Romania mare, nr 1413

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Am o presimþire: al III-lea rãzboi mondial va izbucni de politica pacifistã a Americii care va intra în conflict cu politica pacifistã a Rusiei.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Diavolul nu existã, spuse diavolul Motto: „O naþie nu se poate mîntui decît prin sine însãºi”. (Nicolae Bãlcescu) Turnul Babel nu a fost dãrîmat niciodatã – existã în inima nerecunoscãtoare ºi fudulã a prea multor oameni. Masa criticã, necesarã acceptãrii calitãþii de fiinþe care gîndesc, NU care în primul rînd poftesc, ei bine, aceastã masã criticã nu a fost atinsã. Civilizaþia dominantã a fiecãrei epoci a crezut cã stãpîneºte lumea ºi conduce destinul planetar, dar a eºuat în rãzboaie sîngeroase ºi, mai ales, în umilinþe la care ºi-a supus semenii. Oamenii nu sînt zei, dar mã tem cã asta nu se va înþelege vreodatã. Am scris acest preambul în speranþa unui dialog sincer asupra evenimentelor prezente – multe, stupide ºi periculoase.

Occidentul ºi SUA s-au autodefinit „Lumea civilizatã” sau „Lumea liberã”.

Cît de civilizatã, vedem prin oceanul de promiscuitate numit „exprimare artisticã”, în care pornografia este pe primul loc, urmatã, alternativ de perversiune ºi violenþã. Cît de liberã – vedem prin legile care proclamã dreptul de a asculta orice convorbire, de a viola intimitatea – doar pentru cã „interesele strategice” o impun.

Dar ceea ce mi se pare mai cumplit la aceastã „lume liberã“ este chiar… libertatea principalã pe care o oferã cetãþeanului – aceea de a fi manipulat. Se spune cã regimul comunist ne minþea cu cifre de plan care indicau bunãstarea; regimul „democratico-strategic” ne îndoctrineazã cu duºmãnii ºi vinovãþii. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

La moartea Justiþiei din România...

Doamnelor ºi domnilor, La moartea Justiþiei din România îmi revine sarcina dureroasã de a-mi exprima compasiunea ºi a vã adresa regretul meu.

Sincere condoleanþe. Era previzibil cã se va ajunge aici, într-o þarã în care, rînd pe rînd, de 20 de ani, totul se nãruie în jur. În definitiv, la ce ne puteam aºtepta de la o epocã barbarã, care a debutat cu cea mai sinistrã mascaradã de proces, în decursul cãruia avocatul apãrãrii se transformase în cel mai aprig acuzator, iar în final doi oameni bãtrîni au fost puºi la zid ºi mitraliaþi fãrã milã? Spiritul malefic al acelei crime sataniste – sãvîrºitã chiar în Sfînta Zi a Naºterii Mîntuitorului – s-a impregnat pe tot ceea ce s-a petrecut în România ulterior.

Ca istoric ºi sociolog, pot depune mãrturie în faþa viitorului cã Justiþia este cea mai coruptã instituþie din România, dupã paravanul ei fiind comise cele mai neruºinate atrocitãþi ºi tîlhãrii, dintre care menþionez „mareea neagrã“ a privatizãrilor frauduloase, avalanºa de retrocedãri ilegale (care a fãcut numeroase victime, printre primele fiind generalul de aviaþie Gh. Catanã, actorul George Constantin, soprana Magda Ianculescu), precum ºi sistematicele încãlcãri ale Constituþiei, de cãtre toate regimurile politice, cu consecinþe dramatice pentru milioane de cetãþeni, care nu mai au, efectiv, la ce instanþã sã apeleze pentru dreptate.

Niciodatã, dar absolut niciodatã, în toatã Istoria României – nici mãcar în Epoca Fanariotã – Justiþia nu s-a prostituat în halul acesta ºi omul de rînd nu a fost tratat ca o victimã sigurã, încã din start!

Legatã la ochi, Zeiþa de bronz masiv a Dreptãþii cade, zi de zi, de pe soclul sãu, ca un Hopa Miticã nebun, în capul tuturor acelora care cuteazã sã treacã prin dreptul ei, strivindu-i, umilindu-i, nenorocindu-i pe viaþã. Iar voi, voi ce faceþi?

Vã urmaþi tabieturile, liniºtiþi, aidoma „preoþilor hranei“, despre care scria marele istoric Vasile Pârvan, în „Memorialele“ sale, în comparaþie cu „preoþii jertfei“ din Rãzboiul pentru Întregirea Neamului: vã beþi cafeaua aromatã, fumaþi þigãri fine, uneori cu capul auriu, mai staþi la o ºuetã ºi aveþi mare grijã sã nu cumva sã faceþi dreptate, fiindcã aºa ceva ar deranja „sistemul“ ºi calul nãrãvaº al Puterii v-ar scutura în pulberea drumului, ca la rodeo! Nu e aºa? Atunci arãtaþi-mi un singur mafiot, din Top 300, care a ajuns ºi a rãmas la puºcãrie! Nu puteþi, fiindcã aºa ceva nu existã. Dar eu vã pot arãta zeci de oameni nevinovaþi, inclusiv bãtrîni de 80 de ani, închiºi pe nedrept. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Comunicatul a fost prezentat la Conferinþa de Presã a PRM de vineri, 22 octombrie 2010; text reprodus din volumul I „Quo vadis Europa“)

20 de femei Icoane care au din Bucureºtii schimbat de altãdatã lumea Pagina 5

Paginile 12-13

Defectarea lui Dragomir Pagina 7

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Casa Domnului I. Învãþaþi copiii Viaþa s-o iubeascã Flori ºi animale, Stele, curcubeu ªi întîi de toate Ei sã-L preamãreascã Pe al Lumii Faur: Domnul Dumnezeu.

Refren: Tu mamã, ºi tu, tatã Pãrinþi plini de har Aduceþi copiii La Sfîntul Altar.

Aici este Domnul Cu îngerii Lui. Aici curge Izvorul, Ce saturã Poporul – În Casa Domnului.

II. Tatãl Nostru lumea Ce mult a iubit-o Cã a dat ca jertfã Singurul Sãu Fiu. Iar Isus prin patimi Lumea a sfinþit-o – La copii s-o spuneþi Pînã nu-i tîrziu…

CORNELIU VADIM TUDOR Text preluat din volumul „Cîntece de dragoste“

Pagini de istorie literarã româneascã Pagina 10

NR. 1413 zANUL XXVIII zVINERI 13 OCTOMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 13 octombrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Dl. George Bush e român din Bushteni ºi-l cheamã Bushulenga N.V. Oproiu va fi numit primarul general al Vienei Un oligofren ªtim cine l-a împuºcat pe J.R. Ewing beat mort: Nistorescu Noul ministru al Culturii va fi Ana Pauker În urma publicãrii raportalui american cu privire la crimele comise de armata S.UA. în Irak, un grup de istorici români, specialiºti în arbore ginecologic, neau comunicat: „Cercetãrile noastre au stabilit cu exactitate cã George Bush este, la origine, român.

Astfel, el provine din oraºul Bushteni, pe maicã-sa o chema Bushulenga, iar cãþelul cu care tot apare la televizor rãspunde la numele de Lãbush”. O corespondenþã din Israel, de-a dreptul genialã, publicã în „Adevãrul” scriitorul Petre Sãlcudeanu.

Reiese cã dl. Ion Iliescu este „primul Preºedinte român care viziteazã, de la Christos încoace, Israelul”. Bravo, nea Petricã, ai reuºit ca într-o singurã frazã sã îl pui pe Domnul Ion Iliescu alãturi de Domnul nostru Isus Christos, ba chiar înaintea Lui. Ai mai reuºit sã ne faci sã înþelegem, din topica ciudatã a frazei, cã Mîntuitorul a fost cel dintîi preºedinte al României care a vizitat Israelul, acum Referitor la Israel, ne face o realã 2.000 de ani. plãcere sã salutãm filmul realizat acolo de regizorul Mircea Sãucan, mai ales interviul cu primarul oraºului Nazareth, un român evreu cu totul fermecãtor, care a vorbit admirabil despre omenia poporului nostru. Cu aºa evrei, sã tot stai la taifas!

Aflãm de la un senator care ne-a vizitat la redacþie cã în Parlament s-au dat lupte eroice împotriva boicotului practicat de U.D.M.R. Concret, a fost vorba despre tupeul puþin obiºnuit al reprezentanþilor acestei organizaþii teroriste de a cere eliminarea din articolul 1 al noii Constituþii a României a formulãrii „România este stat naþional unitar”. Spre marea ruºine a partidelor aºa-zis istorice, P.N.L. ºi P.N.Þ.c.d.e.f.g.h.i.j. (tot alfabetul) li s-au alãturat. Deci moºnegii ãºtia se numesc partid naþional, dar îndrãznesc sã cearã eliminarea cuvîntului naþional „Fiecare ºut în din denumirea statului român! fund, un pas înainte” – aºa sunã o cugetare leninistã. ªi aºa i s-a întîmplat lui Nicolae Viorel Paraºutel Aviasan Oproiu care, dupã ce a fost gãsit la vizita medicalã inapt pentru funcþia de primar general al Capitalei, ba chiar periculos, se pare cã a fost gãsit apt pentru funcþia de ambasador al României în Austria. Acest inginer maniac, care a fãcut din Capitala României cea mai mare rezervaþie de ºobolani din sud-estul emisferei, are în comun cu diplomaþia cam tot atît cît are junele IosipescuZambra cu buricul principesei Margareta de Hohenzollern, care e în forma literei S, vorba unei ºansonete de-a lui Brassens. Propunem conducerii Ministerului de Externe sã-l cheme pe dl. Cîrlionþ ºi sã-i dea un extemporal pe urmãtoarele teme: 1) ªtie unde vine Austria? 2) ªtie unde pleacã el? 3) Are de gînd sã dea cu praf dupã þînþari ºi peste Viena? 4) În afarã de bãtrînul revanºist Otto de Habsburg, cîþi ºobolani mai are fosta Capitalã a Imperiului Austro-Ungar? 5) Care e diferenþa dintre limba austriacã, limba germanã ºi limba pe care i-a bãgat-o el în ureche acelei guriste careia i-a dat un plic cu 20.000 de lei? 6) ªtie cã în beciul din vechiul oraº Beci (Viena) s-a spînzurat fratele mai mare al lui Ceauºescu, pe nume Marin? 7) Sã se fi spînzurat bãtrînul om la auzul veºtii cã Oproiu va veni ambasador? Din surse bine informate, aflãm cã dl.

Oproiu nu are de gînd sã abandoneze bãtãlia contra þînþarilor. El va închiria un avion al fostului mare campion Niki Lauda, cu care va lua diverse lupinguri, devenind, dupã Aurel Vlaicu ºi Gabrielle D’Annunzio, cel de-al treilea pilot care va sãgeta cerul Vienei. Din surse demne de încredere, aflãm ºi de un alt posibil ambasador: dl. Emanuel Valeriu va pleca la Roma. ªtim cã domnia-sa e plictisit ºi obosit de mîncãtoria inimaginabilã din Televiziune. În urmã cu cîtva timp, dl. Valeriu a deschis brusc uºa d-lui Rãzvan ºi i-a strigat: ,,ªtii ceva? Sînt sãtul pînã peste cap ºi de tine, ºi de instituþia asta!”.

Ce-mi place mie cel mai tare este cã sistemul comunist este demolat chiar din interior de cei care au supt bine de tot la ugerul lui. Sã luãm de pildã serialul televizat care e consacrat victimelor puºcãriilor

staliniste. Realizatoarele sale sînt douã ziariste cu niºte state vechi în ale comunismului: Lucia HossuLongin a fost secretarã de partid la „Scînteia tineretului” (deci activistã a C.C. al U.T.C.), iar Doina Teodoru a realizat numeroase emisiuni ºi spectacole omagiale, avînd ºi avantajul cã de cînd se ºtie a locuit într-o splendidã vilã pe Bd. Primãverii, În rest, lucrurile ulucã în ulucã cu... Ceauºescu! prezentate sînt dramatice, nimic de zis. Ultimul episod ni l-a adus în case pe sãrmanul ofiþer în rezervã Timaru, închis la Gherla, care a declarat ceea ce ºtim cu toþii, dar puþini au curajul sã o spunã: anume cã procesul comunismului trebuie început cu epoca ilegalistã ºi stalinistã, pe cînd membrii P.C.R. nu erau români, ci strãini de neam ºi þarã. El a mai precizat cã nu vrea sã spunã naþionalitatea acestora, ca sã nu fie acuzat de ºovinism, xenofobie si antisemitism. E clar, nu? Nu-i nimic, d-le Timaru, lasã cã o spunem noi, încã o datã, ºi încã o datã, pînã va înþelege ºi un copil de grãdiniþã: cei care au adus comunismul în România, cei care au condus viaþa politicã ºi direcþiile Securitãþii, cei care au avut pe conºtiinþã sute de mii de victime, distrugînd deliberat, programatic floarea civilizaþiei româneºti – au fost ãºtia, cum le zice, na, c-am uitat... Mãi, ce le mai uit în ultimul timp! ªtiþi bancul cu Statuia? Statu’ ia tot! Tinerii care au luptat în Revoluþie, în frunte cu Theodor Mãrieº ºi Lucian Radu Stanciu, au organizat marþi dupã-amiazã un marº de protest pe traseul Piaþa Universitãþii – Ambasada Poloniei.

Asta ca urmare a declaraþiilor iresponsabile care au apãrut prin presa polonezã referitoare la Transilvania.

Pãcat cã tinerii nu s-au dus apoi ºi la Ambasada Ungariei, cã aia e tata mare al revizionismului fascist în Europa. Nu trebuie, totuºi, sã uitãm cã Polonia a fost desfiinþatã de trei ori ca stat în istoria ei, iar în 1939, dupã ce a fost ocupatã de Hitler ºi Stalin, ºi-a trimis tezaurul naþional ºi întreaga echipã guvernamentalã la noi, în România. ªtiþi vorba cu facerea de bine... Ce-ar zice ºleahta polacã dacã în vreo gazetã din România ar apãrea vreun material în care sã se cearã ca oraºul-port Gdansk sã redevinã Danzig, iar Silezia sã revinã la Germania? Noroc cã Fundaþia sîntem noi oameni cu scaun la cap. „România Mare” a decernat un premiu de 15.000 de lei cîºtigãtorului ultimei ediþii a Turului ciclist al României. Aflînd cine s-a numãrat printre sponsori, redacþia de sport a Tel-Avivziunii (Graur) a fuºerit prezentarea evenimentului, în cîteva secunde, sãrind peste ceremonia de premiere. Nu acelaºi tratament a avut însã Trofeul Bilal, organizat de un ciclist turc plecat mai demult de prin România, om destul de înstãrit, care l-a cointeresat chiar ºi pe crainicul Ionel Stoica. Deci Turul României e vax. Trofeul particular al unui turc e un eveniment istoric. Cîþi bani Folclorul bucureºtean evolueazã în s-or fi rulat? funcþie de preþuri. Acum se strigã aºa: „ªapte lei un ou/ Ne conduce-un bou/ Cinºpe e o pîine/ Ne conduce-un cîine”. Fireºte cã nu vom fi niciodatã de acord cu asemenea strigãturi, dat fiind faptul cã respectivele animale sînt foarte folositoare omului, aºa cã nu trebuie sã fie jignite. Dar, de la faunã sã trecem la florã, mai exact la un tei multisecular, veritabil monument al naturii, aflat pe o strãduþã din Cotroceni.

Falnic ºi umbros, copacul a început sã aibã ciuperci, sã se usuce pe alocuri ºi sã capete un început de scorburã.

Degradarea e vertiginoasã ºi trebuie opritã la timp.

Cine se ocupã în Bucureºti de „toaleta” necesarã unor astfel de arbori monumentali? Administraþia Domeniului Public, desigur. Aºa cã, în repetate rînduri, conducerea revistei noastre a vorbit ba cu directorul Pompei Popescu (telefon 14.99.28), ba cu subordonaþi de-ai lui. Ei, bine, timp de 10 luni, aceºti „gospodari” ai oraºului ne tot poartã cu vorba. Ce-i drept, în douã rînduri a venit cîte o echipã de specialiºti, care s-au uitat la mãreþul arbore, ºi-au aprins o þigarã, s-au mai scãrpinat ºi în cap, dupã care au ºters-o englezeºte, probabil la o bericicã. Ce le trebuie lor muncã? Moare un copac secular? Da’ sã

„ROMÂNIA MARE“

moarã odatã, pare a spune ºi dl. Pompei, cu numele sãu de cetate anticã acoperitã de lava Vezuviului. ªi ne mai mirãm cã e o mizerie infernalã în Capitalã, cã acelaºi A.D.P. îºi trînteºte gunoaiele pe crucile Eroilor Tineri?! La Editura „Orient-Occident” a apãrut un volum antologic din creaþia poetului basarabean Grigore Vieru, „Hristos nu are aici o vinã”. Selecþia poeziilor aparþine scriitorului Dumitru M. Ion, iar prefaþa este semnatã de poeta Carolina Oligofrenul de la „Expres”, Cornel Ilica.

Nistorescu, cu picioare scurte ºi strîmbe ca un foetus uitat în formol, cu ochi apoºi de bãuturã ºi cãutãturã rea de ºobolan care a început cã atace pisici, cu dinþii negri de tutun ºi guriþa acrã de parcã ar fi mozolit un adidas îmbibat cu oþet, a apãrut în noaptea de sîmbãtã spre duminicã la televizor. Emisiunea se numea „Rondul de noapte” (dupã pictura lui Rembrandt) ºi a fost transmisã în direct de la Costineºti. Regret mare printre organizatori, se citea pe faþa criticului de film Cãlin Cãliman ºi a regizorului de transmisie cît de încurcaþi erau, cît de rãu le-a pãrut cã l-au invitat. În primul rînd, lustragiul „Europei Libere” a apãrut beat, te uitai la el cum îºi plescãie limba ºi cum dã ochii tulburi peste cap, nu-þi venea sã crezi cã cineva poate arãta atîta nesimþire faþã de publicul telespectator – probabil fusese tîrît în patru labe, din vreo cîrciumã lipoveneascã, pînã la studioul de emisie. În al doilea rînd, limbajul infractorului a fost uluitor, unic, nemaiîntîlnit la vreo televiziune din lume: cu niºte fraze incoerente ºi pãtimaºe, s-a tot rãfuit cu unii ºefi dinainte, pe care îi numea dobitoci, tîmpiþi, proºti, cam aºa cum i-a bãlãcãrit pe generalii Armatei ºi Poliþiei române. Avea atîta urã în el, atît arþag de beþivan, de mardeiaº ºi parvenit, încît dacã îl apãsai atunci pe vezicã i-ar fi þîºnit o ciºmea de venin verde, de fiere ca vîscoza ºi de mãtasea broaºtei. În fine, în al treilea rînd, uitînd cã a fost secretar de partid prin presã ºi cã a scris zeci de reportaje despre Nicolae Ceauºescu, tãlîmbul a fãcut mare paradã de... anticomunismul lui, debitînd ºi cea mai lunguiaþã perlã a acestui an: „Cîrtitul este o datorie civicã”. Deci oricum ai da-o, oricum ai suci-o, orice s-ar întîmpla în þara asta, encefalopatul va cîrti, va înjura din gros, va instiga la rãzmeriþã, pentru cã aºa îi cer lui cîþiva agenþi ºi diplomaþi strãini. Nu se gãseºte nimeni în þara asta sã-i punã o cãmaºã de forþã acestei canalii? În urma unor investigaþii dramatice ºi pline de primejdii, Alcibiade a aflat cine l-a împuºcat pe J.R. din serialul „Dallas”: Gelu Voican Voiculescu! Ziua de vineri, 13 septembrie, a scris cea mai plictisitoare paginã din istoria nouã a Televiziunii. A fost sacrificatã ediþia de ,,Actualitãþi” de la ora 20, ca sã ascultãm muzicã clasicã în direct de la Palatul Cotroceni, pe urmã ºiau mai dat cu pãrerea niºte parlamentari, bãgîndu-ne pe toþi în texte, paragrafe ºi alineate de legi interminabile, care au ajuns sã ne intoxice, desigur cã n-a lipsit dl. Lucian Cornescu-Ring, cãruia dl.

Emanuel Valeriu i-a luat un interviu, mai împingîndu-l o þîrã în faþã, doar-doar ajunge primministru (?!). Dar nu putem uita nãmoloasa emisiune culturalã, care i-a adus în prim-plan iar pe cei trei purceluºi neastîmpãraþi de la „Expres” (Cristoiu, Hîrciog, Nistorescu) º.a.m.d. Uite de-aia nu-þi dã lumea 1 leu ºi 78 de bani, Rãzvaco, decît doar dacã îþi dai singur o butonierã în Capul de Cauciuc ºi te vor confunda oamenii cu o puºculiþã. Felicitãri, oricum, lui Paul ªoloc pentru noua sa funcþie: directorul Departamentului de Actualitãþi al Televiziunii.

Se aude cã noul ministru al Culturii va fi tovarãºul ecologist Toma George Maiorescu, zis Maior Toma Georgescu. Acest nobil produs al civilizaþiei naþioale ar putea fi chiar fiul marelui Titu Maiorescu, dacã nar avea urmãtoarele particularitãþi biografice: se numeºte la origine Mayer, a intrat în P.C.R. în 1947, apoi a studiat în U.R.S.S. (unde învãþa carte grea, numai ºi numai despre economia de piaþã, capitalism ºi un om curat într-un pom curat). ªcoala pe care a urmat-o domnia-sa în þara vecinã ºi prietenã se numea Institutul de Literaturã Maxim Gorki (1949-1954).

Uneori, îºi mai aducea aminte cu nostalgie cã în perioada 1939-1941 a fãcut parte din organizaþia sionistã „Haºomer Haþoir”. Sã mai pomenim de poemele ºi articolele sale bolºevice, în care glorifica atît genialitatea tãtucului Stalin, cît ºi Armata Roºie eliberatoare? Un asemenea „dizident” ºi „democrat” vreþi sã puneþi în fotoliul lui Titu Maiorescu, stimaþi guvernanþi? Pãi în cazul acesta numiþi-l ºi pe Nicolschi la Interne, din nou, dar ºi pe Chiºinevschi la propagandã, chit cã-i mort, se descurcã el, cu ãºtia nu poþi sã fii sigur niciodatã...

ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 20 septembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 13 octombrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

De ce a fost ucisã România Ce-ar vrea Viktor Orban Oprah ºi omul-brichetã Exodul absolvenþilor de medicinã ,,Mituri false” Cu coada-n faþã Maºa ºi-a gãsit naºa Prestidigitaþie cu banii publici Omagiu securistului de omenie La retragerea unei mari campioane Cum se face de rîs DNA-ul Cãmãtarul Isãrescu ªo pe ei, Codrine! Varujane, lasã-ne ouãle-n pace! La anul vin extratereºtrii! ªtiaþi cã singura þarã din istoria umanitãþii care ºi-a plãtit datoria externã a fost România? Dacã a putut sã facã asta, înseamnã cã are resurse nebãnuite de bunãstare. ªi atunci de ce este astãzi atît de obiditã, de ce e ultima din Europa la capitolul bucurii ºi prima la necazuri? Cu siguranþã pentru cã este condusã de asasinii economici care ºi-au intrat în rol imediat dupã achitarea datoriei, în martie 1989. Mai întîi l-au ucis cu bestialitate pe Ceauºescu, fiindcã dorea sã transforme România dintr-o þarã second-hand într-una de pus în vitrinã. El se dedicase în totalitate cauzei naþionale, dar a fost strivit de ºenila istoriei prin intermediul unor indivizi cu vocaþie de nemernici. Dupã care aceºtia s-au instalat la butoanele puterii, de unde calcã totul în picioare. În primul rînd simbolurile naþionale. Demnitatea acestui popor.

Frumuseþea arhaicã a sufletului românesc. Devotamentul faþã de trecutul de jertfã permanentã în slujba unui viitor posibil mai bun. Ceea ce ar fi putut sã fie un model de dezvoltare economicã prin ea însãºi, a devenit satul fãrã cîini al Europei în care lupii, înveºmîntaþi în piei de oaie, sfîºie exemplarele bolnave ce n-au mai avut puterea sã plece în bejenie pe alte meleaguri. Da, România a fost ucisã pentru cã era atît de aproape sã ofere lumii un exemplu de þarã cu adevãrat liberã ºi independentã, în care oamenii se bucurã de rezultatele muncii ºi sacrificiului lor.

Cã nu existã cu adevãrat independenþã politicã fãrã libertate economicã. N-a fost sã fie. Poate altãdatã. Peste vreo mie de ani. Viktor Orban a fost în vîjîialã pe la Cluj ºi a cuvîntat în limba cailor, pardon, în limba maghiarã. Deºi n-a asigurat traducerea, un mãgãruº care-l pãzea de lãcuste pe Emil Boc pe sub statuia lui Avram Iancu a ciulit urechile mai mult decît prevede legea ºi ne-a luminat ºi pe noi la felinarul gîndirii. Pe scurt, orbetele a rumegat cam aºa: ,,Viitorul o sã fie în limba maghiarã, îi aºteptãm pe români la cotiturã ºi, dacã e întuneric prin zona crepuscularã ºi contextul istoric ne permite, le dãm la mir. Le regulãm muierile, le argãþim copiii, le schimbãm numele, vom face ca altãdatã”. Traducerea mãgarului, destul de aproximativã, ne duce cu gîndurile minþii spre urmãtoarea concluzie, aproape logicã: Orban voia sã ia clanþã ºi nu ºtia cum sã cearã. Cã ardelenii i-ar fi dat, dar nu cunosc limba maghiarã ºi nici dorinþele mistuitoare ale politicianului hungarist. Pînã ºi calul lui Avram Iancu ar fi fost dispus sã-l mulþumeascã pe domnul prim-ministru. Dar cum demnitarul se grãbea spre Oradea, ca sã mãnînce niscai rahat ºi acolo, cu ocazia deschiderii anului universitar, a rãmas pe altãdatã. În urma lui a luat foc groapa de gunoi de lîngã Cluj. O fi aruncat vreun participant la înãlþãtoarea manifestare politicã vreun chiºtoc de þigarã. Culmea e cã la Oradea, taman cu ocazia vizitei intempestive a bãgãciosului oaspete, arheologii au scos la luminã o aºezare locuitã neîntrerupt timp de peste 5.000 de ani. De-a dreptul scandalos, n-au gãsit nici urmã de picior de ungur. Nici mãcar Yeti n-a trecut pe-acolo. Pãi, se poate? L-aþi supãrat pe domnul Orban, tocmai cînd dumnealui vorbea despre viitorul limbii maghiare în Bazinul Carpatic, în ciuda faptului cã ai lui se joacã cu puþa prin þãrîna pustei.

Mãi, Orbane, noi am înþeles cã vrei Ardealul, dar nu te putem servi, trebuie sã ne înþelegi, oameni sîntem. E al nostru dintotdeauna ºi ne place la nebunie chestia asta.

Uite, dacã vrei sã iei ceva de la noi, îþi putem da ce i-a oferit Vadim Marioarei Zãvoranu cînd distinsa mahalagioaicã i-a cerut ceasul de la mînã. Democraþii se gîndesc tot mai serios s-o propunã pe Oprah la preºedinþie, ca sã-i opreascã spectacolul lui Trump, care a dat-o pe stand-up comedy, numindu-l pe Kim Jong-un ,,omul-rachetã”! Spectatorii republicani au rîs, dar ceilalþi considerã cã mult mai potrivit ar fi fost apelativul ,,omul-brichetã”. Cîinii rãzboiului ºtiu de ce. Sifilisul face ravagii. Miner Palada a reclamat-o pe Nadia Ciurlin la CNA cã nu i-a apãrat reputaþia! Care reputaþie, mînca-ne-ai! P-aia de bãtãuº? Lasã cã onoarea þi-o repereazã domnul Goþiu! ,,Uraganul Liviu produce pagube serioase. Nu mai rãmîne nimic în urmã”, constatã domnul doctor Ponta. Le zice bine cîrlanul!

Jumãtate dintre absolvenþii de medicinã din perioada 2009-2015 au ºters-o din þarã. Din þara fãgãduinþei politice, a minciunii ridicate la rang de artã, a golãniei socotitã virtute. Nu ºtim dacã le e mai bine (de fapt, ºtim, dar ne prefacem), însã e clar cã s-au dus acolo unde ºtiutorii de carte sînt respectaþi, iar pacienþii sînt consideraþi oameni.

Un anunþ important pentru þarã: Monica Tatoiu dispare din viaþa publicã! Prea tîrziu.

La deschiderea anului universitar, Iohannis a vorbit despre miturile false din educaþie. P-alea adevãrate le-au haºmanglit grecii. Totuºi, nu poþi sã ai mari pretenþii lingvistice de la un profesor de fizicã meditativã! Poate omul s-o fi gîndit la nituri, nu la mituri... În Las Vegas, un milionar de 64 de ani a ucis, din plictisealã, 59 de oameni ºi a rãnit peste 500! Posesorul armei automate a fost împuºcat. Imediat, ISIS a revendicat atacul, deºi nici acest nebun nu avea vreo legãturã cu organizaþia teroristã.

Dar islamiºtilor le place sã-ºi facã publicitate gratuitã. Din nenorocire, au din ce în ce mai multe ocazii, deoarece umanitatea pare lovitã de schizofrenie. Dar sã trecem la lucruri mai vesele: ,,Lîna este o podoabã frumoasã!”, a cuvîntat cel mai autorizat reprezentant al celor care nu cuvîntã, dar behãie. Aºa, nea Petricã, zi-le de la obraz! Cã tot veni vorba: ºtii cum se face întreruperea de sarcinã la cloºcã? O ridici de pe ouã...

Nu se ºtie ce obsedat i-a rupt coada lupoaicei care se gudura în braþele împãratului Traian, tovarãºul de hîrjonealã al lui Decebal. Dacã a fost vreun mãgar cu patru picioare, grupul neparlamentar al spãrgãtorilor de seminþe din Piaþa Universitãþii propune sã i se rupã coada din spate. Dacã a fost un asin cu douã picioare, sã i se smulgã coada din faþã. Ca sã fie ºi lupoaica mulþumitã. În sfîrºit, dupã cea de-a opta partidã, Simona Halep a învins-o pe Sharapova. Primele ºapte au fost preludiul acestei aventuri. Aºa cã, dupã atîta chinuialã, Maºa ºi-a gãsit nãnaºa! Sperãm sã nu se aplice prea curînd teorema lui Pitagora: o datã vede naºa racheta finii!

Prinzînd aripi dupã ce a scãpat de complexul gazelei ruseºti îndopatã cu meldonium, Simona Halep a devenit numãrul 1 mondial, învingînd-o pe Jelena Ostapenko, puºtoaica tupeistã care i-a luat Roland Garrosul din buzunar. E a douãzeci ºi cincea jucãtoare din istoria modernã a tenisului care priveºte clasamentul de sus, fiind prima româncã aflatã în aceastã posturã. Iatã cã, pînã la urmã, sacrificiile, munca susþinutã, ambiþia nemãsuratã, chiar ºi individualismul exagerat, au fost rãsplãtite. Bravo, Simona! Astãzi, 7 octombrie 2017, poþi fi aºezatã alãturi de canotoarele care sãptãmîna trecutã au devenit campioane mondiale, fãcînd cinste, chiar dacã nu pentru asta te-ai apucat de tenis, þãrii tale. E reconfortant sã ºtii cã mai existã domenii în care românii dau ora exactã. Din pãcate, ajungem în vîrful ierarhiilor doar prin excepþii. Au trecut 43 de ani, 4 luni ºi 5 zile de cînd Ilie Nãstase devenea primul lider mondial din istoria tenisului masculin!

Dumnezeu a orînduit atît de bine lucrurile încît pe bancã s-a aflat tot un român de excepþie, Andrei Pavel. Sã ne bucurãm ºi sã sperãm cã Simona va dovedi în meciurile urmãtoare cã este cu adevãrat cea mai bunã din lume. Fiindcã la tenis, ca sã ajungi numãrul 1, nu te confrunþi întotdeauna cu cele mai bune adversare, contextul este foarte important. Ceea ce nu se întîmplã la alte sporturi. De asta zic cã n-ar fi rãu sã le apreciem în aceeaºi mãsurã ºi pe celelalte sportive care au devenit campioane mondiale, luptîndu-se cu cele mai bune canotoare ale planetei.

De bucurie cã a devenit regina tenisului, Simona a pierdut finala de la Beijing, fiind învinsã de Caroline Garcia. În ce sport locul 15 învinge locul 1, cã nu prea mã mai ajutã memoria minþii? Pe banca Simonei a stat tot Andrei Pavel, dar noua divã a rachetei, afectatã de sindromul Halep, nu l-a bãgat în seamã, în timp ce învingãtoarea ºi-a chemat de trei ori antrenorul, deºi juca foarte bine. Cu toate cã Simona le ºtie pe toate, e a treia finalã pe care o pierde anul acesta.

Lîngã Circul Globus a fost inauguratã statuia lui Rainer de Monaco, fostul soþ al lui Grace Kelly. Prin aceastã magie, s-au evaporat 1,85 milioane de euro din buzunarul bucureºtenilor. Miþa Biciclista zice cã i-a folosit cu folos.

Fato, nu prea mai eºti în firea ta.

S-a întîmplat în România absurdã. De Ziua Educaþiei, elevii din Bucureºti, Giurgiu ºi Brãila au stat acasã, conform Contractului Colectiv de Muncã, iar ceilalþi, din restul þãrii, au fost la ºcoalã. Nici nu mai conteazã ce-au fãcut acolo, important este ca, aºa cum apãsat a subliniat domnul ministru, ,,viitorul de mîine sã fie mai bun decît cel de azi”. Înmormîntarea generalului Iulian Vlad, ultimul ºef al Securitãþii, a fost un lung prilej de bîrfe ºi de ipoteze. Cã a fost securist de omenie, cã n-a strîns mîna la uºã nimãnui, ºi cîte ºi mai cîte, mai sã-i plîngi de milã distinsului ticãlos. În acelaºi registru, la B1TV, Sabin (B)orcan se conversa cu Boby Pãunescu, urmaºul direct al Securitãþii. Pînã ºi Monica Bîrlãdeanu rîdea în fundal, amintindu-ºi cum a ºters-o de lîngã micul þîrcovnic, nemaisuportînd lungile interogatorii. Cã unde ai

fost, cã cu cine, cã de ce, cã cît, cã de cîte ori? Mãi copii, parcã umblaþi mai rãsfiraþi!

Admirabila sportivã Cãtãlina Ponor a hotãrît sã se retragã din activitatea competiþionalã dupã ce a cucerit 23 de titluri olimpice, mondiale ºi europene. Mulþumim pentru tot, campioano!

DNA-ul ãsta-i cam tîmpit. Nu-i de ajuns cã a avut procurori care se foloseau de funcþie pentru a agãþa gagici, cu cãtuºele, acum au tîrît la audieri ºi o bãtrînicã de 90 de ani. Chiar dacã este bunica Anei Mariei Pãtru, fosta ºefã a AEP, bãnuitã de ciordeli fãrã numãr, maeºtri pãpuºari ar fi trebuit sã gîndeascã înainte de a se expune ridicolului.

Dacã vor sã arate cã nimeni nu este mai presus de lege, trebuie sã aibã în vedere ºi faptul cã legile sînt pentru oameni, nu pentru fiare. Iar procurorii trebuie sã scormoneascã dupã adevãr ca niºte lei, nu ca niºte hiene.

La ora aceasta nu ºtim dacã bãtrînica a fost arestatã pentru vina de-a avea netoatã (sau nepoatã, nu e foarte limpede), sau a fost adusã ca momealã pentru fostul procuror DNA, Negulescu... În anii ‘90, Banca Naþionalã a cumpãrat ceea ce astãzi se numeºte ,,Arena BNR”, cu 200.000 de dolari, ºi acum cere pe ea, de la statul român, 35 de milioane de euro! Înþelegeþi cum gîndeºte cãmãtarul din fruntea Bãncii Naþionale? Ia pielea de pe oameni din purã plãcere ºi nu vrea sã le-o mai dea înapoi decît pe bani mulþi. Isãrescule, Isãrescule, ce te mai mãnîncã pielea aia de mãgar! Dupã ce Codrin ªtefãnescu a adus ,,eroi ai revoluþiei” din clanul Sadoveanu, sau cam aºa ceva, ca sã-l apere pe Liviu Dragnea, deºi nu-l ataca nimeni, a devenit destul de clar cã domnul care face reclamã bostanilor turceºti purtaþi cu mîndrie pe post de umbrelã, ca sã nu-i plouã-n gît, e singura opoziþie eficientã la PSD. Cum îi face el de rîs, mai rar. Daea ºi ceilalþi comici vestiþi ai ecranului sînt apã de ploaie. ªo pe ei, Codrine!

Varujan Vosganian atenteazã la ouãle þãranilor. Cicã nu-s bune cã nu tîrãsc dupã ele TVA ºi alþi stafilococi economici care sînt baza unei economii bolnave, bazatã pe iuþeala de mînã a politicienilor ºi nebãgarea de seamã a cetãþenilor. Varujane, te credeam mai deºtept, dar ne mai înºelãm ºi noi. Viaþa nu-i literaturã, nu te mai lua dupã Adrian Nãstase, celãlalt literat fugãrit de Justiþie! Lasã-i pe oameni sã consume ouã! Ce, ei te-au întrerupt, pe tine sau pe colegii tãi din politicã, cînd mîncaþi rahat cu gura plinã? Pãi dacã plãteaþi impozit pentru haleala respectivã, se dubla instantaneu PIB-ul României. Vorba nemuritoarei Olguþa: marº din coteþ, vulpoiule!

Pînã ºi domnul Daea considerã cã Varujan are o imaginaþie bolnavã! Ce poate fi mai umilitor?! În mod paradoxal, Premiul Nobel pentru Literaturã nu l-a subtilizat scriitorul Varujan Gãinerian, ci japonezul Kazuo Ishiguro. Ce cîntec de lebãdã ar mai face Bob Dylan! Lui Varujan nu i-a mai rãmas decît ºansa înhãþãrii Premiului Nobel pentru Economie de Ouã. Cîtã luciditate, atîta dramã!, vorba lui Nicolae Guþã.

S-a zburãtãcit din puºcãrie ºi Dorin Cocoº. Pentru cele 9 milioane de euro haºmanglite din afacerea Microsoft, a stat pe cuibar vreun an de zile. Ãstuia nu i-ai numãra ouãle, Varujane!

Profesorul de socoteli politice Liviu Pop, ajuns din eroarea greºelii în lumea celor care prea-cuvîntã, a socotit pe deºte ºi a ajuns la concluzia cã elevii din clasa a XII-a au intrat în clasa întîi ,,acum 18, 17 ani!”. Vã daþi seama ce se întîmpla dacã distinsul personaj din drama numitã ,,Învãþãmîntul românesc”, scena 27, n-avea douã deºte înfipte în nas într-o cãutare disperatã dupã creierii capului?! Elevii dintr-a doiºpea ar fi început ºcoala cu cel puþin 20, 21 de ani în urmã. Tot mai mulþi þigani îºi iau zborul în SUA din motive de persecuþie politicã! Aºa este, politicienii furã mai mult decît domniile-lor. Americanilor, dacã vreþi sã-i ajutaþi pe aceºti nãpãstuiþi ai sorþii, umblaþi cu portofelele în buzunarul de la spate...

La Lupeni, încã doi mineri au fost uciºi de prãbuºirea unei galerii. Pãcat cã pe aceºti robi ai întunericului nu i-a înþeles nimeni cu adevãrat, deºi, prin truda lor, i-au încãlzit ºi i-au luminat pe ceilalþi. Minerii din Valea Jiului sînt victimele istoriei post-decembriste, mãsluite cu abilitate ºi cinism de ticãlosul absolut Ion Iliescu. ªtiþi cã americanii e plimbãreþi de felul lor. Umblã alandala de colo-colo, dupã principiul ,,azi aici, mîine-n Focºani!”.

Aºa se face cã un tinerel le-a mãrturisit poliþiºtilor cã a cãlãtorit în timp. A mers pînã în anul 2048, dar i s-a pãrut naºpa ºi s-a întors. A solicitat sã fie dus la Donald Trump ca sã-l avertizeze cã la anul vin extratereºtrii ºi cã nu e bãieþi buni! El a luat contact cu ei, la cîrciumã, unde i-au turnat în pahar pînã a cãlãtorit în timp. Cã, zicea pãþitul, fãrã alcool nu poþi trece dintr-o dimensiune în alta. Pãi asta-i o veste grozavã! Vã daþi seama cîþi cãlãtori în timp taie frunzã la cîini în spaþiul carpato-danubiano-hipnotic, ºi extratereºtrii e la doi paºi?! Pãi dacã-i scoatem de la ajutorul social doar pe consumatorii din Vaslui, extratereºtrii e morþi! Aºa cã anunþãm omenirea umanã sã nu-ºi facã probleme, România e un fel de Spaþiul Schengen al cãlãtoriilor în timp. Vedeþi-vã de creaþie ºi procreaþie, la ultima frontierã a NATO treburile e bune.

Un melc parcurge în 27 de ani 709,5 km. În România s-au construit, tot în 27 de ani, 730 de km de autostradã!

Chiar dacã melcul îºi carã casa în spinare, asta nu-i o scuzã. Ce, noi nu tîrîm dupã noi Casa Poporului, cu toate dihãniile dinãuntru?

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 13 octombrie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

ION HOREA Poetul care n-a acceptat vulgaritatea în poezia sa Ion Horea este poetul pe care l-am preþuit în mod deosebit încã înainte cu mulþi ani de a-l fi cunoscut personal. Cum? În ce fel? Cumpãrîndu-i, prin anul 1974, de la un anticariat din Oneºti, volumul sãu de „Poezii“, apãrut la Editura pentru Literaturã, în 1967. Îl descoperisem printre alte cãrþi prãfuite ºi cu filele îngãlbenite. În tren, mergînd spre casã, nu am avut rãbdare, l-am rãsfoit în grabã, trecînd cu privirea peste anumite versuri, umblînd cu mare grijã sã nu i se desprindã filele, care erau destul de ºubrede. Cum spuneam, era vorba de un volum luat de la anticariat, fãrã sã ºtiu cine a fost primul lui cititor ºi nici din care bibliotecã a ajuns spre vînzare, pentru un preþ de cîþiva lei. Odatã ajuns acasã, nu l-am lãsat din mînã pînã ce nu aveam sã-l savurez pînã la ultimul vers, pe unele citindu-le chiar ºi de douã, trei ori... Deliciul lecturii creºtea pe mãsurã ce parcurgeam fiecare paginã, mai ales cã, pe atunci, abia începusem sã-mi formez gustul pentru lecturã. În cartea de poezii a lui Ion Horea am gãsit versuri pe gustul meu de þãran, cunoscãtor a toate ce se petrec în lumea satului, în care pãdurea, brazdele reavene, cîntecul pãsãrilor îmi ofereau cele mai calde momente în care sã visez ºi sã mã bucur de tot ceea ce exista la vremea aceea în satul meu. Poezia „ Umbra plopilor” (pag. 47), prin sinceritatea poeticã a mesajului, era cea mai frumoasã poezie de dragoste pe care o citisem pînã atunci. Pentru acest lucru o redau integral, sã se bucure ºi alþi cititori, aºa cum m-am bucurat eu cu mulþi ani în urmã ºi cum continui sã o fac ori de cîte ori o recitesc, gãsind în ea o atmosferã scriitoriceascã aparte, creatã de un poet neocolit de muze ºi destin; felul lui melancolic are un rol important în esenþializarea atmosferei poetice, a luminii pure, ce se revarsã în versurile sale ca o ploaie de varã peste pãdurile veºnic fremãtãtoare, motiv pentru poeþi sã urzeascã doine, balade, cîntece de haiducie, de dragoste ºi de moarte.

Ion Horea a cultivat poezia tradiþionalã de substanþã, tãind în carne vie conceptul de modernism în versurile sale, rostuindu-ºi creaþia pe sensibilitatea omului cu afinitãþi profunde în lumea satului românesc: ,,ªi vom cãlãtori odatã/ Pe unde n-am mai fost nicicînd,/ Cu umbra plopilor, ciudatã, /Alunecînd, alunecînd...// ªi va rãmîne-n urma noastrã/ Doar tremurarea unui gînd,/ Cu

Polemici

umbra plopilor, albastrã,/ Alunecînd, alunecînd...// De va mai fi o amintire,/ ªi ea va trece, vrînd, nevrînd,/ Cu umbra plopilor, subþire,/ Alunecînd, alunecînd...// Dã-mi gura ta, ºi mã sãrutã,/ ªi stele vor cãdea pe rînd,/ Cu umbra plopilor, tãcutã,/ Alunecînd, alunecînd...// ªi-ai sã auzi, înfioratã,/ Cum trece-al lunii foºnet blînd,/ Cu umbra plopilor culcatã,/ Alunecînd, alunecînd...”.

Dumnezeu nu mi-a oferit doar aceastã bucurie. Cu trecerea anilor, l-am cunoscut personal pe poet în redacþia revistei „România literarã”, unde era redactor, revistã pe care o curtam, în speranþa cã voi publica în paginile ei cîteva din poeziile mele, dupã ce îmi apãruserã deja mai multe grupaje de versuri, în alte reviste. Aceastã publicaþie era consideratã ,,regina revistelor literare”, ºi la fel a rãmas ºi dupã decembrie 1989, iar cine apãrea în paginile ei era vãzut cu alþi ochi de publicul cititor.

Ion Horea avea biroul în partea stîngã, cum intrai. De fiecare datã cînd pãºeam pragul redacþiei, mã poftea sã iau loc pe scaun, în faþa sa. ªi la fel proceda nu doar cu mine, ci cu toþi colaboratorii sãi. Sã-mi trag sufletul, cum se zice, dupã care mã întreba de una, de alta... Avea un fel al lui, maiestuos, de a vorbi. O voce blajinã, curatã, sincerã, de om cultivat parcã într-ale psihologiei ºi nu în literaturã... Nu l-am vãzut vreodatã sã-ºi iasã din fire, cum se-ntîmpla cu alþi redactori, de la alte reviste... Cu încredere îl vizitam la redacþie, îi urmam sfaturile... Totdeauna am avut de învãþat de la el ºi de la alþi scriitori care aveau bunãtatea ºi rãbdarea sã citeascã din poeziile mele, pe care, în zelul ºi entuziasmul meu, le ofeream dumnealor spre analizã ºi, dacã le gãseau bune de publicat, sã le dea la tipar, sã vadã lumina plumbului tipografic ºi, în felul acesta, sã fie cunoscute de cît mai mulþi cititori.

Ion Horea, pot spune acum, dupã zeci de ani, a fost un maestru al meu. Datoritã exigenþei ºi ochiului critic cu care mi-a analizat creaþia, am reuºit sã-mi vãd publicate mai multe poeme în revista „România literarã”, fãrã sã-i fi vorbit vreodatã despre volumul lui de „Poezii“, decît foarte tîrziu, în ziua de 26 noiembrie 1999. Atunci, la o ºedinþã a Cenaclului „Amurg sentimental“, i-am cerut un autograf pe cartea amintitã. Spre surprinderea mea, autorul mi-a scris urmãtoarea dedicaþie: „Poetului Ion Machidon, la ceasul de petrecere întru poezie dintr-un Amurg sentimental, cu strãvechi amintiri confraterne, afecþiunea mea fãrã hotare - Ion Horea, Bucureºti, 26 mai 1999”. ªi-i mulþumesc cu aceeaºi preþuire pe care i-am purtat-o tot timpul de la prima mea întîlnire cu poezia sa. O poezie a trãirilor personale, dar nu la persoana întîi.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Unde femeia nobilã, Iubitoare, frumoasã ªi capabilã de mari sacrificii Este omagiatã, autorul pornind De la semnificaþia adîncã A aforismului în virtutea cãruia ,,Cei ce iubesc sînt vrednici De lumea aceasta, Ceilalþi...

Sã li se ia ºi ceea ce au”...

Lui George Grigoriu Mult m-a mai fermecat ªi mã mai farmecã ,,Oraºul cu salcîmi” - Nemuritoarea Brãilã -, De numele cãruia S-a legat activitatea creatoare A unor mari români, Ca Nae Ionescu, Petre ªtefãnescu Goangã, Mihail Sebastian, Fãnuº Neagu, Nicu Teodorescu, George Grigoriu, Ionel Voineag ªi cîþi alþii, Care au înþeles Sensul sublim al cuvintelor: ,,Cel ce îºi uitã limba maternã Nu are cum sã stea de vorbã Cu Dumnezeu”...

Unul dintre cei mai populari Compozitori români de muzicã uºoarã A fost ºi rãmîne George Grigoriu, Cel ce a conceput, Din adîncul codrilor inimii sale, Sute de cîntece, De o luminozitate Dãtãtoare de viaþã, Cîntece în care Iubirea de neam, Frumuseþile Patriei noastre,

Munca onestã, În care îºi gãseºte rãsplata ªi dragostea curatã, Sînt tot atîtea teme majore, Pe care George Grigoriu Le-a tãlmãcit Într-un stil larg accesibil, Ce l-a fãcut cu adevãrat popular, Întotdeauna, Cu o putere de muncã graniticã, El conºtient fiind cã ,,Atunci cînd pui botniþã Poporului tãu, El nu are cum sã te apere”...

Ne-a lãsat moºtenire Minunata operetã ,,Eternele iubiri”, Dedicatã eroilor din Rãzboiul de Independenþã, ªi multe, foarte multe Cîntece de dragoste,

L-am cunoscut În ambianþa aromitoare A Mãrii Negre, într-o zi în care ,,Cu flãcãri reci de frunze, Doamne...

Ne tot uimea toamna”...

N-am sã uit sensul cuvintelor Din dialogurile noastre: ,,Vulgaritatea în artã, Care nu are nimic comun Cu simplitatea expresivã! – Este ghilotina frumosului etern...

De aceea, noi, compozitorii, Sã ne adresãm celor mulþi ªi cu inimile limpide, Precum izvoarele Dunãrii, ªtiind cã Dumnezeu a vorbit cu românii Prin cîntecul inspirat, Vibrant, înãlþãtor de suflete, Sau, cum ar spune Un minunat sculptor-poet: Frumuseþea lui Îmblînzeºte sãlbãticia”...

DORU POPOVICI

Poetul Ion Horea, despre a cãrui creaþie, marele Nichita Stãnescu scria: ,,Tonalitatea poemelor sale are acea verticalitate a scoarþelor olteneºti menite, prin forþa culorii ºi stilizarea riguroasã a desenului, sã împodobeascã deopotrivã ºi zidul odãii de musafiri, dar ºi altarul unei biserici”.

Eveniment editorial

Compozitorul, muzicologul ºi scriitorul Doru Popovici, prieten devotat ºi colaborator constant al revistei noastre, este autorul unui nou volum, apãrut recent la Editura Gens Latina, cu titlul ,,Sublimã Cãinþã Cristicã”. Noua carte a maestrului cuprinde o serie de poeme dedicate compozitorilor ºi interpreþilor români de muzicã uºoarã, care au adus acest gen muzical la inima publicului iubitor de cîntece de bunã calitate. Prin acest volum, reputatul muzicolog ne întãreºte convingerea cã domnia-sa rãmîne un promotor însufleþit al muzicii româneºti, al compozitorilor români, indiferent de interconexiunile dintre ei, ºi al interpreþilor pentru care arta este a doua naturã.

Prin bunãvoinþa autorului, revista ,,România Mare” va publica o parte dintre poemele inspirate de artiºti români valoroºi, din generaþiile mai vechi sau mai noi, care s-au remarcat în domeniul muzicii uºoare româneºti.

Emaus

Rãmîi cu noi la Cinã, cãlãtor strãin, e toamnã, ºi vinul cel nou se revarsã în strãluciri de rubin; Pe frunze uscate, foºnind în amurg, vom preþui cu evlavie adevãrul din sîngele fericitului demiurg; Sub aripa nopþii, lungind agapa în iubirea visatã, vom asculta Cuvîntul din Þara uitatã.

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 13 octombrie 2017

Polemici Controverse RESTITUIRI

Icoane din Bucureºtii de altãdatã Uruiau acum chervanele – era dupã vecernie – pe caldarîmul Podului Mogoºoaiei, cînd se duse vestea în tot Tîrgul din Lãuntru cã vin chervanele de la Lipsca.

Negustorimea începuse sã se adune la hanul ªerban-Vodã de pe Lipscani, unde avea sã se încheie cãlãtoria. Acolo veneau ºi cei care voiau sã cumpere – ce se gãsea de vînzare – înaintea altora, ºi acolo veneau ºi rudele celor plecaþi. Hanul ªerban-Vodã se afla între Biserica Zlãtarilor ºi Sfîntul Gheorghe, vreo douã sute de paºi de la Podul Mogoºoaiei pe mîna stîngã, ºi avea o curte mare ca de douã-trei pogoane. În loc de garduri avea de jur împrejur, pe toate patru laturi, un fel de lungi magazii de zid. Pe uliþe, magazia era împãrþitã în prãvãlii, toate la fel, cît lungul hanului, cu un fel de trotuar îngust în faþa lor. Înãuntru, spre curte, erau patru intrãri pe patru laturi. Podul magaziilor, destul de înalt, de zid ºi el, slujea ca depozit pentru mãrfuri. Uºile prãvãliilor, ºi înãuntru intrãrile la depozite, erau întemeiate pe arcade de zid, care aminteau arhitectura brâncoveneascã, deoarece, în 1704, arzînd hanul clãdit de ªerban-Vodã, fusese reclãdit în parte de Constantin Brâncoveanu. La colþul dinspre Lipscani, ca ºi cel fãcut cu uliþa Nemþeascã, prãvãliile aveau frontispicii pentagonale foarte sobre, dar nu lipsite de eleganþã, cu toatã vechimea ºi înfãþiºarea lor dãrãpãnatã. În fundul curþii nesfîrºite se aflau ºi niºte locuinþe la catul de deasupra, unde încã mai trãgeau negustorii veniþi de aiurea, dacã nu gãseau ceva mai bun. Celelalte încãperi însã erau mai mult ,,canþãlarii” ale marilor bancheri, care finanþau aducerea de mãrfuri ºi care le pãstrau acolo în depozite, pînã cînd, plãtind, marii negustori ridicau treptat ceea ce cumpãraserã. Era tîrziu, noapte de-a binelea, cînd cher-

vanele, fãcîndu-ºi loc cu greu pe uliþele înguste, deºi multe prãvãlii erau închise la ora aceea, intrarã pe sub bolta ca un gang a porþii dinspre uliþa Lipscani. Maidanul dinãuntru, parcã nesfîrºit, era aproape pustiu. Cam în mijlocul curþii, spre dreapta, oprite la o magazie mare de scînduri, lîngã ruina unei bisericuþe, douã cãruþe braºoveneºti încãrcau niºte lãzi la lumina faclelor. Alte facle arãtau, în fund, pe dreapta, locul unde urmau sã tragã chervanele, deosebit fiecare, la arcada depozitului sãu. Întreg maidanul care copleºea magaziile era o bãltoacã din pricina zãpezii topite, ºi caii furã siliþi sã tragã din rãsputeri, opintindu-se din nou. Pentru cei care veneau pe jos, se gãsea pe partea dreaptã un fel de trotuar pietruit cu bolovani mici de rîu, dar nãdejdea era tot la cizmele cele groase, cu care omul – dacã le are – calcã unde vrea. Marii bancheri ºi negustori începuserã sã soseascã, însã, cu birjele ºi caleºtile. Încet, încet, tinda cea mare de jos a hanului se umplu de negustori, unii ºi mai aºa, cei mai mulþi în caftane ºi cu ºepci ruseºti pe cap. Erau bancherii Hillel, Pavlicioni, Meitani, Sakelarie (Sakellario) ºi alþii. Danielopolu, care adusese marfã pe cont propriu, deºi avea prãvãlia peste drum, se lãsã puþin aºteptat, ca ºi Dobrovici. În schimb, Hagi Curti sãri printre cei dintîi din caleaºcã. Aºtepta o ladã de ceasornice, aduse cu chervanul lui Dobrovici. Au desfãcut apoi ici ºi colo unele lãzi, de încercare, s-au ciorovãit ºi sau tocmit. Danielopolu, venit în sfîrºit, nu ºtia la ce preþ sã se opreascã, iar proprietarii marilor prãvãlii de pe poduri îl zoreau, cã se apropia Paºtele. Nimeni nu se mai gîndea, nu se mai uita la cei ce trecuserã prin atîtea cumpene pînã sã aducã marfa cu bine... Doar ai lor, cîþi apucaserã sã vie.

Oamenii care înfruntaserã atîtea primejdii zîmbeau nãuci, parcã nu le venea sã creadã cã s-au întors. κi þineau copilaºii de mînã sau îi ridicau în braþe. Stîngaci, cu puterea dulce a aºteptãrii...

CAMIL PETRESCU (fragment din romanul ,,Un om între oameni”, închinat lui Nicolae Bãlcescu)

anul 1902, numele lui D. Anghel se leagã ºi de cel al revistei ,,Sãmãnãtorul”, al cãrei colaborator devine, pentru ca, apoi, sã facã parte chiar din comitetul de conducere, alãturi, pentru o anumitã perioadã, de M. Sadoveanu, ªt.O. Iosif, C. Sandu-Aldea, Ion Scurtu. Creaþia în prozã a scriDimitrie Anghel (1872-1914) este autorul zgîrcit la itorului ne permite sã afirmãm cã opera sa cuprinde uneori vorbã, care sugereazã mai mult decît spune în scrisul sãu, note ce þin de expresia literarã a semãnãtorismului, fãrã declanºînd sentimentele ºi gîndurile cititorului, pe care el însã a fi vorba de însuºirea ideologiei acestuia. În 1909, el le cãlãuzeºte direct pe cãi ce sînt doar indicate. Folosirea pleacã de la ,,Sãmãnãtorul” ºi, împreunã cu M. Sadoveanu alegoriei, crearea unui univers psihologic specific, prin ºi ªt.O Iosif, editeazã o nouã revistã sãptãmînalã, intitulatã zugrãvirea unei lumi a florilor, ce poartã amprenta liris- ,,Cumpãna”. mului sãu, i-au creat lui Anghel, poetul ºi scriitorul, un loc, Scriitorul desfãºoarã o intensã activitate alãturi de pe drept, aparte în istoria literaturii româneºti ºi, mai cu ªt.O. Iosif, pe care îl cunoscuse din vremea în care cãlãseamã, în opiniile torise la Paris ºi, semistoricilor ºi criticilor nînd A. Mirea, cei doi literari. încep sã publice ºi în Epoca de formare a alte reviste, precum scriitorului se aflã la ,,Viaþa româneascã”, confluenþa unor orien„Reforma”, „Viitotãri literare diverse, rul”, ,,Ordinea”, ,,Minerfapt ce se va rãsfrînge va literarã ilustratã”, în opera sa, concurînd un material bogat ºi la conturarea personaextrem de variat. litãþii sale. Nãscut la Volumele lor se sucCorneºti, lîngã Iaºi, în cedã cu repeziciune: anul 1872, ºi-a petre,,Legenda funigeilor” cut primii ani ai (1907), „Cometa” Triunghiul amoros care a distrus o prietenie literarã: copilãriei îndosebi sub (1908), „CaleidosDimitrie Anghel, Natalia Negru ºi ªt.O. Iosif. influenþa mamei sale; copul lui A. Mirea” tatãl sãu, proprietarul (1908 ºi 1910), ,,Carunei moºii, preocupat de punerea în practicã a unor planuri men saeculare” (1909), ,,Cireºul lui Lucullus” ºi de exploatare modernã a pãmîntului, i-a lipsit pe copii de ,,Portrete” (1910), precum ºi mai multe traduceri. fireasca afecþiune pãrinteascã. În tinereþe, Anghel este Este cunoscut cã între cei doi scriitori se leagã o priatras sporadic de idealurile socialiste, dar aceastã etenie profundã care, în plan literar, a fost deosebit de rodapropiere are un caracter mai mult sentimental, neputînd fi nicã. Însã prietenia cu Iosif se destramã în anul 1910, vorba de o concepþie socialist-ºtiinþificã despre lume, de o întrucît Anghel nu poate sã reziste pasiunii pentru soþia înþelegere, în mod ºtiinþific, ºi o asimilare a ideologiei acestuia, scriitoarea Natalia Negru, cu care mai tîrziu se socialiste. Nu este mai puþin adevãrat însã cã, mai tîrziu, el va cãsãtori. În faþa reproºului tãcut ori a ostracizãrii a reflectat în opera sa un umanitarism vag (tangenþial), o fãþiºe, accentuate dupã moartea lui Iosif, scriitorul, fire compasiune pentru dezmoºteniþii sorþii, sentimente for- orgolioasã, braveazã, cautã sã se impunã publicînd fremate ºi pãstrate probabil tocmai din anii aceia, de contact netic. Numit, în 1911, inspector în Ministerul Cultelor ºi conºtient cu lumea celor necãjiþi, ºi aceasta, sub influenþa Artelor, are de suportat alte atacuri în presã. Extenuat miºcãrii socialiste. psihic, cu o viaþã conjugalã furtunoasã, lucreazã foarte De altfel, începuturile literare ale lui D. Anghel sînt puþin. Cîteva proze ºi poezii, unele semnate Ola (Olla) legate de revista ,,Contemporanul”. Contactul cu publi- Canta (pseudonim folosit în colaborare cu Leon Feraru), caþiile literare socialiste este pãstrat de scriitor ºi dupã ple- ce apar în „Flacãra” ºi în „Înfrãþirea”, sînt ultimele carea în strãinãtate. Este semnificativã în acest sens – scrieri. La 27 octombrie 1914, în cursul unei dispute viovãdind simpatia scriitorului pentru cei umiliþi ºi oprimaþi, lente cu soþia sa, recurge la revolver. Glontele, destinat pe linia umanismului amintit – prima sa carte de versuri, doar sã o sperie pe Natalia Negru, o rãneºte uºor prin ,,În grãdinã”. În ultimul deceniu al Secolului XIX, scri- ricoºeu ºi poetul, panicat, se împuºcã. Rãnit grav, va mai itorul este încã prezent în periodicele socialiste, cu tradu- trãi douã sãptãmîni de chinuri. ceri din Heine ºi Lermontov. Dupã întoarcerea în þarã, în ANTON VOICU

Dimitrie Anghel, talentul de a comunica emoþia

ALBUMUL CU POZE RARE

Camil Petrescu, iniþiatorul romanului modern în literatura românã, s-a impus ºi ca autor al lucrãrii ,,Un om între oameni”, un masiv roman social închinat lui Nicolae Bãlcescu, apreciat de unii critici literari ca fiind o capodoperã a scriitorului ºi una dintre culmile literaturii noastre epice.

Copacii mã privesc uimiþi Copacii ne privesc uimiþi cum le-adunãm frunzele moarte, ne facem trofee cu zimþi, semne dureroase de carte Pãsãrile-ºi întind aripile sã nu ne ucidã soarele dezertor, se ascund clipele în cimitirul interior Din tunelul fãrã ieºire, predestinat, se aud strigãte nedesluºite; cine a strigat? a cui e gheara asta, iubite?

Se prãbuºesc scãrile dinspre cer înspre mare Dintr-odatã se face mai ger ºi mai întuneric în soare Copacii mã privesc uimiþi ºi mã întreabã ce mai fac; de-ai fi aici ai ºti sã-i minþi: tu eºti umbra acestui copac.

ADI SFINTEª, 23 septembrie 2017

CIOBURI DE GÎNDURI

Te salut!

Bunã dimineaþa, frumoasã luminã!

Te salut ºi în gînd, cer senin!

Bunã dimineaþa, iubire divinã, Iubirii totale eu azi mã închin!

Ard zorii în flãcãri speranþe ce dor, Albastrã de doruri ce-naltã e zarea!

Iubito, dã-mi mîna ºi urcã pe-un nor, Ne cheamã eternul! Ascultã chemarea! Þi-s ochii, iubito, o varã tîrzie ªi iatã, surîsul þi-e lege ºi-n cer Ador sã te vãd vibrînd veºnicie, Femeie ºi înger, ºi-n sensuri mister. Þi-s ochii, iubito, o varã tîrzie...

Te chem, te salut ºi te-ador, veºnicie!

ILARION BOCA, 27 septembrie 2017

Pag. a 6-a – 13 octombrie 2017

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (42) RAPSODIA TIMPULUI TIMPUL, marele mister, este Inelul ce leagã Pãmîntul de CER. Fiecare secundã este o treaptã ce urcã spre milioane ani luminã ca în lume sã-ºi compunã Rapsodii de Anotimp într-un orologiu care bate Rãsãrit ºi Asfinþit.

Timpul este viitor profund limitat tuturor într-o clipã, în prezent trãitã.

Timpul este totul ºi totul este Timp.

El merge numai înainte, nici un pas înapoi.

Este Grigorescu în CARUL CU BOI. În Poarta Sãrutului, la Masa Tãcerii, stã Brâncuºi, uimit cum Timpul urcã prin Coloanã-n Infinit.

Timpul este însãºi existenþa noastrã ºi noi sîntem Timp, ce prin jertfã a-nflorit în zori spre Soare Apune în vin, pîinea ºi rugãciunea pãrinþilor pentru copii, a morþilor pentru cei vii.

Timpul se poate stinge ca o lumînare chiar în clipa urmãtoare, în cîteva secunde, nisipul se scurge din Clepsidre, prin durerea de pe Cruce, risipindu-se în Necuprins, unde nu existã TlMP, nici început, nici Sfîrºit, Taina primului Cuvînt: ,,EU SÎNT LUMINA” ºi într-o clipã orbitoare Timpul a explodat din Soare ªi s-a întrupat în tot ce a creat MARELE ÎMPÃRAT, încununînd ADEVÃRUL sublim în Cununa de Spin. (va urma) LILIANA TETELEA

Întîlniri memorabile cu tinereþea (2) NICHITA (2) Furia bruscã împotriva epigonismului, exprimatã de acela care, în viaþã fiind, devenise deja obiectul unui epigonism, supãrãtor adesea, mi s-a pãrut nu numai de bun augur, dar, mai ales, adînc semnificativã.

L-am mai întîlnit, cum spuneam la început, ºi în alte cîteva rînduri pe Nichita. Niciodatã însã nam mai avut prilejul de atunci, de la Arcul de Triumf, de a sta mai pe îndelete de vorbã cu el despre ale poeziei ºi ale vieþii (cãci sînt mai legate între ele decît ni se pare). Îmi fac nu o datã o vinã din aceste ocazii pierdute, irosite, zãdãrnicite, adesea din superficialitate. Dar cine putea bãnui – îmi zic, cãutîndu-mi parcã o scuzã – cã firul vieþii sale se va rupe atît de neaºteptat ºi de crud? Îmi mai amintesc însã o vorbã a lui, parcã aruncatã în treacãt, în pauza unei ºedinþe sau la vreo recepþie, nu-mi mai aduc bine aminte: „Sã ºtii, bãtrîne, cã poezia este ceea ce nu se vrea cu tot dinadinsul poezie”. Nu ºtiu dacã a mai rostit-o altundeva, dar eu mi-am notat-o ca pe un adevãr esenþial.

VÎSOÞKI Înainte de orice, actor – asta s-a ºi vrut, asta a ºi fost toatã viaþa lui activã, aºa l-am ºi vãzut, pe celebra scenã de la Taganka, printre altele interpretînd rolul principal în excepþionalul spectacol ,,Maestrul ºi Margareta”. Vladimir Vîsoþki a intrat însã în conºtiinþa tineretului rus mai ales ca poet baladist, ,,un George Brassens al Rusiei”, cum l-a caracterizat cea care i-a fost tovarãºã de viaþã un lung rãstimp, cred cã peste un deceniu: Marina Vlady. Plin de tîlc e faptul cã atunci cînd i s-a acordat Premiul de Stat post-mortem (cãci el s-a stins din viaþã în 1980, la numai 42 de ani, în urma unei boli necruþãtoare), s-a precizat cã i se decerneazã aceastã distincþie pentru înalta mãiestrie actoriceascã ºi „pentru crearea ºi interpretarea unor cîntece de largã audienþã publicã“.

Cînd l-am cunoscut, acum vreo douã decenii, Taganka „cea mare” era abia în faºã, dar gloria lui de interpret, cu o voce uºor rãguºitã, al propriilor cîntece începuse de-acum sã se formeze ºi sã creascã pînã la proporþiile unui mit: la un concert, desfãºurat în sala unui club studenþesc – o salã de vreo 200 de locuri –, a luat parte, cred, un numãr dublu (sau poate chiar mai mulþi) de audienþi. Dupã cîte îmi amintesc, atunci ne-am ºi cunoscut, prin intermediul unei prietene, ziaristã la Agenþia „Novosti”, admiratoare de mai multã vreme a talentului sãu unic, ºi tot atunci am stat de vorbã mai îndelung.

- Oare chiar aºa sã fie? - rîse el cu realã detaºare cînd auzi impresiile mele entuziaste despre cîntecele ascultate ºi interpretarea lor, întradevãr, de neuitat. Un poet mare? Un poet adevãrat? Vã daþi seama ce înseamnã asta într-o literaturã care i-a dat lumii pe Puºkin ºi pe Esenin?

(Aveam sã aflu mai tîrziu cã, în urma unor intrigi

„sforãreºti” din culise „literare”, în timpul vieþii nu i se tipãrise decît un singur volum, ºi acela în ultimele zile cînd trãia, pe aceastã bazã neputînd fi primit în Uniunea Scriitorilor – n.n). Eu nu sînt ºi nu vreau sã fiu decît atît, un poet al „cîntecelor de autor”, adicã al acelor cîntece care îºi dobîndesc adevãratul sens ºi adevãrata valoare doar cînd sînt aduse la cunoºtinþa publicului de autorul lor. Cum le creez? Ei, asta e o treabã ceva mai complicatã!

Drumul lor e, cel mai adesea, foarte întortochiat.

Uneori mã trezesc noaptea cu o strofã pe buze, mã duc drept la chitarã ºi încep sã zdrãngãn pînã îi gãsesc echivalenþa melodicã pe care o simt cea mai potrivitã, cea mai capabilã sã meargã drept la inima ascultãtorului. Altãdatã se întîmplã sã nu pot scãpa o zi întreagã de o frînturã de melodie, parcã þîºnitã de undeva, din necunoscut, care îºi cere imperios un text pe mãsurã, un poem care s-o valorifice. Mai ciudat e cînd încep sã scriu o poezie veselã, vioaie, cu ritm sãltãreþ, dar melodia, ca un fãcut, ia un curs „serios”, de marº ori de romanþã. Cum procedez atunci? N-am o reþetã „de-a gata”, de prefabricat.

Uneori melodia, încetul cu încetul, parcã de la sine, se adapteazã la text, alteori invers...

Ne-am întîlnit ºi în alte cîteva rînduri, uneori în grabã, alteori mai pe îndelete, la o ceaºcã de ceai.

Mi-aduc aminte cã, o datã, gazdã primitoare, în confortabilul ºi spaþiosul lor apartament moscovit, ne-a fost însãºi Marina Vlady. Cu frumoasele ei mîini ne-a servit ceaiul, în preþioase ceºcuþe japoneze, împreunã cu acele prãjiturele specific ruseºti, denumite „priadki”. Atunci lam întrebat, pe cîte îmi amintesc, care e deosebirea între poezia cititã ºi cea rostitã sau cîntatã.

- O deosebire? Auzi ce mã întreabã Victor? (Din prima clipã a cunoºtinþei noastre, la modul foarte rusesc, m-a tutuit ºi mi-a spus pe numele cel mic, ceea ce mi s-a pãrut pe deplin firesc – n.n.)

Sînt zeci de deosebiri ºi nici una – se grãbi sã-mi rãspundã, fãrã a aºtepta ºi opinia Marinei. Una e cînd scrii, în singurãtatea camerei tale de lucru, pentru un cititor imaginar, ºi alta cînd scrii mereu „cu faþa la public”, cum o fac eu. Unii mi-au reproºat cã sînt declamator ºi retoric, alþii cã sînt prea „intimist”, mã rog, fiecare dupã gustul ºi receptivitatea lui; fãrã ideea cã vei întîlni ºi reproºuri critice, nu te azvîrli, cu poeziile tale, în marea tumultuoasã a publicului. Eu ºtiu una ºi bunã: indiferent cã scrii pentru pagina tipãritã sau pentru a-þi cînta versurile în faþa mulþimii, ele trebuie sã respire o atotcuprinzãtoare ºi indispensabilã sinceritate. Cu alte cuvinte, sã te exprime aºa cum eºti, nefardat, negrimat. Asta e ºi deosebirea între teatru ºi poezie, între actor ºi poetulcîntãreþ. Îþi dai seama cît de greu îmi vine sã trec aproape zilnic de la o ipotezã la alta?!?

Dupã cîte îmi aduc aminte, aceasta a fost ultima noastrã convorbire. Poate ºi de aceea mi s-a întipãrit atît de pregnant în memorie... (va urma) VICTOR BÎRLÃDEANU (1988)

„ROMÂNIA MARE“

Lucian Blaga ºi bolile din familia sa (4) „Poetul devenea uneori de o tristeþe indescriptibilã, îºi aminteºte Bazil Gruia. Cînd era atît de extenuat încît nu putea ridica un creion, pãrînd totuºi cufundat în meditaþie, era întrebat dacã doreºte sã-ºi transmitã gîndurile pentru a fi notate. Cu un astfel de prilej a replicat: «Nu mã mai gîndesc la nimic, m-am gîndit destul». În ultima zi, trãdîndu-ºi presentimentele, abia reuºi sã facã veriºoarei sale Vichi semn cu mîna sã se apropie, mulþumindu-i din priviri pentru devotamentul pe care i l-a purtat de-a lungul a peste 5 decenii. Îndurerat, cuvintele erau prea grele spre a le mai putea rosti”.

Cineva a afirmat cã ultimele cuvinte rostite de Lucian Blaga au fost ,,Cresc arbori din mine”. În orice caz, acestea nu au fost rostite în ceasurile din urmã ale vieþii sale conºtiente. Pe de altã parte, Gh. Pavelescu a afirmat cã ultimele cuvinte ale lui Blaga au fost: ,,Au reuºit sã mã omoare”. În realitate, a spus aceste cuvinte pe patul de suferinþã, dar, dupã confirmarea celor apropiaþi, care l-au asistat pînã în clipa sãvîrºirii din viaþã, nu au fost ultimele rostite de el. Lucian Blaga s-a stins lent, cu stoicism, strîns în cãtuºele durerii, mãcinat de boalã ºi frãmîntat, deºi filosof, de cutremurãtoare pãreri de rãu.

Dintr-o scrisoare a Corneliei Blaga, expediatã de la Cãciulaþi, în 27 mai 1961, citez: ,,...ªase luni a durat boala lui Lucian, cele din urmã cinci le-am petrecut amîndoi internaþi la Clinica prof. Moga, unde ni s-a acordat o camerã separatã numai pentru noi. La început diagnosticul oscila între fracturã a unui corp vertebral ºi între neoplasm la acel nivel. Din nenorocire, cel din urmã s-a adeverit. Multe aº vrea sã-þi spun despre suferinþele lui ºi despre ale mele lîngã el. Nu ºi-a dat seama, cred, decît în ultimele zile despre situaþia lui, dar a pãstrat acea tãcere de care numai el era capabil. Toþi din jurul lui - doctori, surori - au fost uimiþi de stãpînirea lui de sine; a devenit din ce în ce mai gînditor ºi mai liniºtit. Numai eu îmi dãdeam seama de frãmîntãrile lui fizice ºi sufleteºti, ºi asta mai ales noaptea. S-a stins în dimineaþa zilei de 6 mai (1961 - n.n.), într-o sîmbãtã, la ora patru ºi jumãtate. Marþi, la 9 mai, ziua lui de naºtere, a fost expus pe catafalc la Casa Universitarilor (clãdirea nouã de lîngã Universitate) ºi apoi transportat la Lancrãm, unde l-au înmormîntat încã în acea zi. Manifestãrile de simpatie ºi durere ale sãtenilor au fost impresionante. ªi acum, zace printre strãbunii lui, cum a scris chiar el: «Lîngã sat iatã-mã iarãº/ Prins cu umbrele tovarãº...». s.s. Cornelia”.

La întrebarea lui Lucian Blaga, din poezia sa ,,Cîntecul obîrºiei“, ,,...ce voi fi cînd m-oi întoarce/ la obîrºie, la izvor?/ Fi-voi dor atuncea?

Fi-voi nor?”, Mircea Vaida rãspunde cã, atîta timp ,,cît a durat drumul lãuntric al cãderii spre nefiinþã, poetul Blaga trebuie sã fi fost DOR spre izvorul originar”. Dar dincolo de fatidica orã patru ºi treizeci minute, din ziua de 6 mai 1961 (cu trei zile înainte de a împlini 66 ani), ,,Blaga a fost NOR... spre obîrºie, spre IZVOR”.

Sfîrºit RADU CÃRPINIªIANU

Premiile Nobel 2017 Premiile Nobel, care sînt decernate anual de Academia Suedezã începînd din 1901, au fost create dupã moartea inginerului Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei. Conform voinþei exprimate în testament, savantul a întemeiat o fundaþie, cu scopul ca din veniturile imensei sale averi sã fie oferite premii celor care, ,,în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitãþii”.

Desemnarea cîºtigãtorilor din acest an ai rîvnitelor premii a fost efectuatã de Academia Suedezã în perioada 2-10 octombrie a.c.

Potrivit anunþului fãcut de Comitetul Nobel de la Stockholm, aceºtia sînt: * Premiul Nobel pentru Fizicã: Rainer Weiss, Barry C. Barish ºi Kp. S. Thorne, ,,pentru contribuþiile aduse la observaþiile undelor gravitaþionale”; * Premiul Nobel pentru Medicinã: Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash ºi Michael W. Young, pentru descoperirile lor în ,,controlarea mecanismelor moleculare ale ritmului circadian”. * Premiul Nobel pentru Chimie: Jacques Dubochet, Joachim Frank ºi Richard Henderson, pentru elaborarea metodei microscopice crio-electronice care determinã structura biomoleculelor în soluþie. * Premiul Nobel pentru Literaturã a fost acordat scriitorului britanic de origine japonezã Kazuo Ishiguro, ,,pentru romanul sãu cu puternic impact emoþional”. Conform dorinþei lui Alfred Nobel, acest premiu se acordã anual de cãtre Academia Suedezã operei unui autor care a produs ,,cea mai remarcabilã lucrare într-o tendinþã idealistã”. * Premiul Nobel pentru Economie: Richard H. Thaler, pentru ,,contribuþia sa la înþelegerea dimensiuinii psihologice a economiei”. * Premiul Nobel pentru Pace a fost decernat Campaniei Internaþionale pentru Abolirea Armelor Nucleare (o coaliþie care reuneºte organizaþii non-guvernamentale din peste 100 de þãri), ,,pentru munca depusã cu rolul de a atrage atenþia cu privire la consecinþele umanitare catastrofale ale folosirii armelor nucleare ºi pentru eforturile extraordinare de a reuºi sã obþinã interzicerea acestor arme prin intermediul tratatelor”.

Laureaþii Premiilor Nobel vor primi cîte o medalie din aur ºi un premiu în valoare de 9 milioane de coroane suedeze (circa 940.500 de euro), care poate fi împãrþit între cel mult trei cîºtigãtori pe fiecare categorie. Potrivit tradiþiei, Premiile Nobel vor fi înmînate, ca în fiecare an, în cadrul unui banchet oficial ce va avea loc la 10 decembrie, data la care se comemoreazã moartea lui Alfred Nobel.

„ROMÂNIA MARE“

P Po o ll e em m ii c c ii

Pag. a 7-a – 13 octombrie 2017

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Diavolul nu existã, spuse diavolul

Defectarea lui Dragomir

(urmare din pag. 1) Ruºii sînt duºmanii noºtri ereditari, Islamul e religia urii, dar ºi creºtinismul ortodox este ceva retrograd, creator ºi el de urã, epoca socialistã a fost urîtã ºi trebuie urîtã, iar peste toate românii au fost niºte (mici) mari vinovaþi ai istoriei, iar tot ceea ce am învãþat din cãrþile de istorie este fals, legendele marilor români sînt ºi ele niºte falsuri; da, toate astea se inoculeazã zilnic, sînt picãtura de arsenic menitã a ucide aceastã naþiune, fãrã urme, ca o moarte fireascã a unei creaturie decãzute, bolnave…

Acel þinut bogat al Spaniei, Catalunya, ºi-a cerut independenþa; ºoc ºi groazã pentru „Lumea Civilizatã“, care a reacþionat cu niºte bãtãi sinistre, amintind de piaþa Tien An Men. De ce cer catalanii independenþa? Pentru bani! Da, ºi-au fãcut socoteala, e mai avantajos sã nu verse la bugetul naþional, din care sã se redistribuie ºi zonelor mai sãrace ale Spaniei… La asta a dus „educaþia” aºa-zisei „lumi civilizate” – pentru bani, sîntem gata sã ne spargem þara în bucãþi! ªi ce þarã!... Sigur, Spania plãteºte pentru pãcatele ei, pentru miliardele de victime ale sutelor de ani de cuceriri rãzboinice, culmea ipocriziei, în numele lui Hristos, Iubirea divinã…

Pentru noi, Catalunya poate însemna un pericol, fiindcã planul revizionist al unor grupãri maghiare nu este vreun secret. Or, în condiþiile în care „Lumea liberã” foloseºte cel puþin douã mãsuri, nu ar fi de mirare ca victimizãrile unor minoritãþi sã fie luate în considerare. S-a vãzut asta în Yugoslavia, s-a vãzut chiar ºi în Crimeea, unde minoritatea apãrþinãtoare cotropitorilor tãtari e mai importantã decît majoritarii slavi.

Pe agenþia Sputnik Moldova România am fãcut un sondaj, cu douã întrebãri: prima – dacã „se va organiza un referendum pentru autonomia «Þinutului Secuiesc» dupã modelul Catalunyei?” ºi a doua, despre ceea ce scriam mai sus – „Credeþi cã UE va susþine necondiþionat România?”. Am menþionat cã întrebarea fusese pusã de Mircea Badea în emisiunea lui Mihai Gîdea, iar originalul realizator exprimase dubii în aceastã chestiune. Ei bine, reacþia a venit interesant ºi semnificativ, de la un „istoric”. Pun ghilimele, fiindcã e unul de tip Lucian Boia, doar cã acesta e mai la început, nu a vîndut încã decît România, nu ºi propriile cãrþi.

Ideea insului e cã „ruºii provoacã, ruºii stîrnesc ungurii” – chestii din astea. Adicã, de fapt, diavolul – iredentismul maghiar – nu existã, ci ruºii îl scornesc, iar românii sã nu dea crezare ºi sã respingã asemenea alerte!

Citez: „Evident un atac al ruºilor în rãzboiul informaþional pe care Rusia îl duce împotriva NATO”! Acum, iatã personajul: are doctoratul în istorie la Budapesta, în afarã de „Adevãrul” crie în „Dilema” ºi „22”. Clar pînã aici? Nu? Atunci iatã abordãrile preferate ale insului: istoria pe care o ºtiu românii este falsã, Mircea, Mihai Viteazul sau alþi eroi nu au repurtat marile victorii pe care le ºtiam din cãrþi ºi filme, dimpotrivã; sau, sub unguri, românii din Transilvania se bucurau de „evitarea taxelor, libertatea de miºcare, moºieri înþelegãtori ºi români putrezi de bogaþi”; sau – „ªi noi am jefuit, am omorît, am violat de la 14 ani în sus fãrã nici o ruºine, am dat foc la casele ungurilor”. Cît despre Unirea cea Mare, hm, „istoricul” a ajuns la concluzia cã transilvãnenii o duceau mai bine decît regãþenii ºi cã „În 1916, Bucureºtiul nu i-a întrebat pe românii din Transilvania dacã vor Unirea cu România”. În fine, aveaþi certitudinea cã numai ungurii iredentiºti îi spun lui Avram Iacu „criminal”? Nu, iatã „istoricul” a întocmit un „dosar” al eroului nostru naþional, ºi l-a publicat în „Historia”. Rezultã cã revoluþia lui Iancu a fost, de fapt, o „contrarevoluþie”, din nou românii au dat foc, au violat, au ucis, Iancu nu s-a purtat fain cu þãranii ºi alte minuni istoriceºti! Sã vã mai spus cã „istoricul” se numeºte Marius Diaconescu ºi, cum necum, a ajuns conferenþiar universitar la Facultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti. Adicã e unul care învaþã tinerii români istoria!

Diavolul a îmbrãcat odãjdii…

Un alt mic diavol care s-a manifestat în contexul actual este fostul meu coleg din Parlament, Eduard Hellvig, român neaoº ºi absolvent pe toatã linia al diverselor ºcoli Sörös. Zilele trecute, în plin episod al secesiunii spaniole ºi al altor pericole reale, directorele SRI declara fain frumos: „Cooperarea euroatlanticã este, din perspectiva Serviciului Român de Informaþii, esenþialã în faþa ameninþãrilor revizioniste ale Rusiei ºi pentru a contracara pericolul terorist (…) spiritul euroatlantic este pus sub semnul întrebãrii ºi cîºtigã teren ideea unei Europe cu geometrie variabilã”.

Aþi mai auzit asemenea aberaþii? Da, desigur, le auziþi pe diverse canale „partenere”, care molfãie ritos barbarisme euroatlantice ºi diverse acronime fãrã alt sens decît bani-murdari-de-sînge.

Ca sã nu lungesc vorba, i-am adresat mãreþului personaj o scrisoare deschisã: „Tu, Edi, directore, te uiþi la televizor? Citeºti ziare sau site-uri?

Nu ruseºti, româneºti, frate! Eu am impresia cã nu citeºti, cã te-au blocat cumva, fiindcã altfel, dragã colega, ai vedea cã e groasã, nasoalã ºi pute al naibii! Nu chestia cu Rusia, Edi, ci justiþia, statul de drept, propria ogradã informativã, finanþãrile din politicã, imixtiunea în deciziile statului – prietene, pãi ce se spune prin presã, chiar de unii din sistem, securiºti, magistraþi, pãi nici în mintea celui mai nebun rus nu putea sã aparã!”.

Da, diavolul nu vrea decît ca lumea sã creadã cã el nu existã… Cã nimic din ceea ce doare cu adevãrat, din ceea ce poate lovi mortal – nimic din toate astea nu existã. Iar Babelul este construit pe minciunã - ºi epocã de epocã poartã un alt nume, dar are acelaºi sens. Lumea întreagã sã-l accepte cã ajunge mai sus decît orice creaþie a lui Dumnezeu.

De ceva timp, searã de searã aproape, fostul ofiþer SRI, sau poate actualul, cã se spune cã din Servicii nu ieºi decît cu picioarele înainte, ne devine oaspete în case - Daniel Dragomir, colonel al Serviciului Român de Informaþii. Ne spune lucruri pe care majoritatea dintre noi le ºtiam, sau mãcar le intuiam. Ne povesteºte, punct cu punct, lucruri pe care alþii doar le ºopteau pe la colþuri sau deveneau ceea ce numim Mituri Urbane. Am aflat cã ofiþeri cu rang dinainte de a aparþine Serviciului Român de Informaþii au abuzat de poziþia lor pentru a distruge vieþi, pentru a se apãra pe ei, pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai bogaþi. ªi, ca sã vezi cã au dreptate, este suficient sã te întrebi de unde au acei generali aºa averi, de unde au acei generali aºa putere, în condiþiile în care þara a fost furatã pe bucãþi pînã cînd am ajuns la înaltul statut de Colonie!

Pentru cei naivi, existã cicã un mecanism „civil” de control al SRI. Pentru cei ºi mai naivi, existã credinþa cã aceastã Comisie Parlamentarã de Control al SRI este formatã din oameni integri, care luptã pentru respectarea Constituþiei ºi a ceea ce însemna a fi drept.

Pentru cei realiºti, ºi care încã îºi mai folosesc creierul, nimeni nu îi controleazã pe maimarii SRI, aºa cum nimeni nu are curaj sã se punã cu ei. Nici mãcar un proaspãt elev de liceu nu are cum sã fie ºeful acelei comisii, pentru cã imediat se va afla cã la 9 ani a tras pe nas lapte praf, lucru total imoral, ºi va fi cãzut în penibil, aºa cum se întîmplã cu toþi cei care sînt linºaþi mediatic. Pe vremea ªarpelui cu Ochelari, ºtiam de ofiþeri acoperiþi în presã. Doar cã pe atunci aveau parcã mai mult bun-simþ public, fiind focusaþi îndeosebi pe profit ºi mai puþin pe putere. În prezent, însã, SRI a devenit un puternic centru de PUTERE ºi, ce este mai trist, de PROFIT, ceea ce încalcã total atît Constituþia, cît ºi idealurile pentru care în 1989 au murit cei tineri. Dar cine sã se mai gîndeascã la ei?

Cã tot ne-am întors în timp, vom lua cu noi ceea ce ºtim de la colonelul SRI Dragomir, ºi mergem puþin pînã în 1991, an în care au început sã aparã primele zvonuri legate de coagularea unor centre de putere în Servicii, avînd la bazã Bãtrînii din DSS - Direcþia Securitãþii Statului, cînd aceºtia au fost oarecum rechemaþi la treabã de cãtre eternul Ion Iliescu, cel mai sãrac preºedinte încã în viaþã, dar sub a cãrui umbrelã au crescut cei mai mari ºacali politici pe care România îi putea avea.

Miturile Urbane sînt acele zvonuri pe care nimeni nu le poate valida, dar a cãror credibilitate este intuitã, dar nu doveditã. * În 1991, vãzînd cã nu îi pune nimeni la zid pe cei care au fost în prim-planul Serviciilor ºi al conducerii Partidului Comunist Român - PCR, mai mulþi generali din Servicii, Poliþie, Armatã s-au adunat undeva pe lîngã Ploieºti ºi au discutat cum vor supravieþui în zona liberã de comunism ºi cum vor face profit. La aceastã întîlnire s-a decis cine ce va lua ºi ce va face în diverse zone ale þãrii. Cîþi bani va primi ºi cum îi va înapoia, ºi ce partide va susþine ºi cum. ªi uite aºa au apãrut Baronii. Trist este cã se cunosc doar Baronii vanitoºi, care au vrut musai sã fie ei „mieji”, dar sînt mulþi, foarte mulþi care doar au fãcut, au executat ºi au rãmas în umbrã. Sînt nume de Baroni care nu au rãspuns ºi nu au înapoiat ce au primit ºi au fost executaþi. Unii sînt cunoscuþi, alþii nu, moartea lor avînd un caracter accidental ºi oficial acele dosare sînt închise. * Majoritatea companiilor strãine care sînt reprezentate în România au la conducere ofiþeri acoperiþi din diverse servicii. Acest Mit Urban a fost pe larg dezbãtut în spaþiul public, dar, aºa cum a intrat, aºa a ºi ieºit. Existã companii strãine foarte mari care, pentru a intra pe piaþã, au acceptat sã lucreze cu diverse companii româneºti, doar pentru a fi protejate. Se ºtie cã sînt companii comerciale acoperite ale Serviciilor ºi, cum toate s-au dovedit a fi profitabile, nu trebuie sã ne întrebãm ºi de ce. Genul ãsta de activitate a Serviciilor încalcã regula pieþei libere ºi de aici apare o sumã de frustrãri. De curînd s-a aflat în piaþã cã o mare companie chinezeascã va investi în publicitate cîteva milioane de euro. Dar imediat s-a vehiculat cã totul se va derula prin compania înstelatã a unui serviciu ºi liniºtea s-a aºezat peste acest subiect, dar banii derulaþi îi vedem la TV, pe toate posturile, în fiecare searã; * Se ºtie cã, în interiorul SRI, dar ºi al altor servicii, existã tineri ofiþeri, în special, care doresc ca acest Serviciu sã devinã cel mai aprig apãrãtor al naþiunii române. Ei existã, dar vocea lor nu se aude decît foarte rar, cei care se aflã încã la butoane sînt exact cei care au creat Sistemul ºi cu ajutorul cãruia acum se hrãnesc. Este posibil ca „defectarea” lui Dragomir sã fie exact vocea acestor tineri, care doresc sã transmitã ideea cã un fost general SRI ºi-a fãcut o casã din fondurile pentru operaþiuni, cã acelaºi general SRI a fãcut dispãrutã o sumã importantã din banii de rãscumpãrare a ziariºtilor rãpiþi în Irak. Sînt Mituri, sînt realitãþi? Nu ºtim acum, poate sînt dezinformãri, dar ºtim sigur cã la toate aceste întrebãri timpul ne va rãspunde. * Un alt Mit Urban este cel al relaþiei dintre Traian Bãsescu ºi Elena Udrea. Mit care însã deja ne face sã zîmbim, dat fiind faptul cã nu cred cã existã un român care sã nu creadã cu adevãrat cã între cei doi existã o poveste amoroasã. Dar cîþi ºtiu de o posibilã întîmplare care ar fi avut loc pe vremea cînd PDL era la putere ºi puterea lor nelimitatã. Se spune cã atunci cînd Bãsescu era preºedinte ºi se înþelegea bine cu Vasile Balga, cei trei mari conducãtori ai PDL, Blaga, Videanu ºi Berceanu, au mers la Cotroceni, la Traian Bãsescu, ºi i-au spus cã au dovezi cã Elena Udrea este implicatã în acte de corupþie ºi cã a fãcut ceva ilegal cu privatizarea unei mari companii din Olt. Preºedintele tuturor românilor de atunci, Traian Bãsescu, i-a ascultat cu atenþie ºi apoi a pus mîna pe telefon ºi sunat-o pe Elena Udrea ºi a întrebat-o dacã e adevãrat. Ea, Udresa, a rãspuns cã nu, aºa cã Bãsescu s-a întors cãtre cei trei ºi a oferit cel mai dezarmant rãspuns: aþi auzit, a spus cã nu are legãturã cu ce spuneþi voi, aºa cã puteþi pleca! Cei trei au fãcut stînga împrejur ºi cînd se apropiau de uºã, au fost ajunºi de vocea puternicã a preºedintelui: Vasile, dacã o s… ºi voi ca ea, o sã þin cont de ce aþi spus! * Un mit urban care încã nu rãzbate, datã fiind gravitatea lui, este Colectiv; ce a fost în realitate acolo ºi ce implicã, dar ºi cazul Hexi Pharma. Douã exemple de operaþiuni ale Serviciilor la un nivel pe care mintea românului nu este încã pregãtitã sã îl accepte. Doar sînt niºte invenþii, poveºti, nimic real, nu? ªi sînt multe alte mituri, unele de un adevãr abrupt, iar altele de o sensibilitate alegoricã.

Nimic însã nu se întîmplã fãrã un motiv, nimic nu iese la suprafaþã fãrã un scop. Defectarea lui Dragomir poate sã fie acel pas de care Serviciile au nevoie pentru a se restructura ºi a se alinia la Constituþia României, la poporul român, ºi nu la interesele celor care sînt la putere. Însuºi faptul cã un general precum Florian Coldea a stat 10 ani la cîrma SRI, este o dovadã clarã cã societatea româneascã este la cheremul serviciilor, al unor impostori care, la adãpostul dosarelor, distrug democraþia cu greu cîºtigatã în 1989.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 13 octombrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (18) Ce virtute ai lucrat de ai venit în slava Raiului? (2) M-am apropiat aºadar de unul din acei oameni strãlucit înveºmîntaþi, ale cãror îmbrãcãminte ºi cununã erau ca razele soarelui, ºi l-am întrebat: - Care este înãlþimea virtuþii pe care ai lucrat-o în lumea trecãtoare, frate, pentru care ai fost cinstit aici atît de strãlucit?

- Eu, frate, mi-a rãspuns acela, am fost sãrac ºi îndurerat, bolnav ºi slãbit, palid ºi ºubred din anii copilãriei mele. Dar întrucît am rãbdat cu mulþumire acest mare chin al sãrãciei ºi durerea îndelungatã a bolii fãrã geamãt, am fost învrednicit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca dupã moartea mea sã locuiesc în aceastã slavã ºi strãlucire pe care o vezi.

Lãsîndu-1 pe acesta, m-am dus la altul, al cãrui chip era luminos ca luceafãrul de dimineaþã, iar veºmîntul ºi cununa sa erau împodobite cu mãrgãritare ºi alte pietre preþioase. I-am pus ºi lui aceeaºi întrebare ºi mi-a rãspuns: - Eu, frate, am fost cãlugãr în viaþa pãmînteascã ºi pînã la sfîrºit m-am ostenit mult cu nevoinþele ascetice, rãbdînd cu nãdejde ispitele ºi suferinþele acestei vieþi. La bãtrîneþe însã am fost amãgit de cugetele din dreapta ºi am fost hirotonit episcop. ªi iarãºi cu fricã de Dumnezeu, am cãlãuzit bine turma mea ºi toate îndatoririle mi le-am îndeplinit întocmai ºi am intrat, cu harul Iubitorului de oameni Dumnezeu, precum vezi, în aceastã bucurie ºi odihnã. Însã dacã nu m-aº fi urcat pe treapta arhiereascã ºi m-aº fi ferit de slava deºartã a lumii, aº fi fost ºi eu acum doar luminã ºi aº fi strãlucit ca soarele, ca acel frate cu care ai vorbit mai înainte.

Dupã acest Pãrinte, m-am dus la un altul, care purta pe cap cununã de argint, faþa îi era strãlucitoare ºi veselã, iar veºmîntul alb ca zãpada. L-am întrebat ce virtute a lucrat ºi mi-a spus: - Eu, frate, am fost în viaþã mirean ºi am economisit cele necesare traiului cu sudoarea feþei mele, cum a poruncit Dumnezeu. Ajungînd la vîrsta cuvenitã, m-am cãsãtorit ºi am dobîndit copii, cîþi mi-a dat Dumnezeu ºi în toatã viaþa mea n-am cunoscut altã femeie în afarã de a mea. Umblînd cu fricã de Dumnezeu, pe nimeni n-am ispitit, pe nimeni n-am nedreptãþit, nici n-am amãrît, nici n-am calomniat. Milostenie am dat, cît am putut, de la bisericã ºi de la Sfintele Taine n-am lipsit, ºi cu fricã de

Carte de cãpãtîi (18) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Pentru uºurarea sufletului celui rãposat de pãcate se fac rugãciuni, se dau 40 de acatiste cu 40 de parastase la 3 sau, dacã a fost foarte pãcãtos, la 7 mînãstiri, acolo unde se face zilnic Sfînta Liturghie, (dacã ai posibilitatea ºi pentru 1 an de zile), precum ºi sãrindare.

Sãrindarele. Prin Sãrindar se înþeleg rînduieli de pomenire fãcute pentru morþi sau pentru vii la patruzeci de Liturghii în ºir. Sãrindarul este individual sau de obºte.

Sãrindarul individual poate fi dat pentru sufletul unui decedat, sau pentru mai mulþi decedaþi ai familiei, sau pentru bunã sporirea casei ºi binele familiei, scriindu-se în pomelnice numele viilor ºi al morþilor. Cei în cauzã vor avea grijã sã aducã din timp cele de trebuinþã pentru sãvîrºirea celor patruzeci de Sfinte Liturghii, adicã prescuri, vin, untdelemn pentru candele, lumînãri ºi tãmîie.

Sfîrºindu-se de pomenit pomelnicul la patruzeci de Liturghii, se va sãvîrºi (dacã sãrindarul este dat pentru morþi) Parastas cu Liturghie, iar dacã sãrindarul este dat pentru vii, se va sãvîrºi Sfînta Liturghie cu Tedeum de mulþumire sau cu rugãciunile speciale, pentru felurite trebuinþe.

Sãrindarul de obºte este acela care se face atunci cînd preotul sãvîrºeºte Sfînta Liturghie timp de patruzeci de zile neîntrerupt, pentru vreun eveniment oarecare: sfinþirea bisericii, sfinþirea unei fîntîni, hirotonie ºi altele. La acest sãrindar preotul va pomeni, la Proscomidie, patruzeci de zile pomelnicele - de vii ºi de morþi date de cei care au contribuit la facerea sau restaurarea bisericii, fîntînii etc.

Pomelnicul anual, cu vii ºi morþi, este acela pe care credinciosul îl dã preotului ca sã-l pomeneascã la toate Sfintele Liturghii din timpul anului. Acesta se dã mai ales la mînãstiri, unde se sãvîrºeºte Sfînta Liturghie în fiecare zi.

Dumnezeu ºi iubire pentru semen mi-am trãit viaþa. De aceea, dupã despãrþirea de trup, sufletul meu a intrat ºi odihneºte în acest loc, împreunã cu drepþii.

Lãsîndu-1 ºi pe acesta, m-am dus la ceilalþi doi, care aveau unul cununã de fier, iar altul de bronz, chipurile lor fiind normale, ca ale oamenilor de pe pãmînt.

Veºmintele lor erau într-o stare mijlocie, adicã nici pe de-a-ntregul pãtate, nici curate, pãreau mai degrabã ca ºi cînd ar fi fost spãlate. I-am întrebat ce au fãcut în viaþa lor ºi mi-au rãspuns: - Noi, frate, am fost oameni rãu lucrãtori în viaþã ºi foarte pãcãtoºi; am sãvîrºit toate pãcatele din lume.

Deoarece n-am lãsat de bunãvoie pãcatele noastre, a venit moartea cu poruncã de a ne tãia ca pe pomii fãrã de roadã ºi de a ne arunca în focul cel veºnic. Însã în ceasul morþii noastre ne-am gîndit la marea milostenie a lui Dumnezeu ºi la cuvintele pe care le spune, cã nu vrea moartea pãcãtosului, ci sã-l întoarcã la viaþã. Ne-am pocãit cu inimã zdrobitã ºi, spovedindu-ne, am aflat tãmãduire sufletului nostru. I-am fãgãduit atunci lui Dumnezeu, cu toatã puterea inimii noastre, cã vom înceta definitiv sã pãcãtuim ºi cã nici mãcar nu vom mai dori pãcatul.

Cu asemenea fãgãduieli am statornicit pocãinþa noastrã cãtre Dumnezeu, rugîndu-ne la Maica Domnului ºi la Sfinþi sã ne ajute în hotãrîrea noastrã, pentru a nu da înapoi. Cum sã-þi povestim, frate, despre infinita milostivire a Tatãlui Ceresc, pe care ne-a arãtat-o nouã, dar ºi tuturor pãcãtoºilor, încît ºi în ceasul al unsprezecelea ne-a chemat la pocãinþã, precum a fãcut ºi cu tîlharul de pe Cruce!

Aceste vorbe mîngîietoare mi-au fost spuse de fraþii aceia, care, deºi fuseserã foarte pãcãtoºi, temîndu-se de iad ºi nãdãjduind la mila dumnezeiascã, s-au curãþit prin lacrimile pocãinþei ºi au intrat în locaºurile veºnicei odihne.

Acestea mi le-a spus acel sfînt Pãrinte ºi dupã aceea, aplecîndu-ºi capul, a oftat din adîncul inimii. Atunci eu am cugetat: „Vai de mine ºi de ceilalþi fraþi ai mei care pãcãtuiesc! Dacã acest sfînt Pãrinte ofteazã adînc ºi s-a învrednicit sã vadã atîtea lucruri minunate din cealaltã lume, cît trebuie sã oftez ºi sã plîng eu pentru pãcatele mele?” (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Ritualul Sfintei Liturghii cuprinde o îndoitã iertare: îi iertãm pe morþi ºi îi rugãm sã ne ierte la rîndul lor.

Astfel, multe obiceiuri pãcãtoase care trec de la o generaþie la alta se estompeazã pînã la definitiva dispariþie. În acest timp tu posteºti vinerile, dai ºi ceva milostenie, iar Dumnezeu, pentru rugãciunile preoþilor ºi jertfa ta (rugãciunile, ajunarea ºi milostenia) iartã pãcatele acelui suflet ºi îl scoate din muncile iadului. Mare pomanã îþi faci cu acel suflet ºi bunul Dumnezeu te va rãsplãti ºi în aceastã viaþã, iar în viaþa de dincolo vei cãpãta îndurare pentru pãcatele tale. Cînd se ajuneazã în aceste zile de post se fac rugãciuni ºi se aprind ºi lumînãri.

Rugaþi-vã pentru cei plecaþi dintre voi! Nu-i calomniaþi! Pãstraþi-le o amintire plãcutã! Daþi în memoria lor pomeniri, aprindeþi lumînãri ºi Lumina Tatãlui Ceresc va pãtrunde în casele voastre ºi-n sufletele voastre.

Daþi pentru cei plecaþi, aprinzînd la mormîntul lor ºi în bisericã sau acasã, lumînãri de cearã, cumpãrate din bisericã. Daþi numeroase pomeniri (cel puþin 40 de zile dupã plecarea lor), la Sfînta Liturghie. Prin Sfînta Liturghie începi sã iubeºti, sã ierþi ºi sã te hrãneºti cu Pîinea Vieþii. Deci, faceþi mici sacrificii (de mîncare, lumînãri, rugãciuni) pentru cei care v-au fost apropiaþi, dar nu uitaþi cã alãturi mai sînt ºi alþii, necunoscuþi vouã, de care nimeni nu se îngrijeºte ºi care au nevoie de luminã! Gîndiþi-vã ºi la aceºtia cînd aprindeþi o lumînare ºi mare rãsplatã veþi avea! Parastasele, pomenirile ºi milostenia fãcute pentru cei plecaþi ajutã, cum nu puteþi bãnui, pentru uºurarea sufletelor lor.

Dar, atenþie! Nu ne este îngãduit sã ne rugãm morþilor, ci pentru morþi! Este crud ºi egoist sã încercãm sã ne agãþãm de ei sau sã-i chemãm înapoi. Ei aºteaptã eliberare ºi nu limitare la lucruri ºi fiinþe pãmînteºti!

Milostenia sau pomana cu alimente ºi haine trebuie înþeleasã duhovniceºte, spiritual. La baza acestor acte de milostenie stã DRAGOSTEA. Eu împart pentru cel mort ceva din casa mea, din toatã inima mea, cu toatã dragostea mea. Iar el va primi tot aºa, cu dragoste ºi bucurie, vãzînd cã nu l-am uitat. Dar mai presus de noi

La Isus pe cruce

O, Christ cu pãr de aur ºi cuvîntul dulce, Din care se revarsã al mîngîierii dar!

Tu însuþi ai zis, Christe, cînd te-a urcat pe cruce: „Nu vrei sã faci, pãrinte, sã treacã-acest pahar?“ Ce te gîndeai tu oare vorbind aºa, Isuse?

Gîndeai cã o sã piarã ce Tu ai semãnat?

Gîndeai cã fariseii au sã întoarcã mîine Poporul din credinþa ce azi ai insuflat?

Nu sînt acei puternici ce-mpiedic-o doctrinã Cu toatã stãruirea ºi influenþa lor?

Ea însãºi, cînd nu are principiul de luminã De viaþã ºi dreptate, ucide al ei zbor.

Doctrina Ta e sfîntã ºi are viaþa-n sine, De-aceea pretutindeni lãstari adînci a prins, Cu cît aflat-a piedici ºi suferinþi sublime, Cu-atîta, peste lume în noapte s-a întins.

De-atunci de tiranie noi nu ne temem foarte Cînd se aratã însã aicea pe pãmînt!

O tiranie-n sînu-i aduce a ei moarte, ªi se aratã-n viaþã cum naºte un mormînt.

DIMITRIE BOLINTINEANU (1825-1872)

Pildã creºtinã

O piatrã preþioasã Ne bucurãm cã pe drumurile noastre se gãsesc pietre kilometrice. ªtim tot timpul cîþi kilometri mai avem pînã la destinaþie. Dar ºi pe cãile vieþii sînt astfel de pietre indicatoare. Dupã ce am trecut cu bine printr-o boalã, pãstrãm bucuria însãnãtoºirii ca pe o piatrã de aducere aminte. Chiar ºi un deces al unor fiinþe dragi este o piatrã de aducere aminte cã sîntem trecãtori. În toate aceste ocazii vom fi fericiþi, dacã putem spune ca ºi Samuel: „Pînã aici Domnul ne-a ajutat“.

Sã ne amintim, însã, acum de o Piatrã preþioasã, despre care Dumnezeu spune: „Iatã, pun ca temelie în Sion o piatrã, o piatrã încercatã, o piatrã de preþ, piatrã din capul unghiului clãdirii, temelie puternicã; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grãbi sã fugã“ (Isaia 28.16). Pe lîngã cele patru trãsãturi ale Pietrei, apostolul Petru ne spune ºi de o „piatrã de poticnire ºi o stîncã de cãdere“.

Piatra preþioasã, încercatã, din capul unghiului, puternicã este Domnul ºi Mîntuitorul Isus Hristos. Dacã Mîntuitorul încã nu este pentru tine, cititorule, o Piatrã preþioasã, atunci este o Piatrã de poticnire. Alege chiar acum, ca El sã fie pentru tine Piatra preþioasã! Astfel vei putea spune cu bucurie: „Pînã aici Domnul ne-a ajutat“. se bucurã Dumnezeu, pentru cã El a creat lumea din DRAGOSTE, iar cînd inima ne e invadatã de dragoste, sîntem cu adevãrat FIII LUI DUMNEZEU. Iar El ne rãsplãteºte aceastã faptã bunã, contrabalansînd efectul unei fapte rele ºi, mai mult decît atît, face în aºa fel încît ºi pentru noi sã existe cineva care sã se îngrijeascã de cele necesare dupã moarte.

Dupã calendarul ortodox, morþii sînt prãznuiþi de mai multe ori în fiecare an, în special la începutul postului Sfintelor Paºti, Postului Crãciunului ºi în fiecare sîmbãtã din aceste posturi, întrucît peste sãptãmînã, ziua de sîmbãtã este consideratã ziua tuturor sfinþilor, a Puterilor Cereºti, a Maicii Domnului ºi a morþilor.

Cei plecaþi dintre noi au nevoie de iertarea voastrã, a celor care aþi rãmas sã vieþuiþi pe pãmînt. Iertarea voastrã pentru ei contribuie la luminarea vieþii voastre, pentru cã deºi voi nu-i auziþi, ei vã acordã prin glasul preotului iertarea lor, ca ei sã plece în liniºte ºi voi sã rãmîneþi liniºtiþi.

Parabola fiului risipitor spusã de Iisus cuprinde în ea tocmai aceastã moralã: IERTAREA este semnul iubirii, acordatã necondiþionat, înainte ca celãlalt sã o fi dat, cîºtigat, acceptat sau înþeles. Este tatãl care îºi îmbrãþiºeazã fiul, nu pentru cã fiul o meritã, ci pentru cã nu poate creºte fãrã iubirea tatãlui.

Cei plecaþi dintre noi au nevoie sã fie dezlegaþi de toate legãturile puse asupra lor în viaþa pãmînteascã ºi, pentru cã aceste legãturi sînt puse ºi asupra unora dintre noi, avem nevoie ca aceste legãturi, fãcute „precum în cer, aºa ºi pe pãmînt” sã fie dezlegate tot aºa „precum în cer aºa ºi pe pãmînt”. Deci, nu ezitaþi niciodatã sã-i iertaþi pe cei morþi care v-au greºit cu ceva, cãci astfel vã ajutaþi ºi pe voi. Þineþi minte: „Nici un om nu dã altuia, ci Iui însuºi” ºi „Cu ce mãsurã iertãm, cu aceea vom fl iertaþi”. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Enigma Insulei Paºtelui Insula Paºtelui, numitã ºi Rapa Nui de cãtre populaþia sa bãºtinaºã, a constituit sursa unui mare mister, începînd cu anul 1722, cînd europenii au debarcat acolo, pentru prima datã. Primii exploratori au calculat cã Insula Paºtelui are sub 3.000 de locuitori. Iar marele mister era determinat de dificultatea gãsirii unui rãspuns corect la întrebarea: cum de a putut, un popor atît de mic, sã dãltuiascã în piatrã ºi apoi sã amplaseze, la locurile lor, cele aproape 900 de statui? Cu privire la originile statuilor din Insula Paºtelui s-au formulat diferite ipoteze, unele extrem de îndrãzneþe, dar, din pãcate, nesusþinute întotdeauna cu argumente solide. De curînd, a fost publicat, în jurnalul „Frontiers in Ecology and Evolution“, un studiu care aduce clarificãri ºi indicã faptul cã, totuºi, locuitorii din Insula Paºtelui au ridicat uriaºele statui.

Prin acest nou studiu s-a reuºit o estimare a numãrului de

locuitori pe care i-a putut susþine faimoasa insulã în vremurile sale cele mai bune, atunci cînd au fost realizate impresionantele statui, numite Moai.

Dr. Cedric Puleston, de la departamentul de antropologie al Universitãþii California, aratã cã, în ciuda izolãrii aproape complete în care au vieþuit în vechime, bãºtinaºii din insulã au dezvoltat o structurã socialã complexã, s-au organizat ºi au realizat statuile, înainte de a surveni o modificare dramaticã a demografiei insulei.

Jengloþii, creaturile supranaturale descoperite în Indonezia Unul dintre cele mai mari mistere ale Indoneziei îl reprezintã jengloþii. Sînt mici creaturi, cu trãsãturi din sfera paranormalului, a cãror poveste este una de-a dreptul înfiorãtoare. Povestea jengloþilor începe cu sute de ani în urmã, cînd au fost observaþi pentru prima datã în jungla indonezianã. Aceste creaturi au o înfãþiºare înfiorãtoare.

Corpul lor este de-a dreptul minuscul ºi este acoperit cu

Pag. a 9-a – 13 octombrie 2017

MOZAIC A reieºit, în urma studiilor, cã Insula Paºtelui ar fi putut susþine o populaþie maximã de 17.500 de locuitori.

Astfel, la un asemenea numãr, populaþia activã a insulei din Pacific pare sã fi fost pe deplin aptã sã realizeze impresionantele monumente, lucru foarte greu de înfãptuit de cãtre o populaþie de cel mult 3.000 de oameni, cîþi mai erau pe insulã, la venirea europenilor. Dupã ce populaþia insulei a ajuns la maximul numeric, s-a produs un declin sever în plan demografic, determinat de dificultatea producerii ºi procurãrii celor necesare vieþii, în special a alimentelor. Între altele, oamenii de ºtiinþã au evaluat ºi potenþialul agricol al terenului insulei. Astfel, au descoperit cã doar 19% din suprafaþa insulei putea fi utilizat pentru cultivarea hranei de bazã – cartofii dulci.

Calcularea numãrului maxim de locuitori pe care i-ar fi putut susþine insula în absenþa schimburilor economice cu exteriorul a fost efectuatã printr-o formulã complexã, fiind luaþi în calcul numeroºi factori.

Din echipa de cercetare au fãcut parte ºi un specialist în soluri, un biogeochimist, un expert în cultura ºi civilizaþia Rapa Nui. Au fost efectuate ºi comparaþii cu alte insule polineziene sub aspect populaþional, reieºind cã numãrul estimat, de 17.500 de locuitori, pe care i-ar fi putut avea insula în vremurile sale de glorie, reprezintã o cifrã rezonabilã. Înainte de anul descoperirii insulei, bãºtinaºii din Insula Paºtelui au avut de suferit din cauza foametei, a rãzboaielor dintre diferitele grupuri influente, a degradãrii solului ºi despãduririlor. Dar cel mai mult au avut de suferit ulterior, din cauza politicilor colonialiste, exploatatoare, ºi a negustorilor de sclavi, mai cu seamã în Secolul XIX. Odatã cu populaþia veche a insulei, care, în mare parte, a fost strãmutatã, au fost distruse fauna ºi flora sa, printr-o exploatare nemiloasã a pãmîntului, de cãtre noii veniþi, dornici de îmbogãþire rapidã.

Dupã cum aratã dr. Cedric Puleston, Insula Paºtelui este un loc remarcabil ºi important, care deºi deþine o pronunþatã aurã de mister, este un teritoriu real, care a avut o istorie realã ºi a fost locuitã de cãtre oameni reali. Elucidarea misterelor Insulei Paºtelui ne aduce mai aproape de înþelegerea istoriei umanitãþii, dar ºi a naturii umane.

TOMI TOHÃNEANU „Existã pãrþi ale aceleiaºi reþele de carne, dar nu sîntem siguri dacã este carne sau alte ingrediente”, a declarat Muh Ilyas, membru al echipei medico-legale care a participat la disecarea jenglotului.

Au fost dezvoltate în cadrul comunitãþii mai multe ipoteze care fac referire la încarnarea umanã a jenglotului.

Cu toate acestea, rezultatele nu sînt valide ºi în continuare trebuie fãcute cercetãri suplimentare. Acest lucru a fost declarat de cãtre Dr. Budi Pramod, care se îndoieºte de rezultatele cercetãrii asupra vieþii jenglotului. El a crezut cã jenglotul nu avea organismul complet al unei fiinþe. „Fiinþe care trebuie sã mãnînce ºi sã respire. Apoi, structura are nevoie de oase, inimã, plãmîni, ºi altele.

Jenglotul nu le avea pe toate”, a spus el. De asemenea, el considerã cã jenglotul este la fel ca unele lucrãri muzicale care nu conþin provocãri ºtiinþifice.

(efemeride.ro)

Uimitorul „secret“ al cernelii chinezeºti, folositã pentru vechile scrieri

pãr. Trãsãturile lor sînt înspãimîntãtoare ºi de-a lungul timpului au fost capturate numeroase exemplare, care sînt expuse în expoziþii ºi în ziua de astãzi. Oamenii de ºtiinþã au fost fascinaþi de misterul acestor fiinþe supranaturale ºi de nenumãrate ori au realizat diverse studii, prin care au încercat sã explice originea lor.

Djaja Surya Atmaja PhD, de la Universitatea din Indonezia, a reuºit sã gãseascã ceva uimitor în timp ce examina creatura. Rezultatele cercetãrii aratã cã probele de piele examinate de la jenglot sînt caracterizate ca avînd ADN uman. În urma acestei descoperiri, specialistul a fost ºocat ºi nu a gãsit nici o explicaþie logicã. Cum este posibil ca o asemenea fiinþã sã aibã ADN uman?

Acest prim studiu a fost realizat în 1995, iar la vremea respectivã întreaga comunitate ºtiinþificã a refuzat sã creadã cã un asemenea rezultat este posibil.

Un alt studiu, realizat de specialiºtii de la Budi Sampurna DSF la RSCM de Medicinã Legalã, care a fost prezentat opiniei publice, susþine cã jengloþii au o structurã osoasã similarã cu cea a oamenilor.

Cu nespusã surprindere, cercetãtorii au constatat cã o cernealã chinezeascã tradiþionalã, numitã Hu-Kaiwen ºi fabricatã din plante, poate fi folositã într-o terapie modernã, care are un efect nimicitor faþã de celulele maligne. Echipa de cercetare de la Universitatea Fudan din Shanghai a început sã studieze vechea cernealã dupã ce a observat existenþa unor similitudini cu un nanomaterial folosit într-un tratament aplicat în cancer, numit terapie fototermicã.

Terapia fototermicã implicã injectarea de substanþe care conþin nanomateriale în tumori, acestea din urmã fiind, apoi, bombardate cu laser. Odatã ce fasciculul laser loveºte pachetul de nanomateriale desfãºurat în celulele canceroase, aceste celule anormale se încãlzesc, fiind nimicite. Problema majorã cu aceastã terapie este cã o parte dintre nanomaterialele utilizate, cum ar fi na-

MOZAIC Sfatul medicului

Durerile articulare Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Schimbarea vremii ºi faptul cã a venit toamna, iar vremea devine din ce în ce mai rece, se simte nu doar prin frig, ci ºi prin dureri articulare asociate cu aceste fenomene meteorologice. Persoanele afectate de reumatism sau artrozã resimt din plin schimbarea vremii ºi mai ales cînd este înnorat afarã.

De ce durerile se acutizeazã la schimbarea vremii Scãderea temperaturilor ºi umezeala lãsatã în urmã de ploi sînt însoþite de apariþia durerilor articulare.

Motivele pentru care durerea de încheieturi creºte în intensitate atunci cînd vremea este nefavorabilã nu sînt cunoscute cu exactitate, însã cercetãrile care au abordat acest subiect au identificat o corelaþie între aceasta ºi presiunea atmosfericã. Articulaþiile afectate de reumatism produc exces de lichid, în defavoarea þesutului cartilaginos, care ar impiedica frecarea ºi erodarea acestora, iar articulaþia devine umflatã ºi caldã, acesta fiind un rãspuns inflamator. De aceea, valorile mai mari ale presiunii sînt mai greu de amortizat de o articulaþie cu probleme, decît o articulaþie în care existã echilibru între þesutul cartilaginos ºi lichidul articular.

Sfaturi pentru ameliorarea durerilor articulare Durerile articulare sînt o problemã care nu trebuie ignoratã. Problemele articulare, tratate cu indiferenþã, pot duce la situaþii cel puþin neplãcute, de la senzaþia de articulaþii rigide, dureroase, pînã la dificultãþi de deplasare. De aceea este important sã acþionãm din timp ºi sã îi oferim organismului susþinerea necesarã pentru refacerea zonelor afectate. În primul rînd trebuie sã mergem la un control la un medic ortoped sau reumatolog, pentru a stabili cauza acestora ºi a ne oferi planul de tratament corespunzãtor.

Putem încerca sã prevenim apariþia lor prin: * Dietã adecvatã; * Suplimente Alimentare; * Sport ºi miºcare; * Controlul periodic ºi analizele generale pentru problemele legate de articulaþii ºi oase. www.artroscopiedegenunchi.ro notuburile de carbon sau grafen, prezintã efecte nedorite asupra organismului, sînt scumpe ºi dificil de fabricat.

Dar vechea cernealã Hu-Kaiwen pare, pînã acum, sã îndeplineascã toate cerinþele pe care trebuie sã le aibã o substanþã ce poate fi injectatã în þesuturile afectate de cancer, pentru realizarea terapiei menþionate: are culoarea potrivitã pentru absorbþia luminii ºi a cãldurii, este stabilã în apã, nu este prohibitiv de costisitoare sau complexã ºi, poate cel mai important, nu este toxicã pentru organismul omenesc.

La testare, cerneala obþinutã dupã metoda chinezeascã strãveche s-a dovedit a fi superioarã, chiar, materialelor moderne, în ceea ce priveºte capacitatea de a absorbi cãldura. Cerneala Hu-Kaiwen, folositã la o concentraþie adecvatã scopului terapeutic, s-a dovedit a fi bio-compatibilã ºi foarte stabilã, ceea ce înseamnã cã îºi pãstreazã proprietãþile pentru multã vreme.

Prin folosirea sa au fost distruse, în condiþii de laborator, mai multe celule maligne, decît la utilizarea substanþelor deja intrate în uzul medical, pentru efectuarea terapiei fototermice. Spre deosebire de aceºti compuºi, Hu-Kaiwen nu a determinat vãtãmãri ale organelor vitale, cum ar fi creierul, inima, ficatul, rinichii sau plãmînii. Dacã ºi urmãtoarele testãri se vor solda cu rezultate la fel de bune, aceastã cernealã obþinutã dupã metode antice ºi folositã pentru consemnarea istoriei ºi a cunoºtinþelor acumulate de cãtre chinezi de-a lungul generaþiilor, va dobîndi încã un rol, încã ºi mai nobil: salvarea de vieþi omeneºti!

(cunoastelumea.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 13 octombrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Pagini de istorie literarã româneascã „... Poetul era doar poet...“ În anul 1907, Academia Românã intrase în posesia unui manuscris, o notã sumarã redactatã de Vasile Alecsandri în limba francezã ºi cuprinzînd principalele momente din istoria literaturii Moldovei.

Lucrarea, solicitatã, probabil, de vreo publicaþie strãinã, a fost reprodusã, mai tîrziu, în revista ,,Manuscriptum”, nr. 17 din 1974, ºi comentatã de criticul Paul Cornea. Dar, încã de la primele fraze, sar în ochi mai multe neajunsuri de ordin compoziþional, cum ar fi erorile de informaþie sau limbajul sãrãcãcios ºi inadecvat pentru o scriere ºtiinþificã, de parcã cineva sau ceva l-ar fi zorit pe poet sã scrie acele rînduri. Motiv pentru Paul Cornea sã emitã o pãrere generalã: ,,Cu acest prilej, Alecsandri nu s-a dovedit înclinat spre lucrul sistematic, poetul rãmînînd doar poet”.

De la bun început, trebuia stabilitã data elaborãrii textului. Treabã destul de încurcatã ºi, de aceea, în lipsa dovezilor sigure, se putea face supoziþia cã ar fi vorba de anul 1850. ªi de ce tocmai anul acela?

Pentru cã Alecsandri face o trimitere la revista ,,Albina româneascã” (scoasã de Gheorghe Asachi la Iaºi, în 1829) ºi care ºi-a încetat apariþia în 1849. Dar el se referã ºi la publicaþia ,,Gazeta de Moldova”, apãrutã în 1850. Mai departe, cãutînd sã stabileascã valoarea lucrãrii în discuþie, Paul Cornea face o comparaþie între aceasta ºi douã sinteze de aceeaºi naturã, elaborate de Mihail Kogãlniceanu în 1837 ºi 1839.

Rezultatul a fost neconcludent pentru poet cãruia, totuºi, i-a gãsit scuza cã ,,n-apucase sã revadã textul, ca sã-i dea nerv ºi lustru, dupã cum îi era obiceiul”.

Astfel, Alecsandri afirma fantezist cã primele cronici româneºti apar în Moldova, în Secolul al XIV-lea, cînd, de fapt, atunci abia prindeau viaþã scrierile religioase. De asemenea, din lista autorilor notabili lipsesc cronicarii Miron Costin ºi Ion Neculce, dar apare necunoscutul Simion Movilã. Dar, aceste lacune ºi inadvertenþe nu pot fi puse neapãrat în seama lui Alecsandri, ci, mai degrabã, demonstreazã vitregia vremurilor cînd, în plinã epocã de renaºtere naþionalã, vechea culturã româneascã era foarte puþin cunoscutã. Încercînd sã fim obiectivi, atragem atenþia asupra unui lucru: Alecsandri o fi fost un mare poet ºi dramaturg, însã nu poseda cunoºtinþe de istorie, precum Kogãlniceanu, ºi de aceea nu excela în migãloasa tehnicã a cercetãrii istriografice. Este adevãrat, ca toþi scriitorii romantici, ºi el era pasionat de trecut, dovadã înalta apreciere pe care o dãduse revistei ,,Dacia literarã” (apãrutã în 1840) ºi în care va publica încã din primul numãr. Însã, trebuia sã treacã mult timp pînã cînd ,,Poporul Român avea sã devinã o naþie” (vorba lui Kogãlniceanu) ºi sã ajungã la conºtiinþa de sine prin culturã, istorie ºi civilizaþie. ,,Mai tîrziu – scrie Alecsandri – principele Moldovei, Dimitrie Cantemir, cel care a împãrtãºit soarta lui Petru cel Mare, om de mare culturã ºi foarte bun cunoscãtor al limbilor: latinã, greacã, turcã, rusã ºi francezã, a scris mai multe opere remarcabile, ca «Istoria Imperiului Otoman», «Datinile ºi obieceiurile locuitorilor Moldovei» (de fapt, «Descrierea Moldovei»), «Regulile muzicii orientale» (de fapt, «Tratat de muzicã turceascã» P.C.), precum ºi multe alte lucrãri filozofice mari ºi mici, ale cãror manuscrise s-au pierdut într-un naufragiu pe Marea Neagrã...”.

Foarte semnificativã este aprecierea lui Alecsandri faþã de miºcarea literarã contemporanã.

Astfel, afirma el, odatã cu începutul Secolului al XIX-lea, ,,a apãrut o pleiadã de poeþi, tineri instruiþi de eleniºti învãþaþi ºi crescuþi în spiritul operelor literare franceze din ultimul secol. Dar aceastã pleiadã inundã þara cu un numãr de opere fãrã valoare ºi

scrise într-o limbã incorectã ºi presãratã cu grecisme. În acelaºi timp, s-au impus alþi tineri poeþi – precum Costache Conachi, Vasile Pogor, Alecu Beldiman, Alexandru Hrisoverghi sau Costache Negruzzi – tãlmãcitori din literatura lumii sau creatori de literaturã originalã”. Aceeaºi atitudine, jumate-jumate, o manifestã Alecsandri ºi faþã de Gheorghe Asachi, pe care îl vede egal cu Eliade Rãdulescu, amîndoi sprijinitori ai teatrului, ºcolii ºi presei româneºti, unul în Muntenia ºi altul în Moldova. În schimb, opera literarã a lui Asachi este lipsitã de valoare, întrucît ,,afectarea se amestecã cu ignoranþa”. Aici, trebuie reþinut un lucru: contrastul dintre ideologia urmatã de cãrturarii iluminiºti (neagreaþi de Alecsandri) ºi cei formaþi la ºcoala romantismului naþional, creatã de Kogãlniceanu ºi revista ,,Dacia literarã”. Aceleaºi cuvinte de laudã adreseazã Alecsandri ºi revistei ,,Propãºirea”, continuatoarea ,,Daciei literare”, ,,cea mai bunã publicaþie care a vãzut lumina zilei în Moldova”, precum ºi colaboratorilor ei principali: C. Negruzzi, M. Kogãlniceanu, V. Alecsandri, C. Negri, G. Sion, I. Ghica, împreunã cu toþi creatorii paºoptismului literar românesc. Aceastã perioadã (1830-1860) a însemnat un moment important în evoluþia literaturii române, care, peste doar cîteva decenii, avea sã contribuie decisiv la afirmarea marilor noºtri clasici: Eminescu, Creangã, Caragiale, Slavici ºi Maiorescu.

Moartea lui Ion Creangã În legãturã cu moartea lui Ion Creangã, se ºtie precis cã s-a produs în data de 31 decembrie 1889. În lucrarea sa, ,,Viaþa lui Ion Creangã”, G. Cãlinescu aduce ºi alte amãnunte legate de tristul eveniment.

Locul: debitul de tutun al fratelui, Zahei Creangã, ºi ora: spre amurgul zilei. De fapt, debitul era al rãspopitului, ºi fratele sãu îl administra sau era doar vînzãtor acolo. Cãlinescu scrie cã în ultima zi a anului 1889 se dezlãnþuise un viscol mare, cu ger ºi zãpadã multã, iar Creangã trecuse pragul prãvãliei sãºi ia tutun, foiþã ºi chibrituri. Sau poate sã încaseze niºte parale, în vederea Revelionului care se apropia.

La Humuleºti nu se ºtia de sãrbãtoarea Revelionului, oamenii îl sãrbãtoreau de Anul Nou doar pe Sfîntul Vasile. Însã, la Iaºi lumea se emancipase ºi era la curent cu moda evropeneascã. Aºadar, Creangã intrase în prãvãlie cu treabã, poate se certase cu Zahei ºi fãcuse un atac de apoplexie fatal. ªi Mihail Sadoveanu a scris cîteva pagini despre acest eveniment în lucrarea sa, ,,Anii de ucenicie”.

Mai departe, în acelaºi numãr al revistei ,,Manuscriptum” este reprodusã ºi o Notiþã, semnatã de publicistul N.A. Bogdan (bine cunoscut prin contribuþiile sale la biografia lui Creangã). De aceea, sã-i dãm cuvîntul: ,,În ceea ce priveºte discuþia asupra locului unde a murit Ion Creangã – ºi actul de deces, eliberat de Starea Civilã din Iaºi, o confirmã – trebuie precizate urmãtoarele. Scriitorul se dusese (cu Tinca Vartic, þiitoarea sa – n.m.) sã facã Revelionul în dugheana (debitul) lui Zahei (frati-sãu), din Strada Golia. Acolo, probabil, a mîncat prea mult, cum îi era obiceiul, ºi a fost lovit de un nou atac de apoplexie, care i-a sfîrºit viaþa instantaneu. Neputînd fi þinut ca mort în acel debit, compus din o odaie micã ºi, în dos, o bucãtãrie, unde mai locuia ºi Zaheu cu nevasta ºi cu douã fete mari ale nevestei sale, s-a recurs imediat la constatarea medicalã a cazului morþii ºi, îndatã dupã eliberarea buletinului de constatare, cadavrul va fi fost dus la bojdeuca în care locuia de obicei, din Þicãu, de unde apoi s-a rãspîndit ºtirea cã Creangã a murit în casa din Þicãu. Asta din cauzã cã toþi cei care s-au informat despre moartea lui Creangã ºi au vrut sã-l

vadã mort, au fost îndrumaþi la casa din Þicãu, unde va fi fost þinut pînã cînd va fi fost dus la cimitir”.

Dupã spusele aceluiaºi Cãlinescu, Ion Creangã a fost înmormîntat pe 2 ianuarie 1890 la Cimitirul ,,Eternitatea”, din Iaºi. Locul de veci i l-a repartizat junimistul Vasile Pogor, primarul oraºului. Tot el a trimis ºi o coroanã din partea simandicoºilor junimiºti, care n-au catadicsit sã-l onoreze pe marele povestitor cu augusta lor prezenþã.

,,Mioriþa” lui Marin Sorescu Unul dintre poemele în prozã cuprinse în Cartea a VI-a din Ciclul ,,La Lilieci”, de Marin Sorescu, se numeºte ,,Eclipsa de soare”.

Poemul descrie drumul chinuitor ºi plin de îndoieli pe care trebuie sã-l strãbatã un om contemporan cu vremurile cînd, la noi, ,,se construia socialismul”. La fel ca atîþia alþi þãrani, omul acela pleacã de acasã din satul Bulzeºti, ia 12 km în picioare, ca sã predea în centrul de la Bãlceºti o oaie, ,,o noatinã mare ºi albã, care nu fãtase niciodatã”, cota lui de carne, care, dacã nu era livratã la timp, se majora. Dar, cînd sã plece cu oaia, s-a ivit din senin eclipsa de soare, semn prevestitor de moarte. Iatã cum descrie M. Sorescu fenomenul: ,,Cînd sã ies cu ea din curte,/ Odatã s-a întunecat pãmîntul.../ Cîinele s-a speriat/ ªi-a sãrit peste poartã – o poartã înaltã, peste/ Trei metri.../ Ãilalþi cîini urlau.../ Gãinile cîntau cucoºeºte, cocoºii cîrîiau.../ Unii mai ºi cîntau/ ªi se lãsase frigul...”.

Mai departe, sã ascultãm opinia folcloristei Sabina Ispas, care, în lucrarea sa, ,,Rosturi ºi moravuri de odinioarã”, apãrutã la Editura Enciclopedicã, în anul 2012, a rezervat cîteva pagini pentru comentarea acestui poem, în care a identificat elemente comune cu patimile lui Christos. ,,Eclipsa de soare din acest poem – scrie distinsa folcloristã – prevesteºte, cu adevãrat, moartea, dar nu moartea pãmîntului sau a omenirii, ci moartea unei fãpturi nevinovate, Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatele lumii”. Dar mai existã un simbol în acest poem: bunul pãstor, care îºi ajutã oaia obositã sau rãtãcitã, sã vieþuiascã în turma ei. Cãci, presimþindu-ºi sfîrºitul apropiat, noatina albã refuzã sã mai meargã pe drumul destinului. Ea simbolizeazã ºi animalul ales pentru sacrificiu, pentru rãscumpãrarea pãcatelor omeneºti. Drumul spre abatorul de la Bãlceºti este drumul sacrificiului, drumul Golgotei ºi pentru ea, ºi pentru pãstor. De aceea, între ei se dezvoltã o comunicare aproape spiritualã, bazatã pe suferinþã: una fizicã, pentru animal, ºi alta sufleteascã, a omului. ,,Se pusese un soare/ Dupã eclipsa aia...” ºi cele douã fãpturi se contopesc în suferinþã. ,,Miroseau amîndoi a usuc.../ Eram plin de lînã/ Nu mai puteam deloc...”. Pe drum, oaia cade de vreo cîteva ori, se rãneºte ºi refuzã sã mai meargã.

Eclipsa o avertizase cã merge spre moarte. Dar omul o ajutã, o ia în spinare chiar, semn cã n-are scãpare, rolul ei este sã fie sacrificatã: ,,Þineam la oaie, sã nu scape,/ Cã abia o prinsesem... ºi din cauza eclipsei/ Bîrsana behãia ºi tremura ca varga...”. Însã, în momentul cînd ajunge la destinaþie ºi zãreºte celelalte animale adunate acolo, oaia merge de bunã voie, semn cã acceptã conºtiinþa sacrificiului care îi va salva pe oameni. Aproape cã se bucurã: ,,Stai, nebuno, nebunatico, unde o iei aºa?/ Ho, sã vin ºi eu... ca sã mergem la nuntã, la Bãlceºti...”. (Alegoria moarte-nuntã, din ,,Mioriþa” cunoscutã.) ,,Întregul poem – conchide Sabina Ispas – este o alegorie despre om ºi rolul sãu în micul univers pe care îl controleazã. El este ºi stãpîn, ºi servitor, prea slab sã împiedice cursul evenimentelor care se succed”. Citit cu atenþie, poemul ne mai transmite un mesaj: puterea pe care viaþa o dobîndeºte asupra morþii, prin magia sacrificiului liber-consimþit. Aºa se explicã ºi titlul Ciclului ,,La Lilieci”. Liliacul veºnic verde, ca ºi bradul, simbolizînd eternitatea vieþii pe acest pãmînt.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 13 octombrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (28) ,,Aventurile lui Huckleberry Finn“ Autor: Mark Twain Data ºi locul publicãrii: 1884 Editura: publicatã privat Specie literarã: roman

Rezumat Romanul relateazã aventurile ºi încercãrile prin care trece zvãpãiatul bãiat sudist, într-un cadru de sfîrºit de Secol XIX. Narate la persoana I, ,,Aventurile lui Huckleberry Finn” descriu viaþa într-o Americã în curs de dezvoltare ºi pe tînãrul Huckleberry în drumul sãu cãtre maturitate. Povestea începe cu evadarea lui Huck din casa tatãlui sãu crud ºi neîngãduitor, urmãrind apoi plecarea tînãrului pe Fluviul Mississippi împreunã cu prietenul sãu, sclavul Jim. Ambii trec printr-o serie întreagã de aventuri ºi mici nelegiuiri.

La început, Huck aminteºte cititorilor cã multe dintre aventurile sale au fost deja povestite în ,,Aventurile lui Tom Sawyer”. El afirmã cã cei 12.000 de dolari gãsiþi de el ºi de Tom în romanul precedent erau acum investiþi ºi acumulau dobîndã. Debutul romanului îl gãseºte pe Huck trãind în casa vãduvei Douglas ºi alãturi de Miss Watson, ºi exprimîndu-ºi nemulþumirea faþã de deranjul care se face în jurul sãu pentru a-l determina sã se conformeze societãþii în care trãieºte. Huck nu vede nici un sens în acest mod de viaþã ºi doreºte sã fie un bãiat aventurier, aºa cum îi este ºi firea.

Pe mãsurã ce naraþiunea evolueazã, tatãl lui Huck, beþivul oraºului ºi, în general, o povarã pentru societate, aude despre averea lui Huck. Îl rãpeºte pe acesta ºi îl þine ostatic într-o colibã izolatã, departe de oraº. În timp ce Huck aºteaptã sã fie eliberat sau salvat de cineva, tatãl sãu îl bate frecvent, determinîndu-l sã înþeleagã cã evadarea este singura soluþie. Pentru a reuºi aceasta, el scorneºte un plan pentru a lãsa sã se creadã cã a fost ucis. Reuºindu-i planul, Huck ajunge în sfîrºit la un loc sigur, pe Jackson’s Island, unde se reîntîlneºte cu sclavul fugar al domniºoarei Watson, Jim. Acesta se ascunde ºi el, temîndu-se sã nu fie prins ºi pedepsit pentru fuga de la stãpîna sa. Huck promite sã nu vorbeascã despre Jim cu nimeni, cei doi devenind astfel parteneri de nãdejde.

Conºtienþi de faptul cã Jim este cãutat, cei doi se hotãrãsc sã pãrãseascã Jackson’s Island în cãutarea aventurilor ºi a statelor libere.

Ei se îmbarcã pe o plutã ºi îºi încep cãlãtoria. Pe timp de zi ei se ascund pe uscat, iar odatã ce apune soarele, pornesc de-a lungul fluviului. Totul merge ca uns, pînã cînd într-o noapte, în timpul unei furtuni puternice, pluta

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (6) Ocupaþiile aromânilor (2) Aºa se explicã în bunã parte de ce pãstorul care n-a stat locului, care a strãbãtut cît mai multe regiuni e mai sprinten, mai vioi în toate, decît unul care nu iese din orizontul satului sau al regiunii sale. Însã, cu vremea, ºi aceastã viaþã patriarhalã a început sã-ºi piardã din teren, mai ales dupã ce se înjghebeazã viaþa de state politico-militare. Prin graniþele ridicate între ele, peregrinãrile pãstoreºti încep sã decadã, aºa cã, într-un tîrziu, aromânii oieri s-au vãzut siliþi sã trãiascã izolaþi între ei, între hotare de state, pierzîndu-ºi din ce în ce mai mult contactul întãritor al fiinþei lor etnice. În atari condiþii, fireºte cã pãstoritul primea lovituri grele, întrucît, acum, migraþiile cu oile în regiuni cît mai depãrtate ºi aparþinînd unor state diferite nu mai erau posibile sau, dacã erau posibile, deveneau de cele mai multe ori din cale afarã de anevoioase ºi împovãrãtoare. ªi atunci, aromânii închiºi între graniþe politice, sau cei fixaþi în anumite regiuni, din cauze felurite, ale unor împrejurãri

Romanul a stîrnit controverse încã de la început, cînd Biblioteca Publicã din Concord, Massachusetts a interzis cartea încã din 1885, numind-o „un gunoi potrivit numai pentru mizerabili”. Moralitatea convenþionalã era jignitã de limbajul de stradã vorbit de Jim ºi Huck, precum ºi de comportamentul lor neºlefuit.

Biblioteca Publicã din Denver, Colorado, de asemenea a

interzis romanul în 1902, Biblioteca Publicã din Brooklyn mutîndu-l însã din secþiunea de cãrþi pentru copii pe motiv cã „pe Huck nu numai cã îl mãnîncã, dar se ºi scarpinã, spunînd sudoare cînd trebuie sã spunã transpiraþie”. În 1930, vameºii din URSS au confiscat romanul, la fel fãcînd ºi cu ,,Aventurile lui Tom Sawyer”. În Statele Unite, controversele s-au mai liniºtit timp de cinci decenii, romanul devenind un clasic american ºi o lecturã de bazã în ºcoli. Însã o nouã provocare a izbucnit în 1957, cînd Asociaþia Naþionalã pentru Emanciparea Oamenilor de Culoare a atacat aspectele rasiale ale romanului, cerînd ca acesta sã fie exclus din ºcolile din New York. Autorul de culoare Ralph Ellison comenta cã prietenia lui Huck cu Jim înjosea statutul oamenilor de culoare, întrucît adolescentul Huck era egal sau chiar superior în capacitãþile de decizie cu deja adultul ºi maturul Jim. În 1969, la liceul Miami Dade, romanul a fost exclus din lista de lecturi, întrucît se credea cã îi inhiba pe elevii de culoare. În 1973, Editura Scott, Foresman, a acceptat solicitãrile oficialilor din domeniul educaþiei din Tennessee, elaborînd o ediþie a romanului din care lipseau pasajele considerate imputabile. Cele mai frecvente obiecþii aduse romanului sînt legate de limbajul folosit la adresa oamenilor de culoare. Cedînd la presiunile districtelor ºcolare din întreaga Americã, editorii de manuale pînã în 1975 au introdus metafore, substituind astfel termenul „negrotei”. Editura Scott, Foresman a rescris pasajele în cauzã, eliminînd contextual cuvîntul, Editura Singer l-a înlocuit pur ºi simplu cu termenul „sclav”, iar McGrawHill a folosit termenul „servitor”.

Romanul a fost deseori interzis sau contestat în diferite districte ºcolare, în special pentru limbajul folosit, ºi pentru termenul „negrotei”. Un numãr semnificativ de astfel de contestaþii a venit din partea unor pãrinþi de culoare, de clasã mijlocie ºi cu o educaþie bunã, care ºi-au dorit copiii feriþi de aceste cuvinte insultãtoare. În 1988, ºcolile de stat din Rockford, Illinois au exclus romanul din lista de lecturi obligatorii din cauza cuvîntului „negrotei”. Liceul Berrien Springs, Michigan, a contestat romanul în acelaºi an, în timp ce la Caddo Parish, Louisiana, cartea a fost scoasã atît din lista de lecturi cît ºi din bibliotecã, din cauza pasajelor rasiale.

Anii ‘90 au adus noi încercãri de cenzurã, antagonismele din jurul romanului continuînd. Invocînd referinþele defãimãtoare la adresa afro-americanilor, pãrinþii elevilor de la ºcoala din Erie, Pennsylvania, au contestat decizia de a include romanul în lista de lecturi. În 1991, a fost temporar scos din programã la ºcoala din Portage, Michigan, dupã ce mai mulþi pãrinþi afro-americani au considerat cuvintele folosite pentru descrierea lui Jim ca fiind „nepotrivite”.

Cea mai vastã argumentaþie împotriva romanului a avut loc la districtul ºcolar Taylor County, Georgia, în 1994, cînd contestatarii au susþinut cã romanul nu numai cã dezvoltã pasaje cu referinþe rasiale ºi gramaticã imperfectã, dar pare, de asemenea, a nu respinge ideea de sclavie. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

tot aºa de neînlãturat, s-au vãzut siliþi sã-ºi reducã oieritul ºi sã se dedea altor ocupaþii care sã le asigure existenþa zilnicã. Dar, aceste ocupaþii nu le puteau practica la munte, ci în medii strãine de viaþa lor originarã, ºi-anume la ºes, în oraºe ºi în mijlocul celorlalte neamuri strãine. În felul acesta, renunþînd la viaþa pãstoreascã, se ºi fãceau primii ºi hotãrîtorii paºi spre un amestec cu celelalte limbi, spre o asimilare, spre deznaþionalizare. Aºa s-a întîmplat, încetul cu încetul, ca toþi românii care locuiau în Munþii Serbiei, ca ºi pe coastele Dalmaþiei, sã disparã, slavizîndu-se. Mãrturii despre aceste pierderi grele ale poporului român sînt multe ºi le recunosc, ba chiar le aduc înºiºi învãþaþii strãini cãrora, totuºi, greu le vine sã spunã asemenea adevãruri. Aºa, bunãoarã, învãþatul sîrb J. Cvijici scrie urmãtoarele: „Slavizarea aromânilor, care s-a fãcut în proporþii puternice, e deosebit de remarcabilã... Înainte vreme, multe regiuni, care astãzi sînt slave, erau populate de pãstori aromâni, trãind în aºezãrile lor de varã. Slavii au pãtruns încã din Evul Mediu ºi s-au amestecat cu aceºti indigeni. Dupã acest amestec, aromânii au început sã se slavizeze...

Numeroase þinuturi astãzi slavizate, care se reliefeazã printr-o inteligenþã vie ºi un tip brunet mediteranean, nu sînt decît foste regiuni locuite de aromâni slavizaþi...”.

Dar, ocupaþia aromânilor n-a fost nici în trecut numai pãstoritul. Parte din ei, ºi în paralel cu pãstoritul, practi-

cau pe o scarã întinsã cãrvãnãritul, adicã un fel de cãrãuºit, care se fãcea – ca ºi astãzi încã – cu ajutorul caravanelor formate, în general, din catîri. Caravanele aromâneºti erau acelea care deserveau în lung ºi în lat întreaga Peninsulã Balcanicã, mergînd adesea din Munþii Pindului pînã la Budapesta, la Viena ºi chiar pînã în oraºele Germaniei, ca ºi în cele de pe Coasta Adriaticii nordice: transportau produse indigene, încãrcînd în schimb din aceste þãri articole necesare populaþiilor balcanice, sau chiar deservind circulaþia persoanelor. Aceste caravane ale îndrãzneþilor ºi scrutãtorilor aromâni au trecut ºi Dunãrea, chiar pe timpul domnitorului Cuza, ajungînd pînã la Iaºi – pornind din Munþii Pindului. În decursul secolelor constatãm cã ºi cu populaþia aromâneascã de cãrvãnari s-a petrecut acelaºi lucru ca ºi cu pãstoritul. Acelaºi învãþat sîrb Cvijici, care a studiat temeinic Sudul dunãrean, vorbind de populaþiile slave din regiunile dinarice, scrie: ,,Pãstoritul ºi cãrvãnãritul slav din aceste regiuni sînt moºtenite de la vechea populaþie româneascã de prin aceste pãrþi. Sîrbii din aceste pãrþi sînt numiþi vlahi ºi se ocupã cu creºterea turmelor de oi ºi cu chiragilîcul, adicã cu cãrvãnãritul. Ceea ce e ºi mai caracteristic e faptul cã tocmai din sînul acestei populaþii valahe, astãzi complet sîrbizate, ies cei mai buni negustori iugoslavi”. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

lor este distrusã. Acest eveniment nu numai cã este gata sã punã capãt vieþii tînãrului Huck, dar îl ºi desparte de Jim. Huck înoatã pînã la mal, acolo trezindu-se în mijlocul unei vrajbe între douã familii, Grangerford ºi Shepherdson, fiind imediat ameninþat de cãtre membrii familiei Grangerfod. El le spune cã se numeºte George Jackson, explicînd pe scurt cã naufragiase ºi cã apele fluviului îl aduseserã la mal. Rãmîne împreunã cu familia Grangerford pentru puþin timp însã, bucurîndu-se de stilul lor de viaþã ºi fãcîndu-ºi noi prieteni, ba chiar reuºind sã se întîlneascã din nou cu Jim. Cînd conflictul dintre cele douã familii se înteþeºte, iar cei doi tineri vãd fãrã voia lor mai mulþi membri din ambele familii murind, decid sã îºi reia aventura pe fluviu, întîlnindu-se cu doi indivizi cunoscuþi sub numele de „ducele” ºi „regele”. Cei doi se dovedesc a fi niºte indivizi specializaþi în jafuri ºi înºelãciuni, care nu ezitau chiar sã se dea drept rudã cu un om decedat pentru a obþine bani din moºtenire. Huck, crescut într-o moralitate solidã, refuzã sã coopereze cu ei, dezvãluind înºelãtoriile celor doi rãufãcãtori. Aceºtia fug, dar nu înainte de a-l vinde pe Jim lui Silas Phelps. Încercînd sã obþinã libertatea lui Jim, Huck îl viziteazã pe Phelps la ferma sa, acolo unde este confundat cu Tom Sawyer, care era aºteptat sã soseascã în aceeaºi zi. Huck întreþine confuzia intenþionat, apoi se întîlneºte cu adevãratul Tom, împreunã hotãrînd sã continue schimbul de identitate, Tom urmînd sã pozeze drept fratele lui Huck, Sid. Totodatã, cei doi se pun de acord sã îl elibereze cît mai repede pe Jim. Dupã mai multe încercãri, Jim reuºeºte sã evadeze în cele din urmã, dar Tom este împuºcat accidental în picior în timpul operaþiunii. Cu toate cã Jim este descris ca un ignorant pe întreg parcursul romanului, el este un om decent din punct de vedere moral, punîndu-ºi în pericol visul de a fi liber pentru a-l îngriji pe Tom. Romanul ia sfîrºit, Huck ºi Tom, auzind cã Jim era deja un om liber, dupã cum precizase în testament d-ra Watson, fosta lui proprietarã. Aceasta pune capãt tuturor planurilor de evadare, permiþîndu-i lui Jim sã fie aºa cum ºi-a dorit dintotdeauna, ºi anume liber. Huck de asemenea decide sã plece din nou ºi sã hoinãreascã prin lume, fiind convins cã lumea civilizatã nu este potrivitã pentru firea lui.

Istoricul cenzurii

20 de femei care au schimbat lumea Simone de Beauvoir (1908-1986)

Unul dintre cei mai importanþi filozofi existenþialiºti ai Secolului XX, Simone de Beauvoir, mai este cunoscutã ºi pentru relaþia ei personalã ºi intelectualã cu Jean Paul Sartre. Cartea sa, „Al doilea sex“, a creat o mini-revoluþie socialã, rãsturnînd valori sociale depãºite, învinovãþind tradiþionalismul exagerat al vremii care guverna atît istoria, cît ºi societatea.

Deºi cartea ºi-a condus cititorii de la agonie la extaz (în funcþie de sexul cititorului), a fost una dintre lucrãrile definitorii ale miºcãrii feministe.

Maica Teresa (1910-1997) Mulþi oameni au descris-o pe Maica Teresa ca fiind o sfîntã în viaþã. ªi poate cã aceºtia nu greºeau.

Maica Teresa ºi-a închinat existenþa îngrijirii celor sãraci ºi neajutoraþi, devenind un adevarat icon al celei mai pure ºi dezinteresate forme de altruism. Prin intermediul misiunilor sale de caritate, Maica Teresa a reuºit sã îngrijeascã peste o mie de oameni bolnavi sau muribunzi în Calcutta.

Acþiunile sale dezinteresate ºi profund altruiste i-au adus un binemeritat Premiu Nobel pentru Pace în anul 1979.

în acest scenariu al eliberãrii sexuale ºi îndepãrtãrii tabuu-urilor.

Autoarea best-seller-ului publicat în 1962, „Sex and the Single Girl“ ºi editor al revistei „Cosmopolitan“ timp de 32 de ani, Helen a fost una dintre cele mai „hotãrîte“ avocate ale libertãþii sexuale, cu mult înainte ca ideea aceasta sã înceapã sã îºi facã loc ºi în mintea societãþii.

Marilyn Monroe (1926-1962) Nãscutã Norma Jean Baker, viaþa lui Marilyn seamãnã cu o poveste, deºi sfîrºitul sãu nu este nicidecum clasicul „ºi au trãit fericiþi pînã la adînci bãtrîneþi“. Nãscutã într-o familie sãracã, mãritatã devreme, Marilyn ar fi fost condamnatã la o viaþã de muncitoare în fabricã dacã un fotograf nu ar fi descoperit-o.

Celebritatea nu a venit peste noapte, însã atunci cînd a venit, a fost prea greu de suportat. De ce este Marilyn atît de importantã pentru noi? Nu neapãrat pentru cariera sa de actriþã (se spune cã filmele sale sînt puþin peste medie), ci pentru ceea ce simboliza ea, pentru frumuseþea ei clasicã, pentru aura glamour pe care a creat-o în jurul ei ºi pentru cã i-a fãcut pe bãrbaþi sã viseze atît de frumos.

activ împotriva defriºãrilor ºi a eroziunii solului ºi plãnuieºte sã mai planteze niºte copaci, pentru a ne oferi nouã, oamenilor, mai mult oxigen.

Oprah Winfrey (n. 1954) Deºi Oprah este o vedetã peste ocean, tehnologia modernã a fãcut posibilã celebritatea ei în toatã lumea.

Este prima femeie care a avut un talk-show propriu, iar accentul pe care îl pune pe ideea de familie, focusarea pe problemele femeilor, actele sale de caritate ºi puternicul club de carte pe care îl conduce, fac din ea una dintre cele mai importante personalitãþi (aici includem ºi bãrbaþii) ale Americii.

Prinþesa Diana (1961-1997)

Era o poveste ce promitea multe: fata sãracului cea frumoasã ºi înþeleaptã îl întîlneºte pe prinþ. Un prinþ adevãrat. ªi povestea se terminã aici, pentru cã mariajul prinþesei Diana cu prinþul Charles este departe de a fi idilic. Dar Diana a fost ºi a rãmas o prinþesã pentru miile de oameni pe care i-a ajutat, Jacqueline Kennedy Onasis pentru implicarea ei activã în cauzele uma(1929 – 1994) nitare, pentru suportul acordat victimelor Deºi nu a fost de o SIDA ºi pentru zîmbetul ei atît de cald. frumuseþe rãpitoare, JaJ.K. Rowling (n. 1965) cqueline a impresionat J.K. Rowling meritã cu prisosinþã un loc în Gertrude Belle Elion (1918 – 1999) audienþa (ºi nu numai) cu alte calitãþi minunate. topul nostru din douã motive, aº spune chiar Deºi nu este la fel de Eleganþa sa nativã o trei. În primul rînd pentru cã ni l-a prezentat cunoscutã precum Marie fãcea perfectã pentru Curie, mii de oameni îi rolul de Prima Doamnã, datoreazã viaþa. De deºi nici cel de soþie a asemenea, cîºtigãtoare a unui multi-milionar nu îi Premiului Nobel, Gervenea mai rãu. Graþia sa, trude a fost unul dintre completatã de tãria de cercetãtorii care au dezcaracter de care a dat dovadã atunci cînd voltat douã medicatragedia i-a invadat viaþa, dedicarea faþã de mente care ajutã în copiii sãi, dar ºi modul în care a reuºit sã îºi tratamentul leucemiei. reinventeze viaþa în rolul unui editor literar În 1957, a dezvoltat primul agent imunosupresant, realizare ce a de succes, fac din ea un adevãrat model inspiraþional pentru femei din lumea întreagã. fãcut posibil transplantul de organe.

Helen Gurley Brown (n. 1922)

Wangari Maathai (n. 1940)

Cum ar fi fost astãzi revista „Cosmopolitan“ fãrã Helen Gurley Brown? De fapt, mã întreb dacã existenþa ei ar mai fi fost posibilã în absenþa celei care a impus o linie editorialã avangardistã pentru acea epocã... Revoluþia sexualã a jucat un rol major în emanciparea femeii, prin urmare, ºi Helen Gurley Brown a jucat un rol important

Una dintre primele ecologiste ºi prima femeie africanã care a primit Premiul Nobel pentru Pace, Maathai a trebuit sã treacã prin abuzuri fizice ºi perioade de închisoare pentru a-ºi susþine cauzele. A încurajat femeile sã planteze copaci ajungînd pînã la astronomica cifrã de 45 de milioane de arbori plantaþi în întreaga lume. A ajutat la crearea locurilor de muncã pentru cei sãraci, luptã

pe Harry Potter, despre care sînt sigurã cã va fi unul dintre cele mai influente personaje din cãrþile pentru copii (funcþioneazã ºi la adulþi, nu-i aºa? Trebuie sã îi dãm Cezarului ce-i al Cezarului).

Al doilea motiv este dat de imaginaþia ei bogatã, care a fãcut posibilã o lume atît de vie, de intrigantã ºi de frumoasã, care ne-a smuls un pic din lumea noastrã plictisitoare de „încuiaþi“ ºi ne-a aruncat direct în trenul de Hogwarts. ªi în final, al treilea motiv, pentru cã s-a apucat sã scrie cãrþi pentru copii din nevoia de a-ºi întreþine copiii, fiind o mamã singurã. Se pare cã a fãcut-o atît de

bine, încît a devenit una dintre cele mai deoarece armata romanã avea sã tempereze aceste revolte, însã nu cu costuri mici. Unul bogate femei din Marea Britanie. dintre motivele pentru care armata Nefertiti (1370 î.Chr. - 1330 î.Chr.) Boudiccãi a fost înfrîntã a fost legat ºi de fapNefertiti a fost deseori tul cã majoritatea soldaþilor erau femei neexplasatã pe locul doi în perimentate ºi lipsite de disciplina necesarã rîndul reginelor Egipîntr-o bãtãlie, însã chiar ºi aºa, nu mai puþin tului Antic, dupã Cleocurajoase decît orice soldat. patra. Celebritatea ei Mary Wollstonecraft (1759-1797) prezentã se datoreazã unui bust ce o reprezinMary Wollstonetã, ale cãrui trãsãturi craft a scris cartea sînt atît de echilibrate, cu cel mai mare încît deseori a fost impact asupra miºnumitã „cea mai frucãrii feministe timmoasã femeie din lume“. purii. În „A VindiMã întreb ce ar fi crezut cation of the Rights Nefertiti despre acest titlu ce îi parvine dupã of Women“, autoamai bine de 3.000 de ani. rea militeazã pentru Mai este un motiv pentru care Nefertiti ºi- obþinerea mai mula cîºtigat un loc în acest top. Împreunã cu tor drepturi pentru soþul sãu, faraonul Akhenaton, a instituit femei, atît de ordin prima religie monoteistã a Egiptului ºi trebuie sã spunem cã acest lucru nu a fost deloc social, cît ºi de ordin uºor. Egiptenii au primit cu reticenþã ideea politic. Aceastã adede a se închina unui singur zeu, în cazul aces- vãratã pionierã ºi vizionarã îºi meritã cu prisosinþã locul în ta, Aton - zeul discului solar. acest top, fiind una dintre primele voci care sCleopatra (69 - 30 î.Chr.) au ridicat din mulþime pentru a susþine drepO ºtiþi din cãrþile de turile femeilor la vot. istorie ºi din filme.

Harriet Beecher Stowe (1811-1896) Cleopatra, o femeie de Vã aduceþi aminte o frumuseþe rãpitoare, „Coliba unchiului Tom“? a fost, în acelaºi timp, ºi un om politic iscusit.

Din pãcate pentru mine, Scopul ei era sã scoatã atunci cînd am citit Egiptul de pe harta aceastã carte în copicuceririlor Imperiului lãrie, nu am pãtruns Roman. Pentru a-l mesajul sãu puternic înatinge, a pus interesele tru totul. Harriet Bepoporului mai presus echer Stowe a fost toatã de propria persoanã ºi a format alianþe viaþa sa o militantã ferpolitice foarte importante, cu doi dintre cei ventã împotriva rasismai puternici lideri ai Imperiului Roman: mului, iar unchiul Tom a Marc Antoniu ºi Iulius Cezar. Ce a ieºit de fost cel care a ajutat-o sã îºi popularizeze aici? Relaþiile s-au complicat puþin, drept campania împotriva sclaviei. Chiar ºi Abrapentru care astãzi ne rãsfãþãm cu varianta ham Lincoln a mãrturisit ceva mai tîrziu cã strãveche a „Legãturilor primejdioase“. aceastã carte a fost unul dintre factorii care Boudicca (Secolul I d.Chr.) au pus paie pe foc în timpul Rãzboiului Civil Chiar dacã nu ne este cunoscutã din american. cãrþile de istorie, Boudicca trebuie menþionHarriet Tubman (1820 – 1913) atã în aceastã enumerare pentru tãria de caPovestea lui Harriet racter ºi curajul de care a dat dovadã, calitãþi poate pãrea subiectul ce aproape frizau nebunia în acea epocã.

Dupã moartea soþului sãu, tribul celþilor iceni unei telenovele, cu difedin care fãcea parte era ameninþat de invazia renþa cã aceastã femeie a romanã. Romanii au incendiat satele celþilor, existat în realitate, iar au jefuit ºi au violat femeile. Nici Bouddica, pericolul a fost cît se împreunã cu cele douã fiice ale sale, nu a scã- poate de real. O sclavã fugarã, care deºi se afla pat de acest tratament dur.

Sub conducerea Boudiccãi, celþii au reuºit într-un mare pericol, nu sã îºi recucereascã o parte din oraºe, printre a ezitat sã ajute aproape care ºi varianta primitivã a Londrei de astãzi. 300 de sclavi sã fugã din Aceste victorii au fost de scurtã duratã, Sudul american. În timpul Rãzboiului Civil a fost ºi sorã medicalã, dar ºi spion. ªi ceea ce mi se pare cu adevãrat emoþionant, deºi ea însãºi era analfabetã, a înþeles importanþa educaþiei în formarea femeilor, a fost o adevãratã promoterã a educaþiei ºi a militat pentru dreptul femeilor la vot.

Marie Curie (1867-1934) Marie Curie este prima femeie cãreia i s-a decernat Premiul Nobel ºi, mai ales, prima femeie care a primit aceastã distincþie pentru douã categorii ºtiinþifice diferite. În 1903, a

cîºtigat premiul în domeniul fizicii, pentru studiile sale legate de radioactivitate. În 1911, aceeaºi distincþie i se acordã în chimie, pentru descoperirea a douã noi elemente: radiu ºi poloniu. Cîþiva ani mai tîrziu, contribuie la elaborarea primului aparat cu raze X.

Coco Chanel (1883-1971) Coco Chanel este o legendã care nu mai are nevoie de introduceri.

Una dintre cele mai creative minþi din modã, Coco ºi-a folosit flerul ºi experienþa de viaþã pentru a-ºi pune o amprentã definitivã asupra stilului feminin. Ideile sale au fost geniale tocmai prin simplitatea ºi eleganþa lor, incluzînd aici ºi iniþiativa de a „împrumuta“ haine bãrbãteºti ºi de a le adapta nevoilor unei femei. Nu degeaba revista „Time“ a inclus-o în topul celor 100 cei mai influenþi oameni ai Secolului XX. Noi vrem sã credem cã influenþa ei va depãºi graniþele secolului trecut, pe cele ale celui prezent ºi viitor.

Eleanor Roosevelt (1884-1962) În acest articol este loc ºi pentru o Primã Doamnã. Chiar dacã Eleanor Roosevelt nu era nici frumoasã, nici elegantã, preocuparea ei pentru organizarea socialã ºi drepturile omului a imortalizat-o în postura de persoanã altruistã ºi dedicatã cauzelor nobile. Aflatã la conducerea comisiei Naþiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Eleanor Roosevelt a contribuit la realizarea Declaraþiei Drepturilor Omului din 1948. A fost o apãrãtoare a femeilor, a luptat împotriva injustiþiei ºi, ce este ºi mai lãudabil este faptul cã, pentru a face toate aceste lucruri minunate, a trebuit întîi sã cîºtige o luptã durã împotriva propriei sale naturi. ªi asta pentru cã Eleanor Roosevelt „suferea“ de timiditate.

Amelia Earhart (1897-1937) Nu numai acþiunile din timpul vieþii ei au fãcut-o o vedetã, dar chiar ºi dupã moartea sa, Amelia a continuat sã trãiascã în mintea multor oameni, care fie jurau cã s-au întîlnit cu ea la piaþa din oraº, fie avansau teoria conform cãreia dispariþia avionului ei în Oceanul Pacific nu a fost întîmplãtoare. Dincolo de aceste zvonuri, faptele ne spun cã Amelia a fost o femeie înaintea epocii ei, care a dat dovadã de un spirit temerar ieºit din comun atunci cînd s-a angajat în periculoasa misiune de a zbura în jurul lumii, îndrãznealã ce a costat-o viaþa. (efemeride.ro)

Pag. a 14-a – 13 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (3) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU Ceea ce omite sã spunã proaspãtul lider al PNL este faptul cã pe scena politicã româneascã se aflã ºi ALDE, singurul partid liberal consecvent, care a refuzat fuziunea cu PDL ºi aderarea la PPE. În zadar sperã Orban sã smulgã mãcar cîþiva parlamentari aflaþi sub bagheta lui Tãriceanu. Mã tem cã în viitor lucrurile vor decurge viceversa. Oricît de mari ar fi speranþele lui Ludovic Orban, de a ocupa fotoliul de premier, ºi ale lui Iohannis, de a obþine un al doilea mandat prezidenþial, cu sprijinul PNL, este greu de crezut cã acest cuplu va putea sã dobîndeascã întreaga putere politicã, întrucît, detaºîndu-se vizibil de interesul naþional, liberalii nu se bucurã de cine ºtie ce audienþã în rîndul alegãtorilor. Iar pe deasupra, trebuie spus cã PSD nu s-a erodat aproape cu nimic.

Adept convins al luptei necruþãtoare împotriva socialdemocraþilor, al acelei ,,lupte la baionetã, om la om”, Ludovic Orban este dispus la o alianþã cu Bãsescu, cel care a cîntat ani de zile prohodul liberalilor. Numai cã, printr-o asemenea cumetrie, Orban ar reface fostul PDL în cadrul PNL, riscînd ca în fruntea pestriþului partid liberal sã aparã Traian Bãsescu, piratul de uscat care aºteaptã cu limba scoasã sã-i vadã pe liberali la mîna sa.

Liberalii încearcã o asemenea strategie, conºtienþi cã nu pot cîºtiga alegerile prin ei înºiºi, întrucît n-au nici lideri ºi nici candidaþi care sã se fi impus în faþa alegãtorilor.

Aºa se ºi explicã de ce în ultimii ani partidul Brãtienilor a încãput pe mîna Alinei Gorghiu ºi a Ralucãi Turcan.

Nici cei doi candidaþi care s-au înfruntat în vara acestui an pentru ºefia partidului nu vor putea rezolva aceastã lacunã. În politicã, Buºoi pare un elev de gimnaziu. De altfel, unul dintre colegii de partid spunea cã Buºoi ,,nu are echipament de lider”, fãcînd referire la rezultatul slab obþinut, la ultimele alegeri parlamentare, de Organizaþia Bucureºti a PNL, condusã de Buºoi. Nici cu actualul lider la pupitru, liberalii nu vor ajunge prea departe. Orban a mai candidat pentru funcþia de preºedinte al PNL în 2014, dar a pierdut în faþa Alinei Gorghiu. A pierdut, de asemenea, în douã rînduri (2005 ºi 2012) alegerile pentru Primãria Capitalei. A fost propus ºi în 2016 pentru funcþia de edil al Bucureºtilor, dar s-a trezit înlocuit de liberalul de ocazie Marian Munteanu, înainte ca buletinele cu numele sãu sã ajungã

Cãmãtari. Recuperatori (67) Gãrzi de corp pentru cîini Concurenþa în domeniul protecþiei ºi pazei asigurate de firmele particulare de profil este una teribilã. Aºa cã s-a umplut þara de bodyguarzi, chiar dacã foarte mulþi dintre ei nu sînt decît un fel de pîndari cu altã uniformã.

Totuºi, existã ºi firme care au reuºit sã spargã tiparele banalitãþii asigurînd transporturi de valori, trupe de intervenþie sau gãrzi de corp pregãtite mai ceva decît cagulaþii din brigãzile speciale ale diverselor servicii. Patronii unei asemenea firme au dat chiar o nesperatã loviturã de piaþã dupã ce au inclus în programul lor de servicii ºi oferirea de protecþie non-stop pentru copii. Cum majoritatea românilor cu bani trãiau în suflet cu frica sã nu li se întîmple ceva rãu copiilor lor, acum au rãsuflat uºuraþi, chiar dacã preþul unui asemenea abonament este destul de piperat. Succesul financiar a fost însã unul deplin deabia dupã ce, la cererea expresã a clienþilor simandicoºi, în oferta full option, la capitolul „copii“ au fost incluºi ºi cãþeii respectivelor familii.

Primele gãrzi de corp destinate exclusiv protejãrii copiilor au apãrut de foarte puþin timp în România. ªi, dupã cum recunoaºte Gigantul, unul dintre proprietarii firmei ce oferã aceste servicii, „asta a fost soluþia salvatoare pentru noi. Din contractele pentru paza unor obiective nu mai reuºeam sã ne descurcãm. În primul rînd pentru cã acestea sînt foarte greu de prins doar pe baza profesionalismului, existînd o mafie extrem de puternicã, ce stabileºte totul. Aºa cã am riscat ºi am preferat calitatea în loc de cantitate. Ne-am specializat în gãrzi de corp. Toþi bãieþii noºtri sînt foºti sportivi de performanþã sau provin din mediul militar, foarte bine pregãtiþi, ceea

De ce s-au speriat „eroii“ bãtãliei cu abuzurile DNA

în urne. Dupã cum se vede, Orban nu este un rãsfãþat al electoratului, ci mai degrabã o incertitudine. La Congresul partidului din 17 iunie a.c., el a cîºtigat ºefia formaþiunii, cu un rezultat concludent, fiind sprijinit masiv de liberalii ardeleni. Din aceastã cauzã, destui peneliºti considerã cã victoria lui Orban este una à la Pyrus. Alþii sînt de pãrere cã recentul Congres ar putea sã provoace o breºã în partid, o fracturã între liberalii ardeleni care au obþinut principalele funcþii în partid ºi cei din sudul þãrii. Motivînd aceastã situaþie, Viorel Cataramã spunea cã ,,ardelenii au salvat PNL-ul”.

Cataramã n-ar trebui sã uite cã Partidul Naþional Liberal s-a nãscut în sudul þãrii ºi cã, odinioarã, liberalii din Transilvania înclinau cãtre Partidul Naþional, care a fuzionat cu PNÞ. Ca atare, o rupturã în PNL n-ar constitui o surprizã, ci un demers tradiþional. Nu este exclusã nici o retragere din PNL a foºtilor pedeliºti, avînd în vedere cã liderii liberali ºi cei portocalii, îndeosebi cei locali, ,,nu se înghit nici astãzi”. Politic vorbind, scria ,,Jurnalul Naþional”, relaþia dintre cele douã tabere urmeazã procesul chimic al combinãrii uleiului cu apa, iar cum dragoste cu de-a sila nu se poate, ,,marea unificare a dreptei ar putea sã sfîrºeascã lamentabil, complicînd serios ecuaþia prezidenþialelor din 2019”.

Ludovic Orban vorbeºte nu numai despre cîºtigarea alegerilor parlamentare, ci ºi despre proiectele PNL ºi ale sale, afirmînd cã partidul pe care-l conduce va avea un program ºi o echipã de guvernare performantã, cu oameni capabili, integri ºi cu experienþã. Mi se pare un mare risc sã vorbeºti de aºa ceva în PNL. Cît de competenþi au fost liberalii care au ajuns în ultimul deceniu la guvernare, de vreme ce unii s-au vînturat pe la DNA iar alþii s-au trezit dupã gratii? Unde stau tupilaþi liberalii integri ºi performanþi, pe care nu-i vede nimeni, în afarã de Ludovic Orban? Cît de performant a fost Orban ca ministru al Transporturilor? A instalat mãcar o singurã barierã de trecere a vreunei cãi rutiere peste calea feratã?

A construit mãcar un kilometru de autostradã?

Rezultatele electorale înregistrate dupã anul 2000, îndeosebi la ultimul scrutin parlamentar, par sã confirme supoziþiile unor analiºti politici, potrivit cãrora PNL nu va mai ajunge la putere, pe cale electoralã, într-un viitor previzibil. Asemenea aprecieri nu sînt lipsite de temei.

PNL n-a fost niciodatã un partid popular. Dintotdeauna, mesajul sãu s-a adresat unor elite, mai cu seamã din domeniul economiei, ºi nu categoriilor largi de alegãtori. Situaþia este astãzi ºi mai ingratã, dupã fuziunea cu PDL. Liberalii au mai trecut prin situaþii asemãnãtoare. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Nici o dezbatere despre denunþul fostului ministru Gabriel Sandu la posturile de televiziune care ºi-au fãcut strategie editorialã din lupta cu abuzurile DNA! Se vede treaba cã „eroii“ acestei strategii nu au curajul sã arate cu degetul decît efecte, nu ºi cauze.

Denunþul lui Gabriel Sandu pune reflectorul pe cauza cea mai adîncã a marii corupþii din România: multinaþionalele. „Eroii“ luptei cu Laura Codruþa Kövesi se tem, justificat, cã dacã vor dezbate asemenea cauze, vor pierde publicitate. În felul acesta, vom continua sã facem ceea ce-i acuzãm pe ambasadori cã fac: vom proteja interesele corupte ale marilor corporaþii ºi vom lãsa cauzele reale sã producã noi efecte de pseudocorupþie. Sigur cã lupta cu aceste efecte va face rating întotdeauna, dar e cazul sã încetãm sã-i mai creditãm drept eroi pe aceºti luptãtori condiþionaþi de interesele lor de profit personal.

Ne aflãm într-un enorm cerc vicios din care nu vom putea ieºi decît într-o conjuncturã ca aceea din 1989: un cutremur politic cu epicentrul în exteriorul þãrii.

Colonelul Dragomir a explicat, la B1, cum o pseudoanchetã a DNA în „mafia româneascã a cãrnii“ a distrus aceastã industrie spre profitul importatorilor români ºi a exportatorilor strãini de carne.

Moderatorul de la B1 nici mãcar n-a schiþat o propoziþie în care sã sublinieze ce joc antinaþional a fãcut DNA. Nici o vorbuliþã! Televiziuni captive în culoarul economic. Servicii Secrete captive pe culoarul strategic. Ce mai poate spera o conºtiinþã patrioticã cum pare a fi aceea a colonelului SRI în rezervã Daniel Dragomir? O anume conºtientizare cã situaþia noastrã colonialã a mers prea departe? Poate.

Dar ºi în Parlament, ca ºi în televiziuni, ca ºi în servicii, totul depinde de lideri. Or – iatã – Dragnea e tot mai aproape de o nouã imagine de penal, iar Tãriceanu a fost premierul primelor contracte frauduloase cu Microsoft.

O nouã încercare de suspendare a preºedintelui?

Dar acesta este culoarul care îi va activa contra iniþiatorilor pe mai-marii Metropolei care ne-a luat în captivitate. Va mai îndrãzni cineva sã mai joace încã o datã acest joc periculos? Ce se va întîmpla cu ratingul de þarã? La ce dobînzi ne vom împrumuta dupã „insurecþie“?

IOAN BUDUCA

ce ºi explicã succesul afacerii, majoritatea clienþilor fiind rezidenþi strãini. Astfel, un client francez mi-a cerut un om care sã stea în permanenþã lîngã bãieþelul sãu de cinci ani. Sã îl ducã ºi sã îl ia de la grãdiniþã, sã îl plimbe prin parc, sã nu îl lase nici o clipã singur. Aºa mi-a venit ideea acestei noi specializãri, iar cererile de gãrzi de corp pentru copii cresc de la o zi la alta. Un abonament lunar costã între 1.000 ºi 3.000 de euro, în funcþie de serviciile solicitate. Clientul poate vrea doar un om care sã stea cu un copil cîteva ore pe zi, cît este el plecat de acasã.

Atunci este preþul minim. Sau poate are doi-trei copii ºi doreºte ca aceºtia sã fie supravegheaþi non-stop ºi atunci, normal, cresc ºi costurile operaþiunii“.

Cam la fel stau lucrurile ºi în ceea ce priveºte protecþia altor „copii de suflet“ ai clienþilor, firma oferind acum ºi gãrzi de corp pentru cãþei. Culmea este, însã, cã de aceastã datã patronul nu s-a mirat deloc de cererile clienþilor. ªi ºtie el de ce, cãci, dupã cum îºi aminteºte rîzînd, „ca toþi bãieþii de oraº care am fãcut sport, pînã sã ne cuminþim, am fãcut ºi noi multe nefãcute la tinereþea noastrã. Acum, ce-i drept, am firma asta de protecþie, dar mulþi ani m-am ocupat cu recuperãrile, cînd mergeau din plin ºi se fãceau bani frumoºi. Eram într-o grupare de sportivi ºi primeam orice comandã, nu ne interesa ce ºi cît trebuia sã recuperãm ºi de la cine, conta doar sã ne iasã nouã banii. ªi uite aºa, vine odatã un tip ºi ne spune cã ne dã 15.000 de mãrci dacã îi recuperãm bãieþelul, care dupã divorþ a rãmas la fosta nevastã. Erau bani frumoºi, noi cu foamea în gît, legile erau mult mai moi, aºa cã am fãcut brigada ºi am acþionat chiar a doua zi.

Ne-a dat avans 5.000 de mãrcuþe, urmînd ca restul de bani sã-i primim dupã ce luãm bãiatul din curte ºi i-l vîrîm omului în maºinã, atîta aveam de fãcut. Singurul lucru care ne deranja era cã trebuia sã acþionãm într-un cartier select, dar ne-am dus. Clientul a sunat la uºã ºi

noi stãteam în spatele lui, dar gen vorbeam de ale noastre, nu eram cu el. A ieºit o femeie ºi au început sã se certe, de, panarama care o fac oamenii dupã divorþ. La un moment dat, printre picioarele femeii ies în curte doi cãþei albi, d’ãia flocoºi, mici ºi numai blanã creaþã pe ei, nu ºtiu cum le zice, ºi omu’ nostru începe sã urle la noi, «copilu’, copilu’, luaþi-mi copilu’!» Urla ºi nevastã-sa, au început sã se îmbrînceascã ºi într-un tîrziu ne-am dumirit ºi noi cine era copilu’. Aºa cã am înºfãcat la repezealã un cîine ºi ne-am suit în maºinã, cã începuserã sã se strîngã vecinii de la atîta scandal. Colegii din a doua maºinã l-au luat pe sus ºi pe prostãlãul nostru, cã altfel ºi-o încasa rãu de tot de la nevastã-sa. Am demarat cu toþii în trombã ºi ne-am vãzut la locul de întîlnire, sã predãm marfa ºi sã ne luãm bãnuþul. Cînd a coborît clientul din maºinã, ºi s-a îndreptat spre cãþel, plîngea în hohote ºi noi ne frecam mîinile fericiþi cã am încasat 15.000 de mãrci atît de uºor.

Cînd colo, javra a început sã-l mîrîie ºi ãla sã urle ca descreieratul la noi, cã nu mai vedem o marcã de la el ºi sã-i dãm ºi avansul înapoi, cã în loc sã-i luãm bãieþelul lui, am recuperat fetiþa lu’ nevastã-sa. Pãi de unde mama dracului sã ºtim noi care-i fetiþa ºi care-i bãieþelul, ce, noi ne pricepem la cîini? În schimb, la bãtaie ne pricepeam, ºi încã bine! Aºa cã l-am bãtut cu fetiþa lui cu tot, în cap, ºi pe urmã l-am luat la tocat mãrunt, cum n-am bãtut pe nimeni, la nici o recuperare, pînã atunci. Aºa cã am înþeles imediat cît þin unii oameni la cãþeii lor ºi imediat am acceptat sã oferim ºi gãrzi de corp pentru animalele de companie“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. recuperatori“)

„ROMÂNIA MARE“

Transgaz, companie ajunsã la cheremul Firea-PSD Comisia de Industrii ºi Servicii din Camera Deputaþilor, condusã de pesedistul Iulian Iancu, a decis eliminarea unui articol din legea energiei electrice ºi a gazelor naturale prin care sã permitã producãtorului de cãldurã al Capitalei, Elcen, care va trece în proprietatea Primãriei Bucureºtiului, prin fuziunea cu Radet, sã cumpere gaze direct din conductele Transgaz, operatorul naþional de transport al gazelor din România, companie deþinutã de statul român, prin Ministerul Energiei. Prin aceastã miºcare, Elcen, societate care va intra pe mîinile primarului Gabriela Firea, va scãpa de plata unor servicii de distribuþie cãtre operatorul privat Distrigaz Sud Reþele, deþinut de compania francezã Engie, ºi va plãti doar tariful de transport cãtre Transgaz. În felul acesta, scade presiunea pe Primãria Capitalei pentru plata subvenþiei pentru cãldurã ºi implicit pe factura la gigacalorie. În plus, comisia parlamentarã impune operatorului Transgaz, una dintre cele mai profitabile societãþi ale statului român, sã permitã favoritisme politice, cu accente puternice de populism ºi naþionalism economic. Compania, cu sediul la Mediaº, va trebui sã îºi schimbe modelul de funcþionare pentru cã va trebui sã includã costuri în plus pentru punerea la dispoziþie a infrastructurii de racordare la sistem. Prin intermediul Transgaz se salveazã Elcen-ul, societatea aflatã în insolvenþã, ºi în felul acesta se adaugã puncte la imaginea de salvator a Gabrielei Firea, dar ºi a celor de la PSD. Pe de altã parte, se dezavantajeazã alþi producãtori de energie termicã din þarã care nu vor avea norocul sã apeleze direct la gazele din conductele Transgaz.

Compania medieºeanã este una dintre societãþile de stat prinse în planul PSD de strîngere a unor sume suplimentare de 2 miliarde de lei din dividende pentru susþinerea programului de mãrire a salariilor ºi pensiilor.

Astfel, Ministerul Economiei a solicitat convocarea unei Adunãri Generale Ordinare a Acþionarilor a Transgaz, pentru distribuirea sub formã de dividende a 171 milioane lei din soldul de la finalul anului trecut. „În conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) din Legea 24/2017 privind emitenþii de instrumente financiare ºi operaþiuni de piaþã, SNTGN Transgaz informeazã pe toþi cei interesaþi asupra faptului cã Ministerul Economiei, prin Departamentul pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului, în calitate de acþionar majoritar, în numele statului, al SNTGN Transgaz, a solicitat convocarea unei Adunãri Generale Ordinare a Acþionarilor, avînd pe ordinea de zi aprobarea distribuirii sub formã de dividende a sumei de 171 milioane lei din sumele existente în soldul la 31 decembrie 2016 al conturilor «alte rezerve» ºi «rezultatul reportat»”, se aratã în anunþul BVB. Transgaz va fi vãduvitã în felul acesta de fonduri pentru investiþii.

Pag. a 15-a – 13 octombrie 2017 Mai mult, parlamentarii obligã Transgaz, printr-un amendament, sã finanþeze lucrãrile de racordare în afacerea cu Elcen. Legea energiei electrice ºi gazelor naturale 123/2012 prevede cã racordarea directã la sistemul naþional de transport este permisã doar clienþilor industriali noi. Aceºtia sînt definiþi ca acei clienþi care se racordeazã pentru prima oarã la un sistem de transport sau de distribuþie.

Primãria Capitalei, prin vocea primarului Gabriela Firea, a anunþatã cã doreºte sã cumpere Elcen ºi apoi sã facã fuziunea cu distribuþia de termoficare Radet.

Guvernul Tudose a aprobat recent o ordonanþã de urgenþã prin care pachetele de acþiuni deþinute de cãtre statul român la societãþile producãtoare de agent termic sã poatã fi transferate cãtre primãrii. Datoriile uriaºe acumulate între cele douã entitãþi, de circa 3,7 miliarde de lei, urmeazã sã fie ºterse, dar asta nu va rezolva deloc problema încãlzirii în Bucureºti, unde lipsa de investiþii este cronicã. Dacã bani nu sînt, noua entitate mãcar sã nu mai plãteascã servicii care pot fi uºor evitate, precum cele de distribuþie, prin simpla amendare a legii energiei ºi a gazelor cu ajutorul parlamentarilor PSD. (cotidianul.ro)

Abandonul ºcolar a fost ºi a rãmas una dintre marile probleme ale învãþãmîntului românesc Abandonul ºcolar este prezent azi în 40% din unitãþile de învãþãmînt din mediul rural, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în licee. În ceea ce priveºte absenteismul de la ore, acesta apare cel mai des tot în învãþãmîntul liceal.

Paradoxal sau nu, Regiunea Bucureºti - Ilfov are cele mai slabe rezultate privind prezenþa la ore, cu o medie anualã de absenþe de peste 32 de ore/elev. Aceste date reies din studiul „Investiþie în educaþia copiilor din mediul rural“, realizat de cãtre Fundaþia World Vision România, la iniþiativa ºi cu finanþarea Fundaþiei Vodafone România.

Cercetarea este reprezentativã la nivel naþional ºi a fost efectuatã în perioada februarie - iulie 2017. Astfel, peste douã treimi din unitãþile de învãþãmînt din mediul rural se confruntã cu cel puþin un factor de risc educaþional, cum ar fi rezultate slabe la evaluarea naþionalã, risc de abandon ºcolar, rate ridicate de absenteism ºi repetenþie, ºi cu unul sau mai mulþi factori de risc socio-educaþionali, cum ar fi elevi proveniþi din familii dezavantajate economic sau spaþii ºi dotãri materiale insuficiente. Studiul amintit mai aratã cã ºapte din zece unitãþi de învãþãmînt din mediul rural au elevi care repetã clasa, iar Regiunea Centru – judeþele Alba, Braºov, Covasna, Harghita, Mureº ºi Sibiu – are cel mai mare procent de repetenþie. În ceea ce priveºte provenienþa elevilor din familii dezavantajate economic, douã treimi (62,6%) din unitãþile de învãþãmînt

Ponta ºi Bãsescu se bat pe praful de pe toba mov Nici n-a apucat instanþa sã semneze certificatul de deces al UNPR-ului, cã Victor Ponta ºi Traian Bãsescu ºiau suflecat mînecile ºi s-au pus sã jumuleascã ce a mai rãmas din partidul lui Gabriel Oprea ºi Neculai Onþanu.

Infrastructura pe care partidul „pentru progresul României“ o are în þarã este foarte tentantã pentru Pro România lui Victor Ponta, cît ºi pentru Traian Bãsescu.

Dacã pentru fostul premier ce a mai rãmas din UNPR este încã o cãrãmidã pentru temelia partidului sãu, în cazul fostului ºef al statului este vorba de un orgoliu personal. ªi asta, mai ales cã cei care au refuzat PMP, o parte din primarii UNPR ºi consilierii locali s-au sãturat, deja, sã fie folosiþi de cei de la PSD ºi sã nu primeascã nimic în schimb atunci cînd vine vorba ºi de interesele lor. În timp ce unii dintre aleºii UNPR s-au refugiat de-a dreptul la PSD, alþii stau la pîndã ºi aºteaptã sã vadã ce figurã va face Ponta sau Gabriel Oprea, ori ºi-au luat inima în dinþi, s-au aliat cu alþi transfugi politici ºi ºi-au încropit propriile formaþiuni politice.

care a fuziunii. În opinia celor din Comitetul Naþional Executiv al UNPR, reunit la Borºa, partidul va continua ca proiect politic de sine stãtãtor. Secretarul general al UNPR, fostul senator Nuþu Fonta, le-a trasat colegilor sãi de partid ca sarcinã principalã sã se apuce sã facã inven-

Oprea îl „instrumenteazã“ pe Ponta Fostul vicepremier Gabriel Oprea dã semne din ce în ce mai clare cã vrea sã se întoarcã în politicã. ªi cum UNPR a fost creaþia sa ºi a fostului primar al sectorului 2 Neculai Onþanu, Oprea a reluat relaþiile cu foºtii sãi colegi. Ba mai mult, îi încurajeazã pe aceºtia sã rãmînã pe poziþii, mai ales în varianta în care s-ar strînge laþul în jurul lui Traian Bãsescu ºi al lui Liviu Dragnea ºi aceºtia ar ajunge, în sfîrºit, în ghearele justiþiei. Noua direcþie a UNPR este de-a dreptul idealistã, avînd în vedere cã procesul de fuziune cu PMP, aflat pe rolul Curþii de Apel, este suspendat de cîteva luni ºi doar instanþa poate decide dacã fuziunea va continua sau dacã cele douã partide vor merge pe cãi diferite. Fostul senator Marian Vasiliev a fost cel care a blocat în instanþã fuziunea cu PMP ºi tot el susþine acum cã trebuie sã repunã pe rol cererea de jude-

au elevi cu dosar de bursã socialã, elevi instituþionalizaþi sau elevi în plasament. Peste 15% dintre unitãþi au semnalat nevoi privind îmbunãtãþirea dotãrii spaþiului ºcolar, procentul cel mai ridicat fiind înregistrat în zona Sud Vest-Oltenia, unde peste un sfert dintre unitãþi (27,8%) au nevoie de astfel de intervenþii. Studiul „Investiþie în educaþia copiilor din mediul rural“ a acoperit 2.591 de unitãþi de învãþãmînt din mediul rural, ceea ce reprezintã peste 80% dintre ºcolile gimnaziale, liceele ºi ºcolile profesionale existente în acest mediu. Studiul a fost efectuat pe baza datelor oferite de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii ªtiinþifice ºi de Agenþia Românã de Asigurare a Calitãþii în Învãþãmîntul Preuniversitar ºi a rãspunsurilor obþinute la chestionarele aplicate unui numãr de peste 3.000 de cadre didactice ºi peste 750 de elevi din mediul rural. „Studiul face o analizã complexã a factorilor de risc ai abandonului ºcolar la care sînt expuºi copiii din mediul rural, unde rata de participare ºcolarã este cu 20% mai micã faþã de mediul urban. În acest context, riscul de abandon este major, cu foarte mulþi factori la bazã, iar paleta modelelor de intervenþie poate fi foarte largã. Doar bazîndu-ne pe astfel de studii, reprezentative pentru starea învãþãmîntului din mediul rural, putem propune intervenþii valide, care sã contribuie la creºterea calitãþii educaþiei ºi la prevenirea abandonului ºcolar”, a declarat dr.

Mihaela-Loredana Nabãr, Head of Grants Acquisitions and Management Department, Fundaþia World Vision România. Tot ea a adãugat însã ºi cîteva elemente pozitive ce reies din acelaºi studiu. Astfel, informatizarea procesului didactic e prezentã în opt din zece unitãþi, 19,5% dintre acestea dispunînd de soft educaþional pentru majoritatea disciplinelor de studiu, în timp ce circa 60% are doar pentru cîteva discipline. Rãmîn însã de investigat competenþele personalului didactic în utilizarea tehnicii de calcul, prezentã în ºcoala româneascã astãzi. Asta ca rãspuns al faptului cã 70% dintre elevi doresc sã înveþe folosind mijloace modern, adicã calculatorul, în timp ce doar 18% dintre elevi ar prefera în continuare sã dea credit mijloacelor clasice de predare. ªi un ultim paradox, dotarea unitãþilor de învãþãmînt cu calculatoare e mai bunã în mediul rural decît în cel urban, 6 – 20 de elevi la un calculator faþã de 15 – 53 de elevi la un calculator. La rîndul ei, Angela Galeþa, directorul Fundaþiei Vodafone România, a întãrit ºi ea importanþa studiului menþionat mai sus: „Am iniþiat acest studiu din nevoia de a identifica zonele în care Fundaþia Vodafone România va investi prin programele de educaþie, astfel încît acestea sã aibã un impact real ºi vizibil. În mediul rural, mulþi copii renunþã la ºcoalã, iar numeroºi elevi se aflã în imposibilitatea de a urma un liceu sau o ºcoalã profesionalã din cauza sarãciei.

Mai tîrziu, aceºti tineri se confruntã cu dificultãþi în integrarea pe piaþa muncii ºi chiar în societate, aspecte pe care sperãm sã le îmbunãtãþim cu ajutorul programelor pe care le vom derula”. (adevarul.ro) româneascã cu o idee ineditã. „Demnii moderni“ se folosesc doar de niºte coduri de utilizator care le-au fost alocate. „O vom face în «anonimat», dar cu multã seriozitate.

O vom face în «anonimat», dar cu multã responsabilitate.

Vom fi din ce în ce mai mulþi «anonimi» entuziaºti, care ne vom dedica celui mai modern proiect politic din România de dupã Decembrie 1989. Un proiect care îºi propune sã trimitã acolo unde le este locul pe toþi politicienii care în ultimii 27 de ani ne-au furat þara ºi demnitatea. România trebuie sã redevinã o þarã modernã cu un popor demn!“, aºa îºi defineºte Baisan propria creaþie politicã ºi interesele acesteia. Fostul liberal ºi-a pus în cap sã-ºi extindã bruma de influenþã care i-a mai rãmas prin intermediul anonimilor care trebuie sã aibã doar „o recomandare din partea cuiva de încredere“. „Proiectul garanteazã anonimatul, cei care vor hotãrî sã iasã din anonimat ºi sã fie militanþi la vedere o pot face ºi vor avea opþiunea sã comunice în numele acestui partid. Pînã în decembrie 2017, trebuie sã avem toate organizaþiile pornite la nivel de judeþ ºi, ca obiectiv pe termen mediu, sã avem un membership, activ de partid, mai mare decît PSD sau PNL“, îºi devoaleazã „strategia“ Remus Cristy Baisan.

Partidul Violet - Democraþie Directã! tarul tuturor oamenilor rãmaºi în organizaþiile din þarã.

Dupã aceastã primã etapã, se urmãreºte revitalizarea organizaþiilor judeþene, astfel încît Bãsescu ºi Ponta sã fie þinuþi la distanþã cît mai mare de activul lor de partid.

România Modernã ºi Demnã, încã un refugiu pentru traseiºti Un nou partid a apãrut pe scena politicã. Formaþiune a „rãsãrit“ la Constanþa, nu din spuma mãrii, precum Afrodita, ci din zona liberalã. Un fost consilier judeþean liberal, Remus Cristy Baisan, a lansat proiectul România Modernã ºi Demnã. Noua structurã nu vine cu desuetele carnete de partid, ci revoluþioneazã de-a dreptul politica

O altã formaþiune care ameninþã serios supremaþia PSD este Partidul Violet - Democraþie Directã (PV-DD).

Deºi sunã mai mult ca o nouã grozãvie pornitã de la flacãra violet ºi legenda sa absurdã lãsatã de aceasta în politica dîmboviþeanã, se pare cã noul partid, tot anonim, ca ºi cel de la Constanþa, încearcã sã-l resusciteze pe Dan Diaconescu ºi notorietatea sa de dinainte sã intre în puºcãrie. „PV-DD dovedeºte prin programul sãu cã actualele impozite ºi taxe sufocã economia ºi cã singura salvare este nu Nicuºor Dan sau PNL, nici PSD, nici PMP, ci doar anularea actualelor taxe ºi impozite ºi introducerea unui singur impozit pe venit“, este singura menþiune din programul pretins politic al formaþiunii consacrate pasiunii unui necunoscut pentru tonurile de mov.

LAUR EMRE

Pag. a 16-a – 13 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Amintirile unei bucovinence (2) Stare de asediu Armata sovieticã (trupe ºi blindate) s-a scurs cãtre frontul de la Siret toatã noaptea, pe mai multe drumuri: Cernãuþi-Ceahor-Plaiul Cosminului-Valea CosminuluiCodrul Cosminului-Siret; Cernãuþi-Corovia-Valea Cosminului-Codrul Cosminului-Siret; Cernãuþi-MahalaOstriþa-Boian-Noua Suliþã - cãtre Basarabia ºi CernãuþiMamomiþa-Herþa-Siret.

Sãtenii s-au retras în gospodãriile ºi în casele lor.

Aºteptau derularea evenimentelor cu înfrigurare. Nu ºtiau ce este prin sat, nici pe la Sfatul Popular, ce fac toþi funcþionarii sovietici ºi ce comunicate aveau sã aparã pentru aceastã zonã de rãzboi. În sãptãmîna ce începea (23 iunie 1941), sãtenii trebuiau sã-ºi continue lucrãrile în cîmp. Le cereau semãnãturile care se dezvoltau frumos. Au ieºit la muncã, fiecare pe ogorul lui, fãrã a se întîlni unii cu alþii ºi a discuta evenimentul istoric, de teamã. N-a durat mult ºi s-a instalat „starea de asediu”. Nu mai avea nimeni voie sã umble prin sat dupã ora 21, nici sã se întîlneascã om cu om, nici sã stea cu lumina aprinsã în casã. Mama întîrziase de la cîmp ºi a fost adusã acasã sub armã. La vecinul Moale, nevastã-sa n-a respectat, poate nici n-a cunoscut ordinul, ºi pe la 22,30 mai avea lumina aprinsã în casã. Nu-ºi terminase munca în gospodãrie. Erau oameni bogaþi, fãrã copii ºi fãrã ajutor. S-a trezit biata femeie cu zgomotul unui foc de armã ºi gloanþe i-au trecut prin geam oprindu-se în perete. Norocul ei cã n-au atins-o. Sa instalat frica în oameni atît datoritã cîmpului de bãtaie în care se aflau, cît, mai ales, pentru unele fapte sau forme de represalii din partea ocupanþilor care se întãreau acum pentru rezistenþã, îngropîndu-ºi tunurile pe sub copaci. Mai venise un ordin, ca toþi sãtenii sã-ºi facã adãposturi în pãmînt, pe lîngã gospodãrie, în care sã poatã fi adãpostite atît proviziile alimentare, cît ºi persoanele care locuiau în acea casã. Tata, ajutat de copii, s-a ºi apucat de sãpat, iar mama punea la o parte hrana: cîte un sac de fãinã de grîu, unul de pãpuºoi, altul de cartofi, ceva legume ºi zarzavat, borcane cu conserve din toamnã, carne ºi slãninã afumate, ºi ce mai credea ea.

Mai aveam un beci trainic sub ºurã, dar acesta nu intra în ordinul dat. Luptele între cele douã forþe continuau.

Avioanele româneºti de bombardament atacau obiectivele militare din Cernãuþi. Au început ºi luptele între avioanele de vînãtoare deasupra comunei noastre.

Pocnetele mitralierelor ne înspãimîntau. Cãdeau gloanþele prin curte, prin grãdinã. Am intrat în noul adãpost, urmãrind capãtul de cer vãzut oblic prin uºa aces-

tuia. Sãtenii nu ºi-au mai scos vitele la cîmp. Nici ei nu mai lucrau pãmîntul în aceastã atmosferã de luptã.

Mergeau pe fugã ºi cu fricã dupã hrana lor. Dupã 3-4 zile de astfel de atacuri, cînd pãrea cã s-a mai liniºtit lupta, sora mea mai mare a luat-o la fugã în „grãdina din Vale”, sã aducã puieþi de pãpuºoi, ce urmau a fi rãriþi, pentru animale. La vreo trei sute de metri de casã, într-o gîrlã, sub rãchite, se afla îngropatã antiaeriana sovieticã. Aude ea, tocmai cînd sã treacã pe aproape, avioanele de bombardament româneºti. Le cunoºteam deja dupã vuietul sacadat pe care-1 produceau ºi dupã tactica de luptã: printre copaci, pe deasupra caselor. Unul din tunarii sovietici a strigat în ruseºte: „Ascundeþi-vã toþi, vin avioanele”. Ea s-a oprit ºi s-a adãpostit în curtea unui gospodar. Tunurile n-au tras în avioane, nici nu puteau, iar acestea ºi-au vãzut de drum spre obiectivul planificat.

Puþin mai tîrziu, dupã ce a ajuns în grãdina respectivã, au apãrut avioanele de vînãtoare pe cerul comunei ºi a început lupta în aer. Ea s-a întins sub hat, cu faþa la cer, ca sã fie la adãpost ºi sã le poatã ºi urmãri. Se trãgea asurzitor. N-a cãzut nici un avion în aceastã luptã. Doar cerul a rãmas brãzdat de fum. Cînd s-a întors acasã, cu sarcina de verdeaþã, era tare speriatã. Am ieºit ºi noi din adãpost, fiindcã se fãcuse liniºte. Dupã aceastã luptã, eu am gãsit în curte, în faþa ºurii noastre, un obiect de formã rotundã, pãrea a fi un capac, desprins, prin explozie, de la o anumitã armã. Marginea lui, care fusese corp cu arma, era crestatã, ruptã, iar celãlalt capãt era întreg. Pe aceastã porþiune, de jur împrejur, avea inscripþia: „Azi 22 iunie 1941”. Am ridicat schija, am arãtat-o fraþilor ºi pãrinþilor, apoi am pus-o sub gard. Poate pe acolo o fi ºi astãzi... drept document istoric real ºi important.

Dupã înaintarea Armatei Sovietice spre frontul de la Siret, în 22-24 iunie 1941, în comuna noastrã s-a aºternut vremelnica liniºte. În acest timp, au dispãrut din comunã toþi funcþionarii strãini, din toate domeniile de activitate: administraþie, învãþãmînt, sãnãtate, agriculturã etc. Nimeni nu i-a vãzut plecînd. Totul s-a desfãºurat în tainã ºi cu mare grabã. Dar nici sãtenii nu s-au arãtat a cerceta ce se întîmplã prin comunã. Era riscant. Poate ei au plecat, dar iscoadele?! Nu se ºtia ce va fi mîine.

Larmã de luptã nu se auzea încã. Tot pe nevãzute ºi neauzite a dispãrut ºi antiaeriana de prin gîrle ºi de prin grãdinile oamenilor. Dacã opuneau sovieticii rezistenþã, praful se alegea din comunã ºi din noi.

Din om în om am aflat apoi cã ruºii se retrag spre Prut ºi spre Nistru. Drumurile lor, la întoarcere, nu mai erau aceleaºi ca acelea de la înaintare. Acum se înapoiau

Prin Librãriile Americane (12) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri care avea doi copii mici, iar soþul militar în Armata Amintirile lui Miriam Korber Roºie. În decembrie apare o problemã suplimentarã: din Transnistria (2) gerul ºi vîntul din stepa ucrainianã. În camerã era frig ºi Nota 2: Faptul cã dupã o primã noapte petrecutã întrun spaþiu mic ºi aglomerat, asigurat de autoritãþi, a doua zi familia lui Miriam are libertatea sã-ºi caute o camerã cu chirie, desigur în condiþii mai bune, ne aratã cã deportarea nu s-a fãcut în lagãre.

Ziua ºi-au petrecut-o preparînd mîncare. Pentru o gãleatã de apã potabilã au plãtit douãzeci de lei, iar pentru o gãinã, un inel cu o piatrã preþioasã. Au avut noroc cã vremea era bunã. Au trecut cu bine printr-o inspecþie ºi duminicã, cu o cãruþã s-au deplasat la punctual de trecere peste Nistru, pe care îl trec cu o ambarcaþiune ºi ajung în Moghilev. Sînt nevoiþi sã-ºi care singuri bagajele pînã la o casã, unde au fost repartizate treizeci de persoane. Pe bunici i-au plasat la un azil de bãtrîni din oraº. Viaþa era grea în Moghilev, aºa cã se hotãrãsc sã plece.

Nota 3: Nu este plãcut sã fii deportat, dar faptul cã bunicii ei avînd peste 80 de ani au putut fi lãsaþi într-un azil de bãtrîni ne aratã cã termenul de relocare folosit de autoritãþile româneºti este destul de adecvat. Dacã familia lui Miriam putea sã se mute în alt loc înseamnã cã evreii aveau acest drept de miºcare între Bug ºi Nistru.

Un prieten, Bondi, aranjeazã cu niºte soldaþi germani, contra bani, sã-i transporte cu camionul pînã la Djurin, unde ajung sîmbãtã, 8 nov. 1941.

Nota 4: Nici pentru soldaþii germani nu conteazã cine sînt partenerii cînd e vorba de afaceri. Gãsesc o camerã cu chirie, 50 de ruble pe lunã, la o evreicã, Kufºinier,

era un calvar sã te scoli din patul cald în camera rece.

Lemnele de foc erau scumpe, pentru 1.400 de pounds (~630 Kg) au plãtit 500 de ruble, adicã aproximativ 2.000 de lei. În ianuarie bunicii ei rãmaºi în azilul din Moghilev au murit, unul dupã altul, la un interval de trei sãptãmîni, aveau peste optzeci de ani ºi numai una din fetele lor a fost cu ei pînã în ultimul moment, mãtuºa ei Roza. Cu prilejul unei inspecþii, din aprilie 1942, a doctorului Leopold Tanner, pe care îl cunoºteau din Cîmpulung ºi fusese numit recent doctor al districtului ªargorod, aflã noutãþi despre cunoºtinþele din oraº. În mai 1942, tatãl lui Miriam K. se îmbolnãveºte de tifos, dar scapã cu viaþã. Din þarã nu au primit nici o veste pînã in iunie 1942, cînd s-au întîlnit cu dr.Talik, din Botoºani, care era concentrat în Transnistria, la spitalul militar din Tulcin, aflat la 20 de mile de Djurin. „Evreu fiind, el era tratat relativ bine“, noteazã Miriam K. la pag. 265, continuînd cu ºtirile aflate: „Lucrurile merg relativ bine în România. Pentru evrei este greu; ei sînt supuºi la restricþii umilitoare, dar cel puþin sînt la casa lor.

Ceilalþi bunici ai mei sînt bine. …În Bucureºti se fac eforturi mari pentru rezolvarea problemei repatrierii evreilor din Transnistria”. În sfîrºit, în iulie 1942, primesc primele scrisori din þarã, trei într-o zi: una de la bunicii din Botoºani, una de la un vãr din Bucureºti ºi una de la matuºa Roza din Moghilev. Au fost foarte bucuroºi pentru cã asta însemna cã nu au fost uitaþi de

pe cele douã ºosele naþionale: în partea de sud, SiretCernãuþi, prin Codrul ºi Valea Cosminului, iar în partea de nord, Siret-Cernãuþi, prin comunele Boian-OstriþaMahala-Horecea. Rudele noastre din acele comune ne-au povestit cã armele grele de luptã sovietice: tancurile, tunurile, camioanele cu armament, dar ºi soldaþii, nu mai încãpeau pe ºosea ºi o luau de-a dreptul peste cîmp, de o parte ºi alta a drumului, într-o grozavã îmbulzealã, spre a ajunge cît mai repede la podurile peste Prut. Aºa le-a fost ordinul. Simþeau în spate urgia paloºului românesc.

Prin comuna noastrã nu s-au retras, dar noi eram sub tensiune ºi îngrijorare, într-o noapte am auzit focuri de armã. Se auzeau gloanþele pe lîngã pereþii casei ºi ai ºurii. Nu ºtiam cine în cine trage. Ne-am tupilat lipiþi de peretele de sub ferestre. A trecut ºi acest moment.

Eliberarea Sovieticii ajunseserã în faþa Prutului, în faþa vadurilor lui. Nu mai încãpeau pe podurile existente. ªi apoi nici nu mai erau poduri, deoarece avioanele de bombardament româneºti le-au sfãrîmat. ªi, dupã ce-ºi construiau altele, plutitoare, alt val de bombardiere le distrugeau. Se cutremura pãmîntul de exploziile bombelor. În timpul nopþii, se vedeau de la distanþã, cum curgeau, dungi neîntrerupte de foc. Primejdia ºi temerea creºteau. Se munceau sã treacã Prutul în grozavã îmbulzealã de oameni ºi de blindate. Unii încercau salvarea înot, dar nu toþi reuºeau.

Localnicii auzeau larma de luptã ºi ploaia de gloanþe ºi ghiulele cu înfrigurare. Românii înteþeau focurile lor cu rînduiala unei pedepse îndeplinite. Din dezordine, din spaimã ºi disperare, erau abandonate armele grele.

Pãmîntul Þãrii, apele Prutului ºi Nistrului îºi luau partea lor de vieþi. Pionierii Armatei Române, pregãtiþi special pentru construcþia ºi reconstrucþia operaþiunilor militare, erau prezenþi în chiote de bucurie ºi în urale entuziaste.

Reface calea pentru infanteria care urma a definitiva eliberarea românilor de sub jugul bolºevic. Aºa s-au retras strãinii din Bucovina de Nord, aceia care, cu un an în urmã, veneau fãloºi, cu zîmbete ºi noroc, fãrã luptã, fãrã lege, fãrã drept ºi fãrã sfialã. ªi cum sã nu vinã, cînd Armata Românã, gata de luptã pentru apãrarea Patriei, în poziþiile de foc, la comandã militarã, a primit ordin de retragere dureroasã, retragere care a înjosit onoarea militarã ºi a Neamului. La ordinul cui s-a fãcut aceastã laºitate, acest caracter lipsit de bãrbãþie ºi de sentimentul onoarei, noi nu ºtiam. În ziua urmãtoare, pe 28 iunie 1941, cosminenii au înþeles cã au trecut peste primejdia luptelor în comuna lor, mulþumind lui Dumnezeu cã sînt în viaþã ºi sãnãtoºi. Frontul înainta spre Nistru. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 rude. A doua zi au primit ºi primii bani din þarã, optzeci ºi trei de mãrci, efectiv ºaptezeci ºi opt, pentru cã cinci au fost luate de comunitate.

Nota 5: La evrei, vrei nu vrei, comunitatea reþine un procent din venit. În acest caz a reþinut 6% din banii primiþi de familia lui Miriam. În 10 octombrie 1943, sînt chemaþi capii de familie, bãrbaþi sau femei, sã semneze pe o listã, în faþa ºefului jandarmeriei din localitate, cã nu vor pãrãsi localitatea, iar dacã o vor face sînt pasibili cu pedeapsa capital. Dr.Rosentrauch, ºeful coloniei, i-a convins pe capii de familie sã se adune pentru semnarea listei, dîndu-ºi cuvîntul de onoare cã nu se va întîmpla nimic. Însã dupã ce s-au adunat, jandarmii i-au împins pe femei ºi copii la o parte, iar pe bãrbaþi i-au luat ºi i-au trimis întrun lagãr de muncã, lîngã Odessa. În aceastã capcanã a cãzut ºi tatãl lui Miriam, deºi nimeni nu venise dupã el, ei locuind destul de departe de centru. Mama sa, bazîndu-se pe asigurãrile date de ºeful comunitãþii, l-a trimis în centru, fiind silit ºi el sã plece cu grupul respectiv. Mulþi au scãpat prin viclenie, alþii cu bani, protecþie sau curaj. Peste douã zile a vãzut un grup format din capi de familie arestaþi pentru cã la o inspecþie a doctorului n-a fost gãsitã locuinþa curatã; ºi ei erau duºi într-un lagãr de muncã în Oceacov. Am redat evenimentele mai importante din jurnalul lui Miriam Korber. El este mult mai detaliat ºi marcat de subiectul frigului la care se revine mereu: gheaþa de pe pereþi, timpul petrecut în pat în încercarea de a se încãlzi (se scula tîrziu ºi se culca devreme), problema aprovizionãrii cu lemne de foc ºi cu alimente, problema menþinerii sãnãtãþii. O nedreptate suplimentarã resimþitã a fost exploatarea de cãtre localnicii ucrainieni care cereau preþuri mari pentru alimente ºi medicamente. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 13 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII România se împrumutã de la FMI. Care este suma negociatã de Tudose Premierul Mihai Tudose a negociat, luna trecutã, un împrumut cu FMI, cînd a invitat în România o delegaþie a reprezentanþilor Fondului Monetar Internaþional ºi ai Bãncii Mondiale, a spus deputatul PSD Cãtãlin Nechifor. Surse parlamentare au precizat, pentru EVZ, cã ar fi vorba de aproximativ 10 miliarde de euro. „Acum 2 luni sau o lunã, cînd a fost FMI în România, au avut o discuþie. Au agreat cã, dacã va fi cazul, România va putea apela ºi la punga Fondului Monetar Internaþional”, a anunþat Cãtãlin Nechifor.

Senatorul PNL, Florin Cîþu, a atras atenþia cã un împrumut la FMI nu dã un semnal bun celor care vor sã investeascã în România: „Au fost tãiaþi 10,6 miliarde de la investiþii. Singura sursã de creºtere, cu care toþi sîntem de acord, o reprezintã investiþiile ca sã creºti sustenabil pe termen lung. Am rãmas un pic ºocat, spunea mai devreme cã cei de la FMI au fost aici ºi au discutat cã sînt gata sã ne ofere un împrumut. Ai asemenea discuþii doar în situaþii de crizã. Poate s-a înþeles greºit. Þãrile se feresc, este un semnal foarte prost pentru investitori sã spui cã negociezi cu FMI un împrumut.”

Ulterior, Cîþu a scris pe Facebook cã Dragnea stã „cu mîna întinsã la FMI”, iar prin asta recunoaºte dezastrul economic din România. „Dragnea cu mîna întinsã la FMI. PSD recunoaºte dezastrul în care a aruncat economia ºi negociazã un împrumut de la FMI. FMI

Rusia a testat armament cibernetic asupra soldaþilor NATO Rusia a testat armament cibernetic, încercînd sã acceseze telefoanele unor militari NATO ºi perturbînd reþelele de telefonie mobilã din Polonia ºi Letonia.

Moscova dispune de arme radioelectronice capabile sã deterioreze echipamentele inamicului prin intermediul undelor electromagnetice de frecvenþã ultraînaltã. „Wall Street Journal“ scrie cã þinta au reprezentat-o cei 4.000 de soldaþi aduºi în acest an în Polonia ºi în þãrile baltice tocmai pentru a proteja flancul estic de Rusia. Unii dintre ei au observat cum au început sã aparã probleme cu telefoanele, ºi-au dat seama cã le erau ºterse contactele ºi cã erau colectate date, inclusiv date de locaþie. Perturbãrile care au afectat în septembrie reþelele de telefonie mobilã din Letonia probabil au fost provocate de Rusia, care a testat armament cibernetic înaintea manevrelor militare din Belarus, afirmã oficiali regionali ºi din cadrul NATO. Moscova este suspectatã cã a întrerupt timp de ºapte ore reþeaua de telefonie mobilã din vestul Letoniei, pe 30 august. Conform surselor citate, centrul de coordonare a atacului cibernetic care ar fi vizat ºi Suedia a fost în enclava Kaliningrad. În plus, serviciile secrete ruse sînt suspectate cã au lansat o campanie ciberneticã prin care acceseazã telefoanele smartphone ale militarilor NATO, cu scopul obþinerii informaþiilor operaþionale ºi intimidãrii. Rãzboiul cibernetic însã are efecte ºi în afara unui rãzboi fizic. Soldaþii NATO spun cã se încearcã intimidarea lor. Unii povestesc cum, odatã ce se apropiau de graniþa rusã, telefoanele au început sã cînte melodii pe care ei nu le descãrcaserã. Alþii au fost abordaþi de strãini care au început sã le prezinte detaliile personale pe care le discutaserã la telefon cu prietenii ºi cu familia. Ambasadorul Statelor Unite la NATO, Kay Bailey Hutchison, a exprimat îngrijorare în legãturã cu presupusele atacuri cibernetice lansate de Rusia. „Cred cã aceasta este o sursã de îngrijorare. Informaþiile abia au fost dezvãluite, cred cã vor fi un subiect de discuþii; eu ºi aliaþii vom analiza imediat situaþia pentru a încerca sã aflãm ce s-a întîmplat“, a declarat Kay Bailey Hutchison. Rusia produce arme radioelectronice capabile sã deterioreze echipamentele inamicului prin intermediul undelor electromagnetice de frecvenþã ultraînaltã, a declarat consilierul adjunctului directorului general al concernului Tehnologii radioelectronice, Vladimir Mikheev. Industria rusã de apãrare a proiectat o puternicã rachetã electromagneticã, Alabuga, capabilã sã dezactiveze focoasele de rachete ºi sistemele de comunicaþii ale avioanelor inamice pe o razã de 3,5 km. De asemenea, racheta poate bloca mecanismele de încãrcare ale tancurilor inamice, ar putea face sã explodeze muniþiile de artilerie din interiorul turelei sau chiar ar ucide soldaþii inamici aflaþi la o adîncime de 100 m sub pãmînt pe

oferã împrumut doar þãrilor în incapacitate de platã.

Acum cîteva luni, la ultima întîlnire cu FMI, Tudose a negociat, se pare, un împrumut pentru România. Asta pe lîngã lecþiile pe care le dãdea celor de la FMI despre cum se fac estimãrile variabilelor macro. Rãmîne o singurã întrebare. Care este valoarea împrumutului negociat?”, a scris liberalul pe reþeaua de socializare.

Pe 5 septembrie, premierul Mihai Tudose a invitat FMI la o discuþie privind prognozele economice ale României. Fondul Monetar Internaþional estimase cã deficitul bugetar al României va ajunge în 2017 la 3,7% din PIB, iar în 2018, va atinge 3,9%, una dintre cauze fiind datã ºi de tensiunile politice, care destabilizeazã evoluþia fiscalã. Dupã întrevedere, ºeful Executivului a precizat cã nu a fãcut reproºuri celor de la FMI, ci doar le-a „atras atenþia“ cu privire la prognozele referitoare la economia româneascã. „Totuºi, sînt ditamai organismul ºi lumea se uitã la ceea ce spune Fondul Monetar Internaþional. De fapt, ultimele douã previziuni nu prea le-au ieºit. Eu nu i-am acuzat de rea-voinþã, dar sã fie un pic mai atenþi”, a spus Tudose. În replicã, reprezentanþii FMI au explicat cã prognozele Fondului se bazeazã pe informaþiile anunþate pînã la momentul realizãrii lor, rezultatele finale fiind influenþate de decizii luate ulterior. „Întîlnirea dintre premierul (Mihai Tudose — n.r.) ºi reprezentanþii FMI din România a fost o vizitã de curtoazie, în urma unei invitaþii venite de la biroul primuluiministru. Apreciem oportunitatea unei întîlniri cu primul-ministru ºi schimbul de opinii cu privire la evoluþiile economice recente ºi perspectivele pentru viitor. Ca întotdeauna, sîntem disponibili sã continuãm cîmpul de luptã. Vladimir Mikheev, directorul general al Grupului de Tehnologie Radioelectronicã (RadioElectronic Technology), a declarat cã Alabuga nu este o armã concretã, ci numele unui set de cercetãri ºtiinþifice extrem de secrete menite sã defineascã axele principale ale dezvoltãrii armei radio-electronice a viitorului. Massmedia britanicã scrie ºi despre vehiculul Listva, dotat cu un sistem unic în lume de deminare care ar putea folosi raze de înaltã frecvenþã pentru a dezactiva explozibilii de la distanþã.

VIORICA MARIN

Undã verde pentru înfiinþarea Parchetului European Majoritatea membrilor Parlamentului European au aprobat înfiinþarea Parchetului European, instituþie care va asigura o mai bunã protecþie a fondurilor europene, a anunþat Comisia Europeanã. „Noul Parchet European (...) se va asigura cã infractorii sînt aduºi în faþa justiþiei, iar banii cheltuiþi în mod necorespunzãtor vor fi recuperaþi mult mai rapid“, se afirmã într-un comunicat al Comisiei.

Bruxellesul a precizat cã „organismele existente ale UE, cum ar fi Oficiul de Luptã Antifraudã al UE – OLAF – nu pot efectua urmãriri penale în statele membre, ci trebuie sã predea dosarele organismelor naþionale“. În comunicat se mai afirmã cã Parchetul European are competenþe în materie de infracþiuni împotriva intereselor financiare ale UE, însã este posibil sã i se încredinþeze ºi „urmãrirea penalã a infracþiunilor teroriste transfrontaliere“.

Comisia Europeanã ar urma ca anul viitor sã stabileascã paºii urmãtori cãtre o nouã extindere a atribuþiilor noului Parchet European. În cadrul Consiliul UE pentru Justiþie ºi Afaceri Interne (JAI) din luna iunie, 20 de state UE, inclusiv România, au convenit asupra unei abordãri generale a regulamentului pentru noul Parchet European. Dupã aprobarea de cãtre Parlamentul European, regulamentul urmeazã sã fie adoptat de JAI în ºedinþa din data de 12 octombrie. (cotidianul.ro)

ISIS rezistã tot mai greu! Armata irakianã a recucerit Hawija, ultimul bastion al jijadiºtilor Forþele irakiene au anunþat joi cã au recucerit centrul oraºului Hawija, ultimul bastion al grupãrii jihadiste Stat Islamic (SI) ºi au afirmat cã îºi continuã înaintarea pentru eliberarea zonelor adiacente, informeazã AFP. Unitãþile armatei ºi poliþiei, precum ºi forþele paramilitare ale Hachd al-Chaabi angajate în lupta pentru

În discursul rostit la reuniunea Adunãrii Parlamentare NATO, desfãºuratã la Bucureºti, Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianþei Nord-Atlantice, a declarat cã Uniunea Europeanã nu îºi poate dezvolta propriul sistem de apãrare în afara Alianþei Nord-Atlantice.

Totodatã, a afirmat cã ,,pragul de 2% alocat Apãrãrii nu este un obiectiv înalt, atunci cînd tensiunile sînt în creºtere”. acest dialog cu autoritãþile în legãturã cu politici sãnãtoase care promoveazã o creºtere economicã sustenabilã. În ceea ce priveºte întrebãrile referitoare la prognozele FMI, meritã subliniat faptul cã acestea reflectã informaþiile cu privire la datele ºi politicile anunþate pînã la momentul realizãrii prognozelor. Rezultatele finale sînt influenþate de decizii privind politicile, decizii care deseori sînt adoptate la o datã ulterioarã”, au susþinut oficialii Fondului.

ANA PETRESCU recucerirea oraºului Hawija, „au eliberat întreg centrul Hawija ºi îºi continuã înaintarea“, afirmã într-un comunicat generalul Amir Yarallah, care conduce operaþiunile. Aceastã avansare în bãtãlia pentru Hawija, lansatã la 21 septembrie, intervine în condiþiile în care forþele irakiene îºi continuã luptele pe un alt front, cel din deºertul de la frontiera din vest cu Siria. În aceastã zonã de-a lungul frontierei permeabile cu Siria, þarã sfîºiatã de peste ºase ani de rãzboiul civil, jihadiºtii nu mai deþin decît douã localitãþi: Rawa ºi al-Qaim, la frontiera cu provincia Deir ez Zor din Siria. La 19 septembrie, forþele irakiene au lansat o ofensivã pentru a le recuceri. Hawija, situat la 230 de kilometri nord de Bagdad, este un oraº sunit cu peste 70.000 de locuitori, supranumit „Kandaharul Irakului“ din cauza prezenþei de combatanþi extremiºti, dupã numele bastionului talibanilor din Afganistan. Hawija este unul dintre ultimele oraºe aflate în mîinile SI în Irak, jihadiºtii fiind alungaþi în ultimele luni din majoritatea teritoriilor pe care le-au cucerit în 2014.

ALEXANDRA CRUCERU

Cum erau sã se împace cele douã Corei Preºedintele sud-coreean Roh Moo-hyun a trecut, în mod simbolic, peste linia de demarcaþie dintre cele douãCorei, în vreme ce liderul nord-coreean Kim JongIl a încalcat protocolul, venind personal în întîmpinarea omologului sãu. Aceste fapte fãrã precedent în protocolul întîlnirilor la vîrf dintre liderii celor douã Corei se întîmplau în urmã cu 10 ani.

O premierã a fost ºi cã preºedintele Roh Moo-hyun a mers circa 20 de minute, într-o maºinã decapotabilã, împreunã cu preºedintele parlamentului din Coreea de Nord.

Liderii celor douã Corei au semnat atunci o declaraþie comunã prin care promiteau sã aducã pacea în peninsula coreeanã, divizatã de ºase decenii. Documentul semnat de preºedintele sud-coreean Roh Moo-Hyun ºi omologul sãu nord-coreean Kim Jong-Il cuprindea opt puncte ºi prevedea instituirea unei „zone speciale de pace“ de-a lungul coastei occidentale a peninsulei.

Anunþul a fost fãcut la finele unui summit istoric de trei zile, desfãºurat la Phenian ºi în care cei doi lideri au pledat pentru demararea unor negocieri internaþionale pe tema unui tratat de pace, pentru a înlocui armistiþiul parafat la sfîrºitul Rãzboiului Coreean dintre 1950-1953. În declaraþia semnatã la Phenian, cei doi lideri fãceau apel la organizarea unui summit „la trei sau patru ani“, pentru a semna oficial un tratat de pace, care necesita semnãturile SUA ºi ale Chinei, pãrþi implicate în conflictul coreean.

ANDREI VIªAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 13 octombrie 2017

Inamicii educaþiei (3) Unii specialiºti în materie asigurã cã acei copii care devin dependenþi de jocurile video pot ajunge sã sufere de ludopatie cînd cresc mai mari, deoarece îºi consacrã cea mai mare parte din anii copilãriei pentru „a se juca cu maºinile”, în timp ce copiii care au obiceiuri mai sãnãtoase, precum pasiunea pentru sport sau pentru alte tipuri de activitãþi în aer liber, sînt mai puþin afectaþi de aceasta. Jocurile video asiatice sînt recunoscute prin agresivitatea lor, fãcîndu-l pe copil sã confunde realitatea cu ficþiunea, ºi sînt cunoscute cazuri de crime comise de cãtre minori care au pus în practicã ceea ce au vãzut pe ecranul computerului.

Existã diferite opinii în privinþa acestui subiect, ºi sînt experþi care se declarã împotriva interzicerii jocurilor video, argumentînd cã cei mici pot lua comportamente violente ºi pe alte cãi, cum ar fi televizorul.

Mai mult, adevãrul este cã, în doze mici, ele contribuie la dezvoltarea intelectualã ºi cognitivã a copilului. În ultimii ani, a apãrut în Statele Unite un nou mod de dependenþã, aºa-numita cyberdependenþa, care, în englezã, se numeºte IAD (Internet Addiction Disorder).

Unul dintre dependenþii cei mai celebri din lume este proprietarul arhimilionar al companiei Microsoft, Bill Gates, care, pe cînd era copil, a trebuit sã fie despãrþit pentru o lungã perioadã de computer, pentru cã pãrinþii sãi considerau cã dedicã prea mult timp informaticii.

Adevãrul este cã dependenþa la care se referã americanii este dependenþa de Internet ºi de telefoanele mobile. Jocurile video, de fapt, pierd tot mai mulþi adepþi, care au înlocuit aventurile virtuale cu chat-ul ºi emailul.

O afacere foarte ciudatã (4) Trenul regal ne aºtepta în Londra ºi am fost invitat la ceremonia de înmormîntare la care au avut acces doar membrii familiei, la 70 de mile depãrtare, în Northamptonshire, în þinutul Althorp. În timp ce dricul care o transporta pe prinþesã a adunat un munte de flori pe traseul din Londra ºi pe M1, m-am alãturat familiei Spencer, Prinþului Charles, lui William ºi lui Harry, la bordul trenului, în micile sale compartimente trase de douã locomotive, numite „Prinþul William” ºi „Prinþul Henry”.

A fost o cãlãtorie ciudatã, liniºtitã, bizarã, care a durat o orã ºi jumãtate. Am aþipit imediat ce am plecat, pentru a recupera somnul pierdut la priveghiul de o noapte. M-am trezit la o staþie de lîngã Althorp. Dupã un drum scurt spre reºedinþa familiei, ne-am adunat în camera de zi, înainte de a fi duºi în sufrageria mare. În timp ce mergeam pe hol, mi-a atras atenþia faptul cã podeaua din marmurã alb cu negru era similarã cu cea din Westminster Abbey.

Contele Spencer stãtea în capãtul unei mese din lemn de trandafir, spunîndu-i fiecãruia unde sã se aºeze. M-am gãsit aºezat destul de ciudat, între mama Prinþesei ºi fostul soþ, d-na Frances Shand Kydd la stînga ºi Prinþul Charles la dreapta. Nu îi era uºor prinþului sã se afle pe teritoriul familiei Spencer, dupã ce îndurase tonul antiWindsor al discursului ducelui, ºtiind cã nu e vãzut cu ochi buni. Conversaþia era greoaie ºi preþioasã, dar, fiind

14 august 1999 Prohodul Adormirii Maicii Domnului. Ziua mamei mele. A împlinit 60 de ani. A venit Florin la noi în vizitã. Eu am fãcut tort. Jucam Wist toþi patru, cînd sunã telefonul. Ridic. Aud glasul lui Andrei! Sã leºin. Mîine pleacã la Mare. Seara, în pat, mã prinde un simþãmînt de copleºitoare milã pentru Andrei. Simt cã nu-i va fi bine.

Cã va avea de suferit din cauza orgoliului sãu. Mîine mã împãrtãºesc. Ne împãrtãºim. Sîntem doi! Am fost amîndoi în Bisericã, am cîntat Prohodul Maicii Maria, am înconjurat Biserica. Mi-e dor de Buni.

Facã-se Voia Ta, Doamne!

27 septembrie 1999 Mi-am revenit total abia la ora 1 din noapte. Sînt în tratament la Maia Vârlan ºi la Elvira. Fac ºedinþe de iluminare ºi bioenergie.

Mã vedeam cu Florin în braþe strigînd de bucurie: Aleluia! Aleluia! Aleluia!

20 noiembrie 1999 (1) Este vorba de boalã. Mã aflu în pericol cu sãnãtatea.

Am momente grele. ªtiu sau nu mai ºtiu de mine? E vorba de un blocaj psihic. O fricã paralizantã. O pierdere. O cãdere. Îmi revin perfect dupã un timp. Nu ºtiu cît. Pot deveni lucidã, clarã ºi fãrã nici o durere în cîteva minute sau neliniºtea, deranjul, mã poate þine ore în ºir, cînd nu mai sînt în stare de a face ceva bun. Nu

Universalitatea bunelor maniere (29) „Asta nu se spune”, „Asta nu se face” Copiii vor sã ºtie motivul fiecãrui lucru. Chiar dacã nu au ajuns la vîrste la care sã se ocupe de teme serioase sau sã se îngrijoreze pentru cã nu au bani sã plãteascã întreþinerea, ei au, în felul lor, frãmîntãri care îi fac sã caute motivaþia lucrurilor, chiar dacã percepþia lor nu este realistã din cauza vîrstei. De aceea, nu existã politicã mai rea în educaþia copiilor, decît aceea care constã în a le spune cã lucrurile sînt aºa cum sînt. Existã pãrinþi ale cãror fraze preferate sînt „Asta nu se spune” sau „Asta nu se face”, ºi singurul lucru pe care îl obþin este cã cei mici nu înþeleg nimic din ceea ce îi înconjoarã.

Cînd copilul nu vã ascultã, puteþi trãi tot felul de senzaþii, toate neplãcute, de la frustrare pînã la disperare, care se terminã cu o stare de obosealã ºi lipsa dorinþei de a mai discuta cu el. Vã sfãtuim sã vã menþineþi calmul ºi sã explicaþi motivul fiecãrui lucru. În plus, ar fi util sã analizaþi dacã nu cumva dvs. sînteþi tipul de pãrinte autoritar, care exagereazã cu ordinele. Este greu sã ne recunoaºtem propriile greºeli, ºi mult mai uºor este sã îi facem rãspunzãtori pe ceilalþi, cu atît mai mult cînd este vorba de un copil care abia dacã îºi poate folosi raþiunea ºi care nu se poate apãra prin argumente, ci doar prin smiorcãieli. De aceea, încercaþi sã vã moderaþi tonul atunci cînd vorbiþi cu copilul dvs. ºi cãutaþi sã îi daþi doar ordinele care sînt corecte ºi necesare. Sã ºtiþi cã, de multe ori, din cauza prea multor ordine, acestea îºi pierd importanþa pentru

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (7) singurul de la masã care ºtia cã relaþiile dintre Prinþ ºi Prinþesã fuseserã îmbunãtãþite, m-am implicat în flecãrealã, ºtiind cã o discuþie despre Highgrove ºi grãdinile sale ne va scoate la liman de-a lungul mesei cu trei feluri. „Trebuie sã vii cîndva, sã vezi grãdinile”, mi-a spus prinþul Charles. „Mi-ar plãcea mult, Alteþã”, i-am rãspuns, ºtiind cã erau mici ºanse sã se întîmple asta.

William ºi Harry au stat de cealaltã parte a mesei, lîngã piciorul mesei. Ambii bãieþi erau tãcuþi, intervenind din cînd în cînd cu replici politicoase.

Pe cînd se servea cafeaua, un valet s-a apropiat de conte ºi i-a ºoptit ceva la ureche. S-a ridicat ºi a pãrãsit camera ºi probabil cã a lipsit vreo cinci minute. Cînd a revenit, a anunþat: „Diana e acasã”.

Am traversat holul în pãtrãþele. Mergeam chiar în urma Prinþului Charles ºi a bãieþilor. Privind peste umerii lor, am vãzut dricul ºi încã ceva. Drapelul regal care învelise sicriul dispãruse, fiind înlocuit cu steagul alb, roºu, negru ºi auriu al familiei Spencer, care îl acoperea doar pe jumãtate. În cele cinci minute în care lipsise, contele fãcuse schimbarea. Pînã la procesul meu din 2002,

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (43) mai am control. Sînt fiarã, nu om. Am nervi, am stare de plîns. Îmi vine sã distrug totul din cale. Eu nu mai sînt eu. În tratatele de specialitate, de medicinã neurologicã ºi psihiatricã nu-mi regãsesc simptomele toate. De cele mai multe ori îmi revin repede ºi mã simt în forþã.

Alteori cad pe lungã duratã. ªi, deºi între timp îmi trece durerea, din cauza amînãrii proiectelor mele mã stresez atît de mult, încît, în loc sã mã mobilizez, dimpotrivã, rãmîn la pat, continuîndu-mi starea de inerþie, de „nefãcut” ºi caut vinovatul. De regulã, mama, care m-a nãscut. Toþi cei din jur, de la psiholoaga Dana, preoþi, lumea de la Bisericã ºi de oriunde, care mã sfãtuiesc, îmi spun cã mama este responsabilã pentru neregulile din mine.

Cã este o chestiune de educaþie, de neînvãþare a voinþei.

Cã mã afecteazã indiferenþa cu care mã trateazã mama.

Cã eu sînt prea sensibilã ºi am nevoie de mai multã atenþie din partea pãrinþilor. Cã ar fi vorba de un conflict între generaþii etc., etc. În momentele de inconfort, toate i le torn mamei ºi tatãlui meu în faþã, acuzîndu-i. O fac, deºi eu ºtiu cã nu am dreptate în totalitate. Ascult bîrfe necinstite din partea strãinilor, care nici nu îi cunosc pe ai mei, dar îi acuzã pe nedrept. Cum sînt cînd sus, cînd jos cu moralul, cu reacþii virulente, ieºite din comun,

copil, care se obiºnuieºte sã primeascã un tratament imperativ ce nu îi mai impune respect. Cîteodatã, copiii ºtiu exact de cîte ori trebuie sã audã un ordin pentru a-l îndeplini, avînd în vedere cã ei calculeazã în ce moment mama sau tata va începe sã se enerveze cu adevãrat.

A educa prin exemplul propriu Este uºor de educat un copil pe baza clasicelor fraze, precum „Asta nu se spune” sau „Asta nu se face”. De asemenea, este foarte uºor de a-l face sã îndeplineascã anumite norme pe care nici pãrinþii nu le îndeplinesc.

Totuºi, surprinde faptul cã unii pãrinþi încearcã sã-ºi educe copiii în anumite valori, pe care ei înºiºi niciodatã nu le-au avut ºi nu le-au demonstrat. Adevãrul este cã de la fiecare pãrinte se aºteaptã sã-ºi îndeplineascã sarcina de a educa; aceasta face parte din obligaþiile faþã de copil.

Dar lucrul care se uitã este cã unii pãrinþi încearcã sã transmitã valori pe care ei nu le deþin. Deseori aceastã carenþã este mai flagrantã, pentru cã, de fapt, ceea ce se transmite nu sînt valori, ci atitudini. Sã dãm un exemplu: nu este foarte etic ca o mamã sau un tatã sã-ºi dojeneascã copilul pentru cã a pus picioarele pe masã, dacã ei, la cea mai micã neatenþie a copilului sau chiar în prezenþa lui, pun picioarele pe masã. Ce credibilitate ºi ce respect îi inspirã copilului cu aceastã atitudine? Persoanele cu caracter autoritar se justificã: „Asta este casa mea ºi fac ce vreau, dar el nu”. Ce fel de educaþie este aceasta? Copilul învaþã din tot ce existã în jurul lui, se uitã ºi asimileazã, iar pãrinþii sînt principalii lui educatori, punctul lui de referinþã ºi de sprijin. De aceea, nu pretindeþi niciodatã ca odrasla dvs. sã ia în seamã cã „Asta nu se face”, cîtã vreme el vede cã sînteþi primul care face asta. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO toatã lumea a crezut cã Prinþesa fusese înmormîntatã aºa cum fusese vãzutã pentru ultima oarã, cu sicriul învelit în drapelul regal. Îngropatã ca faþã regalã. Înmormîntatã ca Prinþesã. Aºa cum ºi-ar fi dorit. Dar demnitatea orchestratã cu grijã în acea zi a fost alteratã cînd contele a schimbat steagurile, care nu a sesizat nepotrivirea unui asemenea gest îmbufnat. Deoarece Prinþesa era mîndrã cã aparþinea regalitãþii ºi deplînsese pierderea statutului de Alteþã. Pãrea ironic cã familia regalã, care o deposedase pe Prinþesã de statutul de Alteþã, îi respectase rolul ºi îi oferise un rãmas-bun regal, cu o înmormîntare de stat, iar fratele sãu inversase gestul.

Opt soldaþi din Regimentul Prinþesei de Wales au purtat-o pe umerii lor, pãºind rar, spre lac, peste un ponton temporar ºi pe o insulã unde se pregãtise un mormînt. Nu era nici un covor de flori, ci doar iarbã ºi umbre de la copaci, în timp ce raze de soare treceau prin acoperiºul de frunze. M-am gîndit cã erau un loc prea izolat pentru a înmormînta o femeie care nu putea suporta singurãtatea. Era ca ºi cînd un strãin ar fi organizat înmormîntarea ºi ar fi fãcut multe greºeli. Nimeni din cercul de prieteni ai prinþesei nu considera cã acesta e un loc potrivit pentru a fi îngropatã. Ca toþi prietenii ei adevãraþi, ºtiam cã nu mã voi mai întoarce pe aceastã insulã. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“) prin acestea mã apropii foarte tare de diagnosticul PMD. Dar specialiºtii nu mi-l confirmã, nici psihologii, nici psihiatrii (prof. V. Predescu, prof. A. Romilã), psihanaliºti teoreticieni (dl. L.Gavriliu). Mã încadreazã la „alintãturi” ºi diverse forme de depresie, de lipsã de calciu ºi magneziu.

O simt pe mama cum se zbate ºi cum vrea neapãrat sã mã interneze într-un spital, cum a mai fãcut-o. Dar mie medicii mi-au dovedit cã sînt pe dinafarã de profesia pe care o fac. Te înfundã cu tranchilizante ºi îþi spalã creierul. Te face ca o legumã ºi nu mai ºtii cine eºti. În clipa cînd va reuºi mama sã mã interneze din nou, simt cã va fi sfîrºitul meu! Pentru tot ce spun, pentru tot ce le fac alor mei, îmi vin regretele pãcatelor pe suflet ºi cad în stare de letargie, inconfort ºi urlet, continuînd furtuna în casã, chiar dacã arsura din emisfera dreaptã nici n-o mai simt. Mã încarc de pãcate grele pe care nici eu nu mi le pot ierta! Nu mai exist ca fiinþã superioarã pe pãmînt, par doar materie rea, în timp ce mã manifest ca o fiarã, urlînd, pãcãtuind prin gest ºi cuvînt. Cine sînt? Cine sînt?... În sãptãmîna asta petrec a doua noapte albã.

Ceaiurile din plante nu îºi fac efectul. Mã simþeam confuzã ºi am început sã citesc din Jurnalul Confesiunilor mele. Mi-am revenit perfect dupã un timp. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (19) Duhoarea bunelor intenþii (3) Reprezentatul JSOC îl întreabã pe Jacobsen cum a fost legat pe durata transporturilor. Jacobsen se ridicã brusc din pat ºi încearcã sã ne explice. În cele din urmã, vãzînd cã nu înþelegem, ne spune: - Haideþi sã vã arãt.

Dupã ce cãutãm cîteva proptele, îl legãm pe Jacobsen de pat. El ne aratã ce ºi cum sã facem ºi, în timp ce agenþii FBI ºi CIA sînt ocupaþi cu imobilizarea lui, îmi iau frenetic notiþe. Dintr-odatã, se deschide uºa ºi un psihiatru de la forþele aeriene intrã în camerã. Îngheþãm toþi. Mã simt ca ºi cum pãrinþii mei tocmai m-ar fi prins consumînd alcool în pivniþã, împreunã cu prietenii de la ºcoalã. Psihiatrul studiazã scena ºi, pe mãsurã ce absurditatea situaþiei scade, maxilarul i se descleºteazã lent.

Iatã-ne aici, cu un ostatic care ºi-a petrecut ultimele 17 luni în lanþuri. Ce facem noi cu el în prima lui zi de libertate? Îl legãm de un pat de spital.

Psihiatrul nu scoate un cuvînt. Clatinã doar din cap ºi închide uºa. Tensiunea dispare. Jacobsen începe sã rîdã ºi, foarte curînd, îi urmãm ºi noi exemplul.

Mai tîrziu în cursul zilei, întindem o hartã prin satelit

Dimitrie Dimãncescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill (4) „România era strãbãtutã de valul unei emulaþii naþionale în care fiecare român încearcã sã-ºi ajute þara proaspãt intratã în rãzboi“, relateazã Alin Dimãncescu, nepotul lui Ioan. Ioan se înscrie ca bursier la ªcoalã de Ofiþeri de Infanterie din Botoºani (octombrie 1916) ºi este luat pe front. Rana cea mai gravã o suferã în Basarabia, unde trupele române intraserã la începutul lui 1918 pentru a proteja populaþia localã de vandalismele soldaþilor ruºi. Într-o incursiune sovieticã peste Nistru prin care se urmãrea formarea unor capete de pod, dar care erau lichidate de români dupã lupte grele, Ioan este rãnit grav, fiind internat în spital la Iaºi. Lider în Straja Þãrii Alãturi de fratele sãu, Ioan Dimãncescu este decorat în Primul Rãzboi Mondial cu Virtutea Militarã ºi cu Medalia Britanicã de Rãzboi. Dupã rãzboi devine membru fondator ºi preºedinte al Clubului Sportiv Peleº Sinaia

Pag. a 19-a – 13 octombrie 2017

a Beirutului pe masa din camera lui Jacobsen. Împreunã, ceilalþi agenþi ºi ostaticul nostru proaspãt eliberat se concentreazã asupra fiecãrei linii a hãrþii respective, cãutînd indicii pentru a afla unde sînt celelalte celule. Degetul lui Jacobsen alunecã de la o mahala la alta pe mãsurã ce încearcã sã îºi aminteascã detalii exterioare, însã nu îi vine nimic în minte.

Degetul sãu planeazã asupra cîtorva locaþii posibile.

Ne apropiem mai mult de hartã, cu agendele de notiþe pregãtite. Dacã putem sã identificãm cu exactitate locaþiile, vom trimite de îndatã echipele Delta. Putem sã-i eliberãm. ªtiu cã putem. Paznicii ãºtia sînt o glumã. Nu vor rezista nici mãcar treizeci de secunde într-un conflict armat cu o echipã de profesioniºti.

– Zona asta mi se pare cunoscutã, spune Jacobsen, privind harta cu ochii întredeschiºi. Ne notãm repede totul în carneþele.

O bãtaie în uºã ne amuþeºte pe toþi. O femeie din forþele aeriene se apropie timid de grupul nostru, dupã care scoate ceva din buzunar, întinde o mînã cãtre Jacobsen ºi spune: - Ochelarii dvs., domnule Jacobsen.

- Mulþumesc, domniºoarã, rãspunde el, nu reuºesc sã vãd nimic fãrã ei!

Ne uitãm miraþi unul la celãlalt, complet nedumeriþi.

Dupã care izbucnim din nou în hohote de rîs. Tocmai am petrecut aproape douã ore bune uitîndu-ne la o hartã pe care se pare cã Jacobsen nici nu o zãrise mãcar.

– Mult mai bine, spune el cu ochelarii sprijiniþi de nas. Deci, unde eram?

Ne apucãm din nou de treabã, însã chiar ºi cu ochelarii, Jacobsen nu poate sã indentifice cu precizie locaþia actualã a ostaticilor. Nu e vina sa. Deºi mãsurile de securitate sînt slabe în cadrul închisorilor temporare, Hezbollahul a avut mare grijã sã se asigure de faptul cã Jacobsen nu va vedea nici un indiciu care ne-ar putea fi de folos.

Revenim la ceea ce nu reuºisem sã terminãm.

- Povestiþi-ne despre William Buckley.

- Buckley?, rãspunde Jacobsen. A murit.

- Spuneþi-ne cum, intervin eu.

Jacobsen inspirã adînc. O tristeþe profundã i se aºterne pe chip pe mãsurã ce relateazã povestea lui Buckley.

- A fost þinut într-o încãpere izolatã. Rareori îl puteam vedea. Însã l-am auzit. Asta a fost partea cea mai grea. Ne dãdeam seama cã devenea din ce în ce mai slãbit.

Jacobsen continuã cu detaliile. Buckley fusese torturat în mod repetat. Fusese interogat cu atenþie, probabil de cãtre însuºi Imad Mugniyah. Jacobsen îi recunoaºte figura de îndatã ce i-o arãtãm.

Iranienii au avut cu siguranþã acces la tot ceea ce aflase Imad. De asta ne-am temut cel mai mult.

Bãtãile, torturile ºi interogatoriile, combinate cu mizeria condiþiilor de captivitate, i-au distrus lui Buckley sistemul imunitar. Noaptea, Jacobsen ºi alþi ostatici îl auzeau tuºind înecat. Buckley a început sã aibã halucinaþii.

- Am insistat pe lîngã paznici cã are nevoie de ajutor, ne spune Jacobsen. Paznicii au fost de acord sã-i cumpere antibiotice, însã nu s-au grãbit. (va urma) FRED BURTON

în 1923. Urmeazã Colegiul YMCA din Springfield, SUA, cu specializarea în educaþie fizicã (1923-1926).

Participã la înfiinþarea Asociaþiei Cercetaºelor României (1929-1930), iar dupã desfiinþarea cercetãºiei, în ianuarie 1937, este numit comandantul Falangei Strãjerilor ºi directorul Educaþiei Fizice ºi Sãnãtãþii în comandamentul Strãjii Þãrii. Marele Strãjer era Carol al II-lea. „Strãjeria a fost o miºcare cu caracter naþional monarhic, un amalgam heterogen cumulînd eticã patrioticã, educaþia religioasã, educaþia fizicã ºi aplicaþiile tehnice utile. Era o creaþie a lui Carol al II-lea, care s-a inspirat din Hitlerjugend-ul de la Berlin, în ideea de a empatiza cu nemþii. Miºcarea era obligatorie pentru tineretul din România ºi avea ca obiectiv educarea celor cu vîrste cuprinse între 7 ºi 18 ani. Doar limita de vîrstã a strãjerelor era extinsã pînã la 21 ani, nu doar pînã la 18 ani ca la cercetaºi“, explicã Alin Dimãncescu. În anul 1922 iau fiinþã Oficiul Naþional pentru Educaþie Fizicã (ONEF) ºi Institutul Naþional pentru Educaþie Fizicã (INEF), al cãrui prim rector este locotenent-colonelul Virgil Bãdulescu. În anii 1922-1929, în cadrul INEF funcþiona o secþie militarã, care se va transforma în anul 1929 în Institutul Militar pentru Educaþie Fizicã

(IMEF), la conducerea cãruia va fi numit locotenentcolonelul Emil Pãlãngeanu. Ioan Dimãncescu s-a numãrat printre ofiþerii detaºaþi în cadrul INEF ºi mai tîrziu în cadrul IMEF, devenind ºi redactor-ºef la revista „Buletinul Educaþiei Fizice“, publicaþia Oficiului Naþional de Educaþie Fizicã. Dupã intrarea României în rãzboi, Ioan va fi adjunctul generalului Emil Pãlãngeanu în nou-creata organizaþie Munca Tineretului Român (1942-1944), coordonînd sediul de la Breaza. MTR-ul era copia fidelã a organizaþiei Doktor Todt din Germania. Devine preºedinte al Federaþiei Române de Ski între anii 1942 ºi 1945, fiind promotor al sporturilor de iarnã. În 1945-1947, Ioan îl lanseazã prin YMCA, programul de asistenþã americanã în domeniul sportului ºi tineretului, pe studentul Ioan (Johnny) Kunst (Ghermãnescu mai tîrziu, prin cãsãtorie), viitorul antrenor emerit de handbal ºi preºedinte al Federaþiei Române de Handbal. Este încadrat ca inspector sportiv în învãþãmîntul militar, dar noul regim comunist îl marginalizeazã, astfel cã Ioan este trecut în rezervã. Colonelul Ioan Dimãncescu moare la doar 53 ani, în anul 1951. (va urma) SÎNZIANA IONESCU (adevãrul.ro)

Pierderea independenþei economice a þãrii în anii 1929-1933 prin politica concesiunilor de stat (5) - Concluzii ale dezbaterilor parlamentare din 1932 Concesiunea ºoselelor (2) C.I.C. BRÃTIANU: Casa Autonomã a drumurilor a comandat în strãinãtate poduri metalice pentru mai multe sute de milioane lei, ºi aceasta tocmai pe vremea cînd nu se cãra mãcar o cãruþã de pietriº pentru repararea ºoselelor.

Vedeþi, cînd este vorba de o întreprindere foarte mare cu cheltuieli foarte mari, se gãsesc mijloace, dar cînd este vorba de întreþinere, de cheltuieli mici, sau de construcþii, care se pot face cu mijloacele noastre proprii, nu se poate.

Contractul suedez s-a fãcut pentru 730 km, care trebuie sã coste 3.200.000.000. Costul real - fiindcã au fost ºi alte oferte fãcute de ingineri români ºi fiindcã s-au luat ºi cifrele de cît ar costa lucrãrile fãcute cu pavaje din þarã, care sînt mult mai sigure decît cele fãcute cu andezitã sau alte combinaþii - ar fi de l.500.000.000 de lei. Prin urmare, aceste ºosele costã cu 1.700.000.000 de lei mai mult decît dacã le-am fi fãcut noi prin propriile mijloace, cu antreprenori ºi lucrãtori români, fiindcã aceasta este nenorocirea: cã s-a introdus mecanism ºi personal strãin, care înlocuieºte mîna de operã românã, în aceste momente de crizã.

Dar, în ce priveºte împrumutul de 1.600.000.000 de lei, au dat ei bani? Nu. Ei s-au obligat sã plaseze în

strãinãtate obligaþii date de statul român.

Ce face statul român? El garanteazã cursul acestor obligaþii la 87 la sutã, pe cînd cursul real pe pieþele strãine este de 32 la sutã.

Cine plãteºte diferenþa de 52 la sutã? Statul român, turcul plãteºte. Aceasta face o diferenþã de 880.000.000 de lei. Prin urmare, vedeþi, la un contract de 3.200.000.000 lei, statul pierde 1.700.000.000 din diferenþa de preþ ºi 880.000.000 din diferenþa de curs, adicã toatã paguba este cam cît costã ºoseaua.

Vã întreb, cu aceastã sumã de 3.200.000.000 nu se puteau repara toate ºoselele din Þara Româneascã cu sistemul nostru cel vechi? ªtiþi cã, atunci cînd s-a fãcut recepþia acestei ºosele pînã la Ploieºti, inginerii români nu au vrut sã o primeascã; a venit un înalt personaj din Suedia ca sã influenþeze în aceastã chestie, s-a primit numai dupã intervenþia acestui personaj, ºi sîntem ameninþaþi într-un termen foarte scurt ca aceastã ºosea, rãu construitã, sã nu mai fie circulabilã, fiindcã se umple de gropi la fiecare moment.

Nu voi discuta mai mult, cu toate cã am aci documente pentru serii de afaceri.

(SURSA: Dezbaterile Adunãrii Deputaþilor din august 1932).

Trei întrebãri în loc de concluzii Analiza obiectivã a politicii României din anii 19291933, pe baza celor prezentate anterior, în domeniul concesiunilor de Stat, ºi examinarea, fie ºi succintã, a celei din ultimii ani, privind trecerea din proprietatea Statului

Român în proprietatea anumitor strãini a tot mai multor bunuri ºi valori din patrimoniul economic strategic naþional, cer, în mod firesc, rãspunsuri aprofundate ºi competente cel puþin la urmãtoarele trei întrebãri generale: 1. Interesele fundamentale permanente de dezvoltare a României - în condiþiile în care marile puteri ale lumii fac tot ce le stã în putinþã pentru a-ºi reîmpãrþi sferele de influenþe ºi a-ºi întãri, în folosul exclusiv al lor, dominaþia economicã ºi politicã în majoritatea statelor de pe glob - reclamã cu adevãrat vinderea sau concesionarea fãrã limite, din nou, a bogãþiilor ºi avuþiei, aparþinînd întregului Popor Român, strãinilor?

2. Politica Statului Român, din ultimii ani, în domeniul vînzãrii sau concesionÃrii la agenþii economici, numiþi strategici, de aiurea, a principalelor bogãþii naturale ºi a celor mai importante unitãþi de producþie din aproape toate ramurile economiei naþionale au asigurat, ele, cum se declarã, progresul economic ºi social real la scara întregii þãri, ori ne-au apropiat, acestea, mai mult decît înainte, de standardele economice, tehnologice ºi competiþionale proprii statelor avansate?

3. În condiþiile proceselor de globalizare a economiei planetare, desfãºurate în viziunea impusã de anumite centre de putere ale lumii, prin politica din ultimii ani, de înstrãinare accentuatã a potenþialului material ºi tehnicoºtiinþific vital pentru existenþa ºi viitorul liber al Patriei, dublatã de cea a practicãrii importurilor de mãrfuri ºi de servicii nelimitate din afarã, fãrã protejarea ºi dezvoltarea corespunzãtoare a forþelor productive ºi valorilor þãrii, nu se pregãtesc, implicit, premisele dispariþiei identitãþii României ca stat naþional, suveran ºi unitar, aºa cum ne evidenþiazã însuºi conþinutul sfidãrilor globalizãrii?

Sfîrºit Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 20-a – 13 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

La moartea Justiþiei din România... (urmare din pag. 1) Ceea ce prinde Poliþia azi, elibereazã Justiþia, dupã cîteva ore sau zile. Dincolo de aspectele juridice ºi materiale, asemenea ºocuri teribile mai au un efect: psihoza socialã gravã, degradarea stãrii de spirit a populaþiei. Acum, România e la pãmînt. Leºin naþional. Comã.

Starea ei de ticãloºire, pe toate planurile, e mai cumplitã decît ceea ce s-a înregistrat în ambele rãzboaie mondiale. Mizerabilii, sau superficialii acuzã, de-a valma, pe toatã lumea. Dar nu e toatã lumea de vinã. Eu, unul, trag semnale de alarmã de 20 de ani. Timp de 4 legislaturi, cît am fost în Senatul României, m-am luptat, neobosit, pentru a împiedica desãvîrºirea dezastrului ºi, dacã nu sa înstrãinat chiar toatã bogãþia acestei þãri – aurul, argintul ºi uraniul de la Roºia Montanã, CEC-ul, Fabrica de Antibiotice Iaºi, Spitalul Fundeni º.a. - asta e opera noastrã, a mea ºi a PRM. Dar, printr-o fraudã uriaºã, care se vedea din Lunã, aºa cum se vede Marele Zid Chinezesc, în noiembrie 2008, PRM a fost eliminat din Parlament. Aþi ºtiut ce se petrece, dar aþi tãcut.

Aºa cum aþi ºtiut cum au fost furate alegerile prezidenþiale din decembrie 2000, cînd un politruk de 70 de ani a primit plocon, pentru a treia oarã (total împotriva Constituþiei!), funcþia de preºedinte al României, în dauna mea ºi a Poporului Român, dar aþi tãcut ºi atunci. ªi cînd au fost mãcelãriþi minerii la Stoeneºti, în februarie 1999, aþi tãcut, ba chiar unii dintre voi aþi dictat pedepse inumane împotriva unor semeni ai noºtri, care nu cereau decît dreptul la muncã ºi la pîine. Apropo, voi aveþi pîine pe masã? Luaþi o gustare ºi la prînz? Dar seara mai mîncaþi ceva?

Zilele de naºtere sau de nume vi le serbaþi? Ei, bine, sînt milioane de oameni care nu-ºi permit aºa ceva, fiindcã România a dat faliment. E un faliment economic ºi social. Dar e ºi un faliment moral. Pînã acum, n-am auzit pe nici unul dintre voi sã cearã, public, respectarea acelui articol din Constituþie, referitor la datoria Statului de a asigura un trai decent populaþiei. ªi atunci, de ce mai jucaþi mascarada robelor mãtãsoase ºi colorate, în negru sau viºiniu? De ce tot teatrul acesta de marionete? Unii dintre voi au ajuns sã se creadã mai presus nu numai de Lege, ci ºi de Dumnezeu. Poate credeþi cã oamenii nu observã?

Haida-de! Departe de mine gîndul de a vã învinovãþi de tot rãul care macinã societatea româneascã. Dar e dreptul meu sã constat cã una dintre puterile Statului de Drept, cea Judecãtoreascã, e complice, prin tãcere, cu rãufãcãtorii. Adicã poate fi acuzatã (ºi va fi!) de favorizarea infractorului. Dacã în stãvilirea dezastrului ºi în pedepsirea exemplarã a Mafiei voi nu vã implicaþi, atunci ce faceþi? Vã adunaþi ºi vã admiraþi unii pe alþii? Vã umpleþi de titluri ºi de demnitãþi? Ciocniþi cupe de ºampanie la recepþie? Oare n-aveþi nici o rãspundere faþã de Poporul Român? Aþi aflat cã, din cele 700 de miliarde de euro pe care Statul Român trebuia sã le încaseze pentru privatizãrile fãcute în aceºti 20 de ani blestemaþi, s-a primit doar 1%, adicã 7 miliarde? Dacã nu aþi aflat, e rãu. Dacã aþi aflat ºi n-aþi fãcut nimic, e ºi mai rãu. Trãiþi, cumva, cu iluzia cã nu veþi fi întrebaþi cam ce-aþi fãcut în calitatea voastrã, de cãtre un eventual (ºi necesar) regim justiþiar? Dacã vã amãgiþi cã veþi fi lãsaþi sã vã consumaþi pensia în liniºte ºi sã staþi la taclale, sau sã vã scrieþi amintirile, înseamnã cã nu ºtiþi pe ce lume trãiþi ºi habar n-aveþi cã o revoluþie îºi creeazã propriile legitãþi. În orice caz, de Memoriile mele nu vor scãpa cei care au fost pãrtaºi, într-o formã sau alta, la acest Holocaust românesc.

Doamnelor ºi domnilor, un alt motiv pentru care vã adresez acest rechizitoriu este Plevuºca Hoaþã. Aºadar, de la Caracatiþa Mafiei la, repet,

Plevuºca Hoaþã. Peºtiºorii mãrunþi, care se mulþumesc ºi cu o rîmã drept ºpagã. Nu cred cã aþi auzit de judecãtoarele Cristina Vîlceneanu ºi Roxana Cozma. Una taie ºi spînzurã la Sectorul 3 al Capitalei. Cealaltã face acelaºi lucru, la Sectorul 5. Ele sînt neimportante pentru actul de justiþie, în ansamblu. Dar sîcîitoare, insistente, bîzîitoare, viclene. ªi mai fac ºi „politicã portocalie“, fiindcã aºa le dicteazã lor instinctul de conservare. E plinã Justiþia din þara asta de asemenea muieri imposibile, arogante, pline de ifose. Dacã le scuturi bine, sar din poºeta lor niºte ºomoioage de bani, cîteva rujuri ºi pudriere puturoase, brelocuri ºi alte mãrunþiºuri, care le definesc identitatea. În marea majoritate a lor au ºi soþi, ºi amanþi, aºa cã le trebuie bani. Unele au fost arestate, dupã cum ºtiþi. Dar au scãpat basma curatã. Altele conduc maºina în stare de ebrietate, cu o faþã mai puhavã decît a unui ºofer de basculantã care carã nisip din albia Argeºului. Am vãzut, cu toþii, cazul acelei judecãtoare alcoolice, care abia de se mai þinea pe picioare, fiind beatã turtã, mangã, cuc ºi altã pasãre cîntãtoare, însã ameninþa pe toatã lumea, fiindcã îndrãznise Poliþia sã o punã sã sufle în fiolã, pe ea, care era specializatã la proba inversã, la suptul din fiolã! O asemenea caricaturã bachicã împarte dreptatea în România, da? O altã judecãtoare era numita Georgeta Stoican. În anii ‘90, aceasta a intrat într-un proces pe care mi l-a intentat un ziar necinstit (între timp, a dat faliment), dar am pierdut acel proces. ªi ºtiþi de ce? Fiindcã doamna judecãtor îmi trimitea citaþiile la o adresã falsã: în loc de Calea Victoriei nr. 39A, unde este redacþia revistei mele, „România Mare“, ele aterizau în Calea Victoriei nr.1, unde este un… magazin de mobilã! Nu m-am prezentat la nici un proces, fireºte. Atunci cînd avocaþii mei au descoperit grosolana mistificare, s-a redeschis Dosarul ºi am cîºtigat, fiindcã eram nevinovat. Dupã cîþiva ani, aºa-zisa judecãtoare Georgeta Stoican avea sã fie arestatã, pentru luare de mitã. Istoria se repetã: un mãrunt biºniþar politic, Cozmin Guºã, mã dã în judecatã în urmã cu 5 ani, pentru niºte texte apãrute în ziarul „Tricolorul“, organ de presã al PRM. Efectiv, NU eu sînt autorul acelor texte care, de altfel, circulã pe Internet, dar acest Guºã n-a mai dat pe nimeni în judecatã, doar pe mine. Numai cã eu sînt doar patronul ziarului. Aºa dupã cum se ºtie, presa e liberã în România ºi Constituþia prevede ºi garanteazã desfiinþarea cenzurii. Timp de 3 ani, din 2005 pînã în 2008, NU am primit nici o citaþie, nicãieri, aºa cã nu m-am prezentat la nici un termen. Dacã aº fi primit, mã prezentam, aºa cum am fãcut-o ºi în procesele pe care mi le-au intentat, de pildã, Zoe Petre ºi Ticu Dumitrescu ºi pe care le-am cîºtigat. Tovarãºa Cristina Vîlceneanu m-a judecat în lipsã ºi, normal, am pierdut procesul. Dupã 2 ani, vine linia a II-a de infractoare, adicã Roxana Cozma. Nici de data asta NU primesc nici o citaþie, aºa cã nu mã prezint în instanþã. Fiindcã acesta era scenariul, eu sã nu aflu nimic. Existau atîtea posibilitãþi de stingere a aºa-zisului litigiu: îi ofeream un Drept la Replicã procesomanului Guºã, aºa cum am oferit altor alþi doritori (cred cã peste 100 de Drepturi la Replicã, în 20 de ani!), întrucît aºa e democratic ºi civilizat, la cuvinte se rãspunde prin cuvinte, nu se moare din asta. Dar traseistul care se dã mare strateg ºi combinagiu politic a avut grijã sã tragã sforile ºi sã facã naveta, de la Judecãtoria Sectorului 3 la Judecãtoria Sectorului 5, ºi sã-ºi ia mãsuri de siguranþã, nu cumva sã aflu de proces ºi sã mã prezint, situaþie în care aº fi demonstrat, foarte uºor, cã am treburi mai importante de fãcut decît sã mã ocup de biografia unui zero barat. ªi mai e ceva: ºi în

2005, ºi în 2008, ºi în 2010 eu am avut ºi am imunitate parlamentarã – atunci cum de am fost judecat fãrã încuviinþarea Parlamentului României ºi, respectiv, a Parlamentului Europei?

Mister! Dar, asta e jungla judiciarã în care se afundã þara! Eu am aflat cã sînt obligat sã plãtesc aproape 700.000.000 de lei vechi, pentru prima datã, în iulie 2010, la o Conferinþã de Presã, de la o ziaristã a postului Prima TV. Iar cine mã cunoaºte ºtie cã un creºtin practicant, ca mine, nu minte. Astãzi, situaþia se prezintã astfel: Roxana Cozma mã obligã sã plãtesc daune, cheltuieli de judecatã ºi alte marafeturi, repet, în valoare de aproape 700.000.000 de lei vechi (?!). Pentru niºte cuvinte, subliniez din nou, pe care NU le-am scris eu, ele fiind anonime (au apãrut fãrã semnãturã).

Iar executorul judecãtoresc îmi blocheazã contul în bancã ºi mã ameninþã cã îmi ia casa. Am ºi eu o casã amãrîtã, de 4 camere, în care locuiesc cu 2 copii ºi 25 de cãþeluºi. Iatã cã dupã ce m-a scos din Parlamentul României, prin fraudã, Regimul Bãsescu vrea sã mã scoatã, tot prin fraudã, ºi din casã. Dar e o nebunie! Treziþi-vã! ªi executorul judecãtoresc comite un abuz: Decizia îl vizeazã ºi pe un colaborator de-al meu din acea perioadã, care era redactor-ºef la ziarul „Tricolorul“ (complet nevinovat, de altfel), dar el e „pierdut“ pe drum, fiindcã eu sînt þinta, eu trebuie sã fiu redus la tãcere.

Am pomenit de acest nume sulfuros, Bãsescu.

Este mai presus de orice dubiu cã aici e tot mîna lui tremurãtoare, care nici mãcar paharul nu-l mai poate duce la gurã. Pentru mine, Bãsescu e un cadavru viu, care, în drumul lui cãtre groapã, se agaþã, ca un disperat, de oricine ºi orice, încercînd sã tragã dupã el tot ce apucã. Legãtura e foarte clarã: lacheul Cozmin Guºã primeºte acum satisfacþie de la teroristul Traian Bãsescu pentru capcana în care l-a atras pe Mircea Geoanã, în decembrie 2009. Iar acest „plocon“ constã în „cîºtigarea“, prin neprezentarea adversarului, a unui proces creat artificial ºi umflat pînã la dimensiuni neverosimile. Chiar aºa, judecaþi ºi dvs.: nu e disproporþia prea mare? Cine a mai fost obligat, într-un proces de presã, la daune atît de mari? Nimeni. Eu trebuie sã fiu sufocat financiar. Numai cã eu n-am bani de dat. Pe criza asta teribilã, sã obligi, prin fals, un membru al Parlamentului European sã plãteascã aproape 700 de milioane de lei vechi pentru un „delict de presã“, într-un stat membru al Uniunii Europene – aºa ceva þine de delirium tremens. Aceasta e cea mai neagrã paginã din analele Justiþiei Române în Secolul XXI. Acest ciumat de Bãsescu se screme sã mã scoatã nu numai din casa pe care am cumpãrat-o în baza Legii 112 ºi în care locuiesc de 20 de ani, ci ºi din sediul central al PRM, prin Mafia de la RA-APPS, dirijatã de amanta lui cu apucãturi de vrãjitoare, Elena Udrea. ªi, în vremea asta, þara clocoteºte de furie împotriva lor, nu a mea!

Eu v-am expus situaþia în linii mari. În eventualitatea cã nu mai existã nici o cale de atac în þara mea, este de la sine înþeles cã mã voi adresa instanþelor europene. Unde România a mai pierdut niºte procese, rãsunãtoare, din cauza unor infractori care fac pe dictatorii ºi habar n-au cã, dacã nu vor plãti pe lumea asta pentru abuzurile lor de aurolaci cu ºtaif, atunci, cu siguranþã, o sãi batã Dumnezeu. Amintiþi-vã cum au murit toþi cei care au hãrþuit un om drept ºi cu frica lui Dumnezeu, aºa cum sînt eu: Gh. Robu, Aristide Dragomir, Mihai Bãrbulescu, Lazãr Cercel, Cornel Dumitrescu, Ticu Dumitrescu, Radu Timofte ºi alþii, loviþi de cancer. Nu vã mînjiþi mîinile, fiindcã nu meritã. Nu provocaþi, voi, reactivarea Clauzei pe Justiþie, pentru cã eu pot merge pînã acolo. Eu nu cer decît sã se respecte ºi sã se aplice Legea. În caz contrar, va intra multã lume în puºcãrie, atunci cînd, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi veni la Putere. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 13 octombrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (95) Noaptea, o nouã reprizã de divertisment cu C.P.U.N.-ul. Doamne, ce cap zbîrlit are acest Mînzatu, parcã-i Fred ºi Barney! În 1974, el mi-a scos din „România literarã” un reportaj, pe douã pagini de revistã, consacrat Institutului de Fizicã Atomicã de la Mãgurele, dar ºi civilizaþiei rurale alãturate; cred cã aceea era capodopera vocaþiei mele reportericeºti, la o vîrstã încã tînãrã, de nici 25 de ani, pozele le fãcuse Cornel Tânjalã, dar ce folos, în ciuda tuturor telefoanelor date de George Ivaºcu, conducerea C.N.S.T. (Ioan Ursu, împins de Ion Mînzatu) a pretins cu multã þîfnã cã e vorba de secrete de stat (?!) ºi a interzis reportajul. Cã nu era vorba de nici un „secret de stat”, ci doar de o importanþã nesãnãtoasã pe care doreau sã ºi-o dea cei doi cerberi în faþa Elenei Ceauºescu, stã mãrturie faptul cã în 1983 (cînd cenzura era ºi mai severã!) am publicat nestingherit materialul, în volumul „Idealuri”.

Astãzi, Mînzatu pozeazã în persecutat de Dictaturã! Tocmai el, care îi persecuta pe alþii în numele unei Dictaturi care nici n-ar fi existat fãrã „cîini de pazã” ca el. Închei o zi grea, dupã un bombardament informaþional fãrã precedent. Primul ºoc puternic al preþurilor: sticla de pepsi (la þigani) a crescut de la 2 lei la 25 de lei!

3 APRILIE 1990. Se aude cã Muzeul de Artã din ªcheii Braºovului ar fi fost prãdat ºi s-ar fi furat tezaurul de aur! Cã totul e vraiºte în România acestor vremuri nu mai e un secret, dar ce fel de tezaur de aur putea fi la un muzeu ca acesta? În peisajul eteroclit ºi pestriþ al presei, revista „Zig-zag” face o figurã aparte. De departe, are cel mai mare tiraj. Am auzit cã vreo 600.000 de exemplare. Cîºtigã bãnet, nu glumã.

Acum se pun temeliile marilor averi. Dar, spre deosebire de alte publicaþii, aici apar materiale de curaj. Se vede treaba cã nu numai pe mine m-a intrigat interviul pe care Dorin Tudoran l-a acordat, zilele trecute, „României libere”. Întrun pamflet publicat chiar pe pagina I, sub genericul aforistic „Exilul nu sporeºte talentul”, revista patronatã de tînãrul Octavian Mitu face pîrtie: „Proaspãt descins de pe Aeroportul Kennedy din New York, Dorin Tudoran a dus la Bucureºti o viaþã extrem de agitatã. A avut numeroase întîlniri, a fãcut multe vizite, a împãrþit în stînga ºi în dreapta indicaþii. Dar, mai ales, a dat interviuri. Atît de multe ºi în atîtea locuri, cã zilele bietului om par sã se fi consumat în naveta de la un microfon la altul. Plecarea în America a sporit activitatea lui Dorin Tudoran.

Nu însã ºi valoarea. Poetul a rãmas acelaºi: pe cît de meschin, pe atît de puþin talentat”. Fãrã sã vreau, mã gîndesc la o maximã a lui Goethe: „O viaþã fãrã scop este o moarte timpurie”. Care e scopul vieþii lui Dorin Tudoran? Sã fie Anti-Tot, mereu ºi oriunde? Probabil, dintr-un reflex al ratãrii pe plan literar. Fiindcã literatura lui, ca ºi aceea a unor caraghioºi ca Paler, Pleºu, Dimisianu, Manolescu ºi Liiceanu, este ca un mãdular vînãt, amorþit de novocainã, dupã o crizã reumaticã. Bine-bine, se poate rãspunde cã ºi Blaise Pascal rezolva probleme grele de

Într-o atmosferã rusticã, Corneliu Vadim Tudor degustã din bucate româneºti tradiþionale alãturi de un grup de prieteni ºi membri de partid.

Dupã întînirile cu alegãtorii, Corneliu Vadim Tudor întotdeanua avea grijã sã ofere ºi autografe. Lumea se îmbulzea sã obþinã o semnãturã a Tribunului, semn cã era apreciat ca o adevãratã personalitate. matematicã în timp ce era chinuit de dureri de dinþi. Numai cã „operele” aºa-ziºilor noºtri dizidenþi sînt ca niºte dinþi cu nervul scos. Nu intereseazã pe nimeni, decît pe snobi, fireºte, care, dacã ar citi în „Paris Match” cã e modern sã-þi pui un þucal în cap, ar face-o fãrã ezitare ºi i-ar lapida pe cei care cuteazã sã nu se supunã unei mode atît de stupide. În acelaºi curajos, „Zig-zag”, citesc cu uimire, dar ºi cu bucurie secretã, urmãtoarea ºtire: „«Europa liberã» a început sã-ºi dea în petic. Punctul de vedere al postului de radio privind evenimentele de la Tîrgu Mureº ne dã de gîndit dacã nu cumva, vãzîndu-se în pragul desfiinþãrii, a acceptat vreo propunere de finanþare din partea Parlamentului de la Budapesta”. Noi spunem asta de vreo 15 ani. Atenþie la Ungaria! N-o sã avem NICIODATà liniºte cu þara asta creatã artificial, dupã o serie de nãvãliri ºi zvîrcoliri pe care nici mãcar creºtinarea hurtei respective nu le-a potolit. Pe micul ecran, întreaga Românie vede cum o mînã criminalã a incendiat Biserica Ortodoxã din satul Valea (comuna Vãrgata, judeþul Mureº), monument istoric de la 1758! Ce nemernici! Era un lãcaº mai bãtrîn cu 11 ani decît Napoleon ºi cu 12 ani decît Beethoven. O figurã stranie face corespondentul TV din zonã, pe nume Dorin Suciu: acesta zice cã sã nu ne luãm dupã zvonuri, cã adevãrul e altul, dar nu poate contesta cã biserica e arsã pînã în temelii ºi a mai rãmas din ea numai un morman de cenuºã.

Seara, primesc telefon de la þãrãnistul Pop Iftene: „Vadime, ºtii cã mi-a fugit muierea în Suedia, cu unul. Da’ io vreau sã mã-mpac cu femeia, mã, tu ce zici?”. Nu zic nimic, în chestiuni de-astea pur ºi simplu nu mã bag. S-a bãgat Leon Talpã, care, prin anii ’80, a scris chiar un roman „cu cheie” despre cuplul respectiv, femeia fiind cam iabraºã, ce-i drept, carte în care era caricaturizat ºi colegul meu de la Agerpres, Adrian Riza, sub numele Gogomazea. De la viaþa lui intimã, Pop Iftene trece la politica de vîrf: „ªtii ce m-am cujetat io?”. „ªtiu, vrei sã te-mpaci cu muierea din Suedia, mi-ai mai spus-o!” „Nu, mã, asta o fo’ altceva, acum trãbã sã vorbim lucruri serioase. Io cred cã cea mai bunã candidaturã la Preºedinþia României e a lui Ioan Alexandru! Tu ce zici?” Iar nu zic nimic. Îl iubesc pe poet ca pe un frate, e un sfînt, în felul lui - dar þara are nevoie acum de o mînã de fier, de un excelent organizator.

A început jaful spaþiilor locative! „Patrioþii” de ocazie s-au bulucit în vilele fostei nomenclaturi. Cei doi adjuncþi ai lui Andrei Pleºu - Dan Petrescu ºi Coriolan Babeþi - s-au învîrtit pe cãlcîie ºi au fãcut rost de niºte mici palate. Primul a pus laba pe o vilã cu 7 camere, iar al doilea pe una cu 9 camere. Dar nici cu Ion Raþiu nu mi-e ruºine: în timp ce fostul primar-general al Capitalei, Gheorghe Panã, a fost azvîrlit pe nedrept în temniþã, bãtrînul þãrãnist Ion Raþiu i-a ocupat vila din Str. Armindeni nr. 4, care, de fapt, aparþinuse marelui sociolog Dimitrie Gusti.

Ofensiva „dizidenþilor” pe toate fronturile! A murit Nicu, trãiascã Nicu! Adicã, mai pe înþelesul tuturor, nici nu-l îngroparãm bine pe Nicolae Ceauºescu ºi hop cã ne trezim cã avocatul Nicu Stãnescu îºi anunþã canditatura la funcþia de preºedinte al României! Totul e aiurea, fiecare se crede îndreptãþit sã fie salvatorul Neamului Românesc. Noroc cã mai existã fotbal pe lume, altfel mi-aº lua cîmpii. Seara, la televizor, un meci amical al Naþionalei României cu reprezentativa Elveþiei. Foarte prost, am pierdut timpul.

4 APRILIE 1990. Lidia ºi Liviu îl aduc la mine pe juristul Iacob, pentru întocmirea actelor.

Acesta pare un om de treabã, a lucrat prin industria uºoarã, acum are biroul în Magazinul de Confecþii „Bucureºti”. ªi-a lãsat ºi el barbã, ca orice revoluþionar. Mã sfãtuieºte sã nu-i spun Fundaþia „România Mare”, ci „Cultura româneascã”. De ce? Pentru a nu sãri duºmanii cu gura! Îi rãspund cã acest subiect nu poate fi de tranzacþie ºi nici de calcul, aºa cã titulatura rãmîne cum am stabilit. Dar, cînd am stabilit eu numele „România Mare”?! Dupã îndelungate meditaþii, timp în care am cîntãrit vreo 30 de variante: „Neamul Românesc”, „Concordia”, „Tricolorul”, „Patria”, „Steaua Dunãrii”, „Steaua Orientului”, „Þara Noastrã” º.a.m.d. Într-o zi cu soare, am luat masa cu Eugen Barbu ºi cu Toma Michinici, pe terasã la „Pescãruº“.

Atunci ne-am fãcut o mie de planuri. Dupã tot felul de discuþii privind subiectul cel mai dificil (adicã numele cu care ne prezentãm în faþa þãrii) am rostit ºi „România Mare”. Am avut bucuria sã constat cã ºi Michinici se gîndise la varianta asta (numai cã eu îl aveam scris la finalul unei agende, de vreo 3 zile). Patronului i-a plãcut nespus, a fost entuziasmat. „Bravo, jos pãlãria, aºa ceva va intra în Istorie!” - mi-a spus el, fericit.

Dupã fiecare Conferinþã de Presã, aveau loc discuþii cu membrii Comitetului Director al Partidului România Mare ºi se punea þara la cale.

Dupã care totul a cãpãtat contururi mai clare, în funcþie de lumina iradiatã de o astfel de sintagmã glorioasã, în care, ca într-un snop de raze, erau cuprinse ºi simboluri istorice, ºi simboluri geografice. Dar, greul abia urmeazã! Vor accepta minoritarii care conduc þara sã fie înfiinþatã o publicaþie cu numele „România Mare”? Dacã cineva o sã protesteze, o sã-l trimit imediat la „Marea Britanie”, care dãinuie pe hartã de la 1707 ºi nu mai deranjeazã pe nimeni. În ziarul „Dimineaþa”, un reporter îl invitã pe Gelu Voican sã-ºi prevadã viitorul, el fiind ºi astrolog, nu numai milog: „Peste ani, la unul din colþurile celui mai larg bulevard din Bucureºti, un cerºetor orb, gîrbovit, cu barbã albã (dacã nu or sã i-o smulgã iarãºi demonstranþii - nota mea, C.V.T.) vede cum lumea trece (dacã-i orb, atunci cum mai vede? - nota mea, C.V.T.) aceeaºi, fãrã sã priveascã tãbliþa care-i atîrnã pe piept, «fost viceprim-ministru», trece mereu, aceeaºi, pe lîngã inscripþia cu numele bulevardului «Nicolae Ceauºescu»...”. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 13 octombrie 2017

ANTREPRENORIAT

ECONOMIE

Limbaj de lemn ºi omisiuni voite în comunicarea Fiscului Conducerea Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã va supune aprobãrii, pînã la finele acestui an, un set de mãsuri fiscale ºi administrative, prin care doreºte sã reformeze instituþia. ªi ºi-a fãcut publicã intenþia printr-un comunicat în care abundã limba de lemn, omiþînd adevãratele probleme cu care se confruntã: lipsa veniturilor la buget, vechimea sistemului informatic, tãieri de salarii, investiþiile inexistente, blocarea posturilor etc. Se vorbeºte de transformarea într-o „instituþie fiscalã ºi vamalã modernã, eficientã ºi inovatoare, care va oferi servicii de înaltã calitate, prin implementarea unor procese simple ºi transparente, care sã uºureze conformarea voluntarã“.

Astfel, adaugã ºefii ANAF, „Fiscul va deveni un partener real al mediului economic, prin implementarea unor procese de bunã practicã, bazate pe reciprocitate, cu scopul de a facilita conformarea voluntarã la declararea ºi plata obligaþiilor fiscale“. Acest limbaj ºi modul cum a fost construitã toatã aceastã comunicare au generat o reacþie durã din partea lui Gelu Diaconu, fost ºef al ANAF pînã în februarie 2016. „Am creditat public cu bunã credinþã ºi profesionalism nouã conducere a ANAF. Dar, dacã va continua în a mistifica realitatea cu comunicate de acest gen, încep sã am îndoieli asupra adevãratelor intenþii. Rar mi-a fost dat sã citesc un comunicat de presã mai insipid, inodor, incolor, dar mai ales atît de mistificator!

Cuvinte bombastice menite sã ascundã o realitate complet diferitã: «instituþie…modernã, eficientã ºi inovatoare», «mãsuri proactive», «parteneriat fisc-mediu economic», «reformarea managementului», «reproiectarea principalelor activitãþi», «transformarea exe-

cutãrii silite în proces investigativ», «armonizarea riscurilor identificate», bla, bla, bla… Despre lipsa cronicã a investiþiilor, iresponsabilã lipsa a mentenanþei sistemelor informatice ºi infrastructurii suport, blocarea posturilor, tãieri de salarii, promovarea în funcþii de conducere a propagandiºtilor de partid, lipsa consumabilelor, debandadã managerialã etc., etc. chiar nu ne

spuneþi nimic? Ce ar fi dacã în locul unui grafic colorat aþi posta lunar un tabelaº cu evoluþia încasãrilor pe categorii de impozite faþã de trecut ºi program precum ºi evoluþia ponderii colectãrii în PIB? Decît o polologhie de cuvinte nu ar fi mai simplu cîteva cifre reale? Poate începeþi sã completaþi tabelul cu realizãrile lunii septembrie, prima luna de dupã mãreaþã rectificare «pozitivã».

Sau cifrele programate prin rectificarea «din pix» a tandemului Vîlcov&Miºa nu prea au legãturã cu realitatea colectãrii?“, spune Diaconu.

Cartelul de pe piaþa repartitoarelor Consiliul Concurenþei a sancþionat 11 companii cu amenzi în valoare totalã de 3.673.681 lei (aproximativ 798.626 euro) pentru încheierea unor înþelegeri anticoncurenþiale piaþa exploatãrii repartitoarelor de costuri pentru încãlzire.

Autoritatea de concurenþã a constatat cã 3 companii (S.C. Ista Romania S.R.L, S.C. Techem Energy Services S.R.L. ºi S.C. Elsaco Brunata S.R.L) s-au înþeles sã îºi împartã piaþa, respectiv localitãþile în care ofereau servicii de exploatare a repartitoarelor de costuri pentru încãlzire, ºi au fixat tarifele aferente acestor servicii. La înþelegerea de împãrþire a pieþei naþionale a serviciilor de exploatare a repartitoarelor de costuri pentru încãlzire a participat, pentru o perioada limitatã, de aproape 1 an,

ºi compania S.C. Elsaco Electronic S.R.L. În acest fel, consumatorilor li s-a restrîns posibilitatea de a alege furnizorul, plãtind, în acelaºi timp, tarife mai mari pentru serviciile prestate de aceste companii. Firma Ista este prezentã pe piaþa din România cu servicii de calcul al consumurilor individuale de apã ºi cãldurã începînd din anul 1995, cînd au fost montate primele repartitoare de costuri. La începutul anului 2005, firma ºi-a schimbat denumirea din Viterra Energy Services în Ista Romania.

Compania are capital danez. Techem Energy Services este deþintã de societatea germanã Techem Energy Services GmbH. Elsaco Brunata face parte din grupul Elsaco controlat de omul de afaceri botoºãnean Valeriu Iftimie, cel care deþine ºi clubul de fotbal FC Botoºani din Liga 1. În cadrul aceleiaºi investigaþii, Consiliul Concurenþei a constatat existenþa unei înþelegeri, pentru fixarea tarifului aferent serviciului de exploatare a repartitoarelor, între companiile S.C. Elsaco Brunata ºi S.C. Techem Energy Services S.R.L, pe deo parte ºi ºapte parteneri ai acestora, pe de altã parte (S.C. Heat Energy Services S.R.L., S.C. Cagero Instal S.R.L., S.C. Laguna Serv S.R.L, S.C. Ovila Com S.R.L., Regia Autonomã de Servicii Publice Ploieºti, Regia Autonomã de Gospodãrire Comunalã ºi Locativã Paºcani ºi S.C. Electroval Sound S.R.L.).

Practic, S.C. Elsaco Brunata S.R.L. ºi S.C. Techem Energy Services S.R.L. au pus la dispoziþia celor 7 parteneri software-ul de calcul al costului pentru încãlzire ºi au stabilit totodatã tariful pentru serviciul de citire ºi repartizare a costurilor pe care urmau sã îl plãteascã consumatorii. Astfel, stabilirea tarifelor a vizat eliminarea concurenþei prin preþ ºi creºterea tarifelor practicate în raport cu clienþii finali.

Companiile Ista Romania ºi Elsaco Brunata au recunoscut participarea la înþelegerea anticoncurenþialã ºi au beneficiat de o reducere a amenzii de 15%.

CRISTIAN CREÞU

POLITICÃ

Conducerea ANAF comunicã situaþia veniturilor doar prin prisma cifrei nominale, care este mai mare decît cea de anul trecut, însã tace în privinþa raportãrii la PIB. De altfel, veniturile bugetului general consolidat din primele opt luni ale acestui ani, în sumã de 160,4 miliarde lei, reprezentînd 19,2% din PIB, sînt sub nivelul atins în primele opt luni ale anului, cînd s-a consemnat o pondere de 19,33% din PIB. Recent, baza de date a Fiscului - Data Warehouse - a intrat în colaps din cauzã cã în ultima perioadã responsabilii ANAF nu au mai contractat soluþii up-grade, licenþe, mentenanþã, pe motiv cã nu s-au contractat soluþii up-grade, licenþe, mentenanþã. Nici centrul de date pentru back-up de la Braºov nu a funcþionat.

Angajaþii Fiscului s-au plîns anul acesta de condiþiile vitrege în care sînt nevoiþi sã îºi desfãºoare activitatea, precum ºi de legea salarizãrii unitare „Deºi, de nenumãrate ori, sindicatele, dar chiar ºi oficiali de prim rang ai Fiscului au atras atenþia asupra faptului cã sistemele informatice funcþioneazã defectuos întrucît serverele ANAF sînt suprasolicitate, infrastructura informaticã este uzatã moral, avînd o vechime de circa 10 ani, imprimantele nu au consumabile ºi piese de schimb, iar în ultima perioadã, lipseºte chiar ºi hîrtia de scris, aceste semnale au rãmas în continuare fãrã ecou, probabil ºi din cauza neidentificãrii unor soluþii viabile pentru o finanþare corectã a activitãþii instituþionale. Mai mult, funcþionarii sînt nevoiþi sã îºi autofinanþeze deplasãrile efectuate în interes de serviciu pentru colectarea resurselor bugetare, folosind în mod frecvent autoturismele personale, în condiþiile în care, decontarea se face parþial ºi cu întîrzieri de cîteva luni“, a declarat recent Liviu Toader, preºedinte Sindicatului Naþional Finanþe Publice. (cotidianul.ro)

Patru ani de haos managerial la Tarom (2) Probleme cu resursa umanã (2) instituþii ale statului, neîndeplinirii obiecÎn perioada auditatã, au existat cazuri în care deciziile AGA ºi CA nu au fost duse la îndeplinire cu celeritate de cãtre conducerea executivã. În plus, demersurile întreprinse de conducerea executivã nu au reflectat întotdeauna voinþa acþionarilor, iar mãsurile dispuse de organele cu atribuþii de control nu au fost implementate în termenul stabilit.

Prin unele decizii ale AGA ºi CA a fost amînatã discutarea unor probleme care necesitau adoptarea cu celeritate a unor decizii privind funcþionalitatea societãþii, cu impact negativ în atingerea obiectivelor de creºtere a eficienþei ºi competitivitãþii companiei (activitatea comercialã, de achiziþii, sistemul IT, grila de salarizare, modificarea statutului, aprobarea situaþiilor financiare consolidate, aprobarea schimbãrii sediilor unor agenþii externe, programul de zbor etc.)

Nu au fost luate în toate cazurile mãsuri suficiente pentru stabilirea unui cadru general adecvat de informare ºi consultare a salariaþilor. Deciziile AGA ºi CA, precum ºi obiectivele prevãzute în planurile de administrare ºi de management nu au fost aduse în permanenþã la cunoºtinþa salariaþilor, iar politica ºi criteriile de remunerare a administratorilor ºi directorilor companiei Tarom nu au fost fãcute publice pe pagina de internet a societãþii.

Schimbãri de ºefi Schimbãrile intervenite la nivelul conducerii executive Tarom în perioada vizatã au fost generate de deficienþe manageriale constatate de organele ierarhice superioare sau de renunþarea la funcþie prin demisie. Prin Hotãrîrea nr.

7/21.03.2016, CA decide revocarea începînd cu aceastã datã a Conducerii Executive Tarom, respectiv: revocarea mandatului de Director General – CEO al lui Christian Heinzmann, ca urmare a deficienþelor manageriale constatate în urma controalelor desfãºurate de diferite

tivelor din contractul de mandat nr. SG 6970/19.11.2012 ºi din Planul de Management 2013-2016, neîndeplinirii în totalitate a deciziilor CA adoptate pe parcursul anului 2015. De asemenea, a fost revocat mandatul de Director General Administrativ al lui Tiberiu Þiclea „ca urmare a unor grave deficienþe manageriale”, printre care: apariþii în mass-media cu potenþial de vulnerabilizare a imaginii Tarom, cu nerespectarea obligaþiei de exercitare a mandatului cu prudenþã, diligenþã ºi loialitate; refuzul de a transmite anumite documente membrilor CA; prezentarea unor documente neasumate prin semnãturã de autor; inducerea în eroare a membrilor CA cu privire la procedura de vot prin susþinerea, în calitatea sa de jurist, a faptului cã numai membrii CA numiþi în baza OUG nr. 109/2011 pot vota, iar deciziile CA pot fi luate numai cu majoritatea voturilor membrilor selectaþi conform OUG nr. 109/2011, deºi conform Statutului toate voturile sînt egale.

Prin Hotãrîrea AGA nr. 4/06.05.2016, AGA ia act de Hotãrîrea nr. 7/2016 a CA privind revocarea mandatului de Director General al lui Heinzmann ºi a mandatului de Director General Administrativ al lui Þiclea ºi constatã revocarea acestora cu justã cauzã, avînd în vedere, pe lîngã motivele prezentate de Preºedintele CA ºi urmãtoarele: în cazul lui Þiclea Tiberiu, neîndeplinirea obiectivelor ºi criteriilor de performanþã pentru anul 2015 prevãzute în contractul de mandat nr. SG 5637/29.09.2015; în cazul domnului Heinzmann Christian, neîncheierea unui contract de mandat cu compania, fapt care poate aduce prejudicii majore companiei, nerealizarea indicatorilor bugetari pe anul 2015, neîndeplinirea mãsurilor cu termen de implementare 2015 prevãzute în Planul de Administrare 2013-2016, avînd în vedere dubla calitate (de Director General începînd cu 2012 ºi de administrator, începînd cu 2015).

Sfîrºit COSMIN PAM MATEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 13 octombrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Mihail Moruzov, cel care a înfiinþat primul Serviciu Secret din România (1) Recentele dezvãluiri ale colonelului SRI, Daniel Dragomir, prin care Serviciul Român de Informaþii este acuzat de partizanat politic ºi amestec în economie prin metode „specifice” care încalcã cele mai elementare reguli ale pieþei libere, nu sînt o noutate pentru România. Încã de la înfiinþare, sub conducerea lui Mihail Moruzov, Serviciile de Informaþii au fost folosite de cãtre politiceni sau membri din structurile informative pentru obþinerea de foloase materiale ºi influenþã.

Cu doar trei clase primare, Mihail Moruzov a reuºit sã creeze o reþea de spioni care concura, în secolul trecut, cu cele ale marilor puteri europene, cu care a capturat agenþi nemþi ºi a cules informaþii importante pentru front. Om de încredere al lui Carol al II-lea, a sfîrºit împuºcat de legionari într-o celulã de la Jilava, în 1940, în timp ce pregãtea o alianþã a Serviciilor Secrete române, italiene ºi germane.

Chiar dacã a trãit învãluit în mister, istoricii au reuºit sã desluºeascã traseul profesional al lui Mihail Moruzov ºi l-au caracterizat drept un mare patriot, informaþiile culese de el fiind de importanþã vitalã pentru statul român. Pãrintele Serviciilor Secrete româneºti, Mihail Moruzov se trage din cazacii zaporojeni refugiaþi din Caucaz în România. S-a nãscut la 18 septembrie 1887, în satul Zebil, din Tulcea, într-o familie cu opt copii, el fiind cel mai mic. Tatãl lui, Nicolae, a fost preot vreme de patru decenii la biserica rusã din Tulcea. Mihail Moruzov a fãcut doar trei clase primare, întrucît limba latinã l-a împiedi-

frontul Salonicului de a se preda germanilor; salvarea unor ofiþeri ºi soldaþi români din mîinile bolºevicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea acþiunilor armatei ruse din aceeaºi zonã.

Acþiunile enumerate nu au fost însã confirmate din surse independente, astfel cã, spre sfîrºitul rãzboiului, activitatea lui Moruzov a fost pusã sub semnul întrebãrii, instituindu-se o comisie de anchetã. În 1920, Moruzov a fost arestat, în baza mandatului cu nr. 2250/13 mai 1920, emis de judecãtorul de instrucþie al Tribunalului Constanþa, ,,în virtutea art. 14 ºi 204, combinat cu art.

40 din Codul Penal”. Comandamentul francez a primit în acea vreme o serie de informaþii care arãtau cã Moruzov ar fi fost spion în solda Consulatului þarist rus de la Galaþi ºi cã, de asemenea, este spion bulgar. Cã ar fi existat oarecari legãturi între el ºi consulul rus de la Galaþi reieºea ºi din unele rapoarte ale Brigãzii de Siguranþã din acel oraº cãtre Direcþia Generalã a Poliþiei. Ancheta nu a reuºit sã dovedeascã însã nimic. Arestarea ºi ancheta ce au urmat s-au datorat, se pare, conflictului cu noul director al Siguranþei Statului, Romulus Voinescu, care-l suspecta de spionaj, precum ºi de o serie de afaceri dubioase, printre care ºi contrabanda fãcutã la Gurile Dunãrii ºi în Basarabia, cu schimbul rublelor în lei. ***

cat sã-ºi ducã mai departe studiile, ºi aºa a ajuns sã continue lecþiile în particular, cum se obiºnuia în acele vremuri.

Serviciul de Siguranþã al Deltei a fost prima structurã informativã ºi contrainformativã creatã în 1917, de care se leagã strîns activitatea lui Mihail Moruzov. Structura respectivã apare menþionatã într-un raport al lui Moruzov, înaintat directorului Siguranþei, datînd din 18 iunie 1917. Denumirea serviciului apare într-un document din 25 septembrie 1917 drept ,,Echipa de Siguranþã din Delta Dunãrii”, iar la 31 ianuarie 1918 ca „Brigada de Siguranþã din Delta Dunãrii”. În raportul din 18 iunie 1917, Moruzov menþioneazã ºi principalele probleme cu care se confrunta în zonã, respectiv: dezertorii români de naþionalitate rusã, propaganda bulgãreascã ºi germanã în rîndurile armatei ruse ºi activitatea lui Prezanov, viceconsulul rus din Sulina. Într-un raport datînd din 1934, Mihail Moruzov enumerã cîteva din succesele obþinute în acea perioadã: capturarea colonelului german von Mayer, ºeful Serviciului de Informaþii din Dobrogea ºi de pe þãrmul Mãrii Negre, operaþiune desfãºuratã la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zonã; împiedicarea inamicului sã distrugã vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roºie ºi armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean, prin pãtrunderea lui Moruzov ºi a altor doi agenþi în compunerea delegaþiei ruse ºi informarea amiralului Ion Coandã despre intenþia a douã divizii ruse aflate pe

Imediat dupã terminarea primului rãzboi mondial, s-a pus problema reorganizãrii unui Serviciu de Informaþii ºi Contrainformaþii în cadrul Marelui Stat Major, un Serviciu Secret paralel, cu angajaþi civili.

Dupã unele documente, la propunerea generalului Dragu, dupã altele, la cea a amiralului Coandã, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise pînã atunci) a fost numit Mihail Moruzov.

Iniþial, ºi SSI a avut douã secþii, analog Serviciului de Informaþii al Armatei: de informaþii ºi contrainformaþii. În 1928, lui Moruzov i s-a cerut sã elaboreze un proiect de reorganizare, care sã aducã serviciul la nivelul echivalentelor sale din S.U.A., Franþa sau Anglia. Potrivit colonelului Gheorghe Petrescu, Moruzov a alcãtuit un proiect de reorganizare a tuturor Serviciilor de Informaþii, concentrîndu-le sub o singurã direcþiune generalã la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. Deja, în 1928, SSI se mãrise considerabil, avînd un secretariat general, mai multe secþii ºi o organizare importantã în teritoriu. Deºi continua sã funcþioneze sub tutela - nominalã - a Marelui Stat Major, structural ºi operaþional, SSI devenise altceva. Principalul pericol venea acum dinspre Est. CEKA, apoi OGPU, ºi în fine, NKVD nu neglijaserã spaþiul românesc.

Dupã reorganizarea serviciului, ºi dupã reconfirmarea lui Mihail Moruzov pe post, acesta, avînd o poziþie extrem de ºubredã, din cauza lipsei studiilor,

Fraþii Moruzov: Mihail (dreapta), Afanasie (centru), Ioan (stînga), perioada interbelicã (din colecþia familiei)

dar ºi a relaþiilor în înalta societate, s-a amestecat tot mai mult în politicã.

Menþinerea lui Moruzov în serviciu era o permanentã luptã, pe care o purta în cadrul armatei, pînã cînd a putut prinde momentul favorabil de a se introduce la Palat ºi a se impune de acolo. Din acest moment, preocuparea lui principalã nu a fost nici activitatea Secþiei contrainformaþii, nici activitatea pe teren, ci acele cancanuri politice prin care sã-ºi loveascã duºmanii ºi sã-ºi înalþe în rang sprijinitorii.

Prin tot felul de acþiuni informative, cum a fost complotul colonelului ,,Precup” sau ostilitatea faþã de ,,palat” a lui Barbu ªtirbey, Moruzov a reuºit sã cîºtige încrederea lui Carol al II-lea ºi a principalului sãu colaborator, Ernest Urdãreanu, mareºalul

Mihail Moruzov (dreapta), alãturi de Afansie Moruzov (stînga) ºi fiul acestuia, Veniamin (din colecþia familiei).

Palatului. Aºa a avut loc trimiterea lui Eugen Cristescu la Paris pentru recuperarea unor fotografii în care Elena Lupescu apãrea dezbrãcatã, sau pentru înscenarea unui proces de ,,bigamie” generalului Ion Antonescu. Moruzov trimitea informaþiile solicitate direct la Palat, în cea mai mare tainã. Mulþi din colaboratorii lui Moruzov îi vor atribui acestuia ulterior un mare rol în politica de slãbire a partidelor istorice, pusã la cale de Carol al II-lea, ºeful SSI devenind atotputernic în politica internã. Singurul document, prin care se poate proba, deocamdatã, influenþa, dar ºi oportunismul lui Mihail Moruzov faþã de regele Carol al II-lea, este Raportul întocmit la 7 februarie 1938, prin care propune instaurarea temporarã a unui regim autoritar, în scopul de a se însãnãtoºi, prin mãsuri energice, ,,puterea moralã a þãrii ºi spiritul de disciplinã al fiilor ei”. Documentul are, pe prima filã, ordinele rezolutive ºi semnãturile olografe ale ºefului M.St.M., generalul ªtefan Ionescu, ºi a ministrului Apãrãrii Naþionale, generalul Ion Antonescu, ceea ce dezvãluie o anumitã abilitate din partea ºefului Serviciului Secret de a ºti sã acopere unele luãri de poziþie importante, prin care ºi-a consolidat rangul de înalt demnitar al statului. Nu se ºtie cînd a ajuns acest raport pe masa de lucru a monarhului. În 9 februarie, de comun acord cu Armand Cãlinescu, Gheorghe Tãtãrescu ºi Ernest Urdãreanu, Carol al II-lea a decis sã instituie dictatura personalã. ,,Angajîndu-se în jocurile politice, Moruzov a angajat ºi serviciul din subordinea sa. Consecinþele au fost dezastruoase pentru el, dar ºi pentru Serviciu ºi, în final, pentru þarã”.

Unul dintre foºtii sãi colaboratori, N. D. Stãnescu, îl descria astfel pe Moruzov: „Nu-i plãcea sã vorbeascã decît foarte rar despre el însuºi, iar în dosarul sãu de la Serviciul Personal existau prea puþine acte, dupã cum este de adãugat cã, în jurul sãu, se þesuse o aureolã de mister, care prilejuieºte producerea de legende.

A trãit sub numele fals de inginerul Mihail ªtefãnescu. Ca înfãþiºare generalã, aducea uneori ºi într-o mãsurã cu Mussolini“. (va urma) DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 13 octombrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (29) Ciudata dispariþie a lui Glenn Miller (4) Apare o altã ciudãþenie. În 1949, Helen Miller cumpãrase un loc de înmormîntare cu 6 loturi în Altadena, California - pentru pãrinþii ei, pentru ea însãºi ºi pentru fiul ºi fiica pe care ea ºi Glenn îi adoptaserã. Dar cu toþii însemnau 5 persoane. Pentru cine era mormîntul în plus?

Cînd li s-a cerut sã infirme faptul cã Glenn Miller era înmormîntat acolo, oficialitãþile cimitirului au rãspuns de-abia dupã 15 luni; în timp ce, dupã întrebãrile lui Wright cãtre fiul adoptiv al lui Miller, Steve, acesta i-a scris supãrat unchiului sãu, Herb, rugîndu-l: „Scapã-ne de bãtaia de cap a tipului ãstuia”.

Povestea care începea sã se contureze era aceea cã Miller participase la un scandal în incinta unui bordel din Paris ºi cã murise (deºi nu în Paris) în urma unei fracturi a craniului. Fiind „un tip cam chefliu ºi înnebunit dupã muieruºti”, el se dusese la Paris cu douã zile mai devreme de începerea turneului, pentru a se bucura de companie femininã. Cînd Haynes, implicat ulterior în muºamalizare, a ajuns la Paris, rãmãsese cu adevãrat perplex: unde se afla Miller? Dupã o cãutare freneticã, l-a localizat pe liderul de orchestrã, aflat într-o stare foarte gravã din cauza loviturilor primite. Dacã ar fi murit, s-ar fi iscat un mare scandal. De ce sã-i strice reputaþia? În plus, dat fiind cã rãzboiul era în desfãºurare, ºtirea ar fi putut demoraliza. Aºadar, Miller a fost transportat cu avionul la un spital militar din Columbus, Ohio, moment în care a început muºamalizarea cazului. Pierderea avionului ,,Norseman” explica

absenþa lui Miller la concertele din Paris. Pînã cînd decesul lui a fost anunþat, el deja murise în Ohio. Helen, refuzînd sã accepte varianta oficialã, îi dãduse soþului de urmã dupã rãzboi ºi, în final, aflase adevãrul de la autoritãþi, mai tîrziu cumpãrînd ºi locul din cimitir cu 6 loturi.

Miller a fost reînmormîntat aici, unde ea l-a însoþit în 1966. Cît îi priveºte pe Niven ºi Haynes, de ce sã ia parte la cãderea postumã în dizgraþie a prietenului lor? Mai bine sã confirme cã Miller a murit într-un accident de avion care s-a prãbuºit în mare, decît în urma unui scandal murdar, dintr-un bordel parizian.

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Carlos Mirabelli, un farsor al levitaþiei (1) Pot oamenii sã se ridice singuri în aer, sã fie ridicaþi doar prin puterea minþii sau în timpul transelor extatice? Istoria e plinã de astfel de relatãri. Ascensiunea fizicã a lui Christos cãtre ceruri este exemplul cel mai remarcabil. El, pur ºi simplu, a continuat sã urce ºi nu s-a mai întors vreodatã. Exemplele din secolele urmãtoare îl includ pe Sf. Iosif din Copertino (,,cãlugãrul zburãtor”) ºi pe mediul Daniel Dunglass Home, din Secolul al XIX-lea – despre care se spune cã nu a fost prins niciodatã triºînd. Totuºi, amintindu-ne de principiul societãþii Fortean, conform cãruia oamenii care simt nevoia sã nu creadã sînt la fel de creduli ca ºi cei care simt nevoia sã creadã, este probabil o uºurare sã fii capabil sã dovedeºti cã cel puþin un singur practician al levitaþiei este farsor – mediul brazilian Carlos (Carmine) Mirabelli (1889-1951). (va urma) STUART GORDON

Fluvii europene 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11 12

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11 12 ORIZONTAL: 1) Cel mai lung fluviu din Europa – Fluviul Londrei; 2) Niºte dezaxaþi – Stîrneºte rîsul; 3) Fluviul Parisului – În cupã! – Mãturoi; 4) Tras pe stînga! – Opus Zenitului - ... Coco, fluviu în America Centralã; 5) Certat cu vorbe aspre; 6) Echipa întregitã – Limbã din esperanto – În cadã!; 7) Cap ºi coadã de avat! – Practicã un sport nautic; 8) Fluviu navigabil în vestul Europei – Jeepul nostru – Roman de Rebreanu; 9) Jocul nebunilor – Zoe Vasilescu – Izvor; 10) Fluviu în Peninsula Balcanicã – Pe capul învingãtorilor; 11) Fluviu în Peninsula Italicã (Tevere) – În haos! – Caþavencu; 12) Doamna din Arad – Fluviu în nordestul Rusiei europene.

VERTICAL: 1) Fluviu în Polonia (1047 km) – Se gãsesc în naturã!; 2) Fluviu în Europa Centralã (Odra) – Înveninat; 3) Un peºte domol – Þigãrile Sofiei – Comunã în judeþul Alba; 4) Fugã mare – Carbon ºi azot – Repere!; 5) Inimã de fatã! – Nu e asta – Zgomot la cãdere!; 6) Trãdãtor biblic – Pluteºte pe fluviu; 7) Membru inferior – Tirbuºon; 8) Anton Holban – Strãlucitor – Dragele baciului; 9) Legendã – Uzat – Uºile de la dulap!; 10) Populaþie indo-europeanã rãspînditã pe þãrmul de N-E al Mãrii Adriatice – Capitala Albaniei; 11) E o þicnitã – Plin cu schelete; 12) Fluviu în Italia centralã – Fluviul nostru.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,REPTILE” 1) GUSTERI – TS; 2) AMAR – ESTET; 3) VIPERA – ASI; 4) ILAIE – RITM; 5) AE – ECO – NOU; 6) L – CRUTA – AL; 7) GE – LATOS; 8) BEAT – R – SAC; 9) OTRAVITI – A; 10) AIA – PICIOR. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.