

vã spun cã impertinentul a venit ºi a doua zi?

Normal cã a fost poftit sã pãrãseascã imediat redacþia, ceea ce a ºi fãcut-o, cu coada între picioare. Terorismul unguresc în mare fierbere! În seara zilei de 11 octombrie a.c, un autoturism cu numãr de Ungaria a încercat sã treacã fraudulos în România (prin Vama Borº) o cantitate foarte mare de documente cu caracter antiromânesc ºi antistatal. Printre acestea, mai multe hãrþi haºurate ale Transilvaniei, ca ºi o serie de materiale incitatoare cu privire la aºa-zisul pogrom fãcut de români împotriva ungurilor la Tg. Mureº. Cãrãuºul acestor otrãvuri nu era altul decît Andras Imre, deputat U.D.M.R. de Satu Mare, care a trecut apoi la atac, insultînd grav ofiþerii ºi vameºii prezenþi, numindu-i ignoranþi ºi incompetenþi. ªi vreþi sã vã mai spunem ce a urmat? În loc sã capete douã palme rãsunãtoare ºi sã i se bage pe gît fiecare paginã ºi hartã duºmãnoasã, nemernicul ãsta a cãpãtat a doua zi... scuze din partea directorului general al Vãmilor, dl. Pînzaru, ºi a fost lãsat sã intre în România cu întregul material incendiar.

Bravo, fraþi români, ne meritãm soarta! Alianþa Civicã face victime! Duminicã, 13 octombrie (zi cu ghinion), pe la ora prînzului, un Oltcit cu nr. l-B80109, rulînd cu o vitezã de formula unu, l-a accidentat grav pe copilul ªerban Florin, în vîrstã de 10 ani. Accidentul s-a produs pe raza satului Valea Ursului (jud. Mehedinþi) ºi îl are ca autor pe vechiul speculant de maºini Petre Mihai Bãcanu! În maºinã se mai aflau marii noºtri „democraþi” Dumitru Iuga ºi cuplul Ana Blandiana – Romulus Rusan. Infractorul venea de la Turnu Severin, unde participase la o întîlnire cu membrii P.A.C., ºi se îndrepta spre Craiova, tot în campanie electoralã. Primele rezultate ale cercetãrilor aratã cã urma roþilor pe asfalt a fost de 14 m, ceea ce confirmã o vitezã nefiresc de mare pentru o localitate. Astfel, nu e de mirare cã bietul copil a fost lovit în plin, propulsat pe parbriz, apoi pe capotã ºi, în final, azvîrlit la 4-5 m pe carosabil.

Numai o minune a fãcut ca micuþul copil de þãrani sã scape cu viaþã, dar starea sãnãtãþii lui e criticã.

Ce faceþi, stimaþi fii de legionari, dupã ce aþi zãpãcit o þarã întreagã, acum ne omorîþi ºi copiii? Þara arde ºi baba se piaptãnã: primul terorist al þãrii, Gh. Robu, care are o mare parte de vinã pentru nenorocirile care s-au abãtut asupra României, continuã sã-l tîrascã prin tribunale pe redactorul-ºef al revistei noastre, uneltind împreunã cu cîþiva juriºti trãdãtori sã-l condamne pe acesta la închisoare. Miercuri, 16 octombrie, orele 12, la Ploieºti, o nouã fazã a acestui scandalos proces, cu participarea obligatorie a d-lui Corneliu Vadim Tudor. Români, veniþi ºi vã minunaþi!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 18 octombrie 1991)

... ºi de azi Încurcãturi Vedem acuma, an de an, Cã-n Parlament ºi primãrii Se taie „nodul gordian”...

Dar nu ºi alte... sforãrii.

Parlamentarii, sub ,,furcile caudine” De marii ºefi vã spun pe ºleau Cã nici sub furci, chiar caudine, Nu-s înjosiþi, cã dînºii au Imunitate... la ruºine.

La împãrþirea pãdurilor Primarul – om cu multã carte Cînd s-a-mpãrþit pãdurea-n draci, ªi-a tras ºi el o bunã parte (În care mai erau copaci).

Pescarul amator De la baltã, pe-nserate, Un pescar venea hoinar:

El cãra un sac în spate...

Iar pe el un alt pescar.

Constatare De-a mea soþie, idealã, Eu nu ºtiam - vã jur aici C-ar fi o damã senzualã...

Dar am aflat de la amici.

Motiv de divorþ Azi la bloc e ceartã mare: Soaþa mea - cu simþul ei M-a surprins, la piept, c-o floare (Cu Florica de la „trei”)

ªeful meu e supradotat Mîndru sînt de ºeful meu, Dar mã prinde-o mare greaþã, Cînd mã calcã pe bombeu...

Cu copitele din faþã.

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 24 noiembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Statul paralel cu realitatea Iar duduie economia! Marele Jaf Sîrba dracilor în sutanã Pronumele ºi renumele doamnei Carmen Dan Becali ºi Fecali Kelemen a rãmas fãrã talangã S-a mãritat ºi Serena!

Despre Ronaldo ºi alte curve Capul Mafiei a dat colþu’ O tragedie moldoveneascã Ceea ce politicienii-hoþomani numesc statul paralel a fost definit de Montesquieu, încã din 1748, ca fiind principiul separãrii puterilor în stat. Realitatea îi deranjeazã teribil fiindcã distinºii bandiþi ar dori ca în baza votului popular (în cea mai mare parte acordat contra-cost) sã facã ce vor muºchii lor: sã legifereze, sã aplice normele ºi sã judece propria activitate! Sã instaureze dictatura neamului prost. Cei care clameazã existenþa statului paralel seamãnã pînã la identificare cu paraºutele de la Hollywood care, dupã ce au acordat favoruri sexuale în schimbul unor roluri cinematografice ce le-au adus celebritatea ºi le-au umplut conturile, strigã din toþi bojogii cã au fost abuzate. Aºa cã sã n-o mai lungim: nu existã statul paralel decît în sensul cã toþi aceia aflaþi la butoanele puterii sînt paraleli cu realitatea economicã, socialã ºi politicã. ªi sînt supãraþi cã nu sînt lãsaþi sã fure la vedere, cã nu pot sã se destrãbãleze în orgii bugetare. Cã, strigã ei ca din gurã de ºarpe, poporul asta vrea. Nu, mã, derbedeilor, oamenii cinstiþi nu vor asta.

Numai nelegiuiþii pot fi de acord cu aºa ceva. E adevãrat, în Þara Româneascã sînt destul de mulþi ºi deþin poziþii importante în conducerea statului, în mass-media, în justiþie, în administraþiile locale, dar licãreºte speranþa cã pot fi smulºi de pe trupul firav al Patriei ºi aruncaþi în haznaua istoriei. În realitate, voi, cei ce aþi devalizat finanþele, voi, care aþi interzis moralitatea în politicã, voi, care aþi fãcut din români slugile Europei, voi sînteþi statul paralel. Nu sînteþi membrii unui singur partid, sînteþi fidelii Mafiei transpartinice care sufocã România de 27 de ani. ªi dacã în þara noastrã ar fi funcþionat o justiþie eficientã, astãzi aþi fi putut beneficia de Legea recursului compensatoriu, ca vechi locatari ai ªcolilor de Corecþie a Vieþii Necinstite. Aºa, ne daþi lecþii de ºmecherie la emisiunile din prime-time, de s-au umplut televizoarele de scuipaþi.

Statistica spune cã pe trimestrul III România are o creºtere de 8,8%, adicã i-am bãtut la the popow pe chinezi! Nu e o creºtere bazatã în cea mai mare parte pe producþie, investiþii ºi exporturi, ci una determinatã de consum, de reducerea unor taxe ºi de majorarea salariilor în sectorul public. Dar, în acelaºi timp cu statisticile triumfaliste, apar derapaje pe pieþele financiare, prognozele deficitului bugetar sînt sumbre (peste limita admisã de UE), cresc importurile ºi deficitul de cont curent, iar preþurile pun la încercare inflaþia dupã o perioadã de deflaþie. România merge pe o sîrmã întinsã deasupra unor hãuri economice adînci. Cea mai micã adiere de vînt o poate dezechilibra. Amintiþi-vã cã ºi în 2008 economia duduia. ªi-a duduit pînã i s-a încins motorul ºi a luat foc întrucît ºoferul nu alimentase cu benzinã, ci cu mult mai populara gazolinã. Problema cu creºterea asta economicã din statistici e cã statistica nu þine de foame. În ciuda statisticilor triumfaliste, abia 27% dintre români mai au încredere în Guvernul Dragnea II. Iar în Dragnea nici atîþi (numai 19%). Popor ingrat, n-o sã-þi lase Livache nici un braþ al Dunãrii neamputat!

Cum se jefuieºte o þarã? Nimic mai simplu. Mai întîi se dã o loviturã de stat de cãtre eºalonul doi al partidului, se aduc la butoanele puterii hienele ºi se sfîºie prada. La ospãþ vor apãrea ºi lupii occidentali îmbrãcaþi în piei de oaie. Întîiul mare jaf postdecembrist demn de menþionat a fost privatizarea de tip MEBO, prin care averea poporului român a fost transferatã în buzunarele mafioþilor de sub pulpana lui Ion Iliescu. Înaintea Marelui Jaf, la 3 februarie 1990, bolºevicul Iliescu a permis convertirea a trei miliarde de dolari, rezerva valutarã a þãrii, în lei, la un curs de 14 (lei) pe un dolar. De a doua zi, biºniþarii din întreaga Românie au început sã schimbe valutã la un curs (neoficial) de patru ori mai mare. ªi cînd te gîndeºti cã un asemenea boschetar al istoriei ca Iliescu încã mai este privit ca un reper moral de cei sãraci cu duhul, te apucã toate frezoanele, vorba pirandei beneficiare de ajutor social, care se îmbolnãvea subit cînd era vorba de a presta o activitate obºteascã. E adevãrat, ticãloºii absoluþi, ucigaºii cu sînge rece, care nu-ºi regretã crimele, se nasc o datã la o mie de ani. ªi, culmea ghinionului, tot în spaþiul carpato-danubiano-hipnotic.

Una dintre cele mai mari hoþii ale politicienilor români a fost cedarea (cã de vînzare nu poate fi vorba) PETROM, micul gigant al Estului Europei, cu un portofoliu impresionant care cuprindea cîmpuri petroliere, utilaje, uzine de îngrãºãminte chimice, depozite, benzinãrii, instalaþii de transport, contracte în derulare, unui SRL austriac. Diferenþa dintre PETROM ºi OMV pe piaþa petrolului este ca aceea dintre Messi ºi Alibec, pe piaþa transferurilor. Preþul oficial al orgiei financiare a fost de 668,815 milioane de euro, banii de buzunar ai lui Adrian Nãstase, care, în mãrinimia lui de

cîine turbat, le-a mai ºters cu un scuipat ºi o datorie de 370 de milioane de lei, ca nu cumva sã nu fie batjocorit la maxim poporul român. E adevãrat, OMV a contribuit cu 830,6 milioane de euro la propria-i bunãstare fiindcã aceºti bani, fiind capital de lucru, i-a mutat dintr-un buzunar în altul. Cît despre redevenþe, Dumnezeu cu mila, OMV îi dã statului român praful de pe tobã. Pentru acest act de înaltã trãdare au fost decoraþi cîþiva demnitari. ªi-n vremea asta, poporul trage la aghioase! Cînd se trezeºte, merge la pompã ºi plãteºte. Pãi cu aºa oameni înþelegãtori nu era pãcat ca Uniunea Europeanã sã nu aplice în practicã teoria jafului colonialist? Leul s-a prãbuºit, costul vieþii a crescut, toate mãririle au fost anulate de inflaþie ºi devalorizarea monedei naþionale. Supravieþuirea a devenit o aventurã. Ce facem, fraþii mei, acceptãm dictatura imposturii? Acceptãm viaþa de sclav? Acceptãm jugul?

Treziþi-vã! Dacã de voi nu vã pasã, v-aþi obiºnuit cu capul plecat, ridicaþi privirea mãcar pentru copiii voºtri! Dacã trãiþi ca niºte rîme, sã nu vã miraþi cã veþi fi cãlcaþi în picioare!

Douã cuvioase feþe bisericeºti din Cristeºtii Botoºanilor s-au caftit la locul de muncã. Deºi unul i-a smuls suliþa Sfîntului Gheorghe Becali ºi a înfipt-o adînc în pîntecul confratelui proaspãt înlocuit, a fost fãcut KO de adversar, care l-a lovit în zona crepuscularã cu ciocanul lui Pomohaci, pãstrat la loc umbros printre sfintele veºminte. Întrebare întrebãtoare: La doamna Carmen Dan care o fi numele ºi care pronumele? Cã renumele îl ºtim. Liviu Dragnea a fost în vizitã la DNA, însoþit de un sobor de parlamentari. Unii ºtiau drumul, alþii vor sã-l înveþe, cã nu se ºtie niciodatã cînd ai nevoie. Tot aºa a procedat cu ani în urmã ºi Adrian Nãstase, care, împreunã cu demnitarii partidului, l-a însoþit pe distinsul deputat-devalizator Gabriel Bivolaru, fratele vitreg al mult mai cinstitului Gregorian. ªi aþi vãzut ce bine i-a prins!

Auzind cã românii nu agreeazã achiziþia de rachete Patriot ºi cã ar prefera ca din banii ãia sã ia halealã la copii, Trump l-a trimis pe secretarul de stat caprã Tillerson la Bucureºti ca sã se asigure cã marele jaf va avea loc. ªi la cît de laºi sînt conducãtorii României, aºa va fi.

Ionuþ Miºa ne loveºte la linguricã: ,,Întregul ansamblu de mãsuri fiscale sînt corelate între ele”. Nu prea ºtie sã vorbeºte domnul ministru.

Cãtãlin Botezatu iar a fãcut sex cu femei! Nu acum, cã n-are timp pentru astfel de plãceri, ci undeva, cîndva, pe vremea cînd se potcovea puricele cu 99 de ocale de fier forjat de la SIDEX Galaþi, iar prin patul sãu îl alergau ca sã-l ciuguleascã de cercel de la douã-trei femei în sus, concomitent ºi în acelaºi timp! ªi, culmea coincidenþei, pe toate le chemau Vasile!

Gigi Becali e nemulþumit cã Mihai Stoica, la cei 55 de ani ºi restul zile, îl face de rîs prin cluburi. Cicã acolo ar fi raiul curvelor feminine ºi masculine. Meme nu zice nimic, nu baþi boul care îþi dã lapte, dar se vede cu globul ocular cã nici el nu-i mulþumit de Gigi, care umblã bezmetic prin bisericã, raiul pomohacilor. Dar, în cazul celor doi distinºi filosofi de gang, funcþioneazã perfect legea contrariilor. Aºa cã o sã ne mai distrãm cu cuplul comic-fantezist Becali ºi Fecali. În urma aplicãrii Legii recursului compensatoriu, 1.200 de deþinuþi au ieºit de la bulãu. Tudorel Toader s-a oprit din numãrat pe la 650, cã-l durea privirea ochiului.

Dacã ar fi intrat în locul lor hoþomanii din politicã, balanþa s-ar fi echilibrat. Aºa, numãrul specialiºtilor în haºmanglealã s-a triplat.

Toatã lumea-i tristã, numai Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie exultã. Cicã la dezvoltare economicã sîntem pe locul trei în lumea globului pãmîntesc. Vedeþi, copii ai durerii, unde duce consumul excesiv de programe de guvernare concepute de Gicã Petrescu ( ,,Dã-i cu ºpriþul pîn la ziuã!”, ,,Ia mai toarnã un pãhãrel!”)?

Lui Kelemen Hunor i-a fost retrasã decoraþia ,,Steaua României” în grad de trãdãtor. Problema nu e cã i-au luato, ci cã i-au dat-o. Aºa cã bagabonþii de la Comisia pentru Decoraþii ºi Tinichele ar trebui sã se prezinte la prima circã de miliþie ºi sã se predea. Fiindcã au încercat sã-ºi îndrepte greºeala, cei care au înfipt þãruºul în pieptul consumatorului de ºaormã cu de toate direct de sub coada calului, la fiecare rãscruce de drumuri politice, pot primi doar douã perechi de palme cu suspendarea executãrii pedepsei pînã la 1 Decembrie 2018.

S-a mãritat ºi Serena Williams! Cãtãlin Botezatu a scãpat-o ºi p-asta, deºi a avut ºi cu ea o aventurã pe vremea cînd era manechin. Stãtea în vitrinã cu o rachetã în mînã, dar nu sa putut abþine ºi i-a cãzut la pat împreunã cu ªarapova ºi sorã-sa, Venus. Cã Cãtãlin are patul mare. La nuntã, fata de ciocolatã a purtat, ca orice mireasã, niºte bascheþi stilizaþi. Simona Halep n-a putut sã-ºi etaleze tocurile

întrucît n-a fost invitatã. Dar nici Adrian Copilul Minune, Nicolae Guþã ori Vali Vijelie. Pãi ce fel de nuntã a fosta aia? În 2009, la Las Vegas, Cristiano Ronaldo ar fi violat-o pe Susan K., o vestalã de 30 de ani, care, alãturi de o prietenã blondã (evident) l-a însoþit pe portughez în camera de hotel. Dupã ce s-au pilit bine ºi au petrecut cîteva ore în jacuzzi, pe la ora trei, CR7 a considerat cã e cazul sã pãtrundã în careu. A urmat o înþelegere între avocaþi în urma cãreia martira, cãsãtoritã la data la care îi oferea fotbalistului posibilitatea unui contraatac rapid prin zona crepuscularã, a primit 375.000 de dolari. Banii i-a cheltuit, dar a rãmas cu trauma, zic apropiaþii ei. Pãi ca sã nu fie traumatizatã, n-ar fi trebuit sã bea, sã se hîrjoneascã în jacuzzi ºi nici sã uite cã, la ora aceea, o femeie mãritatã ar fi trebuit sã fie în altã parte.

Dincolo de asta, ulterior, CR7 a fost acuzat de viol ºi de o altã femeie. Numai de nu s-ar supãra Badr Hari.

Cam în aceeaºi situaþie sînt ºi curvele de la Hollywood care se dau victime pe Internet. Dacã nu vroiaþi sã ajungeþi vedete cu orice preþ, nu vi s-ar fi întîmplat nimic. Voi nu sînteþi victime, victime sînt actriþele talentate cãrora le-aþi furat rolurile numai fiindcã aþi acceptat sã vã culcaþi cu niºte obsedaþi sexuali de cea mai joasã speþã, aflaþi în funcþii importante. Voi sînteþi niºte bagaboante care acum încercaþi sã valorificaþi promiscuitatea asumatã. Doriþi cu orice preþ sã rãmîneþi în centrul atenþiei. ªi cum de curve nu mai sînteþi bune, pozaþi în victime.

Dar sã ne întoarcem la abuzaþii noºtri. Pe 16 noiembrie 2017, ºontîc, ºontîc, Klaus a împlinit trei ani de meditaþie prezidenþialã.

Nota de platã e încãrcatã: cel puþin patru miliarde de dolari ºi 365 x 3 zile de concediu.

Toto Riina, capul Mafiei italiene, a decedat mortal într-un spital penitenciar din Parma, la vîrsta de 87 de ani. Deºi a comandat doar 10% (aproximativ 150) din crimele lui Iliescu, nu s-a sfîrºit în libertate. În schimb, ºeful Mafiei postdecembriste locuieºte într-o vilã de protocol ºi joacã tabinet cu tovarãºa de luptã revoluþionarã, întinînd nobilele idealuri ºi ale comunismului, ºi ale capitalismului. Autoritãþile locale buzoiene au interzis ,,scuipatul pe jos” (deci scuipatul în stratosferã rãmîne în vigoare), bãtutul covoarelor, uscarea rufelor în balcoane (cu faþa la stradã), consumul de bomboane agricole ºi toate celelalte activitãþi de loisir în lipsa cãrora oraºul îºi pierde identitatea. Urmãtoarea hotãrîre a Consiliului Local, care pîlpîie ca o lampã cu gaz în minþile rãvãºite de nenumãratele concerte ieftine cumpãrate pe bani grei, prevede introducerea ostracizãrii tuturor buzoienilor ºi repopularea urbei cu olandezi zburãtori. Dupã Republica de la Ploieºti, Hinghereala de la Buzãu este al doilea eveniment marcant care va cutremura literatura românã de consum ºi bunã dispoziþie.

Sã nu uitãm cã Buzãul este oraºul unde au fost cumpãrate autobuze second-hand cu peste un milion de km la bord, iar superbii trandafiri din parcuri, sau de pe alei, au fost smulºi ºi înlocuiþi cu lalele. Iar administraþia se laudã cu mãreþele realizãri!

O asemenea tragedie publicã nu s-a mai petrecut decît în Moldova anilor 1432-1457, dupã cum ne informeazã cronicarul Adi Sfinteº, martor ocular ºi la acele evenimente: ,,În cei 25 de ani care au trecut de la moartea lui Alexandru ºi pînã la cocoþarea pe tron a lui Fane Barosanu, de-i zic cei cu probleme de vedere ªtefan cel Mare, Moldova a decãzut în ultimul hal. Era cam ca acum. Aceastã proastã stare a fost determinatã de luptele pentru putere dintre toþi rataþii care n-aveau nici o calitate, însã se bãteau cu cãrãmida în piept cã erau fii de domni. Nu conta cu cine fuseserã plãmãdiþi, baza constituind-o osul de domn care trecuse ºi-n urmaºi prin mamele lor. Posibilitatea ca toþi bastarzii sã-ºi revendice «scaunul pãrintesc» era destul de mare întrucît în þãrile române nu exista un sistem precis ºi riguros de succesiune la tron. Dupã Alexandru a urmat pe craca domniei Iliaº, care, de altfel, fusese asociat la domnie cu tatãl sãu. Fire slãbuþã, lipsit de demnitate ºi curaj, a intrat în conflict cu fratele vitreg, ªtefan, om dîrz, cu defectul cã era fiul þiitoarei Stanca, prea-frumoasa cu care Alex o ardea neîncetat, înºelîndu-ºi cu multã mãiestrie trupeascã ºi cu desãvîrºitã convingere sufleteascã toate cele trei neveste. Gelos pe ªtefan care, de altfel, îi purta sîmbetele, Iliaº reacþioneazã mîrlãneºte, dacã nu de-a dreptul româneºte: o prinde pe Stanca ºi o face împãrãteasa brostacilor dintr-o fîntînã pãrãsitã unde a aruncat-o dupã ce mai întîi o sugrumase. ªtefan o rade spre Valahia de unde se întoarce cu oaste ºi-l alungã pe fratele sãu care se refugiazã în Polonia, de unde revine aþi ghicit, pezevenghilor! - cu ajutoare strãine, haine second-hand, conserve expirate ºi numeroºi soldaþi de paie. Dupã trei lupte în care mulþi moldoveni au decedat inutil, fraþii se împacã, împart Moldova ca pe o bucatã de ciocolatã ºi domnesc separat pînã în 1442 cînd se încaierã din nou, iar nordistul Iliaº este alungat.

Cînd se întoarce cu polonezii dupã el, este prins de sudistul ªtefan care, de bucuria revederii cu fratele sãu, îi scoate ochii, rãzbunînd în modul ãsta atît de omenesc, de nobil, de gingaº pînã la urmã, moartea mamei sale. Dar ºirul crimelor ºi al soluþiilor neomeneºti nu se încheie aici, cã Iþicã îºi bãgase coada adînc în sfincterele moldovenilor care deveniserã mari amatori de cimilituri diavoleºti”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi).

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 24 noiembrie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Cãlugãria m-ar face fericit Dacã ar fi sã-mi fac un prim bilanþ al bucuriilor ºi tristeþilor la cei 66 de ani pe care i-am împlinit în primãvara acestui an, cred cã cele din urmã ar umple pagini întregi, ceea ce mã duce cu gîndul cã, dacã m-aº fi aciuat mai demult la vreo mînãstire, azi, situaþia mea poate ar fi arãtat altfel... Sau cel puþin aºa cred! Aº fi fost mai folositor acolo, în lumea monahalã, decît aici, într-o lume plinã de nevoi ºi mãcinatã de griji la tot pasul.

Cred cã misiunea mea ar fi fost cu adevãrat împlinitã pe acest pãmînt, ºi nu aº mai fi rãbdat umilirea la care mai tot timpul am fost expus de aceastã societate, despre care se zice cã este civilizatã, dar dupã cîte se întîmplã zi de zi, numai de aºa ceva nu poate fi vorba... Cum timpul încã nu mi-i trecut, mã gîndesc, eventual, la o evadare în vreo mînãstire, acolo unde poate voi fi ºi eu bun la ceva, chiar dacã sãnãtatea, din cînd în cînd, îmi joacã feste... Mã gîndesc cu toatã seriozitatea cã o înstrãinare definitivã din lumea aceasta civilã s-ar impune, ºi încã destul de repede. Cred cã la mînãstire voi avea parte de liniºtea pe care mi-am dorit-o tot timpul ºi de care nu am avut parte... Ah, Doamne, uite cã iar m-a luat durerea de cap, ºi sînt nopþi ºi zile de cînd nu am pus geanã pe geanã... Baºca inima...

Inima, cu palpitaþiile ei, îºi face de cap... Acum îmi dau seama cã nu am avut grijã de mine, nu am ºtiut sã-mi respect programul normal de viaþã. ªi-mi aduc aminte cu drag de vorbele lui moº Vasile Miron, dascãlul de la noi din sat, care avea casã peste drum de noi ºi ograda plinã de trandafiri ºi bujori, iar lîngã gard, un zarzãr ºi un pãr. De îndatã ce fructele lor coapte

Judeþele României O deosebitã importanþã pentru înþelegerea vieþii strãmoºilor noºtri în Evul Mediu prezintã numele judeþelor româneºti. Astãzi, o mare parte din aceste nume n-au nici un înþeles în româneºte. Ce înseamnã, de pildã, Dolj ºi Gorj, Ilfov, Ialomiþa, Putna, Suceava? Ce înþeles au numele Teleorman, Vlaºca, Lãpuºna? Dar Tîrnava, dar Tutova, dar Sighiºoara ºi Hunedoara? Cuvinte fãrã sens în limba de azi, dar foarte limpezi dacã le aflãm etimologia. Multe dintre numele judeþelor româneºti au o veche origine slavã. Ele au fost date de nãvãlitorii slavi, impresionaþi de anumite aspecte fizice, ale florei, ale faunei, din regiunile respective.

Ilfov vine din cuvîntul elhov (aºa i s-a ºi spus judeþului în vremea veche!), care înseamnã, în slavoneºte, ariniº, loc unde cresc arinii.

Mulþimea arinilor din luncile numeroaselor rîuri ce strãbat aceastã regiune a atras atenþia nãvãlitorilor slavi ºi a determinat numele locului.

Dîmboviþa înseamnã rîul stejarilor, rîul care trece prin întinse pãduri de stejar; în slavoneºte, stejar se zice dãmb; de aci vine ºi numele Dîmbovnicului. De la rîu ºi-a luat apoi numele judeþul. Tutova are înþelesul de „þara sau þinutul murelor”, iar Tîrnava pe acela de „þinutul spinilor”. Ungurii au tradus în limba lor aceastã veche numire slavo-românã ºi i-au zis Kükülö.

Un înþeles asemãnãtor are numele judeþului Lãpuºna, cãruia i se mai spunea în Secolul al XV-lea ºi Lopuºna. Cuvîntul lopuº, în vechea slavã, înseamnã „scai”, scaiete, brustur; frecvenþa acestei plante i-a impresionat, se vede, pe locuitorii slavi care s-au aºezat aici ºi a determinat numele þinutului. Tot în legãturã cu aspectul vegetaþiei se explicã ºi numele Teleormanului, care nu are însã o origine veche slavã, ci se datoreazã popoarelor turceºti ce au stãpînit odinioarã þinuturile noastre. În limba pecenegã sau cumanã, Teleorman înseamnã „pãdure mare”, „pãdure nebunã” ºi e o dovadã a codrilor uriaºi care acopereau mai înainte vreme regiunea respectivã. Tot aºa se explicã ºi numirea Deliorman, din Cadrilater, care a fost datã nu de pecenegi sau cumani, ci de turcii ceilalþi mai noi, de turcii osmanlîi.

La alte judeþe, numele nu stã în legãturã cu vegetaþia, cu flora, ci cu fauna. Vîlcea înseamnã în limba slavã, dupã spusa filologilor, „þinutul lupilor”, vîlc e lup; de aici ºi numirea localitãþii Vîlcov, de la gurile Dunãrii. Soroca înseamnã în ruseºte coþofanã. Aceastã etimologie e mult mai probabilã decît aceea care derivã numele judeþului din cuvîntul „sorok” adicã patruzeci. Tot de origine slavã sînt ºi numele celor douã judeþe: Dolj ºi Gorj. Ele nu se datoreazã însã vechilor locuitori slavi, ci sînt mult mai noi, fiind date de Cancelaria domneascã în veacul al XV-lea. Gorj înseamnã „Jiul de sus”, iar Dolj „Jiul de jos”; la început, numele se scriau nu în forma de azi, ci astfel: „Gorjil” ºi „Doljil”, adicã numele Jiiului, în slavoneºte „Jil”, plus cele douã particule „gor” ºi ,,dol”, care înseamnã respectiv „de sus” ºi „de jos”, sau „de la munte” ºi „de la cîmpie”. Cînd în Cancelaria domneascã s-a întrebuinþat mai tîrziu limba românã, denumirile celor douã judeþe s-au scris astfel: Gorjii ºi Doljii, de unde apoi au rezultat formele prescurtate de azi, Gorj ºi Dolj.

Polemici

cãdeau pe pãmînt, desprinse din crengi de bãtaia vîntului sau a ploilor cu grindinã, le strecuram în sîn ºi mã ascundeam în odaia grajdului, iar pînã ce nu le terminam pe toate de mîncat, nu mã mai vedea nimeni în ziua aceea. Omul acesta i-a zis mamei sã mã dea la ºcoala de dascãli dupã ce voi termina cele opt clase obligatorii... Mã punea sã cînt cîntece bisericeºti ºi probabil vedea cã am ceva voce ºi cã puteam fi cîndva þîrcovnicul satului... Vorbise cu mama, cu preotul Vasile Cojocaru...

Dar... Accidentul pe care l-am suferit la treisprezece ani mi-a frînt aripile; n-am mai putut merge la ºcoala de dascãli ºi nici vorbã sã mai pot cînta vreodatã în stranã, ca orice credincios care-ºi dorea asta... Iatã cã, dupã eºecul din copilãrie, azi mã gîndesc cît se poate de serios sã iau calea cãlugãriei ºi, aºa, sã fiu mai aproape de învãþãturile biblice ºi de Dumnezeu. Sînt scîrbit de mizeria în care lumea aceasta se zbate pentru supravieþuire, de minciunile pe care trebuie sã le aud la tot pasul... Poate haina de cãlugãr sã-mi aducã respectul de care nam avut parte pînã acum, nici din partea oamenilor ºi a societãþii, nici din partea oficialitãþilor ºi a locuitorilor comunei în care m-am nãscut. De aceea cred cã, dacã mã voi cãlugãri, ºansa mea la o a doua viaþã îmi va surîde, mai ales cã, din cînd în cînd, apare în somnul meu zbuciumat pãrintele Arsenie Boca. Despre aceastã întîlnire de tainã nu voi vorbi niciodatã. ªi, cãlugãrindu-mã, voi sta cît mai departe de lumea aceasta ipocritã, în care fiecare blameazã pe fiecare, jurînd cu neruºinare pe Sfînta Biblie, pentru care Domnul nostru Isus Christos a pãtimit.

Cred cã, pentru mine, cãlugãria va fi o revelaþie întru lumina sfîntã ºi liniºtea pe care mi-am dorit-o de cînd mã ºtiu.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Deosebit de important este numele judeþului Vlaºca. El înseamnã, în slavoneºte, ,,Þara Vlahilor”, adicã a românilor.

Cînd au venit nãvãlitorii slavi, în Secolul al VI-lea, ei au gãsit în aceastã regiune de ºes, acoperitã de pãduri, o populaþie numeroasã vlahã, fapt care a determinat numele de Vlaºca. Aceastã constatare aratã cã nu numai munþii, dar ºi ºesul, acolo unde era acoperit de pãduri, a adãpostit pe înaintaºii noºtri în timpul viforosului Ev Mediu. Este exclus sã avem de-a face cu o denumire de cancelarie, cum a fost cazul Doljului ºi Gorjului, pentru bunul motiv cã dupã întemeierea Þãrii Româneºti, þara întreagã este vlahã, nu numai o regiune, aºa încît n-avea nici un sens sã se dea denumirea de Vlaºca numai unui singur judeþ. Numirea aceasta este totodatã ºi un rãspuns peremptoriu celor care ne contestã continuitatea la nordul Dunãrii, dupã retragerea legiunilor din Dacia. Iatã, dar, cum cercetarea etimologicã a numelor de judeþe româneºti ne ajutã sã luminãm mãcar în parte misteriosul Ev Mediu românesc.

O constatare interesantã facem atunci cînd cercetãm hotarele vechilor noastre judeþe. Este uºor de închipuit cã aceste hotare au variat; cã suprafaþa diferitelor judeþe, þinuturi sau comitate a suferit modificãri. Judeþul Mehedinþi, de pildã, în veacul al XVII-lea, avea o întindere mult mai mare decît cea de azi, înglobînd o bunã parte din actualul Dolj ºi ajungînd chiar pînã la Jii. Ceea ce trebuie relevat însã e, mai întîi, faptul cã pentru judeþele din Moldova, Prutul n-a constituit un hotar administrativ. Judeþul Iaºi trecea mult peste acest rîu, mai bine de jumãtate din suprafaþa lui fiind dincolo. Judeþul Fãlciu, de asemenea, era tãiat în douã de Prut, hotarul rãsãritean trecînd dincolo de obîrºia Ialpugului. În schimb, însã, Lãpuºna trecea ºi dincoace, pe malul drept, cuprinzînd o bunã bucatã de loc, începînd din sus de vãrsarea Jijiei, pînã la miazãzi de Stãlineºti ºi învecinîndu-se direct cu judeþul Vaslui. Dacã trecem acum la judeþele din partea muntelui, constatãm acelaºi lucru. Hotarul spre Ardeal trecea dincolo de vechea graniþã din 1916, urmînd cumpãna apelor, cuprinzînd aºadar ºi porþiuni din actualele judeþe ardelene. În harta lui Dimitrie Cantemir din 1716, izvorul Trotuºului, ca ºi acela al Oituzului cad pe teritoriul moldovenesc, pe cînd înainte de rãzboiul pentru întregirea neamului, ele cãdeau în Ardeal. Deplasarea spre rãsãrit a hotarului Moldovei a avut loc în veacul al XVIII-lea, printr-o împingere sistematicã a semnelor de delimitare, a pajurelor austriece, rãpindu-se astfel Moldovei un teritoriu evaluat chiar de cotropitori ca echivalent cu suprafaþa a douã judeþe.

Tot aºa ºi în Þara Româneascã. Judeþul Prahova trecea ºi dincolo de actualul Predeal, pe valea Timiºului, dupã cum judeþul Gorj cuprindea în partea de miazãnoapte, în dreptul pasului Vîlcan, o fîºie de pãmînt latã cît ai merge cam trei sferturi de ceas cãlare. Nici Prutul, nici Carpaþii n-au format în trecut hotar administrativ. Cu atît mai puþin se cuvine sã-l formeze astãzi. E o concluzie de care va trebui sã se þie seamã cu prilejul viitoarei legi administrative.

CONSTANTIN C. GIURESCU (Conferinþã þinutã la Radio în ziua de 13 noiembrie 1935)

Povestea tragicã a marilor artiºti ºi patrioþi români Ion ºi Doina Aldea-Teodorovici a intrat deja în legendã. La 30 octombrie a.c., s-au împlinit 25 de ani de la dispariþia lor într-un teribil accident de automobil.

Soþilor Teodorovici O... „oameni între oameni“...

Pentru care dragostea de Patrie A constituit o religie, Aþi murit, prematur, Îmbrãþiºaþi ca Romeo ºi Julieta, Tristan ºi Isolda Sau Pelléas ºi Mélisande, Intrînd în lumea Limpidelor mituri.

Cîntecele voastre ªi nestãvilita dragoste Pentru cel nemurit de popor - „Sfîntul Mihai Eminescu” Mã poartã cu gîndul La semnificaþia tulburãtoare A cuvintelor rostite De ,,profetul” de la Lancrãm, Doinitorul Lucian Blaga: „Existã lucruri adînci, Care în lumina artei Pot fi înþelese Cu mult mai limpede Decît în lumina ºtiinþei.

Se spune cã apa unor mãri E mai strãvezie În lumina lunii, Decît în Lumina soarelui”...

DORU POPOVICI

Pictorul Andrei Brãniºteanu, un artist al culorilor La galeriile de artã ale Centrului Militar, din centrul Capitalei, pictorul Andrei Brãniºteanu a inaugurat, în aceastã toamnã, o nouã expoziþie, intitulatã ,,Anotimpuri”. Am putut remarca, ºi de aceastã datã, arta utilizãrii unei cromatici variate, multe dintre exponate dînd impresia privitorilor cã artistul a transferat natura pe pînzele sale. Ca iubitor al frumosului, care a urmãrit ºi penultima sa expoziþie, am putut sã constat preocuparea constantã a pictorului de a reda frumosul prin forme variate, în care un peisaj, o casã, sau un obiect este pus în valoare prin priceperea folosirii culorilor. Artistul surprinde plãcut blîndeþea unei zile de iarnã la þarã, cu troiene imaculate, neatinse de paºii omului, strãlucind sub razele aurii ale soarelui. De altfel, folosirea culorilor calde, care alterneazã cu glacialitatea hibernalã cu care ne obiºnuise pictura clasicã, reprezintã o particularitate a lucrãrilor artistului. ªi chiar dacã prezenþa umanã este de multe ori exclusã din cadru, trãirea i-o simþim cu precãdere. O casã izolatã, o cãpiþã de fîn pãstreazã în tihna lor însufleþirea pe care le-a transmis-o pictorul prin harul sãu.

Florile – cu aceeaºi strãlucitoare cromaticã – ºi naturile statice, din care, de regulã, nu lipsesc florile, întregesc paleta tematicã a artistului, ale cãrui compoziþii ne rãmîn în memorie datoritã, în primul rînd, simþului înnãscut al culorilor, de o rarã transparenþã, ºi a mãiestriei în a captura pe pînzã frumuseþea naturii.

ANTON VOICU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 24 noiembrie 2017

Polemici Controverse RESTITUIRI

Duhul Putnei Motto: ,,Ridicã-te, ªtefane, ºi vezi-þi fiii/ Cã vremea în lume e grea/ Credinþã veºnicã patriei noastre,/ Jurãm, Mãria Ta!” (ADRIAN PÃUNESCU) Dacã orografic Moldova are un singur pisc, Ceahlãul, altitudinea ei istoricã se hotãrniceºte într-un punct de diamant, cel mai strãlucitor din diademã: ªtefan.

Istoria e pãmînt, þãrînã din care inundã, bogate, grînele toamnei nordice care-ºi coc bobul – cu puritate vegetalã – întrun receptacol prea delicat, prin serafica lui artã, ca sã prepare pîine. Iar þãranii pe care-i vezi pe-aici, rãspîndiþi printre obcine, printre cãpiþele de fîn ce închipuie ciudate monumente druide, poartã pe chip ºi în strai – filologii pretind cã ºi în limbã – o nobleþe ce depãºeºte truda cu lutul, ridicîndu-se la prestigiul unui ritual. La Marginea, în preajma Suceviþei, aceºti þãrani transformã lutul tocmai în receptacolul de artã de care vorbeam. Printr-o oxidare delicatã, al cãrei secret ne scapã, ei transformã pãmîntul într-un ogor al sensibilitãþii ºi gîndirii milenare, convertindu-l în formele fixe ale ulciorului ºi strãchinii de lut ars – celebra ceramicã neagrã de Marginea. Dar la Popãuþi, la Miliuþi sau la Huºi, discurile cu strãlucire de smalþ persan ce trag brîie în jurul ctitoriilor lui ªtefan îºi pierd parcã sursa, par a se abstrage din lutul acoperit cu grîne. Care e lutul cel adevãrat? Care munþi dau cea mai autenticã piatrã în care s-a încifrat gîndul nostru milenar, ridicat, într-o primã ipostazã a sintezei, de ªtefan?... Pãmîntul negru, chiar ºi inundat de grîne aurii, miroase a ceramicã neagrã de Marginea, munþii negri de brazi sclipesc ca smalþurile Voroneþului, piatra, constituindu-se în culmi, vesteºte Putna.

Din capitala Þãrii de Sus, de la Suceava – sediul gloriei – ºi pînã la Putna – sediul odihnei în veºnicie a voievodului – drumul e scurt, dar presãrat numai ºi numai cu monumente, lespezi funerare, locuri de veche faimã, într-o densitate a grandiosului veacurilor care-þi taie rãsuflul. Atingînd piatra tombalã a lui ªtefan, cãlãtorul atinge cu pasul, la micã distanþã, ºi hotarul de astãzi al României, spre nord, trãind sentimentul cã de fapt a dat ocol þãrii, umplîndu-se de întregu-i duh. Toate drumurile, pe aici, duc cãtre Putna ºi toate drumurile, pe aici, te pregãtesc pentru ea, punîndu-ºi sub paºi trepte tefere de istorie, ca într-un suiº ritual spre culmea diamanticã a veacurilor, spre culmea eliberãrii în strãlucire a marilor lor înþelesuri.

Intri aci, la Putna, în fortul natural al unei pîlnii montane, folositã cu geniu arhitectonic de voievod ca sã-ºi ascundã în eternitate ºi sã-ºi punã în pagina prezentului zidirea. Putna nu are policromia Voroneþului, nici magnificenþa arhitectonicã a Dragomirnei, nici tãietura severã în culoare ºi linie a Arborei, dar are din toate o valenþã – duhul lui ªtefan. E întrupat în ziduri, într-o lespede, într-o candelã – argintãrie finã datoratã unui meºter necunoscut. Pornim de la acest minim elogiu în metal preþios, mãrturie a unui anonim ºi multiplu elogiu ce s-a þesut în timp ºi peste timp pînã la catifeaua veneþianã brodatã cu fir de aur, pe care o þinem în palmã. Putna nu se poate þine în palmã; o þine þara toatã. Dar aceastã catifea pe care o cercetãm la Putna, desprinsã de pe lespedea voievodului, îi poartã într-un colþ portretul, iar portretul încape într-o palmã, într-o miniaturã sau în cîteva cuvinte: „Fost-au acestu ªtefan vodã om nu mare de statu... întreg la fire, neleneºu, ºi lucrul sãu îl ºtiia a-l acoperi ºi unde nu gîndiiai, acolo îl aflai... ªi unde biruia alþii, nu perdea nãdejdea, cã ºtiindu-se cãzut jos, se rãdica deasupra biruitorilor... Iarã pre ªtefan vodã l-au îngropat þara cu multã jale ºi plîngea în mînãstire în Putna, care era ziditã de dînsul”.

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (6) Prima victimã (1) Într-o zi, un ministru rostise cuvinte de dispreþ, pentru arta de-a fabrica fãrã convingere coloane de gazetã, ºi presa se simþise „blezatã”, zise Arghezi. ªi tot Arghezi: „În viaþa lui, omul, ºi mai ales omul român, poate fi adus sã lupte, în dorul lelii, pentru o concepþie ce nu-i crezul lui; e cazul, mi se pare, al ziariºtilor de profesie”. Al unora, se înþelege, nu al tuturora. La atîtea publicaþii - ºi numai pe Sãrindar au apãrut cu sutele, probabil, de-a lungul anilor -, desigur cã putea fi întîlnit, la urma urmei, chiar ºi tipul de „ziarist definitiv clasat în abjecþiune”, însã pe strada aceasta micã, din inima Bucureºtilor, cãlcau tot felul de oameni ºi de-a lungul ei fremãta viaþa unei lumi prea complicate ca sã poatã fi prinsã în agrafa doar a cîtorva cuvinte. Indiscutabil este cã presa democratã din Sãrindar afirmase o credinþã, cã ea îºi fãurise o tradiþie proprie, iluminatã de idealuri cãrora le-a rãmas permanent ataºatã. Dar iatã, reconfortantã, o pildã de moralitate, exemplificatã de un redactor al ,,Adevãrului”, acelaºi reporter politic A.P. Samson, din memoriile cãruia am mai citat: „În dimineaþa de 22 decembrie, la cîteva zile dupã ce guvernul depusese jurãmîntul, am trecut pe la locuinþa lui I.G. Duca, din Strada Cometei, lîngã Academia de ºtiinþe economice.

Cum ºi-a zidit mînãstirea? De fapt, cum ºi-a zidit þara, epoca?

Ureche, Neculce ºi ceilalþi sînt cronicari ai timpului ºi ai voinþei marelui voievod, care a ºtiut sã foloseascã mîna vremii, mîna muritoare a inºilor ºi a generaþiilor, pentru a eterniza un singur nume, care se confundã cu al Moldovei. Ne-o mãrturiseºte cartea de la Humor, prin care „Io ªtefan voievod, domn al þãrii Moldo-Vlahiei, a dat ºi a scris acest tetraevanghel cu mîna ieromonahului Nicodim”, aceeaºi mînã care i-a fotografiat în aur chipul. Chip în culori de grîu copt, de cicoare ºi de sîmbure de mãciaºã, chip tînãr, dar plin de slavã, purtînd încã de-atunci pe frunte aureola eroului, aºa cum l-a fixat scriitorul tetraevanghelului sau, mai degrabã, acel anonim zugrav care a trasat reþeaua gingaºã de linii ºi de volute a frontispiciilor ºi a pus stîlpii înfloriþi ai iniþialelor. Eroul, în genunchi, îºi þine în palme, în faþa istoriei ºi a soartei, Moldova, ca pe o carte sacrã. Este, nu atît un portret, în înþelesul renascentist al genului, cît idee de voievod, zugrãvitã în strãluciri de fluture scump. Voievodul este aici mai mult decît faptele sale, este ideea ce le transcende, este însãºi Moldova pe care o þine în palme, ocrotind-o ca pe o bazilicã a datinei. El este ceea ce este, pare a glãsui imaginea, prin Moldova, aºa cum Moldova, la rîndu-i, a ajuns ceea ce a ajuns prin el. Este aici acea dreaptã cumpãnã a valorilor, de fapt acea supremã identificare, cea a eroului devenit una cu þara ºi cu cei mulþi ca el, cu epoca ºi cu datina. El se regãseºte în ele, ele se regãsesc în el. Este idealul popular al eroului, al ctitorului de neam ºi glie, este un ochi al timpului ºi o mãsurã a judecãþii istorice care ne conjurã testamentar, dîndu-ne modelul pe care atîþia falnici bãrbaþi, de la ªtefan ºi pînã azi, s-au ostenit sã-1 aplice.

Chipul din tetraevanghel a rãmas în pulbere de fluture scump, ºi ne sfiim sã-1 spulberãm cu rãsuflarea. Stã aci, în muzeul Putnei, sub placa groasã de cristal a uneia din multele vitrine ce încuie inestimabilele dovezi ale unei epoci la care ne vom întoarce mereu. Epitrahilele, dverele, acoperãmintele de morminte, epitafurile, ripidele, antimisele, precum ºi filele de pergament zugrãvite cu sînge vegetal ºi cu aur nu sînt doar documente, ci ºi proiecþie legendarã, plãci fotografice prin care, retrospectiv, încercãm sã menþinem o umbrã. Ea e tot mai intactã în noi, intactã ca ºi masivele ziduri ale acestei Putne ce nu reuºesc, în zile de sãrbãtoare, sã cuprindã mulþimea de pelerini veniþi sã aducã istoriei prinosul lor de recunoºtinþã. „În lucru de rãzboaie meºter, unde era nevoie se vîria, ca vãzîndu-1 ai sãi sã nu se îndãrãptieze, ºi pentru aceia raru rãzboiu de nu biruia”. Nebiruitã rãmîne însã nu numai biruinþa istoriei, ci ºi o necurmatã biruinþã de artã ºi de zidire. Ce reci odoare, ºi ce eterne! În faþa antimiselor, a ripidelor, a gingaºelor acoperãminte, ca ºi în faþa ctitoriilor tãiate în marmura veºniciei, mîna îngheaþã, iar cugetul se opreºte cutremurat, ca în faþa altitudinilor supreme. Sînt ºi ele îngheþate, ca ºi piscurile Ceahlãului iarna, sau ca lacrimile de fir preþios ale Mariei de Mangop, sfîºiind faþa verticalã a brocartului ºi a vremii. Clipa supremã de orogenezã a Moldovei o hotãrniceºte în azur Ceahlãul. O urmeazã, consecutiv, clipele de artã, iar Putna ºi celelalte monumente moldave compun diadema acestui trecut pe care îl moºtenim ºi îl întregim. (...) ªi nu întîmplãtor Poetul, Mihai Eminescu, urca în 1871 la Putna ca spre altarul de unde avea sã ia miruire de cuget ºi forþã de simþãminte pentru marea lui încercare de ctitorie a conºtiinþei de sine a României ºi a românilor.

Cînd ne e greu – spunea cineva –, cînd ne simþim înconjuraþi de singurãtate, de gol, de negurã, de primejdii, sã ne întoarcem la Putna. Sã urcãm aici, la acest pisc suveran de istorie ºi de spirit, de unde drumul nostru prin timp, peste timp, se vede astfel, strãluminat de o maiestuoasã candelã. O candelã fierbinte ºi rotundã ca o inimã. Ca inima unui erou. Sau ca o þarã.

ILIE PURCARU

Am fost introdus într-o camerã micã, mobilatã cu un divan, o mãsuþã neagrã ºi un scaun. Pe divan era culcat, cu capul rezemat într-o mînã, preºedintele Consiliului de Miniºtri. Absolut nimeni în jurul lui. Dupã o scurtã tãcere mi-a spus cu un glas de om deprimat: - Ce pot face eu în împrejurãrile de astãzi?!

Nu pot face nimic! Gazetarul ar fi fost tentat sã construiascã cu aceastã scenã ºi cu aceste cuvinte cele «trei coloane» pentru ediþia de ora 3 a ziarului. Dar tînãrul de 26 de ani care eram atunci ºi-a interzis acest lucru. Un om de dimensiunile lui I.G. Duca, cu trecutul ºi experienþa lui, se zbuciuma aci, singur, sub povara rãspunderii ºi a îndoielii. Duca îºi fãcuse mai demult planuri de regenerare a Partidului liberal, de schimbare cît de cît a politicii lui economice ºi sociale. Dar acum, în condiþiile în care a venit la putere, sub presiunile de tot felul ale Palatului, pe o crizã mondialã care nu se mai termina, cu acþiunile tot mai violente dezlãnþuite în þarã de extrema dreaptã, ce perspective avea acest guvern?”. Cum se ºtie, în urma decretului de dizolvare a Gãrzii de Fier, Duca a fost asasinat pe peronul gãrii din Sinaia. În chiar ziua aceea, 29 decembrie 1933, într-un ziar de dreapta se scrisese, textual, cã guvernul e condus de „un ciofringar, pe numele lui Duca, strãin de neam ºi de lege” ºi cã guvernul înãbuºe miºcarea „naþionalistã”. Într-alt ziar de-aceeaºi teapã se spunea cã Duca „e vîndut strãinilor” . (va urma) DUMITRU ELIADE

ALBUMUL CU POZE RARE

Mînãstirea Putna, mãreaþa ctitorie a lui ªtefan cel Mare, numitã de Mihai Eminescu ,,Ierusalimul Neamului Românesc”.

Acolo se aflã ºi mormîntul marelui voievod, pe care acelaºi poet l-a denumit ,,altarul conºtiinþei naþionale”.

ZIUA CÎND FOST-AU ÎMPUªCAÞI CEAUªEªTII Se lumina violaceu a Naºtere cereascã, Lumea îºi schimbase polii ºi elipsa...

Particule hilare în goanã nebuneascã, Se prefãceau comete, vestind Apocalipsa!

De mii de ani, Cel Rãstignit, El, Fiul, Veghea din Univers suflete stinghere, În timp ce deodatã Demonul-tîrziul, A populat Pãmîntul cu creaturi mizere. ªi ce sã facã Domnul cu trupuri istovite, Cu lumile bizare ºi lungul ºir de crime? În devãlmãºie, gîngãnii, oameni, vite, Mînate-s de instinctul distrugerii sublime!

A coborî din Ceruri pe lumea asta tristã, Unde se varsã sînge la modul demenþial, Ar fi un sacrilegiu, cînd toate ce existã, Se vor preface þãndãri la semnul abisal!

Atunci, la Judecata din urmã, a Tãcerii...

O lume de sincope se va schimba cu alta! ªi pentru acea clipã, români supuºi durerii, Treziþi-vã din crima ce v-a tocmit la Malta!

Priviþi în jurul vostru la cîte se întîmplã, Moartea stãpîneºte voinþa unor fameni, Ce-ar trebui sã-ºi punã cîte-un pistol la tîmplã, Lãsînd sã vieþuiascã adevãraþii oameni!

Regizori de duzinã se vor cu disperare, Discipolii lui Mamon în Iadul lui de pazã!

La viaþã avem dreptul, totuºi fiecare, Sã înceteze Crima cu starea ei de groazã!

Se lumineazã Bolta a Naºtere cereascã, Pãmîntul rãtãceºte... dar va veni curînd Zdrobirea exploatãrii din stirpea omeneascã ªi va-nflori Credinþa în fapte ºi în gînd!

FLORIN IORDACHE

Agapã cu îngeri Mîncam dintr-un mãr roºu aprins, pe întinderea albã; viscolul contenea, troiene înalte în ninsoare m-au prins, strãluminînd, lumina orbise, ºi sãbii acum fulgera.

Lovit de fantasme, ronþãiam fericit trupul cast al fructului meu, aripi de îngeri þeseau vãzduh liniºtit, din fire de soare, fire de frig ºi curatã mireasma lui Dumnezeu.

Din goana stihiilor Cineva s-a oprit... sã guste ºi El din dulceaþa mãrului meu.

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 24 noiembrie 2017

Atitudini Polemici Atitudini Balsamuri spirituale (48) Poetul pe care nu l-am meritat Pe marele poet Adrian Pãunescu, Dumnezeu ni l-a luat pentru cã nu l-am meritat. El a dat formã propriului sãu destin, presãrînd în cale „Balsamuri spirituale”, noi sorbind cu nesaþ din izvorul nesecat al poeziei sale nemuritoare. „Mã simt un pom mereu vopsit cu var Pe urmele cuþitelor înfipte, Sãtul de teorii ºi de verdicte, Prin lacrimi, în cosmos am sã sar”. ªi a sãrit, din pãcate.

Iar noi, noi am rãmas ºi mai sãraci. Noapte bunã, poezie!

Sîntem mult prea ocupaþi cu bogaþi, cu sãraci, cu factura lunarã, cu mizeria din þarã ºi, mai ales, cu cei „isteþi”, care de la tribuna înaltã ne ceartã cã nu punem mîna pe lopatã, cã lenevim ºi ne încãlzim - cãldurã imaginarã -, tocmai cînd ,,domniile-lor” coboarã din elicopter, sãgetînd mulþimea cu privirea care, se pare, pãtrunde în cîteva secunde într-un univers fãrã sens. Fãrã morfinã. Fãrã pîine. Fãrã loc de muncã. Fãrã þarã. Bãtrîni care nu vor sã moarã. Cu pensiile tãiate, merg mai departe, cu demnitate, spre un þel ce nu duce nicãieri.

Din pãcate, Secolul XX a îngropat stima noastrã ºi mîndria pentru þara ce se cheamã România. Ne-am americanizat, la figurat, pentru cã, la propriu, sîntem o salã de aºteptare într-o garã, în care nu mai vine nici un tren.

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Omul în negru, care i-a comandat lui Mozart Recviemul Omul în negru a intrat în viaþa lui Mozart. Vreo figurã de pe lumea cealaltã, venitã aici pentru a ne speria? Nu. Asta o zice Leporello (personajul din ,,Don Giovanni”), la cimitir, cînd, împreunã cu stãpînul lui, a fãcut mare tãrãboi ºi cînd o voce, puternicã ºi severã, s-a fãcut auzitã, spunînd cã înainte de revãrsatul zorilor s-a terminat cu rîsul; dar, în sfîrºit, nu e extraordinar cã artistul întîlneºte, vede trecînd imaginea propriei morþi, cu propriul convoi? În Prater, plimbîndu-se cu Constanze, lui Mozart i se va pãrea cã se reîntîlneºte cu strãinul. Existã premoniþii în aceastã ultimã perioadã, iar familia are înclinaþia de a le lua în serios. Chiar în ziua cînd a simþit cã va muri, Mozart a cerut sã fie chematã micuþa sa cumnatã Sophie; dar era seara, foarte tîrziu, o searã de decembrie; cãdea grindinã ºi zãpadã în aceastã iarnã cumplitã, iar înainte fuseserã acele pale de foehn prea cãlduþe, insuportabile pentru reumatici; de fapt, din suburbia unde locuia pînã în Rauhensteingasse era un drum lung ºi nici un mijloc de transport; în sfîrºit, mama, consultatã, a sfãtuit: ,,Fã-mi o cafea mai întîi, pe urmã hotãrîm”. Sophie se gîndea. Ea a trebuit sã facã focul în bucãtãrie, sã aprindã o lampã; cafeaua era gata, iar lampa mai ardea; ea-ºi spunea: ,,Aº vrea sã ºtiu cum se simte Mozart în clipa asta”. Atunci lampa se stinse. Mama, cuprinsã ºi ea de presimþiri, îi spuse: ,,Du-te. Dar vino repede înapoi sã-mi dai veºti”. Dupã-masã, trimiþînd dupã ea, Mozart a spus: „Simt gustul morþii pe limbã”.

Din aceste ultime sãptãmîni nu ne rãmîn decît cronici; de mîna lui Mozart, evident, nimic: ultima sa scrisoare e pentru Constanze, din 14 octombrie, cînd ea se afla încã la Baden ºi cînd tata povesteºte cã l-a dus pe bãieþelul lor sã vadã ,,Flautul fermecat”; ºi pe Salieri; ºi chiar pe amanta sa, cîntãreaþa Cavalieri – cei doi au salutat fiecare bucatã cu un bravo sau bello, spunînd cã opera e demnã de sãrbãtori regale; totul ar merge bine pentru Mozart în sfîrºit, sau mãcar mai bine, dacã el însuºi s-ar simþi bine. Revenind de la Praga, cu ,,Flautul” în repetiþii ºi aproape gata (din fericire, esenþialul era fãcut înainte de comanda-surprizã pentru Praga), ºi-a încheiat mai întîi concertul pentru clarinet al prietenului Stadler; a mai compus pentru prietenii lui masoni ,,Kleine Freimaurer Kantate, K. 623”, ultima creaþie terminatã ºi ascultatã în Loja Speranþei recent încoronate – ultim gest cãlduros de fraternitate; în aceeaºi searã, ,,Flautul fermecat” ajungea la a 85-a reprezentaþie; în seara urmãtoare, Mozart a mai ieºit ºi a comandat vin la ,,ªarpele de argint”, nu departe de casã, în Kärtnerstrasse; dar nu a putut sã-l bea ºi l-a rugat pe patron sã-i aducã niºte lemne a doua zi, fiindcã începea sã fie frig; în tot acest timp, cele douã Weber îi cos lui Mozart în grabã un halat vãtuit, pentru ca el sã se simtã mai confortabil, lucrînd la birou sau chiar în pat. În primele zile ale lui decembrie, decretul imperial va fi semnat, confirmîndu-l pe Mozart în postul sãu de la catedralã.

Viitorul ar fi roz, dacã ar exista un viitor. Nu ne rãmîn decît relatãri, am spus; iar relatãrile s-au transformat rapid în le-

Aºteptînd, rãsfoim cîte un poem de Adrian Pãunescu, pe care trenul l-a dus spre Apus, dar care ne-a lãsat zestre ,,Manifest pentru sãnãtatea Mileniului Trei”, ,,Templul eternitãþii româneºti”.

SCRISOARE CÃTRE POPORUL MEU „Poporul meu, instanþa mea supremã, Care abia ai timp sã mã citeºti, Tu nu îmi eºti o oarecare temã, Pe seama ta nu pot sã spun poveºti Dacã te mint strãmoºii mã blesteamã, Sã luminezi la mine în poemã – Adîncul suferinþei româneºti...

Poporul meu, eu te iubesc de moarte, Aºa sãrac cum hoþii te-au lãsat, ªi la fiertura de vioare sparte Întind ºi eu un braþ înfometat ªi dinãuntrul dulcii mele arte, Ca fumul dintr-un horn peste un sat, Simt sufletul cãlãtorind departe, Sã te iubeascã-n univers, curat...

Va veni iarna, ba nu, a venit.

Cãldura eu n-o voi gãsi-o, Ci trist am sã plec, gîrbovit, ostenit Prin munþii ce cîntã: Adio!”.

(va urma) LILIANA TETELEA gendã; de fapt, Mozart – înmormîntat în mare grabã, fãrã ca nimeni, în emoþia ºi nebunia generalã, sã facã efortul de a nota unde exact – a putut fi rãpit în mod supranatural, ca un anumit profet; el însuºi, la un moment dat, ducîndu-ºi mîna la ºold, ca pentru a localiza o durere insuportabilã, s-a gîndit cã îl otrãveau cu acqua tofana (otravã pe bazã de arsenic); între alte legende, una a circulat mai mult, conform cãreia fraþii masoni înºiºi, pentru a-l pedepsi cã a trãdat legea secretului în ,,Flautul fermecat”, fãrã sã-i aplice sancþiunea prevãzutã, smulgerea limbii, l-ar fi sacrificat.

Crepuscul hibernal al unei vieþi scurte, începutã în alte legende: un heruvim în hainã lila, cãruia muzica îi vine direct din cer în degete ºi care îmbrãþiºeazã arhiducese; dar e iarnã, ºi sîntem în galeria de imagini a omului în negru.

El intrase în viaþa lui Mozart puþin înainte de plecarea la Praga; dispoziþia era bunã, avea sã cãlãtoreascã; ºi omul aducea o comandã în plus, în aceastã stagiune atît de bogatã în opere: un Recviem. Se va plãti cît trebuie, se va aºtepta cît trebuie; dar Mozart sã nu încerce sã afle nici cine a comandat, nici de ce. Care erau termenul, preþul? Patru sãptãmîni?

Bine. O sutã de ducaþi, cifrã lansatã parcã la întîmplare?

Iatã-i, un fiºic. ªi cum cererea e modestã, vor mai fi o sutã la livrare. La întoarcerea de la Praga, omul a revenit. Mozart a explicat ce-l întîrzia; dar va lucra mai bine, aprofundînd subiectul pe care, de fapt, îl trata pentru prima oarã ºi care-i deschidea perspective încã necunoscute asupra sufletului.

Foarte bine. Comanditarul nu era grãbit. Süssmayr se afla la cãpãtîiul maestrului sãu. El va desãvîrºi, în ziua cuvenitã, ceea ce acesta nu va fi lãsat decît schiþat, în particell, pãrþi în alb care rãmîn de completat; nu va fi o plãsmuire sã ne spunem cã, într-un anumit sens, Mozart l-a pãstrat alãturi cu gîndul cã nu va ajunge sã-ºi încheie Recviemul ºi cã ultima sa creaþie, acest ultim copil al viziunii ºi al preocupãrii sale, va avea nevoie de un executor testamentar care sã fie la curent cu ultimele sale dorinþe. Cãci este ceva de vodevil în aceastã tristã poveste de iarnã. Comanditarul era un proprietar bogat, muzician pasionat ºi vãduv tînãr; el intenþiona sã-i dedice memoriei contesei sale de doar 21 de ani - care l-a lãsat singur în vastul castel unde, de douã ori pe sãptãmînã, ei ascultau muzicã ºi chiar operã - douã lucruri: un mausoleu de marmurã, al celui mai bun constructor, care l-a costat 3.000 de florini, ºi un Recviem, al celui mai bun creator. Pãcatul contelui Walsegg era acela de a pretinde cã muzica ce se asculta la el acasã era compusã chiar de el.

Plãtind, îºi rezerva exclusivitatea lucrãrii care, cel puþin la el acasã, trebuia sã poatã fi interpretatã sub numele sãu. Clauzã exageratã, pe care Constanze, rãmasã vãduvã ºi trebuind sã livreze creaþia neterminatã, a ºtiut cum s-o tempereze: ea ar putea ceda copia lucrãrii unor prinþi, cu condiþia ca aceºtia sã n-o facã publicã. Dupã care s-a grãbit sã vîndã Recviemul editorului Breitkopf. Mozart era mort de doi ani atunci cînd Walsegg, fiind în posesia Recviemului terminat, l-a încercat la Neustadt; 1-a dirijat el însuºi în biserica de la castelul sãu, la comemorarea morþii contesei; nu e sigur cã nici un gînd nu s-a îndreptat cãtre Mozart în acea zi, cînd totuºi ultima sa creaþie trãia, aceea în schimbul cãreia ºi-a dat ultima suflare ºi ultima privire.

ANDRÉ TUBEUF

CIOBURI DE GÎNDURI

Luminaþia – In memoriam: gînduri pentru cei plecaþi la cer –

Ne-ntoarcem iar la voi, lumini plecate-n cer, Sã risipim tãcerea ce peste noi se lasã, O candelã de aur s-aprindem în mister, ªi de-am putea, o, Doamne, sã vã luãm acasã.

Iar dacã visul nostru nu este cu putinþã, În suflet sã aducem iar vechea sãrbãtoare Ce ne unea odatã în magica fiinþã Ziditã din iubire spre-a fi nemuritoare. Îmbrãþiºarea noastrã de-a pururi vã cuprinde, Iar lacrima din suflet e veºnic meteor...

Se-aud cîntînd cocoºii ºi-n zãri se-aud colinde În viaþa ce-i întreagã demult numai în dor.

Ne vom întoarce-acasã purtîndu-vã în gînduri, Comoarã de iubire, rãmasã în cuvinte: Lumina-ncet se frînge ºi curge printre rînduri Precum o rugãciune, la Tronul Tãu, Pãrinte. ªi vãd sub Pomul Vieþii scîntei cãzînd din ram, Ca lacrimile Evei ºi-a bietului Adam.

ILARION BOCA, 2 noiembrie 2017

Mari personalitãþi care au crezut în reîncarnare Un exemplu sugestiv vine din Atena ºi e legat de faimostul poet Sofocle, care a visat cã un om furase o preþioasã cupã de aur din templul lui Hermes ºi o ascunsese într-un loc anume. Sofocle nu credea în vise, drept pentru care nu a dat nici o importanþã vedeniei sale nocturne. Visul, însã, s-a repetat o a doua ºi o a treia oarã ºi, astfel, Sofocle a sfîrºit prin a se convinge cã zeii doreau de la el un anumit lucru ºi cã totul putea sã fie, efectiv, adevãrat. S-a dus, aºadar, la conducãtorii cetãþii ºi ºi-a descris visul: a fost luat în serios, hoþul a fost gãsit ºi cupa recuperatã. În doctrina reîncarnãrii au crezut ºi mulþi creºtini: personalitãþi ca Goethe, Schiller, Tolstoi, Dostoievski, Benjamin Franklin, Lavater, Albert Schweitzer, Hermann Hesse, Frederic cel Mare ºi atîþia alþii nu au considerat-o incompatibilã cu poziþia lor tradiþionalã de credincioºi ºi au aflat în ea multe rãspunsuri la întrebãrile lor. Mai ales lucrurile care pe pãmînt ne par nedreptãþi (sã te naºti bolnav, în loc sã fii sãnãtos, sã nu ai noroc în muncã, sã nu întîlneºti iubirea, în timp ce tuturor celorlalþi le merge bine) pot fi considerate, pe baza doctrinei reîncarnãrii, ,,lecþii” pentru a ne însuºi anumite experienþe: prilejuri de a învãþa, de a ne maturiza. În felul acesta chiar ºi unele dificultãþi devin mai uºor de acceptat, mai ,,juste”.

Multora li s-a întîmplat probabil sã trãiascã senzaþii care într-un fel oarecare se apropie de ideea reîncarnãrii: senzaþii vagi, chiar confuze, dar care stîrnesc în noi întrebãri. Acest lucru a fost foarte bine exprimat, în ,,David Copperfield”, de scriitorul Charles Dickens: ,,Cu toþii am încercat senzaþia care ne cuprinde din cînd în cînd: aceea cã spunem sau facem un lucru deja spus sau fãcut mai înainte, într-un timp îndepãrtat, cã am avut deja în jurul nostru, în negura timpului, aceleaºi chipuri, ºi obiecte, ºi împrejurãri, cã ºtim perfect ceea ce se va spune în momentul urmãtor, ca ºi cum ne-am aminti brusc de aceste lucruri!”. ªi sã încheiem cu un frumos citat din scriitorul rus Boris L. Pasternak, care a trãit între 1890 ºi 1960, laureat al Premului Nobel pentru Literaturã (1958): ,,Te întrebi cu neliniºte dacã vei învia din morþi, dar deja ai înviat din morþi o datã, în momentul naºterii, ºi nu þi-ai dat seama.... Nu ai de ce sã te temi. Nu existã lucrul numit moarte.

Moartea nu are nimic de-a face cu noi...” (din romanul ,,Doctor Jivago”).

PAOLA GIOVETTI

„ROMÂNIA MARE“

P Po o ll e em m ii c c ii Puric ºi Rege (urmare din pag. 1) Mã uitam cu cîtã surprindere plinã de satisfacþie - ºi (început de) entuziasm – priveau Mircea Badea ºi Mihai Gîdea, ºefi ai unui post exponent al marketingului „anticomunist”, cum descopereau,de fapt, atitudinea de un curaj incredibil a lui Nicolae Ceauºescu la Moscova, cînd le spune în faþã conducãtorilor URSS cã practicã imperialismul de stat ºi nu respectã drepturile altor þãri ºi popoare. Da, acela era Ceauºescu, care a fost conducãtorul nostru, iatã, cel pe care l-au înjurat pînã atunci le producea pusee de mîndrie! E doar un exemplu… Am scris recent despre „prima directivã” a marilor naþiuni – aceea cã nu au vinovaþi. Dar azi vreau sã scriu despre o antitezã – regele ºi puricul. Nu, nu este vorba de vreo fabulã, ci de antiteza realã, vie, pe care am trãit-o acum recent.

Regele Mihai, fostul suveran al României, se aflã pe ultima sutã de metri a unei curse de maraton. Chiar de ultramaraton. Este ultimul dintre conducãtorii care au trãit ºi chiar au fost parte la cele mai mari schimbãri din istoria lumii – de la cea mai cumplitã încleºtare ucigãtoare a istoriei, la primul grup de state ale celor mulþi, de la teoriile genocidare sau de epurare etnicã programatã, la cãderea sistemului colonial, de la bomba atomicã la epoca hippy ºi a Miºcãrii de nealiniere, pînã la revenirea la nebunia domniei banului, cea care, de fapt, a cauzat toate relele.. Pe foarte, foarte scurt, acestea sînt decorurile prin care a trecut Regel Mihai în maratonul sãu. A ajuns la capãt… iar aici, ce sã vezi, lumea dã importanþã nu unei vieþi unice – care aparþine istoriei noastre, moºtenirii noastre naþionale –, ci scandalului de puºti beat, susþinut în viciul sãu de cîteva otrepe bãtrîne ºi uitate, dornice sã le mai bage uliþa în seamã. Ce penibil pentru noi, e singurul comentariu care îmi vine!...

Oare cînd sînteþi lîngã patul de suferinþã al tatãlui vostru, daþi tare televizorul sã auziþi porcãriile de la o emisiune de scandal? Cam asta se întîmplã acum, cu deosebirea cã acel simbol, acea parte a istoriei este mult mai importantã pentru fiecare dintre noi decît propriul tatã sau mamã – mai important am spus, nu mai iubit.

Importanþa are caracter de veºnicie, iubirea, de efemer. În mijlocul tristeþii pricinuite de atitudinea de care scriam mai sus, bucuria mi-a fost adusã de un… Puric.

Dan Puric! Mare actor ºi genial spirit! Sãptãmîna trecutã, a fost prima, de la moartea lui Vadim, cînd am simþit din nou cã existã cuvinte deasupra vremurilor – cuvinte care, precum cel la începutul biblic, pot crea o nouã lume.

Dan Puric a acordat – a creat, mai bine zis - cel mai important interviu din ultima vreme. Departe de canoanele impuse în general principalelor mass-media, Puric a îndrãznit sã punã oglinda în faþa ridatã ºi acoperitã cu mult fard a tabu-urilor de azi: modelul „civilizaþional” euro-atlantic ºi colonizarea României. „Þara a fost fãcutã colonie”, a spus Dan Puric. „ONGurile cu ADN strãin au încercat sã distrugã ce e românesc. Acum sînt luaþi la ºuturi eroii, martirii ºi sfinþii.

Statul este primul berbece care dãrîmã din interior unitatea naþionalã”. Puric spunea toate astea în faþa unui Mihai Gâdea oarecum temãtor la început – doar erau loviþi în plin „fraþii cei mari” – dar care a pãstrat, spre meritul sãu, o atitudine discretã, preferînd sã lase invitatul, aflat într-o formã de zile mari, sã se desfãºoare

Generalul Eremia Grigorescu simbol al vitejiei românilor (3) Faptele de vitejie ale generalului Eremia Grigorescu au fost apreciate de generalul Constantin Prezan, care, reliefînd contribuþia lui Grigorescu la obþinerea victoriei de la Oituz, scria: „Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Diviziei 15 Infanterie, de cînd a intrat sub comanda Armatei de Nord, s-a distins susþinînd zilnic lupte îndîrjite în valea Oituzului. Prin dispoziþiuni judicioase date în ordinele de operaþiuni, prin energia ºi curajul personal a indus ofiþerilor ºi trupei de sub comanda sa o desãvîrºitã încredere în victorie, punîndu-i astfel în mãsurã de a susþine dese ºi impetuoase atacuri ºi contraatacuri cu rezultate strãlucite în contra unui inamic mult superior ca numãr“. Dupã retragerea armatei române în Moldova, în urma ocupãrii României de cãtre Puterile Centrale, Eremia Grigorescu a primit pentru scurtã vreme comanda Armatei de Nord (din care mai rãmãseserã doar trei mari unitãþi), care, la rîndul ei, a fost trecutã, la sfîrºitul lunii decembrie 1916, în subordinea Armatei a II-a comandatã de generalul Alexandru Averescu, sub numele de Grupul Oituz-Vrancea. În fruntea acestui grup, generalul Grigorescu a reuºit sã respingã încã o datã atacurile inamicului în perioada 22 decembrie 1916-18 ianuarie 1917, generalul fãcînd din nou dovada unor calitãþi deosebite ºi reale însuºiri de vitejie în

Pag. a 7-a – 24 noiembrie 2017

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

plenar. Dar, în scurtele sale intervenþii, inteligentul moderator, teolog la bazã, ºi-a adus contribuþia, atrãgînd atenþia asupra pericolului „intoleranþei în orice formã”, din pãcate o caracteristicã a perioadei actuale.

Dan Puric avut curajul sã dea ca exemplu cazurile lui Mircea Vulcãnescu – „o personalitate culturalã a României, care e pusã sub semnul întrebãrii”, al lui Radu Gyr sau Valeriu Gafencu, care „sînt acum consideraþi criminali de rãzboi”. „Trãim într-o prostituþie publicã îngrozitoare, încrederea poporului în sine e distrusã”, spune Dan Puric. „Un popor se atacã în arhitectura lui sufleteascã!”.

Noi acum ne pregãtim sã serbãm Centenarul în condiþiile în care Statul este primul berbece care dãrîmã din interior unitatea naþionalã, afirmã Dan Puric. „Statul dãrîmã legal redutele alea sufleteºti. Existã o dezbinare, dar mai este ºi o cernere. O cernere a unor oameni care vor sã apere aceastã glie, iar alþii care se simt confuzaþi. Eu nu mã leg de piesele de ºah care vor sã dea mat poporului român. Mã leg de sirenele alogene care vor sã ne distrugã”. Esenþa spiritualã a mesajului lui Dan Puric este: „Mi-e sete ca acest tineret sã se întoarcã la Dumnezeu - libertatea fãrã Dumnezeu este primul pas spre sclavie”, un concept pe care se bazeazã rezistenþa în faþa asaltului contra României. Modelele ºi valorile sînt distruse, intelectuali de azi îl desfiinþeazã pe Eminescu, „avem intelectuali trãdãtori de þarã, am produs antiromâni”. Urmeazã o întrebare fireascã: „Cui prodest aceastã culpabilizare continuã a poporului român?” Rãspunde tot Dan Puric: „Þara trebuie fãcutã colonie ºi a fost fãcutã colonie”. „Controlul þãrii a fost preluat. Ce ne-a þinut pe noi 2000 de ani? Credinþa, limba noastrã ºi cultura. Au început sã ia la ºuturi eroii, martirii ºi sfinþii. ªi în Bisericã. Sînt douã etape pentru distrugere: numai cã ne schimbã ereditatea ºi memoria, ne schimbã mediul”. Nu ai voie sã rîzi de religia ta, de mama ta, spune Dan Puric, referindu-se la manifestãrile pseudo-artistice. Cînd începi sã rîzi de lucrurile sfinte, trecem la bãºcãlie, considerã artistul. „Bãºcãlia este antrenamentul pentru blasfemie: vã dau un exemplu: Charlie Hebdo. Cînd foloseºti o gamã mare de cuvinte urîte, rãneºti suflete. Umorul e de tip creºtin, el trezeºte.

Nu rîde de oricine ºi de orice”. Prin aceste tip de umor, spune Dan Puric, al vulgarizãrii, al mitocãniei, „ei vor sã distrugã structura sufleteascã a poporului român”.

Ca o metaforã a ridiculizãrii efortului strãinilor de a ne cãlca în picioare, Puric a povestit „conflictul” de la Deveselu, între ciobanul care îºi paºte oile în jurul bazei americane ºi oficialitãþile militare SUA. „Este replica pastoralã a românilor pentru Deveselu”, spune Puric. „ªtiþi care este replica pastoralã a poporului român vizavi de cea mai recentã tehnologie americanã? Oile unui cioban de la Deveselu, care dau peste cap rachetele”.

Sigur, veþi spune, Puric nu este un admirator al lui Ceauºescu, aºa cum eºti tu. Greºit – Puric, prin patriotismul sãu curat, îi aduce un prinos de respect marelui patriot Ceauºescu, la fel cum acesta le-a adus prinos de respect ºi recunoºtinþã, fãrã sã o spunã musai în text, ci în faptã, patrioþilor din toate timpurile, oricãrui român care ºi-a iubit þara ºi naþiunea, oricum, ºi în orice fel, ºi oriprincine.

Mulþumesc, Puric, mulþumesc, Rege! încleºtarea cu inamicul. În ianuarie 1917, generalul Grigorescu a fost numit comandantul Corpului IV Armatã, nou creat în procesul de reorganizare a armatei desfãºurat în Moldova în primele ºase luni ale anului 1917. Dupã începerea bãtãliei de la Mãrãºeºti în noaptea de 5/6 august 1917 (generalul Grigorescu fusese numit la 29 iunie comandantul Corpului VI Armatã, în subordinea Armatei a I-a comandatã de generalul Constantin Cristescu), generalul Grigorescu a trecut la apãrare, manifestînd acelaºi curaj ºi aceeaºi dîrzenie ca ºi în precedentele bãtãlii, trãsãturi pe care le-a transmis ºi subordonaþilor sãi. Apreciind cã nu putea rezista ofensivei inamicului, generalul Cristescu i-a propus generalului Constantin Prezan (fusese numit, între timp, ºef al Marelui Cartier General), la 11 august, sã retragã armata la nord de Trotuº. Prezan i-a cerut pãrerea ºi lui Grigorescu, al cãrui rãspuns este fãrã echivoc privind voinþa sa de neclintit de a-ºi apãra þara pînã la ultima picãturã de sînge: „Dupã ºase zile de luptã, inamicul, dacã nu-i mai obosit ca mine este tot atît de obosit ºi mai uzat decît mine. Trebuie sã rezistãm cu orice preþ pe frontul pe care ne gãsim. A ne retrage înseamnã a ceda ºi restul Moldovei, a pierde toatã artileria grea ºi o mare parte din restul artileriei noastre. De aceea, cu tot pesimismul unora, voi þine frontul cu forþele actuale ºi cu cele ce vor sosi în zonã“. (va urma) General mr. (r) conf. univ. dr. ILIE GORJAN

Focul cunoaºterii a murit în ºcoli Cea mai mare bogãþie a unui popor este cunoaºterea. Prin ea, prin cunoaºtere, omul a cucerit planeta, a reuºit sã se impunã în faþa unor persoanje deja mai dotate pentru provocãrile vieþii. Fãrã gheare puternice, fãrã o blanã cãlduroasã, fãrã forþã brutã ºi fãrã colþi, omul a reuºit sã cucereascã Terra ºi spaþiul cosmic, prin cunoaºtere. Materia Cenuºie a învins acolo unde forþa brutã a dat greº. Cei care au înþeles forþa creierului ºi chiar au acþionat, fac acum parte din state puternice, care dominã geopolitic ºi militar, care îºi impun pãrerea ºi conduc destinele lumii.

Am spus o datã, o spun ºi acum, ºi poate cîndva o vor spune ºi alþi români de bine, ºi, cine ºtie, printr o minune, va fi aplicatã de cãtre politicieni: cine va investi în educaþie, în învãþãmînt, în creiere, va conduce lumea peste 100 de ani.

Aº vrea, pentru cei care doresc, evident, sã mergem în anul 1900 ºi sã observãm cine domina lumea în acel moment, care erau acele state, acele imperii care pãreau de neclintit. ªi mergem apoi în anul 2000. Diferenþa este evidentã. Dacã în 1900 Europa domina cam peste tot, la final de Secol XX, Statele Unite ale Americii erau cele care reprezentau Occidentul, statele europene, chiar ºi unite într-o Uniune, nemaiavînd suficientã forþã la nivel global. ªi, cel mai important, este apariþia unui stat mic, tînãr, pe fundaþia Palestinei, Istraelul, þarã care, o putem spune fãrã nici un fel de rezervã, a ajuns cel mai influent stat al lumii, vocea lui fiind atent cîntãritã ºi ascultatã de cãtre toate statele lumii, inclusiv de cele arabe ºi, evident, de SUA. Cum s-a ajuns în acest punct, ce au fãcut unii ºi cu ce au greºit alþii? Au investit în inteligenþã, în educaþie, în materia cenuºie. Acolo este cheia, nu în altã aparte. Chiar dacã, în plan local, SUA stau extrem de prost la capitolul educaþie, nu au ezitat sã investeascã în materie cenuºie, încurajînd migraþia inteligenþei de pretutindeni spre continentul American. Pe de altã parte, sãrãcia din þãrile subdezvoltate sau în curs de dezvoltare a dus la o migraþie excedentarã a talentelor, de orice naturã, spre Occident. Chiar dacã au înþeles mai tîrziu, unele þãri precum China ºi India au procedat în dezvoltarea inteligenþei, chair dacã în alt mod, dar cu rezultate orecum indentice. Despre Rusia putem spune cã dupã degringolada perioadei Elþîn a reuºit sã îºi refacã arsenalul inteligenþei, învãþãmîntul din Federaþia Rusã, în special cel tehnic, avînd un avans evident faþã de multe þãri.

Din pãcate, însã, la noi, în România, acest lucru nu este vãzut de nimeni, dimpotrivã, migraþia tinerilor este încurajatã pe toate palierele sociale, dar ºi politice. Nu existã un program clar de încurajare a educaþiei, a învãþãmîntului în general. Mediocritãþile care conduc destinele naþiunii, niºte repetenþi în toatã regula, au fãcut tot ce a fost nevoie ca învãþãmîntul sã fie fãcut praf, sã fie dat la schimb pe dimplome fãrã acoperire ºi prostie nelimitatã. Au demonetizat pînã la penibil noþiunea de stundent, au fãcut o infuzie masivã de masteranzi ºi doctori în societate, prin micºorarea atît a de taxelor de ºcolarizare, dar ºi a ºtachetei de performanþã.

Cea mai mare comoarã a unei naþiuni este cunoaºterea. În România, însã, acest lucru a dispãrut, prostia ºi parvenitismul ocupînd total spaþiul, fãrã vreo intenþie de a se da la o parte în urmãtorii zeci, poate sute de ani. Bibliotecile dispar ºi, rînd pe rînd, vor cãdea în uitare, iar în locul lor apar sãli de forþã, pentru ca muºchii sã îºi ia locul de conducãtor în detrimentul materiei cenuºii. Cu cît ne afundãm în aceastã nepãsare, cu atît faptele celor care ne conduc devin tot mai de neînþeles ºi aplaudarea nedreptãþilor care ni se fac va fi doar un gest reflex al bicepsului îndelung lucrat la salã, ºi nu a circumvoluþiunilor care au fãcut întotdeauna diferenþa dintre om ºi animal.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 24 noiembrie 2017

Viat , a cres , t i n ã Privirea inimii Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (23) Întoarceþi-l pe acesta ºi aduceþi-l aici pe monahul Aianasie... (2) Cît am colindat prin ea nu am vãzut nicãieri om sau animal sau pasãre sau vreo altã fiinþã pãmînteanã. Numai cînd am ajuns în capãtul acesteia, am observat un palat minunat, la intrarea cãruia se afla un salon lung, cît o aruncãturã de piatrã. De la un capãt la altul al salonului era aºezatã o masã construitã din marmurã romanã ºi înaltã atîta cît e nevoie unui om ca sã ºadã ºi sã se sprijine. ªi masa aceea era plinã de comeseni. Luminã preastrãlucitoare ºi mireasmã ºi bucurie umpleau întregul spaþiu.

Salonul se termina cu un coridor mic, care scotea într-o verandã frumoasã, exact vizavi de masã. De acolo au apãrut doi fameni luminoºi ºi strãlucitori la vedere. S-au întors spre bãtrînii care mã conduceau.

- Sã se aºeze ºi el la masã, au zis. ªi în aceeaºi clipã au arãtat un loc, unde bãtrînii m-au pus sã mã aºez. Apoi au stat ºi aceºtia într-un alt loc al salonului, în vreme ce famenii s-au retras în spate, spre verandã. Cît au lipsit am avut timp sã observ cu atenþie ce se întîmpla la masa aceea. Printre cei de la masã am recunoscut mulþi cunoscuþi de-ai mei, atît din lume, cît ºi de la mînãstirea noastrã. Am vãzut ºi pe unii de la palat.

Dupã multe ore, famenii au apãrut din nou ºi i-au chemat pe bãtrîni.

- Pe cel de aici sã-l întoarceþi înapoi, pentru cã mult s-au întristat de moartea lui fiii sãi duhovniceºti. Împãratul Domnul, miºcat de durerea lor, a hotãrît sã-i prelungeascã viaþa lui monahalã. Întoarceþi-l deci înapoi pe alt drum ºi luaþi-l în locul sãu pe monahul Atanasie de la mînãstirea Traian. Bãtrînii m-au luat îndatã. Am ieºit repede din salon ºi din cetate, urmînd alt drum. Precum înaintam, am întîlnit acum ºapte lacuri, pentru tot atîtea chinuri ºi pedepse. Unul era preaîntunecat, altul plin de viermi ºi în altul alte suferinþe ºi pedepse. În toate însã era înghesuitã mulþime nenumãratã de oameni care jeleau, cerînd milã ºi þipînd din rãsputeri. Dupã ce am trecut de acele lacuri ºi de un alt þinut mai mic, l-am întîlnit iarãºi pe bãtrînul care spuneau cã este Avraam. M-am apropiat ºi de aceastã datã de el ºi l-am îmbrãþiºat. Iar acela mi-a oferit un pahar de aur plin cu vin dulce, foarte dulce, ca mierea, ºi trei bucãþi de pîine. Din acestea una am înmuiat-o în vin, ºi mi s-a pãrut cã am mîn-

Carte de cãpãtîi (24) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

CÎTEVA „RITUALURI” CREªTINE PENTRU AJUTOR CERESC În vreme de restriºte ne îndreptãm gîndurile mai mult ca niciodatã spre Dumnezeu. Parcã abia atunci îi acceptãm prezenþa în viaþa noastrã. Atunci mergem în pelerinaje la mînãstiri, recurgem la ajutorul rugãciunilor ºi ale icoanelor fãcãtoare de minuni, la ajutorul prin spovedanie ºi împãrtãºanie.

Vom alcãtui în cele ce urmeazã un mic ghid al locurilor din þarã care adãpostesc moaºtele ºi icoanele fãcãtoare de minuni ale sfinþilor, precum ºi alte „minuni dumnezeieºti”.

Catedrala Patriarhalã adãposteºte moaºtele fãcãtoare de minuni ale Sfîntului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureºtiului, prãznuit la 26 octombrie, prilej de pelerinaj pentru creºtinii drept credincioºi.

Biserica „Sfîntul Mina”, situatã în zona centralã a Bucureºtiului, în P-þa Corneliu Coposu. Aici se pãstreazã moaºtele Sfîntului Mina ºi o Icoanã fãcãtoare de minuni a Sfîntului Mina (fapt atestat de documentele bisericii). Se oficiazã Sfinte Masluri, slujbe de dezlegare a cununiilor, Sfîntul Mina fiind grabnic folositor tinerilor necãsãtoriþi, ajutîndu-i sã-ºi gãseascã perechea, se citesc Molitfele Sfîntului Vasile. Minunile sãvîrºite de acest mare Sfînt sînt amintite în „Acatistul Sfîntului Mina”, pe care credincioºii îl citesc 9 zile la rînd atunci cînd cer ajutorul Sfîntului, aflîndu-se în

cat-o. Pe celelalte douã le-am ascuns în sîn. Cele pe care vi le-am cerut ieri.

Dupã puþin timp am ajuns iarãºi în locul unde stãtea acel uriaº urît, cu faþa neagrã ca noaptea. Cînd m-a vãzut, a început sã scrîºneascã din dinþi la mine ºi sã spunã cu furie ºi rãutate: - Acum mi-ai scãpat! Dar de aici înainte nu voi înceta sã uneltesc scandaluri ºi sã întind curse þie ºi mînãstirii tale.

Acestea sînt, fraþii mei, toate cîte le ºtiu. Vi le-am spus. Însã cum mi-am venit în fire, asta îmi e cu totul necunoscut”. Îndatã pãrinþii au trimis un frate la mînãstirea Traian. ªi acela, cînd a ajuns, l-a gãsit pe monahul Atanasie mort, tocmai îl scoteau din chilie pe patul mortuar. Fratele a întrebat cînd i-a ieºit sufletul. Ieri, cam pe la ceasul al nouãlea, i-au spus. Era ceasul cînd monahul Cosma, avînd acea descoperire, ºi-a venit iarãºi în fire.

De ce stãruieºti în pãcat? (1) În anii lui Constantin cel Mare, trãia un om pe nume Ioan, cunoscut ºi împãratului prin meseria pe care o practica. Acesta îºi trãia viaþa în pãcat, fãrã sã se gîndeascã vreodatã la iad. Dar Domnul, care le iconomiseºte pe toate bine pentru folosul nostru, a sãvîrºit îndreptarea lui printr-o descoperire. S-a întîmplat ca odatã sã vadã în visul lui cum îi oferea împãratului o lucrare fãcutã de mîna sa. Apoi au început sã discute între ei ºi sã se bucure amîndoi. Mai tîrziu, însã, pe cînd ºedeau împreunã, împãratul a scos o sabie, l-a apucat pe Ioan de pãr ºi încerca sã i-l taie fãrã milã.

Ioan îºi pleca încontinuu ceafa, crezînd cã împãratul se juca cu el. Acela însã i-a spus cu multã seriozitate: „Cînd sabia va tãia tot pãrul tãu, atunci grumazul îþi va fi scãldat în sînge”. ªi dupã aceste cuvinte, sabia a coborît ºi i s-a pãrut cã i-a tãiat gîtul!

Sabia, înaintînd, i-a ajuns aproape de piept. Atunci Ioan, plin de fricã, cerea ajutor din toate pãrþile. De teama ºi de groaza care îl cuprinsese s-a trezit uimit ºi tulburat. ªi-a fãcut cruce ºi a zis: - Îþi mulþumesc, visule, cã ai fãcut ca acest chin înfricoºãtor sã fie doar în închipuire.

Dar a rãmas iarãºi la fel ºi neîndreptat. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

necaz, venind ºi rugîndu-se la Moaºtele sale ºi dînd acatiste, conform tradiþiei, pentru 6 sãptãmîni, pe care preoþii le citesc chiar lîngã racla cu moaºtele Sfîntului.

RUGÃCIUNE CÃTRE SFÎNTUL MUCENIC MINA „O, preasfinte ºi întru tot lãudate, Mare Mucenice Mina, ºi de minuni fãcãtorule; primeºte aceastã rugãciune de la mine nevrednicul robul tãu, cãci cãtre tine ca la un adevãrat izvor de tãmãduiri ºi grabnic folositor ºi ajutãtor preaminunat scap eu ticãlosul ºi cãtre sfînt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinþi mã rog þie: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sãrãcia ºi ticãloºia mea; vezi bubele ºi rãnile trupului ºi sufletului meu. De aceea mã rog þie, fericite ºi sfinte Mina, grãbeºte de mã ajutã cu neîncetatele ºi sfintele tale rugãciuni ºi mã sprijineºte pe mine robul tãu.

Ia aminte la suspinele mele ºi nu mã trece cu vederea pe mine ticãlosul ºi scîrbitul, cã ºtiu, sfinte al lui Dumnezeu, cã de ai ºi pãtimit suferinþe grele ºi chinuri înfricoºãtoare de la cei fãrã de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinþe astãzi vieþuieºti luminat ºi ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcã ne-am încredinþat cã ºi dupã mutarea ta din viaþa aceasta trecãtoare, cine a nãzuit la sfîntã biserica ta ºi cu credinþã þi s-a rugat, nu a rãmas neajutat. Cã cine te-a chemat pe tine întru ajutor ºi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni fãcãtorule, ºi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind ºi alergînd spre ajutorul tãu, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile ºi ajutorul tãu m-au fãcut ºi pe mine ticãlosul ºi scîrbitul, ca sã alerg la ajutorul tãu. Am auzit de neguþãtorul acela din pãmîntul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugãciuni, nu numai cã ai

Se uitã inima spre veºnicie Cãci ceasul ei nu se opreºte aici, Cu mîinile deschise-a dãrnicie Te-nvaþã fericirea s-o ridici...

Se uitã inima spre nimbul lumii, Sã-ºi ostoiascã setea în curcubeu, S-arate bucuriile iubirii ªi cum credinþa urcã în apogeu...

Se uitã inima spre colþul ierbii, Vrea sã-i sãrute roua dimineþii, Sã înþeleagã apa ce-o beau cerbii ªi sã cuprindã frumuseþea vieþii...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU, 18 noiembrie 2017

Rugã pentru trecerea în timp

Pãrinte-al tuturor, acuma ia-mã-n Puterea Ta fãrã de seamãn ªi dã-mi de fiecare rugã Un gînd de domn ºi-un plîns de slugã.

Vorbesc cu mine glasuri de-aiure ªi-mi rãtãcesc clipita în toamnele sure, Cu paºi strãini, ºi morþi, ºi vicleni.

Doamne, stãpîn de azur ºi gheeni, O razã din nemãrginita Ta cãldurã Trimite în viaþa mea durã ªi n-asculta rãzvrãtirea mea de rob Ci creºte-mi sufletul în grîu ºi bob; Dã-mi duritatea ogorului sub plug ªi dã gîndului poianã în crug.

Tu n-asculta zvîrcolirea rãnii ªi fariseul din mine cum bate mãtãnii. În scutul veacului viitor ia-mã, Paznic la cea mai mîrºavnicã vamã.

MIHU DRAGOMIR (1919-1964)

vãdit pe ucigaºul sãu ºi l-ai scos din paguba lui dîndu-i îndãrãt punga cu galbeni, dar, o! minune, cã ºi din mort ºi tãiat în bucãþi, tu l-ai vindecat ºi l-ai fãcut sãnãtos.

Asemenea ºi lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur þinut în mîini, fiindcã îl fãgã* Cãminul poate fi: ori cerul pe pãmînt, ori duise bisericii tale. Tot aºa ºi iadul în viaþã. Cînd cãminul este condus dupã femeia Sofia, care venea spre închinare în sfînt lãcaºul tãu, nu Cuvîntul lui Dumnezeu, îngerii ar putea fi numai cã a fost izbãvitã de ostaºul invitaþi sã locuiascã acolo, ºi ei s-ar simþi bine. * Cea mai mare bucurie a lui Satan este sã acela ce o silea spre pãcat, dar ºi aibã o portiþã în cãminul tãu, pe care apoi sãpe ostaº, dupã cuviinþã, l-ai certat.

La fel ºi ºchiopul care venea la l transforme într-un iad. * Dumnezeu nu a fãcut-o pe femeie din sfîntã biserica ta spre închinare, cu rugãciunea îndatã l-ai tãmãduit. capul lui Adam, ca ea sã domneascã peste el, Asemenea ºi femeii celei mute, dar nici din piciorul sãu, ca el sã calce pe ea, i-ai deschis graiul ºi vorbea curat. ci dintr-o coastã din apropierea inimii sale, ca De asemenea, atunci cînd evreul el s-o iubeascã. * Nu existã ceva mai bun ºi mai presus, ca dãduse prietenului sãu creºtin o pungã cu galbeni, pe care creºtinul atunci cînd soþul ºi soþia trãiesc în bunã tãgãduia cã a primit-o, jurînd pen- înþelegere; ea este o mare durere pentru rãutru aceasta chiar în biserica ta, tu voitori ºi o mare bucurie pentru cei ce le nu numai cã ai izbãvit pe creºtin doresc binele. * Inimile unite numai moartea le desparte. de jurãmînt, dar ºi evreul, vãzînd minunea ta, a crezut întru tine ºi a Se spune cã starea de cãsnicie nu înseamnã venit la credinþa creºtinã. Aceste totdeauna bucurie, ci deseori amãrãciune. minuni ale tale, sfinte, m-au fãcut Dacã aºa stau lucrurile, sã ºtim sigur cã ºi pe mine a crede cã la orice vinovãþia o poartã deopotrivã ºi el, ºi ea. facere de bine eºti gata ajutãtor ºi grabnic folositor ºi minunat. De aceea muceniceascã, ci te-a ascultat ºi te-a încredinþat sînt cã tot cel ce aleargã la întãrit ºi te-a primit în cereºtile lãcaºuri. tine, cerînd cu credinþã ajutor, nu-l treci Cãtre Acela roagã-te ca sã fiu ºi eu ajutat cu vederea. Pentru aceasta ºi eu cred cã tu ºi miluit pentru rugãciunile tale, ºi din acelaºi eºti, sfinte, ca atunci ºi astãzi, cã pagube ºi necazuri izbãvit, ca sã laud ºi oricine a alergat la tine nu s-a întors nea- bine sã cuvîntez ºi sã slãvesc întru-totjutat. lãudatul ºi preaputemicul nume al Tatãlui Pentru aceea ºi eu acum, fiind scîrbit ºi ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh, acum ºi în pagubã, alerg la tine cu credinþã ºi cu pururea ºi în vecii vecilor. Amin!”. lacrimi, îngenunchind, ºi mã rog þie, (va urma) Sfinte ºi Mare Mucenice Mina, ca sã te (Lucrare apãrutã sub îndrumarea rogi pentru mine pãgubaºul ºi scîrbitul, lui Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar) Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugãciunea ta cea Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pildã creºtinã

Cugetãri despre familie

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Povestea mãrului care l-a inspirat pe Sir Isaac Newton sã scrie teoria gravitaþiei Povestea lui Sir Isaac Newton ºi a mãrului care l-a inspirat sã scrie teoria gravitaþiei poate fi consideratã una dintre cele mai celebre anecdote din lumea ºtiinþificã. Tînãrul Isaac Newton stãtea sub un mãr în grãdinã, cînd un fruct i-a cãzut în cap, lucru ce l-a „trezit la realitate” ºi l-a fãcut sã scrie teoria gravitaþiei. Povestea este cel mai probabil înfrumuseþatã, cel puþin partea în care mãrul loveºte capul lui Newton, dar existã ºi un sîmbure de adevãr.

Primul comentariu scris al incidentului îl regãsim în notele lui John Conduitt, care a fost asistentul lui Newton la Monetãria Regalã ºi soþul nepoatei marelui om de ºtiinþã. În anul 1726, anul morþii lui Newton, John Conduitt a descris acest eveniment: „În anul 1666 am plecat din Cambridge la mama lui Newton din Lincolnshire. În timp ce mergeam prin grãdinã, el vorbea despre faptul cã puterea gravitaþiei nu se limita la o anumitã distanþã de pãmînt, ci cã aceastã putere trebuie sã se extindã mult mai departe. Ne-am oprit sub un mãr amîndoi. În mijlocul altor discursuri, el mi-a spus cã era frãmîntat de aceleaºi lucruri; îi intrase în minte noþiunea de gravitaþie”.

Newton pare sã fi rãspîndit povestea mãrului în discuþiile avute despre descoperirea gravitaþiei cu prieteni sau cunoºtinþe. În alte scrieri despre viaþa lui Newton, publicate în 1752, scriitorul William Stukeley a relatat despre o conversaþie pe care a avut-o cu Newton: „Îmi

Bucata de piatrã care schimbã istoria artei în Grecia anticã La o prima vedere acest obiect nu le-a pãrut arheologilor decît o bucatã micã de piatrã, cu lungimea de doar 3,6 centimetri, încrustatã într-un strat de calcar. Însã nu a fost tocmai aºa. Dupã mai bine de un an de

curãþare, cercetãtorii au descoperit o bijuterie sculptatã într-un mod extrem de complicat pe care au denumit-o „una dintre cele mai frumoase lucrãri ale artei greceºti descoperite vreodatã”.

Obiectul de artã anticã a fost gãsit într-un mormînt din Pylos, Grecia, ºi a aparþinut unui rãzboinic.

Mormîntul are o vechime de 3.500 de ani ºi era plin de

ADN-ul mumiilor egiptene: de unde provin faraonii?

O echipã de cercetãtori conduºi de Universitatea din Tuebingen ºi Institutul Max Planck pentru ªtiinþa Istoriei Umane din Jena au reuºit imposibilul. Au recuperat ºi analizat ADN antic din mumiile egiptene. ªi toate datele sînt din anul 1400 î.Hr. pînã în 400 î.Hr. Se pare cã studiile aratã o moºtenire pe linia sub-saharianafricanã în privinþa egiptenilor moderni. Însã egiptenii antici avea mult mai multe în comun cu populaþiile antice din Orientul Apropiat.

Cum analizãm ADN-ul vechilor mumii egiptene?

Egiptul este un loc promiþãtor pentru oamenii de ºtiinþã. De asemenea, pentru studiile populaþiilor antice.

Are o istorie veche ºi bogat documentatã. Iar aºezarea geograficã ºi interacþiunile cu popoarele Africii, Asiei ºi Europei îl fac o regiune dinamicã. Cercetãrile recente din domeniul geneticii aratã mari oportunitãþi în a testa vechile mumii. Vom recupera date ºi istorii importante. Însã studiile genetice legate de mumiile egiptene sînt rare. Tocmai din cauza problemelor metodologice ºi a contaminãrii surselor. Climatul fierbinte din Egipt, nivelurile crescute de umiditate din multe morminte ºi anumite chimicale folosite în tehnicile de mumificare

Pag. a 9-a – 24 noiembrie 2017

MOZAIC spusese cã nu înþelege de ce ar trebui ca un mãr sã coboare întotdeauna perpendicular pe pãmînt. De ce nu ar merge în lateral sau în sus? ªi de ce, în mod constant, spre centru? Cu siguranþã, motivul este cã pãmîntul îl atrage”.

Woolsthorpe Manor este locul de naºtere ºi a fost casa familiei lui Sir Isaac Newton. Acesta a revenit aici în 1666, cînd Universitatea Cambridge a fost închisã din cauza ciumei. În casa sa natalã a efectuat multe dintre

cele mai cunoscute experimente, mai ales cele din domeniul opticii. Deºi nu se ºtie exact dacã acesta este copacul care a nãscut povestea, în grãdina sa din Manor existã un mãr ºi, bineînþeles, se presupunea cã acesta era mãrul celebru din vremea lui. Copacul este în prezent îngrãdit ºi îngrijit, iar toþi cei care viziteazã casa lui Isaac Newton se opresc ºi la acesta.

(cunoaste lumea.ro) comori. Aici s-au gãsit cel puþin 1.500 de obiecte, inclusiv inele din aur, cupe de argint, o sabie cu basoreliefuri din aur, peste 1.000 de mãrgele sculptate din pietre preþioase, o armurã de bronz, un colier din aur ºi peste 50 de pietre preþioase.

Aceste elemente au dezvãluit o culturã bogatã ºi profundã. Multe dintre bunurile din mormînt erau de origine minoicã, indicînd faptul cã schimbul cultural dintre Minoeni ºi Micenieni era mai puternic ºi mai amplu decît se credea. De asemenea, cercetãrile au ajutat la descoperirea unor indicii despre religia, valorile ºi ritualurile de înmormîntare ale personajului îngropat aici.

De exemplu, în mormînt nu s-au gãsit artefacte de lut, ceea ce indicã faptul cã doar metalul ºi alte materiale preþioase, cum ar fi fildeºul, erau potrivite pentru a-l însoþi pe decedat pe lumea cealaltã. „Ceea ce este fascinant este cã reprezentarea corpului uman este extrem de detaliatã pe aceastã piatrã. Se pare cã Minoanii produceau artã uluitoare; nimeni nu îºi putea imagina cã vom gãsi vreodatã aºa ceva. Aceasta aratã cã abilitatea ºi interesul lor pentru arta reprezentativã, în special miºcarea ºi anatomia umanã, depãºesc cu mult ceea ce credeam noi”, a declarat cercetãtorul Jack Davis de la Universitatea din Cincinnati.

RADU UNGUREANU

MOZAIC Sfatul medicului

Scolioza, care sînt semnele ºi simptomele?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei DR. TAREK NAZER Manchester United.

Scolioza reprezintã curbarea anormalã a coloanei vertebrale. Este o boalã cronicã, ce se poate agrava o datã cu trecerea timpului. Uneori, coloana vertebralã se curbeazã în copilãrie ºi poate trece neobservatã pînã la adolescenþã. Poziþia anormalã poate afecta dezvoltarea muºchilor ºi ligamentelor, cauzînd o multitudine de afecþiuni. În cele mai multe cazuri, cauza apariþiei scoliozei nu este cunoscutã, fiind denumitã scoliozã idiopaticã; în anumite cazuri sînt cauze cunoscute, fiind numite scoliozã congenitalã, neuromuscularã sau osteoporozã cu fracturi.

Care sînt semnele?

Cînd o persoanã suferã de scoliozã, coloana vertebralã a acesteia se curbeazã tipic într-o parte ºi apoi se continuã pe traiectul normal. Cea mai frecventã modificare este cea în forma literei „S”.

Pot apãrea ºi alte semne asociate, precum rotunjirea umãrului sau un umãr mai jos comparativ cu celãlalt, sau scurtarea unui picior decît celãlalt.

Cum se pune diagnosticul?

La examenul fizic de rutinã, se efectueazã anumite manevre, printre care putem aminti una dintre cele mai simple: pacientul stã în picioare drept, apoi se apleacã sã-ºi atingã degetele de la picioare, evidenþiind cel mai bine din aceastã poziþie curbura coloanei vertebrale. Se pot face examene complementare de tipul investigaþiilor radiologice, care ajutã la confirmarea diagnosticului.

Cum se trateazã?

Tratamentul scoliozei depinde în funcþie de vîrstã ºi sex, de severitatea curburii coloanei vertebrale.

Cele mai multe cazuri, depistate din timp, nu sînt grave ºi necesitã doar tratament de recuperare. Iar în cazurile severe sînt recomandate purtarea corsetelor medicale ºi eventual intervenþia chirurgicalã. www.consultatieortopedie.ro

pot degrada ADN-ul. Aºadar, supravieþuirea pe termen lung a unor date ADN valabile este foarte rarã.

Cercetãri academice ºi teorii: vechii egipteni sînt înrudiþi cu popoarele din Orientul apropiat Pentru acest studiu s-au adunat echipe de cercetãtori din Universitatea din Cambridge, Academia Polonezã de ªtiinþe ºi Societatea din Berlin de Antropologie ºi Preistorie. Au fost analizate date ºi diferenþe ale populaþiei într-un interval de 1.300 de ani. Rezultatele au fost comparate cu populaþiile moderne.

Au fost testate 151 de mumii din diferite situri arheologice. Acestea au fost din Abusir el-Meleq, de-a lungul rîului Nil în Egiptul de Mijloc, douã colecþii ale Universitãþii Tuebingen ºi colecþia muzeului din Berlin.

În total, au fost recuperate date genetice de la 90 de indivizi ºi seturi întregi de date de la alþi trei. Au putut folosi datele adunate pentru a testa ipoteze extrase din date arheologice ºi istorice ºi din studiile moderne de ADN. Savanþii au vrut sã ºtie cum au fost afectate populaþiile din aceste zone de cuceriri ºi alte populaþii. Au vrut sã testeze dacã cucerirea lui Alexandru cel Mare ºi a altor puteri strãine a lãsat o amprentã geneticã asupra populaþiilor antice egiptene.

Cercetãrile au arãtat cã populaþiile din prezent sînt cu 8% mai înrudite cu populaþiile sub-sahariene-africane decît cele antice. Asta ne indicã faptul cã în ultimii 1.500 de ani a crescut aportul african în aceastã zonã. Posibilii factori ar fi creºterea mobilitãþii pe Nil, înflorirea comerþului ºi a rutelor de sclavi.

CÃTÃLIN STÃNCULESCU

Pag. a 10-a – 24 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Pe Drumul Mãtãsii, ieri, azi ºi mîine Acum peste 2.000 de ani, Drumul Mãtãsii era cea mai importantã arterã comercialã, care lega Asia de Europa. Caravanele cu mãrfuri plecau din China ºi, de acolo, iavaº-iavaº, trecînd prin Asia Centralã, ajungeau, dupã multe peripeþii, la Marea Neagrã ºi la Mediterana. În continuare, într-o ultimã etapã, erau transportate în toatã Europa. Mãtasea, praful de puºcã ºi hîrtia au fost aduse mai tîrziu, odatã cu pilaful, descoperit în anul 329 î.Chr. la Samarkand ºi purtat de soldaþii lui Alexandru Machedon în bagajele lor. Tot cam pe atunci, medicul ºi filozoful persan Avicena a descris efectele tãmãduitoare ale orezului, dar numai în combinaþie cu diferite ingrediente. Pericolul cel mare pentru caravane nu-l reprezentau clima asprã ºi drumul anevoios prin munþi ºi deºerturi, ci atacurile bandiþilor. Din acest motiv, deºi înarmaþi pînã-n dinþi, negustorii nu parcurgeau întreaga distanþã, ci îºi vindeau marfa în prima oazã. De acolo, era cumpãratã de un alt negustor, pînã la urmãtorul popas, ºi tot aºa. Din aceastã cauzã, cînd ajungea la Roma, marfa era tot atît de preþioasã ca ºi aurul.

Astãzi, vremurile sînt de aºa naturã cã permit cãlãtorii de-a lungul ºi de-a latul planetei, fãrã nici o opreliºte. Bineînþeles cã moda aceasta a prins ºi la noi, ºi nu se mai mirã nimeni cã pînã ºi femeile s-au dedat la gustul vînzolelilor prin vraiºtea lumii. Iar rezultatul se vede în librãrii, unde iubitorii de lecturã au de ales între atîtea jurnale de cãlãtorie. Aºa cum este cazul ºi cu ziarista Sabina Fati, autoarea volumului ,,Singurã pe Drumul Mãtãsii. 80 de zile, 15.000 km, 2500 de ani de istorie”.

Dupã cum o ºtiu mulþi, Sabina Fati este una dintre cele mai cunoscute ziariste de la noi, specializatã în analize de politicã externã ºi colaboratoare la mai multe publicaþii. Per ansamblu, cartea ei este remarcabilã, ºi cu atît mai mult meritã sã fie comentatã. Desigur cã autoarea noastrã s-a documentat mult asupra subiectului, ºi bibliografia prezentatã la sfîrºitul lucrãrii i-ar fi fost suficientã sã acopere subiectul stînd acasã, aºa cum fãcuse ºi Jules Verne în cãlãtoriile sale imaginate în jurul lumii, doar învîrtind Planiglobul. Dar nu, ambiþioasã din caleafarã, ea a þinut cu tot dinadinsul sã vadã, cu ochii ei, ce e, în Asia Centralã, o lume autarhicã. Sau, vorba lui Marin Preda: trei auzituri de-ale noastre nu fac cît un vãzut de-al ei, care chiar s-a dus la faþa locului.

Propunîndu-ºi parcã sã reediteze performanþa gentlemanului Phileas Fogg, eroina noastrã a reuºit ºi ea sã parcurgã Drumul Mãtãsii, tot în 80 de zile. ,,În cãlãtoria mea solitarã – scrie Sabina Fati întrun demers lãmuritor – am refãcut Drumul Mãtãsii cu gîndul cã cea mai veche rutã comercialã din lume ar putea redeveni cîndva o cale «liberã»”. Într-adevãr, Drumul Mãtãsii este cel mai vechi ºi cel mai lung drum comercial. Chiar ºi astãzi, în condiþiile înaltei tehnologii tot mai rãspîndite, oamenii folosesc acelaºi traseu: vestul Chinei (sau Þara Uigurilor) – Deºerturile Gobi ºi Taklamakan – Karakul - Munþii Tian-ªan ºi Pamir - Asia Centralã (Kîrgîstan, Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan) – Iran – Azerbaidjan – Georgia ºi Turcia. Locuitorii acestor þãri vorbesc limbile turcice ºi iranice. Dar, în ultimii 200 de ani, zona a intrat sub influenþa ruºilor. Acum, însã, dupã cãderea URSS, aceste þãri cautã sã-ºi gãseascã identitatea naþionalã. Rusia, China ºi SUA, marile puteri ale lumii, au intrat ºi ele în joc pentru a profita cît mai mult de uriaºele zãcãminte minerale din zonã. Rusia mizeazã pe influenþa celor 70 de ani de dominaþie, iar China, pe puterea banilor. SUA, strîngãtoare de poturi uriaºe prin alte pãrþi, de data aceasta, se vor mulþumi cu mãrunþiºul.

O problemã asupra cãreia Sabina Fati insistã mai mult este influenþa tot mai mare pe care China o exercitã în zonã ºi în lumea întreagã. ªi întrucît este o specialistã în politica externã, dovadã cãrþile publicate, precum ºi un doctorat, nu putem sã nu dãm crezare judecãþilor sale. ªi alþi experþi în politica externã au vãzut ce e de vãzut, dar Sabina Fati este printre puþinii care au curajul sã o ºi spunã, într-o vreme cînd atîtea lichele ling clanþa la intrarea în Ambasada SUA de la Bucureºti, dupã ce pãrinþii lor fãcuserã la fel pe Bulevardul Kiseleff. * ,,Refãcînd Drumul Mãtãsii, care sã meargã în paralel cu gazoductul din Asia Centralã, China vrea sã-ºi extindã influenþa în zonã. Americanii s-au trezit tîrziu ºi au eºuat în acest demers”.

* ,,Prin forþa ei militarã ºi financiarã, China redevine «Regatul de mijloc» ºi «Centrul lumii», tamponul dintre douã lumi ostile, SUA ºi Rusia”. * ,,Drumul Mãtãsii este mijlocul prin care China plãnuieºte o invazie a Vestului, deocamdatã economicã ºi culturalã. Punctul de plecare este oraºul Xi’an, din nord-vestul Chinei. (Vezi megaproiectul cu liniile ferate rapide: una pe ruta Urümqi – Berlin; alta, prin Strîmtoarea Behring, spre Canada ºi SUA; ºi alta, între Beijing ºi Singapore. Nimeni, în afara chinezilor, nu poate finaliza aceste proiecte, fiindcã au bani.) ªi încã o realitate care dã fiori: China este una dintre cele mai sofisticate puteri militare, numãrînd peste 2,5 milioane de ostaºi. Deocamdatã, deþine hegemonia în Pacificul de est. Dar, curînd, nimeni nu va mai putea sã-i opreascã extinderea, cãci pe Drumul Mãtãsii mãrºãluieºte ºi armata chinezã”.

Aceleaºi aprecieri directe le face Sabina Fati ºi la relaþia Rusia-China, care, dupã cãderea comunismului, s-au înscris pe noi coordonate. * ,,Uite un paradox: în timp ce Europa occidentalã ºi SUA nu privesc cu ochi buni progresele fãcute pe toate planurile de ruºi, ca fini diplomaþi ce sînt, chinezii au extins relaþiile economice, politice ºi culturale, fiind convinºi cã vor avea numai de cîºtigat. De aceea, tot mai mulþi chinezi viziteazã Rusia, fie ca turiºti, fie ca oameni de afaceri”. * ,,Dar, oricît de aliaþi sînt acum, cele douã puteri nu pot fi ºi prietene, fiindcã chinezii nu pot uita cã în 1860 ruºii i-au pãcãlit, ciordindu-le o halcã uriaºã din teritoriul lor rãsãritean. În felul acesta, oraºul Vladivostok a devenit rusesc. «ªi, odatã ºi-odatã, Rusia tot va pierde estul»”. (Z. Brzezinski, om politic american). * ,,Dacã puterile vestice nu vor reuºi sã rupã binomul Rusia-China, Noul Drum al Mãtãsii va fi o cale prin care cele douã superputeri îºi vor împãrþi hidrocarburile, dar ºi întregul continent al Eurasiei”. În sfîrºit: * ,,Americanii au greºit grav cînd au sprijinit politic ºi militar China. Astãzi, o Chinã superbogatã devine un stat agresiv, capabil sã obþinã hegemonia, mai întîi regionalã ºi, în curînd, cea mondialã. Dacã, pînã nu demult, uriaºa armatã chinezã era antrenatã sã lupte doar corp la corp, acum, ºi-a luat toate mãsurile ºi a trecut la arme nucleare, cibernetice, antisatelit etc.”.

Dupã ce Sabina Fati confirmã ºi ea previziunile biblice cunoscute de toatã lumea, sã-i rãsfoim cartea mai departe ºi sã vedem cîte ceva din ceea ce au mai special celelalte popoare traversate de vechiul ºi de noul Drum al Mãtãsii, care va merge în paralel cu gazoductul. * ,,ªi sã începem cu tibetanii ºi uigurii, cele douã mari probleme ale Chinei. Iar liderii lor, Dalai Lama ºi Rebiya Kadeer, sînt adepþii democraþiei ºi ai drepturilor omului, principii americane sfinte, dar care nu sînt ºi ale chinezilor”. * ,,În Asia Centralã, laptele de iapã ºi kumîsul (provenit din lapte de iapã fermentat) sînt adevãrate bãuturi-minune, care asigurã o tinereþe veºnicã ºi vindecã toate bolile”.

Uite o poveste interesantã, chiar dacã are puþine legãturi cu subiectul. Cicã pe vremea lui Stalin, un basarabean din Chiºinãu a fost deportat într-un sat din Tadjikistan, unde a predat limba francezã. O elevã dea lui s-a dus sã dea examen la Facultatea de Francezã din Duºanbe. Dar n-a intrat, cãci vorbea o ,,francezã” cum ãia nu mai auziserã. De aceea, au trimis un inspector, sã stea de vorbã cu profesorul acela. ªi mare le-a fost mirarea cînd s-au convins cã ,,franceza” basarabeanului nostru era, de fapt, Limba Românã. * ,,Dupã 1990, toate republicile din Asia Centralã ºi-au cîºtigat independenþa faþã de Rusia ºi, încetîncet, mai ales tinerii, renunþã la limba rusã, adoptînd limba englezã sau înscriindu-se la Institutele «Confucius», deschise în toate republicile, cãci e bine sã fii pregãtit pentru orice accident al istoriei. Cei cu bani se duc la studii în China, în Turcia sau în vestul Europei”. * ,,Majoritatea tadjicilor care muncesc în Rusia devin acolo extremiºti, fie cã sînt marginalizaþi, fie cã intrã sub influenþa cecenilor”.

ALBUMUL CU POZE RARE

Jurnalista Sabina Fati, singurã pe ,,Drumul Mãtãsii”... Note de cãlãtorie, excursuri în istoria celor zece þãri strãbãtute ºi portretele unor personaje cu care s-a intersectat pe parcursul acestei experienþe memorabile.

Trei cai

Soarele picurã aur în grîu Cum picuri tu dragostea ca pe-o vinã, Prin grîu aleargã calul alb, fãrã frîu, Nechezînd în luminã Pãmîntul urcã umezealã ºi umbrã Ca o dragoste suind spre amurg Prin umbre, la pas umblã Fornãind calul murg Voaluri de noapte, opace, Fac dragoste sã devinã cuvînt Întunericul picurã pace – Calul negru scormoneºte pãmînt.

TUDOR PÎCÃ * Revenind la droguri, aducãtoare de bani mulþi în toatã lumea, în Afganistan se cultivã opiu, iar în Tadjikistan, canabis, cãci nu se fac controale, ºi prafurile ajung în Rusia ºi în toatã Europa. De-aia, rînd pe rînd, ºi ruºii, ºi americanii au ocupat Afganistanul, ca sã controleze comerþul cu droguri. * ,,Nu erau de ajuns rãzboaiele generate de disputele religioase sau teritoriale. Acum, între Uzbekistan ºi Turkmenistan a izbucnit «rãzboiul apei». Turkmenistanul ºi Kîrgîstanul, lipsite de resurse energetice, vor sã-ºi construiascã hidrocentrale pe Fluviile Sîr-Daria ºi Amu-Daria, dar kazahii, uzbecii, afganii ºi turkmenii au nevoie de apã multã pentru plantaþiile de bumbac ºi de cereale”. * ,,Uzbekistanul, cu capitala la Taºkent, este þara lui Timur Lenk, contemporan cu Mircea cel Bãtrîn.

Timur Lenk avea rãdãcini mongole, dar a crescut întrun spaþiu turcic. Uzbekistanul este o þarã foarte bogatã: aur, hidrocarburi, bumbac, cupru, uraniu. Se zice cã este cel mai sigur stat din lume, cãci poliþia este peste tot, ºi strãinii sînt cercetaþi pînã la piele. Tendinþa politicii naþionale este spre Rusia, dar engleza se învaþã în draci. Alte oraºe cunoscute din Uzbekistan sînt Buhara (patria covoarelor) ºi Samarkand, dãrîmat de Gingis-Han ºi reconstruit de Timur Lenk”. * ,,În republicile Asiei Centrale, atît de bogate în resurse naturale, corupþia este dusã la extrem, ca ºi cultul personalitãþii”. * ,,Iatã o situaþie amuzantã: la început, s-au permis cãsãtoriile dintre femeile turkmene ºi chinezi. Dar, genele chinezilor fiind mai puternice, copiii rezultaþi semãnau doar cu taþii, aºa cã s-au interzis cãsãtoriile”. * ,,Nimic nu e mai rãu decît sã fii femeie în Iran.

Eºti la cheremul tuturor: al tatãlui, care îþi alege soþul; al bãrbatului, care te þine legatã de el; al Coranului, prost înþeles”. * În sfîrºit, ,,georgienii i-au întrecut pe români în trãdãrile politice ºi în exterminarea preºedinþilor: Sviat Gamsahurdia, Eduard ªevarnadze (fie iertaþi), Mihail Saakaºvili (guvernator la Odessa). Se spune cã acolo unde sînt doi georgieni sînt ºi douã partide, care, imediat, se ºi despart”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 24 noiembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (34) „FIRE DE IARBÓ Autor: Walt Whitman Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1855, Statele Unite Editura: publicatã privat Forma literarã: volum de poezie

REZUMAT „Fire de iarbã“ a apãrut în 1855 într-o ediþie in quarto de 95 de pagini tipãritã de Whitman la tipografia lui Andrew ºi James Rome din Brooklyn. Numele lui Whitman nu apãrea pe prima paginã, aºa cum nu apãreau nici numele editorului sau al tipografiei. Cu toate acestea, el nu a ascuns faptul cã este autorul cãrþi, drepturile de autor fiind precizate ca aparþinînd lui „Walter Whitman“, iar un portret al sãu fiind pus pe prima paginã. Colecþia a mai apãrt în încã cinci ediþii pe parcursul vieþii lui Whitman. Cea de-a treia ediþie, publicatã în 1860, conþine cu peste 100 de poeme mai mult, multe dintre ele cu implicaþii homosexuale, care au adus lucrãrii o mai mare notorietate.

Prima ediþie a îndeplinit scopul lui Whitman de a scrie o operã serioasã într-o manierã serioasã. Subiectul sãu este omul obiºnuit, „de pe stradã“, spre deosebire de alþi autori ai perioadei respective care scriau despre ºi pentru elita educatã. El a ales sã atragã atenþia oamenilor obiºnuiþi care alcãtuiau societatea americanã. De asemenea, Whitman mai avea un scop pentru poezia sa. În prefaþa la ediþia din 1855 a volumului „Leaves of Grass“, el ºi-a declarat explicit scopul de a uni aspectele fizice ale omului cu cele spirituale, ºi acest scop apare clar în poezii precum „Cîntec despre mine“, care conþine de exemplu versul „Sînt poetul trupului,/ ºi sînt poetul sufletului“. În dezvoltarea temei sale de a accepta toate aspectele vieþii în mod egal, fãrã a exclude ceva, Whitman a inclus ºi descrieri anatomice directe care au ofensat pe mulþi dintre cititorii sãi, pentru care asemenea cuvinte rãmîneau tabu.

Pe parcursul poemelor, Whitman vorbeºte despre actele fizice ºi realitãþile pe care contemporanii sãi se chinuiau sã le menþinã ascunse ºi secrete, fiind „nepotrivite“ sau „ruºinoase“ ºi fiind interzis a vorbi despre ele. În numeroase versuri din poeziile sale, Whitman sãrbãtoreºte senzualitatea ºi le aminteºte oamenilor despre cele mai primitive dintre dorinþele lor.

ISTORICUL CENZURII „Fire de iarbã“ a fost declaratã obscenã încã de la prima publicare. Primul librar la care Whitman a dus cartea a refuzat sã o primeascã afirmînd cã este prea „senzualã“. Apoi, Whitman s-a întîlnit cu Lorenzo ºi Orson Fowler, care au fost de acord sã distribuie volumul, dar vînzãrile au fost foarte modeste, astfel cã Whitman a renunþat pur ºi simplu la multe dintre exemplarele primei ediþii. Pe mãsurã ce „revoltele“ imoralitãþii începeau sã aparã împotriva volumului, fraþii

PAGINI ANTOLOGICE

Moartea Reginei Elisabeta (1) Monotonia iernii 19151916 a fost întreruptã de moartea reginei Elisabeta.

Bãtrîna reginã avea de mult obiceiul sã trãiascã în apartamente neîncãlzite, în care se degera de frig.

Regimul acesta omorîse deja cu doi ani înainte pe cea mai veche ºi cea mai credincioasã din doamnele ei de onoare, pe d-na Zoe Bengescu. Tot din cauza lui se prãpãdise ºi d-na Olga Mavrogheni. Acum trebuia sã cadã ea însãºi victimã maniei sale nenorocite. Pe la începutul lui februarie a contractat o gripã. Peste puþin, gripa a degenerat în congestie pulmonarã ºi, în zorii zilei de 18 februarie (stil vechi), o zi mohorîtã ºi ceþoasã de iarnã, tovarãºa vieþii regelui Carol I ºi-a dat obºtescul sfîrºit. În jurul ei, regele Ferdinand, regina Maria, copiii regali ºi cîþiva servitori credincioºi. Rudele ei, chemate în grabã din Germania,

Fowler au început sã se teamã ºi i-au înapoiat lui Whitman exemplarele rãmase din a doua ediþie, renunþînd la a le mai distribui. Bibliotecile au refuzat sã cumpere volumul; Compania Bibliotecilor din Philadelphia a fost singura care a cumpãrat un exemplar din prima ediþie. Astfel, celelalte biblioteci au cenzurat cartea prin refuzul lor de a o cumpãra.

Criticul R.W. Griswold, scriind în ediþia din 10 noiembrie 1855 a publicaþiei „The New York Criterion“, observa, „Astfel, sã lãsãm aceastã grãmadã de gunoi pe mîna legilor, care, cu siguranþã, dacã îºi îndeplinesc menirea, trebuie sã aibã puterea de a suprima asemenea obscenitate“. O recenzie în revista englezã „Saturday Review“ de asemenea a condamnat volumul, scriind în martie 1856: „Dupã cinci sau ºase pagini... dl. Whitman brusc devine foarte inteligibil, dar exagerat de obscen. Dacã «Leaves of Grass» va ajunge în posesia cuiva, sfatul nostru este sã o arunce imediat în foc“. În 1865, Walt Whitman ºi-a pierdut locul de muncã din cadrul Departamentului Statelor Unite pentru Afaceri Interne deoarece secretarul ºef James Harlan a gãsit o ediþie din volumul de poezii în sertarul lui Whitman ºi l-a considerat astfel un autor de „cãrþi indecente“. În 1870, Noah Porter, preºedintele Universitãþii Yale, a scris în volumul sãu „Books and Reading“ cã „o generaþie nu poate fi cu adevãrat purã dacã tolereazã scriitori care, precum Walt Whitman, comit, în scris, o ofensã similarã cu cea de a umbla gol pe stradã, ofensã pedepsitã de legea civilã“.

Mulþi oameni, printre care ºi Ralph Waldo Emerson, care au lãudat cartea într-o scrisoare pe care Whitman a reuºit sã o publice în ziarul „New York Times“, l-au împins pe Whitman de la spate sã permitã apariþia unei versiuni expurgate a colecþiei. Însã, Whitman a rãmas ferm împotriva expurgãrii, iar legea americanã a drepturilor de autor interzicea o asemenea practicã fãrã acordul autorului. Încã de la prima apariþie, editorii i-au sugerat cã o ediþie bowdlerizatã pentru publicul larg ar însemna o creºtere serioasã în vînzãri. Whitman s-a opus cu fermitate expurgãrii, considerînd astfel de cãrþi „cele mai mizerabile cãrþi de pe lume“. Nu înainte de 1892, cu puþin timp înainte de moartea sa, Whitman a consimþit publicarea unei ediþii expurgate ca gest de prietenie faþã de Arthur Stedman, al cãrui tatã, Edward Clarence Stedman, îi fãcuse multe favoruri lui Whitman. „Fire de iarbã“ nu a fost expurgatã în Statele Unite decît dupã anul 1892, dar a fost interzisã cu desãvîrºire, chiar dacã neoficial, din librãriile din New York ºi Philadelphia în anii 1870 ºi în mod oficial, la Boston, în anii 1880. Potrivit practicilor lor uzuale, Societatea Watch and Ward din Boston ºi Societatea din New York pentru Suprimarea Viciului au pus presiune pe librari pentru a suprima vînzarea cãrþilor în magazinele lor.

Librarii au consimþit sã nu facã publicitate cãrþilor ºi nici sã nu le recomande clienþilor. În 1881, Societatea pentru Suprimarea Viciului a încercat sã obþinã o interdicþie legalã pentru o nouã ediþie propusã pentru „Fire de iarbã“ la Boston. La cererea societãþii, procurorul districtual a ameninþat cu sancþiuni penale împotriva oricãrui editor care are în plan o nouã ediþie a operei, neexpurgate. Ediþia a fost în consecinþã retrasã. În 1883, autorul ºi editorul Ezra Heywood, un susþinãtor al cauzei iubirii libere, a fost arestat de cãtre Anthony Comstock, ºeful Societãþii din New York pentru Suprimarea Viciului, pe baza acuzaþiei de a fi expediat prin poºtã materiale obscene. Acestea erau reprezentate de un pamflet numit „Jugurile lui Cupidon“, care conþinea „opinii sociale ºi sexuale neconvenþionale“, ºi o antologie intitulatã „The Word Extra“, care conþinea douã poeme din volumul „Fire de iarbã“, ºi anume„Unei prostituate de rînd“ ºi „Mã aºteaptã o femeie“. Cînd cazul a ajuns la tribunal, juriul superior a declarat cã poemele lui Whitman sînt prea „dezgustãtor de obscene ºi depravate pentru a putea intra în stenogramele tribunalului“.

Aceasta însemna cã juriul va decide soarta lui Heywood fãrã ca acestuia sã îi fie permis sã prezinte o apãrare a poemelor prin a recita fragmente din ele; astfel, era de aºteptat o decizie de a cataloga operele drept obscene. Judecãtorul T.L. Nelson, prezidînd Curtea de Circuit a Statelor Unite din Boston, a respins cazul, „pe motiv cã acuzaþiile sînt nefondate“.

Englezii au bowdlerizat colecþia încã de la prima apariþie în Anglia, în 1868, ex-boemul prerafaelit William Michael Rossetti, editorul ediþiei expurgate, a explicat în prefaþã cã a omis aproape jumãtate dintre poemele din ediþia din 1860, din cauzã cã el ºi Whitman „trãiau într-o epocã deosebit de nervoasã“. De asemenea, declara cu mîndrie cã de fapt el nu bowdleriza opera, întrucît „în nici o situaþie nu am tãiat pãrþi din poeme“.

Perrin comenta însã: „este genul de prefaþã pe care un poet liberal ar fi scris-o dacã se întîmpla sã fie implicat într-o bowdlerizare“. Deºi Rossetti nu a tãiat pãrþi din nici unul dintre poeme, el a fãcut numeroase schimbãri la prefaþa lui Whitman la ediþia originalã din 1855, eliminînd chiar ºi cuvîntul „prostituatã“. Ediþia expurgatã a volumului „Leaves of Grass“ a devenit parte din Everyman Library în 1866 ºi a rezistat destul de mult în prima parte a Secolului XX. Ernest de Selincourt a folosit acea versiune pentru seria sa „Clasicii Lumii“ de la Oxford, din 1920, excluzînd, însã, cîteva poeme. Spre sfîrºitul vieþii, Whitman, discutînd despre opera sa, ºi-a exprimat nemulþumirea faþã de ediþiile engleze, spunînd: „Acum simt cumva cã de fapt nici una dintre modificãri nu trebuia fãcutã; cã ar fi trebuit sã îmi asum acea poziþie; este singura poziþie posibilã, finalã, ºi logicã“. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

nu au putut veni la timp ca sã-i închidã ochii. Cînd am intrat în modesta camerã de culcare pe care regina Elisabeta ºi-o alesese sus, în Palatul Regal, aproape sub acoperiº, nu trecuse nici o jumãtate de orã de cînd murise. Era în pat, neschimbatã, legatã numai sub fãlci cu o batistã, care sã închidã gura ei contractatã încã de spasmul morþii. Un preot ortodox, de la Biserica Creþulescu, citea rugãciunile morþii la cãpãtîiul acestei protestante.

Am avut o groaznicã impresie de pãrãsire ºi de singurãtate. Aceastã femeie pãrãsea singurã pãmîntul pe care fusese reginã, singurã de tot, precum cea mai dezmoºtenitã dintre muritoare. Fãrã bãrbat, fãrã copii, fãrã preoþii legii ei, departe de rudele, de þara ei. Da, departe de þara ei, cãci de cînd tunurile bubuiau dincolo de graniþele germane, tot sîngele german al acestei fiice a Rinului se rãscolise întrînsa. Din toate adîncurile firii ºi ale sufletului ei se ridica germana ce striga rãzbunare ºi izbîndã pentru neamul ei, înconjurat de pretutindeni de duºmani. Parcã tot ºirul de principi de Wied, care de la tovarãºul lui Carol cel Mare la încoronarea din Aix-la-Chapelle, ºi pînã la ultimul purtãtor al numelui vegheaserã de-a lungul fluviului naþional ºi apãraserã hotarele germanismului, parcã ei toþi, sculaþi din mormintele lor, vorbeau ºi simþeau, prin bãtrîna pe care o soartã ciudatã o dezrãdãcinase dintre ai sãi pentru a-i aºeza pe cap Coroana unei Românii îndepãrtate.

Aceastã Coroanã o purtase mai bine de 40 de ani cu toatã cinstea pentru þara ce i-o încredinþase, ºi cu toate

aparenþele unei bune românce, ºi totuºi, cînd patria strãmoºilor ei a fost în primejdie, acolo s-au îndreptat toate gîndurile ºi toate speranþele reginei de pe malurile Dunãrii.

Deodatã s-a adeverit pentru toþi cã aceastã Coroanã fusese un simplu incident în viaþa acestei femei care, de altminteri, dispreþuia mãririle lumeºti, ºi cã, aproape o jumãtatede veac de vieþuire printre noi, de amintiri, de prietenii, de legãturi, de muncã, de bucurii, de suferinþe, de devotament ºi de onoruri nu fuseserã în stare sã schimbe un suflet rãmas strãin, un suflet pînã la capãt german ºi numai german. În ultimele zile ale regelui Carol porniserã de la ea cele mai stãruitoare îndemnuri de abdicare.

De altminteri, regina Elisabeta avea ea însãºi conºtiinþa singurãtãþii ei tragice. Cît timp trãise regele, a cãrui soartã o împãrtãºise avînd un reazem în viaþã, se socotise datoare sã asculte poruncile inimii ei ºi sã lupte cu tot focul naturii sale entuziaste pentru a împiedica România de a intra în rãzboi împotriva Puterilor Centrale.

De cînd Carol I îºi dormea sub lespedea de la Argeº somnul de veci, renunþase ºi la aceastã luptã. Din vreme în vreme, cîte o povaþã sfioasã, datã în treacãt regelui Ferdinand, ºi atîta tot. Acum se simþea singurã ºi strãinã în mijlocul poporului peste care domnise, precum ºi în patria scumpã sufletului ei. Acolo toþi contemporanii ei muriserã, la Neuwied nu mai trãiau decît nepoþi ºi strãnepoþi de care vîrsta ºi depãrtarea o înstrãinaserã. (va urma) I.G. DUCA

Cum au fost masacraþi bãºtinaºii Americii de Nord Amerindienii au fost primii locuitori ai continentului Nord-American. De-a lungul timpului, au fost lãsaþi fãrã pãmînturi, mãcelãriþi, umiliþi ºi marginalizaþi. Se presupune cã, dintr-o populaþie de 60 de milioane de amerindieni, înaintea sosirii lui Columb, au mai rãmas puþin peste 2 milioane.

Primii locuitori ai continentului nord-american au fost cei reprezentaþi de populaþiile ameridiene, cunoscuþi drept „indieni” sau „pieile roºii”. Împãrþiþi în numeroase neamuri ºi triburi, cu civilizaþii ºi culturi diferite sau asemãnãtoare în funcþie de zona ocupatã de-a lungul vastului teritoriu continental, amerindienii au fost cei care au dominat teritoriul de astãzi al Statelor Unite, Canadei ºi al unei zone a Mexicului.

Aceºti ameridieni au fost descoperiþi de europeni, odatã cu întregul continent pe care-l ocupau. Au intrat în contact cu vikingii, englezii, francezii, olandezii ºi chiar spaniolii. De-a lungul secolelor, însã, coloniºtii, iniþial ajutaþi sã supravieþuiascã de triburile paºnice de pe coasta de est, au ajuns sã-i deposedeze de pãmînturi pe aceºti bãºtinaºi, sã-i ucidã ºi sã-i decimeze cu boli pentru care ameridienii nu aveau nici un fel de imunitate.

Mai apoi, odatã cu obþinerea independenþei coloniilor americane ºi constituirea Statelor Unite, masacrul îndreptat împotriva indienilor a continuat. Fie prin intermediul armelor, dar ºi al înfometãrii, epuizãrii ºi dezrãdãcinãrii. S-a avansat ideea cã pe continentul nord-american înainte de 1492, momentul debarcãrii lui Columb în insulele Americii Centrale, populaþia Americii de Nord, formatã din triburi ameridiene se ridica la 60 de milioane de persoane. Astãzi mai sînt doar 2,7 milioane. Tocmai de aceea, mulþi specialiºti ºi activiºti spun cã ceea ce s-a întîmplat cu ameridienii a fost un veritabil genocid.

Rãzboaiele noilor veniþi cu bãºtinaºii Pînã la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, mai precis pînã la obþinerea independenþei coloniilor americane ºi constituirea Statelor Unite, nu a existat o politicã organizatã de jefuire ºi exterminare a amerindienilor. Au existat însã lupte cu nativii, rãzboaie sîngeroase pentru pãmînt, bogãþii ºi de multe ºi în numele religiei. „Pieile roºii” cu tatuaje ºi vopsele rãzboinice erau asimilaþi de mulþi coloniºti puritani drept „diavolul pe pãmînt”.

Odatã cu primii preºedinþi americani ºi valul de imigranþi veniþi din Europa pentru a începe o nouã viaþã pe continentul american, în numele „civilizaþiei” a început masacrarea indienilor. În special erau vizate teritoriile cu resurse aurifere sau bune pentru alte exploatãri profitabile. Ameridienii care refuzau sã plece erau uciºi sau „deportaþi”. Aceastã perioadã a fost precedatã de o serie de rãzboaie între ameridienii de pe coasta de est ºi trupele noului stat colonial, Statele Unite. Propriu-zis, în 1779, noul preºedinte George Washington dorea sãi pedepseascã pe irochezi, foºti aliaþi ai Imperiului Britanic, pentru raidurile fãcute împotriva coloniilor americane. Atacaþi prin surprindere, irochezii au fugit abandonîndu-ºi pãmînturile. ªeful de trib Old Smoke a explicat mai tîrziu cã „am pierdut pãmînturile noastre, dar am fãcut acest lucru pentru a ne salva femeile ºi

copiii”. ªeful de trib, de altfel, avusese dreptate.

Armatele continentale au distrus toate recoltele, au ars satele ºi au executat bãrbaþi, femei ºi copiii, prinºi în timpul evacuãrii. Totodatã, alte mii au murit în exil din

cauza epuizãrii ºi a foametei. Se presupune cã 15% din aceastã populaþie a fost decimatã de armatã, boli ºi foamete. Era însã doar începutul unui lung ºir de masacre îndreptat împotriva bãºtinaºilor. Sute de sate ºi oraºe amerindiene au fost arse ºi distruse de trupele americane în perioada 1770 – 1815 pe un teritoriu vast cuprinzînd New York, Pennsylvania, Ohio, Indiana, Illinois, Tennessee, Virginia, Carolina, Georgia, Alabama, ºi Florida. De cele mai multe ori, ameridienii rãspundeau acestor atacuri, organizînd raiduri asupra oraºelor sau aºezãrilor coloniºtilor. Tot ce-ºi dorea de fapt noul stat erau pãmînturile nativilor ºi resursele care se aflau pe aceste pãmînturi. Doreau sã scape de ei pentru a beneficia la discreþie de pãduri, rîuri, lacuri, minerale, pãºuni ºi pãmînturi pentru agriculturã.

Amerindienii le stãteau în cale ºi trebuiau sã gãseascã o cale de a-i îndepãrta.

peste 4.000 de victime. În 1851, guvernatorul Californiei, Peter Burnett, a iniþiat un adevãrat rãzboi de exterminare împotriva amerindienilor, declarînd cã nu se va opri pînã cînd „rasa indianã va dispãrea”.

Succesorul sãu, John McDougal, a continuat aceastã politicã, ducînd la exterminarea a numeroase triburi. „În anii urmãtori, Indienii Yuki din Nordul Californiei, care locuiau în Valea Rotundã, au fost decimaþi de o astfel de politicã, pierzînd zeci de mii de indivizi din totalul populaþiei”, preciza acelaºi Brenden Rensink.

Totodatã a apãrut ºi acel slogan în rîndul populaþiei, o glumã cinicã, „un indian bun este un indian mort”. În spiritul acestei idei, au fost uciºi mii de indieni Soshoni, Cheyenne sau Sioux. În 1877, generalul Oliver Otis Howard era însãrcinat cu deportarea indienilor Nez Perce din zona Washington. Acesta, de altfel, declara cã va ordona uciderea amerindienilor „oricînd ºi oriunde vor fi gãsiþi”. Generalul îi va urmãri pe aceºti indieni pînã la graniþa cu Canada, într-un marº forþat de peste 2.000 de kilometri. Bãtrînii, femeile ºi copiii au murit pe capete. Rãzboinicii care încercau orice formã de opoziþie erau uciºi pe loc. Din 6.000 de indieni Nez Perce, au mai ajuns în viaþã la destinaþie doar o treime.

Totodatã, sînt cunoscute douã masacre importante îndreptate împotriva populaþiei native. În primul rînd este vorba despre masacrul de la Sand Creek, din 1864. „În dimineaþa zilei de 29 noiembrie 1864, Divizia a IIIa de Cavalerie din Colorado, sub comanda colonelului John M. Chivington a atacat tabãra ºefului indienilor Cheyenne, Ceainic Negru. Indienii au fost suprinºi în timpul somnului. În urmã au rãmas un numãr mare de cadavre de bãrbaþi neînarmaþi, femei ºi copii. Trupurile

Exterminarea, o politicã de stat În anul 1830, înlãturarea amerindienilor a devenit politicã oficialã a Statelor Unite. Mai precis în acest an a fost adoptat „Indian Removal Act”, prin intemediul cãruia „pieile roºii” care locuiau la est de Mississippi trebuiau „deportate” într-un „teritoriu indian”, adicã o enclavã sau rezervaþie în statele de astãzi Kansas ºi Oklahoma. Aceastã deportare ordonatã de preºedintele american Andrew Jackson trebuia fãcutã „pe cale diplomaticã sau prin forþã”. În urma acestei decizii o mulþime de triburi de pe coasta de est au fost mutate cu forþa în „rezervaþie”. A fost un adevãrat dezastru pentru amerindieni. Trimiºi într-un teritoriu pe care nu-l cunoºteau, obligaþi sã ducã un trai care nu era familiar lor ºi mai ales fãrã hranã, pe distanþe lungi în marºuri ucigãtoare, zeci de mii de „piei roºii” ºi-au pierdut viaþa. „Luînd în considerare cele trei mari naþiuni indiene de la est de Mississippi, Choctaws, Creeks, ºi Cherokees, fiecare cu cîte o populaþie de 20.000 de oameni. În timpul deportãrii din 1830, au murit 2.000 Choctaws, 4.500 Creeks ºi 5.000 Cherokees. Majoritatea din cauza bolilor, foametei, epuizãrii ºi demoralizãrii”, scria Brenden Rensink specialist la University of Nebraska – Lincoln în lucrarea sa, „Genocide of Native Americans: Historical Facts and Historiographic Debates”. Acest exil forþat al amerindienilor a fost numit „drumul lacrimilor”, o umilinþã totalã a nativilor americani, þinuþi întrun fel de tabere de tranzit ºi apoi trimiºi în teritorii în care nu se puteau adapta ºi hrãni. Succesorul lui Andrew Jackson, preºedintele american Martin van Buren, va iniþia la rîndul sãu o campanie durã împotriva „pieilor roºii”. Acesta va deporta cu intervenþia brutalã a armatei, în alte rezervaþii, peste 45.000 de amerindieni. Deportãrile s-au soldat cu încã

lor erau mutilate de oamenii lui Chivington. Acest eveniment îngrozitor a primit o atenþie considerabilã din partea specialiºtilor, mai ales datoritã declaraþiilor fãcute înainte de acest atac. Autorizînd regimentul de cavalerie al lui Chivington pentru turul sãu de forþã, guvernatorul din Colorado, John Evans, i-a ordonat sã „ucidã ºi sã distrugã toþi inamicii þãrii, oriunde vor fi gãsiþi, toþi ca indienii ostili“. Mai tîrziu a fost raportat faptul cã Chivington ºi-a exprimat dorinþa de a „ucide ºi scalpa pe cei mici ºi pe cei mari”, se aratã în „Genocide of Native Americans: Historical Facts and Historiographic Debates”. Un alt masacru celebru îndreptat împotriva amerindienilor a avut loc în anul 1890 ºi a rãmas cunoscut drept Masacrul de la Wounded Knee. Totul a început, însã, în anul 1876, atunci cînd liderii neamului Sioux, Sitting Bull ºi Crazy Horse, s-au opus guvernului american care dorea mutarea acestora ºi închiderea într-o rezervaþie.

Cãpeteniile Sioux ºtiau ce înseamnã acest exil, dar ºi

dezrãdãcinarea tribului. La toate acestea se adãuga umilinþa jefuirii de pãmînturi, dar ºi traiul într-o rezervaþie. Generalul George Armostrong Custer a fost trimis cu Divizia a 7-a de Cavalerie a Statelor Unite sã-i captureze pe cei doi ºefi rebeli ºi sã-i deporteze cu forþa pe indieni în rezervaþie. Nu aveau sã reuºeascã. O puternicã confederaþie Sioux, Cherokee ºi Arapaho, cu peste 9.000 de rãzboinici, i-a prins pe soldaþi în ambuscadã în apropierea rîului Little Bighorn din statul Montana. Cavaleriºtii americani au fost omorîþi pînã la ultimul om. A supravieþuit doar un cal din întreaga divizie. La 14 ani de la Little Big Horn, idienii Sioux nu au mai putut continua rezistenþa, mai ales în faþa armelor moderne ºi a numãrului mare de trupe. Tocmai de aceea, fratele cãpeteniei Sitting Bull, ªeful Bigfoot a acceptat sã plece împreunã cu triburile sale în rezervaþie. Amerindienii care plecau în exil erau însoþiþi de o escortã de 500 de soldaþi din aceeaºi Divizie a 7-a Cavalerie. În locul numit Wounded Knee, soldaþii le-au cerut „pieilor roºii” sã predea armele. Refuzul indienilor Sioux a dus la mãcel. Înarmaþi cu mitraliere Gatling ºi tunuri cu foc rapid, soldaþii au masacrat aproape tot tribul. Au fost uciºi femei, copiii, bãrbaþi, bãtrîni. Au fost apoi aruncaþi într-o groapã comunã, asta dupã ce cadavrele au zãcut douã zile în zãpadã. În rapoartele oficiale, soldaþii s-ar fi apãrat de un presupus atac al indienilor, iar culmea, criminalii au primit ºi „Medalia de Onoare”. Abia în 1970, istoricii americani au descoperit ºi dezvãluit adevãrul despre acest masacru.

Îmbolnãviþi, umiliþi, discriminaþi Pe lîngã gloanþele soldaþilor care au exterminat triburi întregi, moartea a venit pentru amerindieni ºi de la bolile aduse de primii coloniºti europeni. Thornton ºi James Mooney spuneau, de altfel, la începutul Secolului XX cã, printre principalele cauze ale scãderii dramatice a populaþiei amerindiene, sînt ºi bolile aduse de europeni, printre care variolã, tuberculozã sau boli cu transmitere sexualã. Totodatã rãzboiul, depresia masivã provocatã de mizerie ºi deportãri forþate, foametea au jucat un rol important. Mai mult decît atît, începînd cu Secolul al XVIII-lea, dar mai ales în Secolul al XIX-lea ºi începutul Secolului XX, amerindienii au fost umiliþi ºi s-a încercat dezrãdãcinarea lor culturalã. Propriu-zis, copiii de indieni erau luaþi din familiile lor, obligaþi în ºcoli religioase sã-ºi uite cultura, tradiþiile, formele religioase ºi mai ales limba. „Asimilarea ca politicã implementatã sub «General Allotment Act» era ultima versiune a metodei istorice de îndepãrtare. Îi îndepãrta pe Indienii Americani de pãmînturile nou dobîndite, întrerupîndu-le eforturile lor iniþiale ºi de succes pentru a-ºi reînvia cultura prin noi strategii economice. Asimilarea totodatã îi îndepãrta pe aceºti oameni de valorile centrate pe familia tradiþionalã, introducîndu-i cu forþa într-o nouã economie în care cele mai mari ºanse de reuºitã o aveau cei care îºi pãrãseau pãmînturile ºi întorceau spatele familiilor”, scria ªeful Roy Crazy Horse în lucrarea „The North American Genocide”.

Discriminarea nativilor nord-americani a continuat decenii la rînd, iar ºeful Roy Crazy Horse spune cã poporul sãu a fost supus unui adevãrat genocid. „Dar sa întîmplat aici. America de Nord a avut propriul sãu genocid îndreptat împotriva Primelor Popoare. Un genocid violent, devastator, eficient. A fost condus de un sentiment de superioritate rasial ºi religios, iar pre-

miul au fost resursele ºi pãmîntul”, scria ºeful Roy Crazy Horse.

Indieni americani celebri NORUL ROªU (1822-1909) Unul dintre cei mai buni rãzboinici pe care i-a vãzut tribul Lakota (Sioux). El a înfruntat fãrã teamã armata americanã. Numele sãu sioux este Makhpiya Luta. ªia condus fraþii în ceea ce avea sã se numeascã Rãzboiul Norului Roºu. S-a luptat pentru drepturile sale în zona din nordul statului Wyoming ºi sudul statului Montana. A rezistat pînã în momentul în care ºi-a condus oamenii în rezervaþii.

COCHISE (1815-1874) Unul din cei mai mari ºi importanþi ºefi ai naþiunii apaºilor este Cochise. Numele sãu se pronunþã K-you Ch-Ish. Mai bun ºi mai renumit ca ºi Cochise nu a fost decît Geronimo, legendã în sine. El a dat naþiunii sale importanþã ºi semnificaþie istoricã. Cochise este adesea descris ca imaginea indianului perfect: plin de muºchi, cu spatele lat ºi pãrul sãu lung negru purtat în coadã.

Cochise ºi-a ridicat poporul pentru a lupta împotriva mexicanilor ºi americanilor ce le ocupau teritoriile în Secolul al XIX-lea.

SQUANTO (1581-1622) Aceasta este povestea unui indian care i-a ajutat pe coloniºti. ªi nu i-a picat deloc bine. Indianul i-a ajutat pe pelerini în timpul primei lor ierni. Indienii Patuxet conduºi de Tasquantum (Squanto) s-au împrietenit cu pelerinii ºi i-au ajutat. În 1608, Squanto ºi alþii au fost rãpiþi de Georgie Weymouth ºi duºi pe vase în Anglia. Deºi pînã la urmã

ºi-au cîºtigat traiul acolo ºi au învãþat limba englezã.

Squanto a reuºit în cele din urmã sã se întoarcã acasã în 1613 la bordul navei John Smith. ªi-a gãsit tribul complet distrus de boli.

CRAZY HORSE (1840-1877) Numele Lakota al mãreþului conducãtor a fost Thasuka Witko, în traducere Calul-sãu-este-nebun.

Acest indian nativ-american a fost nãscut cu acest nume. Cha-O-Ha înseamnã în limbajul indienilor lakota: „în sãlbãticie”. A fost numit adesea „Creþul” datoritã pãrului sãu. În Marele Rãzboi Sioux din 1876, Crazy Horse, Calul Nebun, a condus un grup de aproape 1.500 de rãzboinici lakota ºi cheyenne într-un atac-surprizã împotriva generalului George Crook. Generalul conducea 1.000 de englezi ºi 300 de rãzboinici indieni crow ºi shoshone. Bãtãlia, deºi nu s-au pierdut multe vieþi, aproape l-a împiedicat pe Crook sã se întîlneascã cu generalul Custer. Dacã ar fi fost aici, poate bãtãlia de la Little Bighorn s-ar fi terminat altfel. Însã naþiunea indianã era deja condamnatã. Crazy Horse s-a opus în continuare guvernului american ºi felului în care aceºtia înþelegeau „problema indianã”.

Crazy Horse nu a acceptat niciodatã sã i se facã o fotografie.

Conform credinþei indiene, îi era fricã cã i s-ar fi furat sufletul.

SACAJAWEA, INDIANCA EXPLORATOR (1788-1812) Sacajawea este cunoscutã pentru cã i-a acompaniat pe Meriwether Lewis ºi William Clark în cãlãtoria de explorare Corps of Discovery în statele din vest în 1806. Era nãscutã într-un trib shoshone ca Agaidika, „Mîncãtoarea de Somoni” în 1788. În februarie 1805, dupã ce s-a întîlnit cu Lewis ºi Clark, Lewis a asistat la naºterea fiului ei, Jean Baptiste Charbonneau. Faþa ei apare astãzi pe dolarul american.

WILL ROGERS, UN COWBOY INDIAN (1879-1935) William Peen Adair Rogers, un cowboy cherokee, poreclit „Will” a devenit cunoscut ca actor, filantropist, comic ºi un candidat prezidenþial. Cunoscut ca fiul favorit al statului Oklahoma, Rogers s-a nãscut într-o familie indianã respectatã. A învãþat cãlãrie de mic ºi folosirea lasoului. Folosea lasoul atît de bine încît a intrat în Cartea Recordurilor pentru aruncarea a trei sfori în acelaºi timp – una în jurul gîtului unui cal, a doua în jurul cãlãreþului ºi a treia în jurul picioarelor calului. A cãlãtorit în jurul lumii de cîteva ori, a fãcut 71 de filme (50 de filme mute) ºi a scris mai mult de 4.000 de rubrici la ziare. A devenit un indian faimos ºi a murit într-un accident de avion în 1935.

LIDERUL SPIRITUAL PONTIAC (1720-1769) Pontiac a fost cunoscut în limbajul ottawa ca Obwandiyag. ªeful indian Pontiac este cunoscut pentru apãrarea regiunii Marilor Lacuri de trupele britanice invadatoare în ocupaþia din 1763. Pontiac ºi 300 din rãzboinicii sãi au încercat sã ia Fortul Detroit prin surprindere. În revolta lor, 900 de rãzboinici indieni au luat cu asalt fortul la Bãtãlia Bloody Run. A devenit unul dintre cei mai faimoºi lideri ai tribului ottawa. A fost membru al Consiliului Celor Trei Triburi: ottawa, potawatomi ºi ojibwa (chippewa).

Aceste triburi au avut o relaþie comercialã ºi politicã foarte strînsã cu francezii. Aºadar, s-au aliat cu aceºtia împotriva britanicilor în Rãzboiul franco-indian din 1754-1763. Pontiac a condus victoria din 1755 împotriva generalului Braddock. Însã francezii au pierdut în final. Noua Franþã a fost luatã de britanici, iar englezii au ocupat zona Ohio ºi Marile Lacuri. Indienii au fost trataþi ca inamici învinºi.

Deºi din punct de vedere istoric este o figurã impresionantã, mulþi nu sînt încã siguri de importanþa lui realã. Nu se ºtie dacã a fost un lider sau un executant.

A fost asasinat în 1769 de un indian peoria în Illinois.

ULTIMUL LIDER APAª GERONIMO (1829-1909) Geronimo (Chiricahua: „cel care cascã”) a fost o figurã proeminentã ca lider al indienilor nativ-americani din naþiunea Chiricahua apaºã. El ºi-a apãrat oamenii împotriva limitãrilor guvernului american mai mult de 25 de ani. Geronimo a spus mereu cã el nu este un ºef tribal. Dar a fost un lider militar. Ca apaº din tribul Chiricahua, era ºi un lider spiritual. A dus multe raiduri ºi acþiuni rãzboinice împotriva mexicanilor ºi, mai tîrziu, a grupãrilor americane. Geronimo a avut 6 neveste, o tradiþie apaºã. A pus la cale ceea ce avea sã fie cunoscut ca ultima ºi cea mai mare revoltã nativamericanã. Pînã la urmã, a fost nevoit sã se mute într-o rezervaþie ºi sã aparã la bîlciuri, tîrguri ºi în ºcoli.

Din 1850 pînã în 1886, Geronimo s-a aliat cu alte trei grupãri ale apaºilor Chiricahua: Tchihende, Tsokanende ºi Nednhi. Au rezistat ºi au întreprins raiduri în zona Arizonei ºi New Mexico. A început un adevãrat rãzboi între armata americanã ºi apaºi. El s-a încheiat cu rãzboiul din Mexic în 1848. Nu a fost un ºef militar, doar 30 pînã la 50 de apaºi îl urmau. Dar Geronimo a fost Liderul. S-a predat de trei ori pînã sã se potoleascã. În 1886 a ridicat toatã rezervaþia la luptã.

S-a predat ultima oarã locotenentului Gatewood, un vorbitor de apaºã absolvent al West Point ce îi cîºtigase respectul. A fost tratat ca prizonier de rãzboi. Întregul trib Chiricahua a fost apoi mutat în Florida. Nu i-a mai fost permis niciodatã sã se întoarcã pe pãmînturile natale. O naþiune murea prin sîngele lui Geronimo.

COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 24 noiembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (9) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU Unii politicieni, ale cãror averi sînt nu numai ilegale, dar ºi sfidãtoare, ar trebui ,,înhãþaþi” ºi trimiºi dupã gratii, fãrã tergiversãri. Justiþia noastrã este însã de altã pãrere, aºa cum a dovedit-o în cazul lui Adriean Videanu. Cercetat în opt cauze penale, în perioada 20072008, fostul ministru portocaliu ºi fost edil al Capitalei a primit NUP (neînceperea urmãrii penale) în ºapte dosare.

La rîndul lui, Traian Bãsescu, capul Mafiei, este pe cale sã mai scape de încã un dosar, ca de atîtea altele, ºi sã ajungã curat ca lacrima. Este vorba de Dosarul ,,Casa din Mihãileanu”, pe care a achiziþionat-o la un preþ derizoriu, printr-o ºmecherie tipic bãsistã, printr-o simplã cerere fãcutã de el, cetãþeanul, ºi aprobatã de el, primarul. În loc sã fie deposedat de acest imobil, în care n-a locuit nici mãcar o zi, autoritãþile îi oferã acum lui Traian Bãsescu un nou spaþiu, pentru a-ºi amenaja un birou de lucru, dupã ce, la încheierea celor douã mandate prezidenþiale, pe care le-a terfelit în mod scandalos, primise o imensã ºi luxoasã vilã. Foarte multã lume se întreabã, pe bunã dreptate: de ce are nevoie un asemenea politician rudimentar de un birou? Ca sã cloceascã noi

Mãrirea ºi decãderea lui Portocalã Procurorul Mircea Negulescu, alias Portocalã, s-a ridicat în carierã folosind drept rampã de lansare o serie de dosare despre care acum iese la ivealã modul abuziv cum au fost întocmite. Scopul a fost acela de a bãga întrun con de umbrã un procuror din DNA Centralã, respectiv pe Lucian Papici. Unii, care au avut curajul sã devoaleze aceste aspecte, sînt pe goanã. Culmea este cã Inspecþia Judiciarã din CSM, organismul menit sã cureþe sistemul de pleavã, nu reuºeºte sau nu vrea sã facã acest lucru. Procurorul Mircea Negulescu reprezintã modul cel mai clar în care Binomul a acþionat dupã ce Traian Bãsescu a introdus corupþia în Strategia de apãrare a þãrii.

A devenit celebru pe cînd era la Parchetul Curþii de Apel Ploieºti, cu dosarul Rãzvan Alexe – Marcel Pãvãleanu, fost consilier al SGG, care anunþa în 2013 un prejudiciu de 35 milioane euro obþinut prin evaziune fiscalã. Cu acest dosar, Negulescu a vrut sã decapiteze toatã administraþia din Prahova, din Poliþie ºi de la Parchet. Din acest dosar au fost disjunse cãtre DNA o serie de interceptãri, luînd astfel naºtere dosare penale în care erau bãnuiþi de fapte de corupþie Liviu Tudose, procuror-ºef la Curtea de Apel, adjunctul acestuia, Aurelian Mihãilã, Constantin Ispas, ºef DGA Prahova, Viorel Dosaru, inspector-ºef Poliþia Prahova ºi subsecretar de stat la MAI. Dosarul a fost închis de procurorul din DNA Centralã, Lucian Papici, pe motiv cã nu sînt probe concludente, care a ºi clasat dosarul în 2014. În 2015, Portocalã îºi vede visul cu ochii ºi ajunge în structura DNA Ploieºti. Aici redeschide dosarul închis de Papici ºi începe sã þeasã urzeala tronurilor. Þinte: Mircea Cosma, Sebastian Ghiþã ºi Victor Ponta. Pe Lucian Papici îl expulzeazã în Timiº, iar el trece la pupitru. Procurorulºef al DNA, Laura Codruþa Kövesi, chiar lãuda activitatea DNA Ploieºti ca fiind una foarte importantã.

Dosarele se deschideau pe bandã rulantã graþie colaborãrii dintre DNA ºi SRI. Aºa cum s-a vãzut, ofiþerii SRI chiar dãdeau indicaþii procurorilor ºi participau la urmãrirea penalã, iar poliþiºtii judiciariºti detaºaþi la DNA rãmîneau astfel fãrã obiectul muncii.

Cazul Cosma ºi prejudiciul „dupã ureche“ Luju a prezentat ºi cazul lui Mircea Cosma, fost preºedinte al Consiliului Judeþean Prahova, arãtînd cã ºi aici prejudiciul a fost stabilit „dupã ureche“: „Un alt caz început de procurorul Mircea Negulescu ºi pasat conducerii DNA Ploieºti în 2015, cînd era aproape gata, l-a vizat pe fostul preºedinte al Consiliului Judeþean

bîrfe, noi minciuni ºi intrigi, pe care sã le reverse în studiourile unor posturi TV? Singurul birou care i s-ar cuveni de drept lui Traian Bãsescu ar fi unul la Jilava. În privinþa proceselor declanºate la comandã politicã, am putea sã ajungem un caz de studiu pentru facultãþile de drept ºi o problemã pentru Comisia Europeanã a Drepturilor Omului. Procesul lui Adrian Nãstase s-a încheiat cu o condamnare fãrã proba directã, aºa cum recunoºtea însãºi Curtea. În privinþa procesului lui Dan Voiculescu, acesta a devenit un caz tragic-comic, întrucît rechizitoriul a fost întocmit de un procuror mafiot (Emilian Eva), care se aflã dupã gratii, iar sentinþa a fost pronunþatã de o judecãtoare (Camelia Bogdan), exclusã din magistraturã, pentru cã a primit bani de la una din pãrþile implicate în proces. Fãrã îndoialã, cazul Þundrea reprezintã cea mai gravã eroare judiciarã. Condamnat pe nedrept, Þundrea a petrecut 12 ani în închisoare, iar la scurt timp dupã eliberare a încetat din viaþã, în timp ce adevãratul fãptaº a ispãºit doar cinci din cei 25 de ani de condamnare. La fel de edificatoare, în privinþa amestecului factorilor politici în activitatea Justiþiei, sînt ºi cele 5 dosare deschise pe numele lui Victor Ponta, din care nimeni n-a înþeles nimic, nici în privinþa faptelor penale, nici a prejudiciului. Dupã plecarea din fruntea guvernului ºi de la conducerea PSD, presiunea DNA asupra lui Victor Ponta a scãzut vizibil, iar de curînd, acesta a aflat cã nu mai este penal, spre deziluzia preºedintelui Iohannis. Ce interes ar mai fi avut procurorii de la DNA sã se lupte cu Ponta, astãzi, un neica-nimeni politic?

Acum, pe firmament se aflã un Luviu Dragnea, un Cãlin Popescu Tãriceanu ºi alþi politicieni incomozi pentru Cotroceni, pentru PNL ºi pentru Justiþie. ªefa DNA este interesatã sã aducã pe banca acuzãrii miniºtri ºi alþi dem-

nitari, fiindcã asemenea dosare dau bine pe la unele ambasade strãine, iar pe deasupra, aduc ºi decoraþii.

Un bilanþ al activitãþii Justiþiei noastre din perioada ultimelor douã decenii ar fi apãsãtor nu numai prin prisma modalitãþilor în care a fost împãrþitã dreptatea, dar ºi a scandalurilor care s-au manifestat în cadrul sistemului nostru judiciar. Nu în puþine cazuri, vrajba a pornit chiar de la vîrful unor instanþe. Cu cîþiva ani în urmã, cînd în fruntea CSM a fost aleasã Oana Schmidt Hãinealã, în interiorul forumului suprem al magistraþilor s-au iscat disensiuni aprinse. Secþia de judecãtori a cerut anularea alegerilor pentru preºedinþia CSM, motivînd cã ,,acestea ar fi fost subordonate altor interese decît celor superioare ale sistemului juridic, cã jocuri obscure, de culise, au determinat alegerea Oanei Schmidt Hãinealã”. Protestatarii arãtau cã singura soluþie pentru depãºirea criziei o constituie demisia de onoare a noului preºedinte, dar procurorul Hãinealã a respins categoric o asemenea propunere. În sprijinul acestei cerinþe, se preciza cã potrivit standardelor internaþionale, preºedintele unui consiliu juridic trebuie sã fie un judecãtor, date fiind garanþiile absolute de independenþã pe care aceasta le are. Acuzînd conducerea Consiliului Superior al Magistraturii cã ,,a alunecat definitiv pe o pantã de acþiune partizanã”, judecãtorul Adrian Neacºu, fost membru al CSM, declara dupã amintitele alegeri: ,,Judecãtorii din cadrul CSM, dar ºi cei aproape 5.000 de judecãtori din þarã nu cred cã un CSM condus de doamna Hãinealã va fi imparþial, echilibrat, obiectiv sau profesionist. Un CSM care va sta tot timpul cu bãþul prin gardul unor politicieni ºi al unor partide, provocînd ºi iritînd, este un CSM periculos pentru chiar siguranþa sistemului judiciar ºi oricum unul departe de misiunea lui”. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Prahova Mircea Cosma, vicepreºedinte al PSD. (…) Lui Mircea Cosma i s-a pus în cîrcã un aºa-zis abuz în serviciu legat de încheierea contractelor aferente lucrãrilor de modernizare a drumului DJ 101 Buda – Nedelea din împrejurimile Ploieºtiului, pentru care s-a stabilit un pretins prejudiciu de 6 milioane lei cu ajutorul specialistului DNA Vladimir Tulea (fost contabil la CAP Drãgãneºti). (…) Condamnarea lui Mircea Cosma la fond (nedefinitivã) s-a dat pe abuz în serviciu, stabilindu-i-se un prejudiciu de 3,6 milioane lei, care nu reiese din nici o expertizã favorabilã sau contrarie aflatã la dosar“. Nici fiica lui Mircea Cosma, Andreea, nu a scãpat de Negulescu. Acesteia i-a fost fabricat un dosar penal pe cînd Negulescu era procuror la PCA Ploieºti.

Dosarul a fost închis ulterior de cãtre un alt procuror, prin scoatere de sub urmãrirea penalã. Profitînd de teama Andreei Cosma fiindcã a ajuns procuror DNA ºi le fãcea dosare lui Ponta, Blaga, Ghiþã, inclusiv tatãlui ºi fratelui ei, Negulescu a reuºit sã obþinã întîlniri cu ea în oraº.

Inspecþia Judiciarã îl stoarce pe Portocalã

Þinta lui a fost Ghiþã O serie de discuþii purtate între procurorul Mircea Negulescu ºi Andreea Cosma conduc la ideea cã dosarul lui Mircea Cosma din 2013 a fost fãcut la comandã.

Procurorul Mircea Negulescu îi spune fiicei lui Mircea Cosma cã îi pare rãu pentru dosarul fãcut, dar cã aºa a fost direcþia datã în 2013. Negulescu spune cã nu doreºte resentimente ºi cã este sigur cã fostul preºedinte al CJ Prahova va cîºtiga în cele din urmã la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Ulterior, Andreea Cosma a povestit cum a început totul. „La repetatele mele refuzuri, pentru cã nu am putut sã cedez avansurilor unui bãrbat însurat, au încetat avansurile, iar dupã circa ºase luni am primit un telefon în care mi-a spus: «Sînt procurorul Negulescu de la Parchet, aveþi o orã sã vã prezentaþi la camera 33. Dacã nu ajungeþi într-o orã, veþi fi arestatã». Am ajuns la Parchet ºi mi s-a spus cã mi se deschide urmãrirea penalã. Mi s-a spus cã sînt urmãritã pentru trafic neautorizat de zbor. Adicã a fãcut miºto de mine. Mi-a zis cã o sã mã lase fãrã casã, fãrã meserie… copilul va ajunge pe drumuri. «Tatãl tãu va trebui sã-ºi dea demisia, cã altfel vei fi arestatã.» Presiunea a început cu mine. Mi-a deschis mie dosar penal. În paralel, a deschis dosare pe numele fratelui ºi al tatãlui. Întîi a avut o atitudine de cuceritor. A vrut sã arate cît de puternic este… cã mã aruncã în puºcãrie. Au durat circa ºase luni aceste acþiuni. (…) Dupã ce mi-a fãcut acest dosar am fost chematã ºi mi s-a spus cã aº putea sã fac un denunþ împotriva lui Sebastian Ghiþã. I-am spus cã nu pot sã fac aºa ceva, cã nu cunosc nimic despre Sebi Ghiþã. Mi-a spus cã dacã fac un denunþ împotriva lui Ghiþã, mi se schimbã acuzaþiile. Ghiþã a fost client al biroului notarial ºi am o pãrere foarte bunã despre el. Avea o obsesie pentru Sebastian Ghiþã. Voia sã avanseze“, a mãrturisit Andreea Cosma.

În urma deselor declaraþii din spaþiul public legate de modul în care fostul procuror DNA Ploieºti îºi desfãºura activitatea la Parchet, Inspecþia Judiciarã s-a autosesizat în mai multe rînduri.

Astfel, pe parcursul acestui an, IJ a exercitat acþiuni disciplinare faþã de procurorul Mircea Negulescu de la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Cîmpina, suspendat din funcþie, pentru o serie de abateri disciplinare prevãzute de Legea 303/2004 privind statutul judecãtorilor ºi procurorilor.

Potrivit Inspecþiei Judiciare, abaterile se referã la manifestãri care aduc atingere onoarei sau probitãþii profesionale ori prestigiului justiþiei, sãvîrºite în exercitarea sau în afara exercitãrii atribuþiilor de serviciu; la încãlcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitãþi ºi interdicþii privind judecãtorii ºi procurorii; la nerespectarea secretului deliberãrii sau a confidenþialitãþii lucrãrilor care au acest caracter, precum ºi a altor informaþii de aceeaºi naturã de care a luat cunoºtinþã în exercitarea funcþiei, cu excepþia celor de interes public, în condiþiile legii, precum ºi la imixtiunea în activitatea altui judecãtor sau procuror.

Cazul Lukoil Dupã Alexe – Pãvãleanu, Mircea Negulescu croºeteazã noi dosare. Loveºte nãprasnic compania Lukoil printr-un rechizitoriu care ulterior a fost retrimis Parchetului de douã ori fiindcã era întocmit greºit, iar calculul prejudiciului de asemenea. Conform jurnaliºtilor de la luju.ro, „un caz care a zguduit România ºi în special comunitatea petrolierã din judeþul Prahova a fost cel al Petrotel – Lukoil, în care directorii companiei au fost trimiºi în judecatã de procurorul Mircea Negulescu de la PCA Ploieºti, sub acuzaþia cã au produs statului un prejudiciu fabulos, de aproape 1,8 miliarde euro.

Rechizitoriul a fost emis la data de 3 august 2015 (procurorul de caz fiind imediat promovat la DNA Ploieºti). Imaginea companiei a fost grav afectatã prin informaþiile din anchetã oferite presei. La judecata de fond însã, Tribunalul Prahova a constatat neregularitatea rechizitoriului prin care dosarul Lukoil a fost trimis în judecatã ºi a dispus remedierea respectivelor neregularitãþi (care vizau ºi calculul prejudiciului), urmînd ca procurorul de caz sã rãspundã judecãtorului dacã menþine dispoziþia de trimitere în judecatã, însã acesta nu a rãspuns instanþei de judecatã în termenul legal“. Cauza a fost retrimisã Parchetului, dosarul fiind ºi în prezent în aceeaºi stare în care se afla ºi în ianuarie 2016 – restituit din cauza neregularitãþilor din rechizitoriul nr.

254/P/2014 din 30.07.2015, emis de Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti.

EDUARD PASCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 24 noiembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Acuzaþii fãrã precedent la adresa preºedintelui Klaus Iohannis Acuzaþii fãrã precedent la adresa preºedintelui României, Klaus Iohannis, despre care un politician cu notorietate a precizat cã este manipulat de „Statul paralel” în numele unor interese obscure, care ar fi puse înaintea interesului naþional. Vorbim despre Gelu Viºan, care susþine, într-o amplã postare pe Facebook, cã ºeful statului nu conduce „Statul Paralel“, ci este condus de cãtre acesta. Viºan are însã ºi o concluzie durã: „Aºa se explicã ºi poziþia maimuþoiului Iohannis, þinut din scurt de Statul Paralel cu dosarele cu casele furate ºi nu numai, care nu rateazã nici un prilej de a nega evidenþa ºi de a susþine Statul Paralel, altfel îl paºte puºcãria, ºi pe el ºi pe consoarta primã doamnã“. „El a fost primul care l-a negat. De ce? Pentru cã în acest moment este condus de «Statul Paralel», nu el îl conduce, ci este condus. Sã începem cu începutul: Definiþia «Statului Paralel». El nu a apãrut în România prima datã, ci în SUA, care foloseºte un alt termen cu acelaºi înþeles în definiþie: «Statul Profund», în România, «Statul Paralel». «Statul Paralel» este Statul în care deciziile politice ºi de putere se iau în altã parte decît în cadrul Instituþiilor de Putere alese Democratic, ºi anume de cãtre Instituþiile de Forþã. Mai explicit: «Statul Paralel» apare atunci cînd Instituþiile de Forþã, Cu rol Coercitiv în Stat, preiau controlul Puterii Legislative, Executive ºi Judecãtoreºti într-o þarã. Apariþia «Statului Paralel» este echivalentul Dictaturii Mascate de o aparenþã Democraticã; ºi mai concret: rolul Parlamentului, al Guvernului ºi al Puterii Judecãtoreºti au fost preluate de SRI ºi DNA, douã instituþii de forþã, numite, nu alese“, scrie Viºan.

Politicianul îºi continuã expunerea ºi povesteºte pas cu pas cum Laura Codruþa Kövesi ºi Florian Coldea au preluat controlul asupra unor instituþii de forþã. „Exemplele din ultimii ani ne aratã cã România este acaparatã de aceste douã instituþii; Gãselniþa prin care au acaparat Statul se numeºte «Lupta Anticorupþie», iar Greºeala principalã a fost în momentul în care Corupþia a fost introdusã în Strategia Naþionalã de Securitate, de unde trebuie Scoasã. Aceasta a dat prilejul SRI sã punã pe acelaºi plan Corupþia cu Terorismul, iar de aici pînã la introducerea unei Instituþii Militare, SRI-ul în Justiþie ºi în toatã Societatea Româneascã nu a mai fost decît un pas, acela al alierii cu DNA, care a devenit ºi ea o Instituþie condusã dupã criterii exclusiv Militare, adicã la un singur ordin. Pasul urmãtor a fost acela ca ºefii celor douã Instituþii, SRI ºi DNA, sã acapareze puterea totalã, ceea ce au ºi fãcut: Maior-Coldea-Kövesi, mai ales cã între Coldea ºi Kövesi s-a pornit ºi o relaþie personalã care a dus la formarea unui cuplu Kövesi-Coldea. Ulterior, avînd toatã puterea, au preluat controlul asupra tuturor instituþiilor democratice, au înlocuit Parlamentul cu vocea Haºtagienilor bine manipulaþi, pentru cã toate Dictaturile, de la Hitler la Stalin, Ceauºescu la toþi dictatorii, fie ei din Coreea de Nord sau de aiurea, folosesc Strada pentru a-ºi impune voinþa politicã ºi de exercitare a puterii preluînd rolul Parlamentului ºi al Guvernului. Vedem deci cã în România nu numai cã este un «Stat Paralel», ci cã România este o Dictaturã cu componente Militare, în toatã Regula, lucru pe care îl afirm zi de zi din 2015 încoace ºi care reprezintã principalul motiv al Rãzboiului cu «Statul Paralel» sau Sistemul, aºa cum a mai fost definit în România“, continuã Gelu Viºan.

Acesta aduce critici ºi social-democraþilor, despre care susþine cã au încurajat Statul Paralel. „Faptul cã PSD-ul recunoaºte dupã ani de zile existenþa «Statului Paralel», de care vorbim de atîta timp, nu le scuzã greºeala de a fi încurajat acest Stat, dar aceastã recunoaºtere ar putea însemna ºi creºterea Rolului Parlamentului ºi a Instituþiilor Democratice în Readucerea dupã mult, foarte mult timp, aproape 100 de ani, a Democraþiei în România. Aºa se explicã ºi poziþia maimuþoiului Iohannis, þinut din scurt de Statul Paralel cu dosarele cu casele furate ºi nu numai, care nu rateazã nici un prilej de a nega evidenþa ºi de a susþine Statul Paralel, altfel îl paºte puºcãria, ºi pe el ºi pe consoarta primã doamnã“, conchide Viºan.

ALEXANDRA-MARIA CIOROIANU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (73) Fuga în femeie Cezar stãtea pe Strada general Cristian Thell, undeva pe lîngã Piaþa Amzei. Mereu a avut damblaua asta sã stea numai la demisoluri. Îi bãtuse ca pe preºuri pe cinci d’ãºtia care nu mãnîncã pîine neagrã pentru cã-ºi muºcã degetele. I-a bãtut rãu de tot, cã erau rezistenþi ºi au dus mult, aºa cã s-a înfuriat urît ºi i-a zãpãcit cu zeci de picioare date în gurã. De-abia mai putea sã meargã, ºi la el ãsta era un semn cã iar a altoit pe careva. Mereu ºchiopãta dupã bãtãi, cã le dãdea cu picioarele în gurã pînã i se umflau ºi nu mai putea merge. Scandal mare, cã îl cãuta toatã Miliþia Capitalei, plus Securitatea, îi era strada plinã ochi de civili.

Mereu intra dupã negri la WC prin baruri ºi îi bãtea.

La început le dãdea cîte o palmã de probã, sã vadã dacã

Stimatã redacþie, Sînt un bãtrîn pensionar de 76 de ani ºi doresc sã vã aduc la cunoºtinþã cã din 1992 am tot votat cu PRM ºi cu regretatul Corneliu Vadim Tudor. În prezent nu mai am cu cine vota, de cînd Vadim a fost chemat la Domnul, dar cumpãr ºi citesc în continuare revista „România Mare“.

Dacã nu îndrãznesc prea mult, vã rog sã publicaþi în paginile revistei aceastã scrisoare cãtre bieþii angajaþi, care sînt manipulaþi sã iasã în stradã ºi sã protesteze faþã de acþiunile Guvernului PSD-ALDE. Vã jur cu mîna pe inimã cã nu i-am votat, dar spre deosebire de alþii, aceºtia mai fac ceva pentru noi, ºi mã refer la pensionari. O zicalã veche spune astfel: „de la omul al dracului iei ce apuci“. Aºa ar trebui sã facem ºi noi acum. „În afarã de iniþiatori, nimeni nu este de acord cu revoluþia fiscalã“, aºa a gîngãvit preºedintele Klaus Iohannis. Iar eu îi rãspund: Nu este aºa, herr Iohannis, ori dumneata nu înþelegi, ori eºti de rea-credinþã, ori ºi una, ºi alta. Eu, la vîrsta mea de 76 de ani, am înþeles, fãrã sã am prea multe cunoºtinþe financiare, cã salariile la stat cresc. La privat creºte obligatoriu salariul minim în proporþie de 80%. Restul de 20% salarii mai mari decît cel minim nu vor creºte. Angajatorii-hoþi care nu ºi-au plãtit datoriile, dacã nu cresc salariile, se sinucid economic, pentru cã îºi vor pierde angajaþii, care vor pleca spre angajatorii cinstiþi, care au lipsã de forþã de muncã. În ceea ce priveºte transferul obligaþiilor de la angajator la angajat, pot sã vã spun cã dacã exista acum 10-15 ani aceastã lege, eu, pe lîngã cei 40 de ani de muncã pentru care primesc pensie, mai beneficiam de încã ºapte ani, pe care i-am muncit la pri-

vat ºi pentru care nu mi s-au plãtit obligaþiile.

Chipurile firma a dat faliment, dar în realitate ºi-a schimbat numele ca sã nu poatã fi trasã la rãspundere.

Dragi angajaþi, Nu vã mai lãsaþi manipulaþi de angajatori necinstiþi sau de Hossu ºi Costin, care sînt mînã în mînã cu angajatorii-hoþi, care nu vã plãtesc contribuþiile pentru pensie. Gîndiþi-vã ºi la vremea pensionãrii, cînd nu veþi mai avea nici o posibilitate de a protesta, pentru cã la pensionari nu se mai uitã nimeni, decît din 4 în 4 ani, cînd guvernanþii au nevoie de voturi, ºtiut fiind cã pensionarii sînt disciplinaþi ºi voteazã, în plus, sînt ºi numeroºi.

Prin transferul obligaþiilor financiare de la angajator la angajat, acei hoþi nu vã mai pot fura, din acest motiv ei nu sînt de acord. Vor fi obligaþi sã vireze lunã de lunã contribuþiile, altfel vor deveni penali, vorba lui Herr Iohannis. Nici preºedintele Iohannis nu este de acord cu aceste mãsuri, pentru cã doreºte cãderea acestui guvern, pentru a-ºi face el „guvernul lui“.

Dacã nu mã ascultaþi, ieºiþi în stradã, daþi jos acest guvern ºi aduceþi la guvernare PNL cu aripa PDL. Aþi uitat aºa repede ce s-a întîmplat sub guvernarea lui Boc ºi a lui Bãsescu?

Eu am umblat prin tribunale cinci ani ca sã îmi obþin drepturile, ºi mi s-a dublat pensia, faþã de cea calculatã pe vremea lui Boc. Din cauza supãrãrilor mam îmbolnãvit de diabet, ºi nu vã doresc sã aveþi aceeaºi soartã. Ascultaþi-mã ºi aveþi grijã cu cine sînteþi de acord sã ne conducã.

Aºa sã vã ajute Dumnezeu tuturor celor de bunãcredinþã.

IANCU ªERBAN, pensionar CFR

PNL ºi USR trag cu gloanþe oarbe

ilor din ultima vreme dintre formaþiunea pe care o conduce ºi PNL: „În primul rînd, ar trebui sã vedem relaþia noastrã, UDMR – PNL, pentru cã în ultimul an lucrurile s-au stricat enorm“, a mai declarat acesta.

Nici partidul lui Traian Bãsescu, PMP, nu pare prea entuziasmat de demersul PNL ºi USR: „Mi se pare doar un joc de imagine al PNL, atît timp cît nu existã o voinþã fermã în a da jos Guvernul PSD – ºi aceasta se poate observa prin reticenþa în ceea ce priveºte dialogul cu preºedintele Bãsescu ºi PMP. Noi avem comportament de partid serios de opoziþie“, a declarat preºedintele formaþiunii, Eugen Tomac.

Acesta a sancþionat ºi el colaborarea defectuoasã dintre PMP ºi PNL, din trecut: „Acum cîteva luni, cînd puteam crea o majoritate anti-PSD, am propus ºi un candidat la funcþia de premier în persoana colegului Siegfried Mureºan. Colegii din PNL nu au utilizat aceastã oportunitate uriaºã pe care a avut-o opoziþia. Astãzi, însã, vin ºi spun cã avem nevoie de un alt guvern. Cine este, însã, premierul pe care trebuie sã-l susþinem? Vrem mai multã claritate ºi coeziune, nu doar jocuri de imagine“.

Grupul parlamentarilor neafiliaþi urmeazã sã-ºi analizeze opþiunile în zilele urmãtoare. Dupã discuþiile purtate cu Raluca Turcan, liderul grupului, Varujan Pambuccian, s-a rezumat la a afirma cã au avut „o discuþie lungã, foarte aplicatã, despre chestiuni legate de colaborare în procesul legislativ“ ºi cã „au luat act” de iniþiativa PNL ºi USR. Cu toate vînturile bãtînd împotrivã, moþiunea de cenzurã a PNL ºi USR va însemna, probabil, doar o nouã zi de circ parlamentar, din care nimeni nu va înþelege mai nimic.

GABRIEL ZAMFIR

Scrisoarea sãptãmînii

Visurile PNL ºi USR de dãrîmare a Guvernului Tudose prin moþiune de cenzurã par sã nu aibã nici o ºansã de împlinire. Raluca Turcan, preºedintele executiv al PNL, declarase cã va purta discuþii ºi cu UDMR, PMP ºi cu parlamentarii neafiliaþi, pentru sprijinirea moþiunii, pe care o considerã „un gest de responsabilitate“. Însã demersul opoziþiei este întîmpinat cu reticenþã de cei pe care PNL ºi USR i-ar dori alãturi în eforturile de rãsturnare a Guvernului. Potenþialul de negociere al celor douã partide este unul minim, întrucît acestea nici mãcar nu ºi-au asumat intenþia de a prelua guvernarea, în cazul reuºitei moþiunii. În plus, chiar dacã toþi parlamentarii din afara cercului guvernamental ar vota moþiunea, aceasta nu ar avea succes fãrã dezertarea unor membri ai PSD sau ALDE, ceea ce pare imposibil în acest moment.

Negocierile Ralucãi Turcan cu preºedintele UDMR, Kelemen Hunor, s-au lovit tocmai de aceste dezavantaje cu care PNL ºi USR pornesc la drum. „Moþiunea de cenzurã este binevenitã oricînd, dar în acest moment aceastã moþiune de cenzurã nu are o finalitate doritã, pentru cã PSD ºi ALDE au o majoritate stabilã cifric. (…) Înainte de orice dezbatere despre o astfel de aventurã politicã, ar trebui sã ºtim cine va fi propunerea lor pentru postul de premier, dacã va cãdea Guvernul, programul de guvernare, direcþia în care vor sã ducã þara.

Chestia aia cã se va stabili dupã vot, pe mine nu mã mulþumeºte în nici un fel“, a declarat Hunor miercuri. În plus, liderul UDMR a pus în discuþie ºi dinamica relaþi-

sînt obraznici sau înghit, rîdeam cu toþii ºi îi întrebam pe ãia ce s-au înroºit aºa. Dacã tãceau, scãpau mai ieftin.

Cînd se puneau însã cu el, îi desfiinþa cu bãtaia.

El unde stãtea, în camera lui cu Cristina, la subsol, avea în perete o gaurã cu un diametru de vreo 70-80 de centimetri, acoperitã cu un poster. Dacã intrai acolo puteai pe urmã sã stai ºi în picioare, era un fel de horn.

Cum era ordin de sus de tot sã îl prindã, miliþienii ºi securiºtii eliberaserã chiar un apartament în casa de vizavi ºi filau de acolo. Numai cã femeia aia pe care o nãpãdiserã gaborii i-a spus Cristinei cã nu sînt neamuri cei care se mutaserã la ea. Cristina lua mîncare, intra în casã, ãºtia turbau cã vedeau cã în afarã de ea nu intrã nimeni suspect. Miliþienii doar pãzeau, însã au bãgat ºi civili care se plimbau pe stradã. Mai intrau sã se uite, dãdeau cîte o ocheadã, dar Cezar stãtea ascuns, ieºea doar sã bage la mitralierã ºi la toaletã, iar se vîra acolo, unde era de negãsit. Cam aºa a þinut toatã tãrãºenia vreo cinci zile, pînã cînd n-a mai rezistat, vãzînd cã Garda nu se retrage ºi stã tot acolo. Securiºtii ºtiau sigur cã e în

casã, cã aveau ei vreo informaþie, nu plecau neam, iar el nu se mai bãtuse cam de multiºor, îl mîncau palmele. ªi atunci, ce-i trece la nebun prin minte? S-a îmbrãcat în femeie, cu ruj pe buze, batic, cã avea aceeaºi înãlþime cu Cristina, 1,84 metri, a tras un trãscãu sã prindã curaj ºi a plecat pe stradã, ieºind din casã. La început, gaborii n-au dat mare importanþã, dar nu a ºtiut sã meargã pe tocuri ºi atunci securiºtii în civil, mai deºtepþi, s-au prins ºi au început sã þipe: - E Cezar, Cezar, prindeþi-l!

Cezar a aruncat pantofii ºi a rupt-o la fugã, s-au luat toþi dupã el, dar nu au reuºit sã-l prindã, cã luase deja un avans ca lumea, plus cã a intrat prin alte subsoluri pe care le cunoºtea ca nimeni altul ºi unde se ascundea mereu.

De altfel, atunci a fost ºi singura datã cînd Cezar, care era atît de puturos, a fugit ºi el. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 24 noiembrie 2017

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Amintirile unei bucovinence (7) Învãþãmîntul românesc dupã eliberarea Bucovinei de Nord din luna iunie 1941, pînã în martie 1944 (5) Încã din luna februarie 1944, citeam pe chipurile profesoarelor o umbrã de mîhnire ºi de îngrijorare. Nimeni însã nu ne spunea nimic, de cele care se petreceau în afarã de ºcoalã. Ca eleve interne din clasa întîi pînã în a opta, respectam programul ºcolar. Preocuparea noastrã rãmînea învãþãtura, disciplina ºi cititul.

Dar adesea, cînd priveam pe geam, în pauze, vedeam trecînd camioane, cãruþe ºi alte maºini cu bagaje grele spre garã: lãzi ferecate, geamantane burduºite, baloturi bine legate. Se spunea, pe ºoptite, cã ºi arhivele, bibliotecile ºi laboratoarele liceelor, facultãþilor ºi ale altor instituþii din Cernãuþi erau trimise în þarã cu destinaþie precisã. ªcoala noastrã avea destinaþia la ªcoala Normalã de Fete din Cîmpulung Moldovenesc.

Frontul din Ucraina înainta spre vest. Gîndurile sumbre ne abãteau de la învãþãturã. Într-o searã, în dormitor am auzit convorbirea dintre douã pedagoge, în separeul lor, despre rãzboi. Vorbeau mai mult în ºoaptã: „În cazul în care localitatea Viniþa din Ucraina cade, noi nu mai avem ce sta în Cernãuþi“. Deci tot ce observam noi era justificat. În aceeaºi lunã februarie 1944, au început ºi alarmele. Doamna directoare Vãcãreanu ne-a explicat cum sã ne evacuãm, iar pedagogele ne-au arãtat locul unde ne vom adãposti.

Timpul trecea ºi odatã cu el se înteþeau alarmele.

Teama lua proporþii. Cãzuse ºi localitatea Viniþa din Ucraina. Pericolul creºtea. La sunetul strident ºi rapid al sirenei de pe vîrful clãdirii Pompieri, coboram în curte, tot fuga, în adãpost. Ziua era mai uºor, dar noaptea era un chin. Cu plãpumile în spate, trãgeam încãlþãrile ºi ieºeam fãrã zgomot, parcã sã nu ne audã duºmanul, sãrind uneori ºi peste douã trepte spre locul mîntuirii.

Cu un an în urmã, se amenajase un teren de gimnasticã ºi înviorare în spatele internatului ºcolii, la poalele unei coline. Deluºorul s-a transformat în amfiteatru, iar sub el s-a construit adãpostul. Lipite una de alta pentru a ne încãlzi, dar ºi pentru a ne întãri, ascultam ce se petrece afarã. Veneau avioanele... Liniºte ºi întuneric mare...

Aºteptam sã cadã bombele, chiar ºi peste noi. Dar, încetîncet avioanele s-au îndepãrtat fãrã a efectua vreun bom-

bardament. Ruºilor nu le trebuia oraºul Cernãuþi distrus, ci un centru strategic puternic.

Dupã încetarea alarmei, am ieºit în ordine din adãpost ºi ne-am îndreptat spre dormitoare. Dar mai putea cineva dormi? Dacã venea un alt raid? Dimineaþa, programul ºcolar se desfãºura normal, de parcã nimic nu s-ar fi întîmplat. Asta tocmai pentru a nu ne abate atenþia de a învãþãturã. Dar emoþiile ºi teama slãbeau eforturile noastre ºi începuserãm sã luãm ºi note mici.

Iatã cã într-o searã, în 21 martie 1944, la cinã, dupã ce am servit felul întîi (o mîncare nemþeascã gãtitã din pure de cartofi cu jumãri ºi lapte acru) a intrat în sufragerie doamna directoare. Avea ochii plînºi ºi batista udã în mînã. Abia îºi stãpînea lacrmile de întristare ºi durere. Ne-am ridicat în semn de salut, dar paralizaate de ce avea sã ne spunã. A vorbit puþin ºi gîtuit. Am înþeles primejdia.

Dupã o scurtã introducere în problemã a subliniat printre sughiþuri: „fetelor, pînã mîine la ora 14, nici o elevã nu va rãmîne în ºcoalã. Vom anunþa pãrinþii, prin primãrii, sã vinã ca sã vã ducã acasã. Trebuie sã pãrãsim ºcoala ºi zona aceasta, care poate deveni cîmp de luptã. ªcoala nu vã poate evacua. Doamnele profesoare vã vor încheia situaþia ºcolarã pînã mîine la ora 12. Veþi primi Matricola ºcolarã pentru toþi anii de studii, precum ºi dosarul cu toate actele depuse de la înscriere. Sã le pãstraþi cu mare grijã. Ele sînt începutul carierei voastre, sînt viitorul vostru“. A pãrãsit apoi încãperea cu alt val de lacrimi.

Nouã nu ne-a mai trebuit felul doi de mîncare. ªi ceam înghiþit pãrea acum un bolovan în stomac. Plîngînd ºi noi, ne-am îndreptat spre dormitor pentru a ne aduna lucrurile pentru a le împacheta. În noaptea aceea nu a fost alarmã militarã, a fost alarmã în sufletele noastre.

A doua zi, în 22 martie 1944, am stat în sãlile de clasã. Profesoarele intrau pe rînd, schimbînd cataloagele din mers ºi încheind situaþia ºcolarã. Mai erau ascultate unele eleve care aveau note mai mici, cele ameninþate de corigenþã, pentru salvarea lor. Astfel, cu situaþia ºcolarã încheiatã la ora 13, fiecare elevã a primit în mînã, cu semnãturã, dosarul cu toate actele, de la înscriere pînã la clipa dureroasã. Am trecut de la clase la dormitoare pentru a termina împachetarea lucrurilor. Le înghesuiam în geamantane ºi baloturi. Toate acþiunile le fãceam repede,

Prin Librãriile Americane (16) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri mai mare decît estimase el cã ar fi utili economiei Dr. Traian Popovici (1892-1946), oraºului, dar nu mai mulþi de 20.000, ºi care sã cuprindã Drept între Popoare (2) Singura perioadã din timpul mandatului lui Traian Popovici, în care s-a format un ghetou, a fost între 11 oct. 1941 ºi 15 nov. 1941, cînd, în cadrul procedurii de deportare, cartierul evreiesc a fost folosit ca ºi ghetou. În 10 oct. 1941, Popovici este chemat la biroul guvernatorului, care-i cere sã pregãteascã pîine pentru evreii care vor fi deportaþi (guvernatorul a folosit cuvîntul relocaþi). Primarul Popovici a protestat energic, arãtînd ce greu vor atîrna aceste deportãri la conferinþa de pace ºi ce consecinþe grave vor avea acestea asupra imaginii noastre. Peste douã zile, în dimineaþa zilei de duminicã 12 octombrie, sînt chemate toate oficialitãþile locale, la sediul guvernatorului pentru a se anunþa începerea deportãrilor. Din pãcate, singurul care protesteazã vehement împotriva deportãrilor este primarul Popovici. De asemenea, cere sã fie exceptate de la deportãri urmãtoarele categorii: evreii care s-au creºtinat, pensionarii, foºtii ofiþeri, invalizii, vãduvele de rãzboi, doctorii, arhitecþii, magistraþii, juriºtii ºi toþi care depind de aceºtia, plus persoanele utile economiei orasului. Generalul Corneliu Calotescu, guvernatorul Bucovinei, a fost impresionat de pledoaria lui Popovici ºi i-a cerut sã facã o listã de exceptaþi, dar nu mai mare de 100-120 de persoane. Popovici însã era hotãrît sã salveze mult mai mulþi. Cu ajutorul unor persoane (pe care a preferat sã nu le divulge) a reuºit ca protestul ºi propunerile sale sã ajungã la urechiile lui Ion Antonescu. Spre totala sa surprizã, miercuri dupã amiazã, Mareºalul Antonescu l-a sunat la telefon pe guvernator ºi i-a spus sã excludã de la deportare un grup mult

categoriile profesionale menþionate de Popovici la întîlnirea de duminicã. Guvernatorul i-a acordat patru zile lui Popovici ca sã întocmeascã listele, de asemenea a ordonat ca-n acest timp sã fie suspendate deportãrile, cu excepþia a trei trenuri, care plecaserã deja în noaptea de 13 octombrie.

Popovici a hotãrît ca aceste liste sã le facã împreunã cu liderii comunitãþii evreieºti.

Nota 1: Practic liderii evreieºti au întocmit listele cu cine rãmîne, autoritãþile româneºti ocupîndu-se de emiterea documentelor respective de ºedere în Cernãuþi.

Comandamentul militar i-a pus la dispoziþie 48 de militari ca sã completeze autorizaþiile respective. Pentru cã nu avea încredere totalã în militari, a cerut ca aceastã operaþie sã se facã la primãrie, pentru a-i putea supraveghea mai uºor. Fervoarea cu care ºi-a apãrat concetãþenii evrei l-a costat pînã la urmã postul de primar, pentru cã-n primãvara lui 1942 a fost chemat la Bucureºti. „Lista lui Popovici“ nu este la fel de cunoscutã ca „Lista lui Schindler“, deºi este de duãzeci de ori mai mare, poate ºi pentru cã a fi deportat în Transnistria nu era acelaºi lucru cu a fi deportat la Auschwitz.

Amintirile familiei Brown din Viºeul de Sus (1) În lucrarea „Voices from Holocaust”, editor Sylvia Rothchild, cu o prefaþã de Elie Wiesel, editura New American Library, 1981, sînt prezentate ºi amintirile lui Bernard ºi Lidia Brown din Viºeul de Sus. Bernard Brown s-a nãscut în anul 1918, în Viºeul de Sus. Mai avea un frate ºi trei surori. Tatãl lui se ocupa cu

cu mîinile tremurînde ºi cu ochii plini de lacrimi, care ne tulburau vederea.

Iatã clipa despãrþirii de ºcoalã ºi de colege. Era sfîrtecarea unui vis frumos, a unei vocaþii, a unei vieþi. „Bine cã nu este alarmã“, îmi ziceam.

Colegele din toate clasele cãrau acum bagajele la poarta ºcolii. Era un dute-vino rapid. Ne priveam din mers cu durere ºi ne luam rãmas bun în acest fel. Soseau ºi pãrinþii. Primii erau cei din oraº, apoi încet veneau ºi cei de la þarã. Plecau colegele una dupã alta. Se îmbrãþiºau, apoi se îndepãrtau de ºcoalã, dar cu privirea tot spre ea. Se împrãºtiau acum zburãtãcite din cuibul lor de educaþie ºi învãþãturã exemplarã, de cãtre cel mai mare rãzboi mondial.

Se vor mai vedea cîndva? Unde? Cînd? Tot aici?

Poate niciodatã!

Durere, îngrijorare, tristeþe ºi lacrimi pe unde întorceai capul. Agitaþie ºi grabã în circulaþia vehiculelor ºi a oamenilor. Totul era în miºcare rapidã. Numai ªcoala noastrã Normalã de Fete „Maria Voichiþa“ rãmînea înrãdãcinatã ºi puternicã, mare ºi frumoasã, dar tot mai sãracã, orã dupã orã, în sufletele care-i dãduserã viaþã.

Rãmînea tot mai singurã între Pompieri ºi Penitenciar.

Peste cîteva ore, porþile ei aveau sã se închidã. Pentru cîtã vreme? Nimeni nu putea rãspunde.

Am ieºit ºi eu cu prietena ºi colega mea de bancã, Cemcinschi Silvia, pe treptele ºcolii, în aºteptarea pãrinþilor. Ai ei veneau din comuna Voloca, iar ai mei din Plaiul Cosminului. Priveam una la alta plîngînd „Cînd ne vom vedea, Silvia?“. Nu putea rãspunde din cauza plînsului, doar a dat din umeri. ªi ne uitam cum plecau normalistele, una cîte una.

Iatã cã pe la ora 15 apare ºi tata cu cãruþa, în fînul cãreia stãteau bagajele fratelui meu Lãzuricã, de la „Aron Pumnul“. Erau triºti ºi cu ochii uzi. Tata a pus bagajele mele lîngã ale lui ºi eu m-am urcat pe jilþul din spate, ca s-o mai vãd pe Silvia rãmasã singurã. Pînã am cotit pe altã stradã, ne-am tot luat rãmas bun cu mîinile pe ale cãror mîneci stãteau cusute numerele matricole cu mãtase galbenã pe pînzã neagrã SNF. Apoi nu ne-am mai zãrit... Tata mîna calul energic ca sã ajungem degrabã acasã, iar eu, ghemuitã în otavã, repetam cu lacrimi: „Adio, ºcoalã dragã Pe cine ºtie cînd Închide a ta poartã, Sã nu mã vezi plîngînd“. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

exploatãri forestiere, avea un gater ºi o fabricã de lumînãri. La vîrsta de ºase ani a fost trimis la o ºcoalã publicã. Familia lui era foarte religioasã, aºa cã sîmbãta se prefãcea bolnav ca sã nu meargã la ºcoalã. Avea scutire la muzicã ºi educaþie fizicã. La 15 ani pleacã pentru yeshina, se întoarce la 19 ani ºi preia conducerea unui depozit de cherestea în Timiºoara. În 1939 a fost înrolat, dar pentru cã „în România se putea aranja orice“ (pag. 83), face armata în Timiºoara. Dupã ºase sãptãmîni de instrucþie s-a putut întoarce acasã sã mãnînce, sã doarmã ºi sã se ocupe de magazin în timp ce-ºi fãcea stagiul militar.

Nota 1: Evreii români se bucurau de toate drepturile pînã în 1940, dar aveau ºi obligaþia sã facã stagiul militar. Faptul cã dupã perioada de instrucþie a fost lãsat sã doarmã acasã, sã se ocupe de depozitul de cherestea ºi sã vinã din cînd în cînd la unitate, dovedeºte maleabilitatea ºi disponibilitatea autoritãþilor militare fãrã nici un resentiment. La sfîrºitul anului 1940, situaþia s-a schimbat, devenind foarte antisemitã. A fost trimis la un detaºament de muncã în haine civile.

Nota 2: Brown nu dã explicaþii de ce la sfîrºitul anului 1940 situaþia s-a schimbat devenind antisemitã. Este consecinþa comportãrii evreilor la invadarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Þinutului Herþei ºi a Ardealului de Nord. Pentru Brown, schimbarea a fost cã n-a mai fost lãsat sã se ocupe de depozit ºi a fost trimis la un detaºament de muncã pe perioada rãmasã de efectuat din serviciul militar. De data aceasta nu s-a mai putut aranja nimic. Dupã 1940, evreii au fost scutiþi de serviciul militar considerîndu-se cã nu se mai poate avea încredere în ei, ca urmare a comportamentului la pierderile teritoriale. κi lichideazã afacerea ºi fuge de la detaºamentul de muncã în Ardealul de Nord, cedat Ungariei, unde îºi avea tatãl sãu principalele afaceri. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 24 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Cu statul de drept, din România pînã în Africa Putem gãsi unele asemãnãri între Africa ºi România în ceea ce priveºte statul de drept, statul paralel, protestele din stradã? Poate într-un caz din Burundi ºi cel de-al treilea mandat al preºedintelui Ion Iliescu, poate în crearea unor guverne paralele în stradã de cãtre cei care au pierdut la urne, poate în apelurile fãcute cãtre Statele Unite. Însã cu siguranþã nu în ceea ce priveºte celeritatea justiþiei în cazul unui scrutin suspectat de fraudã.

Luna septembrie a adus o premierã pentru politica ºi justiþia africane, un fapt rarisim ºi în lumea occidentalã: Curtea Supremã din Kenya a anulat votul pentru alegerea preºedintelui þãrii, pe motiv de „iregularitãþi ºi ilegalitãþi ale Comisiei Electorale în organizarea ºi desfãºurarea scrutinului“. Decizia a fost luatã dupã o contestare a votului din primul tur, venitã din partea opoziþiei de centru-stînga ºi a candidatului Raila Odinga, fost premier, care a reclamat cã a fost creat un algoritm pentru þinerea sa la 11% în spatele preºedintelui. El a obþinut 44,94% din voturi, iar preºedintele în funcþie, Uhuru Kenyatta, a avut 54,17% din voturi. Curtea a sancþionat fraudele sãvîrºite de cãtre membrii supervizori, comunicarea de date false sau contradictorii cu cele înregistrate electronic cuprinse în procesele-verbale finale.

Absenþi la urne, prezenþi la proteste Înaintea repetãrii votului, pe 26 octombrie, preºedinta Comisiei Electorale ºi-a dat demisia ºi a fugit în SUA, invocînd riscuri la adresa securitãþii sale. Scrutinul a fost cîºtigat din nou de preºedintele în exerciþiu, cu marea diferenþã cã la primul vot prezenþa la urne a fost de 85%, iar la al doilea, de doar 38% (electoratul opoziþiei nu a ieºit la vot). Criza politicã se prelungeºte. Cu ºanse minime de a mai obþine din partea justiþiei încã un scrutin, învinsul a mers în SUA ºi a vorbit la Centrul pentru Studii Strategice Internaþionale din Washington, unde l-a criticat pe ambasadorul american la Nairobi, cerîndu-i sã facã presiuni pentru încã o repetare a alegerilor. Între timp, liderii politici care au pierdut alegerile au anunþat cã vor înfiinþa un fel de guvern paralel, o aºa-zisã Adunare Popularã din care sã facã parte nu numai politicieni, ci ºi ONG-uri, lideri din diverse sectoare ale

economiei, ºefi de sindicate, ai organizaþiilor de tineri ºi de femei. Prima acþiune a acestui for va fi o analizã a situaþiei în care rivalii politici au adus þara, urmatã de elaborarea unor soluþii pentru redresare, un soi de „program de þarã“ venit dinspre mediul de afaceri, ONG, femei, tineri, lideri ai cultelor. Scopul final – revizuirea Constituþiei.

Preºedinþi vs. Constituþii Trecem de partea cealaltã a continentului african, în Liberia, unde la începutul acestei luni Curtea Supremã a urmat modelul brevetat în Kenya ºi a amînat turul al doilea al prezidenþialelor, în urma unor acuzaþii de fraudã aduse Comisiei Electorale (buletine de vot false, procese-verbale falsificate). Primul tur a fost cîºtigat de George Weah, fostul mare fotbalist de la AC Milan ºi AS Monaco, care a mai candidat de douã ori pentru funcþia de vicepreºedinte al Liberiei.

Evenimentele din Liberia ºi în special cele din Kenya au fost interpretate în Vest drept o victorie mare ºi nesperatã a constituþionalismului în faþa prezidenþialismului în Africa.

Ce a însemnat pînã acum victoria prezidenþialismului? Un exemplu este Burundi, 2015 – preºedintele a candidat ºi a cîºtigat un al treilea mandat (interzis de constituþie), considerînd cã primul mandat nu intrã la socoteala, cãci fusese ales de Parlament, nu prin vot direct. Judecãtorii constituþionali, ameninþaþi, i-au dat dreptate. Atunci, ambasadoarea SUA la ONU ºi-a exprimat îngrijorarea faþã de protestele din Burundi ºi a mai spus cã decizia Curþii Constituþionale nu a fost imparþialã.

Cînd democraþia e formã fãrã fond În 2015, la apogeul crizei migraþiei, în presa francezã era publicat un strigãt venit din Africa, acolo unde guvernele sînt legitimate nu de corectitudinea alegerilor, ci de cît de profitabile sînt pentru interesele SUA, Marii Britanii, Franþei sau Chinei. Analistul camerunez Yann Gwet implora atunci puterile occidentale sã nu mai insiste pe edificarea statului de drept în Africa, pe lupta anticorupþie ºi alternanþa la putere, care nu sînt decît forme fãrã fond în lipsa unei „comunitãþi de destin“. „Raymond Aron avea dreptate cînd spunea cã «Istoria este tragicã».

Ea nu are de-a face cu tendinþele unei epoci. Nu se ocupã de justiþie ºi corupþie. Nu este «politically correct». Ea îºi urmeazã implacabil cursul ºi îi pedepseºte constant pe naivi ºi pe amatori“, scria camerunezul.

Schimbãri în structura de comandã NATO Dupã încheierea Rãzboiului Rece, NATO a promovat o politicã de restrîngere a centrelor de comandã, de reducere a înarmãrii, o linie care este însã abandonatã în acest moment. La reuniunea miniºtrilor Apãrãrii din NATO care a avut la Bruxelles, Alianþa a decis sã înfiinþeze douã noi centre de comandã, aducînd numãrul total al comandamentelor la nouã. Este vorba despre un centru pentru coordonarea miºcãrilor de trupe în Europa ºi unul care se va axa pe securitatea rutelor de transport în Oceanul Atlantic, pentru a asigura traversarea rapidã a forþelor americane. În plus, NATO a decis pentru prima datã sã integreze securitatea ciberneticã în toate operaþiunile aliate. „Structura noastrã de comandã este coloana vertebralã a Alianþei.

Ea a evoluat timp de decenii, reflectînd de fiecare datã situaþia securitarã. Ea trebuie sã evolueze, pentru a rãmîne solidã, agilã ºi bine adaptatã scopurilor“, a spus secretarul general NATO, norvegianul Jens Stoltenberg.

Necesitatea comandamentului logistic a fost sugeratã încã din momentul Summitului NATO de la Varºovia, în 2015, de cãtre partea americanã, nemulþumitã de faptul cã miºcare trupelor în Europa, americane sau europene, este supusã regulilor civile, care o îngreuneazã. A apãrut astfel ideea unui „Schengen militar“, sugeratã de generalul Ben Hodges, comandantul forþelor NATO din Europa. În România, aceastã idee a fost la originea unor bîlbe ale Ministerului Apãrãrii, la recenta Adunare Parlamentarã NATO. Fie cã este vorba despre menajarea sensibilitãþilor politice din UE legate de blocarea perpetuã a intrãrii României în spaþiul Schengen clasic, cel civil, fie cã e vorba de a nu da apã la moarã propagandei ruse, care susþine cã un „Schengen militar“ ar reduce suveranitatea statelor, eroarea de comunicare a fost evidentã. Ministrul Apãrãrii, Mihai Fifor, a declarat atunci cã au existat discuþii pe aceastã temã, iar imediat biroul de presã al propriului minister a negat, dînd vina pe proasta traducere a declaraþiilor. ªi, ca dovadã cã apariþia celor douã comandamente are o mizã mare, mai adãugãm ºi o bîlbã a NATO – publicarea de cãtre „Der Spiegel“, cu puþin timp înainte de întîlnirea miniºtrilor Apãrãrii de la Bruxelles, a unui document secret al Alianþei în care se aratã cã logistica aliatã s-a atrofiat ºi cã „nu existã vreo garanþie suficientã cã mãcar Forþa de reacþie a NATO ar fi în mãsurã sã reacþioneze rapid ºi dacã este necesar de duratã“. Imediat, publicarea acestui document NATO, pe care revista germanã nu l-a expus în integralitatea sa, ci a extras pasaje, a fost pusã pe seama unor maºinaþiuni ruse menite sã reducã încrederea europenilor în NATO. Însã faptul cã la Bruxelles s-a decis crearea comandamentului cu pricina nu vine decît sã arate cã existã probleme logistice ce trebuie remediate.

(cotidianul.ro)

Preºedintele turc Recep Tayyip Erdogan a respins scuzele NATO cu privire la incidentul din Norvegia, cînd ºeful statului turc a fost înfãþiºat ca ,,inamic”, în cadrul unui exerciþiu NATO la care participa cu 40 de militari.

„Crocodilul“ ºi puciul din Zimbabwe Sã mergem ºi în sudul Africii, în Zimbabwe, un stat aproape la fel de tînãr ca ºi regimul democratic din România. Dictatorul Robert Mugabe a fost pus sub arest la domiciliu în urma unei lovituri de stat militare. Mugabe, 93 de ani, a condus þara ca premier ºi apoi preºedinte, începînd de la recunoaºterea independenþei, în 1980.

Motivul aparent al puciului a fost decizia lui Mugabe de a-l destitui pe „Crocodil“ pentru a-i deschide calea spre putere lui „Gucci Grace“. „Crocodilul“ era vicepreºedintele loial al lui Mugabe, Emmerson Mnangagwa (75 de ani), considerat drept succesorul indubitabil la putere. „Gucci Grace“ este prima doamnã, Grace Mugabe (52 de ani), cunoscutã pentru adevãratele „safariuri“ de milioane de dolari prin capitalele modei. Balanþa a fost înclinatã de comandantul armatei, generalul Constantino Chiwenga, care a denunþat arestarea „Crocodilului“ ºi a preluat puterea. Însã cîºtigãtorul aparent nu este cel din urmã, ci ministrul Apãrãrii, Sydney Sekeramayi, care urmãreºte sã devinã vicepreºedinte ºi succesor al lui Mugabe. Armata a ºi precizat, de altfel, cã nu este vorba despre o loviturã de stat tipicã – Mugabe „este în siguranþã“, miza fiind succesiunea sa.

CÃLIN MARCHIEVICI

Vestul stabileºte legile rãzboiului informaþional cu Rusia Opt sate membre UE au cerut alocarea mai multor resurse pentru combaterea rãzboiului informaþional al Rusiei, însã semnalul lor de alarmã nu este auzit aºa cum trebuie la Bruxelles, scrie Euobserver. Croaþia, Cehia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Suedia ºi Marea Britanie au cerut o finanþare mai bunã a aºa-numitei East Stratcom Task Force, o structurã instituitã în 2015 pentru comunicarea strategicã în flancul estic al UE ºi în Balcani, în vederea combaterii propagandei ruse. În timp ce miniºtrii de Externe dezbãteau, la Bruxelles, pe marginea alocãrii acestor fonduri, premierul Marii Britanii declara la Londra cã guvernul de la Moscova doreºte sã „submineze societãþile libere“ prin „naraþiuni false“, care „sã semene discordia în Vest“. Theresa May a acuzat Rusia cã s-a amestecat în alegerile din mai multe state europene. „ªtim ce faceþi ºi nu veþi reuºi. Pentru cã subestimaþi rezistenþa democraþiilor noastre“.

Rusia ºi separatismul catalan ªi guvernul Spaniei, pînã acum mai preocupat de campania de propagandã a jihadiºtilor, este îngrijorat de implicarea Rusiei în aventura separatistã catalanã.

Ministerul spaniol al Apãrãrii a anunþat cã „multe mesaje ºi operaþiuni legate de criza catalanã care au fost transmise pe platformele sociale au venit din Rusia“. „Europa trebuie sã trateze subiectul acesta cu seriozitate. Pot fi forþe strãine care doresc sã modifice ordinea constituþionalã“, a spus purtãtorul de cuvînt al Ministerului de Externe de la Madrid.

Statele puternice nu vor sã-l supere pe Putin Însã progresele înregistrate la Bruxelles în planul rãzboiului informaþional sînt limitate. Amintita structurã de comunicarea strategicã creatã de italianca Federica Mogherini, ºefa diplomaþiei UE, nu are nici mãcar o bazã instituþionalã limpede, este una temporarã ºi nu are un buget propriu care sã-i permitã achiziþionarea unor instrumente analitice performante.

Solicitarea unor fonduri suplimentare fãcutã acum a fost respinsã în urmã cu un an ºi pare sã aibã ºi acum aceeaºi soartã. Asta pentru cã nu toate statele UE privesc la fel ameninþarea rusã. „Grupul de opt þãri

este prea mic ºi este slab din punct de vedere politic“, spune un diplomat european citat de Euobserver. „Statele mai puternice nu vor sã facã nimic ce ar putea, chiar ºi teoretic, sã ducã la ceva ce Kremlinului nu-i place“, spune o altã sursã diplomaticã.

RT, „agent strãin“ în SUA Ca întotdeauna, malaxorul birocratic de la Bruxelles se miºcã mai greu decît instituþiile americane. Urmare a unor rapoarte ale agenþiilor americane de informaþii din luna ianuarie, în care se aratã cã televiziunea rusã RT este „maºina de propagandã a Rusiei“ ºi cã a contribuit la influenþarea alegerilor din SUA din 2016, Departamentul Justiþiei a insistat ca RT sã se înregistreze în SUA ca „agent strãin“, ceea ce înseamnã cã va trebui sã-ºi precizeze sursele de finanþare. Drept urmare, luni, T&R Productions LLC, o corporaþie cu sediul la Washington, s-a înregistrat la Departamentul american al Justiþiei în conformitate cu Actul de Înregistrare pentru Agenþi Strãini (FARA) ca agent pentru ANO TV-Novosti, compania care controleazã instituþia media RT. Replica Rusiei nu a întîrziat. Dupã o zi, Viaceslav Volodin, preºedintele Dumei de Stat de la Moscova, a declarat cã existã în plan adoptarea unui proiect legislativ ce prevede cã instituþiile mass-media americane ºi din alte state ce activeazã în Rusia ar putea fi desemnate drept „agenþi strãini“. Astfel, ºi instituþiile de presã americane ar fi obligate sã prezinte autoritãþilor ruse rapoarte privind sursele finanþãrii ºi personalul lor.

Finanþare americanã pentru „presa obiectivã“ Acþiunile americane de contrare a propagandei ruse vizeazã ºi programe în state europene în care libertatea presei este tot mai limitatã, în accepþiunea SUA. Un exemplu este Ungaria, acolo unde Departamentul de Stat al SUA are în vedere „sprijinirea presei obiective“, prin finanþarea presei locale ungare ºi programe de pregãtire pentru jurnaliºti în valoare de pînã la 700.000 de dolari. „Activitãþile pot include, de asemenea, oportunitãþi pentru ca unii cetãþeni sã devinã cetãþeni jurnaliºti“, se aratã în anunþul pentru finanþare postat pe site-ul Departamentului de Stat.

(cotidianul.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 24 noiembrie 2017

Garderoba bãrbatului (2) Numãrul de cãmãºi nu trebuie sã fie mai mic de ºase.

Trebuie sã fie cu mînecã lungã, deoarece nu este elegant sã îmbrãcaþi o cãmaºã cu mînecã scurtã sub costum.

Cravatele vor fi, de asemenea, mãcar ºase la numãr, majoritatea uni, cãci se asorteazã mai uºor. Totuºi, este bine sã fiþi în ton cu moda; de aceea, una sau douã cravate vor avea diverse desene.

Aceste feluri de îmbrãcãminte vor fi potrivite pentru ocaziile speciale ºi pentru a merge la serviciu. Dar garderoba oricãrui domn trebuie sã includã ºi alte haine, în stil sport, precum cãmãºi, pantaloni ºi jerseuri sau pulovere. În ceea ce priveºte hainele groase, trebuie sã aveþi în vedere cã pentru costumele clasice, obiectul de îmbrãcãminte adecvat este paltonul lung. Nu este elegant sã purtaþi o hainã trei sferturi care abia sã acopere lungimea vestei sau a sacoului. Lenjeria intimã necesarã va fi un set de schimburi pentru fiecare zi a sãptãmînii ºi mai multe perechi de ºosete, mãcar ºapte. Începînd cu aceastã garderobã, eleganþa va depinde de experienþa pe care fiecare bãrbat o are pentru a combina piesele ºi a le utiliza stabilind posibile þinute. În plus, hainele trebuie alese þinînd cont de caracteristicile

O afacere foarte ciudatã (10) Era relaxatã, prietenoasã, neîncordatã ºi ºtia din introducerea informalã care îi fusese fãcutã cã mã interesau probleme referitoare la prinþesã. „E o afacere foarte ciudatã”, mi-a spus, începînd conversaþia ºi dîndu-i florile pajului sãu. „ªtiu, Maiestate. Nu pot avea încredere în absolut nimeni. Sînteþi singurul meu rãspuns ºi vã mulþumesc pentru cã mi-aþi oferit ocazia de a vã vorbi. Înseamnã enorm pentru mine”.

Maiestatea Sa m-a întrebat cum mã descurc, iar eu iam spus cã îmi gãsesc diverse lucruri de fãcut. M-a întrebat despre Maria ºi despre bãieþi. I-am spus noutãþile. Apoi, am trecut la subiect: i-am împãrtãºit politica internã de la KP, felul în care vedeam cã e condus Fondul Memorial, persoanele implicate, problemele pe care le simþeam. Am vorbit despre Anthony Julius, despre Lady Sarah, despre Patrick Jephson, despre viitorul meu, despre costurile juridice uriaºe pe care le implica Fondul: 170.000 de lire, numai în octombrie.

Apoi, am vorbit despre Dodi al-Fayed ºi despre fascinaþia Prinþesei pentru el.

Se pãrea cã regina avea aceeaºi impresie ca restul þãrii: cã relaþia era începutul unei convieþuiri pe termen lung, nu o idilã de o varã. „Maiestate, relaþia asta s-ar fi terminat cu lacrimi.

Prinþesa ºtia cã el avea probleme: bani, bãuturã, droguri ºi chiar prostituate, ceea ce sînt sigur cã se va afla”. Am continuat: „Mereu i-am spus Prinþesei: Conduceþi mediul în care vã aflaþi. Dar adevãrul e cã nu avea controlul pe acel vapor. El dãduse aerul condiþionat la maxim; el alegea mîncarea; el a decis sã meargã la Paris. Ea voia sã vinã acasã, Maiestate, îºi voia independenþa înapoi”.

La 8 iulie, pe la orele zece, referitor la aceastã acþiune: „Am plecat dis de dimineaþã în direcþia Pena Colorada, trecînd printr-o regiune unde oamenii se temeau de noi. Spre searã am ajuns la Alto de Palermo la 1.800 m altitudine. Am tras la o micã gospodãrie lîngã ºosea, unde locuia o vãduvã bãtrînã. Aveam în plan sã reþinem o maºinã care venea dinspre Sumaipata, sã încercãm sã aflãm care este situaþia, sã mergem la o farmacie sau la un spital de unde sã confiscãm niºte medicamente, sã cumpãrãm conserve ºi apoi sã ne întoarcem.

A trebuit, însã, sã ne schimbãm planul întrucît dinspre Sumaipata nu se vedea venind nici o maºinã. În plus, ne-am dat seama cã aici n-o sã opreascã nimeni, ceea ce complica situaþia. Cu îndeplinirea misiunii au fost însãrcinaþi Coco, Ricardo, Pacho, Aniceto, Julio ºi Cino. Aceºtia au oprit pînã la urmã un camion ce venea dinspre Santa Cruz. În spatele lui era un alt camion, pe care a trebuit, de asemenea, sã-l oprim. Am avut unele neplãceri cu o femeie care nu voia sã coboare din cabinã. ªi, în timp ce parlamentam cu ea, a venit un al treilea camion ºi, în final, un al patrulea. Am confiscat unul dintre aceste camioane ºi am pornit spre Sumaipata. Aici am capturat doi ofiþeri, pe comandantul unitãþii locale, Vasaftora, ºi un sergent de la care am reuºit sã aflãm parola. Dupã aceea, printr-o acþiune-fulger am încercuit unitatea, unde se gãseau zece soldaþi. Unul dintre ei a încercat sã opunã rezistenþã, dar schimbul de focuri n-a durat prea mult. Am plecat de la unitate cu o capturã de cinci pistoale Mauser, o mitralierã ºi zece ostatici pe care, ajungînd la un kilometru de Sumaipata, i-am lãsat goi puºcã, luîndu-le hainele, ºi i-am pus în libertate. Acþiunea, în ansamblul ei, nu a fost prea reuºitã...“.

Universalitatea bunelor maniere (35) personale. În funcþie de înãlþime ºi constituþie, vã vor veni mai bine anumite croieli. Obiectul de îmbrãcãminte de bazã, costumul, va trebui sã vinã perfect pe corpul bãrbatului. Haina trebuie sã fie potrivitã pe umeri.

Lungimea mînecilor corectã este cea care, atunci cînd braþele sînt perfect întinse, acoperã complet încheietura mîinii. În ceea ce priveºte pantalonul, acesta trebuie sã ajungã pînã la tocul pantofului. Nu este bine sã lase sã se vadã ºosetele ºi nici sã atîrne pe jos atunci cînd mergeþi.

Trebuie sã alegeþi bine calitatea materialelor. Lîna, flanela, alpacaua, inul ºi bumbacul sînt dintre cele mai potrivite pentru sacouri ºi pantaloni, fie cã ele compun un costum complet, fie cã este vorba de obiecte de îmbrãcãminte izolate. Bumbacul ºi mãtasea sînt materiale optime pentru cãmãºi. În orice caz, toate aceste fibre stau la baza a numeroase amestecuri care variazã în funcþie de modã ºi, bineînþeles, de bugetul pe care sînteþi

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (13) Regina m-a ascultat cu atenþie ºi, aºa cum a fãcut în acea zi pe marginea multor subiecte, mi-a dat o pãrere cinstitã ºi deschisã. Mi-a spus cum doamna Frances Shand Kydd o sunase ocazional începînd cu luna august. „Permiteþi-mi sã vã spun cã aþi fost curajoasã cã aþi vorbit cu ea!”, am glumit.

O datã menþionat numele, nu puteam gãsi un moment mai potrivit pentru a-mi exprima temerile în legãturã cu ce vãzusem la KP: ruperea în bucãþi a documentelor, scrisorilor ºi memoriilor care simþeam cã pot avea importanþã istoricã. „Maiestate, nu pot permite ca istoria sã fie ºtearsã. Am de gînd sã protejez lumea Prinþesei ºi sã-i pãstrez secretele ºi am de gînd sã pãstrez la mine documentele ºi artefactele pe care mi le-a dat”.

Regina m-a ascultat ºi acum. Nu a obiectat ºi cred cã am înþeles amîndoi cã simþeam cã era de datoria mea sã fac ceva. Nu trebuia sã intru în detaliu referitor la obiectele care trebuiau sã fie apãrate ºi la locul în care le-aº fi dus. Lipsa încruntãrii reginei era suficientã pentru ca eu sã înþeleg cã mã voi ocupa de lucruri aºa cum consider de cuviinþã.

Cred cã înþelegea prin ce treceam. Mi-a spus: „Îmi amintesc cã, la moartea bunicii mele, am mers la Marlboro House, unde am gãsit etichete peste tot.

Tãbãrîserã cu toþii, ca niºte ulii, ºi ºtiu cã asta e cea mai grea parte a unei pierderi personale”.

Apoi, am vorbit despre William ºi Harry, inclusiv despre vizita lor pentru a-ºi aduna obiectele de la KP.

O versiune asupra morþii lui Che Guevara (4) Evenimentele petrecute în ziua de 24 septembrie meritã o atenþie specialã, chiar dacã datele despre desfãºurarea lor sînt contradictorii. Trezindu-se în zorii zilei de 24 septembrie, locuitorii micuþei aºezãri montane Alto Seco au constatat cu groazã cã erau încercuiþi de partizani. Aceºtia tãiaserã legãtura telefonicã cu oraºul reºedinþã de þinut. Cînd în faþa þãranilor se arãtã cãpetenia detaºamentului de partizani, ei vãzurã un bãrbat de înãlþime mijlocie, cu pãr lung. Era tras la faþã ºi pãrea bolnav.

Partizanii au cumpãrat din sat toate alimentele necesare, apoi s-au încartiruit într-o casã pãrãsitã situatã la aproximativ douã sute de metri de sat. În seara aceleiaºi zile, la ºcoala din localitate a fost organizatã o adunare la care au luat cuvîntul Coco Peredo ºi Che Guevara. În presa occidentalã au fost publicate, la scurt timp dupã aceastã întîlnire, citate din cuvîntãrile celor doi, cu toate cã este foarte puþin probabil sã fi notat cineva ceva pe hîrtie. Asta cu atît mai mult cu cît majoritatea ascultãtorilor erau analfabeþi. În plus, acolo nu se gãsea, în mod cert, nici un ziarist.

Coco Peredo, a declarat cã partizanii vor continua lupta. „Se apune despre noi cã sîntem bandiþi, dar noi luptãm pentru voi, pentru drepturile celor ce muncesc, pentru muncitorii cu salarii mici. Soldaþii au soldã mare, regeascã ºi cine se istoveºte muncind pentru ei?

Voi! A fãcut guvernul acestei þãri ceva bun pentru voi?

dispus sã-1 consacraþi îmbrãcãmintei. Accesoriile de bazã, pantofii ºi curelele, trebuie sã se potriveascã în tonuri ºi materiale. Pentru ocaziile speciale, culorile cele mai potrivite sînt cele închise: negru, bleumarin sau maro-închis. Hainele mai puþin speciale admit ºi alte tonuri, de exemplu, bej, iar pentru cei mai îndrãzneþi, toate acele culori pe care moda ºi gusturile personale le pot impune. În ceea ce priveºte materialele, pantofii trebuie sã fie întotdeauna din piele, cu un model clasic; la cei sport, gama de posibilitãþi este mult mai mare, fiind posibil purtatul pantofilor de mãtase, antilopã sau alte imitaþii.

Ocazii în care sã vã îmbrãcaþi de galã Anumite situaþii cer ca bãrbaþii ºi femeile sã se îmbrace de galã. Trebuie spus cã protocolul care impune o anumitã vestimentaþie s-a modificat în timp, ajungînd sã fie mai puþin strict; dar dacã un bãrbat vrea sã fie un cavaler, în adevãratul sens al cuvîntului, sau dacã o femeie vrea sã impresioneze, acolo unde merge, prin eleganþã, îmbrãcaþi-vã aºa cum vã vom indica în continuare. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO Nu mai vorbisem niciodatã aºa de mult cu Regina, ºi a fost un privilegiu pentru mine sã stau în compania ei în ceea ce a devenit o întîlnire personalã ºi intimã. A durat, din cîte îmi amintesc, de la ora douã pînã cu puþin dupã ora cinci. Am discutat despre tot. Aveam zece ani despre care sã vorbim ºi a fost ca o întîlnire cu o rudã pe care nu o mai vãzusem de mult timp. Atît de neoficialã a fost.

Desigur, posibilitatea ca un valet sã aibã o audienþã de trei ore cu regina era „o prostie fantezistã”, dupã cum scriau ziarele în zilele care au urmat finalului procesului meu pentru furt de la Old Bailey, în 2002. Experþi regali suspicioºi au considerat-o ca fiind „de neconceput” ºi „foarte improbabilã” ºi „ficþiune purã”. „Primul ministru primeºte doar 15 minute, aºa cã e improbabil ca unui valet sã i se acorde o asemenea audienþã”, a zeflemisit un fost membru al personalului.

Ziarul „Sun“ s-a amestecat cu acurateþea sa obiºnuitã, scriind cã întîlnirea durase trei minute ºi cã nu depãºise în nici un caz o orã. Apoi, Palatul Buckingham a emis un comunicat pentru a lãmuri lucrurile ºi pentru a-i lumina pe cîþiva. Amintirea Reginei era cã „întîlnirea a durat cel puþin 90 de minute”.

Indiferent de variantã, parcã am fi stat acolo o perioadã de timp greu de mãsurat. Am fi putut ºi sã hrãnim cãþeii.

Desigur, în principiu, am vorbit despre Prinþesã. I-am spus Reginei cã Prinþul Charles fusese singurul bãrbat pe care ea îl iubise cu adevãrat vreodatã; ºtiam cã Prinþesa îi spusese acelaºi lucru în acea camerã, în februarie 1996. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

Ceva mai înainte am întrerupt legãtura telefonicã, întrucît credeam cã telefonul funcþioneazã normal. Neam înºelat, telefonul nu funcþioneazã de mai multã vreme. Nu aveþi apã de bãut, nu aveþi energie electricã.

Sînteþi niºte oameni lãsaþi în voia sorþii, aºa cum sînt toþi cetãþenii sãraci din Bolivia. De aceea luptãm pentru voi, sã vã ajutãm!“.

Apoi a adresat celor prezenþi chemarea de a se alãtura partizanilor în lupta lor pentru eliberarea þãrii ºi pentru alungarea generalului Barientos.

Colonelul Zenteno, fost ministru de Externe al Boliviei, ºi care în acea perioadã era comandantul diviziei a 8-a a armatei boliviene, aruncase în lupta împotriva partizanilor aproximativ ºase sute de rangers instruiþi dupã cele mai noi metode ale americanilor.

Aceºtia au ajuns la scurt timp pe urmele partizanilor.

Cu ocazia unei acþiuni de recunoaºtere ei reuºirã sã-l captureze pe Hugo Choque Silva. Acesta n-a stat prea mult pe gînduri, a trecut de partea armatei ºi cum cunoºtea cîteva din ascunzãtorile tainice din munþi, soldaþii au intrat curînd în posesia denumirilor acestora, precum ºi a unor fotografii, înfãþiºîndu-i pe conducãtorii partizanilor. Una din fotografii, gãsitã în tabãra de la Nanchahuazu, îi înfãþiºa pe Initi ºi Coco Peredo împreunã cu o tînãrã foarte frumoasã.

Comandantul grupului de rangers a trimis fotografia secþiei de criminalisticã a poliþiei boliviene, spre identificare. Poliþia a identificat-o pe frumoasa din fotografie, fapt soldat cu o pierdere foarte grea pentru partizani: lichidarea unei vaste reþele de sprijinitori materiali ai miºcãrii de eliberare naþionalã. (va urma) (Text reprodus din almanahul „Luceafãrul“, 1982)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (25) Naufragiu (5) Ziua Recunoºtinþei vine ºi trece. Se apropie Crãciunul. Þara a fost zdruncinatã din temelii de scandalul Irangate. Popularitatea preºedintelui Reagan se aflã în cãdere liberã. O comisie a Congresului, condusã de John Tower, investigheazã scandalul, încercînd sã afle cine ºi ce anume ºtia. Procurorii speciali se mobilizeazã. Situaþia urmeazã sã se înrãutãþeascã cu siguranþã.

Iar problema principalã rãmîne nerezolvatã.

Hezbollahul are încã 5 prizonieri americani. Trebuie sã gãsim o modalitate de a-i elibera – asta dacã Mugniyah nu se decide cumva sã iasã definitiv din joc ºi sã-ºi execute prizonierii la repezealã. Þinînd cont de felul în care merg lucrurile, eu nu aº elimina aceastã posibilitate.

Luna ianuarie îmi dovedeºte cã mã înºel.

Întîlnirea de la berãrie (1) Wiesbaden, Germania Februarie 1987 Terry Waite a dispãrut. În ciuda tuturor sfaturilor primite, el s-a întors în Beirut pentru a-ºi salva parþial onoarea – ºi pentru a-ºi asigura propria reþea din oraº cã nu a avut nimic de-a face cu negocierile în care ostaticii au fost eliberaþi în schimbul armelor. Vãzut ultima datã

Dezastre din istoria omenirii – uraganele (5) Uraganul Mitch (2) S-a estimat cã înainte de dezastru, pînã la 7.000 de copii trãiau sub cerul liber în Tegucigalpa, în apropierea rîului. Un adolescent de 14 ani fãrã adãpost spunea: „Apa ne ajunsese pînã la gît, cînd a venit poliþia ºi ne-a spus sã ieºim”. În întregul stat Honduras erau probabil 20.000 de „copii ai strãzii”. Un lucrãtor de la o organizaþie caritabilã spunea cã nimeni nu ºtia cîþi dintre ei muriserã: „Cînd dispar, nimeni nu îi cautã. Pentru autoritãþi, ei nu existã”. În munþi a cãzut un volum de pînã la 190 de litri de ploaie pe metru pãtrat, provocînd în multe regiuni alunecãri de teren ºi noroi care au distrus aproximativ 25 de sate. În întreaga þarã au murit peste 6.500 de persoane ºi alte cîteva mii nu au fost gãsite niciodatã sau au fost îngropate în gropi comune, înainte de a fi identificate. Aproape 1,5 milioane de persoane, mai mult de o cincime din populaþia þãrii, au rãmas fãrã adãpost. Mitch a distrus ºi aproape trei sferturi dintre culturile din Honduras ºi a omorît peste 50.000 de vite ºi 60% dintre pãsãrile de curte din þarã. Penuria de alimente care a urmat a adus multe sate la limita înfometãrii ºi au izbucnit boli cum ar fi malaria, febra tropicalã ºi holera.

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (6) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (3) CONCEPÞIA ªl EXIGENÞELE: Doctrina naþionalismului economic românesc, corespunzãtor cu principiile ºi dezideratele declarate, porneºte de la concepþia potrivit cãreia viaþa economicã a naþiunii, în întregul ei, trebuie sã serveascã, sã ajute, în orice împrejurare, ridicarea ºi consolidarea naþionalã ºi nu s-o copleºeascã ºi sã constituie astfel singurul scop ºi singura raþiune a oricãror sforþãri de viitor. Economia nu este chematã sã subordoneze scopurile vieþii planului material, ci sã rãmînã ea, cu mijloacele ºi metodele ei, subordonatã idealurilor ºi valorilor de ordin istoric ºi moral prin care cautã sã se realizeze, potrivit destinului sãu, comunitatea de viaþã a neamului. Aceasta presupune cã, în scara valorilor, viaþa

Pag. a 19-a – 24 noiembrie 2017

pe 20 ianuarie, Waite era pe drum cãtre o întîlnire cu unul dintre contactele sale din interiorul grupãrii Hezbollah.

Mi-e groazã sã mã gîndesc la ce i s-a întîmplat. Fie e mort ºi îngropat într-un mormînt sãrãcãcios din Valea Bekáa, fie bunele sale intenþii au fost rãsplãtite cu cãtuºe ºi o celulã de închisoare într-o mahala a Beirutului.

Aº vrea sã fiu surprins de aceastã evoluþie a evenimentelor, însã nu pot fi, nu dupã ceea ce s-a întîmplat anul trecut. Simt cã devin din ce în ce mai cinic, o stare de spirit care e indicatã în cazul în care vrei sã supravieþuieºti multã vreme în Lumea întunecatã. Iar eu intenþionez sã supravieþuiesc. Intenþionez sã prosper.

Am probleme de rezolvat. Am de îndreptat rele. Am de prins criminali în massã.

Terry Waite nu este decît o nouã dispariþie în Beirut. Întreaga lunã, Hezbollah-ul a declarat sezon deschis la vînãtoarea de occidentali din oraº. Situaþia a scãpat de sub control în asemenea mãsurã, încît guvernul american a dat un ultimatum propriilor cetãþeni: ieºiþi din Liban, pentru cã nu vã putem proteja. Iar dacã veþi fi prinºi, sînteþi pe cont propriu.

Dupã afacerea Irangate, nu existã nici o ºansã ca Administraþia Reagan sã negocieze cu teroriºtii. Nu e clar motivul pentru care Hezbollah s-a lansat într-o serie de rãpiri, însã, din perspectiva americanã, aceastã tacticã nu prea are sens. Vremurile în care cetãþenii noºtri erau utilizaþi ca monede de schimb s-au terminat. Comisia Tower ºi procurorii speciali au avut grijã sã se întîmple acest lucru.

Universitãþile ºi personalul acestora, aparent neºtiutori în turnul lor de fildeº, constituie terenul de vînãtoare

preferat al echipelor de rãpiri ale Hezbollahului. Într-o loviturã organizatã pe data de 24 ianuarie, ei au înhãþat trei profesori americani de la Universitatea din Beirut.

Operaþiunea Hezbollahului a prins totodatã în plasã un universitar indian. Probabil cã acesta se simte singur printre atîþia occidentali.

A mai fost prins ºi un alt francez. Acesta a dispãrut pe 13 ianuarie, chiar înainte ca lucrurile sã ia o întorsãturã urîtã pentru vest-germani. Este unul dintre motivele pentru care am revenit aici, în Wiesbaden. Germanii sînt ºi ei prinºi acum într-o crizã a ostaticilor.

Luna trecutã, vest-germanii l-au arestat pe Muhammad Ali Hamadi, un lider ºi terorist ºiit care a lucrat cu Imad Mugniyah pentru a planifica deturnarea zborului TWA 847. Într-o operaþiune care a pãrut sã fie o rãzbunare a arestãrii sale, aºa-zisul grup al „Luptãtorilor pentru libertate” a înhãþat doi vest-germani în Beirut. Rudolph Cordes ºi Alfred Schmidt sînt acum prizonieri ai Hezbollahului. „Luptãtorii pentru libertate” nu este decît o faþadã pentru organizaþia teroristã marionetã a Iranului în Liban. ªi astfel ajung la aceastã noapte germanã cu zãpadã din luna februarie. Sînt singur pe stradã în interiorul bazei Forþelor Aeriene americane din Wiesbaden.

Vremea îi þine pe majoritatea oamenilor înãuntru. Pãºesc pe zãpada proaspãt cãzutã, strîngîndu-mi gulerul jachetei Barbour Beaufort în jurul gîtului pentru a alunga frigul. Zãpada e încîntãtoare în aceastã noapte. E încã de un alb pur, necãlcatã de oameni ºi maºini. (va urma) FRED BURTON

Mitch a provocat distrugeri ºi în Nicaragua, El Salvador ºi Guatemala. În întreaga Americã Centralã, numãrul morþilor a fost estimat la 11.000, iar alte 8.000 de persoane au fost considerate „dispãrute” în mod oficial.

La fel ca în Bangladesh, mulþi locuitori din Myanmar trãiau în delta unui mare fluviu. Trei milioane ºi jumãtate erau îngrãmãdiþi în porþiunea cu pãmînt fertil unde fluviul Irrawaddy se rãspîndeºte în formã de evantai, înainte de a se vãrsa în Marea Andaman. O acalmie apãsãtoare s-a lãsat asupra þãrii dupã ce junta militarã a înãbuºit cu brutalitate protestele în sprijinul democraþiei din septembrie 2007, dar în noaptea de 2 mai 2008 liniºtea a fost spulberatã. Ciclonul Nargis a lovit, iscînd un val marin înalt de 6 metri care a mãturat satele aflate la altitudine micã din deltã, nimicind în calea sa comunitãþi întregi. Mai departe, spre centrul continentului, vîntul cu viteza de pînã la 200 de kilometri la orã a dãrîmat clãdiri ºi a ucis alte mii de oameni.

Printre ruinele caselor zãceau cadavre contorsionate ºi zdrobite, orezãriile erau presãrate cu cadavre, puþurile erau otrãvite, iar ºeptelul fusese nimicit. În oraºul Labutta, cel puþin jumãtate dintre case au fost distruse, în timp ce în Bogale doar una din 20 de clãdiri a mai rãmas în picioare ºi cel puþin 10.000 de oameni au murit. La Kyaiklat, unde înainte locuiau 50.000 de persoane, fiecare casã a fost afectatã. Unele au fost strivite de copaci uriaºi, altele s-au prãbuºit pur ºi

simplu. Cîteva detalii s-au transmis ºi pe plan extern, dar Myanmar era o societate închisã ºi oricine vorbea cu un strãin îºi asuma riscuri mari. Totuºi, nu dupã mult timp, a devenit evident cã operaþiunile de salvare se desfãºurau cît se poate de prost. Liderii din Myanmar pãreau depãºiþi de dezastru, dar se temeau atît de mult cã ar fi putut sã fie înlãturaþi de la putere, încît au împiedicat din rãsputeri echipele de salvare venite din strãinãtate.

Membrii organizaþiilor caritabile îºi primeau vizele dupã sãptãmîni întregi, iar avioanelor încãrcate cu provizii li s-a refuzat accesul în spaþiul aerian al þãrii. La patru zile dupã dezastru, cînd au sosit soldaþii, locuitorii unui oraº au crezut cã nu mai era mult pînã cînd aveau sã primeascã ajutor, dar, dupã ce au distribuit cîteva raþii insuficiente de alimente, aceºtia au început sã piardã vremea pe marginea drumului. O echipã a BBC ce încerca sã ajungã în zona deltei s-a trezit în faþa unui gard de sîrmã ghimpatã la un punct de control militar ºi a fost trimisã înapoi. În mod uluitor, regimul a continuat sã organizeze un referendum pentru validarea unei noi constituþii menite sã consolideze ºi mai mult supremaþia juntei militare, la numai opt zile dupã ciclon, deºi convenise sã amîne votul cu douã sãptãmîni în zonele cel mai grav afectate. Pînã atunci, s-a estimat cã 2,5 milioane de persoane erau într-o situaþie disperatã. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

economicã naþionalã nu poate fi, pentru istoria Neamului, niciodatã totul ºi cã ea trebuie sã rãmînã doar un instrument, un mijloc, pentru scopurile superioare urmãrite.

Tocmai de aceea ea este chematã a fi un mijloc de ridicare, de propãºire ºi de consolidare naþionalã ºi nu unul de mãcinare, de sãrãcire ºi de aservire, încãtuºînd în mrejele ei orice sforþare ºi nãdejde de viitor a Þãrii.

Pornind de la imperativul subliniat mai înainte, cu valoare absolutã pentru întreaga dezvoltare ulterioarã a României, ºi avînd în vedere schimbãrile esenþiale care se cereau înfãptuite în viaþa economicã a Þãrii, doctrina naþionalismului economic românesc demonstreazã, pe temeiuri ºtiinþifice, în esenþã, cã: 1) Naþiunea organizatã - conºtientã de menirea ei - nu are dreptul sã lase la voia întîmplãrii dezvoltarea economiei naþionale, ci trebuie sã caute, în interesul general ºi împotriva intereselor private, sacrificînd prezentul în folosul viitorului, mijloacele ºi cãile cele mai potrivite ale unei politici economice naþionale de intervenþie, îndrumare ºi organizare unitarã a spaþiului sãu economic. În primul rînd, ea trebuie sã asigure, potrivit cadrului natural geografic, pe cît cu putinþã, baza unei economii naþionale în situaþie de neatîrnare faþã de strãinãtate. Economia naþionalã sã fie un organism cu centrul de gravitaþie înãuntrul spaþiului politic, un organism bazat, dupã puteri, pe sine însuºi, pe mijloacele ºi nevoile sale. În orice împrejurare, el sã poatã constitui o întregire fireascã ºi largã a celorlalte cadre de viaþã naþionalã în scopul apãrãrii, în faþa primejdiei, ºi al consolidãrii în viitor.

2) Nenorocirea de a fi permanent o colonie, pe faþã sau deghizatã, a strãinãtãþii - constituind terenul exploatãrii muncii ºi avuþiei Poporului Român - nu numai cã pãstreazã întreaga viaþã naþionalã într-o situaþie de sãrãcie, sfidare ºi robie, dar aduce cu sine ºi treptata aservire politicã a Þãrii, împiedicînd orice efort de cucerire a unui loc îndreptãþit în lume. Instrumentul ideologic folosit de statele interesate în aceastã exploatare este cel al propovãduirii - dupã concepþia ºcolii liberale -, a diviziunii internaþionale a producþiei ºi muncii ºi a libertãþii schimburilor internaþionale. Aceste state, profitînd de faptul dezvoltãrii complexe a economiei lor (capabile de a pune, prin aceasta, de la început, în situaþie de inferioritate pe celelalte), îºi arogã dreptul de a cere, în interesul propriu, altora o asemenea conduitã economicã, de pe urma cãreia ele cîºtigã avantaje de schimb în mãsurã sã le îmbogãþeascã fãrã mari sforþãri. Este, de aceea, necesar ca statele înapoiate sau în situaþie de inferioritate sã devinã conºtiente de acest lucru ºi sã caute sã-l împiedice, pe cît se poate, prin mãsuri de apãrare ºi organizare economicã interioarã. Ele pot învãþa ce este de fãcut chiar de la þãrile care propovãduiesc frumoasele maxime economice ale liberalismului economic, dar care n-au ezitat (ºi nu ezitã nici acum) împotriva concepþiilor profesate, sã adopte o politicã de restricþii, pe cît de directe, pe atît de intransigente cînd este vorba de a se putea apãra împotriva intereselor din afarã. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

Myanmar (1)

Pag. a 20-a – 24 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (2) (urmare din pag. 1) Aþi mers pînã acolo, încît m-aþi pus la zidul de execuþie nu numai pe mine, dar l-aþi stigmatizat ºi pe tînãrul ºi curajosul ziarist Dan Diaconescu, care „îndrãznise” sã mã invite la TELE 7 abc, miercuri, 29 noiembrie. Cu numai o jumãtate de orã înainte de emisiune, aceasta a fost anulatã, iar Dan Diaconescu a fost, pur ºi simplu, concediat de cãtre noua conducere strãinã a postului. Cum e posibil aºa ceva? În ce Þarã trãim? În ce secol?

Aspirãm sã ne integrãm în Europa, sau în jungla Africii Negre? O altã grozãvie, sãvîrºitã de aceiaºi propagandiºti de teapa lui Goebbels: aºa cum se ºtie, preºedintele Comunitãþii Evreilor din Oradea, ing. Felix Kopelman, mi-a trimis, prin Fax, un Mesaj în care mã felicita de ziua mea de naºtere, dar ºi pentru rezultatele obþinute în alegeri, exprimîndu-ºi convingerea cã eu pot face multe pentru o adevãratã reconciliere naþionalã.

Imediat, s-a dezlãnþuit ºi împotriva lui o hãrþuire inimaginabilã, omul fiind, literalmente, terorizat de tot felul de „ziariºti” români ºi strãini, pentru a dezminþi sau a retracta acel salut. La fel s-a încercat instigarea împotriva mea a altor doi intelectuali evrei de valoare: acad. Nicolae Cajal ºi scriitorul Dorel Dorian. Spre cinstea lor, cei trei au respins aceste presiuni ºi au declarat cã nu existã nici un fel de pericol la adresa evreilor. Nu numai cã eu îi preþuiesc pe evrei, care sînt Poporul Bibliei, dar unora dintre ei le dãruiesc hranã ºi medicamente, în cadrul Programului Umanitar „Cina Creºtinã”, iar la rugãmintea ºefului lor, acad. Nicolae Cajal, eu ºi ceilalþi 27 de senatori ºi deputaþi ai PRM am votat, nu demult, pentru retrocedarea bunurilor comunitare ale evreilor: în mod concret, e vorba de Sinagoga ºi Templul Coral din Bucureºti, de mai multe bãi rituale, de Teatrul Evreiesc de Stat ºi de Spitalul Caritas.

Iatã, aici, globul din argint, în palma lui Dumnezeu, pe care l-am primit în dar de la o organizaþie din Ierusalim, prin omul admirabil care este Sandu David. ªi atunci, ce mai rãmîne din aºa-zisul meu antisemitism? ªi unde oare, decît în „România Mare”, au apãrut cele mai multe studii ºi articole împotriva fascismului, care a fãcut posibil odiosul Diktat de la Viena ºi ne-a îndoliat Þara, ba chiar, datoritã Pactului dintre Hitler ºi Stalin, încã existã consecinþe grave ºi acum, prin despãrþirea de Patria-Mamã a Basarabiei ºi a Bucovinei de Nord?

Aceastã campanie de exterminare nu s-a limitat numai la mine, ci a avut în vedere ºi memoria pãrinþilor mei. În repetate rînduri, eu am afirmat, ºi la Antena 1, ºi la TELE 7 abc, ºi în cãrþile mele, cã iubiþii ºi regretaþii mei pãrinþi au fost creºtini dupã Evanghelie, dar eu am fost botezat ortodox, m-am cununat ortodox, la Biserica Amzei, ºi miam botezat fetiþele tot în ritul ortodox. Naºul meu de cununie a fost preotul Gelu Bogdan, de la Biserica Sf. Vineri, iar la slujbã a asistat ºi cel care avea sã devinã Arhiepiscopul ºi Vicarul Bucureºtilor, Teodosie Snagoveanu. Nu ºtiu ce ar trebui sã fac mai mult pentru a dovedi cã sînt creºtin ortodox – poate cumva sã mã cãlugãresc, sã mã îmbrac cu o rasã monahalã legatã cu sfoarã ºi sã mãnînc, precum sfinþii în pustie, lãcuste ºi faguri de miere ºi sã beau apã de ploaie din cãuºul copitelor de cai? ªi faþã de cine sã fac eu dovezile astea? Nu cumva faþã de niºte atei nefericiþi, ºi homosexuali rãmaºi ºomeri dupã falimentul postului „Europa liberã”? Dar e o curatã nebunie! Nu credeam cã acum, în România sfîrºitului de Mileniu, cu cîteva zile înainte de Jubileul a 2000 de ani de la Naºterea lui Isus Christos, sã se mai practice prigonirea creºtinilor, mai rãu ca pe vremea turcilor, care ne-au respectat credinþa, sau ca pe vremea cînd Armata Roºie transforma bisericile în grajduri. Nimeni, în România, n-a fãcut mai multe donaþii la bisericile ºi la mînãstirile ortodoxe, aºa cum am dat eu aproape toatã agoniseala mea, la peste 60 de lãcaºuri, începînd cu Mînãstirea Sîmbãta de Sus, a lui Constantin

Brâncoveanu, la care iconostasul e realizat din dania ºi obolul meu, ºi asta se poate citi pe placa de marmurã de la intrare, unde, printre noii ctitori, figureazã ºi Fundaþia „România Mare”.

Chiar astãzi, de Moº Nicolae, am fãcut daruri la cei 150 de copii orfani ai Revoluþiei din Bucureºti, de care eu am grijã din 1990 ºi pînã acum – dar posturile de Televiziune nu popularizeazã asemenea acþiuni filantropice. Tot eu, ºi nu altcineva, i-am redescoperit, i-am repus în drepturi ºi i-am publicat pe marii poeþi ortodocºi Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru.

Niciodatã eu nu mã voi dezice de pãrinþii mei, care au fost niºte sfinþi. Dar, în aceastã veritabilã crizã de „delirium tremens”, postul de Televiziune PRO TV i-a jignit grav ºi pe creºtinii dupã Evanghelie, numindu-i „sectã” – ori ei reprezintã un „cult”, diferenþã de la cer la pãmînt. În timp ce cultele sînt recunoscute ºi ocrotite de Lege, sectele sînt interzise. A fost insultat ºi Poporul American, unde trãiesc peste 100 de milioane de baptiºti. A fost tocatã, mãrunt, ºi telegrama de felicitare pe care eu i-am adresat-o preºedintelui ales al Americii, dl. George W. Bush, în finalul cãreia îl rugam pe acest creºtin practicant, care umblã cu Biblia la piept ºi se roagã pe genunchi, sã citeascã Psalmii 23 ºi 91 ai Regelui David, în ideea cã asta îi va da tãrie în lupta cu forþele rãului. Unde nu dã Dumnezeu sã existe în România mai mulþi politicieni care sã aibã relaþii excelente cu puternica ºi influenta comunitate baptistã din SUA? Tot acest „cor al broaºtelor” face caz de o orientare proamericanã, pe care ar avea-o, dar îl vîneazã pe un cetãþean american, care e predicator din Texas, cãsãtorit cu nepoata mea ºi stabilit în România. ªi ne mai mirãm cã America ne priveºte aºa cum ne priveºte! Sînt singurul politician român care are în familie un pastor american, dar, în loc sã-l rugãm sã-ºi foloseascã toate relaþiile de peste Ocean pentru apãrarea intereselor României, iatã cã el este pus la stîlpul infamiei, în vreme ce se folosesc milioane de dolari pentru un pretins lobby pe la diverse firme strãine! Pentru a vã face o idee despre stadiul înalt la care a ajuns „democraþia” la PRO TV, vã voi spune cã postul cu pricina a primit nu mai puþin de 3 proteste, de la Cultul Creºtin Baptist, Cultul Creºtin dupã Evanghelie ºi Alianþa Evanghelicã din România, care îºi exprimã revolta faþã de aceastã discriminare religioasã foarte gravã, cu consecinþe internaþionale neplãcute – dar nici unul dintre proteste n-a fost difuzat pe post, toate au fost aruncate la coº, le am eu, în copie, ºi le þin la dispoziþia tuturor acelora care vor sã vadã cine practicã asuprirea ºi demascarea creºtinilor de parcã ar fi niºte rãufãcãtori. Mai repede decît se aºteptau unii, am aflat ºi ce se ascunde în spatele campaniei furibunde de denigrare a mea: cele peste 20 de firmecãpuºã ale lui Adrian Sârbu, de la PRO TV, au de plãtit la Bugetul Statului nu mai puþin de 800 de miliarde de lei, iar liderii PDSR-ului i-au promis cã îi vor anula datoriile dacã mã lichideazã pe mine. Cu o asemenea sumã fenomenalã, s-ar putea asigura mîncarea în TOATE spitalele din România, pînã la Paºte. Nicãieri în lumea civilizatã nu sînt iertaþi cei care se fac vinovaþi de evaziune fiscalã – aduceþi-vã aminte de marea actriþã italianã Sophia Loren, care a stat la închisoare din cauza fiscului, sau de tatãl celebrei sportive germane Steffi Graf, ori de impresarul lui Michael Jackson, Marcel Avram. Numai la noi, un personaj corupt ºi abuziv, ca ºeful PRO TV, încalcã toate legile, practicã ºantajul cu demascarea pe micul ecran, îi cheamã la ordine pe generalii de Poliþie, ca pe niºte copii de mingi, ºi, în vreme ce azvîrle în aer cu ceva confetti ºi baloane colorate, ca un fel de spoialã peste mizeria cronicã a populaþiei, el îi buzunãreºte pe români. Unealta lui cea mai logoreicã e un actor ratat, un fel de „poznã a firii”, cum zicea cronicarul. Acesta face pe lupul moralist, dar a venit timpul ca lumea sã ºtie cu ce afaceri de tip mafiot se îndeletniceºte: de 1 an de

zile, el percepe „taxã de protecþie”, de 2 miliarde de lei pe lunã, de la un mare producãtor de alcool, care e ºi patronul unei echipe de fotbal (iatã de ce actorul cu pricina se preface a fi un fan al acestei echipe); în acest an, infractorul a cumpãrat, cu numai 5.000 de dolari, un autentic bacºiº, Sanatoriul pentru copii rahitici de la Eforie Sud, în urma unei licitaþii trucate; acelaºi personaj de o rapacitate ieºitã din comun a pus mîna, tot ca urmare a unei licitaþii trucate, pe Institutul de Opticã Militarã din Bucureºti, care are o clãdire de 9 etaje, cu sute de laboratoare ºi birouri ºi cu o aparaturã de mai multe zeci de milioane de dolari – preþul plãtit Mafiei de la FPS de cãtre actorulafacerist este de 30 de ori mai mic decît cel real, nu mai vorbim de pagubele aduse cercetãrii ºi tehnicii militare. ªi, ca dovadã cã sînt bine informat: chiar numãrul de mîine al „Evenimentului zilei” mã acuzã de cele mai aberante fapte. Aºa se explicã violenta cîrdãºie dintre Mafia politicã ºi Mafia din presã – eu am fost acela care a izbit „nucleul dur” al Mafiei din România, eu i-am tãiat „caracatiþei” braþele ºi acum, într-o agonie dezgustãtoare, mã împroaºcã ºi mã spurcã pe toate canalele. Aceeaºi explicaþie e valabilã ºi pentru acele ziare centrale care trãiesc, efectiv, tot din furat, din ºantaj, din „taxã de protecþie” ºi care ºtiu bine cã, dacã voi veni la Putere, li se vor închide robinetele jafului, ale reclamelor de la FPS, ale sponsorizãrilor de la tot felul de afaceriºti bãºtinaºi ºi strãini. În realitate, neavînd ce sã spunã concret despre mine, fiindcã eu nu am fãcut absolut nimic de care sã-mi fie ruºine, duºmanii mei ºi ai Þãrii au umflat, artificial, gogoaºa unui pretins extremism. Numai cã nimeni nu poate produce nici cea mai micã dovadã concretã a acestui aºa-zis extremism – este limpede cã, dacã eu aº fi fost aºa, pînã acum ar fi avut de suferit în vreun fel toþi acei piraþi de presã care mi-au bãlãcãrit familia, dar uite cã nimeni nu i-a atins nici mãcar cu o floare. Însuºi avocatul Antonie Iorgovan, pãrintele Constituþiei, actualmente senator PDSR de Prahova, a pledat, strãlucit, la un proces artificial, pentru a demonstra ceea ce ºtie toatã lumea – cã noi nu sîntem extremiºti. ªi atunci, în disperare de cauzã, ei se leagã de cuvinte. În mod concret, acelaºi PRO TV a extras dintr-un discurs polemic ºi metaforic de-al meu, vechi de aproape 3 ani, cîteva cuvinte, în care vorbeam de salvarea Þãrii cu mitraliera – dar, prin cele mai diabolice mijloace ale cenzurii de tip stalinist, au fost tãiate ºi începutul, ºi sfîrºitul frazei, în care eu afirmam cã nutresc speranþa cã nu se va ajunge aici ºi dezastrul cumplit al Þãrii se va rezolva pe cale paºnicã.

Dar, în definitiv, cine îmi reproºeazã mie un cuvînt, un simplu cuvînt? Nu cumva chiar aceia care n-au mînuit cuvintele polemice, ci chiar mitraliere, în decembrie 1989, în martie 1990, în iunie 1990, în septembrie 1991, în februarie 1999?

Atunci au murit oameni, uciºi în numele aceleiaºi democraþii de tip Idi Amin sau Pol Pot, care mã incrimineazã pe mine acum. Timp de 11 ani muncitorii, pensionarii, studenþii, pãgubiþii de la FNI, chiriaºii, ba chiar ºi savanþii fizicieni de la Mãgurele au fost bãtuþi la sînge, de gorilele cu „cagule negre”, numai pentru cã ºi-au cerut drepturile. Acesta e adevãratul ºi singurul extremism, domnilor: þinerea sub teroare a populaþiei, „poliþia politicã” a ambelor regimuri defuncte, înfometarea unei Þãri întregi, lichidarea industriei, agriculturii, zootehniei, armatei, sãnãtãþii, învãþãmîntului, justiþiei, bãncilor, turismului. Nu credeam cã se împinge josnicia pînã acolo încît sã se mintã cã eu aº face execuþii publice pe stadioane, dupã modelul chinez, sau cã voi închide discotecile pentru tineri, ori cã ziariºtii vor fi bãgaþi la Canal sau în alte lagãre de muncã, aºa cum a minþit un nefericit de la Iaºi, corespondent al Agenþiei France Presse, din Mahalaua Þicãului.

Aºtept, cu nerãbdare, ziua în care PDSR ºi noii sãi aliaþi mã vor acuza cã voi otrãvi apele ºi fîntînile, aºa cum au speriat lumea, efectiv, în decembrie 1989, aceiaºi profesioniºti ai intoxicãrii. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 24 noiembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (101) În revista „Phoenix” este publicatã partea a II-a a interviului acordat de d-ºoara Angela Mayer (i se dã ºi poza), sub titlul „Discuþii libere despre sex”.

Angela, fata tatii, de ce ne biciuieºti simþurile?

Reproduc un fragment din „sexologia” acestei muieri, care mã duce cu gîndul la filmul „Angelica ºi sultanul”: „Sublimarea energiei amoroase se realizeazã mai uºor la femeie decît la bãrbat, care va trebui sã se plieze la un antrenament mult mai sistematic pentru a reuºi sã rãmînã chiar ºi 6 ore în erecþie, fãrã a ajunge sã ejaculeze vreodatã în tot acest interval”. Sadicã femeie, asta vrea ca bãrbaþii sã se îmbolnãveascã de varicocel! Cine poate sta, 6 ore, cu ea „bãþ”? La emisiunea în limba maghiarã a Televiziunii Române se afirmã cã în Oltenia de Sud sînt mulþi maghiari, dar, aºa dupã cum s-a întîmplat în R.S.S. Moldoveneascã, s-a produs un proces de deznaþionalizare. Ce unguri sînt în Oltenia?

Cum au ajuns acolo? útia sînt de-a dreptul idioþi, acum cer ºi Oltenia, doar-doar le vom da mãcar jumãtate de Ardeal. La aceeaºi emisiune se prezintã un documentar despre „neînvinsul rege Matei”, care a fãcut congestie cerebralã ºi a murit la 47 de ani. Neînvins? L-a bãtut ªtefan cel Mare la Baia, în 1467! Tot la Televiziune, de data aceasta la Telejurnal, se transmite un reportaj de la un miting pentru înfiinþarea judeþului Roman. De ce n-or cere oamenii ãºtia ºi înfiinþarea judeþului Iliescu?

La ceas de noapte, TVR prezintã prima serie a capodoperei „Isus din Nazareth”, în regia lui Franco Zeffirelli. Întîia datã am vãzut filmul la Televiziunea din Viena, de Paºtele anului 1979, la Hotelul Studenþesc „Akademia”. M-a emoþionat profund. Nu credeam cã va veni ziua cînd îl voi vedea ºi la Televiziunea Românã. E un lucru cu totul minunat. Acesta e fructul cel mai dulce al libertãþii, aºa e. Tot pe micul ecran vãd o Olimpiadã de limbã latinã. Mi-a plãcut latina, în ºcoalã.

Citeam ºi scandam operele lui Virgiliu, Horaþiu, la vîrsta la care colegii mei nu-l pricepeau nici pe Topîrceanu. Prin 1982 am cerut public, la cîteva întruniri literare, ca limba latinã sã nu mai fie studiatã ca „limbã strãinã” - fiindcã ea e strãinã pentru unguri, sau nemþi, nicidecum pentru români, cãrora le este rãdãcina limbii materne. Ce-a fãcut tovarãºa ministru de atunci? S-a dus cu banda de magnetofon (imprimatã la o întîlnire pe care o avusesem, împreunã cu Eugen Barbu, cu cititorii, la Casa de Culturã a Ministerului de Interne) - s-a dus, ziceam, direct la Ceauºescu, sã ne reclame. Eu am aflat destul de repede ºi am convins-o pe Tamara Dobrin sã intre ºi ea la Ceauºescu, ca sã-i cearã acordarea unei atenþii mai mari pentru limba latinã. Fosta noastrã profesoarã de la Universitate s-a dus. Rezultatul a fost exact pe dos: latina a fost scoasã de tot din Programa de învãþãmînt. Apropo de întîlnirea aceea incendiarã de la Casa de Culturã a Ministerului de Interne: a ieºit mare zarvã, însuºi ministrul adjunct al M.I., Nicolae Gîrbea, avea sã declare unor subalterni, care îi prezentaserã ºi lui banda: „Da, Barbu ºi Vadim au dreptate, dar de ce trebuiau sã facã protestele astea la noi, într-o întîlnire patronatã de Interne?”. Dar, s-au întîmplat atîtea ºi atîtea de atunci! Aflu, tot de la Televiziune,

Miting de proporþii al Partidului România Mare, care a strãbãtut mari artere ale Capitalei. În fotografie, participanþii au ajuns la Sala Palatului. În fundal se vede fostul sediu al CC al PCR.

Aflaþi în vacanþã la Bran, Corneliu Vadim Tudor ºi Lidia Vadim Tudor, nu pierd ocazia sã viziteze Biserica Neagrã, din Braºov. cã la o Conferinþã de Presã a Guvernului României, un ministru recunoaºte cã, în decembrie 1989, nu mai aveam nici o datorie externã, iar acum, în numai 4 luni, am fãcut 800 de milioane de dolari datorii! Cum a fost posibil? ªi de ce nu se face nici un demers vizibil pentru recuperarea creanþelor, în valoare de 4,5 miliarde dolari, pe care alte þãri au sã ni le plãteascã? Ori poate actualii guvernanþi vor sã încaseze ei banii, de-aia pãstreazã tãcerea asta suspectã? În legãturã cu enormitãþile debitate de aºazisul ministru adjunct de la Culturã, Dan Petrescu, Guvernul României a catadicsit sã-l admonesteze!

Numai atît. Înainte de culcare, ascult la radio un Concert de Camerã. Acum m-am „compensat”, am o stare bunã, la care a contribuit ºi reveria filmului închinat lui Isus - incontestabil, cea mai copleºitoare realizare din istoria cinematografiei mondiale, cu mult peste ceea ce numim o „capodoperã”. Fãrã sã vreau, mã gîndesc din nou la cea mai frumoasã perioadã din Istoria Umanitãþii, cînd aº fi fost încîntat sã trãiesc, ce se cuprinde între anii 1785 ºi 1850.

Atunci aº fi vrut sã-i vãd ºi sã-i ascult pe Mozart, Beethoven, Napoleon, Balzac, Puºkin, Goethe, Schiller, Byron, dar ºi pe Tudor Vladimirescu, Nicolae Bãlcescu ºi sã asist, gîrbovit de vreme, la botezul pruncului Mihai, petrecut la Biserica Uspenia, din Botoºani. Dupã care puteam închide ochii, fericit. Atunci era de mine. Înainte de a pune geanã peste geanã, un înger trist îmi ºopteºte la ureche cã azi a fluturat din aripile de arhanghel, în calendarele ortodoxe, Cuviosul Vadim. Nume care nu e nici pe departe rusesc, sau slav. El vine dintr-o limbã foarte veche, varega, ºi înseamnã „Conducãtor”. De la rãdãcina asta semanticã aveau sã ia ruºii verbul „rukavaditi”, adicã „a conduce”. Probabil cã m-am nãscut sã fiu Conducãtor. Dar ce fel de Conducãtor, aceasta e întrebarea?! Auto? De Electricitate?

10 APRILIE 1990. A început sã fulguiascã rece.

Privesc pe fereastrã, cu o apãsare pe suflet. Pãcat de pomi ºi de flori. Tocmai izbucniserã la viaþã într-o amãgire dulce, ca acum sã primeascã duºul ãsta de gheaþã. Este, totuºi, mijlocul primãverii. Nu s-a gîndit nimeni cum moare o floare? Nu s-a gîndit nimeni cum moare o vietate minusculã, cãlcatã de talpa omului? O hîrjoanã de-a noastrã, în iarbã, ne induce o stare de bunã dispoziþie, într-adevãr, dar cîtã moarte seamãnã în lumea plantelor, a gîzelor ºi a melcilor! S-a gîndit oare cineva la mãcelurile care au loc, zi ºi noapte, în zeci de mii de abatoare ale lumii? Cîtã tragedie e acolo, ce urlete, ce mugete, ce gemete sfîºietoare, cîte lacrimi în ochii împãienjeniþi de sînge ºi de sudorile morþii! Omul e cel mai mare asasin cunoscut în Univers, pentru cã ucide pãsãri ºi animale cu nemiluita, cu sînge rece. Nu se putea altfel, Doamne? De ce sã ne întemeiem bunãstarea, sau plãcerea noastrã pe fluvii de sînge?

Ne vom mai întîlni vreodatã cu toate fãpturile pe care le-am sacrificat ca sã ne fie nouã bine, veni-vor ele spre noi, la Judecata de Apoi, pentru a ne apãsa mai tare, ori pentru a ne ierta, în uriaºa lor mãrinimie? Nutresc o iubire copleºitoare faþã de toate vietãþile firii. Dacã aº putea, le-aº strînge pe toate în braþe ºi le-aº jura credinþã ºi ocrotire veºnicã. N-am fost aºa mereu, desigur. Cînd eram mic, gospodinele mahalalei mã rugau sã le tai pãsãrile, de sãrbãtori, pentru rarele lor ciorbe gustoase. Învãþasem repede: puneam talpa tenisului pe picioarele zburãtoarei, cu o mînã o þineam de gît ºi cu alta, dupã 5-6 miºcãri ritmice pe piatra caldarîmului, pentru ascuþirea cuþitului - sãvîrºeam ritualul. Dupã care sãream în lãturi ºi eu, ºi pasãrea eu sã mã feresc de sînge, ea sã se zbatã uluitã, neºtiind ce nãpastã a lovit-o din senin ºi de ce femeia aia bunã i-a fãcut una ca asta. Oamenii cartierului muncitoresc erau milostivi ºi cu frica lui Dumnezeu, nu doreau sã-ºi facã pãcat. Aºa cã apelau la copii - fiindcã nu eram singurul - tocmai pentru cã noi, copiii, eram iertaþi de Dumnezeu. Eu bravam ºi doream sã mã fac util în vreun fel, sã fiu bãgat în seamã. Pe urmã, pe mãsurã ce treceam în clase mai mari, pe la vreo 10 ani, am refuzat sã mai tai pãsãri. Era ceva oribil, nu-mi plãcea, se instalase în sufletul meu discernãmîntul. Iertaþi-mã, voi, pãsãri neprihãnite, copilul care am fost nu ºtia cît de cumplit este sã iei viaþa cuiva! Nu ºtiu de ce, la maturitate, de cîte ori citeam undeva titlul unui volum de versuri publicate de iubita lui Eugen Jebeleanu, Ileana Mãlãncioiu, ºi anume „Pasãrea tãiatã“, gîndul îmi zbura înapoi, în timp, vîslind din aripile disperate ale pãsãrilor, pe care le-am rãpus cu lama cuþitului, în ºanþurile prãfuite ale periferiei noastre de oameni necãjiþi. Cam tot pe atunci, creºteam o pisicã ºi un cîine. Cînd pisica fãcea pui, mama oprea unul, iar pe ceilalþi îi îneca într-o gãleatã. Iubea ºi ea animalele, fireºte, dar la ce bun sã puieºti, de douã ori pe an, cîte 6-7 pisici, care, în ritmul acesta, ar fi invadat toatã mahalaua?

Norocosul era, întotdeauna, pisoi, ºi se numea, invariabil, Griºa, - dupã numele eroului din filmul

În aula Senatului din Dealul Mitropoliei, Corneliu Vadim Tudor este însoþit de Ilie Ilaºcu ºi de alþi membri de seamã ai Partidului România Mare. sovietic „Pe Donul liniºtit“. Cîinii trãiau 7-8 ani, apoi se îmbolnãveau de jigodie, sau de altceva, mama îi doftoricea cum ºtia ea mai bine, le dãdea aspirinã dizolvatã în apã, sau chininã, ori vreun antibiotic, dar ei tuºeau tot mai stins, apoi nu mai ieºeau din coteþ, cîteva zile, dupã care mureau. Îi îngropam sub salcîmii din curte. Acolo am gãsit o datã, în pãmînt, un capac de ceas de buzunar, poate cã era de argint, nu ºtiu, dar ºtiu cã asta m-a emoþionat peste mãsurã ºi, date fiind ºi lecturile despre comori, atunci am îndrãgit arheologia. Cînd s-a descãtuºat în pieptul meu, ca o cascadã nãvalnicã, marea, adevãrata, mistuitoarea iubire de animale? Pot spune cu exactitate: în perioada anilor 1985-1987. Atunci l-am descoperit pe micuþul meu dalmaþian, am înþeles ce înseamnã sã ai un cîine, sãi simþi sufletul aproape, sã-i înþelegi devotamentul inimaginabil, sã-l vezi cã-l doare ceva ºi nu poate vorbi, dar se uitã la tine ca la Dumnezeul lui. De unde îl luasem pe Zar? De la Buftea, era pe-acolo un crescãtor de dalmaþieni, pe nume Hãlmãgeanu. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 24 noiembrie 2017

ANTREPRENORIAT

ECONOMIE

atenþie - nu e anunþatã nicãieri, dupã cum recunosc ºi cei care efectueazã controlul. Deºi s-a oferit sã o plãteascã pe loc prin transfer online, nu i s-a oferit aceastã posibilitate. „N-avem ce sã vã facem, sînteþi bun de platã”. Se pare cã e greu sã fii om cînd ai pe mînã puterea de a-i face altuia un rãu, avînd ºi „legea” de partea ta.

Peste cîteva zile vine un nou control, de data aceasta de la autoritatea de mediu. Urmarea? Amendã. Motivul? Încã ºi mai absurd. Deºi are acordul proprietarului spaþiului respectiv pentru branºarea la reþeaua de canalizare, este sancþionat pentru lipsa acordului pentru deversare.

Adicã, în România, poþi primi acordul de a te branºa, dar ai nevoie de un altul pentru deversare, de parcã cineva s-ar branºa fãrã sã intenþioneze sã se ºi foloseascã de respectiva reþea de canalizare. Ca ºi în primul caz, „situaþia” se putea clarifica pe loc. Proprietarul, cooperant, vine la faþa locului ºi e dispus sã scrie pe loc declaraþia prin care îºi exprimã acest acord. „Nu se poate.

Amendã!” Verdict fãrã drept de apel.

Dupã alte cîteva zile, vine ºi al treilea control. De data aceasta este de la poliþia localã. Urmarea? Amendã.

Motivul? Semnul portabil din faþa cafenelei nu are „plan de arhitecturã”. Da, aþi citit bine. Este vorba de un semn publicitar de un metru pãtrat, pe care îl scoate dimineaþa ºi îl pune la final de program înapoi în cafenea. ªi pentru care are oricum autorizaþie. Dar nu are „plan de arhitecturã”. Poliþistul, bãiat de treabã: „N-am ce sã vã fac. ªi noi avem niºte þinte de performanþã de atins”. E bine cã în tot sistemul de stat avem ºi þinte de performanþã.

Culmea, tot în relaþia cu bietul contribuabil.

Bilanþul provizoriu: trei amenzi în douã sãptãmîni.

Aºa începe visul unui antreprenor în România de azi. Dar povestea nu diferã pentru antreprenorii cu experienþã. De data asta, mergem în România profundã, în judeþul Neamþ, judeþul cu cele mai mici salarii medii din România ºi cel mai mare procent de forþã de muncã plecatã peste hotare. Aici existã încã puls al economiei

locale datoritã unor oameni gospodari, încãpãþînaþi sã facã treabã în ciuda tuturor obstacolelor. Statul român le mulþumeºte în felul urmãtor. La un „control inopinat”, efectuat cu maºinile din dotare – sã tot fi fost vreo opt la numãr – patronul întîmpinã echipele de la ANAF cu braþele deschise: „Bine aþi venit. Aþi mai fost de cîteva ori în ultimele luni. Luaþi cheile, vã rog, controlaþi tot ce doriþi. Sînt un om cinstit”. Rãspunsul inspectorului responsabil cu respectivul control taie aerul rece de toamnã tîrzie ca picãturile de ploaie împrãºtiate pe obrazul lui (ne)obiºnuit de gros: „`mneata oi fi cinstit numai dupã ce te-oi controla eu”. No comment.

Aceasta este „noua relaþie a statului cu antreprenorii” de care vorbea domnul Dragnea. Aceasta este forma de încurajare pe care autoritãþile o aratã faþã de cei care produc ºi muncesc în România. Acesta este interesul statului român pentru cei care creeazã locuri de muncã, de pe urma cãrora se colecteazã taxe ºi impozite, adicã resursele fãrã de care nu s-ar putea face investiþii (oricum nu se fac, veþi zice), nu s-ar putea da contracte cu dedicaþie, nu s-ar putea plãti rude angajate pe salarii mari ºi nici nu s-ar putea acorda pomeni electorale.

Dar sã ne întoarcem la aceastã biblie a guvernãrii PSD-ALDE, celebrul Program de Guvernare 2017-2020.

Ce-avem noi la pagina 14? Cu negru pe alb: prevenirea. „Unul dintre principiile de bazã ale Codului Economic al României va fi prevenirea. De aceea vom adopta Legea prevenirii pînã la 1 octombrie 2017. Acest lucru înseamnã de fapt cã un agent economic nu va mai putea fi sancþionat, dacã el nu a fost înainte îndrumat ºi apoi prevenit”. Deºi anunþatã la începutul anului, deºi data de 1 octombrie a trecut de mult, aceastã lege nu este încã în vigoare. A trecut zilele trecute de otul senatorilor, iar decizia finalã este a Camerei Deputaþilor. Parlamentarii noºtri nu se grãbesc însã. Au alte preocupãri pe agenda, precum marea þopãialã fiscalã ºi masacrarea legilor justiþiei.

Comparaþi aceastã stare de fapt cu ce din Estonia, acolo unde o firmã se poate înfiinþa online, în mai puþin de o jumãtate de orã, ºi unde dureazã cîteva minute sã-þi completezi declaraþiile de impozit. Sau cu Danemarca, unde procesul dureazã 5 minute ºi este gratuit. ªi unde nu se va întîmpla niciodatã sã fii obligat sã vii cu adeverinþe, timbre sau copii legalizate. ªi unde inspectorii Fiscului – stupoare! – nu vor sã-þi punã beþe în roate ºi nici sã ia ºpagã, ci te invitã la seminarii unde poþi afla cum sã îþi plãteºti taxele sau sã deduci cheltuielile.

Comparativ, în România, procesarea cererii de înmatriculare a unei firme dureazã, în medie, 16 ore - maximul de timp din UE. În aceste condiþii, oameni precum proaspãtul patron de cafenea de mai sus devin o specie pe cale de dispariþie: niºte Doni Quijote într-o luptã permanentã cu morile de vînt ale unei birocraþii agresive ºi tembele, care poate supravieþui doar de pe urma acestor „nebuni”.

Halucinant este ºi discursul împotriva investitorilor strãini ºi multinaþionalelor, rãcnit tot mai des tocmai de la Palatul Victoria. Dar despre asta, într-un episod urmãtor.

La urma urmei, va fi haios sã-i urmãrim în continuare pe domnii Dragnea, Tudose, Pop (ºi alþii) ºi pe doamnele Firea, Olguþa, Carmen Dan (ºi altele). Abia cînd ultimul antreprenor se va sãtura ºi va trage obloanele vor fi forþaþi sã accepte cã nu mai au de unde fura dacã noi nu mai producem. Sau, mai e o variantã: sã plece ei.

SEBASTIAN BURDUJA

(22,75%). Din 2018, la un salariu brut de 3.840 de lei, salariul net va fi de 2.246 de lei, impozitul va fi de 250 de lei (10%), contribuþiile salariatului vor fi de 1.344 de lei (35%) ºi contribuþiile angajatorului – de 86 de lei (2,25%)”, a explicat ministrul Ionuþ Miºa într-o conferinþã de presã. Rezultã cã salariatul va avea un cîºtig de 2 lei ºi angajatorul tot un cîºtig de 2 lei, dar cu condiþia ca salariul brut sã creascã de la 3.200 la 3.840 de lei.

Oficialul a insistat asupra faptului cã aceastã mutare a CAS de la angajator la angajat trebuie vãzutã în complementaritate cu scãderea impozitului pe venituri de la 16% la 10%.

„Aceastã reducere va avantaja 4,8 milioane de salariaþi”, a precizat Ionuþ Miºa. În plus, el a arãtat cã scãderea impozitului pe venit se va aplica ºi persoanelor fizice autorizate care au activitãþi independente, dar ºi veniturilor din dobînzi, chirii, activitãþi agricole, premii ºi investiþii – cu excepþia dividendelor. „Rezultã o creºtere cu 7,1% a veniturilor obþinute din aceste activitãþi”, a menþionat ministrul.

Aceeaºi reducere se va aplica ºi pensiilor, lucru de care vor beneficia 250.000 de pensionari, în condiþiile în care pensiile sub 2.000 de lei sînt deja scutite de impozit începînd cu 1 februarie 2017. Pentru celelalte pensii, impozitul de 10% se va aplica doar asupra sumei care depãºeºte pragul de 2.000 de lei, a mai arãtat ministrul.

Aºadar, mutarea CAS de la angajator la salariat ar putea fi o mãsurã cel puþin neutrã pentru ambele pãrþi, dar cu condiþia ca salariul brut sã creascã – fie ºi numai scriptic, în calculele contabililor – proporþional cu reducerea poverii fiscale pe care o vor resimþi angajatorii.

Acest „amãnunt” i-a determinat pe liderii mediului de afaceri sã conteste mãsura propusã de Guvern ºi sã cearã o perioadã de întîrziere cu 3-6 luni pentru analiza ºi implementarea ei.

(R.C.)

Antreprenor român, caut þarã. „Cu economiile de o viaþã, mi-am deschis o cafenea. În prima sãptãmînã vine un control...“ Sã începi ºi sã creºti o afacere în România este astãzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu sã stai, sau sã te angajezi la stat, sau sã fugi mîncînd pãmîntul, îngroºînd rîndurile celor patru milioane de refugiaþi economici din România.

A fi antreprenor în România e al naibii de complicat.

Pe de-o parte, nu poþi sã dormi nopþile de frica toanelor celor care au pixul în mînã. Oare ce-or mai inventa dacã n-au de unde sã mai acopere pomenile de la buget? Oare ce-au mai anunþat la TV, cu vocea gîtuitã de emoþie, oameni care pretind cã înþeleg nevoile antreprenorilor români, dar n-au fost niciodatã în situaþia de a plãti salarii din munca lor? Oare cîte piei sã mai jupoaie de pe oamenii care vor doar sã fie lãsaþi în pace în þara asta?

Pe de altã parte, cînd sã ai timp sã te gîndeºti la strategie, la produse, la nevoile clienþilor, dacã trãieºti mereu cu teama urmãtorului control din partea unui stat hrãpãreþ ºi încuiat, blocat în labirintul unei birocraþii aiuritoare? Un stat incompetent ºi corupt, arogant ca un stãpîn atotputernic, obiºnuit sã pocneascã din bici ºi sã nu miºte nimeni în front, indiferent de cît de greºite ar fi ideile, mãsurile ºi birurile sale. „Cu ceva tot te prind, poþi sã fii tu Dumnezeu” – e doar o replicã a unui inspector, în timpul unui control de rutinã. Se întîmplã în România anului 2017.

La începutul acestui an, cu doar cîteva zile înainte de învestirea Guvernului, preºedintele PSD Liviu Dragnea anunþa cã „relaþia dintre stat ºi oamenii de afaceri trebuie schimbatã complet” în aºa fel încît „statul sã nu mai fie agresiv cu firmele”. Cu acel prilej, domnul Dragnea s-a întrebat totodatã, în condiþiile în care „partea covîrºitoare din venituri este fãcutã de oamenii de afaceri”, dacã „trebuie sã avem un stat care sã-i pedepseascã, sã le închidã firmele, sã-i trimitã în puºcãrie”. Sînt acestea simptomele unei duble personalitãþi, sau doar vorbe goale pentru adormirea celor care, poate, susþinuserã PSD-ul la recentele alegeri, vrãjiþi de promisiunile programului de guvernare? Probabil la îndemnul consultanþilor plãtiþi cu bani grei, Daddy & echipa ºi-au dat seama cã fãrã a face cu ochiul oamenilor din mediul privat n-au cum sã cîºtige alegerile. Oricum, a promite chiar nu costã nimic în România.

Pe parcursul ultimului an, antreprenorii români au dus-o tot mai greu. Nu cã le-a fost mai simplu înainte.

Existã un indice calculat anual de Banca Mondialã ºi se numeºte ease of doing business. Anumite þãri (de ex., Georgia, Estonia etc.) ºi-au fãcut din îmbunãtãþirea acestui indicator un adevãrat proiect naþional. Profilul complet al României, disponibil aici, spune multe: per total, e mai greu sã faci afaceri în România decît în þãri ca Republica Moldova, Kazahstan, Belarus, Rwanda etc.; la anumite categorii, cum ar fi obþinerea autorizaþiilor de construcþie sau conectarea la reþeaua de electricitate, sîntem printre ultimii din lume (multe þãri din Africa ºi din Asia stau mult mai bine decît noi); România nu a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani, deºi fiecare guvernare a pus accent, chipurile, pe rolul mediului privat în economia româneascã.

Sã coborîm la firul ierbii, acolo unde existã încã antreprenori români care, în ciuda a tot ceea ce se întîmplã, decid sã investeascã bani ºi nervi în þara asta.

Recent, am avut o discuþie cu unul dintre ei. Un om care

ºi-a investit economiile de-o viaþã într-un vis: acela de a-ºi deschide propria cafenea. L-am întrebat cum resimte promisiunile din campanie dupã un an de guvernare PSD-ALDE. Iatã ce mi-a rãspuns. În prima sãptãmînã dupã ce-a deschis a venit ºi primul control, de la primãria de sector. Urmarea? Prima amendã. Motivul? Neplata unei taxe. O taxã care –

Cum se schimbã salariile dupã mutarea CAS de la angajator la angajat Trecerea contribuþiilor de asigurãri sociale (CAS) de la angajator la angajat ar trebui sã aibã un impact de doar cîþiva lei în ambele pãrþi, cu condiþia creºterii corespunzãtoare a salariului brut, aratã calculele prezentate de ministrul Finanþelor, Ionuþ Miºa. În prezent (2017), din totalul salariului brut contribuþiile angajatorului reprezintã 22,75%, iar ale salariatului – 16,5%, cu un impozit pe salariu de 16%.

Din 2018, potrivit Ordonanþei adoptate de Guvern, contribuþiile angajatorului vor scãdea la 2,25%, iar CAS plãtite de salariat vor urca la 35%, cu un impozit pe salariu de 10%. Per ansamblu, totalul contribuþiilor (angajator + salariat) urmeazã sã scadã de la 39,25% la 37,25%, aratã calculele Finanþelor. „Concret, la un salariu brut de 3.200 de lei în 2017 salariul net este de 2.244 de lei, impozitul este de 428 de lei (16%), contribuþiile salariatului sînt de 528 de lei (16,5%) ºi contribuþiile angajatorului sînt de 728 de lei

POLITICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 24 noiembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Rãzboiul Ruso-Turc (1806-1812) La 22 noiembrie 1806, Rusia declarã rãzboi Imperiului Otoman. Izbucnea noul Rãzboi ruso-turc 1806-1812, purtat în întregime pe teritoriul þãrilor române. Una din finalitãþile acestui rãzboi a fost cedarea de cãtre Imperiul Otoman a Basarabiei, care a fost anexata de Imperiul Rus.

alta din cele aflate în rãzboi. Franþa, adversara Rusiei, se apropia de Turcia. În schimb, Anglia, adversara Franþei, încerca slãbirea Imperiului otoman. La 25 ianuarie 1807, ambasadorul Angliei la Constantinopol, Arbuthnot, cerea Porþii, între altele, cedarea Principatelor cãtre Rusia. Luptele „diplomatice” se vor desfãºura paralel ºi chiar mai intens decît operaþiunile militare. În luna aprilie 1807 se emitea memoriul diplomatului francez Le Clerc, propunînd unirea

*** Rãzboiul a izbucnit în contextul rãzboaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrîngerea suferitã de ruºi la Austerlitz, i-a detronat pe domnitorul Munteniei, Constantin Ipsilanti, ºi pe cel al Moldovei, Alexandru Moruzi, amîndoi fiind consideraþi rusofili. În acelaºi timp, francezii, aliaþi în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmaþia ºi ameninþau cu o eventualã invazie în Moldova ºi Muntenia. Pentru a asigura securizarea frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, ruºii au mutat o armatã cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele dunãrene. Ca rãspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor ruseºti prin strîmtori ºi au declarat rãzboi Rusiei.

La începutul conflictului, þarul nu s-a grãbit sã implice masiv armata rusã împotriva turcilor, de vreme ce armata þaristã era implicatã în luptele din Prusia cu forþele lui Bonaparte. În Muntenia, atacul masiv otoman care viza ocuparea Bucureºtiului a fost oprit la Obileºti de Mihail Miloradovici cu numai Þãrile române dupã Tratatul de la Bucureºti (1812) 4.500 de soldaþi. În Armenia, contele Gudovici, comandînd un contingent de 7.000 de soldaþi, a reuºit sã Principatelor într-un stat vasal Porþii, cu domnie eredidistrugã puternica armatã otomanã de peste 20.000 de soltarã, dejucîndu-se prin aceasta planurile ruseºti de ocudaþi în bãtãlia de la Arpachai (18 iunie 1807). În acelaºi pare ºi anexare a Principatelor ºi recunoscîndu-se timp, flota rusã din Marea Neagrã, de sub comanda amiimplicit unitatea românilor locuind aici. ralului Dmitri Seniavin, a blocat strîmtorile ºi a distrus La 7 iulie 1807 se încheia pacea ruso-francezã de la flota otomanã în bãtãliile Dardanelelor ºi Athosului.

Tilsit. Prin articolul XXII al tratatului, Rusia se obliga sã-ºi retragã toate trupele din Þara Româneascã ºi *** În Principatele române, armata rusã ºi-a început Moldova. Dar planurile viitoare ale Rusiei ºi Franþei, ofensiva sub comanda generalului Michelson. La 11 acum aliate împotriva Angliei, erau mult mai noiembrie 1806, avangarda trecea Nistrul sub comanda neliniºtitoare: Imperiul otoman urma a fi împãrþit între contelui Dolgoruki, în dreptul oraºului Moghilãu. La 12 ele, cu unele generoase „cedãri” ºi Austriei. noiembrie erau ocupaþi Bãlþii, ºi la 14 noiembrie ruºii Deocamdatã, însã, se semnã un armistiþiu ruso-turc la treceau Prutul lîngã Sculeni. În aceeaºi zi Hotinul era Slobozia (24 august 1807), care prevedea evacuarea truocupat de trupele generalului Essen, iar la 24 noiembrie pelor ruseºti din Þara Româneascã ºi Moldova. Dar Tighina, de generalul Meiendorf. Trupele ruse ocupã acest tratat nu s-a aplicat, întrucît þarul a refuzat ratifiIaºii la 29 noiembrie. Celelalte cetãþi moldoveneºti, pre- carea lui, acuzîndu-l chiar pe generalul Meiendorf cã a cum Cetatea Albã ºi Chilia, s-au predat fãrã împotrivire. acordat condiþii prea favorabile Turciei.

Chiar în 1807, la 19 noiembrie, bucurîndu-se acum Singura care avea sã opunã rezistenþã va fi cetatea Ismailului, care va capitula definitiv abia la 14 septem- de marea sa trecere la Napoleon, þarul Alexandru I îi brie 1809. În continuarea înaintãrii lor nestãvilite, ruºii cerea acestuia asentimentul pentru anexarea ajunserã rapid în apropiere de Bucureºti, învingînd Principatelor, acord comunicat prin ambasadorul primele trupe turceºti ieºite în întîmpinare la Ferbinþi (11 francez la Petersburg, Caulaincourt, în februarie 1808: decembrie). Bucureºtiul a fost ocupat la 23 decembrie de „Anexarea Valahiei ºi Moldovei umple o paginã a istotrupele generalului de origine sîrbeascã Miloradovici. riei. Imperiul Majestãþii Voastre realizeazã ce au dorit înaintaºii”. Iar la 1 mai acelaºi an, þarul îi spunea încã o Acolo ruºii l-au pus domn pe Alexandru Ipsilanti. datã lui Caulaincourt: „Ambiþia mea nu va fi alta decît *** Valahia ºi Moldova”. Înþelegînd însã cã francezii nÎn 1806, relaþiile Rusiei cu Franþa lui Napoleon nu aveau destulã putere în regiune, ruºii au început trataerau deloc bune, dupã ce ruºii au acordat sprijin Prusiei tive separate ºi cu Austria. La 31 mai 1808, la împotriva acestuia în bãtãliile de la Jena ºi Auerstädt Petersburg, s-a perfectat un plan austro-rus de unire a (10-14 octombrie 1806), unde au fost învinºi. Probabil Principatelor române, care urmau a fi încredinþate unui cãutînd sã se rãzbune pentru pierderile suferite, ruºii au frate al împãratului Austriei care sã se cãsãtoreascã cu atacat din nou Turcia, socotitã deja de multã vreme ca marea ducesã Ecaterina a Rusiei. „omul bolnav al Europei”. Ruºii se arãtau foarte indigDar adevãrata dorinþã a ruºilor era sã ocupe ei sinnaþi pentru pretinsele încãlcãri de cãtre turci ale tratatuguri þãrile române. În tratatul secret încheiat cu lui bilateral din 1802.

Napoleon la Erfurt în 12 octombrie 1808, împãratul Ministrul rus de externe, Budberg, afirma la 26 francez „accepta” anexarea de cãtre Rusia a Princinoiembrie 1806 cã þarul „nu are nicio intenþie de a face patelor ºi atingerea de cãtre ea a liniei Dunãrii. Ca cuceriri pe seama turcilor; ocuparea militarã a urmare, Turcia se reconcilia cu Anglia.

Moldovei ºi Þãrii Româneºti nu are alt scop decît acela Se pãrea cã soarta Principatelor era pecetluitã. Încã de a readuce Poarta la restabilirea vechilor raporturi la 2 februarie 1808, Napoleon îi cerea ambasadorului existente între ea ºi Rusia conform tratatelor”. Însã Caulaincourt sã comunice ruºilor urmãtoarele: „Noi nu chiar la 3 decembrie 1806, de la Slobozia, unde se refuputem sã ne ciocnim; lumea e prea mare. Eu nu voi giase, domnul Moldovei, Alexandru Moruzi, îi scria lui insista ca dînsul (þarul) sã evacueze Moldova ºi Valahia.

Napoleon cã nu-ºi poate ocupa tronul din cauza intrãrii Sã nu insiste nici el ca eu sã evacuez Prusia”. trupelor ruseºti în þarã.

Bineînþeles, scrisoarea lui Napoleon a produs mare Iar la 12 decembrie 1806, þarul Alexandru I adresa bucurie la Petersburg. Iar la 3 decembrie 1809, fericirea un manifest plin de promisiuni divanurilor lor putea fi deplinã. Napoleon declara la deschiderea Principatelor. El asigura divanurile cã la va pãzi „de Corpului Legiuitor al Franþei cã prietenul ºi aliatul sãu, toate relele care ameninþã pãmîntul lor” ºi cã le va apãra þarul Alexandru I, „a reunit la vastul sãu imperiu „sloboda lucrare a credinþei, desfãºurarea tuturor priviFinlanda, Moldova ºi Valahia”. legiilor ºi obiceiurilor lor”. În aceste condiþii, ruºii reluau ofensiva în 1809. *** Imediat era ocupat Ismailul, apoi treceau în sudul În acest timp, marile puteri occidentale începeau sã Dunãrii ºi, în 1810, cucereau Turtucaia, Bazargicul ºi ia poziþie faþã de conflictul ruso-turc. În funcþie de Silistra. Iar la 15 aprilie 1810, ruºii notificau oficial interesele proprii, ele începeau sã sprijine o parte sau încorporarea Principatelor române. Problema era ca ºi

rezolvatã. „Împãratul Alexandru doreºte foarte mult terminarea acestui rãzboi, dar, la încheierea pãcii, considerã indispensabil sã obþinã întreaga suveranitate asupra provinciilor Moldova ºi Valahia”, comunica, dupã patru zile, ministrul american la Petersburg, viitorul preºedinte J.Q. Adams. De altfel, arãta el la 31 iulie acelaºi an, „Valahia ºi Moldova, dupã cum puteþi observa din extrasele gazetelor ruseºti, sînt deja anexate la Imperiul rus.”

*** Situaþia þãrilor române era foarte gravã, dupã cum rezultã ºi din aceastã afirmaþie a contelui Rumeanþev din 20 iulie 1810: „M.S. Împãratul, considerînd Moldova ºi Valahia ca provincii ale imperiului sãu, ºi care, prin urmare, vor fi administrate cu legile imperiului sãu, a hotãrît sã suprime în aceste teritorii executarea drepturilor ce sînt practicate numai în Turcia… orice individ nãscut în aceste provincii nu trebuie sã fie considerat altfel decît un supus rus”.

Principatele au fost puse sub oblãduirea unor cîrmuitori ruºi. În 1808, în fruntea lor se afla senatorul Kuºnikov, iar în 1810, senatorul Krasno-Milaºevici.

Iar dupã celebra notificare a încorporãrii lor la Rusia, principele Prozorovski realiza ºi un proiect de divizare a lor în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia ºi Oltenia. Iar generalul Kamenski, comandantul armatei dunãrene, îi propunea deja þarului sã cedeze Oltenia Austriei, în schimbul Bucovinei.

Aceastã propunere chiar a fost fãcutã Austriei, dar Curtea vienezã a respins-o.

Din punct de vedere al organizãrii bisericeºti, prin ukazul (decretul) þarului Alexandru I, þãrile române formau un exarhat cuprinzînd Moldova, Valahia ºi Basarabia, supus ierarhic sinodului rus. Ca exarh a fost numit Gavriil Bãnulescu-Bodoni, român trecut de mult în slujba Rusiei, ºi care de puþin timp demisionase din funcþia de mitropolit al Kievului. În Basarabia, el l-a chemat, în 1809, pe protopopul Teodor Maleavinski, venit din eparhia Ekaterinoslavului. ªi pentru cã turcii refuzau sã recunoascã anexarea Principatelor, þarul hotãrî sã dea lovitura decisivã. În 1810, luptele au fost reluate de armatele þariste aflate sub comanda fraþilor Kamenski, care au atacat cu vigoare ºi au distrus forþele otomane din Pazardjik (22 mai). Fortãreaþa de la Silistra a fost izolatã, iar garnizoana turcã s-a predat pe 30 mai. Încurajaþi de acest succes, fraþii Kamenski au asediat, zece zile mai tîrziu, puternica fortãreaþã de la ªumla. Aici, turcii au respins atacul ruºilor, provocîndu-le pierderi importante, rezultate la fel de proaste obþinînd armata þaristã ºi în cazul asaltului fortãreþei de la Ruse de pe 22 iulie. Fortãreaþa de la Ruse a fost cuceritã de ruºi pe 9 septembrie. Dupã ce comandantul rus Kamenski a fost ucis în luptã, noul comandant, Mihail Kutuzov, a acþionat cu multã prudenþã, a evacuat Silistra ºi s-a retras spre nord. Manevra înºelãtoare a lui Kutuzov l-a determinat pe comandantul otoman Ahmed Paºa sã-ºi conducã cei 60.000 de oameni într-un atac împotriva ruºilor. Bãtãlia dintre cele douã

forþe a avut loc pe 22 iunie 1811, lîngã Ruse. Deºi ofensiva turcã a fost respinsã, Kutuzov a hotãrît sã se retragã în Basarabia. La începutul lunii octombrie, un puternic detaºament rus a traversat, în condiþiile unui secret desãvîrºit, Dunãrea ºi, pe 2 octombrie, a atacat în toiul nopþii forþele lui Ahmed Paºa. Peste 9.000 de otomani au fost uciºi. Ahmed Paºa a fost învins, predîndu-se împreunã cu forþele sale lui Kutuzov pe 23 noiembrie.

La 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la Bucureºti, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia.

Tratatul a fost aprobat de þarul Alexandru I în 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte de declanºarea invadãrii Rusiei de cãtre armatele napoleoniene.

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 24 noiembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (35) Falsuri în artã: ,,Mona Lisa” (2) Chaudron ºi Valfierno au cîºtigat 1.800.000 de dolari din vînzarea celor ºase reproduceri realizate de Chaudron, dar nu au avut niciodatã ocazia sã vîndã adevãratul tablou. Perrugia a fugit cu ,,Mona Lisa” în Italia, unde la 13 noiembrie a încercat s-o vîndã unui negustor de artã din Florenþa. Acesta însã a contactat poliþia. Cei trei escroci au fost trimiºi la închisoare ºi ,,Mona Lisa” s-a întors la Luvru. De aceastã datã, pãzitã cu sfinþenie ºi plasatã în spatele unui panou de sticlã foarte groasã, pictura se aflã ºi astãzi în acest lãcaº de artã, înconjuratã de sisteme de alarmã electronice.

Totuºi, mai existã un tablou ,,Mona Lisa”, ce zîmbeºte misterios de pe peretele unui apartament din cartierul Kensington, Londra.

Custodele lui, expertul în artã ºi inventatorul dr.

Henry Pulitzer, spune cã nu este vorba de o reproducere, ci de o altã versiune realizatã de da Vinci, care obiºnuia sã execute mai multe variante ale portretelor sale. Mai întîi, da Vinci o pictase pe Mona Lisa del Giocondo, soþia unui nobil din Florenþa. În doliu dupã moartea unui copil, aceasta purta un vãl transparent în timp ce stãtea pe scaun pentru a poza. Cîþiva ani dupã aceea, da Vinci pictase portretul Constanzei d’Avalos, amanta lui Guiliano de Medici. Deºi semãna foarte puþin cu Mona Lisa, ºi aceastã picturã a fost denumitã „La Gioconda” - „cea care zîmbeºte”. Dupã ce a terminat-o, Leonardo a adaptat primul portret, transformînd chipul Monei Lisa în cel al Constanzei. Pãrãsind-o pe Constanza pentru a deveni partener într-o cãsãtorie profitabilã, Guiliano a refuzat sã cumpere

tabloul pe care Leonardo l-a luat atunci, cu el, la Paris. Este posibil ca aceastã a doua versiune sã se afle astãzi în muzeul de la Luvru. Portretul original a ajuns, în final, la Londra, tocmai la timp pentru a fi cumpãrat de sindicatul elveþian cãruia dr. Pulitzer îi aparþine. Tehnicile microscopice de fotografiere demonstreazã cã amprentele de pe pînzã se potrivesc cu cele de pe alte tablouri autentificate deja ca aparþinîndu-i lui Leondardo da Vinci.

Cataloagele de artã cuprind cel puþin alte ºaizeci de aºa-zise portrete Mona Lisa, majoritatea atribuite ºcolii lui Leonardo. Cele ºase falsuri cu ajutorul cãrora Chaudron i-a pãcãlit pe milionari nu se aflã menþionate în aceste cataloage.

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Dezvãluirile Mariei Monk, ,,un pachet de minciuni” (1) În ianuarie 1836, o tînãrã femeie de 19 ani din Canada, cu un nou-nãscut în braþe, a devenit senzaþia comunitãþii protestante din oraºul New York. Pretinzînd cã este o cãlugãriþã salvatã dintr-o Mînãstire din Montreal de un curajos bãrbat pe nume Hoyt, sfîrºietoarea ei poveste a fost aºternutã pe hîrtie de cãtre Hoyt într-o carte cu titlul ,,Îngrozitoarele dezvãluiri ale Mariei Monk”.

Acest expozeu senzaþional detalia modul în care pivniþele mînãstirii erau unite prin tuneluri cu o altã mînãstire din apropiere ºi cum cãlugãriþele care se împotriveau dorinþelor cãlugãrilor desfrînaþi erau ucise ºi îngropate acolo. Impresionat de cele povestite, pastorul bisericii reformate consistoriale germane din New York ºi soþia lui nu numai cã au adãpostit-o pe sãrmana Maria în casa lor, dar i-au ºi oferit banii necesari publicãrii cãrþii de cãtre Editura Harpers. (va urma) STUART GORDON

Ceferiºtii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 Discuþie între doi ceferiºti: - Ai auzit de nea Mircea?

- Nu! - L-au concediat! ªi asta doar cã a intrat neanunþat în biroul ºefului.

- Numai pentru atît?

- ...

(Finalul se poate gãsi pe liniile 3/, 7/ ºi 10/ ale careului) ORIZONTAL: 1) Majoritarã pe Terra – Boul Tibetului; 2) Struþ australian – A zdrobi, a mãrunþi; 3) ...; 4) Animal, vegetal ºi mineral – Limbã de gîscã!; 5) Întins pe felie – În cantitate mare; 6) Nicolae Iorga – For mondial; 7) ...; 8) Bucatã mare – Au ieºit de la frizer; 9) Albii þãrãneºti – Douã din zece!; 10) ...; 11) Garã centralã! – Care a fost rotit în jurul unei drepte.

VERTICAL: 1) Editura Politicã – Naþiunile Unite – Pusã pe drumuri; 2) De neîndurat, groaznicã – Prinse în horã!; 3) Plante tinere – Veche moºie boiereascã; 4) Luate în ºagã! – Imobil la motor; 5) Linie de cale feratã – Ex-preºedinte al SUA; 6) Imagine Toracicã Normalã (siglã) – Clar – Sclav; 7) Chef de ceartã – Oþel (reg.); 8) Pãsat de mãmãligã – Picãturile dimineþii – Miez de pitã!; 9) Intrã în alcãtuirea trenului – Suc vegetal; 10) Lucreazã la patron – Singur pe lume.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,NUMERE NATURALE” 1) SASE – PATRU; 2) ARENDE – REN; 3) PAR – ORIE – U; 4) TD – ZILNIC; 5) E – CE – AS – UL; 6) SARAT – CRI; 7) NOROC – RISC; 8) OPT – RUIN – E; 9) UTILI – ACRA; 10) AI – ITALIAN. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.