Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Mînzule care alergi pe lîngã mama ta, cu coama în vînt, cît de mult semeni cu copilãria mea!
CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Centenarul roºu al unui viitor tot mai apropiat
VINO, DOAMNE ISUSE! (2)
Motto: „Minciuna e religia sclavilor”. (Maxim Gorki) Ne minþim degeaba – o lume a libertãþii, a evoluþiei… În realitate, cea mai importantã bãtãlie a prezentului se duce pentru manipulare. Marile puteri ºi cele mai active centre de influenþã încearcã sã scrie realul în interesul lor, iar istoria sã o rescrie ca un argument în sensul acestor malversaþiuni ale evenimentelor. Lumea, scria Wittgenstein, „este tot ce se petrece, lumea este totalitatea faptelor”. Individual vorbind, sau la nivel de grup, nu e nimic mai fals, astãzi – lumea este totalitatea faptelor, dar nu cum se petrec, ci aºa cum le aflã societatea – impropriu zis, le cunoaºte. Existã evidenþe care nu pot fi disimulate în ceaþa trecutului; de exemplu, faptul cã Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie a schimbat istoria. Cum a fãcut-o – în bine? În rãu?... Matematica, în reducþionismul sãu, nu poate fi aplicatã – dictaturã contra ordine, sacrificii contra renaºtere, culturã angajatã contra decadenþã… În fine, contrastele sînt fireºti în orice cãutare adevãratã, dar devin ºi arme ale manipulãrii. Lumea era totalitatea faptelor, atunci cînd Witgenstein scria al sãu „Tractatus“, în anii primului rãzboi mondial. ªi care erau faptele? Pe plan material, era o lume în colapsul dezechilibrelor sociale, care nu mai putea susþine societatea, pe calea normalã, a economiei pentru cetãþeni, dar nu mai putea acoperi nici demenþa puterii ºi înavuþirii, a luxului ºi excentricitãþii; pe plan spiritual, omenirea trecea prin decadenþa absurdã a claselor bogate, dar ºi prin bigotismul disperãrii, al celor sãraci. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Viitorul omenirii: înapoi la marxism Pagina 10
Aº vrea sã cuprind acest mileniu cu ochii minþii, acum, cînd el s-a retras în vîrful picioarelor ºi ghilotina implacabilã a timpului a Toamna la þarã – tablou de Anca Bulgaru cãzut peste umbra lui. Într-adevãr, ce destin cosmic are ºi generaþia asta a noastrã: sã asiste la moartea unui mileniu, sã-i închidã ochii, sã-l depunã în groapa comunã a Universului, în vreme ce un nou mileniu se naºte din pîntecele Eternitãþii, purtînd cifra pithagoreicã 3: sînt 3 lunile anotimpului, 3 vîrstele omului, 3 graþii, 3 dimensiuni ale lui Hermes Trismegistul („cel de 3 ori mare”), 3 Iar la un prînz de toamnã fastuoasã Crai de la Rãsãrit, 3 zilele petrecute de Isus în împãrãþia morþii pînã la Înviere, 3 cîntãri ale cocoºului (ceasul pe cînd pleznea un clavecin de ploi deºteptãtor al legiunilor romane), 3 cuvintele tãlmãcite de poºtalionul burgului îmi lasã Daniel (Mane, Tekel, Fares), ca sã nu mai vorbim de cele 3 epistola fierbinte de la voi încercãri din toate basmele lumii, de zicala „3 pãzeºte”, sau de cele 3 migdale sau plante din incantaþiile magice cu Îmi scrieþi bucuroºi sã nu mã-ndoi care încep atît de multe creaþii ale folclorului românesc. ºi cã nimic nu s-a schimbat acasã Dar, fireºte, Sfînta Treime e mai presus de toate: Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh. Iatã de ce, dacã numerologia are vreo punîndu-mi poze vechi ºi gînduri noi valoare – ºi eu cred cã are, deºi a fost parazitatã de tot felul încondeiate-n miere rãcoroasã de diletanþi – Mileniul III mi se pare nãscut sub semnul Sfintei Treimi. ªi totuºi, ºtiþi ce nu ºtim noi? Noi nu ºtim Eu vã petrec de-aici, dintre strãini esenþialul: ºi anume cã, dacã Mileniile I ºi II au þinut cîte închipuindu-mi jertfa voastrã-n viaþã 1.000 de ani, Mileniul III s-ar putea sã nu þinã atît, din drept ultimul miracol la creºtini foarte multe motive. Adicã, îi spunem noi mileniu, dar el sã nu fie un mileniu, poate nici un secol. S-ar putea sã vinã Împãrãþia lui Dumnezeu, în care eu cred, cu tãrie, ºi În zori visez un înger cum vã-nhaþã atunci totul va cãpãta altã semnificaþie, iar bornele de vã strig pe nume, ºi mã lupt, ºi vin hotar vor fi altele. S-ar mai putea, la fel de bine, sã prindã dar între noi e-un continent de gheaþã. viaþã un curent de idei care sã impunã omenirii altã cronologie, în funcþie de alte criterii (aºa cum, de altfel, au CORNELIU VADIM TUDOR acum evreii, iranienii º.a.). Dar cîte nu se pot întîmpla pe (Text preluat din volumul „Poems“) lungul drum a 10 secole? Oh, Doamne! În ce-am intrat! Dintre sutele de proorociri, mi-ar plãcea sã cred cã cea mai adevãratã este aceea anunþatã de un papirus descoperit la Piramida lui Keops, pe care, de asemenea, mã bucur cã am vizitat-o pînã în mãruntaiele ei: anul 2001 Pagina 23 va marca, atenþie, „începutul Epocii spiritului curat“. Dar mã gîndesc, cu inima cît un purice, ºi la ce spunea cãlugãrul vrãjitor Rasputin, despre boli ºi epidemii: „Omul va fi tot atît de fragil ca ºi o frunzã uscatã ºi oasele sale se vor îndoi ºi vor pîrîi ca o creangã pe care o rupi!“. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 1 ianuarie 2001, Bran
Poºtalionul de Viena
Bãtãlia de la Cotul Donului
Cele mai bizare morþi din istorie
Pudelul de pazã al democraþiei
Paginile 12-13
Pagina 7
NR. 1417 zANUL XXVIII zVINERI 10 NOIEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI