Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune
România pitoreascã
Fii pregãtit, omule: în orice clipã se poate învîrti totul cu tine ºi în vîrtejul acesta sã te înalþi la Domnul!
CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
VINO, DOAMNE ISUSE! (1)
Armata, istoria ºi ingratul român Motto: „Fii om, fii drept ºi recunoaºte cã, pe deasupra ambiþiilor, intrigilor ºi urilor, este Patria, este veºnicia neamului, ºi cã acolo trebuie sã ne întîlnim totdeauna”. (Mareºal Ion Antonescu) Am cãutat cel mai inspirat mesaj de Ziua Armatei. De ce - pentru cã este un segment al naþiunii extrem de solicitat astãzi – pe de-o parte, armata românã s-a diminuat teribil, dar a fost ºi înglobatã într-un sistem militar multinaþional, condus de americani, ºi care poartã rãzboaie în toatã lumea, nici unul de apãrare. Pe de altã parte, militarii în rezervã sînt supuºi oprobriului public, atît prin absurdul scandal al pensiilor, cît ºi prin faptul cã ei reprezintã „trecutul”, într-o perioadã în care nimic nu mai e cum a fost, nici mãcar limba, denumirile sau uniformele. În acest context, am ales un mesaj al unui om despre care pot spune doar atît: este singurul general, ºef în exerciþiul funcþiunii al Statului Major General, care nu a pregetat sã-ºi punã cariera ºi numele în joc pentru istorie. Cine nu l-a cunoscut, nu l-a citit sau urmãrit în emisiuni ori conferinþe pe generalul Mircea Chelaru nu are cum sã înþeleagã ce înseamnã un exemplu de onoare al Mareºalului, nu are cum sã înþeleagã de ce Istoria unei naþiuni care se doreºte respectatã nu poate avea vinovaþi. Chelaru face parte din acea generaþie a lui Vadim ºi Adrian Pãunescu, o generaþie pentru care România a fost totul! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
IPOSTAZE CULTURALE
Mecenatul Pagina 10
Astãzi, 1 ianuarie 2001. Primul articol pe acest an, secol, mileniu. E întîia oarã cînd am senzaþia cã o cifrã valoreazã mai mult decît un cuvînt. „La început a fost cuvîntul“ – aºa se deschide Evanghelia lui Ioan. „La sfîrºit va fi cifra“ – aºa ar fi trebuit ea sã se închidã. Numai cã Biblia, în ansamblul ei, nu se va termina niciodatã. E singura carte care rãmîne deschisã, fiindcã ea e însãºi inima lui Dumnezeu. Au fost fãcute, în aceste zile, atîtea glume ºi speculaþii pe tema Mileniului III în care am intrat (unele cam îndoielnice!), încît cei care au, cu adevãrat, ceva de spus, preferã sã tacã. Pentru unii dintre ei, voi vorbi eu, acum. Ce este important în acest eveniment cosmic al morþii unui mileniu ºi al naºterii unuia nou? Faptul cã Apocalipsa nu a avut loc, aºa dupã cum, sute de ani, s-a tot anticipat. Dar trebuia aceasta sã se producã în anul 2000? Nu trebuia, nu reiese de nicãieri asta, decît din calcule apocrife, dar omenirea îºi fixeazã termene precise. Întîi a fost febra Anului 1000, cînd puþinii oameni care trãiau atunci au aºteptat sfîrºitul lumii. Existã mãrturii care atestã o isterie dramaticã a acelei perioade. A trecut ºi Anul 1000. Ce-i drept, o Apocalipsã ceva mai micã tot a avut loc: schisma tragicã a Bisericii Creºtine, la anul 1054, de la care pleacã multe dintre relele omenirii. Nu trebuie cãutaþi vinovaþii nici printre ortodocºi, nici printre catolici; singurul vinovat e Diavolul. Între douã respiraþii ale lui Dumnezeu, a trecut ºi Anul 2000. Apocalipsa, în sens biblic, nu s-a produs nici atunci, nici acum. Dar ce înseamnã ea? Învierea morþilor, judecarea oamenilor ºi a neamurilor, apariþia lui Antichrist, precum ºi, mai importantã decît toate, a doua venire a lui Isus Christos. Fiindcã El va veni, cu siguranþã. Iar cine nu crede asta, cine zîmbeºte, cu scepticism sau cu superioritate, e mai mort decît Nero, care fugea din calea poporului rãsculat, pentru a-ºi salva viaþa, apoi se ruga de gãrzile sale sã-l omoare, iar acestea nu vroiau. El, Nero, care l-a dat morþii pe Sfîntul Petru… Poate cã nici o viziune n-a valorat mai mult decît cuvintele rostite de cãlugãrul florentin Savonarola, în 1493: „Mica noastrã speranþã este ca Dumnezeu sã loveascã pãmîntul cu sabia Sa“. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 1 ianuarie 2001, Bran
Catedrala Mitropolitanã din Timiºoara
Cadranul de iarbã Îmi plîng de milã, nu mã recunosc nici cîinii mei cu nara lor subþire miros a cetini brumãrii ºi-a mosc crescute din belºug prin cimitire
M-a nãpãdit o barbã de profet ca un cadran de iarbã ce mãsoarã cum se deºirã umbra ta încet ºi cum în mintea mea se face searã E tot mai mare spaþiul dintre noi ºi nu te pot aduce înapoi cum nici Orfeu nu a avut izbîndã În apa Lethei blînd te-ai scufundat sîntem din alte lumi, din alt aluat ºi totuºi mai aºtept, ºi stau la pîndã CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Poems“)
Eugen Cristescu, inamicul nr. 1 al comunismului în România Pagina 23
O versiune asupra morþii lui Che Guevara
Cotul Uitãrii
Enigmele Peºterii Urºilor
Paginile 12-13
Pagina 7
Pagina 4
NR. 1416 z ANUL XXVIII z VINERI 3 NOIEMBRIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI