Romania mare, nr 1415

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Morþii noºtri scumpi ne aºteaptã, cuminþi, toatã ziua, pînã la ora întîlnirii: noaptea, cînd ne apar în vise!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

„Unul dintre tineri va deveni noul Lenin“ Motto: „ªi eu v-am zis cã nu e timp,/ Cã sîntem niºte pasageri,/ ªi voi aþi construit minciuni,/ Mai multe astãzi decît ieri”.

(Adrian Pãunescu – „Tîrziu”)

Societatea româneascã (1) Mersul timpului este singurul eveniment implacabil. Chiar ºi într-o þarã ca a noastrã, unde, de 2 ani, se strigã, se scrie, sau se Mînãstirea Bârsana, Maramureº gîndeºte „Jos Armata!”. „Jos Biserica!”. „Jos România!” - uite cã nimeni n-a avut îndrãzneala sã rosteascã „Jos Timpul!”, sau „Jos 1992!”. ªi atîta vreme cît Zeul Chronos îºi face lucrarea ºi merge înainte, înseamnã cã e bine, înseamnã cã sîntem vii, cã trãim la suprafaþa pãmîntuPutrezeºte tot ce am mai sfînt lui. A venit, deci, ºi anul 1992, a cãrui alãturare de cifre are ploile-ºi desãvîrºesc lucrarea o rezonanþã gravã, apocalipticã. Parcã mai ieri ne obiºnuiam undeva e-un stînjen de pãmînt cu greu sã trecem cu mîna tremurîndã pe caietele de ºcoalã, unde-mi pare cã vuieºte marea pe scrisorile sau jurnalele noastre, prefixele schimbate ’50, ’60, ’70, ’80, ’90. Cetãþenii mileniului viitor se vor uita la noi E atîta pace împrejur aºa cum privim noi peste umãr, cu greutate, la cetãþenii anumelcii spalã gardul de rãchitã lui 1792, sau la bardul delicat care, la lumina candelei, scria candele de crini cu focul pur poema „Anul 1840”; l-am numit pe Grigore Alexandrescu. lumineazã calea spre ursitã Ce e o sutã de ani? Mai nimic, o succesiune de trei generaþii, dacã e sã ne orientãm dupã faimosul lanþ al taþilor: fiecare Loc de reculegere ºi sfat om are un tatã, care la rîndul lui are un tatã ºi împreunã cu blajini sortiþi la înviere umplu un secol de viaþã. Pe undeva, înaintarea generaþiei clopotele de la Athos bat noastre spre staþia terminus a acestui veac ºi a acestui milesufletul rãmîne, haina piere niu are ºi o dozã de înfrigurare, de nesiguranþã, ºi, de ce sã n-o spunem, de spaimã a zilei de mîine. De ce? Pentru cã nePoate sînt mai fericiþi ca noi au pãrãsit, unul cîte unul, bãtrînii. Bãtrînii noºtri dragi, care dincolo de patima lumeascã vãzuserã ºi trãiserã multe la viaþa lor. Pe care nimic nu-i surbinecuvîntatul lor altoi prindea ºi care ne þineau spatele, ne dãdeau tãria sã înfrunva grãbi pãmîntul sã rodeascã tãm necunoscutul. Personal, simt cu mare durere în inimã lipsa unor oameni excepþionali, cu care mai vorbeam uneori Nu mai trece nimeni pe aici ºi de la care mai luam putere: Gheorghe Eminescu, Olga ºi rareori o umbrã milostivã Augustin Z.N. Pop, Cella Delavrancea, Dumitru Murãraºu, îngeri în veºminte de urzici Ion Clopoþel, Patriarhul Iustin Moisescu, George Potra, Ion mai afumã fresca lor votivã Lãncrãnjan, Vasile Milea, Lucien Place, Miron Constantinescu, H.H. Stahl, Agatha Bacovia, Nichita Stãnescu, arh.

Eu mã-nchin acestei albe frici Radu Dudescu, Victor Stamate, Aurel Baranga, dr. ªtefan toate-mi sînt acum deopotrivã Piersic, Toma Caragiu, Mihai Dimiu, C.C. Giurescu, dr.

CORNELIU VADIM TUDOR Grigore Popescu, Al. Rosetti ºi, nu în ultimul rînd, Ana Aslan (Text reprodus din volumul „Poems“) ºi preaiubita mea mamã, Eugenia Tudor, o româncã frumoasã ºi cinstitã din Ardealul nostru strãvechi. În colocvii mai îndelungate sau mai scurte, de la toþi aceºti oameni am învãþat sã nu mã tem de nimic, sã nu fiu surprins de nimic, sã iau viaþa aºa cum e. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare”, nr. din 10 ianuarie 1992) Pagina 10

Veºminte de urzici

„Þeapã”… Nu mã refer la ceva anume, ci la tot ce se întîmplã azi.

Votezi stînga, te trezeºti cu mãsuri stupide care par de dreapta, viceversa, votezi dreapta - ºi vezi atitudini de un populism incalificabil. Mai þineþi minte, acum opt ani parcã, erau alegeri ºi fiecare grupare se întrecea în numãrul de kilometri de autostradã – oricum, toate variantele bãteau spre mia de kilometri.

Salariile profesorilor ºi medicilor s-au „mãrit” de atîtea ori încît, dacã s-ar fi împlinit 10% din fiecare rînd de promisiuni, s-ar angaja în învãþãmîntul românesc directorii multinaþionalelor. Mã rog, pot continua la nesfîrºit, în fiecare domeniu, puteþi veni ºi dumneavoastrã cu idei – rezultatul e acelaºi - þeapã! Lumea de azi e o þeapã…

Acum cîteva zile, analistul Cristian Hostiuc, directorul editorial al „Ziarului financiar”, atrãgea atenþia asupra situaþiei din „lumea civilizatã”, în care diferenþele în societate tind sã devinã uriaºe.

De ce? Învîrtitorii de bani din Occident, în ciuda declaraþiilor sforãitoare despre drepturile omului, libertate etc. – nu fac decît sã exploateze angajatul, supunîndu-l unor presiuni colosale pentru a-ºi maximiza profitul. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Boemul ºi Padiºahul

Geani, primar!

Dezastre din istoria omenirii – uraganele

Cine doreºte distrugerea naþionalismului din România

Pagina 4

Paginile 12-13

Pagina 7

NR. 1415 zANUL XXVIII zVINERI 27 OCTOMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 27 octombrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Provocãri sioniste Jeana Gheorghiu-Dej e frumoasã s-o bei întrun pahar cu Verde de Paris Romanþa lui Andrei Pleºu Continuã exerciþiile (pe hartã) de dezmembrare a României Mare împãrat, Najlopeon ãsta!... De peste Ocean, ne vine un mare poem monarhist: „ªobolanca“ Huliganism politic în tribuna oficiala de la Dinamo PARTEA A II-A Falimentul Ministerului Culturii, ba chiar al culturii române pe mari porþiuni ale ei, este o realitate. Îi promitem d-lui Pleºu o anchetã financiarã foarte serioasã, peste cîteva luni, peste cîþiva ani, indiferent cînd ºi unde, mîna acestei anchete îl va ajunge ºi la Paris (unde ºi-a cumpãrat, zice-se, un etaj întreg), ºi în Kurile, oriunde se va ascunde. Pentru cã s-au furat bani cu nemiluita, pentru cã s-a prãduit patrimoniul naþional, pentru cã s-au lãsat în ruinã monumentele ºi ºantierele arheologice ale þãrii, în vreme ce Pleºu ºi echipa lui de pupeze ºi de monarhiºti calici cochetau cu duºmanii þãrii ºi ne puneau pe noi la zid. Cît crede acest Pleºu cã va mai þine batjocura asta? Este el cinstit? Atunci n-are de ce sã se teamã. Nu e cinstit? Atunci va plãti, va plãti...

Ca sã exemplificãm falimentul culturii sub conducerea acestui abdomen cu barbã, vom reproduce un titlu din ziarul „Dimineaþa”, din 18 septembrie: ,,De azi, Teatrul de Stat din Sibiu îºi închide porþile“. ªi e cel mai vechi teatru din þarã, cu peste 200 de ani de funcþionare! I-ar fi lãsat Nicu Ceauºescu pe artiºti sã moarã de foame? O poziþie care zdruncinã din temelii deºãnþata politicã elitistã de ploconire în faþa Vestului a fost exprimatã recent de romancierul rus Alexandr Soljeniþîn, laureat al Premiului Nobel. Într-un articol publicat recent de el sub titlul „Reconstruirea Rusiei“, se îndeamnã la o renaºtere populistã a democraþiei ºi spiritualitãþii în Rusia, fãrã gunoiul cultural occidental sau exploatarea capitalistã. Na, cã v-a turtit pãlãria! Ce mai ziceþi acum, dragi elitiºti de Dîmboviþa? Sau poate voi o s-o þineþi ca gaia maþul tot cu Glücksman, tot cu Michnick, tot cu Kundera ºi tot cu cele trei jartele vechi pe care le tot întinde „Europa Liberã“: Monica Lovinescu, Vladimir Tismãneanu ºi Manolescu P.A.C.-P.A.C.! Flãcãrile rãzboiului au început sã lingã ºi pragul uºii noastre. Zeul Ares îºi zãngãne armura la doi paºi de noi. Principalul vinovat este statul ucigaº numit Ungaria, care timp de 1.000 de ani a fost un focar de infecþie pentru Europa civilizatã. De peste un an de zile avertizãm asupra sãlbãticiei mai mult decît asiatice a acestor vecini, ºi tot noi sîntem numiþi ºovini, extremiºti, destabilizatori, ba chiar ºi... antiromâni. În clipa în care (Doamne fereºte!) s-ar putea sã rãsune armele ºi la noi, sã vã aduceþi aminte cuvintele noastre: de vinã sînt ungurii ºi cozile lor de topor! O ultimã loviturã sub centurã pe care ne-o dã propaganda hungaristã este un fel de hartã demenþialã, pe care a publicat-o revista germanã „Bunte”, recent (în ziua de 12 septembrie 1991). Titlul ei este tipic hitlerist: „Euroatlas al anului 2000“. Conform explicaþiilor adiacente acestei hãrþi, se preconizeazã o nouã Austro-Ungarie, de-a lungul cursului Dunãrii: Tirolul de Sud, Austria, Slovenia, Croaþia, Ungaria ºi, aþi ghicit, Transilvania alipitã acestei þãri. Este propus drept conducãtor Moº

Artificii

Lupta împotriva destinului e ca lupta snopului de grîu împotriva secerii. BYRON De ce sã ascult vorbele cînd vãd faptele?

CICERO Dintr-un tatã ticãlos, foarte rar se naºte un om de treabã. EURIPIDE Nu e cu putinþã sã-i birui pe duºmanii din afara cetãþii, dacã nu i-ai biruit pe cei dinãuntru. DEMOCRIT Nu dispreþui pe duºmanul slab; ºi un foc mic arde, ºi otrava puþinã vatãmã. MAHABHARATA Cînd vrei sã guvernezi, nu e nevoie sã-i împingi pe oameni de la spate, ci sã-i urmezi.

MONTESQUIEU Dreptate, ochii plînºi cer sã te vadã...

PANAIT CERNA

Tãgîrþã de aproape 80 de ani, Otto de Habsburg, fiul ultimului împãrat austro-ungar. România mãcelãritã bine de tot va „cîºtiga” doar Moldova, desprinsã din U.R.S.S. La asemenea proiecte asasine, noi rãspundem într-un singur fel: Armata, Poliþia ºi Gãrzile Naþionale. ªi, cu toate acestea, ziarul marii trãdãri naþionale, „România liberã“, continuã sã susþinã cã problema Ardealului nu existã! În nr. din 19 septembrie, un anume Mãrculescu Gabriel (de unde-i scoateþi, fraþilor?!) minte cu neruºinare, cum cã ar exista ,,imaginare pericole în jurul Ardealului“ ºi cã noi practicãm un „naþionalism gãunos“. Bineînþeles, chestiunii transilvane îi este opusã imediat chestiunea basarabeanã, cum cã, vezi, Doamne, s-ar deturna atenþia populaþiei româneºti. Nu mai încape îndoialã, cei de la „România liberã“ au încetat demult sã mai gîndeascã singuri, ei fac doar play-back dupã o placã pusã în S.U.A. Vreþi sã vedeþi ce ne pregãtesc americanii?

N-aveþi decît sã observaþi „România liberã“, „G.D.S.“, „Alianþa Civicã“... Revista „Agora“, de peste Ocean, condusã de agentul federal Dorin Tudoran ºi finanþatã de CIA (pardon, de National Endowment for Democracy, aia care mituieºte cu bani grei opoziþia din multe þãri), practicã o culturã super-elitistã. În nr.

1/1991, este publicat un poem-fluviu semnat de tînãrul Paul Daian, pe care Dorin Tudoran îl prezintã astfel: „Poet. Sub regimul Ceauºescu, arestat ºi anchetat în repetate rînduri, pentru proteste publice împotriva dictaturii. 1987 – Poeme sororale, Editura Cartea Româneascã, cu un Cuvînt înainte de Nicolae Manolescu”. Curioºi sã vedem ºi noi cum a protestat bietul om ºi de ce-o fi fost el arestat ºi anchetat, am citit poemul sãu – o datã, de douã ori, de nouã ori. Primul ºoc l-am avut la titlu: opera asta poeticã se numeºte, pur ºi simplu, „ªobolanca“. Al doilea ºoc m-a zgîlþîit în clipa în care poetul aratã cu durere cã ªobolanca este chiar iubita sa, care îi vine drept sorã. Iatã ºi ºocurile cu numerele 3, 4, 5, în ordinea citatelor: „animal bolnav, sã fii/ împuºcat în sex/ în plin sex/ este o icoanã mai adîncã decît/ tencuiala (...) ce zici? covorul argentinian este chiar fetiþa noastrã? (...) chiar þi-aº putea tãia o mînã/ chiar te-aº putea castra (...) ºi-am început jocul/ dãruindu-þi un aparat de radio/ la care M.S. Mihai I ºi-a anunþat abdicarea/ Cuþitul, gamela, felinarul (...) Vomit staza pulmonarã care îmi umple spatele ºi se prelinge pe piept (...) îmi tai pleoapele“.

Vedeþi cîte victime a fãcut dictatura? Bãiatul ãsta cuminte, Moshe Daian, a ajuns o cîrpã în mîna femeii numite ªobolanca, nu mai ºtie nici ce vorbeºte sãracul, ºi cîte speranþe ºi-au pus în el Miºu Bîlbîitul, Manolescu-Apolzan ºi spãlãtorul de vase Tudoran!

Marele poem „ªobolanca” trebuie recitat la toate gurile de canal, la toate magaziile oraºelor ºi întrunirile P.A.C., fiind o capodoperã fãrã egal, care în eternitate va face

Cînd ajungi la fundul sacului, economia este tîrzie. Acolo nu numai cã rãmîne puþin, dar rãmîne ºi ce-i mai rãu. SENECA Aerul libertãþii ameþeºte ca vinul bãut în bãtaia vîntului ºi a soarelui, iar pîinea libertãþii e dulce chiar cînd e uscatã. HEINRICH MANN Fereºte-te de medicul tînãr ºi de bãrbierul bãtrîn. BENJAMIN FRANKLIN Numai lichelele sînt lipsite de patriotism.

NICU FILIPESCU Ni se spune mereu sã iertãm greºelile duºmanilor noºtri, dar nu ne spune nimeni sã le iertãm pe cele ale prietenilor noºtri. COSIMO DE MEDICI O Þarã bunã se reface de la sine dacã este condusã cu dreptate. VOLTAIRE Prima doctorie pentru o Naþiune prost condusã este inflaþia financiarã. A doua este

„ROMÂNIA MARE“

pereche doar cu cealaltã creaþie elitistã, intitulatã „Hai sã-l pîrlim pe ªobo!”. Poate ia cineva niºte mãsuri sã opreascã batjocura declanºatã împotriva publicului de Radio Costineºti. Cîþiva tineri cam zãrghiþi de felul lor încearcã ºi ei sã aibã umor, sã fie dezinvolþi precum crainicii ºi disc-jockey-ii americani, dar rezultatele sînt jenante. Mai sãptãmînile trecute, s-au dat pe post perle de genul: „Dragi ascultãtori de pe litoral, poate v-a bãtut alcoolu-n cap“; „Nu-i aºa cã ºtirea asta v-a gîdilat la minte?”; „Dom’ne, uite care-i treaba, closetele astea de pe litoral au un miros...“. Afurisitã treabã cultura asta! În caseta consacratã aniversãrilor din ziua de 29 august, ziarul „Curierul Naþional“ rescrie istoria lumii dupã cum îl taie capul. „În aceastã zi au avut loc urmãtoarele evenimente istorice importante: 1499 – Turcii cîºtigã bãtãlia navalã de la Lepanto (Grecia)“ – zice enciclopedistul de-aici, cu nonºalanþã, ca un Iorga tînãr la un ºvarþ. În realitate, lucrurile au stat altfel, ºtirea cu pricina întrunind un mare numãr de erori : 1) Bãtãlia nu a avut loc la 29 august, ci la 7 octombrie; 2) Anul nu a fost 1499, ci 1571; 3) Nu turcii au cîºtigat lupta, ci adversarii lor, adicã flota veneþiano-spaniolã condusã de Don Juan de Austria.

Sã mai amintim cã în aceastã crîncenã canonadã ºi-a pierdut un braþ viitorul mare scriitor spaniol Cervantes?

Ar fi prea mult pentru „Gafeurul Naþional“ Culmea este cã, în ziua de 14 septembrie 1812, aflãm cã s-a petrecut un eveniment ºi mai istoric: Najlopeon Shqa.

Aþi priceput, nu-i aºa? De fapt, a fost o greºealã tipograficã, pe care a scãpat-o corectura, dar rãmîne de neuitat pocirea numelui Napoleon. Ah, Najlopeoane, cine-mi eºti! În ziua de vineri, 20 septembrie, dl.

Corneliu Vadim Tudor a acordat un interviu corespondentului la Bonn al prestigioasei publicaþii americane „New York Newsday”, dl. Roy Gutman. În procesul de la Ploieºti, intentat de soþii Robu, s-au petrecut iarãºi fapte emoþionante! Cunoscuþii hingheri de presã Simion Buja jr. („România liberã”), Matica Mãdãlin („Caþavencu“), Gheorghiu Lucian („Cotidianul” ionraþist) º.a. au fost întîmpinaþi de sutele de ploieºteni cinstiþi, cu urãri strãmoºeºti precum „La muncã, trãdãtorilor de þarã!”, „Huo, boala dracului, nu vã mai astîmpãraþi!”, „La oaseee!”, „Puºcãria vã mãnîncã, derbedeilor!“ ºi alte spirite de glumã cu caracter hazliu. Un plãvan blonzuliu ca un þîrcovnic lipovenesc, care ajunsese sã bea pînã ºi spirtul medicinal din ventuzele bunicã-sii, sare la beregãþi din paginile publicaþiei lui Max Bãnuº, „Tinerama”. Ieri n-aveai loc de el prin presa C.C. al U.T.C., unde publica niºte cearºafuri kilometrice închinate Epocii de Aur, rãsplãtite chiar cu premii substanþiale din partea organizaþiei revoluþionare a tineretului. Azi a intrat slugã la dîrlogii „Europei Libere”, care probabil i-a ghicit meteahna ºi l-a pus cãlare pe un butoi. Numele lui este Pavel Perfil, vechi bãtãuº pe la cîrciuma „Hanul Prahovei“, machitor din ãla rãu, care bea vodca din halbã ºi muºcã din sticlã ca din piºcot...

Huliganismul ºi-a fãcut apariþia ºi în tribuna oficialã a stadionului Dinamo, din Bucureºti. La meciul de duminicã, mai mulþi copii ºi gineri de securiºti au proferat injurii grave la adresa unor ziariºti, fãcînd propagandã exact pentru muierea cu cãciuliþã, care strigã toatã ziulica „Jos Securitatea!”, adicã Doina Cornea. Pe cine nu laºi sã moarã... Ce pãrere are dl. ministau Doru Viorel Ursu? Vorba lui Mihai Rusu, de la „Europa Liberã”: meritã un aplaus!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 27 septembrie 1991)

rãzboiul. Amîndouã aduc prosperitate temporarã. Dar amîndouã sînt refugiul oportuniºtilor politici ºi economici. HEMINGWAY Astupaþi-vã urechile la glasul falºilor patrioþi. Astfel, Þara va fi scãpatã de trãdãtori ºi de cãlãi. ALECU RUSSO A guverna înseamnã a menþine balanþa Justiþiei egalã pentru toþi. Scopul Guvernului este bunãstarea Poporului. F.D. ROOSEVELT Un om de orice Naþie, de orice treaptã, vã este frate, sã-l iubiþi ºi sã-l ajutaþi. Însã acela care vine sã vã rãpeascã libertatea sau naþionalitatea este un monstru; sã-l goniþi ºi sã-l loviþi ºi, cu cît îi veþi face o ranã mai adîncã, cu atît veþi binemerita de la Patrie, de la omenirea întreagã. AL. ODOBESCU Nu daþi Poporului vostru legi ºi leacuri aduse de la alþii. MIHAIL SADOVEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 27 octombrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Încrederea în MUE (Marea Uniune Europeanã) e la cota de avarie Biserica se apropie de Talpa Iadului Liviu Dragnea a trecut în Opoziþie Vitrina cu monºtri roºii Poema chiuvetei ºi alte curveturi De ce nu-i va afecta seceta pe marii demnitari români La puºcãrie e nasol Filipinezisme Înlocuirea romanului ,,Baltagul” cu nuvela ,,Ciocanul” Aþi dat de Vlad Dracu! Încrederea în MUE (Marea Uniune Europeanã) s-a prãbuºit. De la 84% în 2007, doar 48% dintre români mai cred cã aceastã formã de colonizare mascatã le mai poate aduce ceva bun. E normal cîtã vreme românii au devenit slugile Europei, iar politicienii-propagandiºti ai falselor valori occidentale sînt bandiþi sadea. Au profitat de aderarea României, de fapt de abdicarea totalã, ºi au haºmanglit bruma de fonduri europene pentru ei ºi pentru gãºtile lor. Atîta timp cît românii sînt consideraþi cetãþeni de mîna a doua, iar þara n-a luat-o pe calea bunãstãrii, trãind pe caiet, adicã supravieþuind, e normal ca nimeni sã nu mai creadã în gogoºile birocraþilor de la Bruxelles ºin trompetele lor de la Bucureºti. Cîtã vreme jegul politic acoperã cu o crustã groasã sufletul românesc, ºansele ca marea construcþie europeanã sã fie vãzutã ca un succes ºi de cãtre români sînt aceleaºi cu ale lui Ghiþã în preajma Crãciunului. ªi nu e vorba de Sebastian Ghiþã. Marea problemã e cã e destul de dificil sã reziºti de unul singur, ca stat, în societatea contemporanã globalistã, mai ales cînd eºti dator vîndut, iar România n-are nici o soluþie de rezervã din cauza îngustimii minþii politicienilor hrãpãreþi. Punþile de legãturã cu celelalte puteri mondiale, cu excepþia licuriciului cel mare, au fost arse, iar scara de incendiu a fost furatã. Deºi majoritatea covîrºitoare a populaþiei se declarã creºtin-ortodoxã, încrederea în bisericã a coborît sub 50%, pentru prima oarã în ultimii 27 de ani. Þinînd cont cã înºiºi mai-marii bisericii trateazã preoþia ca pe o profesie, nu ca pe o vocaþie, prãbuºirea era inevitabilã. De multe ori aceastã instituþie, stat în stat, este mai coruptã decît suratele laice. Nu mai vorbim despre promiscuitatea ce s-a întins ca o boalã venericã împrãºtiatã de prea-nefericiþii ,,profesori” de la Seminare ºi Facultãþi de Sexologie Ortodoxã. Pînã la urmã, ºi biserica este oglinda fidelã a societãþii româneºti contemporane. Problema e cã, teoretic, însãnãtoºirea sufletului românesc ar fi trebuit sã înceapã tocmai de la propãvãduitorii credinþei. Dar ei se închinã la idoli falºi.

Principiul ,,banii ºi sexul guverneazã universul” a fost atît de bine însuºit de prea-curioºii haladiºti ºi tovarãºii lor de ghiduºii profunde încît nu se mai vede raiul ceresc de iadul din instituþiile bisericeºti. Dl. Dragnea a votat cu dl. Goþiu. Oare a fost un gest de reparaþie imoralã faþã de cafteala încasatã cu stoicism de blîndul ºi netunsul pãstor-scamator, sau pur ºi simplu e atît de îndrãgostit încît nu mai ºtie pe ce lume se aflã? Cã nu putem sã-l bãnuim cã nu-l duce capul. Nu ne dã voie Comitetul Executiv al partidului, care a hotãrît, cu unanimitatea-i proverbialã, cã Liviu este cel mai frumos, cel mai deºtept, cel mai penal. P-asta de la urmã a hotãrît-o CEx-ul opoziþiei din partid, aflat pe mînã cu Laurica. Prin votul dat împotriva posibilitãþii Justiþiei de a-i cerceta pe unii parlamentari, PSD îºi toarnã plumb în bocancii electorali. O veste bunã din acelaºi stabiliment ne-o dã Ion Dumitru, fostul ºef al pãdurilor tãiate cu drujba: ,,În PSD se practicã canibalismul”. Aºa cã celebra-i urmaºã, din aceeaºi familie de rozãtoare politice, d-na Panã-de-vulpe-la-pãlãrie s-a apucat sã rumege dezacorduri: ,,...nu numai cele douã doamne au fost chemate la DNA, este ºi funcþionarii”. „ªi funcþionarii ãºtia, fã, Doino, e mulþi?”, ar întreba domnul doctor Ponta, dacã ar mai fi cu barca prin mîlul politic dimprejur. Deputatul Sebastian Radu bagã mare ºi el: ,,Încurajez românii sã se opreascã din muncã pentru a lua masa de prînz”. Problema e cã ãia care n-au de muncã n-au din ce sã se opreascã, iar ceilalþi, exploataþi la sînge de patroni veroºi, nu-ºi permit luxul sã se hrãneascã de trei ori pe zi. Senatorul de club Eugen Teodorovici are o diplomã de absolvire a unor cursuri universitare la Cacademia Naþionalã de Informaþii ,,Mihai Viteazul” fãrã sã fi trecut vreodatã prin zona crepuscularã. Ca distinsul bagabond sînt zeci de mii de politicieni, licenþiaþi în prostologie ºi doctori docenþi în hoþie.

Intelectualii ãºtia rafinaþi de la PSD ºtiu cã de cînd sînt la guvernare a crescut datoria externã mai dihai ca Fãt Frumos (cu peste un miliard de euro), deficitul comercial e mai naºpa cu peste 1,5 miliarde, investiþiile strãine s-au redus cu aproximativ 500 de milioane, iar investiþiile publice în infrastructurã sînt varzã, în aceastã perioadã nefiind inaugurat nici un kilometru de autostradã? Dacã p-astea nu le ºtiþi, fiind treburi lipsite de importanþã, mãcar aþi aflat cã Iulia Vîntur s-a despãrþit de Aº Hali Salam Da N-am Khan? A, sînteþi la curent, la prostii vã duce mintea! În ciuda a ceea ce mint manipulatorii de profesie, prãbuºirea mezalianþei PSD-ALDE e foarte rapidã. Mai rapidã chiar decît ºi-ar fi imaginat contestatarii lor. O fi bine? O fi foarte bine? Legea pensiilor se amînã, întrucît Livache, Atoatecunoscãtorul din scoarþã în scoarþã, afirmã, cu seninãtatea-i caracteristicã, cã, atunci cînd a promis marea cu sarea, habar n-avea de grozãviile din sistem, în ciuda faptului cã

se afla la guvernare din 2012 (intermezzo-ul tehnocrat nu se pune, cã, oricum, Guvernul Cioloº se afla la cheremul Parlamentului dominat, ce chestie, de tovarãºii domnului Dragnea!). Cîtã prostie politicã, atîta dramã socialã. Dupã cum bine ºtiþi, nici salariile nu se simt prea bine. S-au trezit ºi americanii de la ,,New York Times” sã analizeze economia româneascã, despre care ei zic cã ar fi în pericol din cauza creºterii consumului pe datorie. Adicã va veni scadenþa împrumuturilor ºi-o sã cam rãmînem fãrã chiloþi. Bine, noi v-am explicat demult chestia asta, dar am vrut sã vã arãtãm cum ne citesc americanii, cu lupa, la lumina lãmpii cu gaz, ºi îºi iau notiþe cu creionul dermatograf. ªi cã admirã precizia noastrã chirurgicalã. Totuºi, ne mai gîndim dacã acceptãm oferta imperialiºtilor de a participa la luminarea Americii. Nu prea ne permite timpul. Încã e destul de întuneric în România Micã. ªi beznã în România Mare. Sub haºtagul Metoo, femeile din toatã lumea internauþilor reclamã hãrþuirile sexuale, violurile ºi alte cazne la care au fost supuse. Povestea a început la Hollywood, iadul curvãsãriei, unde cea mai mare parte dintre ,,victime” ºi-au asumat rolul de jucãrii sexuale. Ca întotdeauna vorbesc cele care ar trebui sã tacã ºi tac cele care ar trebui sã vorbeascã. De exemplu, tac româncele pe care le-au agresat toate guvernele din ultimii 27 de ani.

Dar tac ºi românii care dupã fiecare ciclu electoral iau clanþã de la aleºii lor. Printre victimele animalelor cu chip de om s-a numãrat ºi campioana olimpicã la gimnasticã de la Barcelona (1992), Tatiana Guþu, ucrainianca blondã cu origini româneºti. Cel care a violat-o pe copila de 15 ani a fost colegul ei, gimnastul Vitali Scherbo, de zece ori campion olimpic, iar drama s-ar fi petrecut în 1991, la Stuttgart. Deºi au ºtiut, prietenii celor doi au tãcut. Lumea sportului ascunde multe asemenea mizerii, iar cazul Guþu nu este singular. Dar campionii vicioºi, adevãraþi monºtri cu chip de om, au fost protejaþi din raþiuni politice. Nu vã lãsaþi, fetelor, daþi-i în gît pe onaniºti! În unul dintre manualele alternative de limba românã de clasa a IX-a, elevii iau contact cu ,,Poema chiuvetei”, de Mircea Cãrtãrescu. Nu e o poezie, e o mînã de rumeguº peste care a urinat un pãianjen. Dacã asemenea inepþii sînt prezente în manuale, nu vã mai miraþi cã elevii refuzã sã mai înveþe. ªcoala nu trebuie sã fie o torturã, copiii au dreptul sã protesteze. Decît sã-i obligi sã rumege asemenea texte, mai bine-i tunzi ºi le freci chelia cu glaspapir. Cel mai prost a ieºit din ,,Poema chiuvetei” taman obiectul din titlu, fiindcã o muºama mai rea de muscã, uºor siliconatã de la niºte ventuze fierbinþi, o trata cu sictir. Total lipsit de sentimente, pe sifon l-a durut în frezã. A bolborosit de douã-trei ori, s-a întors cu sorbul la perete ºi a tras la aghioase pînã s-a crãcãnat de ziuã. Nu ºtim dacã pe nedrept celebrul scriitor mai are ºi alte asemenea capodopere în debara, dar îi recomandãm, cu toatã deferenþa ºi cu tot respectul pentru obiectele de uz casnic, sã le lase pe seama instalatorilor care, chiar dacã n-au luat Premiul Nobel pentru Literatura de Bucãtãrie, ºtiu de unde sã le apuce pentru a evita crizele existenþiale întîrziate ale geniilor pustii. Pentru cã a refuzat sã-l numeascã pe Eugen Sturza în funcþia de ministru al Apãrãrii din Basarabia, lui Igor Dodon i-au fost suspendate temporar anumite prerogative de cãtre Curtea Constituþionalã de la Chiºinãu. Multã vreme am crezut cã domnul preºedinte o face pe prostul, dar nu e aºa, ticãloºia nu e prostie. Din nenorocire pentru românii de dincolo de Prut, Curtea Constituþionalã nu-i suspendã mandatul lui Bulache, întrucît tancurile ruseºti sînt peste gîrlã. Pînã în 2030 se estimeazã cã peste un miliard de oameni îºi vor pãrãsi locurile de baºtinã din cauza lipsei de apã. Printre ei nu vor fi Nicolae Vãcãroiu, Traian Bãsescu, Mihai Tudose... Deþinuþii se elibereazã mai devreme deoarece la þuhaus e nasol. Cam aºa e, dar nici sã furi nu-i vreo mare bucurie. Pentru cei pe care i-ai jefuit, nu mã înþelegeþi greºit. E de-a dreptul emoþionantã grija politicienilor pentru hoþomani. În Codul Penal se numeºte solidaritate de breaslã. Aºa cã, la plecare, aceia care au îndurat condiþiile vitrege ale închisorilor vor primi ºi ceva mãrunþiº. Cine a stat 5 ani primeºte 10.000 de euro, restul, în funcþie de gravitatea faptei. În vremea asta, prin spitalele patriei bolnavii mor din cauza lipsei de medicamente, a microbilor, a nepãsãrii, iar hrana e o leºie subþire. ªi pentru asta plãtesc cu vîrf ºi îndesat. Cine i-a pus sã se îmbolnãveascã, în loc sã meargã la furat?...

Unul Dorian Popa, cu o profesie incertã (zice cã-i hartist; sã fie la el acolo!), vrea ,,o doamnã autenticã româneascã, care sã aibã grijã de noi” (noi fiind el ºi o altã podoabã, cu sexul neprecizat). ,,Nu vreau filipinezisme, chinezisme...”. Bãiatul are dreptate, filipinezismele e periculoase. Dacã i-au venit ele de hac lui Vanghelie, cãruia i-au ºterpelit cîte ceva din ce acumulase datoritã incredibilei sale iuþeli de mînã ºi nebãgãrii de

seamã a celorlalþi, apoi chiar cã e nerecomandate.

Roxana Vancea zice cã nu ºi-ar strica abdomenul burþii ca sã dea naºtere unui copil. Cicã toate mamele heroine e la fel de atente cu zonele crepusculare.

Cercetãtorii britanici au ajuns ºi ei la concluzia cercetãtorilor români: nu-i bine sã le cedezi bãtrînilor locul în autobuz, cã le dãuneazã sãnãtãþii. Cercetãrile s-au fãcut în perfidul Albion, cã la noi scaunele sînt ocupate de tinerii cu oasele în formare. Dacã mai existã prezumþia de nevinovãþie, ar trebui ca spectacolul arestãrilor cu tembeleviziunile de faþã sã înceteze, pentru ca eventualele erori ale procurorilor sã nu distrugã reputaþia unor nevinovaþi. Pe altarul luptei anticorupþie nu trebuie sacrificat nici un om cinstit. Mai puþin show, mai multã eficienþã - ar trebui sã fie deviza DNA. România este pe locul trei la condamnãri primite de la CEDO, fiind depãºitã cu greu de Turcia, Italia ºi, uneori, de Rusia.

Asta spune multe despre Injustiþia româneascã. Profa de românã care n-ar mai vrea sã-i predea pe Creangã ºi Eminescu, fiindcã e nasoli, s-a supãrat ºi pe ,,Baltagul”.

Cicã ar promova discriminarea femeii, cã Nechifor, în preludiu, o mai frãgezea pe Veturia. Probabil, în spiritul reformei curriculare, domniºoara Cristina ar înlocui ,,Baltagul” lui Sadoveanu cu ,,Ciocanul” lui Pomohaci, întrucît celebrul (cant)autor promoveazã diversitatea culturalã. Mãi copilo, tu eºti o fatã deºteaptã, de ce o faci pe proasta? Nu þi-a spus nimeni cã ridicolul ucide? Pãi dacã scoþi sexul ºi cafteala din operele literare, nu mai dã nici dracu pe la ºcoalã. Poate nu ºtii, dar literatura e în primul rînd ficþiune, ºi nu e bine sã te pierzi în detalii nesemnificative. Ce te bagi tu în familia omului? Dacã erai mai atentã, observai cã Vitoriei îi plãcea cã Nechifor o mai altoia din cînd în cînd. Mai e ºi femei d-astea nãvîrlioase! Altminteri crezi cã-l mai cãuta ca o apucatã prin munþi, cu zãpada la gurã? Sã fim serioºi! Din pãcate, Nechifor, din motive cît se poate de obiective (se înhãitase cu unul Calistrat Bogza), n-a mai uns-o ºi în rîpa în care se aciuase de frica feministelor din Sectorul Agricol Ilfov. Pãi dacã Lipan nu era bãiat gigea, ce pãrere ai de Ion sau de Petre-Petre, personajele lui Rebreanu? De Moll Flanders nu te mai întreb, cã am înþeles cã eºti topitã dupã literatura universalã. E adevãrat, ºi ea era tot o deschizãtoare de drumuri ºi de capace de bere. Dar sã ºtii cã ei îi plãceau la nebunie poveºtile lui Creangã. Mai ales ,,Povestea lui Ionicã”. Ia pune mîna ºi citeºte-o, ºi-ai sã vezi cã altfel se pune problema. Auzi, Cristino, dacã te apuci sã-i scoþi pe toþi derbedeii din literatura românã, mai devreme sau mai tîrziu o sã sfîrºeºti tot în braþele lui Eminescu, pe lîngã plopii fãrã soþ... Tot aºa a pãþit-o ºi cronicarul Adi Sfinteº, un îngeraº, care, aplecîndu-se prea mult asupra misterelor nepãtrunse ale trecutului, a dat de dracu’. Ia fii atentã acilea: ,,Vlad Dracul (1436-1442) rãmîne în istorie în primul rînd prin simpaticul sãu supranume, dar mai ales ca fiind tatãl lui Vlad Þepeº. În timpul vieþii s-a dovedit a fi dracu’ gol, ce s-a întîmplat cu el dupã moarte nu mai ºtim, cã sursele noastre istorice n-au pãtruns - încã! - pînã acolo.

Explicaþia unor istorici fãrã treabã, dar cu barbã, cum cã porecla i se trage de la ordinul dragonului, e apã de ploaie, aburealã pentru fraieri. Mai întîi, Vlad se închinã (vorba vine, cã turcii nu prea erau duºi la bisericã) otomanilor, fiind foarte apreciat de sultan pentru frumosul gest, dupã care îi însoþeºte (în 1438) în Transilvania la prãdat, violat ºi furat. La întoarcere, avînd mustrãri de conºtiinþã, deºi habar n-avea cã posedã aºa ceva, reuºeºte sã salveze mulþi creºtini din robia turceascã, luînd prizonierii cu el ºi eliberîndu-i dupã plecarea necredincioºilor. Fapta a ajuns la urechea tip «prinþul Charles» a lui Murad al II-lea, care se pare cã avea auzul foarte fin. Vlad a fost chemat la Adrianopol, ºi el, ca prostu’, s-a dus, fiind întemniþat împreunã cu fiii sãi, Vlad (Þepeº) ºi Radu (cel Frumos). Celãlalt fiu, Mircea, rãmãsese la conducerea Valahiei, dar fusese înlocuit de Iancu de Hunedoara cu Basarab Voievod (1442-1443), fiul lui Dan al II-lea. Cum-necum, în 1443, Vlad se caþãrã din nou pe tron (1443-1447) ºi o dã la pace cu creºtinii, participînd la toate expediþiile întreprinse de Iancu împotriva turcilor. Dar firea lui drãceascã îl face sã treacã din nou de cealaltã parte a baricadei, ceea ce-l supãrã pe Iancu, care, în decembrie 1447, îl decapiteazã la Bãlteni, împrejurare în care dispare ºi Mircea, prezumtivul moºtenitor. Ceilalþi fii ai lui Vlad Dracu, legitimi ( Vlad ºi Radu) ºi nelegitimi ( iar Vlad, iar Mircea) se vor lupta cu înverºunare pentru domnie ºi o vor obþine în capitolele urmãtoare. Pe tron ajunge Vladislav al II-lea (1448-1456), fiul lui Dan al II-lea, care trece de partea necredincioºilor, ceea ce atrage represaliile lui Iancu, care îi ia mai întîi Amlaºul ºi Fãgãraºul (la 23 aprilie 1452) dupã care îl deposedeazã la Tîrgºor (în 1456) chiar de propria-i viaþã. Pe tron urmeazã ºugubeþul Vlad Þepeº, care mai domnise vreo douã luni în 1448, în lipsa titularului Vladislav, care-l însoþea pe Ioan Corvin în Kossovo, unde turcii le-au mai dat o lecþie de bell-canto cu strigãturi”. Dar despre Vlad Þepeº vã vom povesti mai încolo, cã omu’ ãsta e atît de interesant ºi a fãcut atîtea lucruri minunate pentru þarã încît ºi astãzi, cînd îl doare la linguricã pe valah, se roagã la Dumnezeu sã-l reinventeze mãcar pentru cîteva luni, spre imensa bucurie ºi satisfacþie a unor parlamentari care - conform articolului 200 din Codul Penal - abia aºteaptã sã fie traºi în þeapã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 27 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Geani, primar!

Era spre searã, iar ploaia de-afarã încetase de-a binelea. Din cînd în cînd, din pomii din faþa blocului, dintre frunzele lor dese ºi late se mai scutura cîte o picãturã de apã, rostogolindu-se spre cimentul ud... Ascultasem cu vãditã emoþie rãpãitul ploii, care pãrea, dupã cît de acoperit de nori groºi era cerul, cã nu se va mai termina vreodatã, cînd, deodatã, din holul de la intrarea în sufragerie, îl aud pe Geani, cãþelul minunat, cum schelãlãie ºi se izbeºte furios în uºã, cu toatã forþa. Parcã mã strigã. Vrea sã mã vadã... Plînsetul lui mã îndeamnã sã alerg ºi sã-i deschid... Nu-l pot lãsa sã se tînguie la nesfîrºit ºi eu sã nu-i rãspund, de parcã nici nu aº fi acasã.

- Geani, bãiatule, ce ai, ce þi s-a întîmplat? Spunemi, nu mã speria. Te ascult, vorbeºte... Noi nu te considerãm cîine. Ai prea multe calitãþi sã te vedem altfel de cum tu, probabil, crezi cã eºti. Te rog, nu te mint, bãiatule...

La aceste vorbe, dar mai cu seamã vãzînd cã i-am deschis uºa, vine la picioarele mele ºi dintr-o sãriturã se prinde cu lãbuþele de piciorul meu stîng ºi, privindu-mã þintã în ochi, îmi zice: - ªtiu cã voi mã iubiþi, nu-ncape vorbã de aºa ceva... ªi-ncepu sã plîngã ca un copil la vestea cã pãrinþii lui divorþeazã... în hohote plîngea. Lacrimi rotunde ºi arzînd ca jãraticul i se rostogoleau din ochiºorii lui ca mãrgelele, spre botiºorul ascuþit, cu nãrile mici ºi adînci, cu mustãþile abia otãvite: - De ce plîngi, Geani? Spune-mi... þie nu-þi stã bine sã fii trist. Te-a certat careva din casã? Îþi lipseºte ceva?, îl întreb foarte hotãrît.

Dupã o pauzã de cîteva minute numai ce-l aud, cu o poftã cumplitã de vorbã, cã-mi spune: - Plîng pentru cã sînt cîine ºi nu am cum sã-mi ajut neamul meu cîinesc. Noi sîntem fãrã putere în faþa voastrã, a oamenilor. Voi faceþi tot ce vreþi cu noi. Ne puneþi în lanþ. Trageþi cu puºca în noi. Ne puneþi otravã în mîncare. Lasã, cã ºtiu eu... Adineaori am auzit-o pe Tiþa... ce urlet a scos sãrmana! M-a bãgat în sperieþi. Mã uitam ºi eu aºa pe geam... Nu voiam sã te deranjez. Credeam cã dormi... A lovit-o unul cu maºina. O maºinã roºie, cu un bãrbos la volan. A plecat de la locul accidentului.

Auzi?... Strigã dupã ajutor. Într-adevãr, la lumina orbitoare a neonului de la marginea trotuarului, o zãresc, pe carosabil, pe cãþeluºa Tiþa cum ºade lungitã, cu spatele murat, într-o baltã mare de

Mãrturii literare pe cãrþile ªcheilor Prin fericite împrejurãri, în ªcheii Braºovului, aceastã strãveche ºi memorabilã vatrã de culturã, s-au concentrat în timp toate cãrþile vechi provenite de la parohiile judeþului. Alãturi de cele existente aici cu veacuri în urmã, ele ne oferã imaginea complexã a potenþialului intelectual care a slujit învãþãmîntul românesc de-a lungul anilor. Modeºtii dascãli din satele judeþului au imortalizat în scris faptele mãrunte ale istoriei. În pauza muncii ºi a luptei lor pentru existenþã, îºi dãdeau frîu liber ideilor ºi sentimentelor, înscriind pe cãrþile avute la îndemînã cugetãri în prozã sau în versuri care, chiar dacã n-au forþa expresivã a metaforei eminesciene, fiind scrise, în cea mai mare parte, înaintea naºterii marelui poet, ne oferã parfumul de epocã, libertatea de gîndire ºi exprimare a omului simplu din popor, în condiþiile primelor manifestãri poetice ale Vãcãreºtilor, Conachi º.a.

Necunoscut biografic, dascãlul ºcolii normale din Baciu (Sãcele), Gheorghe Cãciulã, noteazã pe mai multe file ale cãrþilor vechi, aflate azi în ªchei, cugetãrile sale poetice în perioada paºoptistã: ,,Iubiþilor cîntãreþi! – Toate laudele eu gîndesc/ Dupã materie se cinstesc/ Adicã, precum fierul, argintul/ Sau aur ce scoate pãmîntul/ Precum cã un preþ are fierul/ Cum ºi alt preþ are aurul/(...) Se aflã ºi mai bun, ºi mai prost/ Dupã cum materia a fost,/ Iar dupã formã se cinstesc/ Lucrurile care sãvîrºesc/ Meºteºugul cu mãestrie,/ Care îl lucreazã ºi-l ºtie. (...) Vedeþi cu materie bunã/

sînge. Din cînd în cînd scoate un geamãt. Ceva mai încolo, cîþiva cîini cu ochii înlãcrimaþi privesc neputincioºi spre ea. Doamne, ce þi-e ºi cu animalele astea!

- Geani, cu tine nu se va întîmpla aºa ceva, ai protecþie din partea noastrã.

- Degeaba, dacã majoritatea semenilor mei trãiesc cumplit de greu. Nu au ce mînca. Nu au coteþ de dormit.

Sînt alungaþi de colo-colo, iar de la o zi la alta tot mai mult li se spune: cîini vagabonzi! Ei, cu asta nu mã împac. Oare ei sã nu fie buni la nimic? Nu gãsesc înþelegere la voi, oamenii, de-asta sînt prigoniþi de peste tot. Lasã cã ºtiu eu ce am sã fac, numai tu sã îmi dai voie...

Mã surprinde revolta lui Geani. Niciodatã în patru luni de cînd îl avem nu l-am vãzut ca acum, aºa de supãrat. De ce? Lui nu-i lipseºte nimic. Are farfuria mereu plinã cu delicatese. Nadia îl parfumeazã zilnic, cînd îi face baie, consumã cu el cîte o sticlã de ºampon.

De pedepsit nu l-a pedepsit nimeni, ºi cîte boacãne nu ne-a fãcut... Cu dinþiºorii lui albi ºi ascuþiþi ne-a desfãcut pînã ºi antena de la televizor. ªi totuºi, ceva îl roade pe dinãuntru. Încerc sã-i ghicesc neliniºtea.

- Mã, Geani, dacã tu îmi spui ce vrei sã faci, eu sînt de acord cu tine. Te ºtiu de bãiat isteþ, iar din partea ta nu mã pot aºtepta decît la lucruri frumoase.

- Pentru cã sînt isteþ cum spui tu, stãpîne, ºi nu vreau din punctul ãsta de vedere sã te dezamãgesc, îmi zice el dînd din codiþã, m-am gîndit sã mã fac ºi eu Primar în acest oraº. ªi aºa sînt alegeri la voi, ºi dacã voi avea cu adevãrat calitãþi, îmi voi depune candidatura chiar pentru Preºedinte de þarã, ca sã lupt pentru cîºtigarea ºi apãrarea drepturilor neamului meu cîinesc. Sînt conºtient de cîte piedici voi avea, dar nu mã voi lãsa intimidat în nici un fel...

- Cum, tu, primar?, îl întreb rîzînd. Eu îþi dau votul de pe acum. Primeºte-l cu toatã încrederea.

- Da. Vreau sã fiu primar. Numai aºa îl pot pedepsi pe nemernicul care a accidentat-o pe Tiþa. L-aº bãga în puºcãrie pentru mulþi ani. Dar ãsta e un fleac pe lîngã bãtaia de joc la care sîntem supuºi de unii oameni.

Sigur, voi, care ne þineþi în gospodãriile voastre, sînteþi deosebiþi. Sînteþi oameni buni. La ce folos însã, cîtã vreme cei mulþi sînt împotriva confraþilor mei?

Geani are dreptate. Am auzit-o ºi eu pe Tiþa schelãlãind. Scîrþîitul cauciucurilor. Afarã vîntul bãtea în rafale prelungi, izbind furios tot ce-i ieºea în cale.

Geani venise pe pat lîngã mine, se lungise pe o jumãtate de pernã ºi, privindu-mã insistent, îl aud parcã zicîndumi: „Mã laºi sã mã fac primarul cîinilor, mã laºi?”... ªi somnul vine la amîndoi pe furiº.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental” Penticostarul nou sunã./ Se cade tuturor sã-l cinstim,/ ªi mai presus sã-l socotim” (3 mai 1846).

Dascãlul ºcheian Ion ªtefanovici, puþin cunoscut biografic, avea sã colaboreze cu fraþii Boghici pentru ,,diortosirea” (corecturã în text) Ceaslovului din 1806, de la Braºov. Reproducem aceste versuri, tipãrite în cartea tipografilor braºoveni, pentru a completa încercãrile poetice de pe cãrþile din ªcheii Braºovului: ,,În ce chip soarele a privi nu poate/ Ca sã lumineze unghiurile toate/ Ci rãmîn sub umbrã multe neajunse/ Sub niºte perdele de dînsul ascunse/ Diortositorul din ochi aºa trece/ Neputînd spre toatã slova sã se plece./ ªi aºa rãmîne greºeala în carte/ Cãci noi oameni sîntem, de îngeri departe/ Aºadar ne rugãm de toþi cetitorii/ Ca sã fim crezuþi noi, diortositorii,/ ªi unde am greºit sã sendrepteze/ Cu duh de blîndeþe sã se lumineze/ ªi sã ni se creadã toatã osteneala/ Care a ºcolit cît putu greºala”.

Presupusul autor al melodiei imnului ,,Deºteaptã-te, române!”, George Ucenescu, dascãl pe timp de mai bine de o jumãtate de secol la ºcoala din ªcheii Braºovului, transcrie în versuri fapta sa de restaurare ºi completare a vechilor cãrþi: ,,Orice cîrpiturã/ Pe unde au fost rupturã/ ªi cuvinte au lipsit/ De subscrisul sînt lucrate/ Lipite ºi aºezate/ Dupã cum au trebuit”.

Viitorul revoluþionar paºoptist, stegarul de pe Cîmpia Libertãþii, Ion Cavaler de Puºcariu, înscrie la 1845, sub atributul de ,,filozof” (absolvent al facultãþii de filozofie din Viena), scurta sa alocuþiune poeticã: ,,Cu rãbdare, sîrguinþã/ Aflã amorul sperinþã,/ ªi prin piatrã o strãbate/ În þara cu bunãtate./ Aºa ºi românul oricare/ Cautã a sa luminare”.

VASILE OLTEAN

Marea actriþã Olga Tudorache a încetat din viaþã miercuri, 18 octombrie a.c., la vîrsta de 88 de ani. Timp de mai bine de o jumãtate de secol, ,,Regina”, aºa cum o numeau în semn de preþuire colegii sãi de breaslã, a slujit cu talent ºi dãruire teatrul românesc, pe scena cãruia a dat viaþã unor roluri nemuritoare. Dumnezeu so odihneascã în pace!

In memoriam Aurelian Andreescu O... încîntãtor artist, O... Aurelian Andreescu...

Care ai tãlmãcit melodiile Din constelaþia în care „Lumea nu e decît o Muzicã realizatã“...

- Ca sã-l citez pe divinul Schopenhauer O... nemuritor interpret Al cîntecului, Identificat cu o iubire Profundã, Cu rezonanþe De mãri ºi oceane, De cîte ori te ascult ºi te reascult, Spun snobilor, atît de penibili, cã Mult adevãr se reliefeazã În aforismul enescian: „Nu existã muzicã uºoarã ªi muzicã grea.

Ci doar muzicã proastã ªi muzicã bunã“!

DORU POPOVICI

Ea stã în camera inimii supãratã Ea stã în camera inimii supãratã, eu stau dupã uºã strivit A uitat în ce secol ºi de ce ne-am iubit Intru în sufletul ei pe o scarã de luminã subþire prin care vîntul s-a strecurat la despãrþire O sã ne loveascã într-o zi apoplexia sau vreo altã spaimã din trup, ºi-atunci carnivorã pustia îºi va înfige colþii de lup în semnele de întrebare rãmase orfane de rãspunsuri, oasele ei vor sfãrîma alte oase vor strãpunge alte impulsuri Ea stã în camera inimii supãratã, ºi-n ceaºca fierbinte de cafea nu se mai aratã nici îngerul, nici umbra mea Atunci, umbra ei scormoneºte febril printre idei; fãrã ochi, fãrã haine, doar cu cercei ADI SFINTEª, 2 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 27 octombrie 2017

Polemici Controverse RELAÞIILE ROMÂNO-RUSE, DESCRISE DE UN SCRIITOR FRANCEZ, PRIETEN DE ODINIOARÃ AL ROMÂNILOR

Sankt-Petersburg ºi Bucureºti Raporturile ruso-române formeazã o tragi-comedie pe care am putea-o împãrþi în trei acte cu prolog ºi cu epilog. Iatã cum s-ar desfãºura scenariul care rezumã cele mai izbitoare dintre cele nouã invazii ruseºti din 1711, 1739, 1769, 1792, 1806, 1829, 1848, 1853 ºi 1916: Prolog: Þarul Petru cel Mare, care se intituleazã „monarh al ruso-grecilor”, soseºte la Iaºi, unde este primit cu cele mai vii demonstraþii de bucurie de cãtre populaþia care, pentru prima oarã, vedea un prinþ ortodox puternic luîndu-i apãrarea împotriva necredincioºilor. La ospãþul de onoare oferit de þar, boierii moldoveni fac cunoºtinþã cu ºampania, numitã „vin franþuzesc”; înºelaþi de dulceaþa ei, se rostogolesc sub masã.

Ruºii profitã imediat de aceastã situaþie ºi îi jefuiesc pe boierii români în timpul somnului. În pauzã, vom putea citi pe ecran aceastã savuroasã proclamaþie a Marii Ecaterina: „Moldovenii sînt invitaþi sã se grãbeascã sã vinã în ajutorul armatelor imperiale, pentru a deveni demni de nepreþuita binefacere care le cade din cer întrun chip atît de neaºteptat”.

Actul întîi: La Erfurt. „Maiestatea-sa Împãratul tuturor Rusiilor, nemaiavînd nici o nãdejde de a obþine garanþii suficiente pentru persoanele ºi bunurile locuitorilor din Moldova ºi Valahia, uneºte aceste douã principate cu imperiul sãu”.

Aceastã bunãvoinþã nu dã toate roadele, cãci Poarta i se opune cu armele. Totuºi, Rusia îºi anexeazã o provincie româneascã vecinã: Basarabia. „Armata rusã, spune Mériage (cãlãtor francez în Þãrile Române, la începutul Secolului al XIX-lea – n.a.), a devorat în aºa mãsurã aceastã þarã, încît la începutul lui 1819 ea nu mai oferea decît imaginea unui deºert, iar ruºii erau siliþi sã-ºi procure hrana ºi proviziile din þãrile de la nord de Nistru”. Armata rusã e întreþinutã pe cheltuiala Principatelor.

Miloradovici, Kutuzov, ªciceakov fac sã curgã contribuþiile de rãzboi ºi cer milioane de piaºtri. Aceºti bani sînt aproape în întregime cheltuiþi pe chefuri. „Averile furate, spune Xenopol, erau risipite ºi aruncate în vînt în ciocnit de pahare ºi strigãte de veselie, chiar sub ochii poporului jecmãnit”. „Pe unde treceau armatele ruseºti, gemea pãmîntul”, spune cronicarul Zilot. Binefãcãtorii ruºi îºi plãtesc cumpãrãturile cu moneda falsã impusã de ei.

La cãderea cortinei, vom vedea Divanul Valahiei silit sã-i trimitã generalului Kutuzov o scrisoare de mulþumire cuprinsã într-o bogatã lãdiþã, drept mãrturie a recunoºtinþei acestei provincii.

Actul al doilea: Rãzboiul ruso-turc din 1877. Prinþul Carol I al României îi oferã Rusiei, împotriva Porþii, ajutorul, care este refuzat de Gorceakov (ministrul rus de Externe între 1856 ºi 1882). Garda imperialã îºi aºazã tabãra pe Dunãre. Între timp,

Presa bucureºteanã în perioada interbelicã (2) Demnitate Spre sfîrºitul anului 1927, cînd „cel mai puternic om politic al vremii” fusese doborît în douã zile de o amigdalitã urmatã de septicemie, reporterii au descoperit cã n-au sã povesteascã despre el decît „douã-trei întîmplãri”. Relaþiile lui Ion I.C. Brãtianu cu presa fuseserã destul de pline de rezerve. Singurul reporter pe care îl cunoscuse personal era fotograful Berman. Îl zãrise adesea la diverse solemnitãþi oficiale iar, într-o varã, întîlnindu-l pe deal la Florica, vechi domeniu al Brãtienilor, îl însoþise o bucatã de drum ºi-l invitase la masã. Însã Berman, fãrã egal cînd ducea la ochi aparatul de fotografiat, nu prea fusese în mãsurã sã susþinã convorbirea cu o personalitate ca primul-ministru. Iar acela întreþinuse mai departe în jurul lui o atmosferã de izolare ºi mister.

Chiar ºi în astfel de cazuri însã, era incontestabil cã în materie de reportaj politic presa româneascã luase o distanþã incomensurabilã faþã de vremea cînd reporterul fãcea o plimbare prin Ciºmigiu ºi, dupã ce se întorcea în redacþie, scria, fãrã sã-i tremure mîna, „ce gîndeºte suveranul”. Reportajul politic fiind nu numai „un comentariu al evenimentelor”, dar ºi, ori poate chiar în primul rînd, „o combinaþie de probabilitãþi, de posibilitãþi, de eventualitãþi, de ce se spune, de ce este ºi de ce va fi”. Ceea ce presupunea, în orice caz, un exerciþiu permanent de inteligenþã speculativã, dupã modelul oferit chiar de oamenii politici. Cînd Averescu, prins într-un astfel de joc, mai întîi autorizeazã, ca prim-ministru, publicarea unui comunicat, iar apoi o interzice, se întîmplã cã ziarul ,,Adevãrul” iese mai tîrziu de sub tipar ºi, evaluîndu-ºi paguba la 255.000 de lei, îl dã, pur ºi simplu, în judecatã. Procesul continuã ºi dupã ce Averescu nu mai era ºef de guvern. În cele din urmã, cîºtigã

armata rusã, pusã în pericol la Plevna, e obligatã sã cheme în ajutor mica armatã românã, care-i hotãrãºte victoria. În chip de mulþumire, Rusia anexeazã cele trei judeþe din Basarabia, care le fuseserã înapoiate românilor în 1856 ºi, în ciuda protestelor lor, le impune schimbul cu Dobrogea, cerînd totodatã, pentru mai mulþi ani, libera trecere a armatelor ruseºti pe teritoriul românesc.

Actul al treilea: Rãzboiul din 1914. România, uitînd pãþaniile precedente, vede cu bucurie sosind o armatã rusã deloc dezorganizatã, deloc înfometatã ºi fãrã arme, cum ne-a plãcut sã spunem, ci dimpotrivã, minunat echipatã, perfect aprovizionatã, nelipsindu-i nimic. Din nefericire, aceastã armatã rãmîne cu arma la picior ºi contemplã fãrã sã se miºte, din decembrie 1916, invadarea teritoriului ºi cãderea Bucureºtiului. Cum a scris fãrã ocol comisarul Polivanov, „nenorocirile româneºti nu dãunau cu nimic planurilor ºi intereselor imperiului rus”. Mitralierele trimise de aliaþi României sînt reþinute la Petrograd de Protopopov ºi instalate pe acoperiºurile caselor. Începînd cu 1917, bolºevismul izbucneºte în armata rusã, ºi românii trebuie sã apere în acelaºi timp frontul împotriva germanilor ºi spatele contra aliaþilor lor sovietizaþi. La prima veste de la Brest-Litovsk (Tratat încheiat, în 1918, între Puterile Centrale ºi Rusia sovieticã, prin care aceasta pierde Polonia ºi Þãrile Baltice – n.a.), generalul ªcerbaciov semneazã pacea, nu numai pentru armatele ruseºti din România, ci pentru întreg frontul românesc, iar generalul Kornilov se întoarce în Rusia, cu fanfara în frunte. Tezaurul românesc, alcãtuit din aurul Bãncii Naþionale, din comoara muzeelor, din argintãrie, din bijuterii ºi din valori ale unor persoane particulare, trimis la Moscova, este pus în siguranþã în pivniþele Kremlinului, unde e confiscat de bolºevici. România îºi aduce aminte atunci, cam tîrziu, de cuvîntul lui Edgar Quinet: „Prietenia Rusiei a fost mai funestã pentru România decît ostilitatea tuturor celorlalte popoare la un loc”.

Epilog: Douãzeci de ani mai tîrziu. România reia, în cursul iernii 1935, relaþiile diplomatice cu U.R.S.S. Podul-frontierã peste Nistru, de la Tivnia, singura cale de comunicaþie între cele douã þãri, este restabilit ºi se scot din apã vagoanele ºi tablierele ce rugineau acolo din 1918. Stalin declarã cã va restitui tezaurul românesc. ªi, într-adevãr, Dl. Ostrovski, primul-ministru plenipotenþiar al Sovietelor, aduce cu mare pompã la Ministerul Afacerilor Externe din Bucureºti acest tezaur, care ocupã acum o valizã; scoate din ea etalonul de platinã al metrului ºi balanþa... Fotografii dau nãvalã, îºi încarcã bateriile; cliºeele lor, apãrute a doua zi în toatã presa, fixeazã un tablou istoric: Dl. ministru rus, cu metrul lui în mînã, surîzîndu-i D-lui secretar general român, înarmat cu balanþa.

Sã dorim, pentru binele României, ca Rusia sã fi renunþat definitiv la speranþa de a vedea fluturînd pe Sfînta Sofia vulturul cu douã capete, dintre care unul este un ciocan ºi celãlalt o secerã.

PAUL MORAND (1936)

ziarul ºi, cu banii încasaþi, îºi cumpãrã un automobil. Fiind ºi asta o noutate la care nu prea avea cum sã aspire, bunãoarã, un reporter de dinaintea primului rãzboi, aºa cum fusese un anume Mihai Vulpe, lîngã care ucenicise niþel ºi Victor Eftimiu; într-o trãsurã hodorogitã, acela a tot umblat dintr-un colþ în altul al Bucureºtilor, dupã crime, dupã incendii, dupã tot felul de chestii d-astea, avînd sã asigure coloanele de senzaþie ale ziarului lui, pînã ce omul eºuase, plin de lehamite, ca administrator al unei fãbricuþe de oþet.

La ,,Adevãrul”, a fi ziarist însemna o profesiune a cãrei demnitate, la nevoie, este apãratã. Cînd sunã telefonul ºi, de la celãlalt capãt al firului, se protesteazã împotriva unui articol abia apãrut, iar în receptor se aude „Aici prinþul George Valentin Bibescu”, replica vine tot telefonic ºi imediat, poate chiar prea iritatã, împotriva omului de-al cãrui nume se leagã amintirea unor fapte bune pentru creºterea prestigiului aviaþiei româneºti, dar cu siguranþã exactã în problema în discuþie: „Vã atrag atenþia cã, potrivit legii în vigoare, în România nu mai e nimeni prinþ, în afarã de prinþul moºtenitor care, deocamdatã, nici el nu existã. În schimb, redactorii mei sînt redactori”. Scena trebuie sã se fi petrecut, desigur, pînã în iunie 1930, cînd se produce aºazisa „restauraþie” a lui Carol al II-lea. În aceeaºi varã a anului 1930, în Bucureºti se inaugureazã bazinul cu valuri ,,Lido”. ªi un reporter de la ,,Adevãrul” scrie: ,,Bazinul în marmurã ºi faianþa albastrã ºi albã sînt într-adevãr splendide, iar valurile sînt o bunã imitaþie, deºi supãrã zgomotul mecanismelor care le stîrnesc. Tineret, eleganþã, iluzie de «malul mãrii»”. Dar ceea ce avea sã descopere acelaºi reporter, nu peste multã vreme, era cã restauraþia lui Carol al II-lea a însemnat un „mecanism” asemãnãtor, care a tot produs valuri în istoria politicã a anilor ‘30, a tot stîrnit valuri, ºi asta n-a fost deloc bine. Dar deloc. (va urma) DUMITRU ELIADE

ALBUMUL CU POZE RARE

Nicolae Titulescu (1882-1941), un strãlucit diplomat, singurul român care a fost ales, de douã ori (1930 ºi 1931), preºedinte al Ligii Naþiunilor (predecesoare a actualei ONU).

Convingerile politice ale unui mare diplomat român * Cînd am ceva de spus, consider de datoria mea s-o spun mai întîi Þãrii mele ºi numai pe urmã strãinãtãþii. * Meseria omului politic este sã facã faþã situaþiilor aºa cum se prezintã ele, oricîtã neplãcere ar putea sã-i producã. * Formula ,,Prin noi înºine” este singura politicã rodnicã pentru Þara noastrã. Aceasta nu înseamnã un zid chinezesc, ci o realã stãpînire de cãtre noi a destinelor româneºti. * Sentimentul naþional este baza existenþei ºi individualitãþii omului.

Sentimentul naþional este acela care asigurã existenþa popoarelor. * Românii acceptã toate suferinþele, dar ei nu vor accepta niciodatã nedreptatea. * Ardealul nu e numai inima României politice. Priviþi harta: Ardealul e inima României geografice. De pe culmile lui izvorãsc apele care au scãldat, în Istorie, românismul. Ardealul este leagãnul care a ocrotit copilãria României, e ºcoala care i-a fãurit Neamul, e farmecul care i-a menþinut viaþa. * Românismul nu va pieri. Vor pieri numai aceia care nu s-au arãtat vrednici de dînsul. * Vrem sã fim prietenii tuturor naþiunilor, fãrã nici o excepþie, dar în treburile noastre nu primim stãpîni. Noi sîntem stãpînii! * România are cea mai puternicã armã: refuzul net al condiþiilor inacceptabile.

NICOLAE TITULESCU

Invocaþie c ãtre Mihail K ogãlniceanu

Tu ce eºti statuie ce nu se demoleazã, De nici o rãzmeriþã, ori Rãzboi mondial, Dã-ne o speranþã din iubirea-þi treazã, Tu, Kogãlnicene, patriot astral!

Dã-ne o speranþã, fie-ne de pazã, Uite-i, vin duºmanii noºtri abisali!

Tu ce eºti a noastrã naþionalã razã, Scapã-ne de monºtrii antinaþionali!

Tu, Kogãlnicene, diplomat de vazã, Ce-ai gîndit Unirea întru’ideal, Dã-ne o speranþã într-un timp de groazã, Scapã-ne de Evul acesta criminal!

Tu ce eºti statuie ce nu se demoleazã!

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 27 octombrie 2017

Atitudini Paul ºi Virginia (2) Întors la Paris, Bernardin de Saint-Pierre publicã în 1773 cartea „Cãlãtorie în l’Île de France”, lucrare ce trece aproape neobservatã. Încredinþeazã apoi tiparului o lucrare de facturã ºtiinþificã, „Studii asupra naturii”, în care se încumetã sã aducã o ipotezã proprie privind mareele (diferitã de cea a lui Newton), potrivit cãreia fluxul ºi refluxul sînt consecinþa topirii gheþii polare. La cea de-a cincea ediþie a volumului, în 1788, Bernardin de Saint-Pierre introduce în cuprinsul lucrãrii ºi o povestire romanticã, intitulatã ,,Paul ºi Virginia”. De data aceasta, succesul a fost enorm, debutul constituind ºi consacrarea scriitorului francez. Amorul pasional al celor doi tineri, dragostea lor neprihãnitã, cadrul exotic al întîmplãrilor sînt pe placul marelui public ºi în acord cu moda literarã a timpului. În roman existã, la fel ca în realitate, un vas ce se numeºte ,,Saint-Géran” ºi care naufragiazã în apropiere de l’Île de France. În timpul catastrofei, tînãra Virginia moare sub privirile disperate ale iubitului ei. Momentul este descris cu lux de amãnunte, din care nu lipsesc nici anul exact al catastrofei nautice, nici descrierea locului unde aceasta s-a produs, totul dupã modelul real ºi dupã descrierile fãcute de abatele Caille. Filiaþia de idei a fost sesizatã curînd de cãtre criticii literari care, mai ales dupã moartea scriitorului, s-au strãduit sã descopere adevãrata identitate a celor douã personaje. Cercetãtorii au reuºit sã gãseascã în arhiva insulei documente conþinînd declaraþiile supravieþuitorilor, iar mai apoi, prin investigaþii la Lorient, unde s-au mai pãstrat hîrtii ale fostei Companii a Indiilor, s-a izbutit chiar descoperirea listei cu pasagerii acelui ultim voiaj al navei ,,Saint-Géran”.

Dar, decepþie: nici una din femeile aflate la bordul vasului n-a purtat numele de Virginia. Cercetãtorii au fost totuºi tentaþi sã aprecieze cã aceasta se ascunde sub numele unei pasagere trecute pe listã ca fiind „domniºoara Caillou”. Presupunerea face obiectul unor noi cãutãri, persoanele cu numele de Caillou fiind

Povestea actriþei Leny Caler (1) Camil Petrescu îi citea din propriile cãrþi, îi rafina gusturile în materie de literaturã, o învãþa cum sã nu interpreteze vulgar un rol. Mihail Sebastian scrie de dragul ei o piesã de teatru – ,,Jocul de-a vacanþa” –, iar în jurnalul sãu suferã pînã la sufocare din dragoste neîmpãrtãºitã.

Povestea de amor dintre actriþa Leny (Leni) Caler ºi Camil Petrescu se înfiripã la începutul perioadei ei artistice, pe vremea cînd, tînãrã, reuºise sã capteze atenþia iubitorilor de teatru mai mult prin ºarm ºi o anumitã blîndeþe în mimicã decît printr-o interpretare profundã a rolurilor. Leny avea ceea ce se cheamã talent pentru meserie, însã lipsa unui bagaj cultural care s-o fi fãcut sã simtã amplitudinea sau, dimpotrivã, cumpãtarea gestualã a unui personaj o reducea la o actriþã a rolurilor mãrunte, care sã nu presupunã prea multe adîncimi psihologice ºi expresivitate. De fapt, nici nu s-ar fi putut ca performanþele ei sã fie altfel. Nãscutã într-o familie nevoiaºã, uºor dezorganizatã, Leny Caler a fost un copil crescut mai mult la cheremul norocului, cu ºcoala fãcutã în salturi ºi perioade de lungi hoinãreli nemotivate de acasã. Dîndu-se orfanã, se lipea la întîmplare de vreo familie, care o gãzduia cu sãptãmînile, iar la 12 ani intrã într-o trupã ambulantã cu care pleacã sã cînte prin tîrguri de provincie. Tinereþea o prinde în Bucureºtiul interbelic, perioadã în care vedem o Leny care se definea ca

Polemici

urmãrite pe Insula Réunion, de-a lungul mai multor generaþii. Rezultatele sînt însã descurajatoare: nici o Virginia în catastrofa de la Passe du Saint-Géran.

Dar publicul larg nu se lasã convins. El stãruie în convingerea cã eroii au existat aievea. Pe Insula Mauriþius, localnicii aºazã în apropierea Bisericii Pamplemousses, descrisã în roman, „mormintele” lui Paul ºi Virginia. Scriitorului Bernardin de Saint-Pierre i se ridicã o statuie, iar în partea de nord-est, acolo unde abatele Caille a stabilit locul naufragiului, este amplasatã o stelã funerarã. În 1966, o primã surprizã. Un grup de pescari gãsesc din întîmplare epava vasului ,,Saint-Géran”. Sînt aduse la þãrm mai multe obiecte recuperate din adîncul oceanului, între care un clopot de bronz, purtînd inscripþia „aparþine Companiei Indiilor”, ºi o cadã din utilajul fabricii de zahãr (aºteptatã în zadar de guvernatorul Mahé de La Bourdonnais). Sînt scoase la suprafaþã ºi cîteva monede de argint (piaºtri mexicani), toate purtînd data de 1742. Se mai poate constata cu acest prilej cã descrierea fãcutã de cartograful Caille nu corespunde adevãrului, epava aflîndu-se la o distanþã apreciabilã de locul indicat de geograful francez.

Descoperirea reaprinde entuziasmul cercetãtorilor. Începînd cu 1979, un institut de cercetãri din Insula Mauriþius, în colaborare cu UNESCO, reia cercetãrile, de data aceasta prin solicitudinea arheologiei marine. Sînt recuperate fragmente din nava scufundatã, împreunã cu numeroase obiecte ale celor ce au fost odatã marinari ºi pasageri pe „Saint-Géran“. O parte au devenit exponate într-un muzeu din Port-Louis, altele au fost expediate în Franþa.

Mai existã speranþe pentru identificarea adevãraþilor Paul ºi Virginia? Descoperirile arheologilor ºi istoricilor literari oferã argumente ce confirmã ºi infirmã în egalã mãsurã supoziþia iniþialã. Dar cercetãrile continuã. Pînã una alta, misterul aduce poate un plus de farmec acestei povestiri care-ºi pãstreazã pînã astãzi savoarea ºi coloristica romantico-exoticã.

Sfîrºit LIVIU TIMBUS

prezenþã: o femeie de o frumuseþe nici prea prea, nici foarte foarte, cu o faþã ovalã ca un pepene galben, mignonã, dar care odatã intratã în rolul unei piese de teatru, regizorul ar fi putut exclama: ,,Mãi, tu ai ceva al tãu! Ai ceva!”. Într-un cuvînt, era o prezenþã interesantã.

DOMN’ PROFESOR. Relaþia dintre ea ºi Camil Petrescu începe ca într-un scenariu clasic de film.

Scriitorul o remarcã jucînd într-o piesã ºi scrie un articol de bine despre tînãra actriþã. Viaþa face ca printr-o prietenã comunã s-o cunoascã ºi iatã ce povesteºte Leny la senectute: ,,Eram emoþionatã, curioasã foc sã cunosc un ziarist, poet ºi romancier, primul care a scris într-un ziar despre mine. Mare mi-a fost uimirea cînd am vãzut în faþa mea un tinerel, mic de staturã, dar bine legat, proporþionat, cu pãr blond-ºaten, cu o frunte înaltã, puþin bombatã, cu sprîncene bine marcate, de sub care mã priveau doi ochi de un albastru neverosimil, ca de mãrgea, nu prea mari, dar vii, inteligenþi. Mã privea zîmbind copilãreºte, dulce. Am zîmbit ºi eu, încîntatã cã aveam în faþa mea un bãrbat care pãrea atît de tînãr, nu un scriitor cu aer grav, a cãrui seriozitate m-ar fi îngheþat.

Ne-am plãcut ºi ne-am simþit bine împreunã din primul moment”.

Actriþa povesteºte cã din acea searã se vãd zilnic, ºi se poate spune cã atunci a început ºi o etapã de niscaiva ºlefuire intelectualã a femeii. Cum picã bine oricãrui scenariu de film romantic, Leny habar n-avea de dedesubturile scriitoriceºti ale lui Camil Petrescu –

CIOBURI DE GÎNDURI

Toaca

O, Doamne, spune toaca povestea ei din cer ªi satul se coboarã din nou la liturghie, Miroase-a sãrbãtoare, a flori ºi-a grav mister Cînd noi pavãm cu lacrimi cãrãri spre veºnicie. În colþ bãtrînul Gheorghe ºi-a vãruit caisul, Doi pruni subþiri ca mîna ºi un cireº amar...

Atît i-a fost puterea, atîta poate visul, ªi... poate tot atîta destinul sãu stelar. ªi iarãºi spune toaca o tragicã poveste, Dar timpul, fãrã milã, dã pagini înainte, ªi satul meu, ºi mama... nici unul nu mai este, Iar eu arunc azi varul: mi-e teamã cã mã minte.

N-am vãruit caiºii, nici prunii din livadã, ªi nici la liturghie demult eu nu m-am dus...

Sînt alb în plinã varã, ca omul de zãpadã, ªi-mi urc tãcut Golgota întocmai ca Iisus.

Vãd zilele din urmã în horã la bufet, Pierzîndu-se în colbul de care îºi fac parte: Sodoma se întoarce ºi vine ca la carte...

Dar cine-i oare, Doamne, în þara lui Profet?

ILARION BOCA, 12 octombrie 2017

Balsamuri spirituale (44) PORÞI SE-NCHID, PORÞI SE DESCHID Încet, încet, zilele zboarã, prin Poarta Vieþii anii se strecoarã dincolo de Primãvarã.

Purtãm în noi un drum anume, mergînd mereu spre Soare-Apune. În lume pãºind pe punþi de zãpadã topirea-i inevitabilã.

Porþi se-nchid, porþi se deschid în umbra Lunii cãutãm un Anotimp ºi-n veºmîntu-i de mãtasã în liturgice zboruri sufletul se-nalþã spre o altã viaþã.

Cu puritate de crin se aºazã între Pîine ºi Vin. Porþi se-nchid, porþi se deschid, o clipã în Poartã ne oprim, ce scrie pe ea sã ºtim ne e teamã s-o dorim.

O altã lume va apãrea cînd vom trece dincolo de ea.

Un pumn de luminã dintr-un pumn de pãmînt va lega timpul de un nimb prin magicul cuvînt Lumina din Duhul Sfînt, doar sîntem Cer ºi Pãmînt ºi-n Clipa de nemãrginire spre Infinit Porþile se vor deschide! (va urma) LILIANA TETELEA ,,Eu nu citisem ºi nu cunoºteam nimic din ceea ce scrisese el pînã atunci” –, drept pentru care seri întregi ºi le petrece ascultîndu-l citind fragmente din cãrþile sale. Dupã o vreme, scriitorul observã vidul cultural al fetei ºi începe sã-ºi rafineze tînãra. ,,Venea mereu cu cîte o carte nouã, îmi cerea sã-i explic ce-am înþeles din cartea precedentã. Era un examen destul de greu pentru mine, care nu întotdeauna înþelegeam ce citeam. Camil îmi dãdea, cu rãbdare, explicaþii, mã învãþa sã gîndesc ºi sã înþeleg sensurile mai adînci ale lecturii. Cînd reuºeam, mã lãuda, dar cînd mergea mai greu se înfuria ºi-mi spunea uneori vorbe grele, jignitoare. Era un profesor destul de sever, dar nu mã supãram pe el, ºtiam cã are dreptate.

De altfel, prinsesem gustul lecturii, fapt care-l încînta pe Camil”. (va urma) SIDONIA SILIAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 27 octombrie 2017

P Po o ll e em m ii c c ii

„Unul dintre tineri va deveni noul Lenin“ (urmare din pag. 1) În plus, analistul redã ºi gravitatea noului stil de colonialism, mai precis forma prin care Occidentul profitã de þãrile sãrace, plãtind mai nimic pentru munca – de multe ori – calificatã. „Veþi rãmîne fãrã salariaþi ºi business, tinerii vor ieºi în stradã, veþi aduce la putere populismul, unul dintre tineri va deveni noul Lenin”, scrie Hostiuc, care atrage atenþia cã „ºomajul în rîndul tinerilor este în jur de 25%, iar votul lor nu se duce cãtre establishment, ci cãtre extreme”. Hostiuc are dreptate, dar omite acel ceva, de care scriu eu - þeapa! Într-adevãr, la baza succesului revoluþiei comuniste au fost inechitatea socialã, diferenþele imense între stãri –, dar ºi prãbuºirea încrederii cetãþenilor în structurile clasice al statului, ca exponenþi ai promisiunilor de mai bine ale politicienilor capitaliºti. Oamenii ºtiau atunci, iar noi am înþeles acum, cã fiecare drum cãtre Parlament sau Guvern este pavat numai cu minciuni ºi speranþe înºelate. Alternativa oferitã de Lenin, preluarea puterii de cãtre popor ºi a bogãþiilor de cãtre cei care care le produc, a fost un argument foarte solid! Acum învãþãm cã „bolºevismul” a fost o nenorocire, dar se omite adevãrul de la baza teoriei – bolºevismul sau hitlerismul au fost consecinþe ale bolii unui sistem. Hitler a preluat o Germanie flãmîndã ºi exasperatã de promiscuitate ºi corupþie, iar în ºase luni a transformat-o într-o uriaºã fabricã – un stat în care cei care nu erau deranjaþi de regimul poliþienesc se simþeau bine. Ce a urmat… hai sã fim serioºi, ridicarea lui Hitler la rang de pericol mondial nu s-a datorat tot finanþãrilor celor care investeau în el pentru profit? Nebunia capitalismului a dezlãnþuit nebunia hitlerismului mondial; nu nemþii sînt de vinã pentru Hitler, ci comunitatea „civilizatã” care i-a admis, încurajat ºi finanþat demenþa sangvinarã!

De fapt, ei au crezut cã toatã vorbãria dementã a lui Hitler e tot o þeapã, precum vorbele lor – ºi cã Hitler nu va trece la ceva concret.

Greºealã, Hitler nu a fost o þeapã!

De cealaltã parte, Lenin ºi Stalin au oferit lumii prima concretizare a unor vorbe frumoase – egalitate, fraternitate, chiar ºi un fel de libertate a celui asuprit pînã atunci; roiuri de intelectuali occidentali, mai ales francezi, au venit sã vadã cu ochii lor miracolul – în fine, undeva se petrecea miracolul!

Visele lui Platon, Campanella sau Saint Just erau puse în practicã – se petreceau aievea. Cu greutãþi, cu urîciuni, cu alunecãri… dar se întîmpla! Nu era o þeapã!

Noi am uitat toate astea – ºi am crezut cã lumea s-a schimbat, cã poveºtile capitalismului sînt reale.

Nu, oameni buni – capitalismul occidental a crescut prin jaful

þãrilor din întreaga lume, dar ºi prin împilarea propriilor populaþii.

Acum ne-au gãsit pe noi, românii - ºi au grijã sã finanþeze un singur domeniu: cel al distrugerii stimei românilor de ei înºiºi, de a-i face sã creadã cã marea epocã Nicolae Ceauºescu a fost o nenorocire, o greºealã a istoriei. Institute, publicaþii, cãrþi, filme, site-uri – toate finanþate din plin de un Occident care ne-a luat aproape totul, iar acum vrea sã ne ºi intre în cap cã… ne-au fãcut un bine!

Vadim Tudor, Adrian Pãunescu, Gheorghe Dumitraºcu, Octavian Paler, unde sînt ei sã vadã cum avertismentele lor, de atîtea ori atacate sau persiflate, sînt preluate acum de tot mai multã lume?!

Zilele trecute scriam de disperarea jurnalistului Radu Tudor, principal susþinãtor al atlantismului, care a realizat cã iubiþii lui americani au dat Poloniei armament în condiþii avantajoase, de compensare a plãþilor în sistem offset militar, pe cînd românii lui plãtesc… Tot zilele trecute a avut loc un eveniment mult cîntat – „Trade Winds”; o sutã de investitori din SUA vin sã investeascã, striga þeparul din fruntea guvernului. În realitate, atît ambasada României la Washington, cît ºi organizatorii deplasãrii aveau un singur punct central al promovãrii: România are bani, România va primi în perioada 2017-2020 atîtea miliarde de la UE –, iar culmea culmilor, explicau americanilor cã balanþa comercialã e negativã pentru ei (1 miliard de euro export american în România, 2 miliarde de euro export din România în SUA) ºi cã ei, negustorii americani, au puterea sã schimbe asta! E culmea – cînd ar trebui sã ne zbatem sã mãrim acest raport în favoarea noastrã, noi îi chemãm pe americani sã ne ia banii! Adicã noi ne dãm singuri þeapã! Mã mai întrebaþi de ce spun cã e nevoie de un Vadim?

Lumea începe sã-ºi dea seama cã tot capitalismul occidental e o þeapã, cã drumul promisiunilor nu duce cãtre vest, cãtre inconºtienta sintagmã „þarã ca afarã” este o cale a sclaviei, a distrugerii sigure a rãdãcinilor sãnãtoase, ale independenþei naþionale. Dar, în acelaºi timp, românii spun cã nu au în cine sã creadã, cã împotrivirea e zadarnicã. Da, lipseºte un lider, e adevãrat… dar aparenþele înºalã, mai ales atunci cînd sînt „ajutate” de interesul celor care profitã de involuþia stãrii. Am fãcut recent o emisiune cu Andrei Pãunescu, mai înainte fãcusem una cu Lidia Vadim Tudor ºi mã întînesc cîteodatã cu Nicu Ceauºescu, nepotul, prin mezinul familiei, al marelui preºedinte al României; cred cã mai sînt speranþe, iar cei trei mari care ne aduc aminte de România Mare – Pãunescu, Vadim ºi Ceauºescu – nu au murit în sufletul prea multor români.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e Cine doreºte distrugerea naþionalismului din România Pentru a distruge o naþiune este suficient sã-i distrugi valorile tradiþionale, sã-i ucizi eroii ºi sã inoculezi societãþii cã aceste valori nu mai sînt de actualitate. Pentru a distruge filonul naþionalist patriotic român, cei care au organizat acest scenariu au avut de urmat cîþiva paºi: 1. Aducerea în derizoriu a personalitãþilor politice ºi culturale care au reprezentat filonul naþionalist patriotic, prin introducerea în anturajul lor a unor factori perturbatori, care aveau drept scop dezinformarea ºi trãdarea.

2. Presiunea mass-media cã valorile tradiþionale nu mai sînt actuale ºi cã naþionalismul este un mod greºit de gîndire într-o societate europeanã. Prin canale bine irigate financiar, românului de rînd i-a fost inoculat un mod de gîndire total fals, în care faptul cã îþi iubeºti þara nu mai reprezintã, de fapt, o valoare, iar cei care luptau pentru drepturile ei sînt de fapt vestigii ale comunismului.

3. Eliminarea din zona de decizie politicã a partidelor autentic patriotice.

4. Canalizarea electoratului naþionalist spre partide-surogat, ataºate unor interese obscure ºi controlul lui prin circ politic ºi mai puþin prin fapte care sã preîntîmpine devalizarea României.

De ani de zile, societatea româneascã asistã la un rãzboi pornit împotriva ei.

Rãzboi economic, rãzboi educaþional, rãzboi clar de ocupatie. Sînt mai bine de 26 de ani de cînd românul cedeazã în fiecare zi cîte ceva din ceea ce el are. Din plinul cu care a fost lãsat în 1989, chiar de a doua zi, a început sã cedeze. Sã cedeze industria, sã cedeze agricultura, sã cedeze munca lui, sã cedeze suvernitatea, sã cedeze securitatea, sã cedeze banii, sã cedeze educaþia, sã cedeze sãnãtatea. Ajunge românul sã îºi pãrãseacã þara ºi sã munceascã departe de familie, departe de copii, pentru cã nu are încotro. Aceastã þarã trebuia sã îl protejeze ºi sã îl iubeascã, nu sã îl lase în pribegie.

România este victima unui atac concertat din partea unor puteri strãine care, în mod absolut ºi evident, au transformat ºi au adus în derizoriu statutul de „stat naþional”, iar noþiunea de preºedinte este acum cea de „guvernator”. Sînt alþii care conduc, România fiind acum lãsatã pradã unor politici dezastruoase, a unor asasini economici, a unor guverne-marionetã, a unor cozi de topor care, de 27 de ani, sînt în funcþii ºi, foarte ciudat, mereu aleºi.

Cei care au asistat la „involuþia” statului român au observat cã, pînã în preajma anului 2008, cînd în Parlamentul României încã exista un partid care reprezenta naþiunea românã, ºi vorbim aici de Partidul România Mare, furtul a fost mai puþin posibil, la un nivel ceva mai redus. Dupã 2008, însã, cînd PRM, paznicul naþiunii române, a dispãrut din Parlament, distrugerea a fost acceleratã, a fost dusã la nivel de excelenþã de cãtre cei care vã cer în permanenþã votul. Nu, nu ei au distrus, ei au fost doar cei care au semnat. Pe cei care conduc destinele þãrii noastre nu îi gãsim în aceste graniþe, ei sînt departe.

Cum a fost posibil ca un partid naþionalist autentic, precum Partidul România Mare, sã nu mai aibã acces în Parlament? Oare patriotismul a fost ucis? Oare românii nu mai sînt patrioþi? Cum a fost posibil ca un partid care la alegerile din 2000 avea ºansa sã ofere preºedintele þãrii, în 2008, la doar 8 ani, sã disparã din zona decizionalã a forului legislativ?

Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, este nevoie sã mergem în trecut, sã analizãm persoanele care au ajuns în preajma preºedintelui partidului, Corneliu Vadim Tudor, care l-au ghidat pe un teren al dezinformãrii, al minciunilor ºi al sfaturilor proaste. Cei de lîngã el, care acum, stupoare, sînt pe la alte partide „naþionaliste”, au fost cei care au avut misiunea clarã de a conduce PRM pe panta autodistrugerii, a ieºirii din cãrþi, pentru ca aceia care doreau sã fure, sã o poatã face. Eliminarea PRM a avut ca efect firesc devalizarea în ritm accelerat a României, cu sprijinul nemijlocit al celor care au condus destinele þãrii, în special dupã 2008, cînd, aºa cum s-a dovedit în mod clar, þara a fost furatã, iar cei care au distrus-o sînt cei care se regãsesc în Parlament ºi la ora actualã.

Revenim ºi ne întrebãm: cum a fost posibil? Prin trãdare! Toþi cei care i-au fost „oameni de încredere“ preºedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor, de fapt au trãdat, au încheiat înþelegeri ºi au fost antrenaþi ca din interior ºi din exterior PRM sã fie demonetizat, preºedintele sã fie adus în derizoriu prin intermediul mass-media, iar cei care erau în mod clar cu misiunea de a proteja interesul naþional au trãdat în modul cel mai abject.

Cei care luptã acum pentru distrugerea naþionalismului românesc sînt cei care doresc ca România nu mai existe ca stat. Este pãcat cã românii nu realizeazã cã patriotismul real al lui Corneliu Vadim Tudor a fost preluat ºi controlat de cãtre partidele care au distrus România. Este trist cã se doreºte distrugerea spiritului naþionalist real ºi canalizarea cãtre false partide naþionaliste a acestui electorat, printr-o mass-media agresivã, mincinoasã, care îsi bate joc de inteligenta românilor.

Ca o concluzie, distrugerea filonului naþionalist român a fost orchestratã foarte bine prin canale mediatice bine irigate financiar, prin implementarea la nivelul mentalului societãþii româneºti a unor idei false, cum cã a fi naþionalist ºi a-ti iubi þara nu mai reprezintã valori autentice românesti sau europene, ci doar nostalgia unui trecut mai puþin inspirat al României.

Distrugerea indentitãþii unei naþiuni pleacã de la distrugerea simbolurilor istorice sau actuale ale naþionalismului, prin inocularea unor valori false la nivelul societãþii ºi prin eliminarea din zona politicã de decizie a unor partide a cãror doctrinã patrioticã poate împiedica furtul avuþiei naþiunii române.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 27 octombrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (20) Nu am îndrãzneala monahilor... În Sinaxarul Cuviosului Paisie cel Mare, prãznuit la 19 iunie, gãsim dialogul pe care Cuviosul îl are cu Constantin cel Mare, care a coborît pe pãmînt pentru a vorbi cu el. Discuþia dintre ei, exprimatã în fraze simple, a fost urmãtoarea: - Fericiþi sînteþi voi, cei ce v-aþi învrednicit sã urmaþi viaþa monahalã, cãci cu adevãrat a voastrã este dumnezeiasca slavã a Mîntuitorului.

- Cine eºti tu, i-a zis Cuviosul, care rosteºti aceste cuvinte ºi ne fericeºti atît de mult pe noi, monahii?

- Eu sînt Constantin cel Mare ºi am coborît pe pãmînt pentru a-þi arãta slava de care se desfatã monahii în ceruri ºi familiaritatea ºi îndrãzneala pe care o au la Hristos. Te fericesc pe tine, Paisie, fiindcã îi îndemni pe aceºtia pe calea sfîntã a nevoinþei ºi mã osîndesc pe mine pentru cã n-am izbutit sã ajung în acest cin ales al monahilor ºi nu suport vãtãmarea pe care am primit-o.

- De ce, minunate împãrat, te osîndeºti pe tine? Nu te-ai bucurat tu de acea slavã ºi strãlucire nemuritoare?

- Da, m-am bucurat de ea, dar nu am aceeaºi îndrãznealã ca monahii, nici cinstire egalã cu a lor, cãci am vãzut sufletele cîtorva monahi, dupã despãrþirea lor de trup, cum zburau ca vulturii ºi urcau spre ceruri cu multã îndrãznealã, iar legiunea vrãjmaºã a diavolilor nu cuteza sã se apropie deloc de acestea. Apoi am vãzut cum se deschideau porþile cerului ºi au intrat prin ele ºi, înfãþiºîndu-se înaintea împãratului Ceresc, stãteau cu multã îndrãznealã în faþa Tronului lui Dumnezeu. De aceea deci vã admir pe voi, monahii, vã fericesc ºi mã osîndesc pe mine, deoarece nu m-am învrednicit sã primesc atîta îndrãznealã. Aº fi fost fericit dacã mi-aº fi lãsat împãrãþia trecãtoare, mantia ºi cununa împãrãteascã, ºi, rãmînînd sãrac, sã fi purtat sacul monahal ºi sã fi sãvîrºit toate cîte le cere viaþa monahalã.

- Toate cele pe care le spui sînt bune, prea sfinte împãrate, ºi ne mîngîi cu ele; însã asemenea sînt ºi judecãþile lui Dumnezeu, cãci Dreptul Judecãtor le întoarce pe toate cu dreptate ºi dupã truda fiecãruia dã ºi rãsplata, pentru cã viaþa ta n-a avut aceleaºi eforturi ºi nici n-a fost asemenea celei a monahilor. întrucît tu ai avut ca ajutor femeia, fiii, robii tãi ºi diferite plãceri ºi clipe de odihnã. Iar monahii, nesocotind toate cele plãcute ºi odihnitoare ale vieþii acesteia, în locul tuturor

Carte de cãpãtîi (20) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

ACATISTUL PENTRU CEI ADORMIÞI (2) Condacul II: Cuviosul Macarie, luminat fiind de a Celui Prea înalt strãlucire, de la un preot pãgîn glas a auzit: „Cînd voi creºtinii, pentru cei ce în iad se chinuiesc vã rugaþi, ºi pãgînii se bucurã. Minunatã este puterea rugãciunilor creºtineºti; prin aceasta cele de dedesubt se lumineazã împreunã cu credincioºii ºi cei necredincioºi se mîngîie”.

De aceea, pentru toatã lumea sã cîntãm: Aliluia!

Icosul II: Aminte ne aducem de Sfîntul Isaac. ªirul, cuvînt care ne spune: „Inima care iubeºte ºi pentru oameni ºi pentru dobitoace totdeauna cu lacrimi se roagã ºi pentru zidirea toatã, ca sã se pãstreze ºi sã se curãþeascã”.

Deci ºi noi cu îndrãznire, de la Dumnezeu cerem ajutor pentru cei din veac adormiþi, strigînd unele ca acestea: Tatãl nostru, pe toþi cei care au fost fãrã rugãciune îngropaþi, îi miluieºte.

Tatãl nostru, primeºte în ale Tale lãcaºuri pe cei ce din scîrbe sau din bucurie nãprasnic au murit.

Tatãl nostru, tuturor celor ce mor, pace ºi odihna Sfinþilor dãruieºte-le-o.

Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

Condacul III: De necazurile lumii ºi suferinþele fãpturilor necuvîntãtoare vinovaþi sîntem ºi de a nevinovaþilor copii suferinþe, cãci prin a omului cãdere, fericirea fãpturii a pãtimit.

Tu, Doamne, Cel mai Mare dintre cei ce fãrã de vinã ai pãtimit, numai Tu ai putere ca tuturor sã le dai iertare.

Deci, iartã, Doamne, ºi fericirea cea de mult iarãºi

bunãtãþilor lumii L-au pus pe Dumnezeu ºi pe Acesta L-au socotit bucurie ºi bogãþie a lor, ºi a face ce este plãcut Lui au considerat plãcere ºi mare desfãtare. Cum ar fi cu putinþã, împãrate, ca tu sã ai aceeaºi rãsplatã cu a lor?...

Acest dialog a fost întrerupt de vizita la chilia Cuviosului Paisie a unui frate, Cuviosul Ioan, ºi Constantin cel Mare a urcat iarãºi la ceruri.

Am primit o comoarã însutitã în ceruri... (1) În Sinaxarul din 27 iunie existã ºi o povestire a lui Sinesiu, episcopul din Cirene, despre un prieten de-al lui, filozof, pe nume Evagrie. Povestirea aceasta se rezumã în felul urmãtor: În vremea Patriarhului Alexandriei Teofil (411), episcop în Cirene a devenit Sinesie filozoful, care venind în eparhia sa l-a adus cu el ºi pe prietenul sãu filozof, Evagrie. A încercat în tot felul sã-l aducã la credinþa creºtinã, dar Evagrie nu s-a lãsat deloc convins, nici n-a primit cuvintele sale. Într-o zi, Evagrie îi spuse episcopului: - Adevãrat îþi spun, domnule episcop, cã, pe lîngã altele cu care nu sînt de acord, nu-mi place sã-mi spuneþi voi, creºtinii, cã va veni sfîrºitul lumii, cã toþi oamenii vor învia în acelaºi trup, care urmeazã sã devinã nestricãcios ºi nemuritor ºi cã atunci îºi vor primi rãsplata, dupã faptele lor. De asemenea, nu-mi place sã spuneþi cã cel ce face milostenie sãracului împrumutã pe Dumnezeu, ºi cel care risipeºte bani sãracilor îi adunã în ceruri ºi la învierea de obºte are sã-i primeascã pe aceºtia însutit ºi viaþã veºnicã. Toate acestea mi se par poveºti, amãgire ºi batjocurã.

Fericitul Sinesie l-a încredinþat cã toate acestea sînt adevãrate ºi peste puþin timp l-a convins ºi l-a botezat împreunã cu cei din casa lui. Aºadar, dupã ce Evagrie s-a botezat, i-a dat episcopului trei sute de monede de aur pentru a-i împãrþi sãracilor, spunînd: - Ia acestea, împarte-le sãracilor ºi scrie-mi o scrisoare semnatã de tine, cã îmi vor fi înapoiaþi de Iisus Hristos. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) dãruieºte-o lumii, ca ºi cei adormiþi împreunã cu noi, cu cei vii Pacea Ta s-o aflãm strigînd: Aliluia!

Icosul III: Luminã linã, Rãscumpãrãtorul lumii, auzit-am oftarea Ta pe Cruce, pentru ai Tãi vrãjmaºi: „Pãrinte, iartã-le lor”!

Deci, în numele iertãrii tuturor ºi noi îndrãznim a ne ruga Tatãlui pentru veºnica odihnã a vrãjmaºilor Tãi ºi ai noºtri; Tatãl nostru, celor ce Sînge nevinovat au vãrsat .lacrimile aproapelui ºi-au zidit, iartã-i pe ei.

Tatãl nostru, pe cei cu obijduire ºi clevetire ne-au fãcut rãu, nu-i judeca pe ei.

Tatãl nostru, pe toþi cei obijduiþi de noi milostivire rãsplãteºte-le lor.

Tatãl nostru, pe toþi cei ce din neºtiinþã, de noi au fost întristaþi mîngîie-i pe ei.

Tatãl nostru, aceastã rugãciune pentru ei, drept tainã a împãcãrii primeºte-o.

Tatãl nostru, zapisul pãcatelor pãrinþilor ºi fraþilor noºtri rupe-1.

Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele).

Condacul IV: Mîntuieºtc, Doamne, pe cei ce în suferinþele grele s-au sãvîrºit, prin ucideri, îngropaþi de vii, prin mistuire de grindinã, de ger sau prin cãderea de la înãlþime.

Deci, pentru întristarea sufletului lor, bucuria Ta cea veºnicã blagoslovitã sã fie ca o rãscumpãrare pentru care noi îþi cîntãm: Aliluia!

Icosul IV: Dãruieºte, Doamne, tuturor celor ce în fragedã tinereþe viaþa le-ai luat, tuturor celor ce cununa de spini a suferinþei le-ai dat, tuturor celor ce fericirea pãmînteascã n-au cunoscut, rãspîndirea cea din razele nesfîrºitei Tale iubiri dincolo de mormînt, iar noi sã-þi strigãm: Tatãl nostru, celor ce sub sarcinile grele ale ostenirii au murit, rãsplãteºte-le lor.

Tatãl nostru, în cãmãrile Raiului, pe cei adormiþi prunci ºi fecioare primeºte-i.

Tatãl nostru, veseliei de ia Cina Fiului Tãu învredniceºte-i.

Între gînduri ºi cuvinte Între gînduri ºi cuvinte Rugãciunea e fierbinte, De la inimã la minte Treptele-s acuma sfinte...

De la vorbã pîn’ la faptã Drumul vieþii se îndreaptã, Cugetul þi se deºteaptã, Cãutînd credinþa dreaptã...

Din apus ºi pînã-n zori Nopþile-s numai culori, Privirea plinã de flori, Cu îngerii ºtii sã zbori...

De la tine pîn’ la Cer Poþi iubi în sfînt mister, Cãci nãdejdea e de fier, Dumnezeu þi-e partener...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Rugãciune

Pãrinte, sînt marele fiu rãtãcit Care venind la Tine boema nu ºi-a pocãit, Pãrinte, sînt fiul beat de infinit!

Nu mã-ntorc, pasul meu nu calcã drum Ci scîrþîie prin paradisul lui de fum, Pãrinte, am o naºtere, sînt eu Rãtãcitul, dementul ateu Ce ia cãrbune sã se-ncãlzeascã la foc Eu, Tatã, am seva mãduvii de soc.

Trãiesc apã multã ce nu curge Din ea nimic nu se scurge; În urmã pãºeºte groaznicul afet; Se stinse lunaticul poet.

GEORGE MÃRGÃRIT (1923-1961)

Pildã creºtinã „Orarul“ lui Dumnezeu Dupã ce David a fost uns ca rege a trebuit sã mai aºtepte ºapte ani pînã ce ºi-a cãpãtat tronul, timp în care Saul punea în pericol viaþa viitorului suveran. Într-o zi s-a ivit posibilitatea unei schimbãri. Unul din soldaþii lui David l-a descoperit pe regele Saul în cortul sãu, nepãzit, aºa cã a mers la el, spunîndu-i: „Dumnezeu dã astãzi pe vrãjmaºul tãu în mîinile tale; lasã-mã, te rog, sã-l lovesc cu suliþa mea...“. „Ce ocazie! Acum poþi scãpa de omul care doreºte sã te ucidã. Ieºi din ascunzãtoare ºi revendicã tronul, doar ai fost uns ca rege“ - cam aºa ar fi sunat raþionamentul supuºilor lui David.

Totul pãrea logic, ocazia cea mare sosise. Era însã o excepþie: raþionamentul acesta nu fãcea parte din „orarul“ lui Dumnezeu. Oricît ar fi dorit supuºii sã-ºi schimbe regele ºi oricît ar fi dorit David sã conducã poporul, el ºtia cã pentru a avea succes trebuia sã se conformeze „orarului divin“.

Prieteni bine intenþionaþi îþi pot oferi sfaturi care nu se potrivesc cu „orarul“ lui Dumnezeu. În acele momente este dificil sã reziºti tentaþiei, încercînd sã-þi aperi cauza, considerînd cã scopul scuzã mijloacele.

Ascultã! Calea cea bunã ºi sigurã este sã aºtepþi vremea hotãrîtã de Dumnezeu.

Tatãl nostru, întristarea pãrinþilor pentru pierderea copiilor lor, uºureazã-le-o.

Tatãl nostru, pe cei singuratici, pe orfani ºi pe sãrmani pentru care nu are cine sã se roage, odihneºte-i.

Tatãl nostru, cu razele calde ale iertãrii Tale, pãcatele lor stinge-le.

Tatãl nostru, robilor Tãi mai înainte adormiþi, pãrinþi ºi fraþi ai noºtri, haina cea albã a biruinþei dãruieºte-le-o.

Tatãl nostru, iubire nemãrginitã, odihneºte sufletele adormiþilor robilor Tãi (numele). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 27 octombrie 2017

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Fenomen bizar în Antarctica: în stratul de gheaþã a apãrut o deschizãturã giganticã!

La nivelul stratului de gheaþã al Antarcticii a apãrut subit o breºã imensã, comparabilã ca suprafaþã cu Lacul Superior (America de Nord) sau de douã ori mai mare decît suprafaþa Elveþiei. Acum, oamenii de ºtiinþã se întreabã care este, cu adevãrat, originea sa, cum de a apãrut atît de rapid. Dupã cum remarcã prof. Kent Moore de la Universitatea din Toronto, gigantica gaurã din calota antarcticã are un aspect de parcã gheaþa ar fi fost lovitã (de cãtre un obiect uriaº), ceea ce, evident, nu a fost cu putinþã.

Formarea uriaºei gãuri din stratul de „gheaþã de mare” – dezvoltat în condiþiile de iarnã antarcticã, îi nedumereºte pe cercetãtori, al cãror acces în zonã este

limitat, cei mai apropiaþi oameni aflîndu-se la sute de kilometri de locul respectiv. Din cauza distanþei la care se aflã zona în care a apãrut deschiderea, precum ºi a accesului anevoios, determinat de cãtre climatul extrem de dur, enigmaticul fenomen nici mãcar n-ar fi fost observat, dacã n-ar fi existat sateliþii de observaþie. În timp ce unii ar putea susþine cã în spatele acestui eveniment neobiºnuit se aflã schimbãrile climatice, prof.

Moore avertizeazã cã sînt necesare studii temeinice, înainte de a trage concluzii de orice fel. Nu în toate fenomenele de acest soi este implicat fenomenul de încãlzire globalã! Cu toate acestea, schimbãrile climatice pot induce, cu siguranþã, drastice modificãri la nivelul stratului de gheaþã, fiind implicate, probabil, diferenþele foarte mari de temperaturã între ocean ºi atmosferã. Este posibil, de asemenea, sã fi survenit un proces de convecþie, în care apa caldã ºi cu o salinitate mai mare se ridicã spre suprafaþã, provocînd topirea gheþii pe o arie impresionantã, de zeci de mii de kilometri pãtraþi. Un astfel de fenomen, prin care sã se formeze o deschidere de o asemenea suprafaþã în stratul de gheaþã, n-a mai fost observat din anii ’70 ai secolului trecut!

TOMI TOHÃNEANU

Ultimele locuri de pe Pãmînt… fãrã viaþã În deºertul Atacama, nordul statului Chile, se pare cã nimic nu ar putea supravieþui vreodatã. Este unul dintre cele mai uscate locuri din lume, iar în unele secþiuni ale întinderii de tip marþian nu a mai plouat de mai bine de 50 de ani. Dupã cum a spus poetul Alonso de Ercilla în 1569: „În Atacama, lîngã coasta sa pustie, veþi observa o þarã fãrã oameni, fãrã pãsãri, fãrã nici o fiarã, nici un copac ºi nici o vegetaþie”. Cu toate acestea, Atacama nu este lipsitã de viaþã. Microorganismele numite endolite au gãsit o cale de a supravieþui în acest mediu, ascunzîndu-se în interiorul porilor rocilor, unde existã… suficientã apã pentru a supravieþui. Viaþa, se pare, are un incredibil talent pentru a gãsi modalitãþi de a se susþine. Întradevãr, microorganismele existã de aproape patru miliarde de ani, timp suficient pentru a se adapta la unele dintre cele mai extreme condiþii.

Dar existã locuri rãmase pe Pãmînt atît de dure încît sã fie sterile? Cãldura este un bun punct de pornire pentru a rãspunde la aceastã întrebare. Recordul pentru toleranþa la cãldurã este deþinut în prezent de un grup de organisme numite metanogeni hipertermofili, care se dezvoltã în jurul marginilor orificiilor hidrotermale din adîncime. Unele dintre aceste organisme pot creºte la temperaturi de pînã la 122 grade Celsius.

Majoritatea cercetãtorilor considerã cã, în jurul valorii de 150 grade Celsius este un punct, cel puþin din punct de vedere teoretic, care limiteazã existenþa vieþii.

La aceastã temperaturã proteinele se usucã ºi reacþiile chimice nu pot sã aparã. Acest lucru înseamnã cã microorganismele pot sã prospere în jurul orificiilor hidrotermale, dar nu direct în acestea, unde temperaturile pot ajunge pînã la 464 grade Celsius. Acelaºi lucru este valabil pentru interiorul unui vulcan activ. „Chiar cred cã temperatura este cel mai ostil parametru”, spune Helena Santos, fiziolog microbian la New University of Lisbon ºi preºedinte al Societãþii Internaþionale pentru Extremofili. Cînd lucrurile se topesc suficient, aceasta declarã cã „este imposibil sã mai fie viaþã – totul este distrus”.

Presiunea ridicatã, prin contrast, pare a fi o problemã mai micã pentru viaþã. Un microorganism numit Desulforudis audaxviator a fost descoperit la aproape trei mile (3,2 km) sub suprafaþa Pãmîntului, într-o minã de aur din Africa de Sud. Nu a intrat în contact cu suprafaþa terestrã pentru milioane de ani ºi a supravieþuit prin extragerea substanþelor nutritive din roci care au suferit degradãri radioactive. (cunoastelumea.ro)

Rîurile de sînge din Dhaka

apoi strãzile, lucru comun în Dhaka, rãspîndind sîngele în tot oraºul.

La începutul lunii septembrie, o imagine macabrã a unei fetiþe care stã cu picioarele în ceea ce pare a fi o stradã inundatã de o apã roºie a devenit viralã pe internet.

Imaginea a fost fãcutã la Dhaka de cãtre fotograful Nasif Imtiaz.

Festivitãþile anuale ale lui Eid al-Adha, cunoscute ºi sub numele de „Sãrbãtoarea jertfei”, sînt cea de-a doua cea mai mare sãrbãtoare a anului pentru musulmanii din zonã dupã Eid al-Fitr. Aceºtia comemoreazã povestea în care Ibrahim – cunoscut sub numele de Avraam în Biblie – a primit poruncã de la Allah sã-ºi dovedeascã supunerea prin sacrificarea fiului sãu. Cînd Ibrahim a pus cuþitul în gîtul fiului sãu, Allah a intervenit ºi a împiedicat sacrificiul, în locul acestuia fiind sacrificat un berbec.

Pentru a-i mulþumi lui Allah, în fiecare an în timpul lui Eid al-Adha, familiile musulmane sacrificã zeci de capre, vaci ºi bivoliþe de apã. Carnea din animalul sacrificat este apoi împãrþitã în trei pãrþi. Conform obiceiului, o parte este datã celor sãraci ºi celor nevoiaºi, o altã parte este datã prietenilor, rudelor ºi vecinilor, iar partea rãmasã este reþinutã de familie.

Potrivit BBC, aproape 100.000 de animale au fost sacrificate anul acesta numai în Dhaka. Autoritãþile au creat sute de locuri de sacrificare în perioada premergãtoare festivalului pentru a facilita curãþarea carcaselor de sînge ºi a animalelor, însã majoritatea locuitorilor au ignorat zonele speciale ºi au fãcut sacrificii pe strãzi sau în garajele lor. O ploaie torenþialã puternicã a inundat

Murud-Janjira, uriaºa fortãreaþã construitã de indieni în mijlocul mãrii în urmã cu 500 de ani Fortul Murud-Janjira se aflã pe o insulã stîncoasã din Marea Arabiei, lîngã oraºul Murud ºi la 165 km sud de Mumbai, India. Janjira este consideratã una dintre cele mai puternice fortãreþe indiene construite pe mare ºi singura neînfrîntã de-a lungul coastei vestice a acestei þãri.

Fortul a fost renumit ºi pentru cele trei tunuri gigantice, de peste 22 de tone fiecare. A fost folositã, într-o primã fazã, de membrii populaþiei siddi, ºi a fost construitã cu mai bine de 500 de ani în urmã.

Sfatul medicului

Recuperarea medicalã a tendinitelor Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Tendinita este o afecþiune a tendonului (format din fascicule fibroase, care fixeazã muºchii de oase), care se exprimã clinic prin acuze subiective dureroase, iar obiectiv prin modificãri de formã ºi/sau consistenþã a tendonului. Poate surveni brusc, în urma unui traumatism iniþial sau dobîndit în urma suprasolicitãrii segmentului respectiv sau prin acþiunea repetatã a unor forþe de frecare ºi tracþiune.

Afecþiunea se caracterizeazã prin tumefacþie, iar la palpare, se constatã o zonã durã, dureroasã, uneori însoþitã de crepitaþii; manevrele de întindere pasivã sau activã a tendonului sînt foarte dureroase, sau chiar imposibile. Tendinita afecteazã în general umerii, genunchii, coatele, ºoldurile, cãlcîiele ºi încheietura mîinii. Tendinita de umãr apare fecvent la sportivi, afectînd miºcãrile din cauza durerilor, a sensibilitãþii ºi rigiditãþii.

Factorii favorizanþi includ tulburãri circulatorii, deprinderi biomecanice greºite, tulburãri endocrine, greºeli metodice de pregãtire, obosealã, supraantrenament, carenþe alimentare. Frecvente sînt: tendinita epicondilianã (epicondilita cotului) ºi epitrohleanã (epitrihleita); acestea apar la tîmplari, jucãtori de tenis, dactilografi etc. Tenosinovitele apar mai ales la mîini, în anumite condiþii de muncã, fiind considerate chiar ca afecþiuni profesionale. În prima fazã a recuperãrii unei tendinite se recomandã repausul segmentar sau în cazurile acute, se imobilizeazã 10-15 zile. Kinetoterapia vizeazã creºterea mobilitãþii articulare, prin exerciþii specifice. Exerciþiile stabilite în programul kinetic trebuie efectuate treptat, fãrã a solicita articulaþia excesiv ºi au rolul de a menþine musculatura într-o condiþie bunã, nelãsînd-o sã se atrofieze.

Kinetoterapia urmãreºte, totodatã, ºi prevenirea episoadelor viitoare ale tendinitei.

Dacã durerea este acutã, se indicã fizioterapia, care foloseºte curentul electric în scop terapeutic (electroterapia). Tratamentul cu ultrasunete îmbunãtãþeºte circulaþia sîngelui, ajutînd astfel la grãbirea procesului de vindecare. www.artroscopiedegenunchi.ro Cuvîntul ,,Janjira” este derivat din substantivul din limba arabã ,,Jazeera”, care înseamnã ,,insulã”. ,,Murud” este echivalentul în limba marathi pentru ,,siddi”, un grup etnic originar din Abisinia (vechiul Imperiu Etiopian), stat care cuprindea Eritrea ºi jumãtatea de nord a Etiopiei de astãzi. Prin urmare, ,,Murud-Janjira” s-ar putea traduce ,,Insula poporului siddi”. Totuºi, fortul nu a fost construit de siddi, ci de cãpetenia maratha, Rajaram Patil, în Secolul al XV-lea, însã la o scarã mult mai micã. La acea vreme, locul era cunoscutã sub numele de ,,Medhekot”, ºi era creat special pentru a proteja poporul marathi de piraþi. Cetatea a fost capturatã ulterior de generalul Nizam Shah, iar mai tîrziu a fost întãritã de Malik Ambar, un regent de origine siddi, care ocupase, la un moment dat, tronul regilor din Ahmednagar.

Mai apoi, de-a lungul istoriei, au fost fãcute numeroase încercãri de distrugere a cetãþii de pe mare, atît de cãtre portughezi, cît ºi de cãtre britanici, însã fãrã prea multe ºanse de reuºitã. Chiar ºi marele lider din Maratha, Chhatrapati Shivaji, a încercat fãrã succes sã dãrîme zidurile de granit de 12 metri ale fortului. Deºi în ruine acum, Murud-Janjira a fost o fortãreaþã plinã de viaþã în zilele sale de glorie, cu toate facilitãþile necesare, cum ar fi palate, cartiere pentru ofiþeri, moschei, rezervoare de apã dulce etc. Pereþii exteriori ºi toate bastioanele rotunjite ale fortului sînt încã intacte. (amusingplanet.com)

Pag. a 10-a – 27 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... valenþe poeziei ºi romanului social, impunînduse ca un artist-cetãþean de primã mînã. În sfîrºit, erau destui ºi dintre aceia litãþi celebre (unde, printre alþii, s-a nãscut ºi doamFenomenul Pãstorel care îi dãdeau de exemna Elis Râpeanu, regina epigramei româneºti, ºi nu Chiar ºi astãzi, la o doar pentru cã are un doctorat în epigramisticã): ,,Pe plu activitatea gazetãjumãtate de secol de la mine mã cuprinde jalea/ Vãzînd cã-n Þara reascã, întinsã pe o moartea sa, avocatul, Româneascã/ Nu-i altã vale, cum e Valea/ jumãtate de secol ºi pusã poetul, prozatorul, oeno- Cãlugãreascã”. ªi: ,,La vale poþi a mã lua/ ªi asta doar în slujba poporului.

Am pãcãtui mortal logul ºi perfectul om de poate sã-mi priascã,/ Dacã valea e acea/ dacã n-am aminti ºi de lume Pãstorel TeodoCãlugãreascã”. În încheiere, sã mai reproducem alte ºmecherii care îi gãseau Poeta Maria Banuº reanu (1894-1964) exerdouã epigrame... viticole: ,,Vinul ãsta mã ucide,/ ºefului însuºiri speciale: citã o fascinaþie deoseDeºi face oameni beþi./ Dar nu-l beau cu cîntãreþi/ înalt ºi suplu (chiar dacã era ºchiop), ochi albaºtri, bitã asupra admiratorilor Ci cu pictorul Jiquide”. ªi: ,,Nu-s nici Wilhelm, nu- dîrji ºi neînfricaþi, eleganþã ºi prestigiu – era un tigru sãi, din ce în ce mai s nici Fritz,/ Doamna asta nu mã vrea./ Îi dau vin ºi în faþa femeilor. ,,Feriþi-vã de calitãþile erotice ale mulþi. Mai rar un asemeea nu bea/ Decît ºpriþ...”. ºchiopilor!”, avertizase cineva, gîndindu-se la nea destin poetic posPãstorel Teodoreanu, tum! Unii, chiar ºi fãrã Glosînd pe marginnefericita Maria Banuº, despre care se ºoptea la intelectualul boem Restaurantul Scriitorilor cã fãcuse o pasiune turbatã sã-l fi citit ºi înþeles, îl ea unui portret pentru Zãricuþã, dar degeaba, fiindcã Zãricuþã al ei iubesc. Un motiv ar Vreme îndelungatã, avea inima dãruitã altcuiva. ªi ar fi trebuit sã ºtie putea fi ºi acela cã a fãcut 6 ani de puºcãrie numai biata poetã acest adevãr, cãci literatura lumii e plinã fiindcã, punînd la bãtaie curaj ºi fantezie, i-a înfrun- Zaharia Stancu (1902de ºchiopi (scaurus în latineºte) – Timur Lenk, Petru tat pe ocupanþii anilor ‘50 cu niºte epigrame cunos- 1974) a fost ºi preºedintele Uniunii Scriitorilor, ªchiopul, Talleyrand sau Quasimodo (care mai era ºi cute, în zilele noastre, de toatã lumea. Pînã la urmã, ºi directorul Teatrului cocoºat) – generatori de suferinþe în jurul lor. Dar, în aceasta este menirea artistului-cetãþean: sã lupte cu Naþional din Bucureºti, curînd, Maria Banuº s-a reabilitat în faþa cititorilor, rãul din patria sa, înfruntînd orice risc. Pe Eminescu cînd, la o ºedinþã sau o reuniune literarã s-a lãsat fill-au bãgat în balamuc ºi pe Caragiale l-au gonit din ºi membru în CC al PCR, matã zîmbind, cîteva clipe, în spatele lui George þarã. Pe comicul Constantin Tãnase l-au omorît, iar ºi deputat în M.A.N. Desigur, nu în toate demBacovia, care îºi aprindea þigara de la Tudor pe Arghezi, Goga ºi Petre Pandrea i-au azvîrlit în nitãþile în acelaºi timp, Arghezi. Atunci, Maria Banuº era tînãrã ºi frumoasã, închisoare. Astãzi, cine are îndrãzneala ºi talentul sã dar, de fost, a fost... ªi, Zaharia Stancu, iar Bocovia, ridicat în picioare, avea obrajii supþi, în ridice mãnuºa lui Pãstorel ºi sã lupte cu noul ocupant Padiºahul gãsindu-se el în aceastã timp ce Arghezi, aºezat pe un scaun, pãrea mai dur(sorry, partener strategic)? Acum, nu mai e nimeni! duliu. Cînd ºi unde au fost filmate acele secvenþe?

Iatã o epigramã de-a lui Pãstorel, adresatã poete- situaþie privilegiatã, îl Dar, dupã moartea sa, din noiembrie 1974, firisei Veronica Porumbacu, o tînãrã ºi promiþãtoare linguºea întreaga tagmã scriitoriceascã, ºi nu numai.

Se zvonea cã unii scriitori mai mici, dar care aveau tiselile la adresa operei lui Zaharia Stancu au cam coadã de topor a epocii, care se acoperise de ridicol acasã neveste sau fiice mai nurlii, le trimiteau la el în dispãrut, rãmînînd în circulaþie doar cîteva amintiri publicînd o poezie cu un titlu rizibil: ,,Te simt în audienþã, doar-doar îºi vedeau cãrþile intrate în plandespre bietul om, pulbere ºi vînt. Cum a fãcut-o, de mine, Europã”. ªi Pãstorel n-a iertat-o: ,,O, superbã ul editorial sau reuºeau sã obþinã aprobarea unui exemplu, poetul Mircea Micu, ani de zile, funcþionar Veronicã,/ Eu credeam c-o ai mai micã,/ Dar mãrturisirea-þi clarã/ Din «Gazeta literarã»/ împrumut mai ca lumea la Fondul Literar, unde la Uniunea Scriitorilor. S-a ajuns cu ticãloºia pînã Demonstreazã elocvent/ Cã în chestia matale/ - Cu- Traian Iancu tãia ºi spînzura. Practica nu era nouã. acolo încît, imediat dupã 1989, foºtii sãi linguºitori Nu coana Zoiþica îl fãcuse om pe neica Zaharia? ªi l-au minimalizat ºi eliminat din manualele ºcolare. adîncimi fenomenale -/ Intrã-ntregul continent”.

Cînd comuniºtii, puþini la numãr, ºi-au completat nu tot la fel procedau ºi mulþi directori de companii Dar ingratitudinea cea mai odioasã au arãtat-o unii rîndurile cu deþinuþi de drept-comun ºi cu foºti teatrale (Puiu Iancovescu sau Constantin Tãnase), critici, precum Nicolae Manolescu, Laurenþiu Ulici legionari, Pãstorel i-a taxat imediat: ,,Cãpitane, nu fi care apelau la cîte o actriþã mai tînãrã ºi lipsitã de sau Alex ªtefãnescu, autori de niºte antologii ale trist:/ Garda merge înainte/ Cu partidul comunist”. prejudecãþi ºi o trimiteau cu miloaga pe la diverºi literaturii române, care l-au fãcut praf pe Zaharia ªi nici cînd, pe ªoseaua Kiseleff, s-a dezvelit miniºtri ºi bancheri? ªi, pînã seara, fata venea ºi cu Stancu, învinovãþindu-l cã servise cauza comunistã, ,,Monumentul Ostaºului Sovietic Eliberator”, leuºtenii, dar ºi cu chiloþii în geantã... Sã nu-l uitãm de parcã ei trãiserã ºi publicaserã numai în America.

Nu ºtim cum l-au omagiat compozitorii pe Pãstorel nu ºi-a þinut gura: ,,Mãrite erou rus,/ Nu te- nici pe Scarlat Froda, o vreme, directorul revistei ,,Rampa” ºi soþul actriþei Leni Caler.

Zaharia Stancu, fiindcã nu s-a auzit la radio vreo simau înãlþat aºa de sus/ Fiindcã ai eliberat popoarele,/ O parte a criticii îl lãuda pe Padiºah cu precãdere fonie sau vreo cantatã închinatã lui. În schimb, mai Ci pentru cã îþi put picioarele”. În sfîrºit, dar nu în cele din urmã, iatã epigrama inspiratã de schimbarea pentru poeziile sale, considerînd, spre exemplu, harnic s-a arãtat artistul plastic Dan Demetrescu, numelui ªoseaua Bonaparte în Bulevarul Ilie Pintilie creaþia ,,Mîndrã corabia, meºter cîrmaciul” o autorul unui portret fãcut maestrului în anul 1927. Pe (militant comunist mort la Doftana, în urma capodoperã, întrucît preamãrea, în egalã mãsurã, ºi un fond albastru-optimist, se profileazã chipul, ca de cutremurului din 1940): ,,Dac-o fi ºi-o fi sã fie/ Ce- Patria, ºi pe Ceauºescu. Alþii, dimpotrivã, îi ridicau haiduc, al unui tînãr, executat cu tuºe energice de o s-ajungi tu, mãi Ilie,/ Bonaparte Pintilie/ Sau în slãvi romanele ,,Ce mult te-am iubit” sau ,,Jocul pensulã. Ochii melancolici, dar vizionari, sprîncenele cu moartea”, pe care le considerau vîrfuri ale epicii frumos arcuite ºi nasul aristocratic, obrajii parcã scoBonaparte Ilie?”. În numãrul 1/1985, revista ,,Manuscriptum” a româneºti din acea vreme. Ceea ce, sã nu fie cu biþi de efort ºi de nesomn, buzele senzuale, bãrbia pus în circulaþie alte creaþii de-ale lui Pãstorel pãcat, nu erau prea departe de adevãr. ªi se mai voluntarã ºi o ºuviþã de pãr negru cãzutã pe tîmplã spunea cã, prin aceste creaþii, scriitorul adãugase noi compun chipul unui bãrbat frumos, hotãrît ºi viril, Teodoreanu, provenite de la soþie ºi cîþiva pricare încã din anii aceia - avea doar 25 de ani - ºtia eteni mai apropiaþi. ªi sã începem cu poezia ce drum va apuca în viaþã. Pãcat cã pictorul nu a ,,Întîmpinare” (scrisã pe 23 aprilie 1955, în ºtiut sã-i surprindã ºi vocea tãrãgãnatã, care tot Spitalul ,,Filaret”, patul 91, camera 210 ºi dedrepeta unele cuvinte: ,,M-am nãscut în focul revicatã celebrului doctor Nicolae Gh. Lupu): oluþiei, în focul revoluþiei m-am nãscut”. ,,Spitalu-i trist, dar nu sînt eu!/ ªi din moment Petre Pandrea, în aminitirile sale, descrie o ce nu sînt trist,/ Întreb aºa – dar nu insist -/ întîmplare petrecutã la ,,Capºa”, cînd Zaharia Oare de ce sã nu mai beu?// Cunosc atîþi ce Stancu, izolat, distins ºi distant, într-un ungher, n-au bãut/ Mãcar cã nu le-a fost oprit/ ªi pîn’ pusese ochii pe o doamnã aflatã la o masã cu la urmã ce-au fãcut?/ Încet-încet, toþi au soþul. Stãpînul a fãcut un semn discret, ºi un murit.// Dar mai prinzînd puþinã minte,/ De la sclav, poreclit ,,Codoº de cîini”, a venit fuguþa la ficatu-mi epocal/ Eu voi ciocni de-aci-nainte/ el. A aplecat urechea, a ascultat ºi apoi a zbughit-o Doar pentru corpul medical”. la masa celor doi. Au urmat ºuºoteli, dupã care O atenþie egalã meritã ºi urmãtorul buchet sclavul s-a întors cu rãspunsul: ,,Doamna vã de epigrame: ,,În Bucureºtiul de-altãdatã/ aºteaptã la hotelul cutare, camera cutare... Dar ºi Totul este neschimbat./ Pîn’ ºi Pãstorel cu soþul vã roagã sã interveniþi unde trebuie, pentru ºpriþul/ Ce-i mereu neterminat”. Sau: ,,Facem cã paºaportul sãu pentru Paris s-a înþepenit undeºi gargarã,/ Care va sã zicã,/ Dar nu cu va, sus... i-auzi...”.

Zaharia Stancu ºi Shirley Temple, fosta fetiþã-minune a secarã/ Ci... cu secãricã”. Dar ce ziceþi de urmãtoarele douã creaþii dedicate unei loca- Hollywood-ului, în anul 1970, în biroul Uniunii Scriitorilor PAUL SUDITU

DOUÃ TABLOURI DIN GALERIA SCRIITORILOR ROMÂNI:

Boemul ºi Padiºahul

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 27 octombrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (30) „Farenheit 451“ Autor: Ray Bradbury Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1953, Statele Unite Editura: Ballantine Books Forma literarã: roman

Rezumat ,,Fahrenheit 451” relateazã povestea unei societãþi opresive în care cãrþile sînt obiecte interzise, iar incineratorii sînt obligaþi sã ardã toate cãrþile pe care le întîlnesc. Romanul, o versiune extinsã a unei povestiri din 1950 intitulatã „Incineratorul”, îºi ia titlul de la temperatura la care ia foc hîrtia, 451 grade Fahrenheit. Romanul, una dintre numeroasele lucrãri distopice de dupã al II-lea rãzboi mondial, îi prezintã pe oameni ca fiinþe care au pierdut contactul cu lumea naturalã, cu lumea intelectului ºi, de asemenea, cu semenii. Dupã cum observã cãpitanul incineratorilor, „cuvîntul «intelectual» a devenit un cuvînt de ocarã, aºa cum trebuie”.

Oamenii se grãbesc de acasã la locul de muncã ºi înapoi, fãrã a vorbi despre ceea ce simt sau gîndesc, emiþînd doar date ºi informaþii reci.

Acasã, ei se înconjoarã cu pereþii interactivi cu imagini, niºte ecrane de televiziune de dimensiunile unui perete, pe trei dintre aceºtia (sau chiar patru, dacã respectivul îºi permite), cu personaje care ajung sã fie acceptate ca membri de familie într-o viaþã, altfel, izolatã. Strãzile au devenit periculoase, fiind stabilitã o limitã de vitezã minimã la 55 de mile pe orã, cele mai obiºnuite viteze sînt cele de peste 100 de mile pe orã.

Adolescenþii, dar ºi adulþii îndrãzneþi fac curse pe strãzi cu maºinile lor puternice, fãrã nici o grijã faþã de viaþa altora. Rãzboiul împotriva unui inamic necunoscut este iminent.

Pentru unul dintre incineratori, iluminarea vine prin intermediul tinerei de 17 ani, Clarisse, a cãrei iubire pentru naturã ºi dorinþã de a vorbi despre sentimente ºi gînduri, cu o simplã bucurie de a fi în viaþã, o caracterizeazã drept o „ciudatã”. Lui Guy Montag îi place slujba sa de incinerator, însã se mai întîmplã sã ia clandestin cãrþi, pe care el ºi colegii lui le-au adunat din case unde fuseserã þinute ascunse ºi pe care trebuie sã le ardã. Întrebãrile lui

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (8) Vitalitatea aromâneascã O strãlucitã paginã în trecutul aromânilor o formeazã ºi figurile de eroi, precum ºi cele eminamente intelectuale pe care le-a dat acest neam. Spaþiul restrîns nu ne permite sã ne extindem mult nici în aceastã direcþie; de aceea ºi relevãrile vor fi sumare ºi reduse.

Un popor muntenesc atît de viguros ca acela aromânesc era firesc ca sã dea naºtere unor mari cãpitani de arme. Sîntem în epoca frãmîntãrilor naþional-religioase din Balcani. Împotriva musulmanilor se ridicã creºtinii, sub auspiciile bisericii dominatoare în peninsulã, ºi anume sub egida crucii greceºti, sub drapelele cãreia se înroleazã ºi aromânii. În luptele încinse, dacã grecii au susþinut lupta prin patriotismul lor, manifestat în direcþie retoricã, politicã, economicã, financiarã, culturalã etc., aromânii, în schimb, au opus întregului acest patriotism vitejia, eroismul lor epopeic, strãlucitele lor fapte de arme. De fapt, cei mai renumiþi cãpitani revoluþionari împotriva Semilunii au fost aromânii. Nu-i vom cita pe toþi, vom aminti doar cîþiva: Riga Fereos, promotorul miºcãrii revoluþionare greceºti era un aromân din satul Veleºtin, din Tesalia; la fel ºi eroii Bucuvala, Blahava, Andruþu, Cionga, Diacu, legendarul Bociari, teribilul Caciandoni, precum ºi Zidru, Ghiftu, Nicu Ceara º.a.

Sînt cu adevãrat legendare vitejiile acestor armatoli.

Strãinii din Apus care i-au cunoscut, mai ales aceia care erau contemporani ºi se interesau la faþa locului ºi de aproape de toate aceste miºcãri, nu gãsesc mai elogioase

„Fahrenheit 451” este un protest împotriva cenzurii, iar faptul cã a fost expurgat ºi modificat de cãtre editor timp de 13 ani, pînã cînd autorul a aflat, este cu atît mai mult o ironie a sorþii. În 1967, Editura ,,Ballantine Books” a publicat o ediþie specialã a romanului pentru a fi vîndutã în licee. Mai mult de 75 de pasaje au fost modificate pentru a elimina cuvinte ca „iad”, „blestem” sau „avort”, precum ºi douã incidente. Primul, descria un beþiv, care a fost transformat, în ediþia expurgatã, într-un om bolnav. Al doilea menþiona curãþatul buricului de scame, ediþia purificatã vorbind doar de curãþarea urechilor. Nimeni nu s-a plîns de expurgarea efectuatã, mai ales pentru cã nimeni nu îºi dãdea seama care sînt, de

fapt, schimbãrile, puþini oameni numãrîndu-se printre cei care citiserã originalul. Pe pagina de copyright nu se fãcea nici o menþiune despre eventuale modificãri, iar mii de persoane au citit numai aceastã versiune, publicatã, de altfel, de zece ori. În acelaºi timp, Editura ,,Ballantine Books” a continuat sã publice ºi varianta „pentru adulþi”, vîndutã numai în librãrii. Dupã ºase ani de ediþii simultane, editorul a oprit publicarea versiunii pentru adulþi, pãstrînd doar varianta expurgatã la vînzare, din 1973 pînã în 1979, perioadã în care nici Bradbury, nici altcineva nu suspecta nimic în neregulã. În 1979, un prieten l-a anunþat pe Bradbury de ceea ce se întîmplã, scriitorul cerînd ca ,,Ballentine Books” sã retragã ediþia purificatã ºi sã comercializeze doar varianta originalã. Editura a fost de acord, astfel cã din 1980 a intrat în circulaþie versiunea originalã.

Acest act de cenzurã a avut consecinþe serioase pentru autori, în legãturã cu cluburile ºcolare de carte.

Incidentul a determinat înfiinþarea Diviziei pentru Literaturã pentru Tineret, a Comitetului pentru Libertate Intelectualã, din cadrul Asociaþiei Americane a Bibliotecilor (AAB). În 1981, comitetul a examinat expurgãrile operate de cluburi ºcolare de carte, precum ,,Scholastic”, ºi a constatat cã aproape toate foloseau, în proporþii diferite, asemenea procedee. Folosindu-ºi influenþa, AAB a amintit cluburilor de carte cã medaliile ,,Newberry” ºi ,,Caldecott” la categoria cãrþilor pentru copii sînt acordate sub egida AAB ºi cã vînzãrile cãrþilor cu menþiunea „Cele mai bune cãrþi AAB” sînt mult mai mari. Astfel au anunþat cã nu vor mai acorda premii cãrþilor expurgate. Mai mult, aceeaºi asociaþie a solicitat tuturor profesorilor sã fie atenþi ca pe pagina de copyright a cãrþilor sã fie precizat dacã este vorba de o „carte editatã pentru uz ºcolar”. În „Coda” care apare acum pe ediþiile romanului ,,Fahrenheit 451”, Bradbury spune: „Nu mã voi duce cuminte pe un raft, cu intestinele scoase, pentru a deveni o non-carte”.

Versiunea „pentru adulþi” a romanului mai are încã destui critici. În 1992, elevii de la ºcoala Venado, din Irvine, California, au primit exemplare ale romanului, cu mai multe cuvinte înnegrite. Conducerea ºcolii a cerut profesorilor sã foloseascã markere negre pentru a acoperi cuvinte ca „iad”, „blestem” ºi altele, considerate „obscene”, înainte de a oferi cãrþile copiilor. Pãrinþii sau adresat ºcolii ºi unor ziare locale, care au trimis reporteri pentru a scrie despre ironia faptului cã este cenzuratã o carte care condamnã arderea cãrþilor ºi cenzura. În faþa unei asemenea situaþii, conducerea ºcolii a cedat imediat, susþinînd cã exemplarele expurgate vor fi scoase din uz. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

caracterizãri pentru aceºti nepreþuiþi fii ai munþilor aromâneºti, care, cu preþul sîngelui lor, au dat Greciei moderne independenþa doritã. Învãþaþii din Occident, cum ar fi un Pouqueville, un Fauriel, un Lenormant º.a., nu se simt împãcaþi de a nu releva, în repetate rînduri, bravura extraordinarã a aromânilor. Pentru ca sã ne facem o slabã idee despre ce a trebuit sã fie un Caciandoni pentru turci, redãm aici un scurt pasaj din amãnunþita descriere pe care o face francezul Fauriel asupra zguduitoarei încãierãri dintre musulmani ºi eroul aromân. Anume: într-un tîrziu, Caciadoni, rãnit grav prin peripeþii emoþionante, a fost prins de turci ºi dus la Ianina, împreunã cu un frate al lui.

Aici, culcat în piaþã, i s-au sfãrîmat oasele genunchiului cu ciocanul. Caciandoni nu a scos nici un þipãt, nu a vãrsat nici o lacrimã, suferind ,,atîtea lovituri de ciocan cîte au trebuit sã-i striveascã toate oasele de la ºolduri, pînã la degetele picioarelor”.

Dar ºirul figurilor reprezentative ce au ieºit din sînul neamului aromânesc nu a fost numai de naturã rãzboinicã. Gãsim aromâni tot atît de strãlucit manifestîndu-se ºi în alte direcþii, cu singura întristãtoare constatare cã cei mai mulþi au servit unor cauze cu totul strãine, întrucît personalitãþile lor nu aveau teren de a se manifesta în interiorul vieþii aromâneºti, ºi numai pentru ea. Dintre aceºtia, vom aminti pe urmãtorii: 1. George Averoff, originar din Aminciu, a pus la dispoziþia statului grecesc întreaga sa avere de milioane, construind ºi întreþinînd instituþiile ºcolare ºi bisericeºti.

Numele lui îl poartã azi ºi un mare vas de rãzboi al Greciei, care a avut un rol însemnat în rãzboiul european din 1914-1918.

2. Baronul Sina, originar din Moscopole, a construit cu averea sa Academia din Atena, care e o glorie arhitectonicã pentru Grecia.

3. Dumba, originar tot din Moscopole, a ajuns la înalte demnitãþi diplomatice în Austria. Iatã ce se poate citi într-o publicaþie greceascã: ,,Marele Dumba, un aromân curat, a consacrat mari sume pentru înfrumuseþarea Atenei. De asemenea, ºi baronul Sina, alt aromân autentic, dupã ce a fãcut avere în Viena, a clãdit Academia din Atena”. Banca Sina din Viena devenise celebrã, în timp ce Dumba a devenit consilierul intim al împãratului Franz Joseph ºi membru în Casa Magnaþilor.

4. Marele Andrei ªaguna, cea mai strãlucitã figurã a cauzei româneºti ardelene din punct de vedere culturalreligios. Era originar din împrejurimile Moscopolei, nãscut fiind la Budapesta.

5. Emanoil Gojdu, membru în Casa Magnaþilor în Secolul al XIX-lea, e tot aromân. Familia Gojdu e aceea care a ridicat Catedrala din Oradea-Mare.

6. Familia Mocioni, care a jucat un rol ºi în revoluþia de la 1848, e tot de origine aromânã.

7. Nume care vor rãmîne pentru totdeauna în literatura greceascã - poetul Crustali, poetul Zalacosta, istoricul Lambros, poetul Vlahos, umanistul Pantazides, poetul Valaoritis º.a., sînt toþi fii de aromâni.

Ne oprim aici cu relevarea aceasta, fãrã a aminti ºi de alþi fii ai neamului aromânesc care s-au ilustrat fie în activitatea variatã a Þãrii româneºti, fie în alte state, cum ar fi Serbia ºi Bulgaria. Ceea ce vrem sã remarcãm aici e cã nici poporul aromân nu a fost lipsit de reprezentanþi bine reliefaþi în domenii diferite, dupã cum nici luptãtori pentru propria cauzã nu i-au lipsit. Dacã, totuºi, o bunã parte din valorosul lor tribut au dãruit-o atît de generos grecilor, aceasta se datoreazã faptului cã biserica dominantã de care depindeau ºi aromânii era cea greceascã. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

Clarrise legate de cariera sa de incinerator ºi pãrerea cã aceasta nu pare o slujbã potrivitã pentru el îl descurajeazã pe Montag. O misiune a incineratorilor de a arde cãrþile ºi casa unei femei care refuzã sã-ºi pãrãseascã locuinþa, ºi care, mai mult, îºi dã foc odatã cu cãrþile, reuºeºte sã adînceascã tulburarea lui Montag. El încearcã sã discute cu soþia sa, Mildred, dar ea nu îl ascultã, avînd urechile astupate cu Seashell, un aparat de radio minuscul care cîntã încontinuu, sau þine legãtura cu „familia” ei de pe pereþi.

Montag aflã cã principalul motiv pentru interzicerea cãrþilor era de a-i menþine pe toþi fericiþi. Cãpitanul sãu îi explicã faptul cã, în absenþa cãrþilor, nu apar conflicte de teorii sau pãreri, ºi nici un om nu învaþã mai mult decît altul. Dacã ar exista cãrþi, „cine ºtie cine ar putea fi þinta unui om citit?”.

Dupã ce soþia sa denunþã faptul cã Montag þine cãrþi în casã, ºi dupã ce incineratorii îi distrug casa prin incendiere, Montag cautã ajutorul fostului profesor de englezã, pe nume Faber, care face parte dintr-o miºcare menitã sã pãstreze cunoºtinþele trecutului. Conform indicaþiilor lui Faber, Montag se întîlneºte cu un grup de bãtrîni, toþi foºti profesori universitari, care memoraserã opere întregi de literaturã. Ei susþin cã sînt parte a unei reþele de mii de indivizi care vor pãstra literatura vie în minþile lor pînã cînd opresiunea va înceta ºi vor putea din nou sã o treacã pe tipar. Montag, care memorase mai multe cãrþi ale Vechiului Testament, li se alãturã, iar romanul se terminã într-o notã de speranþã.

Istoricul cenzurii

Dezastre din istoria omenirii – uraganele (1) În Caraibe, Atlanticul de Nord ºi în partea de nord-est a Pacificului, furtunile tropicale puternice sînt numite „uragane”. În partea de nord-vest a Pacificului, acestea sînt cunoscute sub numele de „taifunuri”. În partea de sud-vest a Oceanului Pacific ºi în Oceanul Indian, ele poartã numele de „cicloane”. Rafalele de vînt pot atinge viteze de peste 320 de kilometri la orã ºi sînt adeseori însoþite de ploi torenþiale ºi de un val de furtunã care poate face ca nivelul mãrii sã creascã cu ºase metri. Totuºi, prima furtunã prezentatã în acest capitol s-a produs la mare depãrtare de Tropice.

Marea Furtunã „Nici un condei n-ar putea s-o descrie, nici o gurã n-ar putea sã o povesteascã, nici o minte n-ar putea sã ºi-o imagineze, dacã n-ar aparþine cuiva care sã fi fost martorul urgiei”. Astfel scria Daniel Defoe despre „Marea Furtunã” din 1703, cea mai puternicã furtunã consemnatã în istorie care a lovit Marea Britanie. Sãptãmîni întregi, vijelii aprige se abãtuserã asupra Angliei ºi a Þãrii Galilor, iar vineri, 26 noiembrie, pe la miezul nopþii vîntul sufla cu atîta forþã, încît vicarul bisericii St. Keverne de pe peninsula Lizard din Cornwall a spus cã oamenii „credeau cã avea sã vinã Judecata de Apoi”.

La 22 de kilometri depãrtare de Plymouth, în largul mãrii, se aflã stîncile Eddystone, un grup de stînci zimþate ºi înºelãtoare. Cu cinci ani înainte, un proprietar de vase pe nume Henry Winstanley, cãruia îi naufragiaserã douã corãbii în dreptul stîncilor, ridicase acolo un far înalt de 37 de metri. Credea cã farul era indestructibil ºi spunea cã sperã sã se nimereascã acolo la „cea mai mare furtunã din toate timpurile”. În 26 noiembrie, dorinþa i s-a împlinit. Supraveghea activitatea farului, cînd un val înalt de 18 metri l-a dãrîmat, ucigîndu-i pe Winstanley ºi pe alþi cinci oameni. În acelaºi timp, la Londra, Daniel Defoe ºi-a privit barometrul ºi a observat o valoare atît de scãzutã, încît a presupus cã poate copiii sãi umblaserã la el.

Acum, rafale de vînt cu o vitezã de peste 112 km/h devastau sudul Þãrii Galilor, de la Milford Haven ºi pînã la estuarul fluviului Severn. În Swansea, cele mai multe case au rãmas fãrã acoperiºuri, iar furtuna a creat o spãrturã imensã în zidul din jurul oraºului Cardiff.

Nivelul apei din estuar s-a ridicat, depãºind cu trei metri cota maximã a fluxului, inundînd o zonã întinsã ce cuprindea ºi oraºul Bristol, unde vîntul a dãrîmat ºi clãdiri, omorînd cîþiva oameni. În acelaºi timp, un coº de fum s-a prãbuºit prin acoperiºul palatului episcopal din Wells, ucigîndu-i pe loc pe episcop ºi pe soþia sa în

timp ce dormeau. Oraºe de pe coastã, precum Portsmouth, „arãtau ca ºi cînd ar fi fost prãdate de inamic”. La Shoreham, vechea halã comercialã a fost fãcutã una cu pãmîntul „ºi întregul oraº, nimicit”, în timp ce Brighton arãta ca ºi cînd ar fi fost „bombardat” ºi peste 1.000 de clãdiri au fost dãrîmate în Kent. Mai departe, spre nord, vîrtejuri de apã s-au nãpustit asupra comitatului Oxfordshire, smulgînd din rãdãcini copacii ºi luînd pe sus cãpiþe de fîn, în timp ce în Northampton, Biserica Tuturor Sfinþilor ºi alte biserici au fost avariate, iar „un fermier cinstit, care se urcase pe o scarã pentru a-ºi salva ºopronul, a fost luat pe sus ºi a cãzut pe un plug, dupã care a amuþit pe vecie, murind pe loc”.

Peste tot, hambare, latrine, ºoproane, cãpiþe de fin ºi chiar oameni sau animale au fost ridicate în vãzduh cînd rafalele vîntului au atins viteze de peste 190 de kilometri pe orã.

La Londra s-au produs pagube foarte mari, iar ziarul „Post Man“ declara: „Abia dacã a mai rãmas vreo casã care sã nu fi fost atinsã de calamitate”. Tabla plumbuitã de pe acoperiºul catedralei Westminster a fost „rulatã ca pergamentul ºi suflatã cu totul de pe clãdire”. Oamenii nu ºtiau ce era mai periculos - sã rãmînã în case ºi sã riºte ca acestea sã se prãbuºeascã peste ei sau sã iasã ºi sã înfrunte asaltul þiglelor smulse de pe acoperiºuri ºi al altor sfãrîmãturi ce zburau prin aer cu o vitezã de 65 de kilometri la orã. Un tîmplar ºi soþia lui s-au hotãrît sã stea în casã. Ea l-a rugat sã-i citeascã un capitol din Biblie, dar el a refuzat. Imediat dupã aceea, hornul s-a prãbuºit peste el ºi la omorît, lãsînd-o pe femeie nevãtãmatã, „ca printr-o minune”. O parte din palatul St. James a fost dãrîmatã, ucigînd o femeie care se afla afarã, iar regina Ana s-a adãpostit în pivniþã. Vîntul a zdrobit corãbii de pe Tamisa, iar sfãrîmãturile au blocat arcadele Podului Londrei.

Defoe a estimat cã a vãzut cam 700 de vase distruse pe fluviu, iar în jur de 20 de persoane s-au înecat. Puþin a lipsit ca însuºi scriitorul sã se numere printre victime, cînd un horn s-a prãbuºit chiar lîngã el, dar a scãpat cu viaþã, devenind marele cronicar al furtunii ºi adunînd relatãri ale martorilor oculari din întreaga þarã.

Defoe nu a fost singurul care a supravieþuit în mod uimitor. Cînd un horn s-a prãbuºit într-o casã din Londra, o doicã, o servitoare ºi un bebeluº au cãzut cu toþii, strãbãtînd trei etaje, pînã la bucãtãrie. Doica ºi servitoarea n-au avut decît cîteva vînãtãi, iar bebeluºul a fost gãsit nevãtãmat, atîrnînd în niºte perdele. La Highbridge, în cîmpiile Somerset, un bãrbat ºi soþia lui s-au înecat în locuinþa lor, dar copilul lor a fost dus de ape, plutind în leagãnul sãu, ºi a fost gãsit viu cînd apele s-au retras. La Charlwood, în comitatul Surrey, un morar trezit de furtunã a ieºit afarã, încercînd sã-ºi salveze moara de vînt, dar a fost nevoit sã se întoarcã în casã, fiindcã-ºi uitase cheia. Cînd a ajuns în cele din urmã la moarã, nu mai rãmãsese nimic din ea. În total, se estimeazã cã aproximativ 125 de persoane au fost ucise pe uscat. Pe de altã parte, pe mare situaþia a fost mult mai gravã.

Multe porturi erau înþesate de vase ce cãutaserã sã se adãposteascã de vremea îngrozitoare, în timp ce altele erau ancorate chiar lîngã porturi. Printre acestea se numãrau multe nave de rãzboi care se întorseserã recent din campania împotriva francezilor, derulatã în timpul verii. Oamenii spuneau cã nu mai vãzuserã niciodatã atîtea vase. Lîngã Goodwin Sands erau ancorate 106 vase comerciale ºi 20 de corãbii supraîncãrcate venite din Indiile de Vest aºteptau lîngã Bristol. La 27 noiembrie, rafalele de vînt ºuierãtoare goneau prin Marea Mînecii cu o vitezã de 225 de kilometri la orã. Multe vase mai mici s-au scufundat numai din cauza masei de apã aruncate pe punþile lor, în timp ce vasele mai mari pluteau neajutorate în voia valurilor. În curînd, au început sã se izbeascã unul de altul.

Vasele de rãzboi Prince George ºi Restoration s-au încîlcit între ele fãrã putinþã de scãpare, iar cel de-al doilea s-a scufundat cu toþi cei 386 de matrozi ai sãi. O duzinã de nave au naufragiat la Goodwin Sands, printre care ºi Northumberland, care avea sã fie pierdutã cu întregul sãu echipaj de 253 de oameni.

Nava Mary, cu 60 de tunuri, s-a sfãrîmat, din echipajul sãu de 273 de oameni nemairãmînînd în viaþã de

cît unul. Acesta a reuºit sã se agaþe de o bucatã de lemn plutitor, pînã cînd un val uriaº l-a luat pe sus ºi l-a depus pe puntea unui alt vas de rãzboi, Stirling Castle. Pe cînd acesta era împins cãtre mal, a fost din nou aruncat peste bord. De aceastã datã, a cãzut întruna dintre bãrcile vasului - singura care se desprinsese ºi plutea liberã - ºi a ajuns pe mal inconºtient ºi suferind de pe urma intemperiilor, dar în viaþã.

Aproape 280 de membri ai echipajului de pe Stirling Castle s-au înecat. Se estimeazã cã, în total, 1.200 de persoane ºi-ar fi pierdut viaþa la Goodwin Sands. Nava Reserve, aflatã la ancorã dupã ce ieºise din Yarmouth, s-a umplut cu apã, pierzînd 190 de marinari, în timp ce 255 au pierit cînd Canterbury s-a scufundat lîngã Bristol. Association a dispãrut dupã ce a fost smulsã din locul în care ancorase, la Harwich. ªi-a rupt cîrma într-un banc de nisip ºi, nemaiavînd decît un rest din vele, a fost împinsã fãrã sã se poatã opune în largul mãrii. Pentru cã rezervele se epuizau, echipajul a fost silit sã consume raþii tot mai mici ºi mulþi marinari s-au îmbolnãvit. Amiralitatea renunþase sã o mai caute, cînd nava a apãrut pe neaºteptate în Medway, în luna ianuarie a anului urmãtor, întorcîndu-se din Gothenburg, unde fusese dusã de vînt dupã furtunã. 28 dintre membrii echipajului muriserã în timpul voiajului. În total, s-au pierdut 13 nave de rãzboi ºi au pierit peste 2.000 de mateloþi.

Defoe i-a acuzat pe locuitorii din Deal ºi Walmer pentru cã nu reuºiserã sã-i ajute pe marinarii naufragiaþi la Goodwin Sands, susþinînd cã orãºenii fuseserã mult mai interesaþi sã adune capturile de pe epave: „De la pericole ºi trudã în lãturi nu s-au dat, Dar nu pe oameni, ci doar mãrfurile au salvat“.

Thomas Powell, primarul oraºului Deal, a confiscat bãrci cu forþa ºi a salvat aproximativ 200 de oameni care erau „aproape morþi de foame ºi de frig, goi ºi înfometaþi”, dar cînd l-a rugat pe reprezentantul reginei sã-i ajute pe marinarii care suferiserã de pe urma furtunii, acesta „nu a vrut sã-i ajute nici mãcar cu un penny”.

Primarul a fost nevoit sã-i hrãneascã ºi sã-i adãposteascã pe cheltuiala lui ºi, dacã vreunul a murit, Powell a trebuit sã-i plãteascã ºi înmormîntarea.

Povestea s-a repetat cînd supravieþuitorii au avut nevoie de bani pentru a se întoarce la Londra. Cînd a încercat sã-ºi recupereze banii de la guvern, primarul „a întîmpinat mari piedici ºi întîrzieri” pînã sã fie despãgubit în cele din urmã. ªi vasele comerciale au fost afectate. Nava John and Mary a fost dusã de vînt 150 de mile, de la Great Yarmouth la Scarborough, în timp ce comandantul sãu declara: „O asemenea furtunã nici cã s-a mai vãzut pe lume”. Unui alt vas i-au fost retezate catargele ºi a fost îndreptat spre largul mãrii, în încercarea de a evita sã fie izbit de alte vase. Timp de patru zile, a fost dus de vînt spre nord, iar echipajul nu avea idee unde se aflã, pînã cînd s-au întîlnit cu o pilotinã care i-a condus pînã într-un port din Norvegia. Trei nave mici sau scufundat lîngã Brighton ºi toþi marinarii au murit, cu excepþia unuia care a stat trei zile agãþat de un catarg plutitor, ºi alte trei vase comerciale s-au scufundat lîngã Plymouth. La Grimsby, aproape toate vasele din port au fost duse în larg, iar 20 nu s-au mai întors niciodatã. În total, pînã la 8.000 de oameni au murit pe mare.

Defoe nu doar cã a adunat relatãri privitoare la furtunã, ci a ºi inventariat pagubele. Într-o cãlãto-

rie prin comitatul Kent, el a încercat sã numere cîþi copaci au fost doborîþi, dar s-a lãsat pãgubaº cînd a ajuns la 17.000. Pe domeniul din Wotton din comitatul Surrey al memorialistului John Evelyn, 2.000 de copaci fuseserã doborîþi de vînt, iar acesta comenta filosofic: „Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru ce a mai rãmas în picioare”. La o distanþã de pînã la 40 de kilometri de þãrm, þãranii ºi-au descoperit cîmpiile degradate într-o asemenea mãsurã din cauza apei de mare, încît nu mai erau bune pentru pãºunat. Pe dealurile South Downs, majoritatea oilor nici nu voiau sã punã gura pe iarbã, iar cele care erau suficient de înfometate încît sã o mãnînce „beau apoi apã de nu se mai opreau“. Ziarul „Observator“ scria: „Niciodatã nu au mai fost o asemenea vîntoasã, un asemenea uragan ºi o asemenea vijelie de care sã-ºi aminteascã cineva, ºi nimic asemãnãtor nu poate fi gãsit în istoria Angliei”.

Regina Ana a considerat cã era important ca oamenii sã înþeleagã douã lucruri: furtuna le era imputabilã doar lor, fiindcã fuseserã atît de pãcãtoºi; ºi avuseserã mare noroc cã nu fusese mai rãu de atît. S-a hotãrît ca în data de 19 ianuarie 1704 în întreaga þarã oamenii sã þinã post pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu cã i-a izbãvit de furtuna în care supuºii Anei trebuiau „sã recunoascã plini de smerenie” „semnul nemulþumirii divine”, în timp ce îi mulþumeau lui Dumnezeu pentru „îndurarea Sa nemãrginitã... care a fãcut ca noi ºi poporul nostru sã nu fim cu totul nimiciþi în acest chip”. Se spune cã bisericile erau „aºa de aglomerate, încît abia dacã mai puteau intra cîþiva oameni”. Însã tot rãul are ºi partea lui bunã, iar þiglarii, zidarii ºi geamgiii ºi-au triplat cîºtigurile în lunile ce au urmat.

a produs pagube mari ºi în Guadelupa, Antigua, Puerto Rico, Republica Dominicanã ºi în Insulele Bermude, unde a fãcut sã eºueze 50 de vase.

S-a estimat cã numãrul total al victimelor de pe uscat ar fi fost de 24.000 ºi alte cîteva mii de oameni au murit pe mare.

Doi ani dezastruoºi În 16 iulie 1881, unul dintre cele mai distrugãtoare taifunuri din istorie a fãcut ravagii în Haiphong, portul principal al actualului stat Vietnam, stîrnind valuri gigantice care au ucis probabil 300.000 de persoane, incluzîndu-i pe cei care au pierit din pricina bolilor ºi foametei ce au urmat.

La mai puþin de un an dupã aceea, la 6 iunie 1882, marele port Bombay (actualul Mumbai) din India a fost lovit de un ciclon care a stîrnit valuri ce au înecat 100.000 de oameni. Nu era prima oarã cînd India se nimerise în calea dezastrului. În 25 noiembrie 1839, un ciclon a iscat valuri înalte de 12 metri despre care se spune cã ar fi ucis 300.000 de persoane în Coringa, la gura fluviului Gange, pe coasta de est. Acel port nu a mai fost reconstruit complet niciodatã.

Taifunul Vera (1) Nagoya, al patrulea oraº ca mãrime din Japonia, a fost þinta multor bombardamente în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, dar în 1959 se reafirmase ca un

Marele Uragan Cel mai puternic uragan din toate timpurile care s-a produs în Oceanul Atlantic a lovit insula Barbados la 9 octombrie 1780. Se spune cã, timp de douã zile, rafale de vînt ce suflau cu o vitezã de pînã la 320 de kilometri la orã ar fi doborît la pãmînt toate casele de pe insulã, iar cele mai multe vase au fost smulse din ancoraj ºi zeci de bãrci de pescari nu s-au mai întors la þãrm. Au murit în jur de 4.500 de persoane ºi practic fiecare familie a pierdut cel puþin cîte un membru.

Dupã aceea, furtuna a distrus 584 dintre cele 600 de case din Kingstown, pe insula Sfîntul Vincenþiu, în timp ce lîngã coasta Grenadei au naufragiat 19 vase olandeze. Dimineaþa devreme, în ziua de 11 octombrie, furtuna s-a îndreptat spre insula Sfînta Lucia. Mai multe nave de rãzboi britanice care luptau împotriva rebelilor americani se refugiaserã în portul Castries.

Furtuna nu le-a distrus doar pe acestea, înecînd majoritatea membrilor echipajelor, ci a dãrîmat ºi spitalul oraºului, aruncînd un vas pe clãdire. Doar douã case au rezistat uraganului, iar 6.000 de persoane au murit.

Urmãtoarea victimã a fost insula Martinica, unde valuri înalte de aproape 8 metri au ucis 9.000 de oameni ºi au dãrîmat toate casele din Saint Pierre. Lîngã insula Sfîntul Kitts au fost distruse alte 100 de nave. Furtuna

mare oraº portuar ºi centru industrial, avînd o populaþie de 1,3 milioane de locuitori. în 21 septembrie, taifunul Vera a început sã se apropie. Era a cincisprezecea furtunã tropicalã din acel an, aºa cã a stîrnit prea puþinã îngrijorare. Edwin O. Reischauer, devenit ulterior ambasadorul Statelor Unite la Tokio, a remarcat cã japonezii erau obiºnuiþi „sã se aºtepte la catastrofe naturale ºi sã le accepte cu o rezistenþã stoicã”.

Oamenii credeau chiar cã taifunurile erau de bun augur. În Secolul al XIII-lea, flota lui Kubilai Han, nepotul lui Ginghis, a fost risipitã ºi scufundatã de douã ori de ceea ce japonezii numeau un „vînt divin” (un kamikaze) înainte ca el sã-ºi poatã începe invazia. De cele mai multe ori, taifunurile se domoleau înainte de a ajunge pe uscat sau îºi schimbau direcþia, îndreptîndu-se spre mare, aºa încît, chiar atunci cînd vîntul a început sã vuiascã pe coastã, în ziua de sîmbãtã, 26 septembrie, localnicii nu au fãcut decît sã tragã obloanele de protecþie împotriva furtunilor ºi sã-ºi procure mai multe provizii. În aceeaºi noapte, tîrziu, taifunul Vera a lovit Nagoya cu toatã puterea, iscînd valuri de 5 metri care au distrus baraje, pontoane, poduri ºi clãdiri. Un bloc de apartamente înalt s-a prãbuºit, prinzînd sub dãrîmãturi 84 de locatari. Marea a inundat rapid zonele joase care fuseserã scoase de sub apele ei, apoi vîrtejurile au cotropit fabrici de cherestea, luînd pe sus buºteni ºi transformîndu-i în berbeci de asalt. Vîntul ce sufla cu pînã la 250 de kilometri la orã a smuls acoperiºurile de pe case ºi a fãcut ca sfãrîmãturile sã zboare prin aer asemenea unor rachete. Mulþi s-au înecat înainte de a putea sã fugã din calea furiei apelor, iar malul vestic al rîului Shonai s-a prãbuºit, omorînd peste 1.800 de oameni, pe cînd poliþiºtii sfidau vîntul care vuia ºi ploaia orbitoare, în încercarea de a-i cãlãuzi pe locuitori spre o zonã mai înaltã. Timp de trei ore, taifunul Vera s-a dezlãnþuit asupra oraºului, înainte de a se îndrepta spre Pacific ºi de a dispãrea în larg.

Duminicã, la rãsãritul soarelui, o treime din

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 27 octombrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei „Preºedintele Portocalã“ Motto: ,,N-a fost pe lume un neam mai încercat ca al nostru. Nu a fost popor care sã fi plãtit mai scump dreptul de a trãi în þara ºi în legea lui, popor pe care sã-l fi împins la jertfele mai mari adînca dragoste de þarã, de credinþã, de eroi ºi dorinþa de neatîrnare”.

ALEXANDRU VLAHUÞÃ Dupã preºedintele care a jucat rol de guvernator al Unchiului Sam mai bine de 10 ani, timp în care a creat BINOMUL ºi cãruia i s-a atribuit calificativul de ,,ºeful Mafiei din România”, avem acum ºi un Preºedinte Portocalã. ªi asta, ca urmare a susþinerii sale pentru procurorul Negulescu, poreclit ,,Portocalã”, cel pe care conducerea DNA l-a folosit în cele mai murdare dosare, omul care a distrus vieþi ºi familii întregi ºi pentru care, dupã propriile mãrturisiri, singura lui bucurie este ,,paraditul la cetãþeni”.

Dacã luãm în calcul ieºirile în public ºi felul în care se adreseazã populaþiei pentru a explica anumite evenimente, se vede limpede cã domnul Iohannis nu este un preºedinte imparþial, el nu este al tuturor românilor ºi, aºa cum spune Constituþia, ,,garantul dreptãþii”. Este de ajuns sã amintim cîteva din expresiile folosite în scop politic - ,,vreau guvernul meu”, ,,afarã cu penalii din guvern” º.a. Se vede clar cum dumnealui uitã cã a fost cercetat penal ºi cã nici pînã azi nu a restituit miile de euro încasate din închirierea imobilelor obþinute prin eludarea legilor. Desigur, sînt multe argumente ce pot confirma cã domnul preºedinte încã nu înþelege care îi este rolul ºi cã, potrivit Constituþiei, trebuie sã fie mediator între puterile ºi instituþiile statului. Modul acesta de a gîndi l-a determinat pe un senator important (fost preºedinte al Comisiei juridice) sã-l numeascã ,,Preºedintele Portocalã”. Implicarea politicã, nepermis de partizanã, a domnului Klaus Iohannis s-a vãdit ºi cu prilejul întîlnirii sale cu sportivii care urmau sã se deplaseze la Campionatele mondiale de gimnasticã de la Montreal: 20% din discursul rostit viza sportul, iar în proporþie de 80% (?!) dumnealui a vorbit de susþinerea procurorilor, a DNA, fãrã nici o referire la abuzurile sãvîrºite ºi la aceia care nu doresc sã fie liniºte în þarã.

ANTON VOICU

Plan halucinant al unui lider UDMR: vrea „modelul Catalonia“ ºi pentru Þinutul Secuiesc Preºedintele UDMR Sfîntu Gheorghe, Antal Arpad, a declarat joi, 19 octombrie, într-o conferinþã de presã, cã nu se numãrã printre susþinãtorii independenþei Cataloniei, însã considerã cã autonomia acestei provincii spaniole reprezintã un model pentru „Þinutul Secuiesc“, respectiv pentru judeþele Covasna, Harghita ºi o parte din Mureº, locuite majoritar de maghiari. „Nu sînt pentru independenþa Cataloniei ºi asta pentru cã de foarte multe ori am spus cã noi (comunitatea maghiarã - n.r.) dorim autonomie ºi nu independenþã. Practic, ceea ce are în acest moment Catalonia ca autonomie ar fi ceea ce ne-am dori ºi pentru noi în Þinutul Secuiesc. (...) Totuºi, ce se întîmplã acum (în Spania - n.r.) este un lucru bun, în sensul în care acum toatã lumea vede

diferenþa dintre autonomie ºi independenþã. (...) În ultimii 1015 ani, în Bucureºti s-a încercat de foarte multe ori sã se amestece aceste lucruri, sã se spunã cã e acelaºi lucru, dar acum se vede foarte clar cã nu e acelaºi lucru. Catalanii au autonomie ºi vor independenþã. (...) Al doilea lucru de care ar trebui sã þinem cu toþii cont este cã dacã unei comunitãþi i se spune în mod constant «nu» de la centru, va veni un moment în care comunitatea aceea va spune «da» ºi poate cã acel «da» va însemna un lucru rãu pentru cei care spun «nu». (...)

Niciodatã nu duce la nimic bun dacã un centru, în cazul nostru Bucureºtiul, iar în cazul lor Madridul, spune nu ºi nu la orice ceri tu. Dacã þi se tot spune «nu», la un moment dat te saturi, cred cã este de înþeles. Aºa e ºi cu copilul care cere ºi nu i se dã, la un moment dat fuge de acasã“, a precizat Antal Arpad, care este ºi primar al Municipiului Sfîntu Gheorghe.

Acesta este unul dintre susþinãtorii fervenþi ai autonomiei teritoriale a judeþelor din centrul þãrii locuite majoritar de maghiari.

ALEXANDRA-MARIA CIOROIANU

Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (5) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU Zarva useristã nu s-a domolit nici astãzi, ba dimpotrivã, sa amplificat. Recentul Congres de la Cluj-Napoca a lãsat marea Uniune, care numãrã 1.800 (una mie opt sute) de membri, fãrã liderul fondator. Amestec de politicieni de dreapta, de stînga, de conservatori, progresiºti ºi reformiºti, USR s-a vrut un ,,partid altfel”, dar n-a ºtiut ce ,,altfel” sã îmbrãþiºeze. În cele 9 luni de cînd sforãie prin Parlament, avîndu-l prim-solist pe Mihai Goþiu, ori mãnîncã sãrãþele din pungile adunate de la gunoi de Adrian Dohotaru, useriºtii n-au fãcut altceva decît sã rãguºeascã degeaba, protestînd aiurea împotriva Puterii, semnînd o Moþiune de cenzurã împotriva Guvernului Grindeanu, demers nãscut mort, ºi propunînd prin fostul lor lider completarea Legii referitoare la apãrarea împotriva incendiilor. Un bilanþ impresionant de modest, dar mai ales foarte costisitor, dacã se are în vedere cã, pentru asigurarea indemnizaþiilor celor 43 de parlamentari ai acestei formaþiuni, statul a cheltuit pînã acum circa douã milioane de lei. Oscilînd între ,,orientarea liberalã”, propusã de Cristian Ghinea, ,,curentul popular”, avansat de Clotilde Armand, sau ,,unitatea în diversitate”, marota politicã a lui N. Dan, USR îºi cautã ºi astãzi identitatea în carul cu fîn. Cred cã înainte de a ajunge sã se legitimeze cu propria orientare ideologicã, USR va dispãrea de pe scena politicã româneascã. Stipendiatã de Sörös, USR va pieri în

Cãmãtari. Recuperatori (69) Piraþi de fetiþe Încã are balta româneascã „peºti“! Dar ºi femei ajunse, prostituate, trudind din greu pentru a produce bani. Asta chiar dacã piaþa externã pare saturatã. Totuºi, combinaþiile merg încã bine pentru „baboii“ care au fetiþe afarã. Atît pentru cei care le gãsesc, le conving ºi le trimt în strãinãtate, cît ºi pentru cei care le recepþioneazã ºi manageriazã. Numai cã, în ultimul timp, adevãrata loviturã o dau un soi de „piraþi“ moderni, care deturneazã transporturile de prostituate. Astfel, ei se trezesc dintr-o datã proprietarii a zeci de producãtoare, pe care le vînd la repezealã în altã parte decît destinaþia iniþialã. Este vorba despre cîþiva recuperatori care au fãcut asta pentru prima oarã strict în sfera intereselor de serviciu, angajaþi fiind sã recupereze o sumã importantã de bani de la niºte „peºti“. Iar pentru a-i obliga pe aceºtia sã plãteascã, i-au lãsat fãrã obiectul muncii, furîndu-le într-o singurã noapte, de-a valma, toate „angajatele“ aflate la periferia Romei.

Ideea le-a plãcut ºi, drept urmare, s-au specializat în domeniu. Sînt numeroase tinere rãpite, sechestrate, torturate ºi obligate sã se prostitueze. Totuºi, grosul acestei bresle este alcãtuit din profesioniste care practicã de bunãvoie meseria unanim consideratã drept cea mai veche din lume. Tocmai acestea reprezintã „target“-ul pentru proxeneþii care le racoleazã ºi le înlesnesc munca în strãinãtate. Se lucreazã în echipã, unii gãsind fetele în România ºi alþii ocupîndu-se propriu-zis de

clipa în care borfaºul financiar îºi va închide punga, renunþînd sã mai parieze pe gloabe. * Grave controverse se manifestã ºi în sînul Guvernului Tudose. Liderul PSD ºi premierul tot învîrt biciuºtile pe deasupra miniºtrilor, dar programul de guvernare nu merge ºnur, aºa cum sperau social-democraþii. Unii membri ai guvernului au fost obligaþi sã-ºi pãrãseascã fotoliile, printre primii aflîndu-se Adrian Þuþuianu, care a demisionat din fruntea Ministerului Apãrãrii la nici douã luni de la numire.

Tensiunile permanente din sînul Guvernului se resimt negativ mai cu seamã în domeniul economico-financiar: deficitul bugetar s-a ridicat în primele ºapte luni ale acestui an la 5,1 miliarde de lei, în condiþiile în care investiþiile ºi cheltuielile pentru bunuri ºi servicii au fost reduse cu peste 10 miliarde de lei, acest fapt datorîndu-se slabei activitãþi a Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã, care a colectat cu 6,8 miliarde de lei mai puþin faþã de prevederile bugetare, cît ºi rezultatelor mediocre în accesarea fondurilor europene, pe care se bazeazã în mare mãsurã Programul PSD. De asemenea, deficitul comercial al României a crescut, în primele ºapte luni, cu 33% faþã de perioada similarã din 2016. Pe de altã parte, economia subteranã va înghiþi în acest an circa 228 miliarde de lei, adicã mai mult de un sfert din PIB. Alte scandaluri publice au fost generate de conflictul dintre Guvern ºi bãnci, de situaþia grea din învãþãmînt, unde 24.500 de ºcoli, din cele 31.000, au început noul an fãrã aviz ºi autorizaþie de funcþionare, de situaþia jalnicã de la TAROM, societate de stat, care în ultimii 10 ani a înregistrat pierderi de 345 milioane de lei, ca urmare a nepriceperii managerilor numiþi politic de stat. Disfuncþii ºi confruntãri similare au fost provocate de legea vaccinãrii ºi de alte mãsuri pripite sau nefundamentate, adoptate de Executiv. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

„înstrãinarea“ lor. Numai cã, spre disperarea atît a unora, cît ºi a celorlalþi, aceste transporturi strategice se confruntã cu tot mai multe probleme. ªi, culmea, care nu sînt datorate autoritãþilor, ci cu totul altor motive.

Cãci, dupã cum se vaitã Stupinã, unul dintre „peºtii“ care livreazã marfa în strãinãtate, „aºa ceva nu am mai vãzut, ºi nici nu îmi trecea prin cap cã se va ajunge aici!

Sînt ºi eu de atîþia ani în meseria asta, dar japcã pe faþã ca acum nu s-a mai existat! Pãi ne jefuiesc nenorociþii ãºtia, care or fi ei, într-o veselie, sînt mai rãu ca piraþii din filme. Ne bagã în faliment, ce mai încolo ºi încoace, dacã nu se face rapid ceva! Am tot schimbat traseele pe care sã ajungã fetele în Spania, am dublat numãrul la bãieþii care merg cu ele, dar tot degeaba. Noi, ca sã ne meargã blaturile mai uºor ºi sã mai scutim din preþ la drumurile astea, trimitem cîte un lot mai mare, pleacã mai multe microbuze deodatã. Dar vin cagulaþii ãºtia cît casa ºi ne jefuiesc la drumul mare, au arme, ne bat oamenii, iau femeile, le suie în alte maºini ºi au ºi dispãrut.

Cum nu putem face plîngeri penale, aºa cum le-ar trebui, cã doar n-om fi tîmpiþi sã ne legãm singuri, cu mîinile noastre, trebuie musai sã aflãm noi pe bune cine sînt ãºtia de ne jefuiesc. Trebuie sã punem mîna pe ei cît mai repede cu putinþã, cã altfel nu o mai þinem mult aºa.

Cã deja mergem pe pierdere. Pãi noi investim o grãmadã de bani în fetele astea pînã cînd le scoatem afarã ºi plata o luãm doar cînd ajung acolo unde trebuie sã ºi presteze.

Pînã le faci sã lucreze pentru tine, trebuie sã te porþi destul de frumos cu ele, sã le mai scoþi cîteva nopþi prin oraº, sã le mai cumperi cine ºtie ce nimicuri, sã le iei þoale, sã le faci acte, sã le plãteºti drumul, asigurãrile, o grãmadã de dangarale. Baºca banii ce le mai dãm sã aibã

la ele, sã arate dacã sînt controlate. ªi vin recuperatorii ãºtia ºi le ia cu tot cu banii de pe ele.

Iar noi rãmînem cu buza umflatã. Cã oamenii care le aºteaptã în Spania, normal cã nu ne mai plãtesc nimic, dacã nu le sosesc femeile. Aºa cã, pînã la urmã, nu o sã mai avem ce face ºi o sã trebuiascã sã le luãm bilete de avion, dar astea dus-întors costã o grãmadã de bani.

Numai cã nu o sã mai rãmînem cu nimic din comisioanele pe care trebuie sã le luãm pentru fiecare fatã“.

Dacã ar fi sã privim însã ºi reversul medaliei, în faþa ochilor ne-ar apãrea musai chipul radios al lui Buton, cel care a pus pe picioare întreaga afacere. „Am avut odatã de fãcut o recuperare de la niºte peºti, pe undeva prin Italia, cã noi luãm comenzi în toatã Europa. I-am dibuit, le-am dat o bãtaie bunã, dar tot degeaba, cã se vãitau mereu cã nu au lovele. ªi atunci, le-am luat cu japca femeile de pe stradã noaptea, le-am suit în dubiþe ºi leam vîndut la alþi þigani, dar în Bologna. Am dat banii la cãmãtarul care ne angajase, ne-am luat comisionul de la el, dar nici mãcar nu ne-am uitat la el, cã ne rãmãsese o grãmadã de la vînzarea femeilor. ªi aºa nu am mai aºteptat noi nici o recuperare ºi ne-am pus pe jepcuit femeile la fraierii de peºti ºi vînzarea lor la alþi fraieri. Cã peste ceva timp îi cãlcãm ºi pe ãºtia din urmã, le luãm femeile care le vîndusem ºi le ducem la ãia primii înapoi. Tot pe bani. Se dau ei tari în gurã cã dacã ar ºti cine îi face lear lua gîtul, dar se jurã la ºtou. Ne ºtiu ei, dar n-au sînge în ei, c-aºa sînt peºtii, laºi de firea lor, se dau ºmecheri doar cu femeile. Pãi cînd în viaþa lui o sã ridice un peºte mîna la un recuperator?“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. recuperatori“)

„ROMÂNIA MARE“

Roºia Montanã ºi Rovina, liber la exploatare Proiectul de lege al minelor pus în dezbatere publicã de Ministerul Economiei este un amplu compendiu de derogãri pentru industria minierã auhtonã ºi dacã va fi adoptat în forma actuatã va da posibilitatea pornirii unor cariere foarte controversate precum cele de la Roºia Montanã sau Rovina. Astfel, proiectul prevede o categorie aparte de resursele minerale de importanþã strategicã, a cãror exploatare este consideratã de interes naþional ºi declaratã de utilitate publicã. „Nu se aratã ce resurse fac parte din aceastã categorie, iar criteriile foarte vagi listate pentru încadrarea ca resursã strategicã permit practic ca orice resursã mineralã sã fie consideratã astfel.

Pentru a cita din textul original, o resursã de interes naþional este resursa care „contribuie la punerea în aplicare a interesului naþional”, susþin reprezentanþii Mining Watch. Conform articolului 3 din document, resursele minerale de importanþã strategicã sînt acelea care se încadreazã în urmãtoarele categorii: susþin dezvoltarea infrastructurii naþionale; contribuie la asigurarea independenþei energetice a þãrii; contribuie la strategia de industrializare a þãrii; contribuie la punerea în aplicare a

Aplicarea urechistã a legilor Judecãtorii Curþii Constituþionale, prin unele decizii date în urma interpretãrilor legilor dupã bunul plac, au creat un precedent destul de periculos. Fenomenul interpretãrii urechiste a legilor nu a rãmas pe masa de deliberare a membrilor CCR, ci s-a extins, ca o pecingine, ºi spre Legislativ. ªi asta, mai ales cã majoritatea parlamentarilor sînt la primul mandat, deci nu au prea multã experienþã legislativã, aspect care le vine mãnuºã aleºilor cu state vechi, cocoþaþi pe funcþiile decizionale.

Cu alte cuvinte, puterea, prin intermediul unor reprezentanþi ai sãi, face orice fel de joc de glezne cu interpretarea ºi aplicarea legilor, a regulamentelor de funcþionare a celor douã Camere ale Parlamentului, precum ºi cu statutul demnitarilor, fãrã nici un fel de jenã. În afarã de cei doi preºedinþi ai Senatului ºi Camerei Deputaþilor nu mai existã nimeni care sã îi poatã trage la rãspundere pe preºedinþii Comisiilor Juridice sau pe unii membri ai Birourilor Permanente pentru derapajele voite de la norma impusã de lege.

Eugen Nicolicea, marele prestidigitator Preºedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaþilor, pesedistul Eugen Nicolicea, unul dintre cei mai vechi parlamentari, aflat la cel de-al ºaptelea mandat de deputat, este de departe cel care decide, în primã instanþã, soarta tuturor legilor ºi traseul acestora. Ales deputat încã din 1992, Nicolicea cunoaºte cel mai bine hãþiºul legislativ, portiþele de ieºire ale acestuia, cum se îngroapã pe vecie o iniþiativã legislativã ºi în ce sertar, tarele constituþionale, precum ºi toate lacunele regulamentului Camerei Deputaþilor. ªi cum cei de la opoziþie

Compania care ucide mereu (1) Moartea celor doi mineri la Mina Lupeni este cel mai recent episod al unei istorii pline cu victime în Valea Jiului. Din 1990 pînã acum, ºi-au pierdut viaþa peste 80 de muncitori. Cîteva sute de mineri au fost rãniþi, în special în minele de la Petrila, Vulcan ºi Uricani.

Iuliu Lucian Codlean ºi Ionel Suciu au fost înmormîntaþi. Ei sînt cei doi care joi, 5 octombrie a.c., la ora 14,00, la Mina Lupeni, s-au aflat printre cei 11 mineri din abataj, din care 8 au reuºit sã se salveze. Trei au rãmas blocaþi dupã ce un mal de pãmînt s-a prãbuºit peste ei. Echipele de intervenþie au lucrat non-stop sã-i descopere pe cei rãmaºi în minã. Codlean a fost scos decedat în noaptea de joi spre vineri. Ionel Suciu a murit cîteva ore mai tîrziu la Spitalul Floreasca din Capitalã.

Raul Ciºmaºu a supravieþuit accidentului. El nu are probleme grave de sãnãtate, dar este puternic afectat psihic.

Operaþiunea de salvare a durat 17 ore.

Abatajul morþii ºi sclaviei Alarma a început sã sune la Lupeni puþin dupã ora 14,00. Toatã suflarea din Lupeni s-a adunat în faþa minei, sã afle care este tributul de aceastã datã. La 400 de metri sub pãmînt, tavanul unei galerii s-a surpat peste 11 mineri. Prãbuºirea a fãcut sã despartã echipa de mineri în douã pãrþi. Opt dintre ei aveau acces la ieºire, dar trei au rãmas blocaþi în galerie. Imediat a început operaþiunea de salvare. 14 salvatori au fost trimiºi în subteran, de unde au anunþat cã identificaserã voci. Norocul a fãcut sã

Pag. a 15-a – 27 octombrie 2017

interesului naþional ºi a strategiei de securitate naþionalã.

Clasificarea ºi declasificarea resurselor minerale de importanþã strategicã se face de cãtre Parlament la propunerea Guvernului, cu avizul autoritãþii competente în domeniul resurselor minerale, se aratã la articolul 4. „Aceastã încadrare ar permite exproprierea tuturor proprietãþilor private de pe terenurile necesare realizãrii exploatãrilor miniere (chiar ºi a lucrãrilor adiacente acestor exploatãri). Proiectul de lege propune ºi o procedurã de expropriere mult simplificatã ºi acceleratã de care se pot servi titularii de licenþe miniere pentru a dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor”, a declarat avocatul ªtefania Simion. Etapele procedurii de expropriere sînt: aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrãrilor de interes naþional, judeþean sau local; consemnarea sumei individuale aferente reprezentînd plata despãgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere ºi afiºarea listei proprietarilor imobilelor; transferul dreptului de proprietate; finalizarea formalitãþilor aferente procedurii de expropriere. Etapele procedurii de expropriere vor fi detaliate în normele tehnice ºi metodologice prevãzute la articolul 84. Acest articol are urmãtoarea formulare: „Normele tehnice precum ºi cele metodologice se elaboreazã de cãtre autoritatea competentã în domeniul resurselor

minerale ºi se publicã în Monitorul Oficial în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi“.

Cei de la Mining Watch susþin cã aprobarea proiectelor miniere a fost întotdeauna una lipsitã de transparenþã: de la acordarea licenþelor, la semnarea contractelor de asociere ºi mai recent la litigiul statului român cu Gabriel Resources, compania care doreºte sã scoatã aur de la Roºia Montanã. „Sub pretextul fals al creºterii gradului de transparenþã ºi participare a cetãþenilor la luarea deciziilor privind acordarea concesiunilor miniere, proiectul de lege conferã caracter confidenþial tuturor datelor ºi informaþiilor privind licenþele miniere. Mai mult, în motivarea proiectului de lege, ministerul invocã dreptul companiilor miniere la egalitate în faþa legii ºi non-discriminare. În realitate, proiectul de lege conferã acestor companii un statut ºi privilegii absolut disproporþionate, care nu au nimic de-a face cu egalitatea în faþa legii. De exemplu, companiile miniere ar fi exceptate de la obligaþia compensãrii cu terenuri a suprafeþelor scoase definitiv din fondul forestier naþional. Ridicolul dereglementãrii este într-atît de mare încît monitorizarea modului în care titularul licenþei miniere respectã condiþiile impuse prin autorizaþia de construire a minei este în sarcina… titularului licenþei miniere“, spun reprezentanþii Mining Watch.

COSMIN PAM MATEI

fie dorm în bãnci, fie se pãruiesc pe la televizor sau se ceartã între ei precum chiorii, ori nu au deloc habar de dedesubturile instrumentãrii proiectelor de acte normative sau de tertipurile de tergiversare a solicitãrilor prin care procurorii DNA cer ridicarea imunitãþii pentru anumiþi miniºtri sau pentru alþi deputaþi, Eugen Nicolicea are libertate deplinã sã decidã dupã cum vrea. Singurul de la care primeºte undã verde este superiorul sãu ierarhic pe linie de partid, preºedintele Camerei Deputaþilor, Liviu Dragnea. Conform unor surse din PSD, Nicolicea se consultã, arareori, cu ceea ce a mai rãmas din „nucleul dur“, decizional, de altã datã, din Camera Deputaþilor pentru unele hotãrîri. Din respectivul cerc cu care preºedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaþilor se mai sfãtuieºte în funcþie de domeniul pe care-l vizeazã o lege fac parte fostul ministru al Justiþiei, colegul sãu Florin Iordache, Eugen Bejinariu, Iulian Iancu, liderul de grup, Ioan Munteanu, ori Viorel ªtefan.

tru a face ancheta plus întocmirea referatului. Biroul Permanent al Camerei poate sã aprobe termenul maxim sau sã aprobe un termen mai scurt. Pe cale de consecinþã, am propus 14 zile pentru efectuarea anchetei ºi 14 zile pentru întocmirea ºi votarea raportului“, a susþinut Nicolicea. Numai cã articolul 157 din Regulamentul Camerei Deputaþilor îl contrazice. „Biroul Permanent al Camerei Deputaþilor are obligaþia sã cearã Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi sã prezinte, în cel mult 5 zile, o primã evaluare a respectivei solicitãri ºi o estimare a timpului necesar pentru a realiza audierea deputatului ºi pentru a studia documentele înaintate de procurorul general. Pe baza evaluãrii preliminare, Biroul Permanent al Camerei Deputaþilor va fixa un termen de depunere a raportului de cãtre Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi, termen care nu poate fi mai mare de 14 zile“, se stipuleazã clar în textul pe care Nicolicea îl interpreteazã dupã bunul sãu plac. Pesedistul a fentat special un termen juridic ºi pentru cã existã unele mici probleme cu asigurarea majoritãþii de voturi care ar împiedica ridicarea imunitãþii ministrului Rovana Plumb.

Imunitatea lui Plumb, o altã vrãjitorie În seria „ce vrãji a mai fãcut Eugen Nicolicea“ se înscrie amînarea cu o lunã a votului pentru ridicarea imunitãþii ministrului pentru Fonduri Europene, Rovana Plumb. Potrivit anchetatorilor, fosta ºefã a femeilor pesediste ar fi una dintre piesele-cheie în dosarul Belina, care ar conduce direct la Liviu Dragnea. Ca sã îºi punã la adãpost colega de partid pentru o vreme, Nicolicea nu doar cã a ignorat legile în vigoare, dar a mai ºi inventat noi prevederi în favoarea PSD. Preºedintele Comisiei Juridice a nãscocit noi termene pentru întocmirea de cãtre deputaþii juriºti a raportului preliminar ºi a celui final. „Conform Regulamentului, trebuie sã facem o primã evaluare în care sã spunem termenul maxim penexiste destul aer ca minerii sã nu moarã sufocaþi. La gura minei agitaþia era mare. Douã elicoptere SMURD ºi mai multe salvãri au aºteptat rãniþii. La Lupeni a ajuns ºi un elicopter MApN, care putea transporta victime multiple.

Cei opt mineri care au reuºit sã iasã din subteran participau ºi ei la salvarea celor prinºi în ghearele pãmîntului.

Lor li s-au alãturat ºi ortacii care ar fi intrat în minã în schimbul trei. La auzul alarmei, rude, prieteni, cunoscuþi vin cu mic, cu mare la gura minei, ca la un ritual. Zilnic, ei trãiesc cu teama cã cei dragi s-ar putea sã nu se mai întoarcã de la serviciu. Abia dupã opt ore de la prãbuºirea tavanului, salvatorii au ajuns la primul miner.

Ceva mai tîrziu, salvatorii au început sã comunice cu cel de-al doilea.

Primele declaraþii ºi critici „Au reuºit sã elibereze mare parte a corpului, care era prins sub dãrîmãturi, mai are pe partea stîngã ceva de eliberat. Este conºtient, este cooperant, comunicã cu el ºi dau date în permanenþã“, anunþa ministrul Energiei, Toma Petcu. „Am decis sã intervenim pe cele douã capete de surpare, avem o suprafaþã de 16 metri pe care trebuie sã intervenim ºi sã cãutãm sã salvãm oamenii.

Zona din galerie unde se intervine e foarte dificilã, se înainteazã într-un ritm de un metru pe orã“, explica Petcu, sosit la faþa locului. „Mineritul e o meserie care presupune riscuri. Noi am trãit multe asemenea evenimente nefericite. Din pãcate, condiþiile de zãcãmînt sînt cele care pun de fiecare datã probleme. Este vorba despre tectonicã, este motivul pentru care minele din Valea Jiului sînt periculoase“, a declarat cu sarcasm

Sancþiunile - un cerc legal, dar vicios Abaterile disciplinare de orice fel ale aleºilor ºi sancþiunile pe care acestea le atrag sînt ºi ele prevãzute în textul Statutului deputaþilor ºi al senatorilor, respectiv Legea 96/2006. Capitolul XII cu cele patru articole ale sale este consacrat Regimului disciplinei parlamentare. În ciuda prevederilor exacte, aplicarea vreunei decizii de tragere la rãspundere a senatorilor sau deputaþilor stã tot în pixul preºedinþilor celor douã Comisii Juridice.

ANCA TOADER Oana Stuicuþa, purtãtor de cuvînt la Complexul Energetic Hunedoara. Un jurnalist local îi atrage atenþia cã stîlpii de susþinere ai tavanului sînt mai puþini decît ar fi nevoie. Reacþia vine rapid: „Nu, atunci s-ar fi închis abatajul, dacã ar fi fost problema aceasta“, a spus purtãtoarea de cuvînt.

De partea cealaltã, rudele minerilor spun cã nici sclavii nu muncesc aºa cum se munceºte la Lupeni.

Sindicaliºtii vorbesc însã despre starea deplorabilã a galeriilor. Darius Cîmpean, lider sindical, spune cã se lucreazã cu echipamente ºi utilaje învechite. „Surpãri sînt zilnice, nu e o noutate, însã au fost de dimensiuni mici ºi au putut fi controlate“, spunea liderul sindical.

Poliþia ºi Inspectoratul Teritorial de Muncã fac anchete. Între timp, în cazul accidentului a fost deschis ºi un dosar penal. „Ei pleacã de acasã, îºi pupã copiii ºi nu ºtiu dacã se mai întorc. Pentru cine ºi pentru ce. Vã daþi seama cã nu sînt condiþii uºoare. Numai eu ºtiu ce lucreazã. Pentru salarii de mizerie îºi riscã viaþa“, spune o soþie de miner.

ITM va ajunge probabil la primele concluzii în douã sãptãmîni.

Complexul Energetic Hunedoara (CEH), societatea care a preluat mineritul, atît cît mai este acesta, de la gaura neagrã a economiei, Compania Naþionalã a Lignitului, este cel mai periculos angajator al economiei româneºti. ªi nu doar atît, CEH la rîndul sãu este un mecanism de tocat bani, acumulînd pînã în prezent datorii de aproape 600 milioane euro. Statul român a pompat în mineritul hunedorean ajutoare de aproape 6,5 miliarde dolari. (va urma) (cotidianul.ro)

Pag. a 16-a – 27 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Amintirile unei bucovinence (4) Învãþãmîntul românesc dupã eliberarea Bucovinei de Nord din luna iunie 1941, pînã în martie 1944 (2) Pe o altã foaie se citea numãrul probelor pentru examen: medical ºi muzicã – eliminatorii, ºi la limba românã ºi matematicã. A sosit ºi ziua examenului de admitere. O pedagogã m-a luat în primire la poarta ºcolii ºi m-a condus la o clãdire din curte, unde se afla sala de gimnasticã. Acolo, multe candidate, unele mai vesele, altele mai timide, precum eu. Toate aºteptau sã ne strige numele, pe grupe, ca sã intrãm la examenul medical. În sala spaþioasã, luminoasã ºi cu parchetul ca oglinda, într-un colþ se gãsea o masã lungã acoperitã cu o faþã albã, în jurul cãreia comisia medicalã ne aºtepta. Era formatã din mai mulþi specialiºti, care verificau amãnunþit pe fiecare adolescent: la ochi, gît, nas, urechi, cãi respiratorii, inimã ºi piele. Urmãreau sãnãtatea perfectã a fiecãreia. Apoi candidatele, îmbrãcate mai sumar, trebuiau sã ocoleascã sala pe melodia unui marº. Se urmãrea þinuta corpului. Nu erau admise tinerele cu defecte fizice la coloanã, picioare sau mîini. Nu se îngãduia ca o învãþãtoare sã aparã în faþa elevilor sãi ºi ai ºcolii cu infirmitãþi care ar fi abãtut atenþia elevilor de la explicaþiile lecþiilor, poate generînd chiar ºi ilaritate. Ori, la orele de educaþie fizicã dascãlul din faþa elevilor prezenta drept model figurile cerute de programã. El mai trebuia sã formeze echipe de dansuri populare pentru serbãrile ºcolare ºi pentru concursuri. Iar aceste neajunsuri nu-l puteau duce la succese. Putea trezi chiar neîncredere în forþele educatorului. Ultimul examen medical era cel ginecologic. Promovau numai fecioarele sãnãtoase.

Al doilea examen era cel de muzicã. În aceeaºi salã, la aceeaºi masã se aflau acum alþi specialiºti: profesori de muzicã, pianiºti, cercetãtori ai creaþiilor populare ºi conducãtori de coruri sãteºti. Fiecare tînãrã trebuia sã ia gama ºi arpegiul Do major, imediat dupã ce profesorul executa la pian. Se cerea apoi ca eleva sã caute, la alegere, un cîntec. Dupã primele versuri cîntate, era întreruptã, fiind deja apreciatã ºi notatã.

Mi-a venit ºi mie rîndul. Era cel mai frumos examen pentru mine. Parcã nici nu mã gãseam în faþa unor maeºtri. Eram acolo acasã, în familie, unde se cînta zilnic, iarna la tors, cusut sau þesut, ºi vara la cîmp, în întrecerile cu pãsãrile.

Dupã ce am luat perfect gama ºi arpegiul dupã pian, mi-a cerut profesorul cîntecul ales. A fost unul patriotic, de

marº, cu titlul: „Arcaºii din Cosmin“, compus – versuri ºi melodie – de protopopul bisericii din Cosmin. L-am cîntat cu suflet, chiar bãtînd mãsura. Am fost singura ascultatã pînã la terminarea cîntecului, semn cã le-a plãcut acestor specialiºti. M-au ºi felicitat. La ieºirea din salã, am gãsit-o pe mama aºteptîndu-mã. Era cu ochii uzi de bucurie. Mã ascultase în hol ºi a înþeles cã am luat cu bine examenul. La limba românã ºi la matematicã am ºtiut bine.

La cîteva zile s-au afiºat rezultatele. Am mers tot cu mama. Ne-am uitat cu atenþie ºi emoþie pe listã. Eram trecutã pe lista celor admise, la un numãr mai sus. Ne-am privit ºi ne-am îmbrãþiºat de bucurie.

Uitãndu-ne pe cealaltã uºã de intrare, am dat de un alt afiº care cuprindea prospectul, cerinþele obligatorii ale instituþiei pentru elevele din clasa întîi, toate locuind la internat, chiar dacã pãrinþii lor locuiau în oraº. Era zestrea unei ºcolãriþe pentru o astfel de ºcoalã. În acel moment ne-am raportat la posibilitãþile noastre, ale unei fete cu port naþional atît pentru zile de lucru, cît ºi pentru sãrbãtori. Nu se potrivea nimic. În lada mamei era altã rînduialã. ªi pe deasupra se cerea ºi o taxã ºcolarã.

Trebuia sã avem: uniformã neagrã din saten, guleraºe albe, pantofi ºi ghete negre, palton ºi pardesiu bleumarin, la fel ºi bascã, ciorapi gri din bumbac mercerizat, lenjerie de corp (zi-noapte), aºternuturi de pat, prosoape ºi alte obiecte de strictã necesitate.

Tot ridicam ochii spre faþa mamei, care deja exprima îngrijorare, cu teama ca nu cumva sã se rãzgîndeascã.

Mi-a citit mîhnirea: „Vom face ce vom putea, aºa, pe rînd, dar din drum nu ne vom întoarce“. Mi s-a liminat faþa ºi i-am zîmbit a mulþumire...

Acasã sosite, i-am spus tatei cele de trebuinþã pentru ºcolarizarea mea. Cînd am ajuns la taxa în bani, deodatã s-a amãrît ºi n-a mai vorbit. Era gata, cu uºurinþã, a mã mai da la ºcoalã, la oraº. Pleca numai fratele meu Lazãr.

La internatul liceului nu se cereau atîtea cheltuieli. Nu era obligatoriu sã stai la internat. Cînd i-am vãzut pe pãrinþi atît de îngrijoraþi, am ieºit din casã ºi m-am dus la locul unde þineam îngropatã o ulcicã de lut cu banii primiþi de la pãrinþi, cu ocazia unor sãrbãtori, sau de la rudele noastre venite în vizitã. Aºa era ºi mai este ºi azi obiceiul pe acele meleaguri. Cînd am adus vasul cu bani în faþa lor ºi i-am numãrat, suma se apropia de prima taxã. Amîndoi s-au uita cu duioºie la mine, apoi unul cãtre celãlalt ºi, dînd din cap, au hotãrît sã mã pregãteascã pentru ºcoalã. În ziua de 14 septembrie, Ziua Înãlþãrii Sfintei Cruci, este hramul bisericii din comuna Plaiul Cosminului. Dupã slujba bisericeascã urmeazã, ºi

Prin Librãriile Americane (14) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Nota 3: Din amintirile sale rezultã cã, deºi o Amintirile lui Jacob Pesate (2) Amintirile lui încep cu anul 1933, cînd pãrinþii sãi, care aveau un magazin de textile, au hotãrît sã-l înscrie la o ºcoalã privatã unde se plãtea o anumitã taxã. A dat examen ºi a intrat la Liceul real ortodox din Cernãuþi, liceu sponsorizat de Biserica Ortodoxã Românã, unde învãþau ºi alþi copii de evrei.

Nota 1: În anul 1933 nu era nici o problemã ca un liceu sponsorizat de biserica ortodoxã sã accepte elevi evrei. Unde este antisemitismul în aceastã situaþie? Aici face observaþia cã, deºi profesorii erau membri ai partidelor fasciste, ei erau foarte corecþi în ºcoalã (pag,11).

Totuºi aminteºte despre manifestãri ale antisemitismului din timpul liceului, cînd colegii români îi numeau „Jew boy“, sau se încãierau în recreaþii, dar elevii evrei fiind mulþi, pãruiala era echilibratã. Din anul 1934 biserica ortodoxã a schimbat regulile de admitere, punînd condiþia ca elevul sã fie creºtin. El continuã însã liceul început pînã la absolvire, dupã care pleacã la Bucureºti ºi se angajeazã ca muncitor într-o fabricã.

Nota 2: Deºi în anul 1934 sponsorul liceului pune condiþia ca elevii acceptaþi sã fie creºtini, elevul evreu Iacob Pesate îºi poate continua studiile pînã la absolvire. Este un gest de omenie din partea Bisericii Ortodoxe Române. În 27 iunie 1940 seara, aude la radio cã Uniunea Sovieticã va prelua Bucovina ºi Basarabia, aºa cã a doua zi dimineaþa se duce la fabricã sã-ºi ia rãmas bun de la colegi, apoi se urcã în primul tren spre Cernãuþi, bucuros cã ajunge acolo înainte de sosirea trupelor sovietice.

duce bine în România, a fost bucuros cînd a aflat de invazia sovieticã. În 28 iunie 1940, se aflã în stradã împreunã cu o mulþime întreagã, întîmpinînd cu flori Armata Roºie care intra în Cernãuþi. Nu relateazã nimic despre ce s-a întîmplat în Cernãuþi în continuare, reia ºirul amintirilor cu „ºocul invaziei din 22 iunie 1941“ (pag. 99), dupã care, în iulie 1941, ia trenul spre URSS. Ce a fãcut acolo nu ºtim, pentru cã Jacob Pesate nu povesteºte nimic depre aceasta, în schimb, ne descrie ce s-a întîmplat cu familia sa rãmasã în Cernãuþi.

Pentru familia sa au fost vremuri grele. Tatãl sãu a fost arestat în august 1941.

Nota 4: Nu spune motivul arestãrii tatãlui sãu. De ce? În noiembrie 1941 toatã familia sa a fost îmbarcatã întrun tren ºi deportatã. Era o iarnã grea, mulþi s-au îmbolnãvit de tifos ºi au murit în tren. Cînd au ajuns la Nistru s-au oprit, au transversat Nistrul cu barjele ºi acolo s-au întîlnit cu alþi membri ai familiei, din sudul Bucovinei, cu care nu mai avuseserã nici un contact de un an.

Fratele lui era diabetic ºi a murit pe drum din lipsã de insulinã. Mama, un unchi ºi bunicul sãu au murit îmbolnãvindu-se de tifos pe drum. Tatãl sãu ºi o sorã au ajuns în satul Berchad, unde o familie de evrei ucrainieni i-a gãzduit pe toatã perioada deportãrii. Nu primeau nici o raþie, trebuiau sã munceascã la cîmp pentru a-ºi procura hrana. De asemenea, puþinele lucruri pe care le mai aveau au fost nevoiþi sã le dea þãranilor contra alimente.

Viaþa a fost grea, deºi, oficial ei nu erau într-un lagãr de exterminare, se murea de foame ºi boli.

azi, petrecerea sãtenilor ºi a invitaþilor. Pentru aceastã mare sãrbãtoare se fac ºi mari pregãtiri. Vin neamurile din comunele vecine pe unde au fost ºi cosminenii.

Atmosfera este înmiresmatã atît de florile de toamnã, cît ºi de bucatele alese ce se pun pe masã. Mama s-a pregãtit cum se cuvine ºi pentru musafiri, dar ºi pentru noi, copiii, cã pãrãseam comuna pînã la vacanþa de Crãciun.

La 15 septembrie, încã din zorii zilei, tata a aranjat cãruþa ºi a înhãmat caii care aveau sã ne ducã la ºcolile cele mari. A pus otavã proaspãtã în trãsurã, iar mama a aºternut covoarele pe jilþuri. Am urcat bagajele cu emoþii.

A sosit ºi momentul despãrþirii. Plecau de acasã doi copii dragi ºi cuminþi, ascultãtori ºi harnici. Cu ochi sclipind de lacrimi, ne-am luat rãmas bun de la cele douã surori, am sãrutat mîna pãrinþilor ºi cu privirile plecate am urcat pe jilþul din spate. Sora mea mai mare Mãriuca a deschis poarta. Se citea pe figura e durerea, nu atît pentru despãrþirea noastrã, cît mai ales pentru faptul cã ea nu a avut norocul sã înveþe carte la ºcolile cele înalte din Cernãuþi, deºi era o elevã foarte bunã la învãþãturã. Ea era acum mîna dreaptã a pãrinþilor în gospodãrie ºi pe ogoare.

Ieºiþi din curte, tata a strunit hãþurile, luînd-o la dreapta. Am trecut pe lîngã gospodãria lui Moale cel bogat, apoi pe lîngã sãrãcia familiei Lobodici ºi am intrat pe ºleah. Pe acest drum de þarã, mai trainic, a fost o adevãratã întrecere între cãruþele care duceau copiii sãtenilor la ºcolile din oraº. Noi l-am întrecut pe Mihai Bordeianu cu veriºoara mea Elena, elevã în clasa a II-a la Liceul Ortodox de fete din Cernãuþi, iar pe noi ne-a întrecut Nicolae Popovici cu fiica lui Valeria în clasa a VI-a la ªcoala Normalã de Fete. Era ºi ºcoala mea ºi de acum încolo ºi eram tare bucuroasã de asta.

Ne-am oprit mai întîi la Internatul Liceului „Aron Pumnul“, unde pãrinþii l-au instalat pe micul Lazuricã din clasa întîi, iar noi ne-am continuat drumul la ºcoala ºi internatul meu. În faþa ºcolii mele, tata a rãmas impresionat de clãdirea mare ºi impunãtoare, cu etaje ºi geamuri mari. Era ºi mai este o ºcoalã renumitã în toatã Bucovina. Privind-o din faþã, la dreapta ei se gãsea Unitatea de Pompieri, iar la stînga ei penitenciarul. Am dus bagajele la poarta ºcolii, iar de acolo administratorul le-a dus la locul lor.

Mi-am luat rãmas bun de la pãrinþi, care mã urmãreau cu privirea, iar o pedagogã m-a condus în curtea mare a ºcolii, unde urma festivitatea deschiderii noului an ºcolar.

Toate cele 280 de eleve erau prezente într-o forfotã de mare veselie. Se revedeau dupã un an de ocupaþie sovieticã. S-a format un careu pe clase, fiecare clasã cu pedagoga ei. Deºi era rãzboi, elevele erau supravegheate, îndrumate ºi conduse de aceste institutoare. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN Nota 5: Deportaþii care au murit în Transnistria nu au fost exterminaþi în lagãre. Ei au murit din cauze naturale (subnutriþie, boli), desigur agravate de situaþia lor de a se afla acolo ºi nu în mediul în care au trãit înainte. Din cînd în cînd, germanii cãutau muncitori pentru lucru peste Bug, dar dintre cei plecaþi nimeni nu s-a mai întors.

Tatãl ºi sora sa supravieþuiesc rãzboiului.

Nota 6: Nimeni din familia Pesate n-a fost ucis.

Mama sa, bunicul ºi un unchi au murit de tifos. Fratele sãu diabetic a murit din lipsã de insulinã. A fost o tragedie care putea fi evitatã dacã entuziasmul manifestat la invazia sovieticã ar fi fost mai discret. Jacob Pesate emigreazã în Anglia. Deºi nu spune nimic despre ce a fãcut în URSS, fiind tînãr, varianta cea mai probabilã este cea a înrolãrii în armata roºie. Conform „Enciclopedya Iudaica“, ediþia a doua, 2007, vol. 14 pag. 242, în armata roºie au luptat în timpul ultimului rãzboi mondial 500.000 de evrei. Cu toate cã foarte mulþi erau ofiþeri, datoritã gradului ridicat de instruire a evreilor, pierderile din rîndul lor au fost mari, 200.000 cãzînd în luptã. Au fost decoraþi cu titlul de Eroi ai Uniunii Sovietice 140 de evrei sovietici. Peste 100 de evrei sovietici au avut gradul de general, iar în anul 1953 erau aproape 300 de generali în rezerva din rîndul evreilor sovietici. Se afirmã, în lucrarea sus menþionatã, cã ºi feldmareºalul von Paulus ºi-a predat bastonul de mareºal la Stalingrad unui general evreu sovietic. Iacob Pesate i-a întîmpinat cu flori pe sovietici în timp ce românii, care nu s-au refugiat, priveau îngrijoraþi din spatele ferestrelor. Un gest care, adunat cu altele mai ostile, a avut consecinþe grave asupra comunitãþilor evreieºti din Basarabia ºi Bucovina de nord.

Trecuse prea puþin timp ca sã poatã fi uitat. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 27 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Schengen-ul militar. De ce a devenit subiect tabu în România?

Ce ar presupune crearea unui spaþiu Schengen militar, de ce ºi de cînd se discutã despre un asemenea proiect, dar ºi ce pãreri au statele aliate, ori cum ºi-a manifestat Rusia interesul pentru acest subiect, pînã acum?

La sfîrºitul sãptãmînii 9-15 octombrie a.c. s-a iscat o mare controversã pe plan intern, dupã ce ministrul Apãrãrii, Mihai Fifior, a fost citat de presã spunînd cã în Guvernul din care face parte s-a discutat despre aºanumitul Schengen militar. Intervenþia oficialului român avusese loc în cadrul Comisiei de Apãrare ºi Securitate a Adunãrii Parlamentare NATO, organizatã la Bucureºti.

La scurt timp, însã, un comunicat MApN nega sec informaþia: „Infirmãm categoric ideea lansatã în spaþiul public potrivit cãreia, în cadrul Guvernului României, s-a luat în discuþie ideea de formare a unui spaþiu Schengen militar“, se aratã în textul remis de Biroul de presã al ministerului. Acum, ceea ce e cît se poate de clar e faptul cã ºi ministrul Fifor, ºi Ministerul Apãrãrii, ºi Agerpres (care a difuzat în primã instanþã ºtirea) au dat vina pe traducerea proastã fãcutã de translator, mutînd astfel responsabilitatea în ograda organizatorului, adicã la Senat. Pentru a înþelege mai bine ce a generat, totuºi, o asemenea desfãºurare de energii pe un subiect altfel puþin familiar publicului larg, se poate începe prin a lua temperatura în mediile ceva mai ermetice ale strategilor politico-militari din cele mai variate cancelarii.

Argumentul generalului Hodges De remarcat, înainte de toate, titulatura prietenoasã, din punct de vedere intuitiv, a acestui concept. În toamna lui 2015, la Varºovia, generalul Ben Hodges, comandantul forþelor SUA în Europa, arãta cã, în ciuda numeroaselor focare complicate de pe glob (de exemplu conflicte precum cel din Siria), Washingtonul nu se va lãsa distras de la rãzboiul din Ucraina. Trecuse, la vremea respectivã, un an ºi jumãtate de cînd criza atinsese punctul culminant prin modificarea graniþelor europene anexarea Crimeei de cãtre Rusia. Dar, sublinia generalul, NATO ºi armata SUA se confruntã cu o mare problemã: mobilitatea trupelor ºi a echipamentelor militare pe continent. Cauza? Numeroasele frontiere geografice genereazã, la rîndu-le, ºi mai multe bariere de o altã naturã - birocraticã, proceduralã etc. O situaþie absurdã, potrivit descrierii fãcute de gen. Hodges, un mediu în care e mai uºor sã muþi refugiaþii dintr-un loc în altul decît sã deplasezi convoaiele militare din punctul A în punctul B. Iatã, deci, fondul pe care s-a grefat soluþia indicatã de comandantul forþelor SUA în Europa: Dacã se doreºte ca forþa de reacþie a NATO sã fie eficientã,

Acord istoric: Fatah ºi Hamas fac pace Miºcarea islamistã Hamas ºi rivala sa palestinianã Fatah au semnat joi, 12 octombrie, la Cairo, un acord de reconciliere menit sã punã capãt unui deceniu de conflict devastator, acordîndu-ºi douã luni pentru a rezolva problemele cele mai spionoase, relateazã AFP. Cele douã pãrþi, care se aflau „la cuþite” în urmã cu doar cîteva sãptãmîni, au stabilit data de 1 decembrie ca termen-limitã al unui transfer de putere în Fîºia Gaza, în prezent guvernatã de Hamas (Miºcarea rezistenþei islamice), au anunþat într-un comunicat comun serviciile egiptene de informaþii, care au patronat negocierile Autoritatea palestinianã (AP) - entitatea recunoscutã internaþional ºi care prefigureazã un stat palestinian independent - urmeazã ca la aceastã datã sã preia „toate responsabilitãþile” în Fîºia Gaza, se aratã în acest comunicat. Cele douã tabere îºi acordã timp pînã la 1 decembrie sã-ºi soluþioneze diferendele, se adaugã în text. O nouã reuniune este prevãzutã la Cairo pe 21 noiembrie.

Detaliile acordului nu au fost divulgate în declaraþiile de presã din capitala egipteanã. Într-un gest spectaculos de apropiere, preºedintele AP, Mahmoud Abbas, urmeazã sã efectueze în curînd o vizitã la Gaza, a declarat, pentru AFP, Zakaria al-Agha, liderul filialei Partidului Fatah al lui Abbas în Fîºia Gaza. Un alt progres în cadrul reconcilierii îl constituie faptul cã aproximativ 3.000 de poliþiºti ai AP urmeazã sã fie desfãºuraþi în Fîºia Gaza ºi la frontierele cu Israelul ºi Egiptul, a declarat pentru AFP, sub protecþia anonimatului, un oficial de rang înalt implicat în negocieri.

atunci e momentul ca actualul cadru sã fie modificat, în direcþia creãrii unei zone militare Schengen.

Cum s-a pus problema Conceptul, deºi încã neconcretizat, nu a rãmas fãrã ecouri. De-a lungul timpului, gen. Ben Hodges a mai reluat ideea, inlusiv cînd s-a aflat în România. La sfîrºitul lunii iulie, prezent la exerciþiul Saber Guardian, spunea textual: „Avem mai mult ca niciodatã nevoie de o zonã militarã Schengen, care sã permitã convoaielor militare sã se deplaseze prin Europa la fel de repede ca migranþii. Acum nu se întîmplã asta“. Pe plan internaþional, semnale publice similare au fost date ºi de la alte paliere. „Trebuie sã ne putem deplasa rapid spre orice colþ în care existã o ameninþare“, spunea ministrul olandez al Apãrãrii. Totodatã, adresîndu-se deopotrivã secretarului general al NATO ºi Înaltului reprezentant pentru politicã externã al Uniunii Europene, oficialul olandez observa: „Alianþa are expertiza ºi experienþa în materie de transport militar, iar UE are competenþe în domeniul vamal ºi al transportului de substanþe periculoase. Este o problemã azi cã spaþiul Schengen militar lipseºte. Mutarea trupelor ºi a echipamentului dintr-o þarã membrã UE în alta este destul de complicatã ºi necesitã mult timp. Poate dura cîteva zile, dacã nu chiar sãptãmîni“, explica, acum în calitate de raportor al Parlamentului European ºi fostul ministru de Externe al Estoniei, Urmas Paet. Idee sprijinitã ºi de Lituania. În cazul României, cea mai proaspãtã poziþie exprimatã la nivel oficial vine de la ministrul Apãrãrii: „Nu vom discuta despre un Schengen militar în afara agendei Schengen a României“, declara Mihai Fifor.

Pedalele emoþionale pe care le apasã propaganda rusã Dupã cum arãta la un moment dat „Deutsche Welle“, ceea ce s-ar avea practic în vedere ar fi introducerea unui formular standard pe care sã-l foloseascã toate statele aliate, în scopul acordãrii rapide a permisului pentru transportul militar. Cu toate cã schimbãrile aduse de un asemenea mecanism ar fi semnificative, ºi la nivel militar, dar ºi politic, suporterii acestui proiect rãmîn realiºti.

Sigur, admit aceºtia, nu se va putea egala viteza cu care-ºi mutã Putin trupele de-a lungul ºi de-a latul vastului teritoriu al Rusiei, dar cert e cã NATO îºi va putea deplasa convoaiele mai rapid decît o face în prezent. Ei, acum cã am pomenit Rusia, e interesant de verificat cît de interesatã este Moscova de acest proiect. Iar concluzia, pînã acum, ar fi cã este extrem de interesatã, dar nu de reuºita, ci de eºecul acestuia. În ultimele luni, De asemenea, Abbas urmeazã sã ridice „foarte curînd” mãsurile financiare adoptate în 2017 cu scopul de a obliga Hamasul la conciliere, a precizat al-Agha.

Vizita lui Abbas în Fîºia Gaza ar fi prima sa vizitã în acest teritoriu din 2007 încoace.

„Patronaj egiptean” Hamasul - care a obþinut o victorie în alegerile legislative din 2006, dar care a fost privat de aceastã victorie de presiunile internaþionale - a fost dat afarã din Gaza de Autoritatea Palestinianã ºi forþele ei de securitate, cu preþul unui cvasirãzboi civil cu Fatahul în 2007.

Autoritatea, dominatã de Fatah, îºi mai exercitã puterea - limitatã - doar în Cisiordania, ocupatã de Israel ºi care se aflã la cîteva zeci de kilometri distanþã de Fîºia Gaza. Toate încercãrile de reconciliere au eºuat, începînd din 2007, inclusiv cea care a condus la un acord, în 2011, la Cairo. Izolat, confruntat cu riscul unei explozii sociale, dar ºi cu o scãdere a susþinerii de cãtre Qatar, Hamasul - suspus unor presiuni ºi de cãtre marele sãu vecin egiptean - a sfîrºit prin a accepta, în septembrie, revenirea în Fîºia Gaza a Autoritãþii ºi Guvernului ei.

Aceastã revenire a fost materializatã, cu mare pompã, sãptãmîna trecutã, prin þinerea primului Consiliu de Miniºtri la Gaza din 2014 încoace.

Mizã dublã Probleme atît de complicate precum controlul securitãþii în Fîºia Gaza ºi soarta celor 25.000 de oameni din cadrul braþului armat al Hamasului - Brigãzile Izz al-Din al-Qassam - ar urma sã fie abordate mai tîrziu. Miza reconcilierii - considerabilã - este dublã. Cea mai imediatã este soarta celor douã milioane de locuitori ai Fîºiei

Moartea celei mai cunoscute jurnaliste de investigaþii din Malta, Daphne Caruana Galizia, ucisã în explozia unei bombe plasate sub maºina ei, a provocat o reacþie fermã atît a populaþiei, prin mari proteste de stradã, cît ºi a autoritãþilor, guvernul din Malta oferind o recompensã de 1 milion de euro pentru informaþii care pot ajuta ancheta aflatã în curs de desfãºurare. canalele mass-media create de Kremlin pentru a-ºi face plãcutã doctrina în rîndul publicului occidental, pentru a influenþa, ori genera unele tendinþe în acest spaþiu, au acordat o atenþie semnificativã subiectului.

Ce vãd ºi ce nu vãd ochii „jurnaliºtilor“ ºi „analiºtilor“ lui Putin Era de aºteptat ca o sporire a mobilitãþii trupelor NATO ºi americane pe continentul european sã nu fie primitã cu cãldurã de ofensivul regim Putin.

Totuºi, contraargumente precum cele de mai sus, la care Moscova recurge din cîte se vede cu toatã seninãtatea, devin cel puþin hazlii în condiþiile actuale... create chiar de Rusia. A cãrei armatã a plecat la „cumpãrãturi“ prin Europa Secolului XXI fãrã a cere vizã ºi fãrã a se fi împiedicat de lipsa unui spaþiu Schengen adaptat. În 2008, în Georgia; din 2014, în Ucraina.

Dupã cum, în aceeaºi mãsurã, canalele mass-media prin care Kremlinul îºi face cunoscut punctul de vedere cu privire la mãsurile luate în ultima vreme de statele NATO nu suflã o vorbã despre „bulele“ create de armata rusã în Marea Neagrã, Marea Balticã, estul Mediteranei, zona Arcticii, în particular despre nãvodul invizibil întins de la Marea Neagrã la Mediteranã. Despre atacurile simulate cu avioane contra navelor NATO, tot în Marea Neagrã. Ori despre semnificaþiile complexe ale ofensivului ºi uriaºului exerciþiu militar ZAPAD-2017. Nu în ultimul rînd, despre unitãþile de rachete antiaeriene S-400 masate în regiunea Kaliningrad, dar ºi în Crimeea. Deºi toate acestea se vãd cît se poate de clar pe radarele NATO, ele dispar în mod convenabil de pe radarul reþelelor mass-media ruse, care servesc Kremlinul nu cu tiruri de armã, ci confecþionînd, la cerere, realitãþi alternative. (adevarul.ro) Gaza, care au înfruntat trei rãzboaie cu Israelul începînd din 2008 încoace, blocadele israelianã ºi egipteanã, sãrãcia, ºomajul ºi penuriile de apã ºi electricitate. În afarã de toate acestea, disensiunile palestiniene sînt considerate drept unul dintre principalele obstacole în soluþionarea conflictului israeliano-palestinian.

Legitimitatea preºedintelui Abbas - interlocutorul Israelului ºi al comunitãþii internaþionale - este subminatã de faptul cã Hamasul - considerat o organizaþie teroristã de cãtre Israel, Statele Unite ºi Uniunea Europeanã (UE) ºi „de nefrecventat” de multe þãri arabe - þine în mînã, în prezent, soarta a douã cincimi dintre palestinienii din teritoriile palestiniene.

Hamasul aºteaptã ridicarea mãsurilor financiare pe care preºedintele Abbas le-a adoptat cu scopul de a-l face sã cedeze, precum oprirea plãþii facturii la electricitate a Fîºiei Gaza cãtre Israel. „Vom reveni asupra acestui lucru atunci cînd Guvernul va fi în mãsurã sã-ºi preia responsabilitãþile”, a promis Abbas sãptãmîna trecutã.

Evocînd eventualitatea ca Hamasul sã rãmînã însãrcinat cu securitatea la Gaza, Abbas a avertizat cã nu va accepta „sã clonãm experienþa Hezbollahului în Liban”.

Hamasul a semnalat, la rîndul sãu, cã problema armelor sale nu este negociabilã. Pãrþile urmeazã, astfel, sã soluþioneze soarta a zeci de mii de funcþionari recrutaþi începînd din 2007 de cãtre Hamas.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a avertizat cã þara sa va accepta sã discute cu un Guvern care sã vorbeascã în numele tuturor facþiunilor palestiniene numai dacã Hamasul îºi desfiinþeazã braþul armat, rupe relaþiile cu Iranul ºi recunoaºte Israelul. Aceste condiþii sînt în mod aprioric imposibil de îndeplinit de cãtre Hamas. (stiripesurse.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 27 octombrie 2017

Nu îi rãsfãþaþi pe copii mai mult decît este necesar (2) Existã tipul de pãrinte excesiv de protector, care face orice pentru a nu-ºi vedea copilul trist, pentru a nu-1 face sã sufere, dacã acesta vrea ceva ce nu are ºi îl cere.

Aceastã categorie de pãrinþi îºi copleºesc copiii cu atenþii, au prea multã grijã de ei ºi, în timp, singurul lucru pe care îl obþin este cã aceºti copii devin cu adevãrat nefericiþi.

Este posibil ca ei, dacã provin din clasele sociale înalte, sã nu aibã probleme cu banii în viaþã, dar nu vor fi scutiþi de a avea probleme de adaptare.

Violenþa este prezentã în personalitatea copiilor rãsfãþaþi. Fiind obiºnuiþi sã obþinã tot ce îºi doresc, atunci cînd pretenþiile lor nu sînt satisfãcute, încep sã se irite, sã se supere cu uºurinþã, lipsindu-le rãbdarea. Iar satisfacþia pe care o simt la îndeplinirea vreunei dorinþe este efemerã. Nu ºtiu ce este recompensa pentru muncã sau pentru efort, pentru cã nu se strãduiesc deloc pentru a obþine ceva.

Dacã acesta este cazul copilului dvs., veþi putea observa singuri faptul cã niciodatã nu se simte responsabil pentru ceea ce face rãu, din contrã, dã vina pe altcineva pentru faptele sale. Adevãrata problemã apare atunci cînd aceºti copii cresc ºi nu sînt capabili sã înfrunte problemele cotidiene. Nu îi permiteþi copilului dvs. mai mult decît îi este necesar. Cu siguranþã va eºua în viaþã atunci cînd nu va mai putea apela la dvs.

O afacere foarte ciudatã (6) Într-o zi, Maria m-a vizitat, aducîndu-mi ºi un sandwich. „Nu-þi face bine sã stai aici”, mi-a spus. Dar îmi fãcea. Oarecum. În mijlocul nopþii, dupã experienþa coºmarului care se repeta, am plecat de la Old Barracks ºi am mers la KP. Cum tocmai o visasem pe Prinþesã, aveam nevoie sã-i simt prezenþa. Cei care au pierdut pe cineva pot înþelege ce am fãcut în continuare. Cei care nu au fãcut-o pot considera cã acþiunea mea a fost una a unui nebun. Atunci mi s-a pãrut corect. Am mers în garderoba în formã de L, am tras perdeaua ce acoperea rochiile ei ºi m-am strecurat în spaþiul dintre podea ºi haine. I-am putut simþi parfumul. În acea poziþie, am dormit toatã noaptea.

La mijlocul lui octombrie, eram în aceeaºi garderobã cu surorile ºi cu mama prinþesei, Lady Sarah, Lady Jane ºi doamna Frances Shand Kydd. Familia se uita la haine, hotãrînd ce sã aleagã. Mi-au cerut sã aduc valizele prinþesei, un set de trei geamantane din piele neagrã. În fiecare se aflau bluze, tricouri, veste din caºmir ºi pantofi; cosmetice, geluri de duº ºi parfumuri; le-am încãrcat în maºinile aflate la uºa din faþã. Nici unul dintre obiecte nu fusese evaluat, dar, ca executori testamentari, cei din familie au fãcut ce au vrut.

Deja catalogasem conþinutul apartamentelor: lenjerie, ornamente, bijuterii, haine ºi efecte personale. A fost o sarcinã dureroasã, îndeplinitã cu ajutorul lui Meredith Etherington-Smith, de la Christie’s, care catalogase rochiile prinþesei pentru licitaþia cu succes rãsunãtor din New York, mai devreme, în acea varã. David Thomas, bijutierul Coroanei, a venit pentru a finaliza o inventariere a colecþiei prinþesei. Pe cînd stãteam în garderobã, lîngã

Joi, 25 noiembrie 1999 E ziua de naºtere a Marianei lui Francesco. Nu am gãsit-o la telefon. I-am transmis lui Francesco felicitãrile. Împreunã cu mama ºi Florin am fost la Institutul de Dermatologie. Toþi sîntem atinºi de cîte ceva pe piele.

Am venit acasã cu toþii. Masa: ciorbã de legume ºi orez cu ciuperci. Desert: kiwi. Postim. Florin a stat pînã la ora lui, 19,30, fiind de dimineaþã cu mine. M-am acomodat cu firea lui liniºtitã, staticã. Pe 1 decembrie împlinim 4 luni de cînd ne cunoaºtem. Ne ºtiam mai dinainte, cam de pe la Paºte, de prin aprilie. Dar asta nu se pune la calcul. El susþine cã de atunci mã place ºi mã iubeºte. Pe 3 decembrie, ingineraºul meu împlineºte 25 de ani. Ieºim împreunã peste tot.

Astãzi Florin, de fapt, a fost tandru, cald ºi romantic.

Mi-a vorbit de Palatul Peleº. Mi-a spus cã în acest palat ar trebui sã trãiesc. Cã asta aº merita, cã dacã ar putea, l-ar cumpãra pentru mine, pentru noi amîndoi. Ce mai, sînt o reginã! Încã nu sînt? Poate voi fi! A frumuºelului ºi bunului meu Florinel, Copilul!

Sîmbãtã, 27 noiembrie 1999 Am fãcut curat în toatã casa. Tata, care promisese cã mã va ajuta, a dispãrut în Ciºmigiu sã joace „un ºah”. A venit acasã la ora 19,00, nemîncat ºi nebãut.

M-a vizitat cãþeluºa mea Doly, pe care am adus-o cu Camil D. de la Vila Minovici. Trãieºte în vecini, la curte, ºi iar e „grea”. N-a mai vrut sã iasã din casã o datã cu mine de teamã cã va trece mult timp pînã va scãpa din

Universalitatea bunelor maniere (31) La ºcoalã „Nu vreau sã merg... nu îmi place sã merg la ºcoalã... nu se poartã frumos cu mine”. Este o problemã obiºnuitã în multe familii cu copii. Mersul copiilor la ºcoalã se transformã zilnic într-o dramã. Pentru unii copii, ºcoala este un calvar, din diverse motive, printre care putem enumera lipsa de sociabilitate ºi diferite probleme de adaptare.

Educaþia orientatã spre a-i motiva pe cei mici în primii ani de viaþã, înainte de vîrsta ºcolarã, este fundamentalã. Chiar dacã la aceastã etapã a vieþii lor le lipseºte voinþa de a face ceva, iar faptele lor sînt un rãspuns la sentimentele lor spontane, trebuie sã începeþi sã le insuflaþi conceptul de obiºnuinþã. Va fi folositor sã îl puneþi pe copilul dvs., de exemplu, sã vã aducã un obiect, în fiecare zi, ca o rutinã care pare lipsitã de sens, dar care ajutã la imprimarea simþului obiºnuinþei în caracterul copilului.

Reacþiile celor mici, cînd începe vîrsta ºcolarã, sînt foarte diferite. Sînt copii care aratã o mare capacitate de adaptare ºi care, din prima zi, descoperã compensaþii la ºcoalã, pentru ei, foarte plãcute. În afarã de rezultatele

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (9) Lady Sarah, ea a scos o bluzã din mãtase, pe care o purtase Prinþesa. Butonii argintii ºi roºii în formã de inimioarã, încã erau ataºaþi la manºete. Fãrã un cuvînt, Lady Sarah i-a scos, mi i-a pus în palmã ºi a zîmbit.„Dacã mai vrei ceva, Paul, trebuie doar sã ceri”, mi-a spus.

Am strîns butonii ºi i-am spus, Am tot ce-mi trebuie, iar amintirile sînt în inima mea, dar vã mulþumesc”.

Lady Sarah, care ºtiam cã fusese cea mai apropiatã rudã de sora ei, era executor testamentar, alãturi de mama sa. Au fost atît de generoase atunci, încît s-au folosit de puterea lor pentru a schimba testamentul, oferindu-mi 50.000 de lire, „ca recunoaºtere pentru meritele ºi loialitatea mea faþã de Prinþesã”. Lady Sarah a continuat sã caute prin haine. Apoi, a scos o rochie ºi o jachetã Versace, mi le-a dat ºi mi-a spus „Astea sînt pentru Maria. Le poate purta la ceremonie”.

Ziua a sosit. Regina urma sã mã decoreze cu Medalia Regalã Victorianã pe 13 noiembrie. Mã întorceam la Palatul Buckingham pentru prima oarã dupã ce pãrãsisem serviciul Reginei, cu 10 ani în urmã.

A fost ciudat sã trec cu maºina pe poarta din faþa Palatului Buckingham, prin curtea din faþã, pe sub arcade ºi în patrulater, pietriºul roºu greblat pentru un alt eveniment. Am coborît din maºinã, am privit spre ferestrele de sus ºi le-am arãtat lui Alexander ºi lui Nick unde locuise tatãl lor prima oarã. Am apãrut acolo ca invitat,

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (45) lanþ sã mã viziteze. M-a aºteptat 3 ore singurã, închisã în casã. Mã iubeºte foarte tare. Mama a sãrit „calul”. Florin s-a supãrat, mi-a spus cã nu mai vine la noi. S-a legat din senin de bãiat, cum cã ne pierdem vremea împreunã la Bisericã ºi nu mai ºtie ea pe unde, uitînd de proiectele mele abandonate ºi pe urmã, aglomeratã de „nefãcut”, tot eu am sã plîng.

Oricine îmi spune un adevãr despre mine pe care eu îl ºtiu mai bine, mã iritã cumplit. Aflîndu-mã în starea asta ºi trebuind sã o vizitez pe Roxana, am cunoscut la ea un bãiat care semãna cu Emil. M-a apucat arsura de cap feroce. Am început s-o strig pe Dana, psiholoaga, în gînd, ca o disperatã. Dana m-a sfãtuit de mult sã plec de la pãrinþi. Sã mã mut la garsonierã, sã fiu „independentã de pãrinþi, care îmi fac rãu”. Mama, nu ºi nu, cã am nevoie de protecþia lor, sã fie ei mereu lîngã mine, sã mã aibã în grijã, sã ºtie ce fac ºi cum îmi este în fiecare minut! Cã e mai bine sã þinem un chiriaº, ca sã avem un ban pe numele meu la o bancã, pentru zile negre etc., etc.

30 noiembrie 1999 La mulþi ani tuturor Andreilor! Am sunat peste tot.

La Bisericã am cunoscut-o pe Viorica, sora lui Florin.

Mã împac bine cu Copilul. Îi spun tot. ªi de Emil, ºi de

lor ºcolare, dacã învaþã repede sau mai greu sã scrie ori sã citeascã, problemã de care ne vom ocupa în continuare, copiii descoperã o satisfacþie în posibilitatea de a-ºi face prieteni ºi de a stabili relaþii în afara mediului familial.

Sîntem conºtienþi de faptul cã puteþi fi un pãrinte ghinionist ºi copilul dvs. este problematic în aceste încercãri. De aceea, educaþia primitã înaintea primilor ani de ºcoalã va uºura adaptarea, pe care o veþi putea întãri mai tîrziu ºi cu ajutorul dat la efectuarea temelor ºcolare.

Este foarte important sã alegeþi bine ºcoala sau învãþãtoarea copilului. Nu vã ghidaþi dupã modã sau dupã ce vã poate spune o prietenã sau un vecin despre ºcoala din cartier. Fiecare copil este un univers propriu ºi diferit, iar randamentul unui ºcolar nu are nimic de-a face cu cel al altor elevi. Da, poate fi o referinþã renumele bun al unei unitãþi ºcolare, mãrimea taxelor, sau dacã este vorba de învãþãmînt public ori privat. Un indiciu bun ar fi sã cunoaºteþi rezultatele globale ale ºcolii.

Sã vorbiþi cu alþi pãrinþi pentru a cere referinþe despre învãþãtoare sau profesori poate fi, de asemenea, de mare ajutor. Întrebãri precum pregãtirea învãþãtoarei, vîrsta sau anii de activitate profesionalã vã vor da anumite indicii pentru a ºti pe ce mîini vã lãsaþi copilul. O întîlnire la care sã fiþi prezenþi dvs., copilul ºi învãþãtoarea vã va permite sã descoperiþi cît de natural se comportã copilul dvs., dacã se simte în largul sãu, sau cum se poartã învãþãtoarea în cauzã cu el. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO în haine lejere, nu ca un servitor în uniformã. Nu mai fusesem aºa de emoþionat de la prima mea zi de muncã, drept paj, în 1976.

Era o dimineaþã luminoasã ºi friguroasã de iarnã, cînd ne-am apropiat de veranda din sticlã de la intrarea principalã ºi am intrat în palat. Maria ºi bãieþii au plecat sã-ºi ocupe locurile în sala de festivitãþi. Am auzit fundalul asigurat de o orchestrã de corzi, în timp ce m-am alãturat celorlalþi o sutã de decoraþi, toþi adunaþi în Galeria de Picturã a Reginei - unde am vãzut-o pe Prinþesã îmbrãþiºîndu-ºi domniºoarele de onoare, la nunta sa, în 1981. În acea zi, amintirile m-au însoþit pe fiecare coridor ºi în fiecare camerã, în timp ce toate ceasurile arãtau ora 11 a.m. Apoi, în grupuri de cîte zece, oamenii erau chemaþi sã treacã prin galerie ºi sã aºtepte la intrarea în sala de festivitãþi, unde un public de 500 de oameni vedea un spectacol foarte britanic. În timp ce aºteptam, am observat o tînãrã care stãtea singurã pe o canapea, chiar sub un portret al Regelui Charles I, pictat de Van Dyck. „Pentru ce eºti aici?”, am întrebat-o, dupã ce m-am prezentat. „Medalia George”, mi-a spus fata gingaºã în vîrstã de 22 de ani.

E cea mai importantã medalie pe care o poate primi un civil pentru curaj. Mã întrebam ce fãcuse. Era Lisa Potts, o asistentã la o creºã, care-ºi folosise corpul pentru a-i apãra pe copiii aflaþi la un picnic, cînd un intrus alienat mintal s-a folosit de o macetã, ciopîrþindu-i pe terenul de joacã al ºcolii St. Luke’s din Wolverhampton. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“) Andrei. Ce bine e sã ai pe cineva care sã te înþeleagã ºi sã te accepte aºa cum eºti! Îmi doresc sã ajung la Mînãstirea Sîmbãta de Sus, la pãrintele Pîrîianu. Este un pãrinte cu premoniþii ºi-mi va spune de sãnãtate ºi de Florinel.

Astãzi la Comitetul de Binefacere „Icoana” m-am simþit în plus. Au venit persoane noi, din alte cartiere, care le „ºtiu” pe toate, toate rosturile, ºi m-au împins cu coatele ºi vorbe fãrã noimã spre ieºire. Se înfig, îºi dau importanþã. Au multe iniþiative. Vor sã fie moþ. Le las locul liber. Voi abandona colectivul. Unde nu sînt binevenitã nu am ce cãuta. ªi doar eu cu mama, cu duhovnicul meu, cu doamna Filitti sîntem membrii fondatori! Dar, nu sîntem pe placul femeilor recent venite.

Florian. Avem multe în comun. Îmi place ºi numele lui de sfînt! Îmi place ºi liniºtea lui. Îmi dã o stare bunã.

El mã scoate din „nestare”. Nu mã lasã ºi mã convinge cã trebuie sã ieºim. Ieºim ºi mi-e bine. Mã înþelege ºi sînt fericitã cã nu am inhibiþii faþã de el. Sînt sincerã.

Este ceea ce îmi trebuie. Ce mi se potriveºte. Cu el trebuie sã mã salvez din toate relele care mã ameninþã. Dãi, Doamne, în continuare rãbdare cu mine, vindecîndumã! Mulþumesc, Doamne, pentru tot ce-mi dai, pentru toate darurile tale. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (21) Duhoarea bunelor intenþii (5) Stînd lîngã Waite, pot sã aud vocea bãrbatului la capãtul celãlalt al liniei, însã nu pot sã înþeleg ce spune.

Waite se înverzeºte la faþã. Pînã cînd terminã discuþia, aratã de parcã ar suferi de rãu de mare. Ne mulþumeºte ºi iese grãbit din camerã.

Oakley ºi cu mine schimbãm priviri nedumerite.

Iau receptorul STU-II. Trebuie sã sun la birou ºi sã raportez ce am aflat despre moartea lui Buckley.

Gleason rãspunde ºi ascultã în tãcere în timp ce îi povestesc cele spuse de Jacobsen. Cînd termin, ºeful meu adaugã: - Bine, Fred. Stai în banca ta. Se întîmplã lucruri rele.

- OK, aºa o sã fac.

- Cînd te întorci, FBI-ul vrea sã vorbeascã cu tine.

Linia se întrerupe, însã cuvintele lui Gleason continuã sã îmi rãsune în minte. Am intrat oare în vreun necaz?

Mã întorc în camera de spital a lui Jacobsen.

Atmosfera e sumbrã, ºi toatã lumea e obositã. Dupã un timp e clar cã Jacobsen ºi ceilalþi agenþi au terminat ºi cã va trebui sã reluãm interviul în dimineaþa urmãtoare. Se mai schimbã cîteva vorbe înainte ca grupul sã se disperseze pentru restul serii. În timp ce plecãm, unul dintre ceilalþi agenþi mã ia deoparte ºi mã întreabã: - Ai auzit?

- Ce sã aud?

- Un ziar din Beirut a publicat un articol despre o afacere cu arme.

Dimitrie Dimãncescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill (6) Începuturile cercetãºiei (2) Iatã relatarea lui Dimitrie Dimãncescu despre cum s-a nãscut cercetãºia în þara noastrã: „Dacã cercetãºia se poate mîndri cu înalta cinste de a avea ca iniþiator ºi pãrinte spiritual pe M.S. Regele Carol al II-lea, Liceul Gheorghe Lazãr poate reclama onoarea de a fi leagãnul primilor cercetaºi români. În vara anului 1913, în chip spontan, douã mici grupe de elevi ai Liceului Lazãr, cari îºi petreceau vacanþã la Sinaia, s-au organizat din proprie iniþiativã în patrule de cercetaºi, inspiraþi de un articol care apãruse în revistã francezã «Je sais tout», sub semnãtura cãpitanului Royet. Prima patrulã fu alcãtuitã de cele douã perechi de fraþi Berindei; a doua - din Alexandru Bogdan, Ionel Andronescu ºi fraþii Ioan ºi Dimitrie Dimãncescu. Al doilea grup fu chiar cutezãtor

Naþionalismul economic românesc - doctrinã care respinge aservirea economiei naþionale de cãtre strãini ºi încurajeazã edificarea statului industrial român (2) Consideraþii privind geneza ºi conþinutul liberalismului economic românesc ca fragment al marelui curent politic occidental (2) Rezultatele aplicãrii ideologiei respective ºi, mai ales, adevãrul cu privire la asigurãrile date de autoritãþile Statului Român, în toþi aceºti ultimi ani, referitoare la schimbãrile pozitive în evoluþia ºi performanþele economiei, inclusiv în raporturile economice ºi politice ale Þãrii cu celelalte state de pe glob, nu dezmint realitãþile negative din trecutul mai îndepãrtat. Dimpotrivã: ele pun în evidenþã, cu ºi mai mare forþã, caracterul ei antinaþional ºi extrem de dezastruos pentru dezvoltarea generalã realã a României ºi pentru apropierea efectivã a Þãrii, pe principalele ei planuri, de nivelul statelor dezvoltate, industrializate, ale Planetei.

DETERMINARE: Doctrina liberalismului economic ºi promovarea acesteia ca politicã de stat în Þara

Pag. a 19-a – 27 octombrie 2017

Pînã m-am întors la baza aerianã Andrews, o furtunã de presã a înghiþit Washingtonul. Cu fiecare orã care trece, noi detalii legate de negocierile secrete dintre Statele Unite ºi Iran sînt dezvãluite la ºtiri. Dezordinea sordidã creºte tot mai mult. Iranienii confirmã public negocierile. Prinºi într-un vechi conflict cu Irakul, iranienii au nevoie disperatã de arme moderne pentru a cîºtiga un avantaj decisiv pe front. Ei nu par sã-ºi dea seama cît de devastatoare sînt aceste dezvãluiri în lumea occidentalã.

Am încheiat un pact cu diavolul. Terry Waite a reprezentat doar acoperirea pentru negocierile reale, cele care au tratat fiecare ostatic ca pe un capital pe care iranienii ºi Hezbollahul l-ar putea folosi pentru a cumpãra rachete TOW. Nu e de mirare cã gruparea Hezbollalh a mai rãpit încã trei americani în septembrie ºi octombrie. Nu mai erau nici mãcar jetoane de schimb.

Ostaticii constituiau o valutã.

Simt un nod în stomac. Nu am reuºit sã dorm. Ne-am tîrguit cu duºmanul. Existã puþine þãri pe care poporul american le dispreþuieºte mai mult decît Iranul. Criza ostaticilor din Ambasada de la Teheran de acum 6 ani ne-a stîrnit o urã colectivã faþã de Iran, care a fost

depãºitã doar de incidentele Beirut I ºi II ºi de bombardarea cazãrmilor militare. Soldaþi morþi, onoare furatã, prestigiul nostru fãcut þãndãri. Asta ne-a fãcut Iranul. Iar acum am fost prinºi vînzîndu-le rachete care îi vor ajuta în rãzboi. Se zvoneºte cã va fi organizatã o investigaþie a Congresului. Deja, FBI ºi-a trimis în teren cîinii de vînãtoare. Toate lumea fuge pentru a-ºi salva pielea. Mã întreb dacã nu cumva cariera mea va lua sfîrºit înainte de a începe cu adevãrat. Dupã doar 6 luni de muncã, mã aflu deja aproape de furtunã. A meritat eliberarea ostaticilor? Scopul scuzã mijloacele în acest caz? Nu ºtiu. Mã lupt cu aceste gînduri întreaga dupã-amiazã, pe mãsurã ce mã uit peste teancul de documente adunate pe birou cît timp am fost plecat.

Nici pãrintele Jenco ºi nici David Jacobsen nu au ºtiut de ce au fost eliberaþi, pînã cînd ºtirea nu a fost preluatã de toatã presa. Nici nu pot sã-mi imaginez mãcar reacþia pãrintelui Jenco. Probabil cã este oripilat de ideea cã viaþa sa a fost tîrguitã în schimbul armelor care vor ucide cu siguranþã nenumãraþi soldaþi irakieni.

Ignoranþa faþã de drama care se petrece deasupra mea ºi în jurul meu s-ar putea sã mã salveze. Nu ºtiu nimic.

Nu voi avea nimic de spus atunci cînd voi fi interogat.

Tot ceea ce pot sã fac e sã le spun ceea ce ºtiu. Iar ceea ce ºtiu e nimic – nimic dincolo de ciudatul apel telefonic al lui Waite din camera de comunicaþii din Wiesbaden.

Probabil cã ºi Waite e la fel de ºocat. El fusese de bunã credinþã în negocierile purtate cu cei pe care îi cunoºtea.

Acum se dovedeºte cã Ollie îl folosise doar ca acoperire justificatã pentru discuþiile reale. Fusese folosit, iar reputaþia sa primise o loviturã puternicã. Înainte sã plec din Wiesbaden, am auzit cã urma sã se întoarcã în Beirut pentru a încerca sã-ºi salveze reputaþia. Sper sã nu facã asta. Hezbollah nu dã dovadã de milã. (va urma) FRED BURTON

în aspiraþiile sale, încercînd sã formuleze o lege ºi un jurãmînt, adaptate dupã jurãmîntul ºi decalogul cercetaºilor francezi, iar ca simbol, un arc ºi o sãgeatã. Din iniþiativa acestui grup, în toamna aceluiaºi an, dupã deschiderea ºcoalelor, cu autorizaþiunea Direcþiunei, o adunare fu convocatã în amfiteatrul Liceului Lazãr, pentru a pune bazã. Cei prezenþi adoptarã prin aclamaþiune legea ºi regulamentul propus. Cum însã se puse de la început condiþiunea cã nu puteau fi primiþi decît acei cari îºi puteau procura uniformã, destul de scumpã pe atunci, numai 35 de inºi depuserã jurãmîntul. Costumele furã cumpãrate din Franþa ºi aduse în þarã, cu mari greutãþi. Pentru cãmãºile de cercetaºi, care erau de lînã, vama impuse o taxa, care întrecea preþul întregei uniforme, fu silitã sã cearã un împrumut, care îi fu acordat de colonelul Berindei, care începu prin a fi creditorul nostru, pentru a asuma, mai apoi, conducerea noastrã.

Familiei Berindei îi revine astfel dubla cinste de a fi dat patru dintre primii cercetaºi ºi primul lor comandant.

Liceul Lazãr fu primul cuib de cercetaºi, un cuib cald ºi ospitalier, în care director ºi profesori, cu toþii deopotrivã, înþeleserã sã sprijine, fãrã nici un fel de stînjenire, un avînt, pe care Principele de Coroanã de

atunci, Regele de azi, l-a înglobat în minunata instituþiune a cercetãºiei româneºti organizate, al cãrei Înalt fondator ºi organizator a fost. Pe carnetul unuia din primii cercetaºi, Marele Comandant de atunci ºi Supremul Comandant de azi a scris: „Cercetaºii de ieri, ai Liceului Lazãr, cercetaºii de azi ai întregei þãri, vor sluji Marelui Voevod Mihaiu, pe cari, ca ºi Augustul sau Pãrinte, va putea conta pentru ziua de mîine“. Pe acelaºi carnet, Paul Pantzu, unul din primii cercetaºi ai Liceului Lazãr, nota modest cã era fericit sã facã parte dintr-o asemenea legiune ºi nota: „Pe prima listã de morþi din rãzboiul întregirei, numele lui Paul Pantzu fu înscris cu sînge. Astfel, din primul cuib al cercetãºiei, Liceul Lazãr, ºi-a luat zborul primul ostaº, cãzut pe culmile Carpaþilor. La zile grele, ca ºi la zile mari, gîndul nostru, al celor dintîi cercetaºi ai Liceului Lazãr, ni se îndreaptã cãtre cuibul de odinoara, cãtre ALMA MATER, unde în prima tinereþe s-au oþelit mintea, gîndul ºi trupul.

Alãturea de cei de azi ºi cei de mîine, cîntãm acelaºi imn. San Francisco, California Ianuarie 1935“.

Sfîrºit SÎNZIANA IONESCU (adevãrul.ro)

noastrã, aºa cum s-a demonstrat deja, în sensul celor subliniate în introducerea lucrãrii, sînt, în ultimã analizã, rezultatul întrepãtrunderii ºi intercondiþionãrii scopurilor unor anume forþe sociale ºi organizaþii politice din interior ºi din exterior, care, prin poziþia economicã privilegiatã pe care o deþin ºi prin tendinþele caracteristice de extindere a puterii lor, nu pot îngãdui o doctrinã naþionalã protecþionistã în România. În esenþã, ele au la bazã: - În primul rînd, interesele economice ale statelor apusene, care au determinat nu numai crearea, dar ºi renaºterea, în actuala perioadã, a ideologiei liberalismului român, ca fragment local al marelui curent politic occidental, cu rolul de instrument de avangardã ºi de penetraþie, necesar organizãrii unei pieþe economice libere de care au nevoie statele dezvoltate, industrializate, pentru expansiune economicã ºi dominaþie politicã, fãrã limite, în întreaga lume.

- În al doilea rînd, structura social-economicã a Þãrii, în care reprezentanþii claselor sau grupurilor de producãtori - adicã boierii ºi marii proprietari de pãmînt, la început, iar ulterior deþinãtorii marilor capitaluri industriale ºi agricole, interesaþi cel mai mult de comerþul de export liber, fãrã un interes economic pentru eventualele restricþii la importul diferitelor categorii de fabricate strãine - au format, aºa cum formeazã, din nou, acum, forþele conducãtoare în stat, care influenþeazã politica internã a României.

CONCEPÞIA ªl PRINCIPIILE: Adevãrurile relevate mai înainte sînt confirmate, deosebit de concludent, de concepþia ºi de principiile promovate, ca politicã de stat, în þara noastrã, de promotorii liberalismului eco-

nomic românesc, începînd cu prinþul Nicolae ªuþu, cel dintîi intelectual român format la ºcoala acestei doctrine economice aparþinînd þãrilor din Apus. Deºi antiprotecþionist convins, acesta preconiza, totuºi, înfiinþarea de fabrici în þarã ºi limitele posibilitãþilor noastre naturale (de comparat cu politica promovatã dupã 1989 - n.n.).

Dupã ce aratã cã industria naþionalã se aflã într-o stare destul de înapoiatã, chiar ºi cele mai elementare întreprinderi lipsind cu totul, constatã cã „Þara exportã materii brute pe care le cumpãrã apoi dupã ce au fost fabricate în strãinãtate, plãtind un îndoit transport ºi un împãtrit drept de vamã”. O seamã importantã din capitalurile indigene se pierd astfel, fãrã sã se aducã nimic în schimb. Aceastã stare, în loc sã aducã progres ºi bunãstare, ne va împinge tot mai mult spre sãrãcie ºi decadenþã.

Industria - remarcã acelaºi exponent al liberalismului economic - este aceea care realizeazã cele mai sigure ºi mai considerabile profituri. „Maºinile sînt mijlocul cel mai puternic de a mãri bogãþia unei naþiuni, ele fac în munca mecanicã ceea ce face creditul în tranzacþiuni: ele modificã în mod prodigios forþa productivã a omului”.

Avantajele pe care le-ar obþine þara dintr-o dezvoltare industrialã, sînt „imense”; nu numai de un uriaº interes material, dar ºi din consideraþii morale de cea mai mare importanþã. „Sînt atîtea persoane care sînt lipsite de ocupaþie, care toþi petrec viaþa în lenevie ºi în toate cusururile pe care aceasta le atrage dupã sine, persoane care sînt o sarcinã pentru societate ºi pentru guvern”. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

- Afacere cu arme? Între cine?

- Între noi ºi Iran.

- Poftim?

- Da. Noi le dãm armament antitanc. Ei elibereazã ostatici.

- Nu poate fi adevãrat.

Agentul scuturã din cap.

- Presa a luat-o razna. Tocmai am auzit cã Ollie North ºi Robert McFarlane au fost în Iran în luna mai.

Doamne, Dumnezeule.

Naufragiu (1)

Pag. a 20-a – 27 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Societatea româneascã (1) (urmare din pag. 1) Pentru perioade mai lungi sau mai scurte, viaþa mea s-a intersectat cu a lor ºi pot depune mãrturie cã eu am fost cel care a învãþat de la ei, pentru simplul motiv cã fiecare în parte venea cu un tezaur de viaþã ºi înþelepciune unic. Deºi au intrat în veºnicie la vîrste inegale (bunãoarã Cella Delavrancea la 104 ani, iar Nichita Stãnescu la numai 50 de ani, dar noi toþi îi spuneam lui „Bãtrîne”), aceºti oameni minunaþi ºi-au marcat epocile ºi locurile pe unde au trecut cu acelaºi apãsat sigiliu al personalitãþii. Efectiv, te simþeai mai apãrat de vîntoasa Istoriei, a necazurilor de zi cu zi, cînd ºtiai cã pe cîmpiile nopþii înzãpezite se aflã înalte parapete de stavilã, faruri cãlãuzitoare în profesia lor, oameni cu vocaþia curajului de a înfrunta necunoscutul vieþii. Unii erau eroi de rãzboi, alþii fãuriserã Unirea de la 1 Decembrie 1918, dar cei mai mulþi erau artiºti patrioþi, care cutreieraserã deceniile ºi meridianele cu fruntea sus. Astãzi, toþi aceºti oameni nu se mai aflã printre noi, ei sînt departe de zbuciumul lumii vizibile ºi, Doamne, cît de mult am fi avut nevoie acum de ei! ªi cînd te gîndeºti cã pe unii dintre ei i-am avut alãturi pînã nu demult, dar nu neam priceput sã-i cultivãm, ba chiar le-am fãcut viaþa grea -, atunci te apucã o spaimã adevãratã, o convulsie a revoltei, care te face sã te întrebi dacã nu cumva ne încearcã un blestem ca popor. „Bunã þarã, rea tocmealã”, zice cronicarul.

Cum se prezintã astãzi societatea româneascã în faþa marelui examen al anului 1992?

Avem noi pildele morale care sã ne cãlãuzeascã ºi sã ne treacã fluviul de patimi, cu bine, pe malul celãlalt? Vom ºti noi, oare, sã spulberãm pleava care s-a aºezat pe talgerele de aur ale dreptãþii ºi ne-a strîmbat mãsurãtorile pînã acum? Încã mai avem hoþi ºi biºniþari în Parlamentul României, încã mai sînt miniºtri imorali ºi corupþi, cu o viaþã intimã scandaloasã. Încã mai pot aspira la dregãtorii înalte (inclusiv la tronul lui Mihai Viteazul ºi Cuza Vodã!) fanfaroni ridicoli, gãgãuþi, guºaþi, fonfi ºi flecari, vorba lui Eminescu, cãrora ar trebui, fãrã menajamente, sã le arãtãm uºa ºi dispreþul nostru. Încã o datã, România se dovedeºte a fi þara tuturor posibilitãþilor; din pãcate în rãu, nu în bine. Cum se poate apãra societatea româneascã în faþa valului de imposturã ºi agresivitate, a asaltului unora de a deveni ºi mai bogaþi în detrimentul unor legiuni întregi de flãmînzi? În faþa minciunii ºi lãudãroºeniei, un om ca Gheorghe Eminescu ar fi rãspuns cu o pildã pe care, prin 1914, o dãduse Petre Carp lui D.D. Pãtrãºcanu, cãruia îi spusese: „Domnule, de ce-þi atribui o importanþã mai mare decît ai?”.

Cu siguranþã cã o asemenea floretã ironicã i s-ar cuveni ºi unui tînãr, care nu înþelege cã titulatura autoatribuitã de „lider naþional” i se potriveºte lui, precum crucea la mormîntul Goldei Meihr, adicã e o anomalie ieºitã din comun. A pierdut el Gorbaciov un imperiu de 1.000 de ani în 1.000 de zile, ºi uite cã a plecat demn, numai play-boy-ul nostru cu spuzealã la gurã se agaþã cu disperare de o cuºmã domneascã prea mare pentru capul lui.

Nu vreau sã polemizez cu nimeni. Astãzi, cel puþin astãzi. Tot ceea ce vreau este sã creionez tabloul societãþii româneºti la cumpãna acestor ani, 1991 ºi 1992. Ei sînt doi ani grei, ca douã pietre de moarã. Din frecarea lor se poate produce strivirea noastrã, sau se poate naºte lumina amnarului, care sã ne cãlãuzeascã pe mai departe. Am avut prilejul, în ultimele zile ale anului proaspãt încheiat, sã particip la cîteva manifestãri, unde am cunoscut mai multe ipostaze ale societãþii româneºti. În absenþa marilor personalitãþi care s-au dus ºi s-au tot dus, ºtafeta e preluatã de supravieþuitori, care n-au încotro, trebuie sã o poarte mai departe.

M-aº referi întîi la marele spectacol sub egida

UNICEF pe care copiii l-au dat la Sala Palatului.

Cît de miraculoasã e forþa colindelor ºi a datinilor noastre, cîtã puritate au copiii, de s-a putut ca în aceeaºi lojã oficialã autorul acestor rînduri (ca sponsor al manifestãrii, printre alþii) sã stea alãturi de Rãzvan Theodorescu, ambii fiind încadraþi de Patriarhul României ºi de primarul general al Capitalei! Practic, toþi sîntem oameni complet diferiþi, cu formaþii ºi convingeri care diverg de multe ori, ne-am mai ºi certat cîteodatã, dar uite cã am avut tãria sã trecem peste orice animozitate, peste orice resentiment ºi sã nu dãm în faþa copiilor un spectacol jenant, mai ales cã ei ne dãdeau nouã un spectacol înãlþãtor. Dupã cîteva zile, mai exact în dimineaþa zilei de 27 decembrie, foarte mulþi dintre noi, cei care facem politicã ºi presã în aceastã þarã, am rãspuns invitaþiei preºedintelui României de a lua parte la inaugurarea Muzeului Palatului Cotroceni. Acolo s-a fãcut un lucru cu totul excepþional ºi mã bucur cã director al lãcaºului a fost desemnat profesorul Ioan Opriº, adicã acelaºi om pe care furia distructivã a lui Andrei Pleºu l-a dat afarã din funcþia de director al Patrimoniului, pentru simplul motiv cã apelase la „România Mare” ca sã facã rost de bani în vederea sãpãturilor arheologice de la Sarmizegetusa. ªtiþi scandalul din vara trecutã, am publicat destule documente atunci, nu mai e cazul sã insist. ªi uite cã destinul a fãcut dreptate, nivelîndu-i pe amîndoi: dl.

Opriº e director de muzeu, ca ºi dl. Pleºu, sînt, aºadar, colegi, dupã ce acesta din urmã îl prigonise pe primul pe considerente antiromâneºti.

Revenind la întîlnirea de la Palatul Cotroceni pot spune cã am avut plãcerea sã strîng mîna unor oameni cu care fie polemizasem serios înainte vreme, fie nu aveam nici un fel de tangenþã. Astfel, ne-am regãsit sub aceleaºi bolþi voievodale, în acea dimineaþã de iarnã cu irizãri violacee, cîþiva oameni pe care nu-i împiedicã nimic, dar absolut nimic sã îºi dea mîinile pentru a împinge înainte lumea asta româneascã, de care unii dintre noi sînt atît de îndrãgostiþi: Eugen Barbu, Marin Sorescu, Paul Anghel, Paul Everac, Cristian Popiºteanu, Alexandru Balaci, Romulus Vulcãnescu, Fãnuº Neagu, Mihai Ungheanu, Mihai Bãcescu, Mircea Muºat, Toma George Maiorescu, Romulus Vulpescu, Mihai Golu ºi mulþi alþii. Cu douã menþiuni speciale. Întîi: am izbutit sã mã împac cu Ludovic Spiess înainte de a ne certa ºi doresc sã-l felicit atît pentru reuºita muzeului, cît ºi pentru actul de reparaþie moralã fãcut lui Ioan Opriº. A doua: venerabilul dascãl Gheorghe Focºa, în vîrstã de aproape 90 de ani, care a fost decenii de-a rîndul directorul Muzeului Satului, mi s-a confesat cu durere în glas: „Te rog, dragã domnule Vadim, sã mã ajuþi sã-l mutãm pe Ion Raþiu din casa unde a locuit marele profesor Dimitrie Gusti. Nu ºtiu cum o sã facem, sã rugãm Primãria sã-i dea locuinþã în altã parte, dar acolo a stat creatorul celei mai importante ªcoli Sociologice din Europa interbelicã, iar noi vrem sã facem muzeu ºi sã punem o placã de marmurã”.

Lãudabilã iniþiativa inimosului profesor, drept pentru care nutresc speranþa cã însuºi dl. Raþiu, care se îmbracã atît de frumos cu piese etnografice, va înþelege cã mai sînt case în Bucureºti de unde sã zîmbeascã în faþa camerelor de luat vederi ºi sã ne îndrume spre economia de piaþã.

La numai cîteva minute dupã inaugurarea Muzeului de la Cotroceni ne-am îndreptat cãtre Casa Lido, unde avea sã se desfãºoare festivitatea decernãrii Premiilor Fundaþiei „România Mare”. A fost o prelungire a stãrii de spirit care ne-a cãlãuzit în ultimele noastre acþiuni, prin urmare a dorinþei de a se regrupa forþele sãnãtoase ºi realiste ale societãþii româneºti, pentru a ieºi din impasul moral în care am intrat cu toþii.

Unii ar putea spune cã ºi „România Mare” a contribuit la crearea acestui impas, ceea ce e

posibil sã fie adevãrat, numai cã succesiunea cronologicã a evenimentelor ne acordã nouã circumstanþe atenuante: primul numãr al revistei a apãrut în iunie 1990, cînd deja se murise vîrtos în România, cînd foºtii tovarãºi de drum ºi prieteni de idei se sfîºiau între ei ºi cînd, aºa dupã cum voi dovedi cu Jurnalul intim pe care l-am þinut cu strãºnicie în fiecare zi, destule personaje ne-au terorizat pe noi, ne-au fãcut viaþa grea ºi chiar ne-au primejduit existenþa, deºi lupta era inegalã, întrucît noi eram complet lipsiþi de posibilitatea de a ne apãra. Oare s-au uitat toate acestea aºa de repede? Fireºte, noi n-am intrat în lupta asta pentru a o face ºi mai crîncenã, ºi mai confuzã, dar o micã lecþie de iubire de patrie, de moralã ºi de bãrbãþie trebuie sã le dãm la toþi homunculii care ne-au cîntat prohodul ºi ne-au batjocorit într-un mod atît de laº.

Acum vor pace, agitã batista albã a armistiþiului, aceeaºi batistã în care ne-ar fi înnodat ortul popii dacã eram mai slabi de înger ºi am fi murit, aºa cum s-a întîmplat cu Ion Lãncrãnjan, cu Doru Hociotã, cu Nicolae Giosan ºi cu atîþia alþii, care n-au mai rezistat presiunilor. Da, vom face pace cu toþi, fãrã nici o distincþie ºi fãrã nici un resentiment, cu o singurã condiþie: sã priceapã toatã lumea cã în România va domni legea demnitãþii româneºti, iar cine o va încãlca, va avea mult de furcã ºi cu mine, ºi cu alþii ca mine. Dar eu nu vreau sã ameninþ acum pe nimeni, nu pot þine ºi spada, ºi ramura de mãslin în acelaºi timp, aºa cã o voi lãsa în cumpãnire pe cea dintîi, pentru a descrie în cîteva cuvinte atmosfera nespus de caldã, de frumoasã, în care s-a desfãºurat festivitatea de la Casa Lido. Cred cã este pentru prima oarã cînd sub aceeaºi cupolã frumos ornamentatã, de la 1890, în lumina de miere a vitraliilor vechi ºi a candelabrelor sunãtoare ca zurgãlãii, s-au întîlnit ºi au respirat acelaºi aer cu miros reavãn de cetinã oameni ca: fiica lui Tudor Arghezi, vãduva lui George Cãlinescu, preºedintele de onoare al Uniunii Naþionale Vatra Româneascã, prof. dr. Iosif Constantin Drãgan, perechile Eva ºi Raoul ªorban, Ileana ºi Romulus Vulpescu, Madeleine ºi Ion Voicu, Malvina Urºianu ºi Paul Anghel, Marga ºi Eugen Barbu, Raisa ºi Grigore Vieru, Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, Nuºa ºi Nicolae Florei, Georgeta ºi Mihai Ungheanu, apoi personaje ca generalii Ion Suceavã ºi Ion Alex.

Munteanu, coloneii Costicã Voicu, Marin Mirea ºi Ilie Merce, deputatul Victor Surdu, directorul revistei „Timpul”, Adrian Riza, preºedintele Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, prof. dr. Victor Crãciun, directorul ziarului „Curierul Naþional”, Horia Alexandrescu, oamenii de afaceri Viorel Pãunescu ºi Gavrilã Albiter, dr. Viorel Chiriþã, avocaþii Viorel Dumitrescu ºi Toma Dragomir, actorul George Mihãiþã, interpretul antonpannesc Al. Mica, realizatorul radio Octavian Vintilã ºi mulþi, mulþi alþii. Ne-au cîntat, apoi, frumoase muzici naþionale douã tarafuri: unul al meºterului Tudor Panã ºi altul al rapsozilor transilvani Gheorghe Turda ºi Irina Someºan, ca sã nu mai vorbim de un grup de 7 tineri ºi tinere (preoþi, profesoare ºi studenþi) care au aflat cã sîntem acolo ºi, timp de mai bine de douã ceasuri, ne-au tot colindat. Dacã cineva ar fi vrut cu tot dinadinsul sã scape de Partida Naþionalã, ar fi pus dinamitã sub acea bijuterie de casã, ne-ar fi aruncat în aer ºi trãdarea de Neam ar fi avut cale liberã în România. Uite cã au ratat o ocazie, cînd mai prind ei atîþia naþionaliºti de frunte la un loc? În fine, a doua zi, 28 decembrie, am rãspuns invitaþiei „Curierului Naþional” de a participa la dubla sa serbare: decernarea premiilor ºi împlinirea unui an de existenþã. Pentru cine nu ºtie cum decurg astfel de manifestãri, s-ar putea crede cã o þinem tot într-o petrecere. Nu-i chiar aºa, deºi n-ar fi fost un pãcat sã ºi petrecem, dat fiind faptul cã am tras tot anul la jug, ca vitele de povarã. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 27 octombrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (97) A cãutat peste tot, în acel apartament luxos din Piaþa Cosmonauþilor, pe care i-l fãcuse cadou artistei. Nu eram acolo. Cavaleristul nu doarme unde cãlãreºte. Mînuirea pistolului era o apucãturã veche a mezinului familiei Ceauºescu. Într-o noapte, a scos revolverul ºi s-a apucat sã dirijeze cu el orchestra ºi baletul de la barul „Athenée Palace”.

N-am vãzut scena, dar cei mai mulþi martori mi-au relatat cã fugeau artiºtii ca potîrnichile, iar clienþii ºi chelnerii s-au tupilat sub masã, cu spaima morþii în sîn, fiindcã s-ar fi putut ca gloanþele sã zboare ca alunele, într-o rezervaþie de veveriþe bete. Altãdatã a împuºcat toþi muflonii albi din rezervaþia naturalã de la Snagov cu o puºcã „Holland and Holland”, care avea patul de aur.

O altã scenã de pominã cu acest copil ratat al lui Ceauºescu s-a petrecut într-o zi de 7 ianuarie, pe la sfîrºitul anilor ’70. Ce era la 7 ianuarie? Ziua Elenei Ceauºescu. Dar, sã-i dau cuvîntul cîntãreþei de romanþe Elena Pascu, de la care ºtiu întîmplarea: „Dupã cîteva pahare de alcool bãute ca apa, Nicu s-a îmbãtat cui. Avea privirea tulbure ºi nu ºtia ce sã mai scorneascã spre a fi în centrul atenþiei. Atunci i-a cãºunat pe sãraca Romica Puceanu. S-a dus la ea, împleticindu-se, ºi i-a strigat: «Hai la masã la mama, sã-i cînþi ceva!».

Femeia a întrebat «Ce sã-i cînt?». La care Nicu a strigat: «Deschide, gropare, mormîntul!». Romica n-a vrut, s-a zbãtut, dar Nicu a tras-o de haine ºi, cum parchetul era foarte lustruit, a dus-o mai mult tîrînd-o, ca pe gheaþã, pînã la masa centralã, îmbrãcatã sãrbãtoreºte. «Fã, cioarã, acum sã-i cînþi lu’ mama «Deschide, gropare, mormîntul!».

Impresia a fost îngrozitor de jenantã. Coana Leana s-a fãcut albã ca marmura ºi i-a ºuierat printre dinþi: «Vai, Nicu, mã faci de rîs! Potoleºte-te, se uitã lumea la noi!»”.

Nu mai ºtiu ce s-a întîmplat dupã aia, dar un lucru e sigur: mormîntul avea sã se deschidã pentru pãrinþii lui Nicu mai devreme decît se putea bãnui, groparul lor fiind Gelu Voican Voiculescu.

Dar, sã revin la acea searã de noiembrie a anului 1984. Numele de Dorel Mustãþea nu-mi spunea nimic. L-am rugat sã-mi dea mai multe amãnunte, ca sã pot verifica dacã nu-i vorba de o glumã.

Omul mi-a spus cã e ºi maestrul Eugen Barbu acolo. Ce ciudat! Nici Barbu nu avea relaþii cu Nicuºor! Ce sã caute el acasã la personajul cu pricina? Am cerut sã mi-l dea la telefon pe Patron, ca sã mã conving. Da, el era. Abþiguit bine, dar el era. „Vadime, vino încoace, suie-te într-un taxi, te invitã dom’ Nicu!” - „Cine mai e acolo?” - „Pãi, multã lume. E Nadia Comãneci, e Dinu Sãraru, e Nicolae Dragoº, a fost ºi Pãunescu, dar auzind cã vii ºi tu a plecat…”. Am devenit curios. M-am îmbrãcat în fugã, cu un costum gri, de caºa. Am gãsit cu uºurinþã un taxi, dar n-aveam prea mulþi bani, aºa cã am coborît pe la C.S.P., ca sã plãtesc mai puþin. Apoi, am luat-o pe jos pe Calea Victoriei. Mãzãrichea îmi biciuia faþa. Începuse sã mã doarã piciorul stîng, cel cu probleme, încã de la inundaþiile din vara lui 1975, cînd, elev fiind la ªcoala de Ofiþeri de Rezervã nr. l, am consolidat

În cadrul unei întîlniri de la Ploieºti, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, s-a întreþinut cu numeroºi prahoveni, cãrora le-a oferit cãrþi ºi calendare electorale cu autograful sãu.

Corneliu Vadim Tudor, în cadrul unui turneu electoral, a ajuns ºi la Brãila. Acesta a fost întîmpinat, la Complexul muzeal „ªtiinþele Naturii“, de un mare numãr de membri ºi simpatizanþi PRM. digul de la Dunãre-Mostiºtea. Pe stradã, nici þipenie de om. Ici ºi colo, cîteva felinare cu un neon leºinat. Începuse marea raþionalizare a curentului, a cãldurii, a alimentelor. În sfîrºit, am ajuns la vila lui Nicu, din spatele Bisericii Albe. Miliþienii ºi securiºtii de la poartã erau puºi în temã, m-au lãsat sã intru. Înãuntru era o cãldurã tropicalã. În cîteva minute a trebuit sã rãmîn în cãmaºã, eram transpirat leoarcã. Nicu ºi invitaþii lui stãteau pe fotolii în jurul unei mese pline cu niºte sticle viu colorate, precum ocheanele copilãriei. Alãturi, într-un fel de niºã a vastei sufragerii, Hociotã ºi Nadia se uitau la un televizor. Color, evident. Principala preocupare a celor prezenþi era ca eu sã-i ajung din urmã cu „starea de spirit”, cu alte cuvinte sã dau repede pe gît niºte stacane de vodcã. Numai cã mie nu-mi plãcea vodca, e o bãuturã prea metalicã, nu-mi dã o stare bunã decît rareori, în combinaþie cu suc de roºii, sare, piper ºi gheaþã (Bloody Mary). Pînã la urmã am bãut ºi fãrã ingredientele astea. Ce-i drept, era o marcã sofisticatã, cu etichetã neagrã ºi încrustaþii argintii pe o sticlã brumatã, nu mai vãzusem aºa ceva. Nicuºor dãduse în damblaua recitãrilor. Acum n-a mai scos pistolul, ci o ediþie a poeziilor lui Eminescu, de pe la 1893. A insistat sã citesc „Doina”, care era interzisã la ora aceea. Eu mai strecurasem ceva pe pagina I a „Sãptãmînii”, o aluzie la „Doina eminescianã”, cu prilejul prezentãrii monumentalei ediþii în 3 volume, îngrijitã de cãrturarul Dumitru Murãraºu (cu care tot vorbeam la telefon, dar bãtrînul surzise ºi nu ne prea înþelegeam). Tot în 1984 am reuºit sã-l conving pe Petru Enache sã fie tipãritã (prin fotocopiere) ediþia princeps a poeziilor eminesciene, cu prilejul centenarului. Da, acelea au fost ideea ºi fructul strãdaniei mele! Am citit poezia o datã. Mã simþeam stînjenit.

Ce era acolo? Un cenaclu? O cafenea literarã? O etalare a unor bijuterii literare, pe care ni se dãdea voie sã le repunem în drepturi în secret tocmai de cãtre cei care le interziceau în public? Nu-mi place arta la comandã. Nicu trona în chip de amfitrion literar, cum îºi imagina el cã fãcea Eugen Lovinescu sau Al. Macedonski. Satisfãcut de efectul ideii sale, m-a pus sã mai citesc o datã „Doina”, ca s-o pãtrundã el mai bine ºi sã o marcheze cu cadenþa paharului aflat în mîna stîngã. Am citit ºi a doua oarã. „Nu, nu aºa! Ia ascultaþi aici!” - gazda mi-a smuls cãrticica din mînã ºi a început sã citeascã el, declarativ, cu simþire, ce-i drept, dar cu mari poticneli, dictate de o slabã familiarizare cu lectura. Îmi era milã de Nicu. Uneori vorbeam cu Barbu despre el ºi îl cãinam ca pe un Hamlet dîmboviþean, care trãieºte o dramã. În sfirºit, ne-a rãzbit foamea.

Ne-am deplasat într-o altã aripã a imensului livingroom. Cine crede cã protipendada comunistã mînca nu ºtiu ce minunãþii, se înºealã. Singurul aliment care ne-a frapat erau niºte roºii de serã, care picau nespus de bine pe viforniþa aia. În rest? Un fel de bufet, recoltat de pe la vreo unitate a Gospodãriei de Partid: cîrnãciori olteneºti, cartofi prãjiþi, cu brînzã, o fripturã cam scîlciatã ºi mai multe soiuri de vinuri.

Patronul stãtea într-un capãt al mesei, eu în celãlalt. Pe aripa din stînga mea se aflau Nicu,

Nadia, Mustãþea ºi primul-secretar de la Sibiu, Richard Winter. Pe mîna dreaptã luaserã loc Dinu Sãraru, Nicolae Dragoº ºi încã vreo cîþiva scriitori, fie-mi iertat cã nu mi-i mai aduc aminte. Nicu era groggy. Nu mai fãcea gesturi de om normal.

Vechiul lui obicei, de a-ºi suge degetul mare, scãpase de sub orice control. Avea chiar un ritual întreg de sugere a degetului, parcã îl dezmierda, îl lua prin învãluire, vorbea cu el ca ºi cu un bebeluº. În rãstimpuri, întindea o mînã pe spate, leneº, pentru ca Dorel Mustãþea sã-i aprindã un Kent ori sã-i dea paharul cu vin. Era pãtruns de importanþa misiunii sale! La un moment dat chiar a exclamat, strîngînd pumnul: „Eu þin strîns partidul în pumnul ãsta, dacã n-aº fi eu, s-ar alege praful!” (am mai relatat scena, grãitoare pentru caraghiozlîcul unor odrasle de ºtabi trecãtori, în care se umflã pipota, deºi ei sînt niºte pîrliþi, scuipaþi de toatã lumea în clipa în care pãrinþii lor pierd Puterea). Îmi amintesc cã s-a luat de Dinu Sãraru, întrebîndu-l: „Mã, þie nu þi-e fricã deloc de mine?”. La care autorul romanului „Niºte þãrani” i-a rãspuns, zîmbind forþat, cu panica în suflet: „Tovarãºe Nicu, cît timp vã am pe dvs. alãturi, nu mi-e fricã!”. Pe la miezul nopþii, a zbîrnîit telefonul. Era tovarãºa. Se interesa dacã s-a terminat zaiafetul. Nu, nu se terminase. Nicu a cam repezit-o ºi i-a închis aparatul.

Oaspeþii au priceput cã e vremea sã plece. Prima s-a cerut Nadia Comãneci, care avea orã stabilitã de mama ei, dar o depãºise de mult. Nicu n-a lãsat-o.

N-a lãsat-o o datã, n-a lãsat-o a doua oarã, pentru ca a treia oarã s-o înjure ºi sã-i suceascã mîinile, pînã cînd gimnasta a cãzut în genunchi, ca odinioarã Romica Puceanu. Mi-o aduc aminte ºi acum, aºa cum era îmbrãcatã, ca un pinguin uºor, într-o bluzã de mãtase albã, cu pantaloni negri: mã

Corneliu Vadim Tudor a fãcut o vizitã la Slobozia. Cu acest prilej, a fost prezentat volumul „Cele mai frumoase aforisme“. Tribunul a fost întîmpinat cu pîine ºi sare, o veche tradiþie româneascã, de o frumoasã fatã, îmbrãcatã în port popular. privea cu ochi rugãtori, sã fac ceva, s-o ajut. Dar nu se putea pune nimeni cu nebunul, pentru el Nadia era un fel de proprietate. Primii au plecat Richard Winter, Dinu Sãraru ºi Nicolae Dragoº. „Mãi, bãiete - mi-a spus Sãraru de la uºã - nu mai staþi mult Omul ãsta e grav bolnav, trebuie sã plecaþi ºi voi, ca sã nu mai bea!”. Într-adevãr, junele primsecretar lua medicamente periodic, cu pumnul, dar nu cu apã - ci cu vodcã ºi ºpriþ. Asta m-a îngrozit! ªi iar îºi sugea degetul, ºi iar întindea mîna îndãrãt, cãtre slugarnicul Mustãþea, ºi iar fulgera niºte priviri mînioase, ba cãtre Nadia, ba cãtre mine. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 27 octombrie 2017

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE România pune piedici întreprinzãtorilor Legile se schimbã de la o zi la alta. Birocraþia n-a dat nici un pas înapoi. Legãturile dintre instituþiile statului ºi cetãþean sînt greoaie ºi, pe alocuri, chiar sfidãtoare. Cu toate astea, întreprinzãtorii români sînt optimiºti, creativi ºi harnici. Nu le foloseºte însã prea mult. Nu au educaþie financiarã ºi nu ºtiu sã-ºi dezvolte afacerea. Aºa cã, majoritatea îºi deschid firme pe care le închid apoi repede ori le lasã de izbeliºte.

Bãncile oferã servicii pentru creditarea afacerilor.

Statul anunþã lansarea de start-up-uri pentru stimularea întreprinderilor mici ºi mijlocii. La o primã vedere, s-ar crede cã IMM-urile au sprijin din toate pãrþile. Din pãcate, lucrurile nu stau aºa. Accesul la finanþãri este greoi, împrumuturile au dobînzi care se adunã ºi depãºesc de multe ori, în timp, valoarea creditelor.

Pe de altã parte, întreprinzãtorii se lovesc de birocraþie, nesiguranþã legislativã, lipsa banilor, neºtiinþa administrãrii resurselor ºi, mai ales, de lipsa unui plan de afaceri bine fãcut.

studiu Coface. Deºi optimist ºi bine pregãtit în sectorul lui de activitate, întreprinzãtorul român nu are cunoºtinþe de management strategic ºi nu ºtie sã întocmeascã un plan de afaceri, mai ales pe termen lung. Este astfel dificil pentru el sã-ºi dezvolte afacerea, sã-ºi construiascã un brand. „Pieþei de antreprenoriat din România îi lipseºte tradiþia. Noi facem business doar de 20 de ani. Cred cã ar trebui sã ne uitãm la unele modele din afarã, pe care sã le aplicãm conform specificului ºi particularitãþilor noastre, nu sã încercãm sã inventãm apa caldã“, afirmã Adrian Mihai, fondator al companiei de curierat FAN Courier.

Stabilitatea fiscalã dureazã un an

„Solul pe care se însãmînþeazã afacerile este acum deosebit de fertil ºi cred cã nu existã bancã sã nu aibã în portofoliu produse ºi servicii dedicate întreprinderilor mici ºi mijlocii. Desigur, nu ne îmbãtãm cu apã rece, sînt încã multe dificultãþi care stau în calea antreprenorilor, dar experienþa noastrã, de aproape 10 ani în finanþarea IMM-urilor, ne aratã cã perioada actualã este mult mai favorabilã lansãrii în afaceri faþã de perioadele anterioare“, spunea Mirela Iovu, vicepreºedinte CEC Bank.

Cele mai multe firme înfiinþate în ultimii ani sînt foarte mici, avînd o cifrã de afaceri sub 100.000 de euro, potrivit datelor Registrului Comerþului. „Asta poate sã se interpreteze ºi ca o lipsã de bani, de capital pentru pornire, dar ºi ca o nevoie acutã de culturã antreprenorialã. România are nevoie sã genereze culturã antreprenorialã la nivel basic“, este de pãrere Dana Demetrian, vicepreºedinte BCR.

Unul dintre obstacolele de care se lovesc întreprinzãtorii mici ºi mijlocii este schimbarea permanentã a legislaþiei în domeniu. „Termenul de predictibilitate este prevãzut clar în legislaþia fiscalã, dar este definit ca o perioadã de un an în care se menþin reglementãrile.

Atît dureazã, oficial, stabilitatea, un an. Dar este evident cã nici o firmã nu-ºi face planuri de afaceri doar pe un an. Astfel cã antreprenorii trebuie sã facã acest efort de a lua în calcul elementul imprevizibil al schimbãrilor din regimul fiscal“, a spus Daniel Panã, director fiscal la compania KPMG, la deschiderea celei de-a Xa ediþii a conferinþelor pentru IMM-uri.

Legislaþia greoaie, în continuã schimbare, nu faciliteazã într-un mod simplu ºi eficient iniþiativa privatã. „Trebuie sã mergem spre simplificare, nouã ne place sã complicãm lucrurile cît mai mult posibil. Sînt multe lucruri care trebuie îmbunãtãþite, ºi mã refer aici la legislaþie. Toþi cei care ajung la putere se plîng cã, pînã acum, cei care au fost înaintea lor au fãcut totul prost, iar ei trebuie sã îndrepte lucrurile.

Pot sã spun cã una dintre problemele majore cu care mã confrunt este faptul cã unele lucruri se schimbã peste noapte, cîteodatã nici organele de control nu sînt puse în temã, nici ele nu ºtiu ce controleazã“, declara, la Conferinþa ZF IMM 2017, Paul Fulea, proprietar al Cramei Histria.

Spirit antreprenorial modest

Internetul dezvoltã afacerile

În lipsa unei culturi antreprenoriale, a unui plan de afaceri bine structurat, puþine firme autohtone reuºesc sã se menþinã pe termen lung. „Caracterizat de o competitivitate scãzutã, de subþierea pãturii de mijloc, de accentuarea unui fenomen de polarizare ºi de un spirit antreprenorial modest, mediul de afaceri românesc pare sã fie într-un stadiu embrionar al dezvoltãrii ºi incapabil sã treacã la nivelul urmãtor“, se arãta într-un

Tehnologia informaþionalã este un factor important pentru exportatori. 43% din aceºtia spun cã trei sferturi din vînzãri se bazeazã pe activitãþi desfãºurate online, iar 59% cred cã Internetul i-a ajutat în dezvoltarea afacerilor. Mai mult, creºterea veniturilor, a angajaþilor ºi a resurselor se datoreazã utilizãrii Internetului.

Din pãcate, însã, doar 25% din agenþii economici reuºesc sã desfãºoare activitãþi de export.

Moment favorabil afacerilor, însã degeaba

Studiul care aratã cã politica din ultimele luni a bulversat mediul de afaceri Mai mult de jumãtate din companiile din România sînt afectate azi de instabilitatea politicã ºi legislativã, în creºtere cu aproape 20% faþã de situaþia din prima parte a anului, se aratã în studiul „Evoluþia afacerilor în 2017“, realizat de Valoria Business Solutions, companie care oferã servicii de training, consultanþã ºi executive coaching integrate cu soluþii de management. Conform documentului, cele mai importante provocãri pentru companii în a douã jumãtate a anului 2017 sînt: instabilitatea politicã ºi legislativã (54% faþã de 28% în prima parte a anului), starea generalã a economiei (49% faþã de 41%), problemele cu forþa de muncã (35% faþã de 17%), creºterea accentuatã a nivelului salariilor (27% faþã de 13%) ºi reducerea nivelului investiþiilor interne (21% faþã de 23%). Practic, tot tabloul se rearanjeazã, susþin reprezentanþii Valoria. Faþã de prima jumãtate a anului 2017, perspectiva de creºtere a companiilor rãmîne ºi mai conservatoare. În ultimele ºase luni, se observã o uºoarã creºtere procentualã a companiilor care se aºteaptã la cifre de afaceri negative în acest an, de la 13% la 17%. Pe palierele de creºteri pozitive ajustãrile negative sînt de 1-4pp (puncte procentuale), compensate cu un plus de 8pp pe intervalul 5%-10%.

Previziunile privind evoluþia profitului în a doua parte a anului 2017 sînt mai pesimiste. Deºi 31% dintre companii (faþã de 32% anterior) se aºteaptã ca profitul lor sã creascã cu 1%-5%, 19% spun cã profitul companiei sã fie mai mare cu 5%-10% ºi 10% previzioneazã sã obþinã creºteri de la 20% la peste 30%. Cea mai mare scãdere se observã pe palierul 10%-20% unde procentul scade

de la 21% la 12%. De asemenea, în septembrie 2017, 28% dintre companii (faþã de 12% anterior) au aºteptãri negative în legãturã cu profitul pe care îl vor avea în 2017. Conform rezultatelor cercetãrii, 26% dintre companii (faþã de 10% în prima parte a anului) spun cã nu vor face investiþii în 2017. Mai mult, companiile care vor sã creascã investiþiile scad de la 79% în martie la 68% în septembrie 2017. Pe acest palier pozitiv, doar 15% dintre firme vor sã îºi creascã investiþiile cu 10%30% faþã de 36% anterior.

Companiile care nu se aºteaptã la nici o creºtere a numãrului de angajaþi în 2017 cresc ca procent de la 17% în martie la 24% în septembrie 2017. În acelaºi timp, 28% dintre companii faþã de 39% anterior spun cã se aºteaptã ca personalul lor sã creascã cu 1%-5% în acest an. Doar 15% dintre companii (faþã de 24% în martie

)

POLITICÃ

450.000 lei de la stat pentru un proiect Prin programul guvernamental de microindustrializare, IMM-urile beneficiazã de subvenþii de pînã la 450.000 lei pentru un proiect de afaceri, sumã nerambursabilã. Finanþarea este acordatã în ordinea descrescãtoare a punctajelor obþinute. „Contribuþia beneficiarului este de minimum 10%, iar alocaþia nerambursabilã – de maximum 90%, în limita a 450.000 lei.

Avem, pentru acest an, un buget de 75 milioane lei, astfel cã ne aºteptãm sã fie 165 de beneficiari care vor crea 330 de locuri de muncã noi ºi vor menþine alte 600 de locuri de muncã existente la 31 decembrie 2017“, spunea Ilan Laufer, ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerþ ºi Antreprenoriat.

Bani de la buget pentru susþinerea exporturilor În perioada 2017-2020 vor fi acordate subvenþii de la bugetul de stat în valoare de 71 milioane lei, din care 5 milioane lei pentru ultima jumãtate a acestui an, pentru susþinerea activitãþilor de export ale IMM-urilor, potrivit Legii 83/2017.

Sumele sînt nerambursabile ºi vor fi de maximum 50.000 lei/an pentru o firmã. Contribuþia beneficiarului este de 10% din valoarea cheltuielilor eligibile.

Pe ultimul loc în Europa la iniþiativa privatã „Sîntem o þarã cu un spirit antreprenorial foarte scãzut raportat la dimensiunea populaþiei. Dupã Serbia, stãm cel mai prost din regiune“, este de pãrere Iancu Guda, director de servicii în cadrul Coface. În România erau anul trecut 23 de firme la o mie de locuitori. Comparativ, în Cehia, de exemplu, erau de ºase ori mai multe.

Comerþul - în topul optimismului 70% din firmele care activeazã în sfera comerþului sînt mai încrezãtoare în viitorul afacerii lor, în timp ce doar 62% din companiile din alte domenii economice sînt optimiste, potrivit studiului „Future of Business“, realizat de OCDE ºi Banca Mondialã.

Societãþile care au activitãþi de comerþ au oferit mai multe locuri de muncã în primele ºase luni ale anului, 26% faþã de 14%, cît sînt în cele din alte sectoare. Între anii 2007 ºi 2016, subvenþiile publice acordate de Ministerul Finanþelor companiilor private au fost de 819 milioane euro pentru 93 de firme. Dintre acestea, doar 19 au capital românesc. Nici una dintre ele nu se aflã în top 10.

GIULIA ANGHEL 2017) se aºteaptã ca numãrul de angajaþi sã creascã cu 5%-10%. Dacã la începutul anului 93% dintre companii previzionau creºteri salariale, la numai 6 luni procentul scade la 84%. Cele 9pp se transferã la companiile care spun cã nu vor creºte nivelul salariilor în 2017. O altã ajustare importantã este la companiile care se aºteptau ca salariile sã creascã între 5% ºi 10%. Procentul lor scade la 31% în septembrie de la 41% în martie 2017. De asemenea, companiile care previzionau salarii în creºtere cu 10%-20% scad cu 5pp în aceste 6 luni. Cele mai importante oportunitãþi pentru companii în a doua jumãtate a anului 2017 sînt: creºterea consumului (65% faþã de 19% în prima parte a anului), exportul ºi deschiderea altor pieþe (59% faþã de 33%), digitalizarea ºi oportunitãþile din online (42% faþã de 37%), parteneriatele create cu alte companii (31% faþã de 27%) ºi accesarea fondurilor europene (30% faþã de 17%). „Aceastã analizã este consecinþa nevoii de a înþelege mediul economic din România. Ea consemneazã opinia companiilor respondente referitoare la evoluþia cifrei de afaceri, profitului, investiþiilor, numãrului de angajaþi, salariilor. La începutul anului 2017, rãspunsurile companiilor indicau un optimism rezervat. Chiar dacã realitãþile fiecãrei industrii sînt specifice, în analiza comparativã prezentatã în ediþia de toamnã a studiului Valoria se vede o ajustare negativã importantã a acestor indicatori operatã de companii într-un an care a pus mare presiune pe mediul de business din România. Vom vedea cum vor fi reflectate aceste tendinþe anul viitor cu ocazia urmãtorului blitz survey din martie 2018“, a declarat Elena Badea, Managing Partner Valoria Business Solutions, unul dintre autorii cercetãrii. (cotidianul.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 27 octombrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Mihail Moruzov, cel care a înfiinþat primul Serviciu Secret din România (3) Recentele dezvãluiri ale colonelului SRI, Daniel Dragomir, prin care Serviciul Român de Informaþii este acuzat de partizanat politic ºi amestec în economie prin metode „specifice” care încalcã cele mai elementare reguli ale pieþei libere, nu sînt o noutate pentru România. Încã de la înfiinþare, sub conducerea lui Mihail Moruzov, Serviciile de Informaþii au fost folosite de cãtre politiceni sau membri din structurile informative pentru obþinerea de foloase materiale ºi influenþã.

Cu doar trei clase primare, Mihail Moruzov a funcþioneazã un dispensar, iar la etaj este amenajat un reuºit sã creeze o reþea de spioni care concura, în sec- fel de muzeu. Iniþial, aici a funcþionat o maternitate. olul trecut, cu cele ale marilor puteri europene ºi cu La etaj, în micul muzeu amenajat mai demult, dar ajutorul cãreia a capturat agenþi nemþi ºi a cules infor- peste care s-a aºezat praful, pe o mãsuþã, se gãsesc maþii importante pentru front. Om de încredere al lui chipul din gips al lui Moruzov, cîteva obiecte de Carol al II-lea, a sfîrºit împuºcat de legionari într-o mobilier masiv ce înfrumuseþau cîndva încãperile. La etajul fostei maternitãþi se mai celulã de la Jilava, în 1940, în timp ce pãstreazã ºi apartamentul amenajat pregãtea o alianþã a Serviciilor Secrete special pentru medic, care dispunea de române, italiene ºi germane. o camerã de zi, o bucãtãrie, dar ºi de o Chiar dacã a trãit învãluit în mister, baie. ªi acum se mai pãstreazã cada, istoricii au reuºit sã desluºeascã traseul dar ºi boilerul. profesional al lui Mihail Moruzov ºi lªcoala din Zebil este singura au caracterizat drept un mare patriot, clãdire ridicatã de Moruzov care ºi-a informaþiile culese de el fiind de imporpãstrat destinaþia. ªcoala cu clasele Itanþã vitalã pentru statul român.

VIII a fost inauguratã în anul 1937 ºi Pãrintele Serviciilor Secrete româneºti, ºi-a pãstrat farmecul de altãdatã.

Mihail Moruzov, se trage din cazacii Renovatã de douã ori, în clãdire se zaporojeni refugiaþi din Caucaz în învaþã în clase simultane. La parter, România. S-a nãscut la 18 septembrie obiecte vechi de mobilier de lemn 1887, în satul Zebil, din Tulcea, într-o masiv sînt amestecate cu cele ieftine familie cu opt copii, el fiind cel mai Mihail Moruzov din zilele noastre. Mozaicul de pe jos mic. Tatãl lui, Nicolae, a fost preot este încã cel original, iar sala de specvreme de patru decenii la biserica rusã din Tulcea. Mihail Moruzov a fãcut doar trei clase pri- tacole impresioneazã prin grandoare. Ea a fost premare, întrucît limba latinã l-a împiedicat sã-ºi ducã vãzutã ºi cu balcon, de unde spectatorii puteau urmãri mai departe studiile, ºi aºa a ajuns sã continue lecþiile serbãrile celor mici. Acum, este mai mult folositã ca zonã de depozitare a vechiturilor. La etaj, a fost conîn particular, cum se obiºnuia în acele vremuri.

Mihail Moruzov s-a cãsãtorit ºi a divorþat de douã ori. Prima soþie a fost Maria Anton Vãraru, cu care a avut o fiicã, Aurora-Florina Moruzov, care nu s-a cãsãtorit. Aurora-Florina povesteºte: ,,La scurt timp dupã cãsãtoria pãrinþilor mei – Mihail Moruzov ºi Maria Anton –, mama a avut un accident cu trãsura ºi a rãmas paralizatã. Atunci s-a înþeles cu tata sã se despartã, pentru a nu-l încurca în meseria sa. În 1932, cînd eu aveam 7 ani, au divorþat legal. [...] Tata a murit cînd aveam eu 14 ani ºi jumãtate”. A doua soþie a fost o profesoarã de francezã din Silistra, Teodora Sãndulescu, cu care nu a avut copii ºi de care a divorþat în 1938.

Localitatea Zebil, locul unde s-a nãscut Mihail Moruzov, este un sat ridicat de turci în anul 1610, sitVila lui Moruzov, la parterul cãreia uat la aproximativ 30 de kilometri de Tulcea, pe malul funcþioneazã dispensarul din satul Zebil Lacului Babadag. Este o aºezare pierdutã între dealurile Dobrogei, cu 1.300 de locuitori. În mijlocul satului, abia poþi cuprinde cu privirea minunile arhi- servat apartamentul directorului, unde se mai tecturale lãsate moºtenire de Mihail Moruzov: cinci pãstreazã mobila veche din lemn masiv de mahon: o case somptuoase. De departe, cea mai falnicã este masã princiarã, scaune sculptate manual, un jilþ, o clãdirea fostei Primãrii. O construcþie elegantã, cu etaj ladã, un ºifonier cu marginile rotunde, o oglindã ºi multe camere. Acum, construcþia a devenit Centru veneþianã. În depozitele ºcolii se mai gãsesc încã din de recuperare neuropsihiatricã ºi se aflã în adminis- dotãrile de altãdatã. Hãrþi vechi de-o vîrstã cu ºcoala trarea Consiliului Judeþean Tulcea. Clãdirea a avut stau alãturi de un schelet asemenea celor de la facmai multe funcþiuni, de-a lungul timpului: creºã, ultãþile de medicinã. Vechi pahare Berzelius în care, ºcoalã specialã ºi apoi centru de recuperare neuropsi- altãdatã, copiii fãceau experimente, dar ºi alte aparate ce produceau sarcinã electricã sînt þinute alãturi de hiatricã.

O altã clãdire ridicatã de Moruzov în Zebil este insectare. În altã camerã, zeci de pãsãri împãiate au una la fel de frumoasã, dar mai micã, unde, la parter, fost cîndva obiect de studiu pentru elevii din Zebil.

Mai jos, mai multe borcane, în care erau þinute în formol diverse vieþuitoare. ªcoala a avut ºi bucãtãrie, dar ºi baie cu duºuri.

Vizavi de ºcoalã, se gãseºte casa în care au locuit Gheorghe Botez ºi soþia sa, ªtefania, nepoata lui Moruzov. Se spune cã ªtefania i-ar fi fost iubitã lui Moruzov ºi cã acesta obiºnuia sã o ia în delegaþii prin þãri strãine. Casa a fost o perioadã sediul CAP-ului, iar acum adãposteºte o asociaþie agricolã. ªtefania a murit în timpul cutremurului din 1977. Locuia în Bucureºti, în blocul de la Scala.

Nu ºtie nimeni de ce Mihail Moruzov a construit astfel de clãdiri în Zebil. Unii cred cã în acest fel voia sã-l sprijine pe fratele sãu mai mare, Simeon Fosta primãrie din satul Zebil, Tulcea, Moruzov, directorul ºcolii, sau cã a fãcut totul pentru în prezent centru de recuperare iubita sa, ªtefania.

În 2008, în localitate s-a dezvelit un bust al lui Mihail Moruzov. Este singurul lucru care aminteºte cã acolo s-a nãscut Mihail Moruzov. Nici o clãdire ridicatã de el nu-i poartã numele. Localnicii spun cã bunicii lor îºi amintesc cã ºcoala s-a ridicat într-un andoi. Veneau muncitori dupã muncitori, iar cînd se plãteau salariile, oamenii lui Moruzov veneau cu banii în valize.

Mihail Moruzov a ridicat construcþii nu doar în Zebil. De numele lui se leagã Complexul „La Strejãrie“, de lîngã Mînãstirea Cocoº, ºi chiliile Mînãstirii Saon. În Tulcea, pe malul Lacului Cîºla, avea o vilã de protocol pe care a folosit-o pentru odihnã, dar ºi pentru întîlnirile în interes de serviciu. Se spune cã la arestarea sa, în 1940, cînd averea i-a fost confiscatã, o comisie a fãcut inventarul care s-a întins pe ºapte pagini. Oraºul Tulcea este împînzit de clãdiri ridicate de marele spion. Clãdirea din Piaþa Nouã, care a servit drept sediu pentru fostul Centru de Calcul, iniþial a adãpostit un dispensar, o policlinicã ºi o baie comunalã. Liceul de Artã este fosta ªcoalã Primarã nr.

2 de fete, ridicatã de Moruzov. Peste drum a intenþionat sã ridice ºi o ºcoalã primarã de bãieþi. Nu a apucat sã toarne decît fundaþia viitoarei ºcoli întrucît a fost asasinat. Moruzov a mai deþinut proprietãþi în Bucureºti ºi în Prahova.

Mihail Moruzov îi cunoºtea foarte bine pe pescarii din Delta Dunãrii, de la gurile de vãrsare a Dunãrii în Marea Neagrã, acolo unde creºte cel mai bun sturion.

Prin contrabandã, icrele negre ºi de Manciuria ajungeau pe mesele celor mai luxoase restaurante din Paris. Cu aceºti bani, Moruzov a organizat toatã reþeaua de spionaj, avînd în subordine 226 de oameni. „Atunci, primea puþini bani de la Guvern pentru Serviciul de Siguranþã ºi astfel el îºi plãtea Agentura cu bani din comerþul cu icre“, spune profesorul Cristian Troncotã.

Moruzov avea numai în Bucureºti ºase case conspirative, unde se întîlnea cu informatorii sãi. Despre dotãrile cabinetului cu aparaturã modernã de ascultare ºi înregistrare, spune Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, cel care i-a urmat lui Moruzov la conducerea Serviciului, în cartea profesorului Troncotã: „Moruzov îºi dotase cabinetul de lucru din Strada Saita cu instalaþii tehnice speciale ºi anume: aparate de înregistrare fonicã pe discuri ºi fir electromagnetic, microfoane, detectoare speciale, oglinzi transparente prin care poþi observa o persoanã fãrã ca dînsa sã te vadã, periscoape pentru o observare indirectã, celule fotoelectrice, detectoare ºi altele. Unele se manipulau direct de la biroul sãu, altele de cãtre un operator dintr-o camerã alãturatã. Avea un automobil Mercedes Benz foarte puternic ºi, de asemenea, o instalaþie de imprimat pe discuri convorbirile dintre ocupanþi. Maºina mai dispunea ºi de un post radio de emisie-recepþie, care îi permitea sã þinã permanent legãtura cu sediul”.

Dupã 1936, Moruzov a înfiinþat ºcoli pentru pregãtirea specialiºtilor necesari Serviciului (radiotelegrafiºti, filori, foto ºi cinema, dactiloscopie).

Printre informatorii lui Moruzov s-au numãrat: „Horia Sima, pe care îl plãtea cu suma de 200.000 de lei lunar, prinþesa Caragea, care lucra pentru mai multe Servicii, maiorul Cristea Nicolae, rudã cu Brãtienii, cel care a ajuns ulterior prefectul Capitalei (…). Moruzov îi frecventa ºi pe Alexandru Vaida Voievod, pe Nicolae Iorga (a elaborat unele studii cu caracter istoric la cererea Serviciului) ºi pe amiralul Ioan Coandã“, scrie Cristian Troncotã în volumul „Mihail Moruzov ºi Serviciul Secret de Informaþii al Armatei Române“.

Sfîrºit DAN ALEXANDRU

ªcoala din satul Zebil, Tulcea

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 27 octombrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (31) Misterul OZN-urilor din oraºul Gulf Breeze (2) Întîmplarea domnului Ed, ajunsã pe prima paginã a ziarelor, a devenit obiectul unui contract de editare, care îi aducea o sumã cu ºase cifre, în avans; se planifica un scurt serial pentru televiziune... Apoi, cuvîntul FARSÃ! a rãsãrit din mulþime. Tînãrul Tommy Smith a povestit cum „dl. Ed” îl rugase odatã sã îl ajute sã falsifice fotografii cu ozeneuri. În podul vechii locuinþe a domnului Ed s-a gãsit un model de farfurie zburãtoare. Poate atît Tommy, cît ºi modelul navei erau un ºiretlic, dar rãul era fãcut. Dr. Maccabee a recunoscut cã primise 10% din avansul dat de editurã pentru a scrie, în schimb, ultimul capitol al cãrþii lui Ed. În cadrul emisiunii ,,Oprah Winfrey Show”, pus faþã în faþã cu Philip Klass - un profesionist în demascarea evenimentelor din ozeneologie, Ed Walters a trebuit sã mãrturiseascã: petrecuse aproape 3 ani de zile în închisoare pentru fals ºi uz de fals. Adio carte, adio mini-serial. Mulþi ozeneologi au renunþat la acest caz.

Dar adevãratul mister de-abia începea. La 9 iulie 1990, cu trei sãptãmîni înainte ca Irakul sã invadeze Kuweitul, ºase experþi de la Serviciile Secrete din armata SUA - analiºti în comunicaþii, ce scanau emisiile strãine, folosind coduri complexe - ºi-au pãrãsit postul din Augsburg, Germania, ºi au dispãrut. Cinci zile mai tîrziu, în Gulf Breeze, un poliþist local a observat o furgonetã cu un far spart ºi a verificat numele ºoferului care încãlcase legea. Era

unul din militarii dispãruþi. Dînd raportul organelor superioare, secþiei de poliþie localã i sa ordonat sã-l reþinã pe suspect, dar sã nu-l interogheze. Încã patru din colegii acestuia au fost localizaþi în casa Annei Foster, un medium local. Al ºaselea, Anette F. Eccleston, a fost gãsitã singurã, pe plajã. Interogaþi de cãtre Serviciile Secrete ale armatei la Fort Benning, statul Georgia, cei ºase au declarat cã sfîrºitul lumii este aproape ºi cã veniserã în Gulf Breeze pentru a se întîlni cu nave spaþiale extraterestre, care prevesteau a doua venire a lui Christos, dar ºi pentru a-l gãsi ºi distruge pe Antichrist - în persoana domnului Ed? Kenneth Beason, aparent purtãtor de cuvînt al grupului, îi spusese deja jurnalistului Stan Johnson, concetãþean al sãu din Kentucky, cã rãzboiul era pe punctul de a izbucni în Orientul Mijlociu. Cum ºtia asta? Prin mesaje telepatice primite de Vance Davis, un alt membru al grupului format din ºase militari. Trimiºi la baza militarã Fort Knox, cei ºase au fost pe neaºteptate puºi în libertate - posibil din cauza mediatizãrii agresive, sau poate cã armata ºi-a dat seama cã petrecuserã prea mult timp la terminal: programele lor computerizate erau distruse. ªi totuºi, misterul persista. Nu era nevoie de transmisii telepatice ale extratereºtrilor ca sã ºtii despre invazia lui Saddam Hussein, mai ales cînd e vorba de analiºti de comunicaþii militare, dar cum au reuºit militarii respectivi sã treacã de vamã? Cum au reuºit sã iasã din Germania? Cine colaborase cu ei ºi de ce? Sã fi dezertat ei doar în urma aºa-ziselor mesaje telepatice? (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Instrumente m uzicale 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11 12

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11 12

ORIZONTAL: 1) Instrument muzical cu coarde – Fluor ºi fosfor; 2) Vechi unitãþi de mãsurã agrare – Un fluier mai mare; 3) Centru urban – ªiretlic – Început de gavotã!; 4) Tras în piept – Fluiere lipite – Instrument muzical de suflat; 5) Retras pe extreme! – Caiete! – Pãrþi mobile la ferestre; 6) E bun la asocieri – Omul cel mic; 7) Bunã dispoziþie – Mãmãligã moale; 8) Instrumentul ciobanilor – Uriaº; 9) Prelucrat de ceramiºti – Mare voievod român (Sec. IX-X) – În Dacia; 10) Limite de alfabet – Poftim? – Stofã din Rabat! – De la tavã!; 11) A pierde din vedere – Instrumente muzicale cu coarde; 12) Instrumente muzicale de percuþie – Descurcãreþ.

VERTICAL: 1) L-a fãcut celebru pe Paganini – Instrument muzical de suflat cu gãuri ºi clape; 2) Mers impetuos – Referiri la anumite persoane; 3) Cîinele slab – Bici cu mai multe sfîrcuri – Timiº (auto); 4) Lipsit de onoare – Repezi – Inteligenþã (fig.); 5) Intrare în oraº! – Nicolae Tonitza – Omul de pe tron; 6) Clarã – Fructele mãlãieþe – Fosfor ºi azot; 7) Plantã oleaginoasã – Ceatã de þigani nomazi; 8) Înainte de euro – Acute! – Instrument muzical de suflat; 9) Lapidari – Soþia pusã la zid; 10) Soþia ciobanului – Ion Barbu; 11) Instrument muzical de suflat – Soldaþi de altãdatã; 12) Strãjerul de altãdatã – Grad de dezvoltare.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,CABALINE” 1) HUTUL – CAIA; 2) ARAB – CURSE; 3) MAC – RAID – R; 4) UTILAT – EVA; 5) ROTAS – UNIT; 6) IR – CAS – EP; 7) IZA – TIZ – U; 8) R – ISLIC –VN; 9) UNA – TRAPAS; 10) GURA – ERORI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.