Romania mare, nr 1418

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Din ziua în care am pãrãsit casa pãrinteascã, nimic nu mai e în regulã ºi viaþa noastrã se transformã într-o nesfîrºitã improvizaþie.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Basarabia, cauza vitregã a coloniei România Motto: „Din nou împreunã, dacã nu cu timpul, cu sufletul, ceea ce este infinit mai mult!”

(Emil Loteanu) Am evitat subiectul Basarabia dintr-un motiv simplu – am avut ºansa de a cunoaºte tema la faþa locului, cãutînd, ca jurnalist, surse obiective.

Ei bine, aratã altfel decît o prezintã diverºii patrioþi de operetã. În paralel, fascinat fiind de cultura ºi mentalitatea speciale pe care le-am descoperit la contemporani ºi, livresc, la clasicii intelectualitãþii basarabene, am aprofundat aceastã cãutare a sufletului basarabean. De aceea nu cred cã patima fãrã cunoaºtere e o abordare bunã. Nu duce decît la rezultate contrare intenþiilor bune, iar apoi creeazã un reflux al sentimentelor. Am auzit mulþi români spunînd „dã-i încolo de basarabeni, sînt niºte ºmecheri cu fundul în douã luntri - ºi cu noi, dar mai mult cu ruºii”.

Nimic mai fals. Basarabia, actuala Republica Moldova, a devenit în timp o conºtiinþã puternicã, rezistentã ºi sensibilã, de care trebuie þinut seama. De ce scriu acum aceste rînduri? Pentru cã, recent, la Chiºinãu a avut loc un eveniment bulversant.

O cercetare realizatã recent de o mare companie moldoveneascã de studii sociologice, la comanda ziarului unionist „Timpul”, cel mai citit cotidian basarabean (susþinut ºi de Departamentul Românilor de Pretutindeni al guvernului de la Bucureºti), a scos la ivealã cîteva rezultate absolut surprinzãtoare. Dacã preferinþa pentru Federaþia Rusã ºi pentru Uniunea Economicã Eurasiaticã în contrapartidã cu UE erau previzibile, în schimb atitudinea ºi procentajul pentru douã chestiuni de ordin istoric ºocheazã. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Unele aspecte din biografia lui Mateiu Caragiale Pagina 7

COMUNICAT DE PRESÃ

Victor Teodor Iovici, noul preºedinte al Partidului România Mare Lidia Vadim Tudor, preºedinte al Consiliului Naþional al PRM

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (1) Stimaþi compatrioþi, prin voinþa Poporului Suveran au fost trimiºi în Parlamentul României nu mai puþin de 121 de senatori ºi deputaþi ai acestui partid, care poartã numele sfînt al Þãrii, aºa cum s-a întemeiat ea la 1 Decembrie 1918. Poate cã cea mai mare izbîndã a noastrã este cîºtigarea mandatului de senator al României pentru martirul Ilie Ilaºcu. În ziua de 26 noiembrie s-a produs ultima revoluþie din România secolului XX. A fost revoluþia demnitãþii naþionale, a transpunerii în viaþã a Imnului „Deºteaptã-te, române!” Iar românii s-au deºteptat ºi au optat pentru cel mai naþional ºi mai justiþiar partid, care a fãcut dovada cã pãtimeºte, efectiv, pentru cauza naþionalã.

Aflaþi încã sub stare de ºoc, unii încearcã sã afle explicaþiile acestui fenomen. Dacã ar ºti puþinã Istorie, s-ar uita înapoi, în timp, la acele „momente astrale” ale Neamului Românesc, cînd, dupã ani ºi ani de umilinþã, de rãbdare îngereascã, de lacrimi ºi sînge – românii au dat un iureº nãvalnic ºi ºi-au rãsturnat opresorii. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 6 decembrie 2000 (Mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

Foc de vreascuri Nevrednic sînt de tine, de pãtimirea ta Mã macinã cãinþa cã nu te pot salva Ca un oracol stoic sfîrºitul þi-l aºtepþi Pigmei par lîngã tine cei ºapte înþelepþi

Agonizezi seninã, de-abia mai poþi privi ªi nu mai ai mãsurã de-i noapte sau e zi Vorbeºti de-acum în pilde, dar nu e glasul tãu Te mint cã-þi va fi bine, deºi þi-e tot mai rãu Decembrie izbeºte cu urã în fereºti Afarã muºcã foamea din cîinii ciobãneºti Veniþi la rubedenii, þãranii tac ºi plîng Aprind în curte vreascuri furate dintr-un crîng Începe iar o noapte de veghe pe la porþi Cei dragi sã le dea vestea dacã sînt vii sau morþi În bolniþã lumina se stinge timpuriu Mai licãreºte numai iubirea mea de fiu Neputincios, sãlbatic, umil ºi nedormit Sînt leul ce pãzeºte ruina unui mit Tu, care mi-ai dat viaþã de-atîtea mii de ori Vei mai avea puterea sã te trezeºti în zori?

CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Poems“)

Bucureºti, 13 noiembrie 2017 - Victor Teodor Iovici, fost viceprimar al Bucureºtiului, a fost ales sîmbãtã, 11 noiembrie 2017, în funcþia de preºedinte al Partidului România Mare. Cu prilejul desfãºurãrii celui de-al VI-lea Congres al PRM, s-au ales noile structuri de conducere ale partidului, iar în funcþia de preºedinte al Consiliului Naþional a fost aleasã fiica preºedintelui fondator al PRM, Lidia Vadim Tudor.

Iatã cã, la doi ani de la trecerea în eternitate a preºedintelui fondator al partidului, Corneliu Vadim Tudor, Partidul România Mare a reuºit sã îºi aleagã o echipã de conducere doritã de cãtre majoritatea membrilor partidului, fapt care dovedeºte cã ºocul plecãrii premature dintre noi a Tribunului a reuºit sã fie depãºit, fiica lui fiind aleasã cu o majoritate covîrºitoare de voturi în forul de conducere al PRM. „Dorim sã redevenim o forþã politicã, aºa cum PRM a demonstrat cã poate sã fie, ºi sã ne reocupãm locul în Parlamentul României, acolo unde ne este locul”, a declarat Victor Teodor Iovici, noul preºedinte al Partidului România Mare, adãugînd cã „problemele din interiorul partidului au fost depãºite, toþi cei care doresc ca PRM sã renascã au ajuns la concluzia cã doar lucrînd împreunã ºi doar punînd pe primul lor interesele României, PRM va reuºi sã redevinã partid parlamentar”. „Am revenit cu bucurie alãturi de cei care de mai multã vreme îºi doresc sã fac parte din partidul fondat de tatãl meu, ºi sã-i duc mai departe moºtenirea moralã pe care el mi-a lãsat-o”, a declarat Lidia Vadim Tudor, preºedinte al Consiliului Naþional al Partidului România Mare, precizînd cã „am trecut peste evenimentele din 28 ianuarie 2017. Am sã fiu întotdeauna alãturi de cei care doresc cu adevãrat promovarea valorilor pe care tatãl meu le-a cultivat întreaga viaþã, pentru cei care simt cã locul României este în Europa, dar nu într-o poziþie de inferioritate, aºa cum sîntem trataþi acum”. (continuare în pag. 20) BIROUL DE PRESà AL PRM

NR. 1418 zANUL XXVIII zVINERI 17 NOIEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 17 noiembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Handicapatul Dinescu a declarat: România are nevoie de un medic!

Eºecul lui Caramitru în Brazilia O Salvare spintecã liniºtea nopþii Agarici ºi Dîrdîiac/ În curînd vor face PAC! În puºcãrie, Vadim Tudor va mîngîia pãrul de bidinea al Doinei Cornea ºi urechiuºele ei fine PARTEA I În urma investigaþiilor întreprinse de noi, s-a descoperit un adevãr cutremurãtor: întemeietorul oraºului Bucureºti n-a fost Bucur Ciobanul, ci Bucur Minerul. În aceastã luminã, trebuie interpretat ºi marºul „Pui de lei”: „Mineri au fost, mineri sînt încã/ ªi-or fi pe plaiuri româneºti/ Aceasta-i boala lor adîncã/ Sã dea nãvalã-n Bucureºti!”. Oricum, simetria e perfectã: am avut patru ediþii ale Daciadei, ºi tot patru ale Mineriadei (la probele: alergãri pe strãzi, sãritura cu prãjina la oameni, aruncãri de sticloanþe, box, lupte petro-romane etc.).

Fraþi cãuzaºi, oameni buni, a reapãrut Handicapatul nr. 1, Mirciulicã a lui Dinescu ot Slobozia! Dupã ce-a fost spurcat bine de tîrgoveþi la Cãlimãneºti, fiindcã trãgea nãdejde sã-ºi spele rapãnul numai în piscina lui Ceauºescu (cã la ciºmeaua turceascã ori la jgheabul vitelor i se apleacã!), Poetul Mãscãrici a zburat cu avionul pînã în þãrile nordice. Aici, cu prilejul Tîrgului de Carte de la Göteborg, neastîmpãrata leucocitã a dat un interviu din care ziarul „România liberã” reproduce extaziat: „România de azi este, dupã 40 de ani de dictaturã, un popor bolnav, care-n primul rînd are nevoie de un medic”. Vedeþi cine ne toarnã peste hotare, cine ne mînjeºte cu scîrnã oglinda în lume? Nu, Zãpãcilã, nu România are nevoie de medic, ci creieraºul tãu are nevoie, fiindcã a fãcut entorsã cînd erai mic. Cît despre formularea „România... e un popor”, ce sã mai vorbim?! Pentru o asemenea perlã, meritai sã-þi dea ºi suedezii cîteva capace de closet.

A propos, la ce i-or trebui lacomului mîncãtor de buget atîtea capace de closet?

Vã lãmurim noi: el e atît de snob încît crede cã dupã fiecare întrebuinþare capacul se aruncã... În acelaºi timp, colegul sãu de la înalta Academie de Sîsîiþi, Ion Caramitru, a fãcut-o latã pe la celãlalt capãt al lumii, în Brazilia. Eºecul cu „Hamlet” a fost rãsunãtor. Dar priviþi cum explicã „revoluþionarul” nostru marea prãbuºire, într-un interviu acordat „României libere”: „Neînscriºi în catalog, fãrã publicitate, fãrã o salã de teatru adecvatã, fãrã decor, a trebuit sã jucãm în ce s-a mai gãsit, într-o fabricã dezafecatã (sic!) ºi transformatã într-un fel de studio TV sau cinema, cu o înãlþime de peste treizeci de metri, cu o luminaþie la minima rezistenþã, cu condiþii de stat ºi de privit cu totul improprii”. Principalul vinovat?

Ministerul Culturii condus (încã) de amicul sãu Pleºu, care nu ºtim ce dosar tehnic a pierdut. Dar sã vedeþi cã, spre final, Caramitru zice cã însuºi faptul cã s-au putut deplasa ei pînã la Sao Paolo constituie un mare succes al teatrului românesc! Logicã de gînsac, nimic de zis. Deci, ei au cãzut cu succes, ºuiera vîntul prin garajul ãla pustiu, mai bãgau capul vreo doi puradei, care credeau cã e vreo miuþã de fotbal, confundînd în bezna aia þeasta lui Yorick cu o minge – ºi asta se cheamã sã fii „ambasador al culturii române”, ºi asta te îndreptãþeºte sã cheltuieºti zeci de milioane de lei din bugetul altor instituþii de culturã. Iar în vremea asta, Teatrul de Stat din Sibiu (cel mai vechi din þarã, funcþionînd de peste 300 de ani) a dat faliment ºi ºi-a lãsat actorii pe drumuri, fiindcã nu mai sînt bani în vistieria Ministerului Culturii! Mi se va spune cã mã iau de actori ºi cã am ceva cu teatrul – realitatea este pe dos, tocmai pentru cã iubesc din suflet lumea fascinantã a teatrului românesc, nu voi fi de acord sã fie unii îmbuibaþi ºi turiºti planetari, iar alþii sã moarã de foame pe-acasã. Îl propunem ca ministru al Culturii pe Iancu Jianu: ca orice haiduc, ãsta lua de la bogaþi ºi dãdea la sãraci.

Silenþiu lugubru, atenzione, începem o poveste de groazã!

Sirena Salvãrii sfîºie liniºtea unei seri de octombrie.

Parcã strigã: S.R.I., S.R.I.! (adicã Salvarea Românã Intervine, vã daþi seama). ªoferul fuma nervos, doctoriþa de gardã avea palpitaþii, brancardierii jucau ºeptic, dar fãrã convingere, fiindcã emoþia îi gîtuia.

Unde se îndrepta acest echipaj medical, dotat cu o ultramodernã aparaturã E.K.G., cu fiole de sînge

albastru ºi alte cuceriri ale tehnicii medicale? Unde în altã parte decît la minunatul restaurant „Select”, de unde se primise o veste înfiorãtoare? O doamnã a format 061 ºi a rostit cu sufletul la gurã ºi cu gura la aparat: „Alo! Alo! Veniþi repede, directorul general al Televiziunii, dl. Emanuel Valeriu, a fãcut infarct!

Eu sînt secretara sa, d-na Mihãilescu, ºi ne aflãm la restaurantul Select! Trimiteþi, vã rog, un specialist în boli de inimã, fiindcã pacientul e grav. Îmi e teamã sã nu-l pierdem!”. Aºa a ajuns Salvarea la locul cu pricina. Întregul echipaj a urcat scãrile. Lumea s-a dat la o parte cu mult respect. „Unde-i bolnavul?” a întrebat un brancardier. „Care bolnav, hîc, cã e mai mulþi?!” - a replicat profesorul universitar Robi Urs, care, de cînd i-au jefuit niºte militari casa de lîngã televiziune, în ziua de 22 decembrie 1989, s-a mutat la acest local familial. Într-un tîrziu, dupã ce au tot bãgat capul prin diverse saloane ºi salonaºe, unde dãdeau cu ºpriþul pe ºoseaua gîtului tot felul de fotbaliºti, ziariºti ºi extremiºti – cadrele medicale l-au descoperit pe bolnav. Într-adevãr, arãta ca un om care de-abia fãcuse un infarct: avea ochii holbaþi, celebrele lui bretele roºii cãzuserã ºi cãpãtaserã o culoare aproape vînãtã, iar o persoanã de sex opus încerca sã-i facã respiraþie gurã al gurã. De undeva, din depãrtare, corul regimentului de gardã intona cu multã tristeþe cîntecul de petrecere al Romicãi Puceanu: „O sã lase bãutura/ Atunci cînd i-or coase gura”. Fireºte, cazul era foarte grav, doctoriþa ºi brancardierii au vrut sã se întoarcã, fiindcã nu doreau sã fie de faþã cînd E.V. o va mierli. Ba chiar regizorii Anghel Mora ºi ªerban Marinescu i-au plimbat o brichetã pe la nas, au vãzut cã flacãra nu pîlpîie, aºa cã au decretat: „Ales-bules, ãsta-i mort de doi ani, o sã vã amendeze Sanepidul dacã nu-l îmbãlsãmaþi!”. ªoferul, însã, mai milos (era adventist) s-a apropiat de pacient ºi i-a deschis o pleoapã cu cheia francezã: „Trãieºte, oameni buni, marele ziarist încã e viu, hai sã-i facem un masaj la pitpalac, dezbrãcaþi-l!”. Atunci s-a produs minunea! Cînd sã-1 despoaie de scutece, s-a trezit marele gazetar ºi s-a stropºit la ei: „Bã, nenorociþilor, unde vã treziþi aici?

Ce filmaþi voi, un videoclip publicitar, ai cui sînteþi?

Luaþi mîna de pe organismul meu, cã trãim într-un stat de drept ºi-acum trimit scrisori la Europa Liberã, cum am mai fãcut-o pe vremea cînd voi cãraþi varzã ºi navetiºti cu maºina Salvãrii, ohohooo!”. Pînã la urmã, lucrurile s-au lãmurit. Totul fusese o farsã; niºte subalterni din televiziune, exasperaþi cã E.V. stã mai mult pe la local decît la treabã, au pus o cucoanã sã telefoneze la Salvare.

Lumea s-a amuzat copios, dar farsa prezintã ºi douã inconveniente: 1) poate la ora aceea chiar era nevoie de o Salvare în oraº, la vreun bolnav autentic; 2) cînd va avea nevoie cu adevãrat de ajutor medical, dl. Valeriu nu va mai fi crezut.

Interesant este cã înainte de farsã, timp de vreo douã ore, E.V. a fost mereu chemat la telefon de cãtre unchiul sãu din Israel – în realitate, era tot o glumã, dar omul nu s-a prins, numai cã însuºi faptul cã dãdea în brînci la telefon aratã cã are un asemenea unchi, pe care am aflat cã-l cheamã Golda Meir. Aaaa, dar sã vi-l spunem ºi pe Rãzvãnel cel Chel! ªi la el vin douã maºini albe, dar nu sînt ale Salvãrii, ci ale Frontului Salvãrii! Concret, e vorba de douã Dacii nou-nouþe (cu numerele ultra-scurte 1-B-184 ºi 1-B-535), care i-au fost puse la dispoziþie de Puterea noastrã atît de grijulie. Pe vremea cînd fãcea pe dizidentul, R. Th. bombãnea de zor împotriva nomenclaturiºtilor cu numere scurte ºi cu ºofer la scarã. Acum a ajuns mai rapace decît ei – mãcar ãia aveau o singurã maºinã, el are douã. Sau poate cu una merge la Televiziune ºi cu alta vine de la Sinagogã, mai ºtii? Din interesanta emisiune televizatã „Viaþa Satului” aflãm cã agricultura româneascã e frãmîntatã de o întrebare existenþialã: ce vor þãranii noºtri, pãmînt sau acþiuni? Amintim celor interesaþi cã poemulsimbol a1 þãrãnimii române este ,,Noi vrem pãmînt!”, nicidecum ,,Noi vrem acþiuni..”.

Sã rîzi sã te

„ROMÂNIA MARE“

prãpãdeºti de Conferinþa de presã a S.R.I.-ului, de marþea trecutã! Nu e vorba de dl. Virgil Mãgureanu, care ni se pare unul dintre cei mai inteligenþi si mai echilibraþi oameni ai zilei, ci de cîþiva ziariºti rebegiþi, aflaþi ºi ei prin treabã. Ne gîndim, în special, la celebra rãpciugã cu barbã ºi vestã pãtatã de sosuri, care rãspunde la numele Eduard Victor Gugui, a cãrui întrebare a fost cam aºa (dacã nu ne-a jucat televizorul feste): „Ce pãrere aveþi, domnule Mãgureanu de civilii care îi bat pe ziariºti în mod sãlbatic? Ei bat atît de bine, de profesionist, încît credem cã e vorba de poliþiºti sau uslaºi. Uite, de pildã fotoreporterul nostru Dîrdîiac, care a fost bãtut bestial de cãtre niºte cetãþeni, el ieºind paºnic dintr-o cîrciumã ºi neavînd frapiera în cap, cum s-a spus, ci capul întrun lighean unde se preparaserã mititei, de-aia ºi mirosea el a tescovinã! Dar ce ne puteþi rãspunde de situaþia altui fotoreporter, Agarici, care deºi avea ecuson de ziarist în piept, a fost lovit, tot bestial, de o piatrã care i-a venit din spate, l-a ocolit o datã, de douã ori, ca sã se convingã cã-i el, apoi zbang! drept în ochi l-a nimerit?! Nu se poate aºa ceva, pînã cînd poliþia secretã sã-i batã pe aceºti fotografi ai noºtri, pe care i-au mai bãtut ºi minerii ºi la care s-au înscris, la rînd, urmãtoarele forþe dispuse sã-i ardã ºi ele: 1) M.Ap.N.; 2) T.A.P.L.; 3) Grãdina Botanicã; 4) Grãdina Zoologicã; 5) Grãdina Icoanei; 6) Cornel Dinu; 7) Asociaþia ucrainienilor trecuþi de la spirt medicinal la vodcã Cristal; 8) Cîrciuma unde s-au îmbãtat de sute de ori doi reporteri ai mei, dintre care unul s-a spînzurat de un cuier, iar altul (fiind femeie) bea ºi acum ca o vacã; 9) Iosipescu-Zambra, cînd va ieºi din puºcãrie; 10) Andrei Pleºu, cînd va intra în puºcãrie?”.

Zãbovind asupra revistei „Baricada”, care este, dupã spusele cititorilor, tot mai prost scrisã, vom remarca un articol al unui „ziarist” fãcut peste noapte, L. Vãlenaº, bãtut ºi el la rîndul lui de cãtre niºte cetãþeni pentru cã profanase statuia soldatului sovietic dintr-un oraº ardelean. Articolul se numeºte „Extrema dreaptã se pregãteºte de alegeri” (o fi vorba de Marius Lãcãtuº?) ºi este tot o expresie a ravagiilor sifilisului politic despre care scriam noi cîndva. Ca ºi alþi agramaþi ridicaþi de prin ºanþul strãzilor, ºi acest Vãlenaº are impresia cã el poate sã scrie despre politicã, ori despre soarta unei naþiuni.

Individul a comis a grosolãnie ieºitã din comun, luînd în urmã cu cîteva luni un interviu pentru „Vocea Germaniei” d-lui Nicolae Spiroiu, ministrul Apãrãrii, ºi publicîndu-l concomitent în revista spînzuraþilor de cuiere – deºi distinsul general i-a spus în mod expres cã nu autorizeazã apariþia materialului în acea publicaþie, despre care are o pãrere proastã. În articolul pomenit de noi, estropiatul mintal scrie: „Oricum, la viitoarele alegeri pare evidentã o alianþã între «România Mare» ºi «Vatra». Corneliu Vadim Tudor este continuator, peste timp, al Miºcãrii Legionare, mai precis al aripii sale extremiste”.

Copilul delireazã, fireºte, pentru cã nicãieri n-a fost criticatã mai vehement Miºcarea Legionarã decît în „România Mare”, dar poþi sã-i vorbeºti logic unui microcefal? ªi de ce oare „baricadaþii” ãºtia nu l-ar privi drept continuator al Miºcãrii Legionare chiar pe colaboratorul lor constant, George Carpat-Foche, redactor la „Deutsche Welle”, care le-a fãcut blatul cu postul de radio amintit?! Ori poate ei nu ºtiu cine e acest personaj? Le spunem noi: nu este altul decît fiul natural al Paulinei Foche (de cetãþenie germanã) ºi al lui Constantin Dumitrescu-Zãpadã, mare cãpetenie legionarã, aghiotant al lui Corneliu Codreanu, individ sîngeros care a incendiat în 1929 magazinele evreieºti din Borºa ºi în 1933 a tras cu pistolul în Emil Socor, directorul publicaþiilor ,,Dimineaþa” ºi „Adevãrul”, gardist de frunte aºadar, care a fost expulzat împreunã cu soþia din Franþa anilor ’40, iar în România anilor ’50 a fãcut o binemeritatã puºcãrie. Legiunea – prin urmaºii sãi direcþi – e la doi paºi de „Baricada”, de „Alianþa Civicã”, de „România literarã”, de „România liberã”, ba chiar ºi de „Dreptatea”, unde odrasla lui Zãpadã are, de asemenea, o rubricã permanentã. ªi de ce oare nu-i cautã ei pe urmaºii legionarilor în fiþuica studenþilor repetenþi, „Cuvîntul”?

Este ºtiut cã aºa se numea ºi organul de presã al gardiºtilor. Vã daþi seama, prin absurd, ce scandal ar fi izbucnit dacã ne-am fi fãcut noi o gazetã „Cuvîntul” sau „Porunca Vremii”? De ce vã jucaþi cu focul, zgîmboilor? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 18 octombrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 17 noiembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Mãsuri de implozie fiscalã Rotaþia impostorilor la putere Iubitul Rezistenþa ca datorie Admiraþia lui Þuþea faþã domniºoarei Halep de Ceauºescu Prinþiºorii Casei Regale: Nicolae de Vrãjelien ºi Miorlau de Lingebliden Un guvern de doi lei Lista lui Schindler ªtefãnescu Minunata domnie a lui Alexandru cel Prost de Bun (2) Aventura fiscalã a PSD lasã marile oraºe fãrã cea mai mare parte a banilor de investiþii, devalorizeazã leul, scade atractivitatea deschiderii de noi afaceri de cãtre investitorii serioºi, înnegreºte prognozele privind deficitul. Totodatã, au crescut preþurile la buleftricã, gaze, benzinã, produse alimentare de strictã necesitate (ouã, carne, lapte-n buze, frunze-n þîþe). Ai impresia cã programul de guvernare-eºuare e pus în practicã de adversarii politici, iar strategii lor se mulþumesc sã senvîrtã precum Comitetul Olimpic Internaþional într-o cãldare. Liderul maxim se crede Magellan ºi o tot arde de unul singur în jurul lumii, dar ar trebui sã-i spunã cineva cã nici portughezul, un fel de brazilian mai de la mama lui, n-a ajuns la destinaþie.

Mãsurile fiscale introduse de alde Miºa, dupã dictare, sînt de sorginte neoliberalã (sud-americanã) ºi au fost aplicate de generalul Pinochet, în Chile. Ele se fundamenteazã pe ideea cã între angajat ºi angajator nu trebuie sã existe nici o solidaritate. N-o mai lungim, explozia preþurilor e o consecinþã a imploziei fiscale pe care a introdus-o guvernul, pentru a-i grãbi sfîrºitul aºa zisului bum-bum economic bazat pe consum de resturi alimentare, care fãcea din România hiena Europei. ªtiaþi cã multinaþionalele au ca angajaþi peste un milion de români? Cã 90% dintre investiþiile din þara noastrã le aparþin, iar 60% din Bugetul de Stat e alimentat din impozitele ºi taxele pe care le plãtesc?! Nu ºtiaþi, aºa-i?

Uite, ºtiþi de acum încolo. Poate-i informaþi ºi p-ãia de la Guvern. ªi chiar dacã le place sau nu, nu ne permitem, în acest moment, sã nu þinem cont de realitatea economicã. Realitate pe care, ce coincidenþã!, chiar politicienii post-decembriºti au creat-o! De ce? Ca sã aibã pe cine învinovãþi cînd se vor îneca cu propria vomã economicã.

La Deva, poporul l-a ales primar pe unul care pe vremea cînd era vice a trimis ºoferul instituþiei sã susþinã un examen de master în locul sãu!

V-aþi întrebat vreodatã ce e în mintea electoratului de alege bagabonþi semianalfabeþi? Întrebaþi-vã! ªi, dacã gãsiþi rãspunsul, s-ar putea sã mai fie o speranþã cã nu faceþi umbrã pãmîntului degeaba. Dacã nu, într-un timp nu prea îndepãrtat nu va mai exista un stat naþional, unitar ºi independent (sanchi!) care sã se numeascã România.

Cureaua pe care PSD-ul a înºirat promisiunile electorale i s-a încolãcit de grumaz. Aºa se explicã respiraþia îngreunatã, lacrimile de neputinþã ale ministrului bãniºorilor noºtri ºi privirea de vitã încãlþatã a premierului, care latrã în lanþ ºi se-nvîrte bezmetic în jurul cozii. Iar ideologii partidului nu înþeleg (nimeni nu i-a suspectat de aºa ceva) cum de s-a prãbuºit atît de repede, sub propria-i infatuare, colosul cu picioare de lut. Cã înfrîngerea de la alegerile parþiale locale din 4 noiembrie e singura certitudine pe care pot s-o pipãie artizanii amãgirilor.

Acum sã nu credeþi cã vor veni la putere unii mai breji, nici vorbã, în multe locuri vor fi aceleaºi personaje, dar cu o altã identitate politicã, asta fiind regula de reciclare a deºeurilor. Românii nu aleg idei, competenþe, viziuni, oameni de caracter. Nu, ei îi aleg pe ceilalþi, profitori, infatuaþi, îmbuibaþi, numai ca sã le dea în cap acelora pe care mai alaltãieri i-au cocoþat în prepeleacul puterii. Aºa cã la noi nu existã alternanþa la putere, pe bazã de programe realizabile, ci alternanþa la ciolan, pe fondul lãcomiei bolnave combinatã cu prostia tradiþionalã. Numai formarea unei culturi politice autentice poate opri rotirea cadrelor din haznaua politicã. Dar pentru asta e nevoie de o educaþie civicã solidã, care se poate forma doar în ºcoalã. Nu în ºcoala de corecþie a vieþii, ci în ºcoala româneascã unde, din pãcate pentru secolul în care ne aflãm, se pune accentul pe catehismul religios, nu pe eticã. În China a fost elaborat un manual de ºofat dedicat femeilor. În România ar trebui elaborat un manual de ºofat pentru taximetriºti, tiriºti ºi pentru ceilalþi posesori de volan.

Cicã iubitul Simonei Halep ar fi unul Radu Barbu (34 de aniºori), fost jucãtor de tenis (cu t), în prezent director de turnee de tenis (cu p). Presa de sub chiloþi îi reproºeazã lui Radu cã n-a atins decît locul 1.151 ATP. Lãsaþi bãiatul în pace! Uite, acum a atins locul 1 WTA. Progresul e remarcabil. Chiar nu înþeleg ce are sula cu prefectura, ce are clasamentul cu aranjamentul? Dacã ei se iubeºte ºi e fericiþi, locul din clasament nici nu mai conteazã. Cã, vorba uneia dintre sonatele lui Beethoven, Romica Puceanu parcã, banii n-aduce fericirea, mult mai de preþ e iubirea. ,,Cînd

nedreptatea devine lege, rezistenþa devine o datorie”, a citat filosoful Mihail ªora la împlinirea a 101 ani. Nu la vîrsta lui se referea, ci la mizeria moralã din politica româneascã. Ar trebui rînit gunoiul din jurul nostru ca sã putem respira un aer mai proaspãt. E o datorie naþionalã ca fiecare dintre noi sã punã mîna pe mãturã.

Altminteri se alege praful.

Petre Þuþea îl considera pe Ceauºescu un naþionalist mai mare decît el. Nici nu glumea, nici nu era ironic. Pur ºi simplu înþelegea cã dincolo de internaþionalismul comunist afiºat, Ceauºescu îºi iubea cu patimã þara pe care a scos-o din Evul Mediu ºi a adus-o în Epoca Contemporanã.

România lui Ceauºescu a trecut de la carul cu boi la fabricarea de tractoare, camioane, autoturisme, avioane... Gînditorul Þuþea a avut dreptate pînã la final, aºa cã Ceauºescu a sfîrºit, ca orice patriot român pus în slujba þãrii, sfîºiat de alogeni. Iar naivii, aceia pentru care preºedintele luptase toatã viaþa, îi aplaudau frenetic pe cãlãi, deºi ei erau urmãtorii pe listã.

Aºa-zisul prinþ Nicolae a încercat sã pãtrundã în reºedinþa din Elveþia a fostului rege Mihai, ca sã-l vadã înainte de moarte ºi, într-un moment de neatenþie, sã-i ºterpeleascã coroana. A fost împiedicat de angajaþii celorlalþi hoþomani, principesa Margareta, care se plimbã cu trotineta, ºi Alteþa Sa Radu de Vrãjãlien-Lingebliden.

Pentru republicani, Prinþul Miorlau. Uite, d-aia e frumoasã Monarhia! Indiferent cît de golani ar fi moºtenitorii tronului iluzoriu, tot apar pe prima paginã a gazetelor de perete. De nefericitul prinþ Nicolae (nefericit în sensul cã nu reuºeºte sã ajungã la masa succesoralã, adicã la caºcaval), s-a lepãdat ºi coana mãsa, principesa Elena din Troia-Ferentari. Care, ºi ea, s-a dedulcit la dude, dupã cum puteþi afla din cartea ,,Adevãrul despre România”, ce tocmai a ieºit de sub tipar. Cartea, nu prinþesa. Deºi Alteþa Sa ar fi preferat sã fie invers.

Vîjiala regelui Americii prin Asia, pe la fraþii comuniºti, care le ameninþã supremaþia economicã, dovedeºte cã singurele ideologii unanim acceptate sînt cele care le dau oamenilor de mîncare. În stilul sãu uºor teatral, Majestatea Sa Donald Trump ia ridicat în slãvi pe chinezi, care-i cam fac la buzunar pe americani (da, se poate ºi aºa!), deficitul comercial între primele douã puteri economice ale lumii fiind o povarã pentru canibalii (vorba bolºevicului Iliescu) americani.

Trump se angajeazã sã schimbe lucrurile, ceea ce l-a fãcut sã zîmbeascã ºãgalnic pe liderul Sã Þiomping (Xi Jinping, în chinezã). Aºa ceva ar fi posibil numai dacã se mutã toþi chinezii în SUA. Fiindcã teoria lui Adam Smith, potrivit cãreia progresul economic al unei þãri este în strînsã legãturã cu creºterea demograficã, e încã valabilã, în ciuda economiºtilor care mizau numai pe noile descoperiri ale ºtiinþei. Chinezii le-au împletit pe cele douã, înþelegînd cã în esenþã omul rãmîne un personaj primitiv, care are nevoie de lucruri simple. În martie 2017, nemuritoarea Olguþa ne intra la corazonul inimii cu promisiunea cã ,,salariile mai mici de 4.000 de lei se vor dubla”. O lunã mai tîrziu, semeþul Dragnea ne umplea stomacul burþii cu fripturã de umbrã de iepure ºi miros de pîine caldã: ,,Toate salariile bugetarilor vor creºte cu 25%”. Pe 9 noiembrie 2017, ministrul Miºa spune, din eroarea greºelii, adevãrul: ,,Fiecare salariu va creºte cu doi lei”. Ce, vã aºteptaþi la altceva de la o guvernare de doi lei? ,,Oricine e în jurul meu trebuie sã fie omorît”, afirmã telenovelistic Livache. Ori se rãzgîie, ori se plînge, ori e singurul care ºtie ce trebuie fãcut.

Imediat, Codrin, acest Oana Zãvoranu a PSD-ului, anunþã apocaliptic o listã cu urmãtoarele victime ale DNA-ului. În mod paradoxal, lista pare credibilã, întrucît cei mai mulþi dintre nominalizaþii la premiile justiþiei sînt hoþomani sadea.

Pe aceeaºi linie se înscrie ºi Alina Gorghiu, care-l proclamã pe Ludovic premier, conform principiului socratic: ,,a nimerit Orban Brãila”.

Dan Negru se laudã cã pe la 16-17 ani, de fiecare Revelion, cãuta gagici cu picioare lungi.

Vreo douã picioare d-astea interminabile s-au proptit în fundul sãu negru atît de violent, încît nu se mai poate opri din urlete de durere. Noroc cã-i mai alinã suferinþa Adrian Copilul Minune.

Oana Zãvoranu cautã un înger de pisicã ,,care s-o iubeascã pe mamiiii”. N-a specificat cine e mami: ea, sau Zãvoranca a bãtrînã. Þinînd cont cã pisica, sau pisicoiul, ar trebui sã fie deja înger, e cãutat ca s-o mozoleascã pe Mãrioara. Te

cruceºti în ce hal îi patineazã direcþia distinsei iubitoare de animale cu douã sau patru picioare, cu tracþiune integralã ºi schimbãtor de viteze cromat. Învãþãmîntul românesc este pe mîini bune. Raluca Bãdulescu, profã de românã-englezã, practicã o altã meserie alãturi de Iulia Albu, eleva model a gãinologiei româneºti, secþia ,,Varujan Vosganian”.

Nu e clar de la ce secþie provine Alexandru cel Bun, dar ne va lãmuri ,,Istoria necenzuratã a românilor”: ,,Cu toate cã Alexandru ºi-a respectat promisiunea de a-l ajuta pe Vladislav, oricînd ºi oriunde, polonul a fost bulangiu, ºi-n 1412, la Lublau, se înþelege cu Sigismund Maghiarul sã monitorizeze Moldova ºi, dacã Alex calcã pe bec, s-o împartã între ei. Cã ãºtia au fost flãmînzi de cînd i-au fãtat mãmicile lor din pustã. ªi vicleni de nu se poate povesti, cã înþelegerea lor a rãmas secretã pînã în 1429. Alex îºi vede conºtiincios de treabã ºi-l ajutã pe Vladislav împotriva cavalerilor teutoni, în douã rînduri, în 1410, la Grunwald, ºi în 1422, la Marienburg, unde cavalerii spãtarului Coman s-au umplut de glorie deºartã. Ce s-a întîmplat? Moldovenii, dupã cum le era firea ºi obiceiul, au bãut pînã s-au fãcut mangã într-o pãdure din faþa cetãþii. Cînd au epuizat budanele cu vin, au trimis un pîlc de ostaºi, care se mai puteau þine pe cele aproximativ douã picioare, sã aducã licoarea favoritã. În timp ce aceºtia se întorceau, cavalerii teutoni i-au mirosit, cã duhneau de la o poºtã, ºi i-au luat la goanã. Cum la moldoveni existã un respect colosal pentru proverbul «fuga e ruºinoasã, dar e sãnãtoasã», bravii ostaºi nu au fost prinºi, deºi duºmanii s-au strãduit pînã au leºinat iepele sub dînºii de atîta preludiu. Tupilaþi în spatele copacilor, strãmoºii lui Cãtãlin Moroºanu i-au întîmpinat pe teutoni cu niºte copaci abia aþînaþi ºi cu o ploaie de sãgeþi eliberatoare de suflete cãtre înaltul cerului, astfel cã în scurt timp au putut sã-ºi reia monstruoasa petrecere. E adevãrat cã nu s-au pus pe bãut decît dupã jefuirea cadavrelor, dar asta i-a umplut de stima polonilor care stãteau pitiþi în cetate admirînd vitejia moldovenilor, mult mai puþini numeric decît teutonii. Cã nu le-au sãrit în ajutor nu se pune, cã moldovenii veniserã sã-i ajute pe ei, nu invers. Despre cîte parale valora prietenia lui Vladisav, Alex avea sã se lãmureascã în 1429 cînd, la Luck, Sigismund cere, sub diverse pretexte (pe care, totuºi, Vladislav le-a respins), aplicarea prevederilor înþelegerii secrete de la Lublau, care însemna desfiinþarea Moldovei ca stat. Bleg, bleg, moldoveanul, dar de data asta s-a supãrat ºi-n ultimii ani ai domniei l-a tratat cu sictir pe Jagello, ba, împotriva convingerilor sale, l-a sprijinit pe Sigismund în rãzboiul început în iulie 1431 ºi încheiat dupã moartea domnitorului. Moarte care ia bucurat nespus pe turci fiindcã Alexandru, primul domn moldovean care i-a înfruntat (în 1420), i-a fript ori de cîte ori i-a prins în ofsaid, atacînd cu neruºinare Moldova (ca în 1431, de exemplu) în nume propriu sau în cel al lui Dan al II-lea, zurbagiul care vroia Chilia numai pentru sine. De altfel, Alex îl înlocuieºte pe Dan cu Aldea, fiul lui Mircea cel Bãtrîn, care, dupã cum bine ºtiþi, dacã aþi cãscat bine ochii la lecþiile anterioare, îl înscãunase pe el în 1400. Aldea, în semn de recunoºtinþã, îºi ia numele de Alexandru, dupã cel al binefãcãtorului sãu, dar botezul ãsta autoimpus nu avu niciun efect asupra evoluþiei sale istorice pe care dumneavoastrã aþi halit-o deja. Dar pînã la urmã, Alexandru cel Bun la toate ciudãþeniile istorice fãcu exact ce a fãcut Mircea cel Bãtrîn cu 14 ani mai devreme, adicã se apucã sã petreacã revelionul. Vinul fu cam gros, cã la primele ore ale dimineþii zilei de 1 ianuarie 1432, cînd cocoºii se trezesc din mahmurealã ºi cîntã fãrã convingere o manea pe gardurile îngheþate, decedã ºi fu transferat la Mînãstirea Bistriþa, pe care o zidise Sã-i mai ierte Dumnezeu pãcatele trupeºti. Cã Alexandru cel Bun la pat a preacurvit în prostie, avînd trei neveste oficiale (Ana, Ringala-Maria ºi Marina) ºi nenumãrate amante. Despre copiii sãi o sã aflaþi mai multe amãnunte mai în josul istoriei noastre, cã Alex a avut niºte puradei ceva de speriat, mai ciudaþi chiar ºi decît ai lui Mircea cel Bãtrîn, dacã e posibil sã credeþi sau mãcar sã vã imaginaþi aºa ceva...”.

Promouºãn: Pentru lectura urmãtoare cumpãraþi-vã batiste, cã-n capitolul ,,O tragedie moldoveneascã” o sã aflaþi cam ce tipuri de glume fãceau fiii lui Alex. útia, spirite moderne, îºi aruncau mamele prin fîntîni ºi-ºi scoteau ochii ori de cîte ori aveau ocazia. La vremea întîmplãrii acestei nenorociri, în biserica de la Bistriþa a fost jale mare, lumea se dãdea cu capetele de pereþi, iar popa Vasile plîngea cu sughiþuri cã se terminase bãutura...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 17 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Scrisoare poetului Ioan V. Maftei-Buhãieºti Nenicã Maftei-Buhãieºti, mã bucur pentru vîrsta dumitale de 75 de ani de viaþã, pe care îi vei împlini peste cîteva luni, dupã ce gongul va bate ºi pentru mine împlinirea celor 65 de ani de cînd trebãluiesc ºi eu prin aceastã lume, mai mult fãrã rost decît cu un rost anume. Pentru cã am încercat sã fac de toate ºi nu mia reuºit mai nimic. Iar de fiecare datã m-am întrebat dacã am fost bun de ceva pe pãmîntul acesta, simþind cum în ultima vreme sînt tot mai inutil chiar pentru mine, cã pentru societate niciodatã n-am reprezentat nimic... Dar, uite ce repede a trecut pîrdalnicul ãsta de timp peste noi... ªi m-am întrebat de fiecare datã, nenicã Matfei, dacã viaþa asta, pentru dumneata, a avut vreun rost, cã niciodatã de cînd ne ºtim nu am purtat vreo discuþie pe chestia asta. ªtiu cã ai fost tare la matematicã, pe cînd eu niciodatã nu am priceput lecþiile la trigonometrie... ªi mã întreb, nenicã, cum de scrii poezii, ºi nu în limba lui ªtefan cel Mare, cã vorbele lui, astãzi, nu prea le mai foloseºte nimeni, mai la îndemînã sînt engleza, chineza, decît cuvintele noastre neaoº româneºti. ªi uite cã eºti poet, dramaturg, regizor, fiindcã Dumnezeu þi-a þinut parte. În ceea ce mã priveºte, am mers ºi eu prin viaþã, ca vita pe arãturã, mai mult tîrîº ºi nu ºtiu dacã am ajuns cumva, undeva, cã parcã tot timpul am avut impresia cã stau locului, fãrã sã înaintez deloc. ªi am mers de-a-ndoaselea cãci, de cînd cu ANAF-ul acesta, am rãmas fãrã de nãdragi pe mine. Dar nu m-oi împuºca, deºi, dacã aº avea un pistol, mi-aº trage vreo douã cartuºe în mecla mea de „strigoi” - cum mi-a zis o cucoanã în tramvaiul 34, cînd am deranjat-o din greºealã -, sã învãþ minte cã nu toatã lumea e ca dumneata...Vezi cum e lumea, nenicã, ºi de unde vine supãrarea mea, care parcã e fãcutã din strechie ºi sãmînþã de poama-iadului, cã prea se întrec toþi în crosul minciunii ºi al urii... Dar asta e o altã poveste, despre care cîndva am sã vorbesc mai pe îndelete, nu înainte de a face chef cu mãrgãritare din apã de diamant de Lunã, culcuºitã în labirint de nuferi de culoarea cîntecului

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Reverie în expoziþia lui Luchian Am petrecut un ceas al dimineþii în faþa picturilor lui Luchian, adunate în mare numãr la Muzeul de Artã al României. Nu l-am vãzut pe Luchian niciodatã, dar nu mi se pare necunoscutã figura slãbitã a autoportretelor, cu ochii lor prini de bunãtate, uneori mai încruntaþi, alteori cu o lucire îngrijorãtoare în ei. Îmbolnãvindu-se încã din vîrsta tinereþii ºi ducîndu-ºi apoi, de-a lungul anilor, martiriul suferinþei, artistul a þinut necontenit sã se înfãþiºeze pe sine. A fost un om al epocii, în care genialitatea sau numai superioritatea de un fel oarecare a spiritului se însoþea atît de des cu boala, cu durerea, cu singurãtatea, încît un zãbranic de doliu pare a coborî asupra acelui rãstimp. Soarta lui Luchian reproduce unul din destinele româneºti ale generaþiei post-eminesciene, pe al lui Iosif ºi Anghel, pe al lui Ilarie Chendi ºi Coºbuc, pe al lui ªtefan Peticã, P. Cerna ºi Emil Gârleanu ºi pe al atîtor altora, neajunºi la notorietate, sãgetaþi în zborul lor. ªi iatã cã-mi apar, din trecut, zeci ºi zeci de oameni, îmbolnãviþi de tineri, îngenunchiaþi curînd, prieteni ºi tovarãºi ai tinereþii, de a cãror bunãtate ºi inteligenþã m-am bucurat, pierduþi pe drumul vieþii, plînºi la vremea lor. Îi adun pe toþi într-o singurã imagine ºi pe aceasta o recunosc în autoportretele lui Luchian. În ,,Mahalaua dracului”, pe care o zugrãveºte Luchian, bucuria ºi încrederea în viaþã n-apar în nici una din formele lor. Cadrul a fost, desigur, strîmt, apãsãtor, dar sufletul omului a tresãrit ºi acolo, ºi cîteva din mesajele româneºti au pornit din neorînduiala ºi tristeþea mahalalei. (...) S-a vãzut mereu în Luchian pictorul florilor, aºa cum contemporanul lui, D. Anghel, a fost poetul lor. Luchian le-a pictat pe toate, fãcîndu-le sã se aprindã, sã ardã ca un jeratec, sã strãluceascã nu printr-o luminã primitã de la un izvor exterior, ci prin propria lor incandescenþã. Florile

privighetorii cu signal de aur în gît. Iatã cã am zis sã nu mai vorbesc, nenicã Mafei, dar m-a luat hoaþa de gurã pe dinainte, cã aºa e la sindrofii: oamenii beau ºi mãnîncã, danseazã ºi chiuie, ºi e firesc sã fie aºa la anii pe care îi vei împlini în curînd. Spectacolul de-abia de-acum începe ºi nu se va termina prea repede, nenicã, pentru cã lumea e spectacolul nostru zilnic în care sîntem ºi noi ancoraþi... Fiecare cu harul ºi cu naºul sãu, timpul...

Nenicã Maftei, la mulþi ani ºi sã rãmîi la fel de vînjos ca acum, ºi sã-þi creascã ratingul scrierilor precum cozonacii gospodinelor la Paºti... Cã tare eºti silitor ºi harnic, cã de chibzuit nu mai spun: mã sperie temperamentul dumitale atît de domol... Vreau sã te vãd rãþoindu-te o datã la cineva, mãcar acum, la anii pe care-i vei împlini nu peste mult timp, zidindu-þi 75 de trepte de notorietate. La bunã vedere, nenicã Maftei-Buhãieºti, îþi zic eu, cel vrednic de alcooluri îndoite cu parfumuri de trandafir doinitor de femei cu sînii dulci precum mustul din faguri de pepene roºu, ºi sã ne întîlnim la o sutã de ani, în parcul nostru drag din Doamna Ghica (Plumbuita), din Sectorul 2, aceiaºi veterani... ªi sã ne aducem aminte de vremurile de-acum, cînd ne vorbim într-un schimb reciproc de sentimente, la fel de duioase ca razele soarelui ce se preling prin frunzele teilor din jur, dupã ploaia mohorîtã de peste zi. Ah, ce vremuri! ªi-þi scriu, nenicã, sã fii fericit 1.000 de ani de aici înainte ºi sã o ai lîngã dumneata, om de încredere ºi tare cumsecade, pe Gabriela lui Dancu, nume de tot respectul, care sã joace în piesele dumitale de teatru aºa cum a fãcut-o de fiecare datã, spre hazul spectatorilor... Cã multe adevãruri ai strîns în scrierile dumitale, pentru vremuri de tainã ºi amintiri de neuitat, pe care sã le spui oamenilor la nouã carafe de vin, cu pastrama de berbec întru atmosferã de iubire între semeni.

Aºa mi-ai zis de fiecare datã, iar eu te-am ascultat cu mare grijã, fãrã sã înþeleg vreodatã cum de te-a recomandat, tocmai mie, bunul dumitale prieten, Ioan Mazilu Crângaºu, sã-þi editez cãrþile. De ce o fi fãcut-o oare?... Cîndva poate cã o sã-mi spui... Pînã atunci, te pregãteºte vîrtos de sãrbãtoarea zilei dumitale de naºtere... Cã 75 de ani de viaþã nu-s de neglijat.

Iulie, 2015 ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ ocupã un loc întins în pictura lui Luchian ºi, desigur, nimeni mai bine ca el nu le-a înfãþiºat strãlucirea, suavitatea lor tactilã, inocenþa înfloririi lor. Totuºi, florile lui Luchian trebuie înþelese ºi simþite în ansamblul operei lui, în legãturile lor cu toate firele þesãturii lui tematice. Tema centralã a picturii lui Luchian a fost un anumit raport între naturã ºi civilizaþie, caracteristic þãrii noastre din trecut, pe care mi se pare cã-l întrevãd.

Umanitatea nu este, deci, absentã din pictura lui Luchian, dar ni se înfãþiºeazã cu aceeaºi umilitate a aºezãrilor ei. Dar mai des l-a oprit pe pictor exemplarul uman popular, lucrãtorii pãmîntului, moºnegi cerºetori în dulãmile lor zdenþãroase ºi copii, mai ales copii.

Iatã-i în grup, încotoºmãniþi de iarnã; iatã-l pe flãcãiaºul vînzãtor de nuiele. Gracilitatea trupurilor se ghiceºte sub zãbun, sub bocanca groasã. Micul cãrbunar, cu pãlãriuþa aºezatã într-o parte, cu chipul mînjit, are eleganþa juvenilã ºi farmecul unui Pierrot, un Pedrolino al comediei italiene. O mamã îºi lã copilul deasupra albioarei cioplite de rudar. Tot de-acolo a pornit demult moº Nicolae cobzarul, pãstrãtorul tuturor cîntecelor þãrii. Chipul lui revine mereu în picturi, în desene, ca al unui martor încercat al vechimii, cu fruntea grea sprijinitã înþelepþeºte în palmã, alteori privind cãtre chitara supusã mîinii lui, îngînînd cu vocea-i de bãtrîn cîntecul trezit pe coarde. Dar artistul a vãzut ºi cealaltã laturã a þãrii. Þãranii s-au adunat în curtea boiereascã la împãrþitul porumbului; este un grup compact, revendicativ, cu expresii mînioase ºi ameninþãtoare. Luchian îl picteazã cu un singur an înaintea rãscoalelor din 1907, cînd ne va arãta femeile cãutîndu-ºi morþii pe cîmpul de mãcel al represiunii, grupul fantomatic al þãranilor bãjenãriþi, împinºi prin zloatã de una din suflãrile aprige ale lui martie. Întocmai ca toþi marii artiºti ai lumii, Luchian este un pictor profund naþional, înzestrat cu o întinsã ºtiinþã a tuturor înfãþiºãrilor þãrii, a oamenilor ei. Vibraþia lui în faþa realitãþilor locale este adîncã ºi rãscolitoare ºi focul simþirii lui o trezeºte pe a noastrã, pentru a ne face sã pricepem mai bine lumea în care am trãit.

TUDOR VIANU

Tabloul ,,Lorica cu crizanteme”, pictat de ªtefan Luchian, ,,poetul plastic al florilor”, în ultimii ani ai vieþii, o înfãþiºeazã pe nepoata sa, Laura.

O artistã multilateralã!

Cînd rostesc numele Corinei Chiriac, rostesc pe acela al unei muziciene de o nobilã calitate, formatã în casa tatãlui sãu – distinsul compozitor Mircea Chiriac - ºi a mamei sale, o admirabilã profesoarã de pian. Pentru aceastã personalitate a muzicii uºoare din România, ,,înþeleptul este o lampã, creatorul, în lumea frumosului liber, o candelã”... Dar Corina Chiriac este ºi o autenticã artistã de teatru, formatã la ºcoala rãscolitoare de inimi, creatã de cei mai dotaþi artiºti din dramaticul ,,Ev aprins”, de care ne-a vorbit, cu atîta patos, Nicolae Labiº. În lumea revistei, ea ne-a atras atenþia prin vocaþia pentru ,,teatrul total”, pornind de la sensul profund al cugetãrii care spune cã arta este ecoul dumnezeirii din noi, ce ,,ademeneºte veºnicia sã poposeascã pe pragul casei noastre”... A contribuit substanþial la punerea într-o luminã torenþialã a melodiilor create de compozitorii români, ºtiind cã lumea Euterpei este o artã internaþionalã, ceea ce nu înseamnã cã artistul nu are o Patrie!

Corina Chiriac, în toate apariþiile ei, ni s-a înfãþiºat ca o femeie optimistã, plinã de temperament, conºtientã fiind cã, trecînd peste urîciunile vieþii, dupã o luptã teribilã cu exponenþii lumii rãului, inima, prin bãtãile ei regulate - ,,o risipã de luceferi”... -, omagiazã existenþa!

Prin mãiestria cîntecului ei, ne-a înseninat, ne-a înãlþat sufleteºte ºi ne-a îndemnat sã socotim lumea muzicii drept un mijloc de apropiere de Cel de Sus. Nu întîmplãtor, compoziþiile sale - nu prea multe, dar expresive – ar putea avea ca ,,motto” acest aforism sublim: ,,Dragostea ºi melodiile, cu enesciene virtuþi consolatoare, îl fac chiar ºi pe un cîine sã cînte, nu sã latre”...

Corina Chiriac a iubit ºi iubeºte tot ce-i frumos ºi, în acest fel, ea a colaborat cu cerul, cu limpezimile lui de infinit...

DORU POPOVICI

Povestea noastrã n-a existat

Povestea noastrã n-a existat, a fost doar o dungã trasã cu creta pe cerul înstelat Mergeam încercînd sã ne menþinem echilibrul; în stînga prãpãstii albastre, în dreapta cimitirele noastre Povestea noastrã n-a existat, n-a existat cãderea în pãcat, nici raiul promis: a fost un vis Povestea noastrã n-a existat A fost doar o psihozã de toamnã prin care alergam ieºind unul din altul precum frunzele din copaci Taci.

Taci, iubita!

Lasã toamna sã ne plouã cu nemiluita ADI SFINTEª, 23 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 17 noiembrie 2017

Polemici Controverse RESTITUIRI

Frunzã verde De unde s-a nãscut admirabila frunzã verde din capul tuturor cîntecelor poporane române? (...) Frunza verde s-a nãscut dimpreunã cu naþionalitatea românã nu la Tibru sau la Guadalquivir, ci la noi acasã, pe teritoriul Daciei, în secularele pãduri ale Carpaþilor, acolo unde strãbunii noºtri s-au format ºi s-au dezvoltat în curs de veacuri mai înainte de a se pogorî din munte ºi a se rãspîndi pe cîmpie. ªi nu numai prin frunzã verde, dar prin mai toate imaginile cele mai superbe ale sale, poezia noastrã poporanã este filia Carpaþilor (...) Numai acolo bradul, stejarul, ºoimul, copii de predilecþie ai munþilor, au putut deveni pentru muza noastrã poporanã sacre simboluri de înãlþime, de forþã, de vitejie.

Numai acolo, precum numai pe þãrmul Mãrii poezia greacã era în stare de a concepe urmãtoarea capodoperã de inspiraþie: ,,Era noaptea, iubito, cînd noi ne-am sãrutat. Cine oare sã ne fi vãzut? Au vãzut noaptea ºi zorile, stelele ºi luna. O steluþã s-a pogorît ºi a spus-o mãrii, marea a spus-o vîslei, vîsla a spus-o plutaºului, ºi plutaºul a cîntat-o la poarta iubitei sale!”. Grecului i-a dictat Oceanul, nouã ne-au ºoptit Carpaþii. Pentru un român din Bãrãgan, din ºesul cel arid al României de jos, unde deja Ovidiu se plîngea cã-n deºert vei cãuta o frunzã (,,Aspiceres nudos sine fronde, sine arbore campos...”), pentru un asemenea român, frunza verde rãmîne pînã astãzi ca un act de botez despre antica facere naþionalã pe înverzitul plai. Este un pur românism, un produs direct al pãmîntului dacic, fãrã nici o cumnãþie cu Italia sau cu Spania (...) La români, poezia poporanã, la celþi, alfabetul, la ambele neamuri, sîmburele dezvoltãrii literare a oricãrui popor - cãci toate într-o literaturã se încep prin cîntec ºi prin abecedar - au pietrificat astfel memoria unor epoci primordiale de formare în adãpostul pãdurilor. La noi, însã, ca la nimeni altul, aceastã preþioasã amintire este nu numai o chestiune de arheologie, dar posedã ºi farmecul celei mai

ACTUALITATEA CLASICILOR

Profesia de ziarist Într-o zi, domnul Inculeþ rostise cuvintele de dispreþ pentru arta de-a fabrica, fãrã convingere, coloane de gazetã – ºi toatã presa s-a simþit ,,blesatã”. Odatã, generalul Averescu a fost puþin politicos cu reprezentanþii ei, ºi-a gãsit, în însuºi ,,Universul”, destulã sensibilitate ca sã se revolte.

Cu un an înainte, cincisprezece ziariºti fuseserã þinuþi arestaþi cîteva luni de zile, ºi cinci dintr-înºii condamnaþi pentru articole de ziar, fãrã ca demnitatea confraþilor sã fie jignitã. Ba n-au lipsit nici propunerile de excomunicare, formalã, din Societãþile de presã, din care unele i-au ºi excomunicat.

Demnitatea ziaristului român se zbîrleºte numai atît cît nu este el în pericol, ºi ziaristul suferã exclusiv de jignirile

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (5) Fordul de pe munte La cîþiva ani dupã „restaurarea” domniei lui, Carol al II-lea þine sã inaugureze el însuºi, între Sãliºte ºi Tîrgu-Jiu, drumul ce fusese croit peste munþi, pe margini de prãpãstii ameþitoare. Astfel încît, dupã ce convoiul s-a pus în miºcare scrie în memoriile lui acelaºi gazetar de la ,,Adevãrul”, A.P. Samson - „am asistat la o scenã pe care ulterior am folosit-o fãrã greº în previziunile de care aveam nevoie în reportajul politic”. Ca sã se distreze pe seama primului-ministru, Gheorghe Tãtãrãscu, dar mai înainte de toate ca sã-l studieze, ca sã-i observe reacþiile, Carol a început sã goneascã parcã lovit de streche pe margini de prãpastie ºi, la 120 de kilometri la orã, rîzînd batjocoritor, se prefãcea cã-l încurajeazã pe primul lui sfetnic, aflat alãturi. La un popas, dupã o nereuºitã tentativã de a ceda altcuiva locul de lîngã ºofer, Tãtãrãscu fusese nevoit sã urce din nou în Fordul groazei. Scena aceasta, continuã gazetarul, i-a sugerat totdeauna „un rãspuns la întrebarea: pe cine va prefera Carol ca prim-ministru? Cui îi va da guvernul? Rãspunsul era: îl va prefera pe acel om politic pe care mi l-aº putea închipui în Fordul de pe munte în locul lui Tãtãrãscu. Cu alte cuvinte, pe acel om politic cãruia regele ºtie cã-i este îngãduit sã-i

fericite creaþii poetice (...) Tot aºa, la germani ºi la slavi, alfabetul se numeºte Buchstaben sau bukwi, adicã ,,beþe de fag”, denotînd, prin urmare, ca ºi la celþi, leagãnul codrean al artei de a scrie; dar numai britanii împinseserã debutul pînã la ultimele-i consecinþe, botezînd fiecare literã, fiecare diftong, cu cîte un nume de plantã. Cît de adînc s-a înrãdãcinat ºi cît de departe s-a ramificat la români amintirea anticului trai de codru, dezvoltîndu-se mai cu seamã în sfera cea poeticã a vieþii, probã este, pe lîngã frunzã verde, caracteristicul brad de la nunþile noastre þãrãneºti. ,,Brad – zice dl.

Massim – este ramura de brad ce se pune la mirese; de aici ziua de brad, sau simplu, bradul, preziua cununiilor; a juca bradul, a juca la mireasã în preziua cununiilor sau ºi-n ziua de cununie, pînã sã porneascã la bisericã”. (...) Nãscutã în intervalul dintre anii 300-500 d.Chr., iatã de ce o au toþi românii de-a stînga Dunãrii, care au învãþat-o la un loc în curs de douã secole, ºi iatã de ce n-o pot avea fraþii noºtri din Macedonia, plecaþi mai dinainte. Încã o observaþie. Românii n-au cãpãtat acest frunzã verde de la latini; nici de la daci, însã, n-au luat-o. Într-adevãr, dacã ea ar fi o moºtenire de la aceºtia din urmã, atunci am afla-o ºi-n poezia poporanã a arnãuþilor, descendenþi mai direcþi decît noi din marea gintã tracicã. Între cîntecele albaneze, adunate de dl. Hahn, nici unul nu corespunde cu a noastrã frunzã verde, afarã numai doar de urmãtoarea doinã, care, în traducere, spune astfel: ,,Bobiþe roºii pe rîpã!/ Bine, mititico, cã eu te iubesc;/ Bine, mititico, cã tu mã iubeºti;/ Aceasta ne ajunge;/ Las’ acum sã ne descopere”. Cît de departe este, însã, de la aceste ,,bobiþe roºii” pînã la frunzã verde a românului. Nici latinã, nici dacicã, ci curat româneascã, formatã prin secularul trai de codru al strãbunilor noºtri, frunzã verde ne aratã, între celelalte, cît de cu bãgare de seamã trebuie sã fie istoricul, pentru a distinge întotdeauna cu stãruinþã elementele teritoriale ale unei naþionalitãþi, de elementele-i etnografice, adicã a nu confrunda influenþa pãmîntului cu influenþa sîngelui...

B.P. HAªDEU (,,Columna lui Traian”, 1873) care îi impresioneazã pe valeþi. Îl supãrã pe ziaristul român lipsa de considerare a celui ce l-a plãtit: bacºiºul ºi subvenþia el þine sã i se dea cu ceremonie. O insultã a principiilor îi lasã educaþia indiferentã. Prinde guvernul ºi beleºte pe unul de-ai lui pentru o credinþã exprimatã prin scris? Ziaristul român aplaudã numaidecît, îºi acuzã confratele, îl denunþã ºi-l înfiereazã. S-a spus cã presa oglindeºte politica locului, care nu-i mai bunã decît presa. De-aici, consolarea cã ziaristul trebuie sã fie neapãrat un ºnapan, o maºinã de articole ºi de vorbe, pusã în slujba cui plãteºte mai bine, ºi uneori în serviciul, în acelaºi timp, a doi sau trei adversari politici.

Ziaristul se recunoaºte, fãrã greutate, slugã ºi dator sã semene cu boierul – numai cã nu doreºte sã i se spuie.

Cu un cuvînt, cînd nu-i radical un nenorocit, incapabil sã se mãsoare cu dificultãþile, ziaristul e o javrã purã. Ziariºtii români ar face o ligã ca sã fie dat afarã uºierul Ministerului de Interne, care îi împinge la intrare, dar nu s-au grupat sã lupte cu o cenzurã administratã presei timp de patru ani. (...)

TUDOR ARGHEZI (17 octombrie 1820, revista ,,Hiena”) rîdã în nas. Nimeni nu-ºi putea închipui cã regele ar fi cutezat sã-i facã figura asta lui Titulescu”. Excelenta intuiþie a gazetarului ne dezvãluie îndeajuns de limpede cam cine era acela pe care unii oameni politici îl numeau, ei între ei, Rex, cu zîmbetul subþire ce rãzbãtea, candid, din confuzia abil creatã prin asocierea lesnicioasã a înþelesului sobrului cuvînt latinesc ºi acela al atît de rãspînditului apelativ canin. ªi iatã ce scria, mai tîrziu, Tudor Teodorescu-Braniºte: „Lui Carol i se pãrea cã prestigiul lui Titulescu creºte prea mult ºi trebuie «dezumflat»; aceasta era, s-a zis, chiar expresia folositã de rege. De aceea, din cînd în cînd, îl chema în þarã ºi îi da însãrcinarea sã formeze un «guvern de uniune naþionalã». Formula era irealizabilã. Titulescu se zbãtea cîteva zile, alergînd de la un ºef de partid la altul, iar pe urmã se ducea la Palat ca sã-ºi depunã mandatul. Acest joc infam s-a repetat de mai multe ori, cu scopul de a se arãta peste hotare cã, în þara lui, Titulescu nu reprezenta nimic ºi cã singurul om atotputernic la Bucureºti era el, Carol al II-lea”.

Rex îºi juca rolul: a tot fãcut „valuri”, pînã în dimineaþa zilei de 6 septembrie 1940, la ora 6 ºi 10 minute, cînd a semnat actul de abdicare ºi a pãrãsit a doua zi þara în trenul lui cu vagoane albe, înþesate nu numai cu averea-i personalã, care în cei zece ani de domnie crescuse ca aluatul cu multã drojdie, dar ºi cu o parte dintre bunurile Casei regale, ce erau, de drept, ºi s-ar fi cuvenit sã rãmînã ale statului. (va urma) DUMITRU ELIADE

ALBUMUL CU POZE RARE

Savantul B.P. Haºdeu ºi soþia.

Fotografie realizatã la Paris, în anul 1868, în atelierul lui Frédéric Mulnier.

Asfinþit în cîmpie

Aºteaptã pãmîntul în cinste ºi bucurie, Bobul de grîu sã-i vinã în gazdã; Razele zeului, hranã sã-i fie, Cald sfinþitul strecoarã sub brazdã.

Candela-n orizont pîlpîie stins, Plopii în vîrf aprind facle de cearã; Gîndul se lasã de liniºti cuprins, Rostind aminul rugãciunii de searã.

ROMAN FORAI

CIOBURI DE GÎNDURI

SUM

Prietenilor mei

Fii, Doamne, lîngã noi acum, Cînd nici o ºansã pare sã nu fie, Cînd casa noastrã miroase a scrum ªi noi sîntem ruºine-n veºnicie...

Fii ce ai fost mereu, un drept Pãrinte, ªi tot la fel, un drept izbãvitor, O cale de luminã în cuvinte ªi singura speranþã-n viitor.

O, Doamne, fii în veac luminã linã Cum n-a mai fost vreodatã în idei, Iar anii ce s-au strîns în munþi de vinã Tu fã-i pe veci luminãtorii mei.

Sã nu mai am cu ei în sensuri teamã, Sã nu mai am nici îndoieli în mers: Eu sînt cu universul meu de-o seamã ªi generez prin forþa mea un Univers.

Dar nu am fost nicicînd mai mult decît eu ºtiu: O flacãrã! O cruce... ºi un FIU!...

ILARION BOCA, 31 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 17 noiembrie 2017

Atitudini Polemici Atitudini Balsamuri spirituale (47) Acolo unde m-am nãscut – Tiliºca – M-am nãscut într-un þinut pe ºira spinãrii Munþilor Carpaþi, þinut transilvãnean ciudat, aºezat la miazãzi de oraºul întemeiat de cavalerul saxon Herman, în istorie înglobat de veacul îndepãrtat, þinut pudrat cu aer ozonat ºi albastru sidefat.

Aici norii se destramã peste sat ca o nãframã, brazii brodeazã cu aur cerul, descifrînd misterul stîncilor de argint, din care curg izvoare cristaline plutind la vale atît de lin sã se scalde în Cibin.

Pe-un picior din acest plai, colþiºor pierdut de rai, troneazã în ruinã Cetatea Dacã ce nu poate fi contestatã; cã existãm pe acest pãmînt de la facerea sa de cãtre Domnul Sfînt.

Nici lãcomia ºi puterea habsburgã n-au putut sã clinteascã obîrºia pãstoreascã.

Maria Tereza, împãrãteasã, înveºmîntatã în mãtasã, s-a resemnat cã pe valahii în opinci nu i-a subjugat, mulþumindu-se cu birul luat.

Aici, în codrul îndepãrtat, pasc ciopoare de mioare, coborîte din balade.

Noaptea, cerul spuzit de stele scînteiazã munþii cu ele, iar casele, obosite, savureazã în mirajul pãdurii puterea dragostei ºi-a urii.

Oierii, din tatã-n fiu, poartã la brîu fluierul ce doineºte peste-ale munþilor creste miracolul pãmîntului în beþia vîntului, privind cu resemnare nedreptatea ce doare. În satul meu, oamenii aveau frica lui Dumnezeu, ºi cele 10 Porunci le învãþam de prunci, iar cine nu le respecta în sat n-avea ce cãuta.

Cu patimã, se respectã orice datinã din strãbuni, ºi ele vor dãinui cît vom fi.

CÃSUÞELE mele, douã gemene, pe munte s-au cocoþat ºi vegheazã peste sat, una la dreapta alta la stînga, pe ele le unea poarta ce pãzea curtea pavatã cu flori de piatrã ºi, pe prispã, vase cu muºcatã, gardul viu din tufe de salcîmi ce dãdea înspre grãdini.

CÃSUÞELE pãreau sã aibã oarece vinã, cã s-au lãsat spoite cu albastrul de Voroneþ,

ca sã le punã în luminã acoperiºul de ºindrilã, creþ. În „casa mare“, într-o odaie, emanã cãldurã ºi parfum douã paturi cu strãjac de fîn, acoperite cu straie þesute din lînã de oaie.

Un credenþ cu vitrinã ºi sertare, cu mînere de aramã. Masa rotundã avea scaune de lemn, cu spãtare în cerc.

La geamuri, perdele de cipcã, albe ca pana de gîscã.

Pereþii, cu rulou zugrãviþi, erau împodobiþi cu icoane pe sticlã pictate cu sfinþi la care se închinau ai noºtri pãrinþi.

Peste podelele frecate cu ºofran, galben-banan, preºuri de lînã cu modele colorate, peste care hiberna blana unui urs care, la stînã, a lãsat cîteva oi fãrã lînã. În altã odaie, þinea loc de pat un lãdoi cu capac, în care dormeam cînd eram micã, de fricã, din pat, sã nu cad. În soba de teracotã, iarna trosneau lemnele de fag uscate, de pe coastã adunate.

Pe policioare, blide ºi ulcele pictate ºi ºtergare vãrgate. În cuhnã, cuptorul de pitã cu vatrã, unde stãpînã era pisica tãrcatã, ce pãzea oala de lut mare, în care se fierbeau sarmale ºi un ceaun mai mic, pentru lapte covãsit. În podul cu fîn, erau spînzuraþi cîrnaþii, la fum pregãtiþi, pentru Crãciun. În beci, pe pãtucele, lãzile cu mere.

Borcanele cu murãturi se certau cu butoiul de varzã cã ele sînt mai de vazã.

Sacul cu nuci era bun vecin cu butoiul cu vin.

Palinca bãtrînã, era la îndemînã pentru pita cu slãninã din care se înfruptau, noaptea la ºezãtoare, poveºtile despre strigoi.

Doamne, aº da timpul înapoi. „Tulai“, n-am visat, toate acestea au existat, muzeu natural, rivalizînd cu Bruckenthal, unde opere de artã stau triste-n clãdirea de piatrã.

Satul meu, naturã vie, picta în suflet bucurie.

Eu, însã, pe cerul meu am întins ºtergar de curcubeu.

Cu el am ºters, fãrã a vrea, obîrºia mea.

Inima este însã un scut pentru satul în care m-am nãscut, unde, ºi acum, se joacã cu foc învîrtita, ameþita, haþegana ºi jiana, înfrãþite de harul Lucreþiei Ciobanu, ce þese pentru oieri, din munþi ºi stele, curcubeie.

Aºa e satul meu, binecuvîntat de Dumnezeu ºi de oameni onorat, cã doar sînt oameni din sat. (va urma) LILIANA TETELEA

i se spusese cã Visconti era un om îndãrãtnic în a primi în M intimitatea sa ºi în a se face astfel cunoscut, cã era morocãnos, autoritar, ceea ce, într-un fel, era adevãrat. Avea antipatii ºi simpatii adînci. Uneori era nedrept cu oamenii ºi cu evenimentele, însã niciodatã nu se nãpustea asupra adversarului, cel mult îl înþepa abia, oprindu-se apoi, cu o expresie spiritualã pe chip. Însã ajungea sã depãºeascã distanþa, invizibila protecþie, pentru a se simþi cuprins de-o tinereþe nãvalnicã în exprimare. Observator neobosit, bun povestitor, a izbutit sã-mi acorde cîteva interviuri sub formã de autobiografii. Îi plãcea sã-ºi confrunte memoria: insera, potrivit ordinii cronologice, paragrafele rãzleþe.

Am intuit cã asistam la luarea de rãmas bun a unui mare artist. Am înregistrat pentru ,,Il Mondo” (nr. 1/ 2 ianuarie 1976) o autoanalizã crudã, fãrã reþineri; Luchino nu avea nici cea mai micã teamã de magnetofonul meu, care capta pauze, tresãriri, supãrãri, izbucniri. Parcã vãd o dimineaþã lividã de duminicã, din ianuarie, anul acesta (1977 - n. trad.). Via Fleming, care urcã din Coroso Francia spre casa în care locuia Visconti, era acoperitã de ceaþã. Luchino tocmai se pasionase de pictura germanã: de la Dürer ºi Cranach, la Paul Klee ºi Kandinsky. Luchino stãtea aºezat într-un fotoliu orientat spre fereastrã. Se crucea el însuºi de felul sãu de viaþã, atît de enigmatic ºi de obositor. Vorbea greu, prefera sã priveascã ºi sã asculte. κi amintea de o vreme asemãnãtoare, de ceaþa rece, îºi amintea zgomotul apei izbite de zbaturile navei, ºi de severitatea vieþii germane din timpul perioadei de turnare a filmului ,,Ludwig”. κi amintea peisajul mediteranean la Acci Tereza, unde turnase ,,Se clatinã pãmîntul”. ªase luni rãmãsese acolo: din iarnã pînã la sfîrºitul primãverii. Realitatea însãºi era o poezie: case albe, cucernicie domesticã, bãrci trase la mal, imagini de cer contopit cu marea. În dimineaþa aceea, din casa lui Visconti se zãreau umbre ºi cîmpuri de luminã deasupra oraºului, se ridicau niºte pãsãri ºi, de pe terasã, ajungea lãtratul cîinelui sãu ciobãnesc. Înfloreau amintirile, gîndurile fericite; cîteodatã, o ceaþã parcã învãluia anumite amãnunte. O femeie tînãrã confrunta propria sa pãrere cu aceea a regizorului: sentimentele pe care nu le mai încearcã, zicea ea, le socoteºte ca ºi inexistente.

Ce îi unea mai presus de toate pe aceºti oameni în jurul lui Luchino bolnav?

Legãturi de încredere, stimã, solidaritate.

Mai tîrziu, Visconti mi s-a încredinþat: „Într-adevãr, am mulþi prieteni. Îmi place sã-mi vorbeascã despre ei, despre preocupãrile lor. Mã uit pe mine însumi.

Observ atenþia lor, solicitudinea, tinereþea. ªi, astfel, trãiesc mai intens. La prieteni preþuiesc, înainte de toate, lealitatea.

Detest aviditatea, aroganþa, ipocrizia, mediocritatea. Mi se întîmplã cîteodatã ca nimeni în prezenþa mea sã nu deschidã un subiect de discuþie ºi toatã iniþiativa îmi rãmîne mie. Pun atunci întrebãri, sperînd

cã astfel îi voi dezmorþi. Îmi chestionez prietenii, le ofer experienþa mea, îi încurajez”. Într-o searã urcã la Visconti acasã Vittorio De Sica. Luchino se întorsese de cîteva luni de la spitalul în care fusese internat pentru tulburãrile circulatorii care-l condamnaserã la imobilitate, iar Vittorio De Sica fusese operat de cancer ºi nu ºtia cã avea sã moarã. De Sica era vesel, vorbea de filmele neorealismului, turnate cu mari greutãþi; spunea cã acel tip de filme avea un ritm de reportaj, o naturaleþe vecinã mai degrabã cu folclorul, decît cu literatura; cu grafica, decît cu pictura. Îl înveselea pe Luchino, care era milanez, cu povestiri din Napoli, de la începutul secolului: trai pe picior mare, viaþã amãrîtã, nenorociri, erupþii, epidemii, case bãtrîneºti, rufãrie la uscat, cotineþe ºi prãvãlii, afaceri de vaporeni. „Sãrãcia era zgomotoasã, agitatã, spunea Vittorio. Noaptea eram trezit de cãruþele cu fructe ºi legume care soseau de la þarã.

Seara, oamenii se adunau sã bea ºi sã mãnînce ºi sã-ºi povesteascã isprãvile în materie de femei”. Luchino îl întrerupse atunci într-un singur rînd, distrat: „Are dreptate André Breton cînd spune cã opera de artã e valoroasã numai în mãsura în care e impregnatã de reflexul viitorului”.

Biroul lui Luchino Visconti: cãrþile pe care nu avusese curajul sã le aºeze la loc erau împrãºtiate ici ºi colo. Citea alternativ zece-cincisprezece cãrþi, pe mici fragmente. Asculta o anume muzicã, pe care o îndrãgise încã de copil (,,Tannhäuser”), de cînd mama sa, Carla Erba, cînta ariile cele mai frumoase din ,,Lohengrin”. Mi-a spus: „Ce culme au atins nemþii în artã, literaturã, muzicã!

Ascult Wagner, Mahler, Mozart, Strauss, Beethoven. M-a atras mereu tema conflictului artã-viaþã. Contrastul, adicã, dintre un mare artist ºi aspiraþiile sale estetice ºi viaþa de toate zilele; dintre sufletul sãu în aparenþã deasupra istoriei ºi participarea sa la condiþia istoricã”. ªi continuã: „Solitudinea este tovarãºa constantã a vieþii unui om. Mai cu seamã pentru un intelectual din generaþia mea”. Þinea mult sã spunã cã nu ajunsese nici orb, nici surd ºi, chiar slãbit de boalã cum era, rãmînea sensibil la forme ºi culori.

Zicea cã ºi bãtrîneþea aparþine vieþii, cu pedeapsa ºi odihna ei, disperarea ºi speranþa. Exalta anii trecuþi: „Sã o rupi cu faptele reale nu înseamnã nimic, dar cu amintirile...”. Îmi spusese în încheierea unuia din interviurile noastre: „Lumea actualã se aflã într-o crizã: moralã, socialã, spiritualã, însã înfrîngerile nu sînt niciodatã totale, nici definitive, ci temporare. ªi din fiece înfrîngere se nasc forþe noi ºi vigoare. Acesta e conceptul subînþeles pe care-l lasã ºi anumite personaje ale mele.

Nu sînt pesimist. Fiecare epocã are perioade obscure. Conºtiinþa aparþine întotdeauna devenirii. Nu peste mult timp ne vor fi limpezi ºi anii aceºtia, care nouã ne par atît de confuzi. Tineri, în voi mi-e speranþa. Vreau ca solidaritatea sã vã uneascã. Trãiþi cît mai uniþi cu putinþã”.

AURELIO ANDREOLI (Traducere de C. DAN)

Amintiri despre Luchino Visconti

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 17 noiembrie 2017

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Basarabia, cauza vitregã a coloniei România (urmare din pag. 1) Astfel, la întrebarea „Dacã duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privirea la unirea Republicii Moldova cu România”, 62,8% din respondenþi ar fi împotrivã! Doar 22,2% ar vota favorabil, iar cota-parte a indeciºilor este de 7,8%, circa 6% nu ar merge la vot. Menþionez cã din algoritmul cercetãrii a fost exclusã Transnistria.

Un alt rezultat, poate ºi mai stupefiant, este atitudinea faþã de limba românã. La întrebarea „cum trebuie oficial sã se numeascã limba de stat”, 72% din persoanele chestionate considerã cã limba oficialã a Moldovei trebuie sã poarte denumirea de „moldoveneascã”, doar 23% optînd pentru „românã”, în timp ce 4% considerã cã denumirea ar trebui sã fie o… „alta”!

Am încercat, însã, sã explic aceste douã rezultate incredibile – cel puþin pentru mine, ca susþinãtor al apropierii istorice ºi, în final, al unirii românilor, dar nu în condiþii de pripealã ºi ipocrizie politico-istoricã, atitudini care pot avea efecte dezastruoase. Iar recentele rezultate îmi dau dreptate, în sensul cã heirupismul unor grupãri este dãunãtor. În plus, afiºarea ideii unioniste prin intermediul unor personaje sinistre precum Traian Bãsescu, este un alt motiv pentru care basarabenii sã fie (mai mult decît) reticenþi la unire. Îmi explic rezultatul împotrivirii vehemente la unirea cu România prin trei motive. Primul este atitudinea României faþã de Rusia, nu numai prin faptul cã rusofobia e de neconceput într-o þarã în care marea majoritate a familiilor au, pe o ramurã genealogicã, ºi înaintaºi ruºi – dar ºi prin obedienþa totalã a României faþã de NATO, organizaþie perceputã ca un pericol, un potenþial cauzator al unui conflict cu Rusia. O temere de care moldovenii þin seama, fiindcã ºtiu ce înseamnã forþa, dar ºi represaliile Kremlinului. Acest prim motiv este susþinut ºi de rezultatul la întrebarea „aderarea Republicii Moldova la NATO” – procentul e aproape identic cu cel al respingerii unirii cu România – 60.8%. Cu alte cuvinte, NATO, perceput ca un agresor ºi un factor de destabilizare, dar ºi de incitare a „Marelui urs” este principalul motiv de respingere a României.

Al doilea motiv este furnizat chiar de România, dependentã de scandal, de defãimarea reciprocã a principalelor figuri politice ºi a instituþiilor. Logic vorbind, o þarã mult mai patriarhalã, mai conservatoare, aºa cum este Moldova nu are cum sãri într-o corabie a nebunilor, aºa cum se prezintã România singurã. Da, România rãmîne tentantã pentru shopping, pentru paºapoarte UE ºi lucru, dar siguranþa rãmîne încã la Chiºinãu ºi la est. La acelaºi capitol, încadrarea României în categoria „colonie”, nu este tentantã pentru un stat cu probleme specifice, dar pe care actualmente le þine sub control, ba chiar are ºi unele avantaje. În fine, ultimul motiv este atitudinea din ultimul timp, care scandalizeazã nu numai moldovenii, dar ºi mulþi cetãþeni români – imoralitatea crescîndã din România ºi mai ales

atacurile vehemente contra Bisericii. Pentru o zonã de influenþã rusã, patriarhalã, cu populaþie ruralã importantã, Biserica este sacrã – aºa cum e ºi pentru ruºi. Or, atacurile vehemente contra BOR, a preoþilor, ierarhilor ºi Patriarhului oripileazã sau chiar îngrozesc cetãþenii din Moldova. În plus, atitudinea faþã de chestiuni precum cãsãtoriile gay, aºa-zisa libertate sexualã, promiscuitatea manifestã a televiziunilor este un plus pentru motivul respingerii (momentane) a unirii. În privinþa ideii de limbã moldoveneascã, aici chestiunea e mult mai profundã, din punct de vedere al greºelilor românilor. România trebuie sã înþeleagã cã basarabenii au nu doar o istorie proprie, odatã cu 1812, dar au personalitãþile lor, pe care noi fie nu le cunoaºtem, fie ne obosim prea puþin în acest sens. De douã secole, basarabenii au devenit ºi o parte din marea culturã rusã, fapt care nu este doar meritoriu, dar trebuie ºi însuºit, ºi folosit ca argument de apropiere de România.

Or, dimpotrivã, noi am pus accentul pe faptul cã „nu existã o istorie separatã” ºi cã Rusia a fost ºi este ceva rãu. Nu poþi spune asta moldovenilor, oameni cu o culturã profundã, specificã estului, nu superficialã, specificã occidentului consumist al ultimilor 40 de ani. De fapt, limba românã vorbitã în Moldova este purã, veche, nestricatã de barbarismele actuale din rom-gleza curentã.

Chiar ºi ca accent e mult mai corectã decît cea vorbitã în Moldova din dreapta Prutului. În România, limba lui Nichita ºi Eminescu, Rebreanu ºi Sadoveanu a devenit cea a jenantelor personaje promovate de ICR. Moldovenii lui Vieru, Lari sau Loteanu au alte pretenþii. Uitaþivã numai la calitatea net superioarã a concurenþilor din Moldova, care participã la concursurile din România. E culturã înaltã, e ºcoala rusã preluatã constructiv! Repet „de fapt”, moldovenii vorbesc româna; dar, numind-o „moldoveneascã”, îºi apãrã consþiinþa, istoria ºi cultura pe care le iubesc, îi caracterizeazã ºi le simt puse în pericol de agresiunea consumismului superficial, promiscuu ºi incult, reprezentat, din pãcate, de fraþii de sînge din dreapta Prutului, românii.

De aceea nu cred cã e corect sã condamnãm Moldova pentru ºocantele rezultate ale sondajului de faþã, nici sã dãm vina pe Kremlin, Putin, KGB, Krepcaya etc. – aºa cum o facem de obicei.

Atît timp cît nu vom încerca sã ne asumãm greºelile, vom avea parte de rezultate din acestea.

Care mai întîi ne mirã, iar apoi facem ce facem din 1990 încoace – ridicãm din umeri, „Da’ mai dã-i dracu’, sã rãmînã cu ruºii!” – iar România nu face decît sã se împuþineze, sã se golãneascã, sã se murdãreascã. Sondajul nu e tragic pentru ei, ci pentru noi – e oglinda greºelilor ºi stãrii noastre, care ar trebui sã ne îngrijoreze. ªi sã le mulþumim basarabenilor pentru aceste duº rece al cifrelor respingerii temporare a unei colonii despiritualizate.

România Mare trebuie sã fie mai întîi mare în spirit ºi în conºtiinþã, acesta e mesajul unui român al cãrui vis este acea România Mare!

Generalul Eremia Grigorescu simbol al vitejiei românilor (2)

apere Valea Oituzului unde avea ca inamic cinci divizii conduse de generalul Schmettov. La 9 octombrie 1916, comandantul Armatei de Nord, generalul Constantin Prezan, i-a arãtat lui Grigorescu implicaþiile deosebit de grave ale unei eventuale retrageri în aceastã zonã. Eremia Grigorescu i-a dat un rãspuns care a devenit un adevãrat crez al armatei române: „Cunosc situaþia, domnule general. Pe aici inamicul nu va trece“. ªi, într-adevãr, între 11-27 octombrie 1916, Divizia 15 Infanterie, comandatã de generalul Eremia Grigorescu, ºi-a fãcut cu prisosinþã datoria, soldaþii luptînd cu o îndîrjire greu de descris în cuvinte ºi respingînd atacurile inamicului, îndîrjire inoculatã în inimile lor de cãtre însuºi comandantul diviziei. Confirmã acest fapt urmãtorul aspect din timpul bãtãliei: un colonel ºovãia sã intre într-o luptã inegalã. Grigorescu îl admonesteazã cu cuvintele: „Colonele, mã voi pune eu în capul regimentului ºi voi intra în foc, iar d-tale îþi voi aplica articolul din lege care glãsuieºte sã te împuºc. Alege !“ Evident, colonelul a ales calea luptei. (va urma) General mr. (r) conf. univ. dr. ILIE GORJAN

Eremia Grigorescu a ocupat diverse funcþii la eºaloane ºi structuri militare diferite, ºi anume: profesor ºi director al ªcolii de artilerie, geniu ºi marinã, director al Pulberãriei statului, director al artileriei ºi director al personalului în Ministerul de Rãzboi, comandant de divizie, reprezentant al armatei române în calitate de observator la marile manevre ale unor state europene. A parcurs toate gradele militare pînã la cel de general, care i-a fost acordat în anul 1915, cînd a ºi primit comanda Diviziei 15 Infanterie, cu care, în preajma intrãrii României în rãzboi, se gãsea în zona Periº, în rezerva Marelui Cartier General. În fruntea acestei divizii a participat la luptele din Dobrogea, în anul 1916, unde faptele sale de arme au fost memorabile, motiv pentru care Divizia 15 Infanterie ºi-a cãpãtat renumele de „divizia de fier“, iar comandantul ei a fost primul general român decorat cu ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a. ªi pentru cã inamicul îºi propusese sã pãtrundã în Moldova, generalul Grigorescu a primit ordin sã

Ziua în care Tribunul a zîmbit!

De cînd am început sã vãd dincolo de imaginea celui care a fost Corneliu Vadim Tudor, am tot auzit cuvinte defetiste cu privire la Partidul România Mare. De mai bine de un an, cu mult înainte de alegerile generale din decembrie 2016, expresii gen „ultima ºansã”, „dacã nu intrãm acolo, s-a terminat”, precum ºi altele, ceva mai abrazive, au circulat mult prin sediul din Vasile Lascãr, dar ºi prin împrejurimi. Am fost martorul renaºterii, morþii ºi iar renaºterii unui spirit, pentru cã partidul în sine abia ce mai putea respira la adãpostul greutãþii anilor acumulaþi de cãtre membrii sãi. Am vãzut cum cei de mult pensionaþi îºi exercitau atribuþiile funcþiilor de conducere în propria familie sau, în cel mai bun caz, cu colegii de leat, la o bere, prin sediile încã reale ale PRM. Ei nu doreau schimbarea, aºa cum nu o vor nici acum. Ei nu doreau decît sã aibã unde sã plece de acasã, sã evadeze din curtea soþiei poate prea cicãlitoare, ºi sã se laude pe scara blocului cã sînt preºedinþi peste niºte scaune. Pentru cã tinerii, pe de o parte, sînt descurajaþi sã vinã alãturi de ei în acest partid, iar cei care aveau acest curaj, renunþau repede. Inerþia vîrstei este poate cel mai greu de clintit, iar cînd vorbim de politicã, deja e foarte dificil sã rãzbaþi printre arborii pe cît de bãtrîni, pe atît de colþoºi. Am asistat ºi încã asist la lupte între generaþii, conflicte te interese, toate pe marginea unui partid care, în ultimii doi ani, efectiv nu a mai contat politic nici mãcar la banalele luãri de poziþie faþã de degringolada politicii dîmboviþene din ultimul timp.

Cu cîteva zile în urmã, însã, s-a întîmplat un miracol. ªi iar am auzit acele expresii cum cã „e ultima ºansa” ca Partidul România Mare sã supravieþuiascã grelelor încercãri prin care, se pare, încã va trece. Cei care doresc sã acceadã în zona decizionalã ºi sã devinã ei preºedinþi, se pare cã au încheiat un armistiþiu, ºi au pus de un Congres, al VI-lea, ultimul recunoscut de justiþie avînd loc în urmã cu 7 ani, în 2010. Forþa Tribunului, modul sãu autentic de abordare a politicii româneºti a rãmas blocat pe 15 septembrie 2015. De atunci nimeni în România, ºi probabil nu foarte curînd de acum încolo, nu are puterea de a lupta pentru România ºi pentru acest partid, aºa cum el o fãcea.

A lãsat partidul pe mîna unor mediocritãþi aflate în cãutarea performanþei, fãrã sã înþeleagã cã este foarte greu, chiar ºi pentru un om normal, sã ducã mai departe o aºa moºtenire.

Am asistat, aºadar, la un Congres al unor patrioþi, desfãºurat sub privirile lui Corneliu Vadim Tudor, dintr-un tablou adus acolo de cãtre cei care sînt convinºi cã viitorul acestui partid este doar „vadimist”.

A fost ales un om care a fost lîngã Vadim o perioadã lungã, ºi chiar dacã în 2012 a evadat, a avut curajul sã vinã din nou în PRM ºi sã lege sforile intereselor într-un singur nod, ceea ce conducerea de pînã acum a PRM a fost incapabilã sã facã. A reuºi sã aduni toate interesele, unele de-a dreptul meschine, ale celor care se luptau pe cadavrul partidului, este o performanþã deosebitã pentru actualul preºedinte al partidului, Victor Teodor Iovici, ºi din multe puncte de vedere, chiar dacã îi apreciez curajul, ºtiu cã s-a înhãmat la o cãruþã care dispune de foarte puþini cai putere, cînd e de construit, dar enorm de mulþi cînd e vorba de distrus.

Am convingerea cã aducerea în zona decizionalã a Lidiei Vadim Tudor a împãcat multe filiale, ºi am vãzut entuziasmul celor care au votat ca ea sã fie preºedintã a Consiliului Naþional al PRM, dar pãstrarea unei pãrþi importante din fosta conducere, în special a celui mai contestat profesor de matematicã în viaþã, o sã-i ofere multe dureri de cap pe viitor noului preºedinte, mai ales cã toþi cei care au avut de-a face cu acel profesor ºtiu cît de decis este sã distrugã partidul, el fiind cel care, totuºi, pe 28 ianuarie 2017, a interzis numele Vadim în sediul central al PRM. Chiar acum, cînd scriu acest rînduri, ºtiri false despre actualul preºedinte ales al PRM circulã liber, neverificate de nimeni, dar promovate cu abnegaþie de niºte zilieri care mîncau o pîine pe vremea profesoraºului, ºi care acum s-au vãzut decãzuþi din înaltele lor funcþii de paharnici ºi grãjdari. Este trist cã tocmai cel care este cel mai puþin îndreptãþit sã aibã funcþie în PRM, nici mãcar de simplu membru, a trebuit sã rãmînã. Dar, dacã asta înseamnã ca PRM sã meargã mai departe, o putem accepta ca un joc politic ºi acordãm actualei conduceri a PRM un vot de încredere, cu speranþa unui viitor parlamentar al acestui partid, sau poate mai verde din punct de vedere al vîrstei medii.

Cît am asistat la acest Congres, ºi ºtiut fiind cît de „iubit“ era profesorul de matematicã, ºi mã refer la multe filiale pe care el le-a întãrit ºi le-a folosit ca monedã de schimb pentru funcþia pe care o are, m-am tot întrebat de ce era singur ºi nimeni nu-l bãga în seamã, unde îi sînt paharnicii care sã-l sufoce cu iubire ºi dorinþa de a se fotografia cu el. Nimeni însã nu-l vroia, pînã ºi Tribunul, din tablou, s-a încruntat cînd l-a vãzut.

Asta nu înseamnã cã nu a binecuvîntat, de acolo, din Ceruri, toatã aceastã suflare româneascã, pornitã pe un nou drum, al reconstrucþiei Partidului România Mare ºi, de ce nu, al reconstrucþiei acestei þãri prea vitregite de soartã. Prin noi, pentru noi, totul poate fi posibil.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 17 noiembrie 2017

Viat , a cres , t i n ã Îngerului pãzitor Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (22) Întoarceþi-l pe acesta ºi aduceþi-l aici pe monahul Aianasie...

Pe cînd ne apropiam, sãlbãticiunea îngrozitoare a zis cu glas puternic celor care mã tîrau: - Acesta e prietenul meu! ªi dintr-o datã ºi-a întins mîna ºi a încercat sã mã prindã.

Am început sã tremur de fricã. M-am ghemuit ºi m-am încolãcit jos, cuprins de groazã. În aceeaºi clipã însã - ai fi zis cã cineva i-a trimis pentru mine - au apãrut doi bãtrîni cucernici cu pãrul alb. Cred cã i-am recunoscut. Erau Sfinþii Apostoli Andrei ºi Ioan Teologul, dupã cum îi þin minte din sfintele lor icoane. Acel uriaº mizerabil, imediat ce i-a vãzut, s-a dat înapoi ºi s-a ascuns grabnic. Atunci cei doi bãtrîni m-au luat cu blîndeþe, am trecut de poarta mare ºi de o alta interioarã ºi am ieºit într-un þinut de cîmpie cu sate minunate. Le-am depãºit ºi am înaintat pînã la capãtul cîmpiei. Acolo era o vale verde ºi rãcoroasã, a cãrei frumuseþe ºi bucurie e cu totul imposibil sã o descrie cineva prin cuvinte. ªi acolo, în centru, stãtea un bãtrîn vesel ºi evlavios, avînd în jurul lui mulþime de copii, ca nisipul mãrii.

E, atunci am simþit cã îmi trece frica ºi, oarecum liniºtit, i-am întrebat pe cei doi cãlãuzitori ai mei: - Cine este bãtrînul? ªi ce este aceastã mulþime nenumãratã care îl înconjoarã?

- Avraam este, mi-au spus. ªi ceea ce vezi este sînul lui Avraam, despre care ai auzit. ªi atunci, la îndemnul lor, m-am dus ºi i-am fãcut o închinãciune evlavioasã.

Imediat dupã aceea ne-am continuat drumul. Am traversat valea ºi am ieºit într-o livadã nesfîrºitã de mãslini. Ai fi

zis cã pomii acelei livezi erau mai numeroºi decît stelele cerului. Sub fiecare mãslin era un cort. În fiecare cort se afla un pat ºi în fiecare pat un om. În acele corturi i-am recunoscut pe mulþi, care ºtiam cã trãiesc în palate împãrãteºti, pe alþii care locuiau în oraº, cîþiva þãrani, precum ºi pe unii din mînãstirea noastrã. Toþi aceºtia pe care i-am recunoscut muriserã deja. În vreme ce mã gîndeam sã-i întreb pe cei doi bãtrîni care mã însoþeau ce era acea livadã de mãslini nesfîrºitã ºi minunatã, aceia mi-au luat-o înainte ºi au zis: - De ce eºti nedumerit despre ce poate fi aceastã frumoasã ºi mare livadã de mãslini ºi toate cele pe care le vezi în ea? Sînt cele despre care vorbesc Pãrinþii ºi Scripturile: „Multe locuri existã în corturile Tale cereºti, Mîntuitorul nostru, unde sînt aºezaþi toþi oamenii, dupã vrednicia ºi dupã mãsura virtuþii lor”.

Dincolo de livada aceea de mãslini, se afla o cetate a cãrei frumuseþe, varietate ºi construcþie armonioasã mi-e imposibil sã le descriu. Douãsprezece brîuri din douãsprezece feluri de pietre preþioase împresurau zidul de jur-împrejur. Fiecare brîu era construit dintr-un soi de piatrã preþioasã ºi alcãtuia un cerc special. Ce sã mai spun despre celelalte frumuseþi ale cetãþii aceleia? Era netedã, spaþioasã, construitã armonios în toate amãnuntele ei. Zidul era împodobit de porþi ornate cu aur ºi argint care, îndatã ce se deschideau, dezvãluiau o podea de aur. Urmau locuinþe, canapele ºi mese, toate din aur. ªi cetatea aceasta inundatã de luminã negrãitã ºi mireasmã îmbãtãtoare te umplea de bucurie. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Îþi mulþumesc, ocrotitorul meu Ce vii de la Dumnezeu, Cã îmi eºti tatã ºi mamã Atunci cînd îmi este teamã, Tu îmi eºti frate ºi sorã Cînd viaþa mi-e incolorã... Îi mulþumesc lui Dumnezeu Cã tu îmi þii sufletul meu, ªi-mi dai trup din trupul tãu Sã mã fac înger ºi eu... Îmi dai aripi ca sã zbor Cînd mi-e greu sã fiu uºor...

Îþi mulþumesc prieten sfînt Cã îmi eºti un sfetnic blînd, Cînd mi-e rãu mã þii în braþe, Cînd mi-e bine eºti cu mine...

Pentru toate îþi mulþumesc Sfinte îngere ceresc!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Rugãciunea unui creºtin Sã-mi fie viaþa fãrã urã ªi de mînie dezbrãcatã; În patimi chiar sã am mãsurã: Rogu-te, Tatã.

De nici o clipã zuliarã

Carte de cãpãtîi (23) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

ACATISTUL PENTRU CEI ADORMIÞI (5) Condacul XI: Unde-þi este moarte, boldul, unde-þi este, iadule, biruinþa, unde-þi este întunecarea ºi frica cea mai dinainte? Apostolul strigã: „Doresc sã mor, pentru a fi împreunã cu Hristos”.

Drept aceea, moartea privind-o ca pe o minunatã aºteptare, Þie Doamne îþi strigãm: Aliluia!

Icosul XI: Învia-vor morþii ºi cei din morminte se vor scula ºi cei de pe pãmînt se vor bucura, cãci atunci cu trupuri duhovniceºti preamãrite, nestricãcioase, luminoase se vor scula auzind Cuvîntul lui Dumnezeu: „Cu vine îmbrãcaþi-vã, din cãrunteþea vremurilor trecute sculaþi-vã, cãci cu Sîngele Fiului lui Dumnezeu rãscumpãrare sînteþi”, prin a Lui moarte înviaþi sînteþi, peste voi lumina învierii S-a revãrsat ºi noi îþi cîntãm: Tatãl nostru, adîncul desãvîrºirilor Tale descoperã-1 lor. Tatãl nostru, lumina Soarelui ºi Luna cea liniºtitã, Tu leai descoperit-o. Tatãl nostru, slava îngerilor carc ca o parã de foc sînt, fã ca ºi ei sã o contemple. Tatãl nostru, cu frumuseþea rãsãritului ºi a apusului de soare, Tu m-ai îndulcit, fã ca ºi lumina veºniciei Tale sã o vadã ei. Tatãl nostru, ca steaua dimineþii, ca luceafãrul zorilor, orice suflet sã fie luminat. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

Condacul XII: Carnea ºi sîngele, împãrãþia lui Dumnezeu nu o vor moºteni. Cîtã vreme în trup petrecem, sîntem despãrþiþi de Hristos, de nu vom muri întru veºnicie, nu vom putea învia, cãci trupul acesta stricãcios se cuvine ca întru nestricãciune sã se îmbrace ºi acesta care este muritor cu nemurirea sã se lumineze. ªi astfel în stricãciunea zilei celei neînserate sã cîntãm neîncetatul: Aliluia!

Icosul XII: Bucuria întîlnirii cu Dumnezeu o aºteptãm, razele luminoase ale învierii le aºteptãm, scularea din morminte a celor iubiþi ai noºtri o aºteptãm, ca întru cîntare sã-I strigãm Ziditorului unele ca acestea: Tatãl nostru, spre biruinþa bucuriei ºi a binelui, Tu luminã ai zidit. Tatãl nostru, pe noi din strãfundul pãcatului la sfinþenie ridicã-ne. Tatãl nostru, celor rãposaþi dãruieºte-le ca peste Fãpturile Sfinte sã împãrãþeascã. Tatãl nostru, fã ca lumina pururea strãlucitã, Hristos sã le fie. Tatãl nostru, ºi nouã ºi lor dãruieºte-ne ca pe Paºtile nestricãciunii pururea sã Te prãznuim. Tatãl nostru, în veacul veacului de noi sã nu Te mai desparþi ºi în minunata unire a dragostei dumnezeieºti

cuprinde-ne. Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte Sã nu am inima pãtatã; sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

Sã urc spre Tine dreaptã scarã: Rogu-te, Tatã.

Condacul XIII: O, Prea îndurate Pãrinte, Cela ce fãrã de început eºti ºi Iar de-mi voi apãra semenii mîntuirea tuturor o voieºti. Cela care la cei pierduþi ai trimis pe Fiul Tãu ºi Dumnezeul nostru ºi peste ei Duhul cel de Cu-asupritoare judecatã, viaþã dãtãtor ºi revãrsat, miluieºte pe toþi cei din veac Sã ard în flacãra Gheenii, adormiþi. Cu puterea Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi ale tutuRogu-te, Tatã. ror sfinþilor Tãi, cerceteazã-ne pe noi ca împreunã cu cei din veac rãposaþi sã-Þi cîntãm Þie Mîntuitorul ºi Dumnezeul Sã simt cã orice suferinþã nostru cîntarea cea fãrã de sfîrºit: Aliluia! Slãbeºte, lasã, Din voia Ta îmi este datã iartã Dumnezeule greºelile noastre cele fãrã de voie ºi cele ªi s-o îndur cu umilinþã: cu voie, cele cu lucrul ºi cu cuvîntul, cele cu neºtiinþã ºi cele Rogu-te, Tatã. cu ºtiinþã, cele din noapte ºi cele din zi, cele cu mintea ºi cele cu gîndul. Toate le iartã nouã, ca un Bun ºi de oameni Sã fiu ne-atins de bãnuialã iubitor. Pe cei ce ne urãsc pe noi ºi ne fac strîmbãtate, iartã-i, Cã nu-s fãptura Ta curatã Doamne. Celor ce ne fac bine, fã-le bine, Doamne. Fraþilor ªi sã nu ºtiu ce-i îndoiala: ºi rudeniilor noastre îndeplineºte-le cerinþele de mîntuire ºi Rogu-te, Tatã. viaþã veºnicã. Pe cei ce sînt întru neputinþã, cerceteazã-i ºi vindecare dãruieºte-le. Pe cei ce cãlãtoresc pe mare cîrDã-mi pîinea zilnicã cinstitã muieºte-i. Cu cei cãlãtori împreunã cãlãtoreºte, Doamne. ªi cu sudoare cîºtigatã Ostaºului la oaste, ajutã-i, Doamne. ªi nu mã duce în ispitã, Celor ce ne slujesc ºi ne miluiesc pe noi, iertarea Rogu-te, Tatã. pãcatelor dãruieºte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouã nevrednicilor sã ne rugãm pentru dînºii, miluieºte-i dupã mare mila Iar cînd voi trece peste punte Ta. Pomeneºte Doamne pe cei mai dinainte adormiþi pãrinþii Din Totdeauna-n Niciodatã, ºi fraþii noºtri ºi dãruieºte-le dupã mare mila Ta ºi dupã Sã-mi steie mîna Ta pe frunte: mulþimea îndurãrilor Tale ºi îi odihneºte unde cerceteazã Rogu-te, Tatã. lumina Feþei tale, pomeneºte Doamne ºi pe adormiþii robii tãi MIHAI CODREANU (1876-1957) (numele) rudeniile mele. Pomeneºte, Doamne, pe fraþii noºtri cei robiþi ºi îi izbãveºte de toatã primejdia. Pomeneºte, Doamne, pe cei ce aduc daruri ºi fac bine întru Sfintele Tale Biserici ºi le dã lor cererile Dacã te afli printre cei care vãd toate lucrurile numai în aspectele lor negacãtre mîntuire ºi viaþã veºnicã.

Pomeneºte-ne Doamne ºi pe tive, începe a te ruga cam aºa: „Chiar dacã sînt nemulþumit, cînd sunã ceasul noi smeriþii, pãcãtoºii ºi nevred- deºteptãtor, ajutã-mã, o, Doamne, sã îþi mulþumesc cã aud, în timp ce aºa nicii robii Tãi, ºi lumineazã-ne mulþi oameni sînt surzi. Chiar dacã deschid greu ochii în faþa luminii unei noi mintea noastrã cu lumina cunoº- dimineþi, îþi mulþumesc, Doamne, cã vãd, cînd existã atît de mulþi oameni tinþei Tale ºi ne îndreaptã pe cale care nu vãd. Deºi de multe ori mã ridic greu din pat, îþi mulþumesc, Doamne, cã mi-ai dat puterea de a mã ridica în fiecare zi, cînd sînt aºa de mulþi oameni poruncilor Tale.

Pentru rugãciunile Preacuratei þintuiþi la pat. Deºi în familia mea nu este întotdeauna soare, îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã am o familie, în timp ce sînt aºa de mulþi oameni singuStãpînei noastre, Nãscãtoarei de ratici. Chiar dacã apartamentul meu nu este mobilat dupã ultima modã, îþi Dumnezeu ºi pururi Fecioarei mulþumesc, Doamne, cã am un acoperiº deasupra capului, în timp ce alþii nu Maria, ºi ale tuturor Sfinþilor Tãi cã se pot bucura de aºa ceva. Deºi meniul nu este perfect echilibrat, îþi bine eºti cuvîntat în vecii vecilor. mulþumesc, Doamne, pentru mîncarea pe care ne-o dai, cînd în lume sînt aºa Amin! de mulþi flãmînzi. Chiar dacã munca mea nu este prea uºoarã, îþi mulþumesc, (va urma) Doamne, cã am un loc de muncã, în timp ce sînt aºa de mulþi ºomeri...“. O (Lucrare apãrutã astfel de rugãciune de mulþumire va schimba multe lucruri. Încearcã! sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pildã creºtinã Rugãciunea de mulþumire

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Descoperire de ultimã orã, în interiorul Marii Piramide Marea Piramidã de la Gizeh este nu doar o minune a lumii antice care a învins veacurile, supravieþuind pînã astãzi, ci reprezintã ºi cel mai cunoscut ºi studiat monument, dintre cele rãmase din vechime. La cît a fost de studiatã, pãrea mai puþin probabil ca Marea Piramidã sã mai ofere vreo suprizã de amploare. ªi totuºi, surpriza a apãrut! În interiorul Marii Piramide a fost descoperitã o camerã enigmaticã, a cãrei existenþã era cel mult bãnuitã de cãtre cîþiva cercetãtori, pînã acum. O astfel de descoperire, la nivelul Marii Piramide, nu a mai fost efectuatã din Secolul XIX. Într-un raport publicat în revista „Nature“ în cea de-a doua zi a lunii noiembrie, o echipã de cercetare internaþionalã aratã cã, în interiorul piramidei, a fost descoperit un enigmatic spaþiu gol.

Acesta se aflã deasupra Marii Galerii ºi are o secþiune transversalã similarã acestui coridor. Camera „secretã” a Marii Piramide are o lungime de circa 30 de metri.

Scopul pentru care a fost prevãzut un asemenea spaþiu în mijlocul Marii Piramide reprezintã o enigmã.

De fapt, nu se ºtie dacã avea vreo anume funcþie sau dacã nu cumva reprezintã un simplu spaþiu liber în arhitectura impozantului monument – care, vreme de 43 de veacuri, a fost cea mai înaltã clãdire din lume (pînã la edificarea Turnului Eiffel, în anul 1889). „Acesta este o premierã”, a declarat Mehdi Tayoubi, co-fondator al proiectului „ScanPyramids“ ºi preºedinte al Heritage Innovation Preservation Institute. Spaþiul în cauzã „ar putea fi compus dintr-una sau mai multe structuri” sau „ar putea reprezenta o altã mare galerie”.

Oamenii de ºtiinþã au fãcut descoperirea utilizînd „imagistica folosind raze-cosmice”, prin înregistrarea comportamentului particulelor subatomice numite muoni, care penetreazã piatra precum razele X, însã mult mai în profunzime. Rezultatele cercetãrii recent publicate au fost confirmate ºi de cãtre alte echipe de oameni de ºtiinþã.

Unii specialiºti susþin cã spaþiul gol (sau camera) existentã deasupra Marii Galerii are funcþia de reducere

Airlander 10 – cea mai mare aeronavã din lume Airlander 10 este, ca volum, cea mai mare aeronavã din lume. Cîntãreºte 20 de tone, dispune de 4 motoare a cîte 325 CP ºi va fi utilizatã pentru realizarea unor incur-

siuni în zone ale lumii ce oferã vizitatorilor imagini ºi experienþe de neuitat, precum deºertul Namib sau Polul Nord. La cerere, impresionanta aeronavã îºi va duce pasagerii în aproape orice zonã a planetei. Fiind cea mai mare aeronavã din lume, Airlander 10 depãºeºte, ca dimensiuni, chiar ºi avionul Airbus A380 (cel mai mare avion de pasageri de pe mapamond) sau gigantul rusesc Antonov An-225, cel mai greu avion din lume.

Desene ºi picturi vechi de 500 de ani au fost descoperite pe o insulã din Caraibe, nelocuitã în prezent…

O echipã de arheologi britanici ºi portughezi susþin cã au descoperit arta de mult pierdutã a unei civilizaþii uitate pe o micã insulã nelocuitã din Caraibe. Experþii sugereazã cã civilizaþia indigenã e posibil sã fi contribuit mai mult la cultura modernã decît ne-am gîndit iniþial.

Dupã aproape 500 de ani de la momentul în care populaþia care trãia aici a fost aproape anihilatã de conchistadorii spanioli, o echipã de arheologi britanici ºi portughezi a redescoperit ceea ce este considerat a fi cea mai mare concentraþie de artã Taino de pe pãmînt, dupã cum relateazã „The Independent“. Situate pe insula Mona, la jumãtatea distanþei dintre Puerto Rico ºi Republica Dominicanã, aceste desene necunoscute pînã

Pag. a 9-a – 17 noiembrie 2017

MOZAIC a greutãþii ce se distribuie asupra structurilor de susþinere ale încãperilor aflate mai jos. Însã nu este exclusã posibilitatea existenþei altor funcþii, dintre care unele ne-ar putea oferi mari surprize, dupã identificarea lor.

Marea Piramidã este cunoscutã ºi sub numele de Piramida lui Khufu (Cheops), dupã numele ctitorului sãu, faraon al celei de-a IV-a dinastii, care a domnit între 2589 ºi 2566 î.Hr. Spaþiul nou descoperit de cãtre echipa

de scanare pare sã nu fie conectat la pasajele interne cunoscute.

Marea Piramidã este singura dintre Cele ºapte minuni ale lumii antice care a rezistat pînã azi. Între specialiºti au loc, de multã vreme, intense schimburi de opinii contradictorii asupra modului în care a fost construit monumentul ºi nu existã descoperire legatã de acesta care sã nu suscite un viu interes.

Oamenii de ºtiinþã din Japonia ºi Franþa sperã, acum, dupã identificarea misteriosului spaþiu gol din Marea Piramidã sã poatã viziona, prin intermediul unui dispozitiv telecomandat (o minidronã), interiorul acestuia, nu înainte de a reuºi sã creeze un pasaj de acces cu diametru îngust, de numai 2,54 cm. Este, însã, nevoie de permisiunea Ministerului Antichitãþilor din Egipt, pentru materializarea acestui plan. Oare li se va permite explorarea camerei „secrete” din Marea Piramidã?

TOMI TOHÃNEANU Totuºi, giganticul aparat de zbor ar fi depãºit de cãtre unele dintre uriaºele dirijabile de tip Zeppelin, dezvoltate de cãtre Germania la începutul Secolului XX. Este un aparat de zbor mai uºor decît aerul, care are o formã aerodinamicã.

Airlander 10 are capacitatea de a ateriza ºi a decola de pe aproape orice tip de suprafaþã – inclusiv nisipul deºertului sau gheþurile nordului. Este o aeronavã conceputã sã zboare, fãrã întrerupere, douã sãptãmîni, timp în care pasagerii vor avea la dispoziþie toate cele necesare, bucurîndu-se de un confort desãvîrºit. Se poate înãlþa pînã la altitudini de 6.100 de metri ºi se poate deplasa cu viteze mai mari de 144 km/h. În 2018, Henry Cookson Adventures va fi prima companie turisticã ce oferã servicii de lux care va testa aeronava Airlander 10. Trebuie spus cã aparatul de zbor Airlander 10 sau, dupã celãlalt nume al sãu, HAV 304, a fost construit, iniþial, pentru uzul armatei Statelor Unite, în cadrul unui program numit LEMV (Long Endurance Multi-intelligence Vehicle).

Airlander 10 – aeronavã al cãrei prototip are un volum de 38.000 de metri cubi, poate transporta o încãrcãturã de 10 tone ºi peste 60 de pasageri – va începe sã efectueze croaziere aeriene de lux, deplasîndu-se cãtre cele mai pitoreºti locuri ale planetei, începînd cu anul 2019. (cunoastelumea.ro) acum au fost descoperite în treizeci de peºteri de pe insulã. Potrivit celor de la „The Independent“, se estimeazã cã alte o sutã de peºteri nu au fost explorate, ceea ce îi face pe arheologi sã creadã cã multe reprezentãri artistice foarte vechi rãmîn, cel puþin pentru moment, ascunse de ochiul omului modern.

Analiza ºtiinþificã a desenelor nou descoperite aratã cã majoritatea lor dateazã din Secolele al XIV-lea ºi al

MOZAIC Sfatul medicului Ghiozdanul greu, un factor de risc important în apariþia scoliozei Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Scolioza reprezintã curbarea DR. TAREK NAZER anormalã a coloanei vertebrale, care apare de obicei în copilãrie sau adolescenþã la persoanele cu o coloanã vertebralã normalã. Aceastã deviaþie a coloanei, care în cazurile foarte avansate începe sã semene cu litera „S”, devine sursa unor suferinþe fizice prin reducerea capacitãþii respiratorii, asimetria toracelui ºi afectarea organelor intratoracice ºi a unor suferinþe emoþionale care duc la izolare ºi la dificultãþi de integrare în societate.

Creºterea numãrului de copii cu probleme la nivelul coloanei a fost un motiv de investigaþii asupra cauzelor principale care duc la apariþia acestei probleme, iar în topul listei se aflã ghiozdanul greu pe care îl duc copiii în fiecare zi.

Care sînt semnele ºi simptomele?

Atunci cînd o persoanã are scoliozã, coloana vertebralã se curbeazã tipic în afarã într-o parte ºi apoi e normalã, sau, mai frecvent, apar douã zone curbate în exterior, care se prezintã sub forma literei „S”. Alte semne pot include: * Un umãr mai jos comparativ cu celãlalt apare mai ales în cazul în care ghiozdanul se poartã pe un singur umãr, ducînd toatã greutatea; * Umãrul este mai rotunjit; * Una dintre pãrþile pelvisului este mai exteriorizatã; * Un picior care pare mai scurt decît celãlalt.

Cît trebuie sã fie ghiozdanul de greu?

Studiile au arãtat cã ghiozdanul nu ar trebui sã depãºeascã 8-10% din greutatea copilului, trebuie cãrat corect pe ambii umeri ºi nu doar pe o parte. Este necesar ca acel ghiozdan sã respecte normele indicate de cãtre protecþia sãnãtãþii, sã aibã un spate cãptuºit care se muleazã pe curbura spatelui ºi sã fie de dimensiuni potrivite, în funcþie de vîrstã ºi de înãlþime.

Este de preferat, atunci cînd are un drum lung de parcurs, sã facã pauze ºi sã dea ghiozdanul jos dupã 1015 minute de mers, pentru a relaxa coloana ºi umerii.

Trebuie sã acordãm o atenþie mare copiilor care suferã de probleme de coloanã înainte de a începe ºcoala ºi celor care suferã de scoliozã, cifozã sau alte deformitãþii ale coloanei, ei sînt mult mai predispuºi la avansarea afecþiunii dacã nu respectã regulile ºi indicaþiile medicului ortoped.

Atunci cînd cumpãrãm un ghiozdan, pe lîngã aspectul estetic trebuie sã þinem cont ºi de alte aspecte, precum materialul din care e confecþionat sã fie unul uºor, cu mînere rezistente ºi curele late de cel puþin 4 cm ºi dotat cu o curea la brîu.

Pãrinþii trebuie sã întrebe copiii dacã simt dureri la nivelul spatelui sau senzaþii de amorþeala la nivelul mîinilor atunci cînd se intorc de la ºcoalã, pentru a exclude compresia arterelor ºi a nervilor cãtre cureluºe. www.consultatieortopedie.ro

XV-lea. Dupã cum sugereazã arheologii, cele mai multe desene prezintã niºte feþe adesea hibride de animale ºi oameni, alãturi de modele geometrice.

Indienii Taino sînt un subgrup al indienilor Arawakan. Aceºtia locuiau în Antilele Mari ºi Marea Caraibelor în momentul în care Christopher Columb a sosit în Lumea Nouã. Se crede cã aceasta a fost prima culturã majorã a lumii noi cu care Columb a intrat în contact. „Picturile au fost fãcute cu excremente de lilieci, care de-a lungul multor decenii au absorbit mineralele naturale de pe pereþii peºterilor. Uneori, rãºinã de plante a fost adãugatã pentru a ajuta excrementele sã prindã o oarecare culoare. Alte imagini au fost create doar prin folosirea unor bucãþi de cãrbune“, se aratã în lucrearea publicatã de cercetãtori.

RADU UNGUREANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 17 noiembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Unele aspecte din biografia lui Mateiu Caragiale Dupã cum precizeazã biografii sãi, Mateiu Caragiale s-a nãscut în Bucureºti, la 12 martie 1885, în casa mamei sale, Maria Constantinescu, din Strada Frumoasã nr. 14, mahalaua Bisericii Sf. Vasile. Copilul a fost înregistrat de cãtre I.L. Caragiale ca ,,fiu natural”, adicã nelegitim, întrucît nu voia sã oficializeze legãtura cu respectiva domniºoarã, altfel ar fi recunoscut copilul încã de la început.

Aceasta, însã, nu a împietat, sub nici o formã, asupra grijii pe care marele dramaturg i-a arãtat-o, întreaga viaþã, fiului sãu mai mare. De partea cealaltã, Mateiu nu i-a purtat niciodatã tatãlui sãu afecþiunea cuvenitã, considerîndu-se oarecum frustrat ºi nedreptãþit în raport cu fraþii sãi mai mici pe linie sangvinã. În consecinþã, paginile jurnalului sãu, publicat de Perpessicius în 1936, conþin cîteva expresii deloc mãgulitoare la adresa acestuia, precum ,,escroc”, ,,veritabil pungaº, a înºelat-o pe soru-sa prefãcîndu-i testamentul” sau ,,Mi-a ºterpelit aproape 40 de mii de lei”. Totuºi, de cîte ori a avut nevoie sã-ºi rezolve vreo situaþie mai complicatã, Mateiu a apelat la numele ºi relaþiile familiei Caragiale, inclusiv la influenþa pe care vãduva dramaturgului o mai avea în societate. (Sã nu uitãm cã Alexandrina Caragiale era fiica arhitectului Gaetano Burelli, cu rang înalt în Masonierie ºi cu trecere la Palat.) Ba chiar ºi la cãsãtoria sa, din 18 iunie 1923, cînd a þinut sã se treacã în actul de stare civilã cu numele Mateiu I. Caragiale, precum ºi cu adresa familiei pãrintelui, Str. G. Lahovari nr.8, nicidecum Mateiu M. Constantinescu, din Str. Frumoasã nr.14, cum ar fi fost normal.

Dãm cuvîntul, în continuare, criticului ºi istoricului literar Constantin Popescu-Cadem, care în nr. 3/1975 al revistei ,,Manuscriptum” a publicat articolul: ,,Legendã ºi adevãr în biografia lui Mateiu I. Caragiale”. Prin acest articol, el se foloseºte de unele documente, descoperite prin arhive, ºi face luminã într-un domeniu destul de obscur în existenþa prozatorului: cãsãtoria sa cu Maria Sion. ªi, încã de la început, ne atrage atenþia asupra unor amãnunte descoperite în cercetarea sa.

Astfel, potrivit Registrului Stãrii Civile pentru cãsãtoriþi nr.2446, descoperit de C. Popescu-Cadem la

Primãria Capitalei, cãsãtoria s-a încheiat pe data de 18 iunie 1923, la orele 11 a.m.

Pentru edificare, sã reproducem parþial documentul: ,,Domnul Matei I. Caragiale major necãsãtorit în vîrstã de ani 38, de profesie literat nãscut în comuna Tuºnad Braºov, domiciliat în comuna Bucureºti, Strada Lahovari No.8, fiu al D. Ion L. Caragiale mort ºi al D. Maria, nãscutã Piteºteanu de profesiune fãrã, domiciliatã în comuna Viena, Strada Austria No.- ºi Doamna Maria G. Sion majorã, necãsãtoritã în vîrstã de ani 63, de profesiune fãrã, nãscutã în comuna Bucureºti, domi-

I.L. Caragiale cu Mateiu copil ciliatã în Strada Robert de Flers No.9, fiicã al (sic!) D. George Sion mort ºi D. Eliza moartã...”.

Din acest scurt fragment reþinem cîteva surprize. Prima ar fi cã Mateiu nu apare cu numele sãu real, Constantinescu. Ci cu acela de împrumut, Caragiale, dar nu neapãrat din consideraþie pentru pãrintele sãu, a cãrui moarte, petrecutã cu 11 ani în urmã, dacã ar fi sã ne luãm dupã insinuãrile ªtefaniei Velisar-Teodoreanu, nu-l afectase deloc.

A doua surprizã este legatã de adresa personalã declaratã de Mateiu, Str. G. Lahovari nr.8, care este de fapt adresa familiei tatãlui sãu. Urmeazã domiciul naºterii sale, comuna Tuºnad-Braºov, total fantezist ºi greu de verificat din cauza distanþei, cînd, de fapt, el se nãs-

cuse în casa mamei sale din Bucureºti, pe Str. Frumoasã nr.14. Altã surprizã o reprezintã schimbarea numelui acesteia, din Maria Constantinescu în Maria Piteºteanu, domiciliatã în... Viena. De ce a procedat Mateiu în felul acesta? Nu existã decît o singurã explicaþie: fiindcã tînjea dupã ,,blazonul” familiei Caragiale, care i-ar fi putut deschide multe uºi în înalta societate bucureºteanã.

Dar surprizele nu se opresc aici.

Cãsãtoria nu s-a oficiat la Primãria oraºului Bucureºti, cum ar fi fost normal, ci la domiciliul soþiei, din Strada Robert de Flers nr.9. Pentru acest artificiu, Mateiu s-a folosit de un certificat medical, obþinut, desigur, contra unui ºperþ considerabil, din care reieºea cã ,,Doamna Maria Sion suferã de o sciaticã acutã din care cauzã nu va putea a pãrãsi casa mai mult timp”. De data aceasta, motivul schimbãrii este mai uºor de ghicit: situaþia stînjenitoare provocatã de diferenþa mare de vîrstã dintre soþi. ªi, pe bunã dreptate, se naºte o întrebare: cum a ajuns Maria Constantinescu vieneza – Maria Piteºteanu? Regizorul acestui fals este acelaºi Mateiu, ale cãrui mistificãri ar fi fost date în vileag, dacã ar fi prezentat actul de naºtere. Aºa cã l-a declarat pierdut, ºi aceluia care ar fi încercat sã ia lucrurile din urmã ºi sã le verifice i-ar fi fost extrem de greu, din cauza distanþelor spre Transilvania ºi Austria.

Aceasta fiind situaþia obiectivã, ºi-a plãsmuit uºor o altã biografie: venise pe lume la Tuºnad, cu numele de Caragiale, mama se numea Piteºteanu ºi locuia la Viena etc. Doi martori, bine plãtiþi, ar fi putut întãri spusele lui Mateiu.

Procedînd astfel, el a obþinut un alt act de naºtere ºi, implicit, o altã identitate oficialã, autolegalizîndu-se ºi, în consecinþã, devenind fiul legitim al lui Caragiale.

O altã chestiune care a dat naºtere la multe speculaþii în lumea literarã a fost cãsãtoria lui Mateiu Caragiale cu Maria Sion, o femeie cu 25 de ani mai în vîrstã.

Prin împroprietãrirea dotalã, se presupune cã împricinatul ar fi scãpat de grijile materiale, devenind stãpînul moºiei de la Fundulea, judeþul Ilfov. Însã, în actul de cãsãtorie nu se precizeazã cã s-a fãcut un contract de cãsãtorie (act dotal).

Aceasta înseamnã cã feuda în discuþie, proprietatea soþiei, îi aparþinea lui Mateiu doar ,,de facto” ºi avea voie sã locuiascã acolo ºi sã-ºi arboreze nestingherit steagurile cu însemnele heraldice, plãsmuite, nu ºi ,,de jure”. Prin urmare, dacã s-ar fi întîmplat ca Marica sã moarã

Ovidiu Cotruº, interpret al operei mateiene Debutul editorial al lui Ovidiu Cotruº (1926-1977) cu o amplã exegezã asupra ,,Operei lui Mateiu I. Caragiale” (Editura Minerva, colecþia Universitas, 1977) a fost urmat – la scurtã vreme dupã producerea lui – de dispariþia prematurã a autorului, la vîrsta cînd de-abia începea sã dea la ivealã contribuþii esenþiale...

Rãspînditã prin reviste (în special: ,,Familia”) sau rãmasã în manuscris, activitatea sa literarã se compune din studii asupra literaturii române (o menþiune specialã meritã ,,Titu Maiorescu în cultura românã”, din 1967, publicat în ,,Familia”) ºi universale – studii care atestã o temeinicã pregãtire, o bunã cunoaºtere a operelor fundamentale ale culturii europene ºi o interpretare de pe poziþii moderne. ªcoala criticã de la care se revendica Ovidiu Cotruº are în vedere descoperirea sensului operei, pornindu-se, în acest scop, de la semnificant cãtre semnificat: „Sensul este purtãtorul valorii estetice a operei” – scrie Ovidiu Cotruº. (...) Respingînd opinia potrivit cãreia criticul ar fi un creator de puncte de vedere, Ovidiu Cotruº susþine

despre critic cã nu ar fi decît „un cititor, supus sugestiilor operei, care învaþã de fiecare datã sã citeascã ºi transmite învãþãtura primitã celorlalþi cititori”. În esenþã, lecturile critice ale lui Cotruº interogheazã direct opera, în vederea descoperirii principiului de coeziune internã al operei, dar ºi a descoperirii artistului ºi, respectiv, a omului real pe care-l exprimã sau îl disimuleazã opera.

Aplicînd aceste principii la opera lui Mateiu I. Caragiale, Cotruº va descoperi lacunele exegezelor anterioare ºi va încerca sã ofere o viziune globalã ºi unitarã asupra operei mateine, caracterizatã prin reþinerea diferenþelor ºi nu a apropierilor: „Atenþia noastrã este orientatã spre ceea ce este ireductibil în creaþia lui Mateiu, spre ceea ce o individualizeazã ºi îi justificã existenþa artisticã”. În aceastã ordine de idei, socotim necesar sã reþinem cîteva dintre caracterizãrile sale de sintezã, caracterizãri memorabile, care justificã propria-i exegezã ºi impun criticii viitoare o nouã abordare posibilã, în vederea descoperirii altor sensuri ale operei. Punîndu-ºi întrebarea: ce reprez-

ALBUMUL CU POZE RARE

Mateiu Caragiale la anii maturitãþii înaintea lui Mateiu, rudele soþiei l-ar fi evacuat de la Fundulea fãrã prea multã bãtaie de cap. În felul acesta, el ar fi reeditat procesul de moºternire al tatãlui sãu, dar n-ar fi obþinut nimic. ,,Credem, de altfel – scrie C. Popescu-Cadem în articolul sãu – cã era în firea lui Mateiu ca faptele sã fi decurs aºa: devenind proprietar fãrã titlu, bogat fãrã avere, nobil fãrã arbore genealogic”.

Aceasta înseamnã cã Mateiu a alergat dupã himerele pe care el însuºi le-a plãsmuit în jurul persoanei sale. Dacã, vorba lui, n-a moºtenit milioanele din leagãn ºi nici vreo picãturã de sînge albastru, s-a iluzionat cã ar fi putut fi altcineva decît era în realitate. Pentru el era suficient sãºi compunã o morgã de circumstanþã ºi sã-ºi comande cãrþi de vizitã cu însemne heraldice, fiindcã mistificarea devenise la el o a doua naturã, un mod firesc de existenþã. Un scriitor de geniu, dar ºi un histrion þîcnit. În încheiere, cîteva cuvinte ºi despre soþia lui. Mateiu s-a stins pe 15 ianuarie 1936, la vîrsta de 51 de ani, de congestie cerebralã. ªi dacã ,,mama adoptivã” n-a putut veni la cununia civilã, a fost prezentã la înmormîntare, aºa cum a surprins-o un fotograf, alãturi de proaspãta vãduvã. La rîndu-i, aceasta i-a supravieþuit soþului, cu mult mai tînãr, încã 9 ani. A murit la 9 noiembrie 1944, în casa ei din Str. Robert de Flers nr.9, în etate de 84 de ani.

PAUL SUDITU

intã, în esenþã, opera de bazã a lui Mateiu (,,Craii de Curtea Veche”), Ovidiu Cotruº opineazã cã aceasta ar fi înainte de toate „un poem al morþii, al tainei, al nopþii ºi al singurãtãþii”, „o tînguire tot mai învãluitã, mai joasã, mai înceatã, mãrturisind duioºii ºi dezamãgiri, rãtãciri ºi chinuri, remuºcãri ºi cãinþe, o prea tîrzie ºi zadarnicã chemare a umbrelor altor veleaturi în Bucureºtii anilor 1910-1911, o încercare de amãgire, conºtientã de propria ei deºertãciune”. Ovidiu Cotruº vede întruchipatã în aceastã carte drama vieþii lui Mateiu I. Caragiale, „a neputinþei sale de a fi autentic într-o lume lipsitã de autenticitate”, „cartea unei experienþe-limitã”, „confesiunea transfiguratã ºi irepetabilã a unui poet preocupat de rãsfrîngerea personalitãþii sale în oglinzile aºezate, cu chibzuinþã, în anumite locuri de rãscruce ale existenþei”.

Dupã ce-ai parcurs ampla exegezã monograficã a lui Ovidiu Cotruº, rãmîi cu un sentiment de satisfacþie pe care þi-l dã contactul cu un spirit elevat, care te obligã la reconsiderarea sau confruntarea cu propriile tale construcþii. ªi chiar dacã nu totdeauna poþi fi de acord cu modul sãu de interpretare, nu poþi sã nu-i acorzi încredere ºi preþuire pentru valoarea unui scriitor ºi a unei opere care prezintã nu puþine dificultãþi de receptare ºi interpretare...

Este cert cã opera lui Mateiu I. Caragiale ºi-a aflat în Ovidiu Cotruº exegetul ideal!...

SIMION BÃRBULESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 17 noiembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (33) „Întreab-o pe Alice“ Autor: anonim Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1971, Statele Unite Editura: Prentice-Hall Forma literarã: roman

Rezumat ,,Întreab-o pe Alice” (,,Go Ask Alice”) este o relatare ficþionalizatã despre care se spune cã s-ar baza pe jurnalul unei tinere dependente de droguri, fiica unui profesor de la un colegiu american. Editorul a pus, în loc de numele autorului, termenul „anonim”. Încã de la început, personajul principal stã prost cu respectul de sine ºi îºi exprimã nemulþumirea faþã de felul în care aratã, îºi dispreþuieºte pãrul, îºi urãºte pielea ºi se simte grasã ºi tocmai s-a despãrþit de prietenul ei. La un moment dat, aflã cã urmeazã sã se mute în curînd pentru cã tatãl ei a fost numit decanul unei facultãþi de ºtiinþe politice, la o altã universitate. Este foarte încîntatã de acest lucru. Cînd intrã în vacanþa de varã la noua ºcoalã, autoarea se întoarce la vechii prieteni, pentru a-ºi petrece vara cu bunicii, în fosta locuinþã.

Plictisitã de vacanþa ei, autoarea se bucurã de ocazia de a putea merge la o petrecere a unei fete „cu pretenþii”, care o ignorase pînã atunci, dar care dorea acum sã fie studentã la universitatea unde era decan tatãl ei. La petrecere, tinerii joacã o variantã a jocului „Button, Button, Who’s Got the Button?”, dar tînãra fatã nu ºtie faptul cã 10 dintre cele 14 doze de suc conþin LSD, ºi cã un cîºtigãtor „norocos” este cel care gãseºte dozele cu droguri. (,,Nãsturel, nãsturel, la cine-i nãsturelul?” este un joc de copii, care sînt aºezaþi în cerc, iar în centru este un alt copil. Jucãtorii încearcã sã treacã din mînã în mînã un nasture, în aºa fel încît copilul din mijloc sã nu-ºi dea seama la cine este nasturele. Copiii din cerc trebuie sã-ºi miºte permanent mîinile, iar cel din mijloc sã ghiceascã la cine este nasturele – n.r.) Este prima ei experienþã de acest tip, la sfîrºit simþindu-se oarecum temãtoare, dar foarte bine. În jurnalul ei, dupã cîteva zile de la acest eveniment, scrie: „Pur ºi simplu abia aºtept sã încerc ºi iarbã”. De asemenea, decide cã LSD nu este chiar aºa de rãu ºi cã „toate lucrurile pe care le-am tot auzit despre LSD, este evident, au fost scrise de oameni neinformaþi ºi necunoscãtori precum pãrinþii mei, care, este clar, nu ºtiu nici mãcar despre ce vorbesc”. Însã, experienþele sale cu drogurile escaladeazã, tînãra luîndu-i pastilele de somn ºi calmantele bunicii sale, în nevoia ei de droguri. La un moment dat, în timp ce era drogatã cu LSD, ea face sex cu un bãiat, iar a doua zi se teme cã ar putea fi însãrcinatã. Jurã sã înceteze sã mai ia droguri, dar îºi pãstreazã somniferele bunicii.

Tînãra se întoarce acasã, dar este prinsã într-un cerc vicios între amfetamine ºi haºiº. Ia niºte pastile pentru a

De la stalinism la satanism Fiica lui Stalin, Svetlana Alliluyeva, care nu ºtia nimic despre abisurile satanismului, scria: ,,Beria (ministrul sovietic de Interne) pãrea cã este unit cu întreaga noastrã familie printr-o legãturã diabolicã...

Beria era un demon înspãimîntãtor... Un demon cumplit pusese stãpînire pe sufletul tatãlui meu”. Svetlana scrie mai departe cã Stalin considera bunãtatea ºi dragostea atotiertãtoare ca fiind cele mai mari fãrãdelegi.

Stalin era copilul nelegitim fãcut de un moºier cu o servitoare. De teamã sã nu-ºi piardã reputaþia, tatãl sãu l-a mituit pe un cizmar, ca acesta sã se însoare cu fata însãrcinatã. Dar afacerea s-a aflat. În timpul copilãriei sale, Stalin a fost batjocorit pentru cã era bastard. Cînd era adolescent, adevãratul sãu tatã a fost omorît. Stalin a fost bãnuit de comiterea acestui omor, dar vinovãþia sa nu a putut fi doveditã. Mai tîrziu, ca student la seminar, s-a raliat cercurilor comuniste. Acolo s-a îndrãgostit de o fatã, pe nume Galina. Deoarece comuniºtii erau sãraci, Galinei i s-a trasat sarcina sã devinã amanta unui om bogat pentru ca în acest fel Partidul sã poatã obþine niºte fonduri. Cînd Stalin a votat pentru aceastã propunere, Galina ºi-a tãiat venele. Stalin însuºi a comis furturi pentru ,,dotarea” Partidului ºi s-a descurcat foarte bine în aceastã privinþã. Dar nu ºi-a însuºit nimic din banii furaþi. A primit ºi sarcina de a se infiltra în poliþia þaristã.

Trebuia sã facã joc dublu, denunþînd membrii nesemnificativi ai Partidului pentru a afla secretele poliþiei ºi a-i proteja astfel pe comuniºtii mai importanþi. Tînãrul Stalin a avut parte, deci, de tot ce e mai rãu cu putinþã în

,,Go Ask Alice” a fost þinta a numeroase atacuri, contestãri ºi încercãri de cenzurã, din cauza limbajului, a referinþelor la consumul de droguri ºi a violenþei sexuale ºi promiscuitãþii prezentate în roman. În anii 1970, ºcolile au invocat limbajul „nepotrivit” ºi scenele explicite de sex, ca motive pentru excluderea romanului din bibliotecile din Kalamazoo, Michigan (1974); Sginaw, Michigan (1975); Eagle Pass, Texas (1977) ºi Trenton,

New Jersey (1977); era necesar un acord parental scris pentru citirea cãrþii la bibliotecile din districtele ºcolare Marcellus (New York, 1975); Ogden (Utah, 1979) ºi St. Petersburg (Florida, 1982). Romanul a fost printre cele 11 cãrþi interzise de cãtre consiliul educaþional din districtul ºcolar Island Trees, din New York în 1982.

Registrul tribunalului specifica un pasaj ca fiind „nepotrivit” ºi reprezentativ pentru raþiunea interdicþiei.

Romanul a fost însã înapoiat bibliotecilor dupã procesul de la Curtea Supremã a Statelor Unite (1982), care a decis cã prin decizia consiliului fusese încãlcat Primul Amendament din Constituþia americanã. În 1983, cartea a fost eliminatã din biblioteca ºcolarã, din cauzã cã un membru al consiliului director al unei ºcoli din districtul Oddeo, Brooklyn Park, Minnesota, a considerat limbajul a fi „injurios”. Acelaºi lucru s-a întîmplat la ºcolile din Pagosa Springs, Colorado, un pãrinte acuzînd „limbajul explicit, subiectul tratat, tonul imoral ºi lipsa valorii literare a cãrþii”. Romanul a fost contestat în 1984, la districtul ºcolar Rakin County (Mississippi), pentru cã ar fi fost „profan ºi explicit din punct de vedere sexual” ºi la biblioteca liceului Gwinnett (Georgia), în 1986, întrucît ar fi „încurajat elevii sã fure ºi sã consume droguri”. ,,Go Ask Alice” a fost scoasã de pe rafturile bibliotecii ºcolare din Kalkaska, Michigan, în 1986, din cauza „limbajului nepotrivit”, ºi în acelaºi an la biblioteca publicã din Gainesville, Georgia, dar numai pentru cititorii sub 18 ani, în aceeaºi categorie intrînd ºi alte cãrþi despre uzul de droguri, disfuncþii sexuale, hipnozã sau alãptare. În 1993, inspectorul ºcolilor din Wall Township, New Jersey, a ordonat interzicerea cãrþii la biblioteca unei ºcoli gimnaziale, din cauza „limbajului nepotrivit” ºi a „aluziilor pornografice”. Acelaºi inspector îºi exprima mirarea cã romanul era încã disponibil, cu toate cã emisese personal un ordin de excludere a acestuia din toate listele de lecturi sau colecþii de cãrþi la clasã, încã cu cinci ani în urmã, dupã ce îi fusese trimisã o scrisoare anonimã care condamna cartea. De asemenea, în 1993, cartea a fost eliminatã din lista de lecturi pentru cursul de englezã, la liceul Buckhannon-Upshur, West Virginia, ºi, în acelaºi mod, atacatã ºi la liceul Johnstown, New York, din cauza „numeroaselor obscenitãþi”. În 1994, liceul Shepherd Jill din Dudley, Massachusetts, a eliminat cartea de pe o listã de lecturi, invocînd „limbajul vulgar ºi dezgustãtor, precum ºi descrierea unor scene sexuale ºi a consumului de droguri”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

privinþa ereditãþii, educaþiei ºi formãrii sale, fiind astfel foarte receptiv la influenþa satanicã. El a devenit ceea ce semnificã propriul sãu nume: un bãrbat de oþel, lipsit de orice urmã de emoþie sau de milã. (Andropov, care mai tîrziu a devenit lider al Uniunii Sovietice, producea aceeaºi impresie ca ºi Stalin. Ministrul francez de Externe, Claude Cheysson, care l-a întîlnit, l-a descris pe Andropov în revista francezã ,,Le Monde” ca pe ,,un om lipsit de cãldurã sufleteascã, un om care lucreazã ca un computer... Nu exteriorizeazã nici o emoþie. E atît de rece... Cuvintele ºi atitudinile îi sînt atît de calculate încît ai crede cã ai de-a face cu un computer”.)

Ca ºi Marx, Engels ºi – înaintea lor – Bauer, Stalin a fost credincios la începutul vieþii sale. La 15 ani a scris prima sa poezie care începe astfel: ,,Mare este providenþa Celui Atotputernic”. El s-a înscris la Seminar, pentru cã simþea cã are vocaþie. Acolo, însã, a devenit mai întîi darwinist ºi apoi marxist. Primele pseudonime sub care a scris Stalin au fost ,,Demonoºvili”, care în limba georgianã înseamnã ,,demonicul” ºi ,,Besoºvili” ,,îndrãcitul”.

Iatã ºi alte dovezi importante ale satanismului liderilor marxiºti. Troiþkaia, fiica mareºalului sovietic Tuhacievscki, unul din conducãtorii Armatei Roºii, care, mai tîrziu, a fost împuºcat de Stalin, scria despre tatãl ei cã acesta pãstra un tablou al lui Stalin în dormitorul sãu, în colþul dinspre rãsãrit, acolo unde creºtinii ortodocºi aºazã de obicei icoanele. Cînd, în Cehoslovacia, un comunist a fost numit ºef al Departamentului Cultelor din cadrul Consiliului de Stat – instituþie care avea ca scop spionarea ºi persecutarea credincioºilor – acesta ºi-a luat din proprie iniþiativã numele de Hruza, care în

limba slovacã înseamnã ,,groazã”, reprezentînd totodatã o denumire a diavolului. Un conducãtor argentinian al unei organizaþii teroriste ºi-a pus singur porecla ,,Satanovsky”. Anatole France, un renumit scriitor francez, i-a convins pe mulþi dintre cei mai de seamã scriitori din Franþa sã devinã comuniºti. La o expoziþie de artã demonicã din Paris, una dintre piesele expuse era jilþul folosit de acest scriitor pentru a prezida ritualurile satanice. Braþele ºi picioarele scaunului, împodobite cu coarne, erau îmbrãcate în piele de caprã.

Centrul sataniºtilor din Londra este cimitirul Highgate, unde a fost înmormîntat Marx. La mormîntul lui sînt oficiate misterioase rituri de magie neagrã. Acolo a fost locul de inspiraþie al vampirului Highgate, care a atacat mai multe fete în anul 1970. Hua Guo-Feng, conducãtorul Chinei comuniste (1976-1980), a þinut un moment de reculegere la acest mormînt. Ulrike Meinhof, Eselin ºi alte teroriste germane ,,roºii” s-au implicat ºi ele în ocultism. Una dintre cele mai vechi secte sataniste din Siria, ,,Yezidei”, a fost descrisã într-o revistã sovieticã ateistã, ,,Nauka I Relighia” (iulie 1979). A fost singura sectã religioasã la adresa cãreia revista respectivã nu a lansat nici o criticã. Liderul chinez Mao Tze Dun a scris: ,,De la vîrsta de 8 ani l-am urît pe Confucius. În satul meu se afla un templu confucianist. Doream din toatã inima un singur lucru: sã distrug din temelii acest templu”. Este oare normal ca un copil în vîrstã de 8 ani sã nu doreascã decît distrugerea propriei sale religii?

Astfel de gînduri aparþin caracterelor demonice.

RICHARD WURMBRAND (Fragment din volumul ,,Marx ºi Satan”)

avea energie în timpul zilei ºi alte pastile pentru a putea dormi noaptea. Împreunã cu o prietenã de-a ei, începe o legãturã cu doi studenþi de la colegiu, care le conving pe fete sã vîndã „iarbã”, lucru pe care ele îl fac cu plãcere, raþiunea fiind cã fetele sînt mult mai rar prinse decît bãieþii. Mai mult, tînãra eroinã se considerã „gagica lui Rich, pînã la capãt”, fãcînd tot ce poate pentru a-l ajuta.

Printre acestea se numãrã ºi vînzarea de marijuana, LSD ºi barbiturice, nu numai cãtre studenþi, dar ºi cãtre elevi de liceu sau de gimnaziu. Într-o zi, Rich îi permite sã viziteze apartamentul sãu ºi al lui Ted, atunci cînd îºi reface depozitul de droguri. Ea îºi dã seama cã fusese doar folositã, atunci cînd, într-o zi, împreunã cu Chris, apare la apartament pe neaºteptate ºi îi gãseºte pe cei doi bãieþi fãcînd sex. Ea regretã tot ce a fãcut pentru Rich, iar amîndouã fetele hotãrãsc cã vor rãmîne „curate” ºi pleacã la San Francisco. Acolo, fiindu-le oferitã ºi heroinã, cele douã fete ajung sã fie abuzate sexual ºi agresate. Se întorc la pãrinþi, respectiv la liceu, dar nu înceteazã sã consume droguri. Tînãra autoare este trimisã în cele din urmã la un psihiatru pentru a scãpa de dependenþa de droguri, dar fuge la Denver.

Acolo împarte o cocioabã cu mai mulþi oameni care sînt în mod constant drogaþi, însã mizeria ºi depresia care o înconjoarã o determinã sã se întoarcã acasã.

Acasã, ea decide sã înceteze într-un final consumul de droguri, dar prietenii ei nu vor sã o lase sã facã acest lucru. Cînd se adunã cîteva zile fãrã a consuma nimic, aceºtia o ameninþã. În timp ce fãcea baby-sitting, fãrã sã ºtie, mãnîncã niºte dulciuri fãcute în casã, care conþineau LSD, efectul fiind atît de grav, încît fata ajunge la spital. La externare, tînãra pare hotãrîtã sã rãmînã departe de droguri, iar ultimele pagini sînt mai optimiste. În ultimele pasaje, ea decide cã nu mai are nevoie de un jurnal, simþindu-se deja suficient de puternicã. O postfaþã dezvãluie cã, numai trei sãptãmîni mai tîrziu, fata este gãsitã moartã de supradozã, care se poate la fel de bine sã nu fi fost accidentalã.

Istoricul cenzurii

Poveºtile celor mai rãi torþionari comuniºti În comunism, nu doar bãrbaþii s-au remarcat prin cruzime, ci ºi femeile. Epoca de Aur a lui Ceauºescu a avut cîteva femei-tartor care au urmat cu fidelitate modelul savantei Elena Ceauºescu. Pornind de la Elena Bãrbulescu, sora dictatorului, care le-a fãcut viaþa amarã oltenilor, pînã la celebra torþionarã care îi schingiuia pe deþinuþii politic, Margareta Hegheduº „Cap de Cal“, toate au rãmas în istorie ca femei de temut.

Dar lista rãmîne deschisã, iar bãrbaþii au avut ºi ei rolul lor.

Elena Bãrbulescu, sora dictatorului Nicolae Ceauºescu, femeia în faþa cãruia tremura un judeþ întreg În judeþul Olt nu existã persoanã trecutã de 30 de ani care sã nu fi auzit de Elena Bãrbulescu. Nãscutã Ceauºescu, ea a fost sora preºedintelui Republicii Socialiste România, fapt ce a fost de naturã sã îi confere puteri enorme. Temutã de cei mai mulþi, respectatã de alþii, Elena Bãrbulescu ºi-a pus definitiv amprenta asupra judeþului Olt. Cei care-ºi amitesc de ea spun cã era femeia fãrã de care nu miºca nimic în judeþ.

sadice femei-torþionar din România comunistã.

Era o femeia înaltã, de 1,90 metri, nu strãlucea prin frumuseþe, dovadã ºi porecla pe care a primit-o, „Cap de cal“.

Nu a fost cãsãtoritã niciodatã. „Era o unguroaicã din Turda. O figurã bãrbãtoasã ºi foarte crudã. A luat parte la execuþia mai multor partizani din Munþii Apuseni“, spune istoricul clujean Gheorghe Petrov. Cruzimea acestei femei a arãtat cã sadismul torþionarilor nu era doar un apanaj al bãrbaþilor. „Margareta Hegeduº era ofiþer de Securitate. Avea niºte braþe lungi ºi o faþã lunguiaþã, de animal rozãtor. Aceastã femeie pervertitã îºi fãcuse o dexteritate în chinuirea bãrbaþilor, împotriva cãrora aplica un supliciu barbar ºi extrem de dureros: bãtaia la testicule, pînã cînd omul cãdea în nesimþire“, scrie memorialistul Ion Cîrja, în lucrarea „Canalul morþii“.

Elena Tudor, „Diri“, directoarea puºcãriei de femei Mislea: „Protoplasme ce întindeþi pseudopode dupã mãmãligã“

Elena Bãrbulescu s-a nãscut în anul 1928, în localitatea Scorniceºti. Înainte de a accede în viaþa profesionalã, sora lui Ceauºescu a pornit de la statutul de simplã profesoarã de istorie la Liceul Agroindustrial din Scorniceºti. Datoritã înrudirii cu Nicolae Ceauºescu, ea a înaintat foarte repede în cariera didacticã, ajungînd rapid directorul unitãþii ºcolare menþionate, iar, ulterior, inspector ºcolar pe întregul judeþ Olt pînã în 1989.

Constantin Neacºu, fost primar al Scorniceºtiului între anii 1979 ºi 1989, mãrturisea, într-un interviu, care era atmosfera atunci cînd se auzea cã „Doamna“ urma sã vinã în inspecþie sau într-o simplã vizitã: „Cînd auzeam cã «Vine Doamna!», tremuram toþi alãturi de profesorii noºtri! Îmi amintesc cum, în timpul unei ore, a intrat intempestiv în clasã ºi l-a pãlmuit pe profesorul de la catedrã în faþa noastrã! ªi cîte ºi mai cîte! Dupã Revoluþie, «Doamna» mergea pe stradã ºi ne cãuta insistent privirea, salutîndu-ne“.

Mînãstirea din Mislea a fost, în perioada regimului comunist, închisoare de femei pentru deþinutele politic. Una dintre conducãtoarele penitenciarului, Elena Tudor (1944-1953), ºi-a atras poreclele de „Diri“ ºi „Caligula“ prin duritatea limbajului ºi comportamentul inuman, dar ºi, mai tîrziu, cînd regimul a dezamãgit-o, prin fapte de umanitate surprinzãtoare. Mînãstirea Mislea, aflatã la doar cîþiva kilometri de Ploieºti, a fost amenajatã ca ºcoalã de corecþie ºi loc de detenþie pentru minori, apoi ca închisoare centralã, pentru deþinutele de drept comun, completatã, dupã 1944, cu o aripã specialã, pentru femeile deþinute politic, legionare ºi comuniste. În anii ’50, majoritatea deþinutelor politic ajungeau la Mislea, la finalul unor anchete brutale ºi procese nedrepte, dupã sãptãmîni întregi petrecute în beciurile de la Jilava sau în drumul spre alte puºcãrii din þarã. Experienþa „Mislea“ a fost relatatã de Aspazia Oþel Petrescu, într-o carte-document, „Strigat-am cãtre Tine, Doamne“. Pe atunci studentã la Cluj, a fost arestatã în 1948 ºi condamnatã la 10 ani de muncã silnicã, pentru apartenenþa la o miºcare legionarã. Prin penitenciarul Mislea au trecut, mai tîrziu, ºi Elisabeta Rizea (dupã 1961), dar ºi Maria Antonescu, soþia Mareºalului Antonescu (deþinutã la Mislea între 1950 ºi 1960), sau Arlette Coposu, soþia þãranistului Corneliu Coposu. Între 1944 ºi 1953, conducãtoarea penitenciarului de la Mislea a fost Elena Tudor, „Diri“, prototip al „teroristei bolºevice“, cu o mare slãbiciune pentru discursuri urlate, dar ºi pentru dalii, pe care le purta în coc sau la rever.

bãrbãteascã. Cuvintele biciuitoare erau impregnate de zeflemea (...). Era bondoacã, îndesatã, lipsitã de orice farmec feminin, la prima vedere pãrea chiar urîtã. Purta pãrul prins pe ceafã într-un coc din care cãdeau ºuviþe rebele. În special bucla cãzutã pe frunte îi dãdea un aer de permanentã rãzvrãtire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directã, sfredelitoare, plinã de cinism ºi sarcasm, dar scãpãrînd de inteligenþã. Îi plãcea sã poarte în pãr sau la reverul hainei o floare imensã, roºie, care varia dupã sezon.

Preferate erau daliile“, scrie Aspazia Oþel Petrescu.

Cea mai cunoscutã torþionarã a Securitãþii din Banat a fost o spioanã a lui Broz Tito, Vidosava Nedici Bãtrînii din Timiºoara îºi amintesc despre Vidosava Nedici ca fiind una dintre cele mai crunte angajate ale Securitãþii. Emil Sebeºan era unul din cei care au cunoscut-o bine pe cea numitã „sadica Vida“. Numele de Vidosava Neda provoca fiori în rîndul timiºorenilor care au avut ghinionul sã fie anchetaþi între 1946 ºi 1950. „Vida” lucra la Securitate în subordinea lui Bugarschi, ºef al Securitãþii pe întreaga regiune a Banatului.

Era vestitã pentru neverosimila ei cruzime ºi pentru metoda ei de torturã preferatã: bãtaia peste testicule cu un creion. Aproape în toate mãrturiile este pomenitã drept „sadica Vida”. „E adevãrat cã a fost foarte durã cu unii. Metoda ei era bãtutul la testicule. În special cu cei care erau împotriva sîrbilor. Bãtea de rupea pãmîntul. Îmi amintesc cã a fost o datã ºi dupã mine, dar ea nu ma anchetat. Pot sã spun cã pentru mine a fost pozitivã”, a povestit Emil Sebeºan, acum trei ani, pentru „Adevãrul“. Sebeºan, supravieþuitor al „experimentului Piteºti“, a cunoscut-o foarte bine pe „Vida”, cu care s-a revãzut la începutul anilor 2000. „În 19451946, am cunoscut-o la Becicherecul Mic, locul unde s-a nãscut. Eu fãceam curte unei fete de acolo.

Ne-am reîntîlnit acum zece ani, la o nuntã, tot la Becicherecu Mic. I-am spus atunci de comportamentul ei. A spus cã nu discutã cu mine problema asta. ªi cã nu am ce sã îi reproºez eu”, a mai spus Sebeºan.

Vidosava Nedici a devenit funcþionarã ºi traducãtoare de limbã sîrbã la Siguranþã, apoi la Securitatea din Timiºoara, în 1946.

Din 1949, a fost mutatã la Securitatea din Bucureºti, cu gradul de locotenent. A fost arestatã în 1950 ca spion iugoslav, condamnatã la moarte, dar nu a fost executatã. „A trãit la Viena, dar de acolo s-a mutat la Belgrad. Vorbea perfect limba românã”, a mai spus Sebeºan.

„Cap de cal“, una dintre cele mai crude Niculina Moraru, primul-secretar femei-torþionar din þarã: tortura bãrbaþii al Vrancei cu apucãturi de þaþã cu creionul în zona testiculelor pînã Alinturi pentru deþinute: „Neam, de traistã“, Între 1985 ºi 1989, la leºinau de durere „A doua coajã de la mãmãligã“, „Protoplasme cîrma judeþului Vrancea ce întindeþi pseudopode dupã mãmãligã“ Dacã despre crimele care ºocau prin cruzime ale s-a aflat o femeie despre

torþionarului clujean Mihai Patriciu s-au scris pagini întregi, prea puþine se ºtiu despre femeile-torþionar din judeþul Cluj. Istoricul Gheorghe Petrov, de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, spune cã Margareta Hegeduº, poreclitã „Cap de cal“, îngrozea prin metodele sale de torturã: îi lovea pe cei anchetaþi cu creionul în zona testiculelor pînã aceºtia leºinau de durere. „Cap de cal“, sau pe numele sãu real Margareta Anna Hegeduº, a fost una dintre cele mai crude ºi

Aspazia Oþel Petrescu relateazã cu multã emoþie primul contact cu Elena Tudor. „Directoarea închisorii (...) a þinut sã ne facã o primire de pominã.

Cu timpul, ne-am obiºnuit cu faimoasele careuri ºi cu discursurile urlate peste ziduri cu voce tunãtoare.

Destul de repede le-am descifrat ambiguitatea, dar atunci, la primul contact, directoarea ni s-a înfãþiºat ca prototip al teroristei bolºevice ºi ne-a înfiorat.

Aveam în faþa noastrã o femeie-cãpitan, luptãtoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce durã, aproape

care cei care au cunoscut-o spun cã nu-i pãstreazã o amintire frumoasã. În momentul în care Niculina Moraru a fost învestitã în funcþiile de prim-secretar al Comitetului Judeþean Vrancea al P.C.R. ºi de preºedinte al Consiliului

Popular Judeþean Vrancea (se practica, ºi atunci, cumulul de funcþii), aceasta era, pentru vrînceni, o ilustrã necunoscutã.

Ei au aflat doar cã era de meserie inginer agronom ºi cã era de baºtinã de prin pãrþile Urziceniului. Adicã din Bãrãgan. Vrîncenii care îºi mai aduc aminte de Niculina Moraru spun cã profesional, deci ca inginer agronom, era la ea acasã. ªtia meserie. ªi chiar fãcea paradã de acest lucru.

Agronomii vrînceni mai povestesc ºi astãzi cã „tovarãºa prim” fãcea „lecþii” cu ºefii de fermã ºi preºedinþii de C.A.P. din judeþ, mai ales cu cei care lucrau în „cultura mare” (cultivatori de grîu, secarã, orz, orzoaicã de primãvarã, porumb, floarea-soarelui etc.), pe care îi scotea la tablã ºi le punea întrebãri de genul: „ªtii, tu, dragã, cu ce începe agricultura? Nu ºtii! Agricultura începe cu arãtura! Sã ºtiþi de la mine!“.

Din punct de vedere profesional, Niculina Moraru era „beton” ºi putea da lecþii multor þãrani.

Tovarãºa prim-secretar era o susþinãtoare înverºunatã a lui Nicolae Ceauºescu. Într-o ºedinþã de partid, „tovarãºa prim” a fãcut imprudenþa sã proclame cã „indicaþiile tovarãºului Nicolae Ceauºescu sînt literã de lege pentru cetãþeni!”. Un agronom care a reþinut „indicaþia”, dar fiind obligat sã respecte o lege care prevedea contrariul indicaþiei, ne-a relatat dialogul cu prim-secretara, care a decurs aºa: „-Tovarãºa-prim, eu respect indicaþia tovarãºului Ceauºescu, dar legea nu-mi permite sã fac ceea ce-mi cereþi dumneavoastrã!“. Tovarãºa Moraru a luat foc.

De ce nu au fost investigate crimele torþionarilor Pînã în 2006, au existat doar patru rechizitorii privind torþionarii, unul fiind cel privind asasinarea lui Gheorghe Ursu, iar al doilea caz fiind lotul „Autobuzul” (tineri care, în anii ’80, au luat ostatici cãlãtorii dintr-un autobuz în tentativa de a trece graniþa).

Din ordinul lui Ceauºescu, tinerii din respectivul lot au fost executaþi pe loc. Dupã ‘89, cei implicaþi ºeful Miliþiei Timiº ºi ministrul de Interne - au fost judecaþi ºi condamnaþi. „Sînt patru rechizitorii pentru 50 de ani de comunism, ceea ce este infim”, a precizat Andrei Muraru.

Din 2006 pînã în 2009, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc a sesizat Parchetul în ºase cazuri privind 300 de persoane care ar fi comis crime ºi abuzuri pe vremea comuniºtilor. Toate sesizãrile au fost însã respinse de Secþia Militarã. Potrivit directorului IICCMER, „aceste sesizãri au fost respinse pentru diferite motive, fie pentru cã nu s-au identificat elementele consititutive ale infracþiunii, fie cã a intervenit prescripþia”.

Cazul Paraschiv. Directorul institutului a relatat cazul dizidentului Vasile Paraschiv, care a fost rãpit, torturat ºi lãsat sã moarã într-o pãdure 1979. În acest caz, institutul a sesizat Parchetul pentru torturã.

Parchetul a schimbat însã încadrarea în abuz în serviciu ºi a constatat cã infracþiunea s-a prescris, astfel cã dosarul a fost clasat.

intenþionate urmate de moartea victimei”, se aratã în argumenþia juridicã a specialiºtilor IICCMER. Este de menþionat ºi faptul cã, în 1968, Partidul Comunist Român a deschis o anchetã în Nicolae Moromete privinþa crimelor comise în penitenciare, însã singura þintã a anchetei a fost fostul ministru de Interne Alexandru Drãghici. Aceastã anchetã a fost realizatã numai de PCR, nu ºi de cãtre procurori. Prim-ministrul Gheorghe Maurer conchidea într-o ºedinþã de partid cã aceste crime nu trebuie sã ajungã la o judecare. „Mie mi se pare cã soluþia cea mai bunã este sã lãsãm lucrurile sã se îndrepte din punct de vedere judiciar, sã nu luãm o hotãrîre, sã spunem sã nu fie trimis în judecatã ºi împotriva omului sã fie luate hotãrîrile politice. Mai sînt cîteva luni pînã la prescripþie”, spunea Maurer în 1968. Astfel cã, din punct de vedere juridic, justiþia a fost împiedicatã sã ancheteze aceste cazuri, fiind de notorietate faptul cã în perioada comunistã procurorii ºi judecãtorii erau subordonaþi PCR. În opinia juriºtilor IICCMER, faptul cã PCR a dispus ca torþionarii sã nu fie anchetaþi ºi trimiºi în judecatã este o condiþie pentru ca termenul de prescripþie sã fie suspendat, cel puþin pînã în anul 1989. „Termenul de prescripþie specialã pentru infracþiunea de omor deosebit de grav nu s-a împlinit încã, în varianta actualã a Codului Penal fiind de 30 de ani”, se aratã într-o analizã a juriºtilor IICCMER.

Gheorghe Enoiu

„Scopul final trebuie sã fie condamnarea la închisoare a acestor persoane”

Cazul torþionarului Gheorghe Enoiu. În 2007, Parchetul a fost sesizat privind infracþiunile comise de Gheorghe Enoiu care, în anii ’50, ocupa funcþia de ºef al Direcþiei Penale a Securitãþii ºi care a condus cele mai importante anchete din acea periodã.

Parchetul a analizat sesizarea la ºapte luni dupã ce Enoiu a decedat ºi a rãspuns cã infracþiunile s-au prescris. Rãspunsul Parchetului a fost transmis în 2010, la trei ani de la sesizare.

Dupã ce IICCMER va depune plîngerile penale la Parchetul General, procurorii vor analiza conþinutul acestora ºi vor dispune în prima fazã dacã încep urmãrirea penalã; apoi, dupã ce colecteazã probe,

De ce torþionarii pot fi cercetaþi ºi judecaþi pentru faptele comise Potrivit IICCMER, faptele comise de comandanþii penitenciarelor, în principal încadrate la infracþiuni precum omor deosebit de grav ºi genocid, nu au atins termenul de prescripþie. Analizat din

Parchetul a îngropat dosarele torþionarilor

Nicolae Pleºiþã

Alexandru Viºinescu

punct de vedere legal, pentru infracþiunea de omor deosebit de grav, pedeapsa merge pînã la închisoare pe viaþã. Pentru infracþiuni comise în anii ’45-’50, prescripþia ar fi fost atinsã în anii ’70, dacã justiþia nu ar fi fost impiedicatã sã ancheteze ºi sã judece infracþiunile în discuþie. Juriºtii IICCMER spun cã termenul de prescripþie este înlãturat întrucît aceste crime nu au fost cercetate niciodatã. „Nu sînt prescriptibile infracþiunile contra pãcii ºi omenirii, infracþiunile prevãzute de art 174-176 Cod Penal ºi infracþiunile

vor hotãrî dacã dosarele sînt sau nu trimise în judecatã. Potrivit normelor UE, termenul rezonabil pentru cercetarea unui dosar este de un an ºi jumãtate, iar în cazul unor dosare complexe, nu trebuie sã depãºeascã un maxim de trei ani. Potrivit directorului IICCMER, scopul final al demersului trebuie sã fie condamnarea foºtilor torþionari. „Finalitatea acestui demers ar trebui sã fie, din punctul nostru de vedere, condamnarea la închisoarea a acestor persoane. Vorbim aici de persoane care nu au comis infracþiuni obiºnuite. Au comis delicte foarte grave. Sperãm cã, în final, vor rãspunde pentru crimele comise”, a conchis Adrian Muraru, directorul IICCMER. HISTORIA.RO (La acest articol au contribuit Mugurel Manea, Florina Pop, Dana Mihai, ªtefan Both, Sînziana Ionescu, ªtefan Borcea, Biro Attila)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 17 noiembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (8) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU

În multe cazuri, urmaºii nu þin seama nici de moºtenirea legalã, cînd bunurile revin succesorilor în conformitate cu dispoziþiile legale, nici de moºtenirea testamentarã, deºi persoana decedatã a dispus anterior în privinþa modului de atribuire a patrimoniului sãu, dupã trecerea în nefiinþã. Moºtenitorii atacã tot în instanþã, cheltuind mulþi bani, iar uneori ajungînd la violenþã, aºa cum au demonstrat-o fraþii Dolãnescu. Fãrã îndoialã, lucrul cel mai scandalos apare atunci cînd unii tineri inconºtienþi îi ucid pe cei ce le-au dat viaþã. Din pãcate, asemenea crime abominabile nu mai sînt de mult niºte fapte rare, ieºite din comun. Nici la locul de muncã nu se mai poate vorbi despre relaþii interumane normale. Potrivit unor recente date statistice, 33% dintre angajaþi nu se înþeleg cu ºefii. Lumea de odinioarã, în care preotul, învãþãtorul, medicul ori primarul erau adevãrate repere morale pentru comunitate, cei mai apropiaþi sfãtuitori ai oamenilor, a dispãrut aproape cu totul. Zadarnic încearcã astãzi autoritãþile s-o reînvie, prin legi ºi fonduri de solidaritate.

Cînd sufletul este zmãlþuit cu egoism, cu invidie ºi aversiune, este greu sã te mai gîndeºti la semenul sau la prietenul aflat în suferinþã, ba mai mult, nici chiar la propria familie. Un cugetãtor francez spunea cã lumea viitorului va trãi în armonie numai atunci cînd se va muta pe o altã planetã, lãsîndu-ºi pãcatele pe Pãmînt. Este, desigur, greu ca astãzi sau mîine sã ne încolonãm ºi sã pornim în Cosmos, spre un nou astru, dar parcã ºi mai greu este sã ne lepãdãm de marile racile omeneºti. * Chematã sã vegheze la respectarea legilor ºi soluþionarea litigiilor civile, penale ºi de altã naturã, Justiþia este ea însãºi rãscolitã de tensiuni, de scandaluri ºi rãfuieli, la fel ca multe alte instituþii ale statului. O asemenea situaþie nu mai surprinde pe nimeni; de vreme ce unii procurori ºi judecãtori ignorã prezumþia de nevinovãþie, dosarele sînt întocmite pe vorbe ºi suspiciuni, ori pe mãrturiile mincinoase ale unor puºcãriaºi. În unele cazuri, dispar mãrturiile depuse de acuzat la dosarul cauzei sale, ori sînt respinºi martori ai apãrãrii. În alte cauze, învinuiþii, achitaþi dupã judecata pe fond, se trezesc condamnaþi definitiv, întrucît nu întotdeauna are loc o rejudecare, ci doar casarea sentinþei de achitare, instanþa respectivã dovedind cã nu respectã dreptul cetãþeanului la un proces echitabil. Ba, dimpotrivã, el, cetãþeanul, este umilit, fiind obligat sã defileze încãtuºat, în vãzul familiei, al vecinilor, prietenilor ºi cunoscuþilor.

Pe de altã parte, este inexplicabilã iniþiativa unor magistraþi de a nu formula în termen de 30 de zile hotãrîrile judecãtoreºti, aºa cum prevede legea, ci dupã multe luni, împiedicînd, astfel, orice cale de atac care poate sã fie exercitatã împotriva hotãrîrilor definitive. La fel de bizar este ºi procedeul la care recurg unii procurori, de a pune la ,,dospit” o serie de dosare ºi de a le ,,redescoperi” dupã ani de zile, la vreo comandã politicã avînd drept scop împiedicarea presupusului vinovat de a candida în alegeri sau de a fi numit în vreo înaltã funcþie de stat. Unele dosare parcã nici n-ar fi existat vreodatã. Cine din Justiþie mai vorbeºte astãzi despre dosarele ,,Flota”, ,,Alro”, ori despre cele referitoare la unele retrocedãri abuzive de terenuri ºi imobile? Sînt dosare pe care, probabil, s-a aºternut un strat gros de praf, fiindcã n-au fost ºi nici nu vor fi deschise pînã la prescrierea faptelor penale. Recent, Neculai Onþanu, fost primar al Sectorului 2, trimis în judecatã de procurorii de la DNA pentru luare de mitã, a fost achitat de Curtea de Apel Bucureºti, întrucît faptele de care fusese acuzat se prescriseserã cu doi în urmã. De ce oare timp de doi ani dosarul n-a fost trimis în instanþã? Procurorul n-a uitat de acest caz, ci dimpotrivã, l-a þinut cu grijã sub cheie. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (72) Pornit pe rasa mai neagrã, BELELE CU SECU’ Oricum, pe atunci era lumea mai sincerã, nu existau armele de acum, cînd au ajuns sã se arunce în aer cu grenadele. Mai erau oameni care dãdeau cu cuþitul, dar foarte rar, o fãceau mai mult de necesitate. Cã sãreau poate mai mulþi pe ei sau ºi-o luau urît ºi, ca sã scape, apelau la ºuriu. Dar erau þinuþi de laºi ãia de dãdeau cu cuþitul, nu erau respectaþi. Însã noi, ai lui Cezar, niciodatã n-am ieºit seara în oraº înarmaþi, nu erau gãºti, el umbla doar cu mine ºi cu Gigi. Erau poate ºi zile ºi chiar sãptãmîni în care nu ne vedeam, cã nu ne dãdeam telefoane sã ne întîlnim anume. Sau sã nu ieºim dacã nu eram în grup! În timpul ãsta fiecare era pe sabia lui. Aa, dacã ne vedeam în vreun local, imediat bãgam cîte un „salut, hai la masa mea!“. Asta era tot.

La Perla se închidea la unu noaptea ºi atunci bãgãm un nas la Ambasador, pe acolo era mai mereu Cezar, cã

Funcþionarii publici trimiºi în judecatã ar putea scãpa de suspendare Proiectul legislativ iniþiat de un senator PNL, prin care funcþionarii publici nu vor mai fi suspendaþi din funcþie în situaþia trimiterii în judecatã pentru sãvîrºirea unor fapte de corupþie, infracþiuni cu intenþie sau infracþiuni contra umanitãþii se aflã pe ordinea de zi a Senatului.

Potrivit iniþiativei legislative depuse la începutul anului de senatorii PNL Rãducu Filipescu ºi Mircea Cazan, senatorul PSD Eugen Teodorovici ºi senatorul UDMR Cseke Attila, „Articolul 94 alin. (1) litera m) din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici (…) se abrogã”. Este vorba despre articolul care prevede suspendarea din funcþie a funcþionarilor publici trimiºi în judecatã. Potrivit expunerii de motive, senatorul PNL Rãducu Filipescu considerã cã, prin suspendare, funcþionarii publici sînt discriminaþi faþã de alte categorii de personal care îºi desfãºoarã activitatea în aceeaºi instituþie publicã. „În instituþiile publice desfãºurîndu-ºi activitatea atît funcþionari publici, cît ºi personal contractual, dar ºi aleºi locali, pentru egalitate de tratament, este necesarã modificarea Legii nr.

188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici, în sensul abrogãrii art. 94 alin (1) litera m) care prevede, pentru funcþionarii publici, suspendarea de drept a raportului de serviciu în situaþia trimiterii în judecatã pentru sãvîrºirea unor infracþiuni de natura celor prevãzute la art. 54 litera h), ceea ce reprezintã, în opinia noastrã, discriminarea funcþionarilor publici faþã de celelalte categorii de personal care îºi desfãºoarã activitatea în aceeaºi instituþie publicã”, susþine Rãducu Filipescu, în expunerea de motive a proiectului de lege.

Articolul 54 din Statutul funcþionarilor publici, la litera h), stabileºte cã o persoanã poate ocupa o funcþie publicã, dacã „nu a fost condamnatã pentru sãvîrºirea unei infracþiuni contra umanitãþii, contra statului sau contra autoritãþii, infracþiuni de corupþie ºi de serviciu, infracþiuni care împiedicã înfãptuirea justiþiei, infracþiuni de fals ori a unei infracþiuni sãvîrºite cu intenþie care ar face-o incompatibilã cu exercitarea funcþiei publice”. „Apreciem cã prevederile articolului 94 alin (1) litera m) ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici trebuie sã fie în concordanþã cu prevederile Codului Muncii, cu cele ale Legii nr. 393/2004 (Statutul aleºilor locali - n.r.) ºi cele ale Legii nr. 215/2001 (Legea administraþiei publice locale - n.r.)”, spune Filipescu.

Parlamentarul dã exemplu Codul muncii, care prevede suspendarea de drept a raportului de muncã doar în cazul arestãrii preventive, a statutului aleºilor locali, care statueazã ca unicã situaþie de suspendare a mandatului cazul în care acesta nu respectã declaraþia privind interesele personale în termenele prevãzute de lege, ºi legea administraþiei publice locale, care stipuleazã cã

ãsta era locul lui favorit unde îºi fãcea veacul noapte de noapte. Însã în oraº cele mai cãutate ºi frecventate erau Melody Bar, Atlantic ºi Continental Bar, dar ãsta s-a fãcut praf la cutremur, era prin spate pe la Luceafãrul.

Nopþile ni le petreceam numai prin baruri, dar ºmecherii de pe timpul ãla nu beau tãrie, nu le aveam noi cu wiskanele sau cu vodculiþa. Vin ºi bere cît cuprinde, cu navetele! La Athenée Palace sau în celelalte locuri unde ne duceam, noi nu plãteam intrarea, pentru cã eram recunoscuþi. Costa cinci lei, pe urmã s-a ajuns la 25, nu era însã vorba de sumã, ci de respectul cu care ne salutau portarii imediat.

Pe acolo erau însã mai mult strãini ºi aveam întotdeauna belele, sãream dintr-una în alta, cã Cezar mereu a fost pornit pe rasa mai neagrã, aºa cã s-a ajuns sã aibã rafale mai mult cu Securitatea decît cu miliþienii pe care oricum îi adusese la disperare.

O ºtia tot oraºul cã avea foarte mare boalã pe toþi cei care aveau pielea ceva mai închisã la culoare. Ca sã nu mai zic cã era suficient sã intre el într-un bar, cã în secunda doi o ºi zbugheau þiganii singuri afarã. Cã dacã apuca ãsta sã bea ºi sã-i pice în geanã, îi încingea pînã i se umfla glezna de cîte ºpiþuri le bãga la mansardã. Apoi,

mandatul de consilier local se suspendã de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv, nu ºi în cazul trimiterii în judecatã. „Un alt argument în susþinerea abrogãrii articolului 94 alin (1) litera m) din Legea 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici îl constituie încãlcarea principiului prezumþiei de nevinovãþie instituit de Codul Penal, în virtutea acestei prezumþii, este acela împotriva cãruia a fost declanºat un proces penal este prezumat nevinovat pînã la dovedirea vinovãþiei într-un proces public, cu asigurarea garanþiilor dreptului la apãrare. De aceea susþinem cã toþi cetãþenii care îºi desfãºoarã activitatea în cadrul unei instituþii publice, indiferent dacã au calitatea de funcþionar public, înalt funcþionar public personal contractual, ori ales local trebuie sã beneficieze de tratament egal în faþa legii ºi a autoritãþiilor publice”, argumenteazã liberalul.

Potrivit expunerii de motive, „pentru asigurarea tratamentului egal în faþa legii ºi a autoritãþilor publice, precum ºi pentru respectarea principiului prezumþiei de nevinovãþie”, pînã la pronunþarea unei hotãrîri judecãtoreºti care sã stabileascã vinovãþia funcþionarului, nu se impune suspendarea de drept a raportului de serviciu. Dacã Senatul nu va vota iniþiativa legislativã, aceasta va fi adoptatã tacit, iar apoi va fi transmisã Camerei Deputaþilor, care este for decizional. În martie, preºedintele interimar al PNL de atunci, Raluca Turcan, a declarat cã partidul nu susþine aceastã iniþiativã legislativã ºi cã proiectul nu a fost supus dezbaterii conducerii formaþiunii. „Iniþiativa legislativã cu privire la Statutul funcþionarilor publici nu are girul PNL ºi nu va fi susþinutã. Mãsura suspendãrii de drept din funcþie a funcþionarului public la momentul trimiterii în judecatã pentru o serie de infracþiuni prevãzute în legea în vigoare este necesarã ºi trebuie menþinutã. De altfel, acest lucru a fost constatat ºi prin mai multe decizii ale Curþii Constituþionale care confirmã necesitatea unor mãsuri de naturã a asigura integritatea funcþiei publice”, a declarat preºedintele interimar al PNL, Raluca Turcan. În schimb, liderul PSD, Liviu Dragnea, a precizat, tot la acel moment, cã susþine propunerea legislativã care prevede ca funcþionarilor publici sã nu li se mai suspende de drept raportul de serviciu în situaþia trimiterii în judecatã pentru sãvîrºirea unor fapte de corupþie, infracþiuni cu intenþie sau contra umanitãþii. „Nu cred cã este o idee rea pentru cã trebuie sã ne obiºnuim ºi cu principiul de prezumþie a nevinovãþiei. Pînã cînd un om este condamnat, nu cred cã trebuie sã plece de la serviciu. Sînt de acord cu acestã propunere, susþinem”, a spus Dragnea.

(R.C.)

barurile musteau de negri trimiºi pe bani grei de pãrinþi, care cotizau la noi, cã Nea Nicu poza el în lider mondial al pãcii, dar era ºi bãiat deºtept ºi le lua banii. Dar negrii ãºtia erau mai mult decît obraznici. Cezar era un bãrbat foarte bine fãcut ºi frumos, iar multe din scandalurile din baruri izbucneau de la femei, cã-i lãsau pe clienþi ºi se dãdeau în bãrci cu el. Era cãsãtorit pe atunci cu Cristina, prima lui nevastã, o fatã foarte isteaþã, avea ºi Bac-ul, era cititã. Înaltã, cam la 1,84 metri, frumoasã, deosebitã, fãcea ºi volei la Rapid. El, fiind bãtãuº sadea de profesie, nu prea stãteau multe femei cu Cezar. Dar fiind un bãrbat frumuºel, Cristina l-a acceptat cu toate defectele astea. Într-o noapte, la Continental, Cezar a împachetat cu bãtaia cinci negri care erau mai tari în gurã, i-a mãcelãrit ca la Verdun. Dar tipii erau bãieþii la nu ºtiu ce miniºtri dintr-o þarã d’aia africanã, al cãrui dictator era prieten bun cu Ceauºescu. A ieºit ºucãr mare de tot, cu ordin venit direct de la C.C. sã-l încalþe pe Cezar. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Inconºtienþa Guvernului ºi lãcomia primarilor (3) Vasluiul, la mîna bãncilor Rãmaºi fãrã bani de salarii, primarii din Vaslui apeleazã la credite pentru cofinanþarea proiectelor, consemneazã presa localã. Pentru cã bãncile ºtiu situaþia, la dosarul de credit bancherii cer documente privind solvabilitatea, sã fie siguri cã împrumutul poate fi restituit. În comuna Oseºti, implementarea unui proiect de apã ºi canal, de 6,4 milioane lei, este în impas, în ciuda faptului cã 78% din valoarea investiþiei este asiguratã de Administraþia Fondului de Mediu (AFM). Cele 22% reprezentînd cofinanþarea UAT sînt o „misiune imposibilã“, pentru cã primãria nu are bani. Autoritatea localã a apelat la un împrumut de 800.000 lei de la CEC, dar are de achitat TVA aferentã costurilor. În premierã, CEC a cerut un document din care sã reiasã cã primãria nu se aflã în procedura de insolvenþã. Consiliul Judeþean (CJ) Vaslui îi încurajeazã pe primari sã ia bani de la Trezoreria statului pentru proiectele de dezvoltare, pentru cã dobînzile sînt minime. În timpul vizitei în judeþul Vaslui a lui Lucian ªova, ministrul Comunicaþiilor, primarul comunei Fãlciu, Neculai Moraru, l-a atenþionat cã primãriile sînt în imposibilitatea de a continua activitatea ºi este nevoie de bani pentru proiectele europene ºi cele de pe PNDL 2. „Aºteptãm fonduri la rectificarea bugetului din noiembrie, pentru cã primãriile din comunele mici nu vor putea funcþiona. Este un strigãt, un semnal de alarmã din toatã þara, nu numai din judeþul Vaslui“, a spus Neculai Moraru.

Cazul Stãneºti – fãrã bani ºi amendaþi Primãria Stãneºti din Gorj este în pragul falimentului, dar salariile angajaþilor au fost majorate cu 20%. Autoritatea localã nu a mai achitat salariile de trei luni, angajaþii au reclamat, iar ITM a amendat primãria pentru întîrziere. Ulterior, au fost virate salariile pentru luna iulie. Primarul ªtefan Blideanu a spus cã salariile restante aferente lunilor august ºi septembrie ar putea fi achitate abia în noiembrie. Deocamdatã, nu mai sînt bani nici pentru facturi sau lemne de foc. „Am încercat sã mãrim salariile cu aproape 20%. Am plãtit salariile pe luna iulie astãzi (joi 10 octombrie – n.r.), vor intra banii pe carduri ºi o sã mai plãtim din arierate ºi alte facturi, urgenþele, la salubritate ºi vedem ce mai avem de platã. Mai sînt salariile pe august ºi septembrie. Sã vedem ce ne mai rãmîne, am trimis casiera la Finanþe. (…) Oamenii acceptã, cã nu au ce face, este bãtaia pe posturile bugetate acum“, a declarat ªtefan Blideanu pentru Mediafax. El explicã situaþia prin faptul cã a fost începutã o lucrare foarte mare. „S-a început o asfaltare de doi kilometri pe o uliþã dintr-un sat, am rãmas noi cu diferenþa de achitat. Lucrarea nu e finalizatã nici acum. Aºa s-a ajuns la arierate, plus cã am avut o lucrare pe calamitãþi, în satul Vãlari, am rãmas ºi acolo cu datorie“, a mai spus edilul. El a afirmat cã facturile curente nu sînt plãtite, iar din luna mai nu a fost achitat transportul elevilor. „Facturile curente sînt neplãtite, nu am plãtit din luna mai transportul elevilor, nu am plãtit cadastrista, avocatul, sînt mai multe facturi. Lemne de foc am comandat, dar le luãm pe degeaba, nu le plãtim. Avem niºte sponsori care ne ajutã. Trebuie sã ne vinã douã maºini de lemne la ªcoala Cãleºti, celelalte ºcoli au gaze“, a mai declarat Blideanu. În luna septembrie, inspectorii de muncã din cadrul ITM Gorj au amendat Primãria Stãneºti cu 5.000 lei pentru neplata drepturilor salariale ale angajaþilor, dupã ce au dat un termen ca banii pentru lunile iunie ºi iulie sã fie achitaþi pînã la data de 6 septembrie 2017. Dupã majorarea de 20%, primarul are un salariu de 5.800 lei, iar viceprimarul de aproximativ 4.500 lei. Cel mai mic salariu este de 2.300 lei. Pentru plata celor 17 angajaþi, Primãria din Stãneºti are nevoie lunar de aproximativ 80.000 lei.

Un faliment pentru taxe ilegale Comuna Þepu din judeþul Galaþi este datoare vîndutã cãtre Petrom, dupã ce a fost obligatã de judecãtori sã restituie o serie de taxe stabilite ºi percepute ilegal. Suma ce trebuie returnatã este de 6,2 milioane lei (aproape 1,4 milioane euro), revenind cîte 2.400 lei pentru fiecare locuitor al aºezãrii. Potrivit primarului Cãlin Ruginã (PSD), bugetul local trebuia sã achite banii în luna august a acestui an, însã nu a avut bani. „Sperãm sã fim ajutaþi de Guvern, din fondul de rezervã. Altfel nu ºtim cum o vom putea scoate la capãt, cãci suma datoratã este uriaºã pentru noi. Comuna noastrã este una micã, avînd doar 2.600 de locuitori“, a declarat primarul pentru presa localã.

Potrivit edilului, datoria a apãrut ca urmare a unui lung ºir de procese, iscat între Primãria din Þepu ºi OMV Petrom în urma unor decizii administrative (aprobate prin hotãrîre de Consiliu Local) luate pe vremea cînd primari erau Daniel Gerhard Þuchel ºi soþia acestuia, Helena Narcisa Þuchel. Cei doi s-au succedat la conducerea comunei pînã în 2016, cînd alegerile au fost cîºtigate de Cãlin Ruginã. Mai exact, autoritãþile locale de la Þepu au decis sã perceapã OMV Petrom o serie de taxe stabilite prin HCL, iar pentru cã societatea petrolierã a refuzat sã le achite, s-a procedat la executarea silitã. Primãria Þepu a încasat astfel, în perioada 2010-2015, circa 6,2 milioane lei, din care 2,9 milioane de lei ca „taxã de foraj“, iar 3,3 milioane lei sub formã de chirie pentru cîmpurile petroliere. OMV Petrom a atacat în justiþie toate deciziile de impunere stabilite de autoritãþile de la Þepu ºi a reuºit sã le cîºtige rînd pe rînd, în prezent fiind epuizate toate cãile de atac. Judecãtorii au stabilit ca bugetul local al comunei sã restituie toþi banii încasaþi fãrã drept, deoarece taxele au fost stabilite ilegal, urmînd sã fie calculate ºi penalitãþi. Magistraþii au concluzionat cã Petrom plãtea deja o taxã de foraj cãtre statul român, în urma actului de concesiune a exploatãrii petroliere, iar chiria pe terenuri nu se cuvenea primãriei, ci proprietarilor pãmîntului. Soluþia a fost menþinutã de Înalta Curte.

Un început: peste 60 de comune au cerut insolvenþa Fost ministru al Dezvoltãrii Regionale, Liviu Dragnea declara în 2014, pe cînd era ºi vicepremier, cã existã cîteva zeci de localitãþi care sînt în insolvenþã sau care au cerut sã intre în aceastã stare. El vorbea despre gãsirea unor soluþii, împreunã cu Ministerul de Finanþe, astfel încît plata datoriilor sã fie suportatã din bugetul de stat. „Soluþia“ actualã a împins ºi mai multe primãrii în faliment. „Sînt cîteva situaþii de localitãþi care au arierate foarte mari. De exemplu, sînt comune în care foºtii primari au depus ºi au obþinut finanþãri europene – în majoritate sînt la PNDR, la Agriculturã – ºi, din varii motive, nu au derulat aºa cum trebuie procedurile de achiziþie ºi de implementare a proiectului ºi sînt obligate localitãþile respective sã returneze toatã suma în euro pe care au primit-o de la programele de la Agriculturã. E vorba despre cîteva zeci, ori 40, ori 60 ºi ceva de comune“, declara Dragnea, citat de Mediafax.

Sfîrºit GABRIELA DINESCU

Pag. a 15-a – 17 noiembrie 2017

Revolta din Sãnãtate versus „Revoluþia“ Guvernului, în cifre 96% dintre salariaþii din Sãnãtate sînt împotriva transferului contribuþiilor dorit de Guvern, iar 85% dintre ei considerã necesarã greva generalã, potrivit concluziilor unei consultãri publice a salariaþilor din sãnãtate, comandatã de Federaþia „Solidaritatea Sanitarã” din România.

Totodatã, 86,65% dintre salariaþi considerã cã legea salarizãrii va avea efecte negative, un numãr în creºtere faþã de perioada anterioarã. „96% dintre salariaþi s-au pronunþat împotriva transferului contribuþiilor angajatorului în salariul de bazã al angajatului.

86,65% dintre salariaþi considerã cã legea salarizãrii va avea efecte negative. Se remarcã o creºtere a numãrului de nemulþumiþi faþã de perioada anterioarã. 85,33% dintre salariaþi considerã necesarã o grevã generalã în sectorul public de sãnãtate; 80% dintre salariaþi ºi-au indicat intenþia de a participa la o grevã generalã (68% dintre ei considerînd cã greva ar trebui organizatã în cel mai scurt timp posibil). Opþiunile nu variazã în funcþie de apartenenþa sindicalã (la o organizaþie sindicalã sau alta) sau

neafilierea sindicalã”, aratã consultarea fãcutã publicã sâmbãtã, 11 noiembrie.

Conform aceleiaºi consultãri, alte motive pentru care angajaþii din sãnãtate ar face grevã generalã, în afarã de mutarea contribuþiilor — motiv aflat în capul listei – vizeazã reducerea/eliminarea sporurilor pentru condiþiile de muncã (60,3% dintre salariaþi), reducerea veniturilor nete raportat la cele prevãzute de lege (din cauza transferului contribuþiilor) — 59,8%, calcularea sporurilor sub formã de cuantum (sume) în loc de procente raportate la salariul de bazã — 57,2%, eliminarea nivelului minim garantat pentru sporurile aferente lucrului în zilele libere/de sãrbãtoare — 57,2%, eliminarea nivelului minim garantat pentru sporurile aferente condiþiilor de muncã — 56,9%, majoritatea zilelor de concediu de odihnã suplimentar vor fi eliminate, generîndu-le salariaþilor o pierdere medie anualã de 5% — 54,7%, plata gãrzilor medicilor cu un tarif orar mult mai mic decît cel corespunzãtor salariului de bazã — 49,5%, scãderea veniturilor aferente tichetelor de masã cu 25% — 46,6%.

IOANA RADU

Koveºi, cu demisia pe masã, Iohannis, în vizorul lunetiºtilor (2) Hoþi, violatori, criminali ºi alte tipuri de infractori de drept comun, care au fãcut reclamaþii pe fondul unor condiþii neprielnice de cazare la mititica, vor fi despãgubiþi de statul român, adicã din impozitele ºi taxele pe care le plãtim noi - sãrmanul ºi umilitul popor. O preocupare manifestã, nu-i aºa?, a organismelor europene pentru infractori (puºcãriaºul are trei mese pe zi, controlate la gramaj tot de U.E.), dar nu ºi pentru cetãþeanul român, pensionar sau salariat de rînd, terorizat de biruri, neajunsuri ºi sãrãcie. Nu ºi pentru bolnavii din spitale, care stau cîte trei într-un pat de o persoanã, în saloane insalubre, pline de igrasie, gîndaci ºi ploºniþe, cu borcanul de mîncare la cap, adus de acasã, cu plasa de medicamente ºi accesorii cumpãrate tot din buzunarul lui, cu lipsã de medici, de echipamente ºi aparaturã, cu medici umiliþi, suprasolicitaþi ºi plãtiþi cu un sfert din salariul pe care îl încaseazã un medic din U.E. ºi cu jumãtate din cît au femeile de serviciu din Parlament, Consilii Judeþene ºi primãrii. Pe aceºti medici, cînd ºi cine îi mai despãgubeºte, cînd ºi cine îi bagã în seamã, tovarãºe Iohannis?

Niki Cernat scrie cã „între coaliþiile P.S.D.-A.L.D.E. ºi D.N.A.-S.R.I. se poartã un rãzboi de tranºee“, iar în astfel de înfruntãri, nu e recomandat asaltul, fiindcã duºmanul te secerã pe loc, cum s-a întîmplat cu O.U.G. 13, cu dosarul Belina sau cu anchetarea sufrageriei lui Oprea. Cînd procurorii au ieºit din tranºeu ºi au tras o rafalã în Guvernul Grindeanu, au fost bombardaþi imediat cu artileria C.C.R. ºi acuzaþi de abuz. Cînd P.S.D. s-a nãpustit cu bomba audierilor peste Koveºi, Dragnea a primit în piept o rafalã de porci ºi de asfalt „tel drum“, iar acesta a devenit un Robin Hood, cu drumurile ºi porcii în spinare, unul dintre cei care au edificat operaþiunea „Noi sîntem Statul“, crezînd cã prin prietenia ºi ºpriþurile cu Maior, Coldea, Oprea, Koveºi va beneficia de protecþia lor. A fost aºa o bunã perioadã de timp, 2010-2014, în timpul dictaturii bãsiste. Dar, uºor-uºor, unele piese din angrenaj au fost exportate.

Creierul operaþiunii, Maior, a fost expulzat de la conducerea S.R.I. (semnul mazilirii venind din S.U.A., de la noua garniturã a administraþiei Trump) ºi trimis la Washington, unde e pe cai mari, pînã la noi ordine, iar foºtii camarazi de pe „cîmpul tactic“ au rãmas sã se asmutã ºi sã se sfîºie între ei mai rãu decît animalele sãlbatice. Gabriel Oprea a fost executat, era necesar, Victor Ponta la fel; rãmãsese Liviu Dragnea.

Lunetiºtii din presa S.R.I.-D.N.A. l-au împuºcat tocmai din Brazilia. Cînd alianþa P.S.D.-A.L.D.E. a mitraliat cu Inspecþia Judiciarã, duºmanul a detonat imediat dosarul Belina! Rãzboiul continuã! Iohannis

comandã ºi primeºte comenzi din spatele frontului ºi din afarã! Rãmîneþi pe fazã, ca sã vedem cine rãmîne nesecerat ºi cine adunã leºurile dupã gratii!

Ce veþi face concret, tovarãºe Iohannis, tovarãºe Hagi Tudose, astfel ca bolnavii din spitale, pensionarii, medicii, personalul medical, bãtrînii din azile, copiii din casele de copii, românii ºi copiii lor care se culcã nemîncaþi ºi nu pot merge la ºcoalã din lipsã de bani, sã nu se simtã discriminaþi, pentru cã, de fapt, sînt discriminaþi! Vã e fricã de D.N.A., nu-i aºa? Vã e fricã sã nu aveþi soarta celor douã ministrese, Sevil Shhaideh ºi Rovana Plumb, pe care D.N.A. le-a transformat peste noapte în „penale“, deºi nu sînt acuzate de fapte de corupþie? E un tîrg pe viaþã ºi pe moarte între preºedinte, grupãrile mafiote de rang din D.N.A. ºi cele din jurul generalilor corupþi din Servicii, iar dacã Tudose face gît în faþa împãraþilor va avea soarta lui Grindeanu, a lui Gabriel Oprea!

Adicã va fi sacrificat în acelaºi fel de ºmecherie, cerutã de Sistem sub masca luptei împotriva corupþiei: convocarea la D.N.A., acest sistem represiv creat pe teritoriul nostru de globaliºti, acest guvern paralel, criminal, din umbrã, susþinut ºi apãrat de S.U.A., U.E. ºi Soroº, care sub pretextul cã luptã împotriva corupþiei, luptã, de fapt, potrivit dovezilor, împotriva intereselor României, pentru sãrãcirea ºi jefuirea ei! ªandramaua D.N.A. trebuie închisã cu orice preþ, iar Koveºi, dacã o mai vrea C.I.A., s-o ia, ca sã se spele cu ea pe cap. Tudorel Toader are datoria sã solicite reintroducerea în Codul penal a infracþiunii de subminare a economiei naþionale, sã-i „execute“ mai întîi pe cucuvea ºi pe meditatorul Iohannis, care ºi-a fãcut case din meditaþii, apoi pe toþi hoþii ºi corupþii, care nu-ºi pot justifica averile colosale. Existã sute de dovezi cã tot ce a fãcut acest binom a fost în sensul de a pune România la dipoziþia hulpavilor prãdãtori strãini ºi U.E.-iºi. Astfel, „prietenii“ vor putea smulge o bucatã importantã din trupul României. Vor o escrocherie la fel ca în Spania, ºi mai nou, Italia, dar care nu le-a mers, datoritã sistemului judiciar naþionalist, bine pus la punct.

Una dintre marile dovezi care þipã închiderea D.N.A. este Raportul de control al Direcþiei Naþionale Anticorupþie, ce conþine o statisticã alarmantã pentru ceea ce reprezintã ºi ceea ce ar trebui sã reprezinte aceastã instituþie: procentul achitãrilor la Secþia a II-a din cadrul D.N.A. a atins 37,25% ºi a crescut cu 83,87% în 2016, comparativ cu 2015. Numai niºte politicieni iresponsabili mai pot tolera ca D.N.A. sã mai funcþioneze dupã ravagiile fãcute de sistemul propriu criminal ºi represiv.

Sfîrºit MARIA DIANA POPESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 17 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Imposibilul din România devine realitate în Slovacia Sã ni-i imaginãm pe preºedintele Klaus Iohannis, pe premier ºi pe preºedinþii celor douã Camere apãrînd în faþa românilor ºi declarînd cã vor face front comun pentru menþinerea orientãrii externe a þãrii ºi vor încerca sã reducã disputele în politica internã.

Pare aproape imposibil. Nu însã ºi în Slovacia, unde preºedintele, premierul ºi preºedintele Parlamentului ºi-au luat un asemenea angajament, susþinînd, cînd Vestul era speriat de alegerea unui populist la Praga ºi venirea la guvernare a extremei drepte la Viena, cã „Slovacia este o insulã de proeuropenism în Europa Centralã“ ºi aºa va rãmîne.

Majorãri salariale: dacã nu acum, atunci cînd?

Pentru a menþine „insula de proeuropenism“, premierul Robert Fico a anunþat cã va introduce al 13-lea ºi al 14-lea salariu pentru angajaþii din sectorul public ºi privat, va mãri salariul minim pe economie, îi va scuti de taxe pe pensionari ºi va mãri primele pentru munca prestatã în zilele libere ºi noaptea. „Cînd ar trebui sã-i lãsãm pe oameni sã se bucure de situaþia bunã a economiei, dacã nu în perioadele în care prosperãm?“, a spus premierul Robert Fico. Mãsurile anunþate se iau pe fondul unei creºteri economice de 3,3%, mai micã decît a României, ºi pe fondul creºterii salariului mediu cu aproape 4% în anul 2017, creºtere preconizatã ºi pentru anul urmãtor. „Mîna de lucru slovacã este a ºaptea cea mai ieftinã din UE. Cînd comparãm puterea de cumpãrare a slovacilor, doar patru þãri sînt mai sãrace decît noi. Asta, în ciuda faptului cã sîntem lideri la valoarea adãugatã nu numai în UE, ci ºi în OECD“, a spus ministrul slovac al Muncii, Jan Richter. Ca ºi în România, mediul de afaceri a protestat faþã de mãsuri, arãtînd cã acestea nu au un studiu de impact corespunzãtor ºi cã riscã sã dãrîme economia. Aceste mãsuri ºi declaraþii vin din partea unui guvern în care apele nu au fost deloc liniºtite, care abia a ieºit dintr-o remaniere. Premierul social-democrat Robert Fico coabiteazã cu naþionaliºtii din Partidul Naþional Slovac ºi cu maghiarii din partidul moderat Puntea.

Declaraþia comunã a celor trei lideri de la Bratislava vine din partea unor politicieni cu viziuni deseori opuse: preºedintele Parlamentului este liderul Partidului Naþional Slovac (SNS), iar preºedintele Andrej Kiska i-a „furat“ scaunul premierului Fico în 2014, pe un scenariu asemãnãtor alegerilor din România. În primul tur, Fico a avut un avantaj de 4%, pentru ca în final sã piardã la o diferenþã de 19% în faþa rivalului care a candidat independent.

Anticorupþia bate pasul pe loc Nici guvernanþii nu sînt feriþi de scandaluri. Protestele faþã de corupþie ºi antiguvernamentale au fost la ordinea

„Locotenenþii“ lui Trump, 12 capete de acuzare Fostul director de campanie al lui Donald Trump, Paul Manafort, ºi asociatul acestuia, Richard Gates, sînt vizaþi de 12 capete de acuzare, printre care conspiraþie împotriva Statelor Unire ale Americii, nedeclararea unor conturi din strãinãtate ºi spãlare de bani, a informat purtãtorul de cuvînt al procurorului special responsabil cu ancheta asupra implicãrii Rusiei în campania prezidenþialã din SUA. Acuzaþiile sînt primele care au rezultat din ancheta ex-directorului FBI, actual procurorul special al Departamentului Justiþiei, Rober Mueller, numit în 2016 în acest post pentru a investiga presupusa ingerinþã a Rusiei în campania prezidenþialã din SUA din 2016, al cãrei scop ar fi fost înclinarea balanþei în favoarea lui Trump.

Paul Manafort ºi Rick Gates, adjunctul sãu în campania electoralã, au fost puºi sub acuzare în Districtul Columbia, actul de inculpare fiind fãcut public dupã ce ei s-au predat FBI, a indicat procurorul special, într-un comunicat. Lui Manafort ºi partenerului sãu de afaceri li se reproºeazã în principal activitãþi nedeclarate de lobby ºi consultanþã în favoarea fostului preºedinte ucrainian prorus Viktor Ianukovici. Mai mult de 75 de milioane de dolari au tranzitat prin conturi off-shore administrate de cei doi, Paul Manafort fiind acuzat de spãlarea, de unul singur, a 18 milioane de dolari. Aceste acþiuni s-ar fi derulat, potrivit acuzãrii, între 2006 ºi cel puþin 2016. „Actul de inculpare cuprinde 12 capete de acuzare: conspiraþie împotriva SUA, conspiraþie în vederea spãlãrii de bani, neînregistrare ca agent în favoarea unei entitãþi strãine, fals în declaraþii ºi ºapte capete de acuzare de nedeclarare de conturi deþinute

zilei începînd de anul trecut. Ministrul de Interne, Robert Kalinak, un apropiat al premierului Fico, este implicat într-un scandal de fraudã fiscalã începînd din 2016. A cumpãrat acþiuni la una dintre companiile unui rechin imobiliar ce a fost în scurt timp acuzat de o fraudã de milioane de euro. Opoziþia a acuzat organele poliþiei cã nu au investigat cum trebuie acest caz. Ministrul a refuzat sã demisioneze, iar partidul l-a susþinut. Legile anticorupþie sînt bune în Slovacia, însã ele nu sînt aplicate, susþin criticii guvernului, care pun blocajul pe seama ºefului poliþiei ºi a procurorului general. Apoi, în 2017, a urmat un scandal de proporþii la Ministerul Educaþiei, unde ministrul numit de SNS a fost acuzat cã a alocat fraudulos circa 300 milioane euro din fondurile europene pentru cercetare ºi dezvoltare. În acest caz, premierul Fico l-a demis pe ministrul susþinut de partenerii sãi de guvernare.

Slovacia poate, România nu Slovacia nu este lipsitã de lupte politice: introducerea celui de-al 13-lea ºi al 14-lea salariu ºi majorarea salariului minim au fost decise în urma unor dispute în coaliþie, în care premierul s-a opus acestui pachet. Dupã cum am vãzut, la Bratislava anticorupþia ori este selectivã, ori bate pasul pe loc, dar asta nu a împiedicat companii precum Volkswagen, Peugeot-Citroen, Kia, Jaguar sã-ºi deschidã uzine acolo. Slovacia a ºtiut sã treacã pe sub radarul UE privind cotele de imigranþi, scãpînd de procedura de infringement doar pentru cã a acceptat cîteva zeci de refugiaþi, spre deosebire de Cehia, Polonia ºi Ungaria, care au fost penalizate. În Parlamentul slovac ºi-au fãcut loc partide eurosceptice ºi extremiste (unul dintre ele aflat la guvernare) care adunã aproape o treime din deputaþi. Însã toate acestea nu i-au împiedicat pe liderii politici sã-ºi dea mîna ºi sã transmitã Bruxelles-ului cã ei sînt „insula de stabilitate“. Slovacia trece printr-un moment al „consensului de la Snagov“ din 1992, în timp timp ce România, cu o luptã anticorupþie lãudatã la Bruxelles, cu un Parlament în totalitate pro-european ºi pro-NATO, cu majorãri salariale mult mai pe placul investitorilor decît cele de la Bratislava, nu poate decît sã se rãzboiascã, sã conceapã „proiecte de þarã“ efemere ºi sã viseze la iluzoriul statut de „lider regional“, aºa cum o fãcea ºi în anii 1990.

Probleme cu TVA pentru preºedinte Acum, preºedintele Kiska este acuzat de deputaþii SNS cã a achiziþionat terenuri obþinute în mod fraudulos în perioada restituirilor din anii 1990. Apoi, chiar în luna octombrie 2017, procurorii slovaci au redeschis dosarul în care o firmã condusã de fratele preºedintelui este acuzatã cã a solicitat în mod ilegal o rambursare de TVA de circa 150.000 euro pentru sumele pe care le-a investit în campania electoralã prezidenþialã din 2014. Reacþia preºedintelui Kiska: „Îmi pare rãu cã am dezamãgit, cer scuze pentru asta. Aº fi putut proceda altfel, dar atunci am avut încredere în contabil“, potrivit publicaþiei de limbã englezã „Slovak Spactator“.

CÃLIN MARCHIEVICI la bãnci din strãinãtate“, se aratã în comunicat. Manafort ºi Gates vor fi prezentaþi unui tribunal districtual federal, a declarat un purtãtor de cuvînt al FBI pentru Reuters.

Paul Manafort (68 de ani) a condus campania lui Donald Trump din iunie pînã în august 2016, cînd a fost constrîns sã demisioneze în urma dezvãluirilor cã ar fi primit plãþi ilegale de milioane de dolari din partea unei formaþiuni politice proruse din Ucraina. FBI a percheziþionat la sfîrºitul lunii iulie una dintre reºedinþele sale ºi a confiscat documente. Procurorul special Robert Mueller ancheteazã, printre altele, tranzacþiile financiare ºi imobiliare ale lui Manafort ºi activitatea sa anterioarã pentru Partidul Regiunilor, formaþiunea care l-a sprijinit pe Ianukovici, au declarat surse pentru Reuters.

Ancheta mai vizeazã potenþiale operaþiuni de spãlare de bani de cãtre Manafort ºi alte posibile infracþiuni financiare.

Gates a fost mult timp partener de afaceri cu Manafort ºi are relaþii cu numeroºi oligarhi ruºi ºi ucrainieni. Actul de inculpare, care cuprinde 31 de pagini, nu face totuºi nici o referire la campania prezidenþialã a lui Donald Trump ºi nici nu sugereazã vreo înþelegere secretã între echipa candidatului republican ºi autoritãþile ruse, care ar fi vizat influenþarea pe cãi ilegale a rezultatului scrutinului. Dupã anunþarea actului de inculpare care îi vizeazã pe Manafort ºi Gates, procurorul special al Departamentului Justiþiei a informat cã un alt fost membru al echipei de campanie a lui Trump, George Papadopoulos, a fost pus sub acuzare ºi a pledat vinovat pentru fals în declaraþii cãtre anchetatorii FBI. Prin aceste declaraþii, Papadopoulos, care rãspundea de probleme de politicã externã, „a obstrucþionat ancheta în curs a FBI cu privire la existenþa unor legãturi sau a unei coordonãri eventuale între persoane asociate campaniei ºi guvernul rus pentru a interfera în alegerile prezidenþiale din 2016“,

Turneul asiatic, efectuat recent de preºedintele SUA, Donald Trump, s-a încheiat... cu cîntec. În Filipine, ultima þarã aflatã pe agenda turneului, excentricul preºedinte Rodrigo Duterte a dorit sã-i facã omologului sãu american o demonstraþie ineditã a ospitalitãþii sale: el a urcat pe scenã ºi a interpretat un cîntec ,,spre a-i face pe plac” lui Donald Trump.

Paradise Papers, o anchetã care devine obsesie În 2013, lumea era revoltatã de dezvãluirile Offshore Leaks: mii ºi mii de afaceriºti ºi politicieni se folosesc de scheme evazioniste, de corupþie ºi lacunele din legislaþie pentru a sustrage sute de miliarde de dolari ce ar trebui sã revinã statelor. În 2016, a venit rîndul Panama Papers, cu acelaºi tip de scurgeri de la companii financiare ºi firme de avocaturã, analizate de aceiaºi ziariºti de la Consorþiul Internaþional al Jurnaliºtilor de Investigaþie, cu aceleaºi revelaþii despre cum bogaþii îºi feresc averile de la impozitare ºi cum liderii politici, în special din Rusia, China sau fostele republici sovietice sînt parte a unor vaste reþele corupte.

Seria continuã acum cu Paradise Papers, dupã aceeaºi reþetã, iar loviþi sînt Regina Elisabeta a II-a, cîntãreþul Bono, actualul secretar american al Comerþului, fostul trezorier de campanie al premierului Canadei. Cu ce folos, se întreabã o buna parte din presa europeanã. „Din nou persoane celebre alergice la impozite. Din nou vedem cum un grup se considerã deasupra legii. Altãdatã, poporul încercuia palatul ºi cerea capul monarhului.

Acum, noi, cei mãrunþi, sîntem prea civilizaþi ca sã mai tãiem capete. Tot ce putem face este sã-i civilizãm pe evazioniºti“, scrie ziarul olandez „De Volkskrant“.

Ziariºtii de la „Suddeutsche Zeitung“, care au deschis seria Panama Papers, par resemnaþi: „Paradisurile fiscale nu mai sînt demult locuri rãu famate, sînt puncte de întîlnire ale elitei economice“. Ziarul „The Guardian“, participant activ la dezvãluiri, este acuzat cã e lupul moralist, cãci este suspectat de ascunderea profiturilor, începînd din 2011. „Un ziar care evitã impozitele aruncã vina pe o femeie de 91 de ani care beneficiazã de aceleaºi legi fiscale“, scrie revista conservatoare „The Spectator“, cu referire la acuzele aduse reginei Marii Britanii. Începem sã cultivãm obsesia luptei împotriva vieþii private a bogaþilor, scrie „The Telegraph“, care atrage atenþia asupra unui detaliu esenþial – investiþiile în companii off-shore sînt legale. În plus, occidentalii tind sã-i critice tot mai mult pe bogaþi, în timp ce statul, care are o influenþã mult mai mare asupra vieþii lor, nu este judecat dupã aceleaºi standarde. „Cînd eram tînãr socialist mi se pãrea o idee bunã, pentru cã beneficiam de cheltuielile publice, iar banii publici vin din impozite. Acum, mai în vîrstã ºi cinic, consider cã bogaþii nu trebuie sã plãteascã pentru greºelile statului. Guvernele nu ºi-au redus incompetenþa ºi, începînd din anii 1970, au majorat mult taxele.

Rãspunsul a fost apariþia paradisurilor fiscale – modalitatea bogaþilor de a pune presiune pe politicieni pentru a nu creºte taxele. Dacã paradisurile ar fi eradicate, povara de acasã ar creºte uriaº.“ (cotidianul.ro) menþioneazã actul semnat de Robert Mueller. Trump a respins acuzaþiile privind presupuse legãturi cu Rusia ºi a calificat ancheta drept „o vînãtoare de vrãjitoare”. Kremlinul a negat de asemenea acuzaþiile. Biroul Federal pentru Investigaþii, Senatul SUA ºi Camera Reprezentanþilor au declanºat anchete în cazul ingerinþelor Rusiei în campania electoralã ºi al presupuselor contacte între apropiaþi ai preºedintelui Donald Trump ºi oficiali ruºi, iar procurorul special Robert Mueller coordoneazã investigaþiile.

Potrivit serviciilor secrete americane, preºedintele Rusiei, Vladimir Putin, a ordonat campania de influenþare a rezultatului scrutinului prezidenþial din SUA în scopul facilitãrii victoriei lui Donald Trump ºi în ambiþia de a submina sistemul liberal-democratic occidental.

(I.R.)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 17 noiembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia pentru Bucureºti 25 noiembrie - 3 decembrie 1916 La sfîrºitul lunii noiembrie 1916, Regatul Român se afla în plinã defensivã dezordonatã, atacat fiind dinspre nord ºi sud, concomitent, de armatele germane, austroungare, bulgare ºi trupe otomane. Dobrogea era pierdutã, Oltenia ocupatã, trupele inamice trecînd aproape concomitent Oltul ºi Dunãrea, în avans rapid spre Bucureºti. Cu un aliat rus care mai mult se retrãgea, dar ºi cu aliaþi occidentali de la Salonic ce nu se achitau de promisiunile fãcute, România se afla la un pas de a fi complet înfrîntã. La sfîrºitul lui noiembrie ºi începutul lui decembrie 1916, s-a dat una dintre bãtãliile considerate de mulþi complet inutilã, servind cel mult la a da un rãgaz populaþiei ºi autoritãþilor de a se retrage spre Moldova: bãtãlia Bucureºtiului. *** Bãtãlia pentru Bucureºti a fost ultima bãtãlie a campaniei româneºti din anul 1916, desfãºuratã între 25 noiembrie ºi 3 decembrie 1916 contra forþelor Puterilor Centrale comandate de generalul Erich von Falkenhayn. Armata românã, aflatã sub comanda generalului Constantin Prezan, nu a putut opri contraofensiva germanã în Muntenia. În data de 6 decembrie 1916 oraºul Bucureºti a fost ocupat de Armata a 9-a Germanã. Înfruntarea desfãºuratã de fapt pe un front mai larg, de la Carpaþi la Dunãre, a fost dusã de trei armate române: A1, A2 ºi armata de Dunãre, care cuprindea ºi trupe ruseºti. Bãtãlia a avut un caracter defensiv, la acþiunile militare participînd alãturi de Armata României ºi un contingent din armata imperialã rusã. Forþele implicate în contraofensiva Puterilor Centrale au fost preponderent germane, reprezentate de douã grupãri armate care atacau concentric, din Oltenia ºi din sudul Dunãrii.

Concomitent, între 1 ºi 6 decembrie 1916, s-a desfãºurat Bãtãlia de la Argeº, în care forþele germanobulgare comandate de generalul August von Mackensen au repurtat o mare victorie. Rezultatul celor douã bãtãlii a fost ocuparea Bucureºtiului de cãtre Puterile Centrale ºi retragerea armatelor româno-ruse în Moldova, pe linia Siretului.

Forþele româno-ruse, circa 150.000 de oameni, au fost conduse de generalul Constantin Prezan, în timp ce forþele Puterilor Centrale, circa 250.000 de oameni, s-au aflat sub comanda generalilor August von Mackensen ºi Erich von Falkenhayn. Planul de luptã al generalului Prezan a fost unul îndrãzneþ, prevãzînd un atac puternic la joncþiunea celor douã grupãri germane care, în cazul unei reuºite, ar fi condus la respingerea peste Dunãre a grupãrii lui Mackensen ºi întoarcerea flancului grupãrii conduse de von Falkenhayn. Planul a reuºit în faza iniþialã, forþele româno-ruse reuºind sã surprindã inamicul. Ulterior însã, în urma unei serii de circumstanþe („trãdarea” generalului Culcer, lipsa de implicare a unitãþilor ruse, capturarea de cãtre germani a planurilor de campanie), forþele germanobulgaro-turce au reuºit sã restabileascã situaþia ºi, beneficiind de superioritatea numericã, sã forþeze forþele române sã se retragã. Ca urmare, la 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în Bucureºti ºi l-au ocupat.

Guvernul român, precum ºi unitãþile armatei române au fost obligate sã se retragã în final în Moldova.

Deºi Bãtãlia pentru Bucureºti a fost pierdutã, ea a fost doar o înfrîngere tacticã, deoarece Puterile Centrale nu ºi-au atins obiectivul strategic de a scoate România din rãzboi. Datoritã numãrului de forþe implicat, a duratei ºi a lungimii frontului, Bãtãlia pentru Bucureºti este consideratã cea mai complexã operaþiune militarã desfãºurã de Armata Românã în anul 1916. Bucureºtiul a fost în cele din urmã eliberat, dupã capitularea Puterilor Centrale în anul 1918. *** În faþa înfrîngerilor în serie suferite de Armata României în Oltenia ºi Muntenia, factorii de decizie politicã au hotãrît sã îl numeascã pe generalul Constantin Prezan la comanda Armatei 1, avînd ca obiectiv imediat organizarea apãrãrii Bucureºtilor. În ciuda situaþiei strategice dezastruoase preluate, Prezan, împreunã cu ºeful nou sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot, a întocmit un plan de operaþii care prevedea un atac de flanc, prin surprindere, la joncþiunea dintre Grupul de Armate Mackensen ºi Gruparea

Kühne, unde fusese identificat un interval de circa 20 de kilometri neacoperit de forþele germane.

Prezan ordonã un atac concentrat cu ºapte divizii împotriva Grupului de Armate Mackensen. Diviziile 18 ºi 21 au atacat frontal, pentru a fixa forþele germane, în timp ce Diviziile 2/5, 9/19 Infanterie ºi Divizia 2 Cavalerie au atacat flancul stîng descoperit al Grupului Mackensen.

Concomitent, douã divizii ruseºti proaspãt sosite, Divizia 8 Cavalerie ºi 40 Infanterie au atacat flancul stîng. Bãtãlia a început la 30 noiembrie 1916 ºi, pentru cîteva zile, ofensiva condusã de generalul Prezan „a reprezentat un pericol ameninþãtor pentru forþele conduse de Mackensen, care aproape au reuºit sã îi întoarcã flancul”.

Generalul Erich Ludendorff - ºeful Statului Major General german - considera situaþia ca fiind foarte

serioasã: „Pe 1 decembrie aripa stîngã a Armatei Dunãrii a fost foarte puternic atacatã la sud-vest de Bucureºti ºi împinsã înapoi. Trupele germane care trecuserã deja Neajlovul au fost izolate. Situaþia devenise cu siguranþã foarte criticã”. Forþele române au capturat cîteva mii de prizonieri, precum ºi importante cantitãþi de material de rãzboi pe timpul acestei contraofensive, ºi numai intervenþia de ultim moment a Diviziei 26 Turce, pe 2 decembrie, a salvat gruparea lui Mackensen de la încercuire, oferindu-le germanilor rãgazul de care aveau nevoie pentru a-ºi reface dispozitivul. În acelaºi timp, 2 ofiþeri curieri care duceau ordinele de luptã cãtre divizii au fost luaþi prizonieri, germanii aflînd astfel dispozitivul trupelor româno-ruse, fapt ce i-a permis generalului Erich von Falkenhayn sã ordone un atac nimicitor, care a întors flancul drept al trupelor române, nevoite sã se retragã ºi sã lase deschis drumul spre Bucureºti. *** Presaþi de marii proprietari de imobile, care se opuneau unor confruntãri distrugãtoare, guvernanþii au preferat sã evacueze armata din capitala României ºi sã lase oraºul pe mîna nemþilor, turcilor, austriecilor ºi bulgarilor. Au urmat doi ani de coºmar pentru bucureºteni, care au fost jefuiþi, efectiv, la drumul mare.

Istoria ocupãrii Bucureºtiului, cãtre sfîºitul anului 1916, de cãtre trupele Puterilor Centrale, nu s-a scris, din pãcate, niciodatã pe de-a-ntregul. Ce-i drept, au existat cîteva lucrãri ale unor istorici pasionaþi de subiect, însã acestea n-au fost suficient de convingãtoare încît sã intre ºi în manualele de istorie, rãmînînd pe teritoriul studiilor aprofundate. Chiar ºi aºa, prin intermediul istoricilor, transpare cãtre noi tabloul unui moment istoric trist pentru Bucureºti, care, deºi a fost declarat oraº liber, a cãzut pradã unor abuzuri revoltãtoare din partea trupelor de ocupaþie. Dacã este sã dãm crezare istoricului Constantin Cãzãniºteanu (care scrie despre asta, sub titlul „Miºcarea de rezistenþã a populaþiei din Bucureºti împotriva ocupaþiei strãine -1916-1918”, în volumul „Materiale de istorie ºi muzeografie” nr. 7, editat de Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureºti, în anul 1969), capitala României era la acel moment (toamna lui 1916) cea mai fortificatã capitalã din Europa. Asta dupã ce, în perioada 1903-1911 se investiserã sume importante în liniile fortificate care înconjurau oraºul ºi ale cãror rãmãºiþe mai sînt vizibile ºi în zilele noastre în zona ºoselei de centurã. În fapt, cedarea oraºului s-a fãcut, oarecum bizar, nu prin negocieri cu inamicul, ci dupã lungi negocieri între marii proprietari

de clãdiri din Bucureºti ºi guvernanþii þãrii, care au fost convinºi cã luptele ar produce mari distrugeri oraºului, deci e mai bine sã fie cedat fãrã luptã. A fost un soi de laºitate cu substrat economic, dupã principiul înfierat apoi de presã, sub deviza ironicã „Patriotismul, dupã portofel”. Strategia declarãrii Bucureºtiului ca fiind oraº liber a fost, prin urmare, doar o simplã stratagemã de imagine, cãci ocupaþia devine (în 23 noiembrie/6 decembrie 1916) o realitate incontestabilã. Capitala era ocupatã, sub coordonarea celebrului feldmareºal neamþ August von Mackensen, de trupe germane, dar ºi de austrieci, de bulgari ºi de turci.

Dupã cum consemneazã istoricul Constantin Bacalbaºa în volumul „Capitala sub ocupaþia duºmanului, 1916-1918”, apãrut la Bucureºti, la scurt timp dupã încheierea primului rãzboi mondial, deºi ocupaþia era sub comandã germanã, multe dintre trupe erau balcanice, atît ca origine geograficã, dar ºi în ceea ce priveºte nãravurile. Sursele citate de istorici nu consemneazã vreo acþiune germanã de jaf propriu-zis (existau rechiziþiile, dar astea se fãceau cu documente, nu la adãpostul întunericului), însã în ceea ce-i priveºte pe turci ºi pe bulgari, lucrurile au stat cu totul altfel. Turcii aveau poliþe de plãtit dupã confruntarea din 1877, dar ºi o lãcomie proverbialã. Ei sînt cei care au devastat, bunãoarã, celebra Moarã Assan, demontînd ºi transferînd echipamentele nou-nouþe la Istanbul. Cel puþin aºa susþine istoricul Constantin Cãzãniºteanu. Însã alãturi de acest exemplu se mai pot adãuga sute. Turcii nu s-au dat în lãturi nici de la furtul clopotelor de biserici (bronzul se recicla bine ºi pe atunci, nu doar în zilele noastre), ca sã nu mai vorbim despre miile de obiecte de artã dispãrute în confuzia generalã. ªi bulgarii au avut, dincolo de sutele de furtiºaguri, un fel de climax al prãduielii, atunci cînd au atacat Mitropolia (la 17 februarie 1918) ºi au furat moaºtele Sfîntului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureºtiului. Hoþii, care credeau cã fac un act de dreptate, cãci sfîntul era nãscut pe teritoriul Bulgariei, au fost prinºi de-abia dupã douã zile, în urma intervenþiei lui von Mackensen, care se încãpãþîna sã creadã cã rigoarea germanã e valabilã ºi pentru slavii de la sud de Dunãre, dar ºi pentru cã ortodocºii bucureºteni erau în pragul unei rãscoale.

Dincolo de faptul cã au ocupat toate clãdirile impozante (cum ar fi reºedinþe militare sau pentru ofiþeri) ºi au rechiziþionat toate maºinile precum ºi o bunã parte din mãrfurile de consum, germanii s-au dedat ºi la fapte cu caracter de anecdotã. Bunãoarã, istoricul Nicolae Ciachir (în lucrarea „Decorarea oraºului Bucureºti de cãtre statul francez pentru eroismul de care a dat dovada în timpul primului rãzboi mondial”, apãrutã în „Materiale de istorie si muzeografie” nr. 6, editat de Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureºti, 1968) scrie cã peluza principalã din Ciºmigiu a devenit grãdinã de zarzavat, fiind cultivatã acolo în special varzã roºie. ªi Constantin Bacalbaºa, în volumul citat mai înainte, face

referiri la acest aspect, dar ºi la uciderea de cãtre soldaþii nemþi, transformaþi în hingheri, a tuturor cîinilor, cu sau fãrã stãpîn, din Bucureºti. Explicaþia oficialã era cã patrupedele purtau paraziþi ce se puteau transmite la om (împreunã cu tot felul de boli contagioase grave), însã s-a vorbit, mai pe dupã perdele, ºi despre temerea germanilor cã animalele ar fi putut sã fie folosite la acte de sabotaj. Cumva hazlie (dar ºi destul de greu credibilã) pare sã fi fost ºi obsesia lui von Mackensen pentru uciderea porumbeilor din oraº, ca nu cumva zburãtoarele sã fie transformate în curieri ai spionilor Antantei.

Bucureºtiul avea sã revinã sub administraþie româneascã la 1 decembrie 1918, cînd regii României, Ferdinand ºi Maria, intrau solemn în Capitalã.

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 17 noiembrie 2017

Garderoba femeii (2) Forma ºi dimensiunea corpului vor determina alegerea hainelor. Este fundamental ca fiecare femeie sã ºtie ce haine o avantajeazã mai mult. Aºadar, o femeie minionã nu trebuie sã poarte croieli ample care sã-i accentueze statura micã. De asemenea, femeile înalte nu trebuie sã abuzeze de volane ºi croieli largi la fuste, care sã le accentueze dimensiunea mare. Silueta slabã sau solidã, de asemenea, determinã hainele pe care o femeie e bine sã le poarte. Dacã o femeie este slabã ºi bine formatã, poate purta modele strîmte. Dacã este plinuþã, se va îmbrãca, de preferinþã, în haine mai lejere ºi ample, care sã îi ascundã formele. Imprimeurile contribuie la amplificarea senzaþiei de siluetã slabã sau opulentã.

Aºadar, culorile închise ºi dungile verticale fac femeia sã parã mai slabã, iar culorile deschise ºi dungile orizontale dau efectul contrar. Texturile sînt, de asemenea, importante; cele de voal, mãtase sau broderiile sînt mai potrivite pentru rochiile de searã. Inul sau bumbacul pentru hainele de stradã.

Accesoriile sînt un detaliu care trebuie avut în vedere.

Dupã unii, nu este foarte elegant sã se combine pantofi ºi geantã de culori diferite sau de materiale diferite, mai ales în ocaziile speciale; dacã se poate, cureaua trebuie ºi ea sã se asorteze. Femeile recurg ºi la alte tipuri de accesorii, precum eºarfele, mãnuºile, fularele, ºalurile etc. care, dacã sînt bine alese, inspirã eleganþã.

Pe lîngã regulile de bazã pe care le-am enumerat pînã acum, vom menþiona ºi alþi factori care condiþioneazã

O afacere foarte ciudatã (9) Am mers împreunã pînã la uºa din faþã. „ªtiþi exact unde sînt. Dacã vreþi orice, nu trebuie decît sã mã sunaþi”, le-am spus. „Aºa vom face, Paul”, mi-a spus Harry, „ºi ne vom întîlni în ianuarie, cînd revenim cu tata, de la schi”.

Dupã ce ciorapii au fost aºezaþi cu grijã în spatele Land Rover-ului Discovery, alãturi de restul obiectelor pe care le adunaserã, ºi-au lãsat jos ferestrele, William în faþã, Harry în spate. „Pa, Paul!”, au strigat, în timp ce ofiþerul de protecþie Graham Craker pornea maºina.

Stãtusem de foarte multe ori acolo, cu Prinþesa, fãcîndu-le cu mîna. Mereu se întorcea spre mine ºi-mi spunea: „Acum, casa va fi tãcutã. O sã-mi fie dor de bãieþii mei”.

Din centrul lumii Prinþesei, de la KP, am privit în afarã, cu spaimã.

La început, Fondul Memorial Diana, Prinþesa de Wales, a fost condus de avocatul de divorþ al prinþesei, Anthony Julius. Mi se pãrea cã el se ocupã de fiecare aspect al vieþii sale, urmat de Lady Sarah McCorquodale ºi de Michael Gibbins. Am vãzut cum trei oameni care nu o cunoºteau de aproape pe Prinþesã se ocupau de afacerile sale. O asociaþie independentã de caritate care fusese înfiinþatã în amintirea sa nu era supervizatã de nici unul dintre cei care fãcuserã parte din cercul apropiat de prieteni. M-am gãsit brusc la periferie.

La palat, mã obiºnuisem cu vizitele doamnei Frances Shand Kydd. Era în camera de zi, cu o sticlã de vin, parcurgînd corespondenþa fiicei sale, hotãrînd unilateral ce urma sã fie distrus. A rupt în bucãþi peste 50 de scrisori, iar eu am fost martorul distrugerii istoriei. Simþeam cã e o greºealã.

Este cert cã Debray nu-l trãdase pe Guevara. Dar Bustos? Argentinianul nu se putea lãuda cu o conºtiinþã tocmai curatã. El fusese interogat atît de poliþie, cît ºi de serviciul militar al armatei. De fiecare datã el relatase alte elemente, probabil unele dintre ele au putut fi folosite la completarea datelor pe care aceºtia le deþineau despre partizanii lui Guevara. Întrucît la poliþie se cunoºtea cã Bustos are talent la desen, i s-a ordonat sã facã portretele unora dintre conducãtorii detaºamentului de partizani, întîlniþi în munþi. Reporterul Richard Wigg de la „Times“, care luase parte la interogatorii, avea sã relateze mai tîrziu cã schiþele lui Bustos erau surprinzãtor de exacte, în pofida faptului cã autorul lor le executase din memorie. În mîinile comandanþilor comandourilor de urmãrire schiþele lui Bustos erau tot atît de preþioase pe cît ar fi fost niºte fotografii de cea mai bunã calitate.

La 18 aprilie, Che Guevara relatase în jurnalul sãu încã o întîmplare, care i-ar fi putut pune pe urmãritori pe urmele partizanilor: „La orele treisprezece ne prinse urma «calul troian», ziaristul englez Roth, ajutat de cîþiva copii din satul Lagunilias. La prima vedere actele lui erau în perfectã ordine, dar conþineau ºi un mic semn ce îl fãcea sã parã suspect. În paºaportul lui, la rubrica «ocupaþia», cuvîntul «student» era ºters ºi înlocuit cu «ziarist». ªi nouã ne spuse, colac peste pupãzã, cã-i fotograf! În paºaport avea o vizã portoricanã. Cînd l-am întrebat cum se face cã are asupra sa o

Universalitatea bunelor maniere (34) felul în care ne îmbrãcãm, precum ora din zi, anotimpul ºi contextul social. O garderobã completã trebuie sã conþinã, pe lîngã costume cu croialã clasicã, douã sau trei fuste, de asemenea clasice, a cãror lungime sã treacã de genunchi, ºi trei sau patru bluze, a cãror croialã ºi culoare sã se potriveascã cu unele dintre fuste ºi costume Aceastã garderobã ar trebui sã conþinã ºi obiecte vestimentare precum jerseuri, pulovere, veste, mai potrivite pentru îmbrãcãmintea sport, ºi un pantalon, care se pot combina între ele. În ceea ce priveºte pantofii, se poate stabili un minimum de patru perechi: douã cu un model clasic cu toc pentru rochii ºi douã cu toc jos, inclusiv plaþi, tip sport. Fiecare femeie trebuie sã dispunã, cel puþin, de ºapte perechi de lenjerie intimã, cîte una pentru fiecare zi a sãptãmînii, ºi de un numãr mare de dresuri, avînd în vedere uºurinþa pe care o au în a le rupe sau agãþa. În sfîrºit, dulapul ar trebui sã aibã un spaþiu dedicat accesoriilor, printre care sînt genþile, batistele, curelele etc., care sã se combine între ele ºi, la rîndul lor, sã se combine cu obiectele de vestimentaþie, aºa cum am menþionat în rîndurile de mai sus. Este necesar ca fiecare femeie sã aibã mãcar cîteva eºarfe, douã perechi de mãnuºi ºi douã curele ce se pot asorta cu pantofii ºi

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (12) Fondul. Ruperea în bucãþi. Pînã la sfîrºitul lui 1997, simþeam cã pierd controlul unei lumi pe care Prinþesa se aºteptase sã o controlez o perioadã îndelungatã de timp.

Niciodatã nu mã mai simþisem aºa de neajutorat.

Deodatã, articolul principal din „The Times“, despre „consultarea omului discret din interior care le ºtie pe toate” pãrea sã nu mai aibã nici o importanþã. Nu-mi stãtea în fire sã stau ºi sã privesc cum totul îmi scapã de sub control, dar am ajuns într-o dilemã privind persoana potrivitã cu care sã discut despre temerile mele. Nimeni din familia Spencer nu m-ar fi înþeles: nu fãceam parte din familie. William ºi Harry erau prea tineri, iar de la Prinþul Charles era imposibil sã mã aºtept la consiliere.

Nu sînt sigur cã m-ar fi ascultat, darãmite sã mai ºi înþeleagã. O singurã persoanã m-ar fi ascultat: Maiestatea Sa, Regina. Nu trebuia sã trec prin eforturi de protocol pentru a obþine o audienþã. ªtiam asta.

Am luat telefonul ºi am sunat o persoanã apropiatã Reginei, cineva discret, în care puteam avea încredere. „Crezi cã Regina mi-ar putea acorda cinci minute?”, am întrebat. „Lasã-mã sã mã ocup de asta ºi o sã te anunþ”.

A doua zi, am primit rãspunsul. „Regina va fi încîntatã sã te primeascã la ora douã, joi, pe 19 decembrie.

Cred cã ºtii cum sã ajungi aici”.

Am intrat pe uºa lateralã a palatului Buckingham.

Am trecut de poliþist, care ºtia cã urma sã vin. Am parcurs coridoarele de la subsol. Am trecut de depozite, de

O versiune asupra morþii lui Che Guevara (3) legitimaþie de însoþitor al unei grupe de studenþi de la Universitatea din Buenos Aires, a rãspuns cã a funcþionat acolo, cu cîþiva ani în urmã, ca profesor de spaniolã... A doua chestiune care-l fãcea suspect. Am reuºit sã aflãm cã am fost vãzuþi în satul Lagunilias ºi cã cineva ne-a trãdat. Ne-am dus la bãiatul lui Rodas ºi acesta a recunoscut cã fratele sãu, împreunã cu un zilier de pe moºia lui Vides, au fost cei care ne-au trãdat pentru o recompensã de cinci sute sau o mie de pesoºi bolivieni“.

La începutul lunii mai, la o fermã de munte ºi-a fãcut apariþia un individ tînãr, care voia sã procure niscaiva alimente. Era rãnit ºi s-a trezit pe nepusã masã în mijlocul unui grup de rangers. Aceºtia l-au condus la spital, unde au reuºit sã-i stabileascã identitatea: se numea Jorge Casquez Viana, era fiul unui cunoscut istoric bolivian, ºi studiase la Universitate mai înainte de a se alãtura partizanilor.

Se pare cã interogatoriul i-l luaserã agenþi americani din cadrul C.I.A. În celulã i-au trimis un anume portorican, care susþinea cã este cubanez ºi vine direct de la Fidel Castro. Lipsit de experienþã, studentul nu a

genþile. Numãrul acestor tipuri de îmbrãcãminte va depinde de gusturile personale. Sînt femei cãrora le vin extraordinar pãlãriile, ºi altele cãrora le plac, dar pe care nu le avantajeazã. Trebuie sã þineþi cont întotdeauna de caracteristicile voastre fizice.

Trebuie sã aveþi obiecte de vestimentaþie ca paltonul, jachete sau pardesie lungi, jachete de piele, tricotaje pentru toamnã. În fine, este bine sã aveþi mãcar o rochie de searã, iar femeile care, din motive de serviciu sau în viaþa personalã, participã la multe petreceri, recepþii sau alte tipuri de întîlniri sociale, trebuie sã aibã douã sau trei modele. Sã nu daþi motive sã fiþi remarcatã pentru rochia voastrã, aceea pe care o purtaþi mereu atunci cînd asistaþi la o festivitate oficialã.

Garderoba bãrbatului (1) Orice bãrbat care se mîndreºte cu o imagine personalã îngrijitã trebuie sã dispunã de o garderobã completã, în aºa fel încît sã îi fie posibil sã se îmbrace pentru orice ocazie care i se iveºte. Garderoba bãrbãteascã trebuie sã conþinã mãcar douã costume clasice. Dintre ele, unul trebuie sã fie închis la culoare, elegant ºi sã serveascã drept îmbrãcãminte pentru diferite situaþii.

Pe lîngã costumele complete, garderoba bãrbatului trebuie sã conþinã încã douã sau trei perechi de pantaloni, care sã se combine nu numai cu croielile clasice, ci ºi cu cîteva sacouri cu croieli moderne. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO pivniþe cu vin, de sera cu flori ºi am intrat în liftul mic, de douã persoane. ªtiam sã mã descurc prin Palatul Buckingham, chiar dacã stãtusem atît de mult timp departe de el.

Dupã ce uºile liftului s-au deschis, am intrat într-o zonã cunoscutã din faþa unei uºi uriaºe din stejar ºi am cãlcat pe covorul roºu de pe coridorul Reginei, sosind fix la ora 1,55 p.m. M-am apropiat de strîmtul Vestibul al Pajilor, de la jumãtatea coridorului, unde aºteptasem de atîtea ori sã o servesc pe Reginã. Acum, am stat ºi am aºteptat pînã cînd ºi-a terminat cafeau de dupã masa de prînz. Apoi, exact la ora 2 p.m., un paj mi-a spus: „Regina te poate primi... E Paul, Maiestate”.

Era în propria ei camerã de zi. Persoana micuþã stãtea la biroul sãu, purtînd ochelarii cu jumãtate de ramã. Acte guvernamentale ºi cutii roºii erau împrãºtiate pe masã.

Nouã sau zece cãþei se aflau prin camerã. Unii, dintr-o generaþie pe care nu o ºtiam, ºi-au ridicat capetele ºi au mîrîit.

Regina a venit pînã la mine, iar eu m-am înclinat, înainte ca ea sã întindã mîna ºi sã-mi spunã „Bunã, Paul, ce mai faci?”. Zîmbetul îi era cald, ca întotdeauna, chiar dacã femeia era puþin mai bãtrînã ºi cu pãrul puþin mai albit. Era îmbrãcatã în albastru, purtînd trei rînduri de perle ºi o broºa uriaºã în formã de inimã, din diamante.

Vãzuse cã îi adusesem o micã atenþie. „Un buchet de flori, Maiestate”. „Ce drãguþ din partea ta”, mi-a spus, luîndu-le, „ªi miros bine”. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

înþeles cã i se întinde o capcanã. El a vorbit foarte deschis cu agentul portorican, cãruia i-a relatat cã Guevara se aflã în tabãra de la Nancahuazii. Dupã aceastã declaraþie, studentul a dispãrut ºi nimeni nu i-a mai dat de urmã.

La La Paz ºtirile despre localizarea lui Che Guevara ajunserã prin luna mai. Între timp, grupuri mici de partizani acþionaserã ºi în regiunile Capriote, Yacundy, El Mesono, Iti, Ticuche ºi Itimiri.

La 6 iulie, pe la orele zece, grupul de partizani ajunse în apropiere de Las Cuevas, pe ºoseaua care leagã Santa Cruz de Cochabamba. ªoferi de pe camioanele care alergau pe ºosea, observînd oameni înarmaþi, au anunþat poliþia... Informat de poliþie, comandantul unitãþilor locale ordonã grupului de rangers din Sumalpata sã porneascã de urgenþã înspre Las Cuevas.

Interceptînd convorbirea telefonicã, partizanii au oprit un autobuz cu care au ajuns pînã la depozitul din Sumaipata, de unde ºi-au procurat arme ºi muniþii. În schimbul de focuri produs cu acest prilej un soldat a fost ucis, iar Guevara s-a ales cu o ranã uºoarã. Dupã aceea, partizanii au întrerupt legãtura telefonicã ºi s-au dus la un farmacist sã cumpere antibiotice ºi medicamente împotriva astmei. (va urma) (Text reprodus din almanahul „Luceafãrul“, 1982)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 19-a – 17 noiembrie 2017

Adunaþi la sediul nostru central la fiecare sfîrºit de sãptãmînã, cei cu experienþã ne-au povestit de nenumãrate ori acea scenã a crimei. Era o camerã înfiorãtoare. Unul dintre dormitoarele bãieþilor era plin de sînge, din podea pînã în tavan.

Pînã cînd descoperirea cadavrelor din Carolina de Nord a fost corelatã cu crima din cartierul nostru, Bishop se fãcuse nevãzut. Maºina sa a fost descoperitã mai tîrziu într-o parcare din Parcul Naþional Great Smoky Mountains, însã nici urmã de Bishop. Maºina era acoperitã de sînge uscat. O parte din el se scursese ºi se coagulase în interiorul roþii de rezervã.

Ani în ºir, în nopþile liniºtite, fãceam presupuneri despre ceea ce i se întîmplase lui Bradford Bishop, birocratul þinut sub papuc de nevastã, care se transformase într-un criminal în serie. S-au nãscut discuþii nesfîrºite legate de posibilele locuri în care s-ar ascunde.

Mã întind ºi eu ºi scarpin urechile animalului.

Cîinele mîrîie fericit ºi îºi lungeºte gîtul în direcþia mea.

Mã bucur cã am schimbat subiectul. Mã bucur cã mã pot gîndi ºi la altceva în afarã de ostatici, de North ºi de situaþia jenantã în care se aflã naþiunea noastrã, care a expus vigilenþei presei atît de mult din Lumea întunecatã.

– Oricum, nu au descoperit niciodatã vreo dovadã cã s-ar fi sinucis, explic eu. Am purtat aceastã discuþie de multe ori. Mã relaxeazã ºi mã face sã mã simt în largul meu, chiar dacã subiectul e unul care îþi dã fiori.

– Adevãrat, însã nici una dintre presupusele situaþii în care a fost zãrit nu a fost vreodatã confirmatã.

Fiind un diplomat, Bishop ºtia cum sã cãlãtoreascã incognito. Cred cã a reuºit sã stea ascuns în toþi aceºti ani, prin deplasãri frecvente ºi utilizarea unor false identitãþi.

– Pãi, îmi amintesc cã un prieten de-al sãu l-ar fi zãrit în Suedia, în ‘78.

Fred înclinã din cap ºi spune: – Poate doar în fugã, la fel ca în Italia, cînd alt tip din Departamentul de Stat a spus cã 1-a vãzut într-o baie.

Discutãm ºi despre celelalte posibilitãþi. Unii spun cã ar fi ajuns în Uniunea Sovieticã. Nu existã dovezi care sã sprijine acest scenariu, iar el nu a fost vãzut niciodatã în Rusia. Nu cred în varianta asta. Cel mai probabil, duce o viaþã de fugar, fiind întotdeauna cu un pas înaintea autoritãþilor, prin mutãri ºi schimbãri frecvente de identitate.

– Într-o zi, am sã arunc o privire în dosarul lui, în caz cã va fi de competenþa mea, îi spun lui Fred.

El mã priveºte o clipã, apoi spune: – Da. ªi ãsta, ºi cazul celãlalt. ªtii? În care israelianul ãla a fost ucis în grãdina din faþa casei sale. Cum ziceai cã-l chema ?

– Alon. Yosef Alon.

– Aºa. Alon. Mãi, sã fie, Fred, chiar þii minte toate chestiile astea.

Rîd în hohote.

– Da, dar asta e o binecuvîntare sau un blestem?

– Poate doar scopul tãu în viaþã.

Sinceritatea sa subitã mã amuþeºte. Nu ºtiu cum aº putea sã-i rãspund.

– Tot echipa veche a fost la post ºi la uciderea lui Alon.

– Aºa e.

Echipa de intervenþie a ajuns imediat la faþa locului.

Alon fusese ucis la doar cîteva strãzi de casa în care crescusem. Venise acasã de la serviciu în noaptea respectivã – fusese desemnat la Ambasada Israelului ca ataºat aerian ºi naval – cînd o maºinã l-a prins din urmã. În timp ce se afla în grãdina din faþa casei sale, bãrbaþii înarmaþi din maºinã au deschis focul asupra lui. A fost lovit de cinci gloanþe. Pînã în clipa în care vechea camionetã a echipei de intervenþie a ajuns la faþa locului, era deja prea tîrziu. A murit în cartierul nostru, victimã a unui atac profesionist. Presa a speculat cã fusese omorît în semn de rãzbunare faþã de moartea unui militant arab din Paris.

Nici unul dintre noi nu a crezut în scenariul ãsta, mai ales dupã ce crima a fost atît de repede ascunsã sub preº.

Pe mine m-a tulburat dintotdeauna, ºi într-o zi vreau sã redeschid acest caz vechi.

Fred Davis se ridicã în picioare ºi îmi zîmbeºte.

– Cînd rezolvi cazul, sã-mi spui ºi mie, bine?

– Sigur cã da.

Ne pregãtim sã ne despãrþim. Vreau sã-i spun lui Fred cît de mult mã bucur de acest moment de rãgaz. Însã nu prea ºtiu cum s-o fac. Nu reuºesc decît sã-i spun la revedere. (va urma) FRED BURTON

Dezastre din istoria omenirii – uraganele (4)

Noul guvern al statului Bangladesh a încercat sã ofere adãposturi mai bune în caz de furtunã, dar în 1991, cînd a lovit un alt ciclon, numãrul victimelor a ajuns totuºi la 140.000 ºi 10 milioane de locuinþe au fost distruse.

În 29 octombrie 1998, uraganul Mitch a strãbãtut America Centralã, distrugînd totul în calea sa, cu viteze ale vîntului care au atins 300 de kilometri la orã. Uraganul a ajuns pe uscat la Choluteca în Honduras ºi a adus un volum de 91 de litri de precipitaþii pe metru pãtrat, ceea ce a fãcut ca rîul Choluteca sã se umfle, sporindu-ºi debitul de ºase ori. Oraºul de pe litoral Puerto Cortes a fost inundat, iar casele din lemn au fost sfãrîmate.

Chiar ºi înainte de dezastru, Honduras era una dintre cele mai sãrace þãri din America Latinã, 82% dintre locuitorii sãi trãind sub pragul sãrãciei. Acum, oamenii erau disperaþi. Un bãrbat care ºi-a pierdut casa din lemn în care trãia împreunã cu 17 rude spunea: „Nu ºtiu cum ne vom reface vieþile. Sîntem foarte sãraci ºi avem nevoie sã ne ajute cineva, fiindcã nu ne-a mai rãmas nimic”. Dupã douã zile în care nu mîncaserã nimic, un alt localnic a trebuit sã pãrãseascã un adãpost pentru sinistraþi împreunã cu soþia ºi cei opt copii ai lor ºi sã strãbatã kilometri întregi pe ºoseaua inundatã, prin vîntul puternic ºi prin ploaie, pînã la casa lor, pentru a recupera puþinele alimente pe care le-au mai gãsit acolo. „La adãpost nu e nimic de mîncare”, se plîngea el. „E doar un acoperiº, nimic mai mult.”

Preºedintele Carlos Flores a declarat cu îndrãznealã: „Honduras a fost rãnit de moarte, dar nu e pe cale sã-ºi dea sufletul. Ne vom pune din nou pe picioare”. Dar, dupã ce a evaluat pagubele din elicopter, vicepreºedintele William Handal a spus cã ar putea dura 40 de ani pînã cînd þara îºi va reveni. Încercaserã sã salveze patru persoane izolate, însã le vãzuserã dispãrînd sub ochii lor, înghiþite de un torent. ªapte din zece locuitori ai Hondurasului nu aveau electricitate sau apã.

Majoritatea drumurilor erau blocate, 89 de poduri se prãbuºiserã ºi multe porþiuni din Tegucigalpa, capitala þãrii, fuseserã mãturate de ape. O femeie, martor ocular al dezastrului, „a numãrat 18 autobuze ce pluteau duse de rîu”, în timp ce stãtea pe unicul pod din oraº care mai rãmãsese în picioare. Femeia întîlnise un bãrbat care-ºi ducea în braþe fiica de trei ani moartã, înfãºuratã într-o faþã de masã din muºama. Cei de la morgã îl trimiseserã în altã parte, fiindcã nu aveau electricitate ºi clãdirea era deja plinã de cadavre pînã la tavan. Apoi, femeia a vãzut cum s-au prãbuºit zidurile închisorii centrale ºi 2.000 de deþinuþi au încercat sã sarã în rîul de dedesubt. Poliþia a început sã tragã ºi scena amintea de „platoul unui film de groazã”, cadavrele puºcãriaºilor fiind duse de apã printre frigidere, televizoare, camionete ºi bucãþi de clãdiri sfãrîmate. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

ile economice, sociale ºi politice pe care le reprezintã dezvoltarea unilateralã a producþiei ºi lipsa unei politici economice conºtiente ºi unitare de apãrare împotriva intereselor din afarã ºi a acaparãrii, de cãtre þãrile occidentale, a bogãþiilor noastre naþionale. Ea este, de aceea, o acþiune de protest ºi o reacþie împotriva mentalitãþii ºi direcþiei politicii economice a Statului Român din acele vremuri. Lupta, pe care o duce tot timpul, se aºeazã între starea de fapt ºi nevoia de reformã pe baze naþionale pentru propãºirea economicã ºi socialã realã a României.

Aflaþi în faþa situaþiei nefavorabile din interior ºi a celei de dependenþã a Þãrii faþã de exterior, economiºtii ºi ceilalþi oameni de ºtiinþã români, ataºaþi orientãrii doctrinei naþional-economice, se vãd puºi, de la început, în situaþia de a fi împotriva doctrinei liberale ºi a papagalismului cãrþilor din Apus. Ei îºi dau seama de planul istoric ºi geografic ºi deci de relativitatea ºi specificul condiþiilor de dezvoltare ale economiei naþionale, precum ºi de interesele comunitãþii în slujba cãrora trebuie puse orice interese economice. Se ºtiu pãtrunºi de convingerea nevoii unei politici economice de rãspundere în faþa viitorului.

Economia naþionalã este pentru ei o problemã, înainte de toate, naþionalã ºi politicã - aºa cum ar trebui sã fie ºi pentru gulerele albe ale administraþiei economice de acum -, care intereseazã, în orice împrejurare, întreg viitorul poporului român ºi al României. De aceea, gîndirea lor se extinde, adesea, nu numai asupra laturii ºtiinþifice, ci ºi asupra uneia mai adînci, de ordin moral, istoric ºi politic, înþelegînd cã viaþa economicã

trebuie supusã legilor de existenþã ale societãþii noastre ºi de împlinire a marilor rosturi naþionale româneºti, comandamente a cãror importanþã primordialã este de o actualitate cu totul aparte în perioada de decãdere pe care o traverseazã, în prezent, Þara.

PRINCIPIILE: Ceea ce îi uneºte ºi îi cãlãuzeºte pe promotorii ºi susþinãtorii naþionalismului economic, din România acelor ani ca ºi acum, sînt principiile care au la origine: a) Ideea primatului naþional; b) Scopul dreptãþii sociale; c) Realizarea folosului obºtesc; d) Desãvîrºirea unei civilizaþii autohtone.

DEZIDERATELE: Pentru îndeplinirea principiilor diriguitoare menþionate, se dezbate un întreg program de ideologie economicã. Dezideratele acestuia sînt, în ultimã analizã: i) Neatîrnarea economicã faþã de strãinãtate; ii) Dezvoltarea proporþionalã ºi organicã a forþelor de producþie naþionale; iii) Apãrarea împotriva strãinilor amestecaþi în viaþa economicã româneascã; iv) Crearea unei clase mijlocii româneºti; v) Susþinerea unei politici de dreptate socialã; vi) Apãrarea ºi dezvoltarea meºteºugurilor ºi artelor casnice; vii) Încurajarea ºi înfiinþarea de industrii naþionale. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Confesiunile unui agent de contraterorism (24) Naufragiu (4)

Cea mai devastatoare furtunã din toate timpurile (3) Preºedintele Pakistanului, Yahya Khan, a lansat un atac sîngeros în estul þãrii, care a dus probabil la moartea a 1,5 milioane de civili. În jur de 10 milioane de oameni au fugit din Pakistanul de Est în India, iar armata indianã s-a unit cu forþele antiguvernamentale, repurtînd o victorie decisivã asupra armatei pakistaneze în decembrie 1971, ceea ce a permis Pakistanului de Est sã devinã statul independent Bangladesh. În afara faptului cã a dat naºtere unui stat nou, ciclonul a inspirat organizarea primului mare concert de rock caritabil, un precursor al evenimentelor de tipul Live Aid. Muzicianul bengalez Ravi Shankar l-a rugat pe prietenul sãu George Harrison, fost membru al formaþiei The Beatles, sã îl ajute, iar rezultatul a fost concertul din New York pentru ajutorarea statului Bangladesh, la care au venit 40.000 de spectatori. Bob Dylan, Eric Clapton ºi Ringo Starr au urcat pe scenã alãturi de Shankar ºi de Harrison, reuºind sã strîngã peste 120.000 de lire sterline.

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (5) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (2) De precizat cã situaþia dramaticã din economia româneascã de atunci continuã sã se menþinã pînã la sfîrºitul celui de al II-lea rãzboi mondial, inclusiv tragedia cã, dupã evenimentele din decembrie 1989, ea se instituie, din nou, în România.

SCOPUL ªl CARACTERUL: Primele manifestãri ale naþionalismului economic, la noi în Þarã, pleacã de la orientarea protecþionistã existentã în statele europene ºi îºi întemeiazã convingerile pe judecata istoricã ºi punctul de vedere naþional al intereselor economice.

Scopul lor este de a înfãþiºa Naþiunii Române primejdi-

Uraganul Mitch (1)

Pag. a 20-a – 17 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Congresul al VI-lea al Partidului România Mare Un nou start pentru P.R.M. Doamnelor ºi Domnilor, Am dorit sã mã adresez dumneavoastrã din profundul respect pe care vi-l port dintotdeauna ca oameni, prieteni ºi membri ai PRM, acest partid greu încercat ºi hãituit, dar atît de drag nouã.

Consider ºi am convingerea deplinã cã astãzi este o zi de maximã importanþã, decisivã, încãrcatã de responsabilitate ºi conºtiinþã adîncã. Este ziua în care noi, împreunã, cu toatã onestitatea ºi buna credinþã, cu prietenie, stimã ºi încredere reciprocã, cu devotament ºi dãruire faþã de þarã ºi de cetãþenii ei, ne-am propus sã ne unim ºi sã ne mobilizãm pentru un început de nou drum pentru partidul nostru – un drum corect, clar ºi concret, adevãrat responsabil ºi performant. Este ziua în care noi ne-am propus ºi ne dorim din toatã fiinþã noastrã sã reaprindem puternica flacãrã eternã a dragostei de þarã ºi neam, sã dãm sens ºi consistenþã patriotismului adevãrat. Este ziua în care prin voinþa noastrã vom renaºte (revitaliza ºi revigora) PRM. Prieteni, mi-am depus candidatura pentru funcþia de preºedinte al Partidului România Mare… Vã mulþumesc pentru onoarea pe care miaþi fãcut-o acceptînd-o… ªtiu ºi simt cã aþi fãcut-o curat, cu prietenie ºi încredere, cu speranþa cã împreunã putem clãdi din PRM acea forþã politicã puternicã dedicatã total românilor ºi României, care, prin unitatea valorosului ei potenþial uman, sã acþioneze la maximul valenþelor, constructive ºi pozitiv într-o singurã direcþie: a interesului public, general ºi naþional. Încrederea dumneavoastrã mã responsabilizeazã enorm, înseamnã, în primul rînd, obligaþii ºi o implicare totalã, dar ºi un puternic imbold, o mare provocare ºi o sarcinã nobilã, care presupune ºi muncã devotatã, cinstitã ºi permanentã, dar necondiþionat ºi fãrã echivoc în slujba partidului ºi

pentru locuitorii acestei þãri. Este normal, moral ºi de bun-simþ ca depunîndu-mi candidatura la preºedinþia partidului sã vã împãrtãºesc cîteva din gîndurile cu care doresc sã pornesc la noul nostru drum comun. Cu acordul ºi completãrile dvs., ele pot crea un adevãrat manifest/apel pentru renaºterea PRM. Consecvenþi crezului nostru politic, seriozitãþii ºi profunzimii patriotismului care ne animã, consider cã un demers real ºi adevãrat de revitalizare ºi revigorare a partidului presupune ºi obligã la o abordare completã de fond ºi consistenþã a întregii problematici cu care se confruntã azi societatea româneascã pe ansamblu ei ºi România ca þarã în contextual sãu geopolitic, European ºi Mondial.

Ne dorim ca PRM sã devinã o forþã politicã puternicã, importantã, care cu fermitate, tenacitate, eficienþã, dar ºi echilibru ºi înþelepciune, pe baza unui set de concepþii, valori ºi principii sã

imprime politicii româneºti un suflu nou, de coerenþã, pozitivism, stabilitate, dezvoltare, progres ºi bunãstare a naþiunii noastre. În acest sens, programul ºi acþiunile noastre politice vor milita ºi promova în principal pentru: 1. Apãrarea fermã ºi necondiþionatã a independenþei, integritãþii teritoriale, unitãþii ºi suveranitãþii naþionale.

2. Protejarea pãmîntului þãrii, mediului ºi resurselor naturale ºi de suprafaþa, cît ºi frunctifi-

carea lor în mod judicios ºi raþional, numai în interesul ºi folosul poporului român în prezent ºi viitor.

3. Reconstrucþia statului român pe baza valorilor morale fundamentale de civilizaþie româneºti: tradiþii ºi obiceiuri, respect faþã de istorie ºi strãmoºi/înaintaºi; credinþa în Dumnezeu, dragoste pentru semeni, familie, pentru popor ºi þarã; demnitate, libertate, adevãr, cinste, curaj, muncã, omenie etc.

4. Promovarea ºi implementarea de politici ºi strategii economice, financiare ºi fiscal, fundamentate ºtiinþific pe bazã de înaltã expertizã, coerente, consistente ºi multivalente, în toate domeniile de activitate, care sã genereze ºi sã garanteze, în numele interesului naþional, dezvoltarea þãrii, progres, bunãstare ºi prosperitate. România are nevoie ºi poate, conform imensului ei potenþial uman ºi natural, sã fie o þarã puternicã din punct de vedere economic, performanþã ºi competiþie, stabilã ºi predictibilã.

România poate ºi are nevoie de creºtere economicã acceleratã, durabilã ºi sustenabilã prin crearea de noi capacitãþi de producþie ºi noi locuri de muncã, reindustrializare judicioasã, strategicã ºi performantã.

România poate ºi are nevoie de oprirea distrugerii agriculturii, a þãranului român ºi a satului românesc, de modernizarea ºi dezvoltarea agriculturii în conformitate cu potenþialul natural pe care îl are.

România poate ºi are nevoie de creºterea schimburilor comerciale, în multiple dimensiuni ºi pe cît mai multe pieþe.

România poate ºi are nevoie de a proteja ºi sprijini prin politici clare ºi concrete dezvoltarea susþinutã ºi continuã a capitalului românesc, autohton ºi a clasei de mijloc.

5. Respectarea, dezvoltarea ºi implementarea principiilor ºi normelor Statului de Drept ºi a democraþiei constituþionale în care sã fie respectate ºi garantate cu sfinþenie: supremaþia legii, drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului, eliminarea corupþiei ºi abuzului de putere, separarea puterilor în stat, independenþa justiþiei ºi neamestecul ºi dirijismul politic în actul justiþiar.

6. Asigurarea egalitãþii de ºanse pentru toþi cetãþenii þãrii, indiferent de sex, etnie, religie, sau clasã socialã, în spiritul celei mai depline ºi curate echitãþi sociale cu protecþia realã ºi consistentã a categoriilor ºi persoanelor defavorizate.

7. Generarea de politici viabile, articulate ºi de duratã pentru stimularea ºi creºterea solidaritãþii umane ºi comunitare, pentru atingerea ºi îndeplinirea dezideratelor interesului public general.

COMUNICAT DE PRESÃ

Victor Teodor Iovici, noul preºedinte al Partidului România Mare Lidia Vadim Tudor, preºedinte al Consiliului Naþional al PRM (urmare din pag. 1) Congresul al VI-lea al PRM ºi-a ales structurile de conducere, în zona decizionalã fiind pãstraþi cei care au fãcut ca PRM sã existe, ca o recunoaºtere a meritelor lor pentru activitatea din ultimii ani.

Cei 400 de membrii prezenþi au decis cã este timpul ca PRM sã intre în legalitate, sã dispunã de o conducere aleasã legal ºi sã înceapã pregãtirea pentru alegerile Europarlamentare ºi Prezidenþiale din 2019, dar ºi pentru cele locale ºi generale din 2020. „Putem spune cã PRM a revenit în matca sa, cei care credeau ºi îºi doreau dispariþia acestui partid s-au înºelat ºi chiar dacã ne aºteptãm ca astfel de atacuri sã revinã, vor vedea cã acum degetele mîinilor noastre nu mai sînt rãsfirate ca pînã acum, ci strînse! Atmosfera din interiorul partidului este una pozitivã, favorabilã cîºtigãrii bazinului electoral al românilor patrioþi, cu dragoste de þarã”, a încheiat Victor Teodor Iovici.

Dupã dispariþia prematurã a lui Corneliu Vadim Tudor, pe zona naþionalistã a politicii ºi-au fãcut apariþia cîteva partide de buzunar, pseudonaþionliste, care au încercat sã ocupe locul de unde, temporar, PRM a lipsit. Din fericire, însã, românii care iubesc cu adevãrat România nu au cãzut în capcana mesajelor înºelãtoare pe care aceste partide le-au transmis în ultimii doi ani, dovadã cã la alegerile din 11 decembrie 2016 nu au avut nici un fel de succes, chiar dacã, în dorinþa oarbã de a accede în Parlament, au cãlcat în picioare orice principiu moral, atacînd PRM atît mediatic, cît ºi prin încercãri de blocare a participãrii sale la alegerile generale. Nu au reuºit, iar românii au dovedit cã pot deosebi originalul de fals.

8. Reformarea profundã, de fond, a sistemului sanitar pentru fiecare cetãþean, a serviciilor medicale prompte, complete de calitate, îmbunãtãþind calitatea, dreptul la viaþã.

9. Promovarea de politici solide, realiste ºi sustenabile pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii, ridicarea nivelului de trãi, eliminarea sãrãciei ºi asigurarea unor condiþii de viaþã decente pentru toþi cetãþenii acestei þãri.

10. Schimbarea ºi resetarea clasei politice prin îndepãrtarea ºi eliminarea la orice nivel a politicienilor corupþi, imorali ºi incompetenþi, promovaþi pe criterii incorecte de apartenenþã la grupuri de interese obscure, adesea cu pronunþate caracteristici mafiote, vicleni ºi perfizi, fãrã scrupule, care acþioneazã numai în interes propriu, contrar intereselor reale ale cetãþenilor ºi comunitãþilor. Este timpul sã se impunã în viaþa politicã la conducerea insti-

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 17 noiembrie 2017

Congresul al VI-lea al Partidului România Mare tuþiilor statului român oameni serioºi, integri, morali, responsabili, competenþi ºi profesioniºti, buni patrioþi, iubitori de þarã ºi neam, cinstiþi ºi devotati intereselor, independenþei ºi suveranitãþii României.

11. Oprirea jafului naþional ºi a subminãrii economiei naþionale, eliberarea României din starea de colonie supusã forþelor oculte ºi oligarhiei financiare transnaþionale. Recuperarea averilor naþionale pierdute ºi furate prin acte de corupþie, privatizãri ºi retrocedãri frauduloase, contracte pãguboase etc. trebuie sã fie un obiectiv major ºi permanent, concomitent cu pedepsirea neconditionatã ºi exemplarã a vinovaþilor.

12. Promovarea permanentã a idealurilor, valorilor ºi intereselor naþionale în cel mai profund sens, a dragostei reale faþã de popor, cultivarea patriotismului constructiv pentru afirmarea plenarã a naþiunii.

Doamnelor ºi domnilor, dragi prieteni, Este evident, trist ºi dureros cã avem o societate dezbinatã, otrãvitã, plinã de urã, dominatã cu

cinism ºi aroganþã de interese individuale ºi de grup în detrimentul interesului general.

Modernizarea ºi dezvoltarea þãrii, performanþa, stabilitatea ºi credibilitatea ei, au fost afectate de prea multe ori grav ºi distructiv de intrigi politice inutile, conflicte pãguboase, incompetenþã, lãcomie, demagogie ieftinã ºi imposturã. Toate acestea au generat blocaje, stagnãri, nerealizãri ºi neîmpliniri în toate planurile instituþionale – politic, economic, educaþional, cultural. România este pe un drum greºit! O aratã toate studiile ºi analizele serioase. Încrederea populaþiei în instituþiile statului, în reprezentanþii sãi ºi în oameni politici este în continuã ºi drasticã scãdere. Pentru mulþi, speranþa de a trãi mai bine ºi mai sigur este din ce în ce mai departe. Clasa politicã, oamenii politici au eºuat, mimînd grija pentru cetãþenii de rînd, vînzînd. Aºa nu se mai poate continua!

Avem nevoie de altceva! Avem nevoie mai mult decît oricînd de un suflu nou, de mentalitãþi ºi gîn-

duri noi, de altã atitudine. Avem nevoie de relansare, renaºtere ºi reconciliere naþionalã. Dar pentru a realiza marile deziderate de dezvoltare ºi progres, România are nevoie de conducãtori, oameni politici ºi forþe politice care sã-ºi iubeascã þara ºi poporul, sã fie devotate real ºi nemijlocit, precum PRM, prin calitatea oamenilor sãi. Simt ºi cred cu toatã fiinþa mea cã renaºterea PRM poate ºi trebuie sã fie renaºterea României. Este ºansa noastrã pentru a schimba România în bine. Avem nevoie de curaj ºi înþelepciune. Avem nevoie de unitate, consens ºi reconciliere naþionalã. Avem nevoie de solidaritate, demnitate, cinste, muncã ºi devotament.

Partidul România Mare poate fi scînteia, dar ºi flacãra redeºteptãrii naþionale ºi a edificãrii unei Românii puternice, dezvoltate ºi prospere!

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

VICTOR TEODOR IOVICI (Text adresat membrilor ºi simpatizanþilor PRM cu ocazia învestirii în funcþia de preºedinte al acestei formaþiuni politice)

PRM redivivus

Urmãtorul punct pe ordinea de zi l-a reprezentat desemnarea candidaþilor pentru funcþia de preºedinte al Partidului România Mare. Pe aceastã listã au fost propuºi Victor Teodor Iovici, Persida Marieta Stan, ªtefan Valentin Varga ºi ªtefania Daniela Vrãbiescu.

Au fost propuse comisiile care au asigurat buna desfãºurare a votãrii pentru funcþia de preºedinte, pentru funcþia de preºedinte al Consiliului Naþional, pentru alegerea membrilor Consiliulu Naþional, pentru Comitetul Director al PRM ºi Biroul Permanent al PRM. Rezultatele au fost comunicate dupã fiecare sesiune de voturi, dovedindu-se transparenþa acestora.

Astfel, dupã votarea pentru funcþia de preºedinte s-au obþinut urmãtoarele valori: Victor Teodor Iovici – 326 de voturi, Persida Marieta Stan – 14 voturi, ªtefan Valentin Varga – 5 voturi, ªtefania Daniela Vrãbiescu – 5 voturi.

Pentru funcþia de preºedinte al Consiliului Naþional a fost desemnatã Lidia Vadim Tudor, care a fost votatã în unanimitate.

Dupã ce s-au anunþat rezultatele, dl. Victor Teodor Iovici a fost aclamat la scenã deschisã, iar domnia-sa, a cãrui zi de naºtere a coincis cu aceastã datã memorabilã, a rostit un discurs scurt, dar concis, adresîndu-le celor prezenþi un mesaj prin care îi îndemna la unitate ºi pace.

De asemenea, Lidia Vadim Tudor s-a adresat celor prezenþi, mulþumindu-le pentru faptul cã i-au acordat încrederea votînd-o pentru funcþia de

preºedinte al Consiliului Naþional. A þinut sã le aducã aminte celor prezenþi cã PRM a fost, este ºi va rãmîne un partid naþionalist, ale cãrui principii au fost instituite de tatãl ei, Corneliu Vadim Tudor, ºi pe care doreºte sã le continue, cu ajutorul celor care doresc din toatã inima acest lucru.

Foarte mulþi din cei prezenþi au dorit sã aibã o amintire de la acest Congres ºi au þinut cu tot dinadinsul sã se fotografieze cu fiica Tribunului.

Aceasta le-a rãspuns tuturor cu zîmbetul pe buze, aºa cum fãcea ºi tatãl ei, care nu refuza pe nimeni cînd era vorba de o fotografie sau un autograf. Asta înseamnã sã fii popular ºi astfel îþi cîºtigi simpatia celor din jur. ªi la acest capitol Lidia a strãlucit.

A fost o zi plinã de semnificaþii, un nou început, o piatrã de hotar pentru aceastã formaþiune care se zbate sã se reabiliteze. A fost obositor, dar frumos, pentru cã s-a simþit cã se doreºte ca moºtenirea lãsatã de Corneliu Vadim Tudor sã fie dusã mai departe ºi în acelaºi timp reîmprospãtatã cu forþe noi, astfel ca la alegerile urmãtoare PRM sã se situeze pe o poziþie care sã-i confere dreptul de a accede în Parlamentul României.

Partidul România Mare poate redeveni scînteia deºteptãrii naþionale ºi un factor de decizie în structurile superioare ale statului.

Cu speranþa unui nou început, doresc Partidului România Mare vînt la pupa ºi o traiectorie cît mai seninã ºi mai linã.

CARMEN IONICÃ

Dupã un travaliu chinuitor ºi dureros, de doi ani, Partidul România Mare a reuºit, la data de 11 noiembrie 2017, sã aducã la luminã un nou Congres, al VI-lea, mult aºteptat de toþi cei care mai cred în aceastã formaþiune politicã ºi în destinul ei. Aceastã întîlnire, care a avut loc în Sala de Marmurã din Casa Presei Libere, a adunat laolaltã aproape 400 de participanþi, veniþi din toate colþurile þãrii. Au fost reprezentate 28 de Filiale ale Partidului România Mare, iar lucrãrile s-au desfãºurat paºnic, într-o atmosferã prielnicã dialogului, care a lipsit în toatã perioada premergãtoare acestui evenimet.

La deschiderea lucrãrilor Congresului a fost intonat Imnul de stat al României, „Deºteaptã-te, române!“, ºi s-a þinut un moment de reculegere în memoria preºedintelui fondator al PRM, Corneliu Vadim Tudor. Un tablou cu fotografia Tribunului, zîmbitor, trona în faþa tuturor, lîngã prezidiu, parcã pentru a aminti tuturor cã trebuie sã se ridice la mãcar jumãtate din nivelul la care erau odonioarã astfel de manifestãri. S-a trecut la ordinea de zi, la alegerea prezidiului, la alegerea Secretariatului general al Congresului. Deoarece s-au fãcut modificãri în Statutul PRM, care trebuie sã fie în concordanþã cu noile directive ale partidului, s-a trecut la votarea acestora.

Pag. a 22-a – 17 noiembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mesajul cãtre Naþiune al preºedintelui moral al României (1) (urmare din pag. 1) La 26 noiembrie 2000, mãmãliga a fãcut explozie pentru ultima oarã în acest mileniu ºi praful ºi pulberea s-au ales din ºandramaua unui regim putred, ticãlos pînã în mãduva oaselor, care de 11 ani ºi-a tot bãtut joc de ei ºi atîta a întins coarda, pînã ce aceasta a pleznit. Aici, în aceastã incapacitate de a-ºi explica triumful forþelor naþionale, se vede cel mai bine ce prãpastie s-a cãscat între clasa politicã ºi presã, pe de o parte – ºi Poporul Român, pe de altã parte. Acei politicieni ºi ziariºti care le þin isonul într-un mod foarte suspect au trãit de pomanã 11 ani. Ei nu au cunoscut drama milioanelor de români, nu s-au dus la uºa vãduvei sau a sãracului, n-au auzit geamãtul stins al bãtrînului, s-au þinut departe de mizeria satelor, a tîrgurilor ºi a oraºelor, ca nu care cumva sã se mînjeascã ori sã-ºi strice cheful de viaþã. Niciodatã nu s-a trãit mai rãu în România, dar, parcã în duºmãnie, niciodatã nu s-a afiºat un lux mai orbitor, nu s-au organizat mai multe recepþii, baluri ºi parade ale veºmintelor scumpe ºi ale bijuteriilor.

Un spirit malefic, al inconºtienþei ºi al egoismului, i-a fãcut pe ciocoii vechi sã-ºi dea mîna cu ciocoii noi, într-o impresionantã solidaritate a hoþilor. Ei chefuiesc împreunã, vîneazã împreunã, îºi trimit odraslele la studii în strãinãtate ºi furã vîrtos, perfecþionînd, zi de zi, un sistem al jafului care ar face invidioasã ºi Mafia sicilianã. În 11 ani, s-au furat ºi s-au scos din România, în bãnci strãine, 11 miliarde de dolari – anul ºi miliardul. În 11 ani, au rãsãrit pãduri de vile pretutindeni, de ordinul cîtorva zeci de mii, fapt care nu e deloc condamnabil, în sine, fiindcã toatã lumea aspirã cãtre prosperitate – însã nu ºtiu cum se face, dar vilele acestea, unele cît niºte transatlantice, cu piscine ºi pazã militarizatã, nu sînt ale muncitorilor, nu sînt ale soldaþilor, nu sînt ale pensionarilor, nu sînt ale veteranilor de rãzboi, nu sînt ale oamenilor de rînd, ci ale unor miniºtri, ºi parlamentari, ºi magistraþi, ºi capi ai Poliþiei, ºi vameºi, ºi tartori ai Regiilor petrolului ºi gazelor naturale. Existã unii care nu se mulþumesc cu o singurã vilã, ci au cîte 3, 4 ºi chiar 5 vile, nu numai în

Þarã, ci ºi în strãinãtate. Avem de-a face cu o lãcomie bolnavã, pe care n-o pot numi nici mãcar animalicã, fiindcã un cîine, de pildã, mãnîncã ºi el cît poate, îºi mai îngroapã un os, dupã care îºi vede de treaba lui – pe cînd „tagma jefuitorilor” adunã cu o furie bezmeticã, pentru cîteva generaþii de acum încolo. Am crezut, o vreme, cã „spuma murdarã a revoluþiei”, de care vorbea romancierul german Heinrich Mann, se va duce la fund, sau va fi azvîrlitã pe mal ºi mãturatã de vîntul stîrnit de trecerea timpului. N-a fost aºa, ea a crescut ºi s-a îngroºat, sufocînd totul în preajmã. În cei 11 ani care au trecut de la Revoluþia din Decembrie 1989, transformatã în loviturã de Stat de cãtre o echipã de conspiratori antrenatã, din timp, de KGB, România a devenit un stat de tip mafiot. O spun cu durere în suflet, dar aceasta e realitatea pe care o trãiþi zi ºi noapte. Tot ce am spus eu s-a adeverit. Reþelele Mafiei ºi ale crimei organizate se întrepãtrund cu structurile Statului, cãruia îi paralizeazã funcþiile vitale. Practic, nu existã nici un domeniu al afacerilor de tip mafiot, de la exportul de copii pentru bãncile de organe ºi traficul de carne vie, pînã la contrabanda de arme, þigãri, cafea, alcool ºi droguri, în care sã nu se întîlneascã ºi nume de demnitari ai Statului, de miniºtri (mai vechi ºi mai noi), de generali de Poliþie, de ºefi ai Justiþiei, de capi ai Serviciilor Secrete, de fruntaºi ai unor partide politice. ªi nimeni nu ia nici o mãsurã! ªi România se surpã pe noi, ºi cade tavanul ºcolilor pe capul copiilor, ºi mamele astupã ferestrele cu ziare sau cîrpe, ca sã nu vadã pruncii cã s-a fãcut ziuã afarã ºi sã nu cearã de mîncare, ºi ghilotina unei „reforme” criminale lichideazã totul, pînã la pãmîntul negru, iar Þara se vinde, bucatã cu bucatã, la strãini – ºi nimeni nu vrea sã priceapã cã ºi rãbdarea de înger a românului are o limitã, fiindcã s-a ajuns la situaþia de „care pe care”. Ei, bine, la 26 noiembrie tot putregaiul acestui „lagãr de exterminare” a sãrit în aer. Nu cu furci ºi topoare, nu cu incendierea conacelor boiereºti, ca la 1907 – ci aºa cum ne-a învãþat chiar Europa civilizatã: prin exercitarea dreptului democratic la

VINO, DOAMNE ISUSE! (2) Se poate glossa la infinit pe tema relaþiei dintre Om ºi Divinitate. Un rãspuns la întrebãrile noastre despre ce are de gînd Dumnezeu cu noi, oamenii, l-a dat Thomas Carlyle în celebra sa carte intitulatã „Cultul Eroilor” (din tonalitatea cãreia s-au inspirat atîþia ºi atîþia creatori, inclusiv Vasile Pârvan al nostru, în „Memoriale”). Am sã reproduc acest pasaj, fiindcã e dens ºi trãdeazã o experienþã de viaþã ºi un spirit de observaþie cum au foarte, foarte puþini dintre cei care se îndeletnicesc cu scrisul: „A doua greºealã, comisã, cred eu, de marea majoritate, se referã la însãºi aceastã «ambiþie». Exagerãm întotdeauna ambiþia Oamenilor Mari. Îi interpretãm greºit natura. Oamenii Mari nu sînt ambiþioºi în acest sens; doar un biet om mic este ambiþios în înþelesul acesta. Priviþi la omul care trãieºte în mizerie pentru cã nu se poate ridica deasupra celorlalþi; care se macinã singur, ros de neliniºti în privinþa talentelor ºi a pretenþiilor sale; strãduindu-se sã-i convingã pe toþi, ca ºi cum ar cerºi în numele lui Dumnezeu, sã-l recunoascã drept un Om Mare ºi sã-l punã în fruntea celorlalþi! O asemenea creaturã este una dintre cele mai jalnice priveliºti vãzute vreodatã sub soare. Un Om Mare? Un biet om sec ºi ros de boli; mai bun ca gardian într-un spital decît pentru un tron deasupra semenilor. Vã sfãtuiesc sã vã feriþi din calea lui. El nu poate pãºi pe cãi liniºtite; dacã nu te uiþi la el, dacã nu-l admiri, dacã nu scrii articole despre el, nu poate trãi. Este vorba despre vidul din omul acesta, nu despre mãreþia lui.

Neavînd nimic în el, tînjeºte ºi este însetat sã gãseºti ceva în el. Cred cu adevãrat cã nici un Om Mare, nici mãcar un om sincer care s-a bucurat de sãnãtate ºi de esenþã realã nu a fost atît de chinuit ca el. (…) Da, voi spune din nou: aceºtia sînt tãcuþii Oameni Mari!

Privind în jur la deºertãciunea gãlãgioasã a lumii, la cuvintele cu un sens atît de îngust ºi la acþiunile cu

atît de puþinã valoare ajungi sã-þi placã tot mai mult sã reflectezi la marele imperiu al tãcerii. Oameni nobili ºi tãcuþi plasaþi ici ºi colo, fiecare în domeniul sãu; gîndind în tãcere, lucrînd în tãcere; despre care nu menþioneazã nici un ziar de dimineaþã! Ei sînt sarea pãmîntului. O þarã care nu are nici un astfel de om nu se aflã pe calea cea bunã, este ca o pãdure fãrã rãdãcini, în care au crescut doar frunze ºi crengi ºi care se va veºteji curînd, încetînd sã mai existe ca pãdure. Vai nouã, dacã nu avem nimic altceva decît aparenþe ºi vorbe! Tãcerea, marea împãrãþie a tãcerii: mai presus de stele; mai adîncã decît împãrãþiile Morþii! Numai ea este mare; toate celelalte sînt mici. Sper cã noi, englezii, ne vom pãstra multã vreme marele talent de a ºti sã tãcem. Sã-i lãsãm pe alþii - care nu pot dacã nu urcã pe funduri de butoaie ca sã trãncãneascã ºi sã fie vãzuþi de toþi precupeþii - sã-ºi cultive cît vor darul vorbirii ºi sã devinã o pãdure de un verde crud, fãrã rãdãcini! Cãci spune Solomon: Existã o vreme pentru vorbit, dar ºi o vreme pentru tãcut. (…) Vorba lui Cato: Sînt atîtea statui în Forumul ãsta al vostru, încît n-ar fi mai bine ca lumea sã se întrebe unde este statuia lui Cato?»”.

Aºa am sã fac ºi eu. Am sã tac. Voi continua sã luminez acest Popor cu tot ce am mai bun în mine: cu inima mea, care e o candelã de veghe. N-am sã mã mai amestec în ticãloºia, de zi cu zi, a vieþii. N-am sã mai dau prilejul sã se spunã cã eu înveninez existenþa Cetãþii. N-am sã mai ofer ocazia de a se specula cuvinte ºi fapte care, în esenþa lor, erau bune, dar încãpute pe mîna uneltitorilor de vrajbã, ele se întorceau împotriva mea. Sînt conºtient cã îi voi dezamãgi pe unii adepþi ai mei, care poate m-au perceput, pînã acum, ca pe un Sfînt Gheorghe cãlare pe un cal alb, omorînd balauri. N-am sã omor pe nimeni. ªi nu sînt nici sfînt. Tot ce vreau este sã mã lupt cu ispitele, pentru a trãi fãrã prihanã, aºa cum au trãit pãrinþii

vot! Încã o datã în Istorie, s-a dovedit cã românii sînt un Popor mare. Încã o datã în Istorie, românii ºi-au potrivit gîndurile ºi paºii dupã orologiul lui Dumnezeu ºi, atunci cînd au simþit cã a venit ziua crucialã, au lovit nãpraznic „balaurii care ne înghit de vii”, cum zicea Tudor Vladimirescu. Sã fie învãþare de minte pentru orice tîlhar, sau ºarlatan, sau aventurier care crede cã îºi poate bate joc de un Popor eroic fãrã a-ºi primi binemeritata pedeapsã. „Prea v-aþi arãtat arama, sfîºiind aceastã Þarã/Prea tãcurãþi Neamul nostru de ruºine ºi ocarã” – scria Mihai Eminescu, acum aproape 120 de ani, ºi se cuvine sã ne amintim de el, fiindcã acesta e nu numai Anul Jubileului Naºterii lui Isus Christos, ci ºi anul Jubileului Naºterii acelui sfînt care este Poetul Naþional al românilor. ªi uite-aºa se face cã într-o duminicã din zodia de foc a Sãgetãtorului, ciobanul din „Mioriþa” a înviat din morþi ºi i-a pãlit cu baltagul pe vînzãtorii care i-au prãpãdit turma. „Votul e mai puternic decît sabia!” – spunea preºedintele american Abraham Lincoln. Ce nu vã convine, domnilor cîrcotaºi de profesie, care trãiþi numai din urã ºi nu scrieþi cu cernealã, ci cu otravã? Cum vã permiteþi sã insultaþi milioane de români ºi sã-i faceþi în fel ºi chip, ba proºti, ba nevrotici, ba schizofrenici, ba analfabeþi? În ce Þarã din lume v-aþi putea permite voi sã jigniþi un Popor întreg, cãlcînd în picioare, cu brutalitate, Legile Þãrii ºi toate principiile democratice pe care vã prefaceþi cã le apãraþi? Împotriva cui apãraþi aceste principii democratice? Împotriva Poporului, v-o spun eu. Fiindcã o panicã teribilã a pus stãpînire pe voi atunci cînd aþi vãzut cã ºi ei, oamenii cei mulþi, ºi anonimi, ºi flãmînzi ai acestei Þãri, au descoperit fructele dulci ale democraþiei.

Deodatã, aþi rãmas goi-puºcã, în lumina reflectoarelor. Nu v-a mai crezut nimeni. Lumea rîdea de voi ca de niºte caricaturi. „Echipa de zgomote” cu care aþi þinut sub teroare o Þarã întreagã, timp de 11 ani, ºantajînd-o cu represaliile strãinãtãþii, nu mai fãcea nici douã parale. ªi se bãgaserã atîtea milioane de dolari în voi, ºi tãiaserãþi atîta frunzã la cîini pe la burse internaþionale, ºi simpozioane, ºi instructaje tipice spionajului! Atunci, în loc sã dispãreþi, pur ºi simplu, sã vã pulverizaþi în neantul din care aþi apãrut, v-aþi nãpustit împotriva mea, în haitã. (va urma) mei. Nu voi mai fi „chimval sunãtor”, ci „apã adîncã”.

Atîta doar aº vrea sã se înþeleagã: nimicnicia lumii este atît de cumplitã, încît Însuºi Mielul Sfînt a fost nevoit sã punã mîna pe bici ºi sã-i altoiascã, zdravãn, pe zarafii ºi închinãtorii la idoli, din Templu. Templu care, sã nu uitãm, dupã crucificarea lui Isus avea sã fie distrus, ca pedeapsã divinã, de generalul roman Titus (anul 70 d. Chr.), dar în Planul Divin era prevãzut sã se capete o pedeapsã ºi pentru asta, aºa cã, dupã numai cîþiva ani, cuceritorii romani au suferit marea erupþie a Vezuviului, care a îngropat cetãþile Pompei ºi Herculanum (anul 79 d. Chr.). „Aºa se scrie Istoria” e o frazã stupidã ºi ea trebuie înlocuitã cu vorbele „Aºa scrie Dumnezeu Istoria”. Dumnezeu, cel mai frumos cuvînt al tuturor limbilor! Dominus Deus.

Uneori, arheologia semanticã valoreazã mai mult decît toate descoperirile ºtiinþifice: nimeni n-a observat pînã acum, bunãoarã (deºi s-au scris zeci de mii de pagini despre viaþa ºi opera lui), cã numele celui mai tulburãtor compozitor al lumii, Beethoven, vine de la… Bethleem sau, în orice caz, are aceeaºi rãdãcinã (cu un „e” dublu, tipic flamand) ca ºi aºezarea unde S-a nãscut Isus Christos. Este o temã de meditaþie? Eu cred cã da. Ce ne aºteaptã? Ce va fi de acum încolo?

Pînã unde va permite Demiurgul sã fie provocat ºi mîhnit de inconºtienþa „ingineriei genetice”, care poate naºte monºtri? Ce rãzboaie vor avea loc în 2001? Ce oameni de Stat vor muri? ªi cine, în general, mai poate þine în frîu o omenire dezbinatã, în care cîteva milioane de bogãtaºi, fãrã milã ºi fãrã ruºine, îºi bat, pur ºi simplu, joc de cîteva miliarde de flãmînzi?

E drept oare sã se întîmple aºa? Mai stãm mult pe aceastã Planetã, sau ne vom muta pe un alt astru? La toate acestea, ºi la multe altele, am un singur rãspuns, de fapt un verset din Biblie, pe care îl citeam de la vîrsta de 5 ani, pictat pe sticlã, în casa bunicilor mei dinspre mamã: „Vino, Doamne Isuse!”.

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR, 1 ianuarie 2001, Bran

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 17 noiembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (100) Evenimentul e istorisit de Luca în Capitolul 29.

Dar, poate cea mai emoþionantã relatare i-o datorãm lui Ioan, la Capitolul 12 al Evangheliei sale. Isus le-a spus lui Filip ºi Andrei o frazã de profet: „Cine îºi iubeºte viaþa, o va pierde” . Îmi reþine atenþia un cuvînt cu o densã încãrcãturã poeticã, aºa cum e Armaghedonul, pe care l-am introdus în urmã cu vreo 7 ani într-o poezie ºi Barbu a rãmas impresionat: Acheldama, ceea ce înseamnã, în traducere, Ogorul Sîngelui. Mulþimea L-a întîmpinat pe Fiul lui Dumnezeu cu ramuri de finic. „Cine îºi iubeºte viaþa, o va pierde...”. Pare simplã propoziþia asta, ºi totuºi a rãsturnat întreaga Tablã de Valori a lumii. Atît înainte, cît ºi dupã viaþa pãmînteanã a lui Christos, au existat genii care au plãsmuit cugetãri mai spectaculoase, ca Platon, Aristotel, Dante, Shakespeare, Erasmus, Pascal, Goethe, Kant... ªi totuºi, Umanitatea a vibrat la rostirea Lui atît de simplã, în aparenþã, dar atît de profundã pentru ciclul vieþii ºi al morþii. Fãrã sã vreau, mã gîndesc la Chamfort, care a scris un aforism viclean: „Hazardul este porecla datã, de fapt, providenþei”.

Nu-i departe de adevãr.

Nu pot pricepe ce-i în capul unora care se încumetã sã candideze la Preºedinþia României. Chiar cred oamenii aceºtia cã reprezintã ceva, cã îi va urma cineva? Nu candideazã ei oameni de mare valoare, ca George Emil Palade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Vintilã Horia, George Uscãtescu, ªtefan Baciu, Sergiu Celibidache ºi atîþia alþi români iluºtri. Urmãrindu-l astãzi, la televizor, pe Vintilã Horia mi-a venit o idee: ce-ar fi sã fac undeva o Dioramã, întinsã pe vreo 2 hectare de pãmînt, care sã reprezinte harta României, în miniaturã, cu principalele biserici, monumente, castre, dar ºi cu marcarea locurilor celor mai importante bãtãlii, prin jocuri de sunet ºi luminã? Dioramã destinatã, în special, tinerei generaþii, care aici ar putea primi autentice lecþii de religie a iubirii de Neam! Ar costa ceva parale, ce-i drept, dar ar merita efortul. Fac ce fac ºi rãmîn legat de televizor. De fapt, noi nu ne dãm seama: televizorul e ca o celulã miniaturalã, care ne þine prizonieri pe viaþã. Iar apare P.M. Bãcanu, cu aerul lui de martir politic, care a preluat pãcatele întregului Popor Român. Ca dovadã cã nu e ziarist e prezentarea, la rubrica „Faptul divers”, a documentarului „Noaptea generalilor”, realizat în zilele sîngeroase ale lui decembrie 1989.

Aºa ceva e un „fapt divers”, cînd au murit sute de oameni? În sfîrºit, o clipã de amuzament: e popularizat primul Congres al Partidului LiberSchimbist, singurul relaxat, neîncrîncenat, care te trimite cu gîndul la Caragiale. Deºi par neserioºi, eu

Corneliu Vadim Tudor în faþa Casei Memoriale a lui Ludwig Van Beethoven.

La sediul PRM din Str. Georges Clemenceau, Corneliu Vadim Tudor se pregãteºte pentru Conferinþa de Presã. îi prefer pe liber-schimbiºtii ãºtia de o mie de ori mai îndreptãþit decît pe taurii furioºi care dau nãvalã în arena politicii. Rîd din nou de Al. Stark, care nu lipseºte nici mãcar o zi din programele Televiziunii Române, parcã e lipit cu aracet. A trebuit sã facã un voiaj îndelungat ºi costisitor prin Ungaria, Austria ºi R.F.G. pentru a ne ferici cu opinia cã tramvaiul, în Wuperthall, este o „rara avis”, adicã, ne traduce tot el, probabil din idiº, „o floare rarã” (corect „pasãre rarã”). Trec „pe bulgari” dintr-un reflex vechi de vreo 7 ani. Se difuzeazã secvenþe dintr-un miting desfãºurat în Piaþa Unirii din Bucureºti, comentatorul afirmînd cã s-a strigat cã „Iliescu e omul Moscovei”. Cine e atît de infantil sã creadã cã un om ºcolit la Moscova, provenind dintr-o familie cu legãturi staliniste, ar fi putut lua Puterea într-o þarã ca România, fãrã ºtirea ºi acordul Kremlinului.

9 APRILIE 1990. ªi cînd mã gîndesc cã, datoritã faptului cã am criticat în „Sãptãmîna” echipa Miliþiei, Victoria Bucureºti, cîþiva colegi de-ai mei m-au izolat în douã deplasãri în strãinãtate! Prima, cea din Albania, cu Naþionala. A doua, cea din Italia, cu Sportul Studenþesc. Cine era capul rãutãþilor ºi acuzase Steaua de declanºarea bãtãliei de pominã de pe Stadionul Ghencea, cînd, în realitate, tonul l-au dat obraznicii de la Victoria, în special Balaur, cãruia „masa presei” îi numãrase nu mai puþin de 47 de faulturi? Nimeni altul decît Horia Alexandrescu! Dupã care s-a mirat foarte tare cã nu l-a mai invitat Steaua în nici o deplasare!

Probabil cã aºa mi-au hãrãzit mie ursitoarele, sã fiu singur, singur întreaga mea viaþã. Asta o fi una din proprietãþile Adevãrului - sã facã gol în jurul sãu, sã-i înspãimînte, deopotrivã, ºi pe duºmani, ºi pe admiratori. ªi nu vorbesc de fotbal, ci de problemele de viaþã ºi de moarte ale oamenilor. Întruna din piesele sale, Henrik Ibsen dã un diagnostic precis: „Omul cel mai puternic din lume este acela care e cel mai singur”. Mã îndrept cãtre un veac de singurãtate. Ca sã fiu sincer, ºi eu sînt un om dificil, extrem de supãrãcios. Aici semãn cu tata-mare ºi cu mama, amîndurora le sãrea þandãra din senin, se închideau în sine ºi nu mai scoteau o vorbã. Aº vrea sã mã schimb, dar nu pot. Încerc o plãcere realã sã frunzãresc „Revista mea”, din Israel. Chiar dacã mã atacã ºi publicã tot felul de prostii despre mine. În ultimii 5-6 ani mã delectam cu publicaþia asta, mai ales cu rubrica intitulatã „Cronica bizarului”.

Pe diverse filiere, fãceam rost de mai multe numere de revistã, pe care le citeam cu delicii, ºi eu, ºi Barbu, ºi alþii, le treceam din mînã în mînã. Dar, iatã una dintre minciuni. O gãsesc într-un numãr vechi, din 26 oct. 1984. Aici se scrie cã BIRE (ceva care þine de românii din exil) a declarat cã diplomatul Corneliu Mãnescu ºi-a pierdut viaþa (?!) într-o fermã de lîngã Bucureºti, unde a fost trimis la munca de jos, fiind lovit de un tractor (?!).

Totodatã, la aceeaºi rubricã se afirmã cã cercuri româneºti din exil îi acuzã pe Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Dumitru Þepeneag ºi Paul Goma cã sînt securiºti ºi spioni comuniºti - ceea ce,

desigur, nu-i departe de adevãr. Ajung ºi la presa de azi. „România liberã” declanºeazã un nou ºi revoltãtor scandal. Iar se atacã în haitã: un Protest împotriva Sinodului Bisericii Ortodoxe, care l-a rechemat pe Teoctist în jilþul patriarhal, dupã ce bãtrînul se retrãsese la o mînãstire, dezgustat. Lista semnãturilor începe cu Sorin Dumitrescu (ãsta se bîlbîie ºi cînd vorbeºte, ºi cînd scrie) ºi se terminã cu un oarecare Boris Rãdulescu, de care nimeni n-a auzit. Am avut rãbdarea sã numãr 138 de semnãturi: gãgãuþul Victor Rebengiuc ºi soþia lui, Mariana Mihuþ (fatã de colonel de Securitate, care a ucis oameni în bãtaie), ªt.Aug.Doinaº ºi soþia lui, Irinel Liciu, Gabriel Dimiseanu ºi soþia lui, Georgeta Dimiseanu, dar ºi amantul acesteia, Octavian Paler, „celebrii” hartiºti Constantin Turturicã, Radu Bercea, Octavian Voinoiu, George Enescu (cã doar n-o fi compozitorul!), Victor Bîrsan, Raluca Barac, Gh. Dumbrãveanu, Corneliu Cezar, Raul Volcinschi, George Þîrã, George Giber º.a. Ce-aveþi, mãi, zurbagiilor, cu Patriarhul? Ce v-a fãcut bãtrînul ãsta? V-aþi jurat sã-i luaþi pe toþi la rînd, sã-i excomunicaþi, sã-i linºaþi public? Ce pungã de venin are pictoraºul ãsta de doi bani, Sorin Dumitrescu, în locul pipotei! La fel ca ortacul lui de ticãloºii, Andrei Pleºu! Am o mare satisfacþie citind, în revista „Expres”, un Manifest care a circulat recent prin Iaºi: „În ritmul de negare a tot ce a fãcut bun chiar ºi socialismul, mîine dãrîmãm METROUL ºi barajul de la VIDRARU. Dacã un

Tablou de familie care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Doi trandafiri ºi un grãdinar. popã nãpîrstoc face greva foamei (cã are de unde, are BURTÃ DE POPÃ) dãrîmãm ºi Casa Scînteii, cã doar este model sovietic. Lenin nu era al nostru, dar pe Groza va trebui sã-l punem la loc cînd se va da publicitãþii diplomaþia secretã a anilor ’50 (lui Stalin îi era fricã de Groza, care a avut o contribuþie realã la pãstrarea teritoriului þãrii). În anii aceia cumpliþi îi ziceam febrei demolãrii PROLETCULTISM, dupã ’80 CEAUªISM, iar acum COPOSISM? ªi copiii noºtri ce mai «dãrîmã» peste 40 de ani? Din cauza perioadei de dupã 1980, mai ales din cauza lui Ceauºescu, 4 milioane de foºti membri P.C.R. nu mai aveau nici mãcar curajul sã recunoascã ceea ce a fost mai bun la noi: STABILITATEA, un loc de muncã ºi blocurile - în care stãm. E puþin, e mult, viaþa va judeca. Discuþia ar putea continua cu creºterea numãrului de studenþi, care acum mîzgãlesc Metroul ºi trãiesc pe munca noastrã etc. De ce ne este fricã sã scoatem capul pentru a discuta ce a fost bun ºi în 40 de ani de socialism? Democraþia lui Coposu, Raþiu, cine sînt ei? De unde vin, unde au stat pînã la Revoluþie? Din ce au trãit? Numai faptul cã noi comunicãm între noi aºa, iar partide cu schizofrenici ºi condamnaþi de drept comun ne împuie capul, contra 1 milion de la Front, cu tot felul de baliverne cosmopolite, la Televiziunea liberã (pentru ei), spune totul” º.a.m.d. Curajos autorul Manifestului! Aºa gîndesc cei mai mulþi dintre români, dar fie cã n-au unde sã se exprime, fie cã le este fricã. Sã nu uitãm cã la ora asta puºcãriile sînt pline cu deþinuþi politici!

Presa de azi are ºi aspecte comice. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 17 noiembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (34) Falsuri în artã: ,,Mona Lisa” (1) „Americanilor ºi englezilor le poþi vinde absolut orice”, spunea nepotul pictorului francez Jean François Millet cînd a fost condamnat la închisoare în anul 1935, pentru fals în artã. „Ei nu ºtiu absolut nimic despre artã; nici chiar experþii lor nu au habar. Tot ce trebuie sã faci este sã ceri un preþ fabulos”.

O exagerare? Nici pe departe. În 1911, nu mai puþin de ºase americani au plãtit fiecare cîte 300.000 de dolari pentru ceea ce au crezut cã este capodopera lui Leonardo da Vinci, ,,Mona Lisa”.

Ceea ce l-a determinat pe fiecare american sã creadã cã a achiziþionat originalul a fost faptul cã, la 21 august în acel an, cel mai faimos tablou din lume dispãruse din muzeul Luvru din Paris.

Deghizaþi ca muncitori, hoþii - italianul Vincenzo Perrugia ºi doi complici - ieºiserã din ascunzãtoarea lor, subsolul muzeului - în care petrecuserã toatã noaptea ºi, pur ºi simplu, fugiserã cu tabloul.

Tîlharii fuseserã angajaþi de falsficatorul de artã Yves Chaudron ºi de partenerul acestuia, Eduardo de Valfierno, care se autointitula marchiz. Aceºtia începuserã sã lucreze împreunã în Africa de Sud. Fost restaurator de picturi, Chaudron era specializat în falsificarea operelor semnate de artistul spaniol Bartolomé Esteban Murillo, pe care Valfierno se oferise atunci sã le vîndã unor vãduve argentiniene bogate. Acestea urmau sã le expunã în biserici, ca testament comemorativ. Saturînd piaþa argentinianã cu tablouri false dupã Murillo, cei doi au plecat mai departe, în Mexico City, unde ºi-au perfecþionat tehnica. Dîndu-se drept experþi în artã, ei l-au

rugat pe proprietarul unei galerii sã-i lase sã examineze un tablou. Cît timp s-a aflat în mîinile lor, Valfierno lipea pe spatele pînzei originale replica falsã realizatã de Chaudron. Întorcînduse dupã un timp la galerie cu un potenþial cumpãrãtor, cei doi îl îndemnau pe acesta sã marcheze spatele pînzei, astfel încît sã fie sigur cã talboul ce i se va livra era cel original, adicã cel pe care îl însemnase. Desigur, cumpãrãtorul marca, de fapt, pe verso-ul falsului. Dacã ulterior el ar fi întrebat de ce originalul încã îºi mai gãsea locul pe pereþii galeriei, Valfierno îi rãspundea cã instituþia de artã expunea o copie ºi îi trimitea cumpãrãtorului un articol de ziar (fals, desigur) în care se anunþa dispariþia picturii respective. Era un fel de asigurare faþã de cel pãcãlit. Chiar dacã victima îºi dãdea, în cele din urmã, seama cã fusese înºelatã, nu se putea adresa nicicînd poliþiei, deoarece ar fi fost nevoitã sã recunoascã participarea la o afacere atît de dubioasã.

Ajungînd la Paris, Valfierno ºi Chaudron au început sã vîndã picturi „furate” din Luvru.

Valfierno îºi aproviziona clienþii pe baza unor documente false, dar întocmite pe hîrtii cu antetul Muzeului Luvru, inclusiv un contract de confidenþialitate în care se garanta cã respectiva capodoperã fusese furatã ºi înlocuitã în cadrul muzeului cu o copie. În curînd, venindu-le ideea sã încerce aceastã escrocherie splendidã ºi cu ,,Mona Lisa”, cei doi i-au cerut ajutorul lui Perrugia. Acesta lucra în faimosul muzeu parizian, cunoºtea clãdirea ºi, fiind geamgiu, el însuºi instalase sticla ce proteja cutia în care se afla capodopera lui da Vinci. Dupã care, furtul a mers ca pe roate. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Numere naturale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) 6 – 4; 2) Darea pãmîntului în folosinþã (pl.) – Cerbul nordic; 3) Numãr cu soþ – Plasã de prins peºte; 4) Traian Demetrescu – Cotidian; 5) Campionat European – Maestru – Uºile la dulap!; 6) Condimentat – Cîntec de greier; 7) Salut între bãrbaþi – Pericol asumat; 8) 8 – Plantã erbacee; 9) Folositori – Nesuferitã; 10) Usturoi de prin Moldova – Neam de roman.

VERTICAL: 1) 7 – 9; 2) Oraº pe Mureº – A spune încet; 3) Îl avem în sînge – Puse în bibliotecã; 4) În oricare sens! – 0 – Luni!; 5) 2 – Oþeþit; 6) Împodobit cu perle; 7) Un individ – Circulã în Teheran; 8) 3 – 5; 9) Secunda gamei – Ore la ºcoalã – Ultima cifrã!; 10) 1 – Elev la ºcoalã medie.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PLANETE” 1) MERCUR – GAJ; 2) ANUAR – VENUS; 3) ROS – AVAR – PA; 4) TR – UNII – CIR; 5) EMU – UD – DATA; 6) ISIS – PETE; 7) P – UL – TABARA; 8) LIRIC – MAR – L; 9) U – AC – VIRARE; 10) TAR – SANATOS; 11) ORIZONT – AZI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.