Romania mare, nr 1404

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Cel mai important mormînt din Istoria lumii nu are nici aur, nici podoabe, nici arme – e gol. A pãzi un mormînt gol ºi a te închina la el: iatã începutul misticii creºtine!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Cum se transformã eroismul în minciunã, fobie ºi dezbinare Motto: „Dacã va fi sã murim, mãcar sã ºtim cã nu murim ca niºte neghiobi orbi!“ (Regina Maria a României) Preºedintele Iohannis a vorbit la manifestarea ocazionatã de centenarul eroicului Mãrãºeºti vizibil încurcat; situaþia era nefireascã pentru el, urmaº al unora care au luptat împotriva celor pe care azi, cu bunã credinþã sper, îi numeºte „eroi”.

Da, pentru cei care cred cã la Mãrãºeºti am luptat contra ruºilor, iar nemþii se aflau pe acolo în trecere, în vizitã, aflaþi cã acolo s-au luptat armatele aliate ruso-române contra invadatorului german. Nu e o simplã ironie –, ci sînt convins cã e o precizare necesarã, dupã patru ani de propagandã rusofobã extremã, plus alþi 20, sã spunem, de campanie anti-rusã moderatã – dar insistentã!

La Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz au cãzut, în numãr cvasi-egal, soldaþi români ºi ruºi, sîngele „celor care ne-au fãcut numai rãu o istorie întreagã”, aºa cum insistent se inoculeazã tineretului român, sîngele ruºilor, spuneam, udînd soclul victoriilor militare care au precedat România Mare. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

Cine a convins autoritãþile din România sã întoarcã din drum avionul lui Dimitri Rogozin?

Pagina 15

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cine jupoaie þara de vie... (3)

Palatul Culturii din Iaºi

Doamnelor ºi domnilor, existã un risc major: noi îi putem face pe oameni sã-ºi piardã încrederea în Parlament. ªi în condiþiile în care atîtea ºi atîtea alte oficialitãþi ale þãrii nu funcþioneazã cum trebuie, oamenii privesc la Parlament ca la o instanþã supremã, unde ei îºi rostesc pãsurile ºi de unde aºteaptã o ploaie binefãcãtoare. Eu nu am convingerea cã acest Raport poate stãvili fenomenul corupþiei. Pentru cã ea, corupþia, e numai un copil rahitic al celor doi pãrinþi teribili: Jaful ºi Anarhia. Dacã vrem sã ne facem datoria faþã de þarã, trebuie sã smulgem suliþa Sfîntului Gheorghe ºi sã omorîm acest balaur cu douã capete. Prin forþa lucrurilor ºi prin cele convenite de Birourile Permanente, noi ne limitãm astãzi la fãgaºul Raportului Vonica. Dar arborescenþa e mult mai mare, e de-a dreptul monstruoasã. Nu greºesc dacã afirm cã avem de-a face cu o veritabilã metastazã a societãþii româneºti. Aºa dupã cum îmi mãrturisea autorul romanului „Niºte þãrani”, Dinu Sãraru, sub ochii noºtri are loc jupuirea þãrii de vie. Goana dupã Aur a început în 22 decembrie 1989 ºi nu se va termina prea curînd. Românie, sat fãrã cîini! Sau þara ca o Pradã! Pentru cã noi avem de luptat nu numai cu un climat infracþional, generat de sãmînþa unui balcanism vechi, avem de luptat ºi cu acel cromozom uman al lãcomiei, avem de luptat cu principiul „banul la ban trage”, avem de luptat cu ideea falsã cã numai Puterea poate fi coruptã, în timp ce Opoziþia n-ar avea nici un fel de tentaþie ºi ar fi neprihãnitã ca Albãca-Zãpada, ceea ce este o exageraþiune. Aºa cum o eroare comit ºi aceia care afirmã cã fenomenul corupþiei se datoreazã sãrãciei ºi comunismului. E momentul sã ripostez la gluma nesãratã a acelui deputat þãrãnist, pe care nici acum nu ºtiu prea bine cum îl cheamã (Ioan Avram Mureºan – nota ed.) ºi care a acuzat P.R.M.-ul de comunism – nu maestre, noi nu ne simþim deloc comuniºti, noi sîntem naþionaliºti luminaþi, mai bine v-aþi uita în ograda voastrã, pentru cã în Convenþia Democraticã se aflã cei mai mulþi comuniºti ºi propagandiºti, în frunte cu fostul secretar P.C.R. Emil Constantinescu! (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1994, Camerele Reunite ale Parlamentului, Aula din Dealul Mitropoliei)

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Înapoi, la Christos!

I. Isus e cel mai mare Isus e cel mai bun.

Treziþi-vã, popoare, Pricepeþi ce vã spun!

Isus ne e luminã Isus ne e stãpîn.

Atunci cînd o sã vinã El ne va lua la sîn.

Refren: Tu, om pãcãtos, Înapoi, la Christos!

Tu, om fãrã minte, Cu Isus înainte!

II. Isus e Împãratul Celor mai mari iubiri.

El a preluat pãcatul Întregii Omeniri.

Isus e viaþa noastrã Noi toþi sîntem ai Lui. E lacrima albastrã Din ochii Tatãlui.

Refren: Tu, om pãcãtos, Înapoi, la Christos!

Tu, om fãrã minte, Cu Isus înainte!

III. Isus ne iartã totul Dacã ne pocãim.

Isus este chivotul De la Ierusalim.

Pe-aceastã stea bolnavã Isus e leac divin.

E glorie ºi slavã În veci de veci! Amin!

CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din volumul „Cîntece creºtine“)

Cei mai mari 10 exploratori ai lumii

Comemorarea a doi mari scriitori

Paginile 12-13

Pagina 10

GEORGE BACOVIA TITU MAIORESCU

NR. 1404 z ANUL XXVIII z VINERI 11 AUGUST 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 11 august 2017

S S

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Ardei Umplut Cristoiu, informatorul Securitãþii Toatã lumea minte, strigã ºi denatureazã Moldovencele ne trimit bezele Cine vrea o þãriºoarã ungureascã în Ardeal? Arzoaica (Doina Cornea) ºi Dracul (John Raþiu) Perfidul Albion ne pedepseºte în mod democratic PARTEA A II-A O scrisoare tot atît de pasionalã trimit ºi minerii din Baia Mare ºi Lupeni, dar nu nouã, ci revistei „Cuvîntul”. Aici troneazã un þigan tatuat ºi pãros pînã ºi-n nas, pe care l-a botezat ºatra în ligheanul cu gaz, gãsit sub roata mare a Moºilor. El se numeºte Radu G. Þeposu ºi crede blegovanul cã reprezintã ceva, cã are vreo chemare spre culturã sau presã. Fiind prea mãrunt ca sã-l bãgãm noi în seamã, o sã dau cuvîntul minerilor care au trimis o scrisoare cãtre pãduchelniþa lor volantã: „Domnule Radu G. Þeposu, ne-am documentat suficient asupra ziarului dvs. ºi considerãm cã a sosit timpul sã vã spunem pãrerea noastrã (...) Pãi, mãi dobitocilor, nu vã este ruºine sã jigniþi pe cei de la «Europa» ºi «România Mare»? Vã puteþi compara cu domnul Eugen Barbu sau Corneliu Vadim Tudor? Aceºtia sînt adevãraþi români care demascã fiara maghiarã care ne-ar bea într-o lingurã cu apã (...). Binele acesta pe care-l aveþi în prezent nu va dura mult ºi vom avea noi ocazia sã vã spunem «Noapte bunã», domnule Ioan Buduca. Aceeaºi atitudine o aveþi ºi faþã de organele de Informaþii ale României. Vã deranjeazã, nu vã puteþi desfãºura în voie activitatea voastrã de spioni plãtiþi ai imperialismului strãin. La timpul potrivit veþi da voi socotealã pentru toate acestea”. O gagistrã de la ziarul englezesc „Financial Times” (ziar care cerea în august 1990 unei înalte oficialitãþi de la noi desfiinþarea „României Mari”!) se scapã pe ea ºi îi declarã odraslei lui Anton Uncu o chestie care ne-a fãcut marþ: „Aici se pune problema realitãþii; iar realitatea este cã românii au votat pentru Frontul Salvãrii Naþionale. Occidentul nu poate ignora acest lucru”. Ce vorbeºti, cucoanã? ªi cu cine ar fi vrut Occidentul matale sã voteze românii? Cu fosilele partidelor aºa-zis istorice, cãrora le cad cozondracii în vine ºi fac cartel electoral cu Cimitirul Bellu? Ori poate cu cele cinci joiane ale mamelucului cãruia chiar Marea Britanie i-a acordat paºaport diplomatic? ªi ce-ar mai vrea Occidentul ãsta de la noi? Nu vrea sã ne înveþe ºi cum sã facem pîine, cum sã mîncãm, cum sã respirãm, cum sã ne botezãm copiii, cum sã trecem strada pe zebrã, cum sã ne trãim viaþa de zi cu zi ºi, eventual, ºi ce sã visãm noaptea? Deci, asta era: cinicul, putredul, infamul Occident care ne-a vîndut ruºilor în 1945 ne pedepseºte acum global. Motivul?

Pentru cã am ascultat de sfaturile sale, am organizat alegeri democratice, am permis chiar sã se efectueze un control internaþional, dar uite cã ceva tot n-a ieºit dupã voia sa! Nu e bine, la loc comanda! – par a zice leprele astea. Niciodatã în istorie un popor n-a fost pedepsit in corpore de cãtre alte þãri, aºa cum se întîmplã acum cu poporul român. Soluþia? Tragem

obloanele, tatã, zãvorîm poarta ºi dãm drumul la cîini!

Dacã noi vom accepta acum ºantajul acesta, atunci toate sacrilegiile vor fi posibile ºi – culmea – nici mãcar nu vom trãi mai bine. ªi atunci care-i ºpilul? ªi criticaþi, ºi cu banii luaþi? De cãtre cine? De cãtre niºte netrebnici care ar trebui sã ne cearã iertare în genunchi pentru oborul de vite de la Yalta? Deºteptarea, români! Întrucît întreaga zarvã declanºatã de rabinul Moses Rosen poate degenera, ºi dat fiind faptul cã orice am scrie noi tot vom fi ºtampilaþi ca fasciºti ºi antisemiþi, alãturi de Eminescu ºi de întregul popor român – începind din numãrul viitor fãgãduim cã nu vom cãdea în capcanele întinse ºi cã nu vom mai pomeni sub nici o formã, nici de bine, nici de rãu, cuvîntul EVREU. Pentru cã se minte, se inventeazã, se pune la zid, se practicã o ruºinoasã politicã de învinovãþire a neamului românesc – iar, dacã îndrãznim mãcar sã spunem cã adevãrul istoric e oarecum diferit, imediat sîntem etichetaþi ca legionari, care pun în pericol o comunitate de 17.000 de copii ºi bãtrîni, care mereu sînt bãgaþi în faþã, la derutã, ca sã se înmoaie inima mapamondului ºi sã se vadã clar cum încãlzim noi cuptoarele pogromului. În aceste condiþii, gîndindu-ne noi cã nare rost sã ne mai facem nervi ºi sã încercãm sã reeducãm un bãtrîn nevropat, am luat hotãrîrea anunþatã. Credem cã e cea mai înþeleaptã mãsurã.

Ultima aberaþie aruncatã în luptã de rabinul comunitãþii evreieºti (iar nu rabinul României, cum se intituleazã peste tot, de parcã România ar fi Israel II!) poate fi întîlnitã în scrisoarea pe care a publicat-o în ziarul „Dimineaþa”. Ea sunã astfel: „Fasciºtii ºi comuniºtii ne-au þinut 50 de ani cu cãluºul la gurã”.

Avînd în vedere faptul cunoscut de toatã lumea cã primii ºi cei mai înfocaþi comuniºti au fost în România tot... evreii, comicul situaþiei e irezistibil: adicã Ana Pauker, Vasile Luca, Leon Tismãneanu, ªtefan Voicu, A. Toma. Sorin Toma, Silviu Brucan, Leonte Rãutu, Petre Lupu, Ghizela Vass, Jean Colier torþionarul, Haiducu Hirsch - securistul, Alla Kuºnir, Stella Moghioroº ºi toþi ceilalþi ºi-au pus singuri cãluºul în gurã! Mãi, dar tare sodomasochiºti ºi chinuiþi au mai fost oamenii ãºtia! ªi, în tot acest timp, românii îºi frecau palmele de bucurie, trãind din ce în ce mai bine sub flamurile bolºevismului biruitor, adus pe turelele tancurilor sovietice de atît de nevinovaþii evrei! Vreþi sã vã mai servim ºi ultima tartinã cu cenuºã pe care ne-o pregãtesc unii dintre foºtii cãlãi ai poporului român? Mai zilele trecute, Radio Israel a transmis un fel de masã rotundã, în cadrul cãreia un membru al Parlamentului (Knesseth) a spus cam aºa: „dacã poporul german tot a plãtit despãgubiri materiale dupã cel de-al II-lea rãzboi, atunci trebuie sã plãteascã ºi poporul român, pentru tot rãul pe care l-a fãcut evreilor, pentru

Epigramiºti de ieri...

Birtaºului meu Eu, cel mai vechi din abonaþi, Rãsplata-n fine mi-o vãzui: Cerîndu-þi douã ouã fierte, Mi-ai dat în ele cîte-un pui.

Unui guvern Guvern ce fãrã îndurare Ne pui la taxe cum îþi vine, Sãtui de-atîta-mpovãrare, Noi cum sã te taxãm pe tine?

Bunicului meu C-am aerul lui tata mare, Aud spunîndu-mi-se-ades; Dar, despre partea moºtenirii, Cu aerul doar m-am ales.

Guvernanþilor Nu mai umblaþi cu ºahãr-mahãr, Cãci nu vãd care-i zorul: De puneþi taxe noi pe zahãr, O s-amãrîþi poporul.

Unui timid Ca sã rãspundã la-ntrebare, Întotdeauna X evitã.

Deci nu-l luaþi la cercetare; El o sã tacã iar: e... vitã.

Unui dentist Cînd colegu-ºi terfeleºte, Parcã ºi-a ieºit din minte, Ce-ºi zic doctorii? Fireºte, C-are-n contra lui... un dinte.

RADU D. ROSETTI (1936)

naþionalizarea bunurilor ºi averilor acestora” etc.

Aºadar, nu numai cã evreii nu vor sã ajute statul român, dar iatã cã urmãresc vãmuirea lui dupã 40 de ani, jumulirea temeinicã, drept rãsplatã fireascã pentru cã l-am ocrotit de furia lui Hitler ºi drept onorariu moral pentru largheþea cu care le-am deschis porþile cetãþii atunci cînd au cãlãuzit Armata Roºie ºi cînd România a fost aruncatã în infernul totalitarismului!

Mai vreþi o ºtire de ultimã orã, pentru a va face o idee despre nobleþea sentimentelor evreieºti faþã de poporul român? Poftim: în aceste zile se desfãºoarã în þara noastrã vizita delegaþiei Ministerului de Interne din Germania, condusã de dl. Heinz Sholl, care este coordonatorul programelor pentru România privind stimularea reîntoarcerii ºi reintegrãrii cetãþenilor români. Delegaþia se preumblã prin judeþele Dîmboviþa, Arad, Sibiu ºi Timiº. Avînd în vedere cã saºii ºi ºvabii plecaþi din România nu prea vor sã se întoarcã la noi (procesul fiind evident invers, adicã din România se tot pleacã spre Germania!), este limpede cine vor fi acei „cetãþeni români” ce trebuie sã se integreze la noi. E vorba despre evrei, gurile rele afirmã cã vreo 250.000 de suflete. De ce se face aceastã „colonizare“ prin intermediul Germaniei, care se pare cã alocã suma de 10.000 de mãrci pentru fiecare suflet stabilit la noi? De ce nu-i opreºte Germania la sînul ei, dacã tot îi iubeºte atît de mult?

Ce rol i se rezervã României în planurile sionismului mondial, care este o ideologie combãtutã prin lege chiar de O.N.U.? Mister! Dar, sã nu ne încãlcãm promisiunea. Am fãgãduit cã nu vom mai pronunþa cuvîntul evreu. Aºa cã daþi-mi voie sã vã spun un banc: au fost odatã doi chinezi, Iþic ºi ªtrul... Tot F.S.N.-ul ne-a dus în Europa, fraþilor, ºi încã în cea mai mare vitezã! Ne referim la splendida victorie obþinutã în cadrul Cupei Europei la atletism, pe stadionoil din Frankfurt, de cãtre Doina Melinte, care nu e doar o mare sportivã, ci ºi deputat F.S.N. de Bacãu! Frumoasa noastrã moldoveancã mai lustruieºte puþin numele de Doina, compromis atît de rãu de piþigaia de la Cluj, zisã Juhasz... Ehei, copiii moºului, dar nici n-am intrat bine în Europa cã am ºi rãmas în fundul gol! Asta s-a întîmplat în oraºul francez Blois, la tradiþionalul Festival al Muzicii, onorat chiar de dl. François Mitterrand, unde au fost ºparlite costumele populare ale unui ansamblu folcloric din Sighiºoara. Vorba celebrei ºansonete franþuzeºti: „Am venit ºi noi la voi/ Neaþi lãsat flãmînzi ºi goi”... Nu acelaºi lucru se poate spune despre istorica vizitã pe care dl. James Baker a întreprins-o în Albania. Astfel, cele 3 milioane de albanezi au ovaþionat în delir hotãrîrea Jandarmului Universal de a-i ajuta cu 6 milioane de dolari. Asta înseamnã, conform unui calcul elementar, cã vor reveni nu mai puþin de 2 dolari de cãciulã de albanez, sumã considerabilã, din care acest atît de mîndru ºi încercat popor va putea sã-ºi cumpere un ºiret de Adidaºi ºi douã bomboane de colivã. Pomana Porcului, ce s-o mai lungim!

Probabil cã dl. James Baker a confundat Albania cu Al Bano... Dragii noºtri trãdãtori de þarã, vã place rãzboiul civil din Iugoslavia? Aflaþi cã e opera Ungariei, mãmiþica voastrã...

Sfîrºit ALCIBIADE (text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 5 iulie 1991)

... ºi de azi Acþiune ºi re…acþiune Urcînd grãbit spre ,,postul gras”, Cînd arivismul se încinge, De bogãþie eºti atras Iar sãrãcia te împinge!

Record în construcþii Primarul nostru-i bun zidar ªi-a demonstrat, în patru ani, Cã-ºi poate face vilã, doar Cu patru cãrãmizi …de bani.

Români aºezaþi În þara plinã de orgolii, Tot omul este aºezat: La Parlament, în trei fotolii, Iar la spital... doar doi în pat.

Piatra Material ca piatra nu-i ªi-o coborîm din vîrf de munþi Sã facem celor mari statui...

Ori s-aruncãm în cei mãrunþi.

Vicii Privind colegii de serviciu, Gãsesc la fiecare-un viciu, Pe ºeful doar l-aº excepta ... prostia este altceva.

Uneia, la a doua tinereþe Rimeluri, gene false, alifii, Cu pãr vopsit, strident fardatã, Nostalgic se întreabã: Unde-or fi ... oglinzile de altãdatã?

NAE BUNDURI

Pag. a 3-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Alungarea lui Dumnezeu din bisericã ªi gonflabile, ºi bîrfitoare S-au deschis robinetele jafului Patriotismul de tarla Rãzboiul negustorilor Povestea unui om leneº Mãgarul între oi Confirmare ºtiinþificã: cine trãieºte pe spinarea altuia trãieºte mai mult Manolescu, Guþã ºi ceilalþi urechiºti O veste tristã Rãscoale nasoale Biserica ortodoxã românã se aflã într-o crizã majorã.

Nu de cîteva luni, de cînd cu izbucnirea scandalurilor cu iubãreþi (de aproapele) în sutanã, ci de mai multã vreme.

De fapt, de cînd instituþia care s-a interpus între om ºi Dumnezeu a fost transformatã în SRL. Pentru sistem, credinþa a devenit o afacere profitabilã care trebuie exploatatã fãrã scrupule. Prostia a fost întotdeauna o resursã inepuizabilã de venit pentru ºmecherii de diferite orientãri religioase ºi sexuale. Nu e ceva nou, aºa s-a pus problema de la început, dar parcã acum Biserica a devenit doar un concept de marketing ºi este mai eficientã decît orice multinaþionalã. Deºi, în ultimii 27 de ani, încrederea în instituþia bazatã pe aplecarea umilã sub poala popii a scãzut la jumãtate, încã mai sînt zãcãminte de prostie insuficient exploatate. Managerii în costume Armani, legaþi de clopotniþe cu lanþuri de aur, investesc, cu talent ºi dãruire, atît cît trebuie pentru ca PIB pe cap sec de habotnic sã fie cel mai mare din spaþiul cosmic. În acest mediu favorizant, e firesc sã aparã tot felul de aventurieri care trãdeazã jurãmîntul de fidelitate faþã de profit, numai pentru a fi ºi cu sufletu-n rai. Aºa s-a transformat cutia milei în cutia silei. Sub bãrbile impunãtoare, hainele cernite ºi vocile suave de menestreli, se ascund mulþi oameni fãrã Dumnezeu. De fapt, neoameni. Ei Îl alungã zilnic pe Dumnezeu din bisericã, dar, oricît s-ar strãdui, ºi se strãduiesc!, nu reuºesc sã-L alunge ºi din sufletele credincioºilor. Habotnicii vor merge nesmintit înainte, chiar dacã înalþii prelaþi vor introduce printre practicile bisericeºti ritualul tragerii în þeapã. Nu se vor opune, vor considera cã asta e voinþa Domnului! Vor sta cu curul în apã rece, aºteptînd slujba urmãtoare. Iar dupã o vreme, contra-cost, procedura va deveni rînduialã bisericeascã.

Ceilalþi Îl vor ascunde pe Dumnezeu în inimã, apãrîndu-L de impostorii care s-au instalat în casa Lui, ºubrezindu-i temelia. E o reaºezare a lucrurilor din care pierd biserica, precum instituþie financiarã de gang, ºi, mai ales, acei enoriaºi care se supun necondiþionat ºi pentru care preceptul crede ºi nu cerceta e singura cale de urmat în viaþa lumeascã. Dar, din fericire, nu toþi slujitorii bisericii sînt acþionari fãrã scrupule, ori vicioºi din convingere.

Existã mulþi slujitori admirabili, ei înºiºi nemulþumiþi de normele interne, nedemocratice, dupã care funcþioneazã imensa casã de amanet spiritual. Ei sînt preoþii cu vocaþie.

Ei nu practicã o meserie, ei îndeplinesc o misiune. De aici trebuie sã înceapã reformarea bisericii, de la aceºti apãrãtori ai lui Dumnezeu. Mulþi dintre ei au înþeles imensul rol social pe care-l poate juca biserica în favoarea oamenilor necãjiþi ºi s-au implicat cu adevãrat în viaþa comunitãþii, arãtînd ce ar trebui sã fie Casa Domnului, care-i este, de fapt, adevãrata menire. Biserica trebuie sã dea înapoi societãþii o parte din prinosul dragostei pe care enoriaºii nu se sfiesc sã ºi-o manifeste faþã de ea. O face prin aceºti entuziaºti, care, deºi îi fac o imagine atît de frumoasã, nu vor ajunge niciodatã la butoanele de comandã ale sinistrei maºinãrii de vîndut ºi cumpãrat suflete. Cîtã vreme vor fi permise lãcomia nemãsuratã faþã de arginþi, cumpãrarea de funcþii, derapajele morale, dereglãrile mintale, implicarea politicã, exploatarea nemiloasã a celor de bunã-credinþã, degringolada acestei instituþii financiare va continua. Implozia este inevitabilã în lipsa unor reforme interne adînci, care sã transforme organizaþia, dintr-un intermediar rapace între om ºi Dumnezeu, într-un partener de supravieþuire spiritualã.

Acum, cãderea este linã, dar permanentã. Ca s-o opreascã, biserica ar trebui sã-L aducã înapoi pe Dumnezeu. Pe Cel adevãrat, nu pe acela pe care l-au schimonosit ºi pe care-l folosesc doar în spoturile publicitare. Omenirea umanã face progrese pe zi ce trece. Pãpuºile sexuale, destul de tãcute la slujba de pomenire, vor deveni vorbitoare! Asta-i pedeapsa lui Dumnezeu! Dupã ce cã nu spalã, nu calcã, nu fac mîncare, mai ºi bîrfesc! Nu vã mai zic cã sînt niºte scumpe: 6.000 de euro bucata. Pãi, la banii ãºtia, mai bine te însori. Facebook-ul te obligã sã cãlãtoreºti, sã schimbi cît mai des partenerul/partenera, maºina, telefonul, hainele (dacã te-ai obosit sã pui ceva pe tine), ca sã ai cu ce te lãuda prietenilor virtuali (din care jumãtate îþi sînt dujmani, vorba lui Salam), fundamentaliºtilor, liber-cugetãtorilor ºi altor categorii defavorizate cu care empatizezi (sanchi!). Ce e bun la reþelele astea de socializare ºi desfrîu e cã nu te obligã sã faci duº. Robinetele jafului au fost deschise: 30 de miliarde de lei au plecat din pixul doamnei Shhaideh spre buzunarele neîncãpãtoare ale autoritãþilor locale. Cicã prin PNDL se vor face asfaltãri, balastãri, ºcoli, grãdiniþe,

dispensare ºi cîte ºi mai cîte minunãþii de care þara asta are atîta nevoie. Problema e cã, din experienþa anterioarã, cei mai mulþi bani vor fi furaþi. Ar fi o minune dumnezeiascã dacã mãcar jumãtate din sumele alocate vor ajunge la destinaþie. A, dacã de supervizarea lucrãrilor s-ar fi ocupat unul ca Þepeº, prãduitorii n-ar fi stat atît de liniºtiþi cu fundurile pe fondurile bugetare. Primãriþa Capitalei susþine cã nu suferã de paranoia. Dar cine a zis cã suferã? Peºtele de pe televizor, carpeta de pe perete, primarul din Voluntari? Stai liniºtitã, Gabrielo, se vede cu ochiul liber cã eºti sãnãtoasã tun! A celor ca tine va fi împãrãþia cerului. În viziunea filosofului Bãsescu, patriotismul este ca ºi cum ai iubi-o pe mã-ta pe o tarla din Vaslui. Bãiete, mai ia o pauzã! Încearcã ºi cu zeamã de varzã. Lumea se pregãteºte de rãzboi, sau marii producãtori de armament îºi vînd mai bine marfa? Asta-i întrebarea întrebãtoare. Ca sã vinzi bombardele trebuie sã existe niscai conflicte. Dacã nu existã, trebuie provocate.

Ameninþãrile reale sau închipuite sînt induse de marii negustori de armament care, în special în SUA, dar nu numai, hotãrãsc cine-i preºedinte. Dacã pare bãiat rãu, cu atît mai bine. Pasiunea lui Viorel Lis pentru pãcãnele a depãºit-o pe cea pentru Oana, aºa cã preferã sã-ºi toace pensia la jocuri decît sã-ºi cumpere medicamentele atît de necesare unei bãtrîneþi fericite: tradiþionalele cutii cu Viagra. Sã-þi fie ruºine, Viorele! Viciosule, ai s-ajungi sã-þi înmoi singur posmagii, ca orice iubitor de curve, jocuri de noroc ºi þãrãnism! Leo de la Strehaia a fost bãtut bine în faþa unui stabiliment unde se face pizza (normal). În mod paradoxal, muianul nu i-a fost ºifonat de delicata Dana Criminala. Aflat în vîjîialã pe la Jina, la sãrbãtoarea ciobanilor, nea Petricã Daea i-a sfãtuit pãrinteºte pe omologii sãi: ,,Sã aveþi grijã de oi ºi sã aveþi încredere în Guvern”. Aia cu oile am înþeles-o, e în fiºa prostului, pardon, postului, dar la aia cu guvernul, chiar cã a sãrit calul. Tocmai el, care se învîrte prin turmã ca ministrul printre oi! Pînã la urmã, procurorii DNA au vizitat sãlaºul hoþilor din Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie. Fiind trecut de ora 16, n-au gãsit pe nimeni acasã. Citiþi ºi vã crãciþi! Existã o emisiune despre stil (aiurea-n tramvai), jurizatã de Iulia Albu ºi de alte paþachine cu barbã. Masa juriului este amplasatã la Grãdina Zoologicã, între gãinuºa Mãrgeluºa ºi doi macaci divorþaþi. Cine poate cîºtiga un asemenea concurs? Probabil, gãina care naºte pui vii.

La nivel mondial, speranþa de viaþã creºte cu trei luni la an, iar în SUA creºterea este ºi mai mare. Se estimeazã cã foarte curînd un american o va arde, în medie, cu 20 de ani mai mult decît un român. Vezi ce înseamnã sã trãieºti pe spinarea altuia?! Nu mai aducem în discuþie stressul, corupþia, sistemul medical formal din România, cã mapucã toate frezoanele, murim pe loc, ºi n-are cine sã vã mai spunã adevãrul despre lumea murdarã în care trãim.

Fenomene paranormale în ,,Foaia vitelor de pripas”! ªeful de cuib, academicianul Nicolae ManolescuApolzan-Dandanache susþine cã regele Carol I s-a opus, în 1916, intrãrii României în primul rãzboi mondial alãturi de Antantã. Aºa o fi, nu poþi sã contrazici o asemenea somitate dusã cu pluta, însã ce ne facem cu adevãrul istoric irefutabil, care a menþionat trecerea la cele veºnice a regelui încã din 1914?! Sã fi fost regele din Teleorman? Mira-m-aº! Dar marele critic, care a recenzat mult mai multe cãrþi faþã de cît a citit, nu se opreºte aici cu excursul prin istoria neamului ºi mai trage un scuipat în oglinda celebritãþii contrafãcute. Plin de importanþa misiei sale pe acest pãmînt de pigmei intelectual, ne aminteºte cã, la 27 martie 1918, Sfatul Þãrii de la Chiºinãu a hotãrît unirea Basarabiei ºi Bucovinei cu România. Mãi, Nicuºor, mãi, bãiatule, pe tine te-a prostit cartea! Sfatul Þãrii din Basarabia, proaspãt eliberatã din ghearele Imperiului þarist, a hotãrît doar unirea ei, din banalul motiv cã Bucovina era inclusã în Imperiul Austro-Ungar. Unirea Bucovinei cu Patria-Mamã a hotãrît-o Consiliul Naþional Român de la Cernãuþi, la 28 noiembrie 1918. Hotãrît lucru, cartea de istorie e mai grea decît carnea de porc. Dacã atîta carte ºtie un academician, care se mai dã ºi ºef al scriitorilor cu peronul pe partea dreaptã, înseamnã cã ºi Nicolae Guþã are un loc asigurat printre nemuritori. Ba, mai mult, ar fi ºi cel mai îndreptãþit nominalizat al celebrului for, pentru a aduce în þarã Premiul Nobel pentru muzicã clasicã.

Fiindcã, ºi el, e tot urechist. O veste cît se poate de tristã: Ilici este sãnãtos tun. O veste nasoalã: þãranii sau rãsculat ºi din cauza lãcomiei unor feþe bisericeºti.

Unde? În ,,Istoria necenzuratã a românilor”, a

ideologului masselor populare, vestitul cronicar Adi Sfinteº. Citiþi ºi vã cruciþi: ,,În Secolele XIV-XV, românii transilvãneni se distrau grozav. Cum pãmîntul le fusese luat de maghiari ca sã nu-i mai ducã grija, nu prea mai aveau bieþii oameni cu ce sã-ºi ocupe timpul liber, cã nu se inventaserã posturile particulare de televiziune, ei fiind conectaþi la un fel de post al Paºtelui, foarte interesant ca idee, dar destul de dãunãtor cînd îl puneai în practicã. Însã, amãrãºtenii noºtri, neavînd încotro, îl urmau zile, luni, ani întregi, consumînd cantitãþi apreciabile de urzici, ºtevie ºi limba vacii, intrînd în contradicþie cu teoria potrivit cãreia ºi þãranii ar fi omnivori. Zadarnic aºteptau ei cozonacul, mielul, pasca ºi ouãle roºii, fiindcã la Paºtele cailor nu se serveau asemenea produse, or, pentru ei, nobilii prevãzuserã vegetale, ºi iar vegetale.

Erau atît de înfrãþiþi cu natura, cã unora începuserã sã le creascã barba caprei direct între degetele de la picioare. Oricum, iobagii nu puteau sã citeascã în calendar data la care pica Paºtele ãsta, cã n-aveau ºcoli în limba românã ºi nu ºtiau sã citeascã. În condiþiile exploatãrii maghiare, românii nici n-au mai îndrãznit sã cearã înfiinþarea de ºcoli în limba lor, fiindcã erau persecutaþi de gîndul cã ar trebui sã ºi meargã la ele. Brrr! Cumplite vremuri, într-adevãr...

Cum la Consiliul Europei nu-i bãga nimeni în seamã, iobagii au hotãrît sã trimitã delegaþii la castelele nobililor, cu mandatul de a cere ceva de potol. Grofii au fost de acord ºi, fiindcã erau darnici de nu se poate povesti, ca sã le facã poftã de mîncare, le-au dat ciomege pe spinare pînã i-au cocoºat, de-a ºi zis un puºti, Mihai din Vireag, cãtre ta-su: «- Mãi, tatã, parcã eºti franþuzu’ ãla de seamãnã cu Florin Piersic, zi sã-i zic... Jean Marais, în filmul <Cocoºatul>, de umbla de colo-colo, ca un prost, dar pînã la urmã s-a deºteptat ºi s-a dovedit cã nu era prost, aºa era el, Henri de Lagardère, care cãzuse-n frezã dupã o muiere ºi-o strîngea la piept cum face prietenul meu, Gigi Electoratu, de iubeºte posterul ãla pe care scrie dedesupt: <Numai proºtii voteazã hoþii>»... Cuvintele micuþului l-au miºcat adînc pe iobag, care i-a tuflit douã palme de l-a zvîrlit sub pat, printre pisici siameze ºi hamsteri de colibã. «Bã, dar dacã împieliþatul are dreptate?», l-a strãfulgerat o idee, dîndu-i serioase bãtãi de cap, cã nu prea era obiºnuit cu ele. Ce, el era filosof, sã stea toatã ziua cu ochii zgîiþi în tavan ca muierea lui cînd îi vine nebuneala? Nþ, el era altceva, era iobag ºi nu-i plãceau ideile. Asta a copilului, însã, îi plãcu, aºa cã se apucã de campanie electoralã în vederea scrutinului final de pe dealul Bobîlna. Fãcu vreo 165 de mineriade, dar nobilii, uºor contrariaþi, i-au luat viaþa. Nici de ochii beliþi de foame ai iobagilor n-au luat aminte ungurii, lãsîndu-i sã fiarbã în suc propriu. Rãmas fãrã tãtic, Mihai s-a îmbãtat tun de bucurie, fiindcã de acum n-avea cine sã-l mai cocoºeze cu bãtaia. Bãiat de bãiat, cu vederi largi, ºi-a înfiinþat o societate comercialã denumitã «AF Iobagu Vesel Enterprasis», unde se întîlnea cîtui ziulica de lungã numai cu feþe simandicoase, cã auzise el cã aºa-i în afaceri, obrazul subþire cu mare cheltuialã se þine de oasele feþei. Cum secretara de nevastã-sa era ocupatã pînã peste cap cu perpetuarea speciei, legãnatul pe picioare ºi alãptatul, patronul îi primea personal pe musafiri în anticamerã, adicã în bãtãturã. Dimineaþa devreme veneau cei de la Protecþia Mediului Nobilului Maghiar, care tamnesam descopereau o mulþime de încãlcãri ale legislaþiei în vigoare. Principala vinã i-o bãgau cocoºului care, ba a cãlcat prea tare pedala de acceleraþie cînd a condus-o pe moþata vecinului la coteaþã, ba a cîntat prea tare în zori, poluînd fonic aerul pe care-l respirã stãpînul de la castel. Dacã l-ar mai ºi auzi ungurul, ar fi jale cu J mare, norocul lui Mihai e cã n-aude prea bine, deºi are urechile tip Meleºcanu, zici cã vrea sã-ºi ia zborul ca Aurel Vlaicu, dar prin autopropulsie. În concluzie, cocoºul trebuie înlãturat din gospodãria iobagului ºi transferat în bucãtãria castelului, împreunã cu cele trei-patru piþipoance porumbace care se þin scai de coada lui ºi a cãror cotã ar scãdea oricum în lipsa crestatului.

«- Vaca nu þi-o luãm de data asta cã n-ai, dar cînd mai venim, sã nu te mai gãsim fãrã dobitoc în curte, cã vei fi nevoit sã cumperi unul de la grof ca sã avem ce confisca». Deºi gîndi cã în curtea lui se aflã deja un dobitoc, Mihai înghiþi în sec ºi tãcu. Pe la prînz, nãduºit ºi plin de figuri, apãrea perceptorul, care-l atenþiona cã n-a plãtit taxa de circulaþie per-pedes, cine se crede el, obraznicul, de umblã cu tãlpile goale ºi pline de mãrãcini prin tina drumului boieresc?

«- Dar nu s-a anulat, ºogore, taxa asta?» «- S-a anulat pentru maºini, dar nu pentru iobagi. ªi de cînd pui tu întrebãri, tîrtane? Ia sã vedem dacã eºti în regulã cu dãrile! Nona ai plãtit-o? Dar zeciuiala? Ai amuþit? Þi-a mîncat, pisica, limba? Zilele de clacã le-ai bifat?

Lemne, la castel, ai adus? Dar paza obºteascã, ai efectuat-o? De ziua nobilului i-ai dus darurile pe care le-a cerut? Miºelule! Miºelule! O sã atîrni spînzurat de limba românã, c-o ai prea lungã...»”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Modernismul a fãcut din omul actual un sclav al sãu În naivitatea mea, mulþumitã educaþiei pe care am primit-o de la familie, am crezut cã dacã voi face bine, la rîndul meu, voi fi rãsplãtit pe mãsurã. Realitatea avea sã fie alta. Pentru cã nu toatã lumea gîndeºte la fel ºi nici nu þine cont de învãþãmintele biblice.

Interesul personal este cel care, zi de zi, este pus pe tapet de cãtre fiecare dintre noi. De unde ºi rezultatul unui spectacol de lacrimi, pe care-l vedem aproape zilnic ºi la care asistãm neputincioºi. Chiar dacã eºti bine intenþionat, tu, om de rînd, oricît de multã bunãvoinþã vei avea, nu ai cum sã faci un bine, pentru cã-þi lipsesc mijloacele necesare: banii! Ei au ajuns sã fie, în zilele noastre, o ,,biblie” a puterii ºi a înfrîngerii de destine, iar faptul cã nu vrem sã recunoaºtem asta, e cu totul altceva... Din cauza stãrii materiale bune a unora ºi a sãrãciei altora, am ajuns sã ne denigrãm ºi sã ne persecutãm între noi... În societatea unde se zice cã trãim civilizat, în ciuda vorbelor frumoase de la televizor, se moare de foame. Se moare cu zile, cãci oamenii nu merg la spital din lipsã de bani. ªi fiecare, în felul lui, gîndindu-se cu disperare la ziua de mîine, încearcã sã-ºi facã un dram de curaj... Scriind aceste rînduri, îmi vin în minte cei cãrora le-am întins o mînã de sprijin ºi care mi-au primit-o

cu lacrimi de bucurie pe obraji, pentru ca, ulterior, sã-mi demonstreze contrariul. Ceea ce mã face sã nu mai am încredere în oameni. Numai cã e greu sã te mai schimbi dupã o vîrstã oarecare. Mai bine grãiascã faptele...

Cu toate greutãþile vieþii, din motive cunoscute de toatã lumea, e bine, totuºi, ca omul sã þinã mai mult la semenii lui, sã ia seamã la necazurile celui de lîngã el...

Din pãcate, indiferenþa, ura, duºmãnia au atins cote alarmante... Astãzi, nimeni nu mai are rãbdare sã observe ceea se întîmplã cu noi: globalizarea a fãcut din om un sclav, care se rezumã doar la partea materialã, de parcã ar lua ceva cu el în mormînt...

Cu alte cuvinte, considerãm cã binele trebuie rãsplãtit cu bine, în rest, Dumnezeu cu mila. Aºa ne vom demonstra nouã înºine cã acesta este rostul omuluimodel, care meritã sã fie un exemplu de urmat întru împãcarea sa cu sine ºi cu Domnul nostru, Isus Christos, Atotþiitorul pãcatelor noastre, pe care noi le amplificãm, spre deliciul unora ºi al altora, fiindcã noi nu ºtim ºi nu vrem a ierta greºiþilor. Nu regret cã am fãcut bine, cum nu regret nici faptul cã trãiesc în aceastã lume perfidã, care nu cred cã se va mai vindeca vreodatã, pentru cã adevãraþii doctori, vindecãtori de suflet, de mult nu mai sînt printre noi, au dispãrut în negurile vremii, la fel ca floarea ruºinii, de pe marginea cãii ferate, de pe pãºuni ºi hãþiºuri. ªi asta, fiindcã modernismul a fãcut din omul de azi un sclav al sãu, fãrã sã-i ofere alternativã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Un portret dedicat talentatului poet ºi violist Traian Rotãrescu A apãrut un valoros volum cu poeziile lui Traian Rotãrescu, intitulat ,,Acelaºi”. În substanþiala prefaþã a lui Daniel Corbu, se pot citi urmãtoarele: „Traian Rotãrescu scrie o poezie pe care aº numi-o, poate fãrã sã greºesc, temperamentalã. Temperamentalã, evitînd toate tiparele, cu damf suprarealist ºi supusã din plin ludicului. Chiar dacã volumul de faþã, prin care debuteazã editorial, cu titlul «Acelaºi», este împãrþit în patru cicluri (Prognoze, Scoici, Developãri ºi Paranteze), trebuie sã remarcãm unitatea stilisticã ºi tematicã. Asemenea bunilor avangardiºti, poetul cautã situaþii ºi ipostaze imposibile. El spune: «Dacã furnicile s-ar împerechea cu elefanþii/ furnicilor le-ar creºte fildeºi?// ªi cîte caravane astfel încãrcate/ mi-ar trebui/ pentru-a sculpta un tron?» (Penuria nu iartã pe nimeni). ªi mai spune: «Rechinii de catifea din sãnii tãi/ îmi trimit continuu sms-uri/ cã s-au sãturat/ sã tot citesc romanele lui Dostoievski/ ºi ar vrea sã mã apuc/ de Hoþii de frumuseþe ai lui Bruckner/ data viitoare cînd voi adormi/ cu fruntea rezematã/ de pieptul tãu». (High energy protons... ascultînd Juno Reactor). ªi încã mai spune: «E aiurea, oricum:/ bietul Ivan Turbincã, uitat de moarte,/ se plictisea cumplit.../ în lipsa unui miniatural mpS-player». (Nimic nu se schimbã, better this way). Cititorul de bunã credinþã va observa revolta împotriva locului comun din poezia de azi ºi de ieri, ceea ce face din Traian Rotãrescu un infatigabil cãutãtor de nou, de imagini aflate la limita dintre superbie ºi teribilism. (...)

Reflexiv ºi aforistic uneori, dar prins în acelaºi angrenaj al ludicului cu orice preþ, tînãrul poet gloseazã: «Regina filmelor B nu minte/ mai abitir decît regina filmelor W// Numai regizorii

rãmîn/ o nereuºitã <încãrcare optimizatã> a tuturor categoriilor/ C,D,X/ fiecare cu marchizele, ducesele, contesele sale/ ºi o singurã reginã.// A minþi la fel nu e un merit/ e împãrtãºirea unui stereotip.// Desigur, dacã adevãrul n-ar exista/ minciuna ar fi ceva normal/ total ineficient însã.// Adevãrul diferenþiazã ducesele de contese/ ºi marchizele de regine».

(Te cred «to always be continued»). (...) Poet al spectacolului ludic ºi fastuos, dinamitard, cum spuneam, al locului ºi gîndirii comune, total ireverenþios faþã de formulele lirice consacrate de dinaintea sa, liber ºi relaxant, Traian Rotãrescu înregistreazã prin «Acelaºi» un debut mai mult decît notabil”.

Ca poet îl gãsesc foarte talentat; în poemele sale, cuvintele cîntã.

Amintindu-mi de sensul aforismului consemnat de regretatul meu prieten – genialul Nichita Stãnescu –, potrivit cãruia „Muzica ºi poezia s-au nãscut împreunã ºi s-au despãrþit ca sã se reîntîlneascã”, nu pot sã uit cã Traian Rotãrescu mi-a interpretat, cu forþã emoþionalã, compoziþia ,,Sonata byzantinã”, pentru violinã solo. În încheierea acestor însemnãri, redau cu plãcere cîteva din poemele tînãrului autor, pe care le consider mai apropiate de sensibilitatea mea artisticã:

*** Livadã de migdali.

Petale troienite.

Primãvarã?

Nu mai puneþi totul la inimã, bucuraþi-vã de miracolul verii!...

Festivalul armenilor din România Ediþia a IV-a a Festivalului ,,Strada Armeneascã”, desfãºurat în intervalul 28-30 iulie a.c., a constituit un important eveniment, mult mai amplu decît cele precedente, prin care comunitatea armenilor din þara noastrã ºi-a propus sã promoveze cultura ºi tradiþiile pãstrate de-a lungul vremii.

Organizatorii au reuºit sã prezinte, într-un mod interactiv ºi plãcut, cîteva repere din istoria ,,micii oaze” armene din Capitalã, constituitã ºi grupatã în jurul Bisericii Armeneºti. Ediþia din acest an a festi-

*** Noaptea, Centaurii nãpraznicei vãpãi Vin în deºert Sã-i pascã nuferii. *** Mã-ntreb: De-un înger sînt polenizate Ale noastre gînduri? *** Picãturi de chihlimbar Imperii În al morþii sipet cad. *** Captivi, ochii iubirii-au plãsmuit Al vieþii lanþ de ceaþã. *** Ard pîrjoliþi lichenii morþii Pe-a vieþii cruce de piatrã. *** Durere, Tu, polen otrãvit Al petalelor de haos... *** Timpul se joacã mereu, Dar jucãriile îl plictisesc. *** Cenuºã sînt vieþile Minþii acum.

Funinginea firii. *** Tot iscodind, Uºor se rãtãcesc Aripile ploilor.

Autoportret: Liliac vînînd idei, Prins în capcana genelor lumii.

*** Viaþa destramã pînzele-abisului În timp veºnic cãzînd.

*** Din geana timpului meu Mi-am cioplit arca amintirilor.

*** Pe-al Vãii Plîngerii prag Timpul tînjeºte dupã sine.

*** Zadarnic, vîntule, Te zbaþi În ºtreangul razelor de lunã.

*** Viu e semnu-ncolãcit ce-ntreabã: Moartea trãieºte printre noi?

*** Roua e imparþialã Ea sãrutã ºi buruieni ªi flori.

Laus tibi, Traian Rotãrescu!

DORU POPOVICI Iunie 2012

„Piaþa Moºilor“, desen realizat de Cik Damadian (1919-1985), cunoscut caricaturist ºi grafician, reprezentant de marcã al comunitãþii armene din România valului a reprezentat un fericit prilej de reafirmare a rolului etniei armene, bine ancoratã în viaþa socioeconomicã ºi cultural-artisticã a þãrii noastre. Ca participant la acest eveniment, m-am bucurat pe deplin de bogatul program, bine dozat cu acþiuni culturale (expoziþii, standuri de carte, tururi ghidate, concerte de muzicã ºi dansuri, bucate tradiþionale etc.), adresat tuturor bucureºtenilor. Am vãzut, aºadar, cum a prins viaþã, sub ochii noºtri, Strada Armeneascã, locul unde, pe parcursul celor 3 zile de festival, au susþinut concerte soliºti cunoscuþi ºi trupe de muzicã de foarte bunã calitate, precum: Harry Tavitian, Nicu Alifantis, Bucharest Klezmer Band, alãturi de Corul Hazamir, A.G. Weinberger Band ºi Mahala Rai Banda. De un deosebit succes s-a bucurat recitalul Corinei Chiriac, artistã care a mãrturisit cã mama ei a aparþinut acestei minoritãþi.

De asemenea, la fel ca la ediþiile precedente, au fost invitate sã participe comunitãþile greceºti, evreieºti ºi rome, ceea ce a adus un plus de savoare festivalului, constituit, astfel, într-o experienþã frumoasã ºi de neuitat.

ANTON VOICU

Pag. a 5-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Împãrãþia Bãrãganului Dar ºi eu am crescut pe cîmpul Bãrãganului! Et in Arcadia ego! ªi eu am vãzut cîrdurile de dropii, cutreierînd, cu pas mãsurat ºi cu capul aþintit la pazã, acele ºesuri fãrã margine, prin care aerul, rãsfirat în unde diafane sub arºiþa soarelui de varã, oglindeºte ierburile ºi bãlãriile din depãrtare ºi le preface, dinaintea vederii fermecate, în cetãþi cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntãri.

Din copilãrie ºi eu am trãit cu tãmãdãienii, vînãtori de dropii din baºtinã, care neam de neamul lor au rãtãcit prin Bãrãgan, pitulaþi în cãruþele lor acoperite cu covergi de rogojinã ºi, mînînd în pas alene gloabele lor de cãluºei, au dat roatã, ore, zile ºi luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi – cãrora ei le zic mitropoliþi – sau cînd aceºtia, primãvara, se înteþesc în lupte amoroase, sau cînd toamna, ei duc turmele de pui sã pascã þárinele înþelenite. (...) ªi-n adevãr, sã ºedem strîmb ºi sã judecãm drept: oare ce desfãtare vînãtoreascã mai deplinã, mai neþãr-

Lamartine ºi românii (1) Cînd vizitez casa natalã a unui om de seamã, mi-amintesc de spusele lui Goethe: ,,Dacã vrei cu adevãrat sã cunoºti un om celebru, un scriitor, trebuie sã mergi în þara lui, acasã la el”. Parcã îi înþelegem mai bine pe marii noºtri Eminescu, Creangã, Alecsandri, Iorga, Enescu, Brâncuºi dupã ce vizitãm Ipoteºtii, Humuleºtii, Mirceºtii, Botoºanii, Livenii ºi Hobiþa.

Recent, am fost într-o cãlãtorie de documentare, la Mâcon, unde s-a nãscut, la 21 octombrie 1790, poetul Alphonse de Lamartine.

Fiind situat la numai patru ore cu trenul de Paris sau de Lyon, la douã ore de Geneva ºi de Grenoble, numeroºi turiºti vin sã viziteze acest pitoresc, liniºtit ºi nepoluat oraº care se oglindeºte în vasta apã, ºi ea liniºtitã, a Rîului Saône, renumit prin bazinele sale sportive, varietatea ºi bogãþia peºtelui. Peste localitãþile din jurul Mâconului stã încã deschisã umbra marelui poet care ne-a încîntat adolescenþa din liceu cu ,,Le Lac”, iar paºii lui se întîlnesc în vestitul „circuit Lamartinien”, care-l duce pe turist din Mâcon prin locurile natale ale „Domnului Alphonse”: Monceau (7 km); Milly (7 km), Bussiers (5 km): Pierreclos (2 km) ºi Saint Point (14 km), unde se odihneºte, din 4 martie 1869, agitatul poet ºi om politic. În aceastã cãlãtorie de documentare, am vizitat toate aceste localitãþi, dupã care am avut douã interesante convorbiri cu Emile Magnien, directorul Muzeului ,,Lamartine”, din Mâcon, ºi René Condemine, adjunct al Secþiei culturale din cadrul primãriei acestui municipiu.

Dezamãgit cã posteritatea n-a ocrotit casa natalã, care a fost demolatã în 1963 (situatã în Mâcon, pe Strada Urselines nr. 18), iar cea din Milly – unde ºi-a petrecut copilãria – a fost vîndutã, m-am cufundat în vasta-i operã pusã la dispoziþie, cu multã generozitate, de bibliotecile municipale din oraºele Mâcon ºi Roanne. Cãutam cu sufletul la gurã documente din care sã rezulte cã Lamartine a fost un mare filoromân, cum ºtiam din adolescenþã.

Bucuria a fost nespus de mare cînd am dat peste o hartã ce fãcea parte din documentaþia la interesantul „Voyage en Orient”, pe care marele poet l-a fãcut în anii 1832-1833. Era ultima filã din tomul al IV-lea, care se referã la aceastã cãlãtorie. Titlul hãrþii nu rãspundea la ceea ce cãutam eu (elemente româneºti): „Carte itineraire pour servir à la lecture du «Voyage en Orient», par Mr. Alphonse de Lamartine” (1833). Privirile au cãutat ºi s-au fixat, însã, pe cuvintele: Moldavie – Iassi, Valachie – Boukharest. Existenþa acestei hãrþi lasã impresia convingãtoare asupra intenþiei lui Lamartine de a vizita ºi cele douã provincii româneºti, neunificate la acea datã (1833). Am citit cu atenþie relatarea voiajului prin Turcia, Bulgaria ºi Serbia, pentru a afla cauzele renunþãrii la vizita prevãzutã în acea hartã.

Cu predispoziþie ftizicã, obosit de lungul voiaj prin Africa, început la Mâcon, în iunie 1832, deprimat din cauzã cã-i murise pe drum fetiþa pe care o adora – Iulia (avea doar 10 ani), Lamartine se îmbolnãveºte pe drumul de întoarcere prin Bulgaria. Este nevoit sã se opreascã în localitatea Vetren, unde a fost îngrijit cu toatã atenþia în perioada 12-20 august 1833. Admiratori ai marelui poet, vecinii noºtri de la sud au organizat acolo un Muzeu ,,Lamartine”.

muritã, mai seninã ºi mai legãnatã în dulci ºi duioase visãri poate fi pe lume, decît aceea pe care o gustã cineva cînd, prin pustiile Bãrãganului, cãruþa în care sta culcat abia înainteazã pe cãi fãrã de urme? Dinainte-i e spaþiul nemãrginit; dar valurile de iarbã, cînd înviate de o spornicã verdeaþã, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui, nu-i insuflã îngrijorarea nestatornicului ocean. În depãrtare, pe linia netedã a orizontului, se profileazã, ca muºuroaie de cîrtiþe uriaºe, movilele, a cãror urzealã e taina trecutului ºi podoaba pustietãþii. De la movila Neacºului de pe malul Ialomiþei, pînã la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semãnate în prelargul cîmpiei, ca sentinele mute ºi gîrbovite sub ale lor bãtrîneþi. (...) Trebuie sã fii la Paicu, în gura Bãrãganului, sau la Cornãþele, în miezul lui, ca sã gãseºti cîte o micã dumbravã de vechi tufani, sub care se adãpostesc turmele de oi la poale, iar mii ºi mii de cuiburi de ciori, printre crãcile copacilor. (...) Cînd soarele se pleacã spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurãtãþii creºte ºi mai mult în sufletul cãlãtorului.

AL. ODOBESCU (Pseudokineghetikos, 1874) Interesantã este concluzia la care a ajuns scriitorul francez dupã cãlãtoria prin Balcani, ºi anume cã aceste þãri – Valahia, Bulgaria ºi Serbia – sînt capabile sã devinã independente (1833). La pagina 324 a volumului citat, am gãsit o frazã pe care m-am grãbit sã o notez: „La Moldavie, la Valachie ont secoué le joug turque”.

De asemenea, am reþinut ºi urmãtoarele rînduri, care demonstreazã cã Lamartine a venit pînã la Dunãre, dar pe care, din motive de sãnãtate, n-a putut-o traversa spre a vedea cum trãiau românii. Sînt sigur, însã, cã dorea mult sã-i cunoascã, aºa cum rezultã din harta la care m-am referit, precum ºi din alte documente pe care le-am gãsit la biblioteca municipalã din Mâcon ºi la directorul Muzeului ,,Lamartine”, distinsul publicist Emile Magnien: „...acest frumos fluviu - Dunãrea - care se curbeazã pentru a împinge ºi transporta produse din nord spre Orient” (pag. 37, tom IV.) Dacã Lamartine n-ar fi trecut prin Balcani la revenirea din Orient, n-ar fi acceptat sã fie preºedinte de onoare al Societãþii studenþilor români din Paris în anul 1846, ºi nici nu s-ar fi interesat de pregãtirea Revoluþiei din 1848 în þara noastrã, aºa cum voi arãta în continuare, inspirîndu-mã din articolul „Lamartine en Roumanie”, scris de prof.

Dumitru D. Panaitescu ºi publicat în lucrarea „Actes du Congrès” (vol. III).

Dacã Lamartine era preºedinte de onoare, putem afirma cã Ion Ghica – preºedinte activ, CA. Rosetti – secretarul societãþii, ºi alþi membri, printre care fãrã îndoialã ºi Vasile Alecsandri, se întîlneau cu eminentul om politic al acelor ani, devenit figura centralã a Revoluþiei franceze din 1848. Poate cã este interesant ºi pentru generaþia de astãzi sã ºtie cît mai mult despre inimoºii ºi progresiºtii studenþi români ce se aflau la Paris în preajma revoluþiei din Franþa (1848).

Iatã ce scria Ion Ghica despre aceastã societate: „Studenþii din Paris, moldoveni ºi valahi reuniþi, organizeazã o societate pentru a întreþine pe cheltuielile lor tineri sãraci ai cãror pãrinþi n-au posibilitãþi sã-i întreþinã. Aceastã societate, fãrã scop politic, intitulatã «Societatea studenþilor români» se aflã la Paris, sub patronajul domnului Lamartine, care ºi-a luat sarcina sã supravegheze (sã îndrume) educaþia ºi instruirea studenþilor întreþinuþi cu cheltuiala societãþii”.

Vasile Alecsandri descrie convorbirea avutã cu marele scriitor ºi om de stat francez astfel: „M. Lamartine, poetul inimilor tinere, poetul erou al Revoluþiei din 1848, deºi în vîrstã, menþine aureola unui geniu. Convorbirea cu el încîntã sufletul.

Sentimentele, ideile, gîndurile sale filozofice sînt exprimate de el într-o formã clarã ºi într-un stil nobil.

Elocvenþa lui naturalã încîntã chiar ºi discuþiile obiºnuite, ºi cele mai multe au caracter politic; elocvenþa sa se transformã într-o forþã pe care n-o poate egala nimeni. Ora cît a durat vizita mea am crezut-o un concert melodios. Cînd a venit momentul sã mã retrag, el mi-a zis: «Domnule, renaºterea naturii este spectacolul cel mai sublim prin care lumea îºi poate închipui Creatorul. Îmi exprim urãri sincere pentru prosperitatea ºi grandoarea românilor, cãci eu am avut întotdeauna plãcerea sã vãd descendenþii marilor popoare devenind naþiuni nobile ºi glorioase ca strãmoºii lor”. (va urma) Prof. ION CHEªCà (1986)

Alphonse de Lamartine (1790-1869), scriitor ºi politician implicat activ în problemele epocii sale, fiind cunoscut, de asemenea, ca unul dintre iniþiatorii poeziei romantice franceze.

Învãþaþi din nou sã vã iubiþi Vînturi bat teribile ºi ploi, Vin furtuni amare peste noi, Munþii ne rãmîn fãrã pãduri, Apele tot plîng la cotituri.

Cît mai poþi tu, þarã, sã înduri?

Nu prea mai avem deloc cuvînt, Ne-am pierdut ºi sacrul legãmînt, Vindem tot, pînã ºi-acest pãmînt.

Toþi strãinii îºi bat joc de noi, Înotãm prin vînturi ºi prin ploi ªi nu ºtim ce va mai fi apoi.

Strîngeþi rîndurile, voi, români, Nu vã pierdeþi vatra din strãbuni, Ca sã fiþi pe lacrimã stãpîni.

Lãsaþi pizma, voi, nefericiþi, ªi-nvãþaþi din nou sã vã iubiþi!

Lumea stã pe un cazan de foc, Noi ne batem de luminã joc.

Ne-otrãvim ºi apele din munþi, Vindem tot ºi devenim mai crunþi, Sufletul nu mai gãseºte punþi.

Ocrotiþi pãmîntul ºi-acest cer, Viaþa însãºi, marele mister.

Asta vã implor, asta vã cer.

GEORGE MILITARU

Promisiune

N-am dansat, n-am urît, n-am ucis copilul din sufletul meu, n-am fãcut cãlãtoriile pe care mi le-am dorit, n-am iubit decît ochii albaºtri ai lui Dumnezeu N-am spus tot ce trebuia spus, inima mea a fost o colivie din care pãsãrile de pradã nu au zburat nu s-au dus pe pustie Zilele au fost lumînãri aprinse dansînd în ploile lacunare, n-am strigat, nu m-am plîns sfîºiat de sãlbatice fiare.

Existenþa nu e decît o camerã de probã pentru haine nepotrivite, uneori te izbesc trecãtori cu priviri ostenite.

Deºi-s aºa de îndepãrtate urzelile, promit cã în viaþa viitoare îmi voi îndrepta toate greºelile.

ADI SFINTEª, 25 iulie 2017

Pag. a 6-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (34) ,,Du-mã cu tine la capãtul lumii...” (5) Rãspunsuri la tema: ,,Cîntec de leagãn pentru un copil extraterestru” * Era mic, singur, ºi plîngea. ªi nu era pãmîntean. „L-ar liniºti un cîntec de leagãn”, mi-am zis. Dar nu ºtiam nici unul. Atunci am început sã improvizez: ,,Dormi, copil cãlãtor printre stele.

Iþi voi da un crîmpei din visele mele.

Somnul sã-þi fie dulce, uºor ªi sã-þi aline de mamã greu dor.

Fãrîmã de viaþã, rãtãcitoare, Din ce colþ de lume uitatã vii? ªi cum de-ai ajuns tocmai la mine?

Nu ºtiu, îmi pare, însã, nespus de bine.

Dormi, copil hoinar prin univers, ªi-ai sã auzi în somn al stelelor mers.

Te va trezi al mamei dulce glas, Vei pleca ºi ne vom lua bun rãmas”.

A adormit zîmbind. Am adormit ºi eu. Cînd m-am trezit, el nu mai era. Oare îºi mai aminteºte de cîntecul meu de leagãn?

Maria Dragotã, Craiova * Dormi, dormi uºor ghemuit sub zîmetu-þi Dormi, puiule nepãmîntean, puiule nãscut sub privirea unei stele mai albastre!

Dormi, dormi uºor legãnat de braþele visului unui pãmîntean! Dormi, puiule nepãmîntean, puiule nãscut acolo unde numai gîndul ºi doar visul plutesc...

Dormi, dormi uºor pe albastrul valurilor de eter!

Dormi, puiule, dormi nepãmîntean, puiule nãscut în galaxia de cuvinte a unui alt poet.

Dormi uºor, rãsuflînd peste corzi de alãutã ce naºte muzicã nepãmînteanã, dormi, puiule, visînd pãmîntean,

MARI MUZICIENI ROMÂNI

Compozitorul Ion Vasilescu, unul din pionierii muzicii uºoare româneºti (6) Ultimii ani ai vieþii În 1957, la 23 aprilie, are loc în Sala Dalles, din Bucureºti, un concert neobiºnuit: recital din creaþia lui Ion Vasilescu. Nu mai puþin de 30 de melodii din creaþia ,,cîntãreþului dragostei ºi al optimismului”, cum îl denumea, în Cuvîntul introductiv, compozitorul Ion Dumitrescu. Concertul fusese organizat din iniþiativa Uniunii compozitorilor ºi a Filarmonicii din Bucureºti.

Toþi cei de faþã ne întrebam dacã muzica sa de succes din cadrul somptuos al revistei îºi va menþine puterea de convingere, în intimitatea unei sãli de concert.

Am avut supriza unui compozitor pe care îl ascultam parcã pentru prima datã, atît erau de nobile, de lipsite de orice ostentaþie, variate ºi mereu noi ,,liedurile” sale. Cãci în acel cadru nu se mai putea vorbi de ,,muzicã uºoarã”, ci doar de ,,muzicã”. Înþeleseserã acest imperativ ºi interpreþii, în frunte cu Maria Tãnase, Gicã Petrescu, Ioana Radu, Dorina Drãghici, Niculae Niþescu. Nici un efect ieftin, totul cîntat cu sobrietate, cu naturaleþe, din adîncul inimii. Nimeni nu dorea sã-ºi accentueze calitãþile de interpret: toþi erau captivaþi de frumuseþea cîntecului. În 1958 i se conferã titlul de Maestru emerit. L-a bucurat mult aceastã distincþie. Împlinise 55 de ani.

Avea acelaºi zîmbet delicat, o atitudine tinereascã, un fel de nonºalanþã în miºcãri, ce lãsa impresia unei blazãri juvenile. Muncea la fel de mult, dar fãrã muncã nici nu ar fi conceput existenþa. ,,Ia din viaþã ce-i frumos”, fredona de multe ori, cînd cei din jurul sãu nu erau prea bine dispuºi. ªtia cã muzica sa depãºise de mult graniþele þãrii. Ne-a arãtat însã în ce condiþii zbura ea peste hotare, auzitã pînã peste Ocean, dar, de cele mai multe ori, în prelucrãri savante, care foloseau melodiile sale ca un simplu pretext: ,,Cît de greu am trudit eu la firicelul melodic, ºi cît de uºor îl înzorzoneazã orice meseriaº rutinat al orchestraþiei”.

Odatã, poate chiar în acelaºi an, la un cenaclu al Uniunii compozitorilor, dãduse în vileag ,,tainele” construiri unei piese de muzicã uºoarã, a unei melodii. Aºa cum ºi pictura îºi are regulile ei ºi micile secrete, mai întîi trebuia sã fii cu Stichwort-ul, cu esenþa, ,,dacã vreþi, epitetul ce enunþã ºi anunþã”. Îl revãd ºi acum în picioare pe podium, în faþa rîndurilor noastre de unde îl ascultam; nu voise sã dea un caracter solemn spuselor sale.

Polemici

puiule nãscut din visul unui pãmîntean care mai joacã, uneori, jocul de-a copilãria. Dormi, dormi, dormi visînd pãmîntean ....

Manuel Burduja, Timiºoara * Mama-l legãna ºi-i cînta o cîntare de demult.

Mama-i cînta paradisul pierdut.

Cîntecul trecea prin sîngele pruncului, ca sîngele Soarelui în venele razelor.

Mama-i cînta, din iubire, din fericire, din lumini cînta pentru nemurire.

Cînta despre plîns, despre rîs, despre dorul de ducã pe planeta nãucã.

Despre stele cunoscute ºi necunoscute, Despre Pãmînt, despre ISUS cel sfînt.

Mama-i cînta, ºi cîntecul urca printe stele zidind cuvintele sale: „Tu cobori din lumi astrale, oare ce-þi voi dãrui ca sã mã poþi iubi?

O sã-þi dau un colþ de plai, ca sã faci din el un Rai, pentru slãvire ºi zidire a zilei de mîine”.

Liliana Tetelea, Bucureºti * Oare cum sînt ãºti copii?

Or fi verzi, sau poate gri?

Vã spun sincer, mi-ar fi teamã Sã-i adorm în chip de mamã.

Pentru un asemenea plod Poate-mi trebuie un cod.

Aºa cã voi renunþa ªi-o doicã-i voi cãuta.

Tatiana Avacum, Bucureºti Despre cartea ,,Du-mã cu tine la capãtul lumii...”, regretatul etnomuzicolog Gruia Stoia, fost redactor-ºef al Redacþiei Muzicale a Radioului public, a consemnat, Dãdea exemple din creaþia sa: ,,Mi-am pus busuioc în pãr”, ,,Iubesc”, ,,Vrei sã ne-ntîlnim sîmbãtã seara?” º.a.m.d. ,,Dacã asculþi acest enunþ, ºtii totul, ºtii cum se va desfãºura întregul cîntec”.

Cine va face, la un moment dat, o analizã serioasã a melodiilor sale, va rãmîne surprins de imensa varietate de tipuri. Fiecare e fundamentatã pe un alt profil. Nu mai amintim de varietatea tematicã, de gama de sentimente pe care le reveleazã. Poate cã a educat publicul muzical mult mai mult decît ne lasã sã tragem concluzia rãstimpul care s-a scurs de la trecerea sa din viaþã. Nu a lãsat nimic care sã contravinã bunului-gust muzical. În ultimul an al vieþii, întîlnindu-ne întîmplãtor, m-a felicitat pentru apariþia unei cãrþi care îmi apãruse nu de mult: ,,Leonard, prinþul operetei”. ,,Dumneata nu l-ai apucat, mi-a spus Ion Vasilescu, dar e surprinzãtor cum de ai intuit acel farmec inefabil al acestei personalitãþi unice în istoria teatrului muzical. Fenomenul Leonard nu se va mai repeta. Cred cã nimãnui nu i s-ar putea atribui mai nimerit termenul de «fermecãtor», ca acestui darnic artist, darnic ºi pentru cã era atît de dãruit de naturã”. Mãgulit de felicitãrile pe care le primisem, i-am fãcut imediat propunerea de a scrie o operetã, pornind de la cartea mea, cu subiectul Leonard. Dupã o lungã pauzã, mi-a rãspuns: ,,O operetã a operetei? Ce mi-ar mai rãmîne mie de scris? Muzica «de serviciu», punþile dintre numerele de succes ale tenorului sau subretei?

Am scris destulã, sau poate prea multã. Uite, nu ºtiu dacã þi s-a spus cã tot mai scriu, din cînd în cînd, unele pagini de muzicã «serioasã», cvartete, tot mã mai duc la niºte buni prieteni sã fac muzicã de camerã, sã-mi mai dezmorþesc degetele pe vioara de la care am plecat. Dar e ca o primã dragoste la care ai renunþat de mult, n-ai uitat-o, dar ai pãrãsit-o. Nu mai vreau sã scriu nici muzicã de serviciu, nici sã orchestrez melodiile celebre ale altor compozitori, nici sã mã reîntorc la muzica de la care am plecat. Vocaþia mea a fost alta. Aici rãmîn”.

A fost ultima oarã cînd ne-am întîlnit.

La ceremonia funebrã s-a vorbit mult, s-a plîns mult, a venit multã lume. Amintea de înmormîntarea altui mare iubitor de oameni ºi de frumos, Leonard, la a cãrui îngropãciune veniserã toate tarafurile din Bucureºti ºi, cu o jale nespusã, îl întovãrãºiserã pînã la Cimitirul ,,Sfînta Vineri”, cu cîntece de dragoste din repertoriul ,,Prinþului operetei”. Ar fi fost destul ca la Ion Vasilescu sã se aminteascã de ,,Ia din viaþã ce-i frumos”, de deviza pe care ºi-o mãrturisise întotdeauna.

Dar Ion Vasilescu fãcuse ºi mai mult. Cîntase viaþa. ªi tocmai de aceea, arta lui va dãinui.

Sfîrºit THEODOR BALAN (Fragmente din lucrarea ,,Prietenii mei muzicieni”)

CIOBURI DE GÎNDURI

Speranþã Din Slava Ta fãrã sfîrºit Coboarã Doamne-n pragul serii, La Cina-n care negreºit Tu vii cu lacrima iertãrii. În cinstea Ta eu voi aduce Drept candele trei licurici ªi-un brad împodobit cu stele Spre bucuria celor mici.

Merinde n-am decît o pîine ªi-un strop de vin într-un pahar, Sã ne ajungã-n veºnicie Prin înmulþirea lor din Har. Iar ruga mea va fi tãcerea Mai grea ca piatra de mormînt...

Lumina mea ºi Învierea Te-aºtept la Cinã-n necuvînt.

ILARION BOCA cu ocazia apariþiei volumului, urmãtoarele: „Iatã ca vorbele care zboarã reuºesc sã nascã scrisuri care rãmîn peste timp, adeverind încã o datã cã Radioul este creator de culturã. Într-o vreme în care oamenii încep sã simtã tot mai acut nevoia de speranþã, de vis, de îndreptare a imaginaþiei cãtre tãrîmurile mirifice ale unor împliniri ideale, doi romantici incorigibili ºi spirituali, care nu ºi-au pierdut încrederea în seriozitatea jocurilor copilãriei - i-aþi recunoscut pe Ana Maria Zaharescu ºi Mihai Cosmin Popescu -, au reuºit sã antreneze ascultãtorii nocturni în fantasticul zbor spre «capãtul lumii...»”. (va urma) LILIANA TETELEA

ACTUALITATEA CLASICILOR

Napoleon Bonaparte ºi libertatea presei De aici am ajuns sã discutãm despre libertatea presei. Împãratul ne-a cerut pãrerea. Am flecãrit multã vreme pe aceastã temã ºi am debitat o mulþime de banalitãþi. Unii s-au declarat împotrivã: nimic nu rezistã în faþa unei prese libere, spuneau ei; e în stare sã rãstoarne orice guvern; sã producã tulburãri în orice societate; sã distrugã orice reputaþie. Numai interzicerea acestei libertãþi e periculoasã, spuneau alþii: dacã e înãbuºitã, presa e ca o bombã gata sã explodeze; dacã e lãsatã în voia ei, nu mai e decît un arc fãrã coardã care nu poate rãni pe nimeni. La toate acestea, Împãratul ne-a rãspuns cã e departe de a fi convins, dar cã, la urma urmelor, alta era problema; spunea cã astãzi existã o seamã de instituþii, ºi libertatea presei se numãrã printre ele, iar în legãturã cu aceste instituþii chestiunea nu mai era de a stabili dacã sînt bune, ci numai dacã este posibil sã nu le mai accepþi, din moment ce torentul opiniei publice le impune. Or, el era de pãrere cã interdicþia, în condiþiile unui guvern reprezentativ, era un anacronism izbitor, o adevãratã nebunie. De aceea, la reîntoarcerea sa de pe Insula Elba, lãsase presei libertatea de a se deda la orice exces ar fi voit, ºi considera cã ea nu a contribuit cu nimic la noua lui cãdere. Cînd s-a propus sã se discute faþã de el, în Consiliu, mijloacele prin care autoritatea ar trebui sã se punã la adãpost de excesele presei, el le-a rãspuns în glumã: ,,Domnilor, se vede cã doriþi sã interziceþi sau sã îngrãdiþi aceastã libertate numai în folosul vostru, cãci în ceea ce mã priveºte, de acum înainte eu rãmîn strãin de tot ce se scrie. Presa s-a epuizat discutîndu-mã în absenþã; aºa cã o desfid acum sã mai spunã ceva nou sau rãutãcios pe seama mea”. (...) ,,Alegeri libere? Discuþii publice? Miniºtri cu depline puteri? Libertate? Le vreau ºi eu.... Mai ales libertatea Presei; e absurd sã o înãbuºi, sînt convins. Eu sînt omul Poporului; dacã Poporul vrea cu adevãrat libertatea, i-o datorez”.

LAS CASES (,,Memorialul de la Sfînta Elena”)

Pag. a 7-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Cum se transformã eroismul în minciunã, fobie ºi dezbinare (urmare din pag. 1) Ar trebui elogiaþi ºi de miile de voluntari sîrbi, veniþi la chemarea Rusiei sã lupte alãturi de români ºi ruºi, în cadrul Corpului de Armatã 47 rus – 9000 de eroi sîrbi fiind îngropaþi la Medgidia, acolo fiind cel mai mare cimitir al militarilor sîrbi din afara graniþelor fostei Iugoslavii.

Preºedintele a vorbit doar în treacãt de regina Maria – cea fãrã de care nu am mai fi amintit azi de glorioasele lupte din Vrancea; dacã regina pe jumãtate rusoaicã (fiica Mariei Alexandrovna Romanova, mare ducesã a Rusiei), veriºoara primarã a Þarului, nu s-ar fi opus categoric plecãrii în exil, la Odesa, a conducerii þãrii, oare trupele române ar mai fi dus aceste lupte eroice? Prin imboldul dat de aceastã mare suveranã trupelor, prin exemplul personal, prin susþinerea excepþionalã a sanitarilor militari – regina Maria, „rusoaica”, a fost poate cel mai important personaj al Marelui Rãzboi. În schimb, reviste cu pretenþii de „istorice” publicã acum, în aceastã perioadã, „analize” despre viaþa adulterã a marii regine!

Dacã Iohannis a vorbit mai deloc despre meritele ºi jertfele ruºilor în campania din vara lui 1917, a insistat în schimb pe „pericolul bolºevizãrii” împotriva cãruia a trebuit sã lupte România. În primul rînd cã problema asta bolºevicã nu avea nici o legãturã cu Mãrãºeºtii, iar în al doilea rînd, poate va recunoaºte ºi preºedintele nostru neamþ cã revoluþia bolºevicã a fost o armã a spionajului german – pe care ulterior nu au mai putut sã o þinã în frîu.

Nu, chestiunea cu „bolºevizarea” face parte din nota rusofobã pe care trebuie sã o foloseascã liderii români în orice „cîntare”. Chiar mã uit la înteþirea mesajelor antiruse exact în aceastã perioadã în care ar trebui sã vorbim de Rusia numai de bine – 140 de ani de la Independenþa pe care am obþinut-o într-un rãzboi ruso-turc (în care, fãrã a diminua eroismul românilor, sã amintim cã ruºii aveau în teatrul de rãzboi 750.000 de soldaþi, pe cînd românii erau vreo 60.000), plus centenarul eroic din Marele Rãzboi.

Exact acum publicaþiile ºi portavocile antiruse nu mai ºtiu cum sã trîmbiþeze aberaþii! Citeam siderat un articol pe ziare.com, al lui Emilian Isãilã, o panã submediocrã, articol care poartã titlul „Ostilitatea lui Putin faþã de România, la cele mai înalte cote”; am citit de trei ori sã gãsesc vreun pasaj în care Putin ar face referire la România, ceva, în fine, care sã justifice cît de puþin cã liderul de la Kremlin s-ar gîndi în vreun fel la þãriºoara noastrã – nimic, nici un diftong! Poate în asta constã ostilitatea lui Putin, cã nu ne bagã deloc în seamã… Postul Realitatea - un miracol care dovedeºte cã CNA era pe cînd nu s-a zãrit, azi îl vedem ºi nu e, deºi e plãtit din greu – gãzduieºte istericalele penibile ale propriilor moderatori, dar ºi frustrãrile unor Diaconescu sau Dungaciu, precum ºi colportãrile de false argumente ale unor figuri de rang inferior din galeria rusofobã. Sincer vorbind, nu înþeleg nici poziþia oficialilor ruºi, care nu protesteazã la atacuri care, de ceva timp, tind sã se transforme în îndemn la urã etnicã. E suficient sã-i auziþi pe unii dintre cei nominalizaþi cum pronunþã cuvîntul „ruºii” - ºi te întrebi ce s-ar fi întîmplat dacã ar fi spus, pe acelaºi ton, eee…lveþienii, sã zicem!...

Scrisoarea sãptãmînii Stimatã redacþie, Cu respect vã scriu urmãtoarele rînduri, revoltat de un lucru de neînchipuit, aºa cum numai în România se poate întîmpla. De curînd, un reprezentant de frunte al PSD, domnul (dacã îl putem numi aºa) Dragnea a cãzut (no, chiar cã a cãzut!) la înþelegere cu UDMR, ca ziua de 15 Martie sã fie declaratã sãrbãtoare oficialã în România (!), ºi anume ca zi a ,,maghiarimii”. Data de 15 Martie e legatã de aºa-numita revoluþie de la 1848, cînd maghiarimea revoluþionarã a mãcelãrit 40.000 de români! No darã, atunci ºi francezii sã declare sãrbãtoare oficialã, în Franþa, ,,ziua germãnimii”, data cînd naziºtii i-au ucis pe francezii din localitatea Oradour. Idem, cehii sã declare sãrbãtoare oficialã a ,,germãnimii” din Cehia data la care naziºtii au mãcelãrit populaþia din Lidice. ªi apoi, de ce numai o zi a maghiarimii? Ar putea fi mai multe. Sã nu uitãm douã astfel de zile: data la care au fost asasinaþi zeci de români la Trãznea ºi data la care s-a petrecut acelaºi lucru la Ip. De ce sã discriminãm ºi

Revenind la Iohannis, preºedintele nostru ne-a mai umplut de o veste îmbucurãtoare – de 70 de ani, în Europa nu mai existã conflicte ºi este meritul Uniunii Europene. Bun, asta cu meritul… o las, dar eu cred cã la Sibiu, din cauza lanþului Fãgãraºilor, nu se vede bine Europa! De exemplu, fosta Iugoslavie, distrusã de un rãzboi secesionist pus la cale ºi susþinut de þãri UE; atacarea Serbiei, inclusiv bombardarea cu proiectile cu uraniu sãrãcit, de cãtre NATO. Nu se vede bine nici Ucraina, cu lovitura de stat de la Kiev, susþinutã ºi finanþatã de magnaþi occidentali ºi de spionajul american, urmatã de rãzboiul civil din Donbas. Toate astea sînt în Europa cea pacificantã! Sã mai vorbim de Cipru, de terorism, de crearea primul stat musulman din Europa, de tentativele secesioniste din mai multe þãri europene?… Da, e o Europã a pãcii!

Personal nu sînt adeptul urletelor, metaforice desigur, mã refer la decerebraþii care „urlã” aºa-zise „adevãruri”; spun însã rãspicat cã a susþine o campanie de inoculare a unei fobii este nu doar aberant, ci pur ºi simplu sinucigaº. ªi asta nu pentru cã ar reacþiona Putin, sau mãcar Rogozin, ci pentru cã se creeazã o generaþie deformatã de minciunã ºi urã ineptã. Citeam îngrozit cum un fost ºef al Armatei, generalul Degeratu, vorbeºte fãrã ruºine faþã de adevãr, fãrã bun-simþ profesional ºi fãrã fricã de Dumnezeu despre ameninþarea directã pe care Putin ar fi adresat-o României – „singura þarã ameninþatã direct de Putin”; generalul a fost consilier al lui Bãsescu, la fel ca alte figuri din aceeaºi categorie – Iulian Chifu, cel cu fantomaticul „Centru” care tot prevede conflicte, care umple presa de materiale sub orice criticã, sau sinecuristul Iulian Fota, un adevãrat tonomat al conspiraþiilor ridicole. Acum mai bine de un an, Degeratu spunea bazaconiile cu ameninþãrile, acum spune cã Rusia e pregãtitã de rãzboi. Sincer, m-a bucurat bãtãia de joc administratã de Mircea Badea acestui personaj care, prin atitudinea sa iresponsabilã, face de ruºine ideea de ºef al MSM! Mã uitam ºi cum exact în aceastã perioadã, dupã ce armata a fost practic desfiinþatã, se încearcã aruncarea blamului pe rezerviºtii militari, artificial asociaþi cu oamenii sistemului, beneficiari ai unor venituri nu doar nesimþite, ci chiar ilegale. Ceea ce nu este cazul pensionarilor militari, oameni care ºi-au fãcut datoria faþã de þarã - ºi care au fost scoºi din armatã fiindcã NATO nu are nevoie de ei, are proprii mercenari. Deci, dupã Bisericã, denigratã în fel ºi chip, a venit rîndul Armatei - ºi în felul acesta cei doi piloni ai încrederii naþionale sînt dãrîmaþi.

Dar asta o vom discuta sãptãmîna viitoare, cînd voi readuce în prim-plan ºi opinia lui Vadim despre acest subiect.

Pînã atunci, sã concluzionez… Mã gîndeam sã pun titlul acestui articol „Mãrãºeºti – pe aici minciuna (încã) nu trece!”… dar trece! Ca dovadã tot ce s-a transmis, direct sau subliminal. Occidentul are deja o însemnatã creaþie de filme despre ambele conflagraþii mondiale, din care rezultã cã nemþii au fost buni, iar ruºii ºi sovieticii au fost rãi, cã, de fapt, adevãratul rãzboi a fost împotriva ocupãrii Europei de cãtre ruºi. Vreþi sã facem un test sã vedem ce pãrere are (nu numai) tînãra generaþie?

Status de vedetã Prin exemplul vostru puteþi face lumea mai bunã.

Poate cã veþi pierde o parte din admiratori dacã nu vã arãtaþi sînii sau picioarele la TV, dar în mod sigur o sã cîºtigaþi mai mult respect din partea celor care vã vor rãmîne alãturi.

Televiziunile produc, în regim de urgenþã ºi pe diverse paliere, vedete locale sau naþionale, în funcþie de cerinþe.

Mai sînt persoane care devin vedete prin muncã, sau prin valorile cu care natura le-a înzestrat. Indiferent de modul în care ai ajuns important, mediatizat ºi urmãrit pas cu pas, tu, vedeta, trebuie sã fii responsabil pentru cei care cred în tine ºi chiar ºi pentru cei care te vor coborît de pe piedestal.

Românului îi place televizorul ºi îi place chiar sã fie luat în camera de vederi ºi pus pe sticlã. Îi plac vedetele ºi îºi doreºte sã fie ºi el, mãcar pentru o zi, o vedetã, un miez, sã se poatã fãli în cartier, oraº, sat ºi în faþa celor de acasã. De ce sã nu recunoaºtem, ne place sã fim sau mãcar sã ne închipuim cã sîntem importanþi. Problema este ce faci cînd eºti cu adevãrat expus ºi miºcãrile tale sînt urmãrite de o mulþime care crede în tine? Care este, de fapt, menirea acestor vedete ºi care trebuie sã fie comportamentul lor odatã ce se coboarã de pe sticlã în zona muritorilor?

Cînd eºti expus, cînd eºti în atenþia publicului, cînd miºcãrile tale sînt studiate ºi peste tot ai o coadã de paparazzi, e timpul sã îþi iei în spate un rucsac de responsabilitate ºi sã te porþi ca atare. Fãrã sã vrei, ai devenit un idol pentru unii ºi eºti invidiat de alþii. Cei care îþi urmãresc greºelile te taxeazã ori de cîte ori calci pe alãturi, iar cei care te iubesc, încearcã sã te imite. Ce faci tu atunci, ce face omul din tine pentru ca vedeta sã fie perceputã pozitiv?

Fãrã menajamente, fãrã mãnuºi ºi fãrã rezerve, tu, vedeta, trebuie sã vii în întîmpinarea celor care privesc spre tine cu un comportament exemplar, care sã scoatã în evidenþã omul, dar care sã conserve noua posturã în care te afli.

Mesajul tãu trebuie sã fie unul pozitiv, de încurajare a moralitãþii ºi a bunului-simþ ale celor care vor sã fie ca tine.

Tu, vedeta, fie cã eºti pe scenã, la televizor, fie cã eºti pe stradã sau la coafor, trebuie sã ai în vedere cã prin statusul pe care l-ai dobîndit, prin forþe proprii sau prin frauda sentimentalã, eºti direct responsabil de cei care, într-un fel sau altul, au ajuns sã te iubeascã. În aceastã posturã fiind, tu trebuie sã devii un generator de întîmplãri ºi decizii bune, care sã conducã spre o mai bunã dezvoltare intelectualã sau mãcar moralã a celor care te idolatrizeazã. Tu, vedeta, eºti un formator de opinie, eºti un formator de minþi ºi prin ceea ce spui tu ºi prin ceea ce faci tu, poþi influenþa generaþii.

Dacã tu, prin poziþia pe care o ai, nu devii la rîndul tãu un dascãl pentru cei care privesc spre tine, mai devreme sau mai tîrziu, sfîrºitul tãu de vedetã nu are sã fie cel mai bun. Eºti vedetã ºi, prin urmare, atunci cînd eºti expus încearcã sã vorbeºti cît mai corect, eliminã vulgaritãþile ºi încearcã sã nu spinteci gramatica limbii române. Tu, vedeta, cînd eºti la volan trebuie sã fii un ºofer exemplar; cînd eºti în public sã fii tu un generator de fapte bune, chiar dacã oamenii mici vor face bãºcãlie de tine. Tu, prin ceea ce eºti, prin ceea ce ai devenit, trebuie sã fii un exemplu bun pentru toþi cei care, dacã le ceri, te vor urma.

Din pãcate, nu existã un „manual comportamental”, dar sînt convins cã, prin puþinã culturã, printr-o gramaticã acceptabilã, un cod al bunelor maniere recitit ºi mult, mult bun-simþ, orice vedetã din România ar putea cîºtiga simpatia multor oameni. Prin exemplul vostru puteþi face lumea mai bunã. Poate cã veþi pierde o parte din admiratori dacã nu vã arãtaþi sînii sau picioarele la TV, dar, în mod sigur, o sã cîºtigaþi mai mult respect din partea celor care vã vor rãmîne alãturi.

sã persecutãm minoritatea, ºi sã nu-i amintim toate paginile ,,glorioase” din istoria sa?

Neruºinata propunere a trecut aproape neobservatã în România. În ce stare de îndobitocire ne bãlãcim noi astãzi?

Cîþiva ºefi PSD din judeþele din Ardeal au protestat destul de palid. La oricare naþie de pe Pãmînt, o aºa propunere ar fi iscat un scandal imens, demonstraþii de stradã etc.

Cea mai remarcabilã absenþã în a protesta faþã de cinica propunere a fost aceea a Partidului România Mare! Mai existã partidul? Ce acþiuni a mai întreprins în ultima vreme, în favoarea românilor ºi a României?

Citesc cu regularitate revista dvs. ºi observ cã aceasta e fidelã testamentului de gîndire ºi simþire a Tribunului. Mai existã vreo legãturã între revista ,,România Mare” ºi conducerea interimarã a partidului?

Actualul regim are o mare viclenie ºi pricepere în a surpa, a dizolva din interior partidele care nu îi convin.

Exemplu: Partidul Naþional Þãrãnesc (pentru care nu am ºi nu am avut mare simpatie, dar sînt obiectiv). Azi, acesta nu mai e decît o umbrã, o amintire a ceea ce a fost imediat dupã 1990. Organul lui de presã - ,,Dreptatea” – a dispãrut. Mai sînt ºi alte exemple. ªi aceastã acþiune

subteranã se face prin infiltrarea în respectivele partide a unor uzurpatori, impostori ºi agenþi dizolvanþi, care sã paralizeze orice fel de iniþiative ºi activitate. Ne-minate ºi ne-,,lucrate” din interior au mai rãmas douã formaþiuni: UDMR ºi PSD (,,UDMR – secþia românã”, cum îl numesc, cu amarã glumã, cei în cunoºtinþã de cauzã).

Ce se întîmplã cu Partidul România Mare? Prin ce s-a remarcat în ultima vreme conducerea lui? Paralizie totalã! Mai existã acest partid?

Cu respect, PAVEL ABRUDAN, Zalãu, judeþul Sãlaj (fost membru PRM pînã acum cîteva luni) NOTA REDACÞIEI 1) Apreciem scrisoarea dvs. 2) Am respectat grafia din manuscrisul pe care ni l-aþi trimis. 3) Aþi observat corect cã între revista noastrã ºi Partidul România Mare relaþiile sînt ,,gripate”, comunicarea e dificilã ºi aproape inexistentã din motive strãine nouã. 3) Adresaþi-vã ºi direct actualei conduceri interimare a partidului, cãci la unele din întrebãrile ºi nedumeririle dvs. e normal ca aceasta sã rãspundã. Vã mulþumim.

Pag. a 8-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Schimbarea la faþã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (9) Rãpirea închipuitã a Sfîntului Antonie cel Mare (2) Într-adevãr, Sfîntul Antonie cel Mare a ieºit ºi, dupã ce ºi-a ridicat privirea la cer, a avut urmãtoarea descoperire: Cineva foarte mare ºi înfricoºãtor la chip, a cãrui înãlþime ajungea pînã la nori, stãtea în picioare, iar alþi cîþiva, ca ºi cînd ar fi avut aripi, zburau prin faþa lui. Acela îºi întindea mîinile ºi pe unii îi împiedica sã zboare, iar alþii reuºeau sã treacã de el, zburînd mai sus ºi continuîndu-ºi drumul fãrã piedici.

Pentru cei care scãpau îºi scrîºnea dinþii, iar pentru cei pe care îi împiedica ºi îi silea sã cadã se bucura.

Atunci îndatã s-a auzit o voce: - Antonie, strãduieºte-te sã înþelegi bine ceea ce vezi.

Mintea i s-a luminat imediat ºi ºi-a dat seama cã ceea ce vedea era trecerea sufletelor la cer ºi cã omul cel sãlbatic ºi înalt era diavolul, care îi invidiazã pe credincioºi. Pe oamenii pãcãtoºi îi reþine ºi îi împiedicã sã treacã; însã pe cei care n-au acceptat sfaturile sale, nu poate sã-i împiedice, de aceea ei zboarã mai sus decît el ºi se îndreaptã spre cer. Cînd Sfîntul Antonie cel Mare a avut aceastã descoperire, ºi-a amintit ºi de cea dinainte ºi se nevoia în fiecare zi sã sporeascã în trãire virtuoasã.

Trei ani bolnav sau trei ore în iad În schitul rusesc Sfîntul Andrei din Karies, aºa numitul Serai, la începutul Secolului al XX-lea s-a întîmplat urmãtorul eveniment: Un monah rus din schit s-a îmbolnãvit grav avînd dureri insuportabile ºi a cãzut la pat, rugîndu-se la Dumnezeu sã-l vindece. Atunci în faþa lui a apãrut un înger care i-a zis: - Ce preferi, sã rãmîi încã trei ani în patul acesta, chinuit de boalã, sau sã stai trei ore în iad ºi dupã aceea sã te faci bine?

Bolnavul, dupã ce s-a gîndit îndelung, i-a spus: - Prefer sã merg pentru trei ore în iad.

L-a luat deci îngerul degrabã ºi l-a dus cu sufletul în iad. S-a aflat aºadar în mijlocul unor locuri de suferinþã, unde pãcãtoºii nepocãiþi erau supuºi la tot felul de cazne, fãrã sã poatã cere ajutor de undeva. Împreunã cu ei a fost chinuit ºi monahul acesta, care din prima clipã a început sã

Carte de cãpãtîi (9) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!” * Biserica „SFÎNTUL DUMITRU” - din spatele Muzeului de Istorie - pãrþi ale moaºtelor Sfinþilor: Haralambie (10 februarie), Antipa (11 aprilie), Pantelimon (27 iulie), Nicanor (7 august). În þarã: * „Catedrala MITROPOLITANà DIN IAªI” moaºtele întregi ale Sfintei Preacuvioasei Parascheva (14 octombrie). * „Catedrala ARHIEPISCOPALà DIN SUCEAVA” moaºtele întregi ale Sfîntului Mare Mucenic Ioan cel Nou (2 iunie). * „Catedrala MITROPOLITANà DIN TIMIªOARA” - moaºtele întregi ale Sfîntului Ierarh losif cel Nou de la Partoº (15 septembrie). * „Catedrala ARHIEPISCOPALà DIN CONSTANÞA” moaºtele Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie). * „Catedrala MITROPOLITANà DIN CRAIOVA” pãrþi ale moaºtelor Sfinþilor: Nifon Patriarhul Constantinopolului (11 august), Serghie (7 octombrie), Vah (7 octombrie), Tatiana (12 ianuarie). * „Catedrala EPISCOPALà DIN SLOBOZIA“ - pãrþi ale moaºtelor Sfinþilor: Ioan Gurã de Aur (13 noiembrie), Artemie (20 octombrie), Pantelimon (27 iulie). * Mînãstirea „CURTEA DE ARGEª” - moaºtele Sfintei Muceniþe Filofteia (7 decembrie). * Mînãstirea „NEAMÞ” - capul Sfîntului Simeon din Muntele Minunat (se aflã în altar, este scos la praznice), (24 mai) ºi mormîntul Sfîntului Paisie de la Neamþ (15 noiembrie). * Mînãstirea „PUTNA” - un deget al Sfîntului Daniil Sihastrul (18 decembrie), moaºtele Sfîntului Ierarh Ghenadie ºi mormîntul domnitorului ªtefan cel Mare ºi Sfînt (2 iulie). * Mînãstirea „VORONEÞ” - Mormîntul Sfîntului Daniil Sihastrul (18 decembrie). * Mînãstirea „SECU” (jud. Neamþ) - pãrþi din moaºtele Sfinþilor: Apostol Filip (4 iunie), Ioan cel Nou (2 iunie), ªtefan Marina (17 iulie), Grigorie Decapolitul (20 noiembrie), Gheorghe (23 aprilie), Pantelimon (27 iulie),

cearã ajutor dumnezeiesc ºi vizita îngerului. L-a trimis aºadar Dumnezeu pe îngerul sãu, care l-a întrebat: - De ce mã strigi, pãrinte? Nu ne-am învoit sã rãmîi aici trei ore?

- Au trecut de-atunci trei sute ºi ceva de ani petrecuþi de mine în chinuri groaznice ºi nesuferite, e timpul sã mã scoateþi de aici.

- Frate, n-a trecut nici mãcar jumãtate de orã, cum spui deci cã au trecut trei sute de ani?

- Te rog, i-a zis monahul îngerului, du-mã mai bine în patul de suferinþã pentru trei ani, decît sã mã chinui aici trei ore. ªi, într-adevãr, îngerul l-a adus din nou în lume ºi, dupã ce a mai rãmas pentru puþin pe patul de suferinþã, l-a odihnit în împãrãþia Cerurilor.

Cum a scos-o un tînãr pe mama sa din iad (1) Episcopul Kiros Theodoritos povesteºte cum odatã l-a vizitat un frate care venea foarte de departe. L-a invitat sã se odihneascã ºi sã mãnînce. Cînd a început sã mãnînce, folosea doar mîna stîngã, iar pe cea dreaptã o avea înfãºuratã într-o fîºie de rasã. Episcopul l-a întrebat din purã curiozitate de ce are înfãºuratã aºa mîna, dar acela a evitat sã rãspundã. Arhiereul a tras puþin, cu simplitate, fîºia de rasã de pe mîna aceluia ºi îndatã a ieºit o duhoare care a umplut nu numai camera în care stãteau, ci toatã casa episcopului. Cînd l-a întrebat ce s-a întîmplat de-i pute mîna, strãinul i-a povestit urmãtoarele: - Eu, prea sfinþia voastrã, am avut o mamã foarte frumoasã, care a rãmas vãduvã la vîrstã tînãrã, cînd eu eram mic. Datoritã sãrãciei în care ne aflam, a trãit o viaþã de desfrînare ºi pãcat, ºi cu banii adunaþi din acea viaþã ne duceam zilele. Cînd am ajuns la adolescenþã, mama mea a murit ºi mi-a lãsat mulþi bani. Eu, dîndu-mi seama de zãdãrnicia vieþii, de deºertãciunea bogãþiei, a plãcerilor ºi slavei, am împãrþit banii aceºtia sãracilor ºi bisericilor ºi am plecat în pustie rugîndu-mã pentru mîntuirea mea, a pãrinþilor mei ºi a întregii lumi. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Artemie (20 octombrie), Haralambie (10 februarie), Ioan Gurã de Aur (13 noiembrie). * Mînãstirea „BOGDANA” (Rãdãuþi) pãrþi din moaºtele Sfîntului Ierarh Leontie de la Rãdãuþi (1 iulie). * Mînãstirea „SIHÃSTRIA VORONEÞI” (jud. Vaslui) - moaºte ale Sfîntului Onufrie (12 iunie). * Mînãstirea „Parveºti” (com. Costeºti, jud. Vaslui) pãrþi din moaºtele Sfîntului Mina (11 noiembrie). * Mãnãstirea „COCOªU” (jud. Tulcea) moaºte ale Sfinþilor: Zotic (4 iunie), Atal (4 iunie), Camasis (4 iunie), Filip (4 iunie). * Mînãstirea „TISMANA” (jud. Gorj) – moaºte ale Sfinþilor: Nicodim de la Tismana (26 decembrie), Ioan Gurã de Aur (13 noiembrie), Ignatie (20 decembrie), Teofil (23 iulie). * Mînãstirea „HUREZI” (jud. Vîlcea) - pãrþi ale moaºtelor Sfinþilor: Apostol Andrei (30 noiembrie), Pantelimon (27 iulie), Mercurie (25 noiembrie), Mina (11 noiembrie), Fevronia (25 iunie), Haralambie (10 februarie), Teodor Tiron (17 februarie), Minodora (10 septembrie), Procopie (8 iulie). * Mînãstirea „SÃRACA” (ªemlacu Mic, jud. Timiº) moaºte ale Sfinþilor: Areta (24 octombrie), Maria Magdalena (22 iulie), Artemon (24 martie). * Mînãstirea „RÎMEÞ” (jud. Alba) - pãrþi ale moaºtelor Sfîntului Ghelasie de la Rîmeþ (30 iunie). * Mînãstirea „SÎMBÃTA DE SUS” (Fãgãraº) - pãrþi ale moaºtelor Sfinþilor 40 de Mucenici. * Mînãstirea „CERNICA” - moaºtele întregi ale Sfîntului Calinic de la Cernica (11 aprilie). * Schitul „IEZERUL” (sat Cheia, lîngã Bãile Olãneºti) - pãrþi ale moaºtelor Sfîntului Cuvios Antonie de la Iezerul (23 noiembrie). * Mînãstirea „BISTRIÞA” (Vîlcea) - moaºtele Sfîntului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie). * Schitul „CÃLUGÃRA” (lîngã Oraviþa) - Sfintele Moaºte Pietrificate. * Mînãstirea „GHIGHIU” - moaºtele Sfîntului Toader. * „Catedrala EPISCOPALà DIN GALAÞI“ - adãposteºte de 5 ani moaºte ale Sfîntului Andrei ºi fragment din Crucea Sfîntului Andrei. (va urma) (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Se Schimbã la Faþã Fiul luminii El, Domnul strãluce în haina iubirii, Taborul se naºte cu slavã în dar, Pe piscuri de maluri-limane de har...

Triada de-apostoli priveºte-n azur, Cum Cerul pogoarã atîta de pur, Lumini ce provin din lumina de Sus, Pe Faþa cea Sfîntã ºi fãr’ de apus...

Ilie ºi Moise proclamã vestind Pe Domnul Iisus Pãstorul cel blînd, Lumina-i Luminã din Cerul Preasfînt, Cu razele pure neatinse de gînd...

Petru ºi Iacov ºi Ioan cel frumos, Ucenicii de tainã ai lui Hristos, Privesc cu uimire pe Domnul cel Sfînt, Cãci Chipu-i luminã pe-ntregul pãmînt! ªi Faþa Lui sfîntã ne lumineazã, Toatã zidirea o binecuvînteazã, De-a pururi pe Domnu-l ador, Lumina nestinsã-sus pe Tabor...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Lucifer

Dimineþii candelã rana genunchiului aprinde, în rugãciune noaptea întreagã trudind, aflat-ne-am arc-en-ciel între Începuturi ºi azi, în acum, ºi întrebãm cum ai cãzut tu, purtãtor de raze, îngere expatriat? întîiul venit în laþul revoltei, sfãrîmat-ai, aruncat-ai la pãmînt nimbul smereniei, cãlcat-ai în picioare lumina cea neînseratã; cu aura întunericului te-ai împodobit, în veºmînt de neliniºti, în hlamizi funerare; cu spaime, din spaima vinei tale, ne bîntui… cum ai cãzut din Ceruri stea strãlucitoare, fiu al revãrstului zorilor, o, Îngere prãbuºit, ne rugãm pentru tine!

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

Protecþia noastrã ªtiinþa poate fi un domeniu extrem de periculos, lucru ce ar putea fi confirmat de cãtre inventatorii din toate timpurile. Din pãcate, mulþi dintre ei nu mai pot face acest lucru, pentru cã au fost omorîþi cu mult timp în urmã chiar de cãtre invenþiile lor.

Dintre inventatorii care au cãzut pradã propriilor invenþii face parte legendara Marie Curie. Ceea ce a ucis-o pe faimoasa fizicianã este invizibil pentru ochiul uman: radioactivitatea. Intensa ei activitate a fãcut-o pe Marie Curie vulnerabilã din punct de vedere al sãnãtãþii. Ca urmare a expunerii la radiaþii ºi a efortului intens, starea de sãnãtate a Mariei s-a deteriorat. Nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta. Într-o zi din primãvara anului 1934, Marie a resimþit un fel de febrã ºi a pãrãsit institutul de cercetare mai devreme ca de obicei.

Din acel moment, starea ei de sãnãtate a început sã se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut face, a fost sã precizeze boala. Totul era prea tîrziu.

Am aflat din activitatea savantei cã nu s-a protejat de undele radioactive. Aºa este ºi cu pãcatul. Dar fiecare om poate gãsi o protecþie la Domnul, aºa cum a gãsit ºi psalmistul: „Þi-am mãrturisit pãcatul meu ºi nu mi-am ascuns fãrãdelegea. ªi Tu ai iertat vina pãcatului meu“. Numai în apropierea de Mîntuitorul vom gãsi protecþia împotriva pãcatului.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Noi indicii despre moartea lui Alexandru cel Mare Alexandru cel Mare a construit un imperiu legendar înainte de moartea sa, la vîrsta de 32 de ani, în anul 323 î.Chr., iar decesul sãu a fost provocat de o bãuturã produsã dintr-o plantã otrãvitoare, potrivit unui cercetãtor neozeelandez.

Unii istorici au susþinut cã Alexandru cel Mare a murit din cauze naturale, în timp ce alþii au sprijinit ipoteza potrivit cãreia regele a fost asasinat la un banchet.

Leo Schep, medic specializat în toxicologie la National Poisons Centre, crede cã „vinovatul“ pentru moartea regelui Alexandru cel Mare ar putea fi o bãuturã otrãvitã ce provine dintr-o plantã ce pare „inofensivã“, potrivit unui studiu apãrut în „New Zeeland Herald“.

Leo Schep, care a cercetat dovezi toxicologice timp de un deceniu pentru acest studiu, a declarat cã unele dintre teoriile privind otrãvirea - precum cele cu arsenic ºi stricninã - nu sînt plauzibile. „Moartea ar fi fost mult mai rapidã“, a afirmat acesta. Studiul sãu, la care a lucrat cu Pat Wheatley, un renumit expert de la Universitatea Otago, ºi care a fost publicat în revista medicalã „Clinical Toxicology“, a arãtat cã

cel mai plauzibil „vinovat“ pentru moartea regelui ar fi planta steregoaie (Veratrum album), cunoscutã ºi sub denumirea spînz-alb.

Planta de culoare albã, care poate fi supusã procesului de fermentaþie ºi devine astfel o substanþã toxicã, era foarte cunoscutã de cãtre greci, fiind folositã în tratamentele cu ierburi medicinale pentru efectul ei de inducere a vãrsãturilor.

Alexandru cel Mare s-a chinuit timp de 12 zile înainte de a muri, în aceastã perioadã regele neputînd sã meargã ºi sã vorbeascã. Alte posibile otrãvuri sugerate de istorici de-a lungul anilor - cucuta, pelinul, mãselariþa ºi ºofranul tomnatic - l-ar fi ucis pe acesta într-o perioada mult mai scurtã.

Leo Schep a început sã studieze misterul în 2003, cînd a fost abordat de o companie care lucra pentru un documentar BBC. Potrivit teoriei formulate de medicul Leo Schep, regele macedonean a bãut un vin care provenea din steregoaie fermentatã. Acea bãuturã ar fi avut un gust foarte amar, dar ar fi fost îndulcitã cu o anumitã substanþã, iar Alexandru cel Mare era, cel mai probabil, foarte beat la acel banchet.

Cu toate teorile dezvoltate de istorici, dar ºi de oamenii de ºtiinþã, misterul morþii regelui Alexandru cel Mare nu a fost elucidat nici pînã în prezent, unii spunînd cã acesta a murit din cauza malariei, alþii, pentru cã a fost otrãvit. De asemenea, unii istorici spun cã ar fi murit din cauza unei febre tifoide luate de la bunul sãu prieten Hefaiston, alþii spun cã s-ar fi îmbolnãvit de gripã aviarã.

Printre posibilele cauze ale decesului vehiculate de-a lungul timpului se numãrã meningitã, o boalã venericã (Alexandru cel Mare era bisexual), o maladie hepaticã provocatã de excesul de alcool, obosealã, pancreatitã etc.

Alexandru cel Mare (20 iulie 356 î.Chr. - 10 iunie 323 î.Chr.), cunoscut ºi ca Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei ºi Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Chr. 323 î.Chr.), a fost unul dintre primii mari strategi ºi lideri militari din istorie. În timpul domniei sale a fãcut numeroase cuceriri, macedonenii ajungînd sã stãpîneascã Orientul Apropiat. La moartea sa, la vîrsta de 32 de ani, Alexandru era stãpînul celui mai mare imperiu cucerit vreodatã, care se întindea de la marginea Chinei pînã în Egipt ºi Europa. De asemenea, Alexandru cel Mare a contribuit foarte mult la rãspîndirea culturii elene în întreaga lume.

sursa:mediafax.ro

Un manuscris secret aparþinînd lui Einstein explicã ce credea savantul despre formarea Universului Dovezile teoriei Big Bang au apãrut pentru prima oarã în anii ’20, cînd astronomul american Edwin Hubble ºi alþi oameni din domeniu au descoperit cã galaxii depãrtate se miºcã la o distanþã ºi mai mare ºi cã spaþiul în sine se extinde.

Acestea pãreau sã implice faptul cã, în trecut, conþinutul Universului observabil fusese pînã atunci „o ciorbã primitivã“ foarte densã ºi fierbinte. Munca recent descoperitã a savantului, scrisã în 1931, aminteºte de o teorie dezvoltatã de astrofizicianul britanic Fred Hoyle în urmã cu 20 de ani.

Einstein a abandonat destul de repede ideea, dar manuscrisul dovedeºte ezitarea sa continuã de a accepta cã Universul a fost creat în timpul unei singure explozii.

Dar spre sfîrºitul anilor ’40, Hoyle a argumentat cã spaþiul s-ar putea extinde în mod constant ºi dintotdeauna, acest lucru fiind posibil prin adãugarea continuã de materie nouã, cu particule elementare apãrînd spontan din spaþiu. Apoi particulele ar fuziona, formînd galaxii ºi stele, iar acestea ar apãrea la momentul perfect pentru a ocupa locul liber creat de expansiunea spaþiului.

Universul lui Hoyle a fost mereu infinit, aºadar dimensiunea lui nu se schimba pe mãsurã ce se extindea. Se afla într-o „stare constantã“.

Manuscrisul descoperit recent aratã cã Einstein descria în principiu aproximativ aceeaºi idee, dar mult mai devreme. „Pentru ca densitatea sã fie constantã, noi particule de materie trebuie sã se formeze în mod continuu“, a scris el. Se presupune cã documentul a fost creat în timpul unei cãlãtorii în California, în 1931.

Pãstrat pentru public în arhivele Albert Einstein din Ierusalim - ºi pus la dispoziþie pe website-ul acestora, manuscrisul a fost în mod greºit clasificat drept o primã ciornã a unei alte lucrãri a savantului. Cormac O’Raifeartaigh, fizician la Institutul Waterford de Tehnologie din Irlanda, „aproape cã a picat din scaun“, spune el, cînd ºi-a dat seama despre ce era vorba în manuscris.

Sursa: stirileprotv.ro

O descoperire care ar putea schimba complet lumea Un manuscris descoperit de turci a inflamat spiritele în Iran. Conform unui raport iranian, în el s-ar preciza cã Iisus nu a fost crucificat, cã a propovãduit venirea lui Mahomed. În anul 2000, autoritãþile din Turcia au descoperit un manuscris despre care se presupune cã ar fi „Evanghelia dupã Barnabas“, unul dintre discipolii lui Iisus.

Scrisã pe piele de animal, probabil prin Secolul 5 sau 6, conform „Daily Mail“, Evanghelia dupã Barnabas a nãscut multe controverse, atît la Vatican, dar mai ales în Iran.

Basij Press precizeazã cã în Capitolul 41 din Evanghelie scrie: „Dumnezeu s-a mascat în Arhanghelul Mihail, i-a exclus din ceruri pe Adam ºi Eva, iar cînd Adam s-a întors a observat cã deasupra porþii spre rai scria: „La elah ela Allah, Mohamad rasool Allah“, însemnînd „Allah este unicul Dumnezeu, iar Mohamed e profetul sãu“.

Raportul Iranian mai susþine cã Iisus nu ar fi fost niciodatã crucificat ºi, mai mult de atît, ar fi propovãduit venirea lui Mohamed.

Scrierea este în Siriacã, un dialect din Aramaica, ºi prezice venirea ultimul Mesia al Islamului. În luna februarie a acestui an, Vaticanul a emis o cerere oficialã pentru a studia aceastã carte. Încã nu este

Sfatul medicului

Fractura de calcaneu Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Fracturile de calcaneu sînt cele DR. TAREK NAZER mai frecvente dintre fracturile oaselor tarsiene. Calcaneul este constituit dintr-o corticalã relativ subþire ºi numeroase fascicole de traveease ce delimiteazã o zonã de minimã rezistenþã în zona subastragalianã. Aici se produc fracturile „talamice” care de regulã sînt grevate de sechele importante ca: artroza subastra-anã ºi piciorul plat valg dureros post-traumatic.

SIMPTOME Fractura de calcaneu prezintã urmãtoarele simptome: • durerea ascuþitã; • vînãtaia; • umflãtura; • deformarea cãlcîiului; • imposibilitatea de a pune greutate pe picior ºi de a merge.

DIAGNOSTIC Doctorul ortoped va examina piciorul ºi va pune întrebãri cu privire la modul în care s-a produs fractura, apoi va cere efectuarea radiografiei/tomografiei sau RMN-ului.

Pentru a stabili un diagnostic corect, medicul va efectua examinarea neurologicã ºi vascularizarea întregului membru inferior împreunã cu celelalte zone ale corpului.

TIPURI DE FRACTURI DE CALCANEU Fractura stabilã. Fractura stabilã de calcaneu este o fracturã fãrã deplasare, în care extremitãþile rezultate în urma fracturãrii cãlcîiului sînt aliniate perfect sau aproape perfect. Complicaþiile care pot apãrea în timpul tratamentului sînt de obicei reduse, cele douã fragmente osoase ale calcaneului fracturat fixîndu-se în poziþia corectã.

Fractura instabilã. Fractura instabilã apare atunci cînd calcaneul prezintã o discontinuitate evidentã, respectiv segmentele calcaneului se deplaseazã ºi nu sînt aliniate. Pentru a alinia cele douã segmente la locul lor, fractura instabilã necesitã, de cele mai multe ori, operaþie.

Fractura cominutivã. Fractura cominutivã de calcaneu reprezintã ruperea în cel puþin douã locuri a cãlcîiului, rezultînd astfel 3 sau mai multe segmente discontinue.

Acest tip de fracturã este foarte instabilã ºi necesitã tratament chirurgical, urmat de recuperare de lungã duratã.

Tratament. Tratamentul depinde de forma anatomoclinicã a fracturii. În fracturile fãrã deplasare, atît articulare, cît ºi nearticulare, se face tratament ortopedic. Se face imobilizarea într-un aparat gipsat, de preferinþã cu camerã liberã posterioarã, tip Graffin pentru cca. 6 sãptãmîni, apoi recuperarea articularã susþinutã în fracturile marii tuberozitãþi calcaneene cu deplasare se face osteosinieza cu ºuruburi sau cerclaj cu fir metalic. În caz de contraindicaþie localã (flictene, dermite ºocate etc.) sau generalã se va face tratament „funcþional”. Se va renunþa la imobilizarea gipsatã. Se va menþine piciorul în poziþie proclivã ºi se va face mobilizarea degetelor ºi a gleznei din primele zile de tratament. Tratamentul chirurgical este rezervat fracturilor cu deplasare.

www.artroscopiedegenunchi.ro clar dacã autoritãþile din Turcia au acceptat sau nu cererea.

Site-ul „National Turk“ susþine cã pînã în prezent cartea a fost þinutã în interiorul Palatului de Justiþie din Ankara. Atoritãþile din Turcia sînt sigure cã acest manuscris este autentic. „Descoperirea Evangheliei lui Barnabas va submina autoritatea Bisericii Creºtine ºi va revoluþiona religia în lume“, scrie în raportul Basij Press.

Phil Lawler, editor la site-ul Catholic Culture, spune cã raportul fãcut de iranieni este „de tot rîsul“.

Erick Stakelbeck, un analist terorist ºi un observator al politicii din Iran, a declarat pentru WND.com: „Regimul iranian este decis sã elimine Creºtinãtatea în orice mod posibil, chiar dacã asta înseamnã sã oblige la convertire, sã ardã copiile Bibliei sau sã vandalizeze biserici“.

Sursa: stirileprotv.ro

Pag. a 10-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Comemorarea a d oi m ari s criitori AU TRECUT 60 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI GEORGE BACOVIA (1881-1957)

Toamna poposise, primãvara trecea...

Toamna poposise, primãvara trecea, nu mai þin minte, cu siguranþã, nici anul, nici anotimpul, doar timpul: o vreme devreme a studenþiei mele, cînd rãsfoiam dupã-amiezi de duminicã ºi ulicioare de Bucureºti cumsecade, ca sã-mi rememorez o istorie literarã aþipitã-n penumbra propice a sihãstririi; cînd, pe la marginea oraºului, bãteam pavele ºi, uneori, cu-arãtãtorul îndoit, în uluci încovoiate de vîrsta lor ºi-a florilor, ca sã descopãr – inedit context, iconografie dinamicã – traiul

CENTENARUL MORÞII LUI TITU MAIORESCU (1840-1917)

Poetul Titu Maiorescu Pînã la un punct, mai toþi scriitorii noºtri au fost ºi poeþi, ºi prozatori, ºi dramaturgi, ºi eseiºti, ºi gazetari. Pe scurt, artiºti totali. Iar alþii, în plus, ºi-au expus principiile estetice ºi de criticã literarã de la înãlþimea ºi prestigiul catedrelor universitare. Ajunºi aici, nu este greu sã enumerãm cîteva figuri strãlucite: Cantemir, Eliade Rãdulescu, Alecsandri, Eminescu, Haºdeu, Odobescu, Titu Maiorescu, Iorga, Eugen Lovinescu, G. Cãlinescu, Tudor Vianu. Aceste nume ilustreazã o idee simplã: cine s-a distins într-un gen literar, mai devreme sau mai tîrziu, va trece graniþa ºi spre altele, întrucît genurile ºi speciile literare sînt legate între ele, se cautã unele pe altele.

Aºa se face cã, spre surprinderea multora, scriitori precum Caragiale, Creangã sau poate Sadoveanu, cunoscuþi doar ca autori de schiþe, nuvele, dramaturgie, povestiri sau romane, au scris ºi poezii. Oprindu-se asupra lui Nenea Iancu, exegeþii au remarcat cã majoritatea schiþelor sale, în afara unui echilibru ºi o armonie perfecte, conþin ºi o poezie internã, o calofilie purã, care oferã posibilitatea sã fie învãþate pe de rost cu uºurinþã ºi recitate. În plus, pe lîngã inteligenþã, el deþinea ºi solide cunoºtinþe de poeticã ºi prozodie, relevîndu-se ca un pãtimaº al poeziei ºi un degustãtor rafinat al licãrului din unele silabe. Caragiale devenise imbatabil în alcãtuirea spontanã de sonete pe diverse rime. De aceea, mai mult din amuzament, nu i-a fost prea greu sã compunã peste 50 de poezii din diferite specii: sonete, fabule sau epigrame. În pofida acestei situaþii, el n-a insistat ºi n-a ajuns un mare poet, fiindcã nu se nãscuse poet, precum prietenul sãu, Eminescu. Într-o situaþie asemãnãtoare s-a aflat ºi Creangã. ªi el, ca tot românul, a scris ocazional poezii. Dar, producþiile sale, cele mai multe de inspiraþie folcloricã, au o valoare mai mult educativã decît artisticã. ªi Sadoveanu a compus poezii. ªi cînd spunem aceasta, ne gîndim nu numai la cele din tinereþe, semnate cu pseudonime, ci ºi la cele adevãrate, adunate prin 1980 în volumul ,,DAIM” (Doamnei Adorate a Inimii Mele),

cotidian, cu bani de coºniþã ºi pantofi de pingelit ,,viaþa” cîtorva clasici (pe atunci, în viaþã încã), a cãror ,,operã” urma sã mi-o explice, peste un an sau doi, o catedrã ici, un profesor colo...

Cojisem o portocalã în Floreasca, pe Vlãdescu 53, în Cotroceni, pe Carol Davila 8, mîncam dulceaþã; la Mandravela, sus pe Mãrþiºor, fusesem omenit cu un pumn de caise; pe... ºi în... în vie... pe balcon... în salonaº...

I-au înghiþit pe toþi manualele, tratatele, studiile, scîndurile de brad sau de stejar, în ale cãror strîmte rafturi þãrîna-ºi risipeºte biblioteca; presaþi între file, stau reci ºi þepeni, ca la fotograf, în douã dimensiuni gri: biografia chiriei ºi-a partidei de table cu vecinul a devenit istorie; bibliografia dezastrelor glorioase ºi-a rãsplãtiþilor derizorii a devenit istorie: istorie literarã – istoria literaturii noastre moderne. Dar, pe retina inimii sînt pururea vii, în trei dimensiuni (a patra, cea de tainã, e în suflet), scãldaþi în policromia puþin ceþoasã a memoriei – lentila veºnic necurãþatã de praf, totdeauna gata sã deþinã în prim-plan cutare frunzã anonimã de nuc (acoperind un zîmbet esenþial), cutare cutã de perdea (mascînd un gest istoric).

De aceea am cãutat, într-o duminicã dupã-amiazã, grãdina ºi casa de mãrunt slujbaº la stat; de-aceea am gãsit într-un fotoliu, destinsã, odihnindu-se de cît vibrase patetic, solitarã, o strunã gravã-a lirei româneºti.

Oboseala lui Bacovia nu era de plumb poetic, nici de ploi ori ninsori grozave la Abator, ci mînecuþe roase administrativ pe condici ºi pe còpii caligrafiate violet aproape ca amurgul cu acelaºi adjectiv. ªi mai venise cineva, atunci, duminica dupã-amiazã: un fotograf, un om care-a furat – pentru o clipã (veºnicia?) – un clipãt de privire-a poeziei: privire-n poezii de dragoste inspirate de pasiunea sexagenarã pentru mai tînãra Valeria Mitru, cea care avea sã-i devinã soþie. În ordinea stabilitã de noi, Titu Maiorescu (1840-1917) este al patrulea caz de scriitor consacrat într-un domeniu (critica literarã), care s-a încumetat sã scrie ºi poezie, deºi era lipsit de imaginaþie, dupã cum spune G. Cãlinescu. Astfel, revista ,,Manuscriptum”, în nr.

2/1972, a pus la dispoziþia cititorilor mai multe poezii descoperite în manuscrisele intrate în depozitele Bibliotecii Centrale de Stat. Aceste manuscrise cuprind, pe lîngã traduceri ºi scrisori de album, un numãr de 29 de poezii originale, scrise în germanã ºi în românã. Cronologic, ele pot fi grupate în: poezii din perioada 1856-1859, cînd Maiorescu era elev la Colegiul ,,Theresianum”, din Viena, ºi care conþin meditaþii juvenile asupra dragostei, prieteniei ºi a tinereþii, alternate cu unele idei filozofice. A doua categorie de poezii sînt cele redactate în perioada 1871-1885, cînd se remarcã o mai bunã stãpînire a meºteºugului artistic. Deºi criticul nu le-a acordat prea mare importanþã, considerîndu-le un simplu divertisment, ele semnificã pentru cititorul de astãzi capacitatea lui Maiorescu de a înþelege ºi preþui poezia. Spre exemplificare, vom reproduce doar douã poezii. Una, intitulatã ,,Infirmeria Academiei Theresiane din Viena”, scrisã la Viena în limba germanã, în anul 1871, ºi tradusã de poetul ªtefan Augustin Doinaº, ºi alta, ,,De ce Luna e femeie...”, scrisã în româneºte, în 1885.

Infirmeria Academiei Theresiane din Viena Nu ºtiu, zãu, ce se petrece, Orice chef de viaþã-mi trece; Chiar umorul mi s-a stins,

sine, într-o carte ºi spre noi. Sau dincolo de noi, de-acei ai cãror ochi era dat sã se-nchidã-n altã moarte...

Nu-l mai þin minte – ºi pentru asta, îl rog sã mã ierte – pe meºterul care mi-a dãruit generos duzina de legitimaþii sepia ale trecerii poetului prin vãmile pãmîntului.

(Una dintre ele, cea în care ºi-a aplecat privirea într-o carte, rãzimîndu-ºi tîmpla, însoþeºte volumul de „Poezii“ din ‘56. Rãzleþe, poate una-alta sã mai fi fost date la ivealã...).

Regãsite într-un vechi dosar, le restitui amintirii mele de-atunci ºi memoriei de mîine a celorlalþi. În salonaºul lui, Bacovia mi-a oferit bomboane cu fructe...

ROMULUS VULPESCU (1933-2012), prieten apropiat al regretatului Vadim Tudor ºi vechi colaborator al revistei ,,România Mare” El – de obicei - ne’nvins.

De trei zile încheiate Gust aici niºte bucate De pe vremea lui Adam Poftã – nici de spaimã – n-am.

Zilnic miºcã ceva-n supã, Ceva mic, vãzut prin lupã; Însã nu ºi de mîncat.

Ah, spitalul blestemat!

Dupã supã vine-o ceaºcã Cu zeamã de prunã fleaºcã, Roºie-vînãtã de tot: Zer de apã, zis ,,compot”!

Cîteodatã-i zarvã mare Pentru douã ºvarþuri chioare.

Altceva nu mi s-a dat.

Ah, spitalul blestemat!

Cu-atîtea lipsuri ºi-amar Îmi omor timpul mãcar Ah, nicicînd n-am scris mai prost Rime-atît de fãrã rost!

(Viena, iunie 1857)

De ce Luna e femeie...

De ce Luna e femeie, De ce Soarele-i bãrbat?

Ea, regina nopþii negre, El, al zilei împãrat?

E mai rece a ei luminã, ªi el arde-n veci nestins: Ea în negurã viseazã, El spre viaþã e împins. ªi rãbdarea e femeie, Dar curajul e bãrbat: Ea trãieºte-n zi de astãzi, El spre mîine-i îndreptat.

Cãci tristeþea e femeie, Iar norocul e bãrbat: Ea-n sfialã vede lumea, El se luptã ne’ncetat.

Ea-l admirã, el se mirã, Amîndoi se întregesc, Cînd în pace, cînd în ceartã, ªi fac neamul omenesc.

(Bucureºti, 5/17 septembrie 1885)

Paginã realizatã de PAUL SUDITU

Pag. a 11-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (19) „Tropicul Cancerului“ Autor: Henry Miller Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1934, Franþa; 1961, Statele Unite Edituri: Obelisk Press; Grove Press Forma literarã: roman

„Tropicul Capricornului“ Autor: Henry Miller Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1939, Franþa; 1962, Statele Unite Edituri: Obelisk Press; Grove Press Forma literarã: roman

Rezumat ,,Tropicul Cancerului” ilustreazã singurãtatea, inutilitatea, surda cãutare a plãcerilor, degradarea ºi mizeria vieþii unui american aflat în Franþa, la începutul anilor ’30. Început ca o autobiografie a lui Miller, scris sub forma unui jurnal, romanul relateazã viaþa autorului la Paris, în aceste relatãri gãsindu-ºi loc ºi portretele unor prieteni sau cunoºtinþe aflate acolo. În ciuda legãturii cu viaþa sa, romanul nu este nici cronologic, nici exact în ceea ce priveºte datele sau locurile. Miller foloseºte o tehnicã de relatare liberã, creînd un monolog interior impresionist, mai degrabã decît unul reportericesc.

Expatriat american la Paris, care depinde de prietenii sãi pentru masã ºi casã, personajul principal are numeroase aventuri sexuale cu diverse femei. Viaþa sa eroticã este descrisã grafic, deºi folosirea frecventã a exagerãrilor transformã pasajele aparent erotice în situaþii stranii, care demonstreazã absurditatea existenþei umane, mai mult decît sã stimuleze din punct de vedere erotic. Imagistica sexualã, precum ºi limbajul lui Miller sînt directe ºi ºocante pe parcursul romanului.

Miller cuprinde în lucrarea sa ºi cîteva pasaje emetice, iar, în anumite situaþii, critica sa socialã este exprimatã astfel: „De o sutã ºi mai bine de ani, lumea, lumea noastrã moare. ªi nici un om, în aceastã sutã ºi mai bine de ani, nu a fost suficient de nebun încît sã introducã o bombã în fundul creaþiei, ºi sã o detoneze”. ,,Tropicul Capricornului” este, de asemenea, o scriere semi-autobiograficã. Romanul acoperã perioada 1920-1924, chiar înainte ca autorul sã plece din America. În aceastã perioadã, el lucra pentru ,,Western Union”, numitã în roman ,,Cosmodemonic Telegraph Company of North America”. Încã o datã, la fel ca ºi în romanul anterior, Miller relateazã agonia sa, în încercarea de a se regãsi ºi de a fi sincer cu el însuºi, în ciuda presiunilor de a se conforma, impuse de o societate industrialã. Deºi în decursul perioadei descrise în ,,Tropicul Capricornului” Miller era însurat, el îºi povesteºte o serie de aventuri cu prostituate, cu soþiile sau surorile unor prieteni, sau cunoºtinþe întîmplãtoare.

Romanul este plin de cuvinte indecente, nu numai despre situaþii sexuale sau emetice, dar acestea inundînd situaþii cît se poate de obiºnuite. La un moment dat, el

UN PUNCT DE VEDERE

Ora de educaþie sexualã în ºcoalã (1) O primã problemã ar fi aceea dacã o astfel de temã delicatã e potrivit sã fie discutatã în bisericã, în special, ºi chiar ºi în grupurile de credincioºi. Cred cã da. E potrivit. În fond, Onan, cel care va da numele metehnei, e un personaj biblic. Sã ne amintim de Sodoma ºi Gomora. „Cîntarea Cîntãrilor” e un adevãrat imn dedicat farmecului senzual, erotic feminin. Exemple din Vechiul Testament. Dar aceastã categorie de probleme e tratatã ºi în Noul Testament. „κi va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi îºi va lua femeie ºi vor fi un singur trup...”, ne spune Mîntuitorul. Mai sînt ºi alte exemple. Privind aberaþiie sexuale, Sfîntul Apostol Pavel, în Epistola I-a cãtre Corinteni, înfiereazã în termeni clari homosexualitatea ºi lesbianismul.

Desigur, orice subiect, oricît de serios ºi delicat, poate fi tratat în termeni decenþi ºi sobri, sau în termeni vulgari ºi deºãnþaþi. Dupã cum ne aºteptãm, în Biblie, problema e tratatã în cei mai potriviþi termeni.

Existã ºi vechiul proverb - pãgîn - latin: „naturalia non turpia” („Ce e natural nu e ruºinos”). În fond, creºtinismul e o luptã ºi nu o dulce visare. Luptãtorii cinstiþi nu evitã zonele dificile, delicate ale existenþei, ci le înfruntã. A întoarce, din jenã, nepricepere, dezori-

aproximativ 2 milioane de exemplare distribuite, aproape trei sferturi au fost înapoiate editurii. Romanul a fost implicat în cel puþin 40 de cazuri penale împotriva librarilor, chiar ºi dupã ce guvernul a ridicat interdicþia asupra sa. A avut loc un numãr imposibil de estimat de procese civile, avînd în centru acest roman, la fel de dese fiind ºi cazurile de retragere „voluntarã” de la vînzare, sau de presiuni pentru a recurge la acest lucru. În 1950, Ernest Besig, directorul Uniunii Americane pentru Libertãþi Civile din San Francisco, a încercat sã importe exemplare din ,,Tropicul Cancerului” ºi din ,,Tropicul Capricornului”, iniþiind astfel primul proces judiciar în care au fost implicate cele douã titluri.

Invocînd Secþiunea 1305 din Statutul Vãmilor, oficialii vamali au reþinut cãrþile, determinîndu-l pe Besig sã conteste aceastã decizie la tribunal. Înainte de a ajunge în instanþã, Besig a solicitat o moþiune, prin care sã fie permis unui numãr de 19 critici literari sã depunã mãrturie pentru valoarea artisticã literarã a romanelor ºi despre statutul lui Miller, de scriitor serios. Moþiunea a fost respinsã de cãtre judecãtorul Louis A. Goodman,

care a declarat foarte direct: ,,Dupã pãrerea mea, efectul dominant al cãrþilor în cauzã este unul obscen. Ambele cãrþi sînt pline de pasaje lungi, revoltãtoare ºi mizerabile, care au tendinþa de a incita dorinþe ºi gînduri depravate.

Cãrþile conþin, de asemenea, pasaje ºi capitole, despre care se poate spune cã au valoare literarã, dar porþiunile obscene nu au o asemenea valoare; acestea sînt în mod direct, în întregime ºi fãrã dubiu, mizerabile ºi obscene, neavînd nici o relaþie rezonabilã cu vreun concept literar inerent temei literare a romanului”.

Cazul a fost judecat fãrã juriu în 1951, cu judecãtorul Goodman la prezidiu. În ciuda lui Besig, a unor recenzii din lucrãrile lui Miller, precum ºi a declaraþilor date de critici în apãrarea valorii literare a romanelor, judecãtorul a condamnat ambele cãrþi, considerîndu-le obscene.

A fost înaintat imediat un apel la aceastã decizie, astfel cã, la 23 octombrie 1953, romanele au fost din nou declarate obscene, într-o decizie unanimã în cazul Besig v. United States. În declaraþia sa finalã, judecãtorul Albert Lee Stephens a caracterizat cãrþile ca fiind „cuvintele de netipãrit ale josniciei ºi falimentului moral”, susþinînd cã, fie ºi luate în întregime, cãrþilor le lipsea valoarea literarã.

Ediþia din 1961, apãrutã la ,,Grove Press”, din ,,Tropicul Cancerului” a atras dupã sine numeroase acþiuni în instanþã, întrucît nu fusese încã un caz-test în aceastã formã, cum fusese pentru ,,Amantul doamnei Chatterley”. ,,Grove Press” a ezitat sã facã apel la Curtea Supremã în primele cazuri, iar aceste amînãri pînã la o decizie finalã a sistemului judiciar costau, într-adevãr, foarte mult, întrucît ,,Grove Press” se angajase sã acorde asistenþã juridicã tuturor celor care comercializau cartea. Trei instanþe la nivel de stat declaraserã cartea „obscenã”, în procesele State v.

Huntington (Connecticut); Grove Press, Inc v. Florida, (Florida); Haiman v. Morris, (Illinois); Commonwealth v. Robin (Pennsylvania) ºi People v. Fritch (New York). În aceeaºi perioadã, statele California, Massachusetts ºi Wisconsin au declarat romanul ca „nefiind obscen”, în procesele Zeitlin v. Arnebergh (1963) (în unanimitate); Attorney General v. Book Named „Tropic of Cancer” (1962) (decizie de 4 la 3); ºi McCauley v. Tropic of Cancer (1963) (decizie de 4 la 3).

La 22 iunie 1964, printr-un vot de 5 la 4, în cazul Grove Press, Inc. v. Gerstein (1964), Curtea Supremã a Statelor Unite a întors decizia datã în Florida, în cazul Grove Press, Inc v. Florida. Decizia a fost inversatã printr-un ordin per curiam, în care judecãtorul William J. Brennan Jr. a declarat cã „materialele care abordeazã sexul în aºa manierã încît sã exprime idei, sau care au valoare artisticã, ºtiinþificã sau literarã, sau orice altã formã de importanþã socialã, nu pot fi etichetate drept obscene ºi nici nu le poate fi negat dreptul la protecþie constituþionalã”.

Editura ,,Grove Press” a apãrat în mod viguros romanul ,,Tropicul Cancerului” în numeroase jurisdicþii, dar a fost în cele din urmã obligatã sã recunoascã cã nu mai are resursele necesare pentru a proceda la fel ºi în cazul romanului ,,Tropicul Capricornului”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

entare, spatele acestei realitãþi atît de importante a vieþii noastre pãmînteºti ar fi o eroare. Realitatea ignoratã se rãzbunã, mai devreme sau mai tîrziu.

O altã problemã, care e chiar tema prezentei expuneri, este aceea dacã acest fel de educaþie se cade sã fie fãcutã în ºcoalã sau în familie. Desigur, dacã toate familiile - sau majoritatea lor - ar fi adeptele unui creºtinism ortodox riguros ºi ale moralei creºtine, rãspunsul ar fi simplu. Da! În familie! Dar sîntem - sã fim realiºti departe de aceastã situaþie idealã. Au existat - ºi paradoxal lucru, existã ºi astãzi - familii în care subiectul e „tabu”. Greºit mod de a trata problema. În fapt, educaþia sexualã a copilului, a adolescentului, e lãsatã pe seama strãzii, a „strãzii cibernetice”, astãzi, ceea ce duce, inevitabil, la pervertirea lui.

La cealaltã extremã: am citit în presã, prezentat laudativ, un caz aparte. Într-o familie relativ tînãrã, cu doi copii (bãiat ºi fatã) adolescenþi, pãrinþii întreþin relaþii incestuoase cu aceºtia. Motivaþia: e modul optim ºi practic de a face o educaþie sexualã concretã, corespunzãtoare progeniturilor lor. De a-i feri pe copii de situaþiile traumatizante ale primelor experienþe erotice. În sfîrºit, existã numeroase familii cu mentalitãþi moderne, evoluate, de tip occidental (am intrat ºi noi în lumea civilizatã, nu?), în care problema e „dedramatizatã”, tratatã sportiv, cu umor, chiar cu cinism.

Cu cîþiva ani în urmã, cînd homosexualitatea ºi lesbianismul erau considerate comportamente anormale,

studii statistice serioase au arãtat cã un mare procent din aberanþii sexuali proveneau din familii destrãmate (divorþ, decese, abandon), în care copilul (adolescentul) a rãmas în grija pãrintelui de sex opus. Familia dezechilibratã, mutilatã, induce comportamente sexuale deviante în copii. Astãzi, numãrul divorþurilor a crescut foarte mult. În special la noi, la români, cazurile familiilor în care unul din pãrinþi e plecat vreme îndelungatã la muncã în strãinãtate sînt destul de frecvente.

Dupã cum se vede, „cîte bordeie, atîtea obiceiuri!”. ªi majoritatea greºite, nocive. Or, la un moment dat, în mod inevitabil, tinerii vor „zbura” din sînul familiei, vor socializa în mediul lor de vîrstã. Comunicarea, armonia relaþiilor dintre sexe vor fi greu de realizat în condiþiile arãtate mai sus. O educaþie sexualã standard, comunã, fãcutã eventual în ªcoalã, e de dorit, în principiu. O platformã comunã de decolare în viaþã, care sã ofere ºanse egale tuturor. În principiu! Dar... de la principiu pînã la punerea lui în practicã e cale lungã, dificilã ºi plinã de capcane.

Am putea spune cã istoria lumii e o istorie a principiilor bune puse în practicã, însã, cu nepricepere ºi, cel mai adesea, cu rea credinþã. Simetric, invers – vezi ºi comunismul - e istoria unor utopii criminale ambalate într-o retoricã atrãgãtoare, a unor principii seducãtoare. (va urma) LIVIU GÃGESCU

afirmã: „M-am simþit bine pentru cã, dupã cum am zis ºi mai devreme, m-a durut în fund de toate”. Într-un alt pasaj, comenteazã: „Nu eram un pupincurist prea bun”.

Criticile aduse Americii sînt expuse în acelaºi limbaj direct: „Vãd toate strãzile Americii combinate într-o uriaºã hazna, o hazna a spiritului, în care totul este absorbit ºi scurs în eternul rahat... În burta trombonului se aflã sufletul Americii, flatulîndu-ºi inima mulþumitã”.

Ca ºi în ,,Tropicul Cancerului”, Miller foloseºte un limbaj aproape ºocant, descriind activitãþi sexuale bizare, pe care le are împreunã cu „Mona”, a doua sa soþie. În ciuda acestui limbaj, a descrierilor sexuale ºi emetice, Miller reuºeºte sã ilustreze pentru cititori absurditatea condiþiei umane.

Istoricul cenzurii ,,Tropicul Cancerului” a fost prima datã publicat la Paris, în 1934, rãmînînd interzis oficial în Statele Unite timp de 3 decenii. Cu toate acestea, exemplare ale cãrþii circulau clandestin prin cercurile studenþeºti, iar ,,Grove Press” a decis sã publice romanul ºi în Statele Unite. Din

Cei mai mari 10 exploratori ai lumii Fie cã a fost vorba de glorie, de supravieþuire, de speranþa îmbogãþirii sau, pur ºi simplu, de curiozitate, dorinþa de a explora necunoscutul s-a dovedit o trãsãturã definitorie a speciei noastre. Explorator poate fi considerat acel Om de Cro-Magnon care a depãºit pentru prima datã graniþele Africii pentru a se aventura spre sãlbatica Europã de acum 60.000 de ani precum, la fel de bine, îl putem numi explorator ºi pe primul om care a zburat dincolo de atmosfera terestrã. Nu la ei ne vom referi însã aici, ci la cei care, mai mult sau mai puþin tributari aºa numitei Epoci a Marilor Explorãri, au redescoperit Pãmîntul, transformîndu-l pentru totdeauna.

Bartolomeo Diaz (1451 – 1500) Dacã ar exista o expresie care sã îl defineascã cel mai bine pe portughezul Bartolomeo Diaz (Bartolomeu Dias), aceasta ar fi, cu siguranþã, „deschizãtorul de drumuri”.

Numai gîndindu-ne la faptul cã Vasco da Gama, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, ca sã numim doar cîþiva dintre cei mai cunoscuþi exploratori ai vremii, i-au folosit hãrþile ºi însemnãrile în expediþiile lor, ne putem da seama de importanþa pe care Diaz a avut-o în descoperirile care i-au urmat.

Expediþia întreprinsã de Bartolomeo Diaz între 1487 ºi 1488 a fost una secretã pentru o lungã perioadã de timp, ºi asta pentru cã scopul ei principal era acela de a descoperi o cale maritimã cãtre India, prin sudul Africii... un deziderat îndrãzneþ, dacã avem în vedere faptul cã atît musulmanii, cît ºi Veneþia acelor vremuri deþineau monopulul comerþului cu Asia. În cele 16 luni cît a durat temerara sa cãlãtorie, portughezul a strãbãtut peste 8.000 de kilometri pe mare, cartografiind aproximativ 2.030 de kilometri de coastã africanã încã necunoscutã. El este cel care a descris pentru prima oarã o întîlnire cu nativii sudafricani ºi tot el are meritul de a fi atins pentru prima datã Capul Bunei Speranþe (pe care îl numise atunci Cabo das Tormentas - Capul Furtunilor). Chiar dacã nu ºi-a împlinit niciodatã visul, acela de a ajunge în India, Bartolomeo Diaz este considerat primul european care a strãbãtut sudul Africii ºi care a demonstrat cã Oceanul Indian nu este doar o mare închisã, aºa cum se crezuse pînã atunci.

Nevoit sã se întoarcã din drum din cauza unei epidemii de scorbut ºi a unei posibile revolte a echipajului, Diaz spera la o a doua cãlãtorie care sã îl ducã, de acea datã, pînã în Indii. Visul i-a fost destrãmat 9 ani mai tîrziu, în 1497, atunci cînd un alt portughez, Vasco da Gama, era numit de casa regalã portughezã sã conducã urmãtoarea expediþie. Folosind hãrþile realizate de Diaz, da Gama atingea la 20 mai 1498 atît de rîvnita destinaþie.

Vasco da Gama (1460/1469 – 1524) Probabil cã doar cãutarea Sfîntului Graal a putut da naºtere în Evul Mediu mai multor patimi ºi mai multor expediþii temerare decît a fãcut-o posibila ruta maritimã cãtre Indii. ªi ce exemplu poate fi mai elocvent decît al celui care a rãmas în istorie drept primul om care a strãbãtut Atlanticul ºi Oceanul Indian pentru a dovedi cã supoziþiile geografilor vremii sînt reale... nimeni altul decît portughezul Vasco da Gama? Atunci cînd da Gama dãdea semnalul începerii istoricei sale cãlãtoriii, la 8 iulie 1497, nimeni nu se aºteptase ca el sã fie numit lider al expediþiei, în detrimentul mult mai experimentatului navigator Bartolomeo Diaz. În fond, chiar Diaz fusese

cel care îi alesese corãbiile mai tînãrului sãu omolog ºi chiar îl însoþise pentru o scurtã perioadã de timp în expediþia sa. ªi totuºi, dintr-un capriciu al regelui portughez Manuel I, ilustrul necunoscut pe atunci, Vasco da Gama, pornea în cãlãtoria care avea sã schimbe destinele lumii ºi care, la finalul ei, urma sã îi asigure nemurirea. Spirit mult mai pragmatic decît Diaz, acesta ºi-a condus cu o mînã de fier cei 200 de membri ai echipajului cale de peste 10.000 de kilometri, un record absolut la acea vreme ºi, dupã ce a strãbãtut Oceanul Indian în numai 23 de zile, atingea la 20 mai 1498 portul indian Calicut.

Ruta maritimã cãtre Indii fusese descoperitã. De acum, lumea intrã într-o nouã erã.

Vasco da Gama a fost însãrcinat de cãtre suveranul portughez sã conducã ºi o a doua expediþie cãtre India, în anul 1502, de data aceasta în fruntea a nu mai puþin de 20 de nave de rãzboi, pentru a impune interesele þãrii sale în Estul îndepãrtat. Recunoscut deja pentru duritatea caracterului ºi pentru violenþa faþã de oponenþii sãi, da Gama ºi-a creat o reputaþie de temut printre negustorii arabi ºi indieni, mai ales dupã ce a incendiat o corabie plinã cu pelerini musulmani care se întorceau de la Mecca, ºi a scufundat o întreagã flotã (29 de nave) din Calicut. Un an mai tîrziu, la întoarcerea în Portugalia, Vasco da Gama primea în semn de recunoºtinþã titlul de Duce de Braganza, precum ºi drepturi feudale asupra provinciei Vidigueira. Portughezul s-a stins din viaþã în 1524, în timpul celei de a treia expediþii în India, în urma unei puternice epidemii de malarie. Trupul sãu a fost repatriat ºi, în prezent, se aflã înmormîntat în Mînãstirea Sfînta Maria din Belem, Lisabona.

Cristofor Columb (1451 – 1506) Tot o rutã cãtre Indii a încercat sã afle ºi celebrul genovez aflat în slujba Spaniei, Cristofor Columb (Cristobal Colon dupã numele sãu hispanizat), atunci cînd, la 3 august 1492, ridica ancora cãtre ceea ce avea sã devinã una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimului mileniu… America.

De altfel, deºi a întreprins nu mai puþin de 4 voiaje între 1492 ºi 1502, explorînd o mare parte a Americii Centrale ºi a insulelor din estul celor douã Americi, Columb a murit convins cã a descoperit legendarul drum cãtre coasta esticã a Indiei. Meritul de a demonstra cã lumea lui Columb este mult mai mare decît crezuse acesta ºi cã, de fapt, genovezul descoperise un alt continent, complet necunoscut pînã în acel moment, aparþine însã unui alt explorator italian, florentinul Amerigo Vespucci (1454 – 1512). Ca o ironie a sorþii, la doar un an dupã moartea lui Columb, în 1507, cartografii germani Martin Waldseemuller ºi Matthias Ringmann numeau continentul descoperit de genovez... America.

Chiar dacã meritul de a fi descoperit Lumea Nouã nu îi mai aparþine decît formal lui Cristofor Columb, acesta fiind devansat cu aproape cinci secole de vikingii lui Leif Erikson, el este acela care a dat startul colonizãrii Americilor, acþiune care avea sã schimbe radical faþa lumii cunoscute la acea vreme.

David Livingstone (1813-1873) O figurã aparte în grupul elistist al marilor exploratori ai lumii o constituie, fãrã doar ºi poate, cea a misionarului scoþian David Livingstone. Charismatic, îndrãgostit pînã la fanatism de Africa, aprig luptãtor împotriva sclaviei, Livingstone s-a dovedit un pionier în ceea ce priveºte explorarea Continentului Negru, cu atît mai

mult cu cît expediþiile sale au avut loc într-o perioadã în care puþini aveau curajul sã se aventureze în lumea sãlbaticã a junglelor, a savanelor ºi a necunoscutelor triburi africane. Plecat iniþial ca misionar în Africa de Sud, în 1840, David Livingstone a fost ºocat de realitãþile vieþii de pe Continentul Negru, în special de sclavia practicatã pe scarã largã, un veritabil flagel împotriva cãruia îºi propunea sã lupte cu toate puterile sale. Astfel, are loc în 1849 prima expediþie cãtre centrul Africii, scoþianul traversînd atunci deºertul Kalahari de la sud la nord. Trei ani mai tîrziu, Livingstone porneºte într-una dintre cele mai temerare cãlãtorii din istorie, devenind primul european care a strãbãtut continentul african de la vest la est (din Luanda, pe þãrmul Atlanticului, pînã la Quelimane, pe malul Oceanului Indian). Tot atunci, misionarul scoþian descoperea ºi gura de vãrsare a fluviului Zambezi, ºi tot el era cel care identifica impresionanta cascadã Mosi-oa-Tunya, pe care o reboteza Victoria. Întors temporar în Anglia, Livingstone este tratat ca un erou naþional ºi, dupã ce renunþã la misionarism pentru a-ºi continua expediþiile, primeºte fonduri din partea Societãþii Regale de Geografie pentru a finanþa o cãlãtorie cu un vapor cu aburi, care sã identifice o rutã navigabilã pe Zambezi cãtre interiorul Africii. Încercarea sa din 1858 rãmîne însã fãrã succes, datoritã apelor improprii navigaþiei ºi, poate, ºi a lipsei calitãþilor sale de lider în misiuni de asemenea amploare. Reîntors ºase ani mai tîrziu, în 1864, David Livingstone nu stã prea mult pe gînduri ºi organizeazã o nouã expediþie, de data aceasta în cãutarea izvoarelor Nilului, expediþie care eºueazã la fel ca ultima. Cu toate acestea, hãrþile întocmite de scoþian aveau sã se dovedeascã de o importanþã covîrºitoare în viitoarele misiuni europene de explorare a Africii. Livingstone s-a stins din viaþã în Zambia, la 4 mai 1873, din cauza malariei ºi a unei hemoragii interne cauzate de o puternicã dizenterie. Trupul sãu a fost transportat la Londra, acolo unde a fost înmormîntat în Abaþia Westminster.

Sir Francis Drake (1540-1596) „Fabulos”…

Acesta ar fi singurul termen care sã poatã defini viaþa ºi personalitatea unuia dintre cele mai îndrãgite personaje din istoria Angliei, Sir Francis Drake. Comerciant de sclavi, corsar, învingãtor al Invincibilei Armade spaniole, influent om politic ºi cavaler al reginei Elisabeta I a Angliei, Drake îºi gãseºte locul în lumea exploratorilor printr-o realizare de excepþie, el fiind totodatã cel de-al doilea om care a realizat înconjurul lumii pe mare ºi primul englez care a reuºit o astfel de performanþã. Marea a însemnat totul pentru Francis Drake, cel care la vîrsta de mai puþin de 13 ani lucra deja ca ucenic pe o navã comercialã din Canalul Mînecii. La numai 20 de ani, el devine cãpitanul propriului vas ºi se lanseazã în traficul de sclavi pe care îi transportã în Lumea Nouã. Aici avea sã aibã parte ºi de primul contact cu spaniolii, o înfruntare sîngeroasã care îi lasã pentru tot restul vieþii o urã nestinsã faþã de aceºtia. La scurt timp devine corsar în slujba reginei Elisabeta I ºi, din ordinul acesteia, porneºte în fruntea unui echipaj format din 6 corãbii ºi 164 de oameni în cãlãtoria care avea sã rãmînã pentru totdeauna în istoria Angliei. Deºi scopul sãu era acela de a prãda cît mai multe galioane spaniole din estul Americii de Sud, Drake nu ajunge în Pacific decît cu nava amiral, restul ambarcaþiunilor fiind fie scufundate de furtunã, fie distruse chiar de cãtre englez din cauza pierderii echipajului.

Pentru a atinge Oceanul Pacific, Drake devenea în 1578 primul englez care strãbãtea Strîmtoarea Magellan ºi, în speranþa de a descoperi un pasaj nordic care sã îi permitã întoarcerea în Atlantic, el naviga în nordul coastelor vest-americane mai mult decît o fãcuse orice

alt european înaintea sa. Convins cã aceastã trecere nu exista, Francis Drake se îndrepta atunci cãtre Africa, nu înainte de a strãbate Arhipelagul Filipine ºi de a-ºi încãrca nava cu atît de mult rîvnitele mirodenii asiatice. În septembrie 1580, Drake ajungea din nou în Anglia. Era primul om dupã Magellan care reuºise înconjurul lumii pe mare. Opt ani mai tîrziu, în 1588, englezul scria o nouã paginã glorioasã din istoria þãrii sale, dupã ce, în funcþia de vice-amiral, învingea Invincibila Armada spaniolã. Francis Drake s-a stins din viaþã la 29 ianuarie 1596 din cauza dizenteriei, în timp ce încerca sã asedieze portul spaniol San Juan din Puerto Rico. Trupul sãu a fost încredinþat apelor mãrii, conform unui strãvechi obicei marinãresc.

Marco Polo (1254 – 1324) Nu mulþi sînt cei care aleg o viaþã plinã de aventuri în locul uneia lipsitã de griji, aºa cum a fãcut-o ilustrul veneþian din Secolul al XIII-lea, Marco Polo. Descendent al unei familii cu o bogatã tradiþie în comerþul cu bijuterii, afacere extrem de profitabilã de altfel, Polo renunþã la beneficiile materiale în schimbul unei experienþe care avea sã îi schimbe viaþa ºi care sã îi asigure un loc nemuritor în ierarhia celor mai mari exploratori ai lumii.

Totul a început în 1260, an în care Niccolo, tatãl lui Marco Polo, pãrãsea Veneþia pentru o cãlãtorie de afaceri spre Marea Neagrã. Atras de mirajul povestirilor despre Orientul Îndepãrtat ºi despre legendarul Drum al Mãtãsii, veneþianul se alãtura atunci unei expediþii care avea sã îl poarte pînã la curtea lui Kublai Han, liderul mongol al Chinei acelor vremuri. Fascinat de lumea nouã pe care o descoperise, Polo leagã o strînsã prietenie cu nepotul ilustrului Gingis Han ºi, nouã ani mai tîrziu, se întorcea în Veneþia pentru a-l convinge pe Papã sã organizeze o nouã expediþie cu scopul de a propovãdui creºtinismul în China. Însoþindu-ºi tatãl în Orientul Îndepãrtat în 1275, Marco Polo avea sã îºi petreacã urmãtorii 17 ani explorînd cea mai mare parte a Chinei ºi, fapt neconfirmat în totalitate, ajungînd în premierã pentru un european în dreptul strîmtorii Bering. Povestea fascinantã a cãlãtoriilor sale a fost scrisã nu de Polo, aºa cum mulþi au crezut, ci de un alt italian, un anume Rustichello din Pisa, scriitor care îl descoperã pe veneþian într-o închisoare din Genova, acolo unde acesta ajunsese dupã ce se implicase direct în luptele navale dintre cele douã state italiene. „Milionul” ºi „Cãlãtoriile lui Marco Polo”, cãrþile în care erau descrise aventurile sale, s-au dovedit extrem de populare, fiind traduse ulterior în multe limbi europene. Impresionaþi, genovezii îl eliberau pe Polo, iar acesta se întorcea în Veneþia, acolo unde avea sã îºi petreacã tot restul vieþii. Ilustrul explorator s-a stins din viaþã la 8 ianuarie 1324.

Roald Amundsen (1872 – 1928) Demn urmaº al legendarilor exploratori scandinavi din urmã cu peste un mileniu, norvegianul Roald Amundsen este, alãturi de Douglas Mawson, Robert Falcon Scott ºi Ernest Shackleton, o figurã ilustrã a perioadei numite de specialiºti Era Eroicã a Explorãrilor Antarctice. În fapt, dacã vreodatã s-ar dovedi, Amundsen ar putea fi considerat omul care a atins în premierã atît Polul Sud, cît ºi Polul Nord.

Puternic atras de fascinaþia vieþii de explorator, Roald Amundsen ºi-a abandonat studiile la numai 21 de ani pentru a se dedica în totalitate cãlãtoriilor pe mare.

Astfel, în 1897, la vîrsta de 27 de ani, norvegianul se regãseºte în compania ilustrã a celor mai promiþãtori oameni de ºtiinþã ai vremii, într-o cãlãtorie care avea sã rãmînã în istorie. Este vorba de nava Belgica, ºi de prima

James Cook (1728 – 1779)

încercare de a atinge Antarctica efectuatã vreodatã de europeni. Condusã de belgianul Adrien de Gerlache, expediþia avea sã eºueze odatã cu blocarea navei între gheþurile sudice. Echipajul a fost salvat numai de eforturile concentrate ale medicului Frederick Cook ºi ale românului Emil Racoviþã, cei care au evitat o epidemie de scorbut sau, mai rãu, o moarte prin inaniþie a marinarilor, vînînd foci pe banchizele polare ºi oferind exploratorilor carnea crudã a acestora. Fãrã sã îºi piardã entuziasmul în urma acestei întîmplãri, Amundsen se îndreaptã doar 6 ani mai tîrziu, în 1903, cãtre Polul Nord, descoperind atunci Pasajul Nordic, puntea de legãturã dintre Oceanul Atlantic ºi Oceanul Pacific, un deziderat care dura de peste patru secole, încã de pe vremea marilor exploratori medievali. Tot atunci, norvegianul intra în contact cu triburile de inuiþi de la care învãþa tehnicile esenþiale de supravieþuire în condiþii de frig extrem, tehnici care aveau sã se dovedeascã extrem de importante în cãlãtoriile sale viitoare.

Anii 1910-1912, îl gãsesc pe Roald Amundesn într-o cursã epicã pentru cucerirea Polului Sud. Deºi iniþial intenþionase sã atingã Polul Nord, norvegianul afla dezamãgit cã Frederick Cook ºi Robert Peary realizaserã în 1908 ºi 1909 pasul cãtre cel mai nordic punct al Terrei. Îndreptîndu-ºi atenþia cãtre Antarctica încã neexploratã, Amundsen ieºea, de data aceasta victorios, doar experienþa acumulatã alãturi de inuiþi fãcîndu-l cîºtigãtor în faþa englezului Robert Falcon Scott, plecat spre Polul Sud în aceeaºi perioadã. Era 14 decembrie 1911. Visul de a atinge ºi Polul Nord nu se stinsese însã ºi, dupã mai multe tentative eºuate, Amundsen îºi atinge obiectivul în 1926, la bordul zepelinului Norge. Cum toate cele trei expediþii care susþinuserã cã atinseserã Polul au fost contestate (Frederick Cook în 1908, Ribert Peary în 1909 ºi Richard Byrd în 1926), putem avea în persoana lui Roald Amundsen pe omul care a atins în premierã ambii poli ai Pãmîntului. Norvegianul a dispãrut în condiþii misterioase la 18 iunie 1928, în timp ce încerca sã salveze membrii unui zepelin italian prãbuºit dupã întoarcerea de la Polul Nord. Corpul sãu nu a fost gãsit niciodatã.

Departe de a fi doar un soldat ºi un navigator încercat, cãpitanul James Cook poate fi caracterizat drept unul dintre primii exploratori europeni care au realizat lungi cãlãtorii oceanice în scopuri pur ºtiinþifice.

De altfel, aºa avea sã înceapã ºi prima sa mare aventurã, o expediþie în Tahiti, acolo de unde ar fi trebuit sã urmãreascã conjucþia dintre Venus ºi Soare, eveniment de mare importanþã pentru astronomii vremii, petrecut în 1769. Conform instrucþiunilor primite din partea Societãþii Regale Britanice, Cook s-a îndreptat apoi cãtre Noua Zeelandã, teritoriu descris pentru prima datã de olandezul Abel Tasman în 1642. Cook a fost de altfel primul european care a realizat o cartografiere completã a Noii Zeelande, tot el fiind ºi cel care a identificat coasta esticã a Australiei. Nemulþumit de realizãrile sale din timpul primei expediþii, James Cook porneºte în 1772 într-o a doua cãlãtorie, cu scopul de a cartografia þãrmurile Oceanului Atlantic, ocazie cu care identifica mai multe insule necunoscute pînã atunci geografilor europeni, ºi ajunge pînã aproape de Antarctica.

La doar un an de la întoarcere din 1775, Cook organizeazã ºi cea de-a treia expediþie, ocazie cu care descoperã Hawaii ºi stabileºte primul contact european cu nativii maori. Considerat iniþial un zeu de cãtre baºtinaºi, englezul intrã în conflict cu aceºtia dupã ce încearcã sã îºi recupereze o barcã furatã, luînd ostatici mai mulþi lideri hawaiieni. Deznodãmîntul este însã unul dramatic, James Cook fiind ucis de localnici într-un atac furibund al acestora. Era 14 februarie 1779.

Alexander von Humboldt (1769 – 1859)

Fernando Magellan (1480 – 1521)

Spirit enciclopedic, veºnic în cãutarea noului, explorator cu vocaþie de geniu, germanul Alexander von Humboldt a fost considerat de cãtre critici, pe bunã dreptate, un demn urmaº al anticului Aristotel. În fapt, într-o Europã marcatã de rãzboaiele napoleoniene, Humboldt a fost singurul om capabil sã eclipseze prin realizãrile sale, chiar dacã într-un cu totul alt domeniu, personalitatea covîrºitoare a lui Napoleon Bonaparte. Chiar ºi astãzi, la 250 de ani de la moartea sa, Alexander von Humboldt este privit ca unul dintre cei mai mari oameni de ºtiinþã care au existat vreodatã.

Vocaþia sa s-a manifestat cu precãdere de-a lungul celor cinci ani (1799 –1804), în care a explorat o mare parte a Americii de Sud, a Mexicului, Cubei ºi a Statelor Unite ale Americii. Înarmat cu o rigoare tipic prusacã ºi cu o rãbdare de fier, Humboldt a reuºit sã adune ºi sã clasifice într-un numãr impresionant de volume o parte importantã a florei, faunei, precum ºi a vestigiilor arheologice din Lumea Nouã, într-o manierã consideratã astãzi drept primul model ºtiinþific în adevãratul sens al cuvîntului.

Tot el a fost cel care, în 1804, a realizat primul recensãmînt, chiar dacã rudimentar, al nativilor amerindieni din sudul Americii de Nord, estimînd numãrul acestora la aproximativ 6 milioane.

Perioada cuprinsã între 1811 – 1818, îl gãseºte pe Alexander von Humboldt în cea mai lungã dintre expediþiile sale, cea din Rusia, atunci cînd strãbate circa 15.500 de kilometri în încercarea de a afla cît mai multe date despre o þarã încã necunoscutã multora dintre contemporanii sãi. El aprecia corect pentru prima datã dimensiunile platoului Central-Asiatic ºi, spre satisfacþia guvernului rus, descoperea diamante în zona munþilor Urali. Von Humboldt s-a stins din viaþã la 6 mai 1859, la venerabila vîrstã de 89 de ani, lãsînd în urma sa una dintre cele mai ample ºi complete lucrãri realizate vreodatã în domeniul ºtiinþelor naturale. Modelul urmat de el în clasificarea ºi catalogarea datelor obþinute în timpul expediþiilor s-a transfomat cu timpul în tiparul ºtiinþific folosit în astfel de ocazii.

Portughezul Fernando Magellan (Fernao de Magalhaes dupã numele sãu real) este omul care a reuºit în premierã o circumnavigaþie a Terrei ºi care descoperea drumul vestic cãtre Indii prin strîmtoarea din sudul Americii Latine care astãzi îi poartã numele.

Nãscut într-o familie de nobili portughezi scãpãtaþi, Magellan se înroleazã la numai 25 de ani în flota regalã, participînd activ la mai multe expediþii în India ºi Africa. În fapt, portughezul a fost unul dinte cei care a luptat pentru cucerirea estului Indiei ºi a peninsulei Malacca, înainte de a fi rãnit ºi de a se retrage în Portugalia. Dupã o serie de neînþelegeri cu regele portughez, Manuel I, Magellan se refugiazã în Spania, marea rivalã a þãrii sale natale, acolo unde propune sã i se încredinþeze conducerea unei expediþii prin care sã descoperea pasajul vestic cãtre atît de rîvnitul Þinut al Mirodeniilor.

Surprinzãtor, portughezul primeºte un rãspuns afirmativ ºi, la 10 august 1519, ridicã ancora în fruntea unei flote formate din cinci nave (Trinidad, San Antonio, Conception, Victoria ºi Santiago). Nevoit sã evite navele trimise de cãtre Manuel I în urmãrirea sa, precum ºi coasta esticã a Braziliei, aflatã sub dominaþia portughezã, Fernando Magellan a navigat de-a lungul coastei Americii de Sud ºi, la 28 noiembrie 1519, reuºea sã pãtrundã prin sudul Þãrii de Foc în ceea ce el avea sã numeascã Mar Pacifico - Oceanul Pacific. Drumul vestic cãtre India fusese descoperit.

Navigînd cãtre nord, portughezul ajungea dupã o cãlãtorie extenuantã în Filipine, acolo unde, din nefericire, avea sã îºi gãseascã sfîrºitul, la 22 aprilie 1521, dupã ce încercase sã aplaneze conflictul dintre douã cãpetenii locale. La trei ani de la lansarea expediþiei, ºi dupã 69.800 de kilometri pe mare, o singurã navã, Victoria, se întorcea în Spania. Din cei 270 de oameni care îl urmaserã pe Magellan în temerara sa încercare, doar 38 aveau sã mai ajungã acasã. Era 6 septembrie 1522, datã la care Indiile îºi pierduserã ºi ultimul secret.

ADRIAN NICOLAE (Descopera.ro)

Pag. a 14-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Pensiile militarilor, miza ascunsã: dependenþa de tip mafiot între subordonaþi ºi ºefi Cum funcþioneazã o diversiune ºtie orice ºuþ: faci zgomot în partea stîngã ca sã scotoceºti prin buzunarul din partea dreaptã. Nu ºtiu dacã Olguþa Vasilescu a deprins tehnica de la ºuþii Craiovei sau din altã parte, dar cert rãmîne faptul cã participã la acþiune: ea e cea care a fãcut zgomot în partea stîngã în chestiunea pensiilor speciale.

Acum sã vedem ce se aflã în buzunarul din partea dreaptã. Acum cîteva zile, portalul Profit.ro a publicat draftul ordonanþei de urgenþã care ar urma sã repunã pe alte baze toate pensiile speciale: militari, poliþiºti, servicii secrete, magistraþi, piloþi, diplomaþi, parlamentari ºi care or mai fi.

Regîndirea pensiilor speciale este, fãrã doar ºi poate, un scop nobil. De-a lungul anilor, o mînã de oameni – putem sã-i spunem clicã – a reuºit ca, prin manevre mai mult sau mai puþin frauduloase, sã manipuleze legislaþia în aºa fel încît sã obþinã pensii sensibil mai mari decît salariile pe care le primeau înaintea pensionãrii. La acest moment, nici un minister ºi nici Guvernul ca atare nu sînt în stare sã ofere oficial un text de lucru al respectivei ordonanþe. ªi nu un text de lucru, dar nici mãcar un set de principii pe care ordonanþa se va baza, în aºa fel încît toatã lumea sã-ºi poatã face o idee cãtre ce se îndreaptã lucrurile. Se naºte atunci întrebarea: dacã regîndirea sistemului de pensii speciale este un lucru atît de bun, de ce guvernanþii nu sînt în stare s-o facã omeneºte, transparent, cu dezbatere publicã, cu explicaþii asupra a ceea ce vrei sã faci? Nu sînt decît douã ipoteze. Prima: oamenii ãºtia pur ºi simplu nu ºtiu sã lucreze altfel decît pe ascuns, ºobolãneºte, oricît de bune le-ar fi intenþiile. ªi a doua: au de ascuns o altã ºobolãnealã. Aceste gînduri le-am pus deunãzi pe Facebook, împreunã cu draftul ordonanþei publicat de

Profit.ro, ºi i-am invitat pe cei care se pricep la legislaþia privind pensiile sã citeascã textul ºi sã-mi semnaleze dacã depisteazã lucruri suspecte. M-a contactat un cadru militar, pare-se priceput în domeniul pensiilor. A solicitat anonimatul, lucru absolut firesc, cîtã vreme e încã activ, ºi într-un limbaj destul de tehnic, mi-a semnalat cel puþin douã lucruri suspecte, care vor afecta major relaþiile ierarhice în zona Armatei. Le traduc cît pot de bine. Potrivit actualei legi, militarii pot ieºi la pensie dacã au o vechime în activitate de 25 de ani. Pensia li se stabileºte la 65% din venitul mediu brut încasat din ºase luni consecutive, alese din ultimii 5 ani de activitate. În momentul de faþã, sînt exceptate de la calculul pensiei o serie de venituri care fie sînt accidentale, fie nu sînt de naturã salarialã: diurne, îndemnizaþii, compensaþii, premii, prime etc. – nu mai puþin de 16 categorii de plãþi sînt excluse explicit din veniturile pe baza cãrora se calculeazã pensia. Logica e evidentã: viitorii pensionari sã nu-ºi umfle veniturile artificial în ultimele luni de activitate, astfel încît sã ajungã la pensii astronomice. În draftul de ordonanþã de urgenþã, toate aceste excepþii dispar. Veniturile vor putea fi, aºadar, umflate în ultimele luni de activitate, astfel încît sã rezulte pensii cu adevãrat nesimþite. Umflarea asta n-o face însã fiecare de capul lui, cã aºa vrea el: i-o fac ºefii.

Care îi pot acorda – sau nu – prime, indemnizaþii, diurne, compensaþii etc. Pericolul pe care ofiþerul îl semnaleazã e acesta: se naºte astfel, pe lîngã fireasca ierarhie de tip militar, o dependenþã paralelã, de tip mafiot, între subordonaþi ºi ºefi: eºti obedient, pupi pensie mare - altminteri ba. Alt lucru suspect. Actuala lege are un sistem de penalitãþi ºi gratificaþii, care sã inhibe pensionarea anticipatã ºi sã stimuleze rãmînerea în activitate ºi dupã cei 25 de ani activitate. Astfel, în cazul pensionãrii anticipate, pensia calculatã se diminueazã cu 1% pentru fiecare an rãmas pînã la împlinirea celor 25 de ani de activitate. În mod corespunzãtor, pensia se majoreazã cu 1% pentru fiecare an care depãºeºte vechimea standard de 25 de ani. În

Reabilitatã dupã atîta timp, supa aceasta sleitã, dacã nu cumva rîncezitã, cu fraudarea alegerilor n-a incitat în cine ºtie ce mãsurã la vreun apetit vindicativ. Totuºi, complotiºtii încearcã sã se apere în fel ºi chip. Unii îmbracã reuniunea de urgenþã din sufragerie în mantia Sfîntului Ierarh Nicolae, afirmînd cã acolo se prãznuia o zi onomasticã. Desigur, nu a amfitrionului Gabriel, ci a lui Neculai Onþanu, vajnic primar de sector care, vezi Doamne, n-avea casã potrivitã sã gãzduiascã un astfel de eveniment, onorat de invitaþi simandicoºi, acceptînd ca un camarad de partid ºi de epoleþi sã-l scoatã din impasul onomastic. N-am mai auzit pînã acum ca vreun individ sã-ºi celebreze ziua onomasticã prin vecini, care sã-i asigure nu numai locanta, ci ºi musafirii. Baºca faptul cã, potrivit tradiþiei, la ziua numelui nu se fac invitaþii, ci sînt bine primiþi orice doritori a-i adresa felicitãri persoanei sãrbãtorite.

Alþi revizioniºti ai votului din 2009 susþin, ºi astãzi, cã n-a fost vorba despre vreo aniversare, ori de vreo masã

Cãmãtari. Recuperatori (58) „ªi DACÃ-L BAT, CE?“ Sînt mulþi români care nu au intrat nici mãcar o datã în viaþa lor într-o bancã. Iar singurele împrumuturi pe care ºi le mai permit sã le facã dupã ce au dispãrut ºi ceauºistele „ceare“-uri sînt pe la vecini ºi rude, sã aibã de zahãr ºi ulei pînã la chenzina viitoare. În schimb, în lumea celor învãþaþi cu luxul, a împrumuta sume de-a dreptul exorbitante a devenit deja o simplã obiºnuinþã. Mai ales printre clienþii fideli ai cazinourilor, dedaþi la „distracþia“ de a arunca ºi zeci de mii de euro la ruleta norocului orb. Iar atunci cînd pierd ºi nu mai au bani la ei, marii jucãtori nu se sfiesc sã apeleze la cãmãtarii ce-ºi fac veacul pe acolo ºi sã ia împrumuturi de onoare, cu dobînzi imense, dar acordate pe loc ºi fãrã nici un act. Dar, deºi aceste tranzacþii bazate doar pe strîngerea de mînã dintre doi oameni „de oraº“ sînt celebre pentru soliditatea lor, iatã, însã, cã existã ºi excepþii.

Pentru a-þi satisface capriciul jucatului la cazinou îþi trebuie bani. Foarte mulþi bani. Dar ºi aºa, sînt nopþi pãcãtoase în care oricîþi bani ai avea la tine, tot nu sînt îndeajuns. Cãci pierzi ºi ultimul leuþ din buzunar, dar tot nu eºti în stare sã te opreºti din rotirea galopantã a ruletei. Simþi cã la urmãtoarea bilã vei da marea loviturã ºi atunci îþi forþezi norocul mai mult decît meritã un simplu joc, cerîn-

LIVIU AVRAM PS: Redau separat, la rugãmintea sa, o ofiþerului anonim: „Nu confundaþi pensiile pensiile nesimþite. Au pensii nesimþite doar avut puterea ºi relaþiile ca sã ºi le calculeze vrut ei”.

precizare a speciale cu cei care au aºa cum au

festivã. Poate cã generalul cu multe stele nu oferise decît o gustare, de genul aceleia din care se înfruptaserã, la Ministerul de Interne (?!), Vasile Blaga, Adriean Videanu ºi Radu Berceanu, alþi stîlpi electorali ai lui Traian Bãsescu. Unul dintre cei prezenþi în sufragerie, în ziua sufragiului prezidenþial, dezminþind categoric potolul ºi spriþul, afirma sus ºi tare cã toþi ,,celularii” de crizã erau cu ochii pe televizor, încercînd sã descifreze direcþia în care se miºca electoratul.

Primele declaraþii de dupã deconspirarea cinei de tainã electorale încercau sã disocieze aceastã întrunire de evenimentul alegerilor, dar pledoariile slabe, lipsite de argumente logice, pãreau mai degrabã autoînvinuiri. De aceea, mulþi complotiºti au încetat sã mai deschidã gura. În atare condiþii, în ziua de 12 mai, Camera Deputaþilor ºi Senatul au aprobat cu 241 de voturi (81 împotrivã) înfiinþarea unei comisii parlamentare, avînd sarcina sã cerceteze modul în care au fost organizate alegerile parlamentare din urmã cu 8 ani ºi desfãºurarea lor. Împotriva acestei iniþiative parlamentare au apãrut imediat reacþii vehemente. Cu alura unui jurist de marcã (noi îl ºtiam expert în tranzacþii imobiliare), preºedintele Iohannis afir-

ma cã demersul Parchetului General face inutilã activitatea Comisiei parlamentare, deºi era convins cã Augustin Lazãr înmormînteazã ancheta, ca sã-i apere pe Coldea, pe Kövesi, Maior ºi pe ceilalþi amici. La sfîrºitul unei asemenea farse, în eventualitatea în care ar fi fost întrebat de ziariºti despre modul în care a decurs ancheta, procurorul general i-ar fi trimis pe curioºii cu microfoane lungi ºi scurte la Biroul de presã al instituþiei pe care o conduce, aºa cum face de fiecare datã, ca ºi cum cele 3-4 propoziþii pe care le-ar rosti pentru presã ar constitui autodenunþuri. Împotriva Comisiei parlamentare s-au pronunþat, de asemenea, partidele din opoziþie. Dupã cum era de aºteptat, cei mai vehemenþi au fost liberalii portocalii, ºtiinduse pãrtaºi la matrapazlîcurile electorale, prin care fostul lor mentor politic ºi de corupþie dobîndea, în mod necinstit, un al doilea mandat prezidenþial, dupã ce pe primul abia îl dusese la capãt, cu ghionturile unei suspendãri ºi ale unui referendum scandalos. Dar ºi ceilalþi liberali, care se pretind membri autentici ai partidului creat de Brãtieni, s-au dovedit la fel de ostili. Sfidînd tradiþia liberalismului ºi principiile democraþiei contemporane, PNL a ajuns sã facã opoziþie la orice. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

du-le cãmãtarilor ce þi-au ginit foamea de risc, aºanumitele „împrumuturi de onoare“. Este o realitate care se petrece noapte de noapte prin cazinouri. ªi care, culmea, nu se sfîrºea aproape niciodatã tragic, pentru cã jucãtorii care apelau la aceste împrumuturi „urgentissime“ erau oameni cu nume în oraº, dar mai ales cu bani. Iar achitarea datoriei cu dobînzile aferente la termenul fixat era perceputã ca o chestiune vitalã pentru a-þi pãstra firma în lumea interlopã, cea atît de susceptibilã ºi la cel mai mic semn de moliciune financiarã.

Astfel cã, dupã cum susþine Grecia, unul dintre cãmãtarii ce acordã astfel de împrumuturi de ani buni într-unul din cele mai luxoase cazinouri bucureºtene, „nu prea aveam probleme cu jucãtorii pînã acum, erau oricum mai corecþi decît Guvernul. Dacã ar fi luat toatã românimea salariile aºa la mare fix cum ne dãdeau nouã datoriile oamenii de onoare, atunci ar fi fost boierie totalã în þara asta. ªi nu plãteau neapãrat cã le era fricã de noi, deºi tot i-am fi prins pînã la urmã la înghesuialã. Dar era chestie de nume, doar aºa îþi puteai þine rangul în oraº. ªi aveau oamenii bani, nu era o problemã sã pierzi cîteva zeci de mii de parai într-o noapte, cã, dacã erai ºmecher cu adevãrat, îi produceai a doua zi la loc“.

Numai cã, în ultimul timp, situaþia pare sã se fi rãsturnat cu totul, astfel cã acest gen de tranzacþii financiare nu mai sînt deloc rentabile. Cãci, dupã cum se lamenteazã acelaºi Grecia, cãmãtar care ºi-a fãcut o avere fabuloasã din dobînzile imense bãgate împrumuturilor de onoare, „în

ziua de astãzi trebuie sã fii de-a dreptul dilibache ca sã mai dai cu camãtã zeci de mii de euro, aºa, direct, fãrã perfectarea unor garanþii imobiliare. Trebuie sã te blindezi cu acte, cã altfel nu numai cã nu-þi dã fraierul banii înapoi, dar ºi îþi face manevrã la Gardã. Bine, acum nu am ajuns tocmai noi sã ne plîngem de milã, dar nu mai e bine sã lucrezi aºa. Avem clienþi vechi pe care i-am împrumutat de zeci de ori, atîta amar de vreme, ºi nu au fost niciodatã probleme. Dar acum îi refuzãm. Nu cã oamenii n-ar vrea sã scape la timp de datorie, dar nu mai sînt solvabili, nu mai au de unde. Cã nu mai sînt bani.

Toatã lumea are de primit ºi de luat bani, dar doar în hîrtii, cã în buzunare le fluierã vîntul. Eu m-am ars de cînd i-am dat la un veteran de-al cazinourilor un împrumut barosan. ªtiam cã omul are afaceri mari în toatã þara, dar cînd colo a venit a doua zi sã-mi cearã amînare, cã are marfa blocatã.

I-am pus amenzi peste amenzi, cã timpul a tot trecut, mi-a dat ºi icsivã la mînã pe 300.000 de euro, cã la atît s-a ajuns suma, dar bani am vãzut din pãrþi. Recunoaºte datoria, vine mereu sã îl bat atunci cînd mi se pune pata ºi îl convoc la cãpãcealã, i-am rupt ºi cîteva coaste pînã acum, dar de 300.000 de euroi îl tot bat pînã obosesc eu. Dar cu ce mã aleg? Cã dacã îl bat, ce? Nu recuperez nimic din suma bãgatã în fundul ãluia, doar cã în loc sã mã duc la salã sã dau în sac, îl chem pe fraier la mine acasã“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Politichie ca la noi n-are nimeni (3) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA)

proiectul de ordonanþã de urgenþã, rãmîne doar penalitatea pentru pensionarea anticipatã, dar dispare bonificaþia pentru continuarea activitãþii. Rezultatul: militarii de carierã experimentaþi, dar fãrã funcþii ºi fãrã apetit pentru tranzacþii subterane, nu vor avea nici o motivare sã mai rãmînã în activitate. Ceilalþi da, cãci nu stau ei în acel 1%, care reprezintã cîteva zeci de lei: din niscaiva diurne ºi prime îºi pot aranja, pe ultima sutã de metri, ce pensie doresc. ªi aceastã modificare legislativã pare sã slujeascã aceluiaºi scop: dependenþa paralelã, de tip mafiot, între subordonaþi ºi ºefi. ªi sã ai pensia la cheremul ºefilor nu e cel mai confortabil mod de a-þi construi cariera. Prin urmare, în tot scandalul din ultima vreme, miza nu o reprezintã nici cuantumul, nici baza de calcul a pensiilor speciale. Acesta e doar zgomotul din partea stîngã. Acum o lunã, semnalam un fenomen interesant care se petrece în întreaga administraþie publicã centralã ºi localã - ºi mã autocitez: „Tiptil-tiptil ºi prin iniþiative aparent disparate, dar care curg în acelaºi sens, se schimbã din temelii fundamentele pe care se sprijinea pînã acum aceastã þarã.

Preºedintele þãrii este sortit maximei izolãri, Parlamentul poate dispune discreþionar, ba chiar iraþional de Guvern (cazul Grindeanu e elocvent), miniºtrii dispun de aleºii locali prin modul de alocare a resurselor, iar aleºii locali dispun tot discreþionar de funcþionãrimea din subordine.

Deasupra simplului cetãþean ºi independent de voinþa sa, pare a se construi cu migalã un sistem de putere piramidal ºi puternic ierarhizat, un fel de dictaturã a birocraþilor”.

Dacã modificãrile semnalate de ofiþerul anonim vor rãmîne ºi în versiunea finalã a ordonanþei de urgenþã privind pensile speciale, putem vedea ce se afla în buzunarul din partea dreaptã: sistemul militar se va integra perfect în ceea ce, insidios, se pregãteºte ºi pentru administraþia civilã, ºi anume o dictaturã a clicilor aflate la putere.

Pag. a 15-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Cine a convins autoritãþile din România sã întoarcã din drum avionul lui Dimitri Rogozin?

Pe 28 iulie 2017, reprezentanþi ai Ministerului Afacerilor Externe au declarat agenþiei AGERPRES cã „România nu a fost de acord ca avionul în care se afla vicepremierul rus Dimitri Rogozin sã traverseze spaþiul aerian al þãrii”, adãugînd cã motivele deciziei nu pot fi detaliate.

Rogozin se afla la bordul cursei charter S7157, decolatã de la aeroportul Domodedovo din Moscova cu destinaþia Chiºinãu. Zborul era efectuat de operatorul rus Globus, o diviziune a Siberia Airlines (S7) cu aeronava Boeing 737800, înmatriculatã VQ-BVM, cu capacitatea de 180 de pasageri. Aeronava care-l avea la bord pe Dimitri Rogozin decolase de la Moscova ºi survolase Belarus, Polonia, Slovacia ºi Ungaria.

Ulterior, ministrul de Externe Teodor Meleºcanu a venit în emisiunea Alessandrei Stoicescu, de la Antena 3, ºi a argumentat cã Dimitri Rogozin a postat cu cîteva zile înainte, pe Twitter, informaþia cã va survola teritoriul României ºi a pus ºi harta traiectului de zbor. ªi cã Meleºcanu a ordonat Direcþiei Consulare a Ministerului de Externe sã cearã din timp Autoritãþii Aeronautice Civile din România (AACR) sã nu acorde drept de survol acestei aeronave, chiar dacã era civilã. Totul în conformitate cu sancþiunile stabilite de Uniunea Europeanã. Într-o intervenþie telefonicã la emisiunea „Sinteza Zilei” a lui Mihai Gîdea, de la Antena 3, dl. Sorin Stoicescu, director SAR la Romatsa (regia care asigurã controlul spaþiului aerian al României, considera cã echipajul cursei charter S7157 ar fi fost de vinã pentru cã nu a cunoscut lista cu persoane care au interdicþie de zbor de la Comisia Europeanã, listã pe care s-ar fi aflat ºi Dimitri Rogozin.

Ambii oficiali români omit cu bunã ºtiinþã detalii esenþiale ale acestei probleme. Anume cã abia în timpul transferului controlului aeronavei, de la organele de trafic ungare la cele române, comandantului echipajului aeronavei Boeing 737-800 i s-a comunicat cã existã probleme cu dreptul de survol al spaþiului aerian al României. Acesta a decis sã execute o zonã de aºteptare în apropiere de

De ce nu a recuperat statul nici mãcar un leu de la Relu Fenechiu Relu Fenechiu este la un pas de eliberarea condiþionatã, deºi nu a plãtit nimic din prejudiciul reþinut de judecãtori în sarcina sa. El beneficiazã de legea mai favorabilã, care nu condiþioneazã plata prejudiciului de eliberare. Un proces de partaj deschis de soþia sa a blocat valorificarea bunurilor sechestrate. Fostul ministru al Trasporturilor, Relu Fenechiu (52 de ani), va afla pe 7 august dacã o sã fie eliberat condiþionat. Sentinþa va fi definitivã. Tribunalul Vaslui a amînat pronunþarea în acest caz. Politicianul este în penitenciar din 30 ianuarie 2014, ziua în care a fost condamnat la 5 ani cu executare în dosarul „Transformatorul”.

Sentinþa a fost mãritã la 5 ani ºi 6 luni de închisoare, dupã ce Fenechiu a fost gãsit vinovat de trafic de influenþã în dosarul „Siveco”. „Relu Fenechiu nu a achitat nici mãcar o parte din prejudiciul reþinut în sarcina sa”, este unul din motivele pentru care DNA se opune eliberãrii condiþionate din acest caz. Acest lucru ar dovedi o lipsã a dovezilor de îndreptare a lui Relu Fenechiu. În acest moment, statul trebuie sã recupereze de la politician suma de 9.747.161 de lei: 5.672.081 de lei, prejudiciul din dosarul „Transformatorul”, ºi 4.075.080 de lei, ºpaga confiscatã din dosarul „Siveco”.

„Eu am greºit” În opinia avocaþilor lui Fenechiu, contestaþia DNA împotriva hotãrîrii Judecãtoriei Vaslui privind eliberarea condiþionatã a acestuia este „un abuz de drept”. „Eu am

COINCIDENÞE... coincidentale Motto: „Se moare la comandã, pe strãzi sau în spitale,/ Cãci azi democraþia este un lux prea mare!”

Dupã valul de imigranþi cu care s-a confruntat Europa în ultimii ani, „coincidenþa” (doar trãim în era „coincidenþelor”, deºi în politicã, la fel ca în istorie, nu existã coincidenþe) face ca în acest moment continentul nostru sã se confrunte cu un alt val, valul de cãldurã excesivã. Probabil cã stãpînii de la „butoane” s-au gîndit cã ar fi cazul sã le creeze „refugiaþilor” un habitat conform celui din þara de origine, doar aºa se explicã anomaliile climatice din aceastã perioadã care sfideazã orice logicã. În contextul în care „stãpînii lumii” deþin tehnologii sofisticate prin care pot produce modificãri climaterice, nimic nu trebuie sã ne mai mire. Interesant este cã, pe principiul dictonului „gura pãcãtosului adevãr grãieºte”, un post de televiziune occidental afirma acum cîteva zile (probabil primiserã informaþia pe... surse sigure!), cã datoritã caniculei, se estimeazã cã în Europa vor deceda 150.000 de persoane! Atenþie, nu existã

graniþã, pînã se clarificã situaþia. Ulterior, solicitînd aterizarea la aeroportul Budapesta pentru alimentare, aceasta i-a fost interzisã ºi a fost obligat sã opteze pentru aeroportul Minsk din Belarus.

De ce este importantã aceastã precizare?

Specialiºtii în aviaþie cunosc faptul cã pentru a executa o cursã charter, cu maximum 24 de ore înainte de decolare, departamentul operaþional al companiei aeriene trebuie sã solicite autorizaþia de survol de la autoritatea aeronauticã civilã, din fiecare stat survolat, precum ºi autorizaþia de aterizare de la statul în care se aflã aeroportul de destinaþie. Abia dupã ce primeºte toate aceste autorizaþii ºi cu cel puþin 1-2 ore înainte de decolare, echipajul aeronavei depune planul de zbor, la briefingul pe aeroportul de decolare. Planul de zbor ajunge automat la Centrul Eurocontrol de la BretignyFranþa, însoþitã de cargo manifest (dacã acea cursã este una de marfã) sau de lista de pasageri (dacã este cursã de pasageri).

Eurocontrol este o organizaþie interguvernamentalã, subordonatã Uniunii Europene, care are rol de ATM (air traffic management) pentru întregul flux de trafic din þãrile de pe continentul european, unde se înregistreazã peste 10 milioane de zboruri comerciale pe an. Reþelele de calculatoare de la Bretigny verificã automat existenþa autorizãrilor de survol ºi aterizare ºi trece lista de pasageri prin filtrul cu persoanele care au interdicþie, coroborat cu condiþiile Convenþiei de la Chicago (care în Art.1 ºi 2 face diferenþã între teritoriu care înseamnã aterizare ºi debarcarea persoanei la sol ºi spaþiu aerian care înseamnã doar survol).

Aºadar, nici vorbã de responsabilitatea echipajului cursei charter S7157 în aceastã problemã, aºa cum eronat a declarat directorul Romatsa, dl. Sorin Stoicescu.

Doar dupã aceste verificãri automate, Eurocontrol introduce zborul în fluxul de trafic, astfel încît sã nu existe premize de abordaj ºi se emite „slotul” de decolare, adicã ora cerutã de echipaj, la care se adaugã o marjã de timp de cîteva minute. Eurocontrolul nu încurcã traficul european, greºit. Din acest motiv am fãcut atîþia ani de puºcãrie. Nu am de gînd sã mã mai întorc acolo. Am familie, am copii, am pãrinþi bãtrîni ºi bolnavi, trebuie sã mã duc sã muncesc pentru ei. Sînt o persoanã care poate trãi în societate, fãrã sã mai greºeascã”, a asigurat Fenechiu judecãtorii în ultimul cuvînt.

Nici Fenechiu ºi nici avocatul acestuia nu au pomenit nimic despre prejudiciul rãmas neachitat. Potrivit magistraþilor de la Judecãtoria Vaslui, care pe 28 iuie au fost de acord cu eliberarea, recuperarea prejudiciului nu „reprezintã un criteriu prevãzut de lege pentru evaluarea comportamentului pe durata detenþiei”. Aceeaºi motivare a fost datã ºi în cazul mogulului Dan Voiculescu, de la care statul are de recuperat suma de 60 de milioane de euro. Magistratul a avut în considerare prevederile Codului Penal din 1969, fiind vorba de legea mai favorabilã. În noul Cod Penal, care a intrat în vigoare în 2014, achitarea prejudiciului este una din condiþiile obligatorii pentru a fi eliberat condiþionat.

introducînd un avion într-un segment de flux aerian aglomerat, precum Ungaria (datoritã redirecþionãrii zborurilor de deasupra Ucrainei spre Ungaria) ca acesta sã zboare în cerc acolo, cîteva ore, pînã acordã România dreptul de survol.

Aºadar, Eurocontrolul a emis slot pentru decolarea cursei charter S7157 de la Moscova cu destinaþia Chiºinãu ºi n-ar fi fãcut-o dacã nu exista dreptul de survol în una din þãrile de pe traiect, respectiv în România. Contrar afirmaþiei ministrului Meleºcanu, Autoritatea Aeronauticã Civilã din România (AACR) a acordat dreptul de survol cursei charter S7157, la bordul cãreia se afla Dimitri Rogozin. Ceea ce nu spune dl. Meleºcanu e faptul cã AACR a retras dreptul de survol, cînd cursa charter S7157 a ajuns la graniþa Ungariei cu România.

Iniþial, MAE din România a decis sã aplice, în cazul lui Dimitri Rogozin, aceeaºi procedurã ca aceea din 2016, cînd acesta s-a deplasat la Chiºinãu, tot cu o cursã ruseascã de pasageri. Comunicatul MAE din 23 decembrie 2016 preciza: „Regimul sancþionator instituit la nivelul UE prin Decizia 2014/145/PESC a Consiliului din 17 martie 2014 privind mãsuri restrictive în raport cu acþiunile care submineazã sau ameninþã integritatea teritorialã, suveranitatea ºi independenþa Ucrainei, nu interzice survolul prin spaþiul aerian al statelor membre UE al persoanelor care figureazã pe lista de sancþiuni, care cãlãtoresc la bordul unor aeronave care efectueazã zboruri regulate. Instituirea unei astfel de sancþiuni ar fi contrarã dreptului internaþional public, în mod deosebit dispoziþiilor Convenþiei privind aviaþia civilã internaþionalã, semnatã la Chicago, la 7 decembrie 1944. Pe cale de consecinþã, în situaþia semnalatã nu se aplicã regimul de sancþiuni instituit la nivelul UE, cursa AEROFLOT fiind o cursã civilã, regulatã“.

Marea necunoscutã abia acum apare, pentru cã, dupã aproximativ o orã de la momentul decolãrii, cineva a intervenit, obligînd MAE ºi AACR sã anuleze acordul de survol dat. Mînãstire într-un picior, ghici ciupercã cine? Ca urmare a acestei modificãri, MApN a alarmat avioanele MiG-21 din serviciul de luptã, înarmate cu rachete ºi tun de bord, de la baza aerianã Cîmpia Turzii. Dacã cursa charter S7157 nu se conforma ºi intra în spaþiul aerian, avioanele româneºti erau pregãtite sã decoleze în misiune de poliþie aerianã.

(D.V.) Bucium – pe care era ridicatã o casã de 160 mp (D+P+M), un garaj ºi un foiºor, terenul de 2.000 mp situat pe strada Fundac Socola - pe care erau ridicate „Construcþii ºi spaþii pentru loisir ºi hobby” - în valoare de 75.000 de lei ºi pe BMW-ul X6.

Procesele în serie

În momentul trimiterii în judecatã a lui Relu Fenechiu, procurorii DNA au pus sechestru asigurãtor pe mai multe bunuri aflate pe numele politicianului: un teren de 1.567 mp în cartier IC Brãtianu, Aleea Teilor (Iaºi), un teren de 1.101 mp amplasat în zona Bucium (Iaºi), un teren de 2.000 mp situat pe strada Fundac Socola (Iaºi) ºi un autoturism marca BMW X6 - valoare de achiziþie 223.352 de lei. Cînd l-au trimis în judecatã în cel de-al doilea proces, procurorii DNA au pus sechestru pe aceleaºi bunuri din primul caz.

Este vorba de cota de 1/2 din terenul de 1.567 mp din strada Aleea Teilor, cota de 1/2 din casa de 342 mp construitã pe acest teren, terenul de 1.101 mp amplasat în zona

Deoarece Sucursala de Întreþinere ºi Servicii Energetice Electrice (SISEE) Moldova, cea care trebuie sã recupereze prejudiciul din dosarul „Transformatorul”, a intrat în insolvenþã, de recuperarea prejudiciului se ocupã administratorul judiciar Sierra Quadrant, care a angajat un executor judecãtoresc. În acest moment, toate bunurile lui Relu Fenechiu sînt indisponibilizate cu ipotecã de rang I în dosarul „Trasformatorul”. În dosarul „Siveco”, Fiscul are ipotecã de rang II. Situaþia s-a complicat în decembrie 2014, atunci cînd Mariana Fenechiu, soþia lui Relu Fenechiu, a cerut instanþei sã fie suspendat ordinul de executare silitã a proprietãþilor ºi a cerut partajul averii deþinute împreunã cu politicianul. Mariana Fenechiu a susþinut cã toate clãdirile aflate pe terenul din Aleea Teilor au fost dobîndite în timpul cãsniciei, ceea ce i-ar da dreptul la 50% din valoarea acestora. Femeia a reuºit în instanþã anularea unor acte de executare silitã, dar procesul este încã în faza expertizelor de evaluare a bunurilor. Urmãtorul termen al procesului este pe 21 septembrie. Practic, în acest moment executorul judecãtoresc este blocat de partaj cu executarea în dosarul „Transformatorul”, iar Fiscul care vrea sã execute sentinþa din dosarul „Siveco” este blocat de executorul judecãtoresc.

IONEL STOICA

aproximãri gen „în jur de...”, sau „aproximativ...”; avem o cifrã exactã, probabil cã „inteligenþii planetei” au calculat minuþios „datele” problemei. În mod cert, cei 150.000 se adugã la milioanele de români plecaþi „afarã” (prin grija guvernãrilor post-decembriste), ºi a altor sute de mii, sau poate milioane de est-europeni care ºi-au pãrãsit þara datoritã „valului de democraþie” implementat în þãrile fostului lagãr comunist acum 27 de ani, iar cifra rezultatã trebuie sã fie egalã (cã aºa-i în matematicã!) cu numãrul de „refugiaþi” acceptaþi de mahãrii europeni pentru repopularea continentului. Desigur, vor sãri plini de mînie globaliºtii, acuzîndu-mã de xenofobie ºi urã la adresa bieþilor „refugiaþi” care ºi-au pãrãsit locul de origine din cauza rãzboiului. Nici vorbã de aºa ceva, bãieþi, ºi drept dovadã vã ofer un mic exemplu: poporul acesta, de peste douã mii de ani, a avut de înfruntat povara rãzboaielor datorate nãvãlirilor strãine – romani, goþi, huni, unguri, slavi, mongoli, turci, unii mai „civilizatori” decît alþii... dar, nu a dat bir cu fugiþii, nu ºi-a pãrãsit pãmîntul sfînt al maicii Geea, luptînd ºi suportînd cu stoicism vitregia vremurilor. ªi atunci, care-i motivul invaziei musulmane? Rãspunsul ni-l oferã Richard

Coudenhove Kalergi (1894-1972), fondatorul Uniunii Europene ºi al Noii Ordini Mondiale: „Omul viitorului va fi de rasã mixtã. Rasele ºi clasele de astãzi vor dispãrea treptat ca urmare a eliminãrii spaþiului ºi timpului.

Rasa eurasiaticã-negroidã (nu întîmplãtor ni se cultivã falsa teorie a indo-europenismului – nota autorului) va fi rasa viitorului similarã ca aspect vechilor egipteni ºi va înlocui diversitatea popoarelor ºi diversitatea indivizilor.

Ne-am propus sã transformãm europenii într-o rasã metisã.” Aºadar, globaliºti din toatã lumea, uniþi-vã! Cei care nu se aliniazã „se pot îmbolnãvi de deces”, vorba unui prieten, fiindcã naþionalismul a devenit o trãsãturã toxicã în opinia elitei mondiale. „Tipul de Român repudiat de toate puterile tutelare este naþionalistul cu convingeri imposibil de corupt ºi patriotul refractar la operaþii transacþionale. Aceste însuºiri de intelect ºi de caracter sînt considerate a fi periculoase ºi deci o vinovãþie cu care nu se colaboreazã ºi care se pedepseºte dacã iese din anonimat” (Mihai Eminescu). Iar pedeapsa este capitalã, aºa cum ne-a demonstrat-o însuºi marele nostru poet... Deranjez? „Nu trage, dom’ Semaca!”

SINEL TUDOSIE

Sechestrele asigurãtorii

Pag. a 16-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (6) Filmele Un rol important pentru atragerea tineretului ºcolar la învãþãturã ºi bunã purtare l-au avut filmele sovietice cu astfel de subiecte, cu traducere în limba românã. Toþi erau pionieri ºi aveau un program bine întocmit ºi perfect desfãºurat, punctual. Orice caz de indisciplinã, de la cel mai mãrunt chiar, era prezentat în faþa colectivului clasei ºi sancþionat de acesta pentru a nu se mai repeta.

Se aduceau, foarte rar, ºi cazuri cu abateri mai grave, dar acestea erau analizate în faþa careului ºcolii, cu participarea pãrinþilor. Vinovatul, din centrul careului, trãia momente de mare regret, îºi lua angajamentul în faþa tuturor ºi fapta nu se mai repeta. Era mare pedeapsa (fãrã bãtaie) sã ajungi în situaþia ca toþi sã te priveascã ºi sã te dezaprobe. Activitatea în afara clasei era foarte bogatã ºi variatã: serbãri ºcolare, cu cîntece ºi dansuri sovietice; vizite la locurile de muncã ale pãrinþilor din uzine, fabrici ºi colhozuri; excursii; întîlniri cu artiºti, oameni de ºtiinþã, ziariºti, ºi alte acþiuni.

Filmele aduse din URSS erau destinate ºi sãtenilor, pentru înscrierea în colhoz, bun stimulent pentru cei nevoiaºi, care le vizionau. Le plãcea sã vadã filme cu colhoznici harnici ºi devotaþi muncii în colectiv, dar... Într-o zi, toboºarul Primãriei aduce la cunoºtinþa sãtenilor cã, în urma unor hotãrîri, vor primi pãmînt, vite cu lapte ºi bucate, de la cei plecaþi în România, sau de la cei deportaþi. Bucuria nevoiaºilor... Sã ai în casã tot ce-þi trebuie, fãrã ostenealã, asta este nemaipomenit... ªi aºa, într-o bunã zi, se ºi prezintã la Primãrie cîteva femei sãrace ºi cu mulþi copii, cu funiile de dus vacile în mîini, spunînd primarului cã au venit dupã vitele cu lapte ca sã le ducã la ele acasã, aºa dupã cum a fost cuvîntul toboºarului. Primarul a fost pus la strîmtoare.

Dãdea din umeri, uitîndu-se la stãpînul de lîngã el.

Rusul a priceput totul ºi zîmbind le-a spus femeilor: „Nu vã dau una sau douã, ci vã dau douãzeci pentru fiecare familie. Le veþi îngriji, veþi avea ºi lapte, ºi veþi primi ºi bani. Dar veþi da ºi cote Statului Sovietic ºi totul va merge bine”. Cînd au auzit cum stã povestea,

ºi-au pus, ruºinate, funiile în catrinþe, ca sã nu le mai vadã nimeni ºi s-au „topit” pe uliþele satului spre case.

Bietele de ele, credeau cã primesc munca ºi sudoarea altora, fãrã efort ºi fãrã rãspundere.

Plaiul Cosminului are ºi un sat numit Ocop. Numele lui vine din limba ucrainianã care înseamnã TRANªEE. Aºezarea se aflã la miazãzi de comunã ºi este înconjuratã de dealuri. În apropierea ei curge rîul Derehlui, amintit ºi de Vasile Alecsandri în „Dumbrava Roºie”.

Cosminenii le mai ziceau celor din Ocop ºi „cei din Bortari” (Bortã = gaurã, scobiturã, vizuinã - din ucr.

BORT.) Localnicii de acolo se cam supãrau cînd auzeau porecla „Bortari”. Trãiau aici oameni bogaþi ºi harnici, cinstiþi ºi frumoºi la suflet. Aveau ºcoalã ºi bisericã în sat. Dar ce sã facã? Aºa sînt oamenii.

De data aceasta, este vorba despre un bãrbat, din acel loc, tînãr, sãnãtos, frumos ºi voinic, dar fãrã chef de muncã. Umbla de colo pînã colo, pe la unii ºi pe la alþii, ca sã cearã cu împrumut bucate: fãinã de pãpuºoi ºi de grîu ori de secarã, cartofi, fasole ºi ce mai creºte pe cîmpul lucrat la timp. Pe lîngã el mai creºteau cîþiva copii, care-1 scoteau din casã de foame. Nu lipsea nici de pe malul Prutului, de unde pescuia altã hranã pentru pruncii sãi, în liniºte, tihnã, odihnã ºi în bucuria nãvodului. Întro zi, cînd vîntul foamei zvînturase totul din casã, s-a dus la un bãtrînel, un gospodar harnic ºi bogat, ca sã-i cearã, cu împrumut, fãinã pentru mãmãliguþã. Este cunoscut ºi acum, pe acolo proverbul: „Peºte, mãmãliga prãpãdeºte”. Moºneagul, om cu suflet de creºtin, i-a dat.

A mai venit nevoiaºul, iar l-a împrumutat. Omul i-a dat ºi a doua oarã, dar a treia oarã i-a zis cã-i va mai da, numai sã vinã ºi el sã-l ajute, mãcar la prãºitul pãpuºoiului, cã nu mai are putere ºi nu mai dovedeºte sã scoatã toate þarinile din buruieni. Nu terminã cu unele, cã celelalte sînt iar nãpãdite de lacomele vegetale.

Cu jalba la oficialitãþi Supãrat, voinicul se duce la Primãrie sã-l pîrascã pe neîndurãtorul sãtean. Aflase el cã cei sãraci sînt ocrotiþi

Prin Librãriile Americane (4) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri cunoscut Timothy Snyder mãrturia lui Rubin Udler este Basarabia, Bucovina de Nord puþin probabil din moment ce a apãrut chiar într-o ºi Þinutul Herþei culegere a editurii Universitãþii Yale unde d-sa este proRubin Udler, martor ocular la represaliile din Odessa (1941) (2) 3. Probabil era cititã decizia de condamnare ºi numele condamnatului, ceea ce aratã respectul autoritãþilor militare româneºti faþã de aspectele legale.

Adicã n-au fost luaþi ostatici cu arcanul ºi executaþi la grãmadã ca o rãzbunare. Istoricul Timothy Snyder, în cartea sa „Black Earth. The Holocaust as History and Warning, editura Tim Duglan Books, New York, 2015, prezintã represaliile de la Odessa ca o rãzbunare a armatei române împotrivã pentru pierderile suferite la cucerirea oraºului: „Romanian troops, meanwile, carried out mass shootings of Jews as revenge for combat losses to the Red Army. After seventy thousands Romanian troops were lost in battle for Odessa in Octomber 1941, Romanian soldiers shot twenty six thousand Jews beyond the city” (pag. 232). (Trupele române au executat în masã evreii prin împuºcare ca rãzbunare pentru pierderile în luptele cu armata roºie. Dupã ce armata românã a pierdut 70.000 de combatanþi în bãtãlia pentru Odessa din octombrie 1941, soldaþii români au împuºcat 26.000 de de evrei din oraº, trad. lib.). Iatã cã un martor ocular evreu infirmã aceastã teorie emisã cu scopul culpabilizãrii poporului român.

4. Timothy Snyder, în cartea sa amintitã mai sus, spune exact contrariul, anume cã jandarmii români care escortau coloanele de deportaþi erau mituiþi de locanici pentru a le permite sã-i rãpeascã pe cei care erau mai bine îmbrãcaþi pentru ca apoi sã-i omoare ºi sã le ia hainele. „Other bribed gendarmes for the right to pick prosperouslooking Jews from the columns in order to murder them for their clothing “ (pag. 232). Sã nu fi

fesor de istorie.

5. Este de remarcat verticalitatea lui Rubin Udler, care îl citeazã pe Jean Ancel cînd, probabil la cererea editorilor, se referã la evreii jefuiþi ºi uciºi de localnici.

Adicã el a descris ce a vãzut.

6. O percheziþie anunþatã dinainte! Mai cunoaºteþi asemenea cazuri? Aceasta demonstreazã preocuparea comandantului român de jandarmi de a nu crea probleme comunitãþii de evrei din zona sa de autoritate. Practic le-a dat de înþeles cã în cazul în care au arme sau manifeste sã le facã sã disparã de acolo.

7. Faptul cã jandarmul a rãmas încremenit demonstreazã cã nu a avut intenþia sã-l loveascã pe Rubin Udler cu patul armei, adicã a fost un accident cã a lovit-o pe mama lui.

8. În SUA, în zilele noastre, un poliþist implicat într-un asemenea incident ar fi împuºcat agresorul fãrã nici o problemã.

9. Jandarmii nu-ºi fac singuri dreptate, deci îi trateazã pe evrei ca pe ceilalþi cetãþeni, apelînd la calea legalã de a raporta incidental comandantului.

10. Deºi se aflau la 7 km de localitatea Bogdanovka n-a fost o problemã sã aducã cineva repede un doctor, adicã deportaþii aveau un anumit grad de libertate de miºcare.

11. Evreii deportaþi nu erau la discreþia jandarmilor sau militarilor care puteau face orice abuz. Se respectau legile. Comandantul de jandarmi dacã l-ar fi trimis la Golta la Tribunalul Militar, probabil cã prin prisma legilor agresarea unui jandarm ar fi dus la o asprã pedeapsã pentru tatãl sãu. 12. Sînt de remarcat prestigiul ºi disponibilitatea de a-ºi ajuta conaþionalii, a doctorului evreu, cît ºi omenia ºi flexibilitatea comandantului român.

ºi cã trebuie neapãrat sã fie ajutaþi, cã doar ei aveau a fi talpa colhozului. Ajuns acolo, începe a se jelui oficialitãþilor, cã are copii, cã îi este foarte greu sã-i hrãneascã ºi sã-i creascã pe toþi, ºi cã, iaca, bogãtaºul acela vîrstinic are de toate ºi nu mai vrea sã-i dea cu împrumut de-ale gurii! Stã puþin pe gînduri stãpînul viitorului colhoz, apoi îi dã rãspuns: „Veniþi împreunã la noi. Se poate sã vã moarã copiii de foame ºi dumnealui sã nu vã împrumute?!”. A fost chemat apoi ºi împricinatul la Primãrie. A venit cu nãduf, sãrmanul, gîndindu-se: „Acum cînd am mai mult de lucru în cîmp trebuie sã las baltã praºila ºi sã fiu adus la ordin, de un pierde-varã, pe la oficialitãþi?”. Ajuns la puterea localã, dã cu ochii de datornic. Este primit omeneºte de oficialitãþi ºi poftit sã ia loc pe scaun. Îl întreabã apoi de ce nu ajutã pe nevoiaº. Bãtrînul, liniºtit, dã de cîteva ori din cap, apoi le rãspunde: „Oameni buni, i-am dat de douã ori, iar a treia oarã l-am rugat sã vinã ºi dumnealui sã mã ajute la praºila pãpuºoilor, cã sînt tare înburuienaþi ºi eu nu mai dovedesc sã-i scot la luminã, dar n-a vrut nici sã audã aºa ceva. La mine ar avea ºi ce lucra ºi ce cãpãta pentru el ºi pentru copiii lui. Stã pe Prut ºi prinde peºte, la umbrã ºi rãcoare, iar eu trag la sapã în soare. Sã vinã la lucru cã-i dau de toate, dar degeaba nu-i mai dau”. Auzind acestea, datornicul s-a dus acasã ºi n-a mai mers nici dupã „daicã”, dar nici la lucru.

S-au lãmurit sovieticii cu cine aveau sã înceapã colhozul. De acum gîndul lor s-a îndreptat spre gospodarii comunei, spre cei cu dragoste de muncã ºi spre cei avuþi, pornind cu ameninþãri ºi cu represalii, chiar ºi asupra comunei, pentru a bãga frica în oameni ºi a-i determina la formarea colhozului. Începuse sã se strîngã ºurubul. Promisiunile „cã le va fi bine, cã vor avea de toate cele necesare, pe care le vor aduce de la oraº” s-au spulberat... La Cooperativã nu se mai gãsea nici petrol pentru iluminatul caselor, nici chibrituri, nici sare, nici pîine. Pentru toate acestea, de acum, oamenii plecau cu noaptea-n cap la oraº, stãteau la rînd, în frig ºi ploaie ºi se întorceau tîrziu, obosiþi ºi flãmînzi, cu bidoanele cele grele de petrol în mîini, sau în desagi, în spate, cale de ºapte kilometri. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Meir Teich, iniþiatorul autoadministrãrii comunitãþilor evreieºti (1) Despre modul în care preºedintele comunitãþii evreieºti din Suceava, Meir Teich, a reuºit sã-ºi organizeze conaþionalii pentru a face deportarea mai uºoarã, aflãm din lucrarea „The destruction of European Jewry, 1939-1945“ de Nora Levin, editura Shocken Books, New York, 1973.

Prima comunitate de evrei deportatã din Bucovina a fost cea din Suceava. Meir Teich a fost chemat în dimineaþa zilei de 9 octombrie 1941, la ora ºase dimineaþa, la prefect, care l-a anunþat cã jumãtate din comunitate trebuie sã plece peste trei ore în districtul MoghilevPodolski, pentru „recolonizare” (pag. 590). Restul urma sã plece în ziua urmãtoare. Au fost permise bagaje de mînã, haine cãlduroase ºi mîncare. Dupã ce ajung la Atachi, Teich îl trimite pe ajutorul sãu, dr. Abraham Reicher, la Moghilev, unde acesta obþine rezervarea caselor de pe douã strãzi, apoi, mituind oficialii români, alocarea oraºului ªargorod, la 60 km nord de Moghilev, pentru 900 de evrei bucovineni, inclusiv 500 din Suceava. Grupul Teich, care se bucura deja de un tratament „special”, a stat puþin timp în Moghilev, apoi s-a deplasat la ªargorod.

Aici se afla o comunitate de de 2.500 de evrei, din care 1.800 erau localnici, restul fiind refugiaþi din Basarabia.

Aceºtia însã preferau sã se prezinte ca localnici, ceea ce era uºor cunoscînd limba ucrainianã, pentru a nu fi consideraþi procomuniºti. În ªargorod nu erau forþe militare româneºti, doar cîþiva jandarmi care asigurau protecþia transporturilor de alimente ºi a pretorului român, abia sosit. Mai era un pretor ucrainian care avea în subordine miliþia ucrainianã. Între oficialii români ºi ucrainieni apãreau deseori fricþiuni, iar sosirea unui nou grup de evrei a dus la noi conflicte. Pretorul ucrainian ºi-a arãtat deschis ostilitatea faþã de evreii sosiþi, dar pretorul român impresionat de semnãturile de pe documentele prezentate, i-a spus lui Teich sã-ºi cazeze grupul în casele comunitãþii evreieºti. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

Pag. a 17-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã din Parlamentul de la Budapesta, respinge ideea reconcilierii româno-maghiare (3) Universitatea de Varã de la Bãile Tuºnad – un instrument al FIDESZ de manipulare La finalul primei zile a Universitãþii de Varã de la Bãile Tuºnad am înþeles cã, de fapt, aceastã universitate este doar un instrument de manipulare folosit la maximum de cãtre Viktor Orbán ºi FIDESZ pentru promovarea agendei de partid. Discursurile autonomiste fac parte din programul obiºnuit, dar voturile sînt mult mai importante. Este evident cã prin interpretarea total inversã a gesturilor ºi vorbelor lui Klaus Iohannis cu ocazia vizitei sale în Secuime politicienii de la Budapesta au vrut sã atenueze mesajul preºedintelui României: Harghita ºi Covasna sînt în România ºi ungurii din România sînt partenerul strategic în politica internã a României, nu Ungaria, care este o altã þarã ºi cu care sînt relaþii internaþionale reglementate de tratate internaþionale. Zsolt Semjén, Zsolt Németh ºi ceilalþi politicieni au vrut sã minimalizeze impactul vizitei lui Klaus Iohannis. Au apreciat-o, i-au dat propria interpretare, potrivit cãreia ar fi o recunoaºtere parþialã a autonomiei, dar de fapt au subliniat, ori de cîte ori au avut ocazia, cã ei, FIDESZ-ul ºi guvernul maghiar au grijã de ungurii din Transilvania. Zsolt Semjén s-a lãudat cã a îndeplinit o sarcinã trasatã de ºeful sãu, Viktor Orbán, de a asigura transmisia evenimentelor sportive pentru ungurii din þãrile învecinate Ungariei în limba maghiarã. A spus cã, în ciuda birocraþiei din UE, a cumpãrat pur ºi simplu drepturile de emisie pentru campionatele de fotbal, olimpiade ºi alte evenimente sportive de anvergurã, pentru a asigura transmisia în limba maghiarã în România, Slovacia ºi în alte þãri unde existã minoritate maghiarã.

Mã întreb oare cum a fãcut asta guvernul de la Budapesta, a cumpãrat Guvernul maghiar aceste drepturi de transmitere a evenimentelor sportive sau s-a folosit de firme paravan? Tot Zsolt Semjén a spus cã unificarea naþiunii maghiare, începutã în 2010, este în desfãºurare ºi a ajuns la un punct de turnurã. A fost deja înregistratã deja cererea cu numãrul 1 milion pentru acordarea cetãþeniei maghiare, fiind deja acordate 975.000 de cetãþenii. S-a lãudat cã el, împreunã cu Zsolt Németh, a avut rolul important în implementarea politicii de acordare a cetãþeniei maghiare, în ciuda opoziþiei partidului de stînga din Ungaria. Ce intensã campanie pentru FIDESZ! Ba mai mult, a subliniat cã premierul Viktor Orbán a trimis 1 milion de scrisori cãtre noii cetãþeni.

Aminteºte publicului sã se înregistreze în Registrul deschis de guvern pentru a putea vota la alegerile parlamentare de anul viitor din Ungaria. Desigur, mesajul era clar: sã voteze FIDESZ. În tabãrã sînt mai multe afiºe cu

O revoltã de-o varã (1) Nu trecuse nici jumãtate de an de cînd þarismul fusese înlãturat - ºi, ca întotdeauna, istoria s-a repetat: noua conducere de la Petrograd nu a reuºit sã se þinã de promisiuni, iar populaþia a crezut cã totul se va rezolva, din nou, în stradã. Pe atunci, o revoltã fãrã fundament politic, fãrã lider ºi fãrã manifest era o revoltã a nimãnui - iar ruºii se adînceau ºi mai mult în crizã, cãci în urma zilelor intense din iulie nu s-au ales decît cu demisii pripite ºi dispariþii neaºteptate.

Erau deja aproape trei ani de cînd Rusia intrase în rãzboi împotriva Germaniei - iar asta nu adusese oamenilor decît epuizare, sãrãcie, decãdere, în februarie 1917, poporul rus îºi gãsise vinovatul: þarul Nicolae al II-lea.

Dupã îndepãrtarea acestuia de la putere, noua conducere era formatã dintr-o parte a intelectualitãþii burgheze ºi din reprezentanþa simplã a poporului: Duma ºi Sovietul.

Acest prim guvern provizoriu a fost condus de cãtre prinþul Lvov, un monarhist moderat, care s-a înconjurat de oameni populari, printre care ºi Aleksandr Kerenski, ministrul de Rãzboi. Pentru ei, relaþiile internaþionale erau o prioritate. ªi, cu diplomaþia în prima linie, Rusia a continuat rãzboiul, respectîndu-ºi partea sa de înþelegere. Kerenski, alãturi de generalul Brusilov, reuºeau, pare-se, sã trezeascã dorinþa de luptã în rîndul soldaþilor. Patriotismul aparent le-a oferit celor doi iluzia unei victorii. Doar din cînd în cînd erau treziþi la realitate de întrebãrile simple ºi directe ale vreunui oºtean: „Ne

acest registru ºi rolul decisiv în alegerile de anul viitor. Încã o dovadã cã Viktor Orbán a confiscat Universitatea de varã pentru promovarea imaginii sale ºi a propriului partid, folosindu-se de ea ca instrument de manipulare a opiniei publice.

Poziþia lui Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã din Parlamentul maghiar, faþã de ideea reconcilierii româno-maghiare În discursul inaugural al Universitãþii de Varã, Zsolt Németh a insistat pe relansarea dialogului românomaghiar prin vizita preºedintelui Iohannis în Secuime.

Am arãtat mai sus ideile principale din discursul sãu. Încurajat de asemenea comentarii ale preºedintelui Comisiei de Politicã Externã a Parlamentului de la Budapesta, la finalul unui panel moderat de domnia sa, l-am întrebat dacã în viitorul apropiat este posibilã o reconciliere istoricã româno-maghiarã dupã modelul franco-german. S-a eschivat, propunînd invitaþilor sã rãspundã fiecare la întrebãrile puse din public. Cu excepþia lui Zsolt Szilágyi, preºedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania, ceilalþi au evitat aceastã întrebare ºi au rãspuns la celelalte întrebãri puse de public. Zsolt Szilágyi a spus cã la 100 de ani de la Unire rolul ungurilor în Transilvania ar trebui reconsiderat, pentru cã ei nu vor sã disparã din România ca saºii.

A subliniat cã ungurii din Transilvania nu reprezintã un pericol pentru securitatea României. Ei vor sã trãiascã în pace cu românii, cu care împart aceleaºi idei ºi valori.

Baza reconcilierii istorice dintre unguri ºi români este recunoaºterea autonomiei pentru ungurii din Transilvania. M-am aºteptat ca la finalul rãspunsurilor invitaþilor sã rãspundã ºi Zsolt Németh, mai ales cã am specificat cã întrebarea îi este lui adresatã. Dimpotrivã, a evitat sã rãspundã, spunînd la final cã el este doar moderator al panelului ºi nu este obligat sã rãspundã întrebãrilor. Nu doar eu am fost dezamãgit de refuzul direct al preºedintelui Comisiei de Politicã Externã din Parlamentul Ungariei, Zsolt Németh, de a rãspunde la aceastã întrebare referitoare la reconcilierea românomaghiarã. În orele urmãtoare mai mulþi intelectuali maghiari din Transilvania s-au apropiat de mine ºi ºi-au exprimat dezamãgirea faþã de fuga de rãspuns a lui Zsolt Németh. ªi ei, probabil ca ºi alte persoane din public, s-ar fi aºteptat la un rãspuns ferm din partea sa. Cum poate fi interpretat refuzul lui Zsolt Németh, preºedintele Comisiei de Politicã Externã a Parlamentului de la Budapesta, de a se pronunþa cu privire la oportunitatea reconcilierii româno-maghiare? Refuzul lui Zsolt ziceþi cã trebuie sã ne luptãm cu nemþii pentru ca þãranii sã poatã avea pãmînt. Dar la ce bun cã primim pãmînt noi, þãranii, dacã eu sînt ucis ºi nu mai primesc nimic?”.

Rusia era sãracã - soldaþii nu aveau hranã, echipament, ºi nici curaj. Din ce în ce mai des, cei plecaþi la luptã se regãseau în sloganurile bolºevice. Acest „bolºevism de tranºee”, cum a fost denumit, a avut ca efect numeroase dezertãri înainte de marea ofensivã împotriva Germaniei, pregãtitã de cãtre Kerenski ºi Brusilov. Sovietul le aducea alternativa pãcii. „De ce sã mai cucerim o culme de deal, cînd putem sã facem pace la poalele lui?”, se întrebau adesea. În garnizoane ºi unitãþi aveau loc revolte. Soldaþii refuzau sã lupte, unii declarînd cã nu o vor face decît dacã Lenin le-o va cere.

Pe 16 iunie 1917, a avut loc ultima ofensivã a Rusiei, o acþiune care a instaurat haosul în þarã ºi care a bãgat în colaps Guvernul Provizoriu, însuºi prinþul Lvov recunoscîndu-ºi incompetenþa: „Mã simt ca o bucatã de lemn dusã la mal de cãtre valurile revoluþionare”. Lãsînd la o parte problemele interne, eºecul ofensivei punea în pericol ºi coaliþia de la guvernare, iar vîntul revoluþiei adia din nou deasupra Palatului Taurida.

La Petrograd, spiritele au început sã se agite în momentul în care Guvernul a început a fi bãnuit cã este „contrarevoluþionar”. Cum revoluþia din februarie fusese atît revoluþia muncitorilor, cît ºi a soldaþilor, una dintre condiþiile pe care Sovietul le-a pus în momentul realizãrii dublei guvernãri a fost aceea ca soldaþii, aproximativ 250.000, sã rãmînã pe loc, în Petrograd, în caz cã monarhia sau altã putere ar dori o contrarevoluþie. Dar

Donald Tusk, preºedintele Consiliului European, ºi-a exprimat îngrijorarea pentru faptul cã þara sa natalã, Polonia, s-ar putea îndrepta cãtre o ieºire din Uniunea Europeanã.

Declaraþia sa a fost fãcutã în condiþiile în care Guvernul de la Varºovia a sfidat Uniunea, prin încercarea de modificare substanþialã a sistemului judiciar ºi prin refuzul de a da curs unei hotãrîri a Curþii de Justiþie a U.E. privind stoparea tãierilor masive într-o pãdure virginã de la graniþa Poloniei cu Belarus.

Németh este o dovadã cã la Budapesta nu existã încã un partener de dialog credibil, care sã doreascã cu adevãrat acest dialog între români ºi maghiari. Este o dovadã cã politicienii din jurul lui Viktor Orbán fac doar declaraþii goale de conþinut despre îmbunãtãþirea relaþiilor cu România, fac doar declaraþii de paradã cu care se afiºeazã în Uniunea Europeanã sau la Washington, fãrã sã doreascã cu adevãrat o reconciliere cu românii.

Preferã sã pãstreze sãmînþa de disputã între români ºi maghiari, disputã care asigurã un numãr de voturi în alegerile parlamentare. Refuz sã cred cã Zsolt Németh s-a eschivat deoarece nu avea nici un mandat din partea lui Viktor Orbán. Zsolt Németh este totuºi preºedintele Comisiei de Politicã externã din parlament, este o voce puternicã în politica externã a Ungariei. Sã fie oare chiar atît de obedient faþã de Viktor Orbán, încît nu are curajul sã rãspundã la o simplã întrebare pusã de un jurnalist pe tema reconcilierii româno-ungare? Un lucru este evident: Zsolt Németh, din înãlþimea funcþiei sale parlamentare, a ratat ocazia de a arãta cã Ungaria doreºte sã fie un factor de stabilitate în aceastã parte a Europei ºi doreºte reconcilierea istoricã dintre români ºi unguri.

Sfîrºit MARIUS DIACONESCU liderii Dumei simþeau cã siguranþa guvernãrii e ameninþatã chiar de garnizoana din capitalã - aºa cã, pe 20 iunie, au hotãrît cã 500 de soldaþi cu mitraliere trebuie trimiºi în ajutor, pe front.

Organizaþia Militarã Bolºevicã vedea în asta un motiv pentru a începe o nouã revoluþie, a da jos Guvernul Provizoriu ºi a prelua puterea. Lenin însã nu era de acord. Dorea obþinerea unei majoritãþi în rîndul Sovietului ºi nu o revoluþie care ar fi putut duce la un rãzboi civil ºi, automat, la decãderea bolºevismului: „O singurã miºcare greºitã din partea noastrã poate distruge totul. Dacã acum am fi capabili sã luãm puterea, este naiv sã credem cã am putea sã o pãstrãm”, spunea Lenin în cadrul Conferinþei Organizaþiilor Militare Bolºevice din 20 iunie.

Dezbaterile nu au durat prea mult. Unii bolºevici ºi anarhiºtii credeau într-o revoluþie spontanã. Primii care s-au lãsat convinºi au fost cei 500 de soldaþi în cinstea cãrora, pe 3 iulie, înainte de plecare, li se organizase un spectacol. Evenimentul s-a transformat într-un protest care readucea în prim-plan sloganul din februarie: „Toatã puterea - Sovietelor!”. Cu Lenin plecat în Finlanda, la un prieten, pentru tratament, mica demonstraþie a fost susþinutã din umbrã de cãtre alte figuri bolºevice: Leon Troþki ºi Anatoli Lunacearski. Dupãamiazã, odatã cu încheierea programului de lucru, strãzile s-au umplut ºi cu muncitori. Se pãrea cã învie spiritul revoluþionar din februarie. Locul era acelaºi, peisajul doar puþin schimbat. (va urma)

ANA-MARIA ªCHIOPU

Pag. a 18-a – 11 august 2017

Universalitatea bunelor maniere (20) „Da, vã ascult” Acum mai bine de un secol, s-a pus în funcþiune prima linie telefonicã în New York. Odatã trecutã euforia primilor ani, telefonul s-a transformat într-un obiect nelipsit în viaþa de toate zilele, atît în mediul profesional, cît ºi în cel social. S-a instaurat ºi internaþionalizat, iar în prezent este greu de imaginat viaþa fãrã comunicare telefonicã.

Vorbitul la telefon este la fel de obiºnuit ca aºezarea la masã pentru a mînca sau ca deschiderea televizorului.

Este, însã, un act care cere prezenþa unei alte persoane, interlocutorul nostru, ºi de aceea trebuie sã îl utilizãm în mod civilizat. O convorbire telefonicã ne ia, de obicei, prin surprindere. Atunci cînd sunã telefonul personal sau cel de la birou, trebuie sã ne întrerupem imediat din activitate ºi sã vorbim cu persoana care ne solicitã, adicã este o problemã pe care nu o putem lãsa pentru mai tîrziu. Pentru aceasta, fie cã aþi primit un apel telefonic, fie cã îl efectuaþi dvs., va trebui sã aveþi în vedere o serie de sfaturi.

Sînt ore la care nu este potrivit, nici politicos sã sunaþi pe cineva, inclusiv pe un prieten sau o rudã. Ora mesei este una dintre ele, chiar dacã atunci este mai uºor sã localizaþi persoanele. Doar dacã trebuie sã comunicaþi o veste într-adevãr importantã sau urgentã, altfel nu puteþi deranja la ora prînzului cu un apel telefonic.

Filme de top cu efecte speciale remarcabile (6) Motto: „Efectele speciale dintr-un film costã mult mai puþin decît salariul actorului principal“. (James Cameron) „Infanteria stelarã“ nu a preluat din epoca lui John Ford doar expresiile. ªerifii Secolului XXV strãbat drumurile cu arma în mîini, încercînd sã-ºi apere fortãreþele de atacurile sãlbãticiunilor neobrãzate. În timp ce indienii îºi scalpau victimele în afara unghiului obiectivului aparatului de filmat, insectele despicã în prim-plan capetele pãmîntenilor. Cãsuþele colonizatorilor spaþiali îºi fac drum prin spaþiul sãlbatic, în loc de Vestul sãlbatic. „Tot ce mai lipsea era un John Wayne, care sã aparã brusc“, spune Phil Tippett, responsabilul cu realizarea indienilor digitali.

Cranii ce se desfac ca nucile de cocos, braþe smulse, intestine umane aburinde: dacã o insectã ce-ºi zãngãne foarfecele se întîlneºte cu un homo sapiens, rezultã un tablou care-i lasã cu gura cãscatã ºi pe mãcelari.

Verhoeven gãseºte rezultatul plin de gust. Scenaristul Ed Neumeier („Robocop“) a reiterat filmele vechi, de rãzboi: „Am putut valorifica neofobia din filmele vechi, de rãzboi, fãrã sã mã preocupe sentimentele inamicului.

Tabãra opusã, de altfel, nu este formatã din oameni, ci doar din insecte“.

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (3) Saga vorbeºte doar despre „butuci de viþã-de-vie“ care au fost tãiaþi de coloni ºi care erau groºi ca trunchiul copacilor. Era evident vorba despre plante foarte bãtrîne, asta dacã nu cumva erau chiar copaci în jurul cãrora creºtea viþa-de-vie, aºa cum consemneazã Verrazano. Dar sã afirmãm astãzi cã aceste plante de viþã-de-vie care trebuiau „tãiate cu securea“ erau arbuºti, coacãzi ºi tufe de mure este o afirmaþie inutilã ºi exageratã.

Desigur, nu putem fi absolut siguri. Dar avem motive sã situãm Markland în Lumea Nouã ºi Vinlandul în Massachusetts. Iatã de ce: Saga lui Eric cel Roºu, care ne descrie în amãnunt descoperirea þinutului, vorbeºte de Marklandul ca de o regiune „împãduritã“ ºi mai adaugã: „în sud-est, se afla o insulã unde au ucis un urs, fapt pentru care au denumit insula «Insula Urºilor»“. Detaliul în general neglijat, dar verosimil, îmbracã o importanþã hotãrîtoare cînd este vorba de localizarea exactã a incidentului. În regiunile orientale ale Americii de Nord, nu existã astãzi decît micul urs brun, numit baribal.

Marele urs nord-american, faimosul grizzly, este întîl-

ROMÂNIA MARE“

Acelaºi sfat se poate aplica orelor din zorii zilei. Cînd sunã telefonul la miezul nopþii, normal este sã ne speriem sau sã ne fie teamã cã s-a întîmplat vreo nenorocire. Din aceastã cauzã, ar fi de preferat sã aºteptaþi ziua urmãtoare pentru a telefona unei persoane. Ca regulã de urmat, vã sfãtuim sã nu sunaþi dimineaþa înainte de ora 10, nici seara mai tîrziu de ora 22. Cu privire la orele matinale, e foarte posibil ca apelul nostru sã trezeascã persoana pe care o sunãm. Doar urgenþa va justifica un apel telefonic la aceste ore.

Cînd folosim telefonul, trebuie sã ne informãm despre diferenþele orare care existã. Este posibil ca ora 16 în þara noastrã sã fie o orã nepotrivitã pentru o convorbire în þara unde sunãm.

Cînd primim un apel telefonic, vom rãspunde cu „Da, spuneþi”, sau „Vã ascult”. În acest caz, se pot observa unele nuanþe caracteristice pentru anumite þãri. În Germania se obiºnuieºte sã se rãspundã la telefon specificînd numele persoanei care ridicã receptorul, de exemplu: „Adolf Seeger la telefon”. În Statele Unite se rãspunde cam la fel, spunîndu-se numele de familie, astfel: „Casa familiei Scott”. În orice situaþie ºi indiferent de obiceiurile fiecãrui loc, trebuie sã ºtiþi cã nu se rãspunde nepoliticos sau prea sec, nici pe un ton care sã arate enervare pentru neaºteptatul apel.

Existã un obicei bine înrãdãcinat în anumite locuri, dar care este de neacceptat. Cînd sunãm la o familie pe ai cãrei membri îi cunoaºtem sau la un telefon al unei firme la care poate sã rãspundã o anumitã persoanã, ºi ne rãspunde un necunoscut, niciodatã nu trebuie sã întrebãm identitatea persoanei înainte de a ne prezenta. Dacã cineva rãspunde la telefon ºi prima frazã pe care o aude

este „Cine eºti?”, cel mai normal este sã se simtã jignit ºi sã refuze sã-ºi dea numele înainte de a-l afla pe al nostru. Cel mai bine ar fi ca, înainte de a cere vreo informaþie, sã ne prezentãm, ºi abia dupã aceea sã întrebãm de persoana cu care vrem sã vorbim. Robotul telefonic este un adevãrat duºman al persoanelor reticente în a vorbi cu un astfel de aparat. Cel puþin aceasta este senzaþia pe care o au cei care refuzã sistematic sã lase mesaje pe robot. Adevãrul este cã ar trebui sã treacã peste aceastã prejudecatã, deoarece funcþia roboþilor este tocmai de a permite lãsarea unui mesaj persoanei pe care o cãutãm ºi care nu este disponibilã.

Nu trebuie sã stabilim o conversaþie profundã cu robotul. Va fi de ajuns sã ne lãsãm numele ºi numãrul de telefon, dacã este necesar. De asemenea, nu se cuvine sã ne povestim viaþa la microfonul robotului, decepþionaþi cã nu am gãsit pe cine cãutam. Tonul ºi timbrul vocii pe care le utilizãm, precum ºi pronunþia sînt importante.

Trebuie sã þinem cont cã, prin telefon, unicul mijloc de comunicare pe care îl folosim este vocea. De aceea, dacã nu vorbim clar, interlocutorul nostru va trebui sã facã un efort pentru a ne înþelege, sau se va simþi obligat sã ne atragã atenþia ºi sã ne avertizeze asupra dificultãþii de a înþelege cuvintele pe care le rostim. Tonul vocii va fi moderat, nici prea ascuþit, nici ºoptit. Scopul nu este sã-l asurzim pe interlocutor, dar nici sã-1 obligãm sã ridice tonul. Nu este potrivit sã mîncãm sau sã bem în timp ce vorbim la telefon. Asta aratã o lipsã de respect ºi un gest de prost-gust faþã de cel cu care vorbim, deoarece zgomotele guturale pe care le emitem îl vor împiedica sã ne înþeleagã cuvintele. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

În copilãrie, regizorul fusese victima bombardamentelor germane asupra Amsterdamului. Mai tîrziu a fost soldat în flota olandezã. Poate aici s-a nãscut în el spiritul filmelor de rãzboi, care nu l-a mai pãrãsit. În „Instinct Primar“ s-au rãzboit sexele, în „Total Recall“, un erou cu restul lumii, iar „Showgirls“ reprezintã o adevãratã paradã de bombe sexy. „Infanteria stelarã“ este filmul pur rãzboinic al lui Verhoeven; fãrã moralitate, fãrã inhibiþii. De altfel, regizorul crede cu adevãrat în existenta fiinþelor extraterestre. „Am citit nu demult o lucrare a lui Stephen Hawking pe aceastã temã. Dupã el, cosmosul e plin de fiinþe vii ºi trebuie sã fim foarte prudenþi. Extratereºtrii, dacã existã, ne sînt duºmani. Dacã o asemenea civilizaþie ar ajunge pe Pãmînt, ne-ar spulbera cu superioritatea sa tehnicã, la care noi nici nu visãm. Cred cã «Ziua Independenþei» este un basm. În realitate, nu am avea nici o ºansã“.”

Realizatorii lui „Alien 4 – Resurection“ sînt de altã pãrere. Noul episod al serialului legendar aduce un suflu nou. Regizorul, de asemenea european, Jean-Pierre Junet („Delicatessen, Oraºul copiilor pierduþi“) nu a vrut iniþial sã facã filmul. Cãutînd fonduri pentru a ecraniza un scenariu propriu, s-a întîlnit cu ºefii studioului FOX, care i-au propus regizarea filmului „Alien“. Au discutat despre o posibilã continuare ºi au fost acceptate aproape toate ideile regizorului. „Chiar dacã au fost ºi idei refuzate, cauza a fost bugetul. În rest, am avut mînã liberã. S-au bucurat cã a

apãrut, ca noutate, umorul ºi, dupã o oarecare rezistenþã, au acceptat ºi distribuþia propusã de mine. În varianta finalã, filmul nu conþine nici o scenã cu care sã nu fiu de acord. Desigur, dacã ar fi avut nevoie de o continuare doar din motive financiare nu ar fi apelat la un european.

Vreau sã spun cã în serial sînt urmãrite atît obiective financiare, cît ºi artistice sau stilistice“. Fiecare episod a fost influenþat de simþul estetic al realizatorilor.

De data aceasta, regizorul a fãcut un soi de mixaj din creaþiile premergãtorilor. Camera întîrzie cu plãcere pe prim-planul personajelor, dezvãluindu-le caracterul, dar aratã cu aceeaºi însufleþire ºi gigantica navã spaþialã în care are loc lupta. Putem vedea sînge, corpuri umane ciopîrþite de explozii, pe fundaluri întunecate, înfiorãtoare, iar pe de altã parte, trucajele sînt strãlucite. Cele 80 de milioane de dolari investiþi în film se vãd în fiecare secvenþã. Cascadele sînt spectaculoase, imaginile impresionante, dinamismul captivant ºi preþul acestora e plãtit de figuranþi. Prezenþa veteranei Sigourney Weaver este atotputernicã. Ripley este singura care are controlul. „Cînd munceºte, Sigourney este maniacã povesteºte Jean-Pierre Jeunet. Nimeni nu cunoaºte personajul Ripley mai bine decît ea. Tot timpul este pregãtitã. A dorit sã facã totul de una singurã: a proiectat scene, cascadorii. Alãturi de ea, trebuie sã fii un regizor tare, altfel, te doboarã ca un tãvãlug“.

nit doar în statele din vest, din Dakota pînã în Alaska.

Nu încape îndoialã cã acest animal, a cãrui existenþã este legatã îndeaproape de pãdure, exista ºi în est, unde a trãit atîta timp cît pãdurea n-a fost tãiatã. Dar este puþin probabil ca normanzii sã fi întîlnit în cale un grizzly sau un baribal pe insula de lîngã Markland.

Groenlandezii nu cunoºteau pe atunci decît ursul polar.

Dacã au întîlnit lîngã Markland un urs brun sau negru, dimensiunile sale mici ºi mai ales culoarea blãnii i-ar fi intrigat ºi faptul ar fi fost consemnat în saga. Însã aceasta se referã simplu la un „urs“. Este, prin urmare, vorba de singura specie cunoscutã de normanzi, ursul alb. Acesta nu exista pe continentul american, dar se întîmplã ca în Islanda aceste animale, purtate de iceberguri, sã pluteascã în derivã spre nord ºi sã fie împinse de curenþii oceanici pînã pe coasta esticã a Lumii Noi. Dacã, prin urmare, normanzii din Groenlanda au ucis în realitate un urs alb, înseamnã cã acest þinut se aflã pe coasta esticã sau sud-esticã a Lumii Noi. Vinland trebuie deci sã fie mult mai în sud.

Danezul Steensby a neglijat detaliul cu ursul alb ºi nu i-a distins niciodatã importanþa; de aceea, în 1917, a afirmat cã Markland nu putea fi decît în sudul Labradorului (unde nu ajunge niciodatã ursul alb). Din acest motiv, a adãugat el, o expediþie care mergea de-a lungul coastei trebuia sã treacã neapãrat prin strîmtoarea Belle-Isle între Labrador ºi Lumea Nouã, ajungînd în Golful Saint-Laurent al cãrui mal sudic ar fi fost Vinland. Ipoteza pare acceptabilã la prima

vedere, pentru cã viþa-de-vie sãlbaticã existã în jurul Golfului Saint-Laurent, mai ales pe malul sudic. Dar este contrazisã definitiv de mai multe fapte.

Strîmtoarea Belle-Isle nu este largã, ºi o corabie care ar fi mers de-a lungul coastei Labradorului spre sud n-ar fi zãrit-o uºor, din cauza ceþei dense care constituie una dintre caracteristicile neplãcute ale Lumii Noi, inclusiv ale Golfului Saint-Laurent ºi ale Strîmtorii Belle-Isle. Jumãtate din timp, coastele Labradorului rãmîn, aºadar, invizibile. În plus, strîmtoarea este îngheþatã pînã la începutul lunii iulie, din cauza numeroaselor recifuri, astfel cã navigaþia, aproape inexistentã astãzi, este foarte periculoasã aici.

Nu vedem, aºadar, de ce Leif s-ar fi aventurat în aceastã regiune periculoasã, pe litoralul neprimitor, atunci cînd în sud se zãreau alte zone care erau scãldate de mãri mai calde ºi ale cãror pãmînturi mai fertile îl atrãgeau. Acest aspect psihologic al problemei nu pare sã condamne ipoteza lui Steensby care este exemplultip al muncii de birou, pentru cã normanzii nu urmãreau sã exploreze coastele americane; ei erau interesaþi de descoperirea unui þinut fertil ºi primitor.

Este, aºadar, mult mai probabil ca, navigînd în largul mãrii, normanzii sã nu fi zãrit strîmtoarea Belle-Isle. (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

(va urma) (Text preluat din volumul „Misterele lumii. Filme celebre“)

Pag. a 19-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (11) Jetoane umane (4) Dupã douã ore de zbor, tremur de frig în jacheta mea Barbour Beaufort. Aerul rece de deasupra Atlanticului transformã cabina pasagerilor într-un frigider. Înclinîndu-se peste locul liber dintre noi, Gleason spune: - Uite, Fred, trebuie sã ºtim sigur dacã Buckley mai e sau nu în viaþã. Cei din Jihadul Islamic susþin cã l-ar fi executat.

Dau din cap în semn de aprobare. În luna octombrie a anului trecut, teroriºtii au anunþat vestea în presã ºi au trimis cîteva fotografii neclare ale unui cadavru pentru a oferi dovezi. Soarta sa încã nu este decisã.

- E unul dintre noi. E o legendã vie. Comandantul operaþiunilor din Coreea, decorat cu ,,Steaua de Argint”, douã ,,Inimi Purpurii”, comandant în Vietnam. Era favoritul lui Casey. Avea multe atribuþii. ªi-a fãcut cîþiva duºmani. Agenþia îl vrea înapoi cu orice preþ, înþelegi?

- ªi dacã e mort?

- Atunci aflãm cine l-a omorît ºi cine l-a interogat. Îmi notez sã verific cu ostaticul - în caz cã acesta nu e Buckley însuºi - ºi sã aflu dacã au existat caucazieni care au colaborat cu celula Hezbollah care l-a þinut prizonier.

Dacã aºa stau lucrurile, atunci cel mai probabil e vorba de o implicare a KGB-ului. Dacã KGB-ul a ajuns la Buckley, ar fi o problemã cu mult mai mare decît dacã ar fi fost prins de iranieni. Buckley a fãcut parte din Agenþie încã dinainte de rãzboiul din Vietnam. A lucrat în cadrul programului de asasinate al CIA în timpul rãzboiului, apoi a activat în Cambodgia, Egipt ºi Pakistan. Lucrurile pe care le ºtie ar umple volume întregi.

Incendii devastatoare (5) Incendiul de la închisoarea Ohio În 1929, conform „Ghidului închisorilor americane“ (Handbook of American Prison), penitenciarul statului Ohio din Columbus era cea mai supraaglomeratã închisoare importantã din Statele Unite. Fusese construitã pentru a adãposti 1.500 de deþinuþi, dar pe 21 aprilie 1930 se gãseau în ea 4.300. În jurul orei 17,30, chiar cînd deþinuþii urmau sã fie încuiaþi în celule pe timpul nopþii, la ultimul etaj al unuia dintre blocurile de celule a izbucnit un incendiu. Flãcãrile se întindeau pe toatã lungimea acoperiºului, aºa cã fumul gros a umplut repede ultimele douã etaje, iar în mai puþin de jumãtate de orã întregul bloc de celule. Apoi au început sã se prãbuºeascã bucãþi de acoperiº. Unii prizonieri care nu fuseserã încã încuiaþi s-au opus gardienilor care încercau sã-i determine sã intre cu forþa în celule ori se strãduiau sã-i facã pe aceºtia sã descuie celulele în care alþii fuseserã deja închiºi, iar alþi gardieni au început sã le dea drumul prizonierilor din celule. Se pare cã un gardian a împuºcat un deþinut care încercase sã deschidã cu o daltã uºa celulei unui prieten.

De asemenea, cînd s-a dat în cele din urmã ordinul sã se

- Uite, Fred, iar vocea lui Gleason scade cu o octavã ºi rãsunã altfel decît am auzit-o, m-am ocupat de asta în ultimii doi ani ºi jumãtate, singur, fãrã nici un ajutor. Mã voi retrage în curînd. Tu ºi Mullen veþi prelua frîiele de acum înainte. ªtiu cã v-am þinut de multe ori în întuneric, îmi pare rãu cã a fost aºa, însã existã un motiv. Am trecut printr-o investigaþie legatã de scurgeri de informaþii. Nu vrei sã treci prin aºa ceva. Singurul lucru care te va ajuta sã supravieþuieºti este reputaþia pe care o ai în privinþa pãstrãrii secretelor, OK? Nu toatã lumea e alãturi de noi.

Cuvintele sale îmi amintesc ceva petrecut cu cîteva sãptãmîni în urmã. Tot încercam sã scoatem niºte informaþii de la un birocrat, însã tipul ne blocase accesul.

Gleason m-a trimis sus sã îi spun ãluia cã, dacã nu ne oferea datele de care aveam nevoie, urma sã fie depusã plîngere împotriva lui pentru sustragere de probe. Astfel de mici întîmplãri m-au fãcut sã înþeleg adevãrul despre Steve Gleason: omul vrea sã rezolve lucrurile cu orice preþ. Dacã e cineva care devine un obstacol în calea obiectivului sãu, îl va ocoli sau va trece peste el. Sau îl va aresta. Orice e necesar.

M-am simþit pierdut în aceste ultime luni, luptîndumã sã învãþ din mers miile de lucruri pe care trebuie sã le ºtiu pentru a-mi face treaba. Într-un fel, jocul meu, permanenta goanã, încercînd sã prind din mers lucruri pe care alþii, cu cîþiva paºi înaintea mea, le ºtiu deja, reflectã chiar efortul nostru antiterorist.

Acum, pe mãsurã ce am început sã deprind unele lucruri, Gleason începe sã aibã încredere în mine. Mi-a încredinþat misiunea asta pentru a mã pregãti. Avansez ºi, de la un simplu novice, ajung investigator antiterorist veteran. Mã va mai þine de mînã o vreme, dupã care îmi va da drumul sã mã duc la fund sau sã înot în faþa tipilor de la FBI ºi de la CIA. Gleason se lãsã pe spate: - Au fost doi ani lungi, Fred.

- Nu ºtiu cum ai reuºit de unul singur.

El îmi ignorã comentariul.

- Vom primi ajutor înainte sã plec. Nu va fi nevoie ca tu ºi Mullen sã duceþi tot greul, OK? Se ridicã ºi se îndreaptã cãtre aripã pentru a vorbi cu unul dintre ceilalþi agenþi secreþi care ne însoþesc. Rãmîn singur, întrebîndu-mã dacã sînt gata sã mã descurc pe cont propriu. Asta mi-am ºi dorit cînd m-am hotãrît sã mã alãtur serviciului DSS. Voiam sã fac ceva mai mult cu viaþa mea decît sã potolesc petrecerile liceenilor ºi sã liniºtesc disputele domestice dintre soþi. Îmi doream un rol mai important, pe care serviciul federal pãrea sã mi-l ofere. Aceastã cãlãtorie reprezintã examenul meu final, din punctul de vedere al lui Steve. Dacã îl trec, ucenicia mea va lua sfîrºit.

Mã îngrop din nou în dosare. Orele trec, iar notiþele mele se adunã.

Gleason se întoarce ºi-mi spune: - Dupã interogare, fiecare agent va înainta un raport.

Le vom trimite de urgenþã.

- Înþeles, domnule.

- Dã ce-i mai bun din tine, Fred. Raportul tãu va merge direct la NSC ºi la Casa Albã. Preºedintele e foarte interesat.

Raportul meu va fi citit de preºedinte? Pe vremea cînd eram poliþist, puteam sã mã consider norocos în cazul în care comandantul nostru citea ceva scris de mine. Mã voi afla în centrul atenþiei, cu toatã presiunea de a nu face o greºealã.

- Voi monitoriza lucrurile ºi vã voi proteja la Washington D.C. ºi DOD, OK? În felul ãsta, vã veþi putea concentra asupra muncii voastre.

- Mulþumesc.

- Cum te simþi?

- Sînt pregãtit.

- Bun. Dormi puþin. Vom ateriza în cîteva ore.

Gleason se afundã în scaun, iar eu îmi întorc privirea cãtre fereastrã. Dincolo de geam e doar beznã. Atlanticul în toiul nopþii este unul dintre cele mai întunecate locuri din lume. (va urma) FRED BURTON

descuie celulele, s-a acþionat cu întîrziere, deoarece unele chei fuseserã pierdute, iar altele ajunseserã deja în mîinile deþinuþilor. În orice caz, cãldura era atît de intensã, încît unele încuietori se topiserã, aºa cã au trebuit sã se foloseascã baroase, topoare ºi rãngi. „The Times“ relateazã cã unii deþinuþi „au dat dovadã de un eroism extraordinar... întorcîndu-se de mai multe ori la blocul de celule în flãcãri, dupã ce scoseserã dinãuntru numeroºi morþi ºi rãniþi”. Totuºi, s-au înregistrat multe victime: „Prin fumul înecãcios rãzbãteau þipetele ºi strigãtele neîntrerupte ale muribunzilor”. În curtea închisorii, unii prizonieri, „înnebuniþi de durerea cauzatã de arsuri, fugeau încoace ºi încolo. Alþii, înfuriaþi din cauza dezastrului, au atacat brigada de pompieri, cînd aceºtia au intrat în curte”. Pompierii s-au retras pînã la sosirea soldaþilor înarmaþi cu puºti ºi gaze lacrimogene.

Dupã ce incendiul principal a fost stãvilit, au izbucnit altele. S-a zvonit cã fuseserã provocate de deþinuþi care voiau sã se foloseascã de confuzia creatã pentru a evada.

Unul a reuºit, îmbrãcîndu-se în haine civile ºi ieºind „calm pe poartã”. În cele din urmã, soldaþii, cu puºtile ºi mitralierele îndreptate spre supravieþuitori, i-au adunat într-un colþ al curþii.

Cînd vestea dezastrului a fost fãcutã publicã, rudele deþinuþilor au încercat sã ia cu asalt închisoarea, fiind oprite „cu dificultate”. Patru blocuri de celule arseserã din temelii, iar peste 320 de deþinuþi decedaserã. Cei rãmaºi trebuiau acum înghesuiþi în celulele neavariate de incendiu, multe dintre acestea fiind inundate. Deþinuþii au cerut demisia directorului închisorii, iar unii au ameninþat cã îl vor ucide.

Acesta a fost cel mai grav incendiu din istoria închisorilor americane. ªeful brigãzii locale de pompieri a afirmat cã nu ar fi murit nimeni dacã prizonierilor li s-ar fi permis sã iasã din celule, iar o investigaþie oficialã a relevat cã în închisoare practic nu existau echipamente de stingere a incendiilor. Conform ziarului „The Times“, directorul închisorii a recunoscut cã „a considerat cã pericolul evadãrii era mai grav decît incendiul” ºi a încredinþat rãspunderea unui subordonat, iar el s-a dus sã organizeze un cordon de oameni înarmaþi în afara închisorii. Ancheta a relevat cã, în timp ce deþinuþii de la etajele superioare strigau sã li se dea drumul, gardienii se certau dacã ar trebui sau nu sã descuie celulele. Gardianul-ºef a afirmat cã a refuzat sã descuie uºile fãrã sã fi primit ordin, ca sã nu fie suspendat din funcþie. Preotul romano-catolic O’Brien a spus: „ªi soldaþii, ºi poliþiºtii erau hotãrîþi sã-i împiedice pe deþinuþi sã evadeze ºi se pare cã nimeni nu s-a gîndit la siguranþa acestora. Soldaþii au intrat în curtea închisorii cu baioneta la armã ºi nu au fãcut nimic, în timp ce oamenii încuiaþi mureau”. Raportul a conchis cã incendiul a fost cauzat cel mai probabil de un bec care s-a spart, fãcînd sã se aprindã lemnul depozitat într-o zonã în care se construia un nou bloc de celule. Încercînd sã preîntîmpine supraaglomerarea, administratorii închisorii au mutat cîteva sute de deþinuþi într-o fermã a închisorii. în anul urmãtor, în statul Ohio a fost înfiinþatã o comisie de probaþiune care în cele din urmã a eliberat condiþionat mii de deþinuþi. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (3) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi care-i distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864)

Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (3) PETRE S. AURELIAN (1833-1909). Þintind sã asigure statului român o bazã de civilizaþie dupã modelul apusean, Petre Aurelian, fãrã a stãrui asupra aspectelor variate pe care le cerea o aºezare economicã în lumina ideilor naþionaliste, susþine în reviste, conferinþe, lucrãri, cu toatã evidenþa ºi tãria, necesitatea neapãratã a introducerii la noi a unei politici protecþioniste în comerþul cu

strãinãtatea ºi, paralel cu aceasta, susþinerea unei politici de încurajare ºi de înfiinþare de industrii naþionale.

Faþã de exploatarea ruºinoasã în care ne adusese politica liberului schimb ºi apoi aceea a convenþiilor - în viziunea omului de ºtiinþã ºi omului politic de peste munþi -, acestea erau chemate sã ne asigure un drum spre cîºtigarea unei independenþe economice, singura în stare sã consolideze aparenta independenþã politicã a statului nou format. În studiul publicat, intitulat „Cum se poate fonda o industrie în România”, Aurelian aratã amãnunþit mijloacele prin care s-ar putea da impuls unei vieþi industriale pentru transformarea economicã a þãrii.

Urmãrind a demonstra, în plus, caracterul imperativ al convingerilor profesate, cu argumente ºi idei reprezentative atestate în afarã, el pune sã se traducã „Sistemul Naþional de Economie Politicã”, al lui Friedrich List, studiu apãrut în 1841- pe care îl prefaþeazã -, din care rezultã cã „O þarã agricolã pentru a deveni ºi industrialã”

ºi a putea constitui un „tot economic” dispune, în linii generale, de trei feluri de mijloace: 1) Un tarif vamal protecþionist, care sã asigure industriei din þarã piaþa internã, cu un preþ de desfacere convenabil, fãrã de care aceastã industrie ar fi lipsitã de bazã de acþiune.

2) O lege pentru protecþia industriei, care sã poatã, prin dispoziþiile ei, sã consolideze, pe de o parte, industria existentã, iar pe de alta sã faciliteze completarea utilajului industrial necesar economiei ºi crearea de industrii noi, tinzînd astfel la armonizarea vieþii economice a naþiunii.

3) Organizarea învãþãmîntului profesional corespunzãtor nevoilor ºi pe baze practice, care sã constituie o pepinierã constantã de lucrãtori calificaþi, prima condiþie a progresului. Miºcarea, ce a creat ºcoalã, a lui P.S. Aurelian, în domeniul ocrotirii ºi sprijinirii dezvoltãrii industriei româneºti, dupã o agitaþie de aproape trei decenii, a dus, aºa cum era firesc ºi necesar, la adoptarea de cãtre statul român, în 1887, a primei legi de încurajare industrialã, intitulatã: ,,Mãsuri generale spre a veni în ajutorul industriei naþionale”. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 11 august 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Cine jupoaie þara de vie... (3) (urmare din pag. 1) Adevãrul este cã fenomenul corupþiei se înregistreazã, la cote de inflaþie, ºi în þãri bogate, unde nu a stãpînit comunismul, ca S.U.A., Germania, Italia, Franþa ºi Japonia. Într-o þarã ca a noastrã, unde bãtrînii îºi drãmuiesc bãnuþii de înmormîntare înnodaþi într-un colþ de basma – þiganii atacã cu sãbii Ninja trenurile, restaurantele, instituþiile publice ºi casele oamenilor, lichelele îi acuzã, ele, pe incoruptibili, iar gangsterii de profesie culcã la pãmînt totul, pentru a putea cumpãra la un preþ de nimic hoteluri ºi întreprinderi odinioarã înfloritoare. „Pielea noastrã s-a înnegrit ca un cuptor de vãpaia foametei” – spune Biblia, dar parcã niciodatã nu s-au dat mai multe recepþii, n-a curs mai multã ºampanie, nu s-au despuiat mai multe femei la concursurile de „Miss” ºi nu s-au fãcut mai multe orgii ca acum, în aceastã vreme a tuturor ticãloºiilor.

N-am auzit sã fi pãþit cineva ceva pînã acum, n-am vãzut nici un mafiot dupã gratii ºi, aici, trebuie sã o recunoaºtem, Guvernul a dat dovadã de o regretabilã slãbiciune. Marele inconvenient al noilor Rapoarte Parlamentare este cã ne împiedicã sã le citim pe cele vechi ºi sã le punem în aplicare. Tot astfel se va întîmpla ºi cu acest Raport, care este un copil nãscut mort. Ca sã fiu sincer pînã la capãt, noi nici nu trebuie sã discutãm aici un asemenea document - el trebuie sã devinã probã ºi instrument de anchetã la Procuratura Generalã. Îmi pare rãu cã trebuie sã o spun, dar acum, la circa 8 ore de la începutul dezbaterilor de azi, îmi dau seama cã noi am pierdut ºi vremea Parlamentului, ºi vremea popu-

laþiei, ascultînd balivernele penibile ale unor infractori care cred cã lumea a uitat cine a ticãloºit þara. Numai cã, spre neºansa oamenilor cinstiþi din aceastã þarã, tot ce prinde nãvodul Poliþiei face scãpat a doua zi Procuratura Generalã, instituþie condusã de un porumbel voiajor, care, în loc sã se ocupe de dosarele criminalilor din Decembrie 1989 ºi de stãvilirea jafului, se þine de excursii prin S.U.A., Italia, Spania, Portugalia ºi pe alte meridiane ale lumii. Nu se poate face ordine într-o þarã bazîndu-ne pe navetiºti, vilegiaturiºti, fripturiºti, liber-schimbiºti ºi absenteiºti. Aþi auzit cã au pãþit ceva cei implicaþi în scandalul deºeurilor toxice? Aþi auzit cã a fost tras la rãspundere nedemnul general Gh. Floricã, cel pe care chiar un raport al S.R.I., fãcut public, îl acuzã cã a luat mitã grea de la arabi, unii dintre ei fiind dovediþi ca teroriºti internaþionali? A primit vreo pedeapsã contrabandistul de þigãri ºi arme Niculae Spiroiu, ambii generali fiind mascotele Opoziþiei?

A fost pedepsit biºniþarul cu cazier Nicolae Dide, care subînchiriazã spaþiosul sediu al partidului sãu fantomã, la 6 firme, contra circa 20 de milioane de lei pe lunã? I s-a clintit vreun fir de pãr lui Triþã Fãniþã? În fine, a suportat rigorile legii vreunul dintre primarii marilor municipii Bucureºti, Braºov, Timiºoara ºi Constanþa, care aparþin Opoziþiei ºi care dau apã cu nãmol populaþiei ºi agonisesc averi de nababi, din care varsã vîrtos ºi în vistieria partidelor care îi susþin?

Doamnelor ºi domnilor, vã cer permisiunea ca, în încheiere, sã mã refer, în cîteva cuvinte, la rolul pozitiv ºi negativ pe care îl are presa noastrã. Ea a fãcut ºi lucruri foarte bune, îndeplinind uneori

ªarpele cu Ochelari (5) Iatã încã o experienþã de genul acesta: vãzînd el cã, în urma negocierilor cu P.D.S.R.-ul, P.R.M. a obþinut un post de prefect în judeþul Constanþa, Asztalos mi-a fãcut o curte nebunã, însistînd pe faþã, fãrã ocoliºuri, sã-i ofer postul acesta ofiþerului sãu acoperit, pe nume Baltã (care migrase pe la vreo 4 partide). Am refuzat. Atunci, a venit cu o altã variantã, un ofiþer de S.R.I. mascat, tot din zonã, care sã intre în P.R.M. A dat ºi niºte telefoane pe T.O. (Telefon Operativ), în sensul acesta. Dar am refuzat din nou. Martori îmi sînt toþi membrii Comitetului Director al P.R.M., cãrora le relatam ce presiuni sufocante face puºlamaua pentru a pune mîna pe dregãtoria respectivã. ªtiam motivul pentru care se bate el pe judeþul Constanþa: acolo se fac cele mai grandioase ºi mai bãnoase afaceri, în special în Port ºi la Vamã, acolo fusese el implicat în contrabanda cu þigãri, cu care îl avea la mînã Gh. Diaconescu! Eram pus în gardã cu fãrãdelegile lui, încã din mai 1993, m-a vizitat acasã un colonel, pe nume Ilie Suba (care pe atunci era ºeful Brigãzii Antitero) ºi mi-a spus: „E bãgat în niºte afaceri inimaginabile!”. Nu de puþine ori, mã pomeneam cã mã sunã, cu vocea lui prefãcutã, de stãpîn supãrat pe slugi: „Vadim, îmi creezi probleme. Ai grijã ce faci, iar ai greºit! Trebuie sã vii de urgenþã sã discutãm!”. Asta mã înfuria cel mal tare: la numele meu, la mîndria mea, o loazã de cãruþaº ungur sã mã cheme la ordine, fiindcã, nu-i aºa, el are dosare! Isteria cea mai mare l-a lovit atunci cînd am publicat o suitã de rapoarte S.R.I. despre afacerile incredibile din Portul Constanþa (vapoare, zahãr, cale feratã etc.) ºi despre tîlhãriile generalului Gh. Floricã, pe care S.R.I.-ul îl imprimase la telefon cum a luat zeci de mii de dolari mitã de la arabi ºi cum îi învãþa pe contrabandiºti sã rupã sigiliul Gãrzii Financiare. În ambele cazuri, directorul S.R.I. era informat din timp, cu documente beton-armat, dar el stãtea cu fundul pe ele, pentru a-i „dijmui” pe borfaºi, arãtîndu-le pisica.

Imediat cum am publicat eu seturile de documente, a luat foc, l-au cuprins pandaliile, pe motiv cã-i compromit… reþeaua (?!). Atunci m-am supãrat eu definitiv pe escrocul ãsta. Mã aflam la sediul lui din Str. Povernei, tot la o cafea. I-am spus : „Domnule, iartã-mã, dar eu nu te înþeleg. ºi dacã nu te înþeleg

eu, nu te vor înþelege nici Parlamentul, nici lumea.

Deci, ai anchetele astea de vreo 2 ani de zile, ºtii bine cum se scurge avuþia naþionalã, ºi tu taci din gurã? Atunci care e finalitatea muncii voastre? De ce te opreºti la jumãtatea drumului? Ne laºi sã ne spargem noi capul cu generalul Floricã, un infractor notoriu, tu ai de la colonelul S.R.I. Corºatea toate probele ticãloºiilor lui, dar taci mîlc?! Iartã-mã, dar nu e cinstit!”. M-am ridicat ºi am plecat. Ultima oarã m-am vãzut cu odiosul personaj în toamna lui 1995. Tot aºa, mã chemase sã mã înspãimînte cu privire la evrei. Adicã, de ce publicasem documentele Ministerului de Externe cu privire la pretenþiile acestora. „Ai scris un articol devastator, uneori mã întreb dacã nu eºti manevrat de fundamentalismul arab!”. Noroc cã tirada lui aberantã a fost întreruptã de un general-medic, care venise sã-i consulte un picior bolnav. ªi atunci l-am vãzut pe ªarpele cu Ochelari cum nu l-au vãzut nici Emil Constantinescu, nici Nicolae Manolescu, nici alþi lideri politici chemaþi de el la raport: în chiloþi! Timp de jumãtate de orã, directorul S.R.I. a redevenit cãruþaºul maghiar de odinioarã, stînd cuminte pe capra unei dormeze, cu membrele lui strîmbe ºi albinoase, cu pantalonii în vine. Am privit, jenat, în altã parte. Ia te uitã cine þine sub teroare un popor întreg!

Ia te uitã cine a trecut în inspecþie plutonul de execuþie a lui Ceauºescu! Virgil redevenise copil. Un copil debil ºi umil. Înainte de a pleca, mi-a aruncat aºa, peste umãr, la capul scãrilor: „Sînt foarte îngrijorat de viitorul tãu, Vadim!”. I-am rãspuns rîzînd: „Lasã, Virgile, fii mai bine îngrijorat de viitorul tãu!”. Dar, viitorul lui e asigurat. E bogãtaº. A scos bani sau valori din orice. El mã acuzã cã mînuiesc dosare? Pãi dosarele mele ºi ale lui Eugen Barbu cine mi le-a dat, în vara lui 1992? Am greºit, nu mi le-a dat – mi le-a vîndut! Cum cine? El, Asztalos! Într-o bunã zi, vãzînd eu cã ºi-a fãcut pomana cu Aristide Buhoiu ºi cu alþii, i-am spus: „Virgilicã, dã-ne ºi nouã dosarele, sã vedem cine ne turna, cum ne urmãrea Securitatea, sîntem curioºi”. ªi ni le-a dat. Dar cum? În maniera lui, de troc ordinar: „ªtii cã mie îmi place, mai nou, pictura. Uite aici o listã de pictori la modã, poate gãseºti ceva”. Aºa cã l-am dus la amicul meu Nicolae Drãguºin. ªi a ales 5 tablouri. I le-am plãtit omului, pe loc, cu 100.000 de lei, sumã mare pe atunci. Afarã, la

sarcini care ar fi trebuit sã revinã altor organe.

Dar face ºi lucruri rele, din partizanat politic ºi urã patologicã. Ce pãcat cã la noi s-a instaurat o mentalitate atît de pãguboasã: ceea ce în þãrile superdezvoltate ale lumii se numeºte business, la români a devenit biºniþã, or, nici aºa ceva nu se poate accepta, nu putem cãdea în cealaltã extremã, fiindcã toatã lumea a fost de acord cu libertatea totalã a iniþiativei particulare. În ceea ce mã priveºte, eu nu mã voi da bãtut. Nu mã leg la cap fãrã sã mã doarã, dar, fãrã a solicita vreo apãrare, din oficiu, în luna august a anului 1994, prefectul judeþului Dîmboviþa, dl. Marin Antonescu, precum ºi primarii localitãþilor Rãcari, Ciocãneºti ºi Butimanu au emis documente relevante, prin care contestã categoric orice afirmaþie a piraþilor de presã, care susþineau în publicaþiile antiromâneºti „Evenimentul zilei”, „Ziua”, „România liberã” ºi „Barikada” cã eu aº deþine vreo proprietate undeva. N-am nicãieri nici o proprietate ºi, chiar dacã aº avea, eu cîºtig în mod cinstit totul, cu acest stilou, datoritã celor douã reviste pe care le conduc. Sînt singurul parlamentar român care de exact 2 ani, de cînd am intrat în Senat, doneazã toate salariile de senator la copii ºi bãtrîni, la biserici, ºcoli ºi ºantiere arheologice, numai în acest an fãcînd daruri de circa 25 de milioane de lei. Dar, vorba proverbului, gura ticãloºilor doar pãmîntul o astupã. Sã le dea bunul Dumnezeu vrãjmaºilor mei atîtea zile de viaþã cîte lacuri sau cîþi metri pãtraþi de moºie am eu, undeva! Dar, toate pietrele care se aruncã în mine, nu numai cã nu mã rãnesc, ci îmi fac statuie. Ca sã fiu sincer, aº vrea sã cumpãr un lac, dar Lacul Balaton! (Amuzament în salã, aplauze). (va urma) maºinã, amatorul de uleiuri mi-a dat plasa cu dosarele. Aºa e, Virgile? Aºa e, ºi pictorul, ºi un vecin de-al lui te-au vãzut la atelier. Eu, pe atunci, nu eram parlamentar. Ca patron de publicaþii, pot cumpãra orice document. Dar tu, ca ºef suprem al unui Serviciu Secret, te poþi preta la asemenea tranzacþii? ªi mai poþi minþi Parlamentul (pentru a cîta oarã?) cã nu þi-ai extras propriul dosar din Arhiva S.R.I., unde tu nu umbli nici picat cu cearã, ci ai utilizat o copie, care zbura aºa, hai-hui, prin vãzduhul Patriei, pe la Piaþa Moghioroº, viitoare Asztalos?! De unde am eu dosarele mele ºi-ale lui Eugen Barbu – din care reiese, paginã cu paginã, cã am fost hãrtuiþi de instituþia unde ai lucrat 35 de ani – decît de la tine? Numai ilegalitãþile astea dacã ar fi – ºi Comisia Parlamentarã e OBLIGATà PRIN LEGE sã-l destituie. A minþit Parlamentul, încãlcînd articolul 292 Cod Penal? L-a minþit! A fost informator, ºef de reþea, cãpitan de Securitate ºi activist de partid? A fost! Se amestecã zi ºi noapte în politicã? Se amestecã! E vulnerabil prin prezenþa celor doi copii în S.U.A.? E vulnerabil! A fãcut fals în acte publice, pentru a obþine vila din Str. Herãstrãu nr. 33? A fãcut! Etc., etc. Dar, sã fac nod la aþã aici. Aº mai putea sã scriu de 10 ori pe atît ºi, la nevoie, chiar cã o fac. Mie nu-mi e fricã de nimeni, decît de bunul Dumnezeu. Pentru mine, acest Asztalos nu este un om, ci un ºarpe. Iar ªarpele, cînd îl doare capul, iese la drumul mare. E singurul animal care nu poate fi îmblînzit. Pentru cã el n-are sînge, are un lichid asemãnãtor cu otrava. ªi e odios nu pentru cã muºcã, ci pentru cã se ascunde ca sã muºte – dupã aforismul lui Nicolae lorga. A vrut Asztalos sã distrugã o revistã naþionalã, ca „România Mare”, sã mã rupã pe mine de partidul pe care l-am creat, sã bãlãcãreascã memoria genialului Eugen Barbu ºi a glorioasei tribune de luptã „Sãptãmîna”?! N-a izbutit. Desigur, el o sã se mai zbatã mult ºi bine. Dar nu prea mai are dinþi.

Miºcarea Naþionalã e o stîncã prea tare pentru el ºi s-ar putea sã-l striveascã. Totuºi, un lucru nu-mi iese din cap: Virgile, de ce chinuiai, mã, cãþeluºa aia de rasã, dobermann, pe care ai þinut-o 3 ore în portbagajul limuzinei tale, în beznã ºi zãpuºealã, ca un snob care vrea sã intre ºi el în lumea bunã, dar, de fapt, urãºte animalele?!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. 290, din 24 ianuarie 1996)

Pag. a 21-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (86) Toþi evreii creºtini pe care i-am cunoscut erau niºte oameni extraordinari, blînzi ca porumbeii, capabili de jertfe înalte, înþelepþi, dezinteresaþi. Sã nu uitãm cã fondatorul religiei creºtine, Isus din Nazareth, provenea din mamã evreicã. („Isus nu era nãscut la Fãlticeni” - glumea Petre Þuþea). Dar, recad, iar ºi iar, în „butoiul cu melancolie”, cum glumeam noi în anii de liceu. M-am hotãrît sã nu mai telefonez nimãnui.

Dar nimãnui! Nu mai pot purta nici o conversaþie, cu nimeni. Ca sã fiu sincer, ziarul þãrãnist „Dreptatea” iar mã cheamã sã scriu în paginile sale. Dar ce-aº putea eu sã scriu la ei? Îmi displace profund ceea ce fac þãrãniºtii, lumea ºi-a pus speranþe în ei, dar ei comit greºealã dupã greºealã. Cu siguranþã, nu acesta a fost Testamentul lui Iuliu Maniu. Fãrã sã vreau, gîndul îmi zboarã spre oraºul tinereþii sale, unde a funcþionat ca jurisconsult, de Blaj vorbesc. Îmi amintesc cã în 1989, într-o carte despre Eminescu, un nãrod a scris cã Blajul era un vechi oraº calvin ºi unguresc (?!). Atunci ce ne mai mirã? Probabil cã tînãrul de 16 ani, Eminescu, atunci cînd s-a ridicat în picioare, în cãruþã, pe culmea dealului (pe care l-am vãzut ºi l-am filmat pentru Televiziune în ianuarie 1982), n-a strigat: „Te salut, micã Romã!”, ci „Kezi csokolom, kicsid Pesta!”. Cred cã cel mai bun leac pentru stãrile proaste ale sufletului e munca. Ar trebui sã se condenseze în comprimate ºi sã se vîndã la farmacii. Fac sinopsisul pentru un scenariu de film, „Cruciada copiilor”. În final, îmi vine ideea unei noi creºtinãri a lumii, ca singura salvare. Ea va avea loc, cu siguranþã, dar nu oricum ºi oricînd, ci numai la cea de-a doua venire a Mîntuitorului. Deschid televizorul. Se transmite „Tannhäuser”, de Wagner, de la Atheneul Român. Da, ºi muzica poate fi o terapie. Mai iau la mînã presa. Aflu din revista „Oblio” cine a compus delegaþia românã la Colocviul de la Budapesta: Mircea Dinescu, Ioan Alexandru, Gabriel Liiceanu, Gabriela Adameºteanu, Dan Petrescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi, Ion Radu Ziliºteanu ºi ungurii respectivi. O anume Magdalena Sîrbu publicã în „Opinia studenþeascã” din Iaºi articolul „Nostalgia monologului ceauºist - a doua generaþie de Corneliu Vadim Tudori”. Bravos, Naþiune, am ajuns ºi substantiv comun, dau generaþii dupã generaþii, cam aºa, precum calculatoarele! Fãtuca respectivã regretã cã se ceartã scriitorii între ei, ca la uºa cortului. Magdaleno, de ce minþi? Ce ºtii tu despre mine? ªi, la urma urmei, ce-ai fãcut tu în viaþã, ca sã mã judeci? Chiar poate veni orice mucoasã sã se rãþoiascã la un scriitor care a tipãrit un raft de cãrþi ºi a studiat Istoria la Universitatea din Viena? În aceeaºi revistã, o altã moldoveancã agresivã, pe nume Alina Mungiu, criticã TVR de-i merg fulgii, pe motiv cã „e atît de zgîrcitã cînd e vorba sã ni-l arate pe Liiceanu”. Îþi e atît de dor de el, cucoanã? Ia-l acasã, la

Pe vremea cînd mai putea merge la Marea Neagrã, Corneliu Vadim Tudor se bucura de fiecare clipã. Pe atunci problemele de sãnãtate încã nu-i dãdeau de furcã…

Vizitã în cartierele Capitalei, unde Corneliu Vadim Tudor lua pulsul strãzii ºi stãtea de vorbã cu cei pe care îi întîlnea în calea lui.

Oamenii îºi spuneau pãsurile, iar Tribunul le transmitea mai departe, ori de la tribuna Parlamentului þãrii, ori prin intermediul paginilor revistelor pe care le-a condus. pachet, îl poþi þine în frigider, pe post de muºchi þigãnesc. În mijlocul atîtor articole nesãrate, apare în „Tineretul liber” ºi un articol dramatic: „Tîrgu Mureº are nevoie de liniºte, de înþelegere ºi de împãcare”, scris de cineva pe care îl cheamã Ioan Gavra. Un pasaj elocvent: „Fireºte, prima impresie este cã aici a avut loc un «cataclism social». Trebuie sã pãºeºti cu mare bãgare de seamã, altfel riºti sã ajungi la spital. Sute de mii, dacã nu milioane de cioburi de sticlã sînt rãspîndite pe asfaltul strãzilor ºi trotuarelor. În apropiere se mai pot vedea încã baricadele ridicate în urmã cu douã zile”. Autorul mai scrie cã, la spital, un brancardier ungur lovea un rãnit român. Umani ºi civilizaþi ungurii ãºtia, nimic de zis. La Reghin ºi Acãþari, urmaºii lui Attila au rãsturnat douã camioane cu pîine. Seara, la televizor, se transmite întîlnirea lui Ion Iliescu cu presa românã. La prezidiu, în dreapta lui, se aflã Sechereº (care-ºi zice Secãreº), fost propagandist la Academia „ªtefan Gheorghiu”. Impresia produsã de logoreea internaþionalistã a lui Iliescu e penibilã. Reacþia demnitãþii româneºti faþã de cruzimea asiaticã a honvezilor fierbe, dã în clocot, în toatã þara. La un miting la Sibiu, zeci de mii de români au scandat: „Laszlo Tökeº nu uita/ România nu-i a ta!”. Filiala Cluj a Uniunii Vatra Româneascã lanseazã în presã o declaraþie excepþionalã. Ce credeþi cã a afirmat mãgarul de popã unguresc aflat în vizitã în S.U.A.? Pur ºi simplu cã „limba românã a fost un mijloc de oprimare pentru maghiari”. Ãstuia i s-a fãcut de cucuie! Nu-i pace sub mãslini, vorba unui film de demult. Sau, mai bine zis, plînge rîsul de-astãiarnã. Acum se aratã pricina giganticei prostii sãvîrºite în decembrie 1989. E pentru a doua oarã în Istorie cînd românii au fost duºi de nas. Prima oarã s-a întîmplat cînd o parte din ardeleni au renunþat la Biserica Strãbunã ºi s-au unit cu catolicii. Pun chepengul peste ziua asta tristã, nu înainte de a mã delecta din nou cu o cugetare a lui Eugen Ionescu, care mai mult ca sigur cã va muri fãrã sã-mi ofere plãcerea de a-l vedea în carne ºi oase: „Parisul, aceastã mare, tristã, cenuºie, zgomotoasã ºi brutalã metropolã”.

25 MARTIE 1990. Ce minunat mã simt duminica! Una dintre cele mai bune poezii pe care le-am scris, dupã ce am pierdut-o pe mama, poartã titlul „Sîmbãtã seara, duminicã dimineaþa”. Aceasta e cea mai frumoasã perioadã a sãptãmînii, marcatã de osteneala Ziditorului dupã ce a fãurit Lumea ºi de binecuvîntata odihnã. Am început sã prind drag de serile de sîmbãtã în primul an de liceu, la Sf. Sava. Atunci, prin grija unui tînãr profesor de sport, parcã Alexandru sau Virgil Ionescu, noi, cei din clasele a VIII-a, am încropit douã echipe de handbal.

Mamã-mamã, ce mai bubuiam mingea de pereþii sãlii de la subsol! Încã de la bun început, am impus respect tuturor prin faptul cã, datoritã

forþei inimaginabile a braþului meu drept, mingea ºutatã de mine a rupt, de douã ori la rînd, cîte o ºpalierã de gimnasticã, de-aia groasã, din lemn. ªpalierele astea acopereau ºi peretele din spatele porþii, aºa cã ani de zile a dãinuit acolo o gaurã imensã, ca semn al „devastãrii” produse de mine. ªi aºa aveam sã devin, în scurt timp, aruncãtor de suliþã. ªi aºa aveam sã izbutesc, mai tîrziu, sã umilesc, în partide de skanderbeg (braþ de fier) echipa de rugby a Angliei, lotul olimpic de lupte al României ºi toatã trupa de cascadori de la Buftea, condusã de Soby Cseh, dar ºi pe campionul european de box Gh. Negrea, pe cînd aveam numai 20 de ani, precum ºi pe bunul meu prieten, Dan Grecu, proaspãt campion mondial de gimnasticã, în 1974. Niciodatã n-am putut sã-mi explic de unde izvora forþa aceea colosalã, care punea parcã în miºcare un drug de fier de-a lungul cotului meu drept - înclin sã cred cã era vorba, mai degrabã, de o putere magicã a voinþei psihice, care mã fãcea sã-mi mobilizez toate resursele, pentru a nu fi înfrînt. Cel puþin, pe rugbyºtii englezi, aflaþi în turneu în România ºi conduºi de celebrul Demian, i-am zdrobit. Mã aflam la Restaurantul Mignon, alãturi de Eugen Barbu ºi Dan Mutaºcu, ºi, din vorbã-n vorbã, am ajuns sã ne întrecem cu englezii ãºtia, care participau la un dineu alãturi. Am culcat, rapid, mîinile a 7 namile, una dupã alta, cãdeau toþi ca muºtele, încît unul ºi-a fãcut cruce ºi a exclamat: „Jesus Christ!”.

Doamne, cu ce-am ajuns eu sã mã laud! Se vede cã n-am treabã. Sînt un pensionar tînãr, care trãieºte din amintiri. Dar de la o amintire frumoasã plecasem: sîmbãtã seara, duminicã dimineaþa. Totul e mai înalt ºi mai frumos în aceastã deltã a sãptãmînii, prin care o zi se varsã în alta, truda plugarului ºi a muncitorului se transfigureazã în odihna cãmãºii albe, de bisericã, a zorilor duminicali. Azi e Bunavestire. În

Vacanþele în familia Vadim Tudor erau întotdeauna pline de farmec. Ghidul, Corneliu Vadim Tudor, îºi ducea fetele ºi soþia în locuri pline de istorie ºi poezie, unde primeau ºi explicaþiile pentru tot ceea ce vedeau. greceºte, Evanghelie (Veste Bunã). Acum, în aceastã zi, a fost înºtiinþatã Fecioara Maria cã-L va naºte pe Fiul lui Dumnezeu. Nu ºtiu de ce, dar încã de cînd eram mic aveam senzaþia cã rugãciunile pe care i le adresam lui Isus se împlineau mai bine ºi mai repede decît rugãciunile îndreptate cãtre Dumnezeu. Deºi, în fond, Ei sînt una ºi aceeaºi fiinþã, unitã într-o tulpinã ºi cu Sfîntul Duh. Dacã cineva m-ar întreba care e cuvîntul cel mai frumos ºi mai bogat din limba românã, voi rãspunde fãrã ezitare: cuvîntul Dumnezeu. Care vine din douã cuvinte latineºti: Dominus Deus, prin urmare Domnul Zeu. E cel mai complex cuvînt al limbii noastre materne ºi, mai mult ca sigur, cel mai vechi. Acoperã un univers întreg, ºi mai mult decît atît. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE ) POLITICÃ America se pregãteºte sã preia controlul asupra economiei româneºti (2) Mai apoi?

Mai apoi s-au stabilit baze la Kogãlniceanu ºi Deveselu, acþiuni de resort militar, dar ºi cu însemnãtate economicã. S-au fãcut oareºce speculaþii pe piaþa mobiliarã ºi pe cea financiar-bancarã. Franklin Templeton Investments a preluat administrarea Fondului Proprietatea, o magaoaie netransparentã de importanþã majorã pe piaþa bursierã autohtonã. Mark Gitenstein, dupã expirarea mandatului de ambasador, a fost cooptat în consiliul de administraþie al FP. Numai în anul 2013, anul cînd acesta a început sã lucreze cu Franklin Templeton, o mie de cesionari de drepturi litigioase au încasat despãgubiri de 1,5 miliarde de euro…

Acþionarul majoritar al Proprietãþii este tot american, Elliott Associates…

Cu acelaºi Gitenstein, retras din diplomaþie, în echipã, firma de avocaturã Mayer Brown a început sã consilieze Astra Asigurãri.

Am putea spune cã Statele Unite, fãrã sã se erijeze în jucãtor major în economia româneascã, ºi-au stabilit niºte poziþiicheie, de unde ar putea porni oricînd o ofensivã de cucerire a pieþei în ansamblu ei. ªi se pare cã trompeþii tocmai sunã aceastã ofensivã…

Cum pregãteºte România venirea investiþiilor americane.

Ce face între timp Statul Român?

Pãi, în timp ce ambasadorul Hans Klemm nu precupeþeºte nici un efort pentru a-l convinge pe Tudorel Toader de sprijinul sãu nelimitat, în timp ce Klaus Iohannis se cutremurã plãcut la fiecare ghiont amical al lui Donald Trump, în timp ce rudele lui Teo Peter se întreabã dacã nu cumva un judecãtor intransigent, obsedat de ideea de dreptate, ca-n filmele de la Hollywood, îl condamnã pe puºcaºul marin care l-a omorît pe muzician la vreo douã mii de ani de închisoare, în timp ce tineretul patriei se ghiftuieºte cu ofertele de sezon de la MacDonald, Kentucky Fried Chicken, Pepsi ºi Coca Cola, în tot ce acest timp, Statul lucreazã la programul de guvernare. Numitul program prevede, printre alte minuni, înfiinþarea unui Fond Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii (FSDI), care urmeazã sã strîngã zece miliarde de euro, prin exploatarea Engie, E.ON, Electrica, OMV Petrom, Telekom România, Loteria Românã, Oil Terminal, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Aeroporturi Bucureºti, Societatea Naþionalã a Sãrii etc.

E drept, Bugetul de Stat va suferi în primã fazã pierderi estimate de 2,6 mld de euro, dar, sîntem asiguraþi, investiþiile efectuate de FDSI ne vor umple de bani într-un orizont oarecare de timp… În ce va investi FDSI? Pãi în capitalizarea Tarom (oare cine face avioane?), a Nuclearelectrica (cine produce tehnicã de resort?), în capacitãþi de producþie în agriculturã, cu precãdere în cereale (Cargill vã spune ceva?!?), FDSI va finanþa construcþia de autostrãzi (Bechtel?!?) ºi, cu voia dumneavoastrã, ultimul punct pe listã, „o altã industrie dezvoltatã va fi cea de armament“ (Cine oare, cine oare, cine ne tot vinde nouã tehnicã militarã?)…

E de menþionat cã, prin 2011-2012, Franklin Templeton a mai încercat, împreunã cu Bell Pottinger, tot în România, devalizarea unui alt fond suveran, cel administrat de Qatari Investment Agency. Manevra a fost denunþatã în presa nealiniatã, de mine, la OTV, de Cornel Ivanciuc în „Caþavencii“ („Operaþiunea Bani pentru Partid – Faza pe Fondul Proprietatea“) etc. ºi planul dejucat.

Mã întreb cine va administra FDSI ºi dacã nu va fi cazul ca board-ul sã apeleze la experienþa nepreþuitã a vreunui Mark Gitenstein sau Hans Klemm…

Semne în presã, pentru un ochi avizat Tot între timp, asistãm la o insolitã campanie media. „Ziarul Financiar“, tribunã oficialã de mili-

tanþã a intereselor americane, publicã trei texte interesante în aceeaºi paginã: 1. „Studiu Deloitte: Scenariile posibile dupã introducerea contribuþiilor sociale în sarcina angajatului.

Salariul brut ar trebui majorat cu cel puþin 22% pentru a nu scãdea salariul net“.

2. PwC: „Impactul trecerii contribuþiilor sociale în sarcina angajatului – Salariile ar putea sã scadã cu

22%!“ (Parcã îl aud pe Hans Klemm mustrînd guvernul cã nu luptã îndeajuns cu corupþia!)

3. Un gigant din industria þigaretelor face o fabricã de 490 milioane de euro în Otopeni ºi va crea 300 de noi locuri de muncã. În paralel, Guvernul PSD, strîns cu uºa, ia în calcul impozitarea localã a profitului multinaþionalelor (europene) ºi chiar taxarea cifrei de afaceri. Cam prea multe corporaþii din Europa îºi fac mendrele la noi în þarã!

Unde sã mai fie loc pentru onestele firme de peste lac?

Franklin Templeton (un exemplu la întîmplare!) a dat în judecatã conducerea Engie pentru încheierea unor contracte abuzive. Francezii de la fosta GDF Suez au fãcut cicã niºte matrapazlîcuri pentru a reduce profitul Engie România, prejudiciind astfel acþionariatul local, între care ºi Proprietatea, mutînd cîºtigul în Hexagon…

E perfect adevãrat! Presa românã a denunþat practica Engie de a contracta inutil fel ºi fel de nãzbîtii („Recuperatorii banilor pentru facturi restante sînt subvenþionaþi de bunii platnici!“, de subsemnatul, în „Puterea“, 7 august 2016, „Consumator român hãituit de furnizorul de gaze“ de Roland Cãtãlin Pena, „Evenimentul Zilei“ de joi, 18 august 2016).

Dar Franklin Templeton, acþionar prin FP la Engie de ceva vreme, de-abia acum a observat? ªi, între noi fie vorba, practicile franceze nu-i sînt strãine nici „corectului“ FT…

Cum primeºte DNA calitate ºi competenþe sã instrumenteze toate dosarele economice majore Bine, am înþeles, vin americanii ºi vor sã se aºeze în lojã! Dar cum îi ridicãm de pe locurile de onoare pe Telekom, Orange, SocGen, Erste, Dalkia Veolia Vivendi, Enel, Engie etc., care sînt bine proptiþi, exploateazã deja de multiºor activele ºi se aflã ºi sub umbrela UE, þinutã ferm de la Bruxelles? Iatã cum!

Am plãcerea sã semnalez un fapt aparent minor, trecut neobservat, dar care va genera efecte uriaºe: Curtea de Apel Bucureºti a solicitat Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie dezlegarea unei chestiuni de drept într-un dosar prãfuit, judecat de vreo 16 ani, cel al Bãncii Române de Scont. Curtea Supremã are aceastã obligaþie, de a dezlega, prin complete speciale compuse din nouã judecãtori, probleme de interpretare ridicate de instanþele inferioare din þarã… Întrebarea pusã de instanþa Curþii de Apel a fost: „Dacã în sensul legii penale, funcþionarul bancar, angajat al unei societãþi bancare cu capital integral privat, autorizatã ºi aflatã sub supravegherea BNR, este sau nu funcþionar public, în accepþiunea art. 175 alin. (2) din Codul Penal“.

Raportul în speþã (dosar nr. 977/1/2017/HP/P pentru cauza nr. 61261/3/2010) a fost elaborat de magis-

tratul Geanina Cristina Arghir, unul dintre cei nouã membri al completului de dezlegare a chestiunilor de drept în penal. Raportul a fost adoptat prin hotãrîre definitivã, cu putere de lege imediat dupã publicare, exact în forma în care a fost redactat. (Între noi fie vorba, eu, personal, mã îndoiesc sincer cã cei nouã s-au deranjat mãcar sã se întruneascã în ºedinþã publicã! Completul s-a reunit oficial în data de 30 mai 2017, orele 9 a.m.. La ora 10.55, minuta era deja publicatã pe portal, scj.ro… Procedura n-ar fi permis timpul fizic de citire, apelare, judecare, deliberare ºi pronunþare, apoi redactare ºi trimitere a textului încheierii cãtre administratorul site-ului…)

Care e importanþa hotãrîrii? Condamnarea Preºedintelui BRS, Teodor Nicolãescu, era deja pecetluitã de la fond, 7 ani de închisoare…

Motivarea judecãtoarei Arghir este cheia: Orice funcþionar superior care conduce o entitate privatã supusã autorizãrii ºi controlului unei autoritãþi de Stat are o condiþie asimilabilã celei funcþionarului public, în materie penalã.

Prin autoritate publicã se înþelege, ºi doamna Geanina Arghir enumerã explicit, Consiliul Concurenþei, CAN, Autoritatea de Supraveghere Financiarã, ANCOM etc.

Toatã lumea e funcþionar public! Hotãrîrea ICCJ a fost publicatã ºi funcþioneazã deja ca o lege.

Mai mult, prin decizia definitivã ºi irevocabilã a Curþii de Apel în dosarul BRS, aºteptatã în aceastã toamnã, se va descrie o practicã. Alãturi de Nicolãescu vor fi condamnaþi definitiv Constantin Haþeganu, Rãzvan Haritonovici ºi Dan Sãftescu, foºti ºefi ai Astra Asigurãri. Condamnãrile lor vor avea încadrãri de funcþionari publici. Culmea e cã ei chiar erau funcþionari publici la data comiterii prezumatelor fapte, în 2001, Astra s-a privatizat abia în 2002… Dar lumea a uitat, cine mai ºtie azi, în 2017, dacã Astra era a Statului sau a unui particular?

Prin redactarea hotãrîrii Curþii de Apel, însã, se va face trimitere la decizia completului ICCJ de dezlegare a chestiunii de drept penal. Se va transcrie raportul doamnei judecãtor Arghir… Asta presupune cã avem lege, avem practicã… ªefii Engie, Enel (normate de ANRE), Telekom, Orange (ANCOM), bãncilor (BNR), societãþilor de asigurãri, bursei (ASF) etc. sînt, cu toþii, funcþionari publici.

Care e miza? Pãi toate dosarele penale viitoare nu vor mai trece pe la DIICOT sau pe la Direcþia de Investigare a Fraudelor, ci direct pe la DNA. DNA-ul e, zice-se, fief american pe tãrîmul justiþiei carpatodanubiano-pontice… Existã aºadar elementul suprem de presiune asupra oricãrui preºesinte de companie europeanã.

O sã fie bine! Dupã ce va fi, o vreme, rãu…

Publicul mai vîrstnic, antrenat sã tot aºtepte americanii, se poate simþi împlinit! La fel ºi cititorii mai juni, fermecaþi de Visul American… Americanii vin!

Sînt aproape aici!

Ca sã fiu consecvent þelului meu de a fi obiectiv, indiferent de convingeri ºi de raþiuni afective, trebuie sã spun cã, în opinia mea, nu e rãu. Economia americanã e mai pragmaticã, mai dinamicã, mai viabilã decît cea europeanã. Moneda americanã e viitorul.

Spaþiul european comunitar nu poate dãinui mult, nici moneda sa utopicã, artificialã, fragilã prin concepþie.

România nu va apuca sã treacã la Euro. Pînã cînd vom fi noi pregãtiþi, va dispãrea obiectivul alinierii…

(Românul e oricum un om de afaceri prost, naiv ºi lipsit de loialitate ºi disciplinã! În ziua în care dolarul va depãºi euro cu un ban, proprietarul mioritic va pretinde chirie în parai, firmele vor factura în dolari, îmi pariez viaþa!)

Prezenþa americanã ne va face la un moment dat sã trãim mai bine. Problema e pe unde scoatem cãmaºa în urmãtorii zece ani, cînd seismele economiei politice vor nãrui ºi ce-a mai rãmas din bunãstarea noastrã pricãjitã…

Sfîrºit MIHAI ANTONESCU, analist financiar ºi politic, jurnalist cu 27 de ani de experienþã, membru fondator al Centrului de Analizã ºi Prognozã Orientativã (CAPO)

Pag. a 23-a – 11 august 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia de la Cãlugãreni Anul 1594 înseamnã pentru Mihai Viteazul momentul declanºãrii acþiunilor anti-otomane. Îi ucide în noiembrie pe creditorii turci din Bucureºti. Aceeaºi soartã o are ºi garnizoana de 2.000 de soldaþi, staþionatã în capitalã cu menirea de a-l supraveghea pe domn. Sînt cîºtigate ºi o serie de bãtãlii minore, care vor îi vor determina pe munteni sã facã incursiuni la sud de Dunãre. Bulgarii se rãscoalã ºi ei, iar Sofia este asediatã. Turcii nu puteau tolera o asemena situaþie, astfel cã, la începutul lui august 1595, Sinan Paºa trece Dunãrea.

Bãtãlia de la Cãlugãreni a avut loc în perioada 13-23 august 1595. Oastea munteanã condusã de Mihai Viteazul, întãritã de cîþiva ardeleni trimiºi de Sigismund Báthory, a încercat sã opreascã oastea otomanã invadatoare, condusã de Sinan Paºa, al cãrei obiectiv era transformarea Þãrii Româneºti în paºalîc.

Operaþiunea lui Mihai nu a reuºit, ea fiind urmatã de ocuparea Bucureºtiului de cãtre turci ºi de retragerea tacticã a lui Mihai în munþi. Ulterior, întãrit cu o armatã mai mare, Mihai avea sã-i îndepãrteze pe otomani, învingîndu-i decisiv în bãtãlia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.

Mihai a ales Cãlugãreni (judeþul Giurgiu), pe Neajlov, ca loc de desfãºurare a bãtãliei, pentru cã era o zonã mlãºtinoasã ºi, pe un astfel de teren, putea sã blocheze cu uºurinþã flancurile armatei otomane. Oastea munteanã a fost aºezatã la nordul localitãþii, lîngã o pãdure, în timp ce patrulele þineau sub observaþie malurile Neajlovului ºi Câlniºtei. Avangarda otomanã era condusã de Hasan Paºa, flancul drept era asigurat de Mehmed Paºa, iar cel stîng, de Haydar Paºa. Mihai Viteazul atacã în zorii zilei de 13 august 1595 cu grosul oºtirii sale (circa 10.000 de oameni), în timp ce Albert Király ºi oamenii sãi alcãtuiau rezerva. Pentru cã nu era sigur de buna intenþie a acestora, domnul muntean mai pãstreazã un corp de 1.200 de cãlãreþi, sub comanda lui Popa Stoica din Fãrcaºe (preot din Romanaþi), menit a asigura retragerea.

Raportul de forþe era net favorabil oºtii otomane.

Nicolae Bãlcescu, citînd surse contemporane, aratã: „Întradevãr, armata lui (Sinan) era, cum ºtim, de 180 mii ostaºi, mai mult decît de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodã, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova ºi Ardeal, dabia se urca la 16 mii oameni ºi 12 tunuri”. În ceea ce priveºte efectivele oºtirii creºtine, se poate aprecia cã Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari ºi un parc de artilierie compus din 12 tunuri mari de cîmp. Cronica oficialã vorbeºte de 8.000 de munteni ºi 2.000 de unguri. Acest raport de forþe, net defavorabil aliaþilor, explicã alegerea fãcutã de voievod pentru terenul de la sud de Cãlugãreni, care era împãdurit, mlãºtinos, strãbãtut de Rîul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste rîu. În acest spaþiu, superioritatea numericã a turcilor nu a putut fi valorificatã, configuraþia terenului impunînd atacul în valuri, fãrã a fi cu putinþã desfãºurarea largã pe flancuri.

*** Bãtãlia de la Cãlugãreni a constat într-o serie atacuri ºi cotraatacuri. ªarja iniþialã a muntenilor a ajuns pînã la tabãra de corturi a turcilor. În jurul orei 11 dimineaþa, a pornit un atac puternic al ienicerilor, care i-au respins pe oºtenii lui Mihai. Ienicerii trec Neajlovul ºi captureazã 11 tunuri ale armatei creºtine. Hasan Paºa, cu aproximativ 10.000 de oºteni, încearcã o învãluire largã prin partea de vest, iar Mehmet Paºa face acelaºi lucru prin est. Trupele lui Mihai se retrag puþin, în ordine. Armata creºtinã e dispusã în formã de triunghi, cu vîrful spre inamic. Dupã ce reuºesc sã se regrupeze, aproape de locul unde se afla rezerva lui Király, oºtenii lui Mihai resping efectivele lui Mehmed Paºa ºi ale lui Hasan Paºa, provocîndu-le pierderi considerabile ºi datoritã celor douã tunuri pãstrate cu trupele de rezervã.

Momentul decisiv al luptei este prezentat de cronicarul Baltazar Walter: „Era nevoie neapãrat în clipa aceea de o acþiune eroicã de ispravã mãreaþã, care sã cutremure inimile pãgînilor ºi sã le înalþe pe ale creºtinilor. Atunci, mãrinimosul Mihai, invocînd ocrotirea salvatoare a Mîntuitorului, a smuls o secure sau suliþã ostãºeascã ºi, pãtrunzînd el însuºi în ºirurile sãlbatice ale duºmanilor, strãpunge pe un stegar al armatei, taie în bucãþi cu sabia o altã cãpetenie ºi luptînd bãrbãteºte se întoarce nevãtãmat. În acest timp, comandantul de oaste Király Albert, adunînd pe rînd pe ai sãi, slobozeºte douã tunuri în mijlocul celei mai dese grupãri a duºmanului, deschizînd o mare spãrturã, pe care ienicerii se strãduiesc în zadar sã o împlineascã cu focurile lor de puºcã, pentru cã de îndatã douã

sute de unguri ºi tot atîþia pedestraºi cazaci, cu comandantul lor Cocea, nãvãlind cu furie, stricã rîndurile, aºtern la pãmînt ºi taie oºtile turcilor, pe cînd din spate ºi din coastã îi loveºte cu bãrbãþie domnul cu ai sãi, fãcîndu-se aºa mare învãlmãºealã, încît pînã în searã au fost redobîndite cele 11 tunuri ºi, în fugã, erau mînaþi spre tabãrã ca vitele. În aceastã învãlmãºealã ce seamãnã a fugã, Sinan Paºa, în partea din faþã a taberei, cade de pe podul Rîului Neajlov, pierde doi dinþi ºi se rostogoleºte fericit scãpînd cu viaþã”.

Otomanii se retrag în dezordine, mulþi cad în mlaºtinã ºi mor înecaþi, situaþie care îi dã posibilitatea lui Mihai sã contraatace. Sînt recuperate tunurile ºi este creatã o stare de degringoladã pe malul sudic al Neajlovului. Au fost ucise 4 paºale, 7 sîngeaci ºi 3.000 de combatanþi turci. Sau recuperat cele 11 tunuri pierdute ºi s-a capturat un steag turcesc verde, al Profetului Mahomed, ºi 5 tunuri. În raportul cãtre marele duce al Florenþei, Ferdinando de Medici, Mihai Viteazul prezenta faptele astfel: „(...) Plecai inimos sã-l întîlnesc (pe Sinan) cu acei puþini oameni ce-i aveam, ºi cînd ajunsei la Calugãreni, aflai cã toþi sînt gata de luptã, deci eu, chemînd numele lui Dumnezeu, mã încãierai cu ei într-o bãtãlie, în aºa fel cã þinu toata ziua, unde fãcui mare pagubã turcilor, spre ruºinea lui Sinan Paºa, cãci în lupta aceea însuºi Sinan Paºa se prãvãli de pe cal într-o mlaºtinã foarte întinsã, de unde cu mare greutate fu scos. (...) ªi dupã ce Sinan a îndurat o aºa batjocurã de la noi, se mînie foarte, ºi aºa se hotãrî sã porneascã cu toþi ai sãi asupra noastrã. Deci eu vãzînd cã nu voi putea þine piept, venii la Tîrgoviºte (...) aºa cã în acea bãtãlie au fost omorîþi patru paºi ºi ºapte sîngeaci ºi am caºtigat cincisprezece tunuri ºi un steag verde al Profetului Mahomed, mult preþuit de dînºii ºi foarte respectat”.

Inferioritatea numericã ºi apariþia trupelor lui Hasan Paºa l-au obligat pe domn, în cele din urmã, sã se retragã la lãsarea întunericului, însã nu peste mult timp Mihai îi va alunga din þarã pe turci.

Nicolae Bãlcescu descrie bãtãlia: „Bãtrînul Sinan fu cãlcat în picioarele cailor“ „Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucureºti trece printr-o cîmpie ºeasã ºi deschisã, afarã numai dintr-un loc, douã poºtii departe de aceastã capitalã, unde el se aflã strîns ºi închis între niºte dealuri pãduroase. Între aceste dealuri este o vale largã numai de un pãtrar de milã, acoperitã de crîng, pe care gîrla Neajlovului ce o îneacã ºi pîraiele ce se scurg din dealuri o prefac într-o baltã plinã de nãmol ºi mocirlã.

Drumul acolo trece în lungul acelei vãi, parte pre o ºosea de pãmînt, parte pre un pod de lemn, care amîndouã sînt aºa de strîmte, încît d-abia poate cuprinde un car în lãrgimea lor.

Aceastã strîmtoare, ce locuitorii numesc Vadul Cãlugãrenilor, fu aleasã de Mihai-Vodã spre a sluji de Termopile românilor. (…) Mihai-Vodã vru a se folosi de poziþia ºi strîmtoarea Vadului Cãlugãrenilor, în care nu se putea destinde în front mai mult de 12 mii oameni, ca sã facã mulþimea turcilor nefolositoare. (…) Dar Sinan, vrînd a înainta spre Bucureºti, era nevoit a trece pe la Cãlugãreni. (…) Într-adevãr, armata lui era, cum ºtim, de 180 mii ostaºi, mai mult decît de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodã, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova ºi Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni ºi 12 tunuri. (…) În sfîrºit, soarele veni sã lumineze aceastã mare zi de miercuri 13/23 august. (…) Mihai trece podul în capul a opt mii ostaºi ºi se lasã cu furie asupra osmanlîilor, în vreme ce focul iute ºi bine þinut al puºcaºilor din pãdure ºi al tunurilor pustieºte armata turceascã. (…) Vrãjmaºii, ajutaþi de poziþie, de numãrul lor ºi de maºinile de rãzboi, îºi vin curînd în sine ºi încep a se lupta cu tãrie. (…) Dupã mai multe ceasuri, Sinan, desperat de puþinul spor ce a dobîndit pîn-atunci, îºi îngloti oºtile strînse pe lîngã sine, pe toþi paºii ºi cãpeteniile, îi inimeazã ºi, în capul unei coloane îngrozitoare, fãcu o nãvalã mare ºi izbuti a împinge pe ai noºtri cu un pãtrar de milã înapoi, ºi chiar pînã în tabãra lor, luîndu-le ºi toatã artileria.

Mihai, fãrã a pierde inima din aceastã neizbîndã, îºi culege puterile ºi din nou dã nãvalã asupra turcilor. (…)

Dar vrãjmaºul se bate cu inimã, îºi împroaspãtã adesea oºtile, aceea ce nu pot face ai noºtri, ºi îi reîmping îndãrãt.

De trei ori românii împinserã ºi prãvãlirã pe turci ºi de trei ori furã respinºi înapoi. (…)

Soarele acum cãta spre asfinþit; românii se luptaserã cu eroism, dar, osteniþi de o luptã lungã ºi nepotrivitã, ei se plecarã numãrului celui prea covîrºitor al duºmanului; bãtãlia se putea acum privi ca pierdutã de dînºii, dacã vreo împregiurare nu-i va ajuta ºi vreo soartã mai blîndã nu le va strãluci. Mihai, liniºtit ºi trufaº în primejdie, mai are încã o

nãdejde. El trimisesã de dimineaþã sã cheme lîngã dînsul o ceatã de pedestrime ce se afla departe de tabãrã. (...) Acest ajutor, însã, ce ai noºtri ºi-l închipuia tare, nu era decît o ceatã de trei sute pedestraºi cu puºti din Ardeal. Mihai, fãrã a pierde vreme, cãutã a se folosi de acest neînsemnat ajutor ºi de reîmbãrbãtarea oºtilor sale, ca sã smulgã biruinþa de la vrãjmaº. El îºi preumblã privirea pe cîmpul bãtãliei, vede miºcãrile turcilor ºi dupã dînsele îºi pregãteºte pe ale sale.

Sinan Paºa, vãzînd retragerea românilor, luase inimã ºi vrea a-i desface ºi a-i rãºchira de tot. Spre acest sfîrºit, în capul rezervei sale, el umbla a trece podul spre a izbi pe ai noºtri în frunte, în vreme ce Hasan Paºa cu Mihnea Vodã, din porunca lui, alerga prin pãdure sã-i loveascã pe la spate.

Mihai atunci se aºeazã cu ceata de curînd sositã la capul podului, spre a întîmpina pre Sinan, trimite pre cãpitanul Cocea cu douã sute unguri ºi alþi atîþia cazaci pedeºtri ca sã ia pe vrãjmaº pe la spate, ºi Albert Kiraly aºezã cele douã tunuri, ce redobîndise de la turci, într-o bunã poziþie ºi stã gata a trãsni pe duºman de ar îndrãzni a trece podul.

Sfîrºind aceste pregãtiri, Mihai cugetã întru inima sa cã împrejurarea cere neapãrat vreo faptã eroicã, spre a descuraja pe turci ºi a îmbãrbãta pe ai sãi (…) ºi smulgînd o secure ostãºeascã, se aruncã în coloana vrãjmaºã ce-l ameninþã mai de aproape, doboarã pe toþi cei ce se încearcã a-i sta împotrivã, ajunge pe Caraiman Paºa, îi zboarã capul, izbeºte ºi pe alte capete din vrãjmaºi ºi, fãcînd minuni de vitejie, se întoarce la ai sãi plin de trofee ºi fãrã a fi rãnit.(…) Sinan, vãzînd aceasta, spre a da curaj la ai sãi, ia ofensiva ºi trece podul. Dar deodatã se vede oprit în faþã de Mihai ca de un zid de piatrã tare, în dos izbit cu o furie înfocatã de cãpitanul Cocea, ºi în coastã trãsnit de tunurile aºezate pe deal de Albert Kiraly, care, bãtînd în mulþimea îndesitã a turcilor, le gãureºte rîndurile ºi le pustieºte toatã aripa dreaptã, punîndu-i pe fugã. (…) În zadar Sinan mustra pe ostaºii ce fugea, acum cu cuvinte ocãrîtoare, acum bãtîndu-i cu mãciuca sa înfieratã, silind în tot chipul a-i pune în rînduialã ºi a-i întoarce la bãtaie. (…) La capul acestui pod sta îmbulzite în neorînduialã artileria, cavaleria, pedestrimea, împingîndu-se spre a trece care de care mai înainte; dar, vãzînd cã toþi nu pot încãpea pe dînsul, mulþi din turci sînt siliþi a se arunca în baltã, unde îºi aflarã moartea. (…)

Bãtrînul Sinan însuºi, tîrît de ai sãi ºi în graba fugei sale, fu cãlcat în picioarele cailor ºi apoi, împins de suliþa unui ostaº român, cãzu cãlare dupã pod în baltã, cu atîta repeziciune încît, izbindu-se de pod, îºi pierdu chiulaful ºi feregeaua ºi doi dinþi ce singuri se mai afla în gura lui. El era p-aci sã piarã sau sã cazã în mîinile românilor, dacã, din norocirea lui, un voinic soldat din oºtile Rumeliei, anume Hassan, nu s-ar fi aruncat dupã dînsul ca sã-l scape ºi, lãsîndu-i calul înnãmolit în lut, pe umeri îl scoase de acolo ºi îl duse în tabãrã. (…)

Vestea morþii vizirului se împrãºtie între turci, ºi cei ce se mai împotriveau deterã ºi ei dosul. (…) Hasan Paºa ºi Mihnea Vodã, ce venea sã încunjure pe ai noºtri, aflînd cã Sinan a pierit ºi cã oastea lui e biruitã, se trag îndãrãt spre tabãrã. Într-acel minut, Mihai (…) alerga într-o parte ºi într-alta prin tabãra turceascã, cãutînd pe Sinan, cînd, vãzînd de departe pe Hasan Paºa, se luã dupã dînsul strigîndu-i sã stea de e viteaz, sã se lupte cu dînsul piept la piept, ºi cînd de cînd era sã-l ºi ajungã cu paloºul.

Dar Hasan Paºa fugea înspãimîntat ºi nu se putea þine pe picioare de groazã. El merse de-ºi ascunse ruºinea întrun crîng spinos, de unde d-abia a doua zi îndrãzni sã iasã la ai sãi. Noaptea opri mãcelãrirea armatei musulmane ºi o pãzi d-a fi cu totul zdrobitã ºi risipitã. Românii se întoarserã triumfãtori în tabãra lor, încãrcaþi cu prãzi bogate. Pe lîngã tunurile lor ce ºi le redobîndirã, alte patru tunuri mari d-ale duºmanului, cai mulþi ºi mai multe steaguri, între care steagul cel verde ºi sfînt al proorocului, furã trofeele acestei strãlucite zile“. (Fragment din „Românii supt Mihai Voievod Viteazul“).

Pierderile otomane au fost mari, trei conducãtori ºi-au pierdut viaþa pe cîmpul de luptã: Haydar Paºa, Mustafa Paºa ºi Hüseyn Bey, iar Satirci Mehmed Paºa, grav rãnit, abia a reuºit sã scape cu fuga. Domnul muntean se retrage spre Valea Prahovei pentru cã Bucureºtiul ºi Tîrgoviºte au fost ocupate imediat de cãtre otomani. În tabãra de la Stoeneºti se aºteaptã ajutoarele de la aliaþi. În tot acest timp, Sinan Paºa începe procesul de transformare a þãrii în vilayet. ,,Bãtãlia de la Cãlugãreni rãmîne un episod semnificativ, dar nu decisiv, din marea confruntare dintre creºtini ºi otomani, înscrisã sub semnul Ligii Sfinte ºi trecutã în cadrul Rãzboiului de 15 ani. Ea nu a fost o victorie hotãrîtoare a lui Mihai Viteazul ºi a glorioºilor români – cum se mai spune uneori – ci o victorie de moment a creºtinilor, care se aliaserã tocmai ca sã dea o replicã turcilor. Dacã termenul de victorie pare prea puternic, se poate vorbi de o replicã creºtinã demnã ºi fermã, cu mari pierderi pentru otomani, rãmaºi dezorientaþi la finele bãtãliei”. (Ion Aurel Pop) DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 11 august 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (20) Povestea escrocului Gaston Bullock Means (1880-1938) (1) Fost broker de pe piaþa de bumbac ºi temporar avocat, Gaston Bulloc Means, un sudist din Carolina de Nord, cu o faþã suavã, blîndã, ca de copil, a fost „cel mai mare detectiv înnãscut care a existat vreodatã”. Aºa îl denumea ºeful lui, de la agenþia ,,Burns Detective”. Dar, dupã ce ºi-a înfiinþat propria agenþie în 1915, Means a devenit unul din cei mai mari ticãloºi cunoscuþi vreodatã, folosindu-se de reputaþia creatã pentru a escroca ºi chiar omorî. În 1917, dornic sã o cunoascã pe moºtenitoarea Maude R. King (care se cãsãtorise cu un milionar cu 50 de ani mai în vîrstã decît ea, devenitã acum o vãduvã extrem de bogatã), el a angajat un criminal care sã o atace ºi sã o ameninþe, ulterior, Gaston însuºi atacîndu-l ºi îndepãrtîndu-l pe ucigaº, pentru a se da drept salvatorul moºtenitoarei. A devenit managerul ºi protectorul ei, uºurînd-o de bani atît de des ºi de mult (în total, aproape 150.000 de dolari, o sumã considerabilã la vremea aceea), încît Maude a intrat la bãnuieli. Pentru a-ºi pune în aplicare planul, el a dus-o într-o micã excursie de vînãtoare în pãdurile din þinutul natal. Dupã o anumitã vreme, a ieºit singur din pãdure, cu un mers clãtinat, plîngînd în hohote ºi povestindu-le foºtilor prieteni ºi vecini cã ea se împuºcase din greºealã cu arma lui, un Colt automat. Gaston spunea cã lãsase revolverul în curbura unui copac ºi, în timp ce îngenunchease la marginea pîrîului ca sã bea apã, uitîndu-se în jur, a observat-o pe Maude cum se juca, amuzatã, cu

revolverul. Strigãtul lui de avertizare o speriase, însã, atît de tare, încît tînãra scãpase arma; aceasta s-a descãrcat, atingînd-o foarte rapid în spatele urechii stîngi. Deºi puþini au fost cei care l-au crezut, Means ºtia ce face. Acuzat de crimã în faþa unui juriu despre care aflase cã este format din membrii Ku Klux Klan, el i-a ameþit pe aceºtia cu mãiestria unui adevãrat escroc ºi i-a impresionat cu o grãmadã de aiureli rasiste, cîºtigîndu-le astfel compasiunea. Juraþii l-au gãsit nu doar nevinovat, dar au ºi declarat moartea lui Maude King ca fiind sinucidere.

Profitînd de ocazia oferitã de intrarea Americii în primul rãzboi mondial, Gaston Means ºi-a oferit serviciile Marii Britanii, ca spion de elitã. A fost angajat, dupã care a procedat la fel cu germanii, spunîndu-le cã este spion britanic. ªi, de parcã n-ar fi fost de ajuns cã era agent dublu, s-a încadrat ºi în Serviciul de Spionaj al Armatei SUA. Din pãcate, din punctul lui de vedere, rãzboiul a luat sfîrºit, dupã care a fost contactat de fostul ºef, William J. Burns. Existînd ºanse mari ca, în scurt timp, sã fie numit ºeful Biroului American de Investigaþii (instituþia precursoare FBI-ului), Burns dorea ca Means sã lucreze cu el.

Aºadar, Means a plecat sã activeze la Washington, ºantajînd destui congresmani încît sã se asigure cã Burns – ºi, alãturi de acesta, ºi el – va obþine postul vizat. Mulþumit de activitatea sa, a aflat cã preºedintele Harding nu mai dormea în acelaºi pat cu soþia lui. L-a ameninþat atunci cã va face publicã informaþia, dacã nu primea 50.000 de dolari. Preºedintele a murit înainte de a plãti suma cerutã, dar doamna Harding l-a redus pe ticãlos la tãcere cu 35.000 de dolari. Au avut toate acestea rezultatul scontat? Nu. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

August 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11

ORIZONTAL: 1) August (fig.) - ,,Cuptorul” de lîngã august; 2) Maºina din Maroc! – Luatã la rãzboi – Marin Sorescu; 3) A da nãvalã – Inimã de popã! – Numãrul lunii august; 4) A pune la vedere – A se curba; 5) Oamenii spitalelor – Azot ºi Carbon; 6) Teºite! – Lelea de la þarã – Sar pe tabla de ºah; 7) Stau la parter! – Depozit de minereu; 8) Nordica de la noi – E o brutã; 9) Îndestulare – Ieri în amurg (var.); 10) Numele popular al lunii august; 11) Anotimpul pe care îl închide luna august – Au gust!.

VERTICAL: 1) August (fig.); 2) Indicat – Glumã; 3) Imperiu al cãrui prim împãrat a fost August – Meciul revanºã; 4) A dezmierda – Scaun de poveste; 5) Tudor Arghezi – Trasã de urechi – Bãtut în cap sã prindã; 6) Intrare în Roma! – Toartã curbatã – Diftong latin; 7) Funcþia de conducãtor al Imperiului roman, deþinutã de August între anii 27 î.Chr. ºi 14 d.Chr.; 8) Luat la mijloc! – Carie! – Pus în funcþie; 9) Ovid Crohmãlniceanu – Înfiinþare; 10) August (fig.); 11) Rãsãriteni – Auguºti (fig.).

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,LA PLAJÃ, PE LITORAL” 1) MARE – MAMAIA; 2) AGIGEA – UNS; 3) NISIP – SLAPI; 4) G – IDOL – SLIP; 5) ARPACAS – ET; 6) LEI – ACAR – EE; 7) IT – SL – RAF – F; 8) AERA – CE – ECO; 9) TOLBA – AMAR; 10) VAMA – VALURI; 11) ARAMA – MAREE. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.