Romania mare, nr 1412

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Foarte rar se întîmplã ca oamenii sã moarã în timp ce se roagã, pe genunchi, la Dumnezeu. Asta spune mult despre forþa terapeuticã a rugãciunii. Sã ne rugãm, aºadar, cît mai des cu putinþã!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

De ce nu – un alt PRM? Motto: „Eu am un simþ aparte, îi detest/ Privesc la ei cu silã ºi cu milã/ Azi, Iuda ce se vinde dã ºi rest/ Nu vã lãsaþi conduºi de o reptilã!”. (Corneliu Vadim Tudor – „Oameni ºi ºerpi”) Cea mai mare bucurie a mea este sã descopãr frumuseþea. În orice. Dar mai ales acolo unde, acoperitã de pojghiþa dramului de efor, stã strãlucirea aurului. Ce culturã minunatã avem – e suficient sã uiþi de televizor, chiar ºi de internet, ºi sã iei revistele vechi de culturã – „Manuscrisptum”, „Secolul XX”, „Arta”, „Gîndirea”, „Ahiva…” lui Gusti, publicaþiile Junimii ºi cîte altele. Sau colecþiile „Restituiri”, „Universitas”, „Restitutio” … ºi cîte alte izvoare de capodoperã scrise înainte de cãderea în „viaþa ca o piaþã”, aºa cum îmi vine sã numesc eu derbe-democraþia bazatã pe „economia de piaþã”. Sigur, este o gîndire potrivitã unui om care a visat mult, a crezut ºi mai mult - ºi s-a trezit cã a trecut de jumãtate de veac, iar speranþele ºi credinþa în oameni se topesc, precum ceara lumînãrii care a ars prea tare.

Bunãoarã, visul de a duce mai departe moºtenirea lui Vadim – partidul naþionalismului cult, un fundament al noocraþiei, visul lui Camil Petrescu, o þarã condusã de oameni ai cunoaºterii… Adevãrul este cã Vadim nu ºi-a dorit un partid al elitelor, deºi a promovat în parlament sau în funcþii locale mai mulþi oameni de elitã – în domeniul lor, fireºte – decît oricare alt partid, inclusiv decît marele PSD. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Toamna

Pagina 4

Nu minimalizaþi primejdia maghiarã!

Senatul nostru a fãcut un nou ºi important pas cãtre democraþie: în ºedinþa de ieri, 22 decembrie 1992, un coleg a fost atacat ºi judecat în contumacie, de cãtre 4 senatori, cu o lipsã de cavalerism care încoroneazã intoleranþa doveditã de unii în ultimii 2 ani. Întîmplarea face ca acela rãstignit sã fiu chiar eu. Întîi m-a criticat dl. Radu Timofte, preºedintele Comisiei de Apãrare a Senatului, care a constatat cu voioºie cã nu planeazã nici un pericol asupra României. Bravo, domnule Timofte, aþi reuºit în cîteva zile sã centralizaþi cantitatea uriaºã de informaþii ale Serviciilor Secrete româneºti ºi strãine, ceea ce vã profileazã ca pe un as al contraspionajului mondial. Ceea ce n-a pipãit cu degetele domnul Timofte, sau n-a vãzut cu ochii, înseamnã cã nu existã! Probabil, pentru a ieºi ºi dumnealui din somnolenþa lipsei de profesionalism, ar fi trebuit ca la Timiºoara sã se tragã cu tunul ºi agenþii maghiari sã-ºi agaþe de carîmbii cizmelor niºte clopoþei, ori sã-ºi punã de gît pancarte pe care sã scrie clar cã s-au strecurat în România pentru destabilizare. Oare chiar nimic n-o fi fost adevãrat în acel document, nici vizitele udemeriºtilor la Budapesta, nici contactele lor cu Serviciile Secrete maghiare? În scrisoarea primitã de mine de la 3 intelectuali maghiari se scrie cã asupra Banatului ºi Ardealului planeazã ameninþãri serioase.

Cîteva dintre aceste ameninþãri sînt arhicunoscute de toatã lumea, numai domnul Timofte n-a auzit de ele: e vorba de Proclamaþia de la Timiºoara, din 1990, în care se vorbea pe faþã de autonomia Banatului; mã mai refer apoi la acþiunile iresponsabile ale UDMR-ului, cum ar fi Declaraþia de autonomie a Ardealului ºi Jurãmîntul de fidelitate faþã de patria maghiarã, ºi multe altele. În urmã cu o sãptãmînã, cînd am alertat Senatul, nu ºtiam de vizita la Timiºoara, de Crãciun, a ex-suveranului Mihai de Hohenzollern, care confirmã acum cele spuse de mine.

Ce cautã în România, domnilor colegi, o fantomã a Istoriei, care ne-a vîndut o datã lui Hitler ºi a doua oarã lui Stalin, ducîndu-l la moarte pe Mareºalul Antonescu, abandonînd în prizonierat la ruºi nu mai puþin de 170.000 de militari români, personaj care în iunie 1989 a aprobat scandaloasa Declaraþie de la Budapesta, privind autonomia Ardealului? (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 23 decembrie 1992, plenul Senatului României (Text reprodus din volumul I „Discursuri“)

Bogãþiile toamnei

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Pãdure sfîntã I. Pãdurea mea de brad, pãdure sfîntã Nu mã mai satur de lumina ta Primeºte-mã cînd toatã slava cîntã ªi rîde iar copilãria mea.

II. Îmi este dor de vremea fermecatã Cînd fãrã nici o grijã hoinãream Îmi este dor de-o mamã ºi de-un tatã Pe care astãzi, Doamne, nu-i mai am.

Refren: Pãdure sfîntã, ce frumos era Sub streaºina de arbori seculari Cînd zmeura în crînguri înflorea ªi-o stea de aur blînd cãlãuzea Sãlbãticiuni de vis, cu ochii mari Acolo este toatã viaþa mea!

III. Aici mi-a fost natura mamã bunã ªi-o fatã tot aici am îndrãgit.

Cît de puternici sîntem împreunã Eu doar în templul tãu sînt fericit.

IV. Pãdurea mea cu ghiocei la poale Mã înfrãþesc cu tine în destin Ce bine-i la rãcoarea vrajei tale Mã-mbatã parcã cel mai dulce vin.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poem preluat din volumul „Cîntece de dragoste“)

Aºavir Acterian, o revelaþie a memorialisticii româneºti Pagina 10

Heinrich Himmler: cel mai malefic nazist din istorie

Bãtãlia de la Gallipoli

Paginile 12-13

Pagina 23

NR. 1412 zANUL XXVIII zVINERI 6 OCTOMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 6 octombrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Se anunþã atacuri asupra P.S.M.! Deviza CEAC-PAC: „Nu putem rãguºi decît împreunã” Marele cîntãreþ Rod Stewart Mîrþu Pîrþu va interpreta la Politica Euroviziune romanþa ,,Trece-un CAR cu hoþi pe drum”... ªlagãrul Litoralului: „Mãi, României la O.N.U. trece prin Tel-Aviv salamule de varã/ Te-aº mînca cu tot cu sfoarã!” Noua bancnotã de 1.000 de lei va înlocui vechea bancnotã de 50 de lei PARTEA A II-A În realitate, lucrurile erau mult mai simple: zahãrul „din Marea Caraibelor“ provine din Cuba, dar guvernul nostru occidentalizat nu vrea sã arate cã avem relaþii cu mult hulitul Fidel Castro. ªi am mai aflat de la acelaºi purtãtor cã vom lua zahãr din Israel. Aici credem cã a fost vorba de o greºealã de pronunþie: nu e vorba de Zahãr ci de Zahar. Ca sã încheiem acest capitol, vom întreba ºi noi, în prostie: unde e zahãrul României, unde sînt marile noastre recolte de sfeclã de zahãr? Pe la 1800, boierul patriot Nicolae Dudescu, care voia sã cîºtige simpatia tînãrului Napoleon Bonaparte pentru Þãrile Române, aflase cît de rar era zahãrul la Paris, preþãluit ca ºi diamantele, aºa cã a presãrat cu pudra cea mai dulce tot drumul de la caleaºcã pînã la intrarea în Palatul Tuilleries. ªi acum am ajuns cerºetori... Rãzboiul civil din Iugoslavia, în viziunea unor microbiºti din Ciºmigiu: „I-a bãtut Dumnezeu, pentru cã ni l-au furat pe Belodedici!”.

Bine le-a mai zis dl.

Mare-i grãdina ta, Doamne...

Radu Câmpeanu politicienilor pîrîþi de la Aripa Tînãrã: „niºte fripturiºti!”. Pînã ne vom ocupa noi înºine de afacerile dubioase ale acestui ministru paºaportar Cataramã, care s-a ataºat din mers în cureaua Guvernului, o sã le facem un pustiu de bine lichelelor de la organul lor „Viitorul românesc”.

Adevãraþi piraþi de presã, doi repetenþi pe nume Horia Þurcanu ºi Cãtãlin Apostol publicã un fel de reportaj plin de minciuni ridicole, din care reiese cã dl. Vadim Tudor ar avea un microbuz roºu marca Volkswagen ºi ar fi închiriat o vilã la Neptun cu 500.000 de lei pe an (?!). Cine ºi-a bãtut joc de voi, prãpãdiþilor? Nu ºtiaþi cã redactorul-ºef al nostru nu are un microbuz, ci un yacht, ºi nu merge pe strãzile Capitalei, ci zboarã pe ruta Ministerul Turismului – Societatea Elvila a lui Cataramã?! Tot aºa, se adevereºte ºi cu vila de la Neptun, cu douã mici diferenþe: nu e la Neptun, ci la Moscova, ºi nu e vilã, ci tomberonul pe care s-a suit Boris Elþîn cînd a þipat la puciºti ºi a luat sfîrºit Rãpirea din Serai...

Sã mai amintim oare cã fripturiºtii evadaþi de sub escorta d-lui Câmpeanu au publicat în urmã eu vreo douã luni, pe pagina 1, un alt fals grosolan? Este voba despre acea fotografie din care reieºea cã un copil a fost bãtut în mod bestial, cu biciul sau cu vergeaua, dar în realitate (aºa dupã cum ne-au relatat tipografii revoltaþi) avem de-a face cu un trucaj incredibil, cu semne ºi dungi trasate cu tuº negru în acea redacþie de oameni bolnavi. Fotografia se aflã acum, prin bunãvoinþa noastrã, la vicepreºedintele Senatului, dl. Vasile Moiº.

Ziarul „Viitorul românesc”, de unde acest Viorel Cataramã a dat afarã vreo 32 de ziariºti ºi a rãmas cu 32 de urechiºti, a devenit foarte comic, încercînd sã facã o anchetã pe la unitatea „Izvorul Rece” din Sinaia, ca sã-i iasã pasienþa lui

Cataramã zis Blacheu (care seamãnã cu Þãndãricã, sau mai bine zis cu Bourvil pe blãniþã) – doi fomiºti publicã o anchetã din care reiese cã ei aveau poftã de niºte mititei. Ghinionul lor a fost un ºef de salã care a mirosit ce le poate pielea ºi le-a spus urmãtoarele cugetãri adinci: „Da. Micii sînt proaspeþi. Vaca a avut 23 de ani, iar porcul 22”. Luaþi prin surprindere de acest gînditor, cei doi turiºti fripturiºti comenteazã în ziar: „Priveºti mirat, iar stimabilul îþi mai explicã, avînd un aer de superioritate, cã porcul era fiul vacii”. Aceastã spectaculoasã biografie îi determinã pe cei doi emisari ai lui Cataramã sã facã ceea ce ºtiu ei mai bine: sã guiþe în limba germanã! Priviþi aici: „GUITZ, MEIN HERR, GUITZ”. ªi ziarul ãsta nãrod mai are pretenþia cã va rezolva soarta turismului românesc! În ziua de joi, 5 septembrie, a avut loc o spargere incredibilã, la Depozitul de la Posada. Un individ cu þãcãlie ºi ochelari auriþi, unduind din ºolduri ca o cadînã pe care a chemat-o Sultana Valide sã-i dea ºerbet cu apã rece, ºi-a spart capul singur. Aceastã spargere fãrã precedent s-a produs în timp ce persoana cu sex incert cãra de zor niºte lãzi gigantice, pe care, împreunã cu cîþiva ºoferi, le tot încãrca în maºini. Lãzile conþineau piese de patrimoniu naþional (picturi, statuete, antichitãþi, goblenuri ºi alte comori), iar persoana se cheamã Coriolan Babeþi, fostul ministru adjunct al Culturii. Conform practicii devenite deja lege, de a-i face scãpaþi peste graniþã pe foºtii derbedei ºi infractori (vezi cazul lui Dan Petrescu, violatorul), guvernul nostru a decis ca Babeþi sã fie... directorul Casei Nicolae Iorga, de la Veneþia! Ce-o avea aceastã paþachinã lascivã în comun cu memoria marelui Iorga, nu se ºtie. Se ºtie însã cã, sub pretextul de a mobila acea casã din oraºul lagunelor, Babeþi a burduºit un mare numãr de lãzi ºi containere, pe care vrea sã le scoatã peste graniþã. Atenþie mãritã la vamã, atenþie la curierii diplomatici, atenþie la orice posibilitate de a scoate din þarã averea neamului românesc. La fel ca Pleºu ºi ca alþi duºmani ai românilor, acest Babeþi a avut ºi are încã acces nelimitat ºi necontrolat la marile valori patrimoniale; timp de un an ºi jumãtate s-a tãvãlit ca porcul în tãrîþe, nu l-a întrebat nimeni absolut nimic.

Poliþia ºi Parlamentul trebuie sã-l ia la anchetã neîntîrziat, pentru cã în scurt timp îºi stabileºte ºezutul în Italia ºi, vorba aia, prinde orbul scoate-i ochii! Tot mai sîcîitoare propaganda catolicã în România. Ce-or fi cãutat niºte papistaºi sã dea cu cãdelniþa prin satul bãcãuan Rãcãciuni, distrus la inundaþii, nu poci pentru ca sã ºtiu. Dar ºtiu cã ºi aici e mînã ungureascã...

Topul trãdãrii de þarã: 1) Nicolae ManolescuApolzan; 2) Dinu Patriciu; 3) Claudiu Iordache; 4) Ana Blandiana; 5) Radu Koloman Enescu; 6) Ion Cristoiu; 7) C. Nistorescu; 8) Gelu Voikahn; 9) Andrei Pleºu; 10) Nicolae Breban. Sã ne oprim

Epigramiºti de ieri...

Unui doctor Atins la braþ de o parezã, Îmi prescriseºi o ecosezã; Fiindcã n-am gãsit-o încã, Mã mulþumesc cu o româncã.

D-lui ministru al Justiþiei, Al. Giani C-aveþi frumoase favorite, O ºtim ºi noi, precum o ºtiþi; De azi-nainte, prea mãrite, Aº vrea s-aveþi ºi... favoriþi.

Unui funcþionar de la Biroul Paºapoartelor Cînd liberalii la putere Veni-vor dîrzi, cu tot transportul, O sã ajungi, ce decãdere!

Sã-þi dea ei þie paºaportul!

Directorului CFR Pe cînd ca Fulgerul voteazã Legi, Camera ºi chiar Senatul, Bugetul Cãilor Ferate N-a mers nici ca acceleratul.

Unui socialist ,,Cu capitalul meu schimb lumea!”

Striga un negustor de vax.

Ai capital de miliarde?

Nu, Capitalul lui Carl Marx.

Doamnelor Solitarii triºti, poeþii, Aveau preþ în vremea veche; Astãzi doamnele preferã Solitarii... din ureche.

RADU D. ROSETTI (1936)

puþin la cei doi tizi ai lui Ceauºescu, aflaþi pe locurile 1 ºi 10. În privinþa lui Manolescu-Apolzan, lucrurile sînt clare: individul are buba la bibiloi, apariþia lui la televizor cînd a cerut interzicerea revistei ºi a partidului nostru, cu fãlcile încleºtate, cu ochii sticloºi de cîine turbat – a avut darul sã sperie pe multã lume, dar pe noi ne-a distrat la culme. „Iatã, ne-am spus noi, cum se rãzbunã legionarii prin copiii lor, de dincolo de groapã!”. Încercarea acestui castrat de a exploata în folosul lor evenimentele din U.R.S.S., parada de fals patriotism ºi de falsã grijã faþã de fraþii noºtri din Moldova ne-au fãcut sã ne gîndim la douã chestiuni: în primul rînd cã improvizatul politician n-a scris în viaþa lui un singur rînd despre tragedia Basarabiei ºi a Bucovinei, noi fiind aceia care ne-am luptat mereu cu cenzura pentru a demasca jaful þarist ºi stalinist, iar în al doilea rînd, puiul de legionar 1-a demascat public (în „România literarã”, prin vara lui 1989) pe poetul Grigore Vieru, pe motiv cã ar fi de dreapta, „gîndirist”, acuzaþie care putea sã-l coste, pe vremea aceea, pe curajosul tribun. Cît despre Nicolae Breban, ce-am putea spune? Ca ºi Manolescu, care ºi-a ucis revista prin incompetenþi („România literarã” apare acum în 8.000 de exemplare), ºi bidonul turtit ºi-a sugrumat publicaþia („Contemporanul” se zbate pe la limita celor 7.000 de exemplare !). El declarã în presã cã vrea sã-ºi facã o publicaþie politicã în Ardeal, ca sã ne arate el nouã, celor de la „România Mare”, cum e cu patriotismul. Noi l-am sfãtui sã nu facã el chestii deastea, fiindcã dacã se duce în inima Transilvaniei ºi afirmã din nou cã Mihai Viteazul a fost paranoic ºi reacþionar, atunci s-ar putea sã-l punã moþii sã cotcodãceascã pe Muntele Gãina. ªi încã ceva: cum rãmîne bre cu anticomunismul brebanului, de vreme ce a fost membru al CC. al P.C.R. ºi juca tenis cu generalul de Securitate Nicolae Pleºiþã, aºa dupã cum Duºmãnie mare a lui îl demascã Paul Goma?

Rãzvan Theodorescu împotriva României Mari. În ziua de luni, 9 septembrie, am înaintat televiziunii o adresã oficialã prin care rugam sã se anunþe la Actualitãþi cã marþi va fi revista noastrã din nou pe piaþã. Dl. Mircea Hamza (care n-are nici o vinã) ne-a comunicat telefonic cã un asemenea anunþ va fi taxat ca... reclamã ºi cã va trebui sã plãtim suma de 260.000 de lei, pe lîngã faptul cã anunþul nu poate fi difuzat decît dupã douã zile. Fireºte cã am refuzat. Totuºi, am cerut sã se anunþe mãcar cã a început difuzarea Broºurii care conþine Platforma Program a Partidului România Mare, precum ºi fãurirea la Monetãria Statului a insignei formaþiunii noastre politice, care este o veritabilã bijuterie heraldicã. Era dreptul nostru sã beneficiem mãcar de 1 minut de emisie, în condiþiile în care atîtea partide ºi atîþia trãdãtori de neam au intoxicat þara asta pe postul naþional. Din pãcate pentru dl. Hamza, cînd s-a dus la preºedintele Asociaþiei de prietenie Israel-Tel Avivziunea Românã, adicã Rãzvan care cerºeºte 1 leu ºi 78 de bani, acesta a zis cã-l aruncã pe fereastrã dacã mai vine la el cu asemenea mizerii (?!). A cui e Televiziunea Românã, domnule Ion Iliescu? A ºi fost Miercuri, 18 septembrie, la vîndutã Israelului?

Tribunalul din Ploieºti va avea loc o nouã ºedinþã a procesului politic pe care marele ºi singurul terorist român Gh. Robu i l-a intentat d-lui Corneliu Vadim Tudor. Atîta timp cît procuror general-adjunct al României a rãmas dl. Nicolae Cochinescu, prietenul ºi naºul lui Gh. Robu (dupã cum zic unii), atunci orice idee de dreptate va fi, în þara asta, strivitã în faºã...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 13 septembrie 1991)

... ºi de azi La botezul Judeþului Romanaþi Cînd vine popa cu odoare ªi jarul în cãdelniþã, Sã puneþi prazul – lumînare... ªi zaibãr în cristelniþã!

Unor „udemeriºti” Spun, cu toatã bonomia, Despre minoritarii duri: Ei „adorã” România...

Cît mai sînt în ea pãduri!

Patria românului Pe-acest tãrîm de neuitat, Eu îmi iubesc, prin lege, zona; Vã spun cu sufletul curat… ªi vã transmit din Barcelona.

Încornoraþii au Raiul lor Încornoraþii merg în Rai ªi asta nu-i deloc poveste; În Iad nu poþi s-arunci un pai...

Cã-i plin de ale lor neveste!

Prin pãdurile României Prin pãduri cu fructe coapte, Sus pe deal sau la cîmpii, Cîntã cucul zi ºi noapte… Însã drujba ºi mai ºi.

Pe litoralul României Hoinar pe litoral – agale, Privind aºa, în profunzime, Cînd vãd atîtea fete goale, Aº face-o baie… de mulþime.

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 6 octombrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Despre proasta guvernare Rãstignirea Basarabiei ,,De ce merge oaia cu capul în jos” ºi alte dadaeasme Psihologul lui Grivei Trai pe vãtrai doar cu apã ºi luminã Proºtii Europei Crimã împotriva imunitãþii Angela merge mai departe de Costineºti Educaþie permanentã pentru tot tacîmul Ãl mai tare negustor de oameni Sindromul Bãlãlãu loveºte Uganda Ce parte a femeii preferã bãrbaþii Canotoarele au obþinut douã medalii de aur la CM. Mereu am spus cã femeile e mai bune decît bãrbaþii, ºi nu m-aþi crezut. Acum ce mai ziceþi? V-aþi înecat cu bere? Bravo, fetelor!

De la 1 octombrie, Programul de guvernare-înfeudare îºi aratã roadele. Costul vieþii a luat-o razna. S-au scumpit gazele naturale, buleftrica, benzina ºi, de aici, tot ce vieþuieºte în aer, pe pãmînt ºi în apã. N-a fost o glumã; bãieþii s-au þinut de cuvînt: ne-au ciuruit! Un pescar francez a prins cel mai mare somn din lume (2,74 m lungime). A adormit luni ºi s-a trezit joi. Parcã a pescuit în Parlamentul României.

Un moldovean beat (ce pleonasm cumplit!) de pe cealaltã parte a Prutului i-a bãtut iubitei douã cuie în palmã, cu nobilul scop de a o rãstigni. Dupã cum ne informeazã ofiþerul de presã al Poliþiei moldovene, duioasa Mariana Beþivu, amorezul n-a apucat sã finalizeze preludiul, deoarece concubina a ºters-o englezeºte spre dispensarul comunal. Deºi aþi fi înclinaþi sã credeþi cã pe concubin îl chema Igor Dodon, se pare cã, totuºi, n-a fost el. La acea orã, pîrcãlabul de Chiºinãu bãtea în cuie uºile europene ale Basarabiei.

Au fost interzise femeile cu forme perfecte, adicã fotoºopate. Bine le-au fãcut franþuzii, cã prea erau frumoase. Prea o concurau pe doamna Macron! Întrun sat din Mehedinþi au fost confiscate, de pe cîmp, douã tone de canabis. Acum înþelegem ºi noi de ce þurcanei, de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. ,,ªtiþi de ce merge oaia cu capul în jos?”, ne întreabã autorul ,,Mioriþei”, varianta 2017.

Cum sã nu! De ruºine. Nici ei nu-i convine pãºunea pe care o mînã nea Petricã. Dar ºtiþi de ce merge Daea cu capul pe sus? De deºtept. ,,M-am îmbãtat o singurã datã, în 1968. ªi-acum mi-e rãu”, se vaitã acelaºi personaj istoric. Asta explicã multe. Totuºi, de ce n-ai încercat un tratament naturist pentru combaterea mahmurelii? Cicã zerul de oaie, acest animal extraordinar, te face ca nou. Hai, bre, nea Petricã, aveam pretenþii de la dumneata! Ca ºi de la Dana, fiica ºi angajata Ministerului Agriculturii, Inculturii ºi Imposturii, care le-a cerut prietenilor, prin mesaje, cîte 10 lei ca sã dea ºi ea o turã prin Vama Veche. Nu acum, cã e frig, îngheaþã mãslinele-n oaie, ci astã-varã, pe 19 iulie. Nu ºtim, sau nu vrem sã ºtim, dacã aceastã fatã extraordinarã a ajuns în Vamã, dacã s-a împiedicat de dl. Goþiu pe lîngã vreun tomberon al istoriei, dar am vrea sã aflãm de la matale dacã nu cumva anul ãsta a început transhumanþa mai devreme...

Nea Petricã, dacã te-am supãrat la corazonul inimii sau la creierii capului, ,,cer scuze anticipat pentru greºelile pe care le-am fãcut”. Conform programului de guvernare.

Pentru a creºte potenþialul turistic al judeþului Botoºani, sinistrul Turismului, Titus Andronicus Dobre, a hotãrît cã satul Humuleºti nu e în judeþul Neamþ, ºi cine doreºte sã-l vadã pe Creangã s-o ia cãtinel spre Flãmînzi. Cu asemenea concurenþã, domnilor Daea ºi Pop le fuge pãmîntul de sub picioare. ªtiaþi cã existã psihologi pentru cîini? Da? Ete cã eu nu ºtiam. Cicã, la Cluj, te costã 50 de lei ºedinþa ca sã-l mai scoþi pe Grivei din melancolie. Poate vã întrebaþi în ce limbã se înþeleg psihologul ºi suferindul? În limba lor, nu-s diferenþe semnificative.

Populaþia activã a României a scãzut în ultimii cinci ani de la 9,3 milioane la 8,3 milioane. Restul de un milion nu s-a dus la psiholog, ci s-a cãrãbãnit într-o lume mai bunã. Fie în cea vãmuitã de Sfîntul Petru, fie în Occident. Clasa politicã, vinovatã de aceastã situaþie dramaticã, sparge seminþe de bostan, cu mîna adînc înfiptã în buzunarul nostru. Iar proºtii rîd.

Rîdem ºi noi, dar nu-i rîsul nostru. Australianca Ellen Greve se hrãneºte numai cu prana (luminã plus apã!) din 1993 ºi se simte de belea. Nu-i pasã de cîrcotaºii care se îndoiesc de acest lucru. De ce n-o credeþi? Dar pe politicienii care se hrãnesc de 27 de ani doar cu rahat, îi credeþi orice v-ar spune! Apãi, suciþi mai sînteþi! Nici Tãriceanu ºi nici ministrul Energiei nu cunosc preþul benzinei. Dar ei conduc România! Vai de noi! Ne-am dat foc la valizã!

Dintre þãrile europene, România investeºte cel mai puþin în educaþie. Doar 3,1% din PIB. De-asta manualele sînt varzã, salarizarea profesorilor e praf, iar delãsarea e generalã. Pînã cînd deºtepþii care ne conduc pe ultimul drum al istoriei nu vor înþelege cã ignoranþa ne costã mai mult decît educaþia, schimbarea în bine este imposibilã. ªtiu cã am mai spus asta, dar, poate, dacã repet, le va intra ceva în cap. Deºi pare imposibil.

Oameni buni, nu-i normal sã obligi pe

cineva sã facã un lucru împotriva voinþei sale, dar cred cã-i mai bine sã vã vaccinaþi copiii. A, cã trebuie verificatã cu atenþie provenienþa vaccinului, modul în care este efectuat actul medical, e cît se poate de corect.

Dar nu ne putem preface cã n-au murit de rujeolã 34 de persoane, majoritatea copii. Vaccinarea e ca democraþia: nu e perfectã, dar nu existã deocamdatã o soluþie mai bunã.

Actriþa Isabelle Adjani susþine cã e mai bine fãrã vaccin ºi cã peste 20 de ani vaccinarea, aceastã crimã împotriva imunitãþii, va fi consideratã crimã împotriva umanitãþii. Tot asta-i ºi pãrerea Oliviei ªtir.

Fete frumoase ºi deºtepte, nimic de zis, dar vaccinate la vremea lor. Pe Olivia o mai vaccineazã din cînd în cînd celebrul virusolog Andi Moisescu, de la ,,Românii e talentaþi numai dacã-s vaccinaþi!”. În timp ce scamatorul Dan ªova a fost condamnat, într-o primã instanþã, la trei ani de bulãu, Forest Gump de la Belgrad a fost achitat într-un dosar de mituire, cu o vilã, a fostului primar al Ploieºtilor, Iulian Bãdescu. Ghiþã, Ghiþã, ai ºters-o pe portiþã ca sã-i dai Injustiþiei...

(Adãugaþi cîte o rimã, prin rotaþie: bãtãiþã, o cobiliþã, nuiþã...) Angela Merkel, toplesista de la Costineºti, a cîºtigat cel de-al patrulea mandat de cancelar (chiar aºa, care o fi femininul de la cancelar? Cancelarã sau cancelarie?), în ciuda faptului cã rezultatul CDU reprezintã un nou minim istoric de cînd guverneazã. ªocul l-a produs AfD, formaþiunea politicã de extremã dreaptã care intrã în Parlament pentru prima datã dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial ºi care e condusã de un academician septuagenar ºi de o lesbianã de 38 de ani.

Aºa cã aceia care-i catalogheazã drept naziºti, greºesc.

Nu sînt naziºti, sînt naþionaliºti germani cãrora nu le place cã, de exemplu, de Revelion, la Berlin, invadatorii le-au violat femeile pe stradã. În mod paradoxal, naþionaliºtii germani au fost aduºi în Parlament de experimentele chimistei Merkel. Dar Angelei nici cã-i pasã; face topless ºi merge mai departe.

Dar nu vã povestesc cã, în Bundenstag, pe listele AfD, a intrat ºi un român! Îl cheamã Markus Cornel Frohnmaier, un orfan din Craiova, înfiat în 1991 de un cuplu format dintr-o nemþoaicã ºi un german. De la Corneluº aflãm cã Germania cheltuie anual 22 de miliarde de euro cu invadatorii ºi cã numãrul violurilor în grup comise de aceºtia s-a dublat în 2017 faþã de 2016! O mare parte a societãþii germane s-a cam sãturat de viziunile Angelei, care, la vot, se bazeazã pe voturile migranþilor mai vechi ºi mai noi. Ca ºi Macron în Franþa. Societatea germanã se radicalizeazã, ºi acest lucru e foarte periculos pentru întreg mapamondul lumii globului pãmîntesc. Poate aþi uitat cine a aprins fitilul celor douã rãzboaie mondiale!

Deºi nu toþi invadatorii Europei sînt bandiþi - cei mai mulþi au venit aici din raþiuni economice -, e absolut necesarã ºi obligatorie vaccinarea antiterorism pînã cînd lumea civilizatã nu va cãdea pradã extremelor de orice fel.

Gerhard Schröder, fostul Cancelar al Germaniei, a fost numit în fruntea C.A. al Rosneft, cea mai mare companie petrolierã din lume. Vãd cã nemþii îi pupã pe ruºi în bot ºi papã tot, nu ca politicienii români care se comportã precum capra rîioasã cu coada pe sus.

Mãi bãieþi, geopolitica e treabã grea, marº în tramvai!

2/3 dintre restaurantele deschise dau faliment dupã cîteva luni. Unii zic cã din cauza bucãtarilor slabi, eu cred cã din cauza preþurilor mai piperate decît mîncarea. ªi pentru cã românii nu-ºi permit sã trãiascã, doar sã supravieþuiascã. Dacã mai punem la socotealã ºi faptul cã încã mai existã românce gospodine, instanþa e lãmuritã. Pentru cã indicele de calcul pentru dobînzile la credite (Robor) este maxim, clienþii instituþiilor cãmãtãreºti poreclite bãnci vor plãti rate mai mari la credite. Parcã asta nu era prevãzut în programul de guvernare? Sau era scris cu litere mici?

O tipã din Arad, prietena fratelui mai mult ca perfectei de la Casa Albã, a fost numitã inspector ºcolar pentru educaþie permanentã. Biata fãpturã, un amestec de silicon, acid hialuronic ºi petece de bicicletã, a fost contestatã pentru cum aratã ºi pentru cã nu s-a sfiit sã dea pildã la tot cartierul pe Facebook. Traseul educaþional al distinsei fãpturi a luat-o de jos în sus, numai cã prin inspectorate lumea e invidioasã. Bravo ei, onoare muncii! Fericiþi aceia care vor fi controlaþi, într-un fel sau altul, de îndelung mobilata inspectoare pentru educaþia permanentã! Oare n-ar trebui modificatã organigrama ºi, în loc de educaþie permanentã, sã fie introdus termenul de educaþie definitivã? Sau, pe înþelesul internauþilor,

inspector pentru tot tacîmul? Întrebam ºi eu, nu dau cu parul. Dar, vorba poetului, tot ce-i frumos dureazã prea puþin. ªocatã de frenezia cu care obsedaþii Net-ului îi descriau pãrþile anatomice modificate strategic, Violeta a demisionat, lãsînd numai suspine în ISJ Arad. Cicã bãrbaþii de prin birouri þin ºi acum post negru, doar, doar o vor putea întoarce din drum. ,,Cum, nu ºtiaþi?

Oceanul Indian e al meu!”, se aratã surprins preferatul Codruþei, domnul Liviu Dragnea. Bãi Livache, lauda de sine nu miroase a bine. Aºa ai fãcut ºi cu programul de guvernare-hibernare. Ba ai zis cã e al lui Shhaideh, ba al lui Grindeanu, ba al lui Tudose! ªi cînd colo era al tãu!

A dat colþul ºi Hugh Hefner. Ãsta-i singurul om care poate sã ne spunã cu exactitate unde este Raiul.

Multe ar fi putut spune ºi ultimul ºef al Securitãþii, generalul Iulian Vlad, care, la 86 de ani, a defectat pe lumea ailaltã, înainte de a povesti cum l-a trãdat pe Ceauºescu, punînd piatra de temelie a risipirii României. Chiar dacã ulterior a lãsat sã se înþeleagã cã regretã, era o simplã prefãcãtorie; urmaºii sãi, putred de bogaþi, sînt la butoanele puterii. ªi sînt mai rãi decît bunicii lor. Impresarul numãrul 1 al anului 2017, care a primit numai din comisioane peste 107 de milioane de dolari, se numeºte Constantin Dumitraºcu ºi e român! Îi are sub contract, printre alþii, pe Cavani, Lloris sau Varane. Nu are în portofoliu nici un jucãtor român, altminteri revista ,,Forbes” ar fi menþionat pe lîngã milioanele din cont ºi vreun ciur de mãlai. Sindromul Bãlãlãu a lovit cu putere ºi Uganda. Pãruiala nu s-a desfãºurat la o nuntã, înaintea ciorbei de banane acritã cu zeamã de lãmîie, ci în plenul Parlamentului, printre hipopotamii politici.

Ultimul bastion al nebuniei a cãzut: femeile saudite vor avea dreptul sã ºofeze! De acum începe haosul ºi în Deºertul Arabiei...

Victor Ponta afirmã cã guvernarea Dragnea e mai rea decît cea tehnocratã condusã de Dacian Cioloº. Nasol moment, miºto colivã!

Acest Victoraº-ai-grijã-de-copii are o mulþime de pãcate, reale sau inventate, însã e un personaj paradoxal al vremurilor recente; în ciuda a ceea ce s-a spus ºi ce s-a scris despre el, a fost un premier de succes, iar guvernarea sa a echilibrat societatea tulburatã profund de Cabinetul Bãsescu (Boc nu se pune). A luat mãsuri care au fãcut bine economiei. Cele mai multe dintre ele nu erau de sorginte social-democratã.

Capitalizarea guvernãrii Ponta a contribuit decisiv la succesul zdrobitor din decembrie 2016. Dar Victoraº a cãzut victimã ºmecheriei caracteristice propriului partid.

Spre deosebire de el, care a înþeles cã nu poþi sã conduci o þarã de pe capra trãsurii comunale ºi ºi-a depãºit condiþia de politruc, urmaºii la butoanele Armatei Roºii au considerat cã nu-i nici o diferenþã între imaºul sãtesc, balta din faþa birtului comunal ºi Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie. Pentru unii dintre ei, România e un Teleorman în miniaturã. Cine v-a spus asta, ºi-a bãtut joc de voi. Dacã nu v-a obligat nimeni sã vã faceþi de rîs ºi aþi procedat aºa dupã capul vostru, prost cap aveþi.

Totuºi, mi se pare o lipsã de respect faþã de cititorii noºtri ca sã-l laud pe hahalera de Ponta, aºa cã mã opresc aici înainte ca poetul sã spunã: ,,azi îl vedem ºi nu e!”.

Unii pesediºti, care cred cã tot ce zboarã se mãnîncã, ar dori suspendarea preºedintelui. Ar fi o prostie mai mare decît Ordonanþa 13 ºi ar însemna sfîrºitul balaurului roºu. Americanii îl þin pe Iohannis atît de strîns în braþe cã nu s-ar putea prãvãli decît împreunã peste partidul de la butoanele puterii. E contradictoriu cît de spectaculos a fost PSD în campanie ºi cît de ridicol se comportã la guvernare. Explicaþia este cît se poate de simplã: campania a fost fãcutã de profesioniºti plãtiþi, iar guvernarea e lãsatã pe mîna amatorilor de jaf.

Ce ne facem, fraþilor, cu Dinamo, cã a ajuns s-o batã ºi Steaua?! Ar fi bine ca Nicu Ghearã sã bage mai adînc mîna în buzunarul chinezilor ºi sã aducã la echipã cîþiva fotbaliºti. Cã, la ce vedem în teren, vorba galeriei: ,,Mai bine jucãm noi ºi cîntaþi voi!”. Nu-l credeam pe domnul Nicu Ghearã atît de naiv încît sã-ºi lase afacerile murdare pe seama unor amatori ca fraþii Negoiþã. Sau, din cauza faptului cã este rapidist, vrea sã distrugã Dinamo din interior?!

La închiderea ediþiei: Oamenii de ºtiinþã obsedaþi de munca lor au stabilit cu precizie chirurgicalã care parte anatomicã a corpului feminin este preferatã de bãrbaþii de pe mapamondul lumii. Variantele au fost: sînii sau posteriorul? Dupã ce au privit îndelung exponatele, au pipãit temeinic materialul didactic ºi ºi-au dat cu tesla în tastaturã, au ajuns la concluzia ºtiinþificã interplanetarã cã majoritatea preferã þîþele (sînus captivus în sutienus, conform denumirii ºtiinþifice din Manuscrisele de la Marea Moartã. ªi nu ne referim la apã!). Dar nu ºi românii, care au recunoscut cã sînt obsedaþi de sudul corpului femeiesc! Acum nu ºtim pe cine au întrebat deau ajuns la concluzia asta rãvãºitoare. Dacã l-au interogat pe Bãsescu, e explicabil, întrucît celebrul bagabond, mare consumator de blonde marinate în whisky, n-are farurile reglate, la el faza lungã e cît se poate de scurtã. Dacã ne întrebau pe noi, instanþa era ºi lãmuritã, ºi cu banii luaþi; nouã ne plac femeile deºtepte. ªi dacã, pe lîngã creier, are ºi alte dotãri, adicã e fulloption, bogdaproste...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 6 octombrie 2017

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Toamna Pãsãrile cãlãtoare au împînzit de peste tot bolta cerului. E o învãlmãºealã de pãsãri de jur împrejur. Din toate pãrþile zboarã deasupra caselor. Dacã eºti atent, cu urechile ciulite, le poþi auzi fîlfîitul aripilor, semãnînd cu foºnetul frunzelor de porumb la adierea vîntului. Glasul le este la fel de uºor ca scîrþîitul unei þîþîni de uºã care n-a mai fost unsã cine ºtie de cînd. Deºi au împînzit bolta cerului, fiecare stol nu se amestecã în zborul altor pãsãri... Au ritualul lor de zbor. Se învîrt de cîteva ori peste locurile pe care le lasã în urmã, în semn de adio ºi de mulþumire pentru frumoasa gãzduire. ªi ele sînt împreunã cu puii lor. Pentru cã, odatã cu sosirea primãverii, au poposit aici, au scos pui, i-au crescut mari ºi i-au învãþat sã zboare. Zbor de drum lung... ªi sînt berze, lãstuni, grauri. ªi sînt rîndunele ºi alte soiuri de pãsãri, care pleacã spre þãrile calde pe calea aerului, fãrã sã aibã vreun gipies care sã le arate traseul spre locul de destinaþie. Ele ºtiu din generaþie în generaþie secretele migrãrii pe cãrãrile cerului. Au destinul lor: chemarea spre înaltul cerului sau în adîncul codrului ºi colindatul rîurilor ºi al bãlþilor.

Toamnã... Totul a început a se îngãlbeni... Treptat, treptat, frunzele copacilor prind a se scutura, odatã cu

Umorul lui Topîrceanu ºi al nostru Trei sînt atitudinile critice de referinþã provocate de spiritul umoristic al poeziei lui George Topîrceanu (1886-1937). Ibrãileanu îi reproºeazã inteligenþa. În viziunea sa, elanul sentimentului cenzurat de inteligenþã îºi pierde lirismul. Poezia nu se poate face numai cu spirit, aºa cum nu se poate face numai cu sentiment. Primeºte, însã, cu braþele deschise îmbinarea lor. Topîrceanu a realizat o îmbinare de tip clasic a spiritului ºi sentimentului. Clasic? Umorul lui Topîrceanu nu aparþine, dupã opinia lui Lovinescu, poeziei, ci unei inteligente simulãri a calitãþii poetice. Literaturã umoristicã, fãrã îndoialã, cãreia nu i se pot nega spiritul, arta; ceea ce scrie Topîrceanu ar fi numai o degradare a poeziei, o confuzie între convenþia poeziei ºi umor, aparþinînd de literar, dar nu ºi de lirism. Cãlinescu încearcã sã împace contrariile pentru a salva evidenþa cã, poezie sau nu, literatura lui Topîrceanu e agreabilã, place. Mai ales parodiile: „Inteligenþã criticã?

E prea puþin. Avem de-a face cu un mimetism superior, care presupune putinþa de a trãi pe felurite chei muzicale”. Dar „poezia umoristicã” e un nonsens: „Orice umor ce nu e însoþit de marea reprezentare grandioasã caricaturalã ori înecat în sentiment - nu aparþine poeziei.

Prin urmare, acum putem pune întrebarea mai lãmurit:

,,În acea vreme, în Ardeal...“ – Fragmente autobiografice – ,,În acea vreme, în Ardeal, era o viaþã foarte zbuciumatã: erau adicã luptele pe care le duceam, luptele politice de afirmare naþionalã, împotriva apãsãrii ungureºti; pe la anul 1890, s-a ridicat la apogeu tendinþa de distrucþie a guvernului de la Budapesta, adresatã poporului român din Transilvania. Ideea imperialismului unguresc, care s-a profesat, pe la sfîrºitul veacului al 19-lea, de cãtre guvernele de la Budapesta, a produs o formidabilã reacþiune molecularã în sufletul românismului din Ardeal, la care, în mod natural, participam.

Era atmosfera celei mai sãlbatice persecuþii a românilor din Transilvania; era o opresiune, pe care o ºtim cu toþii, ramificîndu-se pînã la cele mai mici îndeletniciri ale vieþii de la þarã. Desigur cã ea trezea protestare, m-am nãscut cu pumnii strînºi, sufletul meu s-a organizat în primul moment pentru protestare, pentru revoltã, cel mai puternic sentiment care m-a cãlãuzit în viaþã ºi din care a derivat ºi formula mea literarã.

fructele pîrguite, numai bune de mîncat sau de fãcut dulceaþã, gemuri, þuicã ºi alte minunãþii. ªi strugurii, ca niºte purceluºi, îºi aratã strãlucirea boabelor dintre frunzele galbene ca de aur. Dar, odatã cu înaintarea în acest anotimp, întreaga naturã începe a se rãri, pînã ce pãmîntul devine ca un pui golaº, singur în bãtaia ploilor din ce în ce mai reci, pregãtite a se preschimba în primele ninsori.

Pe cer nu se mai vede nimic, doar, din cînd în cînd, cîte o pasãre din neamul celor ce trãiesc pe plaiurile noastre ºi care nu au migrat niciodatã. Ele rãmîn cu noi, sînt adaptate la condiþiile atmosferice specifice acestor meleaguri. ªi iatã cã ºi în toamna aceasta pãsãrile cãlãtoare mi-au oferit un spectacol de zile mari, pe care nu l-am mai vãzut de cînd eram copil ºi mergeam cu mama la adunatul nucilor din grãdinã. Nu degeaba se spune cã toamna se numãrã bobocii, iar, ca sã fiu în ton cu vîrsta, îmi fac socotelile sã ºtiu cîte toamne au trecut peste mine de cînd mã ºtiu, aducîndu-mi, de-a lungul existenþei mele, un ºir lung de bucurii, despre care am vorbit la momentul potrivit, dar ºi decepþii. Una peste alta, toamnele vieþii mele sînt mãrturii vii cã ele fac parte din existenþa mea pãmînteanã, iar toamna de-acum este cea mai frumoasã din cîte am trãit; din mijlocul livezii cu prunii încãrcaþi de fructe, strig pentru bucuria rodului pe care mi-l oferã: Toamnã bogatã, bine ai venit cu poamele tale dulci!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg Sentimental“

,,Pãdure toamna”, tablou de ªtefan Luchian

RESTITUIRI

Mãrturie despre Topîrceanu Un miracol al literaturii române este Topîrceanu, în ciuda popularitãþii sale false. El este un novator nu ca Arghezi ºi nici ca Blaga, el aduce o înnoire nu a viziunilor cuvintelor, ci chiar a viziunilor. Orice poezie a lui poate fi întrecutã: spiritul poeziilor lui, de deschidere, de absenþã a prejudecãþilor, de ochi de om deschis a doua oarã dupã naºtere, este unic ºi mãreþ. (...) Ironia lui ne-a scos pe mulþi din vulgaritate.

Numãrul lui ne-a smuls din bancuri. Felul lui de a gîndi altfel altfelul ºi starea lui de mijloc nebãtînd marginile ne-au dat ºi mi-au dat noutate în vechiturã ºi miros în toiul primãverii. În poezia lui Topîrceanu e un fel de a privi nou.

Spiritul poeziei lui e curat ºi inedit. Ca elev modest ºi plin de admirare a lui, am înþeles, imitîndu-l în adolescenþã, cã nu a-l imita i-aº fi drag. Topîrceanu, avînd ºi stil, poate fi imitat. Dar mai presus de stilul lui, discutabil, el are un spirit ºi un fel de a fi care te sîrnesc sã-l continui. (...)

Spiritul lui Topîrceanu e mult mai înalt decît talentul sãu literar. De altfel, un spirit atît de proaspãt ca al lui, atît de nou între litere, de unde ºi-ar fi îngãduit ºi talentul?! Încerc sã fiu foarte exact ºi nu pot.

Mãrturisesc cã ani de zile mi-a fost ruºine sã spun cã-l iubesc, cã-l admir, ºi cã-l înþeleg pe Topîrceanu.

Mãrturisesc cu ruºine cã abia tîrziu l-am înþeles. Elev al lui în clasele primare, abia acum am ajuns sã-i fiu elev, în clasele primordiale. ªtiindu-l pe deasupra, abia acum mi-a alunecat inima în el.

NICHITA STÃNESCU

este Topîrceanu un mare evocator de lumi groteºti, joviale, este el mãcar un liric maliþios? Sau numai un cronicar vesel? Cã nu este numai un cronicar ne dovedesc citatele din parodii, în care puterea de a se înfãºura în viziunile altuia ºi de a le deforma cu gravitate este remarcabilã”. Aºadar, autor de vesele cronici rimate în tradiþia bicefalului A. Mirea, Topîrceanu este poet în exerciþiile sale parodice. Abia aici umorul sãu îºi gãseºte, cu împrumut, o viziune. Cronica veselrimatã a micilor evenimente prozaice ori lirice produce o plãcere vulgarã, asemenea cîntecului de lume care place ºi el vulgului, aceasta neînsemnînd, însã, cã valoarea muzicii lui Mozart este anulatã.

Interesant – ºi oarecum surprinzãtor – este faptul cã George Topîrceanu a fost, în ciuda culturii lui modeste, preocupat de teoria rîsului ºi a umorului. Þine, prin 1927-1928, o conferinþã: ,,Problema rîsului ºi umorul românesc”. Încearcã ºi o definiþie a specificului românesc al umorului ºi rîsului. Nu exagereazã. Bunul-simþ, care îl face în cele din urmã simpatic, îl apãrã de ridicol. Pentru cititorul de azi este semnificativã persistenþa relaþiei pe care Topîrceanu nu înceteazã o clipã sã o facã între umor ºi rîs: „Cînd zici despre un om – fie el ºi scriitor, fie simplu cetãþean – cã are umor, toatã lumea înþelege cã acel om are darul de a face, cu intenþie, cu bunã ºtiinþã, pe semeni sã rîdã“.

Aceasta este limita cea mare a inteligenþei lui Topîrceanu. Astãzi, nici un spirit cît de cît cultivat nu mai apreciazã umorul rîsului. Umorul ºi-a cîºtigat independenþa spiritualã. Nu mai este înþeles ca un mijloc prin care

se produce rîsul, ci doar ca o atitudine intelectualã. Nici mãcar rîsul nu mai e acceptat ca un efect al umorului.

Spiritul modern distinge între umor, ironie ºi rîs, chiar dacã nu le poate defini. Ceea ce nu înseamnã cã, pentru (ab)uzul intern al acestor însemnãri, nu putem propune trei definiþii: umorul este o atitudine de superioritate a subiectului faþã de obiectul vorbirii-scrierii; ironia este subminarea retoricã ori existenþialã a oricãrei superioritãþi (a subiectului ºi a obiectului) prezente în discurs ori în conºtiinþã; iar rîsul este un efect de surprizã pe care îl induce descoperirea spontanã a superioritãþii subiectului faþã de un alt subiect sau obiect. Topîrceanu reprezintã în poezia noastrã încercarea umorului de a produce rîs.

IOAN BUDUCA

Revolta era aºa de puternicã, încît, punîndu-mi acum întrebarea, în mod postum, dacã cu aceastã structurã de nervi ºi de suflet m-aº fi nãscut în altã þarã, dacã dispoziþiile mele de înregistrare ale sufletului meu erau cele native, atunci trebuia sã-mi caut în orice culcuº social o seamã de dezmoºteniþi, sã mã apropiu de ei”. ,,Capitala Ungariei mã silea sã fiu oarecum un om condamnat, sã trãiesc între strãini, sã fiu un fel de Robinson printre sãlbatici, sã-mi fac eu singur propriile mele unelte, cu care sã mã menþin, ºi aceasta am fãcut-o avînd la bazã folclorul, limba româneascã vorbitã în regiunea în care m-am nãscut; al 2-lea, cãrþile bisericeºti; al 3-lea, literatura cultã. Prin urmare, contactul meu sufletesc fiind cu poporul, eu nu pot sã spun cã am fost îndrumat în cele literare prin contactul cu Vechiul Regat”. ,,Ne gãseam atunci, la Budapesta, cîþiva bãieþi de 20-23 de ani ºi simþeam penibila singurãtate moralã în care ne zbãteam în acel oraº. Eram cam 30 de studenþi români acolo, pe malul Dunãrii, condamnaþi, prin practicile de deznaþionalizare ale statului din care fãceam parte, sã devenim niºte ieniceri ai culturii strãine, ca pe urmã tot noi sã asuprim poporul de unde am plecat.

Intenþiile acestea s-au întors împotriva celor care le-au conceput. Ar trebui sã fie cineva romancier sã reînvie zilele de atunci, acea epocã, ºi sã redea pentru posteritate aceastã grozavã frãmîntare sufleteascã în care trãiam noi, tineretul din Transilvania, în acele vremuri.

Cînd s-ar înþelege aceastã frãmîntare, s-ar înþelege sensul lucrurilor ºi puterea noastrã de protestare, dar ºi slãbiciunile ºi chiar stigmatele acestei generaþii din care fac ºi eu parte ºi care, în mod fatal, a trebuit sã se resimtã de urmele unei culturi strãine.

Adunaþi acolo, la un moment dat ne-am gîndit cã trebuie sã facem o revistã a noastrã, a eminescienilor de atunci, de la Budapesta. Crezul nostru literar se vede din însuºi titlul revistei: Luceafãrul. Acest titlu l-am gãsit noi mai potrivit ºi înrudit cu starea noastrã sufleteascã ºi cu conºtiinþa noastrã literarã din acele vremuri. Am fãcut mai tîrziu ºi o tipografie. ªi era, desigur, interesant sã vezi în acest oraº, în aceastã capitalã, adunate mãnunchiuri de 10-15 bãieþi, care, în subsolul unei case ungureºti, singularizaþi sufleteºte ºi diferenþiaþi de ceea ce era în jur, întocmai ca dinamitarzii pe sub pãmînt, lucrau la prãbuºirea imperiului austro-ungar”.

OCTAVIAN GOGA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 6 octombrie 2017

Polemici Controverse

Andrei Mureºianu - poet preeminescian „Mureºan scuturã lanþul, cu-a lui voce ruginitã,/ Rumpe coarde de aramã cu o minã amorþitã./ Cheamã piatra sã învie ca ºi miticul poet,/ Smulge munþilor durerea, brazilor destinul spune/ ªi bogat în sãrãcia-i ca un astru el apune/ Preot deºteptãrii noastre, semnelor vremii profet”.

Cunoscutele versuri prin care Eminescu îºi exprima marea sa admiraþie pentru Mureºianu constituiau, dupã studiul lui Aron Densuºianu, apãrut în 1868, cel mai frumos ºi competent omagiu adus poetului ardelean. Acelaºi Aron Densuºianu îl considera în „Istoria limbei ºi literaturei române”, apãrutã în 1885, deasupra lui Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri ºi chiar Eminescu. În opoziþie, critica lui Titu Maiorescu, îndreptatã deopotrivã ºi asupra lui Densuºianu, îi neagã lui Mureºianu pînã ºi calitatea de poet.

Din aceste controverse se naºte cu timpul concepþia conciliatoare, acreditatã ºi în ultimele studii contemporane, a exagerãrii în ambele sensuri: „locul lui Mureºianu fiind undeva la mijloc: un poet modest dar merituos, pe care tonul avîntat al poeziei sale patriotice, al «Rãsunetului», mai cu seamã, l-a impus în primul plan al atenþiei publice” („Andrei Mureºianu – poezii ºi articole”, prefaþã - Editura pentru literaturã, 1963).

De aici, desigur, apare ca o consecinþã fireascã explicarea aprecierii exagerate a lui Eminescu, ca rezultat al entuziasmului patriotic provocat de „Rãsunet” (poem denumit ulterior ,,Deºteaptã-te, române!”, azi, Imnul þãrii noastre), Andrei Mureºianu (1816-1863) devenind „Rouget de Lisle al revoluþionarilor români paºoptiºti”.

Concluzia care, privitã în aceste limite, apare ca satisfãcãtoare, lasã totuºi semne de întrebare: Eminescu, poet profund, lipsit de superficialitate, acordã superlativele sale ºi locul de primã cinste autorului unei singure poezii patriotice? Credem cã versurile lui Eminescu cer o mai atentã cercetare.

Astfel, ºtim cã încã în anul 1864 ºi apoi 1865 ºi 1868, Eminescu vizita Braºovul împreunã cu trupa de teatru Tardini, din care fãcea parte. Din aceastã perioadã ne-a rãmas poezia sa puþin cunoscutã „Învia-vor Voevozii”, sau „În cetatea nedreptãþilor de veacuri”, din care vom gãsi mai tîrziu unele idei reluate ºi în alte poezii ale sale. Poezia a fost publicatã în 1927 de profesorul N. Sulicã. El o deþinea, dupã cum aratã, de la prof. Ioan Lengheriu, ambii fiind braºoveni. „Mîndrii voevozi ce-nvie din a cronicilor bracuri/ Fac sã tresare cetatea nedreptãþilor de veacuri/ Crainici rãzbunãrii sînte, ce nu poate sã-ntîrzie/ Prooroci mãririi dalbe a zilelor ce vor sã vie// Juni semeþi cu surle-n frunte ºi cu zumzet de cimpoaie/ Scuturã din letargie inimile ce se-ndoaie/ Împlini-se-va destinul cînd sfãrîma-vor buzduganii/ De vãtafi ºi-armaºi izbitã, a cetãþii porþi duºmane// Învia-vor voevozii, rumpînd lanþuri de sclavie/ Surpînd legi ºi privilegii de urgii din temelie/ ªi va fi stãpîn românul peste-a þãrilor hotare/ Ce din vechi le strãjueºte cu a doinii-nviorare// Dom regal cu mîndre turle a lui Neagoe Voevod/ Pe Mihai ce admirat-ai în zenitul sãu de aur/ ªi slãvit-ai a lui Radu îndoitã biruinþã/ În a doua înviere s-ar putea sã n-ai credinþã?” În afara faptului cã asupra întregii poezii planeazã accentele „Rãsunetului” lui Mureºianu, tînãrul Eminescu îºi mãrturiseºte deschis aceastã filiaþie în versuri ca: „Juni semeþi cu surle-n frunte...”, în care regãsim dramatica imagine din „Rãsunet”: „preoþi cu crucea-n frunte ...”.

Din aceeaºi poezie, Eminescu reia la 1870, în „Epigonii”, ideea „Prooroci mãririi dalbe a zilelor ce vor sã vie”, considerîndu-l pe Mureºianu „Preot deºteptãrii noastre, semnelor vremii profet” ºi ducîndu-ne mai departe la identificarea voievozilor din „a cronicelor bracuri”, cu Mihai, ªtefan, Corvin din „Rãsunet”. În continuare, devine deci evident cã în acel „crainic al rãzbunãrii sînte”, Eminescu îl vede pe Mureºianu. În acelaºi an 1864, la cîteva luni dupã moartea lui Andrei Mureºianu, ºi cînd volumul apãrut în 1862 era uºor de gãsit, desigur cã tînãrul Eminescu, geniu poetic în plinã efervescenþã, a citit toate poeziile, iar puternica impresie produsã asupra lui ºi înalta preþuire pe care i-a acordat-o autorului nu s-au putut datora numai unei singure poezii reuºite, într-un volum considerat mediocru. De altfel, tot din „Epigonii” mai avem o dovadã cã Eminescu reþinuse ºi

admirase ºi alte poezii ale lui Mureºianu. Atunci cînd spune „Smulge munþilor durerea, brazilor destinul spune” este evident cã se referã la foarte reuºitele versuri ale lui Mureºianu din poezia „O privire de pe Carpaþi”, în care acesta creeazã imagini poetice de o incontestabilã frumuseþe. Într-adevãr, poeziile lui Andrei Mureºianu ne relevã anumite calitãþi care, în primul rînd, trebuie sã-l fi impresionat pe Eminescu, ºi anume: concepþia tematicã, imaginile poetice ºi forma versului. Or, tot pe aceste coordonate îºi axeazã ºi Eminescu întreaga sa operã, cu deosebirea cã realizarea ei este la un nivel artistic ºi filozofic de o complexitate superioarã.

Analogiile dintre cei doi poeþi ne ajutã în înþelegerea procesului evolutiv la Eminescu fãrã a influenþa aprecierea esteticã a operei sale, însã cu privire la A. Mureºianu tocmai aprecierea esteticã este aceea care primeºte votul deosebit de însemnat al geniului.

Eminescu devine astfel pentru A. Mureºianu un critic de o competenþã indiscutabilã, cu atît mai important cu cît el nici nu pledeazã, el demonstreazã. ªi atunci, pornind de la aceste premise, nu vom putea cãdea niciodatã în greºeala de a cãuta un Eminescu poet post-mureºian, dar analizînd analogiile prin prisma aprecierii de neînlãturat în studiul operei sale, vom descoperi un Andrei Mureºianu - poet preeminescian. În „România la 1854”, Mureºianu spune în ritmul ºi cu forþa sugestivã a lui Eminescu din ,,Scrisoarea III”: „Abia se liniºtise cîmpia de strigare/ ªi munþii de rãsunet de tun sãgetãtor,/ Cînd iacã, nouã cete, pedestre ºi cãlare!/ S-apropie de þarã cu pas încetiºor!// Aduc ele vrun bine þãranului, ce geme/ Sub varga împilãrei din seculi, ne-ncetat,/ Scãpa-l-vor d-acel monstru, ce-a zis cã nu se teme/ De toatã Europa, pe mare ºi uscat?”.

Citind aceste strofe ºi reîntorcîndu-ne la Eminescu anului 1869, ne vom aminti ºi de acel mare poem dramatic neterminat, dedicat aceluiaºi Mureºianu, pe care îl prezintã ca pe un „Lohengrin purtat de lebede”, încercare repetatã în 1871 cu o altã variantã, „Andrei Mureºan” ºi, în 1876, a treia, intitulatã tot „Mureºan”, impunîndu-se concluzia unei aprecieri ºi preþuiri care, departe de a fi concesia patrioticã acordatã autorului „Rãsunetului”, este aprecierea competentã a unui geniu poetic pentru acela pe care ºi-l recunoaºte ca dascãl, pe care îl considerã ca rudã între poeþi ºi cãruia-i permite, ca suprem omagiu, sã-i cãlãuzeascã chiar ºi pana sa.

Este omagiul pe care, în muzicã, un Brahms îl aduce lui Beethoven, reluînd tema din ,,Simfonia a IX-a”, un Debussy pentru Rameau, un Ravel pentru Couperin, un Britten pentru Purcell, sau am spune, în cazul lui Eminescu ºi Andrei Mureºianu, a geniului realizat, pentru geniul înaintaºului, caracterizarea ºi calificativul fiind date chiar de Eminescu în minunatele sale versuri din poemul „Mureºan”: „Profete al luminei, în noaptea-þi te salut/ ªi vãrs geniu de aur în corpul tãu de lut./ În buclele-þi eu strecor dulci lauri de argint/ Ca raza zilei albe, eu geniul þi-l aprind”.

MIRCEA GHERMAN

CIOBURI DE GÎNDURI

C D

E lumea un CD misterios ªi toate vin la rampã cu mãsurã, Urît ºi drept ºi bine ºi frumos, Ca ºi zãpada unui crin crescut din zgurã.

Ce maii e, V adii me, pe la voii prr i n cerr ?

Ce mai e, Vadime, pe la voi prin cer?

Cîntã heruvimii cîntece de þarã?

A rãmas probabil diavolul ºomer De atît albastru ºi de-atîta varã.

Ce mai fac tribunii înºeuaþi la stele?

Apãrã ºi-acolo gurile de rai? Îi mai strigã-n clocot masele rebele Fremãtînd de dorul viselor de cai?

Ce mai fac Bãlcescu, Cuza, Eminescu?

Avrãmuþ al nostru, spune, ce mai face? Îi mai cîntã-n versuri mîndrul Pãunescu?

Tu ai încheiat vreun tratat de pace?

Pe aici durerea e la fel de mare, Parcã-s ºi mai singuri pe pãmînt românii, Orice directivã e-o spînzurãtoare ªi-s la fel de lacomi ºi slavii, ºi hunii.

Nimeni nu se bate pentru-aceastã þarã În care se scaldã turmele de porci, Guvernarea-i crudã, sadicã, barbarã, Sîntem pe-un Titanic vãduvit de bãrci.

Au ajuns golanii sã conducã neamul ªi-au zdrobit Credinþa obsedaþi de prunci, Tot cãrãm în cîrcã silnic bolovanul Aspiraþi de hãuri ºi de rãni adînci.

La tine-n ogradã slugile meschine S-au proptit pe scaun cu tupeu de hoþi, Au uitat de vremea cînd ºtiau de tine, Lichelele acestea ne-au scîrbit pe toþi. Þi-au bãtut cu pietre cîinii credincioºi, Pe copiii tãi i-au gonit din sediu, Niºte babe slute ºi-un priveghi de moºi „România Mare” o þin sub asediu.

Cu Prostescu-n frunte, bieþii onaniºti, Recreeazã rãul, n-au alt laitmotiv, Ce bine-i de tine cã nu poþi s-asiºti La acest dezastru azi definitiv!

Toþi acei pe care i-ai scos din noroaie Sînt bogaþi desigur, ºi-s nepãsãtori, Þi-au mîncat din palmã, te-au umplut de zoaie, ªi n-au sentimentul cã þi-ar fi datori.

De-ar putea-ar ucide tot ce a rãmas, Amintirea vie ar da-o la cîini, Pentru patrioþi eºti singurul cneaz Ce ºi-a hrãnit þara cu peºte ºi pîini.

De ceilalþi români aflã cã nu-s bine, Ca în Odiseea cerºesc pe la porþi, Cã i-au alungat prin locuri strãine Curvele din þarã, cu profil de morþi.

Oamenii se-ntreabã de ce ai plecat Aºa de devreme ºi aºa departe; De ce dintr-odatã te-ai înstrãinat?

Poate-i mai frumoasã viaþa dupã moarte!

Frenetic alergãm din rãsãrit Uimiþi profund de miros ºi culoare ªi viscoliþi în dor de ce-am iubit Printre atîtea semne grele de-ntrebare.

Sînt probleme grave, oamenii-s mãrunþi, România are seva risipitã, Nu mai sînt cupole sã-înãlþãm pe munþi, Doar gunoiul rînced se cerne prin sitã.

E lumea un CD însufleþit, Filigranat precum o galaxie, În care din iubire-ai fost zidit ªi din iubire vei rãmîne-n veºnicie.

ILARION BOCA, 22 septembrie 2017

Spune-ne, Vadime, ce mai e prin Rai? De atît albastru se mai face searã?

Tropãie în mine herghelii de cai, ªi sînt tot mai singur, ºi nu mai am þarã...

ADI SFINTEª, 13-14 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 6 octombrie 2017

Atitudini Balsamuri spirituale (41) UNICUL CREATOR Infinitul tablou „pictat“ de CREATOR pe un teren bine marcat în al stelelor mers, Poarta ce deschide întregul Univers.

Planeta Albastrã rotindu-se în jurul lor, cu OM ºi POM roditor, frumuseþi fãrã cuvinte, fãurite-n Taine Sfinte, imagini imposibil de redat, pentru cã totul a fost creat de MARELE ÎMPÃRAT. Arta Sa este iubirea pentru fiecare, iar în destin stã scris tot Cerul promis prin CRUCEA RÃSTIGNIRII, miracol al nemuririi.

Celebrii Van Gogh, Rembrandt, Gaugain, Picasso, Leonardo Da Vinci, Rafael L-au imitat pe El. Ei însã n-au creat, ci doar au copiat din Naturã frumuseþea purã.

Din diversitatea operei lui Dumnezeu, culorile irizante nu pot fi imortalizate.

Pînza pictatã are culoare, dar nu ºi parfumul florilor, dansul norilor ºi cãldura Soarelui, care, fãrã a se miºca din loc, scrie cu razele sale geografia acestui Pãmînt.

Lutul, forma trupului va modela, însã fãrã Luminã ºi Cuvînt, în rostul lui „EU SÎNT” opera UNICULUI ARTIST, ºi spre Castelul de Argint al Veºniciei tind.

ALTARE PENTRU LUMINÃ EL ne-a dat Lumina, dar nu o vedem, de întuneric ne împiedecãm.

Aprindem ruguri cu aurã de durere,

Polemici

flacãra lor în noi rãspîndind cãrãri în vid.

Nu e dificil de închipuit cã EL în noi este desãvîrºit, dar mereu declarãm rãzboi Luminii din noi, în amintirea unui timp uitat cînd o flacãrã fãrã contur ne-a trãdat. ªi, dacã prea tare ne-a durut, fie Soare-n asfinþit.

O, Doamne Sfinte! transformã Lumina în cuvinte.

Cînd rostim un cuvînt LUMINA sã strãluceascã pe Pãmînt.

Inima ºi conºtiinþa noastrã - frînturi de soare sã fie pentru Luminã ALTARE!

LUMINA ªI SAREA Candela divinã, aprinzînd în „jocul“ de-a lumina viaþa din adînc, Lumina trece prin anotimp, sãdind grãdini fãrã sfîrºit prin plus Infinit cu OM ºi POM rodit.

Iubirea fiind peste toate sarea în bucate, atunci cînd ea lipseºte, devine lumina ce apune în ochiul fãrã rugãciune, cînd, în trup, cugetul scurmã-n adînc sã se regãseascã în Pîinea ºi Sarea ce vin în întîmpinarea pãcii pe Pãmînt. (va urma) LILIANA TETELEA

Întîlniri memorabile cu tinereþea (1) Se spune – ºi cred, pe drept cuvînt! – cã nici o vîrstã, nici un anotimp al vieþii nu se identificã mai îndreptãþit cu poezia decît tinereþea. De aceea, cînd aud, spusã cu seriozitate emfaticã, sintagma „poezie tînãrã”, mi se pare cã se foloseºte o nedoritã tautologie. Orice poezie autenticã este tînãrã, orice poet real, indiferent de vîrstã, este, în fond, una dintre expresiile „tinereþii fãrã bãtrîneþe”.

Hazardul peregrinãrilor reportericeºti ºi al preocupãrilor literare mi-a îngãduit sã cunosc, pe parcursul timpului, cîteva emblematice voci poetice ale Secolului XX. Despre întîlnirile ºi convorbirile cu trei dintre ei aº dori sã notez cîteva amintiri în rîndurile de mai jos. Pe doi dintre ei – Nichita Stãnescu ºi Vladimir Vîsoþki – i-am cunoscut cînd ºi biologic erau tineri, iar pe cel de-al treilea, Paul Éluard (al treilea nu în ordinea cine ºtie cãrei ierarhii, cãci nu vãd cine ar putea stabili vreo ierarhie pe tãrîmul valorilor perene), l-am ºtiut ca pe un reprezentant tipic al tinereþii – sursã neîntreruptã a poeziei.

NICHITA (1) Un acut simþãmînt de culpabilitate mã încearcã de fiecare datã cînd mã gîndesc cã am avut atîtea prilejuri de a sta de vorbã mai pe îndelete cu cel cãruia toþi îi spuneam, încã atunci cînd trãia, simplu ºi frãþeºte: „Nichita” ºi cã, dintre ele, am folosit atît de puþine, atît de puþine...

Ce-i drept e drept, nu m-am numãrat niciodatã printre intimii sãi, n-am fãcut parte din „curtea” care (uneori din interese) îl însoþea pretutindeni. Ocaziile noastre de a sta de vorbã erau legate, mai totdeauna, de împrejurãri mai mult sau mai puþin, sã le zicem aºa, protocolare: o ºedinþã sau o consfãtuire scriitoriceascã, o recepþie sau vreun cocteil pe la cine ºtie ce ambasadã etc. O singurã datã am izbutit – nu ºtim prin ce minune – sã-l „prind” fãrã „curtea” obiºnuitã, cînd ne-am întîlnit, prin 1974, la Fondul Literar care se gãsea, pe atunci, în vechea clãdire a ªcolii de literaturã de la ºosea. Ne-am plimbat atunci vreo orã în jurul Arcului de Triumf (era, mi se pare, toamnã, ºi frunzele cãzute foºneau sub paºii noºtri cu un soi de troznet subþire, adînc ºi feeric). Spre marea mea uimire, a privit încã o datã clãdirea uºor morocãnoasã a „ºcolii”, ce rãmãsese deja mult în urmã, ºi a exclamat brusc: – Eu n-am urmat niciodatã cursurile acestei ºcoli ºi, nu o datã, mã cuprinde o mare pãrere de rãu. Aº fi fost coleg cu Labiº, cu alþii din generaþia lui, care e, de fapt, ºi a mea. ªtiai cã eu sînt, la drept vorbind, „un poet întîrziat”?!? Sã debutezi în volum la 27 de ani e tîrziu pentru un poet, crede-mã. ªtiu, ai sã-mi vii cu exemplul lui Arghezi, care a

scos ,,Cuvintele potrivite” la aproape 50 de ani. Dar aceasta e excepþia, nu regula, ºi, pe urmã, altele erau vremurile atunci. Acum ne grãbim însã. O fi bine, o fi rãu, cine ºtie?!?

Trebuie sã spun cã – ºtiindu-l iubitor de formulãri paradoxale, el însuºi fiind o fiinþã paradoxalã – mã aºteptam la multe, numai la asta nu: cum, tocmai el, socotit încã de pe atunci „cap de ºcoalã”, sã-ºi exprime cu atîta sincer nãduf regretul cã n-a urmat acea ºcoalã, pe care destui îºi luaserã obiceiul s-o huleascã pe cele mai felurite tonuri (din pãcate, chiar unii dintre foºtii ei elevii).

De aceea l-am întrebat: „Ce îþi putea da oare ºcoala mai mult decît ai dat tu literaturii române?” (E bine sã precizez cã publicase de-acum cele „11 elegii”, „Oul ºi sfera”, „Laus Ptolemaei”, opere fundamentale ale poeziei noastre contemporane). ªi-a trecut, cu un gest caracteristic, mîna prin pãrul încã blond ca paiul ºi a rîs: „ªi dumneata îmi vii cu flatãri d-astea, bãtrîne?” (totdeauna mi se adresa cu dumneata, însã totdeauna mã denumea, familiar, „bãtrîne”, iar eu nu mã simþeam contrariat, ba, dimpotrivã, consideram cã e ceva firesc).

- Adevãrul e - mi-a spus, redevenind subit serios, grav chiar - cã n-am dat literaturii române nici pe sfert din ce mi-a dat ea mie. Pregãtesc o „Carte de recitire” (peste un timp avea sã ºi aparã – n.n.), în care voi încerca sã-mi arãt recunoºtinþa pentru tot ce mi-au dat, nu numai ca scriitor, ci ºi ca om, marii clasici ai literaturii noastre, începînd cu „clasicii” aºa-zis „de manual”, pe care, din pãcate, dupã terminarea ºcolii, prea puþini îºi mai iau osteneala sã-i reciteascã. Avem o literaturã mare, bãtrîne, avea dreptate Cãlinescu s-o priveascã din unghiul acesta, singurul valabil, în „Istoria” sa, carte de cãpãtîi, nu altceva. Se vorbeºte, uneori prea mult, despre dialectica tradiþie-inovaþie.

Lucrurile stau mult mai simplu decît vor unii sã le prezinte, totul e sã priveºti realitatea aºa cum e, sã n-o exagerezi nici pe o laturã, nici pe cealaltã. Spun un lucru extrem de banal, ºtiu, dar toate marile adevãruri sînt banale; tradiþia e ochiul lucid, vigilent cu care priveºte trecutul cãtre prezent: ia sã te vedem, mãi prezentule, eºti în stare cumva sã ºtii pasul dupã mine, sã duci mai departe toatã avuþia pe care þi-o las ca moºtenire? Sau eºti un nevolnic care are în spinare o povarã prea grea, pe care nu e în stare s-o ducã decît sprijinit în cîrje. ªi ºtii care sînt cîrjele? Imitaþia, epigonismul, mimarea, fie dupã modelele trecutului, fie dupã cele ale prezentului... (va urma) VICTOR BÎRLÃDEANU (1988)

Lucian Blaga ºi bolile din familia sa (3) Un reputat radiolog ºi oncolog din Bucureºti, dr.

I. Jovin, i-ar fi spus lui Cornel Blaga cã Lucian are ,,un neoplasm la prostatã, cu metastaze osoase în regiunea lombarã ºi probabil o tumorã pulmonarã - formã fãrã dureri”. În protocolul autopsiei n-a fost menþionatã afectarea prostatei ºi nici nu cunoaºtem consemnãri cã ar fi avut simptome ale acestei boli. Este posibil ca procesul tumoral sã se fi grefat pe o leziune iniþialã a tuberculozei moºtenite.

Profesorul ªt. Hãrãguº, care împreunã cu profesorul A. Faur i-a fost medic curant, mãrturiseºte cã l-a impresionat toleranþa excepþionalã faþã de durerea fizicã a acestui om, cu o atît de ascuþitã sensibilitate în alte privinþe. Suferea fãrã nici o exteriorizare - fie ea doar fizionomicã - tratamentele dureroase, chiar ºi atunci cînd soþia sa, medic stomatolog, îi tratase cîndva dinþii, ºi acum, cînd boala aceasta îi pricinuia dureri atroce. Doar ochii îi trãdau discret suferinþa sufleteascã. κi aminteºte de un vis pe care i l-a destãinuit Lucian Blaga într-una din ultimele sale dimineþi ,,ca pe un fapt divers, calm, fãrã sã parã îngîndurat”, vis în care se fãcea cã a rãmas într-un cimitir parizian, unde intrase cu un prieten al sãu ºi de unde n-a mai putut ieºi, pierduse cheile, ºi porþile erau zãvorîte. Se întreba profesorul Hãrãguº dacã a fost ,,vis simbolic, expresie a stãrii lui sufleteºti ºi a conºtiinþei sfîrºitului sãu apropiat, pe care-1 privea cu seninãtate, cu stoica resemnare rezervatã aleºilor giganþi ai gîndirii creatoare intraþi în patrimoniul cultural al întregii omeniri. Lucian Blaga a fost dintre aceºtia”, îºi încheie doctorul Hãrãguº rememorãrile despre marele sãu pacient care, cu mult înainte de a se îmbolnãvi, îi acordase prietenia sa, iar la 1 ianuarie 1961 îi dãruise un exemplar din traducerea operelor lui Lessing, cu dedicaþia: ,,Doctorului meu ªtefan Hãrãguº, omului excepþional ºi distinsului om de ºtiinþã, ºi tot atît de mult prietenului”.

Profesorul A. Faur, în încheierea relatãrii sale, scria: ,,Lucian Blaga a rãmas mare ºi nemuritor nu numai prin opera sa, ci ºi prin voinþa de fier ºi echilibrul spiritual cu care a învins durerea, s-a resemnat ºi a privit sfîrºitul vieþii sale, sfîrºit de care era conºtient, cu mult realism ºi seninãtate, cum o pot face numai marii gînditori ºi creatori de opere nemuritoare ai omenirii, în rîndul cãrora se aliniazã”.

Profesorul dr. Sandu Bologa, în acel timp asistent la Clinica chirurgie I, îºi aminteºte despre ultimele zile din viaþa marelui prieten al tatãlui sãu - Valeriu Bologa, cînd s-a dus sã-1 viziteze pe Lucian Blaga: ,,M-a întîmpinat din pat cu o vãditã bucurie, mi-a zîmbit cald ºi m-a privit profund în ochi, vrînd ca prin aceastã privire ºi nu prin vorbe de vaiet sã-mi comunice suferinþa sa”. Dupã cîteva zile Blaga, prin soþia sa, l-a rugat sã-i trateze escarele - rãni cauzate de prelungita ºedere în pat.

Tînãrul medic Bologa îl pansa zilnic, dar niciodatã distinsul sãu pacient nu ºi-a mãrturisit suferinþa prin vorbe. ,,ªi-a îndurat boala – îºi aminteºte acesta - aºa cum numai o fiinþã cu calitãþi deosebite o poate face, calm, cu rãbdare ºi resemnare, mulþumind cu cuvinte puþine dar cu o privire caldã ºi recunoscãtoare ....”. Între rarele, ºi din pãcate cu palid efect, satisfacþii de care a avut parte Lucian Blaga pe patul de suferinþã, se numãrã apariþia în revista clujeanã ,,Steaua”, în anul 1960, a unor poezii oferite la solicitarea poetului Aurel Rãu, dupã mulþi ani în care nu i se mai publicaserã versuri în periodice. În luna decembrie 1960 i s-a citit poezia ,,Love is Enough” (Dragostea e totul), de William Morris, ultima pe care a dorit sã o traducã (relatare a Corneliei), dar agravarea stãrii generale nu i-a mai permis sã-ºi realizeze dorinþa.

Victoria Bena Medean (Vichi) - cea mai devotatã prietenã dintre rudele lui Lucian, s-a aflat mereu în preajma sa cît timp a fost bolnav ºi i-a vegheat suferinþa alãturi de Cornelia. Într-o zi, poetul a privit-o în ochi ºi a întrebat: ,,Doar n-o fi cumva cancer?”. Ea, care cunoºtea adevãrul, descumpãnitã de întrebarea directã, i-a rãspuns: ,,Tu doar eºti filosof”. Lucian n-a mai spus nimic nici atunci, nici mai tîrziu despre boala lui, dar cu siguranþã gîndul înfricoºãtor nu l-a mai putut alunga din mintea sa.

Bazil Gruia completeazã cronica ultimelor zile: ,,L-am vãzut pe patul de suferinþã; evoluþia bolii se vãdea ireversibilã.... Vizitele - ºi nu erau puþine - îl oboseau ºi erau departe de a-i bucura pe medici. Nu pot uita surîsul cu care m-a întîmpinat în una din acele vizite, cum a mîngîiat cu mîna-i palidã modestul buchet de ghiocei pe care i l-am dãruit, ºi nici prelunga mîhnitã privire cu care m-a însoþit la despãrþire...“. (va urma) RADU CÃRPINIªIANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 6 octombrie 2017

Polemici Controverse

De ce nu – un alt PRM? (urmare din pag. 1) Nu, Vadim ºi-a dorit un partid în care elitele sã fie respectate, iar fiecare membru de partid sã manifeste respect ºi preocupare pentru perfecþionare, o orientare în sus, cãtre vîrfuri, nu cãtre gropile în care se lãfãie gunoaiele. Din pãcate, PSD, partidul definitoriu pentru epoca „vieþii ca o piaþã”, a ales… vorba þiganului: ales bules! Despre ceilalþi, oricum nu aveau de unde alege… L-au avut pe Ion Raþiu ºi l-au sufocat repede, pe Radu Câmpeanu la fel, au ales un mãrunt versificator la Secu drept model, ºi nu au greºit, versurile slabe ºi ipocrite îi definesc de aproape un secol – ce-a fost înainte a putrezit de mult.

Dar, vorba lui Rebreanu, mai bine sã regret un gol în cuprinsul scrierii, decît sã sarã cititorul peste pagini…

Aºa cã revin la naþionalismul cult ºi la PRM. Au venit deunãzi la mine doi tineri, oameni care muncesc cu iscusinþã ºi reuºesc sã nu atîrne de alþii, cu întrebarea obsedantã – „ce facem?”. În sensul ce facem cu PRM-ul.

Pînã la urmã, nu cumva ne cramponãm de ceva ce nu meritã, le spuneam. Cã, pînã la urmã, noi spunem cã vrem sã facem o þarã mai bunã, dar stãm dupã manevrele unor tembeli? Pînã la urmã, PRM este definit nu atît de acronim, cît de imaginea lui Vadim.

Or, dacã familia Tribunului nu este cu PRM, dacã revista care a generat partidul nu numai cã nu mai e cu PRM, dar s-a distanþat clar de mizera epigoniadã – ei bine, atunci cum sã mai vorbeºti de PRM? Nu, acolo e doar un sãculeþ cu purici morþi, o cutie cu maimuþe paralizate, de care s-au lipit un scaiete-doi.

Care scaiete nu se vrea dat jos, cu cît e mai uscat, cu atît stã mai agãþat, cã aºa fac scaieþii. Dar ºi mai nebun e cel care nu are altceva mai bun de fãcut decît sã aºtepte sã cadã scaietele! Mã gîndeam, alãturi de alþi foºti colegi – unii parlamentari, alþii oameni capabili din varii domenii – de ce sã nu propunem un alt partid, cã acum e destul de simplu, care sã urmeze – prin faptã ºi alcãtuire, nu prin uzurparea unor denumiri! – moºtenirea adevãratã a lui Vadim? ªtiu, sînt peremiºti vechi, al cãror jurãmînt este sã moarã în PRM, fie ce-o fi. Îi respect, fiincã sînt unici în peisajul electora-

tului. Dar, ºi-au pus ei problema ce i-a fãcut sã fie aºa? Vadim i-a fãcut - ºi ideile sale promovate prin revistã ºi prin partid. Or, e ca ºi cu nevasta – o iubeºti pe ea, sau rochiile cu care se îmbracã? Fondul este unul singur – cel pentru care a trãit Vadim. Or, oare se bazeazã ºi promoveazã aºa-zisul PRM acest fond, aceastã nobilã substanþã? Nu, evident, NU! ªi atunci?

Iatã, la finele lui septembrie, am avut bucuria sã vãd cã la Memorialul Vadim au venit oameni unul ºi unul… personalitãþi! A „onorat” manifestarea cineva dintre liderii centrali ai aºa-zisului PRM? Nu! Au fãcut efortul sutelor de kilometri argeºeni, buzoieni, vîlceni, olteni… Peremiºti, nu peremiºtocari de doi bani! E numai un exemplu – dar semnificativ; ºi personalitãþile naþionaliste, ºi peremiºtii adevãraþi au nevoie de un filon de naþionalism cult, de moºtenirea realã a lui Vadim – alþii, precum scaieþii pomeniþi, nu simt nevoia – de fapt, cum ar putea simþi ceva uscãturile?

Vine problema „majorã” ºi parþial stupidã – dar e nevoie de bani, pentru un nou partid.

Da, e nevoie, dar nu de atîþia de cît are nevoie un tembel sã-i toace fãrã folos. Cu toate cã societatea de consum ne învaþã altfel, realitatea de care ne aducem aminte toþi peremiºtii e cã banii nu sînt totul; cu Vadim în frunte am cheltuit de zeci de ori mai puþin decît alte partide. De ce? Sigur, Vadim a fost unic ºi irepetabil, dar ideile ºi principiile sale au fost cele care au scos massele din anestezia capitalismului. Drumul lui Vadim a fost altul, a fost unic – ori lumea a urmat acest drum.

Vã propun sã mergem pe acest drum, nu sã urmãm falsul pãstor, descris ºi în Biblie, drept cel care duce turma în prãpastie. Vã propun sã regãsim drumul.

Am avut o idee, pe care vreau sã o reiau – pe termen scurt, înainte de a demara formal acþiunea politicã; un grup de reflecþie, cã se numeºte „Grupul pentru acþiune naþionalã”, cã va fi clubul revistei „România Mare”, ideea e aceeaºi – adunarea sub steagul naþionalismului luminat a celor care vor ºi care pot sã dãruiascã, nu sã cearã. Numai aºa putem fi iarãºi ce-am fost ºi, dacã vrea Dumnezeu, mai mult decît atît!

Leul împlineºte 182 de ani (2) În 1864, dupã ce Cuza a impus regimul sãu autoritar, chestiunea a fost reluatã ºi s-au bãtut cîteva monede de probã. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului ºi inscripþia „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulaþie niciodatã. O astfel de monedã poate fi vãzutã la Muzeul Naþional de Istorie a României din Bucureºti. Prima Constituþie a þãrii, cea din 1866, ignora complet problema suzeranitãþii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încã de atunci dorinþa statului român de a îºi cãpãta independenþa. O primã bãtãlie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilitã moneda naþionalã leul, o monedã bimetalicã cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur ºi avînd 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez.

Monedele de 5, 10 ºi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 ºi 2 lei, precum ºi cele de 50 de bani, erau din argint. Pînã la înfiinþarea Monetãriei statului (1870), primele monede au fost bãtute la Birmingham. Ministrul de finanþe, Ion C. Brãtianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta sã admitã punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur ºi argint ce urmau a fi

emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei („pol”), fãrã a þine seama de pretenþiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulaþie în 1868, avînd efigia domnitorului ºi inscripþia „Carol I domnitorul românilor”. Tirajul a fost de doar 200 de piese. Dintre acestea, cîteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleº, iar altele au fost dãruite parlamentarilor, miniºtrilor, unor diplomaþi strãini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de Sigmaringen ºi unor capete încoronate din Europa. Imediat dupã emitere, a urmat protestul Porþii, precum ºi al AustroUngariei, care considera titulatura domnului român periculoasã pentru siguranþa AustroUngariei, care stãpînea Transilvania ºi Bucovina.

Sub presiunea celor douã Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, cînd au fost bãtute 5.000 de monede din aur ºi 400.000 de argint, fãrã a cuprinde însã „semnul” menit sã evidenþieze suzeranitatea sultanului. Începînd cu 1872 s-au bãtut monede de 50 de bani, 1 leu ºi 2 lei fãrã ca Poarta sã mai protesteze.

Sfîrºit („Identitatea Româneascã“)

Daniel Dragomir, fost ofiþer SRI: 90% din cifra de afaceri a firmelor acoperite provine din contracte cu statul Un procent de 90% din cifra de afaceri a firmelor sub acoperire provine din contracte cu statul, iar aceste companii activeazã în zona produselor petroliere, a celor accizabile, cu alcool, mass-media sau IT, a spus, Daniel Dragomir, fost ofiþer în cadrul Serviciului Român de Informaþii.

Daniel Dragomir a povestit cã, deºi înfiinþate în mod legal, firmele acoperite ajung sã fie companii protejate, motiv pentru care sînt apãrate de mai multe instituþii ale statului. „În zona culoarului economic, cea mai importantã discuþie este existenþa firmelor sub acoperire este una legalã.

Firmele sub acoperire activeazã astãzi, vorbind de SRL Coldea, în zonele în care sînt bani. Cele mai reprezentative unde sînt bani: zona produselor petroliere, zonele care se referã la þigãri ºi alte produse accizabile, zona care se referã la alcool, mass-media, IT. În imobiliare nu atît de mult, pentru cã lasã urme. Este vorba despre bani utilizaþi ºi transferaþi din fondurile unor firme sub acoperire. (...) O firmã sub acoperire care devine exclusiv interesatã de obþinerea de contracte ºi de obþinerea de fonduri îºi pierde obiectul pentru care a fost înfiinþatã. (...) Problema este cã aceste companii obþin 80%, 90% din cifra de afaceri din contractul cu statul. În acel moment, lucrurile iau o turnurã pur româneascã”, a spus Dragomir, duminicã seara, la B1 TV. Fostul angajat al SRI a precizat cã acest fenomen al „firmelor protejate” a început sã ia amploare odatã cu anul 2008. „Aceastã nomenclaturã a produs bani, foarte mulþi bani.

Aceºti bani care au fost produºi ºi care sînt, ca ºi resursã, la dispoziþia acestei nomenclaturi, scapã întru totul controlului democratic ºi controlului instituþiilor. (...) Firmele sub acoperire sînt folosite de toate serviciile de informaþii din lume, cu excepþia cîtorva state africane. Aceste firme sub acoperire, în toatã lumea, au un singur scop: sã aducã operativ de cunoaºtere, de informaþii, de acces în anumite zone serviciului. Serviciul nu este de fãcut bani”, a mai spus sursa citatã.

Dragomir a povestit ºi cum aceste companii au ajuns sã fie protejate de „culoarul justiþiei”, în momentul în care alte firme concurente sesizau nereguli. „Aceste companii deranjeazã concurenþii ºi încep contestaþiile licitaþiilor, încep procese, plîngere, litigii, reclamaþii. Ce se întîmplã între a sprijini o companie protejatã ºi o companie a lui X. Atunci intervine culoarul justiþiei ºi este menit sã protejeze aceste interese personale”, a precizat fostul angajat al Serviciului Român de Informaþii.

Daniel Dragomir a mai spus cã „peºtii mari” au scãpat de condamnãri importante pentru corupþie, precizînd cã informaþiile vehiculate în spaþiul public referitoare la trimiterea în judecatã a dosarului „Microsoft 2” sînt „puþin diferite” faþã de cele pe care le cunoaºte el. „În primul rînd, din ce cunosc eu, toatã aceastã problemã cu licenþele Microsoft a plecat de la firma americanã. Decizia ºi problema apãrutã a fost luatã ca urmare a unei decizii luate la Redmond, respectiv decizia de a face public acest scandal.

Aceastã decizie a fost luatã de Microsoft ca urmare a unei strategii care fi numitã «damage control intern». Microsoft a angajat o firmã de PR care a scos pe piaþã acea ºtire cum cã s-ar fi dat bani pentru licenþe din România, China ºi Bulgaria.

Existã persoane care ºtiu cã s-au trimis email-uri din centrala Microsoft, inclusiv de la un nivel foarte înalt, inclusiv cãtre domnul Tatomir ºi domnul Artopolescu în care s-a cerut în mod concret «Stop sell licenses to the Romanian government as they do not have so many PCs». Frica cea mai mare era cã ar ajunge sã fie delistaþi de la bursã, în urma acestui scandal”, a explicat Dragomir.

De asemenea, Daniel Dragomir a mai spus cã dosarul „Microsoft 2” a fost trimis în faþa instanþei, ca urmare a ieºirii sale de la Comisia parlamentarã. „Factorul politic trebuie sã decidã. Tensiunea existentã la ora actualã în societatea româneascã ºi toate aceste abuzuri care s-au acumulat ºi faptul cã peºtii mari au scãpat - sînt douã exemple concrete Microsoft ºi ANRP”, a mai spus sursa menþionatã.

(Mediafax.ro)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 6 octombrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (17) Am început sã mã cercetez pe mine ºi cele care atît de bine mi se întipãriserã în minte; sã fie, ziceam, de la Dumnezeu sau de la cel viclean? Am mers la duhovnicul meu, cuviosul Vasile, ca sã iau binecuvîntare ºi sã-l întreb. Cînd am primit binecuvîntarea lui, m-a întrebat: - ªtii, fiul meu Grigorie, cã în noaptea aceasta ne-am desfãtat împreunã din bucuriile veºnice?

Eu, prefãcîndu-mã cã nu ºtiu nimic, i-am spus: - Pãrinte, în noaptea aceasta am fost în chilia mea ºi am dormit.

- Da, fiule, ºtiu ºi eu cã ai fost cu trupul în chilia ta, mi-a zis el, dar cu duhul ºi mintea ta ai umblat prin alte locuri. Aºadar, cele pe care þi le-am arãtat în noaptea aceasta sã nu le consideri visuri, ci descoperire adevãratã. N-ai fost la Teodora în noaptea aceasta? N-ai ajuns la lãcaºul meu de veci? Nu alergai sã mã ajungi ºi te-ai aflat la poarta cea mare, unde a venit Teodora ºi te-a primit cu mare bucurie? Nu þi-a povestit cercetarea la care a fost supusã de cãtre vãmile vãzduhului? N-ai intrat în curte cu Teodora, la porunca mea, ºi ai vãzut masa minunatã ºi frumuseþile grãdinii, florile înmiresmate ºi tinerii care vã slujeau? N-ai apãrut în faþa mea ºi þi-am arãtat-o pe Teodora, despre care mã rugai sã-þi povestesc în ce stare se aflã? Nu te-a condus aceea la porunca mea în grãdina cea minunatã, unde ai vãzut copacii cei înfloriþi ºi diverºi?

Auzind din nou din gura duhovnicului meu toate acestea, am rãmas fãrã grai ºi am leºinat. Apoi lacrimile au început sã-mi curgã rîu ºi cugetam la înãlþimea sfinþeniei ºi a minunilor Sfîntului meu Pãrinte, cã este înger pãmîntesc ºi, în vreme ce cu trupul era aici, cu sufletul se afla în cer.

Dupã aceea, Sfîntul mi-a spus: „Dacã îþi petreci viaþa dupã poruncile lui Dumnezeu, fiule, dacã te fereºti de rãutate ºi lucrezi virtutea, atunci vei fi primit acolo, dupã moartea ta, în lãcaºurile veºnice pe care mi le-a dãruit Domnul în marea Lui bunãtate. Eu în scurt timp voi pleca din lumea aceasta deºartã, iar tu mã vei urma în viaþã virtuoasã ºi fapte bune, dupã cum mi-a descoperit Domnul.

Carte de cãpãtîi (17) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

POSTURILE (2) Posturile se þin pentru alungarea duhurilor necurate ºi a feluritelor tulburãri, pentru izbãvirea de judecãþile lui Dumnezeu, pentru izbãvirea de necazurile ºi nefericirile actuale, pentru izbãvirea de pãcate ºi pentru sãnãtate, pentru spor în familie etc. În decursul anului, Sfînta Bisericã a rînduit cele patru posturi mari: Postul Paºtilor; Postul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel; Postul Adormirii Maicii Domnului ºi Postul Naºterii Domnului (al Crãciunului).

Cele 3 zile de post obligatoriu din timpul anului sînt: 14 septembrie - Înãlþarea Sfintei Cruci 5 ianuarie - Ajunul Bobotezei 29 august - Tãierea Capului Sf. Ioan Botezãtorul.

De asemenea, se þin cu post negru cele 12 Vineri din timpul anului.

Postul de miercuri ºi vineri din timpul sãptãmînii este de asemenea obligatoriu. Postim în ziua de miercuri pentru cã este ziua în care Iuda L-a vîndut pe Iisus, iar vinerea pentru cã atunci a murit pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos pentru pãcatele noastre cele multe. Pentru sporul casei se þine post în ziua de luni.

POSTURILE NEGRE Se fac: Luni: pentru orice dorinþã (cãsãtorie, serviciu, examene, pentru copii, înþelegere în cãsnicie, ascultare din partea copiilor etc.)

Miercuri: pentru învinuiri pe nedrept la serviciu sau acasã, pentru judecãþi ºi limpezirea situaþiei, pentru scoaterea la ivealã a adevãrului.

Vineri: pentru farmece, boli, blesteme ºi duºmani ºi în general pentru iertarea pãcatelor celor vii ºi morþi din neamurile noastre.

GRIJA PENTRU RÃPOSAÞI Aºa cum în viaþã au avut nevoie de hranã, acolo, în lumea celor nevãzuþi, au nevoie de rugãciunile, lumînãrile ºi pomenile noastre. Noi, cei rãmaºi pe

Fii cu luare-aminte, fiule, sã nu grãieºti nimic despre cele pe care le-ai vãzut, atîta vreme cît eu mã voi afla în aceastã lume. Dupã moartea mea, cînd vei scrie smerita mea viaþã ºi faptele mele, sã le povesteºti ºi pe acestea, pentru ca oamenii sã se foloseascã“. ªi spunînd aceste cuvinte, cuviosul meu Pãrinte mia porunci sã merg în chilia mea ºi sã mã ostenesc pentru mîntuirea sufletului meu.

Ce virtute ai lucrat de ai venit în slava Raiului? (1) Odatã, zice Patericul, inima unui monah a fost cuprinsã de tristeþe ºi mîhnire, ºi acesta a mers la un Pãrinte ca sã audã cuvînt de folos. Acel Pãrinte minunat ºi de Dumnezeu purtãtor, dupã cuvintele folositoare pe care i le-a spus, i-a povestit în continuare urmãtoarea întîmplare revelatoare: Odatã, în timpul Postului Mare, s-a întîmplat sã mã trezesc mai devreme de miezonopticã. Înãlþîndu-mi mîinile ºi ochii la cer, mã rugam cu lacrimi. Atunci mintea mi-a fost rãpitã la cer ºi m-am aflat într-o cetate mare ºi cu oameni numeroºi.

Frumuseþea acestei cetãþi nu poate fi descrisã de mintea omeneascã. Nu se poate vorbi despre minunãþia ºi mãreþia zidurilor sale, despre fala ºi împodobirea porþilor ei, despre priveliºtea strãlucitoare ºi aurie a solului sãu, despre minunata alcãtuire ºi gravare, ale cãrui meºter ºi creator doar Preabunul Dumnezeu putea fi.

Mulþimea oamenilor era nenumãratã, îmbrãcaþi cu veºminte strãlucitoare, de diferite forme ºi culori, iar pe capete aveau cununi împodobite cu diamante. Unele dintre ele erau curate ºi scînteietoare precum cristalul, altele din aur ºi împodobite cu mãrgãritare ºi alte pietre preþioase.

Vãzînd eu toate astea, mi-a venit sã-l întreb pe unul din cei care purtau aceste cununi ce fel de virtute a lucrat în lume de s-a învrednicit sã trãiascã în aceastã cetate preaminunatã ºi demnã de invidiat ºi sã aibã atîta slavã ºi cinste? (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) pãmînt îi ajutãm astfel, dar ºi ei, cei ce odinioarã ne-au iubit, ne vor veghea ºi ajuta în continuare, mulþumindune cã nu i-am uitat.

Biserica noastrã creºtinã ortodoxã a stabilit termenele în care se sãvîrºesc rînduieli bisericeºti care urmeazã dupã înmormîntarea fiecãrui creºtin ortodox în parte. Aceste date sînt: la trei zile, la nouã zile, la patruzeci de zile, la trei luni, la ºase luni, la nouã luni, la un an ºi apoi în fiecare an pînã la ºapte ani dupã moarte.

La aceste soroace, familia rãposatului aduce la bisericã sau (unde este obiceiul) la mormînt: colivã, pîine (colac) ºi vin ºi se sãvîrºeºte, mai pe scurt sau mai dezvoltat, dupã importanþa sorocului ºi dorinþa familiei, rînduiala de pomenire a rãposatului. În ultimii ani, tot mai mulþi sînt aceia care în zilele rînduite în calendarul creºtin participã la parastase colective, împart mîncãruri, haine ºi bani pentru sufletele celor plecaþi ºi asta este de bine. Toate acestea ajutã la trecerea celor plecaþi prin „Vãmile Vãzduhului”, cãci trecerea celor 24 de vãmi se face nu cu bãnuþul din palmã, ci cu faptele bune fãcute în viaþã.

Dorim sã se ºtie cã pentru toate sufletele ar fi utile parastase de pomenire în fiecare an, la ºapte ani ºi aºa mai departe, cu colive. În popor se spune cã pe fiecare bob de grîu poate fi vãzut chipul Mîntuitorului ºi cã fiecare pomanã pe care o faci ºi care conþine grîu ajutã persoanei pentru care ai dat. Însãºi formula ritualã de „Bogdaproste”, adicã „Dumnezeu sã-l ierte”, aratã o parte din misterul vieþii ºi al morþii rînduit de Bunul Dumnezeu. Ar fi bine dacã s-ar face pomelnice la Sfîntul Altar ºi la zilele importante din viaþa celui care a fost pãmîntean, pentru ca acesta sã nu fie uitat, cãci atunci ºi el poate veni cu plãcere sã ajute, în clipe de necaz ale familiei din care a fãcut parte.

Iatã ce ne învaþã Sfîntul Pãrinte Argatu sã facem pentru cei rãposaþi, al cãror suflet în drumul spre Tronul lui Dumnezeu trec prin înfricoºãtoarele Vãmi ale Cerului: Pomenile se fac la 3 zile (Biserica se roagã ca Cel ce a înviat a treia zi din morþi sã învie ºi pe cel rãposat); la 9 zile (prin care rugãm pe Iisus, care a murit în al nouãlea ceas din zi ºi pe cele 9 cete îngereºti sã odihneascã pe rãposat cu sfinþii ºi îngerii); la 3 sãptãmîni, la 6 sãptãmîni (sau 40 de zile), la 3 luni, la 6 luni, la 9 luni, la 1 an ºi din an în an pînã la 7 ani. Este bine ca pomana de 40 de zile sã se facã mai devreme cu cîteva zile, pentru cã în acea zi sufletul este la Judecatã. Pînã ce mortul

Adie vînt de toamnã

Adie vînt de toamnã cu nostalgii vechi în priviri, Adie vînt de toamnã, mireasmã în struguri aromaþi, Mi se-ntîlnesc în minte deja uitate amurguri...

Auzi cum cîntã codrii de dorul tinereþii?

Adie vînt de toamnã pe frunze ca de cearã, Adie vînt de toamnã pe piscuri de strejar, Pe uliþi bate vîntul cîrtind a cîta oarã?

Se scurg cocorii-n valuri plîngînd iar cu amar...

Adie vînt de toamnã pe ruguri obosite, Adie vînt de toamnã ºi sufletu-mi dã-n clocot, Acum se-mperecheazã stelele pe cruguri nesfîrºite, Acum se tînguie ploile cu glasuri ca de clopot...

Adie vînt de toamnã pe frunze desfrunzite, Adie vînt de toamnã ºi ochi-mi dau pe jar, κi fac de cap bursucii peste bostane sparte ªi rîu-ºi þese dorul cîntînd ca un hoinar...

Adie vînt de toamnã pe tîmple de gutui, Adie vînt de toamnã pe dealuri pastelate, Îmi spãl privirea tristã în ochi-mi lini cãprui, Ca frunzele întomnate pe drumuri neumblate...

Adie vînt de toamnã...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Rãstignire

Tu, cel deasupra judecãþii mele, De care însã sufletul mi-l leg, Mã iartã cã nu pot sã te-nþeleg ªi-þi cer luminã cu-ntrebãri rebele: De ce-ai zvîrlit în gol noroi de stele ªi-n noapte golul l-ai zvîrlit întreg, Absurd ºi mut, de nu ºtiu sã dezleg Enigma ta ascunsã-n toate cele?

Iar dacã sînt la fel cu chipul Tãu, De ce sînt mic ºi mãrginit ºi rãu, Cînd Tu eºti bun, nemãrginit ºi mare? ªi dacã toate-s cum voieºti, De ce-mi pui crucea minþii în spinare ªi pe-ndoiala mea mã rãstigneºti?

MIHAI CODREANU (1876-1957)

Pildã creºtinã Focul, apa ºi credinþa O poveste spune cã odinioarã cãlãtoreau împreunã focul, apa ºi credinþa. ªi mergînd ele aºa, la un moment dat au fãcut un popas ºi au început a vorbi: - Oare dacã ne-am pierde, cum ne-ar mai putea gãsi oamenii?

Focul rãspunse: - Pe mine mã vor gãsi acolo unde vor vedea fum ieºind.

Apa rãspunse: - Pe mine mã vor gãsi acolo unde vor afla sãlcii pletoase, cu ramurile aplecate în jos...

Credinþa rãspunse: - Cel care m-a pierdut pe mine nu mã mai poate gãsi el singur...

De ce, întreabã focul ºi apa?

- Cel care m-a pierdut pe mine nu mã mai poate gãsi decît cu ajutorul Domnului Hristos. împlineºte un an i se va face pomanã separat de ceilalþi morþi, cu colivã numai pentru el, lumînare aprinsã numai pentru el, pomelnic numai pentru el.

Doliul dureazã 40 zile, apoi în acea familie se poate face Cununie. Lumea a fãcut reguli lumeºti ºi îþi spune cã trebuie sã þii doliu 3 luni sau 6 luni sau 1 an. Regulile lumeºti le stricã pe cele Dumnezeieºti, care trebuie respectate. Bocetele, hainele de doliu nu-1 vor ajuta cu nimic pe cel decedat, dar nici pe cei în viaþã. Se ºtie cã doliul purtat continuu atrage numai necazuri ºi complicaþii neaºteptate. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 9-a – 6 octombrie 2017

MOZAIC

Cu zeci de milioane de ani în urmã, în Madagascar trãia o broascã uriaºã, ce se hrãnea cu… dinozauri Cu nu mai puþin de 68 de milioane de ani în urmã, în Madagascar vieþuia un batracian teribil. O broascã uriaºã, numitã Beelzebufo, ce putea consuma un pui de dinozaur dintr-o îmbucãturã. E drept, nu-ºi putea mãsura puterile cu un T-Rex, însã un dinozaur mai micuþ n-avea nici o ºansã în faþa giganticului batracian, a cãrui muºcãturã avea o forþã similarã celei de care este capabil un tigru, spun cercetãtorii.

Recent, oamenii de ºtiinþã au mãsurat forþa de muºcare de care este capabilã broasca cu coarne sudamericanã. Aceastã specie actualã poate muºca folosind o forþã remarcabilã, avînd în vedere dimensiunile sale.

Dacã ar avea o lãþime a capului de 10 cm, un exemplar al acestei specii ar putea dezvolta o forþã a muºcãturii de 500 de newtoni.

În jurnalul „Scientific Reports“ a fost dat publicitãþii un recent studiu prin care a fost analizatã forþa de muºcare a broaºtei cu coarne sud americane din genul Ceratophrys, ce prezintã, în ciuda dimensiunilor mai mici, numeroase asemãnãri morfologice cu broasca Beelzebufo – care a vieþuit în Cretacic. Scopul a fost estimarea forþei de muºcare a formidabilei Beelzebufo.

Astãzi, broaºtele cu coarne din America de Sud sînt foarte cerute în comerþul internaþional cu animale de companie. Ele prezintã un apetit extrem, un corp viu colorat ºi au capete imense. Spre deosebire de marea majoritate a broaºtelor, care nu pot consuma decît prãzi foarte mici ºi nu au decît o muºcãturã slabã, broaºtele cu coarne se încumetã, în sãlbãticie, sã atace chiar ºi animale de o talie mai mare decît ele, cum ar fi ºerpii ºi rozãtoarele, aratã dr. Marc Jones, cercetãtor la ªcoala de ªtiinþe Biologice a Universitãþii Adelaide ºi autor al studiului.

Avînd în vedere dimensiunile sale colosale, Beelzebufo, gigantul de acum 68 de milioane de ani, putea muºca, spun cercetãtorii, în baza noului studiu, cu o forþã de peste 2.200 de newtoni, aidoma unui lup puternic sau la fel ca un tigru-femelã. Astfel, un mic dinozaur n-avea nici o ºansã, dacã ajungea între fãlcile acestui formidabil batracian, ce popula teritoriul actualului Madagascar în îndepãrtatul Cretacic.

cunoastelumea.ro

Ce se aflã, de fapt, în adîncurile Pãmîntului?

Pînã la urmã, care este compoziþia interiorului planetei noastre? Pentru a afla densitãþile ºi miºcãrile materiei din miezul Terrei sau din mantaua sa, pot fi mãsurate cîmpurile magnetice ºi undele seismice.

Totuºi, compoziþia exactã a interiorului planetei noastre nu este, pe deplin cunoscutã, nici mãcar azi, în Secolul XXI. Se considerã cã miezul Pãmîntului este format, cu precãdere, din fier, iar 90% din restul materiei din compoziþia Terrei este compus din fier, siliciu, oxigen ºi magneziu. Însã, nu sînt cunoscute, cu exactitate, proporþiile. Unele dintre cele mai adînci foraje realizate de cãtre om au ajuns pînã la 10 km, în vreme ce raza Terrei este de circa 6.400 km, aratã Charles Lineweaver, cercetãtor la Australian National University (ANU). C. Lineweaver, împreunã cu cercetãtorul principal Haiyang Wang ºi Trevor Ireland, colegul sãu de la ANU, au creat, recent, cea mai cuprinzãtoare estimare a compoziþiei Pãmîntului de pînã acum. O nouã estimare a masei nucleului, împreunã cu

Fortul construit în formã de stea În Secolul al XV-lea, cînd tunul a ajuns sã domine cîmpul de luptã, un nou stil de fortificaþie a evoluat în Europa. Aproape asemãnãtor cu forma unei stele, aceste fortificaþii aveau mai multe bastioane triunghiulare, concepute special pentru a se acoperi unul pe celãlalt, ºi un ºanþ larg care sã nu permitã trecerea trupelor inamice.

Pentru a contracara bilele de tun, pereþii defensivi au fost fãcuþi mai mici ºi mai groºi ºi au fost protejaþi de maluri de pãmînt uºor înclinate numite glacis, în faþa ºanþurilor, astfel încît pereþii erau aproape complet ascunºi de focul artileriei orizontale. Noua fortificare a devenit atît de

datele existente despre structura interiorului planetar, au fost combinate ºi utilizate spre a elabora noi estimãri pentru compoziþia Pãmîntului. Un studiu care detaliazã aceste rezultate a fost publicat în revista „Icarus“. Noul model sugereazã cã planeta noastrã conþine, la interior, mult mai mult sodiu, potasiu, clor, zinc, stronþiu, fluor, galiu, rubidiu, niobiu, gadoliniu, tantal, heliu, argon ºi krypton. Pe de altã parte, cantitãþile de magneziu, staniu, brom, bor, cadmiu ºi beriliu din interiorul Pãmîntului par sã fie semnificativ mai mici decît în estimãrile anterioare.

Cercetãtorii sperã cã acest studiu nu numai cã îi va ajuta sã cunoascã mai temeinic planeta noastrã, ci ºi sã dezvolte o înþelegere mai completã a compoziþiei altor planete, aflate în sistemul nostru solar ori sub forþa gravitaþionalã a altor stele, precum ºi sã înþeleagã modul în care are loc formarea planetelor, în general. Devine tot mai limpede cã, pentru a afla tainele formãrii planetelor din sistemul solar sau din alte sisteme solare, oamenii de ºtiinþã trebuie nu doar sã cerceteze bolta înstelatã, ci ºi sã afle cît mai multe despre ceea ce se aflã, de fapt, în adîncurile enigmatice ale Planetei Albastre!

TOMI TOHÃNEANU popularã încît designul a fost adoptat rapid de cãtre alte naþiuni din lume, precum India sau Japonia.

Fort Bourtange este o astfel de fortãreaþã situatã în satul Bourtange, Groningen, Olanda. A fost construit în 1593 de cãtre William I, pentru a proteja singurul drum dintre Germania ºi oraºul Groningen, controlat de spanioli în timpul Rãzboiului de optzeci de ani. În acea perioadã, spaniolii aveau controlul asupra Groningenului ºi al drumului care ducea pînã în Germania. William, liderul Olandei, a considerat necesar sã întrerupã comunicãrile dintre Groningen ºi Germania. Acesta a hotãrît cã, pentru asta, ar fi recomandat sã construiascã o fortificaþie în zona Bourtange.

Fortul a fost finalizat în 1593, avea o reþea de canale ºi lacuri care au fost folosite ca ºanþuri. În inima sa se afla o piaþã centralã cu strãzi care duceau direct la diferitele bastioane din ºanþul de protecþie. În anul în care a fost finalizat, forþele spaniole au încercat sã-l distrugã, însã atacul a fost un eºec.

Fortul Bourtange a rezistat inclusiv unui atac german din anul 1672. Dupã ce au capturat 28 de oraºe din nordul Olandei, au cerut ca Fortul sã fie predat. Legenda spune cã germanii i-au oferit guvernatorului fortãreþei, cãpitanul Protts, 20.000 de guldeni sã se predea.

Cãpitanul Prott a refuzat, iar nemþii au atacat, dar atacul lor a fost fãrã izbîndã.

Circa 100 de ani mai tîrziu, în 1960, guvernul a decis sã restaureze vechiul fort ºi sã-l facã muzeu istoric.

RADU UNGUREANU

MOZAIC Sfatul medicului

Guta - ce este ºi cum se trateazã Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Guta este o boala inflamatorie, DR. TAREK NAZER o formã de artritã caracterizata prin episoade dureroase la nivelul articulaþiilor.

Care sînt simptomele gutei?

Primul simptom care apare este durerea localã, însoþitã de edem, eritem, inflamaþie ºi impotenþã funcþionalã a articulaþiei. Durerile se intensificã în timpul nopþii, apoi simptomele dispar cîteva zile. Dupã dispariþia atacului de gutã, apar pruritul ºi exfolierea pielii.

Cele mai frecvente articulaþii afectate sînt articulaþia degetului mare de la picior, articulaþia gleznei sau genunchiului, articulaþiile interfalangiene ºi coatele.

Care sînt cauzele apariþiei gutei?

Cauza principalã a gutei este excesul de acid uric din singe. Cînd acesta este foarte mare, poate forma cristale de urat, care se depun la nivelul articulaþiilor.

Alte cauze ce pot induce guta sînt: * Obezitatea; * Consumul excesiv de carne ºi fructe de mare; * Consumul de alcool; * Administrarea unor medicamente, în special aspirina ºi diureticele; * Istoria familialã pozitivã pentru gutã.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune pe baza unui examen clinic local al articulaþiei atunci cînd apar durerile severe, rapid instalate, edemul însoþit de roºeaþa tegumentului.

Cînd existã dubii asupra diagnosticului, trebuie fãcutã analiza lichidului sinovial ºi testele care pot mãsura nivelul acidului uric seric ºi urinar. Examenul radiologic este util pentru identificarea gutei cronice.

Care este tratamentul gutei?

Scopul tratamentului este de a folosi medicamente care reduc simptomele ºi care eliminã cauzele bolii.

Tratamentul specific pentru gutã depinde de stadiul bolii, pentru cã tratamentul atacului de gutã diferã de profilaxia recidivelor.

Medicul specialist va evalua starea generalã de sãnãtate a pacientului ºi va stabili tratamentul corespunzãtor fiecãrui caz în parte. www.artroscopiedegenunchi.ro

Top 3 zone de pe Pãmânt în care pot fi descoperite vietãþi extraterestre Experþii britanicii au prezentat o listã a zonelor în care se aflã plante ºi animale extraterestre, fapt ce ar putea reprezenta un ,,punct de acces“ pentru alte civilizaþii.

Insulele ºi regiunile care ar putea fi colonizate de cãtre specii extraterestre au fost prezentate de cãtre cercetãtorii britanici. Un top trei al zonelor unde s-ar putea dezvolta specii extraterestre include insulele din Hawaii, insula nordicã din Noua Zeelandã ºi insulele Lesser Sunda din Indonezia.

Principalul autor al studiului, dr. Wayne Dawson din cadrul Universitãþii din Durham, a declarat: ,,Cercetãrile noastre dovedesc cã insulele ºi zonele de pe coastã conþin cele mai multe animale ºi plante extraterestre, acest fapt ar putea fi un punct de primire ºi pentru civilizaþii din afara Terrei“.

Insulele din Hawaii conþin un numãr ridicat de specii extraterestre în fiecare dintre cele opt grupuri studiate, afirmã cercetãtorii. De asemenea, Noua Zeelandã ºi jumãtate din Insulele Nordice deþin plante care au origini în alte zone. ,,Deºi speciile au migrat de-a lungul globului pe parcursul istoriei, nenumãrate specii îºi vor face apariþia datoritã creºterii populaþiei globale“, a adãugat Dawson.

OANA BUJOR

Pag. a 10-a – 6 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Aºavir Acterian, o revelaþie a memorialisticii româneºti Mai rarã împrejurarea ca trei fraþi sã aibã talent literar ºi sã ajungã scriitori! Doi fraþi, da – Pãstorel ºi Ionel Teodoreanu, Emil ºi Dan Botta, sau Edmond ºi Jules Goncourt. Dar trei, nu prea. Din cîte cunoaºtem, doar celebrele surori Brontë sã fi atins o asemenea performanþã. De aceea, cazul fraþilor Acterian de la noi – Haig, Arºavir ºi Eugenia (Jeni) – este cu atît mai meritoriu.

Tustrei au fãcut parte din generaþia 1927 de intelectuali ºi au avut privilegiul de a-i cunoaºte îndeaproape pe toþi corifeii literelor româneºti interbelice. Unii dintre ei, precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian sau Camil Petrescu s-au realizat. Dar cei mai mulþi s-au ratat, aºa cum a fost cazul altora, adepþi ai legionarismului – Nae Ionescu, Mihai Polihroniade, Mihai Nicolau, Mircea Vulcãnescu, ªtefan Baciu, Petre Þuþea sau Barbu Brezianu. Dar ºi al fraþilor Acterian.

Din nefericire, Haig Acterian (1904-1943), avocat ºi regizor de realã vocaþie, soþul actriþei Marieta Sadova, a murit de tînãr. Admirator al lui Zelea-Codreanu, el a cãzut victimã rãzbunãrii generalului Ion Antonescu, fiind trimis pe front, în linia întîi, unde a ºi murit, în Kuban. (Pentru cine nu ºtie, între 1938 ºi 1964, asupra legionarilor s-au abãtut trei valuri de exterminare, provocate, pe rînd, de regele Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu ºi bolºevicii Anei Pauker). În atare situaþie, el n-a mai avut prilejul sã-ºi continue scrierile esteticofilozofice ºi, eventual, sã lase posteritãþii un jurnal, aºa cum aveau sã procedeze fraþii sãi.

Autoare a capodoperei ,,Jurnalul unei fiinþe greu de mulþumit”, publicatã în 1991, Jeni Acterian (19161958) s-a impus ºi ea ca o strãlucitã intelectualã, cu lecturi întinse din Proust, Gide, Unamuno, Kierkegaard, Nietzche, Sebastian, Eliade ºi ceilalþi din generaþia lor.

Era nelipsitã de la teatru ºi de la concerte, citea pe nerãsuflate romane de toate genurile, mergea la expoziþii ºi la cinema. Petre Þuþea spunea cã era foc de deºteaptã. A devenit lidera generaþiei feministe, care avea sã se impunã în perioada de dinaintea ºi din timpul rãzboiului – Alice Botez, Cella Delavrancea, Aniºoara Odeanu, Alice Voinescu, Sorana Þopa, Clodi Bertola, Marieta Sadova. Dupã rãzboi, majoritatea acestor intelectuale aveau sã înfunde puºcãriile comuniste. Dacã ar fi cunoscut-o mai bine, cu siguranþã cã Martha Bibescu, Elena Vãcãrescu sau Anna de Noailles, trãitoare mai mult la Paris, ar fi invidiat-o. Drama acestei mintoase rafinate a fost cã, prea lucidã ºi pretenþioasã, mai rar s-a ataºat de cineva. Greu de mulþumit, n-a putut sã-ºi gãseascã locul printre cei din generaþia sa, ºi sfîrºitu-i prematur a pus capãt agoniei spirituale.

Lãsînd pe altã datã o analizã mai cuprinzãtoare a Jurnalului lãsat de aceastã nefericitã urmaºã a Evei, sã ne oprim ºi la Arºavir Acterian (1907-1997). Fãcînd exces de modestie, precum odinioarã histrionul Creangã, ce se ,,prostea” subapreciindu-se, ºi Arºavir Acterian s-a considerat un ,,om de prisos”, adicã un tip care nu s-a remarcat prin nimc în cultura românã, ferindu-se sã parã ceea ce nu este. Dar cine-l citeºte vede cã realitatea e alta.

Avînd privilegiul longevitãþii, Arºavir Acterian ºi-a publicat toate cãrþile dupã 1990. (Tot el a contribuit hotãrîtor ºi la publicarea jurnalului surorii sale.) ,,Jurnal (1929-1954/1958-1990)” ºi ,,Jurnalul lui Nastratin (1958-1990)” sînt douã lucrãri care cuprind, dupã reþeta tuturor jurnalelor, impresii de lecturã, meditaþii asupra relaþiilor interumane ºi a trecerii timpului; consideraþii politice ºi socio-filozofice; ºi mai ales evocarea unor figuri de scriitori din generaþia sa. Cum ar fi, pentru început: Mircea Eliade - ,,Un suflet planturos ºi spirit turgescent”; Emil Cioran - ,,Cu nihilismul lui violent, care neagã, cu un entuziasm febril, orice”; sau Eugen Ionescu – prietenul sãu cel mai bun, cînd ,,îndurerat, torturat”, cînd dedîndu-se unor ,,bufonerii prin care îºi descarcã surplusul de anxietate”. * ,,«Talentul e o mare primejdie pentru om» (Herman Hesse). Parþial - susþine Arºavir Acterian - e adevãrat. Talentul te împinge la superficialitate, la împrãºtiere, facil ºi la o dezagreabilã fecunditate. Existã poeþi de talent, care publicã 2-3 volume pe an. Un fel de poezie pe bandã rulantã. ªi cînd te gîndeºti cã poeþi precum Edgar Poe, Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud sau Eminescu nu s-au învrednicit sã scrie decît un volum în timpul vieþii”. Opinie discutabilã, þinînd cont cã alþi mari poeþi s-au dovedit a fi prolifici. Vezi cazul lui Arghezi. * ,,Aºa e omul fãcut: îºi doreºte ºi cheamã moartea în momentele grele, dupã cum tînjeºte dupã viaþã în momentele cînd ea îi fuge de sub picioare”.

* ,,Cutãrica este o femeie onestã, care se mulþumeºte cu ce-i dau ºi nu-mi cere mai mult decît îmi poate oferi.

Pentru ea viaþa sexualã e suprema fericire”. * ,,Rolul sculptorului nu este altul decît sã urmeze pildele din naturã pe care ni le oferã Dumnezeu, a cãrui mînã mãiastrã a modelat atîtea simple ºi strãlucitoare minunãþii”. (Brâncuºi) * ,,N.D. Cocea, un ateu înverºunat, se afla pe patul de moarte. Prietenul sãu de-o viaþã, Gala Galaction, vine la cãpãtîiul sãu ºi îl catehiseazã, încercînd sã-l împace cu Dumnezeu în ultima clipã. N.D. Cocea se lasã convertit, spre fericirea lui Galaction. «Am simþit cea mai mare bucurie din viaþã, spune Cocea. L-am lãsat sã creadã cã m-a convertit»”. * ,,Sînt un anonim cu o existenþã consumatã ºi fãrã multe ecouri, acum, la 65 de ani. Neantul se cascã încet, dar sigur, peste mine, oricîte ifose ºi frenezii m-ar locui. ªi, în pofida mîzgãlelilor din jurnalul meu, uitarea, pe care încerc s-o stãvilesc, mã acoperã fãrã cruþare”. * ,,Cazul Urmuz, sau cum se face din þînþar armãsar.

Ceea ce dã oarecare pondere ºi pune lumea pe gînduri citind nostimadele ºi jocurile de cuvinte ale lui Urmuz e finalul tragic al acestuia. Cãutînd sensuri subtile ºi adînci, acolo autorul n-a vrut, poate, decît sã evidenþieze lipsa de sens a vieþii (ceea ce l-a dus probabil la sinucidere), s-a ajuns la exegeze în faþa cãrora primul uluit ar fi fost chiar ex-grefierul de la Curtea de Casaþie”. * ,,Jeni Acterian a ºtiut sã-ºi aleagã prietenii numai dintre oamenii de calitate, cultivaþi ºi de bun-simþ: pictoriþa Nuni Dona, Alice Botez, actriþa Clodi Bertola, actorul Nicolae Tomazoglu, regizorul Liviu Ciulei”. * Cum trãia marele actor Emil Botta: ,,Era totdeauna fãrã un sfanþ. Banii care îi intrau în buzunar dispãreau fulgerãtor în daruri fãcute iubitelor, ºi doar o micã parte acopereau nevoile imediate ale casei ºi obligaþiile faþã de maicã-sa. Cu sumele enorme pe care le-a tot încasat putea sã-ºi aranjeze un interior ca lumea, cum ºi-au fãcut mulþi colegi de-ai lui, mult mai rãsfãþaþi. În loc de asta, locuieºte ca un sãrãntoc în odãiþa fratelui sãu, Dan Botta, dezgolitã de podoabe, cu un singur pat, o masã, un dulap, un scaun, ziare, reviste, 2-3 cãrþi aruncate ici ºi colo, o strachinã, douã pahare de lut pentru cafea. O stare de boemie cronicã: dureazã de cînd îl cunosc. Emil Botta ºi-a creat un stil contorsionat, chinuit, frãmîntat, adecvat viziunii sale sumbre, disperate, romantice, stil ºi viziune socotite în bunã parte desuete. La urma urmelor, el nu trãdeazã decît o mare nevoie de afecþiune”. * ,,Emil Cioran, despre care s-a spus cã este un înstrãinat la Paris ºi refuzã sã vorbeascã româneºte, avea totuºi o admiraþie nesfîrºitã pentru Limba Românã, dupã cum reiese ºi din aceste rînduri: «Iliada în româneºte este extraordinarã; în francezã e comicã. Asta e chiar mai adevãratã decît Biblia. N-avem decît o singurã scuzã: limba noastrã. Ea e cea care ne rãscumpãrã. Nu, cea care ar trebui sã ne rãscumpere»”. * ,,Am cunoscut oameni care au renunþat la propria mîntuire pentru a-ºi salva þara de la pierzanie. Au fost, desigur, destui aceºtia. Dar norodul, pus pe cãpãtuialã ºi pe huzur, n-a triumfat, din pãcate, iar ceilalþi au înfundat puºcãriile, murind cu nemiluita”. (Un frumos omagiu adus legionarilor) * ,,Alice Voinescu a fost pentru mulþi oameni din jurul ei un balsam. Generoasã, altruistã, cultivatã ca puþine femei, plinã de un anumit duh al unei anumite înþelepciuni morale ºi spirituale, printre lecþiile sale inspirate de filozie ºi de literaturã dramaticã, ea iniþiase pe meleagurile noastre o miºcare aºa-zis ortodoxistã. În ºedinþele ce-au avut loc sãptãmînal – destul de frecvente – asculta confesii dramatice ºi pãsurile celor prezenþi.

Era o atmosferã de comuniune în care profesoara Alice Voinescu îºi spunea pãrerea despre cele auzite. ªi pãrea cã era o comuniune cu accentuat sos sentimental, chiar melodramatic”. (În schimb, Jeni o dispreþuia, fiindcã nu recunoºtea decît o singurã femeie filozof, Alice Botez.) * ,,Emil Cioran spunea cã poetul Ezra Pound voia sã înveþe douã limbi: aramaica, pentru cã e vorbitã numai de o mînã de oameni, ºi Limba Românã, pentru, bãnuia el, frumuseþea ei”. (La Ezra Pound nu se poate vorbi de nostalgie, aºa cum se întîmpla cu Emil Cioran, stabilit în strãinãtate.) * ,,Îmi aduc aminte de o scenã petrecutã la Sala Dalles, de «Ziua Cãrþii». Trei scriitori dãdeau autografe pe cãrþile lor abia apãrute. Scenã penibilã pentru vanitatea ºi mîndria primilor doi, care aaveau parte de puþini

ALBUMUL CU POZE RARE

Avocat, scriitor, jurnalist ºi publicist, filosof ºi memorialist, Arºavir Acterian a fost un intelectual de mare anvergurã, care a ºtiut sã trãiascã demn ºi sã rãmînã vertical în ciuda tuturor vicisitudinilor îndurate cu stoicism. vizitatori, în timp ce al treilea era luat cu asalt ºi nu mai prididea sã dea autografe. Acesta era Marin Sorescu, un scriitor tînãr ºi cu mare prizã la public. Dîndu-ºi seama de penibilul situaþiei, el s-a ridicat de la masã ºi s-a îndreptat spre ieºire, iar ceilalþi doi, între care se afla Virgil Teodorescu, au rãmas, cãci noua generaþie priza poezia lui Marin Sorescu, în timp ce suprarealismul le rãmãsese necunoscut”. * ,,Ce înseamnã sã þii jurnale la bãtrîneþe. Evocarea colegilor de ºcoalã, a prietenilor se face cu jale. La care se adaugã propria spaimã de moarte. Jeni Acterian n-avea asemenea pagini în jurnalul ei. A murit la 42 de ani”. * ,,Naºterea este începutul morþii. Sfîrºitul nostru este legat de început”. (Marsilius) * ,,Într-o noapte albã, acum cîtva timp, mi-am amintit figura subþiatã, gãlbejitã a lui Eugen Lovinescu, ale cãrui straie se cam scurgeau pe el dupã ieºirea din spital. Era în preajma morþii. κi fãcea zilnica lui plimbare. Umbla încet, fãrã þintã, prin forfota Capitalei. Se oprise îndelung în faþa Librãriei «Cioflec». Singur, cu privirea pierdutã, îngîndurat, de o sfîºietoare tristeþe. M-am oprit în faþa Cercului Militar ºi l-am urmãrit multã vreme, cît a stat, ºi a stat mult, parcã rãtãcit, în colþul din faþa librãriei, contemplînd lumea asta agitatã, care se tot foia în jurul lui. Încremenise ca o statuie în mijlocul acestei lumi, poate cu gîndul la despãrþirea apropiatã de ea, precum ºi la cancerul care îl mãcina, condamnîndu-l la moarte. (Toþi sîntem, în orice moment, condamnaþi la moarte, dar parcã mai apãsãtoare, mai dureroasã e condamnarea pentru o conºtiinþã care se ºtie pierdutã prin boala ei fãrã cruþare.) Cu simpatie, cu milã l-am privit atunci de pe trotuarul unde mã oprisem, pironindu-mi ochii asupra acestei rãmãºiþe pieritoare a lui Eugen Lovinescu, care, de pe celãlalt trotuar, parcã-mi spunea cã viaþa pentru el a încetat de a avea vreun rost, cã se simte iremediabil singur în faþa unei morþi de neocolit”. * ,,O întîlnisem adeseori cînd ieºeam de la ªcoala «Spiru Haret». Locuia pe Strada Italianã. Era de o fascinantã frumuseþe. Nu om, nu femeie. Ci adevãratã zeiþã, o frumuseþe. Venea, probabil, de la ºcoalã cînd ieºeam eu. Am revãzut-o peste 40 de ani. Era o arãtare, decabratã ºi schimonositã. Nimic din frumuseþea ei de odinioarã nu mai dãinuia. Era de nerecunoscut. Nu-mi venea sã cred cã trecerea timpului poate desfigura în aºa mod un chip de om. Nu m-a recunoscut. Probabil cã ºi eu trecusem printr-un egal proces de desfigurare”. * ,,Pictorul Gheorghe Petrescu era aºa de zgîrcit, încît realiza un tablou într-o variantã mai mare, ºi altul identic, dar mai mic ºi mai ieftin”. * ,,Bietul Mateiu Caragiale! Cum îl bãlãcãreau unii pentru vanitãþile, incorectitudinile, lipsa lui de conºtiinþã moralã, atracþia pentru decoraþii sau pentru intrarea în diplomaþie. Era, desigur, pe undeva, un om sucit, cu ceva anapoda în caracterul ºi comportarea lui, în caraghioasa ºi ridicola lui preocupare de a-ºi inventa o genealogie nobilã, în bolnãvicioasa lui admiraþie pentru aristocraþia sortitã pierii. Dar ce sublim scriitor, acest autor al unei proze fãrã egal în literatura româneascã! E adevãrat, a fost un snob, a avut unele pãsãruici ºi a mai murdãrit nobilimea de la noi. Dar «Craii de Curtea-Veche», ca ºi «Remember», ca ºi poemele ne obligã sã trecem cu vederea capriciile sale bizare, cum ar fi acela de a se duce, o datã la cîteva zile, la Palat, sã semneze registrul, în semn de omagiu. Nu-ºi dãdea seama cît e de ridicol”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 6 octombrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (27) „Areopagitica“ Autor: John Milton Data ºi locul publicãrii inþiale: 1644, Anglia; 1888, Statele Unite Editura: Cassell & Company Forma literarã: eseu, nonficþiune

Rezumat Titlul celei mai celebre opere în prozã a lui John Milton derivã de la Areopag, colina lui Ares din Atena, numit dupã Ares, unul dintre cei 12 zei importanþi ai Greciei antice. Cea mai înaltã curte de justiþie din Atena anticã se întrunea în acest loc pentru a dezbate probleme politice ºi religioase. Cei aproape 300 de membri erau aleºi prin vot din rîndul oamenilor liberi ai cetãþii. Identificat cu gloria instituþiilor democratice ateniene, titlul ,,Areopagitica” dezvãluie înclinaþiile lui Milton. Subtitlul - „Un discurs pentru libertatea tipãririi necenzurate cãtre Parlamentul Angliei” - îi demonstreazã intenþiile. În lucrarea ,,The Second Defense of the People of England” (,,A doua pledoarie pentru cetãþenii Angliei”), publicatã în 1654, Milton scria: „Am scris «Areopagitica» pentru a salva presa de constrîngerile care îi erau impuse; în ideea cã puterea de a stabili ce este adevãrat ºi ce este fals, ce trebuie publicat ºi ce trebuie suprimat, ar putea sã nu mai fie încredinþatã cîtorva indivizi analfabeþi ºi non-liberali, care refuzã sã îºi dea acordul în privinþa oricãrei opere care conþine pãreri sau sentimente deasupra nivelului superstiþiei vulgare”.

Scrierea era în mod special direcþionatã împotriva Ordinului Parlamentului din 14 iunie 1643, care solicita cenzurarea tuturor cãrþilor ºi broºurilor înaintea publicãrii. Milton observã grija foarte mare pe care „Biserica ºi Commonwealth-ul” o au faþã de conþinutul cãrþilor: „Cãrþile nu sînt lucruri absolut moarte, ci conþin potenþialul vieþii de a fi la fel de active precum sufletul al cãrei progenituri este; ºi nu doar atît, ele pãstreazã în starea cea mai purã, ca într-un flacon, extractul ºi valoarea acelui intelect viu care a nãscut-o”. Milton mai deplînge activitãþile de cenzurare, care reprezentau ceea ce astãzi numim interzicere prealabilã; iar aceasta devine una dintre principalele doctrine ale discuþiei. Milton asemãna impulsul pentru cenzurã cu atitudinile ºi acþiunile prohibitive ale Curþii Papale, care au dus la apariþia Inchiziþiei Spaniole. El adãuga cã actele de cenzurã cuprindeau de la erezie pînã la orice fel de subiect considerat nepotrivit, exprimînd astfel un avertisment ºi faþã de tipul de cenzurã practicat. Înainte de „tirana Inchiziþie”, cãrþilor le era permis sã se nascã, iar judecata asupra lor era moderatã. Continuînd aceastã metaforã, în loc sã stea în faþa juraþilor înaintea naºterii, pentru a fi judecate în întuneric, departe de ochiul public, cãrþile ar trebui examinate în mod deschis, dupã publicare.

Pentru a susþine aceastã poziþie, sînt date exemple istorice. Sînt identificate practici din Atena clasicã ºi din creºtinismul timpuriu, gãsind libertate înaintea ºi chiar ºi dupã publicarea cãrþilor, cu excepþia cazurilor de ateism,

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (5) Istoria aromânilor (3) Viaþa acestor oropsiþi aromâni formeazã cea mai zguduitoare tragedie din istoria neamului românesc.

Doliul înãbuºitor pe care 1-a îmbrãcat întregul Pind îþi dezvãluie înspãimîntãtoarea priveliºte a unui cumplit însîngerat popor, intrat în agonie naþionalã dupã crîncene ºi cu totul inegale încãierãri nimicitoare. Din minunatul ºi strãlucitul tablou patriarhal al variatelor aspecte pitoreºti ale vieþii aromâneºti de care rãsunau rîzãtori toþi munþii, astãzi þi se strînge inima de durere cînd vezi cã: ,,La Pind a noastre sate/ Se nãruiesc acum;/ Ruine-s pretutindeni,/ Morminte-n largul drum.// Ard satele pe coaste,/ Românii pleacã-n stol;/ Pustiui rãmîne Pindul,/ Pustiu de cîntec gol”. Atîta urgie, parcã atîta blestem de nimicire s-a abã-

blasfemie sau defãimare. Cãrþile ne faciliteazã înþelegerea a ceea ce cunoaºtem, ºi ne prezintã ceea ce este nou. Un ordin al Parlamentului ar „suprima toatã aceastã recoltã abundentã de cunoaºtere... pentru a ne readuce înfometarea minþii” ºi a face astfel ca oamenii sã ºtie numai ceea ce le este permis. Milton aseamãnã aceastã stare cu ignoranþa la care au fost reduºi creºtinii prin decretul lui Iulian, care le interzicea lectura textelor pãgîne.

Astfel, cenzura va descuraja învãþãtura, prin îngreunarea accesului la informaþie ºi dezbateri. Limitarea libertãþii de a scrie ºi pe cea de a publica anuleazã drepturile oamenilor ºi încãtuºeazã libertatea de a învãþa.

Cunoaºterea înfloreºte prin exerciþiul minþii, asemenea descoperirii ºi afirmãrii adevãrului. Cei care îºi fundamenteazã credinþele exclusiv pe ceea ce le este spus de cãtre pastori sau pe ceea ce crede mulþimea, fãrã a cunoaºte motivele, nu pot fi consideraþi cã înþeleg. Chiar dacã doctrina poate fi adevãratã într-un sens obiectiv, ea nu va fi înþeleasã corect. Nu a fost pusã în discuþie sau examinatã, astfel cã nu va fi cu adevãrat înþeleasã; credinþa va fi doar superficialã. Publicarea fãrã cenzurã ar putea propune provocãri care ar determina reflecþie, aducînd profunzime credinþelor acceptate, sau descoperind noi adevãruri. Milton propune aceste concepte atît pentru naþiune, cît ºi pentru indivizi.

Extinzîndu-ºi acest punct de vedere, Milton pledeazã în favoarea lecturãrii tuturor textelor, atît a celor bune, cît ºi a celor „de naturã rea”.

Adevãrul ºi virtutea sînt obþinute incluzînd toate opiniile, chiar ºi erorile, pentru a fi cunoscute ºi înþelese.

Indivizii sînt puºi astfel în ipostaza de face alegerea moralã între binele ºi rãul ce îi înconjoarã.

Milton vedea o relaþie de tip cauzãefect între acþiunile guvernului ºi natura populaþiei. Un guvern „opresiv, arbitrar ºi tiran” favorizeazã existenþa unui popor „brutal, formal ºi servil”.

Un guvern îngãduitor ºi liber promoveazã libertatea, ºi libertatea de a scrie ºi a vorbi. Acestea au iluminat în trecut spiritele umane, au eliberat ºi lãrgit înþelegerea poporului englez, fãcîndu-l mai capabil, mai înþelept ºi mai dornic de a urmãri adevãrul. Aceste atribute ar fi suprimate prin aplicarea acestui ordin al Parlamentului.

Eficacitatea ordinului este de asemenea pusã în discuþie. Unul dintre aspecte este legat chiar de cenzori: ei ar trebui sã fie superiori tuturor celorlalþi oameni, pentru a-ºi îndeplini datoria fãrã pãrtinire, dar sînt mai degrabã înclinaþi cãtre ignoranþã, corupþie sau superficialitate. Alt aspect este legat de afirmaþia cã numai cãrþile sînt singura sursã de idei ºi comportamente considerate de cãtre autoritãþi drept inadecvate. Milton le respinge pe ambele, susþinînd utilitatea cãrþilor ºi necesitatea publicãrii necenzurate.

Istoricul cenzurii Cenzurarea cãrþilor, care ar trebui înþeleasã ca suprimarea publicaþiilor nedorite, a fost o politicã frecventã în Anglia. Încã din 1408, reconfirmatã de cãtre Parlament în 1414, Constituþia Arhiepiscopului Arundel interzicea lectura oricãrei cãrþi înaintea examinãrii ºi aprobãrii acesteia de cãtre Universitãþile Oxford sau Cambridge. Henric al tut asupra acestei nepreþuite ramuri a poporului român, încît, crucindu-ne în faþa dezastrului la care asistã întregul Pind îndurerat, ne întrebãm în graiul aromânesc: ,,Doamne, te lãeþ au faptã/ Di armãn’ll’i-ahîte-au traptã?”, adicã: ,,Doamne, ce neleguiri au fãcut/ Cã Aromânii au suferit atîtea?”.

Ocupaþiile aromânilor (1) Ca ºi o bunã parte din neamul românesc de astãzi, care trãieºte liber între graniþele Daciei Traiane, ºi aromânii au fost din cele mai vechi timpuri pãstori, crescãtori de mari ºi multe turme de oi, capre, precum ºi de herghelii de cai. Ca ºi astãzi în mare parte, în vremurile de mai înainte, întreaga Peninsulã Balcanicã era împînzitã de viaþa pãstoreascã a aromânilor. Tot ce era regiune muntoasã ºi prielnicã pentru pãºunat era stãpînitã de ei. Întocmai Mãrginenilor sau Mocanilor din Munþii Sibiului, care cutreierau pînã mai deunãzi cu oile lor toate colþurile Þãrii Româneºti, trecînd în dreapta Dunãrii, sau înspre Moldova, sau chiar pînã dincolo de Nistru, tot aºa a fost ºi cu aromânii: întregul sud

VIII-lea a interzis publicarea oricãrei cãrþi referitoare la Sfînta Scripturã fãrã o examinare ºi aprobare, ordinul extinzîndu-se mai tîrziu asupra tuturor cãrþilor. Aceastã practicã a fost reconfirmatã de monarhii care s-au succedat - Eduard, Maria, Elisabeta, Iacob ºi Carol. Practica ºi procedurile de cenzurã s-au dezvoltat în Anglia Secolelor al XVI-lea ºi al XVII-lea, incluzînd cooptarea breslei londoneze ,,Stationers Company”, însãrcinatã cu administrarea sistemului. În 1637, în timpul domniei lui Carol, Decretul „Star Chamber”, din 11 iulie, stabilea o gamã largã de mãsuri de cenzurã care interziceau tipãrirea, importul sau vînzarea cãrþilor considerate subversive sau jignitoare, solicitau examinarea tuturor cãrþilor înainte de publicare sau republicare, limitau numãrul de tipografii, specificînd numãrul de tiparniþe ºi cel de angajaþi pe care o tipografie trebuie sã le aibã, interziceau oferirea de spaþiu pentru tipãrirea fãrã autorizaþie ºi împuterniceau ,,Stationers Company” sã percheziþioneze locuinþe în cãutare de asemenea practici. În 1641, Decretul a fost abolit ca rezultat al înfrîngerii lui Carol în Rãzboiul Civil din Anglia. Cu toate cã ,,Stationers Company” nu a fost desfiinþatã, puterile ei au fost semnificativ reduse; timp de aproximativ 18 luni nu au existat restricþii asupra tipãririi ºi publicãrii de cãrþi.

Treptat însã, libertatea s-a îngustat. În 1643, puritanii, printr-o serie întreagã de reglementãri precedate de o reglementare din 1642, ce obliga ca orice publicaþie sã conþinã numele editorului, au reintrodus treptat cenzura, pînã ce aceasta a ajuns la forþa ei maximã. Un factor semnificativ care a influenþat aceste acþiuni l-a constituit ºi existenþa controverselor din perioada respectivã, cu privire la toleranþa religioasã. În acest context, John Milton a publicat în 1643 ,,Doctrine and Discipline of Divorce”, fãrã a beneficia de autorizaþie, înregistrare sau semnãturã, necesare pe atunci pentru publicare. A fost republicatã în februarie 1644, din nou fãrã autorizaþie ºi înregistrare, dar de data aceasta cu semnãturã. În acest timp, monarhiºtii sufereau o înfrîngere, determinînd The Westminster Assembly (un corp consultativ al Parlamentului referitor la reformarea bisericii, dominat de presbiterieni), sã condamne toate scrierile ce favorizeazã toleranþa. O predicã pe aceastã temã împotriva cãrþilor ilegale, susþinutã în faþa Parlamentului, a declarat,,Doctrine and Discipline of Divorce” drept imoralã. Mai mult, vînzãtorii de cãrþi, uniþi într-o corporaþie, au depus o plîngere împotriva cãrþilor ilegale, denunþîndu-l ºi pe Milton, printre alþii.

Acestea au constituit catalizatorii direcþi pentru ,,Areopagitica”. Apãrutã la 23 noiembrie 1644, a fost publicatã tot fãrã autorizaþie sau înregistrare, sfidînd reglementãrile în vigoare. (A fost de asemenea cititã în faþa Parlamentului.) La 9 decembrie, vînzãtorii de cãrþi au înaintat o plîngere Camerei Lorzilor, dar aceasta nu a luat nici o mãsurã.

Atacurile lui Milton împotriva cenzurii nu au avut nici un efect asupra politicii Parlamentului. Practicarea cenzurii a continuat încã 20 de ani dupã moartea lui Milton, în 1694. Dupã execuþia lui Carol I ºi abolirea monarhiei, Oliver Cromwell, numit Lord Protector în 1658, a condamnat ,,Areopagitica”, la fel procedînd ºi „Micul Parlament” al Angliei protestante, care a urmat Camerei Comunelor, ce fusese desfiinþatã. ,,Areopagitica” a apãrut într-o singurã ediþie ºi nu a fost republicatã pînã în 1738. Începînd cu aceastã perioadã, a trezit susþinere publicã pentru conceptul de libertate de gîndire. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA dunãrean era strãbãtut în lung ºi-n lat de ei, în decursul tuturor secolelor, dar mai ales în timpuri mai vechi. Dotat cu aceleaºi frumoase calitãþi ca ºi strãmoºii lor romani ºi iliri, acest neam, deºi la origine din pãstori, a putut totuºi domina prin inteligenþa lui sclipitoare, ca ºi prin sufletul sãu superior toate popoarele ce conlocuiau în aceastã peninsulã - întocmai cum mãreþia munþilor înalþi dominã dealurile ºi ºesurile, sau dupã cum vulturul cel ager domina din înãlþimile sale traiul tuturor vieþuitoarelor pãmînteºti. Strîns legat de viaþa pãstoreascã, era firesc ca traiul sã nu fie închinat unui singur colþ de pãmînt ºes ºi închis, ci sã fie în funcþie de vãi adînci, de plaiuri încîntãtoare ºi, mai ales, de munþi înalþi, în timp de varã. Dar, întocmai munþilor în faþa cãrora se deschid priveliºti felurite, ca ºi orizonturi largi ºi tainice, tot aºa e ºi cu sufletul pãstorului cutreierãtor de munþi: îmbrãþiºeazã atîta bogãþie ºi atîta varietate grãitoare a naturii, încît, prin peregrinãrile pe care le face - de voie, de nevoie -, el devine ager la minte ºi adînc cuprinzãtor cu inima. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

Heinrich Himmler: cel mai malefic nazist din istorie Himmler s-a remarcat prin multe. A fost al doilea om ca putere în Reich-ul german dupã Hitler (de fapt ºi Fuhrer-ul în persoanã se temea de el), tot el a fost creatorul ºi conducãtorul temutului SS, a fost arhitectul cumplitei Soluþii Finale, era cel mai inteligent ºi educat dintre toþi liderii naziºti. Himmler a fost însã de departe cel mai crud ºi sîngeros dintre naziºti. Sumbrul personaj s-a remarcat ºi ca un mare iubitor de ocultism ºi magie neagrã. Era de fapt un adevãrat practicant al unui amestec bizar de superstiþii germane, religii nordice, neo-pîgînism ºi filozofii mistice orientale. Omul era gata sã punã bazele unei ideologii religoase de tip pan-germanic, însã arianizatã abuziv. Influenþa sa nu poate fi negatã de nimeni, cãci Himmler în persoanã este cel care a transformat ideologia nazistã într-un sistem ezoteric pentru condiþionarea minþii, trupului ºi spiritului celor din SS.

Tehnice Superioare din München, unde eminenþa neagrã a nazismului de mai tîrziu studiase între anii 1918-1922. Dupã ce a lucrat ca vînzãtor-distribuitor al unei firme producãtoare de îngrãºãminte agricole, tînãrul Himmler a intrat în rîndul organizaþiilor paramilitare naþionaliste ºi a participat activ la puciul din München din luna noiembrie a anului 1923, unde s-a remarcat ca adjunct al lui Ernst Rohm.

Taciturn, dar magnetic, Himmler a urcat extrem de rapid pe treptele ierarhiei naziste, ajungînd secretar al lui Gregor Strasser ºi deputat al districtelor Bavaria ºi Suabia. Între anii 19251930, Himmler a fost responsabilºef al propagandei în rîndurile NSDAP (Partidul Naþional-Socialist). Dupã ce s-a însurat în anul 1927, Himmler s-a întors la noua sa fermã de gãini ºi raþe, însã afacerea i-a dat faliment. Inteligent, hotãrît ºi misterios, Heinrich ºi-a vãzut în egalã mãsurã de cariera-i politicã ºi de cãutãrile sale ezoGeniul Rãului terice.

Fire pragmaticã ºi iubitoare de Personajul în cauzã a ajuns putere, nu pierde deloc contactul Reichfuhrer SS, ºef al GestapoHeinrich Himmler cu realitatea, astfel încît în anul ului ºi al Waffen SS-ului, Minis1929 a fost numit personal de tru de Interne între anii 19431945 ºi organizator al uciderii în masã a evreilor cãtre Afolf Hitler în rolul de comandant al în timpul celui de-al Treilea Reich. Însã dupã grupãrii armate care se ocupa de siguranþa cum se va vedea, Himmler a fost mai mult Fuhrerului, temuþii SS-iºti. Pe atunci, gruparea Schutzstaffel era un mic grup de 200 decît atît.

Cel mai cumplit ºi mai temut nazist, cel pe de oameni, însã sub conducerea lui care însuºi Adolf Hitler se temea sã-l contrazicã, Himmler, SS-ul avea sã devinã un ades-a nãscut pe data de 7 octombrie 1900 în vãrat imperiu de sine stãtãtor în cadrul München, ca fiu al unui autoritar profesor intern al Germaniei Naziste.

Ales în cadrul Reichstag-ului în funcþia romano-catolic, care fusese tutorele prinþului coroanei Bavariei. Himmler junior a urmat cur- de deputat nazist pentru Wesser Ems, surile unei ºcoli secundare din Landshut, iar apoi Himmler s-a concentrat pentru extinderea a ajuns ofiþer cadet în cadrul Regimentului organizaþiei SS-ului, care în anul 1933, Bavarez 11 la sfîrºitul Primului Rãzboi Mondial. cuprindea deja 52 de membri aleºi pe Tînãrul de care urma sã se teamã o lume sprînceanã conform directivelor lui întreagã era printre altele ºi un pasionat agricul- Himmler, despre care ajusese sã se spunã tor, cãci obþinuse ºi o diplomã de merit la cã era mai nazist chiar decît Hitler. Pe încheierea cursurilor sale din cadrul ªcolii plan politic, tot el a organizat Serviciul de Securitate (celebrul SD) sub conducerea lui Reinhard Heydrich, fãcînd astfel din SD un adevãrat serviciu de informaþii pe linie ideologicã al Partidului Naþional Socialist.

Cariera lui era de-a dreptul fulminantã. În martie 1933, Himmler ajungea ºeful poliþiei din München, iar în cîteva sãptãmîni devenea ºef al poliþiei în toatã provincia Bavaria. În luna septembrie a aceluiaºi an, Himmler devenea ºef al tuturor forþelor poliþieneºti. În 1936, mintea diabolic de inteligentã a lui Himmler îl fãcea pe acesta comandant al tuturor forþelor din Germania ºi deopotrivã ºef al SS-ului ºi al Gestapo-ului.

Aºa ajungea în mod oficial al doilea om în regimul nazist dupã Adolf Hitler. De fapt, pe tot parcursul vieþii sale, Himmler a fost mai temut decît Hitler în rîndul tuturor germanilor.

Organizator foarte abil, administrator meticulos, eminenþa neagrã a nazismului avea o capacitate mare de muncã precum ºi o mare sete de putere.

Extrem de crud, rece ºi calculat, Himmler înspãimînta pe oricine cu vocea sa joasã ºi liniºtitã, iar fizionomia sa bonomã aducea de fapt un plus de groazã în cadrul personalitãþii sale. Cît timp a fost în viaþã, nimeni nu l-a vãzut speriat, furios Himmler ºi Hitler

sau mãcar sã ridice tonul. Singurele sale pasiuni erau puterea ºi ocultismul. Expresia sa favoritã era „Gnadelos” – Fãrã Milã! În anul 1933, Himmler ridica la Dachau primul sãu lagãr de exterminare a evreilor ºi a altor oameni care nu corespundeau ideilor naziste. În anii urmãtori, cu largul concurs al lui Hitler, urmau sã fie înfiinþate alte asemenea locuri de tristã amintire. Într-un discurs din 1937, Himmler declara emfatic cã „nu existã dovezi mai clare ale legilor ereditare ºi rasiale precum cele dintr-un lagãr de concentrare. Acolo se pot studia indivizi diformi, handicapaþi, evrei, semi-evrei ºi un mare numãr de oameni inferiori”.

Nebunia crudã a lui Himmler urma sã atingã proporþii apocaliptice. Antisemitismul ºi teoriile sale cu privire la soarta „raselor inferioare” urma sã se materializeze în principal sub forma a ºase milioane de evrei uciºi doar pentru cã s-au nãscut evrei...

De fapt, numãrul victimelor sale a fost mult mai mare. La ordinele sale, atît sinistrele batalioane Einsatzgruppen, cît ºi personalul lagãrelor de exterminare au ucis între 11 ºi 14 milioane de civili nevinovaþi. Majoritatea acestora erau evrei, polonezi, ruºi ºi þigani.

Magicianul lui Hitler Dacã este sã facem o scurtã paralelã între regimul nazist ºi perioada medievalã, Himmler a fost pentru Hitler exact ce a fost vrãjitorul Merlin

Himmler în timp ce vizita un lagãr sovietic pentru Regele Arthur. Adicã un fel de maestru iniþiatic, ideolog ºi sfetnic de nãdejde. Însã, nu este nici o îndoialã cã Himmler avea o personalitate dublã. Münchenezul provenit dintr-o familie catolicã rigidã era, concomitent, megaloman, birocrat meticulos ºi vînãtor de himere, fãrã nici o urmã de milã. Asasinul milioanelor de oameni a patronat pînã la sfîrºitul vieþii o societate de protecþie a animalelor. În mod hilar, acest crescãtor de gãini la bazã, se credea, într-un mod de-a dreptul comic, reîncarnarea împãratului german Henric I Pãsãrarul. Pe scurt, în termeni psihiatrici, era un schizofrenic periculos. Însã acest birocrat bizar, obsedat între altele de ocultism ºi mistere, avea sã creeze un ordin pseudo-religios cu aspecte militariste în care tinerii membri SS urmau sã devinã concomitent iezuiþi ºi templieri, cavaleri teutoni de fedaini al unui nou pãgînism de origine nazistã. În aceastã

Zidurile castelului Wewelberg nazismului în Germania ºi Europa. Ideologia aveau sã fie martorele unor ritu- nebunã pusã în practicã de Hitler ºi Himmler aluri bizare ºi crude în care erau aruncase însã lumea într-un rãzboi fãrã precepracticate inclusiv sacrificiile dent soldat cu zeci de milioane de victime ºi disumane în scop ritualic. Conform trugeri incomensurabile. lui Walter Schellenberg, un Din cei mai puternici ºi temuþi lideri din Brigandefuhrer SS: Europa, fruntaºii naziºti s-au vãzut brusc în faþa „Castelul a fost amenajat ast- situaþiei neiertãtoare. Mulþi s-au sinucis, alþii au fel încît sã devinã un fel de mînã- încercat sã fugã, unii au fost prinºi, judecaþi ºi stire SS în care elita membrilor condamnaþi. În pragul înfrîngerii totale, acestei organizaþii practicau ritu- conºtienþi de viitorul care li se rezerva, toþi liderii aluri spirituale proprii. Un astfel naziºti s-au disociat pe ultima sutã de metri de de ritual consta în practicarea Himmler ºi au încercat sã fugã de el. Ca un meditaþiei ºi concentrãrii, pe care ºobolan încolþit, Himmler a încercat sã fugã alãHimmler le vedea superioare turi de alþi 200 de fruntaºi naziºti. oricãrei forme de rugãciune.

Ca o ultimã încercare disperatã, Himmler a Dupã sesiunile de concentrare, încercat sã cadã la înþelegere cu aliaþii oferind conducerea ºi membrii de elitã pentru libertatea sa sume de bani precum ºi elibeHimmler vizitînd lagãrul de la Dachau discutau chestiuni de politicã, alã- rarea a 3.500 de evrei þinuþi încã în lagãre. Cum direcþie, Himmler a organizat pînã ºi parade în turi de aprofundarea ideologiilor SS”. era de aºteptat, înþelegerea nu a þinut. Toþi vroiau care cadrele din SS erau îmbrãcate în armuri de Pentru Himmler, SS-ul nu era doar o unitate sã-l vadã pe Himmler prins, interogat ºi judecat. cavaleri teutoni, echipaþi cu lãnci, spade ºi scuturi de rãzboinici-conducãtori de elitã, ci ºi un ordin Hãituit de toatã lumea, Himmler s-a deghizat ºi puºi sã defileze cãlare pe strãzile din Berlin. religios în care fiecare membru era un iniþiat. ºi a folosit o serie de acte falsificate pretinzînd cã În întunericul camerei sale, Himmler studia este un oarecare sergent din Wermacht, pe Laºul cel viclean avid toate doctrinele esoterice disponibile la acea numele sãu Heinrich Hitzinger. Alãturi de un vreme, fiind atras în special de magia runelor, Mic de staturã, la prima vedere Himmler grup de naziºti fideli, Himmler s-a îndreptat spre mitologia nordicã, misticismul oriental ºi doc- pãrea mai degrabã un cenuºiu funcþionar de trinele pãgîne. Dezgustat de orice noþiune de bancã decît conducãtorul ºi ideologul nazist lîngã Fridrichkskoog, fãrã a avea o destinaþie precisã. creºtinism, Himmler vroia, nici mai mult, nici care nici Hitler nu se simþea în siguranþã. De aici, grupul a ajuns la Neuhaus, unde naziºtii mai puþin, decît sã creeze o nouã religie, una pur Aparenþa sa înºelãtoare l-a fãcut pînã ºi pe un s-au împrãºtiat în mulþime pentru a-ºi pierde urma. nazistã, cu un Dumnezeu wagnerian care sã con- ambasador britanic în Germania sã exclame Din nefericire pentru el, Himmler a fost prins ducã rasa germanã la victoria finalã ºi stãpînirea naiv: „N-am vãzut în toatã Germania un om mai ºi arestat pe data de 21 mai 1945 de cãtre o întregii lumi. În aceastã direcþie, Himmler a fãcut calm ºi mai normal decît Himmler”. De fapt, un talmeº-balmeº propriu însuºindu-ºi strãvechi- Himmler se considera un om ul simbol indo-european al svasticii pe care l-a normal, ba chiar milos. La urma pus alãturi de cele douã rune germanice în formã urmei, dupã ce a aflat despre de fulger care erau emblema SS-ului. Oricum, modalitãþile barbare în care erau uciºi evreii în lagãre, Himmler lenimeni nu îndrãznea sã-l corecteze....

Sub conducerea sa, SS-ul a devenit un ordin a ordonat celor din subordinea iniþiatic unde domnea un fel de magie neagrã sa: „Gãsiþi neapãrat niºte metode compusã la repezealã de Himmler. Ritualurile mai umane de execuþie. Violenþa îmi provoacã greaþã”.. interne ale SS-ului erau „împrumutate” de la În cele din urmã, Himmler s-a ordine religioase sau cavalereºti precum cel iezuit declarat satisfãcut de celebrele ºi ºi templier. teribilele camere de gazare din SS-ul era condus de un „Mare Consiliu al lagãre, cu toate cã, dupã mãrCavalerilor”, compus din 13 membri de rang turiile victimelor lagãrelor, înalt. Ritualurile negre ale acestora erau practi- moartea prin otrãvirea cu gaze cate în bãtrînul castel Wewelberg din Westfalen. era una extrem de dureroasã. La Acolo, se spune cã SS-iºtii practicau un fel de urma urmei, prin Heinrich ritualuri nu foarte diferite de cele de origine Himmler, omenirea a experimenUltima fotografie a lui Himmler dupã ce s-a sinucis satanistã. Himmler, personal, credea într-o du- tat „raþionalizarea metodelor zinã de ritualuri ºi dogme selectate de el dupã moderne de execuþie”... patrulã sovieticã. În cele din urmã, cel mai temut propria sa minte. În acelaºi timp, în anul 1939, Hitler îi acorda nazist a ajuns douã zile mai tîrziu la o bazã miliTot el era un mare susþinãtor al reîncarnãrii, întreaga Polonie drept fief experimental. În tarã britanicã din Luneburg. Acolo, nimeni nu acesta fiind unul dintre motivele pentru care ale- decursul aceluiaºi an, peste un milion de polonezi ºtia încã cine era acel misterios prizonier german. sese sã se considere încarnarea regelui Heinrich I ºi 300.000 de evrei aveau sã cadã victime acestui Nici sovieticii cãrora li se pãruse suspect ºi-l Pãsãrarul, o cãpetenie rãzboinicã a saxonilor scelerat. Îndoctrinarea fãcutã de el asupra tutu- arestaserã nu ºtiau pe cine prinseserã. care cucerise triburile slave de la est de Rin. În ror cadrelor din SS îºi arãta roadele cele hîde. SSLa Luneburg, Himmler a fost supus unui examintea sa, Himmler credea cã trebuia sã termine iºii ucideau fãrã nici o formã de vinovãþie. men medical de rutinã înainte sã fie interogat. faptele regelui Heinrich I ºi sã lase SS-ul la con- Crimele în masã erau raþionalizate sub forma Doar cã în timp ce medicul încerca sã-i examineze ducerea unui nou imperiu arian. De fapt, unui nebunesc ºi absurd sacrificiu care trebuia gura, Himmler a scrîºnit brusc din dinþi ºi s-a Himmler a fãcut multe pelerinaje la mormîntul fãcut pentru „puritatea rasei ariene”. prãbuºit pe podea. În mai puþin de cincisprezece Himmler vitupera mai departe în discursurile minute, era mort. Eminenþa neagrã a nazismului regelui Heinrich I. sale care ºi astãzi aduc fiori reci: era conºtient de pierderea rãzboiului ºi nu vroia „Nu mã intereseazã dacã 10.000 sã cadã prizonier în mîinile duºmanilor. În acest de rusoaice mor de epuizare în scop Himmler îºi montase o mãsea falsã care timp ce sapã un ºanþ contra tanconþinea o capsulã de cianurã. curilor, atît timp cît ºanþul este Dacã mãseaua era muºcatã într-un anume fel, terminat la timp. Însã nu trebuie capsula se spãrgea direct în gurã, ºi nimic nu-i sã fim cu inimile împietrite atît timp cît nu este necesar. Noi, ger- mai putea opri moartea. Dupã ce cadavrul sãu a manii, sîntem singurul popor din fost identificat, britanicii au decis ca cel mai perilume care are o atitudine umanã culos om din Reich-ul lui Hitler sã fie îngropat ºi decentã la adresa animalelor. undeva în apropiere de Luneburg.

Locul exact al mormîntului sãu este þinut ºi Prin urmare vom avea aceeaºi atitudine amabilã la adresa acestor astãzi secret ºi nimeni nu l-a descoperit pînã în prezent, fapt care a alimentat multe teorii consoameni cãzuþi în animalitate”. Însã istoria avea sã-ºi modi- piraþioniste cu privire la sfîrºitul adevãrat al fice rapid cursul. Sfîrºitul unuia dintre cele mai crude personaje din istoria rãzboiului bãtea la uºã ºi odatã omenirii. cu el apãrea la orizont ºi sfîrºitul NICU PÎRLOG Inscripþia de la intrarea în Auschwitz

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 6 octombrie 2017

Rãzboi corup iei * Rãzboi corup iei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (2) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU România a concesionat 463 de perimetre, în care se exploateazã þiþei, gaze, cupru ºi alte minereuri, cu redevenþe cuprinse între 3,5% ºi 13,5%, cele mai mici din Uniunea Europeanã. Politicienii post-decembriºti s-au dovedit, fãrã excepþii, incapabili sã guverneze þara, total strãini de Interesul Naþional. Într-un discurs rostit în anul 1999, Corneliu Vadim Tudor afirma, pe bunã dreptate: ,,Prima scenã a societãþii româneºti duce o lipsã cronicã de oameni de caracter ºi de repere morale. În perioada antebelicã existau niºte monumente de eticã ºi culturã, ca Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, dinastia Brãtienilor, Mareºalul Averescu ºi o întreagã pleiadã de tineri, dintre care unii au plãtit cu ani grei de temniþã, ba chiar cu viaþa, demnitatea de a fi iubitori de þarã ºi de a se înscrie pe orbita unitãþii ºi a identitãþii de neam. Astãzi, locul uriaºilor a fost luat de pigmei. Orice homuncul politic îºi dã cu pãrerea despre þarã, despre integrarea euro-atlanticã, deºi el n-are noþiuni elementare de gramaticã, darmite de istorie ºi civilizaþie”. Observaþia lui Vadim îºi pãstreazã ºi astãzi valabilitatea. Într-adevãr, nu avem partide puternice care sã lucreze pentru þarã, ci niºte cooperative de corupþie (nu de producþie), care jefuiesc România ca-n codru, nu avem lideri politici cu idei ºi prestaþii în interesul societãþii noastre. * PSD, cel mai stufos partid al þãrii, nu este nici pe departe ceea ce vrea sã parã, adicã o autenticã formaþiune socialdemocratã, ci aºa cum remarca venerabilul profesor universitar, dr. Constantin Dropu, ,,o construcþie contra naturii”.

Partidul zãmislit de Ion Iliescu nu s-a adãpat de la vechile principii social-democrate din perioada interbelicã, ci ºi-a împãnat doctrina cu diverse idei preluate din arsenalul ideologic al partidelor de centru, dar mai ales de la liberali, sub pretextul reformãrii ºi modernizãrii, ajungînd sã semnalizeze permanent la stînga, dar cotind de multe ori la dreapta.

Datoritã inconsecvenþei doctrinare, PSD, aflat la guvernare, nu reuºeºte sã-ºi realizeze proiectele pompoase, înscrise în programul cu care a hipnotizat electoratul în alegerile din 2016. Aºa se face cã, dupã ºase luni de la cucerirea puterii, cea mai mare realizare a social-democraþilor a fost aceea a înlãturãrii propriului guvern, condus de Grindeanu, iar astãzi, liderul Liviu Dragnea ºi premierul Mihai Tudose nu fac altceva decît sã restructureze mult-lãudatul program. În goana disperatã dupã bani (în luna iunie a împrumutat 8 milioane de lei pe orã), Guvernul a amînat aplicarea controversatei Legi a salarizãrii, de la 1 iulie 2017, la 1 ianuarie 2018, iar sistemul de pensii netransparent a devenit ºi nesigur, suportînd noi, ºi noi modificãri. Între timp, s-au majorat preþurile unor produse alimentare ºi industriale, iar de la începutul anului viitor

Cãmãtari. Recuperatori (66) Telecomanda buclucaºã De altfel, tot barbutul este ºi miezul unui imens scandal care a cuprins mai multe clanuri mafiote din întreaga þarã. Brigãzi întregi de recuperatori au ajuns sã se mãcelãreascã la propriu între ele, ºi totul din cauza unui biet zar. Ce-i drept, nu unul simplu, ci, din cîte se pare, mãsluit. Într-un mod care þine parcã de domeniul S.F., dar pus în practicã de un revoluþionar ºtocar constãnþean.

Acesta folosea o buclucaºã telecomandã care a prins lumea interlopã din mai multe judeþe într-un adevãrat rãzboi de gherilã urbanã.

Prima oarã a umblat vorba despre „barbutul secolului“ în Constanþa, oraºul unde s-a petrecut toatã tãrãºenia. ªi unde s-au întîlnit doi foºti tovarãºi nedespãrþiþi de combinaþii. Unul dintre aceºtia, Baracã, hãlãduind de ani buni prin Europa pentru promovarea principalului produs românesc de export - carnea vie ºi cît mai proaspãtã - s-a întors pentru cîteva zile acasã. ªi-a revãzut fostul prieten de joacã din copilãrie, dar ºi colegul de celulã atunci cînd au fost picaþi la suferinþã ºi, dupã ºpriþurile de rigoare, a venit ºi iminenta propunere sã-ºi încerce norocul la un barbut. Dar, dupã cîteva ore de joc îndrãcit, miza a crescut vertiginos, unul dintre barbugii ajungînd la o datorie de 150.000 de euro. Este momentul în care s-a nãscut un scandal monstru, care a degenerat curînd în lupte de stradã între cele douã puternice clanuri þigãneºti cãrora le aparþineau cei doi jucãtori.

creºte preþul energiei electrice pentru consumatorii casnici, în condiþiile în care veniturile administratorilor de la Electrica au crescut cu 274%. Cît despre mãsurile privind fiscalitatea, acestea sînt într-o permanentã schimbare, provocînd tensiuni în rîndul investitorilor ºi oamenilor de afaceri, dar ºi în sînul coaliþiei aflatã la putere. În acest sens, preºedintele Iohannis remarca, pe bunã dreptate, cã ,,Guvernul o tot þine într-o þopãialã fiscalã”. Deºi a cîºtigat alegerile locale ºi parlamentare cu rezultate excepþionale, încrederea de care se bucurã astãzi Liviu Deagnea a ajuns la cota de avarie, de 15%.

Cãderea abruptã a liderului social-democrat nu este întîmplãtoare. Dragnea se amestecã permanent în activitatea Executivului, sub pretextul îndeplinirii neabãtute a prevederilor înscrise în programul de guvernare, îi ameninþã pe miniºtri cu demiterea, vrînd sã arate cã el este ºeful, chiar dacã nu stã pe fotolilul de premier. Unii membri ai PSD, care n-au fost de acord cu deciziiile liderului, au fost aspru sancþionaþi ºi ameninþaþi cu excluderea din partid. Aflat într-o asemenea situaþie, Victor Ponta s-a înscris într-un alt partid, în cadrul cãruia vrea sã atragã o serie de parlamentari social-democraþi.

Este greu de crezut cã, prin gestul sãu, Ponta va afecta un partid-mamut ca PSD: de regulã, dizidenþii nu se bucurã de simpatie în rîndul electoratului, iar Victor Ponta nu este o personalitate politicã de mare autoritate. Actualele tensiuni din PSD sînt stîrnite, ca ºi în anii trecuþi, de lupta la vîrful puterii.

Mircea Geoanã l-a sãpat pe Adrian Nãstase, pînã i-a luat locul în fruntea partidului. Aºa cum remarcau mulþi, inclusiv adversari politici, Adrian Nãstase a fost nu numai un bun prim-ministru, ci ºi singurul teoretician ºi doctrinar al socialdemocraþilor. Obiºnuit cu pãlãvrãgeala diplomaticã, Geoanã sa mãrginit, ca lider al social-democraþilor, sã debiteze un noian de vorbe goale, care au dus la închistarea partidului. La rîndul sãu, Victor Ponta l-a aruncat peste bord pe Mircea Geoanã, alungîndu-l ºi din partid, iar Liviu Dragnea, venind din PDL, un partid fãrã orientare doctrinarã, croit pe minciunã ºi hoþie, a reuºit sã-i facã vînt din partid fostului lider. Din rãzboiul PSD contra PSD vor pierde toþi. Dragnea nu se va mai bucura de un nou mandat de lider, iar Ponta nu va mai avea ºansa de a candida la vreuna din înaltele funcþii politice ºi administrative cu care a cochetat pînã acum. * O altã formaþiune care se agitã de multã vreme pe scena vieþii noastre politice, roasã de dorinþa de a ajunge la guvernare, este cea a liberalilor. Dupã cum afirma Ludovic Orban, PNL ar fi singurul partid de dreapta din România care îºi asumã public ideile, principiile ºi valorile liberalo-conservatoare europene (mai ales pe cele ale PPE – n.n.). Într-un fel, Orban are dreptate. PNL este singurul partid liberal care a renunþat la liberalismul tradiþional, doctrinã care l-a þinut în viaþã 140 de ani, dar ºi la rolul de partid naþional, pe care-l afirmã astãzi în mod artificial, prin sigla sa, pierzîndu-se în hãþiºul ideologic al PPE, unde ideile doctrinare ale partidelor aderente nu intereseazã pe nimeni. Important este votul lor, prin care PPE îºi asigurã majaoritatea în Parlamentul European. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Primul care a sãrit la scandal a fost, bineînþeles, pierzãtorul, mai ales cã þiganii turci sînt recunoscuþi pentru cît de repede li se aprinde flama: „A fost prãdãciune pe faþã. Nu mã face el pe mine, care sînt barbugiu de cînd mã ºtiu. Cîþi n-am fraierit ºi eu la viaþa mea, dar ºmechereºte, pe talentul meu, nu cu porcãrii d’astea. Dar ãsta, de îl þineam de fratele meu, cã doar am mîncat din acelaºi turtoi la pîrnaie, a încercat sã mã facã cu zaruri d’alea cu telecomandã, ca la maºinuþele de copii. Dã cu zaru’, ºi altul, de la altã masã, le teleghideazã. Dar pînã la urmã m-am prins, cã s-a miºcat ãla greu ºi zarurile s-au rãsucit dupã ce se opriserã pe masã. Am vrut sã le controlez, dar ãla a început sã þipe cã pe el nu-l intereseazã, cã dacã nu-i dau banii pune recuperatorii pe mine.

S-a þinut de cuvînt javra dracului, dar am fãcut ºi eu la fel“. În schimb, rudele celui acuzat de înºelãciune susþin, logic, o cu totul altã versiune: „S-a întors bãiatul cu bani cã a fost pe afarã cu fete la produs ºi ãsta vrea taxã de ºmecher de la el. Cicã l-a umilit în oraº cã l-a furat la barbut cu 150.000 de euro. Ei au jucat, bãiatul nostru a cîºtigat, dar ãla, în loc sã-i dea banii, i-a pus el amendã tot 150.000 de euro ºi a trimis ºi recuperatorii peste noi.

Dar nu ne face el pe noi, ne þinem rangul ºi am angajat la rîndul nostru alþi recuperatori“.

Cam astea erau declaraþiile la cald ale protagoniºtilor. Care între timp nu doar cã au suferit pierderi însemnate de fiecare parte, dar ºi au pierdut frîiele din mîini, conflictul purtîndu-se acum între cele douã brigãzi de recuperatori, care îºi disputã astfel ºi zonele de influenþã.

Cioloº: Balonul de promisiuni al PSD-ALDE s-a gãurit Fostul premier Dacian Cioloº a declarat, duminicã, pe Facebook, cã „balonul de promisiuni al guvernãrii PSDALDE” a început sã se gãureascã, afirmînd cã deocamdatã „în buzunarul românilor a ajuns mîna care ia, nu cea care dã”.

„Balonul de promisiuni al guvernãrii PSD-ALDE e sub mare presiune ºi a început sã se gãureascã. Preþul la carburanþi, dobînzile la credite....”, a declarat fostul premier Dacian Cioloº, pe Facebook.

Dacian Cioloº i-a transmis premierului Tudose cã „e cam tîrziu” sã astupe gãurile cu rãfuieli populiste. „E cam tîrziu, domnule premier Tudose, sã mai astupaþi gãurile cu rãfuieli populiste cu «duºmanii poporului», doardoar or uita românii cine a promis cã o sã ducã în buzunarul lor creºterea economicã.

Deocamdatã în buzunarul românilor a ajuns mîna care ia, nu cea care dã... Dar poate nu am vãzut noi totul”, a conchis Cioloº.

(R.C.)

Primii care s-au prins în horã au fost mai mulþi sportivi care au primit comanda din partea celui care susþine cã a cîºtigat pe bune la barbut. „Ne-a sunat un þigãnuº cu care mai învîrtisem noi niscai combinaþii ºi care întotdeauna, nimic de zis, se dovedise bun plãtitor.

Zicea cã dã afarã 50.000 de euro. Aºa cã nu aveam cum sã nu ne bãgãm. Am zis sã ne miºcãm repede ºi ne-am dus direct peste datornic. Am apucat sã-i dãm cîteva scatoalce bune, dar au început urletele ºi în douã minute se strînsese deja toatã þigãnia, aºa cã ne-am retras.

Numai cã a doua zi ne-a sunat bãiatul nostru cã au venit alþi recuperatori peste el, tot niºte sportivi, dar din Ardeal, ºi l-au rupt cu bãtaia. ªi uite, de atunci tot aºa o þinem, cum ne prindem, cum ne rupem oasele unii la alþii. Ce-i drept, nu s-a recuperat pînã acum nici un bãnuþ, nici de o parte ºi nici de alta, dar aproape cã nici nu mai conteazã asta. Þiganii cred cã ar cãdea bucuroºi la pace, cã deja jumãtate dintre ei au ajuns pe la spitale cu oasele frînte de bumbãcealã. Dar pe noi nici cã ne intereseazã, cã de acum este între noi ºi ceilalþi recuperatori, cu care avem duºmãnie mare ºi de mult timp. Nu ne frigem însã direct între noi, cã sîntem încã de forþe apropiate, ºi atunci chiar cã ar ieºi mãcel, cã fiecare ne-am aliat ºi cu alte grupãri. Punctãm însã la impresia artisticã, cã îi pîndim pe protejaþii lor ºi îi nenorocim cu bãtaia. Iar ei fac la fel“, recunoaºte fãrã probleme Crãcanã, judokan de perspectivã, ajuns, ca atîþi alþi colegi de-ai lui, recuperator. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. recuperatori“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 6 octombrie 2017

Totul despre înfiinþarea liceului care a stîrnit scandalul diplomatic între România ºi Ungaria Fostul ministru al Educaþiei Remus Pricopie ºi alþi martori audiaþi în dosarul în care a fost anchetat modul în care s-a luat decizia de înfiinþare a Liceului Teologic Romano-Catolic din Tîrgu-Mureº spun cã ºeful Inspectoratului ªcolar Judeþean, ªtefan Someºan, a fost forþat de factori politici sã fondeze unitatea de învãþãmînt. ªeful Inspectoratului ªcolar Judeþean (ISJ) Mureº, ªtefan Someºan, trimis în judecatã pentru abuz în serviciu dupã ce a înfiinþat Liceul Teologic Romano-Catolic (LTRC) din Tîrgu-Mureº, a mãrturisit cã „a fost forþat de factori politici de la Bucureºti sã înfiinþeze acest liceu ºi sã-i atribuie personalitate juridicã“. Cel puþin aºa a susþinut în faþa procurorilor Andrei Mureºan, fost secretar al oraºului Tîrgu-Mureº. „I-am reproºat modul abuziv în care a procedat, la un moment dat acesta mi-a rãspuns cã fusese forþat de factori politici de la Bucureºti sã înfiinþeze acest liceu ºi sã-i atribuie personalitate juridicã, cã asupra sa se efectuaserã în acest sens presiuni constante de cãtre diverse persoane din cadrul UDMR”, a declarat Mureºan în timpul anchetei. Ancheta procurorilor în acest caz a vizat modul în care Someºan a emis mai multe acte în perioada 2014-2015, care au dus la înfiinþarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Tîrgu Mureº cu predare în limba maghiarã care - dupã ce a fost desfiinþat printr-o decizie judecãtoreascã - a declanºat un adevãrat scandal diplomatic între România ºi Ungaria.

Decizia, desfiinþatã Concret, procurorii DNA au susþinut cã liceul nu a deþinut autorizãri provizorii sau acreditãri de funcþionare, pe parcursul anilor ºcolari 2015–2016 ºi 2016–2017, de la Ministerul Educaþiei Naþionale. Astfel, elevii ar fi fost puºi în situaþia de a urma ºi absolvi cursurile unei unitãþi de învãþãmînt neautorizate ºi neacreditate. De aceea, decizia lui Someºan de înfiinþare a liceului a fost atacatã în contencios-administrativ de primãria localã ºi de Consiliul Reprezentativ al pãrinþilor din Colegiul „Unirea”. Pe 13 iulie 2017, Tribunalul Mureº a decis anularea acesteia, iar activitatea liceului a fost suspendatã.

De unde veneau ordinele Martorii audiaþi de procurori în timpul anchetei au arãtat cã în 2014, guvernul condus de Victor Ponta, care era la guvernare alãturi de UDMR, ar fi sprijinit tacit demersurile de înfiinþare a liceului. Unul dintre semnale a fost atunci cînd Ponta l-a destituit din funcþia de prefect pe Vasile Oprea, care contestase în instanþã mai multe

Dezvãluiri fãrã precedent despre Laura Codruþa Kövesi Asta nu s-a mai auzit pînã acum. Atacatã extrem de dur de cãtre politicieni, dar ºi de o parte din presã, Laura Codruþa Kövesi e apãratã de un milionar. Patronul Stelei, Gigi Becali, face dezvãluiri fãrã precedent despre ºefa Direcþiei Naþionale Anticorupþie. Gigi Becali i-a luat apãrarea ºefei DNA, în direct la România TV, dupã ce Laura Codruþa Kövesi a intrat în atenþia Inspecþiei Judiciare, fiind cercetatã disciplinar în urma sesizãrii înaintate de foºtii anchetatori ai DNA Mihaiela Moraru Iorga ºi Doru Þuluº.

Gigi Becali susþine cã demersurile ºefei DNA sînt legale ºi cã eventualele abuzuri nu þin de aceasta. „Le face ea? E adevãrat? Trebuie sã ia niºte mãsuri la abuzurile pe care le face Portocalã. Eu sînt prieten bun cu duhovnicul ei, are duhovnic, pãrintele Ciprian. Am zis ca om, din spovedanie, ce fel de om e? A zis cã e un om deosebit, mergea ºi la Piatra Neamþ ºi se spovedea, þine toate posturile. Eu o iubesc pe Codruþa creºtina, care se spovedeºte. Ca ºef DNA, normal cã mai face greºeli... Þarul Rusiei, Alexei, s-a spovedit, acum spovedeºte-te ca împãrat, ºi avea miliarde de pãcate... Eu o iubesc pe Codruþa creºtina, care e o femeie credincioasã!“, a spus Gigi Becali la România TV. „Cînd ai funcþii, dupã aia e adevãrat cã e demonul puterii, poate are un demon care ºi pe ea o bîntuie... ºi atunci, pãrerea mea cã dacã vrea sã fie dreaptã, trebuia imediat arestat Portocalã! Vã spun eu ce a fãcut Portocalã... nevasta lui Blejnar îi arãta... uite, bãrbatul tãu are amante, deci îi fãcea curte ºi nevestei lui Blejnar nebunul ãla!“, a mai spus Gigi Becali. „Eu am iertat-o ºi i-am iertat pe toþi, dacã nu-i iert nu am cum sã iau sfînta împãrtãºanie. Cînd am fost prima datã arestat i se datoreazã ei, ar trebui sã fiu supãrat... dacã ar spune ea cîte ocne i-a dat Bãsescu, odatã ºi odatã

hotãrîri ale Consiliului Local care priveau liceul. „Astfel, am înþeles cît de mari au fost interesele prin înfiinþarea acelui Liceu Teologic Romano-Catolic din Tîrgu-Mureº ºi de la ce nivel, de la cel mai înalt din stat, era interesul faþã de aceastã «problemã». De altfel, totul este explicabil prin faptul cã, la acea vreme, unul dintre consilierii primuluiministru, era domnul Frunda Gyorgy“, a declarat la DNA Laura Claudia Boldea, mama unui elev. Aceasta este semnatarã a petiþiilor prin care au fost sesizate presupusele ilegalitãþi comise cu privire la înfiinþarea liceului.

A dat vina pe subordonate Someºan nu a vrut sã facã declaraþii la DNA ºi s-a prevalat de dreptul la tãcere. În 2016, cînd a fost propus la arestare preventivã, Someºan a dat însã o declaraþie în faþa judecãtorului în care a recunoscut în esenþã sãvîrºirea faptelor. El a motivat cã pe de o parte, nu a avut cunoºtinþele juridice ºi s-a bazat pe pãrerea consilierului juridic ºi a consilierului de reþea ºcolarã din cadrul ISJ Mureº. Pe de altã parte, a arãtat cã presiunea politicã creatã asupra sa venea atît de la administraþia publicã localã, cît ºi de la nivel central, atît ministerial, cît ºi guvernamental, „presiune care i-a creat convingerea cã, indiferent de poziþia sa, liceul urma sã fie oricum înfiinþat”, se aratã în documentele care au ajuns pe masa judecãtorilor. La rîndul lui, fostul ministru al Educaþiei Remus Pricopie a confirmat la DNA cã Someºan i-ar fi spus de aceste lucruri. „Din discuþiile telefonice avute cu Someºan, acesta mi-a comunicat faptul cã se fãceau presiuni asupra dumnealui de cãtre factori politici locali, pentru a înfiinþa acel liceu, în caz contrar punîndu-i-se în vedere cã va fi demis”, a spus acesta.

În atenþia lui Orbán Imediat dupã suspendarea activitãþii liceului din Mureº, ambasadorul României la Budapesta, MariusGabriel Lazurca, a fost convocat de MAE ungar. În acelaºi timp, oficialii de la Budapesta au ameninþat cã vor bloca aderarea României la Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OCDE). Ulterior, problema liceului catolic a fost discutatã de preºedintele PSD, Liviu Dragnea, cu premierul Ungariei, Viktor Orbán. Cei doi au convenit cã partea românã va rezolva problema de la Tîrgu-Mureº, iar Ungaria va acorda din nou sprijin României pentru aderarea la Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OECD).

IONEL STOICA

sã facã o spovedanie publicã ºi sã spunã cîte ordine i-a dat Traian Bãsescu... Era clar cã Bãsescu îi dãdea ordine, cine ºtie ce o înjura cînd bea douã-trei pahare de whisky noaptea, îi era fricã cã o dã afarã! Acum primeºte ordine de la FBI... îi spune ºi ea trebuie sã facã...“, a precizat Gigi Becali.

CORNEL DUMITRESCU

Jaful de la Primãria Capitalei În urmã cu cîtva timp, primarul capitalei, Gabriela Firea, a decis înfiinþarea a 22 de companii cu statut de societate comercialã care sã se ocupe de administrarea treburilor oraºului. Printre motivaþii, se afla nevoia de transparenþã a contractelor ºi de reducere a costurilor. Pe lîngã faptul cã aceste firme sînt prea multe, cã au teritorii intersectate (parcuri ºi grãdini - agrement - turism arbori ºi spaþii verzi etc.), cã nu au personal suficient sau, altele, cã au personal prea numeros etc., ideea primarului abia acum începe sã-ºi arate adevãrata faþã: a început alocarea directã a contractelor ºi, în plus, a început alocarea de la bugetul oraºului a unor sume absolut uriaºe pentru salarii. De exemplu, se vor aloca 4,5 milioane lei, pentru urmãtoarele trei luni, pentru plata membrilor consiliilor de administraþie, adunãrilor generale ºi cenzorilor. Cu alte cuvinte, se vor dubla sau tripla veniturile yesmenilor, sinecuriºtilor, prietenilor, nepoþilor ºi beizadelelor de partid ºi de stat. Dacã vom fi întrebaþi de unde sînt aceºti bani, se poate rãspunde uºor cã nu sînt nicidecum din vreo poºetã de firmã scumpã cumpãratã de Firea de la Paris, ci de la învãþãmînt ºi sãnãtate. Dupã ce ne trece uluiala, sã subliniem mai tare ideea asta: aºadar, în loc sã se consolideze policlinicile Titan, Pantelimon sau Iancului, în loc sã se cumpere aþã medicalã (!!) la spitalul Pantelimon ºi alte materiale necesare spitalelor Capitalei, în loc sã se consolideze, întreþinã sau extindã ºcoli ºi grãdiniþe, ca sã nu mai cadã pe copii, Firea dã lefuri de bancher unor sinecuriºti care nu fac

Cum are grijã PSD de copii Camera Deputaþilor a respins, propunerea legislativã iniþiatã de PNL privind majorarea la 200 lei a cuantumului alocaþiei de stat pentru copii, asta în timp ce liderii PSD nu contenesc cu promisiunile pe aceastã temã. Comisia pentru muncã a propus respingerea iniþiativei legislative pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocaþia de stat pentru copii, „întrucît mãsurile propuse implicã cheltuieli bugetare suplimentare, iar iniþiatorii nu precizeazã sursele financiare necesare“.

Ministrul Muncii, Lia Olguþa Vasilescu, a declarat cã propunerea legislativã privind majorarea la 200 de lei a alocaþiei pentru copii a fost respinsã de Camera Deputaþilor pentru cã „altceva” este prevãzut în programul de guvernare, menþionînd cã pregãteºte un proiect cu „alte lucruri“. „S-a respins proiectul, pentru cã noi avem altceva în programul de guvernare, ºi o sã vedeþi ce pregãtim. Vedeþi programul de guvernare“, a spus Vasilescu, întrebatã în legãturã cu respingerea proiectului PNL. Ea a adãugat cã un copil trebuie sã aibã „deduceri“ ºi multe lucruri. „Sînt mai multe lucruri pe care trebuie sã le aibã un copil, le vedeþi în programul de guvernare, comunicãm în momentul în care avem proiectul gata. Sigur cã nu este suficientã alocaþia, de aceea am pregãtit în programul de guvernare alte lucruri“, a afirmat Vasilescu.

Dragnea: În perioada urmãtoare, venim cu un proiect de lege La rîndul sãu, Liviu Dragnea a spus cã PSD va depune, în perioada imediat urmãtoare, un proiect de lege care sã prevadã alocaþii mai mari pentru copii. „ªi noi am spus ºi USR a spus cã vom veni cu un proiect de lege bine fãcut. A fost un proiect de lege care, din pãcate, nu a respectat tehnica legislativã, nu a indicat sursa financiarã. În perioada imediat urmãtoare, vom veni cu un proiect de lege care sã ne atingã acest obiectiv ºi nu numai ãsta, adicã alocaþii mai mari pentru copii. Va fi un proiect puþin mai complex, care sã ajute ºi copiii, în primul rînd, dar ºi pãrinþii“, a spus Dragnea, la Palatul Parlamentului. (cotidianul.ro)

altceva toatã ziua decît sã miºte o hîrtie de pe un birou pe alt birou. De exemplu, la aºa-zisa companie de dezvoltare durabilã, salariul mediu este de 11.000 lei, iar la managementul traficului (o firmã cu 6 angajaþi ºi 7 membri în consiliul de administraþie) este de 12.000 lei pe lunã. Cum se face cã, în loc ca banii unei þãri sãrace sã fie cheltuiþi cu mare grijã ºi rãspundere pînã la ultimul leuþ, primarul Firea îºi permite sã jefuiascã cetãþenii? Sã nu-ºi facã cineva iluzii cã celebra Catedralã a Mîntuirii Neamului a fost uitatã în acest nou episod de jaf organizat: aici se vor acorda 1 (singur) milion de euro pentru o lucrare complet lipsitã de vreo documentaþie, fãcutã de mîntuialã, dupã schiþe pe genunchi, fãrã facturi, devize ori alte documente justificative. Nu va fi deloc surprinzãtor sã aflãm peste cîtva timp cã din acest milion o mare parte a intrat în buzunare, sutane sau conturi din paradisuri fiscale. Oare cum de este posibil acest jaf? Cum se face cã, în loc ca banii unei þãri sãrace sã fie cheltuiþi cu mare grijã ºi rãspundere pînã la ultimul leuþ, primarul Firea îºi permite sã jefuiascã cetãþenii? Cum este posibil sã facã atîtea acte împotriva cetãþenilor, cînd menirea ei este sã facã acte în favoarea lor? Cum este posibil sã ia banii de la milioane de cetãþeni ºi sã-i bage în buzunarul cîtorva sute de apropiaþi? Încercînd sã caut dacã existã vreo lege care sã împiedice jefuirea banului public, aflu de pe net cã în primãvarã s-a votat ºi promulgat o lege care face din primari tartori absoluþi peste comunitãþi ºi satrapi nemiloºi ai banilor contribuabililor. E vorba de o lege ce modificã legea administraþiei locale, astfel cã rãspunderea primarilor ºi altor persoane ce semneazã acte este complet eliminatã. Sper însã cã existã ºi alte legi în aceastã þarã care pot arãta cã, sub masca legalitãþii, risipirea banului public trebuie sã reprezinte un act iresponsabil, imoral ºi ilegal. Este imposibil ca jaful de la Primãria Capitalei (sînt ferm convins cã la fel este cazul la toate primãriile din þarã) sã rãmînã nepedepsit.

ADRIAN NIÞÃ

Pag. a 16-a – 6 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (13) Dor de Transilvania ªtiau ei, încã din bãtrîni, de la cei care au învãþat la ºcoala austriacã, de aurul ce zãcea în pîntecele Munþilor Apuseni, pe atunci vremelnici sub austrieci. Era vatra noastrã strãbunã. Aveau cunoºtinþã ºi de un triunghi aurifer din Transilvania, Roºia Montanã, ºi alte bogãþii, din adîncuri, multe, multe... Pe aceastã doinã, pe care o cîntau, o numeau „Bocetul Moþilor”. Aºa se uneau suferinþele ºi dorurile. „Ei, bade Simioane, voi, cei din Boian, de pe malul Prutului, aveþi cîntecele voastre frumoase, dar dorurile, durerile ºi speranþele sînt una cu ale noastre. Va veni ea vremea cînd vom fi una cu Þara”? ªi mai gustau din colacul de pe masã. „Fãrã Þarã nu putem trãi”.

Dupã un numãr de ani, poetul V. Tãrîþeanu din Cernãuþi avea sã-ºi exprime acelaºi dor de România ºi acelaºi simþãmînt de a fi împreunã cu cei de peste graniþã, în poezia „Spovedanie”: „Doamne, nu pot sã împart/ Trupu-acesta în trei Þãri/ Cã e unul ºi-i prea slab/ Pentru-asemenea-ncercãri/ Cum sã-mpart, Doamne, strãmoºii/ ªi copiii ce îi am?/ Cum sã-mpart o Þarã-n trei/ ªi în douã-acelaºi neam?/ Cum sã-mpart, Doamne, Moldova/ ªi prea dulcea Bucovinã/ Lãsînd crengile deoparte/ De strãbuna lor tulpinã?/ Cum sã-mpart pe ªtefan Vodã/ Ca pe-un lan tivit cu maci/ Cînd e unic, precum munþii/ La strãbunii noºtri Daci?/ Cum sã-mpart pe Eminescu/ Ca pe-un rîu ce curge lin/ Cînd e unic ca izvorul/ Ce se dãruie din plin?/ Iartã-mã, deci, Doamne Sfinte/ Cã nu pot sã mã-mpãrþesc/ Cum ai împãrþi o pîine/ Cu acei ce-o jinduiesc/ ªi-apoi nici nu vreau Stãpîne/ Sã mã-mpart în douã pãrþi/ Rãstignit pot fi chiar mîine/ Numai nu pe douã hãrþi.”

Amintirile unei bucovinence (1) 22 iunie 1941, ora 4 ªi aºa oamenii acelei Bucovine ocupate îºi duceau traiul cu speranþa cã va veni ea vremea cînd se vor uni cu neamurile, cu fiii ºi fiicele de dincolo de frontiera cea nouã, dar vremelnicã, a sovieticilor. Activitatea continua de ambele pãrþi. Pentru a „rãsplãti” munca sãtenilor,

responsabilii cu activitatea culturalã au planificat pentru fiecare sîmbãtã cîte un film sovietic, cu aspecte din viaþa colhozurilor. Ei aveau rezultate cu mare belºug, se întreceau în muncã, aveau fruntaºi, dar ºi codaºi criticaþi, iubiri ºi cãsãtorii, suferinþe trecãtoare, datini ºi obiceiuri ºi, în final, toate bune ºi frumoase. Obosiþi dupã munca unei sãptãmîni, oamenii nu mergeau la film. Ei se pregãteau pentru a doua zi, duminica, sã meargã la bisericã. Doar copiii îl vizionau, ei fiind în vacanþã. În seara zilei de 21 iunie 1941, eu, împreunã cu fratele meu mai mic, Lazãr, am cerut voie pãrinþilor sã mergem sã vedem filmul.

Am primit învoirea, noi fãcîndu-ne datoria care ne revenea în gospodãrie, ºi mulþumiþi urcãm deluºorul spre Cooperativã. Peretele cel mare al acesteia servea de ecran, iar în faþa lui, de o parte ºi de alta, erau bãnci lungi de lemn. Unii se aºezau pe ele, iar alþii preferau iarba moale ºi rãcoroasã, stînd „turceºte”. Filmul a durat vreo trei ore. Ne-am îndreptat repede spre casã ºi ne-am urcat pe scarã, în podul ºurii, unde se gãsea „dormitorul” copiilor. Era un „pat” lung, pe fîn, aºternut cu velinþe ºi perine din puf de gîscã pentru fiecare. În tãcere ne-am acoperit ºi am adormit imediat în acea atmosferã de flori din fîn.

De acolo, în alte seri ascultam cîntecele privighetorilor, sau ale flãcãilor, intonate din fluier sau din frunzã. N-am dormit prea mult, cã ne trezim în explozii puternice ºi zguduituri ale pãmîntului, cu ºurã cu tot. Buimãciþi ºi speriaþi, coborîm din pod, alunecînd pe fîn drept în arie, cãci nu era timp ºi stare s-o luãm unul dupã altul pe scarã. Din ºurã ne-am îndreptat spre zgomotul ºi uruitul ce venea dinspre Cernãuþi. Ne frecam la ochi sã-i deschidem mai bine ca sã înþelegem ce se petrece. Am vãzut deasupra oraºului fum mare, întunecat, urcînd oblic în rotocoale spre cer, iar din dreapta noastrã am mai prins uruitul avioanelor depãrtîndu-se pe Prut, spre sud. S-au trezit ºi pãrinþii ºi vecinii. Priveam unii la alþii nedumeriþi ºi întrebãtori. Era duminicã, în 22 iunie 1941, ora 4. „A început rãzboiul, ºi am fost luaþi prin surprindere”, zicea tata. El, care a fãcut armata de la 17 ani ºi frontul primului rãzboi mondial în Serbia, din 1914 pînã în 1918, a înþeles imediat ce se întîmplã. Nu aveam

Prin Librãriile Americane (11) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri cã mãtuºa ei Anna Rosenberg a fãcut o cerere de adopþie.

Ruth Glasberg. Infernul epidemiei Apoi începe sã vorbeascã în germanã, era un evreu din de tifos ºi serviciul de argint (4) Cernãuþi care a devenit ofiþer în armata roºie, fata lui fiind Nota 11: De cîtã cruzime au dat dovadã sovieticii dacã au fost în stare sã trimitã pe front niºte copii de treisprezece ani! Ruth avea 14 ani, dar era abia în clasa a IVa, se simþea umilitã din aceastã cauzã, aºa cã era foarte silitoare. O profesoarã o remarcã ºi face cu ea ore suplimentare, gratuit. Studiau comunismul, darwinismul ºi literatura. Într-o zi, o profesoarã vine în clasã cu un caiet ºi un creion, cerîndu-i sã-ºi scrie amintirile din Transnistria. Ea fãcuse primele trei clase în limba românã, aºa cã ºi-a scris în aceastã limbã memoriile. O parte din orfani au rãmas în Bucureºti, pregãtindu-se sã plece în Palestina, dar Ruth a fost convinsã sã plece în URSS. În ciuda rãzboiului, Bucureºtiul i-a oferit o viaþã interesantã, fiind plinã de viaþã ºi distracþii (pag. 130).

Este invitatã de o sumedenie de veriºori ai pãrinþilor ei. În decembrie 1944, se face repatrierea prin Iaºi, iar de aici, în vagoane de marfã ajung la Odessa. Copiii sub 14 ani sînt coborîþi din tren, ceilalþi urmau sã-ºi continue drumul pînã la minele din Donbas. Regretã cã nu ºi-a dat o vîrstã mai micã, aºa cum i-au sugerat bãieþii, dar spre norocul ei se mai face un control ºi împreunã cu alþi 12 copii este coborîtã ºi ea din tren. Ajunge într-un orfelinat pentru copii delincvenþi, amenajat într-un sat. Este dezamãgitã cã la numai nouã luni de la eliberarea din Transnistria ajunge din nou aici. Li s-a explicat cã nu mai sînt locuri în alte orfelinate. Condiþiile de viaþã erau oribile, iar mîncarea era compusã numai din castraveþi muraþi, varzã ºi pudrã de ouã. Dupã ultimele luni confortabile din Bucureºti, viaþa de aici a fost o mare dezamãgire. Naveau apã la toalete, baie fãceau o datã pe sãptãmînã, cinci-ºase fete în aceeaºi apã. Pe lîngã foame, mizerie ºi pãduchi, mai trebuiau sã suporte ºi antisemitismul bãieþilor ruºi. Regretã cã a venit aici (pag. 135). Într-o zi este chematã în biroul directorului, unde un ofiþer îi spune

într-un alt orfelinat. Ajunge la Cernãuþi. Aici se întîlneºte cu surorile tatãlui ei, Cili ºi Toni. Faþã de mãtuºa ei Cili avea resentimente pentru cã nu i-a ajutat sã scape de deportare. Se întîlneºte ºi cu prietenele ei Lity ºi Reli. Din fericire, ambele s-au întors din Transnistria cu familiile intacte. Mãtuºa ei Anna stãtea prost cu banii. Ruth avea un serviciu de masã din argint, pe care l-a purtat peste tot cu ea, dar la care nu voia sã renunþe (pag. 152).

Nota 12: Un copil rãmas orfan de ambii pãrinþi reuºeºte sã pãstreze pe toatã perioada deportãrii serviciul de masã din argint al familiei. Nimeni din cei care fãceau parte din autoritãþile româneºti n-a încercat sã abuzeze de bunurile unui copil rãmas fãrã apãrare. În toamna lui 1945, sub presiunea internaþionalã, s-a stabilit cã evreii din Basarabia ºi Bucovina de nord sînt liberi sã treacã în România. Majoritatea voiau sã emigreze în Palestina prin România. În 1988, dr. Ruth Glasberg Gold viziteazã Bershad-ul, dar monumentul ridicat în memoria celor care au pierit acolo nu l-a mai gãsit. Fusese distrus de „capriciile vremii”.

Nota 13: Monumentul evreilor ridicat la Bershad în perioada asupririi româneºti este distrus sub libertatea asiguratã de comuniºtii ucrainieni.

Viziteazã ºi Cernãuþiul, dar n-a mai rãmas nimic din atmosfera de pe vremea copilãriei. O problemã care a obsedat-o multã vreme era a masacrului evreilor din satul Milie (Milievco), sat în care a petrecut zile minunate în casa bunicilor. Nu ºi-a putut imagina cã acei consãteni prietenoºi ºi drãguþi au putut deveni brusc niºte asasini cruzi. A fãcut cercetãri pe cont propriu ºi a gãsit dovada cã masacrul a fost fãcut de ucrainienii lui Bandera, nici un sãtean neluînd parte (pag. 271). Ruth Glasberg îºi reface viaþa, ajunge medic în Israel, se cãsãtoreºte, are doi copii, apoi emigreazã în Florida, USA.

nici o sursã de informaþii. Ne-am îmbrãcat de sãrbãtoare ºi aºteptam emoþionaþi sã treacã timpul, sã se facã ziuã de-a binelea. Soarele rãsãrise pe un cer senin de iunie, împrãºtiind nu numai lumina ºi cãldura, ci ºi speranþa spre bine. Mama, luminatã la faþã de bucuria evenimentului, imediat ne-a planificat activitãþile din gospodãrie, ca sã nu aibã de rãbdat vietãþile, iar noi sã fim atenþi la ce va urma. N-am mai mers la bisericã. Parcã ne era fricã de ce se putea petrece de la o orã la alta. Simþeam nevoia sã fim cu toþii acasã. Tata ne mai spunea cîte ceva din rãzboiul trecut, ne îmbãrbãta ºi ne avertiza.

Pe la ora zece în acea duminicã am auzit iar sunete de avioane multe. Am ieºit din casã privind spre cer.

Dinspre rãsãrit veneau zburãtoare mari ºi grele, avînd pe aripi cîte o cruce mare, neagrã. Se legãnau pe o parte ºi pe alta zburînd pe deasupra caselor ºi printre pomi. Era oare o tacticã?! Trei avioane au trecut ºi pe deasupra curþii noastre ºi, din legãnarea lor, i-am vãzut pe piloþi fãcîndu-ne cu mîna un semn de „bun-gãsit ºi sã nu ne fie teamã”. Le-am rãspuns ºi noi cu mîna, cu zîmbetul ºi þopãitul bucuriei. Mama a îngenunchiat sãrutînd pãmîntul ogrãzii ºi noi iute lîngã ea, l-am udat cu lacrimi. Dupã cîteva clipe s-au auzit nenumãrate explozii puternice, parcã mai aproape de comuna noastrã. Fusese bombardat aeroportul Cernãuþilor, pe care cu puþine zile înainte l-am vãzut ticsit de avioane de vînãtoare, aliniate, cu aceeaºi tacticã, piloþii s-au retras spre Þarã, pe cursul Prutului, printre sãlcii. Mama repeta mereu „Vin românii, copii. Vin românii! Doamne, am scãpat de Siberia, de moarte!”.

Nici în comunã, pe uliþe, ºi nici dinspre oraº nu se vedea nici o miºcare încã, nici un zgomot. Abia dupã masã au început sã aparã tancurile sovietice urmate de antiaeriene cu þevile lungi îndreptate spre înainte, urcînd dealul comunei cu direcþia sud, spre Siret. Dupã aceste puteri de luptã urmau camioanele cu soldaþi pe bãnci, cu puºtile în vãzduhul de iunie, apoi spre searã, trupe terestre, mergînd tot în aceeaºi direcþie. Ne-am urcat pe gard ºi am început sã numãrãm tancurile, camioanele ºi sã-i privim pe militarii sovietici, cînd mama repede ne-a fugãrit de pe gard îndemnîndu-ne sã-i urmãrim prin crãpãturile lui, deoarece puteam fi luaþi la þintã socotindu-ne ei, deja, duºmanii lor. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Amintirile lui Miriam Korber din Transnistria (1) Miriam Korber s-a nãscut în anul 1923, în Cîmpulung Moldovenesc. Pe perioada deportãrii în Transnistria, ea a þinut un jurnal, în limba românã, care a fost inclus, în lucrarea SALVAGED PAGES. Young Writer’s Diaries of the Holocaust, colectate ºi editate de Alexandra Zapruder, editura Yale University Press, 2002.

Jurnalul lui Miriam K. începe cu descrierea atmosferei din preziua deportãrii, cînd au început sã circule zvonurile despre o plecare iminentã ºi pãrinþii ei îºi vînd o grãmadã de lucruri ca sã facã rost de bani. Duminicã, 12 oct.1941, dimineaþa la ora ºase au trebuit sã-ºi pãrãsesascã locuinþa ºi sã se îmbarce în cãruþe, care la ora unsprezece au început sã se deplaseze cãtre garã. Pe drumul spre garã se întindea un lung ºir de cãruþe pline cu geamantane, pachete, copii ºi bãtrîni. În garã îi aºtepta un tren cu vagoane, care de obicei erau folosite pentru transportul cailor, dar fuseserã curãþite de fîn. Într-un vagon au fost îmbarcaþi treizeci ºi opt de persoane, din care patru de peste optzeci de ani ºi un copil paralizat.

Nota 1: Sã reþinem acest numãr de 38 de persoane într-un vagon, comparativ cu alte relatãri în care apar 80 de persoane. În garã a fost distribuitã pîine ºi au aflat cã vor merge pînã la Atachi, în Basarabia. Trenul a plecat la ora opt seara. Luni au mîncat în tren old meat, au bãut apã stãtutã, dar tinerii încã mai puteau sã rîdã ºi sã discute. Marþi dimineaþa au sosit la Atachi. Au coborît din tren ºi „mergeþi mai departe, evrei pribegi“, cu cãruþa au ajuns în oraºul suprapopulat cu deportaþi. Au fost cazaþi într-o camerã în care în total erau treizeci de persoane. În cursul primei nopþi petrecute în Atachi am vãzut ce înseamnã adevãrata mizerie umanã, noteazã Miriam Korber în jurnalul ei (pag. 250). La cinci dimineaþa pãrãsesc aceastã camerã ºi dupã-amiazã se mutã într-o altã casã, la doamna Hausvater. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 6 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII La Bruxelles, provizoriu înseamnã definitiv Un stat UE care se confruntã cu o crizã urgentã de gaze poate sã cearã asistenþã transfrontalierã de la statele învecinate, conform noilor reguli de cooperare aprobate de Parlamentul European, se aratã într-un comunicat de presã emis marþi de legislativul UE. Noile reguli grupeazã statele membre în „patru grupuri de risc” (pînã acum erau ºapte „grupuri de cooperare regionalã”) care vor participa în „cooperare asociatã riscului” ºi vor lua mãsuri comune de evaluare a riscului, de prevenire ºi de reacþie în situaþii de urgenþã. Aprovizionarea cu gaz a þãrii care va cere spriinul în virtutea „folosirii solidare a gazelor” (aºa cum o numeºte comunicatul de presã) va deveni o prioritate pentru þãrile care vor oferi ajutorul ºi care vor fi identificate în primul rînd în grupul de risc al statului care solicitã sprijin. Vor exista apoi trei niveluri de crizã privind alimentarea cu gaze - alertã timpurie, alertã ºi urgenþã - pe care statele membre le vor putea notifica spre Comisia Europeanã ºi spre autoritãþile competente din grupurile lor de risc ºi din statele membre învecinate.

Foarte important, Comisia Europeanã va putea cere acces la orice contract de alimentare cu gaze important pentru siguranþa resurselor (care reprezintã 28% din consumul anual de gaz în statul membru). Comisia poate cere ºi detalii privind alte acorduri comerciale relevante pentru încheierea unui contract de alimentare cu gaz, inclusiv contracte privind infrastructura.

Nimic mai frumos ºi în spiritul european imaginat de pãrinþii fondatori ai UE, de cooperare între naþiunile unei Europe tot mai unite si mai aproape de cetãþenii ei. Pentru cã, spune raportorul PE Jerzy Buzek (fost premier liberal al Poloniei), „cetãþenii noºtri nu trebuie privaþi de alimentarea cu gaze a caselor lor. Statele membre se angajeazã sã se ajute în cazul în care alimentarea cu gaze a cetãþenilor este întreruptã. Noul regulament va întãri cooperarea regionalã în planificarea situaþiilor de urgenþã ºi în prevenirea crizelor, iar contractele pentru gaze vor fi mai transparente“.

Doar cã aceeaºi utilizare repetata a termenului „solidaritate” europeanã s-a observat recent într-un alt dosar,

mult mai fierbinte, de la Bruxelles. Sãptãmîna trecutã, Curtea de Justiþie a Uniunii Europene a respins plîngerile înaintate de cãtre Slovacia ºi Ungaria cu privire la cotele obligatorii de relocare a imigranþilor, adãugînd cã Bruxellesul îºi pãstreazã dreptul de a impune acest sistem statelor membre. „Curtea respinge acþiunea înaintatã de cãtre Slovacia ºi Ungaria îndreptatã împotriva mecanismului provizoriu pentru relocarea obligatorie a solicitanþilor de azil”.

Care este fundamentul în virtutea cãruia Comisia Europeanã poate impune în statele membre o politicã respinsã de guvernul naþional (ºi chiar de populaþie – cazul referendumului privind migraþia din Ungaria, cu o participare ce-i drept slabã)? A spus-o imediat comisarul pentru migraþie, Avramopoulos: „Trebuie sã fie clar cã acum statele membre trebuie sã arate solidaritate”. A spus-o mai devreme ºi preºedintele Comisiei Europene, Juncker, cînd a respins solicitarea Ungariei ca UE sã plãteascã pentru gardul de la frontiera cu care, susþine Viktor Orbam, a apãrat Europa de imigranþi: „Solidaritatea nu vine a la carte. E o stradã cu dublu sens.

Sînt momente în care statele membre se pot aºtepta la sprijin, momente în care, în schimb, trebuie sã fie gata sã contribuie”.

Aºadar, la ce sã ne aºteptãm, în special ca þarã care va fi, mai mult ca sigur, furnizoare în grupul ei de risc, de la „folosirea solidarã a resurselor de gaz”? „Solidaritatea” ºi „mecanismele provizorii” au început sã se transforme din decizii ad-hoc, temporare, luate de liderii politici naþionali din UE, în legi obligatorii a cãror aplicare va fi supravegheatã de birocraþii Comisiei, de la migraþie ºi gaze (acum), pînã la chestiuni poate ºi mai sensibile în viitor.

Refuzul va fi sancþionat la Curtea Europeanã de Justiþie, iar Berlinul „nu va concepe” neacceptarea verdictului (aºa cum a declarat Angela Merkel în cazul cotelor migraþiei si al refuzului Ungariei).

O iarnã în care Kremlinul ar lua decizia sã scadã presiunea gazelor poate fi depãºitã cu mãsuri temporare de ajutor, în cazul în care unele state refuzã sã fie solidare.

Dar dacã situaþia persistã, „Comisia Europeanã va avea acces la orice contract de alimentare cu gaze important pentru siguranþa resurselor (care reprezintã 28% din consumul anual de gaz în statul membru) ºi va avea acces ºi la detalii privind alte acorduri comerciale relevante pentru încheierea unui contract de alimentare cu gaz, inclusiv contracte privind infrastructura”, aºa cum aratã comunicatul de presã citat.

Desigur, þara care acordã sprijinul de urgenþã, din solidaritate, „se poate aºtepta la sprijin”, aºa cum a spus preºedintele Jean-Claude Juncker. Doar cã ultimele luni aratã pentru România ºi alte state estice cã „sprijinul” constã în vizite ale preºedintelui Franþei care le transmite cã ºoferii, faianþarii ºi tîmplarii lor fac dumping social în Vest ºi trebuie întorºi acasã ºi mesaje cum cã nivelul de dezvoltare le va impinge în viteza a doua a UE, altfel o Uniune tot mai solidarã ºi mai aproape de cetãþenii ei.

CÃLIN MARCHIEVICI

ONU 2017. Discursuri înãlþãtoare, dar proiectele majore sînt blocate

printre þãrile care nu se angajeazã sã semneze acest Tratat se aflã ºi Japonia, singura þarã din lume victimã a unui atac nuclear ºi a cãrei Constituþie (cel puþin în acest moment) interzice producerea sau/ºi deþinerea de asemenea arme... Mai mult chiar, tot de miercuri, 20 septembrie, au început la New York, lucrãrile celei de-a 10-a Conferinþe care vizeazã intrarea în vigoare a Tratatului pentru interzicerea completã a testelor nucleare (TICE).

Unul dintre acele Tratate de importanþã fundamentalã, deschis semnãrii în 1996, este în continuare blocat, 8 dintre cele 44 de State Membre care au votat textul iniþial neratificîndu-l nici mãcar acum (printre acestea China, Egiptul, SUA, Iran ºi Israel, care au semnat TICE, dar nu l-au ratificat, iar Coreea de Nord, India ºi Pakistan nici nu au semnat, nici ratificat textul respectiv). Un alt exemplu.

Revoltãtor. Cumplit. Au fost date publicitãþii douã rapoarte realizate de cãtre douã dintre instituþiile majore sub egida ONU, Organizaþia Internaþionalã a Muncii ºi Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie împreunã cu un ONG, Walk Free Foundation. Rapoartele vorbesc despre realitatea teribilã a unui fenomen în plinã expansiune: sclavia modernã. Mai mult de 40 de milioane de persoane erau în 2016 în aceastã situaþie, adicã muncã forþatã sau cãsãtorii forþate (asimilate sclavajului sexual).

24,9 milioane de persoane sînt silite acum sã munceascã, în condiþii de sclavie, pe ºantierele de construcþii, în ferme, în uzine sau pe vase de pescuit. O cifrã care include ºi persoanele obligate sã se prostitueze, un sfert dintre ele fiind copii, bãieþi ºi fete. Peste 15,4 milioane de persoane au fost cãsãtorite împotriva voinþei lor, în cazul a mai mult de un sfert din numãrul total fiind vorba de fete (în majoritate) ºi bãieþi sub 18 ani. În ultimii 5 ani, numãrul total de asemenea cazuri a ajuns la 89 de milioane, mai ales în Africa sau Asia, dar ºi în Europa. Pe continentul nostru, acest fenomen se multiplicã îngrijorãtor în cadrul comunitãþilor musulmane, numeroase fiind cazurile în care refuzul unei fete de a urma decizia ºefului familiei a fost pedepsitã printr-o „crimã de sînge“, fiind ucisã de propriul tatã sau de fraþii ei. De asemenea, rapoartele noteazã cã anul trecut 152 de milioane de copii au fost siliþi sã lucreze ca sclavi, ceea ce înseamnã 1 din 10 copii la scarã mondialã. Puteþi consulta aici conþinutul celor douã rapoarte. Din nou, este vorba despre un eºec dramatic al comunitãþii internaþionale de a ajunge la un acord, chiar dacã este vorba despre una dintre temele fundamentale a cãror rezolvare þine de motivaþiile existenþei Naþiunilor Unite. Nu se poate sã se ajungã la ratificarea de cãtre 50 de State Membre a unui Protocol suplimentar la o Convenþie foarte veche (din 1930) ºi care sã facã

obligatorie respectarea de cãtre toate statele lumii a unor prevederi privind interzicerea totalã a oricãrei forme de sclavie modernã. Existã site-uri care se ocupã special de aceastã problemã ºi unde gãsiþi consemnate, la zi, cazurile cunoscute de sclavie modernã (pentru România sînt indicate 75 de cazuri). Alt exemplu al incapacitãþii ONU de a genera o soluþie tip management de crizã majorã în perspectivã? La New York, în sediul ONU, s-au reunit, pentru prima oarã dupã alegerea lui Trump, statele semnatare ale „acordului nuclear iranian“ din 2015, prezentat drept una dintre marile victorii ale diplomaþiei internaþionale girate de Naþiunile Unite: SUA, Iran, China, Rusia, Marea Britanie, Franþa ºi Germania, preºedinta comisiei de urmãrire a aplicãrii acordului fiind Federica Mogherini, ºefa diplomaþiei UE, care a spus: „Acordul funcþioneazã. Avem deja o crizã nuclearã, nu mai avem nevoie de a doua.“ Nu este deloc ºi pãrerea lui Donald Trump, care a caracterizat acordul respectiv drept „una dintre cele mai proaste înþelegeri în care au intrat vreodatã Statele Unite“, promiþînd ca, pe 15 octombrie cel mai tîrziu, sã se pronunþe definitiv asupra acestei chestiuni, mulþi fiind analiºtii care cred cã o retragere a SUA din acord va deschide o crizã regionalã de foarte mare amploare în Orientul Apropiat. Întrebarea esenþialã este dacã, da sau nu, ONU mai dispune de mijloace de reacþie globale sau dacã ne întoarcem la o epocã demult apusã, cea a acþiunilor unilaterale. Dacã asta începe sã devinã soluþia, cu ONU din ce în ce mai puþin în stare sã reacþioneze sau, pur ºi simplu, nici mãcar luatã în seamã în momentele de crizã majorã imediatã, atunci chiar începe sã se deseneze o problemã de mari dimensiuni.

Societatea Naþiunilor a dispãrut în momentul în care Statele Membre au realizat cã nu mai aveau nevoie de acel cadru deoarece soluþiile care se profilau la orizont aveau sã fie unele care presupuneau folosirea directã a forþei ºi nu aveau nevoie sã existe deasupra lor un organism supranaþional cu oarece putere de decizie ºi constrîngere, fie ºi simbolicã. S-ar putea sã nu fim deloc departe de un asemenea moment, iar singura speranþã ar fi ca politicienii sã ºi doreascã în mod real sã aplice în realitate discursurile lor atît de inspirate. Poate chiar îºi doresc sincer acest lucru. Numai cã, între timp, realitatea pare sã evolueze în cu totul alt ritm, profitînd de indecizia lor pentru a construi un nou cadru de joc, dominat de incertitudine ºi spaime, unele mai vechi, altele cu totul noi. O realitate pe care sã n-o mai poatã stãpîni ºi care, incontrolabilã fiind, poate deveni mortalã. Deja este în unele dintre componentele sale.

CRISTIAN UNTEANU

Dupã ce asculþi discursurile ºefilor de state în cadrul Adunãrii General a ONU (ceea ce am fãcut cu multã atenþie de foarte mult timp), inevitabil, ajungi la concluzia cã, dupã asta, nu poate sã urmeze decît o nouã epocã de aur în existenþa umanitãþii. Într-atît sînt ele pline de adînc umanism, grijã pentru soarta planetei, angajamente pentru echilibrarea relaþiilor internaþionale ºi reducerea disparitãþilor teribile ºi care marcheazã faliile existente între Nord/Sud ºi Est/Vest. Îþi este limpede cã, gata, oamenii politici au înþeles cã lumea se aflã la marginea dezastrului, din ce în ce mai aproape de punctul de explozie, au realizat cã mondializarea presupune nu numai beneficii comune, dar ºi obligaþii comune de a gãsi soluþii cu impact global, negociate ºi mai apoi legiferate în cadrul ONU, organizaþia creatã tocmai ca primã expresie a conºtiinþei globale. Ascultîndu-i, vei spune cã este absolut imposibil ca vreuna dintre þãrile reprezentate în acest forum sã nu voteze în favoarea marilor rezoluþii care sã reglementeze viaþa internaþionalã, care sã previnã crizele, care sã rezolve cît mai urgent problemele uriaºe existente. Drept care, aºtepþi rezultate. Acesta este momentul în care speranþele iniþiale se fac pulbere. ªi iatã cîteva dintre exemplele tragicei duplicitãþi din jocurile internaþionale la nivel înalt, dihotomie care este singura explicaþie a nebuniei în care trãim, dominatã de incapacitatea fundamentalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite de a pune în aplicare propriile sale nobile ºi foarte necesare Rezoluþii. Desigur, nu mã refer la toate rezoluþiile adoptate de ONU, ci doar la cele mai importante ºi a cãror aplicare ar putea schimba într-adevãr soarta lumii.

Miercuri, 20 septembrie a.c., 50 de þãri au lansat procedura de ratificare a Tratatului interzicînd armele nucleare, adoptat de ONU în luna iulie cu voturile a 122 de þãri. Va intra în vigoare dupã ce va fi ratificat de cel puþin 50 de þãri, ceea ce este foarte probabil sã se întîmple chiar pînã la finele acestei sãptãmîni, devenind astfel reglementare mondialã obligatorie. Bun, ºi ce-i cu asta?

Este - ºi va rãmîne - doar o simplã bucatã de hîrtie cu valoare simbolicã atît timp cîte cele nouã puteri nucleare (SUA, China, Rusia, India, Pakistan, Israel, Marea Britanie ºi Coreea de Nord) nu doresc sã se alãture grupului de state semnatare, atitudine împãrtãºitã ºi de alte state non-nucleare, dar pe teritoriul cãrora se aflã depozitate arme nucleare (Belgia ºi Olanda, spre exemplu). ªi dacã vreþi sã înþelegeþi absurdul tragic al situaþiei,

Dupã o întrevedere desfãºuratã vineri, 22 septembrie a.c., Lubomir Zaoralek, ministrul ceh de Externe, care este un fan declarat al tenisului, a anunþat cã Ilie Nãstase a acceptat sã devinã consul onorific al Cehiei în România, cu biroul în Constanþa. ,,Este o mare onoare. Þara mea nu mi-a oferit aceastã ºansã, dar dvs. mi-aþi oferit-o ºi apreciez acest lucru”, a spus Ilie Nãstase, citat de Associated Press.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 6 octombrie 2017

Universalitatea bunelor maniere (28) Inamicii educaþiei (2) 2. Televiziunea. Influenþa mijloacelor de comunicare în massã asupra populaþiei, în general, ºi asupra copiilor, în particular, este determinantã. Televiziunea, chiar dacã poate modela în doze mici ºi selecta atent conþinuturile, poate, la fel de bine, ajunge sã le insufle copiilor nonvalori. În unele þãri continuã sã existe cenzura guvernelor în privinþa mediilor de comunicare, dar în Mileniul al III-lea, ea nu rãspunde atît dorinþei de a proteja un anumit segment de populaþie, cît intereselor politice.

Violenþa, pornografia ºi alte teme puþin potrivite pentru minori sînt transmise pe toate posturile din majoritatea þãrilor lumii. Dar nu numai conþinutul trebuie verificat atunci cînd copilul se aºazã în faþa ecranului televizorului. Conform datelor prezentate de Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã, copiii din þãrile dezvoltate dedicã o medie între douãzeci ºi douãzeci ºi cinci de ore pe sãptãmînã televizorului ºi ingereazã tot felul de programe, neavînd încã format un criteriu de diferenþiere a calitãþii celor vãzute. Unii îºi petrec mai mult timp în faþa ecranului televizorului decît

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (6) O afacere foarte ciudatã (3) M-am uitat la sicriul acoperit de steagul regal, cu o lumînare la fiecare colþ. Pe el, sprijinit pe trandafiri albi, se afla un plic pe care scria „Mami”. Þineam mîna Mariei în dreapta ºi pe a lui Nick în stînga. El plîngea sfîºiat, iar Alexander, aflat lîngã ea, fãcea tot posibilul pentru a fi puternic. Am privit în faþã ºi am vãzut-o pe Hillary Clinton. Apoi, am avut parte de o nouã incursiune în trecut: Prinþesa îmi spunea cum, la o vizitã la Casa Albã, mai devreme în acel an, vorbise cu doamna Clinton despre posibilitatea de a se stabili în America, iar prima doamnã îi spusese cã poporul american o va adopta. Mi-am înghiþit lacrimile încã o datã.

Apoi, contele ºi-a terminat discursul, dupã care s-a auzit un ropot de aplauze venit din stradã, prin uºa dinspre vest ºi pînã jos, în naos. Am privit în jur ºi i-am vãzut pe Elton John ºi pe George Michael aplaudînd.

Euforia cuprindea o mascare a adevãrului, iar umilirea Reginei era completã.

O izbucnire emoþionalã a unui Spencer fusese primitã cãlduros de un popor care, în acea sãptãmînã, se întorsese ca niciodatã împotriva Casei de Windsor. Am simþit cã avea loc o nedreptate crasã. Regina fusese favorita Prinþesei, care corespondase cu ea pînã la moarte. Ea îl admira pe ducele de Edinburgh pentru medierea sa durã, dar corectã, a despãrþirii din 1992.

Dar, dacã acel an a fost annus horibilis pentru Reginã,

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (42) 6 iulie 1999 Dacã era sã fie, era de atunci, cu atîþia ani în urmã.

Legãtura noastrã se bazeazã pe respect reciproc ºi pe admiraþie. Nu e nimic carnal în relaþia noastrã ºi nici nu va sã fie! Nu ºtiu dacã ai venit ºi de ce nu-mi dai bineþe?

2 august 1999 Andrei, te-am visat! Eram ºi eu... cu tine. Dar mai era ºi o fatã blondã cu... noi? Nu. Era cu tine. Avea ochi albaºtri. Dacã aº avea talent, þi-aº desena-o. Îi dãdeai atenþie. Pe mine nu mã bãgai în seamã. Te-ai cãsãtorit?

Eºti în perspectivã? E secret? Nu mai sînt nici prietena ta? Luminã ºi iubire îþi doresc. Mã bucur pentru tine. Ce frumoasã e, dacã este cea din visul meu! Vrei sã ai norocul deplin? Consultã-te ºi cu mine înainte de a face pasul decisiv. ªtii cã „sufãr” de premoniþie!? Sã nu vii sã mi te plîngi dupã...

5 august 1999 Într-una din zile l-am cunoscut pe Florin B. La Bisericã. Mi-a împrumutat o carte frumoasã despre urmarea lui Christos. Mi-a cumpãrat un trandafir. Ce vrea bãiatul ãsta? De ce zgîndãre în sensibilitatea mea?

la ºcoalã. Care este problema? Televizorul înlocuieºte rolul de pãrinte ºi se transformã în educatorul copilului, presupunînd o anumitã comoditate, avînd în vedere cã micuþul nu trebuie sã facã decît cîþiva paºi ºi sã apese pe un buton pentru a se bucura de el. Televizorul înseamnã, de asemenea, rãspunsuri la multe întrebãri ale copilului, în absenþa unei persoane mature care sã îi poatã rãspunde, sau din cauza ruºinii pe care o resimte în legãturã cu acestea. Þineþi cont cã micuþii sînt uºor impresionabili ºi pot încerca sã punã în practicã cele vãzute la televizor.

Dacã vreþi sã fiþi sigur de educaþia pe care o primesc copiii dvs. ºi dacã le dedicaþi timpul necesar, e necesar sã vã puneþi urmãtoarele întrebãri cu privire la ceea ce face copilul în momentele de odihnã: * Evitã sã-ºi îndeplineascã la timp obligaþiile? * Deschide televizorul imediat cum ajunge acasã? * Cunoaºte orarul exact al programelor? * Preferã sã se uite la televizor în loc sã se joace?

Dacã rãspunsurile la aceste întrebãri sînt afirmative, copilul dedicã televizorului mai mult timp decît cel recomandabil; în acest caz, intervenþia dvs. trebuie sã fie imediatã, cu scopul de a schimba acest obicei ºi de a reuºi ca acest timp sã fie dedicat altor activitãþi. Pentru asta puteþi aplica urmãtoarele sfaturi: * Studiaþi programul ºi încercaþi sã selectaþi emisiunile pe care copilul dvs. nu trebuie sã le vadã.

* Fixaþi un orar în care îi este permis sã se uite la televizor, ca mod de recompensã, ºi nu permiteþi sã fie încãlcat. * Cereþi participarea copilului la treburile casnice. Pe lîngã faptul cã îl obiºnuiþi sã dea ajutor, îl veþi îndepãrta de ecran pentru un timp. * Îndreptaþi-l cãtre activitãþi extraºcolare precum informatica, limbile strãine, muzica, sportul etc. * Folosiþi-vã imaginaþia pentru a-l face pe copil sã înþeleagã cã este mult mai distractiv sã se joace. * Determinaþi-l sã îºi facã prieteni ºi sã stabileascã relaþii cu copiii de vîrsta lui în momentele libere. * Întrebaþi-l ce priveºte la televizor ºi ce îi place cel mai mult. În acest fel veþi verifica concluziile pe care copilul le trage din ceea ce vede.

Alt mare inamic al educaþiei copiilor este abuzul de jocuri video. Cu siguranþã cã nu existã nici un locuitor al Statelor Unite care sã fi uitat mãcelul din statul Colorado, cînd doi tineri, influenþaþi de personajele din jocul video Doom, au ucis 12 elevi ºi un profesor, au rãnit 23 de persoane, iar apoi s-au sinucis. Din pãcate, nu este singurul caz de violenþã extremã comisã de copii, la care a contribuit ºi abuzul de jocuri video. În unele þãri, guvernele au intervenit ºi au interzis comercializarea jocurilor video care propagã violenþa. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

cele ºase zile dinaintea înmormîntãrii Prinþesei, în 1997, au fost cea mai proastã sãptãmînã pentru o familie care ºovãise în a se muta de la Balmoral la Londra, ezitase în a lãsa drapelul britanic sã fluture deasupra palatului Buckingham ºi era paralizatã de durerea pierderii Prinþesei.

Monarhia nu mai pãruse a fi niciodatã într-o asemenea stare periculoasã, fiind aruncatã într-o stare de introspecþie ºi de revizuire a protocoalelor sale. Discursul contelui Spencer, urmat de aclamarea acestuia, au exacerbat criza. Comentatorii au discutat modul în care moartea Prinþesei cristalizase prãpastia dintre o monarhie anacronicã ºi poporul modern; cum moartea Prinþesei îngenunchease Casa Regalã, care nu s-a dovedit a fi altceva decît o pacoste. ªi mai periculos era cã argumentele republicane îºi gãsiserã un moment propice. În furtuna acelei sãptãmîni, cel mai trist lucru ºi adevãrul pe care nimeni nu-1 luase în considerare era cã Prinþesa s-ar fi rãsucit în sicriul care încã nu fusese lãsat în pãmînt.

Editorialiºtii ºi analiºtii televiziunilor pãreau încîntaþi de ideea cã ea privea de sus, fericitã cã instituþia consideratã a fi responsabilã pentru izolarea ºi suferinþa sa era în degringoladã. Totuºi, nimeni nu putea fi mai lipsit de urã decît Prinþesa ºi nimeni nu dorea mai mult decît ea sã vadã Casa de Windsor supravieþuind.

Ideea fundamentalã e cã ea nu învinovãþea familia regalã pentru izolarea sa. Cauza suferinþei ºi a problemelor sale era Prinþul Charles, dar ea nu le purta urã nici fostului ei soþ, nici pãrinþilor acestuia, într-adevãr, dacã prinþesa ar fi putut lua cuvîntul în acea sãptãmînã, ea ar fi apãrat familia Windsor.

Dintre toate cuvîntãrile care ar fi putut fi fãcute în acea sãptãmînã, Prinþesa, în cuvinte simple, ar fi îndrep-

tat atitudinea celor îndoliaþi într-o cu totul altã direcþie. „Nu gãsesc niciodatã cuvintele necesare pentru a exprima ceea ce vreau sã spun”, se plîngea ea deseori (din aceastã cauzã avea acea „listã de cuvinte” pe birou). Dar, în ultimul octombrie din viaþa ei, stãtuserãm pe scãrile de la KP, încercînd sã rezolvãm aceastã problemã. Am stat peste o orã sã vorbim despre viitorul ei, despre temerile sale ºi despre starea monarhiei. Încercam sã-i cristalizãm gîndurile ºi sã le punem pe hîrtie. A doua zi, ca de obicei, am gãsit un plic pe biroul din camera mea.

Conþinea o scrisoare, scrisã pe hîrtia cu antetul ei roºu, pe care mi-a dat-o. Dacã acea scrisoare ar fi putut fi cititã la înmormîntarea sa, ar fi oferit sprijinul „Prinþesei Inimilor” pentru casa regalã, într-un moment mai potrivit ca oricare altul. O reproduc acum, pentru a înlãtura orice îndoialã. Ea conþine gîndurile lipsite de animozitate ale singurului Spencer ale cãrui pãreri conteazã: „Abia aºtept sã-mi îmbrãþiºez soacra ºi sã-i spun cît de mult înþeleg ce o frãmîntã. Înþeleg izolarea, concepþia greºitã ºi minciunile care o înconjoarã ºi îi simt foarte puternic dezamãgirea ºi starea de confuzie. Vreau enorm ca monarhia sã supravieþuiascã ºi înþeleg schimbãrile necesare pentru a pune totul pe un drum nou ºi sãnãtos. Înþeleg ºi teama pe care familia o are în faþa schimbãrii, dar noi trebuie sã facem asta, pentru a ne liniºti oamenii, deoarece indiferenþa lor mã priveºte, deºi nu ar trebui sã o facã.

Voi lupta pentru dreptate, voi lupta pentru copiii mei ºi pentru monarhie...” (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

6 august 1999

aerobicã, m-au întrebat doamnele, care îi însoþeau pe acei domni regizori sau ce mai erau ei. Unul mi-a spus cã arãt ca ºi cum „crãp de sãnãtate” ºi altul a spus cã am carnaþia ºi frumuseþea „femeii autentice româneºti”.

Mama s-a supãrat cã am pierdut vremea uitîndu-mã în gura lui Croitoru ºi Corjos, cã nu erau nici Sergiu Nicolaescu, nici Blaier, avertizîndu-mã cã de acum încolo mã va lua cu ea numai la mitinguri ºi miºcãri stradale, cã acolo mã concentrez mai bine pe munca de fotoreporter al ei personal! Îi era ciudã cã plecaserã unele personalitãþi pe care nu le-am fotografiat.

Copilul Florin þine aproape de mine. Scãiuþ. Cu inima mea, care are nevoie de iubire ºi atenþie, fiind mai maturã ca el, nu aº vrea, sã mã mai îndrãgostesc, doar eu! E atent. E cuminte, e liniºtit, îmi aduce pacea în suflet. Avem aceeaºi cale: Biserica ºi Iubirea de aproapele nostru. El pare matur în gîndire ºi cumpãtat în gesturi. Am nevoie de asemenea om. Am nevoie de Florin! Sã-i dea Dumnezeu maturitate ºi rãbdare cu mine. Sã mã ajute sã-mi îndrept greºelile, cum ºtie doar el s-o facã, fãrã sã mã jigneascã. Voi face totul ca sã fie fericit!

Mîine searã mã duc la ziua Cameliei. I-am dãruit pentru cele 28 de primãveri un inel pe care mama lui Oscar, cînd am fost în Italia, mi-l dãruise mie. Credeam cã-i din argint. Mama mi-a spus acum cã era din aur alb.

Iar Camelia nici nu mi-a spus mulþumesc, dar se întreba dacã n-ar fi un gablonþ, „cã nu pare sã fie din argint”.

Am fãcut multe greºeli în viaþã. Poate voi mai face ºi altele. Gesturile mele de iubire profundã sînt luate peste picior. Tot eu sînt vinovatã.

Astãzi, mama m-a luat cu ea la Corpul Diplomatic, unde vroia sã facã un reportaj scris, la care sã adauge ºi pozele fãcute de mine. Am stat de vorbã cu Nadia Comãneci ºi i-am fãcut 10 poze. Apoi, m-a luat de mînã un regizor de film ºi m-a prezentat la diverºi tipi ºi tipe, cînd eu trebuia sã fiu aproape de mama ºi sã fotografiez persoana cu care vorbea ea, notînd numele pe carneþel.

Auzi? Cu ce mã spãl pe cap, de am pãrul aºa frumos ºi cu ce îmi întreþin faþa, de e ca o piersicã? ªi dacã fac

11 august 1999 Florin: „Amelia, eu te plac foarte mult ºi am intenþii serioase...” Mai spunea ceva în legãturã cu un scurt timp ca sã ne cunoaºtem mai bine, cã o sã-ºi caute un serviciu, cã se înscrie la master, pe 20 septembrie ºi... e pregãtit. Pregãtit? Mîine ne spovedim. Amîndoi, ce întîmplare! Avem acelaºi duhovnic.

Recent, am visat-o pe bunica mea din partea mamei, Eugenia. Mi-a spus în vis: „Nici unul dintre bãieþii pe care i-ai cunoscut pînã acum nu-þi este în soartã!”

Au! Emil nu se mai întoarce? Nici Andrei, care îmi spunea cã mã iubeºte în o mie nouã sute nouãzeci ºi trei?

Este cineva care vine dupã visul din noaptea cu tine, Buni? Sã fie el, Copilul Florin în soarta mea? (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (18) Duhoarea bunelor intenþii (2) Dupã o scurtã revedere cu familia, noi îl strecurãm la etajul superior al spitalului. Baza este asediatã de reporteri, însã agenþii de securitate ai forþelor aeriene le împiedicã accesul.

Jacobsen e tras la faþã ºi pare sãtul de lume; ne aºezãm alãturi de el mai tîrziu, în dupã-amiaza zilei de luni. Cu toate acestea, aratã mai bine decît chipul pãmîntiu al pãrintelui Jenco, iar acest lucru e un motiv de uºurare pentru noi. Poate cã din iulie teroriºtii au început sã trateze mai bine ostaticii. Sau cel puþin aºa sperãm.

Povestea lui Jacobsen constã într-un lung ºir de orori. Tortura, bãtãile ºi brutalitatea despre care ne-a povestit pãrintele Jenco s-au intensificat dupã eliberarea preotului. Totul a început cu caseta video pe care ne-a înmînat-o. Aici Jacobsen improvizase cîteva replici, pomenind ceva legat de soþia ºi copiii lui William Buckley. Buckley nu a avut copii, iar atunci cînd materialul video a ajuns în presã, emisiunile de ºtiri au întors pe toate pãrþile acea secvenþã, ajungînd la concluzia cã Jacobsen încerca sã ne trimitã un mesaj codificat.

Ei bine, cei din Hezbollah urmãresc ºtirile. Teroriºtii au vãzut speculaþia respectivã, ceea ce le-a hrãnit paranoia înnãscutã. Erau convinºi cã Jacobsen se compor-

Dimitrie Dimãncescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill (3) Casa Dimãncescu, sediu pentru mai-marii zilei Soþia lui Dimitrie a fost Alexandra (Zézé), fiica generalului Vintilã Rãdulescu, din neamul RãdulescuBaºtea-Negoescu ale cãror reºedinþe din fostul parc bucureºtean Filipescu constituie acum cartierul ambasadelor din Dorobanþi. Acolo se gãsea ºi locuinþa soþilor Dimãncescu, care a fost bombardatã în al II-lea rãzboi mondial de un avion american ce avusese misiune sã distrugã rezervoarele de þiþei de la Ploieºti.

Cerul noros a fãcut însã ca pilotul sã aleagã altã þintã, iar bombele au fost lansate deasupra Bucureºtiului.

Una dintre ele a cãzut pe casa Dimãncescu pulverizînd, printre alte bunuri, o însemnatã colecþie de hãrþi rare care atestau evoluþia naþiunii române. Dupã Revoluþie, dupã 13 ani de luptã în justiþie, familia ºi-a recuperat din proprietãþi. Ironic, în casa Dimãncescu de pe strada Atena nr. 11 (fosta alee Zoe) a funcþionat în timp sediul Securitãþii, sediul PSD ºi locuinþa lui Ion Iliescu.

Dimitrie ºi Alexandra au avut 4 copii: Sandra (nãscutã în 1933), Dimitri jr. (nãscut în 1934), Mihai-Dinu

Pag. a 19-a – 6 octombrie 2017

tase infam. Ostaticii ºi-au pierdut pînã ºi puþinele privilegii. Li s-au luat cãrþile, aparatele de radio, stilourile ºi hîrtia. Mai tîrziu, paznicii i-au înghesuit în camioane ºi i-au mutat într-o celulã rece ºi umedã de la subsol. De la începutul lui august ºi pînã ieri, Jacobsen se chinuise într-o hrubã mizerã.

Aºezat pe marginea patului sãu de spital, Jacobsen îºi începe istorisirea.

- 19 septembrie..., dupã care pe faþa suptã ºi alungitã i se citeºte suferinþa crudã, iar cuvintele i se sting pe buze. Capul îi cade ºi îºi acoperã ochii cu mîinile.

Pentru un moment, încearcã sã continue, însã emoþiile amintirilor legate de evenimentele prin care a trecut în acea zi îi înfrîng stãpînirea de sine. Cedeazã. Îl privim emoþionaþi. Bietul om nu dorise altceva decît sã educe, sã ajute la dezvoltarea Libanului printr-o educaþie mai bunã. În schimb, ignoranþa pe care se strãduise sã o elimine s-a ridicat din cloaca unei societãþi care a fãcut din el o victimã. În cele din urmã, pãrînd cã s-a liniºtit, îºi întoarce ochii cãtre noi: - Au venit sã mã ia.

- Cine?

- Mokmoud, unul dintre paznici. ªtiam cã urma ceva rãu. În timp ce mã ridica în picioare, l-am auzit spunîndu-mi: „Îmi pare rãu”.

Mokmoud l-a dus pe Jacobsen într-o altã camerã, unde ceilalþi rãpitori l-au bãtut pînã ºi-a pierdut cunoºtinþa. L-au legat de picioare ºi l-au biciuit cu un furtun de cauciuc. L-au lovit cu mîinile ºi picioarele, rîzînd în tot acest timp de chinurile la care îl supuneau pe acest profesor sfrijit. Rîdeau chiar ºi atunci cînd el

urla agonizînd. Cineva l-a lovit cu putere peste ambele urechi, producîndu-i dureri înfiorãtoare. I-au lovit apoi braþele, picioarele ºi organele genitale. La un moment dat, l-au ridicat în aºa fel încît umerii ºi capul îi erau la nivelul solului, iar picioarele îi atîrnau în aer. I-au biciuit tãlpile cu furtunul de cauciuc.

I-a rugat sã se opreascã. I-a implorat sã-l împuºte pur ºi simplu, ca sã se termine totul mai repede. În schimb, ploaia de lovituri a continuat.

- Cînd au terminat, spune Jacobsen, cu vocea înecatã în lacrimi amare, unul dintre paznici a spus: „Relaxeazã-te. Bãieþii s-au distrat ºi ei niþel”.

Fusese o pedeapsã pentru „mesajul codificat” pe care îl transmisese pe caseta video din luna iulie. Din cauza speculaþiei din presã, David Jacobsen aproape cã a fost omorît în bãtaie.

Pe mãsurã ce interviul nostru avanseazã, devine tot mai clar faptul cã ºi de aceastã datã paznicii erau slabi, doar puþin mai mult decît niºte bãtãuºi înarmaþi, ºi cã mãsurile lor securitate sînt uluitor de slabe. Jacobsen ne spune cã la scurt timp dupã bãtaia din septembrie, paznicii au lãsat un AK-47 încãrcat pe peretele de lîngã celula sa. Dupã ce a analizat îndelung acea situaþie, s-a hotãrît sã ia arma ºi sã îºi croiascã drum afarã din celulã. Într-o noapte, a întins mîna dupã ea printre gratiile celulei sale. A tras arma de pe perete, însã era prea mare pentru a încãpea printre gratii. I-a luat aproape o orã sã o punã la loc pe perete în poziþia iniþialã, pentru ca paznicii sã nu îºi dea seama de tentativa lui. Era sigur cã l-ar fi omorît dacã ar fi aflat. (va urma) FRED BURTON

(n.1940) ºi Peter-Dan (n.1943), ultimul fiind actualmente consulul general onorific al României la Boston.

Regizorul Jean Negulescu le-a fãcut cunoºtinþã soþilor Dimãncescu cu actorul John Villiers-Farrow, tatãl actriþei Mia Farrow. Împreunã cu a doua soþie, actriþa Maureen O’Sullivan, John Farrow a nãºit-o pe prima nãscutã a familiei Dimãncescu - Sandra. Regele Mihai l-a nãºit pe cel de-al treilea copil, Mihai, viitor medic neurochirurg, absolvent de Yale.

Nicholas filma cu echipa sa în locul sãu de suflet Peºtera Cioclovina, aproape de Sarmizegetusa. Chiar cînd echipa se pregãtea sã plece, izbucneºte o furtunã, iar tînãrul cineast vrea sã prindã cîteva cadre cu natura dezlãnþuitã. Se grãbeºte sã urce pe un versant, dar cade de pe stînci ºi moare. Smuls de soartã dintre ai lui ºi dus la strãmoºi, Nicholas Dimãncescu a intrat în eternitate la numai 26 ani. Pe piatra sa de mormînt din SUA este încrustat profilul unui lup dacic, alãturi de inscripþia „Spiritul lui dacic trãieºte“.

Nicholas, urmaº de Dimãncescu Fiul lui Dan Dimãncescu, Nicholas, s-a nãscut în SUA în anul 1985, la un an dupã moartea bunicului sãu, dar a fost într-atît de fascinat de „þara de poveste“ a familiei sale paterne, încît a venit în România, în 1998, sã-ºi cunoascã rãdãcinile. Se îndrãgosteºte de „România strãveche“, dupã cum mãrturisea, ºi devine la 23 de ani realizator de filme despre istoria poporului român. Compania sa Kogainon Films produce în parteneriat cu National Geographic Romania douã documentare apreciate de istorici: „Dealul 789“ (despre bãtãlia de la Coºna) ºi „Cavalerii cerului“ (despre bombardamentele de la Ploieºti). El cere cetãþenia românã ºi o obþine, avînd planuri mari pentru documentarea ºi recuperarea istoriei naþionale. În plan are un proiect despre primele semne care atestã prezenþa umanã în peºterile din România, dar între timp, în 2010, începe lucrul la a treia sa producþie, „Descifrînd Dacia“, despre invazia romanã din anii 101-106. La 22 mai 2011,

Pierderea independenþei economice a þãrii în anii 1929-1933 prin politica concesiunilor de stat (4) - Concluzii ale dezbaterilor parlamentare din 1932 Banca Blank (2) ERNEST ENE: Sã rãspundã Guvernul IorgaArgetoianu, sprijinit de parlamentul liberal, iar nu guvernul naþional-þãranist.

I.M. LEON: Sã tacã cine a luat parale.

C.I.C. BRÃTIANU: Domnilor deputaþi, dl. Cuza anunþase o interpelare, la care s-a asociat ºi dl. TrancuIaºi, m-am asociat ºi eu, dar din nenorocire aceastã interpelare nu s-a putut dezvolta.

O VOCE de pe bãncile majoritãþii: Dl. Ianculeþ a declarat cã domnia-sa l-a ales pe dl. Argetoianu.

C. RADOVICI: Dl. Argetoianu s-a ales singur, ºi în rîndul acesta.

C.I.C. BRÃTIANU: Aceste Case autonome gãseau cã duc o sarcinã prea grea în spinare cînd se ocupã ºi de distribuirea tutunului, ºi a produselor regiei! Dar, ceea ce este curios este cã, pe de o parte, statul concesiona, iar pe de altã parte, cumpãra instituþiuni care erau cu totul în afarã de atribuþiunile statului. Astfel, statul a cumpãrat

„Cultura Naþionalã de arte grafice“ cu 250 milioane de lei în detrimentul stabilimentelor de arte grafice, care nu puteau concura cu o instituþie plãtitã din bugetul Casei autonome, care suporta ºi deficitul, ºi cheltuielile ei generale, ºi care nu era supusã la impozit.

Concesiunea ºoselelor (1) C.I.C. BRÃTIANU: Dvs. ºtiþi, desigur, cu toþii, mai cu seamã aceia care mergeþi cu automobilul, ce nenorocire sînt ºoselele în þara româneascã, cîte gãuri sînt care trebuie astupate, în afarã de gãurile bugetului, pe care le-aþi astupat prin mijloacele pe care vi le-am arãtat.

Evident, o bunã gospodãrie cerea sã se pietruiasca întîi ºoselele existente, sã se completeze acelea care erau începute. De altminteri, la începutul anului 1929, s-a înfiinþat o Casã autonomã a drumurilor de stat, al cãrei scop era sã alcãtuiascã un program pentru refacerea drumurilor ºi ºoselelor din þarã. Acest program însã n-a fost fãcut niciodatã ºi nu s-au dat mãcar indicaþiuni generale asupra modului de reconstituire a drumurilor.

La începutul lunii mai, din 1929, s-a încheiat un contract cu Casa Stewart ºi Parkers din Londra pentru pavarea ªoselei Bucureºti-Braºov, cu patru milioane de

IOAN, o viaþã dedicatã sportului Ioan Dimãncescu s-a nãscut la 12 octombrie 1898. Îl secondeazã pe fratele sãu mai mare în înfiinþarea miºcãrii de cercetaºi din România, în 1913. Cînd începe rãzboiul, Ioan ajutã la transportul rãniþilor în Gara Obor, în septembrie 1916, ºi face o deplasare la Ocolul Silvic Comana pentru a verifica aprovizionarea cu lemne a Capitalei. Atunci îl viziteazã la Smardioasa pe Dimitrie, care era cantonat în dispozitiv, pe frontul de sud. Peste numai cîteva luni, Ioan se va alãtura fratelui sãu ºi camarazilor acestuia ca tînãr recrut pe frontul din Moldova. „Ioan Dimãncescu dorea sã facã ceva mai mult decît sã rãmînã cu cercetaºii din cohorta Pãstorul Bucur ºi sã întreprindã misiuni de sprijin. El era cercetaº încã, atunci cînd a încercat sã se înroleze combatant în armatã, dar neavînd 18 ani împliniþi a fost refuzat. (va urma) SÎNZIANA IONESCU (adevãrul.ro) lire sterline, cu un beneficiu de 27 jumãtate la sutã. Iatã iarãºi o concesiune importantã, foarte mare, ºi un nou angajament pe viitor pentru statul român. Ce s-a întîmplat însã? Firma Stewart se angajase sã plaseze un împrumut pe piaþa Londrei, fãrã ca sã aibã însã mijloacele necesare pentru plasarea acestui împrumut, deoarece nu era finanþatã de nici o bancã serioasã din capitala Angliei. ªi atunci, neputîndu-ºi executa programul, contractul a fost reziliat. Dar, evident, cînd se reziliazã un contract, cum se întîmplã de cele mai multe ori cu aceste concesiuni care se acordã strãinilor, firma Stewart a cerut despãgubiri. În acest scop, a intentat o acþiune în justiþie ºi, cum în contractul de concesiune era prevãzut cã, în caz de neînþelegere, nu judecã judecãtorii români, ci o comisie de arbitri, ºi cum în aceastã comisie predominã întotdeauna elementul strãin, este de prevãzut cã nu se va da cîºtig de cauzã statului român. Pentru moment, avocaþii statului au cãutat un mijloc de amînare a procesului, contestînd competenþa unuia din arbitri, care s-ar fi pronunþat anterior.

Dupã aceastã nenorocitã încercare vine a doua, aceea cu concesiunea datã suedezilor.

Domnilor, dar înainte de a trece la aceasta, sã-mi daþi voie sa examinez puþin ºi alte lucruri fãcute de guvernul naþional-þãrãnesc în trecuta sa guvernare. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 20-a – 6 octombrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Nu minimalizaþi primejdia maghiarã! (urmare din pag 1) Aceastã unealtã a forþelor antiromâneºti vrea sã-L anexeze pe Isus Christos, vine în Þarã numai de Crãciun ºi de Paºte, ºi prezenþa lui într-o Þarã care a votat Republica mi se pare un izvor de convulsii politice ºi sociale! Toate acestea au fost inventate de mine, domnule Timofte? Nu vã daþi seama cã fantoma separatistã practicã politica „paºilor mãrunþi”? Nu ºtiu ce informaþii o fi centralizat domnul Timofte, dar negarea primejdiei iredentismului ungar îl descalificã, ºi vai de Comisia asta militarã cu un asemenea personaj plin de un optimism copilãresc!

Al doilea atac a fost lansat de dl. Ioan Lup, care a cerut de-a dreptul pedepsirea mea – asta, deºi nu ºtia ce vorbisem, pentru cã Opoziþia pãrãsise sala. Eu înþeleg cã PNÞCD-ul, ca ºi UDMR-ul, PAC-ul ºi alte formaþiuni au votat împotriva Constituþiei, dar nici sã o încalce atît de violent nu poate fi îngãduit. Pentru cã Art. 70 din Constituþia României prevede: „Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.” Asta e valabil ºi pentru dl.

Nicolae Manolescu, care brusc îºi mãnîncã democraþia de sub unghii ºi cere ceea ce-l tot sfãtuiesc amicii sãi oculþi – judecarea ºi, eventual, arestarea mea. De ce vã ocupaþi de turnãtorii meschine, d-le critic literar?

Stimaþi colegi, dacã pînã acum a fost o relativã liniºte la Timiºoara în ultima sãptãmînã, poate cã asta mi se datoreazã ºi mie. Pentru cã am riscat orice ºi i-am pus pe români în gardã. Într-un interviu acordat ieri, însuºi dl. Virgil Mãgureanu recunoaºte existenþa unor pericole în zonã, ceea ce explicã prezenþa masivã a forþelor de ordine, pe care nu le-am trimis eu. ªi atunci? Tare îmi e teamã cã domnii Timofte, Lup ºi ceilalþi judecãtori improvizaþi vor fi nevoiþi de evenimente sã-mi prezinte scuze. Cît despre colaborarea suspectã a deputatului PAC Vasile Popovici cu unele Servicii Secrete, ce sã mai vorbim: judecaþi ºi dvs. dacã e normal ca un obscur profesor de românã-francezã din judeþul Timiº, pe deasupra ºi fost secretar PCR pe facultate, sã se vadã periodic cu cei 3 ambasadori americani din România ultimilor ani, sã participe la instalarea directorului CIA, sã primeascã de la un for american 12.000 de dolari pentru editarea unei broºuri – din care numai 7.000 a vãrsat în contul editurii, restul bãgîndu-l în buzunar, dar, mã rog, nu-i primul agitator politic care îi furã pe americani la coºniþã – sã se vadã extrem de des cu funcþionari ai Ambasadei SUA la Bucureºti, sã figureze ca membru al Partidului Radical Transnaþional ºi, pe deasupra, sã aibã o soþie care este directoare de program la Fundaþia Sörös!

Dacã astea sînt întîmplãri „fireºti” în viaþa unui membru al Parlamentului României, atunci haideþi sã-l chemãm pe agentul strãin Mircea Rãceanu sã conducã Guvernul Þãrii! De altfel, ce sã ne mai mirãm, din moment ce în urmã cu o lunã de zile Senatul a hotãrît sã adopte o Declaraþie împotriva manifestãrilor regizate de udemeriºti într-o bisericã la Cluj-Napoca, dar nici pînã azi nu ne-am învrednicit sã ne facem datoria. Sã mai pomenesc de pasivitatea fostului Parlament, care, dupã ce a denunþat atrocitãþile maghiare în Raportul Harghita-Covasna, n-a luat nici o mãsurã legalã de pedepsire a vinovaþilor? A venit timpul sã recunoaºtem cinstit: cele douã judeþe din inima Þãrii au fost smulse de cãtre UDMR de sub autoritatea româneascã, toate indiciile, de la inscripþii ungureºti, drapel maghiar ºi eliminarea elementului românesc, arãtînd cã parcã ne-am afla în Ungaria, nu în România! Motivul? Avem prea mulþi împãciuitoriºti, care o singurã datã n-au criticat extremismul maghiar, dar s-au rãfuit cu un român care a demascat acest extremism ºi au pîndit mereu momentul sã îi închidã gura! În privinþa insultelor stupide care mi-au fost aduse de la acest microfon de domnii Sabin Ivan ºi Radu Balthazar nu pot sã exclam decît atît, pentru cã tot sîntem în preajma Naºterii Mîntuitorului: „Fericiþi cei sãraci cu duhul!”

Stimaþi colegi din partidele româneºti, stimaþi reprezentanþi ai UDMR-ului, ai PNÞCD-ului ºi ai PAC-ului, eu aº vrea sã constataþi cum, încet-încet, se pierde un sentiment de siguranþã naþionalã. În primul rînd în acest Senat. În timp ce PUNR-ul ºi alþi reprezentanþi ai grupãrilor româneºti dispar, pleacã unul cîte unul, ba la ºedinþe de partid, ba la caltaboºi, ba la cîrnaþi, la sãrbãtorile sfinte de iarnã – Opoziþia rãmîne în bloc aici, nu mai pãrãseºte sala, a adulmecat în aer cã mi se va tãia capul. Nu veþi avea aceastã satisfacþie, domnilor. Staþi liniºtiþi! Poate facem douã Senaturi, un Senat al vostru ºi un Senat al României.

(Vociferãri în salã) (Domnul Ioan Doru Tãrãcilã: Domnilor, vã rog, fiþi liniºtiþi, vã rog sã ascultaþi rãspunsul dînsului...) Lãsaþi, o sã mã lupt cu aceeaºi bãrbãþie cu aceºti domni care m-au atacat, o sã le rãspund tuturor. Limbajul meu este foarte civilizat.

Eu nu am trimis la balamuc pe nimeni, cum m-a trimis, cu impertinenþã, dl. Szabo Karoly. Domnul Lip a invocat declaraþia maghiarilor – cã nu au pretenþii teritoriale la România. Este pãcat cã un om care a traversat o epocã istoricã se ia dupã simple declaraþii, ºi nu dupã realitatea de fapt. Asemenea declaraþii, domnule Lup, au fãcut reprezentanþii maghiarilor (din interiorul României ºi din Ungaria) ºi în preajma celui de-al II-lea rãzboi mondial, pînã la Diktatul de la Viena. Dupã care ºtiþi bine ce viscol de sînge ºi lacrimi s-a abãtut asupra Transilvaniei. Eu ce am spus mai mult de atît? Am tras un semnal de alarmã. Nu am voie sã trag acest semnal de alarmã? De ce mai sînt aici? Trebuie sã pãrãsesc aceastã salã? Asta v-ar face fericiþi? Bun. A mai vorbit domnul Lup de urã, de extremism, de ºovinism ºi de intrarea în Europa, cliºee cunoscute ºi total fãrã acoperire. Domnul Lup nu precizeazã cum doresc unii sã intrãm în Europa. Cu Ardeal, sau fãrã Ardeal? Cu Banat, sau fãrã Banat?

Nu noi ne-am adunat la Catedrala din Cluj-Napoca, sã jurãm credinþã altei Þãri, ci parlamentarii români de origine maghiarã. Astea sînt fapte cunoscute. Se pot contesta? În privinþa acuzaþiilor mele împotriva corupþiei, deºi nu era în tema discuþiei, s-a invocat aici cã eu aº fi un îmbogãþit. M-a întrebat domnul Lup, pe care eu îl apreciez sincer pentru grija înduioºãtoare pe care o are faþã de situaþia mea materialã, dacã am fãcut aceste averi înainte, sau acum, dupã evenimentele din Decembrie. Aº vrea sã-i spun domnului Lup cã înainte vreme nu am avut nici un fel de avere, toatã lumea din presã ºtie cã la înfiinþarea revistei „România Mare” nu am avut nici 1 leu ºi am împrumutat de la un român, domnul Gheorghe Niþu, din Germania niºte bani pe care i-am returnat dupã 6 luni. Aºa-zisa avere pe care aº fi realizat-o acum, care, de fapt, m-a determinat sã fac aceste donaþii ºi danii la oamenii amãrîþi, la biserici, am fãcut-o prin munca mea cinstitã. Dacã am acuzat o serie de componenþi ai fostului Guvern Roman, este pentru cã ei nu aveau voie sã facã averi, în virtutea statutului de înalþi funcþionari publici. Ei împãrþeau ºi parte îºi fãceau. Ei dãdeau licenþe, ei dãdeau aprobãri, ºi deodatã ne-am pomenit cu ei în toate societãþile comerciale. Eu asta am acuzat. Aici nu mai este vorba de problema naþionalã, internaþionalã º.a.m.d., este vorba de o logicã ºi de un bun-simþ elementare. Legile mi-au permis sã-mi deschid o societate comercialã ºi o fundaþie umanistã. În virtutea acestor legi am fãcut aceºti bani, pe care – fiþi siguri – nu o sã-i duc în mormînt, pentru cã sînt creºtin ºi ºtiu cã Isus spune cã mai degrabã ar trece cãmila prin urechile acului decît sã intre bogaþii în Împãrãþia Raiului. Staþi liniºtiþi, cã nu sînt mai bogat decît mulþi dintre dvs.!

Sã trec la domnul Radu Balthazar, care, surprinzãtor, a înmuiat tonul, faþã de acuzaþiile de ieri. A fost ca o zãpadã de astã-iarnã. Mi-a plãcut foarte mult evoluþia domniei-sale faþã de acuzaþiile îngrozitoare care, în lipsã, mi s-au adus, de „trubadur al ceauºismului”. Domnule Balthazar, haideþi sã spunem lucrurilor, o datã, pe nume! Nu ºtiu de ce judecãm noi 25 de ani în 25 de sãptãmîni, domnule. Credeþi dvs. cã Poporul Român stãtea 25 de ani chiar îndobitocit?

Acea guvernare nu a avut nici un merit în Istoria României? Vreþi sã o ºtergeþi din Istoria Þãrii? Nu putem sã facem noi asta, domnilor! Dar, de ce nu vreþi sã lãsãm Istoria sã se pronunþe? Ne grãbeºte cineva, ca la Jocurile Olimpice de varã? Haideþi atunci, dupã ce l-am împuºcat în fugã pe Ceauºescu, sã-i dezgropãm cadavrul, ca lui Cromwell, ºi sã-l ºi spînzurãm! Unde vã grãbiþi, domnilor? Lãsaþi timpul sã hotãrascã asupra acestor chestiuni. Istoria este învãþãtorul nostru, al tuturor. Vreau sã vã mai spun ceva, domnule Balthazar, fãrã a-mi aroga nici un merit, ºi fãrã a fi popularizat de „Europa liberã”, cu care am avut întradevãr tensiuni explicabile. Am avut ºi pãcate, pentru cã în Þara asta numai doi oameni au fost sfinþi: Eminescu ºi Bãlcescu. Restul, toþi am avut pãcate. În pofida pãcatelor mele, eu am fãcut un gest de conºtiinþã, faþã de mine, în primul rînd. Revoluþia din decembrie 1989 m-a prins în afara Partidului Comunist Român. ªi asta o poate spune ºeful de cabinet al domnului Adrian Nãstase, domnul Grigore Lungu, era ºeful Registraturii de la Comitetul Central. În data de 5 iunie 1989 a primit un plic din partea mea, în care erau carnetul PCR ºi legitimaþia

de AGERPRES, pe care le-am depus lui Nicolae Ceauºescu, cu o scrisoare de 10 pagini. Am fãcut bine?

Am fãcut rãu? Acum îmi dau seama cã am fãcut rãu, trebuia sã le pãstrez. Pe urmã, gluma domnului Sabin Ivan a fost foarte reuºitã, am rîs cu toþii de ne-am prãpãdit, dar n-am înþeles nimic. Am avut o fisã strîmbã ºi mi-a picat mai tîrziu. Sînt mai greu de cap.

Domnul Manolescu, care ºi-a pãstrat þinuta universitarã, ºi l-am apreciat pentru prestanþa cu care ne-a vorbit, doctoral, ca la catedrã, afirmã cã eu m-aº fi abãtut de la subiect în discursul pe care l-am rostit.

Dar tocmai acela era subiectul. Se afirmã cã nici o instituþie întrebatã nu a confirmat cele spuse de mine.

Vreau sã vã spun domnilor, cu toatã responsabilitatea, deºi nici o lege, nici româneascã, nici internaþionalã, nu sileºte un ºef de publicaþie sã dea sursa materialelor sale, vreau sã vã spun cã în aproape 2 ani de cînd apare revista „România Mare”, peste 500 de materiale mi-au venit de la ofiþeri superiori ai Ministerului Apãrãrii Naþionale. Materiale a cãror valabilitate a fost confirmatã, care se refereau la pericolul real maghiar. Domnule Timofte, eu vã preþuiesc, sînteþi un om agreabil, dar vã spun: aveþi mare grijã!

Atunci cînd s-a votat Comisia de Apãrare, sã ºtiþi cã v-am votat ºi eu, iar acum dvs. vreþi sã nu mã mai votaþi pe mine. Mã vreþi afarã. Nu-i nimic, vã doresc mult succes. Existã un balcanism, ca sã nu zic byzantinism, care face ca anumiþi factori din organismele militare sã aibã o dedublare a comportamentului. Una spun aici, dupã cum s-a vãzut, ºi alta afirmã cînd vin la mine cu materialele. Mi s-a mai reproºat de cãtre unii vorbitori cã eu am incitat la urã rasialã, la ºovinism. Sã mi se arate acel paragraf din discursul meu în care am avut intenþia, verificabilã juridic, ºtiþi ce este aia intenþie, sã incit. Nu veþi gãsi nicãieri. Sosirea exsuveranului Mihai nu este oare cel mai grav act de destabilizare în Banat? Ce ziceþi, domnule Timofte, ºi dvs. ceilalþi, care la toate mitingurile strigaþi pentru regele Mihai? Mie mi se pare cã se confirmã exact ceea ce am spus eu. Ce cautã, într-o republicã, un exsuveran care are pãcate mari în Istoria acestei Þãri?

Acesta este actul de acuzare. Mã poate chema cu conºtiinþa împãcatã pe mine la o judecatã, cum spunea domnul Lup, aceastã Comisie de Disciplinã, cînd se ºtie clar cã orice prezenþã a acestui ex-suveran în Þarã este un prilej de destabilizare ºi de zãpãcire a minþilor? Dacã asta nu este destabilizare, atunci, iertaþi-mã, nu mai am eu proprietatea termenilor în limba românã. De ce vã grãbiþi, domnilor, cu judecarea mea? De ce nu lãsaþi mersul evenimentelor sã confirme sau sã infirme cele susþinute în scrisoarea intelectualilor maghiari? Tot timpul s-a vorbit aici despre acuzaþiile emise de mine. Dar s-a uitat (în mod voit, cred eu) sã se spunã cã nu eu am elaborat scrisoarea, ci trei intelectuali maghiari din Ungaria.

Dacã vreþi sã aflaþi autorii, haideþi sã-i identificãm. Eu sînt primul care se va bucura, în clipa în care domnul Timofte ºi colaboratorii domniei-sale de la diverse Servicii Secrete, cu care lucreazã pe linie profesionalã, îmi vor spune cine sînt autorii acestei scrisori. Ce era sã fac eu, ca ºef de gazetã ºi ca senator de Bucureºti?

Sã trec sub tãcere aceste alertãri care s-au fãcut? ªi care erau prea palpabile, prea credibile, ºi prea se lega o suitã întreagã de evenimente antiromâneºti din ultimii 2 ani ºi jumãtate! Puteam eu sã le trec sub tãcere? Domnul Szabo m-a trimis la un examen psihiatric. În acest caz, domnul Szabo, ce pot sã vã spun?

Doresc sã nu ajung pe mîna unui medic maghiar, cã mã pune pe scaunul electric sau cine ºtie ce ºocuri îmi va face. ªi încã ceva: puteþi rosti aceastã insultã ºi în ungureºte, cã tot ºuºotiþi mereu pe culoare ºi prin toalete în limba maghiarã. Numai cã aici e Parlamentul României, iar dacã vreþi sã vorbiþi toatã ziua-bunã ziua în ungureºte, n-aveþi decît sã vã duceþi în Ungaria! (Agitaþii pro ºi contra în salã) Domnul Timofte a avut amabilitatea ºi corectitudinea de a cita din declaraþia domnului Virgil Mãgureanu, în faþa Comisiei de Apãrare. Dar, nu vedeþi cã acolo este exact cheia problemei? Domnul Virgil Mãgureanu a spus aºa: „Situaþia este sub control”. Deci existã o situaþie care sã fie sub control, altfel nu s-ar pomeni de ea.

Cînd vorbeºte un om ca Virgil Mãgureanu în termenii aceºtia, ºtie ce spune! Ce era sã vã spunã vouã? Cã umblã ungurii cu aeroplane ºi cu arme prin pãduri?

Asta nu o sã spunã niciodatã, e clar, pisica cu clopoþei nu prinde ºoareci. ªi a doua afirmaþie, care este extrem de interesantã, a domnului Mãgureanu, fãcutã în faþa acestei Comisii de Apãrare, este cã „deocamdatã nu existã pericol de destabilizare ºi de dezmembrare”. Aºadar, pericolul este. Cã nu este între 15 decembrie ºi 22 decembrie, cum scriau intelectualii maghiari, cã poate sã fie la anul pe vremea asta, cui îi stricã un plus de vigilenþã, domnilor? Acestea fiind spuse, vã doresc Sãrbãtori Fericite! (Aplauze)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 6 octombrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (94) Înfloriserã pomii. A difuzat prima parte, care dovedea un curaj nãucitor din partea lui Barbu, acesta cerînd sã se dea pãmînt la þãrani, sã se termine odatã cu cenzura etc. A doua parte, însã, n-a mai fost transmisã, s-au speriat toþi. Acum, mã amuzã Elisabeta Polihroniade, care spune cã Tudor Vornicu a comentat turneul internaþional de ºah din 1953 (cred cã pentru radio), deºi... nu ºtia ºah! Un fenomen, nu-i aºa? Sã nu mai pomenesc cîte plãceri îi satisfãcea prietenului ºi vecinului sãu Nicu Ceauºescu, programînd o anumitã cîntãreaþã, mereu ºi mereu, care era amanta publicã a acestuia. ªi iarãºi, participanþii istorisesc amintiri din copilãria lui ieºitã din comun, ce compuneri improviza el la românã. Toatã „dizidenþa” lui e spulberatã de fostul redactor-ºef Florea Nedelcu, doctor în Istorie, care îmi dã telefon: - Ce zici de treaba asta? Pãi eu ºtiu cînd s-a dus Vornicu la Spitalul Elias, în rezerva unde era internat primul-ministru, Dãscãlescu, ºi i-a instalat un televizor color ºi un video, ca sã vadã ilustrul pacient filme! Cine mai avea acces în intimitatea unui prim-ministru comunist în pijama?

Iar seara, la Telejurnal, preºedintele Televiziunii, Rãzvan Theodorescu, i-a explicat lui Ion Iliescu cã e ziua morþii lui Tudor Vornicu. Îmi pare rãu cã trebuie s-o spun, dar oamenii din Televiziune au început sã facã emisiuni numai cu ei, despre ei ºi pentru ei. Regret din adîncul inimii cã un asemenea om de valoare, un autentic profesionist ca Tudor Vornicu, s-a stins de cancer, la o vîrstã încã tînãrã, dar de la începutul anului 1990 ºi pînã acum au existat jubilee istorice majore, cu semnificaþii adînci pentru Poporul Român, numai cã Televiziunea le-a ignorat cu desãvîrºire: 140 de ani de la naºterea lui Coriolan Brediceanu, luptãtor pentru drepturile românilor din Transilvania; 310 ani de la întemeierea Academiei Domneºti de la Sf.Sava; 150 de ani de la naºterea lui Titu Maiorescu; 185 de ani de la naºterea lui Timotei Cipariu; 170 de ani de la naºterea lui Theodor Aman; 25 de ani de la moartea lui George Cãlinescu; iar mîine, pe 1 aprilie, se aniverseazã naºterea lui Octavian Goga ºi, pe 2 aprilie, naºterea lui Delavrancea. Numai cã Televiziunea tace mîlc, ca mortu-n pãpuºoi. ªi cicã e condusã de un istoric! Iartã-mã, Tudor Vornicu, nu eºti tu de vinã. Tu ai fost un om remarcabil ºi cred cã, deacolo, din ceruri, încerci sã le spui acelora care vor sã te beatifice: „Ia terminaþi cu prostiile! Pe cai!

Sau vreþi sã jucãm «la mai mare»?”.

E lungã cît o zi de post ziua asta. Parcã toate s-au aglomerat acum, în coada lunii lui Mãrþiºor, ca plumbul la baza rotundã a lui Hopa-Miticã.

Primesc iar telefon de la Frankfurt. Nuþu mã înºtiinþeazã cã Televiziunea Germanã a început s-o „cîrmeascã” spre noi, adicã spre ADEVÃR, în ceea ce priveºte evenimentele din Transilvania.

Astfel, în unele reportaje ºi informaþii se afirmã cã ungurii au început. Îl întreb de tipografie. „Am dat un anunþ la ziar, dar sã ºtii cã e foarte scumpã. Sub 100.000 de mãrci nu gãseºti. Ai banii ãºtia?”. Mã taie cu leºin la linguricã. De unde, pãcatele mele?

Greu se mai poate porni o afacere fãrã nici un

Vacanþele de iarnã în familia Vadim Tudor aveau un farmec aparte. În majoritatea cazurilor le petreceau la Bran, dar plecau ºi în mici excursii prin împrejurimile Braºovului...

La toate evenimentele importante Corneliu Vadim Tudor era invitat, fiind o figurã marcantã a vieþii politice româneºti. Fotografia a fost fãcutã cu ocazia depunerii de coroane de flori la Academia Militarã, de Ziua Drapelului. cheag. Mã reîntorc la distracþia nr. l: televizorul.

Sincer sã fiu, nu credeam sã existe în Poporul ãsta, pitiþi bine, atîþia zãpãciþi. Sã zãbovim puþin asupra unui oarecare Popa Virgil, preºedinte al Partidului Creºtin al Libertãþii ºi Drepturilor Omului (P.C.L.D.O.). El îºi anunþã „milioanele de alegãtori” (?!) cã, numai cu cîteva zile înainte de alegeri, le va dezvãlui „secretul biblic de alegere” (?!).

Omul nu e sãnãtos, asta e limpede. Afirmã cã a fost ofiþer de Securitate, dar din 1968 e ºomer, însã a trãit cu o leafã mai mare decît a primului-ministru ºi a putut sã ajute o mare parte din þarã, cu sute de mii de lei, au vrut duºmanii sã-l omoare, þineþi-vã bine, „prin alimentare ºi injectare” (?!), drept pentru care el a ameninþat cã, dacã se va continua aºa, „va interveni Armata ºi va curge ºi mai mult sînge” (?!). Numai cã, tocmai cînd se ambala el mai vîrtos, i s-au întrerupt imaginea ºi sonorul. Cineva de la compartimentul tehnic al Televiziunii, cu capul pe umeri, ºi-a dat seama cã e vorba de un schizofrenic, care poate induce în populaþie o stare de tulburare ºi de panicã. Nu putea trece ziua fãrã un mic pigment sportiv, el, sportul, fãcînd parte organicã din viaþa mea (pot fi acuzat de frivolitate, de preocupãri minore?). Vorbesc la telefon cu Mircea Pascu, vicepreºedintele Federaþiei Române de Fotbal. Îmi spune cã din cei 40 de oameni care pleacã mîine în Elveþia, cu Naþionala de Fotbal, nu mai puþin de 12 sînt ziariºti: 2 de la TVR, 2 de la „Munca” etc. Deºi pe listele iniþiale figuram ºi noi - Eugen Barbu, Fãnuº Neagu ºi cu mine -, pînã la urmã am fost radiaþi. Bine, în schimb, cã se ia al doilea maseur, a cãrui sarcinã, bãnuiesc, este sã-l maseze pe primul maseur. Asta mã întãrîtã ºi mai mult sã urgentez scoaterea revistei. Soby Cseh face naveta între mine ºi Petre Roman. Zilele trecute, acesta din urmã i-a spus lui Soby, în sediul Guvernului: „Vadim? E un superprofesionist!”.

Mersi, dar ce folos? Mai bine un superamator viu, decît un superprofesionist mort. Acest Petre Roman nu-i bãiat prost, dimpotrivã, dar îmi este încã neclar cum a ajuns el pe fotoliul unde, numai în acest secol, au fost personalitãþi legendare, ca Ionel I.C. Brãtianu, Al.Vaida-Voevod, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, I.G. Duca, Octavian Goga, Al. Averescu, Armand Cãlinescu º.a. Se pare cã, în decembrie 1989, a fost vorba de o conspiraþie în toatã regula. Un om bine informat, care a fãcut ºi el parte din complotul acesta, pînã la un punct, mi-a spus: „Analizaþi, vã rog, urmãtoarea scenã: prin 1985, Ion Iliescu ºi Valter Roman s-au internat împreunã, în aceeaºi rezervã, la Spitalul Elias.

N-aveau nimic cu sãnãtatea, dar au pus þara la cale. Dãdeau drumul la radio, ca sã bruieze cu paraziþi eventualele microfoane, ºi sporovãiau de zor. Ulterior, Valter a murit în urma unei operaþii de cancer la plãmîni, nu pe masa de operaþie, ci dintr-un ºoc post-operatoriu, mai precis o hemoragie pulmonarã”. Fireºte, în comparaþie cu „canalia de uliþi”, cum denumea Eminescu lepãdãturile care frãmîntã strada ºi sînt de o violenþã periculoasã, Petre Roman pare un om foarte civi-

lizat. Mã sfãtuiesc cu Eugen Barbu sã-i scriem o epistolã, pentru a beneficia ºi noi de dreptul legal de a înfiinþa o publicaþie. Numai cã s-au ºi ivit invidioºii, pizmaºii, turnãtorii. Sã-i dau cuvîntul lui Soby: „Ieri au fost pe la Petre, pe la Guvern, douã putori de la «Libertatea», sã-i ia un interviu.

Ele i-au spus cã «eºti prea compromis». Nu ºtiu cum le cheamã, dar poþi afla tu...”. Nimic mai simplu: azi a apãrut interviul în ziarul cu pricina, sub semnãtura dactilografei (?!) Nelli Papuc ºi a corectoarei (?!) Eugenia Popescu. Au ajuns o dactilografã ºi o corectoare sã judece viaþa ºi opera mea! În privinþa acestei Nelli Papuc lucrurile se complicã puþin: îmi e vecinã de cvartal, e nevasta beþivanului Papuc, cel care s-a urcat pe tanc la 12 ianuarie ºi a þinut un discurs funambulesc, dacã m-aº apuca eu sã scriu tot ce mi-au spus colegii de la „Informaþia Bucureºtiului” despre biografia ei amoroasã, n-ar mai scoate capul în stradã, ºi aºa e vizibil jenatã de isprãvile lui Papuc, astfel cã ºi-a schimbat numele în Nelli Luchian. De ce, vecinã, dragã vecinã, sã fiu eu compromis? M-am compromis, cumva, atunci cînd eram martor, ca mai

Corneliu Vadim Tudor a avut ocazia, de-a lungul vieþii, sã colinde lumea în lung ºi în lat. În aceastã fotografie a dorit sã se imortalizeze lîngã o placã comemorativã a lui Mozart toþi locatarii, la scandalurile ºi bãtãile crîncene pe care le aveai cu pîrîtul Papuc, care venea ºi el sã-ºi vadã cei doi copii, cu un carton de prãjituri în mînã, dar te gãsea în casã cu cîte un burdihan cu portofelul burduºit de bani? Afurisitã femeie: ani de zile a fost mieroasã ºi prefãcutã (ºtiþi specia asta de secretare!), pentru ca acum sã se rãscoale „ziarista” din ea, sã dea cu maºina de scris dupã cineva care îi este superior din toate punctele de vedere. Rãscoala dactilografelor împotriva scriitorilor! E ca ºi cum o trepãduºã, care toatã viaþa a întors paginile partiturilor, înnebuneºte brusc ºi-i dã cu ºtimele în cap pianistului! Dar, aºa s-a scris soarta mea, am fost „prea compromis” ºi înainte de decembrie 1989 ºi sînt „prea compromis” ºi acum ºi, mai mult ca sigur, voi fi „prea compromis” în orice regim politic, întrucît sînt un om incomod ºi spun lucrurilor pe nume. Asta a fost mãrirea ºi decãderea mea. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 6 octombrie 2017

ANTREPRENORIAT SC Firea SA taie drastic de la investiþii 98 de proiecte au de votat consilierii generali ai Capitalei pe data de 28 septembrie 2017. Unul este chiar o premierã. Primãria Capitalei îºi împrumutã propria societate comercialã cu bani pentru plata salariilor, deºi veniturile sînt de 6 ori mai mici. Tãieri substanþiale sînt operate la investiþii ºi la lucrãrile edilitare în folosul cetãþenilor.

Actuala rectificare bugetarã vine dupã ce luna trecutã Gabriela Firea ºi-a retras proiectul în urma criticilor apãrute în presã. Ea a invocat proasta informare a colaboratorilor sãi cu privire la repartiþia bugetului. ªi în privinþa achiziþiei ambulanþelor s-a produs o modificare importantã. În urmã cu o lunã, pe 30 august 2017, cu ocazia rectificãrii „lunare“ a bugetului, erau alocate 15 milioane lei pentru achiziþionarea unor maºini de topit zãpada. Aproape un milion de euro ar fi trebuit cheltuiþi pentru 6 ambulanþe noi. Cu ocazia rectificãrii din septembrie, Firea ºi-a propus sã nu mai cumpere maºini de topit zãpada, ci 100 de ambulanþe, pe care le vrea aprobate doar „de principiu“. În anunþul fãcut de pe scãrile Primãriei Capitalei, primãriþa vorbea despre îmbunãtãþirea serviciului de urgenþã pentru oamenii din Bucureºti – Ilfov, substituindu-se astfel

ECONOMIE

Ministerului Sãnãtãþii. Alte 4,5 milioane lei merg spre construcþia Catedralei Neamului, care pînã acum a primit de la Primãria Capitalei, în mandatul Firea, aproape 15 milioane lei. „Bineînþeles cã doamna va zice joi cã sînt bani, cã trebuie sã fim buni creºtini.

Sigur cã sînt bani, dacã nu faci nimic cu ei, ei sînt. ªi decît sã ieºi la final de an cu excedent bugetar, mai bine sã-i risipeºti ici-colo, sã nu se vadã la final de mandat cã n-ai prea fãcut chestii“, comenteazã un bucureºtean.

Tãieri masive se opereazã la infrastructura rutierã: 43%, cu excepþia proiectului de Supralãrgire Fabrica de Glucozã, care creºte de la 15 la 20 milioane lei.

Principalele rectificãri negative * 174,79 milioane lei se taie de la poziþia „strãzi“, care mai rãmîne cu 226 milioane lei. * Piaþa Constituþiei – Spaþiu public cu parcaj subteran: scãdere de la 3 milioane la 100.000 lei. * Modernizare spaþiu public Sala Palatului, cu parcaj subteran (Nord): scãdere de la 1,8 milioane lei la 100.000 lei. * Pasaj subteran – Uranus – Piaþa Rahova: de la 1,6 milioane lei la 100.000 lei. * Traseu prioritar pietonal ºi de bicicliºti (conþine 42 de subproiecte): reducere de la 3,5 milioane lei la 100.000 lei. * Modernizare infrastructurã rutierã Piaþa Sudului (proiect finanþat din fonduri europene): reducere de la

Patru ani de haos managerial la Tarom (1) Compania de transport aerian Tarom, deþinutã de statul român, prin Ministerul Transporturilor, a avut din 2011 ºi pînã la începutul acestui an 39 de persoane care au ocupat la un moment dat un loc în Consiliul de Administraþie, iar rezultatele au fost pierderi totale de aproape 10 miliarde de lei. Într-un raport al Curþii de Conturi privind performanþa activitãþii de transport aerian la operatorul Tarom în perioada 2012-2016 realizat de Curtea de Conturi se aratã cã la nivelulul companiei strategia guvernamentalã privind introducerea principiilor de guvernanþã corporativã nu ºi-a atins în totalitate scopul ºi nu a condus la realizarea obiectivului de eficientizare a activitãþii. În perioada 2012-2016, mandatele membrilor CA au fost revocate de AGA de douã ori, iar o parte din membrii selectaþi conform OUG 109/2011 sau numiþi provizoriu au renunþat la mandat.

De asemenea, conducerea executivã a suferit mai multe schimbãri, urmare a renunþãrii la mandat sau revocãrii directorului general pentru deficienþe manageriale. Nu au fost respectate în toate cazurile principiile impuse de OUG nr. 109/2011 privind stabilirea criteriilor de selecþie pentru poziþii-cheie din managementul companiei, generînd vulnerabilitãþi privind performanþa managementului ºi realizarea obiectivului de creºtere a eficienþei operatorului economic, se aratã în raport.

Pentru funcþia de director general administrativ, avînd în subordine aproape toate direcþiile din cadrul societãþii, Consiliul de Administraþie a stabilit criterii de selecþie care nu corespund cerinþelor minime prevãzute OUG nr. 109/2011. În loc de cerinþe privind „experienþã relevantã în consultanþã în management sau în activitatea de conducere” a unor societãþi din domeniul aviaþiei, au fost stabilite cerinþe de echivalenþã într-o profesie juridicã ºi „cunoºtinþe despre industria aviaþiei comerciale”. Pentru funcþia de director financiar, responsabil la cel mai înalt nivel de managementul financiar al companiei, a fost solicitatã experienþã relevantã în funcþia de CFO (Director Financiar) sau echivalent într-o profesie juridicã, contrar legii contabilitãþii nr. 82/1991 potrivit cãrora persoana împuternicitã sã îndeplineascã funcþia de director economic trebuie sã aibã studii superioare economice.

Raportul spune cã deciziile AGA ºi CA Tarom nu au reprezentat în toate cazurile un factor stimulator pentru buna funcþionare ºi creºterea performanþei companiei. Decizia AGA nr. 6/04.11.2013 privind revocarea membrilor CA Tarom a influenþat negativ rezultatele exerciþiului financiar 2015, urmare a constatãrii de cãtre instanþã a revocãrii fãrã justã cauzã. Deciziile AGA ºi CA privind mutarea sediilor agenþiilor externe din oraº în aeroport au avut un impact negativ asupra vînzãrilor nete realizate de acestea. Cel mai semnificativ impact al mãsurii CA privind mutarea sediului din oraº în aeroport s-a produs asupra vînzãrilor realizate de Agenþia Roma, care s-au diminuat cu 22,43% în anul 2014 faþã de anul 2013, cu 17,62% în anul 2015

faþã de anul 2014 ºi cu 36,29% în anul 2016 faþã de anul 2015.

Indicatori de performanþã strîmbi Indicatorii de performanþã prevãzuþi în contractele de mandat ale membrilor CA nu îndeplinesc în totalitate caracteristici specifice, cum ar fi: sã fie mãsurabili, sã poatã oferi informaþii despre caracteristicile specifice ale unui anumit obiectiv, sã fie accesibili, relevanþi ºi stabiliþi pentru o anumitã duratã în timp. Prin contractele de mandat nu au fost stabiliþi în toate cazurile indicatori valorici cuantificabili, cu termene precise care sã acopere perioada întregului mandat al administratorilor, în baza cãrora sã se evalueze performanþa managerialã. Unii dintre indicatori nu au fost cuantificaþi sau valoarea acestora urma a fi determinatã în funcþie de indicatorii aprobaþi prin bugetele de venituri ºi cheltuieli aferente exerciþiilor financiare viitoare. O astfel de abordare poate reprezenta un factor de risc în evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor, în condiþiile aprobãrii cu întîrziere a bugetelor de venituri ºi cheltuieli, se spune în raport.

Bugete aprobate cu întîrziere În perioada 2012-2016, bugetele de venituri ºi cheltuieli ale Tarom au fost aprobate în general cu întîrzieri semnificative. În aceste condiþii, evaluarea de cãtre AGA a gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite prin contractele de mandat se poate dovedi dificilã sau chiar imposibilã, generînd dificultãþi în aplicarea mãsurilor legale privind revocarea mandatelor membrilor CA pentru neîndeplinirea criteriilor ºi obiectivelor de performanþã. Membrii CA Tarom nu au respectat în toate cazurile obligaþia de a elabora Planul de Administrare ºi de a-l prezenta AGA în termenul prevãzut de OUG nr. 109/2011, cuprinzînd mãsuri cu termene de implementare clare, care sã garanteze îndeplinirea obiectivelor ºi criteriilor de performanþã cuprinse în contractele de mandat ale administratorilor ºi indicatori de performanþã specifici anumitor mãsuri care sã permitã monitorizarea implementãrii graduale a acestora.

Plan de administrare neînsuºit În perioada 4.11.2013 - 9.09.2016 cuprinsã între momentul revocãrii CA ºi data aprobãrii de cãtre AGA a Planului de administrare 2016-2019, la nivelul Tarom nu a fost aprobat un plan de administrare care sã fie însuºit de membrii CA, pe baza cãruia sã poatã fi evaluatã performanþa membrilor CA ºi sã se dispunã mãsurile legale corespunzãtoare. În perioada auditatã, au existat cazuri în care nu au fost respectate recomandãrile experþilor în recrutare resurse umane în ceea ce priveºte modul de stabilire a remuneraþiilor bonus acordate membrilor CA.

POLITICÃ

102 milioane lei la 42 milioane lei. * Penetraþie Splaiul Independenþei – Ciurel – Autostrada Bucureºti - Piteºti: reducere de la 90 milioane lei la 55 milioane lei. * Penetraþie Prelungirea Ghencea – Domneºti: reducere de la 5 milioane lei la 100.000 lei.

Compania de Dezvoltare Durabilã Un împrumut de 600.000 lei va fi acordat Companiei de Dezvoltare Durabilã, bani necesari pentru plata celor 80 de salariaþi, a taxelor ºi a impozitelor aferente. Banii se dau pe termen de un an ºi fãrã dobîndã. Deºi nu a fost funcþionalã, potrivit proiectului, profitul brut al companiei în 2017 este de 181.500 lei. Pentru 2018, veniturile acestei companii sînt estimate la circa 28 milioane lei, de unde rezultã cã împrumutul nu va putea fi returnat într-un an. Aceste venituri provin din „activitãþi de proiectare ºi consultanþã“ (22 milioane lei) ºi din „activitãþi de management“ (aproape 6 milioane lei). De asemenea, capitalul social al companiei va fi majorat cu suma de 3.201.100 lei, aport în numerar. Dacã toate cele 22 de societãþi ale Primãriei Capitalei vor funcþiona în acelaºi fel ca ºi Compania de Dezvoltare Durabilã, cu un numãr estimat de salariaþi de 5.000 de persoane, pînã la sfîrºitul mandatului municipalitatea intrã în faliment.

GABRIELA DINESCU Raportul Curþii aratã cã controlul exercitat de AGA Tarom asupra activitãþii membrilor consiliului de administraþie nu a fost în toate cazurile eficient, nereuºind sã elimine în timp util riscul acordãrii cãtre membrii CA a unor drepturi nejustificate în raport cu îndatoririle specifice ºi cu situaþia economicã a companiei.

Bonusuri primite aiurea Membrii CA Tarom numiþi prin Hotãrîrea AGA nr.

7/12.10.2012 (Dan Pascariu, Ciprian Ladunca, Heinrich Vystopil, Lucian Isar, Marius Ghenea, Dumitru Prunariu, Nicolae Demetriade) ºi-au acordat în luna mai 2013 un bonus anual în valoare brutã de 283.614 lei pentru realizarea indicatorilor de performanþã din Planul de administrare pentru anul 2012.

Curtea susþine cã Planul de administrare aprobat prin Hotãrîrea AGA nr. 9/11.12.2012 vizeazã însã perioada 2013-2016, astfel încît aprobarea bonusului s-a efectuat fãrã temei legal.

Probleme cu resursa umanã (1) Managementul Tarom nu a conºtientizat suficient caracterul limitat al resurselor de care dispune compania. În perioada auditatã, managerii selectaþi în conformitate cu OUG 109/2011 par a nu-ºi fi asumat decizia managerialã, preferînd contractarea unor servicii de consultanþã externe pentru elaborarea planurilor ºi strategiilor de conducere ºi administrare. În condiþiile în care compania a înregistrat în mod constant pierderi, în opinia echipei de audit decizia privind achiziþia unor servicii externe pentru a furniza consultanþã strategicã consiliului de administraþie ºi conducerii executive nu se justificã ºi nu este economicoasã, elaborarea ºi implementarea strategiei de conducere ºi administrare fiind atribuþia ºi obligaþia legalã a membrilor CA ºi a Directorului General mandataþi în temeiul OUG nr.

109/2011 sã asigure eficienþa economicã a societãþii.

Resursele umane au reprezentat ºi reprezintã ºi în prezent un domeniu în care au existat aspecte nerezolvate ºi/sau nereglementate pe deplin, în sensul asigurãrii premiselor necesare unei funcþionãri eficiente ºi eficace a Tarom.

Organele de conducere ºi administrare nu s-au implicat suficient ºi nu au reuºit sã gãseascã modalitãþile necesare de implementare a unei salarizãri echitabile ºi transparente, în vederea motivãrii ºi asigurãrii stabilitãþii personalului bine pregãtit. Inexistenþa unei grile de salarizare unice, coroboratã cu interpretarea unor clauze din contractele colective de muncã, au condus la numeroase litigii între salariaþi ºi companie, cu impact negativ asupra rezultatelor economice ale acesteia.

Auditul a reþinut diminuarea puterii decizionale în cadrul companiei. Cu privire la aspecte importante care influenþeazã semnificativ performanþa entitãþii, hotãrîrile AGA ºi CA nu au fost implementate în toate cazurile întocmai ºi la timp. (va urma) COSMIN PAM MATEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 6 octombrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia de la Gallipoli (1915-1916) Într-un rãzboi cît se poate de gri, bãtãlia de la Gallipoli oferã o micã patã de culoare istoriei. A fost o loviturã strategicã dramaticã, izvorîtã din mintea sclipitoare a lui Winston Churchill, care a trimis soldaþii ºi marinarii departe de monotonia tranºeelor din Flandra într-o þarã exoticã ºi romanticã.

Campania Gallipoli, denumitã ºi Campania din Dardanele, bãtãlia de la Gallipoli sau bãtãlia de la Çanakkale (în turcã Çanakkale Savaþý), a fost o campanie a ce a avut loc între 25 aprilie 1915 ºi 9 ianuarie 1916 în Peninsula Gallipoli (Gelibolu, în Turcia modernã) din Imperiul Otoman. Peninsula formeazã malul nordic al Dardanelelor, ce furnizau o cale maritimã cãtre Imperiul Rus, unul dintre statele Antantei din timpul rãzboiului. Iniþiativa a apãrut într-un moment cînd liderii britanici se confruntau cu o realitate durã, un impas greu de trecut pe Frontul de Vest. Campania din Dardanele a folosit cea mai importantã resursã a Marii Britanii – forþa navalã. O flotã franco-britanicã este trimisã sã îºi croiascã drum prin Dardanele, strîmtoarea îngustã care separã Peninsula Gallipoli, din Europa, de Asia, ºi sã ajungã la Constantinopole, capitala Imperiului Otoman, aliat al Germaniei. Scoaterea Turciei din rãzboi ar fi ajutat Rusia ºi ar fi permis unei armate mari formatã de statele din Balcani, precum România ºi Grecia, sã se manifeste în regiunea balcanicã. Astfel balanþa rãzboiului ar fi înclinat în favoarea Antantei.

Intenþionînd sã asigure controlul asupra acestei rute, aliaþii Rusiei - Regatul Unit ºi Franþa - au lansat un atac naval urmat de o debarcare pe peninsulã, cu scopul de a captura capitala otomanã Constantinopol (astãzi Istanbul).

Dar realitatea a contrazis planurile optimiste ale Aliaþilor. Dupã ce renunþã la tactica de a bombarda prin surprindere apãrarea de coastã a Turciei în februarie 1915, flota Aliaþilor a suferit pierderi grave din cauza minelor ºi a atacurilor de pe þãrm, pe 18 martie, cînd a încercat sã forþeze strîmtorile. Campania a intrat într-o nouã fazã pe 25 aprilie, cînd Divizia 29 britanicã a debarcat la Capul Helles, în Peninsula Gallipoli; neexperimentatul Corp de Armate al Australiei ºi Noii Zeelande (ANZAC) a debarcat în ceea ce a devenit cunoscut drept golfuleþul Anzac, iar o forþã francezã a debarcat, la derutã, pe þãrmul asiatic. În timp ce francezii se reîmbarcau, conformau planului, soldaþii Diviziei 29 erau înfrînþi pe cele douã plaje principale de debarcare. Pînã la sfîrºitul zilei, Divizia 29 britanicã reuºise, cu greu, sã se stabileascã pe pãmînt, dar cu pierderi imense. La Golful Anzac, australienii reuºiserã sã intre în interior, numai pentru a fi contra-atacaþi de turci ºi împinºi înapoi în apropiere de plajã – din nou, pierderi foarte mari. La fel ca pe Frontul de Vest, s-a instalat rãzboiul de poziþii. Condiþiile erau chiar mai primitive, iar luptele aveau loc sub un soare arzãtor. În urmãtoarele cîteva luni, atît Aliaþii, cît ºi turcii au lansat cîteva atacuri, în efortul de a sparge încleºtarea, de a forþa rãzboiul de poziþii. Nici unii nu au reuºit însã.

La 6 august, britanicii au primit ajutoare care au debarcat în Golful Suvla, fiind depuse eforturi imense pentru a ieºi din Golful Anzac. Ca ºi celelalte manevre, ofensiva din august a fost un eºec. Hotãrînd sã opreascã pierderea inutilã de vieþi ºi de resurse, Aliaþii au evacuat Gallipoli în douã etape – în decembrie 1915 ºi apoi în ianuarie anul urmãtor.

A fost o operaþiune comunã, britanicã ºi francezã, pentru a cuceri capitala Imperiului Otoman ºi pentru a securiza o rutã maritimã spre Rusia, þarã care se simþea ameninþatã de turci. Tentativa a eºuat, cu pierderi grele de ambele pãrþi.

Atacul naval al britanicilor a început la 19 februarie 1915, însã, din cauza vremii nefavorabile, asaltul a fost abandonat, dupã ce trei nave de rãzboi au fost scufundate, iar alte trei au fost avariate. Trupe din Australia ºi Noua Zeelandã cîºtigaserã un cap de pod la „Anzac Cove“. Între timp, britanicii încercau sã debarce în cinci puncte în jurul Cape Helles, dar s-au stabilit doar în trei,

2. Bãtãlia de la Gallipoli a fost, de fapt, dusã de ANZAC

cerînd întãriri. Turcii au profitat de nehotãrîrea britanicilor pentru a aduce cît mai multe trupe.

La Londra a izbucnit o crizã politicã între Churchill, Primul Lord al Amiralitãþii, ºi Lord Fisher, cel care s-a ocupat de operaþiunea pe mare. Fisher a cerut ca operaþiunea sã fie anulatã. Guvernul liberal a fost înlocuit cu o coaliþie, ºi Churchill, deºi eliberat din postul anterior, a rãmas în Consiliul de Rãzboi. Consiliul de Rãzboi a decis sã încheie campania, trupele britanice fiind evacuate în lunile decembrie 1915 ºi ianuarie 1916. În Turcia, campania este consideratã un moment definitoriu al istoriei sale: o ultimã reuºitã în apãrarea þãrii, în timp ce Imperiul Otoman se prãbuºea. Chiar ºi aºa, turcii au pierdut 300.000 de oameni, iar aliaþii 214.000, în încercarea de a-i împiedica pe turci sã ocupe Rusia. Lupta a format baza ºi a proclamãrii Republicii Turcia opt ani mai tîrziu, sub conducerea lui Mustafa Kemal (Kemal Atatürk), care a ieºit în evidenþã drept comandant militar la Gallipoli. Campania este adesea consideratã a fi momentul apariþiei conºtiinþei naþionale în Australia ºi Noua Zeelandã, iar data debarcãrii, 25 aprilie, este denumitã „Ziua Anzac”, cea mai importantã comemorare a soldaþilor morþi ºi a veteranilor de rãzboi în cele douã þãri, mai importantã decît Ziua Armistiþiului.

Despre Gallipoli s-au scris sute de cãrþi, s-au fãcut numeroase filme ºi s-au umplut pagini întregi de ziar. A apãrut o aurã legendarã în jurul acestui eveniment, astfel cã s-a ivit nevoia de a distinge între realitate ºi mitizare.

Poate cã victimele australiene sînt pãstrate cu precãdere în memoria colectivã, însã conflictul a fost, de fapt, o campanie multinaþionalã.

Campania a avut un rol important în definirea identitãþii Australiei ºi Noii Zeelande, aºa cã mulþi au ignorat problema naþionalitãþilor în bãtãlia de la Gallipoli.

Dar în realitate, campania a fost o operaþiune multinaþionalã, implicînd soldaþi de pe tot cuprinsul Imperiului Britanic – Anglia, Scoþia, Þara Galilor, Irlanda, Newfoundland, India – din Franþa ºi imperiul sãu (inclusiv nord-africani ºi senegalezi), evrei ruºi, care au dorit sã lupte împotriva otomanilor ca prim pas spre întemeierea unei patrii în Palestina, precum ºi din Australia ºi Noua Zeelandã. Astfel cã Anzac nu a reprezentat decît o micã parte din totalul soldaþilor.

Forþa de debarcare iniþialã, de pe 25 aprilie 1915, era de 18.100 soldaþi Anzac, 16.800 de francezi ºi 27.500 de britanici.

Numãrul total al soldaþilor britanici care au fost trimiºi în bãtãlia de la Gallipoli l-a depãºit pe cel al australienilor. Chiar mai mulþi francezi au luptat în peninsulã decît australieni. Însã australienii au fost pe locul doi în ceea ce priveºte numãrul de pierderi. Britanicii au numãrat 70.700 de victime – din care 26.000 de morþi, australienii, 25.700 (cu 7.800 de morþi); francezii, 23.000 (cu 2.445 de morþi), iar indienii, 5.500, cu 1.682 de morþi. În afara luptelor purtate în Golful Anzac, cîteva acþiuni au necesitat un numãr mare de soldaþi din alte state. Debarcarea de la Capul Helles de pe 25 aprilie a implicat 2 batalioane irlandeze – 1st Royal Dublin Fusiliers ºi 1st Royal Munster Fusiliers– precum ºi douã regimente britanice – 2nd Hampshires ºi 4th Worcestershires. Forþele inamice erau denumite, la comun, „turci”, dar asta nu era tocmai precis. Formal, aparþineau armatei Imperiului Otoman. Dar, ca ºi imperiile britanic ºi francez, ºi acesta era o entitate multiculturalã, multilingvisticã, ce cuprindea diverse popoare. Greci, turci, evrei, arabi, armeni ºi ofiþeri germani serveau în armata otomanã.

1. Campania a fost o idee bunã, dar a fost executatã prost

De fapt, aºa numita „victorie pierdutã” nu a avut nici o ºansã. În noaptea de 6 spre 7 august 1915, Corpul IX britanic a fost debarcat în Golful Suvla, într-un efort de a depãºi inamicul ºi de a sparge rãzboiul de poziþii. Se zice cã a fost ratatã o ºansã sublimã de a cîºtiga campania ºi cã a eºuat pe muchie de cuþit. Trupele britanice, în ciuda opoziþiei minimale, nu au reuºit sã împingã inamicul din zona plajelor. Prin urmare, otomanii au putut masa trupe pentru a preveni o ofensivã din partea Aliaþilor. Mai mult, eºecul de la Suvla a asigurat ºi eºecul operaþiunii de la Anzac. Astfel, a fost pierdutã ºansa ca Aliaþii sã pãtrundã în tranºeele turcilor, sã ajungã pe malul vestic al Dardanelelor ºi sã distrugã apãrarea de coastã înainte ca flota sã forþeze intrarea în strîmtoare, în drum spre Constantinopole. Aceastã „victorie pierdutã” a fost, de fapt, o iluzie. Atacul principal a fost lansat în Golful Anzac, nu la Suvla. Corpul IX britanic a fost lãsat pe mal pentru a securiza golful ca o bazã logisticã pentru operaþiunile de la Sari Bair ºi nu numai. Locotenentul general Sir Frederick Stopford nu a fost, cu siguranþã, unul dintre cei mai dinamici comandanþi, dar nu poate duce întreaga vinã a eºecului operaþiunii. Ceea ce s-a întîmplat la Suvla nu a avut nici un efect asupra batãliei dure de la Sari Bair. Atacul a eºuat pentru cã planul a avut de la bun început numeroase tare ºi a pornit imediat greºit. Chiar dacã Sari Bair ar fi fost cucerit, dupã cum aratã istoricul australian Rhys Crawley, obstacolele rãmase ar fi fost formidabile: traversarea unui teren greu accesibil, numãrul insuficient al soldaþilor ºi al armelor, suportul logistic inadecvat ºi, nu în cele din urmã, un inamic tenace ºi ambiþios. Toate acestea aratã cã ofensiva din august a eºuat, dar planul a fost mult prea ambiþios ºi sortit eºecului de la bun început.

Semnificaþia campaniei Gallipoli se resimte puternic în Noua Zeelandã ºi în Australia. În istoriografia popularã, campania este consideratã „botezul de foc” al ambelor naþiuni ºi se leagã de transformarea lor în naþiuni independente. ªi în Turcia, bãtãlia este consideratã un eveniment semnificativ al apariþiei naþiunii turce, deºi ea este amintitã în principal pentru luptele ce au avut loc în preajma portului unde Marina Regalã a fost respinsã în martie 1915. Principala semnificaþie a campaniei, pentru poporul turc, stã în rolul jucat de ieºirea în evidenþã a lui Mustafa Kemal, care avea sã devinã primul preºedinte al Republicii Turcia dupã rãzboi.

DAN ALEXANDRU

A fost, într-adevãr, o acþiune strategicã desãvîrºitã, sau mai degrabã a fost influenþatã de gîndirea pozitivã, confundîndu-se dorinþele cu realitatea? În 1930, Generalul Sir George MacMunn scria despre Gallipoli: „Ideea domnului Winston Churchill a fost magnificã”. Totuºi, continua ºi spunea cã a fost, în acelaºi timp, „cea mai condamnabilã nebunie în care au fost momiþi vreodatã niºte amatori”.

Astãzi încã se crede cã Churchill a dat dovadã de geniu militar ºi strategic în elaborarea planului ofensivei, care s-a soldat cu un eºec numai din cauzã cã generalii militari ºi navali au executat prost planul.

Totuºi, recent au apãrut noi idei: conceptul – pentru care Churchill nu poate fi total blamat – era mult prea ambiþios, planificarea ºi Serviciile de Spionaj erau defectuoase, rezistenþa ºi combatitivitatea turcilor au fost mult subestimate, iar operaþiunii i s-au alocat resurse insuficiente. Pe scurt, departe de a fi o strategie genialã, cu potenþial de a duce la cîºtigarea rãzboiului, a fost mai degrabã o nebunie care a fost, în fapt, de la bun început sortitã eºecului. Iniþial, planul prevedea ca navele de rãzboi britanice ºi franceze sã forþeze intrarea prin Dardanele. Apoi, sã ajungã la Constantinopole, capitala Imperiului Otoman. Acest plan „numai al navelor” a eºuat. Chiar dacã o forþã militarã ar fi fost trimisã de la început în ajutorul flotei, ar fi trebuit sã fie cu mult mai mare decît cea debarcatã, întrucît ar fi trebuit sã acþioneze pe ambele maluri ale strîmtorii, pentru a doborî apãrarea de coastã. O astfel de forþã nu era disponibilã în martie 1915. Chiar dacã minele din strîmtori ar fi fost eliminate ºi navele de rãzboi nu ar fi fost lovite de ele (ºi nu era sigur cã flota ar fi ajuns la Constantinopole nevãtãmatã), rãmîne întrebarea: ce s-ar fi întîmplat apoi? Secretarul de stat pentru Afaceri Externe, Sir Edward Grey, a recunoscut cã se spera cã prezenþa unei flote strãine ostile ar fi generat o loviturã de stat care ar fi obligat Turcia sã iasã din rãzboi. Nu existã însã nici o dovadã cã o astfel de loviturã ar fi fost produsã. Dacã nu s-ar fi întîmplat conform dorinþelor britanice, în lipsa soldaþilor care sã lupte în campania de pe uscat, flota ar fi fost nevoitã sã se întoarcã, pe unde a venit, umilitã. Întregul concept a fost bazat, în mare parte, pe un optimism exarcebat, confundîndu-se dorinþele cu realitatea.

3. Ofensiva din august aproape a reuºit sã elimine rãzboiul de poziþii din peninsulã

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 6 octombrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (28) Ciudata dispariþie a lui Glenn Miller (3) Unui cercetãtor pe nume John Edwards, fost membru al aviaþiei britanice, i-a fost deosebit ºi ciudat de greu sã obþinã dosarul oficial despre moartea lui Miller. Un alt cercetãtor, lider de escadron Jack Taylor, a obþinut Raportul aviaþiei despre membrii dispãruþi ai echipajului (MACR), dar acesta era dactilografiat atît de prost ºi înceþoºat, încît semnãturile erau ilizibile.

Alte documente demonstrau cã nu se organizase nici o operaþiune de cãutare a dirijorului de orchestrã. În 1986, Taylor 1-a contactat pe romancierul Wilbur Wright, ºi el fost membru al aviaþiei britanice. Wright a trimis o scrisoare Centrului de siguranþã ºi inspecþie al aviaþiei Statelor Unite, cu sediul în Norton, California, cerînd raportul accidentului. Rãspunsul la aceastã scrisoare ºi la urmãtoarea, de altfel, a fost cã Centrul nu deþine nici un raport despre prãbuºirea ºi dispariþia avionului ,,Norseman” în acea zi, dar nici despre orice alt accident în care sã fi fost implicat un astfel de aparat în luna decembrie a anului 1944. Un alt document conþinea însã înregistrarea a nu mai puþin de 8 avioane ,,Norseman” care dispãruserã în acea lunã. Investigaþii ulterioare l-au convins pe Wright cã era vorba de o muºamalizare, care încã se mai pãstra. Dar de ce?

Wright ºi-a amintit atunci cã actorul David Niven, prietenul lui Miller, se ocupase de organizarea ultimului turneu. Totuºi Niven, în autobiografia sa, ,,Luna este un balon”, nici mãcar nu îl menþiona pe Miller. Din ce în ce mai ciudat!

Acest amãnunt, ca ºi multe altele ori fuseserã omise, ori modificate de Niven, care se afla în

Paris cînd Miller dispãruse. Ceea ce 1-a condus pe Wright la concluzia cã Niven ºtia cã Miller nu se înecase în mare. Studiind mai multe scenarii (descrise în cartea ,,Afacerea Miller”, din 1990), Wright a fost convins cã Miller ajunsese la Paris.

Dar ce s-a întîmplat dupã acel moment?

Apare ºi varianta unui bãrbat pe nume Dennis Cottam. Într-o searã a anului 1954, în timp ce se afla în barul ,,Fred’s”, de lîngã Hotel ,,Olympiades”, din Montmartre, unde orchestra lui Miller era cazatã, el 1-a auzit pe barman spunînd: „Voi, englezii, credeþi cã Glenn Miller a murit în apele Canalului, la 15 decembrie 1944, totuºi, în noaptea aceea el stãtea aici, în faþa mea, cu un pahar în mînã”. Trimis cãtre o uºã albastrã de pe partea opusã a strãzii, Cottam a ajuns în faþa unui bordel. Aici, patroana i-a spus cã, în 1944, prietenul ei, un cãpitan în poliþia militarã, vãzuse ºi identificase corpul ucis al lui Glenn Miller în alt bordel. Acesta fusese omorît „pentru cã ºtia prea multe despre piaþa neagrã”. Dar nu avea nici un sens. Dacã Miller se aflase la Paris doar pentru 24 de ore, ce ar fi putut el afla, în acest rãstimp, despre piaþa neagrã?

Alte indicii l-au convins pe Wright cã Miller zburase la Paris în acea joi, dar într-un avion ,,Dakota”, nu ,,Norseman” (Miller detesta avioanele mici), unde fusese întîmpinat de Niven.

O nouã perspectivã a ieºit la ivealã cînd, adresîndu-se în scris Arhivei de Stat din New Jersey pentru detalii privind moartea maiorului Alton Glenn Miller, el a primit o scrisoare în care i se confirma cã Alton Glenn Miller murise în decembrie 1944 - dar în Ohio. Urmînd firul acestei noi informaþii, Wright a dat de alte obstacole. Un dactilograf fãcuse o greºealã: îi trimisese nu locul de deces al lui Miller, ci locul naºterii acestuia. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Reptile 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Specie de ºopîrle de culoare verde – Tunse!; 2) Gustul înfrîngerii – Luat de frumos; 3) ªarpe mic foarte veninos, cu o patã în formã de V – Campioni; 4) Nicovale – Cadenþã; 5) Diftong latin – Scriitor italian (Umberto) – Inedit; 5) A ierta pe cineva – Cap ºi coadã de animal!; 7) George Enescu – Cu pãrul mare ºi neîngrijit; 8) Fãcut din alcool – Neam de traistã; 9) Intoxicaþi cu venin; 10) Inimã de bãiat! – Lipseºte la unele reptile care trãiesc în India.

VERTICAL: 1) Crocodil cu botul lung; 2) Smerite – Un trib tracic, stabilit în Dacia; 3) A lucra la foraj – Produsã de albine; 4) Lucrare la arie – Sunet de goarnã; 5) Miºcare înapoi la o armã – Valentin Plãtãreanu; 6) Nu-i a bunã – Mamifere carnivore asemãnãtoare cu foca; 7) Ioan Slavici – Inimã de fatã! – Tesla ºi Coulomb; 8) Raþie de alimente – Axe la roþi; 9) Broascã cu carapace; 10) Imbold – Tras pe uliþã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PLANTE MEDICINALE” 1) ODOLEAN – N; 2) BOBI – MACES; 3) L – IMN – LEOP; 4) IR – BOMBANI; 5) GOE – DOAR – N; 6) EIRE – L – AUZ; 7) ANA – REN – N; 8) NI – MUSETEL; 9) ATRASI – ALA; 10) ARCA – EBEN. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.