Romania mare, nr 1401

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Cel mai mare necaz care îl poate lovi pe un om este sã nu-ºi mai poatã purta singur de grijã.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

România apãratã - sau despre fata care plãteºte pentru a fi abuzatã Motto: „Cînd cineva vã spune cã vã puteþi ridica altfel decît prin culturã, muncã ºi economie, ocoliþi-l”.

BENJAMIN FRANKLIN Pe scurt, aº putea spune despre contractul pentru sistemul „Patriot” cã e plin de cinism ºi încheiat în cel mai pãgubos mod pentru noi, deoarece ignorãm din nou sistemul avantajos utilizat în achiziþii de aceste gen, „offset-ul militar”, ºi plãtim cu banii jos, ca ãi mai bogaþi din lume, de exemplu Arabia Sauditã.

Anunþatã triumfal, aprobarea Departamentului de Stat, transmisã printr-un comunicat, se referã la vînzarea cãtre România a sistemelor militare ,,Patriot”, destinate aparãrii antiaeriene. Tranzacþia este estimatã la o sumã colosalã, de 3,9 miliarde de dolari, deci ceva mai mare decît valoarea iniþialã, de circa 3,5 miliarde ºi, desigur, este doar o estimare. În comunicat se menþioneazã cã The Defense Security Cooperation Agency (Agenþia de cooperare în domeniul securitãþii militare) a furnizat certificarea necesarã, notificînd ºi Congresul SUA în legãturã cu aceastã „posibilã tranzacþie”. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

De ici – de colo...

Pagina 10

Sub steag!

Pagina 7

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

ªarpele cu Ochelari (2) Degeaba încearcã unii acum sã-ºi falsifice biografia ºi sã pretindã cã ºi ei au protestat atunci – memoria participanþilor nu poate fi siluitã ºi, de altfel, furtunoasa ºedinþã a fost înregistratã pe bandã de magnetofon, era un Tesla mare, la vedere, pe catedrã. Am ieºit afarã eliberaþi din cãtuºele fricii. Un pui de soare cu dinþi aurii zbicea peticele de zãpadã de sub brazii ºi mestecenii marelui parc al facultãþii. M-am dus la Tosca, împreunã cu colegii mei, Marilena Romanul ºi Vasilicã Efimov. Dupã douã zile, a început vînãtoarea. Sosise ordinul de exmatriculare ºi arestare a mea ºi a lui Reichman! De ce? Cum era posibil? Nu mai trãiam în 1968, ne întorsesem în 1958? Bietul Reichman, îl vãd ºi acum: mic ºi ºleampãt, ca atîþia evrei care nu pun preþ pe haine, plîngea pe holul facultãþii, iar conjunctivita de care suferea îi înroºise ochii pînã atunci albaºtri.

Numai intervenþia energicã a ºefului Catedrei de Sociologie, profesorul nostru Miron Constantinescu, ne-a salvat de la un dezastru sigur. Încã de-atunci, am aflat cine se „ocupase” cu sîrguinþã de denunþarea ºi lucrarea noastrã operativã, ca la carte: Asztalos! Înfuriat cã s-a gãsit cineva mai tare ca Securitatea pe care el o diviniza ºi o considera atotputernicã, avea sã se agaþe de noi ani în ºir.

De pildã, în februarie 1969 – la mai puþin de douã luni de la evenimentele evocate – m-am pomenit vizitat acasã, în coºmelia de pãmînt din mahalaua Rahovei, de doi ofiþeri de Securitate. I-am zãrit de la poartã ºi am înþeles imediat. I-am invitat în casã, cu o strîngere de inimã. Aceºtia i-au spus mamei sã ne lase singuri. Sãraca mamã n-a crîcnit ºi s-a refugiat în magazia de lemne – fiindcã locuinþa noastrã n-avea decît o cãmãruþã ºi o bucãtãrie, din una în alta, fãrã uºã, or, anchetatorii nu doreau sã aibã martori.

Aveau mandat expres sã mã ducã la sediu, pentru declaraþii, ceea ce însemna ARESTAREA mea. Timp de mai mult de douã ore le-am explicat faptul cã nu uneltesc împotriva ordinii de stat, cã Basarabia ºi Bucovina sînt pãmînturi româneºti ºi cã am citit cartea „Italia lui Mussolini”, de Max Gallo, nu pentru cã aº fi vibrat cu ideologia fascistã, ci pur ºi simplu pentru cã doream sã fiu bine informat, fiind student în ºtiinþe politice, apoi le-am arãtat Biblia, ediþia Operelor Complete ale lui Shakespeare (în original), toatã biblioteca mea ºi a mamei, cu operele unor clasici ca Rousseau, Goethe, Schiller, Balzac, Stendhal, Eminescu – un asemenea tînãr nu poate fi periculos pentru un stat! Încet-încet, s-au lãsat convinºi. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. 290, din 24 ianuarie 1996)

Cazinoul din Constanþa

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Eternã e marea

I. Pe înspumate valuri de petardã Stau pescãruºii - aprinºi de curcubeu Tu strînge-mã la piept ºi mã dezmiardã ªi roagã-te sã ne iubim mereu.

Aceastã clipã n-o sã mai revinã Ca mîine totul se va nãrui Iubeºte-mã acum ºi dã-mi luminã Sã-mi tot ajungã, pînã voi muri.

Refren: Eternã e marea, tu eºti ca ea Stai lîngã mine, minunea mea. Închide ochii, ce farmec sfînt.

Te rog, nu-mi spune nici un cuvînt!

II. Înmugureºte aerul de sare ªi cad ninsori de aur împrejur Un clavecin gigantic dinspre mare Rostogoleºte imnuri de azur!

CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: MARIAN NISTOR

Ne învaþã Mãrãºeºtii...

Pagina 5

Vestigii istorice care încã îºi pãstreazã secretele

România este pe mîini bune

Paginile 12-13

Pagina 14

NR. 1401 z ANUL XXVIII z VINERI 21 IULIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 21 iulie 2017

S S

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E L LU UN NG G

Rabinul Moses Rosen Tökeº vrea sã-i prezinte pe români drept un popor de asasini Un poiet modovinesc s-o dus la gîrla Potomacului bou ºi-o vinit vacã A apãrut un rugbyst de 77 de ani! Minciuna stã cu ex-regele la masã Popîndãul de Hîrciog ºi bancnota de 100 de lei Þiganul cînd a ajuns împãrat l-a omorît pe tasu republicanul Hagi a rãmas la Real Madrid PARTEA I Neobrãzarea rabinului Moses Rosen Tökeº nu mai cunoaºte margini. Dupã ce a deformat ºi a jignit cultura naþionalã a românilor (în 1957 cerea prietenului sãu Petru Groza suprimarea primei pagini dintr-un celebru roman de Mihail Sadoveanu, în 1930 cerea altui prieten al sãu, Nicolae Ceauºescu, interzicerea operei gazetãreºti a lui Mihai Eminescu, pe motiv cã acesta ar fi rasist, huligan, pornograf, nebun ºi fascist, afirmaþii scelerate, pe care le-a repetat în scris, ºi în 1990, în revista „Tribuna”) - iatã cã acelaºi popã abuziv deformeazã ºi jigneºte istoria naþionalã a românilor.

Concret, el pune în sarcina paºnicului ºi blîndului nostru popor pe cei cca. 400.000 de evrei uciºi în perioada 1940-1944 de cãtre horthyºti ºi hitleriºti!

Scurt, fãrã comentarii, cu obiºnuitul sãu teatru de amatori, jeluindu-se, smulgîndu-ºi barba, dar trãgînd ºi cu coada ochiului viclean cãtre marea finanþã mondialã, pentru a o pune în capul nostru ºi a mai lipãi ºi el cîteva milioane de dolari. Orice dialog raþional cu acest om înveninat de duºmãnie împotriva unui popor cãruia îi datoreazã totul - a eºuat. Tu îi spui sã nu mai profaneze cadavrul Poetului Naþional, el urlã ca din gurã de ºarpe cã eºti fascist ºi cã din cauza asta n-or sã mai dea americanii clauza! Tu îi spui cã e pãcat de la Dumnezeu sã punã în spatele poporului român aproape o jumãtate de milion de morþi, mai ales cã noi i-am ocrotit pe evrei, el face spume albãstrii la gurã, te pune imediat la zid cu degetul lui de cartofor ºi þipã ca broasca sub cãruþã, cum cã vezi, Doamne, micuþa comunitate de evrei din România de azi (compusã mai mult din bãtrîni neputincioºi, zice el pentru a smulge lacrimile mapamondului) s-ar afla în pericol de moarte din cauza noastrã. Lupta e inegalã, totul e regizat diabolic ºi nu ne-ar mira dacã azi-mîine, în furia lor de a învinovãþi cu orice preþ poporul român, rabinul ºi încã vreo cîþiva demagogi din jurul lui vor da foc pe la vreo Sinagogã, pentru a exemplifica în faþa omenirii cît de rãi sîntem noi!

Nu conteazã, deci, cã românii i-au preþuit tot timpul pe evreii cinstiþi, nu conteazã cã însuºi Ion Antonescu a þinut piept lui Hitler ºi a refuzat sã-i cedeze pe conaþionalii noºtri de rit mozaic, nu conteazã cã opinia patrioþilor români de astãzi este aceeaºi pe care o manifesta marele George Cãlinescu - nu, ºi nu, ºi nu, românii trebuie îngenunchiaþi ºi trebuie ridicate monumente care sã glorifice memoria celor aproape o jumãtate de milion de evrei uciºi de acest neam barbar, primitiv ºi însetat de sînge, care în mintea acestui popã senil am fi noi. În aceste condiþii, noi nu putem lupta, pentru cã, orice am spune, sare Jandarmul Universal! În mod normal, parlamentarii noºtri, dacã ar fi fost patrioþi, ar fi luat o atitudine faþã de grosolana falsificare a istoriei. Din pãcate, în afarã de cîþiva pe care îi numeri pe degetele de la o mînã (Ion C. Brãtianu ºi Petru Þurlea, de pildã, acesta din urmã fiind repede jumulit în presã de neobositul Kapo octogenar), nimeni n-a suflat o vorbã, cei mai mulþi au aºteptat cu sufletul la gurã sã-ºi voteze salariile de 26.000 de lei pe lunã! Ce, sînt proºti sãºi pericliteze ei avantajele traiului bun, ale celebritãþii pe care le-o dã televizarea imediatã a tuturor inepþiilor pe care le rostesc? Ce patrie? Care popor român? Ce istorie naþionalã? Lãsaþi-ne, fraþilor, în pace - pare a ne spune indiferenþa lor de belferi -, nu vedeþi cã trece Mãria Sa Rabinul, nu ºtiþi cã evreii dominã lumea, ºi n-o sã mai pupãm nici un ajutor financiar? Asta de parcã ar da cineva ceva pe gratis vreodatã, în special evreii! În aceste condiþii, îi rugãm pe înºiºi parlamentarii de origine

semitã (Toma George Maiorescu, Marcian Bleahu, ªtefan Cazimir º.a.) sã ia ei poziþie faþã de necontrolatul habotnic, pentru trei motive elementare: 1) ei îi cunosc bine pe români ºi ºtiu cã nu sînt asasini ; 2) ei înºiºi au mîncat ºi mãnîncã ºi acum o pîine bunã în þara asta; 3) pe ei nu-i poate acuza nimeni de fascism ºi antisemitism, fiind evrei. Pe scurt, opriþi furia demenþialã a rabinului! Poporul român refuzã sã stea cuminte în genunchi, pe coji de nuci, pentru a fi bãtut la tãlpile goale, din cauza unor crime care nu-i aparþin. Acesta nu e antisemitism, e dreptul nostru elementar la demnitate, la istorie, la viaþã! ,,Nu evreii sînt problema noastrã acum” zic unii pacifiºti grãbiþi. Da, le vom rãspunde, nu ei sînt problema, n-avem nimic cu ei, sã-i ajute Dumnezeu sã-ºi pãstreze pe mai departe frumoasele datini ºi obiceiuri, dar de ce atîta ingratitudine, de ce atîta minciunã, de ce sã mergem noi, românii, cu capetele plecate la noi acasã, ca niºte rãufãcãtori?

Curajoasa atitudine a scriitorului Fãnuº Neagu, care a apãrat duminicã la televizor memoria Poetului Naþional, condamnînd furia demolatoare a rabinului, a bucurat pe toatã lumea, dar nimeni n-are curaj sã-i urmeze exemplul de demnitate. Pentru cã pe nici un evreu nu poþi sã-l critici, întrucît unii dintre ei se cred semizei, sã te fereascã Dumnezeu sã deschizi gura, cã intri imediat pe lista neagrã, teroarea cabalei te striveºte ca o ºenilã de tanc. Mai nou, se zice cã, luni dimineaþa, Moses Rozen ar fi cerut interzicerea Partidului România Mare, pe motiv cã ar fi fascist - asta deºi singurul document de pînã acum al patidului este Platforma-Program, care a primit chiar felicitãri de la Tribunalul Municipal Bucureºti pentru seriozitatea ºi orientarea ei umanistã. În acest caz – se impune de urgenþã o dezbatere publicã la care sã fie convocaþi ºi ambasadorii Israelului ºi S.U.A., pentru cã lucrurile pot degenera din pricina unui psihopat bãtrîn, ºi noi nu dorim aºa ceva! Dar, sã trecem la lucruri ceva mai nostime. Sãracul poet Mihai Ursachi, care a fost paraºutat, dintr-un exil mizer, drept pe cupola Teatrului Naþional din Iaºi, pe post de Vasile Alecsandri al II-lea, de cîte ori apare la televizor, are niºte comentarii þîtã de mîþã, ºi ne distreazã la culme. ªi cu cît e el mai serios ºi mai fãrã dinþi, ca o tîrtiþã de curcã, cu atît sîntem noi mai nemernici ºi ne tãvãlim de rîs. În ultima sa apariþie, acest director de Teatru Naþional (?!) a uitat pur ºi simplu sã vorbeascã româneºte. Ce-or fi zis rãzeºii lui de la þarã, rudele ºi moºii satului, cînd l-or fi auzit pe zãrghit meºterind cuvintele ca pe ciunga, împingîndu-ºi limba în cerul gurii pentru a scoate sunetul ãla scãlîmb americãnesc?

Pãi or fi zis cam aºa: „Da’ ºe-i, brie, cu Mihalachi al lui Ursachi, pacatili noastri, s-o fãcut amierican di tãt, parcã-i plãvanul aºiela di John Wayne care-i stuchia cu chistoalele pi dînºii, aiasta-i minune mare cu copchilul lui bãdia Ursachi, din apa Bahluiului, pînã-n gîrla Potomacului sã-ºi uite el graiul lui moldovinesc, n-a stat oliecuþî locului la tiembelizor, nau-nau, miauuu, ai dont nou, hau-hau, ºe bini le mai ziºea, brie, barbatul aista di pesti Oºean, mai bini ca Gei-Ar din Dallas cînd îºi aflã muierea prãpãditã di pofta pînteºelor ºi beatã moartã-n pãpuºoi di nu mai ºtia di dînsa, ºi piticania aia di nepoata Luºica trãgea tutiun pi narã, de l-ar fi auzit Mama Angheluºa ori badia Vasile Alecsandri, ori megieºul hîtru de Ion Creangã, s-ar fi fudulit cu dînsul cît s-o mai cocoºat pi ceasloave prin Farwestul ºela di s-o dus bou º-o vinit vacã!” De la acelaºi personaj comic, care crede cã, dacã ºi-a lãsat mustaþã în sîrmuliþã ca Clark Gable ºi a tras pe el o pereche de dangareþi cu capse, a ºi luat faþa dulcelui Tîrg al Ieºilor - am aflat

cã un alt exilat, George Astaloº, e cel mai jucat autor dramatic de pe pãmînt ºi cã între el ºi Samuel Bekett nu existã nici o deosebire, ba chiar Astaloº ar fi mai interesant pentru cã-i viu, în timp ce Bekett e din ce în ce mai decedat. Auzim cã dl. Ion Iliescu ar fi supãrat pe articolul publicat în numãrul nostru trecut de scriitorul Radu Theodoru. Nu-i nimic, un colonel de aviaþie în rezervã, veteran de rãzboi, are ºi el dreptul sã-ºi spunã opiniile. Mai ales cã libertatea de expresie e prevãzutã în Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, iar cenzura de-abia a fost abolitã în România. Îi recomandãm cu respect domnului Ion Iliescu sã-ºi transfere supãrarea pe o altã publicaþie, intitulatã „Ceauºescul”, unde e batjocorit într-o manierã care s-ar putea sã-i opreascã veºnicul zîmbet. Pentru cã acolo se face un sondaj de opinie cu tema: Cu ce legumã l-aþi asemãna pe preºedintele Iliescu? Iatã cîteva rãspunsuri: „O ridiche trecutã”; „O legumã? Cu un bou!” º.a.m.d.

Avînd în vedere cã cei mai mulþi l-au asemuit cu un gogoºar, ancheta de opinie ia sfîrºit cu sentinþa: „Aºa cã, domnule preºedinte, aºa vã vede naþiunea, asta sînteþi! Vox populi, vox dei: Iliescu - Gogoºarul!”. ªi încã ceva: printre cei intervievaþi existã ºi un cetãþean de profesie... biºniþar. Asta o fi naþiunea românã? Pe ei de ce nu vã supãraþi, stimate domnule preºedinte? ªi încã o întrebare: s-a întîmplat oare ceva pînã acum cetãþenilor români de origine maghiarã care în „Tromf” ºi „Valosag” v-au fãcut cum le-a venit la gurã ºi v-au desenat în diferite feluri groteºti, ofensînd ºi harta þãrii, ºi poporul român? Dacã dvs. nu vã pasã cum sînteþi batjocorit, noi nu putem rãmîne impasibili faþã de jignirea poporului nostru ºi a instituþiei prezidenþiale! Ruºinoasã ºi aceastã ultimã ediþie a campionatului de fotbal! Iarãºi scenarii, iarãºi vînzãri ºi rezultate dubioase. Cine se teme de un meci de baraj Steaua – Craiova pentru stabilirea Campioanei? Tot ne aflãm la capitolul sport. Rugbyºtii noºtri nu trebuiau sã meargã pînã în Noua Zeelandã pentru a-ºi verifica potenþialul - cel mai bine era ca unii dintre ei sã se ducã la Spitalul nr. 9, din Bucureºti, sã-ºi bage capul în aparatul ãla numit tomograf ºi sã vadã: au ei creieraº, au ba? Pentru cã nu prea au, sãracii, iar recentul meci cu Franþa a demonstrat cu prisosinþã. Din cauza lipsei totale de judecatã a jucãtorului George Dumitrescu (nr. 3) am primit 3 sau 4 lovituri de pedeapsã, toate transformate de francezi. Iar infantilismul mintal al jucãtorului Cojocariu, care s-a suit cu copitele peste „cocoºii galici” aflaþi la pãmînt, lovind orbeºte ºi cu pumnii, a dus la o eliminare stupidã, la degradarea totalã a imaginii jocului ºi la un dezechilibru neiertãtor. Noroc cu comentatorul TV Ioan Todea, care ne-a „reperat onoarea” ºi a produs o perlã cît diamantul cunoscut sub numele de „Apendicul Principesei”: am aflat de la el cã jucãtorul Nichitean are 1,79 m înãlþime ºi... 77 de ani! Fenomen mare, veþi spune, îl cautã moartea pe-acasã ºi el sare ca o caprã ba la tuºã, ba la grãmadã, om bãtrîn în chiloþi, da’ ce bine se þine, neicã, nici n-ai zice cã e mort!

Tot mai lipsiþi de ruºine sînt fãcãtorii noºtri de televiziune. Au început sã se filmeze numai între ei, se laudã, se popularizeazã, e un sat fãrã cîini în clãdirea aia cum n-a mai fost niciodatã în România.

De pildã, aproape nu e zi de la Dumnezeu sã nu-l vedem pe micul ecran pe Rãzvan Theodorescu, cã e ºi frumos, cu capul lui de cremvurºti belit, cu gravitatea filozoficã cu care rîrîie ºi gîjîie cele mai mari platitudini. Cine l-a filmat de zor pe el duminicã? Muþunache cu laþe, mustãþi ºi dioptrii ca sifonul, Doru Dumitrescu. Unul avea pãr prea mult, altul deloc. La Parlament a bãtut gongul, începe ultima reprizã, eliberaþi ringul. Concret, era sã asistãm la un meci de box istoric, între preºedintele Comisiei Constituþionale, senatorul Antonie Iorgovan, ºi deputatul udemerist Frunda. Revoltat de niºte afirmaþii ale deputatului, senatorul a spus: „Mãi, Frunda, sã ºtii cã te pleznesc! Întotdeauna tu ºi cu Ninosu vreþi sã pãreþi mai deºtepþi!”. ªi dacã-1 pleznea, rãu nu ne pãrea, pentru cã aºa ceva ar fi fost în spiritul ºi litera legii ºi ar fi fãcut din Constituþia României cea mai avansatã Constituþie din lume, iar dacã îi puneau pe copertã ºi poza lui Cassius Clay totul ar fi fost O-Kei! (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 28 iunie 1997)

Pag. a 3-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

România, pe culmile disperãrii Sfînta lene Lumea golanilor Nici o masã fãrã peºte Cine o ascultã pe Olguþa la pitpalacul inimii O vizitã de lucru în judeþul Tîrgoviºte Oraºul de pe Lunã Incredibil: o asistentã purta chiloþi! Cartea, cel mai bun algocalmin Cu pistolul dupã þigani Nu faceþi ca Konta! Nici ca Halep Aceºti penali care ne conduc În sfîrºit, Brigitte divorþeazã Ficatul duce Biruinþa Elenei Udrea Cum s-a ars Cãtãlin Botezatu NATO la munte ºi la mare Ambalajul oii Forul din Alexandria Ana cea cu pãsãrica de aur Iohannis, vãrul lui Tom Cruise Tupeu de borfaº ,,Swingeri acasã 4” Ultimele nerozii ale lui Bulache de la Chiºinãu Mesaj pentru Sörös Omizile rod trupul þãrii. O clasã politicã barbarã, mînatã de interese meschine, risipeºte moºtenirea înaintaºilor. Corupþia înfiorãtoare paralizeazã simþurile. Întreaga societate este în sevraj. Educaþia e praf, Sãnãtatea-i mãcinatã de cancerul nepãsãrii, Cultura a fost desfiinþatã prin legile nesimþirii, Economia supravieþuieºte din ciupeli, Biserica L-a alungat pe Dumnezeu. Clasa de valori a fost inversatã. Proºtii cu bani din furat sînt permanent la butoanele puterii, de unde le dau în cap oamenilor inteligenþi. Am fost transformaþi dintr-un popor de producãtori de valori, într-unul de consumatori de otrãvuri materiale ºi spirituale. România este un imens lagãr de exterminare a spiritului. Iar românii acceptã cu un soi de bucurie bolnãvicioasã sã fie cobaii acestui experiment social. Li se pare cã e în firea lucrurilor sã fie injectaþi cu viruºi morali degradanþi, sã fie manipulaþi, batjocoriþi, osîndiþi.

Nu existã nici o justificare pentru aceastã logicã a dezastrului. Þara s-a risipit. Peste 4,5 milioane de români au fost alungaþi peste graniþe de guvernãrile infecte. κi cautã o viaþã mai bunã departe de pãrinþi, de copii, de locurile natale, unde se încãrcau de energie ºi aveau sentimentul cã trãiesc, nu cã supravieþuiesc. Duºmanii statului naþional-unitar român, dinlãuntru ºi dinafarã, infiltraþi în toate structurile politice ºi administrative, se strãduiesc sã ºteargã din memoria generaþiilor viitoare istoria acestui neam, pentru a-ºi însuºi geografia. Masa amorfã ce-ºi zice popor, fãrã conºtiinþa a ceea ce ar trebui sã fie, doarme cu capul în jug, în timp ce puþinii patrioþi, ce carã în suflet povara trezirii neamului românesc, sînt rãstigniþi la rãscrucile acestui timp mizerabil, ca sã nu dea pildã de rãzvrãtire împotrivã nedreptãþii ºi altor visãtori. Oamenii de ºtiinþã care apreciazã odihna au stabilit cã e bine sã faci pauze de lucru cît mai des, conform principiului hegelian: ,,Pauzele lungi ºi dese/ cheia marilor succese”.

Apreciem preocupãrile somitãþilor care nu au cu ce sã-ºi omoare timpul, mai ales cã de acum avem o justificare academicã pentru lenea proverbialã ce trage de corpul nostru cît e ziulica de lungã. Monica Niculescu a ajuns pînã în finala de dublu la Wimblendon, dar a avut soarta lui Juventus, care a fost zdrobitã de Dinamo în Ligã. În Liga I. ,,În PSD existã ºi oameni cinstiþi, chiar dacã nu-i cunoaºte nimeni”, a dezvãluit, fãrã aprobarea forurilor conducãtoare, Abramburica. ªi care or fi ãia, cã Vasile Dîncu, cel care a supt la þîþa balaurului roºu, susþine cã acolo e, citez cu prefãcutã emoþie, ,,o lume a corupþilor ºi a golanilor”? Pînã la aceastã orã, DNA-ul n-a dibuit nici unul dintre cei bãnuiþi de Abramburica. Piaþa de peºte româneascã ruleazã cam 350 de milioane de euro pe an. Doar 12% din peºtele comercializat este din producþia internã. Nu vã mai spun cum stãtea treaba în vremea pe nedrept împuºcatului, c-o sã plîngeþi ca niºte cocoºaþi. Pãi atunci nu era nici o masã fãrã peºte. Nici mãcar Masa Tãcerii.

Hoþomanii de la Durex vindeau pe piaþa clujeanã prezervative gãurite. Uite aºa se strecoarã ungurii printre meandrele concretului. Politicienii care se iubesc pe ei înºiºi nu mai au loc în suflet ºi pentru þarã. E un truism. Claudiu Manda este noul ºef al Comisiei parlamentare de control a SRI. Alegerea sa nu are nici o legãturã cu faptul absolut banal cã se iubeºte la nemurire cu Olguþa care, de acum, are certitudinea cã va fi ascultatã. Dupã ce a declarat cã ºcoala e gratuitã, conform Constituþiei, dar plãtesc pentru funcþionarea ei statul ºi pãrinþii (,,Copiii nu plãtesc nimic”), bizarul ministru al Needucaþiei a vizitat frumosul judeþ Tîrgoviºte, aflat fix între judeþele Ploieºti ºi Piteºti.

Un savant rus susþine cã în fotografiile fãcute de expediþia Apollo se vede clar cã pe Lunã existã un oraº de formã circularã în care se zbenguie extratereºtrii. ªi care-i problema, n-au respectat Planul Urbanistic Zonal?! Nu poate sã-i asculte nimeni pe la colþuri? Ia trimiteþi-le cîþiva olteni! O asistentã medicalã cãreia rectorul UMF Iaºi i-ar fi bãgat mîna în chiloþi, se laudã cã doar pentru atît ar fi fost recompensatã cu 500 de lei.

Dar ce naiba aveai tu în chiloþi? O pãdure virginã? Un stup de albine? O ciupercã nuclearã? Informaþia a ajuns la presã de la colegele care e invidioase fiindcã n-au avut inspiraþia sã poarte chiloþi. Tot în chiloþi le bagã mîna politicienii de la butoane profesorilor, dar mãririle se lasã aºteptate. O elevã din clasa a VI-a, olimpicã la ºase materii, a mãrturisit cã s-a apucat de citit ca sã-i

treacã durerea de cap. Fata asta n-are nici o ºansã sã ajungã în Parlamentul României, unde durerile de cap sînt interzise de legea electoralã. Fiindcã niºte þigani au încercat sã-i tîlhãreascã fiul de 13 ani, pe care l-au bãtut pînã l-au lãsat inconºtient, un bãrbat a tras 19 gloanþe dintr-un pistol cu bile în viitorii criminali.

Poliþia l-a arestat pe bãrbat. Eu ºtiu cã aºa zice legea, dar legea nu e bunã. Curg zdrenþele de pe noi, dar sîntem rãzboinici, nu glumã. Ne înarmãm, americanii ne vînd niºte rachete Patriot. Nici nu costã mult: 4 miliarde de dolari! Dacã ãsta a fost preþul succesului lui Iohannis în SUA, e cam piperat. N-avem spitale decente, ºcolile se prãbuºesc în mizerie, infrastructura e praf, mai mult de jumãtate dintre copii se culcã flãmînzi în fiecare searã, iar noi cumpãrãm jucãrii periculoase de la marele negustor al planetei. Înºelãtoria e evidentã, fiindcã, în cazul unui conflict mondial - care, însã, nu va veni în viitorul apropiat -, cele cîteva rachete nici nu conteazã.

Dar preþul pe care îl plãtim în aceste vremuri de curvãsãrie politicã - e uriaº. Lãsaþi deoparte pornirile belicoase, nu vã mai benoclaþi atîta în oglindã ºi, cu banii ãia, mai oblojiþi din rãnile þãrii! ªtiu cã voi vreþi mai degrabã sã-i furaþi, dar mai luaþi cîte-o pauzã, aþi vãzut ce recomandã oamenii de ºtiinþã de la DNA. Brazilianul PSD-ului e total ieºit din formã. Setea de putere, individualismul pescãresc, sexul slab, (tel)drumurile l-au omorît. ªi cîte speranþe îºi pusese galeria (,,dracii roºii”) în ºpiþul lui! Cartonaºul roºu e inevitabil. ªi cînd te gîndeºti cã arbitrul e o femeie!

Simona Halep a fost eliminatã în sferturi la Wimbledon de britanica Konta, cu un punct care ar fi trebuit sã se repete, întrucît o englezoaicã nepigulitã a zbierat, intimidînd-o. Cu 40 de ani în urmã, Ilie Nãstase a cerut rejucarea unui punct pe care-l cîºtigase! Da, da, Ilie a fost un gentleman! Cicã, cîndva, ºi englezii erau.

Acum e þigani. Dar domniºoara Halep nu s-a putut abþine sã nu aminteascã omenirii umane cã nu datoreazã nimic nimãnui, cã joacã doar pentru ea. Aºa o fi, fetiþo, dar nu-þi dãuneazã cu nimic sã încerci sã fii un model pentru tinerele generaþii, total lipsite de repere. Statul mafiot nu te-a ajutat cu nimic, e un borfaº care-i jefuieºte pe românii cinstiþi la drumul mare, dar tu, printr-un efort minim, poþi sã te prefaci cã-i respecþi pe aceia care se bucurã sau se întristeazã odatã cu tine. ªi ei sînt sinceri.

Nu te costã nimic, asta ar fi cea mai frumoasã victorie a carierei tale impresionante. Nu-i mai amesteca pe oamenii care te iubesc, cu politicienii care ne urãsc pe toþi. Fii prinþesa poporului acum, cînd locul e gol.

Mãsurile din programul de guvernare-flatulare sînt anulate una cîte una. Pe mine nu mã mirã asta, ci apetenþa celor mai mulþi dintre români de a crede balivernele politicienilor de bodegã. Cît de curînd, prin modificarea legii, politicienii condamnaþi penal, reabilitaþi, pot ocupa inclusiv funcþii guvernamentale.

Dar de ce sã ,,poatã”, ar trebui sã fie obligatoriu ca reabilitaþii sã ne procopseascã non-stop cu experienþa lor, dobînditã pe frontul muncii capitaliste. Sînt cei mai în mãsurã sã ne înveþe meºteºugul guvernãrii bazat pe iuþeala de mînã ºi nebãgarea de seamã a cetãþeanului.

Evident cã proiectul de lege n-are nici o legãturã cu Omul cu ªobolani, cel atît de nãpãstuit de Iohannis!

Care a fãcut eroarea greºelii, cînd a refuzat sã-l nominalizeze în fruntea guvernului. Pînã acum se fãcea de rîs mai abitir decît Grindeanu ºi Tudose la un loc.

Care, în ciuda aparenþelor, nu sînt proºti deloc. Se prefac, ºi-l aºteaptã la cotitura istoriei pe Mustãciosulªef. Chinezii au reuºit teleportarea cuanticã între Pãmînt ºi Spaþiu. Pentru geto-daci era floare la ureche sã se teleporteze de colo-colo. Se aruncau cu sistemul de operare în suliþi, ºi saltul în altã dimensiune era gata.

Totuºi, e bine cã s-au prins ºi chinezii cum stau lucrurile, ºi-au luat inima-n dinþi ºi au fãcut o copie stînjenitoare.

Mai e mult pînã departe, dar oriºicît. Bei cafea, trãieºti mai mult, este concluzia unui studiu finanþat de producãtorii din domeniu. Bine, ei nu recunosc asta, dar au gura amarã. Nemaiputînd sã suporte cum din contul lui Ilie Nãstase se scurg bani spre fosta soþie, în timp ce ea ºi-a rupt spatele pe ºantier, Brigitte Sfãt divorþeazã. Deci, dragostea sincerã a silicoanelor a pãlit în faþa pierderii banilor. Dacã Ilie o plãtea ºi pe ea, l-ar fi iubit cu aceeaºi pasiune devastatoare. Nu le-a fost scris sã cheltuiascã împreunã pînã cînd moartea avea sã le despartã conturile. În timp ce doi elevi din judeþul

Dîmboviþa (sau Tîrgoviºte, conform ordinului de zi pe unitate al ºefului Needucaþiei!) au picat Bacul din motive inventate (cineva ar fi completat lucrãrile cu un alt scris, lucru care s-a dovedit a fi neadevãrat), pe demnitarii plagiatori de doctorate îi doare la bascã, pãstrîndu-ºi scaunele bine lipite de organul gîndirii.

Ficatul duce! Un aisberg mai mare decît Londra s-a desprins din calota glaciarã ºi navigheazã spre paharul de whisky al Politicianului Pilit. Sã sperãm cã nu se apucã de treabã pînã nu vin ºi celelalte douã cuburi de gheaþã, cã iar intrã Elena Udrea în sevraj. Fata cu poºeta roz are o mare problemã, din perspectiva Ciclopului Nebun, pe care l-a consiliat cu atîta tragere de inimã zburdalnicã: îi lipsesc o sutã de kilograme din corpul supraelastic. Dacã le-ar fi avut, ar fi scris pe ea ,,Biruinþa”, i-ar fi pus catarg ºi-ar fi plecat într-o croazierã în jurul lumii. Dar aºa, silfidã, ce sã faci cu ea?

O laºi sã pluteascã între metafizicã ºi tirbuºon, vorba odiosului Geluþã, revoluþionarul cu barbã-n loc de puþã.

Ca sã nu se ardã ºi-n bucãtãrie, Rãzvan ºi Dani Simion, îi gãteºte Lidiei Buble, prea tînãra-i soþie. Dupã care-i cîntã la ocarinã pînã se frãgezeºte pizza.

Cãtãlin Botezatu se laudã cã atunci cînd ºi-a pierdut virginitatea, pe la 13 ani, a simþit o arsurã. De partea cealaltã a fileului era o studentã de la Medicinã. Pe studentã o chema Vasile. Fiindcã nu mai atacaserã pe nimeni demultiºor, rãzboinicii NATO, deplasaþi în poligonul de la Cincu, s-au nãpustit asupra unui sibian din Merghindeal, care a avut neobrãzarea sã locuiascã la cîþiva kilometri de locul strategic în care ei se scobeau între degetele de la picioare. Sursele noastre din interiorul Pentagonului, tupilate într-o tufã de urzici, ne-au informat, sub protecþia anonimatului, cã sibianul era suspect fiindcã deþinea în beci o impresionantã cantitate de murãturi, brînzã ºi viºinatã, pe care intenþiona sã le scoatã pe piaþã, punînd în pericol lanþurile fast-food ale partenerilor strategici. Dar, pentru cã proiectilul aruncat în curtea gospodarului n-a explodat, Marea Armatã a trebuit sã se retragã. Poate dupã venirea rachetelor Patriot, vor apãrea ºi primele succesuri militare. Dupã ce a întors oaia pe toate pãrþile pînã i-a dat sîngele pe nas, ministrul Agriculturii, Imposturii ºi Inculturii s-a apucat s-o scoatã din ambalaj. Obsedatul îi oferã cîte un leu pentru fiecare kilogram de lînã împrãºtiat prin staul pe ritmurile melodiei lui Joe Cocker, ,,Suflecatã pîn’ la brîu”. Pînã ºi Bozoncea, de la Palatul Victoria Socialismului l-a luat la miºto pe nea Petricã, atît de rãu a ajuns! E.T., consilierul onorific al premierului, l-a înþepat la corazon pe Livache afirmînd cã nu se justificã deloc construirea unui stadion de 12 milioane de euro la Alexandria (de Teleorman), ºi cã programul de guvernare e cam naºpa.

Imediat, Teodorovici a fost invitat sã cînte la altã masã.

Acum sã nu credeþi cã playboyul întîrziat e vreo somitate, vreo conºtiinþã publicã, nici vorbã!, dar ne place cînd golanii ºi-o dau la mufã. Nici nu conteazã care are dreptate: Bobiþã, cã nu l-a pus ministru de Finanþe, sau Giani, cã s-a prins de ºmen. Cicã DNA a descoperit la Ana Maria Pãtru, fosta ºefã a AEP, chitanþe ºi alte documente justificative care atestã cã distinsa creaturã a achiziþionat lenjerie intimã de 800.000 de euro! Hai sã fim serioºi! Ce, avea pãsãrica de aur? ªi, se ºtie de cînd lumea mondenã, dacã vrei sã faci carierã în politicã, lipsa lenjeriei intime este prima condiþie. Dacã nu mã credeþi, mai cercetaþi...

Iohannis e vãr primar cu Tom Cruise din Mãrginimea Sibiului. Dovezile irefutabile au stat ascunse în spatele unor ochelari de soare ataºaþi unui beldigan ce prindea pãsãri cu mîna prin baza militarã de la Mihail Kogãlniceanu. Dacã ºi doamna Carmen o fi rudã cu Penelope Cruz (ºi nu este exclus, þinînd cont de numãrul proprietãþilor imobiliare), telenovela-i gata.

Trump i-a zis lui Macron cã muierea lui se þine bine, c-ar merge o turã. Donald ãsta zici cã-i personajul din ,,Swinger acasã”-4, care are chef de joacã, cît îi ziulica de lungã, cu alte cupluri lipsite de inhibiþii. Dacã ºi Melanie e de acord (ºi n-are de ce sã nu fie), ar avea de cîºtigat enorm lupta pentru pace. ªi încãlzirea globalã.

Politicianul ar trebui sã fie chelnerul comunitãþii. Sã te serveascã la fix cu ficãþei de raþã, cu pipãtoare de pui, cu aripioare picante, cu o ciorbiþã de legume dreasã cu borº, în condiþii de securitate sanitarã. Sã nu te încarce la nota de platã, sã refuze bacºiºul, mulþumirea ta sã fie bucuria lui. Dar, din nenorocire, lucrurile stau exact pe dos; melteanul bagã la jgheab tot ce este mai bun prin bucãtãrie, iar resturile le ia acasã pentru ceilalþi cîini. ªi, la intervale regulate, din obiºnuinþã, te muºcã de varice.

Idioþi de toate culorile, apatrizi ºi ambuscaþi intelectual, mînaþi în luptã de ideile sörösiste sau de propria prostie, continuã sã se rãzboiascã, dincolo de orice logicã ºi de urmã de bun simþ, cu memoria unor martiri ai închisorilor comuniste ca Radu Gyr sau Mircea Vulcãnescu. Bãtu-v-ar Dumnezeu de nenorociþi! Bulache de la Chiºinãu nu se liniºteºte, deºi mai mulþi consumatori de pîrjoale i-au spus cã e beat de putere ºi ar fi bine sã meargã sã facã nãnic. Zice cã nu vrea sã ducã Moldova în NATO, fiindcã-i e fricã de hîrjonealã, ºi nici în UE, cã astfel s-ar reface România Mare! Dacã fiecare român de pe cele douã maluri ale Prutului i-ar oferi, cu proverbiala îndemînare geto-dacã, cîte-un scuipat între felinare, tot n-ar fi suficient ca sã-ºi spele jumãtate din pãcatele unei vieþi de gîndac de bucãtãrie. Bulache, eºti cel mai mare ticãlos care a cãlcat vreodatã pãmîntul þãrii. Tu nu eºti politician cum te pretinzi, eºti un borfaº! La închiderea ediþiei: Söröse, te bag în mã-ta!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Pãmîntul românesc are urechi ºi aude Nu sînt eu cel cãruia sã-i dea cineva socotealã, fiecare e liber sã facã ce vrea, indiferent încotro ne îndreptãm ca naþiune ºi pînã unde va merge cu degringolada. Vedem, însã, unde am ajuns... Ne duºmãnim în interiorul graniþelor, fraþi cu fraþi, surori cu surori, dar strigãm sus ºi tare cã vrem Reîntregirea Neamului. Cum însã? Pe dedesubt, strada lucreazã.

Strada vorbeºte... Pãmîntul românesc are urechi ºi aude, are suflet ºi plînge, numai cã noi, cei de azi, mai cu seamã cei aflaþi la vîrsta senectuþii, am votat fãrã sã punem preþ pe votul nostru ºi, prin mijlocirea lui, nu i-am ales pe merituoºii români patrioþi, ci ne-am trezit cu aceiaºi politicieni veroºi. În felul acesta, noi, cu mîna noastrã, ne determinãm copiii, nepoþii sã plece oriunde vãd cu ochii. ªi observãm cum, de la o zi la alta, tot mai mulþi tineri iau calea strãinãtãþii, lãsîndu-i în urma lor pe cei dragi, rãmaºi aici sã-ºi doarmã somnul de veci fãrã o lumînare la cãpãtîi, fãrã o pomenire, în stãpînirea cîntecului pãsãrilor de noapte, care-ºi pãstreazã, de cînd se ºtiu, teritoriile... Ce înspãimîntãtor este cînd vedem cã în satele noastre, cîndva pline de veselia copiilor, de frumuseþea pãrinþilor noºtri tineri, azi, bîntuie stafiile. ªi neputinþa celor care se sting încet ºi îºi dau obºtescul sfîrºit, fãrã sã-i aibã în jurul lor pe cei cãrora le-au dat viaþã. Pentru cã tinerii pleacã în lumea largã sã lucreze

Însemnãri despre Liviu Grãsoiu un critic literar profund (1) Pe Liviu Grãsoiu - nãscut la Bucureºti, în 26 mai 1943 - l-am cunoscut în Societatea Românã de Radiodifuziune, unde amîndoi am activat, decenii de-a rîndul, cu o ardentã dãruire, slujind cultura româneascã în „vremuri de bejenie”, cînd staliniºti notorii ne cenzurau emisiunile, dupã „tezele” sinistrului Jdanov, un individ necruþãtor cu adevãraþii creatori, cei care nu acceptaserã realismul socialist. M-am împrietenit cu Liviu Grãsoiu, cu Titus Vijeu ºi Gheorghe Gherasim, scriitori mult dotaþi, care au pornit de la sensul aforismului generat de neorenascentistul Mircea Eliade: ,,Cei mai glorioºi «naþionaliºti» nu sînt eroii, nici ºefii politici, care nu fac decît sã conducã destinele istorice ale neamului lor. Cei mai glorioºi «naþionaliºti» sînt creatorii, care cuceresc de-a dreptul eternitatea.

Existã o sete de eternitate în fiecare om, sete pentru neamul ºi þara lui. Dar existã ºi o altfel de eternitate: un salt dincolo de istorie, prin care o þarã ºi un neam intrã ºi rãmîn în eternitate. Un salt pe care l-a fãcut vechea Grecie, Italia, Franþa, Anglia, Germania, Rusia”. *** Mi-l amintesc pe Liviu Grãsoiu aºa cum era cînd l-am cunoscut: un bãrbat nu prea înalt, cu pãrul negru ºi trãsãturile feþei regulate, figura sa trimiþîndu-mã cu gîndurile la portretele de aristocraþi din fostul Imperiu Roman, în perioada lui de glorie. Întreaga viaþã a lui Liviu Grãsoiu s-a desfãºurat între „sublim” ºi „hidos”, adicã între creaþia sa ºi suferinþele lui, îndurate din pricina siniºtrilor culturnici ai epocii proletcultiste. Din biografia sa reþin cã a urmat cursurile Liceului ,,Gheorghe Lazãr”, unde a avut ºansa unor profesori excepþionali. În acea perioadã a vieþii sale a scris poezii, a frecventat cenacluri literare, a citit mult, a urmãrit spectacole minunate, de teatru, de operã, s-a bucurat de expresivitatea nobilã a concertelor simfonice, compuse de nemuritorii George Georgescu ºi Constantin Silvestri. Din nefericire, a efectuat stagiul militar, în urma nereuºitei la examenul de admitere la Facultatea de Limbã ºi Literaturã Românã, a Universitãþii din Bucureºti, din pricina unui „dosar politic, nesãnãtos”... Doi ani de armatã durã - la „hainele gri” - l-au determinat sã lupte împotriva unui

in corpore la cules de poama cîinelui, uitînd cã dragostea de familie ºi þarã e cea mai mare împlinire a fiinþei umane ºi este cel mai de preþ dar pe care ni l-a dat Dumnezeu.

Dupã cum decurg treburile, putem vorbi cã sentimentul acesta a dispãrut la românul nostru, cîndva patriot, cu aplecare asupra bisericii, familiei ºi ºcolii care, din pãcate, nu mai e ceea ce-a fost cîndva... Dar, fie ce-o fi, viaþa merge înainte! Nimic de zis, dar cum merge ºi în ce direcþie, vedem cu toþii... Acum, cînd scriu aceste rînduri, mã gîndesc la þara asta, care nu mai e a noastrã, la aceste plaiuri ºi coline, în care nu se mai aude vocea românului, ci plînsul înfundat în batistã, de care ºtie toatã lumea, dar pe care nimeni nu vrea sã-l ia în seamã. Mai bine rãsarã în viaþa acestui neam volburile pe marginile drumului decît macii, livezile cu pomi roditori ºi cirezi de vite... De ce?

Pentru cã aºa a hotãrît o mînã de oameni politici, care sînt aici doar sã chiverniseascã averi pentru ei ºi familiile lor, astfel încît atunci cînd nu vor mai fi la putere, sã aibã cu ce sã trãiascã, dacã îi vom mai gãsi pe aici.

Dar nu ºtiu de ce vorbesc despre toate acestea, eu, un biet scrib hîrºit de vremuri ºi de nemulþumiri faþã de tot ceea ce vãd cã se petrece în þarã. Pînã unde s-a putut merge cu ipocrizia!... Doamne, fereºte neamul meu, sã nu disparã de pe aceastã glie, cãci ne vor blestema urmaºii pînã la ultima lacrimã, în numele strãbunilor mei!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” destin nemilos, deoarece, în acel context întunecat, militari iresponsabili, strãini de adevãratul patriotism, urmãreau sã-i umileascã sau chiar sã-i distrugã pe tinerii educaþi de pãrinþi antistaliniºti, cu vocaþia „patriei ca meditaþie”. Atunci, tînãrul Liviu Grãsoiu a decis sã lupte cu lumea rãului, pornind de la semnificaþia luminoasã a dictonului latin: „Per aspera ad astra” („Pe cãi anevoioase, cãtre stele”).

Dupã „perioada dosarelor”, Liviu Grãsoiu reuºeºte primul la concursul de admitere în Facultatea de Limbã ºi Literaturã Românã, promovînd fiecare an cu medii bune, iar, dupã o sesiune încheiatã cu media 10, a obþinut o bursã excepþionalã. A absolvit cursurile facultãþii cu 9,75, iar la examenul de stat a fost notat cu 10. Graþie acestui rezultat primeºte repartiþia guvernamentalã pentru Radiodifuziunea Românã, optînd pentru Televiziune. Atrage atenþia ca scriitor, publicînd în diferite reviste, ºi debuteazã în calitate de critic literar la revista „Ateneu”, din Bacãu. S-a impus, cu precãdere, la Redacþia de Actualitãþi din Radiodifuziune, unde realizeazã emisiuni excelente. Dupã anul 1990, este numit ºef al noului departament din Radiodifuziune. A obþinut multe distincþii, între care ºi „Ordinul Meritul Cultural” în grad de cavaler, conferit de Preºedintele României. În anul 1996 devine membru al Uniunii Scriitorilor. *** Din vasta sa operã literarã, am aprofundat lucrarea intitulatã ,,Poezia lui Vasile Voiculescu”. Cartea a fost primitã cu deosebit interes; a fost prima contribuþie criticã, la nivel de volum, asupra sublimului scriitormartir. Aº putea cita ºi multe alte realizãri, prin care s-a impus ca un remarcabil critic literar al generaþiei sale. În laconicele mele însemnãri voi evidenþia cartea „Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor”, din care citez cîteva fragmente: ,,Mãrturisesc cã m-au interesat, de-a lungul anilor, rediscutarea unor opere peste care critica ºi istoria literarã au trecut cam rapid, ca ºi aºezarea, pe poziþiile meritate, a unor autori români în afara interesului publicului larg, ori a manualelor ºcolare. Nedorind sã pledez în favoarea meritelor proprii, þin doar sã spun cã, printre cîþiva scriitori de certã valoare, l-am menþionat mai mereu ºi pe Emil Giurgiuca. Argumentele ce mã serveau sînt numeroase, þinînd atît de omul pe care am avut onoarea sã îl cunosc, cît ºi de opera sa, mai importantã decît a multora, împinºi în faþã din motive extraculturale ºi extraliterare.

Emil Giurgiuca s-a manifestat întotdeauna (din cîte ºtiu) ca un tip distins, rezistent la intemperiile istoriei, a cãrui coloanã vertebralã nu cunoºtea decît poziþia verticalã, nu ºi unghiurile mai mult ori mai puþin ascuþite. (va urma) DORU POPOVICI

Ce bine e la malul mãrii...

ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART

Lumineazã-ne calea

Dupã nerostite îndoieli, Amãrãciuni ªi visuri sfãrîmate...

Ajunºi la capãtul puterilor, Dupã o luptã uneori fãrã sens, Trãind dureros sensul.

Trãind printre minciuni ªi falsitate!

Noi toþi, cei de bunã credinþã, De iubire de neam ºi de România Mare, Sã ne unim în speranþã ªi sã ne rugãm nopþile!

Mîntuitorule, Lumineazã-ne calea!

FLORIN IORDACHE

S-a stins din viaþã ziaristul Sorin Satmari

Sorin Satmari, unul dintre cei mai cunoscuþi gazetari din domeniul sportului, a murit în cursul dimineþii de miercuri, 12 iulie a.c., la vîrsta de 72 de ani, în urma unei boli necruþãtoare. Pasionat de fotbal, tenis ºi sporturi de iarnã, a activat la mai multe publicaþii, între care ,,Ora”, ,,Sportul”, ,,Sportul românesc” ºi ,,Ziua”. În 1992, a ocupat funcþia de vicepreºedinte la clubul sportiv Dinamo, iar în perioada 2004-2012 a devenit director de imagine al Ligii Profesioniste de Fotbal. De asemenea, a fost unul dintre cei mai apreciaþi colaboratori ai noºtri, el oferindu-se sã publice în paginile revistei ,,România Mare” ºi dupã dispariþia, în 2015, a redactorului-ºef Corneliu Vadim Tudor, în semn de omagiu pentru memoria acestuia. A scris, în ultima perioadã a vieþii sale, cãrþile ,,Stand Up Comedy, ,,Aici sînt banii dumneavoastrã”, „S.C.Araoþchi S.R.L.“, din care revista noastrã a publicat mai multe fragmente, selectate de autor.

Regretãm profund dispariþia acestui om cu suflet nobil ºi transmitem condoleanþe soþiei ºi întregii familii. Dumnezeu sã-l odihneascã!

Pag. a 5-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse 100 DE ANI DE LA EPOPEEA MÃRêTI-MÃRêEªTI-OITUZ (1)

Ne învaþã Mãrãºeºtii...

Douã sãptãmîni s-au împlinit de cînd nemþii încearcã zadarnic sã spargã frontul românesc. Bãtãlia de la Mãrãºeºti, prin duratã, prin proporþiile ºi intensitatea ei, rãmîne una din cele mai formidabile ºi mai sîngeroase vãrsãri de sînge ale marelui rãzboi. Ca ºi la Verdun, armata Kaiserului a fãcut ºi aici toate sforþãrile ca sã-ºi smulgã biruinþa. Aceeaºi încordare de voinþã a nervilor germani, acelaºi dispreþ de oameni mãcelãriþi de dragul unui triumf efemer, aceleaºi valuri de asalt ale bavarezilor, care muºcã din þãrînã, aceleaºi gaze asfixiante, tunuri grele, comunicate mincinoase, ameninþãri de gazetã ºi alte mijloace cunoscute ale arsenalului de la Berlin...

(...) Rãzboiul este, cum s-a mai spus, cea mai sincerã spovedanie a unui popor. Nicãieri ca pe cîmpul de luptã nu se dezvãluieºte sufletul unei rase. Bãtãlia e un examen implacabil pe care-l dau inima ºi creierul.

Impulsurile psihologice ºi calitãþile fizice, toate sînt aruncate în balanþã acolo, sub bãtaia tunului...

Ei bine, judecînd sub acest raport splendida rezistenþã a frontului nostru, într-o vreme de supremã încordare, trebuie s-o spunem liniºtiþi cã examenul l-am trecut cu cinste.

Orice s-ar întîmpla, obrazul românesc rãmîne curat în faþa Europei. Soldatul care s-a bãtut la Mãrãºeºti a arãtat lumii de ce e capabil acest neam de la Dunãre. S-a dovedit cã valoarea moralã a þãranilor de aici, din Orient, e cel puþin egalã cu conºtiinþa naþionalã care împinge la asalt massele germane. Legenda superioritãþii sufleteºti a culturii de la Berlin s-a evaporat în faþa sãtenilor de la Tîrgoviºte, care au pornit la atac în cãmãºi, cu capetele goale, creînd în jurul lor o atmosferã de vitejie clasicã, smulsã parcã din cele mai strãlucite pagini ale antichitãþii greco-romane”.

OCTAVIAN GOGA

George Bariþiu ºi... ºtiinþele tehnice (2) Principalul mijloc – învãþãmîntul tehnic Remediul tuturor acestor stãri de înapoiere îl vedea, în primul rînd, în îmbunãtãþirea învãþãmîntului tehnic, în liberul acces al românilor la studii. Acest deziderat fusese susþinut de Bariþiu încã în hotãrîrile Adunãrii de la Blaj, din anul 1848, al cãrei punct 13 prevedea înfiinþarea institutelor „tehnice”. În mod cu totul aparte a militat Bariþiu pentru aceastã necesitate prin intermediul ASTREI, al cãrei secretar a fost de la întemeiere ºi pînã în 1888, iar în ultimii ani de viaþã, ca preºedinte al acestei asociaþii. „Dacã este sã fim ºterºi din seria popoarelor - arãta el cu prilejul unei reuniuni generale a acestui for -, apoi pieirea noastrã ni se pregãteºte prin alte arme, adicã prin fizicã ºi prin matematicã, ºi în special prin mecanica, chimia, istoria naturalã..., prin comerþ ºi industrie”. În consecinþã, a desfãºurat o amplã activitate (dizertaþii, articole, întruniri), susþinînd necesitatea creãrii unei industrii româneºti, a învãþãmîntului tehnic. Cea mai importantã lucrare, în acest sens, a fost dizertaþia þinutã la adunarea generalã a ASTREI, care a avut loc la Abrud, în anul 1865, dizertaþie intitulatã chiar ,,ªtiinþele tehnice” ºi publicatã în acelaºi an în ,,Familia”, ,,Gazeta Transilvaniei”, precum ºi în ,,Protocolul” adunãrii ce avusese loc sub preºedinþia lui Timotei Cipariu. Amintitã doar în unele studii, dizertaþia meritã întreaga noastrã atenþie prin ideile deosebit de moderne pe care le conþine, fiind o veritabilã chintesenþã a concepþiei lui George Bariþiu privitoare la ºtiinþele tehnice ºi, totodatã, o expresie a erudiþiei lui în acest domeniu. În Europa - preciza el, de la început - are loc o luptã între ºtiinþele umaniste ºi cele reale, între facultãþile filosofice ºi cele politehnice, luptã la care românii, þinuþi vreme îndelungatã în afara accesului la învãþãturã, nu iau parte în mãsura în care s-ar cuveni. „ªtiinþele matematice ºi fizice au fost tratate în ºcoli sau la locul cel mai din urmã, sau n-au fost propuse nicidecum. Tinerimea noastrã mai niciodatã nu ºtia pentru ce învaþã matematica ºi ºtiinþele naturale, dacã cumva le învãþa, iar ºcolile reale, pînã ieri-alaltãieri, nici de nume nu erau cunoscute, încã pentru politehnicul din Viena, apoi ardelenii au pare-mi-se vreo cinci stipendii... Însã nu ies nici mãcar simpli geometri îndeajuns, iarã inginerii, ardeleni nãscuþi, se pot numãra foarte uºor ºi fãrã nici o bãtaie de cap”.

Din cauza lipsei de pregãtire adecvatã, multe construcþii (fabrici, drumuri) sînt greºite. În aceeaºi situaþie - preciza Bariþiu - erau casele de locuit „în care ochiul cel mai ager nu va descoperi o singurã linie dreaptã”, iar împãrþeala camerelor era dezastruoasã, „scãrile sau

treptele sînt sau atît de strîmte încît doi oameni sã nu încapã alãturea, sau înguste ºi rãpezite de a-þi risca pre tot momentul oasele”; dãdea ca exemplu case cu etaj „la care arhitectul uitase a lãsa loc de trepte”, sau cu atîta luminã pe fereastrã, doar ca „membrii familiei sã nu se bufneascã unii de alþii”.

Dupã ce aratã rolul ºtiinþelor tehnice ºi al celor exacte în trecut, dînd exemple de construcþii din antichitate, aratã cã trebuinþele ºi cerinþele din secolul de atunci sînt neasemãnat de mari. Oamenii ºi popoarele pretind între altele „case de locuit împãrþite cît se poate mai bine, uscate, luminoase, bine aerisite; iarã popoarele pretind biserici nu numai masive, ci totodatã clãdite cu strînsa observare a legilor estetice, a simetriei, a acusticei, mai încolo teatruri mãreþe ºi elegante, palaturi de expoziþii, poduri gigantice (uriaºe), arsenale ºi porturi, cãrora asemenea lume veche n-a vãzut, reºedinþe ºi institute scolastice, fabrici, cazarme, panteoane, valhalle, burse de mãrime ºi întindere colosalã.

Mai departe, lumea noastrã voieºte sã aibã cãi ferate în toate direcþiunile, sã cutreiere toate mãrile, cu vapoare, sã aºeze sîrme de telegraf prin fundul mãrilor, sã aibã monitoare (corãbii cu pãreþi de fier)”.

Trece la tehnica mãsurãtorilor, necesarã pentru terenuri, profunzimea apelor ºi iuþeala curgerii lor, „cum ºi cîtãtimea mai multor minerale ce se descoperã sub scoarþa ºi în sînul pãmîntului”, apoi „distanþele soarelui, lunii ºi a tuturor planetelor de pãmînt, iuþeala cursului lor, suprafaþa ºi volumul lor”.

Toate aceste exemple ar trebui, dupã pãrerea lui Bariþiu „sã ne îndemne ºi pe noi a ne împãrþi pe viitor tinerimea, a trimite pre o parte din ea la învãþarea ºtiinþelor tehnice”, deoarece „tehnicii sînt aceia care au început a domni preste tot, pentru cã lor le este deschisã lumea întreagã”. ªi conchidea: „De va merge tot aºa, adicã dacã nu ne vom deschide ochii ºi nu ne vom deºtepta în aceastã privinþã cît se poate mai curînd, nu vor trece ani cincizeci, dupã care rîurile, munþii ºi pãdurile noastre vor deveni proprietãþi ale tehnicilor strãini, iarã fiii noºtri, ºerbii lor prea plecaþi.

Pe minunatele noastre rîuri muntene se vor înfiinþa tot felul de fabrici cu capitaluri strãine, dupã care moºiile de primprejur vor deveni proprietatea noilor baroni cuceritori ºi subjugãtori prin ºtiinþe ºi arte”.

Sã recunoaºtem: o excepþionalã viziune asupra dezvoltãrii tehnicii ºi creºterii rolului ei în angrenajul social-economic, dublatã de un fierbinte patriotism ºi o neobositã preocupare legatã de dezvoltarea capacitãþilor tehnice-industriale în sînul poporului, al cãrui progres îl vedea numai pe aceastã cale, a ridicãrii nivelului cunoºtinþelor tehnice.

Sfîrºit Prof. univ. dr. ing. HORIA COLAN (Text reprodus din ,,Magazin istoric”, iulie 1990)

La 19 august 1917, în Bãtãlia de la Mãrãºeºti, ostaºii Regimentului 32 Infanterie au luptat eroic ,,la baionetã”, intrînd în istorie prin jertfa lor supremã pentru apãrarea þãrii, sub legendarul îndemn: ,,Pe aici nu se trece!”.

Istoricul luptelor de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz Bãtãlia de la Mãrãºti (11-19 iulie 1917) a rãmas drept una dintre cele mai importante acþiuni militare româneºti din timpul primului rãzboi mondial. Bãtãlia a fost condusã de generalul Alexandru Averescu, sub comanda Regelui Ferdinand I, comandantul suprem al Armatei Regale române. Operaþiunea militarã a durat 8 zile ºi a reunit Armata Românã ºi Armata Rusã într-o operaþiune ofensivã împotriva Armatei a 9-a Germane.

Bãtãlia de la Mãrãºeºti (6-16 august 1917) este consideratã astãzi cea mai importantã acþiune militarã româneascã din timpul primei conflagraþii mondiale.

Bãtãlia a durat 10 zile ºi a lãsat în memoria societãþii româneºti legenda actelor de vitejie ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, cãpitanului Grigore Ignat ºi generalului Eremia Grigorescu. Atunci a fost lansatã legendara expresie „Pe aici nu se trece!”.

Luptele de la Oituz au început la 28 septembrie 1916. Prima confruntare militarã de aici a stat sub comanda generalilor Constantin Prezan, Eremia Grigorescu ºi Nicolae Sinescu ºi a fost una dintre cele mai curajoase acþiuni militare româneºti în primul rãzboi mondial. Operaþiunea a durat 16 zile ºi a vizat împiedicarea Armatei a 9-a Germane de a forþa Munþii Carpaþi ºi de a pãtrunde în Valea Siretului. A doua bãtãlie de la Oituz a început în ziua de 28 octombrie 1916, a fost plasatã sub comanda generalului Eremia Grigorescu ºi a durat 5 zile. A treia bãtãlie de la Oituz s-a desfãºurat în zilele de 26 iulie – 9 august 1917, sub comanda generalului Gheorghe Vãleanu.

Corul robilor

La zidul cetãþii sînt tîrguri de sclavi, robi fãrã gînduri belicoase, ce refuzã sã iubeascã apusul, striviþi de bocancii tãcerii din oase

Nu deschide nimeni vreo uºã, pe fereastrã nu intrã nici un dromader, în mlaºtina dromaderelor nu existã secvenþe de cer Într-o zi au pierit dromaderii, înecaþi în propriul surîs, cineva a scrijelit cu graffiti pe inima lui Iisus, Un cîntec nelumesc de iubire, cîntat de corul robilor în faþa porþii.

Nu l-a auzit nimeni: nici viii, nici morþii ADI SFINTEª, 27 iunie 2017

Pag. a 6-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Balsamuri spirituale (31) ,,Du-mã cu tine la capãtul lumii...” (2) Tema emisiunii: Ce este viaþa? Ce este fericirea?

(11 august 1997) Rãspunsuri: ,,Viaþa este scoica universului ce adãposteºte fericirea... Nu-s toþi cãutãtori de perle, cãci nu toate sufletele sînt fericite... Depinde de curajul pe care fiecare îl are ca sã se avînte ºi de rãbdarea de a cãuta...

Viaþa este rochiþa pe care îngerii ne-o croiesc cînd Domnul ne trimite-n lume... Îndoiala ne poate fura podoabele fericirii... ªi Maica ar plînge vãzîndu-ne secaþi...

Viaþa este ºoapta aºteptatã de ureche... Fericirea e gurã ce sãrutã, braþul ce îmbrãþiºeazã, mîna ce oferã. Viaþa este ghemul scãpat din poalã, pe care natura îl deºirã pentru al regãsi... Fericirea-i andreaua ce tricoteazã firul ºtrengar...

Viaþa sînt eu. Fericirea ai putea fi tu...”.

Chris Samy, Fãgãraº ,,Ce-i viaþa? E un simplu joc În care oricînd eºti la mijloc.

Prin vrerea hotãrîtei sorþi O cruce þi s-a dat sã porþi.

Chiar dacã sã te naºti n-ai vrut, Procesul tãu de nou-nãscut Zadarnic fu, deci ai trãit Precum Fortuna þi-a sortit.

Degeaba ne întrebi acum Ce-nseamnã-al vieþii tale drum.

Dar azi, în al plecãrii prag, Cînd ºtii c-al zilelor ºirag S-o rupe într-o bunã zi, Mãrturiseºti c-ai mai trãi.

Cît despre mult prea cãutata fericire Deºi sã vã mãrturisesc îmi vine greu Am ºterpelit-o pe furiº, prin autoservire, Din raftul cu plãceri al sufletului meu”.

Tatiana Avacum (medic), Bucureºti

MARI MUZICIENI ROMÂNI

Compozitorul Ion Vasilescu, unul din pionierii muzicii uºoare româneºti (3) Întîlnirea cu alþi maeºtri (2) Ion Vasilescu era ceva mai tînãr decît Tudor Muºatescu, care îºi fãcea stagiul militar la Craiova. De pe atunci admirabilul scriitor era recunoscut ca un fin umorist ºi cronicar, semnînd la ,,Rampa” coloane pline de haz. Pe Tudor Muºatescu l-a eliminat din cor de la început. Acesta îºi aminteºte: ,,Ne-a pus pe toþi sã cîntãm cîte ceva chiar de la prima lecþie, ºi mie mi-a spus imediat: - Dumneata, domnule, ai sã cînþi solo!

- Eu? – am întrebat suprins, ºtiind cã nu am nici voce, nici ureche muzicalã. Cum solo?

- Foarte bine! Ai sã cînþi acasã... cînd eºti singur. În cor, considerã-te în pauzã vocalã, altfel îmi strici partida baritonilor”.

Micul incident nu i-a împiedicat pe cei doi oameni de artã sã se împrieteneascã, ºi chiar dupã scurt timp a urmat o ,,comandã” a ºcolii, piesa ,,T.T.R.” (tînãr cu termen redus), text de Muºatescu, muzicã de Ion Vasilescu, cu o ,,orchestrã” formatã din pian ºi vioarã.

Mai tîrziu, în 1941, pentru piesa de teatru ,,Doi sergenþi” a lui Muºatescu, scriitorul apeleazã la Ion Vasilescu sã-i scrie semnalele de goarnã. Acesta i le trimite, însoþite de dedicaþia urmãtoare: ,,Cu aceeaºi prietenie dintre cele douã semnale ºi urãri de succes pentru teatrul tãu”. Se referea la semnalele de la piesa ,,T.T.R.” cu care spectacolul se deschisese cu ani în urmã, la Craiova, semnale scrise tot de Ion. Colaborarea cu Tudor Muºatescu a continuat. Cea mai de rãsunet a fost comedia muzicalã ,,Suflet candriu de papugiu”, textul literar fiind semnat de Tudor Muºatescu ºi Vasile Timuº.

Mai tîrziu, prin 1940, Tudor Muºatescu scria despre Ion Vasilescu, cu ocazia primei reprezentaþii a unui mic teatru pe care îl întemeiase în sala de la subsolul Teatrului Comedia: ,,Dirijor, compozitor, actor, executant, regizor, sufleur... tot. Fiindcã omul acesta, de obicei calm, la bridge sau pe stradã, ori la volanul

Polemici

Tema: ,,Din ce se naºte, pe unde colindã ºi ce duce cu el IZVORUL NOPÞII?” Rãspunsuri: * ,,Izvorul nopþii se naºte din coama de mãtase a unui cal nãrãvaº ce bîntuie ca o boare poveºtile copilãreºti ºi duce mai departe amintirea”.

Monica Gherman, Alba Iulia * ,,Izvorul nopþii s-a nãscut dintr-o floare cu petale de culoarea iubirii crescute în grãdina inimii mele, ºi colindã pe calea fluidã a dorului fierbinte de o fiinþã iubitã, purtînd în el nestematele speranþei”.

Olimpia, Rogojeºti - Botoºani * ,,Ziua, dupã o hoinãrealã zglobie, lungã cît o ziluminã, se varsã într-o micã mare, numitã amurg. Din ea se naºte uºor, ca ºi cum ar curge izvorul nopþii. El colindã, nestingherit, prin somnul ºi nesomnul nostru, dînd ocol pãmîntului, cale de o noapte-întuneric. Duce cu el visele cu ochii deschiºi, bîntuite de chipul luminos al colþului inimii, de prinþul basmelor copilãriei. ªi dorul nestins de zbor lin, cu aripi de speranþã, spre capãtul lumii, în cãutarea stelei norocoase”.

Maria Dragotã (medic), Craiova * ,,Izvorul nopþii (zãu cã nu e pãcãlealã) Se naºte simplu: dintr-un glob ºi-o învîrtealã. ªi în neobosita-i hoinãrealã, Paradoxul, aduce zilnic... aurora matinalã!

(Degeaba v-aþi gîndit la aia, borealã!)”

Tatiana Avacum, Bucureºti * ,,Într-o zi fãrã nume, dar cu mult dor în suflet ºi un strop de tristeþe, mi s-a pãrut cã pleoapele mele s-au închis. Mi-au oferit imagini, de ici, de colo... Nu ºtiu ce voiau pleoapele mele închise. ªtiu cã mai apoi a apãrut o stalactitã care mi-a spus: «Uitã-te la picãturile care cad din trupul meu. Se înþeleg între ele sã formeze un izvor». ªi acest izvor, infidel stalactitei, a plecat înspre o noapte tot fãrã nume, luînd... nu-mi aduc aminte ce”.

Elena Datcu, Bucureºti (va urma) LILIANA TETELEA maºinii... ºi parcã întotdeauna absent din cotidian, odatã pus la prizã cu o melodie – de el sau de altul – se transformã... Vede tot, aude tot, nu-i scapã nimic, se agitã, participã, interpreteazã, se dãruieºte, printre figurile de gimnasticã suedezã ale baghetei sale precise. La pupitru, în teatrul fanteziei lui libere, între melodiile lui, între rivalte ºi reflectoare, Ion Vasilescu va putea de azi înainte sã risipeascã oricît de multe cîntece va voi... pentru gusturile, pentru toate necazurile ºi bucuriile”.

Deºi se formase mai întîi la o ºcoalã ce pregãtea artiºti sortiþi sã dea lucrãri de muzicã savantã, mai întîi la Conservatorul din Bucureºti, apoi la Paris, la o alta cu preocupãri similare, gîndul lu Ion Vasilescu era la muzica uºoarã, la acele cîntece pe care le auzise mai întîi în folclorul nostru, la Vîrciorova, la Turnu Severin, apoi în Rusia, în refugiu, ºi doar în ultimii ani la Paris.

Se pare cã un mare rol l-a jucat, ca tot ce se petrece în viaþa noastrã, întîmplarea. L-a întîlnit pe Constantin Tãnase.

Iatã cum descrie compozitorul aceastã întîlnire: ,,Trecusem deseori pe la teatrele de revistã pariziene ºi, aºa, în glumã, mai mult din curiozitate – cel puþin aºa mi se pãrea mie – voiam sã dau o raitã ºi prin teatrul lui Tãnase, sã vãd cum stau lucrurile la Bucureºti. Cu pãlãria lui de paie, cu haina în pãtrãþele ºi cu celebrul sãu baston, cu zîmbetul comic ºi reverenþa ce însoþea prezentarea «Je m’appelle Tãnase, Tãnãsicã, Tãnãsel...», Constantin Tãnase ne cucerea mereu cu savoarea ºi farmecul sãu. Într-o bunã zi a anului 1926 – cred cã era în luna iunie – iau trenul de la Craiova ºi vin în Capitalã. Eram hotãrît sã colaborez cu «Cãrãbuºul», dar aveam o sutã de gînduri împotrivã, pentru «consideraþii» asupra muzicii uºoare, pentru «considerente» familiale ºi chiar pentru «ce-o sã zicã lumea», cãci mã atrãgea într-un fel ºi cupola Ateneului. În timpul acela lucram la un cvartet de coarde – care în toamna aceluiaºi an a obþinut menþiunea I la Premiul Naþional de compoziþie George Enescu. Totuºi, primul drum pe care l-am luat a fost acela al grãdinii din Strada Academiei, unde îºi avea «fieful» Tãnase.

Era un miez de zi însoritã cînd am cunoscut îndeaproape trupa ºi pe directorul ei. Pe scenã îi mai vãzusem eu, dar aºa, risipiþi în toatã grãdina, unii

CIOBURI DE GÎNDURI

Ce este fericirea?

Te-am întrebat, Omar Khayyam: ce este, oare, ADEVÃRUL? Iar tu, cel bun, cu-nþelepciune, mi-ai desluºit încet misterul, ªi amîndoi, ca buni prieteni, ce taine multe încã ºtiu, Am cercetat pe rînd ulciorul cu cel mai vesel rubiniu.

Ne-am întrebat apoi, pe drept, ce-i oare TRUPUL nostru-n clipã? Îl dobîndim fãrã de platã, ºi-l dãm, ce tragic, spre risipã...

La fel cum fac ºi pãcãtoºii, pe nãluciri ne cheltuim Privind cu-ngãduinþã rãul! Ba uneori, îl ºi iubim!

Prietene, sã-þi torn în cupã lumina frîntã dintr-o stea Cã-n ea troneazã adevãrul ºi adevãru-i calea mea... ªi-acum cã ne-am împãrtãºit cu-aceastã magicã licoare, Te-ntreb ca un NEFERICIT: ce este FERICIREA, oare?

Este puterea, sau rãbdarea? E banul veºnic fãrã numãr?

E rubiniul din ulcior, sau fraþii umãr lîngã umãr?

Sau poate toate laolaltã, într-un prinos de-nþelepciune ªi lîngã ele-un sîn de fatã: un vis de aur, o minune!...

Cãci... iatã-n toate nu-i nimic, de nu-s legate între ele, Precum sînt fraþii pe pãmînt ºi-n ceruri pulberea de stele...

Adam primi un Univers, dintr-o magnificã scînteie...

Dar ce-i un OM ºi-un Univers de nu-i ºi-o Flacãrã Femeie?

Cînd toate-n palma ta vor fi, un drept ºi luminos tezaur, Pe-un rubiniu adus din cer, împarþi cu lumea munþi de aur, Cãci FERICIREA nu-i un moft, ci-i dreaptã ardere în toate!

Sã bem în cinstea ei, Khayyam! Mai mult de-atîta nu se poate.

ILARION BOCA, 3 iulie 2017 repetînd un dans, alþii un cuplet, alþii fãcînd plajã – ca sã nu mai vorbesc de cei ce jucau table la umbrã -, iar pe director sã-l surprind cãlare pe un scaun, chinuindu-ºi pãlãria în semna de nemulþumire, fiindcã nu ieºea un efect comic aºa cum dorea, nu-i cunoscusem încã! Nu mai micã le-a fost surpriza cînd au dat ºi ei cu ochii de mine – fiindcã nici ei nu erau obiºnuiþi sã aparã în faþa publicului aºa... «nedeghizaþi». Strãbãtînd grãdina prin fulgerele privirilor lor, m-am apropiat de Tãnase ºi m-am prezentat.

- Îmi pare bine... Miticã (aºa se adresa Tãnase aproape tuturor celor cu care stãtea de vorbã). ªi ce doreºti dumneata? Întrebarea pe care mi-o pusese era fireascã, dar eu n-o prevãzusem. Într-o clipã mi s-au învîrtit în cap toate «consideraþiile»; într-o clipã am revãzut pagina la care rãmãsesem la cvartetul de coarde, Ateneul, pe mama dojenindu-mã ºi zîmbetele ironice ale «societãþii înalte» din Craiova. Dar cred cã tot în clipa aceea, în mod automat, din fericire pentru mine, i-am rãspuns: - Vreau sã mã angajez la dumneata ca muzician.

Dupã ce m-a supus unui examen sumar, cãruia i-am fãcut faþã ºi care a durat numai vreo zece minute, m-a angajat cu un salariu destul de bun, plãtindu-mi chiar zilele de ploaie, în care nu se juca spectacolul, ceea ce – am aflat mai pe urmã – era la el un semn de deosebitã preþuire”. (...) (va urma) THEODOR BALAN (Fragmente din lucrarea ,,Prietenii mei muzicieni”)

Pag. a 7-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse România apãratã - sau despre fata care plãteºte pentru a fi abuzatã (urmare din pag. 1) Pe lista celor achiziþionate prin aceastã tranzacþie se regãsesc, printre altele, 7 sisteme Patriot, 7 seturi radar AN/MPQ-65, 28 de staþii de lansare M903, 56 de rachete ghidate Patriot MIM-104E TBM (GEM-T), 168 de rachete Patriot PAC-3 Missile Segment Enhancement (MSE) ºi alte dotãri. Lista mai cuprinde echipament de comunicaþii, echipamente ºi dotãri pentru testãri, auxiliare, generatoare, piese de rezervã, documentaþie etc. – în total ajungîndu-se la suma de 3,9 miliarde USD. În acest cost sînt incluse ºi stagii de pregãtire pentru personalul care va deservi modernul sistem de apãrare. Imediat, oficialii au anunþat cã sîntem ,,în clubul select” al celor care posedã rachete ,,Patriot”, o mîndrie specificã oricãrui chelbos care poartã tichia de mãrgãritar. Hai sã mai menþionãm cã echipamentele vor fi livrate de celebrii coloºi de producþie militarã Raytheon Corporation ºi LockheedMartin, care au avut grijã sã includã în contract o precizare de maximã importanþã: nu existã ,,offset agreements” cunoscute cu privire la aceastã tranzacþie – cu alte cuvinte, spre deosebire de alte state care cumpãrã la asemenea sume uriaºe prin intermediul ,,offset-ului militar”, România ia cu banii jos, un aspect condamnat de multe ori în trecut de politicieni ºi analiºti, chiar de cei care sînt actualmente la putere sau în opoziþie. Dar, astãzi, nimeni dintre ei nu a mai ridicat aceastã problemã. De ce?

Pentru cã toatã lumea înþelege cã nu e vorba de nici un sistem de apãrare, fiindcã „pericolul” rus e o poveste – ci e vorba de un tribut, un haraci, dat Înaltei (ºi înstelatei) Porþi de la Washington. Prin comparaþie, sã spunem doar cã mult discutatul tezaur de la Moscova, cele 93,4 tone de aur bancar, ar fi azi echivalentul a cca. 3 miliarde de dolari. Practic, pe lîngã aceastã ,,cumpãrãturã”, România plãteºte NATO (adicã SUA) în ficare an peste 1,5 miliarde de dolari; calculul e simplu – din cei 2% din PIB, adicã peste 3,5 miliarde de dolari, scoatem necesarul armatei, cca. 2 miliarde USD, ºi rãmîn cei 1,5 miliarde. Ceea ce înseamnã cã, la fiecare doi ani, România plãteºte SUA mai mult decît echivalentul tezaurului de la Moscova.

Diferenþa este cã, în ciuda poveºtii, acela nici mãcar nu era aurul statului romîn, ci al BNR, bancã 100% privatã la acea vreme – pe cînd banii pentru NATO sînt 100% ai statului romîn, adicã sînt bani de dezvoltare ºi investiþii, sãnãtate ºi educaþie etc. Faceþi socoteala cã un spital judeþean costã cam 50 de milioane de dolari, ºi vedeþi cam cu cîte spitale NU ne apãrãm noi contra bolii. Dar, existã un remediu – farmaciile, care cresc ºi se înmulþesc pe mãsurã ce buzunarul tot slãbeºte.

Revenind la contractul cu americanii. Am vorbit de offset-ul militar; pe scurt, acesta presupune achiziþia, în paralel cu investiþii ale þãrii furnizoare, care sã ducã, în final, la acoperirea valorilor din serviciile ºi venitul rezultat. Acum, ca ºi în cazul tuturor achiziþiilor fãcute de România dupã 1989, þara noastrã a plãtit în cel mai dezavantajos mod. De aceea americanii au þinut sã specifice faptul cã nu s-a discutat despre nici un offset în acest caz.

Poate cã de aceea s-a supãrat Liviu Dragnea cînd ºeful Statului Major General s-a apucat sã vorbeascã de capul lui despre aceastã achiziþie, trecînd peste Guvern, cel care, de fapt, realizeazã aceastã tranzacþie ºi discutã condiþiile.

Un nou exit sperie lumea: Glexit (1) Brexitul, alegerea lui Trump în fruntea Statelor Unite, precum ºi pãrãsirea de cãtre unele state a Curþii Penale Internaþionale de la Haga sau intenþiile vehiculate de alþii de ieºirea din ONU au amplificat ideea unui sfîrºit al globalizãrii - Glexit. Alegerile prezidenþiale din SUA nu au fost simple alegeri, ci un soi de referendum asupra globalizãrii, în toate manifestãrile acesteia: comerþul liber, graniþele deschise ºi subjugarea suveranitãþii naþionale organizaþiilor internaþionale amorfe. Pe toate continentele existã un sprijin popular sporit pentru ,,ieºire” la nivel internaþional: din Uniunea Europeanã, de la Curtea Penalã Internaþionalã, din NATO ºi chiar din Naþiunile Unite. În luna august a anului trecut, preºedintele Rodrigo Duterte, din Filipine, a ameninþat cã va scoate þara din ONU în ceea ce a fost prima ameninþare de acest fel a unui stat membru ONU de cînd preºedintele indonezian Sukarno ºi-a retras cu succes naþiunea din Organizaþie, în 1965.

Provocarea Gelxit-ului a cuprins ºi România, ºi oficialii din BNR chiar vorbesc despre aceasta.

Viceguvernatorul Bãncii Centrale, Liviu Voinea, a declarat la o conferinþã organizatã de ELEC-România cã

Dar, ascultaþi cum sunã un paragraf absolut superb din contract: ,,Aceastã vînzare va întãri obiectivele politicii externe ºi securitãþii naþionale ale SUA”, se spune în comunicat, care precizeazã abia în partea a doua a frazei ,,ajutînd la îmbunãtãþirea apãrãrii unui aliat NATO”. Cu alte cuvinte, pe banii românilor, americanii recunosc oarecum cinic cã realizeazã ,,obiectivele politicii externe ºi securitãþii naþionale” ºi, abia dupã, apãrarea plãtitorului.

Tot cinicã pare ºi afirmaþia urmãtoare: ,,Vînzarea sistemului Patriot va sprijini nevoile României de autoapãrare ºi va întãri obiectivele de apãrare ale NATO”. Este ciudat, fiindcã ºtiam cã în NATO existã apãrare colectivã, autoapãrarea fiind ceva depãºit, sau cel mult temporar, pînã ajunge cavaleria ,,Articolului 5”. Iar apoi se vorbeºte de ,,obiectivele de apãrare ale NATO”, ceea ce e cel puþin suspect, fiindcã NATO, de la înfiinþare sa, nu a apãrat niciodatã nimic, ci doar a atacat. În fine, dupã alte formalisme tipice, apare o altã afirmaþie interesantã: ,,Achizitia acestor rachete ºi echipamente (de cãtre România) nu va afecta balanþa militarã în regiune”.

Fiecare interpreteazã cum poate acestã afirmaþie. κi poate pune cineva problema cã aceste baterii ar face ceva în cazul unui – Doamne fereºte! – conflict de amploare între greii planetei? Dar, hai sã punem altfel problema – avea nevoie România de aceste sistem? Eu unul nu mã pot pronunþa, nu mã pricep. Dar, mã gîndesc cã un sistem antiaerian nu se schimbã aºa, ca o maºinã a unei familii modeste, la 10-15 ani; în aceste context, de ce nu se spune nimic de sistemului antiaerian Hawk, achiziþionat de la olandezi în 2003-2004 ºi nedesfãcut din cutii cam pe toatã perioada în care s-a vorbit de ,,Axa Bucureºti – Londra – Washington”, adicã de perioada în care Bãsescu ºi, într-o oarecare mãsurã, Tãriceanu, premierul, plus Geoanã, ºeful PSD – au livrat þara americanilor? ªtie cineva, eventual investitorul general Ciucã, ºeful Statului Major General, cel care se repede sã cumpere jucãrii scumpe, oare ce se întîmplã cu acel sistem? Sau, ca un elogiu adus doamnei Kövesi, pe care uneori o gãsesc un rãu necesar, oare nimeni nu rãspunde pentru banii în cauzã? Spuneam cã nu mã pricep la jucãrii militare – în schimb, amicul Valentin Vasilescu, fost pilot de vînãtoare ºi unul dintre cei mai apreciaþi analiºti militari, e sceptic ºi în privinþa protecþiei date de aceste rachete, dar afirmã ºi cã alde Bãsescu putea sã ne scuteascã de aceastã cheltuialã, prin condiþionarea amplasãrii bazei de la Deveselu de un sistem de protecþie pe care SUA sã-l aducã odatã cu baza. În fine, militar, sînt convins cã Vasilescu are dreptate, dar politic – greºeºte. România nu e partener; nu poþi fi partener cu un imperiu, fie el SUA, Rusia, China sau UE – ca þarã micã ºi care umblã fãrã pãrinþi, ba chiar ºi-i reneagã, are o singurã ºansã: sã fie abuzatã în fel ºi chip.

Ceea ce se întîmplã, acum, cu contractul despre care vorbim, cu plãþile pentru ,,apãrare”, cu MCV, cu restricþiile comerciale, cu impunerea unor ,,investitori” care sã se ocupe de resurse etc. etc.

Dar, dacã lumea e fericitã, ce rost mai are sã ne facem noi griji? În fond, de cînd pidosnicia a devenit normalitate, de ce sã nu devinã ºi violul o formã de serviciu care, desigur, trebuie plãtit, fiindcã aºa e în capitalism? Poate ºi cu un bonus pentru proiect, pentru concept, pentru ,,brand”?

trebuie sã facem faþã nu numai Brexitului, dar ºi Glexitului, o ieºire din globalizare aºa cum o ºtim. ,,Brexitul schimbã multe lucruri, dar noi avem de înfruntat mai mult decît Brexit-ul. Noi trebuie sã facem faþã unui Glexit, o ieºire din globalizare aºa cum o ºtim sau cel puþin din nemulþumirile create de ea. Europa se redefineºte. Nu trebuie sã o facã în competiþie cu alte naþiuni, nu trebuie sã se izoleze ºi nu trebuie sã discrimineze în rîndul membrilor sãi. Cînd existã multã incertitudine pe plan extern, prima noastrã grijã este sã ne pãstrãm casa în ordine ºi sã menþinem sensul direcþiei. Peste un an ºi jumãtate România va deþine preºedinþia UE. Din aceastã poziþie va trebui sã contribuim la dezbaterea europeanã ºi cred cã aceastã conferinþã este primul pas în aceastã direcþie”, a spus Liviu Voinea. Conform acestuia, România a fost convergentã chiar ºi pe perioada crizei, dar este departe de a-ºi realiza potenþialul. De asemenea, sectorul bancar nu îºi realizeazã potenþialul sãu, rata ridicatã de solvabilitate ºi lichiditatea în exces arãtînd cã unele resurse nu sînt folosite. ,,Comparativ cu perioada de preaderare, economia României este mai dezvoltatã, mai rezistentã la ºocuri, creºterea economicã este mai robustã, structura economiei se schimbã în favoarea serviciilor ºi a produselor industriale cu valoare adãugatã mai mare, defici-

Sub steag!

Reforma unui stat falimentar devine, pe zi ce trece, mai necesarã, cu condiþia ca acest lucru sã fie mãcar definit. Se tot vorbeºte de reformã, fie cã este economicã, fie cã este administrativã. Se tot aruncã reforme pe sticlã, dar majoritatea privitorilor rãmîn impasibili. Unii, cã nu vor sã mai audã, alþii, cã habar nu au ce înseamnã. Reforma, în general, este asociatã cu sacrificiul social, dar fãrã nici o finalitate. Trãim, de ani de zile, într-o reformã permanentã, ºi cuvîntul ãsta a ajuns sã fie perceput negativ de cãtre majoritatea românilor.

Reforma statului. Ce este asta, în ce constã mai exact? Un numãr mai mic de parlamentari? Un numãr mai mic de bugetari? Justiþia devine independentã?

Procurorii vor fi liberi sã-ºi facã datoria?

Va guverna legea? De fapt, vor fi legi ºi pentru muritorii de rînd? Unde începe, ce face ºi unde se terminã reforma asta a statului? Ne poate lumina cineva, pe înþelesul nostru, de români normali?

Reforma statului, aºa cum o vãd eu, cred cã trebuie sã înceapã cu repararea unei mici erori, cu reforma de imagine.

Cînd România a fost declarat stat unitar, în 1859, cînd noi am început sã figurãm pe hartã, am ales albastrul cerului, galbenul holdelor ºi roºul sîngelui vãrsat de strãmoºi. Noi, de atunci ºi mulþi ani de azi înainte, sîntem prezenþi aici, pe acest pãmînt. Sîntem urmaºii lui Decebal ºi ai lui Traian. Eu am învãþat la istorie cã noi sîntem (ºi) urmaºii dacilor, pentru mine Burebista ºi Decebal fiind prioritari cînd alegeam un erou. Am fost injectat cu istorie, am învãþat de la Homer cã dacii erau cei mai buni ºi mai viteji dintre traci. În acest context, de ce atunci cînd s-au întocmit actele de identitate ale României, nu a fost pus pe drapel ºi Lupul Dacic? Mie mi se pare normal ca pe steagul României sã fie pus acel simbol care reprezintã rãdãcinile noastre, ca urmaºii dacilor. Ne luptãm zilnic cu identitatea noastrã de români, ne simþim ameninþaþi, luptãm zilnic pe baricadele istoriei ºi încercãm sã aducem argumente puternice cã noi sîntem ce sîntem. De ce nu începem prin repararea unei erori?

Lupul Dacic trebuie sã fie la locul lui, trebuie sã fie pe drapel. Acesta sã fie începutul unei reforme de imagine a României, care sã punã aceastã þarã pe un nou fãgaº. De data asta, pe unul bun.

tul de cont curent este mai mic ºi mai uºor de finanþat, inflaþia este sub control, ratele sînt la un minim istoric.

Totuºi, acest proces de convergenþã este dezechilibrat.

Creºterea nu este distribuitã egal ºi asta poate crea tensiuni (...) În timp ce PIB converge încet dar sigur spre media UE, veniturile la buget nu. Faptul cã avem cele mai scãzute venituri bugetare raportat la PIB din UE ºi chiar în scãdere afecteazã nivelul investiþiilor publice, date fiind contrîngerile bugetare severe. Sîntem departe de a ne realiza potenþialul”, a mai afirmat Voinea.

Susþinãtorii globalizãrii economice ºi politice nu numai cã au suferit lovituri puternice prin alegerea lui Trump în Statele Unite ºi prin succesul votului Brexit în Regatul Unit, dar ºi prin decizia Africii de Sud ºi a altor naþiuni africane de a se retrage din Curtea Penalã Internaþionalã de la Haga. Tribunalul internaþional a fost acuzat cã reprezintã vipera globalã de fonduri speculative a lui George Sörös, iar Africa de Sud a numit-o chiar ,,Curtea Caucazianã Internaþionalã”, care îi vizeazã în primul rînd pe liderii africani, suspectaþi pentru crime de rãzboi. În luna octombrie 2016, Burundi ºi Gambia au urmat Africa de Sud. În mod ironic, procurorul-ºef al CPI, Fatou Bensouda, vine din Gambia. (va urma)

Cotidianul.ro

Pag. a 8-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (6) Acum, cînd a asfinþit soarele, þi-ai adus aminte de Dumnezeu?...

Odatã, un bãtrîn ascet a plecat din pustie ºi s-a dus într-un oraº, ca sã vîndã rogodelele pe care le fãcuse. Întîmplarea a fãcut sã batã la uºa unui bogãtaº care în clipa aceea îºi dãdea sufletul. În momentul acela a vãzut venind pe cai cîþiva oameni negri la înfãþiºare, þinînd în mîini tobe de flãcãri. Au lãsat caii afarã în faþa porþii ºi au intrat în casã. Cînd i-a vãzut bolnavul, a început sã strige cu deznãdejde: „Doamne, miluieºte-mã ºi ajutãmã!”. Atunci, aceia i-au zis: „Acum, cînd a asfinþit soarele, þi-ai adus aminte de Dumnezeu? De ce nu L-ai cãutat cînd ziua strãlucea? Acum pentru tine nu mai existã nãdejde de mîntuire, nici mîngîiere”. ªi îndatã i-au înºfãcat sufletul ºi au plecat.

Duceþi-l de aici...

Un bãtrîn ascet a povestit urmãtoarele: „Un frate dorea sã devinã monah ca sã-ºi mîntuiascã sufletul, dar mama lui se împotrivea. Cu toate acestea, dupã multe rugãminþi i-a îngãduit, ºi acela a plecat. A devenit monah, dar ºi-a petrecut viaþa în trîndãvie. Între timp a murit ºi mama lui.

Dupã mulþi ani, fratele s-a îmbolnãvit ºi i s-a apropiat moartea. Deodatã sufletul i s-a despãrþit de trup ºi a urcat la cer pentru judecatã. Printre cei daþi iadului a aflat-o ºi pe mama lui, care i-a spus: „ªi tu, fiul meu, ai fost osîndit în locaºurile iadului? Unde sînt cuvintele pe care mi le spuneai despre mîntuirea sufletului tãu?”.

Acela stãtea mîhnit ºi ruºinat de vorbele pe care le auzea, fãrã sã poatã rãspunde mamei sale. Apoi a auzit o voce care a zis: „Duceþi-1 de aici...”. Atunci ºi-a revenit imediat din vedenie ºi a povestit cu teamã celor de faþã toate cele cîte a vãzut ºi Îl slãvea pe Dumnezeu care lucreazã pe toate cãile pentru mîntuirea oamenilor.

Cînd s-a însãnãtoºit de-a binelea, s-a închis în chilia sa ºi se ruga cu lacrimi la Dumnezeu sã-l ierte, îngrijindu-se în felul acesta pentru mîntuirea sa. Atît de adîncã era cucernicia lui, încît mulþi îi spuneau sã cumpãteze truda ºi asceza sa, nu cumva sãnãtatea sã-i fie zdruncinatã.

Acela le-a zis: „Dacã n-am putut suferi vorbele mamei mele, cum voi suporta ruºinea din ziua Judecãþii, cînd mã voi afla în faþa lui Christos, a îngerilor ºi a întregii Zidiri?”.

Ce drum voi alege în viaþã? (1) Un bãtrîn ascet a povestit urmãtoarele: Trãia odatã o monahie care sporise mult în virtute ºi evlavie. Cînd am întrebat-o din ce motiv a plecat din lume ºi sa cãlugãrit, aceea mi-a povestit viaþa ei: „Cînd eram mic copil, pãrinte, þin minte cã tatãl meu era om foarte bun ºi cumsecade. Se ocupa de cultivarea pãmîntului ºi aducea acasã roadele trudei sale. Vorbea puþin ºi cei care nu-1 cunoºteau credeau cã e mut.

Mama mea era total diferitã faþã de tata. Era curioasã ºi nu avea ocupaþie, vrînd sã afle ºi veºti din afara satului nostru. Era atît de vorbãreaþã, încît nimeni nu a vãzut-o vreodatã sã aibã gura închisã.

Uneori se certa cu oamenii, iar alteori glumea rostind cuvinte necuviincioase ºi indecente. În cea mai mare parte a timpului se deda beþiei ºi tovãrãºiei cu bãrbaþi ticãloºi. Cheltuia aproape toþi banii din casã, cãci tata îi încredinþase ei treburile economice ale casei. Cu toate cã trãia în asemenea excese, niciodatã nu se îmbolnãvise, nici nu simþise o cît de micã durere; ºi cu toatã viaþã ei mizerabilã, îºi menþinea trupul sãnãtos.

A venit vremea ca tatãl meu sã moarã, dupã o boalã îndelungatã. Dar la moartea lui s-a întîmplat ceva neobiºnuit. S-au iscat un vînt puternic, fulgere ºi tunete, încît regiunea a fost rãvãºitã, a cãzut ploaie torenþialã, ºi noi n-am îndrãznit sã ieºim din casã. Astfel, tata stãtea mort de trei zile în camerã, neputînd sã-l

Carte de cãpãtîi (6) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Aºa se face ºi atunci cînd cineva ne insultã, fie pe drept sau pe nedrept, întorcînd, precum Mîntuitorul, ºi celãlalt obraz, fiindcã „cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26, 52). Totul în lume are o rãsplatã. Sã nu ni se parã ciudat cã, de exemplu, un hoþ trãieºte bine acum, cã nu este pedepsit. Trebuie sã înþelegem cã numai îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu - care aºteaptã cãinþã, mãrturisirea pãcatului ºi îndreptarea celui care a greºit - este cea care întîrzie pedeapsa. Dar sabia este deasupra capului celui care a greºit ºi el va plãti pentru rãul fãcut cu ceea ce îi este lui mai drag, dacã nu pãrãseºte pãcatul.

De cele mai multe ori efectele pãcatelor se rãsfrîng pînã la al nouãlea neam. Aceasta este explicaþia pentru viaþa de chin a unui copil nãscut orb sau ciung sau bolnav de fel de fel de boli, fãrã ca el sã aibã, în aparenþã, nici o vinã. Dar toate acestea pot fi rãsplata pentru rãul fãcut de pãrinþii lui, care astfel plãtesc prin durerea de a-ºi vedea copilul chinuindu-se sau murind.

De aceea, este bine ca, atunci cînd ne rugãm, sã ne rugãm ºi pentru iertarea pãcatelor strãmoºilor noºtri ºi sã-i trecem pe toti aceºtia ºi la pomelnic, la Sfînta Liturghie, pentru a fi pomeniþi ºi uºuraþi de povara pãcatelor lor.

Astfel, prin uºurarea sufletelor ce nu-ºi gãsesc liniºtea veºnicã (copiii avortaþi, morþi fãrã lumînare ºi nespovediþi, oameni care au murit neîmpãcaþi, certaþi cu cineva, cei care au lãsat în urmã pe cineva drag, sinucigaºi etc.) vom efec-

îngropãm. Consãtenii mei, vãzînd acestea, îl acuzau pe mort ºi spuneau: «Vai, vai, ce mare rãu trãia printre noi ºi noi nu ne-am dat seama de asta! Acest om trebuie cã a fost mare duºman al lui Dumnezeu ºi de aceea Dumnezeu nu îngãduie nici mãcar sã fie înmormîntat».

Noi, însã, pentru ca trupul sã nu înceapã a putrezi, am cutezat ca prin ploaia torenþialã sã-l însoþim pe mort pînã la cimitir ºi sã-l înmormîntãm.

De atunci, mama mea, avînd ºi mai multã libertate, s-a dedat cu ºi mai mare neruºinare orgiilor ºi faptelor necuviincioase. A devenit atît de necuviincioasã, încît a transformat casa în atelier de fãrãdelege ºi depravare ºi a cheltuit întreaga avere a noastrã. A venit vremea ºi a murit ºi ea, nepocãindu-se pentru pãcatele pe care le-a fãcut. Rudele mele i-au fãcut înmormîntare strãlucitã ºi fastuoasã, cu coroane ºi fanfarã, iar timpul era senin ºi însorit.

Dupã moartea mamei mele, avînd atunci cam 13-15 ani, într-o searã mi-a venit în minte un gînd: ce drum voi alege în viaþã? Sã aleg trãirea tatãlui meu ºi sã vieþuiesc în cumpãtare, decenþã ºi bunãtate? Dar el, deºi a trãit în virtute, n-a dobîndit nici un bun aici pe pãmînt.

Bolile l-au mîncat, iar dispreþul oamenilor l-au însoþit pînã la mormînt! Dacã viaþa lui a fost bineplãcutã lui Dumnezeu, de ce sã încerce atîtea nenorociri? Cum trãise mama mea? A trãit în sãnãtate, cu toate cã se dedase tuturor plãcerilor ºi desfãtãrilor lumii. Aºadar, viaþa asta o voi urma ºi eu.

Cãci este preferabil sã cred în ce vãd ochii mei decît în vorbele altora.

Luînd aceastã hotãrîre, m-am întins sã dorm. Noaptea, în faþa mea a apãrut un om de dimensiuni uriaºe ºi cu înfãþiºare sãlbaticã. M-a privit cu mînie ºi m-a întrebat cu severitate: «Care sînt gîndurile inimii tale?». Eu m-am speriat atît de tare, încît n-am îndrãznit sã-l privesc. Acela m-a întrebat din nou: «Spune-mi deci, ce-ai hotãrît?»

Cînd m-a vãzut cã paralizez de fricã ºi sînt gata sã înnebunesc, mi-a amintit chiar el ceea ce cugetasem seara.

tua o „vindecare a arborelui genealogic“, prin care se vor tãmãdui de boli trupeºti ºi sufleteºti cei din familiile noastre.

Am citit ºi am vãzut cã prin post sufletul se purificã, adicã Tatãl Ceresc învredniceºte pe cel care ºtie sã-ºi învingã poftele, educîndu-ºi viaþa ºi voinþa prin curãþenia sufleteascã, sã primeascã rãsplatã lungime de zile în viaþa pãmînteascã ºi multe daruri, deosebite faþã de cele primite de cãtre oamenii obiºnuiþi. Bunul Dumnezeu ºtie totul despre fiecare, cîntãrirea faptelor ºi rãsplata lor vine numai de la El ºi niciodatã nu este prea tîrziu sã ne întoarcem pe calea cea dreaptã. Tu, ca om, sã nu judeci niciodatã pe nimeni, cãci nimeni nu va scãpa judecãþii drepte a lui Dumnezeu!

La mînãstiri, în timpul slujbelor bisericeºti am vãzut ceva ce nici nu poate fi bãnuit cã ar exista: bãtãlia binelui cu rãul, o bãtãlie care nu poate fi conceputã de mintea omeneascã - marea bãtãlie pentru cîºtigarea sufletelor. Dacã preoþii care sãvîrºesc aceste slujbe nu ar fi protejaþi de forþe puternice ale binelui, nu ar putea contribui la cîºtigarea, mãcar parþialã, a acestor bãtãlii.

Numai cã scena aceasta seamãnã cu cea de rãzboi: cel învins nu suportã sã fie învins ºi-ºi repliazã forþele pentru recîºtigarea terenurilor pierdute. Astfel, dracii scoºi prin slujbe de exorcizare dintr-un om trec în spatele preotului, chinuindu-l. Grea hainã de dus este preoþia!

Pãcatele împotriva Duhului Sfînt (necredinþa, hulirea lui Dumnezeu, lepãdarea de dreapta credinþã, înjurãturile de lucruri sfinte), precum ºi cele strigãtoare la cer (crimele, avorturile, furtul obiectelor sfinte, vrãjitoriile, homosexualitatea, desfrînarea, adulterul ºi alte pãcate grele care ucid sufletul), fac ca omul sã ajungã în stãpînirea necuratului. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Picãturi Picãturi de ploaie Sã curgã ºiroaie, Peste trupul lumii În marea luminii...

Picãturi de rouã Sã ne dea ºi nouã Izvoare senine În inimi mai pline...

Picãturi de soare Ca o sãrbãtoare Sã ne lumineze ªi sã ne-nvieze...

Picãturi de har Cerul este-un dar, Sã ne-nroureze ªi sã ne salveze...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Golgota

Sã ne tîrîm înainte, poete – cruce întrupatã, întîmplãtor necesarã... pînã vom expia, sã urmãm porumbelul alb în umbra pãdurilor, pe cãrarea fiarelor, stingheri amîndoi – întîmplare de carne nimãnui necesarã.

ROMAN FORAI

Eu, cînd mi-am revenit puþin din teamã, n-am putut, desigur, sã neg cele ce spusesem ºi am început sã-l rog sã mã ierte.

Acela, destul de blînd de data asta, m-a luat de mînã ºi mi-a spus: «Vino sã vezi unde se aflã tatãl ºi mama ta ºi apoi alege singurã drumul pe care vrei sã mergi». (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Pildã creºtinã

Belºug Se povesteºte cã un principe oriental i-a promis fiului sãu o sumã de bani pentru subzistenþã, care i se plãtea la fiecare început de an. Cu aceastã ocazie, tînãrul venea în capitalã, îºi vizita tatãl ºi - ce era mai important pentru el - îºi lua banii. Pentru restul anului nu se mai arãta. Întristat de acest comportament, principele ordonã ca suma sã nu i se mai plãteascã în viitor anual, ci sãptãmînal. De atunci ºi-a vãzut fiul în fiecare sãptãmînã.

Nu se aflã în aceastã istorisire o învãþãturã pentru noi? Ea ne ajutã sã înþelegem de ce Dumnezeu nu ne dã binecuvîntãrile Sale deodatã pe toate. El cunoaºte înclinaþia noastrã, aceea cã dãm mai multã atenþie darului decît Dãruitorului ºi cã ne interesãm mai mult de darurile harului Sãu decît de El, cãruia îi datorãm darurile.

Dar El cunoaºte, de asemenea, ºi lipsa noastrã de credinþã. Imediat ce am primit ce avem nevoie - bani, sãnãtate sau indiferent ce ar fi -, ne sprijinim mai mult pe ele decît pe Domnul.

De aceea, dacã El nu ne dã zi de zi mai mult decît avem nevoie, atunci ºtie de ce face aºa. El ne determinã sã ne uitãm din nou la El, pentru a-L ruga continuu pentru cele necesare ºi pentru a-I mulþumi cînd am primit ceva.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Fenomene paranormale înregistrate de-a lungul vremii (2) Poltergeist ºi case bîntuite Casele bîntuite, un „clasic” al poveºtilor cu fenomene paranormale au avut un adevãrat regal în ultimii ani. Cel mai important caz este acela al omului de afaceri Anwar Rashid, care a fost atît de tare înfricoºat de spirite, încît ºi-a abandonat luxosul domeniu pe care îl deþine lîngã Nottingham, în Marea Britanie. Parapsihologii ºi cei care au investigat moºia lui Rashid au numit-o „cel mai activ” loc pe care l-au întîlnit vreodatã. Rashid, care trãia aici într-o vilã enormã împreunã cu soþia sa, patru copii, fratele ºi pãrinþii sãi, mãrturiseºte înfricoºat cã locul a fost, pur ºi simplu, infestat de spirite diabolice. Deºi domeniul este estimat la nu mai puþin de 3,4 milioane de lire sterline, omul de afaceri a fost nevoit sã-l abandoneze ºi este atît de îngrozit de ceea ce a pãþit aici încît nici mãcar nu se gîndeºte sã-l vîndã, pentru a nu arunca nãpasta asupra altor oameni nevinovaþi. Lee Roberts, expertul britanic în fenomene paranormale, care a cercetat sute de astfel de cazuri (demascînd numeroase falsuri) ºi a condus echipa ce a investigat locul dupã ce omul de afaceri a fugit, a declarat cã acesta este singurul loc în care i-a fost cu adevãrat fricã, chiar ºi în timpul zilei. Zgomote ciudate, þipete, uºi trîntite, ferestre sparte, cutremurãturi - întregul arsenal poltergeist a fost dezlãnþuit cu furie asupra domeniului musulmanului.

Alt caz spectaculos de poltergeist care s-a petrecut este acela al criminalului în serie Ted Bundy, care a fost executat pe 24 ianuarie 1989, dupã ce a omorît peste 30 de femei. Spiritul lui Bundy s-ar fi întors pentru a teroriza gardienii ºi deþinuþii de la închisoarea de stat din Florida, SUA, acolo unde criminalul ºi-a petrecut dupã gratii ultimii 11 ani de viaþã ºi unde a primit ºi pedeapsa capitalã, pe scaunul electric. Bundy a mãrturisit detaliat cum a omorît 30 de femei, iar dupã ce a fost condamnat la moarte, a tot încercat sã-ºi prelungeascã viaþa, promiþîndu-le poliþiºtilor ºi procurorilor cã va mai recunoaºte ºi alte crime ºi va indica unde sînt îngropate cadavrele. Aceºtia, însã, au refuzat sã-i mai acorde timp ºi l-au executat, astfel încît nici pînã astãzi nu se cunoaºte exact numãrul crimelor comise de Bundy – deºi criminaliºtii americani care s-au ocupat de caz estimeazã cã acestea nu ar fi mai

Cuvinte ale unor oameni celebri rostite în pragul morþii Pornind de la cartea „Ultimele cuvinte“, de Catherine Guennec, „Le Figaro“ face o trecere în revistã a cuvintelor de rãmas bun rostite de personalitãþi ºi personaje de-a lungul vremii. * Karl Marx (1818-1883), filozof, teoretician al comunismului: „Ieºi afarã! Ultimele cuvinte conteazã doar pentru imbecilii care n-au spus nimic toatã viaþa!“ – adresîndu-se cameristei care se pregãtea sã-ºi noteze ultimele sale cuvinte. * „Aºa se moare?“ - au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit Coco Chanel (1883-1971) dupã ce, întorcîndu-se de la plimbare, s-a întins în pat din pricina unei dureri intense în piept. * „ªtergeþi asta de pe mine!“ - au fost ultimele cuvinte ale lui Georges Clemenceau (1841-1929), prim-ministru al Franþei, referindu-se la uleiul cu care fusese miruit de preotul care-l asista pe patul de moarte. * „Nu-i nimic...“ - au fost ultimele cuvinte ale lui Henric al IV-lea (1553-1610), rege al Franþei, care a

mult de 35, existã ºi voci care spun cã Bundy ar fi fãcut 100 de victime. Astãzi, se pare cã în celula în care a fost închis psihopatul, pe holurile închisorii ºi în camera în care se aflã scaunul electric, au loc numeroase fenomene poltergeist - zgomote bizare, ºoapte, ciocãnituri în pereþi. Sau, cel puþin, aºa declarã o parte a deþinuþilor ºi cîþiva gardieni.

Bigfoot ºi fraþii sãi monstruoºi Cea mai cunoscutã poveste cu Bigfoot vine din Statele Unite ºi s-a petrecut în pãdurile din nordul statului Georgia, unde doi poliþiºti au afirmat cã au descoperit cadavrul unui monstru pãros într-un frigider abandonat pe albia unui rîu. La momentul respectiv, în

august 2008 - mass-media de peste Ocean, de la tabloide, la ziare ºi posturi de televiziune cît se poate de credibile, vuiau cu acest subiect, cadavrul descompus al unui Bigfoot fiind, totuºi, o chestie pe care nu o întîlneºti pe toate drumurile. În zonã existau numeroase legende despre o creaturã semi-inteligentã, un primat mai mare decît orice gorilã de munte; de asemenea, cîþiva vînãtori ºi cãutãtori de urme indieni afirmaserã cã au descoperit urme ciudate în pãdure…

Din nefericire, în cele din urmã, povestea s-a dovedit un fals, Bigfoot fiind „confecþionat” dintr-un costum de carnaval, maþe de porc, muºchi de cerb ºi alte resturi de animale.

Cu toate acestea, relatãri despre Ts’emekwes sau Sasquatch, cum mai este denumit monstrul de cãtre amerindieni, au continuat cu aceeaºi consecvenþã, oamenii mãrturisind cã l-au vãzut pe pãrosul cu picior mare pe Muntele Cheam din British Columbia, la nordvest de Ontario, pe Autostrada 101 din California sau pe Lacul Skiff, la graniþa cu Canada - asta numai în America de Nord. Varianta montaniardã a lui Bigfoot, celebrul om al zãpezilor, Yeti, a fost, din nou, semnalat în Nepal: o echipã de japonezi antropologi ºi zoologi a descoperit, în cadrul unei expediþii nepaleze, urmele lui Yeti pe Muntele Dhaulagiri IV. Sfîrºit MARC ULIERIU murit asasinat de François Ravaillac, dupã ce scãpase cu viaþã din alte 20 de atentate. * „Aduceþi-l pe Bianchon! Doar Bianchon mã poate salva!“ - a exclamat pe patul de moarte Honoré de Balzac (1799-1850). Bianchon este unul dintre personajele sale, medicul din monumentalul ciclu intitulat „Comedia umanã“. * Pictorul Henri de Toulouse Lautrec (1864-1901) a pãrãsit aceastã lume rostind cuvintele: „Tîmpit bãtrîn!“ - cu referire la tatãl sãu. * „Aduceþi-mi soþia, doctorul ºi ceasul!“ – a cerut, pe patul de moarte, compozitorul Richard Wagner (1813-1883). * „Vãd o luminã neagrã... Fiþi fericiþi, gîndiþi-vã la mine, iubiþi-mã...“ - au fost ultimele cuvinte ale lui Victor Hugo (1802-1885). * „De multã vreme n-am mai mîncat cu o asemenea plãcere“ - i-a spus scriitorul ºi filozoful Denis Diderot (1713-1784) soþiei sale, la masã, cu cîteva clipe înainte de a muri. * „Nu uita sã arãþi mulþimii capul meu. Meritã!“ – a spus Danton (1759-1794), om politic ºi unul dintre conducãtorii Revoluþiei franceze, înainte de a fi ghilotinat.

Sfatul medicului

Regimul alimentar recomandat pacienþilor cu gutã Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER Cum ºtim cu toþii, tot ceea ce mîncãm se regãseºte în organismul nostru. Guta este, de fapt, o formã de artritã (inflamaþia articulaþiilor), caracterizatã prin episoade dureroase secundare inflamaþiei articulaþiilor, iar o parte importantã din tratament este dieta adecvatã.

Dieta pentru gutã. La persoanele supraponderale se recomandã limitarea raþiei calorice.

Scãderea în greutate se va face progresiv. Aportul caloric la cei cu exces ponderal se limiteazã la 1.500-1.600 Kcal pe zi. Dieta este hiperglucidicã, hipoproteicã ºi hipolipidicã, fiind lacto-fructovegetarianã. Regimul alimentar este alcãtuit din urmãtoarele produse: lapte dulce sau bãtut, iaurt, brînzeturi nesãrate ºi slabe; carne de vacã, gãinã ºi peºte în cantitate redusã (de trei ori pe sãptãmînã); ouã în cantitate redusã (1-3 ouã pe sãptãmînã ºi numai în preparate); grãsimi reduse pînã la 60 g pe zi; pîine albã veche de o zi; fãinoase; mãmãligã; legume verzi sub formã de supã, cremã de legume; cartofi; sucuri de legume, fructe; dulciuri.

Cantitatea de sare admisã zilnic este de 1-2 g pe zi.

Se permite aportul de cafea ºi ceai, întrucît, deºi au un conþinut crescut de metilpurine, acestea nu se transformã în acid uric.

Alimente interzise. Se interzic viscerele (rinichi, creier, ficat, momiþe etc.), peºtele gras, carnea de animal tînãr (viþel, miel), supa de carne, cacaua, ciocolata. Se evitã consumul de mezeluri bogate în gelatine. Se eliminã alimentele care precipitã atacul de gutã: cîrnaþi, pateuri de carne, crustacee, moluºte etc. Se eliminã alimentele bogate în acid oxalic, deoarece acesta agraveazã efectele hiperuricemiei: mãceºe, spanac, smochine uscate, concentrate de tomate, sfeclã roºie, castraveþi, þelinã, fasole albã etc. Din acelaºi motiv nu se vor consuma nici dulciuri concentrate. Se interzice consumul de alcool, acesta îngreunînd excreþia renalã de acid uric. Se interzic condimentele picante.

Semnele cele mai importante de gutã.

Aceastã bolã este caracterizatã prin durere, roºeaþã ºi cãldurã localã (inflamaþie), precum ºi prin impotenþa funcþionalã a articulaþiei. Fãrã tratamentul corespunzãtor, guta este o boalã care prezintã recurenþe (acutizãri) frecvente, care pot cauza leziuni severe ale articulaþiilor, sau ale altor þesuturi.

Guta este o boalã mai frecventã în rîndul populaþiei de sex masculin. www.artroscopiedegenunchi.ro * Agatha Christie (1890-1976) a pãrãsit aceastã lume spunînd: „Îmi voi întîlni Creatorul“. * Matematicianul francez Thomas Fantet de Lagny (1660-1734) a rostit „144!“, rãspunzînd la întrebarea care este pãtratul lui 12, prin care i se verifica, pe patul de moarte, starea de conºtienþã. * Charles Maurras (1868-1952), scriitor, om politic ºi academician francez, surd de la vîrsta de 14 ani, a rostit pe patul de moarte: „Pentru prima datã aud pe cineva venind“. * În fine, criminalul american James W. Rogers (1910-1960) a spus, atunci cînd a fost întrebat care îi este ultima dorinþã, înainte de a fi executat prin împuºcare: „O vestã antiglonþ“.

(Descopera.ro)

Pag. a 10-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

De ici – de colo...

1. Sîntem o naþie de cufuriþi, cum bine ne-au fotografiat cei de la ,,Caþavencu”. Dovadã reclamele de la televizor, care se referã la hrana noastrã cea de toate zilele ºi, pe cale de consecinþã, la medicamentele chemate sã ne rezolve beteºugurile provocate de nenorocirile din alimente. A trecut aproape neobservatã adoptarea de cãtre Parlamentul României a ,,Codului Alimentar”, o colecþie de norme emise de FAO ºi de alte organisme de la ONU, prin care se urmãresc douã obiective majore: îmbolnãvirea populaþiei ºi realizarea de medicamente nocive. ªi unele, ºi altele lucreazã în acelaºi scop: reducerea populaþiei lumii, care a ajuns sã se înmulþeascã haotic. Degeaba globalizarea a dat verde la perversiuni, cãci SIDA n-a fãcut nici o brînzã, dovadã cã, în cîþiva ani, vom fi peste 10 miliarde de suflete. ªi dacã nici cu cianurile din farfurie ºi din pastile nu ne rãrim, rãmîne ultima soluþie: cel de-al treilea rãzboi mondial. Dar sã vedem cum scapã cele 2-3 miliarde de supravieþuitori de celelalte 5-6 miliarde de cadavre. Pînã atunci, sîntem somaþi sã tragem pe beregatã tot feluri de hapuri cicã pentru: gurã amarã, rãceli în gît; boli de ficat, boala copiilor ºi boala lui Calache, diabet, colon; constipaþie, diaree ºi prostatã; hemoroizi, fisuri anale... Dã-ne, Doamne, sãnãtate, cãci, în nãdejdea marilor concerne de medicamente, ne-am lãmurit: ,,Dacã voi vã vindecaþi, noi dãm faliment”...

2. O poezie din tinereþe a lui Tudor Arghezi. Cum se ºtie, Tudor Arghezi (1880-1967) a debutat, ca Eminescu, la vîrsta de 16 ani cu poezia ,,Tatãlui meu”, publicatã în revista ,,Liga ortodoxã”, condusã de Alexandru Macedonski. Încurajat de aceastã reuºitã, precum ºi de laudele protectorului sãu, care deja îi întrezãrise genialitatea, în scurt timp, Arghezi a recidivat în paginile aceleiaºi publicaþii cu poezia ,,Maiul roz”, o creaþie zglobie de facturã simbolistã, mai mult un exerciþiu de stil, cu imagini vizuale ºi auditive de efect juvenil. ,,Chitarea vag tresare în zarea de aur/ Ning pe lac/ Raze lungi/ Blonde dungi.../ Pitpalac./ Zdrang, drang... – o sãrutare º-al frunzelor murmur/ Treistii pe lac,/ ªi spre mal/ Nici un val/ Pitpalac/ Chitarea însã sunã: plinc-plunc-plonc-plac”.

3. Tot Arghezi, într-un interviu acordat în 1935 la locuinþa sa de la ,,Mãrþiºor”: ,,Au venit amîndoi copiii, dupã 15 ani de cãsãtorie. Întîi fetiþa ºi apoi bãiatul. ªi pe urmã s-a oprit iar, la fel de inexplicabil. Cã, din partea noastrã, noi am fi fost bucuroºi sã avem 20 de copii. Vezi, e destul loc aici, ºi ne place sã avem multe suflete aproape”.

4. O ironie la adresa Leului românesc a gãsit-o prozatoarea Ioana Pârvulescu în ziarul ,,Bilete de papagal” al aceluiaºi Arghezi, din 1918. ,,Zice-se cã un român, cãlãtorind printr-o þarã nordicã, ºi-ar fi pierdut portofelul plin cu 100.000 de lei, pe care, însã, l-a gãsit intact peste 3 zile. Întîmplarea l-a convins cã oamenii locului sînt deosebit de morali. Dar adevãrul era altul: mulþi gãsitori au scotocit prin portofelul acela, însã, crezînd cã biletele emise de Banca Naþionalã a României sînt reclame industriale sau manifeste subversive, le-au predat Poliþiei, care l-a ºi gãsit pe pãgubaº...”. (Sã mai reþinem un fapt: puterea mare de circulaþie a Leului românesc, cu care puteai sã te plimbi, fãrã grijã, prin Europa.

Despre dolari se ºtiau foarte puþine lucruri.)

5. Abdala Bucaram Ortiz a fost preºedintele Ecuadorului în perioada 1996-1997. Poreclit ,,El Loco” (Dementul), Congresul Naþional al Ecuadorului (Parlamentul de la Quito) l-a declarat inapt pentru înalta funcþie de preºedinte ºi l-a destituit. La baza acestei hotãrîri mai neobiºnuite a stat certificatul medical eliberat de specialiºti. Cîþi dintre alþi conducãtori n-ar fi meritat acelaºi tratament, dacã supuºii lor ar fi fost mai hotãrîþi! ªi cînd scriem aceste rînduri, ne gîndim ºi la noi, care deja ne-am pricopsit cu un alt Bucaram dus rãu cu capul...

Da, dar spre sfîrºitul vieþii, ,,El Loco” a fãcut un gest incredibil: ºi-a împãrþit uriaºa-i avere la sãraci. La noi, nu existã asemenea apucãturi...

6. Paradoxurile lui Zenon. Potrivit DEX, paradoxul este un enunþ contradictoriu ºi, în acelaºi timp, demonstrabil; pãrere absurdã contrarã adevãrului acceptat. Sau o ciudãþenie, enormitate, absurditate. Dupã alte opinii, paradoxul este un argument corect, care duce la o concluzie greºitã. Important este sã se afle unde s-a greºit într-o contradicþie logicã. Sã luãm ca exemplu ,,Paradoxul hidrostatic”: faptul cã presiunea unui lichid de pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile ºi forma vasului respectiv.

Cel mai cunoscut creator de paradoxuri a fost filozoful grec Zenon din Eleea, discipolul lui Parmenide, care susþinea cã ,,toate sînt una”, adicã, în ciuda simþurilor noastre, mijºcarea este doar o iluzie. Dintre paradoxurile lui Zenon, cel mai cunoscut este ,,Ahile ºi broasca þestoasã”. Ahile cel iute de picior avea chef sã se întreacã

cu o broascã þestoasã, o leneºã fãrã pereche. Dar, galant, i-a lãsat un avans de 10 m (sau un ecart, cum i-ar zice imbecilii de la televiziunile noastre, care transmit întreceri de maºini, biciclete ºi motociclete). Deci, el era de 10 ori mai rapid. Cînd Ahile a fãcut 10 m, broasca a fãcut 1 m.

Cînd Ahile a fãcut 10 cm, broasca a fãcut 1 cm. ªi tot aºa, pînã cînd Ninja a cîºtigat cursa, cãci ea a fost tot timpul înainte, chiar dacã doar cu puþin. Paradoxul e cã, într-o cursã, alergãtorul mai rapid nu-l poate depãºi pe cel mai lent, întrucît el trebuie sã ajungã într-un loc unde celãlalt deja fusese ºi, astfel, cel leneº va fi mereu în faþã. Pe acelaºi principiu logic se bazeazã ºi ,,Paradoxul sãgeþii”. O sãgeatã, aflatã în miºcare între punctele A ºi B, nu se aflã nici în punctul A, nici în punctul B. ªi dacã reducem distanþa dintre cele douã puncte la lungimea sãgeþii, înseamnã cã sãgeata, de fapt, stã pe loc (!). La noi, cel mai cunoscut autor de paradoxuri este arhitectul Ioanide, care ,,releva un mare stil de societate, caracterizat prin rãcealã fãrã aroganþã ºi paradox plasat cu tact în replicã”. (G. Cãlinescu) 7. ,,Banda lui Moebius” este un alt paradox, care constã într-o suprafaþã ºi o singurã margine. Banda are proprietatea de a fi neorientabilã. Oricine poate face un asemenea obiect. Mai întîi, pentru comparaþie, va tãia o fîºie de hîrtie cu lãþimea de cîþiva centrimetri ºi o va lipi la capete. Va rezulta un cerc de hîrtie cu douã feþe ºi douã margini. Mai departe, vom lua o altã bandã de hîrtie, de aceeaºi lãþime, o vom roti o singurã datã ºi îi vom lipi capetele. Va rezulta o bandã cu o singurã faþã ºi o singurã margine. Dacã o furnicã s-ar deplasa de-a lungul benzii, s-ar întoarce de unde a plecat, traversînd toatã lugimea acesteia ºi depãºind doar o singurã margine. De fapt, avem de-a face cu un ,,paradox topologic”; dintr-o bandã de hîrtie cu douã feþe, a rezultat o bandã cu o singurã faþã, ºi din douã muchii, doar una. O variantã a ,,Benzii lui Moebius” este ,,Sticla lui Klein”, obiect tot cu o singurã faþã ºi fãrã muchii.

8. Unii scriitori se ascund foarte bine sub o mascã.

Aºa cum este cazul titanilor Mihail Sadoveanu ºi Eugen Lovinescu. Alþii nu ºi-o mai dau jos niciodatã. Ca Mateiu Caragiale, care nu ºi-a scos-o nici la moarte, pe 17 ianuarie 1936. Al. Rosetti spune cã arãta la fel de preþios chiar ºi pe catafalc.

9. Rebreanu astronom ºi Pãstorel gastronom. Liviu Rebreanu avea în casa lui de la Valea Mare, Argeº, o lunetã cu care scruta cerul în nopþile cînd nu avea inspiraþie ºi ar fi trebuit sã stea, ore în ºir, aplecat asupra paginilor albe, fãrã sã scrie un rînd. Contemporanul sãu, Pãstorel Teodoreanu, în timpul liber, se distingea ca un rafinat oenolog ºi gastronom. Ne-a lãsat pagini de gastronomie în linia predecesorilor sãi, M. Kogãlniceanu ºi C. Negruzzi. A rãmas de pominã masa organizatã de Pãstorel în 1924, la fostul Restaurant ,,Modern” (strãmoºul Restaurantului ,,Berlin” de astãzi), în cinstea marelui sculptor Constantin Brâncuºi, care se cazase la Hotelul ,,Bulevard”... Dupã þuicile la gheaþã cu icre ºi mãsline, a urmat saramura de crap asortatã cu vinul alb legiuit. Pãstorel ºi-a întrebat distinsul oaspete dacã i-a plãcut peºtele.

- E crap de crescãtorie, a rãspuns acesta. Cam umflat de grãsime... Cam aromat... Saramura e prea lungã... Încoló, merge...

S-a atacat ghiveciul, adus cu mare ifos, chiar de patronul restaurantului, în talger de pãmînt ars, dupã toate regulile artei. ªi un straºnic vin rozé de Segarcea (doar fiindcã veni vorba, ,,Vinul roºu de Segarcea face ... harcea-parcea!” – folclor viticol). S-a auzit glasul rãguºit al lui Pãstorel: - Cum v-a plãcut ghiveciul, maestre?

Brâncuºi (cu privirea pieziºã): - Bucãtarul s-a cãznit. Dar numai cazna nu ajunge...

Are prea mult morcov... A stat la un foc prea tare... Încoló, merge...

A urmat ,,perla coroanei”: muºchi de porc la frigare, împãnat cu slãninã ºi usturoi ºi tras prin mãlai. N-a lipsit nici vinul ,,Bourgogne” vechi, slãbiciunea lui Brâncuºi.

- Ãsta, bun!...

Pãstorel i-a rãspuns cu o epigramã atunci pritocitã: ,,Cu ciocanul ºi cu dalta/ Sînteþi, maestre, divin;/ Dar acum întreb alta:/ Fi-veþi oare ºi la vin?”. Brâncuºi, amuzat, l-a fulgerat cu privirea: - Mã provoci? Vezi sã n-o paþi, tinere!... ªi aºa a fost. A pãþit-o. ªi nu numai el...

10. La 14 octombrie 1924, românii s-au despãrþit de calendarul iulian ºi l-au adoptat pe cel religios, cu 13 zile în plus, calendarul gregorian. (Era într-o zi de marþi). Ani de zile, dupã aceea, cînd se fãcea vreo referire la evenimentele petrecute înainte de aceastã zi, pentru obiºnuinþã, se treceau ambele calendare: ,,pe stil vechi” ºi ,,pe stil nou”. Exact cum este acum, cînd folosim fie termenul de ,,100 de lei”, fie corespondentul sãu mai vechi, ,,1 milion de lei”.

11. Dumitru Teleor (1858-1920) i-a fãcut lui Caragiale o poezie-reclamã ºi a publicat-o în ,,Moftul

ALBUMUL CU POZE RARE

Mateiu Caragiale, fiul celui mai mare dramaturg român, nelegitimat, însã, de celebrul sãu tatã, Ion Luca Caragiale. Principala sa operã este romanul ,,Craii de Curtea-Veche”, publicat iniþial ca foileton în ,,Gîndirea” (1926 ºi 1928) ºi apãrut integral în 1929.

Portretul lui Nicolae Bãlcescu (4) Pleacã din Arad, prin Caransebeº, spre Orºova, apoi se întoarce iarãºi la Caransebeº, apoi trece în munþi la Haþeg ºi Deva, nãdãjduind sã-l gãseascã pe Bem, generalul lui Kossuth.

Dar nu-l mai gãseºte ºi se aflã închis într-un þinut cu toate drumurile tãiate. Atunci, Avram Iancu îl ascunde timp de o lunã într-o colibã din pãdurea vecinã cu satul Cîmpeni, între 20-25 septembrie ºi sfîrºitul lui octombrie 1849. De aci, deghizat în moþ vînzãtor de doniþi, cãlãtoreºte printre posturile austriece spre Arad, apoi coteºte cãtre sud, ajunge la Semlin, pãtrunde în Austria înºelînd autoritãþile imperiale, ºi „Le Temps” anunþã, la 18 octombrie, sosirea lui Nicolae Bãlcescu la Paris. Peste o sãptãmînã, neobosit, nedescurajat, fãrã sã-ºi fi pierdut speranþa ºi hotãrîrea, îi scrie lui Ion Ghica despre planurile lui de a scoate o revistã, care sã concentreze în jurul ei gîndirea politicã progresistã a românilor, atît din þarã, cît ºi emigraþi! Pentru Bãlcescu, prima bãtãlie era pierdutã - dar lupta continua. ªi acum începe ultima perioadã. Îndîirjirea eroicã, voinþa nestrãmutatã îl mînã pe Bãlcescu prin Anglia, sã încerce ºi acolo o îndreptãþire a nãdejdilor lui – aici, desigur, mai puþin întemeiate decît oriunde. Apoi boala îi încetineºte activitatea înfriguratã de pînã atunci, îl face sã trãiascã mai retras, întîi în împrejurimile Parisului, apoi la Hyères, pe þãrmul Mediteranei. O clipã se simte mai bine, ºi atunci se grãbeºte sã se suie într-o corabie ce merge la Constantinopol, ºi de aici la Galaþi. La poarta patriei, exilatul bate ºi cere sã fie lãsat înãuntru, sã moarã pe pãmîntul care l-a nãscut; dar nu i se deschide. ªi atunci Bãlcescu se întoarce, pãrãsit, singur, la Palermo, unde toamna anului 1852 nu-l mai iartã. Moare la 29 noiembrie, printre strãini, destul de sãrac ca sã fie înmormîntat în groapa comunã, astfel încît osemintele nu i-au mai putut fi aduse în patrie. Cu puþin înainte de moarte, s-a fãcut fotografia care ne este pãstratã ºi care ne aratã chipul lui, aºa cum îl sculptaserã bãtãlia ºi îndîrjirea de-a nu se lãsa învins. Faþa e severã, în linii drepte, gura strînsã ºi fãrã surîs. Fruntea e mai dezgolitã, pãrul începe sã se rãreascã, sprîncenele sînt mai grave, ochii mai duºi în fundul capului; dar privirea lor e mai cercetãtoare ºi mai dîrzã; privirea unui om care nu vrea sã primeascã înfrîngerea.

Este singur, îndurerat, bolnav de dor de þarã. N-a fost înþeles, poate nici el n-a ºtiut cît de departe era înaintea celor din jurul sãu. Credea nestrãmutat cã, acolo unde el a fost silit sã se ofileascã, alþii vor merge înainte. Avea dreptate. ªtie cã are dreptate, în fotografia aceea din care ne priveºte cercetãtor, gînditor, cu buzele strînse, asupra suferinþei sale ºi asupra hotãrîrii sale, mai tari decît înfrîngerea vremelnicã.

Sfîrºit PETRU DUMITRIU (1948) Român”: ,,Decît medicamente,/ Mai bine, zãu, dã fuga/ ªi trage-i douã halbe/ De bere de Azuga.// Devale la Gambrinus/ - Cea mai frumoasã vale - / Te afli între teatru/ ªi între Caragiale”.

12. Dialog la distanþã. Se zicea odatã: ,,Cine nu citeºte degeaba trãieºte”. Iar altul mai firoscos adãuga: ,,Cine nu citeazã degeaba citeºte”. Dar, de încheiat, se încheia cu formula: ,,Ai carte, ai parte”. Asta era odatã.

Acum, vremurile s-au schimbat: ,,Ai bani, ai parte, mã guguºtiucilor!”.

PAUL SUDITU

Pag. a 11-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (16) „Pentru totdeauna“ Autor: Judy Blume Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1975, Statele Unite Editura: Bradbury Press Forma literarã: roman pentru tineret

Rezumat ,,Pentru totdeauna” (,,Forever”) este un roman despre prima dragoste ºi despre haoticele sentimente ºi dorinþe sexuale ale adolescenþilor Katherine ºi Michael.

Cei doi se cunosc la o petrecere de Anul Nou, apoi se întîlnesc regulat timp de mai multe sãptãmîni, devenind din ce în ce mai apropiaþi ºi mai atraºi sexual unul de celãlalt. Katherine este virginã ºi ezitã, dar pasiunea lui Michael o convinge pînã la urmã sã cedeze. Primele experienþe sexuale sînt confuze pentru cei doi. Dupã un timp, însã, Katherine începe sã se bucure de împlinirile romantice pe care le are cu Michael, cãutînd pe cît posibil mai multe ocazii pentru a le întreþine. κi jurã unul altuia sã se iubeascã „pentru totdeauna” ºi, drept cadou pentru Katherine la împlinirea vîrstei de 18 ani, Michael îi dãruieºte un lãnþiºor cu un medalion pe care scrie „Katherine”, pe o parte, ºi „Pentru totdeauna, Michael”, pe cealaltã.

Amîndoi au o atitudine responsabilã faþã de relaþia lor, discutînd deschis despre contracepþie ºi despre bolile cu transmitere sexualã. Întîlnirile lor sînt detaliate, crescînd în intensitate de la primele mîngîieri, pînã la pasiunea fierbinte dintre cei doi. Temele sexuale sînt prezente ºi în portretizarea celorlalte personaje. Sibyl, o fatã care „are un I.Q. de geniu ºi s-a culcat cu ºase bãrbaþi diferiþi”, are acum un copil, fãrã sã ºtie care dintre cei ºase este tatãl. Erica doreºte sã îl ajute pe talentatul actor Artie sã afle dacã este homosexual sau nu, culcîndu-se cu el, dar acest lucru îl determinã pe tînãr sã se sinucidã.

Preocupaþi ºi îngrijoraþi, considerînd cã fata lor este prea tînãrã pentru a stabili o legãturã de duratã cu Michael, pãrinþii lui Katherine o sfãtuiesc sã se întîlneascã ºi cu alþi bãieþi, ºi apoi o trimit într-o tabãrã de varã timp de mai multe luni, pentru a testa fidelitatea ºi intensitatea relaþiei ei. Cînd aude de moartea bunicului ei, Katherine ajunge în braþele lui Theo, care îi spune cã o doreºte, „dar nu cu moartea, ca motiv”. Toate acestea o fac pe Katherine sã înþeleagã cã nu îl va iubi pe Michael

Lev Tolstoi ºi castitatea Dupã Biblie, ,,Sonata Kreutzer” este probabil cea mai recunoscutã susþinere literarã a castitãþii. Scrisã în anul 1890, la 11 ani dupã convertirea religioasã a lui Lev Tolstoi, ea are ca temã centralã castitatea, consideratã cu înfocare de Tolstoi ca fiind esenþialã sãnãtãþii morale a omernirii. În multe privinþe, aceasta era povestirea mult modificatã ºi fantezistã a propriilor sale chinuri conjugale, rezonînd atît de puternic încît Mahatma Gandhi a recunoscut influenþa profundã pe care ,,Sonata Kreutzer” a avut-o asupra propriului sãu mod de gîndire ºi de viaþã. În urma metamorfozei sale religioase, în calitate de creºtin renãscut, din anul 1879, Tolstoi a încercat sã-ºi împace noile concepte cu viaþa cotidianã. Departe de a practica ascetismul cãlugãresc la care visa, celebritatea ºi averea sa au dus la adoptarea, în interiorul familiei sale, a unui stil de viaþã indulgent, pe care el ajunsese sã-l deteste. Însã Tolstoi a renunþat la alcool ºi la þigãri, îmbrãþiºînd vegetarianismul. Adesea purta haine simple þãrãneºti, îºi fãcea singur curãþenie în camerã, muncea pe cîmp ºi îºi lustruia personal cizmele. El a încercat din rãsputeri, dar fãrã sorþi de izbîndã, sã-ºi convingã soþia sã accepte donarea tuturor averilor familiei ºi sã i se alãture într-o viaþã asceticã, de contemplaþie religioasã. Poate mai importantã, din perspectiva lui Tolstoi, a fost încercarea sa de a-ºi transforma relaþiile conjugale, active sexual, în unele pur platonice. Idealul sãu marital era cãsãtoria castã, iar pentru perioade foarte scurte, el chiar a reuºit sã-l atingã. ,,Sonata Kreutzer” este o tiradã chinuitã împotriva cãsãtoriei, dorinþelor carnale, iubirii romantice ºi sexualitãþii. Povestitorul este Pozdnîºev, un bãtrîn ce-ºi povesteºte viaþa amarã unui avocat pe care-l

Romanul ,,Forever” a fost atacat ºi interzis de mai multe ori în ºcoli ºi biblioteci, din cauza detaliilor sexuale prezente pe tot parcursul textului. În 1982, pãrinþii unor elevi de la Liceul Midvalley, din Scranton, Pennsylvania, au contestat cartea, acuzînd cã aceasta conþine „cuvinte licenþioase, menþionînd elemente ca masturbarea, contracepþia ºi lipsa de respect faþã de pãrinþi”. În acelaºi an, a fost atacatã la ºcolile din Orlando, Florida, ºi la Liceul Park Hill, Missouri, cînd bibliotecarii au cerut conducerii ºcolii sã ia mãsura punerii cãrþii pe raftul „restricþionat”. În 1983, pãrinþii elevilor din Akron, Ohio, ºi de la Liceul Howard Suamico, Wisconsin, au solicitat scoaterea romanului din bibliotecile ºcolare, întrucît acesta „descurajeazã sexul marital”. În 1984, contestaþiile înaintate de pãrinþi au dus la mutarea romanului din categoria pentru tineret la categoria pentru adulþi, la biblioteca din Holdredge, Nebraska, din cauzã cã textul ar fi fost „pornografic ºi nu ar fi promovat sacralitatea vieþii de familie”. În acelaºi an, un alt grup de pãrinþi a contestat includerea cãrþii în biblioteca publicã din Cedar Rapids, Iowa, pe motiv cã „romanul este pornografic ºi pentru cã exploreazã zone pe care Dumnezeu nu le doreºte explorate în afara cãsniciei”.

Consiliul director al ºcolii din Patrick County, Virginia, a ordonat ca romanul sã fie pus la categoria restricþionatã, la solicitarea pãrinþilor, acelaºi lucru petrecîndu-se la bibliotecile ºcolare din Campbell County, Wyoming, motivele fiind „pornografia” ºi „încurajarea tinerilor sã întreþinã relaþii sexuale”.

Pãrinþii din Moreno Valley, California, au încercat sã excludã cartea din bibliotecile ºcolare, în 1987, considerînd cã ea conþine „profanare, descrieri sexuale ºi teme care încurajeazã un comportament nerespectuos”.

În 1987, considerînd cã romanul „nu redã caracterul responsabil al pãrinþilor” ºi cã „personajele obsedate de sex nu trebuie sã fie un model pentru liceenii de azi”, pãrinþii elevilor de la Liceul Marshwood, din Eliot, Maine, au cerut excluderea textului din biblioteca ºcolarã. În 1988, directorul liceului din West Hernando, Florida, a admis plîngerile pãrinþilor ºi a dispus scoaterea romanului din bibliotecile ºcolii, pe motiv cã ar fi „nepotrivit”.

Contestaþiile aduse romanului ,,Forever” au continuat ºi în anii ‘90. În 1992, romanul a fost pus pe raftul cu acces „restricþionat”, la Liceul Herrin, Illinois, pentru cã acesta constituia o „lecturã provocatoare din punct de vedere sexual”, copii putînd sã citeascã romanul numai cu permisiunea pãrinþilor. În 1993, romanul a fost exclus din biblioteca Liceului Frost, din Schaumberg, Illinois, în urma acuzaþiilor pãrinþilor cum cã ar reprezenta un „manual sexual pentru liceeni, prezentînd sexul într-o luminã strãlucitoare ºi introducînd astfel de idei în minþile lor tinere”. De asemenea, în 1993, inspectorul Rib Lake, din Wisconsin, a înaintat „o cerere de reconsiderare” a cãrþii, dupã ce s-a hotãrît cã este „explicitã din punct de vedere sexual”.

Romanul a fost pus pe raftul „numai cu permisiune parentalã”, apoi confiscat de cãtre directorul ºcolii. Unul dintre consilierii psihologici ai liceului, care a criticat deschis politica ºcolii ºi mãsurile de restricþionare a accesului la anumite cãrþi, nu a mai fost angajat pentru urmãtorul an ºcolar. Acesta a dat în judecatã autoritãþile ºcolare, iar un tribunal federal din Madison, Wisconsin, i-a oferit 394.560 de dolari daune materiale. În 1994, oficialii din Educaþie din Mediapolis, Iowa, au reacþionat la criticile pãrinþilor ºi au exclus romanul din bibliotecile ºcolare, întrucît acesta „nu promoveazã abstinenþa ºi relaþiile monogame ºi nu are nici o valoare esteticã, socialã sau moralã”.

Cartea a fost însã reprimitã, o lunã mai tîrziu. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

cunoaºte în timpul unei cãlãtorii cu trenul. ,,Sonata Kreutzer” este numele unei sonate de Beethoven, despre care aflãm cã era cîntatã la pian de soþia lui Pozdnîºev, împreunã cu un prieten muzician. Obsedat de gelozie, Pozdnîºev o suspecteazã de infidelitate. Biata sa nevastã nu are nici o ºansã. El ia un pumnal, dã buzna peste ea ºi prietenul sãu ºi, deºi avocatul (ºi cititorul) înþelege cã femeia este absolut nevinovatã, soþul sãu, orbit de gelozie, o înjunghie mortal. Opiniile lui Pozdnîºev în privinþa cãsãtoriei reflectã trecutul sãu înfricoºãtor, de ucigaº: ,,Cãsãtoriile... au existat ºi existã în continuare pentru unii oameni care vãd în cãsãtorie ceva sacru, un angajament solemn în faþa Domnului. Pentru acest fel de oameni existã. În rîndul nostru, oamenii se cãsãtoresc fãrã sã înþeleagã prin cãsãtorie nimic altceva în afarã de copulaþie, iar rezultatul este fie înºelãtoria, fie violenþa”.

Mai mult, povestitorul a ajuns la concluzia cã sexul este ceva anormal, ruºinos ºi dureros. În opinia lui, ,,quakerii” au dreptate: ,,Pasiunea... este un rãu, un rãu groaznic ce trebuie combãtut, nu favorizat, cum se întîmplã în societatea noastrã. Cuvintele Scripturii, potrivit cãrora «cel ce se uitã la o femeie, poftind-o, a ºi preacurvit cu ea, în inima lui», se aplicã nu numai în cazul soþiilor altor bãrbaþi, ci ºi, mai ales, în cazul propriei soþii. În lumea noastrã de azi, pãrerea majoritãþii este exact opusul acesteia ºi, drept urmare, opusul a ceea ce ar trebui sã fie”. Fãcînd legãtura cu darwinismul ºi evoluþia, el adaugã: ,,Cea mai dezvoltatã rasã de animale este rasa umanã... Pentru a-ºi pãstra poziþia fruntaºã în lupta cu alte rase, ea trebuie... sã se uneascã asemenea unui roi de albine, nu sã se înmulþeascã ºi sã creascã la nesfîrºit; ºi, asemenea albinelor, ar trebui sã slãveascã asexualitatea, cu alte cuvinte, ar trebui sã þinteascã abstinenþa, nicidecum sã contribuie la creºterea pasiunilor”.

Totuºi, el îºi dã seama cã majoritatea oamenilor se vor opune energic acestei teorii, cãci ,,încearcã sã convingi oamenii sã se abþinã de la procreaþie în numele moralitãþii – o, zei, cîtã zarvã!”.

Bãtrînul considerã dragostea sexualã, carnalã, a fi ,,cea mai puternicã, vicioasã ºi încãpãþînatã” dintre toate pasiunile umane. Însã, dacã ar fi anihilatã, ,,þelul omenirii, de fericire, bunãtate ºi iubire” ar fi atins.

Idealul uman, continuã el, este ,,bunãtatea obþinutã prin auto-înfrînare ºi castitate”.

El dezvoltã ideea, afirmînd cã actul sexual încalcã legea moralã. Drept urmare, cãlãtoriile de nuntã ,,nu sînt altceva decît o dezlegare la desfrîu”. Aspectul cel mai pãcãtos al iubirii, spune el cu amãrãciune, este cã: ,,deºi, teoretic, iubirea este descrisã ca o stare idealã, un sentiment sublim, în practicã ea este ceva ce nu poate fi menþionat sau imaginat fãrã o senzaþie de dezgust... Iar natura nu a fãcut-o degeaba astfel. Dar dacã este revoltãtoare, sã fie proclamatã astfel, fãrã ascunziºuri. Însã oamenii preferã sã predice ºi sã arate cã ea este splendidã ºi sublimã”.

Teoria bãtrînului criminal abordeazã chiar ºi femeile însãrcinate sau proaspetele mame, pe care el le compãtimeºte puternic. Deoarece bãrbaþii desfrînaþi le forþeazã sã accepte sexul, spune el furios, spitalele sînt pline de femei isterice, împinse în aceastã direcþie de neliniºtea psihicã produsã de încãlcarea legilor naturii. ,,Sonata Kreutzer” îºi menþine tonul revoltat pînã la sfîrºit, fiind o tiradã care condamnã sexualitatea ºi carnalitatea, cãsãtoria, dar ºi ura ce apare mult prea des între soþ ºi soþie, precum ºi teoriile ºi argumentele ce încurajeazã procreaþia. Totodatã, asemenea unui mesaj reflectat în oglindã, cartea constituie un monolog în apãrarea castitãþii sexuale, bazat pe convingerea criminalului ºi a lui Tolstoi cã moralitatea ºi sãnãtatea moralã le cer oamenilor sã renunþe la sexualitate. În mod ironic, la scurt timp dupã publicarea ,,Sonatei Kreutzer”, Tolstoi s-a dovedit incapabil sã rãmînã credincios propriilor teorii privind abstinenþa. El ºi-a violat jurãmîntul de castitate, obligîndu-ºi soþia sã facã sex cu el, în acelaºi timp lãsînd-o însãrcinatã ºi înveninînd-o.

ELISABETH ABBOTT

„pentru totdeauna”. Cînd cei doi se întîlnesc, ea pune capãt relaþiei, lãsîndu-l pe Michael amãrît ºi îndurerat.

Istoricul cenzurii

Vestigii istorice care încã îºi pãstreazã secretele Ierihon, Catal Huyuk - primele oraºe Despre Ierihon se crede cã este unul dintre cele mai vechi, dacã nu chiar cel mai vechi oraº cunoscut din lume. Este primul oraº cucerit de israeliþi dupã peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. În mod ironic, Ierihonul, împreunã cu Fîºia Gaza, a fost primul oraº cedat de Israel Palestinei în 1994, în urma acordului de pace. Reocupat de militarii israelieni, a revenit pãrþii palestiniene în urma retrocedãrilor din martie 2005.

pînã în prezent). Interesant este cã zidurile au fost ridicate înainte de descoperirea agriculturii în zona orientalã cu cel puþin 1.000 de ani (doar la egipteni s-au descoperit urme mai vechi privind cultivarea sporadicã a unor boabe). Contribuþia Ierihonului la civilizaþie este unicã. Practicarea agriculturii (cultivarea plantelor ºi domesticirea animalelor), precum ºi folosirea ceramicii au avut loc în Ierihon, ca o constantã, cu 1.000 de ani înaintea Mesopotamiei ºi Egiptului. Iar construcþiile sînt anterioare piramidelor cu 4.000 de ani.

Ierihon - mãrturii din perioada neoliticã

Ierihon - Oraºul palmierilor Oraºul Ierihon este o adevãratã fortãreaþã naturalã, fiind înconjurat de Muntele Nebo în est, Munþii Centrali în vest ºi Marea Moartã în partea de sud.

Este irigat în abundenþã de Rîul Iordan, aflat la doar 7 km spre vest, dar ºi de izvoarele ce coboarã de pe pantele Munþilor Centrali. Are o vegetaþie abundentã, predominînd palmierii. Ierihonul mai este cunoscut ºi drept oraºul aflat la cea mai joasã altitudine, aproximativ 250 m sub nivelul mãrii. Resursele bogate, apãrarea naturalã, apropierea de principalele rute ºi frumuseþea locurilor l-au impus ca un loc ideal pentru comerþ, dar ºi ca punct-cheie rîvnit de invadatori. Denumirile date oraºului au fost numeroase. Datoritã abundenþei unei plante pitice agãþãtoare, a fost numit Wadi as-Sesban. Numeroºii palmieri au inspirat numele de Oraºul Palmierilor, Madinat an-Nakhil. Dupã numele unui izvor ce curge în apropiere, cãruia proorocul Ilie i-ar fi îndulcit apa, a fost numit Ain Alisha, Izvorul lui Ilie.

Ierihonul cel vechi de 12.000 de ani Dupã Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Þara Sfîntã. Cea mai veche aºezare a fost identificatã la Tell es-Sultan, o colinã („tell“) joasã aflatã la aproximativ 2 km de Ierihonul de astãzi. Colina s-a format, de fapt, peste ruinele vechiului oraº, al cãrui nume, de origine semitã, înseamnã „luna“ (atît calendaristicã, „yerihu“, cît ºi astrul în sine, „Yarah“). În limba sirianã, „riha“ înseamnã „parfum“. În zona colinei Tell es-Sultan au avut loc numeroase campanii arheologice, începînd cu anul 1868. Ele au avansat în timp, astfel încît au fost scoase la ivealã numeroase detalii fascinante. Fortificaþiile excavate indicã faptul cã oraºul vechi a fost construit acum aproximativ 12.000 de ani, deci undeva spre sfîrºitul perioadei mezolitice (circa 10.000 î.Chr.). Este, astfel, primul oraº din lume cu ziduri de apãrare (cunoscut

La prima vedere, colina de doar 20 m înãlþime, fãcutã de om, un amestec de ruine construite peste altele anterioare, acoperite de praf ºi aluviuni, este dezamãgitoare. Dar arheologul Kathleen Kenyon a descoperit, în urma excavaþiilor din 1952-1958, o adevãratã comoarã, un turn masiv, din piatrã, cu un diametru de 8 m, înalt de 8 m, legat în partea interioarã de un zid gros de 4 m. El a fost datat în perioada neoliticã, fiind distrus în jurul anilor 8000-7000 î.Chr. De asemenea, ea a evidenþiat faptul cã oraºul a fost distrus ºi reconstruit succesiv, descoperindu-se peste 23 de straturi. La început, oamenii depindeau de plantele sãlbatice, pe care nu le plantau, ci doar le coseau cu obiecte ascuþite, din cremene, strivindu-le cu pietre. S-a trecut apoi la plantarea seminþelor, irigarea fiind fãcutã prin canale sãpate, ce porneau de la izvorul din apropiere. Pentru a se apãra, au construit ziduri înalte de 2 m în jurul locuinþelor, precum ºi turnul de apãrare. Accesul în vîrful lui se fãcea pe o scarã cu trepte tãiate în piatrã. Cu timpul, locuitorii au evoluat, practicînd constant agricultura (cultivau în special grîu, orz ºi legume), dar ºi vînarea animalelor, creºterea animalelor domesticite sau împletirea de rogojine ºi plase. S-a mai descoperit ºi o niºã în perete, ce a fost interpretatã drept altar. Zidul de apãrare a fost extins în timp ºi înãlþat, fiind, în cele din urmã, alcãtuit din cãrãmizi de pãmînt arse, cãptuºit în exterior cu blocuri masive de piatrã.

Aceste construcþii monumentale reflectã organizarea socialã ºi centralizarea autoritãþii din acea perioadã.

În ciuda tuturor acestor descoperiri fascinante, aºezãrii de la Catal-Huyuk din mileniile 6-5 î.Chr. îi lipsesc multe elemente care ar fi putut sã o caracterizeze drept protourbanã. ªi aceasta, la fel ca Ierihonul, rãmîne doar un simplu sat gentilic, chiar dacã este mai avansat decît primul.

Începuturile topografiei ºi cartografiei.

Cea mai veche hartã din lume Conform stadiului actual al cercetãrilor, cea mai veche hartã din lume este planul oraºului CatalHuyuk, din Turcia. Aceastã hartã reprezintã dispunerea a circa 80 de locuinþe ºi a unui vulcan în apropierea fundalului. Pictura muralã de culoare roºie-brunã a fost realizatã cu ajutorul unui pigment de pãmînt natural, numit ocru, pe un perete de chirpici, construit din nisip, argilã ºi apã. Vechimea acestui prim plan topografic din lume a fost determinatã prin metoda datãrii radioactive ºi s-a stabilit cã a fost realizat în perioada 6200 î.Chr. Desenul ar putea reprezenta ºi primul semn de avertizare din lume. În urma utilizãrii datãrii cu carbon ºi a testelor geochimice, cercetãtorii au ajuns la concluzia cã vulcanul din picturã este Muntele Hasan.

Vulcanologul Axel Schmitt, de la Universitatea California, a declarat cã echipa sa a testat o rocã vulcanicã de pe Muntele Hasan ºi, în urma datãrii mineralelor, s-a stabilit cã vulcanul a erupt acum 9000 de ani.

Lista cronologicã a invenþiilor în Catal-Huyuk: - Mileniul al IX-lea î.Chr. - sînt folosite ipsosul ºi varul - celebrele fresce; - Mileniul al VII-lea î.Chr. - trecerea la modul de viaþã sedentar - silozuri de grîne; - oglinda de obsidian; - 6600 - 6300 î.Chr. - producerea plumbului ºi a cuprului; - 6200 î.Chr. - cea mai veche hartã; - Mileniul al VI -lea î.Chr. - prelucrarea lînii.

Gobekli Tepe - primul templu

Locuinþele din Catal-Huyuk Aºezarea de la Catal-Huyuk a fost mult mai mare decît cea de la Ierihon (A = 13 ha) ºi a fost fondatã încã de la începutul Mileniului 7 î.Chr., în perioada neoliticului aceramic. Aceastã dimensiune, precum ºi apariþia caselor etajate sînt elemente urbane. La acestea se adaugã dovezile de stratificare socialã ºi de proprietate privatã (ºtampilele de lut, descoperite începînd cu nivelul IV = 5250 î.Chr., folosite pentru sigilarea vaselor cu provizii ºi însemnele de rang – pumnale sacrificiale sau diferite podoabe). Dar, de fapt, casele, din cãrãmidã uscatã la soare ºi cu bîrne de lemn fasonat, erau îngrãmãdite una într-alta sau chiar una peste alta (rezultînd etajarea), fiind grupate la întîmplare în jurul unei curþi interioare.

Acestea nu aveau uºi spre exterior, fiind accesibile pe scãri exterioare ºi prin intermediul unor trape din tavan. Locuitorii lor îºi îngropau morþii sub platformele ce serveau ca podea pentru locuinþe.

Nu existau strãzi sau vreo piaþã publicã.

Locuinþele cuprindeau numeroase încãperi tencuite în alb ºi aranjate în jurul unei camere centrale mai mari, cu pereþii pictaþi ºi reliefuri de perete. Aceste încãperi serveau drept sanctuar. Din acestea provin diferite buchranii, mamele sau figurine ceramice în poziþie genitalã. Picturile murale erau fie decorative, fie figurative, reprezentînd tauri, cerbi, vînãtori sau dansatori. Aceste sanctuare, fiecare specific unei locuinþe, erau de fapt lãcaºe de cult pentru fiecare clan în parte. Aceasta, precum ºi inexistenþa unui templu comun atestã faptul cã locuitorii de la CatalHuyuk erau încã o societate gentilicã, în care fiecare clan avea propriul totem. Au fost descoperite mai multe obiecte din viaþa de zi cu zi. Unele sînt decorative, cum ar fi „pumnale“ de excepþie din piatrã, cu mînere decorative din os ºi argilã sau figurine de piatrã, reprezentînd figuri umane ºi animale. Altele sînt obiecte utilitare din obsidian, silex, ceramicã, oase, ºi mãrgele lucrate din argilã.

Aici, uriaºii de piatrã vegheazã de milenii tainele ascunse ale umanitãþii. Deºi vizitate de turiºti turci ºi europeni, aceste ruine ºi-au ascuns pînã în prezent semnificaþiile ºi simbolurile. Chiar dacã cercetãtorii au încercat din rãsputeri sã le descifreze, mai rãmîn lucruri care încã ne scapã. În apropiere de Urfa, în Turcia, complexul a fost descoperit de arheologul german Klaus Schmidt, care fãcea sãpãturi în zonã de peste un deceniu. De sus, de pe deal, se poate vedea la orizont în orice direcþie. Imaginaþi-vã cum ar fi arãtat în acele timpuri uitate – cîmpii întinse pline de vieþuitoare sãlbatice, turme de gazele, rîuri ºerpuitoare care ar fi atras gîºte ºi raþe sãlbatice migratoare, arbori fructiferi ºi pãduri întinse – aceastã zonã ar fi fost un adevãrat paradis al abundenþei. Într-adevãr, regiunea se aflã în capãtul nordic al Semilunei fertile – o zonã cu climat blînd ºi pãmînt arabil întinzîndu-se peste Liban, Israel, Iordania ºi Egipt ºi ar fi atras vînãtoriculegãtori din Africa ºi Levant.

Negãsindu-se încã dovezi de locuire a zonei, Schmidt a presupus cã aceasta a fost prima „catedralã la înãlþime” a umanitãþii.

Am crezut, pînã acum, cã agricultura a dat naºtere oraºelor ºi mai tîrziu scrierii, artei ºi religiei.

Acum, cel mai vechi templu din lume sugereazã cã totul a decurs invers. Zorii civilizaþiei au explodat undeva pe dealurile din sudul Turciei. Înaintea vizitatorilor apar zeci de piloni de piatrã masivi dispuºi într-un set de inele, unul îngrãmãdit împotriva urmãtorului. Cunoscut sub numele de Göbekli Tepe (pronunþat Guh-behk-Lee Teh-Peh adicã „buric” în turceºte), situl arheologic aminteºte vag de Stonehenge, cu excepþia faptului cã Göbekli Tepe a fost construit mult mai devreme ºi nu din

blocuri cioplite rudimentar, ci cu stîlpi imenºi de calcar curat sculptaþi ºi stropiþi cu basoreliefuri de animale – o adevãratã cavalcadã de cãprioare, ºerpi, vulpi, scorpioni ºi mistreþi feroce. Asamblarea complexului a fost datatã cu aproximativ 11.600 de ani în urmã, ºapte mii de ani înainte de Marea Piramidã din Giza.

Predatînd Stonehenge cu 6.000 de ani, întradevãr, Göbekli Tepe este cel mai vechi exemplu cunoscut de arhitecturã monumentalã, prima structurã pusã la cale ºi executatã de fiinþele umane, care a fost mai mare ºi mai complicatã decît orice altã construcþie cunoscutã la acea vreme. Atunci cînd aceºti piloni au fost ridicaþi, în mãsura în care ºtim, nimic de scarã comparabilã nu exista în lume.

La momentul construcþiei Göbekli Tepe, cea mai mare parte a rasei umane trãia în grupuri mici, nomade, care au supravieþuit prin culegerea plantelor ºi vînarea animalelor sãlbatice. Construcþia sitului ar fi cerut mai mulþi oameni care vin împreunã într-un singur loc decît s-ar fi întîmplat probabil înainte. Uimitor, constructorii templului au fost în mãsurã sã reducã, sculpteze ºi sã transporte pietre de 16 tone ºi peste 18 metri înãlþime pe distanþe de sute de metri, în ciuda faptului cã nu aveau roþi sau animale de povarã. Pelerinii care au venit la Göbekli Tepe au trãit într-o lume fãrã scris, metal, sau ceramicã; pentru cei care se apropiau de templu de jos, pilonii acestuia trebuie sã fi planat deasupra capului lor ca niºte uriaºi rigizi, titani ai altor vremuri, iar animalele sculptate pe pietre tremurînd în lumina focurilor, precum emisarii dintr-o lume spiritualã pe care mintea umanã de-abia începuse sã îi imagineze.

Arheologii încã excaveazã Göbekli Tepe ºi dezbat sensul descoperirilor. Ceea ce ei ºtiu sigur este cã situl este cel mai important element într-o hartã de concluzii neaºteptate care au rãsturnat ideile anterioare despre trecutul îndepãrtat al speciei noastre. Doar cu 20 de ani în urmã, cei mai mulþi cercetãtori au crezut cã ºtiau timpul, locul ºi succesiunea momentelor în derularea Revoluþiei neolitice – tranziþia criticã anterioarã naºterii agriculturii, transformînd definitiv Homo sapiens din grupuri rãzleþe de vînãtori-culegãtori în sate ºi comunitãþi agricole, ºi de acolo spre societãþile sofisticate tehnologic, cu temple mari, turnuri, regi ºi preoþi care înregistrau isprãvile lor în formã scrisã. Dar, în ultimii ani, mai multe descoperiri noi, Göbekli Tepe fiind proeminentã printre ele, au început sã forþeze barierele ºi teoriile prãfuite ale arheologilor. Joris Peters, un arheolog care lucreazã la Ludwig Maximilian University în München, expert în analiza oaselor de animale, a concluzionat cã cei care ocupau complexul se hrãneau cu gazele, porc mistreþ, cãprioarã, oaie ºi o duzinã de pãsãri sãlbatice. Ca atare – un site de vînãtori-culegãtori identic cu celelalte din regiune.

Dar cercetãtorii au arãtat cã la 1.000 de ani distanþã de acest sit, oamenii au început deja sã domesticeascã animale precum oi, vite ºi porci ºi sã cultive grîne sãlbatice. Toate acestea existau deja la Göbekli Tepe. În plus, existau ºi forþa de muncã necesarã ºi, mai ales, motivaþia. Aceastã nouã teorie, care devine tot mai

clarã, ne face sã înþelegem cã oamenii nu s-au stabilit, au început sã cultive ºi de-abia apoi au trecut la construcþia templelor sau a altor edificii complexe, ci mai degrabã invers. În privinþa simbolurilor, a încerca sã le descifrãm este ca ºi cum am încerca sã explicãm inexplicabilul. Distanþa foarte mare în timp, varietatea acestora indicã faptul cã acei oameni încercau sã stãpîneascã fiarele sãlbatice, poate sã domine natura, sã devinã noii ei stãpîni.

Unii cercetãtori susþin chiar cã simbolurile legate de vulturi ar putea reprezenta legãtura cu spiritualitatea. Aceºtia au fost gãsiþi ºi în Siria, ºi în alte situri, ºi reprezintã credinþa oamenilor din neolitic în spirit ºi în viaþa de dupã moarte.

Acesta este locul primei transformãri radicale din istoria umanitãþii. Ridicarea din sãlbãticie, din traiul nomad, este primul pas spre adevãrata istorie a civilizaþiei. La început, revoluþia neoliticã a fost privitã ca un eveniment singular, fulgerãtor, brusc, de geniu, care a avut loc într-o locaþie unicã – Mesopotamia, între Tigru ºi Eufrat, în ceea ce este acum sudul Irakului, apoi s-a rãspîndit în India, Europa, ºi dincolo. Cei mai mulþi arheologi au crezut cã aceastã înflorire bruscã a civilizaþiei a fost determinatã, în mare mãsurã, de schimbãrile de mediu: o încãlzire treptatã odatã ce Epoca de Gheaþã se încheiase, care a permis unor oameni sã înceapã sã cultive plante ºi sã îmblînzeascã animale de turmã din abundenþã.

Cercetarea sugereazã cã „revoluþia” a fost de fapt efectuatã de mai multe mîini pe o suprafaþã mare ºi peste mii de ani ca duratã. ªi se poate sã fi fost determinatã nu de mediu, ci de cu totul altceva.

Majoritatea centrelor religioase, trecute ºi prezente, au fost destinaþii pentru pelerinaje, precum Vaticanul, Mecca, Ierusalimul, Bodh Gaya (în cazul în care Buddha a fost iluminat), sau Cahokia (complex enorm nativ american lîngã St. Louis). Acestea sînt monumente destinate cãlãtoriilor spirituale, iar oamenii de pretutindeni au venit de multe ori de la distanþe mari, atraºi ca un magnet de forþa irezistibilã, de farmecul ºi magia acestor locuri.

Göbekli Tepe poate fi primul dintre acestea, începutul unui model, al unui tipar.

Cercurile de la Göbekli Tepe urmeazã un design comun. Au fost descoperite 20 de astfel de inele.

Toate sînt fãcute din stîlpi de calcar în formã de piroane uriaºe sau al literei «T». Ei stau la o mãsurã de braþ sau mai mult în afarã, interconectaþi prin ziduri de piatrã mici. În mijlocul fiecãrui inel sînt doi piloni înalþi, capetele lor subþiri sînt montate în ºanþuri adînci tãiate în podea.

Pietrele sînt aranjate cu faþa spre centrul cercului, ca la „o întîlnire sau un dans”, spune Schmidt – o reprezentare, probabil, a unui ritual religios. În ceea ce priveºte animalele, el a remarcat cã acestea sînt în mare parte creaturi mortale: scorpioni, mistreþi, lei feroce. Poate cã reprezentãrile de pe piloni pot fi pãzite de ele sau pot fi integrate ca totemuri.

Din motive încã necunoscute, inelele de la Göbekli Tepe par sã fi pierdut în mod regulat din putere, sau cel puþin din farmec. La fiecare cîteva decenii oamenii au îngropat pilonii ºi au pus pietre pe un nou al doilea inel, mai mic, în interiorul primului. Uneori, mai tîrziu, au instalat un al treilea. Apoi, întregul ansamblu ar fi fost umplut cu moloz, ºi un cerc complet nou a fost creat în apropiere. Situl poate a fost construit, completat, ºi reconstruit din nou, timp de secole.

Uimitor, ºi pe atît de ciudat, este cã cei de la Göbekli Tepe au devenit cu trecerea timpului constructori de temple mult mai slabi. Cele mai vechi inele sînt cele mai mari ºi mai sofisticate, tehnic ºi artistic. Odatã cu trecerea timpului, pilonii au devenit mai mici, mai simpli ºi au fost montaþi cu grijã mai puþinã. În cele din urmã, efortul pare cã s-a stins cu totul în jurul anului 8200 î.Chr. Göbekli

Tepe a cãzut în ruinã ºi a fost dat uitãrii. Zeii au tãcut.

La fel de important ca tot ceea ce au descoperit cercetãtorii a fost ceea ce ei nu au gãsit: nici un semn de locuire. Sute de oameni trebuie sã fi fost necesari pentru a sculpta ºi ridica stîlpii, dar sit-ul nu a avut nici o sursã de apã. Aceºti lucrãtori ar fi avut nevoie de case, dar sãpãturile nu au descoperit nici un semn de pereþi, coºuri, focuri, bucãtãrii sau alte anexe. Ei ar fi trebuit sã fie hrãniþi, dar nu existã nici o urmã a agriculturii. A fost doar un centru ceremonial.

Judecînd dupã miile de oase de gazelã ºi zimbru gãsite, muncitorii par sã fi fost alimentaþi prin transferuri constante de hranã adusã de vînãtori. Toate aceste demersuri complexe trebuie sã fi avut organizatori ºi supraveghetori, dar nu existã încã nici o dovadã a unei ierarhii sociale, nici o zonã rezervatã mormintelor pentru persoane mai bogate.

Paradoxal, Göbekli Tepe pare sã fie atît un vestitor al lumii civilizate care avea sã vinã, dar ºi ultimul, cea mai mare emblemã a unui trecut nomad care deja dispãrea. Realizarea a fost uimitoare, dar este greu de înþeles cum a fost fãcutã sau ceea ce a însemnat. „În 10 sau 15 ani”, prezice Schmidt, „Göbekli Tepe va fi mai faimos decît Stonehenge ºi pentru un motiv bun”.

Antropologii au presupus cã religia organizatã a început ca o modalitate de a salva tensiunile care, inevitabil, au apãrut atunci cînd vînãtorii-culegãtori s-au stabilit, au devenit fermieri, ºi au dezvoltat societãþile mari. Deºi primitive, practicile religioase precum îngroparea, arta funerarã ºi zecile de figurine au apãrut cu mii de ani mai devreme, însã religia organizatã a apãrut, din acest punct de vedere, numai atunci cînd o viziune comunã a unui ordin ceresc a

legat aceste grupuri mãrunte de oameni. Aceasta a ajutat la justificarea ierarhiei sociale, care a apãrut într-o societate mult mai complexã: cei care au ajuns la putere au fost vãzuþi ca avînd o legãturã specialã cu zeii. Comunitãþile de credincioºi, uniþi într-o viziune comunã a lumii ºi avînd locul lor în ea, au fost mult mai unite decît grupurile rãzleþe de indivizi.

Göbekli Tepe sugereazã o inversare a scenariului unanim acceptat în prezent: construirea unui templu masiv de cãtre un grup de culegãtori este o dovadã cã religia organizatã ar fi putut veni înainte de dezvoltarea agriculturii ºi a altor aspecte ale civilizaþiei.

Aceasta sugereazã cã impulsul uman de a se aduna pentru ritualuri sacre a apãrut cînd oamenii ºi-au schimbat viziunea de a se vedea ca fãcînd parte din lumea naturalã ºi a cãuta stãpînirea ei.

Arheologul francez Jacques Cauvin a crezut cã aceastã schimbare în conºtiinþã a fost o „revoluþie a simbolurilor”, o schimbare de concepþie, care a permis oamenilor sã-ºi imagineze zeii – fiinþe supranaturale asemãnãtoare cu oamenii.

Schmidt speculeazã cã oamenii care trãiau într-o razã de sute de mile de Göbekli Tepe au creat templul ca un loc sfînt pentru a se aduna, aducînd daruri ºi, probabil, tribut pentru preoþii sãi ºi meºteºugari. Un fel de organizare socialã ar fi fost necesarã nu numai sã-l construiascã, dar, de asemenea, sã se ocupe cu mulþimile atrase. Desigur, au fost la mijloc ºi sãrbãtorile. Schmidt a mai descoperit bazine de piatrã, scene abstracte încã neidentificate. Templul a fost un loc spiritual. „Douãzeci de ani în urmã, toatã lumea credea cã civilizaþia a fost condusã de forþele naturii”, spune Schmidt. „Cred cã ceea ce putem învãþa aici este cã civilizaþia este un produs al minþii umane”.

Doar timpul va spune adevãrul despre aceastã descoperire fascinantã ºi modul în care va influenþa felul nostru de a gîndi despre strãmoºii noºtri ºi istoria umanã în general.

(Descopera.ro)

Pag. a 14-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei România este pe mîini bune ,,Nu vãd nici un motiv de suspendare... Eu sînt foarte mulþumit de activitatea acestor instituþii ºi de conducerea acestor instituþii”, a afirmat domnul Klaus Iohannis, preºedintele ales (ºtim noi cum, dar ce mai conteazã?), în plin scandal, iscat din interiorul DNA. În loc sã se situeze pe o poziþie cît de cît obiectivã, dumnealui declarã fãþiº, în ciuda unor evidenþe clare, cã este ,,foarte mulþumit” de Laura Codruþa Kövesi, contestatã de unii dintre procurorii apropiaþi acesteia, pînã mai deunãzi elogiaþi chiar de dînsa. Zîna dreptãþii este infailibilã, nimic nu o poate clinti de pe piedestal. ªi, sigurã pe ea, sfideazã totul: Parlamentul, Guvernul, pe care ºi-a permis sã-l investigheze, CSM, Curtea Constituþionalã, Înalta Curte º.a.m.d. De popor, ce sã mai vorbim? Pãi cum sã nu se creadã dumneaei în afara legii ºi peste lege, cîtã vreme iatã ce afirmã Elena Udrea, febleþea ºefei DNA: ,,Forþa ei e teama lui Iohannis pentru soþia dînsu-

Cum poate ajunge premier un condamnat penal Ministerul Dezvoltãrii ºi Administraþiei Publice, condus de Sevil Shhaideh, susþine cã proiectul de Cod Administrativ, care i-ar permite unui condamnat penal sã devinã premier sau ministru dupã ce ispãºeºte perioada de reabilitare, a fost iniþiat de Guvernul Cioloº. Sevil Shhaideh nu spune, însã, cã predecesorul sãu, Vasile Dîncu, unul dintre sfetnicii lui Liviu Dragnea, a fost cel care a elaborat proiectul, ºi nu Guvernul Cioloº în ansamblu. „Proiectul de act normativ privind Codul Administrativ a fost elaborat ºi introdus în dezbatere publicã la data de 8 noiembrie 2016, cu douã luni înainte

lui...”. E vorba de cele case dobîndite prin fals, aºa cum au demonstrat cunoscãtorii, case de care prea-cinstitul prezident s-a agãþat ºi continuã sã se agaþe ca de copiii lui dragi, toate fiind bunuri obþinute prin nenumãrate ºi docte meditaþii. Înþelegem, aºadar, cã infailibila ºefã a DNA l-ar avea la mînã pe Herr Iohannis. D’aia a ºi numit-o în funcþie. Un troc absolut democratic, nu? Eu te las în pace, tu nu te atingi de mine.

De aceea, puternica doamnã, care mai are meritul cã n-a plagiat decît o þîrã, a rãmas cu doctoratul. Se ºi vede aleasa ei culturã, clãditã dupã standarte europene: ,,Mînca-þi-aº gura”, vasãzicã voi ,,staþi cu curu’ pe dosare” ºi nu acþionaþi în numele ne-legii, la ordinul meu, ca sã-i demolãm ºi sã-i vîrîm la mititica pe toþi cei care ies din front ºi încearcã sã ridice capul! Limbajul academic al doamnei se apropie întrucîtva de cel al unui alt reprezentant de elitã al DNA, de la Piteºti – nu-i pronunþãm numele, persoanã importantã.

Sã ajungã domnul Þuluº ºi doamna procoroare Mihaela Maria-Iorga sã se revolte – asta întrece orice

închipuire! Ceva fierbe, clocoteºte în instituþia care s-a tot luptat cu corupþia ºi vrea încã sã-ºi ducã opera mai departe. Problema este, de fapt, ce anume urmãreºte DNA: încãlcãri ale legii, sau capete importante (trofee)? ,,Am ajuns o caricaturã”, spunea, cu nãduf, Þuluº. ªi atunci, unde este adevãrul pentru noi, ãºtia mai proºti ºi fãrã doctorate?

Domnul Klaus Werner Iohannis lanseazã, sfidãtor ºi inconºtient, o frazã uluitoare pentru orice om de bunsimþ: ,,Am auzit prea multe aºa-zise intercepþii/ acuze, ca sã mai cred în ele”. Nu zãu, adicã nu crezi în intercepþii recunoscute chiar de dumneaei, Codruþa-drãguþa, care acum vrea neapãrat sã-i ºi pedepseascã pe cei care au avut cutezanþa s-o intercepteze? E de necrezut! ªi a mai aruncat o vorbã adîncã dom’ preºedinte: ,,Nu cred cã e afectat statul de drept”. Atunci, daþi-i înainte, cavaleri ai dreptãþii! E bine, e foarte bine ceea ce se întîmplã acum. Ca-n cîntecul acela stupid de pe vremuri.

Prin urmare, dat fiind cã domnul de la Cotroceni este ,,foarte mulþumit” de activitatea DNA, a Parchetului ºi a conducãtorilor acestora, putem concluziona: România este pe mîini bune ºi o aºteaptã un viitor strãlucit.

GEORGE MILITARU

de venirea la guvernare a actualei coaliþii politice. La acea datã, proiectul Codului Administrativ, propus ºi angajat de fostul cabinet condus de domnul primministru Dacian Cioloº, conþinea în aceeaºi formã ºi articolul privind amendarea Legii 90/2001 privind organizarea ºi funcþionarea Guvernului României ºi a ministerelor. Prin urmare, introducerea acestei prevederi nu reprezintã o iniþiativã a actualei Coaliþii de guvernare“, se aratã într-un comunicat trimis de Ministerul Dezvoltãrii ºi Administraþiei Publice. Într-adevãr, proiectul de Cod Administrativ, care permite unui condamnat penal sã facã parte din Executiv „în situaþia în care a intervenit reabilitarea“, a fost pus în dezbatere publicã în timpul Guvernului Cioloº, însã Sevil Shhaideh a omis un detaliu relevant. Proiectul de lege a fost eleborat chiar de predecesorul sãu, Vasile Dîncu,

vicepremier ºi ministru al Dezvoltãrii în Guvernul Cioloº, unul dintre sfetnicii lui Liviu Dragnea la acea vreme. De altfel, noul proiect de Cod Administrativ depus în consultare publicã de Ministerul Dezvoltãrii în urmã cu cîteva zile preia pasaje largi din textul elaborat de Vasile Dîncu, inclusiv „portiþa“ prin care condamnaþii penal pot face parte din Executiv dacã au fost reabilitaþi.

Publicaþia profitul.ro a scris cã un proiect de lege pregãtit de Guvernul Tudose va abroga Legea de funcþionare a Guvernului (90/2001), care interzice unei persoane condamnate penal sã facã parte din Executiv. Potrivit proiectului pregãtit de Ministerul Dezvoltãrii, de interdicþie vor scãpa condamnaþii care s-au reabilitat. Spre exemplu, perioada de reabilitare a lui Liviu Dragnea a fost stabilitã la patru ani ºi expirã în 2020.

SEBASTIAN ZACHMANN

N-ar fi trebuit sã fie un secret cã DNA e, instituþional, replica cea mai adecvatã la principala defecþiune confruntînd ceea ce urma sã fie un stat de drept, dar n-a ajuns decît o þarã condusã de un infractor, un plagiator ºi un Parlament de penali: corupþia la nivel înalt. În absenþa eradicãrii ei, nu pot exista nici libertate pentru toþi, nici securitate ori prosperitate decît pentru o elitã coruptã. Nu întîmplãtor cea din urmã încearcã sã destructureze democraþia concentrîndu-ºi atacurile pe ºefa unei instituþii-cheie pentru angrenajul apãrãrii ei, ºtiut fiind cã nimic nu destabilizeazã mai rãu ºi nu dezarmeazã mai eficient decît demiterile nejustificate ale unor lideri. Iar nedreptatea naºte nedreptate. Întru mascarea celor care-o gireazã intervin în joc televiziunile mancurtizante

ale oligarhiei ºi trollii lor. Cum se explicã succesul lor?

Prin priza la manipulare a unei societãþi cu tradiþii democratice precare, neantrenate suficient în a se revolta eficace în ecou la orice nedreptate. Cam aºa e ºi cu democraþia româneascã. Nu face doi bani cît n-o iubeºte ºi poporul. Cît de problematicã în raport cu modernitatea ºi competitivitatea poate fi o tradiþie ilustreazã recenta declaraþie a preºedintelui Franþei, Macron. Noul ºef al statului le-a cerut în repetate rînduri compatrioþilor sãi „sã nu le fie ruºine sã cîºtige bani”, ceea ce, culmea, i s-a reproºat dur, Franþa tradiþiilor egalitariste ºi sindicalistcomuniste nefiind, de vreme ce a trebuit rostitã aceastã declaraþie, o þarã în care succesul personal sã fie bine vãzut. România compenseazã la rîndul ei lipsa unor

cutume democratice redutabile, ca tributarã a unor deplorabile tradiþii colectiviste ºi antimeritocratice, care fac din reuºita individualã un lucru de ruºine, iar din lucrurile de ruºine, ca dependenþa de un partid-stat de pildã, premiza unui succes de anvergurã brazilianã. În aceastã sferã e nevoie de o revoluþie. Dupã cum explica James Madison, cîndva, Constituþia Americii nu face mai mult decît hîrtia pe care este scrisã, dacã nu e validatã de aprobarea celor cãrora li se adreseazã. Cam aºa e ºi cu democraþia româneascã. Nu face doi bani cît n-o iubeºte ºi poporul. Cãci, pentru ca sã poatã fi edificate ºi sã izbuteascã pe termen lung, democraþia ºi statul de drept au nevoie în România ca de aer nu doar de DNA, ci ºi de o adeziune consensualã. Iar Europa condusã de franco-germani? De o rapidã ajustare axiologicã.

Sfîrºit PETRE IANCU („Deutsche Welle“)

Cãmãtari. Recuperatori (55)

românilor. Chiar ºi cei care nici mãcar nu mai îndrãznesc sã viseze cã vor ajunge vreodatã sã îºi achite datoriile de la bloc nu se sfiesc sã facã sacrificii atunci cînd este vorba despre viciul vorbitului la mobil. ªi atunci, la ce bun sã te mai miri de obsesia în domeniu fãcutã de cei care chiar îºi permit sã ºi plãteascã sumele de-a dreptul astronomice de pe facturi rezultate în urma vorbitului non-stop la celular. Iar la acest capitol au excelat, fãrã putinþã de tãgadã, ºi membrii lumii interlope, care nu au dovedit nici cea mai micã reþinere atunci cînd ºi-au tratat combinaþiile ilegale în convorbirile purtate de pe telefoanele mobile. Cãci, chiar dacã erau conºtienþi de posibilitatea realã de interceptare a telefoanelor, s-au crezut la adãpost de orice neplãcere aferentã datoritã argoului folosit. Numai cã bancurile cu miliþieni nu s-au dovedit întotdeauna a avea echivalent ºi în realitate, astfel cã anchetatorii nu au întîmpinat practic nici o dificultate în decriptarea limbajului interlop. ªi aºa a început sarabanda arestãrilor a zeci de cãmãtari ºi recuperatori, totul spre disperarea celor mai bãtrîni ºi tradiþionaliºti ºefi ai familiilor mafiote. Iar dupã cum declarã chiar unul dintre aceºtia, bãtrînul Burtã, „nu-mi pare rãu cã au picat atîþia dintre ai noºtri la suferinþã, cã aºa este în viaþa de oraº, oricîtã ºmecherie ai avea în spate, tot se mai întîmplã ca din cînd în cînd sã te salte ºi Garda. Dar nici nu ai cum sã nu te oftici cînd vezi cum ne înhaþã gaborii ca pe ultimii fraieri, doar pe prostia noastrã. Cã în loc sã-ºi þinã gura, aºa cum i-am învãþat noi, ãºtia tinerii s-au apucat sã se spargã în figuri cu nenorocitele alea de mobile ale lor. Nu mai au nici un fel de minte, ajunseserã sã vorbeascã la telefon, fãrã ruºine, lucruri care în lumea noastrã se discutã doar faþã în faþã, ºi numai cu oameni dovediþi de încredere“.

Dupã cum relateazã acelaºi veteran al cãmãtãriei, „ciocu’ mic ºi viaþã lungã!“, cam aceasta ar fi traducerea mioriticã a celebrei „omerta“ siciliene. O lege a tãcerii care, dacã este respectatã, asigurã membrilor clanului mafiot o adevãratã imunitate în faþa celor care încearcã sã îºi bage nasul în treburile familiei. Numai cã, de acum, limbajul cunoscut ºi folosit doar de interlopi a ajuns, în urma dezvãluirilor din presã, pe înþelesul oricui. „L-au luat pe bãiatul meu ca din oalã. Îi dãdusem o recuperare de fãcut dupã un datornic de-al meu, c-am zis sã o rezolvãm în familie, þigãneºte, totul era simplu ca bunã ziua, cã românul era gata înspãimîntat. Dar s-a apucat fiu-meu sã vorbeascã cu alþi mucoºi d’ãºtia de vîrsta lui în figuri, cã hai disearã sã luãm coletul cu pensia lu’ babacu’, cã dacã tot’ nu e gata sã îl luãm în bãrci pe poºtaº, ºi-au mai dat ºi întîlnire la adresa exactã. ªi lor, da’ ºi la mascaþi, cã aveau dobitocii telefoanele ascultate dupã niºte fapte mai vechi.

Cum sã nu priceapã ãia ce vroiau ei sã spunã? Cã dacã dai totul din tine ca femeia de la prima palmã pe care ºi-o încaseazã, atunci cum sã te mai fereºti?

Singura soluþie pe care o mai avem este sã schimbãm toate înþelegerile. Sã ne vedem noi ãºtia mai deºtepþii ºi mai cu minte din oraº, sã lãsãm la o parte rãzboaiele dintre noi ºi sã ne înþelegem sã folosim alte vorbe de spus, sã le pricepem doar noi, sã facem un alt cod, cã cu ãsta e jale. Dar asta va dura cîþiva ani. Mai întîi va trebui sã gãsim alte parole, dar de-abia pe urmã vine partea grea.

Cã oamenii s-au învãþat cu limbajul ãsta, îl vorbeau mai bine ca limba de la ºcoalã, ºi sã vedem cum or reuºi sã scape de el“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Poporul ºi ura pe puterea lui (2)

Mucles pe mobile De ceva vreme, se constatã o certã acutizare a relaþiilor destul de liniºtite de pînã acum dintre autoritãþi ºi lumea interlopã. De fapt, este vorba, probabil, despre o revenire din buimãcealã a organelor abilitate sã lupte împotriva fenomenului infracþional ce acoperise încet, dar sigur, întreaga societate româneascã. Iar rezultatele nu au încetat sã aparã, importante clanuri mafiote ajungînd, în cele din urmã, dupã gratii, chiar dacã nu au fãcut prea mulþi purici pe acolo. Cei mai loviþi au fost, indiscutabil, cãmãtarii ºi recuperatorii, familii întregi fiind anihilate peste noapte. Iar la baza decapitãrii acestor clanuri recunoscute pentru violenþa lor extremã s-au aflat de departe interceptãrile telefonice ordonate de procurori ºi executate de poliþiºti. Acestea i-au dat în fapt pe cei suspectaþi ca fãcînd parte din elita crimei organizate, cei care dau bani cu camãtã ºi cei care recupereazã atît de „finuþ“ creanþele. Mediatizarea acestor înregistrãri a fost atît de intensã, încît limbajul specific folosit de interlopi pentru a nu fi înþeleºi de „fraieri“ a ajuns astfel sã fie cunoscut nu numai de cãtre anchetatori, dar ºi de orice contribuabil cititor de ziare sau privitor de jurnale televizate. Drept urmare, mulþi dintre capii lumii interlope, cãmãtari ºi recuperatori cu faimã aflaþi în prezent în libertate, încearcã, în disperare de cauzã, sã închege un nou cod, care sã nu mai fie spart chiar atît de uºor, ºi care sã le asigure cum-necum continuitatea în afaceri.

De-a lungul ultimilor ani, telefoanele mobile au devenit pur ºi simplu indispensabile pentru majoritatea

Pag. a 15-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Adrian Nãstase trage semnalul de alarmã: apel de urgenþã cãtre Guvern ºi partide Fostul premier ºi lider al PSD, Adrian Nãstase, lanseazã un apel de urgenþã cãtre Guvern ºi reprezentanþii partidelor politice, în vederea celebrãrii Centenarului. Nãstase susþine cã trebuie sã se uneascã toate forþele politice, în aºa fel încît în anul 2018 sã fie celebrat Centenarul aºa cum o cere Istoria. „Anul 1918 a avut o semnificaþie extraordinarã pentru istoria noastrã, dar ºi pentru cea a Europei.

Este firesc, de aceea, sã pregãtim cît mai amplu aceastã sãrbãtoare.

Istoria este, ºtim, ºtiinþa vieþii. A tot ceea ce înseamnã viaþã. A oamenilor, a naþiunilor, a statelor, a etniilor, a tot ceea ce se petrece. Se întîmplã întotdeauna sã recurgem la istorie pentru a înþelege unde sîntem, cum am ajuns în momente semnificative, încãrcate de istorie ºi de simbolisticã. La o analizã sumarã, privind trecutul, putem recunoaºte perioadele propice din secolul istoric pe care-l vom sãrbãtori anul viitor.

De aceea, firesc, a fost înfiinþat Departamentul Centenar în subordinea primului-ministru, cu scopul de a coordona activitãþile cu privire la împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire. Pe lîngã Unire, Departamentul Centenar, conform legii, are rolul de a coordona ºi activitãþile ce þin de primul rãzboi mondial. ªtim cã Marea Unire nu a fost posibilã doar ca umare a Marelui rãzboi, ci ea a încheiat un proces istoric lung, început odatã cu lupta pentru afirmare din Evul Mediu.

Prin aceste rînduri, eu doresc sã fac un apel cãtre toþi cei implicaþi sau care se pot implica în activitãþile referitoare la Centenar, sã conºtientizãm cu toþii importanþa pregãtirii acestui moment, sã ne bucurãm de prezent elogiindu-i pe cei care ni l-au fãcut posibil. ªi mai ales sã învãþãm! Sã învãþãm din trecut! M-aº bucura, de asemenea, dacã am realiza faptul cã, la scara istoriei, un mandat de preºedinte, premier, ministru sau parlamentar nu înseamnã mare lucru. Sau poate însemnã enorm. Oamenii politici îºi dovedesc vocaþia în funcþie de reacþiile lor din momente esenþiale de istorie.

Detaliile conteazã doar pentru „mica istorie”, dar oamenii politici sînt analizaþi dupã fapte, pe care, uneori, le aflãm din documente.

Actuala generaþie politicã poate avea un atu substanþial, pe care, în cazul în care-l foloseºte, se poate considera demnã de a fi continuatoarea unor politicieni care au realizat ºi menþinut România aproape în graniþele sale naturale. Ion I.C. Brãtianu, Nicolae Titulescu, Regina Maria, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Eremia Grigorescu, Alexandru Averescu sînt doar cîteva nume din generaþia celor care au consolidat România. Dupã Tratatele de Pace de la Paris, statul nostru aproape ºi-a dublat populaþia ºi teritoriul.

Nu fãrã eforturi, nu fãrã ºicane. Au rezistat presiunilor. ªtim cã deciziile politice majore nu sînt întotdeauna pe placul tuturor. Ionel Brãtianu, cînd s-a întors de la Paris, de la Tratatele de Pace, dupã prestanþa curajoasã ºi demnã avutã în numele României, a coborît din tren la Predeal pentru a evita un protest de amploare pregãtit de opoziþie în Gara de Nord din Bucureºti. Dupã un timp,

citind documentele, ºtim, însã, cã omul politic a acþionat în acord cu conºtiinþa proprie si cu Interesul Naþional.

Tot de la acele personalitãþi am învãþat cã funcþiile presupun responsabilitate, iar preluarea lor venea dupã multe negocieri, condiþii, nu puþine, fiind cazuri cînd cea mai înaltã funcþie în stat, la acea vreme cea de primministru, era refuzatã! Pentru cã acele personalitãþi, dincolo de divergenþele politice, au fost buni români. ªi-au iubit þara, unii dintre ei au murit pentru ea.

Anul 2018 poate fi anul Reîntregirii românilor în Idealul unitãþii lor. Dincolo de disensiunile politice, de viziunile diferite privind economia, cultura, educaþia, sãnãtatea, generaþia 2018 se poate ridica la nivelul altor generaþii care au rãmas în istorie. De aceea, Departamentul Centenar – în opinia mea – ar trebui sã conecteze mediul academic, societatea civilã, massmedia, oamenii politici, fundaþiile culturale, astfel încît împreunã sã reuºeascã sã se ridice la nivelul aºteptãrilor societãþii. ªtiu cã aºteptãrile privind Centenarul sînt foarte mari. ªi toate instituþiile de culturã îºi doresc ca mãcar în ceasul al XII-lea sã fie ascultate, sã se gãseascã finanþãri pentru a remedia ceea ce se solicitã de ani buni. Dacã nu acum, cînd?

Dragi prieteni, românii nu sînt poate nici cei mai viteji dintre popoare, dar nici cei mai slabi. Sîntem o þarã plinã de resurse, o þarã entuziastã, o þarã ataºatã de valorile europene. Si avem un trecut valoros. De aceea, noi, cei de azi, avem datoria, între altele, de a restaura casele memoriale ale personalitãþilor Marii Uniri. Avem datoria de a studia operele acelor elite care au înfãptuit idealul de secole al tuturor românilor. Avem datoria de a gîndi o strategie privind limba românã. Liantul românilor, indiferent de graniþe, este limba. Avem datoria de a redescoperi aceste Modele, de a le face cunoscute tinerilor. Faceþi un apel la memorie. Sã vã aduceþi aminte cum descria Liviu Rebreanu societatea româneacã din primul rãzboi mondial. Sã recitiþi mustrãrile de conºtiinþã ale ofiþerilor români. Apoi sã vã gîndiþi la starea de spirit de astãzi. În ceea ce mã priveºte, consider cã Departamentul Centenar trebuie sã punã accent pe unitatea Poporului Român. Este important sã ne redescoperim trecutul, cultura. Sã promovãm cercetarea istoricã. Doar prin cunoaºtere putem face comparaþii, putem ºti ce ne lipseºte, ne putem gãsi modele.

Stim, generaþia Unirii a fãcut din crezul politic un Ideal. Armata românã, dar ºi clasa politicã au luptat, fiecare cu armele proprii, pentru aceast Ideal. Au conºtientizat cã este momentul lor, au fost hotãrîþi, au reuºit. Cum putem explica generaþiei de azi cã politicienii Unirii au reuºit sã uneascã cele trei provincii, iar cei de azi nu pot nici sã sãrbãtoreascã cel mai memorabil eveniment din istoria noastrã? Azi, cînd folosim termeni ca patriotism sau iubire de þarã, riscãm sã devenim caraghioºi. Din pãcate… Este rezultatul reformelor dezastruoase din Educaþie. Ani de zile, nu s-a pus accentul pe istorie, culturã, limba românã, geografie. De aceea am ajuns astãzi, în preajma sãrbã-

toririi Centenarului Marii Uniri, nepregãtiþi. Tot astãzi, în loc sã punem în aplicare activitãþile dedicate Primului Rãzboi Mondial ºi Centenarului Marii Uniri, tragem de acest Departament Centenar dintr-o parte în alta. În 2014, i-am sugerat lui Victor Ponta sã-ºi centreze campania prezidenþialã pe tema unitãþii românilor ºi a Centenarului. Ca premier, el i-a încredinþat, însã, coordonarea acestui proiect („România 100”) vicepremierului Gabriel Oprea. Pînã anul acesta, nu s-a mai întîmplat mare lucru. În ultimile sãptãmîni, însã, s-a creat o Comisie parlamentarã care sã monitorizeze ceea ce coordoneazã Departamentul de la Guvern! Acum, se pare, se pregãteºte transformarea departamentului de la guvern în direcþie, prin transfer la Ministerul Culturii. În timpul acesta, finanþãrile pentru proiecte legate de Centenar se fac direct cãtre consiliile judeþene!

M-am uitat pe site-ul Mission Centenaire, care prezintã felul în care se desfãºoarã aniversarea, în Franþa, a centenarului primului rãzboi mondial. Structura respectivã, creatã în 2012, are ca fondatori ministerele de Externe, Educaþie, Apãrare, Interne, Economie, Culturã ºi comunicare. Participã, ca fondatori ai Misiunii, Institutul francez (ICR-ul nostru), organizaþia veteranilor, Muzeul armatei, Arhivele armatei, Biblioteca naþionalã, Editura pedagogicã, Asociaþia primarilor ºi o instituþie bancarã. Pe acelaºi site, veþi afla cã existã structuri corespunzãtoare, la nivelul fiecãrui departament (judeþ), ºi veþi putea afla peste 700 de activitãþi legate de sãrbãtorirea Centenarului. Sînt ºtiri ºi din celelalte þãri europene ºi de pe alte continente. Dar nu vreþi sã citiþi singura ºtire referitoare la România!

Sigur, ºi la noi existã unele iniþiative – la universitãþi, la Academie, la ICR etc. ªi la Fundaþia Titulescu au avut loc dezbateri despre Misiunea Berthelot, au fost lansate cãrþi despre mareºalul Prezan, despre primul rãzboi mondial. Dar lipseºte coordonarea ºi, bineînþeles, finanþarea. Statele europene alocã fonduri semnificative, de ordinul zecilor de milioane de euro, privind propriul lor Centenar. România a alocat pînã în acest moment zero fonduri.

Ar trebui sã înþelegem ºi nevoia de a explica, mai mult ºi mai bine, în afara þãrii, semnificaþia Marii Uniri, în condiþiile în care, în mod cert, în urmãtoarea perioadã, se vor reactiva forþe revizioniste.

A mai rãmas puþin pînã la debutul anului 2018.

Adaug apelul meu la unirea forþelor ºi la cinstirea istoriei, a trecutului ºi a strãmoºilor. Sã oferim un exemplu copiilor noºtri. Sã ne însuºim lecþiile istoriei, sã evitãm derapajele datorate lipsei comunicãrii.

Consider cã Departamentul Centenar nu poate funcþiona eficient decît la nivelul guvernului, în subordinea primului-ministru, þinînd seamã de nevoia de coordonare interministerialã. Sigur, însã, ar fi necesarã ºi o legãturã strînsã cu Academia Românã ºi desemnarea unui consiliu de personalitãþi care sã dea autoritate Departamentului. În felul acesta, s-ar da un mesaj public puternic legat de importanþa acordatã acestui eveniment”, scrie Adrian Nãstase, pe blogul personal.

LUCIAN NEGREA

Cum a fost primitã povestea „Dragnea-Sörös“

aceea cã PSD plagiazã chiar ºi atunci cînd vine vorba despre propagandã, în vreme ce a doua este aceea cã, prin mesajele utilizate în spaþiul public, PSD începe sã se radicalizeze. „Am fost ieri într-o scurtã vizitã la Budapesta. E în plinã desfãºurare o imensã campanie de publicitate stradalã distopicã. Mii de panouri publicitare - pe autostradã, pe imobile, în staþiile de autobuz - cu chipul lui Sörös ºi mesajul «Nu-l lãsa pe Sörös sã rîdã la urmã». Toatã campania este explicit plãtitã de guvernul maghiar. Sentimentul trãit e greu de descris. Eºti înconjurat de acelaºi chip din zeci de locuri. Evreul cel rãu, Marele Duºman. Pretutindeni te urmãreºte mesajul, te întorci ºi e acolo. Întors acasã, aflu cã Dragnea a identificat ºi el Marele Duºman, cauza tuturor relelor. Concluzia: PSD plagiazã chiar ºi la propagandã. Concluzia 2 (mai gravã): PSD se radicalizeazã”, a declarat Cãtãlin Drulã, pe pagina sa de Facebook.

Subiectul este comentat ºi de jurnalistul Ion Cristoiu, care afirmã cã, într-adevãr, existã o campanie împotriva lui Liviu Dragnea, însã în spatele acesteia nu se aflã miliardarul american, ci gafele fãcute de preºedintele PSD. „Da, existã o întreagã campanie de presã împotriva lui Liviu Dragnea. Ea, campania, are drept principalã cauzã nu George Sörös, nu conspiraþia, ci aberaþiile lui Liviu Dragnea. E rãsturnarea propriului Guvern pe un motiv pueril efectul unei campanii «bine finanþate»? E

desemnarea drept premier a unui FSN-ist din anii ’90, þinut pînã acum la conservare, în pivniþã, rezultatul unei campanii concertate? E halucinanta bîlbîialã cu noul Program de Guvernare, produsul unei Conspiraþii anti-Dragnea? Toate cele despre care e criticat Liviu Dragnea sînt produse nemijlocit de Liviu Dragnea. Existã o conspiraþie împotriva lui Liviu Dragnea? Fireºte cã da. E o conspiraþie iniþiatã ºi condusã chiar de Liviu Dragnea”, conchide Ion Cristoiu.

Fãrã doar ºi poate, linia folositã de PSD în comunicarea publicã, cu privire la George Sörös, va fi în continuare menþinutã. Oricît de absurdã ar fi situaþia, Liviu Dragnea, pentru a-ºi salva imaginea, are nevoie sã dea impresia cã luptã împotriva unui adversar redutabil. Iar forþa unei persoane este datã mai ales de nivelul adversarilor pe care îi are. Implicarea imaginarã a lui Sörös în acest subiect îl poate salva pe Dragnea în ochii propriului electorat. Cã în România existã cineva care foloseºte aceeaºi veche placã utilizatã ºi de Viktor Orban, lucru care poate dãuna imaginii þãrii noastre, nici nu mai conteazã pentru ºeful PSD. Pentru acesta conteazã sã se menþinã la un nivel acceptabil de frecventabilitate. Pentru cã alternativa este una durã, ºi anume sã fie canibalizat de restul social-democraþilor, pentru binele suprem al partidului. ªi Dragnea ºtie cã ai lui colegi nu vor avea nici o emoþie sã facã acest lucru, dacã în joc este pus viitorul PSD. ROBERT AGARICI

Dupã o perioadã în care Dragnea a rãmas lipit de colþul ringului, incapabil sã rãspundã la lovituri decît cu miºcãri haotice (vezi vizita ANAF în redacþia RISE), iatã cã preºedintele PSD pare hotãrît sã revinã în ofensivã. Reactualizarea subiectului cu privire la cel dintîi adversar al þãrii – Sörös - nu a rãmas fãrã ecou în spaþiul public. Reprezentanþi din toate mediile au comentat subiectul, pãrerea general acceptatã fiind aceea cã Dragnea ºi PSD aveau nevoie de inventarea unui adversar redutabil prin care sã-ºi justifice propriile gafe.

Cum Iohannis nu e Bãsescu ºi nu a dat motive pentru care sã fie acuzat de jocuri de culise, Sörös a fost ales ca inamic de serviciu.

Mircea Cãrtãrescu afirmã cã subiectul Sörös nu este unul inventat în România, ci cã acesta este prezentat ca „demon absolut” în mai multe þãri din zonã: „Sörös nu e o invenþie româneascã, este demonul absolut ºi în Ungaria lui Orban, ºi în Polonia. Am înþeles cã e de fapt un adversar fabricat ºi propus undeva în Est, dar care a fost trimis ca adversar în toate aceste þãri,” a declarat Cãrtãrescu.

Tot despre „universalitatea” subiectului vorbeºte ºi Cãtãlin Drulã, deputat USR, ale cãrui concluzii din toatã aceastã poveste sînt douã la numãr. Prima este

Pag. a 16-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (4) Frig ºi trudã (2) Sosiþi acasã, pãlmaºii din pãdure aflã de la familiile lor cã sãtenii repartizaþi la transporturi au avut mult de suferit, de frig ºi de trudã, împreunã cu ai lor. Iarna vine devreme pe acolo, cu zãpezi ºi geruri mari.

Dupã ce au terminat munca în cîmp, bucurîndu-se de o recoltã pe mãsura lucrului ºi a vremii, s-au dus ºi la corvezile planificate de Sfatul Sovietic. Pietriºul adunat pe malul Prutului era acoperit de zãpadã ºi îngheþat la suprafaþã. Unii îl fãrîmiþau cu tîrnãcoapele, iar alþii îl încãrcau cu lopeþile în cãruþe. Caii trãgeau din greu ºi alunecau pe gheþuº. Puneau umerii la povarã, pe rînd, pînã asudau ºi unii, ºi alþii. Aveau grijã de cai în momentele de pauzã, îi acopereau cu pãturi ca sã nu capete aprindere de plãmîni. N-au rezistat mult Au mai lãsat din obligaþii ºi pentru la primãvarã. Aceeaºi situaþie era ºi la transportul lemnelor din pãdure. Norma pentru un cal era de zece metri cubi. Coborau din Codrii Cosminului, pe serpentine, spre Valea Cosminului, cu roþile în piedicã.

Pe drumul de ºes se iveau alte greutãþi. Unde era zãpadã pe cale, prindeau caii la pas, dar în porþiunile cu neaua spulberatã de viscolul în furie, ºoseaua era cu gheaþã ºi oamenii împingeau cãruþele din spate, pe rînd.

La cele cu un singur cal se aducea încã unul ºi aºa, pe rînd, înaintau spre garã. Transpiraþi de efort, tremurau apoi de frig. Viscolul nu cruþa pe nimeni. Adesea, oameni ºi cai se întorceau acasã bolnavi, ºchiopãtînd, sau cu vreun picior rupt. Loviturile de bici rãmîneau vãrgate pe spinarea animalelor, parcã umflîndu-se. Cu milã pentru ele, tot trebuia sã le îndemne ºi aºa.

Datoritã organizãrii lor în grupuri de cîte patru sau cinci cãruþe, odatã ajunºi, trãgeau pe platforma gãrii din Valea Cosminului, spaþiu mare, unde depozitau lemnele dupã lungimea lor ºi dupã înãlþime, cu însemnuri. Cît vedeai cu ochii erau numai butuci scumpi, perfect clãdiþi

în aºteptarea încãrcãrii ºi transportului lor spre Rãsãrit.

Vedeau oamenii ºi înþelegeau ce se duce într-acolo ºi ce vine de acolo. Aºa, uneori fãrã ºagã (glumã), asociau sunetul mersului trenurilor dupã încãrcãtura lor. Încolo se transporta marfa grea ºi scumpã, locomotivele trãgînd din greu, pufãind pe nãri: „fo-fo-fo-fo; fo-fo-fo-fo”, adicã: „material-postav, material-postav”, iar spre noi veneau uºoare, auzinduse: „zdranga-zdranga”, adicã: „chibrituri-tutun, chibrituri-tutun”.

Cu toate insistenþele, la aceste munci silite ºi chiar cu ameninþãri, nu toþi oamenii rãspundeau sarcinilor cerute.

Unii, din cauza bãtrîneþilor, alþii din cauza sãnãtãþii ºubrede, iar alþii din revoltã, din intenþia de a împiedica, de a stãvili jafurile ºi chinurile oamenilor ºi animalelor.

Unul dintre aceºtia a fost Mihalache Ropcean, fratele moºului meu Ion ºi al directorului ºcolii din comunã, Lazãr deputatul. El încã nu transportase nimic. I s-a pus în vedere de mai multe ori sã-ºi realizeze sarcina, dar nu s-a dus. Dupã vreo douã sãptãmîni a fost chemat la Primãrie, împreunã cu fiul sãu, un flãcãu frumos ºi voinic, precum un brad. Trebuia sã dea socotealã în faþa Comisiei de judecatã, în faþa Adunãrii generale. Din acest colectiv, în afarã de primar, mai facea parte ºi o „aleasã” localnicã, deputatã, pe nume Ciolac, poreclitã Ciolãceasa, de care oamenii se cam fereau.

Verdict: vinovat!

A fost interogat mai întîi tatãl, de ce nu a cãrat lemne.

Avea doi cai buni ºi o cãruþã trainicã. „Eu sînt bolnav ºi bãtrîn ºi nu pot cãra. Am peste 80 de ani”, a zis omul. „Ia loc pe scaun, te rog”. A fost invitat apoi fiul, în salã.

Acesta a intrat speriat, cu pãlãria frãmîntînd-o în mîinile-i tremurînde. La aceeaºi întrebare, flãcãul rãspunde: „ªi caii, ºi cãruþa sînt ai tatãlui meu... N-am putut...”. În final se judecã tînãrul. Este gãsit vinovat. Tatãl, înspãimîntat, a intervenit rugîndu-se în genunchi: „O sã car eu, o sã car

Prin Librãriile Americane (2) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Herþei Rubin Udler, martor ocular la represaliile din Odessa (1941) Propaganda sovieticã a folosit din plin cazul Odessa, umflînd numãrul victimelor la 20.000, luînd mãsuri de rãzbunare împotriva prizonierilor români.

Deocamdatã nimeni nu ºi-a arogat „meritul” aruncãrii în aer a clãdirii comandamentului din Odessa, cu efecte tragice atît pentru români, cît ºi pentru locuitorii Odessei, ceea ce înseamnã cã nu a fost opera unei grupãri curajoase de partizani, ci o crimã premeditatã, pregãtitã cu sînge rece de NKDV, care probabil ºi-a minat sediul regional (clãdirea în care se instalase comandamentul român), desigur, mascînd totul. Era de aºteptat sã urmeze represalii, dar pentru conducãtorii ruºi viaþa propriilor concetãþeni nu conta atunci, aºa cum nu conteazã nici astãzi (a se vedea cazul copiilor luaþi ostatici la ºcoala din Beslan, sacrificaþi fãrã milã de trupele speciale în schimbul de focuri cu rãpitorii).

Au mai fost ºi alte acþiuni de represalii ale armatei române în teritoriile ocupate? Rãspunsul este nu.

Celelalte armate implicate au recurs la represlii? Da, de multe ori. Amintim: Hiroshima, Nagasaki, Dresda, Bucureºti. În lumea civilizatã de astãzi mai au loc represalii? Da, de exemplu cel din decembrie 2008, cînd pentru cîteva tiruri de rachete ale Hamas-ului, Israelul declanºeazã în Fîºia Gaza represalii care duc la uciderea a peste 300 de femei ºi copii palestineni, plus cîþiva luptãtori Hamas. Revenind la trecut, nu ºtiu în ce mãsurã represaliile de la Odessa au descurajat miºcarea de partizani. Poate a avut efect pe termen scurt, pe termen lung, însã, miºcarea de partizani a fost sigur descurajatã de administraþia civilã liberalã ºi permisivã a românilor din Transnistria, care a dus la înflorirea eco-

nomicã ºi socialã, caz unic în teritoriile ocupate din timpul rãzboiului. Continuãm cu amintirile lui Rubin Udler, care, în 12 februarie 1942, este deportat la Berezovka. Este îmbarcat într-un tren pãzit de germani.

Drumul dureazã trei zile într-un tren de marfã, foarte înghesuiþi, expuºi curentului rece, care în timpul mersului pãtrundea prin gãurile pereþilor. Bãtrînii, copiii mici, cei cu probleme la inimã ºi bolnavii încep sã moarã. Trenul se opreºte pe parcurs, dar uºile rãmîn închise pînã la destinaþie. Abia aici, cei morþi sînt daþi jos, cei bolnavi sînt trimiºi la spital, iar ceilalþi sînt încolonaþi ºi conduºi la ghetou. Au petrecut noaptea într-o baracã neîncãlzitã. În continuare este descris drumul parcurs de Rubin Udler, pãrinþii ºi sora sã prin Mostovoie pînã la Domanievka, pe care l-au parcurs pe jos, cu un vînt puternic din faþã, ceea ce-i face sã meargã foarte încet pe drumul acoperit de zãpadã. Cam la 10 km de Berezovka a început sã vadã de-o parte ºi alta a drumului cadavre îngheþate, rãmase de la transportul precedent. Pe la amiazã, ei zãresc niºte puncte negre miºcîndu-se iute pe întinsul stepei înzãpezite din faþa lor. Soldaþii români din escortã îi opresc pe cei din faþã ca sã poatã ºi cei rãmaºi în urmã sã se apropie. Au fãcut aceasta pentru cã se apropiau de satele locuite de etnici germani. „Mãsura escortei a fost corectã, noteazã Rubin Udler, pentru cã în curînd o mulþime de sãnii pline cu etnici germani ne-au înconjurat. Jandarmii români s-au interpus între noi ºi ei cu armele îndreptate spre germani, spunîndu-le sã plece de acolo”.

Nota 4: Timothy Snyder, în cartea sa, amintitã mai sus, scrie exact contrariul, ºi anume cã jandarmii care escortau coloanele de deportaþi se lãsau mituiþi de localnici pentru a le permite sã-i rãpeascã pe cei care erau mai bine îmbrãcaþi pentru ca apoi sã-i omoare ºi sã le ia hainele: „Other bribed gendarmes for the right to pick prosperouslooking Jews from the columns in order to murder them for clothing” (pag. 232). Sã nu fi cunoscut Timothy Snyder mãrturia lui Rubin Udler este puþin probabil, din moment ce a apãrut chiar într-o culegere tipãritã de Editura Universitãþii Yale unde domnia-sa este profesor de istorie. Continuãm citatul: „Drept rãspuns, germanii au început sã rîdã insolent, sã vorbeascã în germanã ºi sã se apropie cu sãniile tot mai

eu, numai nu-mi luaþi copilul”. N-a mai putut face nimic.

Dupã o sãptãmînã, noaptea, la poarta casei lor s-a oprit o dubã. Feciorul ºi-a luat o pernã ºi un þol (þesãturã groasã de lînã, folositã la þarã ca pãturã sau aºternut), s-a îmbrãcat cu haine mai groase ºi dus a fost. Nimeni nu a ºtiut unde ºi cît a trãit pe acolo, prin locurile de exterminare.

Dupã multã vreme de aºteptare, familia, preotul ºi satul l-au pomenit prin rugãciuni ºi praznice, deoarece fecior ca el nu mai era în sat.

S-a schimbat primarul Socotind ruºii cã nu prea se respectã Zaconul de cãtre oameni, au schimbat primarul, dar nu înainte de a studia ºi a pune la încercare pe cine credeau ei, dar tot pe sãraci, care le-ar fi fideli. S-au oprit la un alt fost cioban, pe nume Ringhiuc. Acesta ºtia mai bine ruseºte ºi avea deja ceva din experienþa predecesorului sãu Slavnic. Era gata sã ducã la bun sfîrºit, cu devotament, toate punctele planurilor. Dupã cîtva timp de serviciu loial, plin de sine, se lãuda: „La români am fost cioban, dar la ruºi eu sînt primar”. În acesta îºi puseserã ocupanþii toatã nãdejdea pentru a-ºi consolida stãpînirea. Degeaba mai avea el momente ºi situaþii delicate faþã de unii consãteni, cã nu se mai putea abate de la sarcinile prevãzute, pe care le cunoºtea deja pe de rost. Erau de neschimbat. În aceastã funcþie de onoare trebuia sã fie sincer faþã de superiorii sãi. Nici o ºovãire nu putea avea loc. Gata!

Studiind ºi aranjînd documentele Primãriei, dã peste niºte foi cu numele unor sãteni. Erau „Liste negre” întocmite încã de pe timpul primarului Slavnic. Aceºti oameni din liste erau „sub lupa” Stãpînirii, urmãrindu-li-se activitatea ºi manifestarea faþã de obligaþiile pe care le aveau, precum ºi influenþa lor asupra localnicilor: bogaþii satului, foºtii primari, cei care puneau piedici la înfiinþarea colhozului sau cei care aveau persoane din familie plecate în România. Aceste foi l-au înfiorat ºi pe noul primar, dar nu mai putea da înapoi. Dimpotrivã, el trebuia sã le completeze cu noi „fãptaºi potrivnici”. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

mult de ei, apoi sparg coloana ºi cu biciuri în mînã încep sã ia cu forþa hainele evreilor care le pãreau de bunã calitate, apoi au plecat de unde au venit”. Escorta a început sã respire uºuratã acum, pentru cã ei n-au fost nevoiþi sã foloseascã armele sau sã se încaiere cu aceºti obraznici aliaþi, dar cei care au pierdut hainele încep sã sufere de frig. Pînã la urmã, oamenii mulþumesc lui Dumnezeu cã germanii nu i-au luat de la români sã-i ducã în colonia lor. Deºi este greu acum sã ne imaginãm, noteazã Rubin Udler în continuare, noi ne simþeam norocoºi, deoarece coloniºtii germani din regiunea Odessa, pe unde treceau drumurile morþii spre infamele ghetouri din Bogdanovka, Domanievka, Ahmechetka ºi Mostovoie, erau adevãraþi criminali”.

Citînd din „Documents…” de Jean Ancel, aratã cã în zona repectivã coloniºtii germani (din satele Kartaiaka, Novo Kandeli, Bernandovka, Zavadovka, Lichtenfeld ºi Reichstadt) au jefuit de valori ºi haine 3.223 de evrei, pe care apoi i-au împuºcat ºi incinerat.

Nota 5: Este de remarcat verticalitatea lui Rubin Udler, care îl citeazã pe Jean Ancel atunci cînd, probabil la presiunea editorilor, se referã la evreii jefuiþi ºi uciºi de localnici. Adicã el a descris ce a vãzut, restul afirmaþiilor aparþin altora. În 20 februarie, familia autorului ajunge în ghetoul din Domanievka, unde cei din convoi sînt numãraþi ºi adãpostiþi într-o clãdire uriaºã, fost club ºi iniþial sinagogã, apoi la scurt timp sînt luaþi de aici de cãtre jandarmii români ºi duºi întrun cãtun numit Grãdina Vinului (Vinogradni Sad), aflat la 7 km sud faþã de Bogdanovka, pe malul Bugului.

Ghetoul era organizat într-un fost grajd pentru creºterea viþeilor. Aici au trãit ºase familii ºi ºase persoane singure, în total 27 de suflete, bãrbaþi, femei ºi copii, timp de doi ani, aproape toþi supravieþuind pînã la sosirea ruºilor. Într-o dimineaþã a anului 1944, Philip, cel mai bãtrîn dintre ei, a fost chemat urgent la comandantul jandarmilor români din cãtun, care l-a informat cã, datoritã unor manifeste ºi zvonuri care circulã referitoare la o iminentã retragere a românilor ºi nemþilor, ca urmare a ofensivei sovietice, existã suspiciuni cã evreii ar putea sã sprijine operaþiuni ale partizanilor, în consecinþã doi jandarmi vor percheziþiona ghetoul. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

Pag. a 17-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Germania se teme de susþinerea SUA pentru Polonia ºi România (2) România are nevoie de un nou Titulescu Acum, la aproape un secol, Polonia resusciteazã conceptul Intermarium, sub forma „Iniþiativei celor Trei Mãri“ (creatã în 2016, ca o „platformã informalã“ de sprijin pentru proiectele strategice ale þãrilor membre), din care sã facã parte 12 state cuprinse între Marea Balticã, Marea Neagrã ºi Marea Adriaticã. Aici intervine lovitura lui Donald Trump împotriva Angelei Merkel: Administraþia SUA sprijinã acest proiect ºi, drept dovadã, înainte de a participa la amintitul summit G20 din Germania, Donald Trump va participa la întîlnirea de la Wroclaw a liderilor statelor care vor sã renascã acest proiect interbelic. Analiºti americani apropiaþi de Serviciile de Informaþii ºi de armata SUA, precum George Friedman, au susþinut deseori cã este necesar sprijinul american pentru acest proiect, care contracareazã Rusia ºi Germania, ºi cã este o iniþiativã în care Polonia ºi România (þãri care au cele mai puternice armate ºi asigurã flancul estic al NATO) trebuie sã aibã rolul principal. Prin urmare, nu este întîmplãtor cã Donald Trump a refuzat sã-ºi asigure aliaþii europeni cã va respecta clauza apãrãrii colective din Tratatul NATO de faþã cu Angela Merkel, Emmanuel Macron sau Recep Tayyip Erdogan (la summitul NATO de la Bruxelles), dar a fãcut-o la Casa Albã, în prezenþa preºedintelui României. În acest context, vizita lui Trump în Polonia din luna iulie nu va face decît sã transmitã un nou mesaj neplãcut Berlinului. Pentru guvernul de la Berlin, susþinerea americanã pentru „Iniþiativa celor Trei Mãri“ nu este o veste bunã, cãci tradiþia „Intermarium“ este contracararea hegemoniei germane. Rãmîne, însã, întrebarea privind atitudinea Rusiei. Propaganda rusã criticã acest proiect catalogîndu-l alimentat de ambiþiile hegemonice ºi antiruse ale Poloniei, mai cu seamã cã în ecuaþia strategicã este implicatã Ucraina, ca ºi în 1919-1921.

Europa Veche contra Noii Europe „Donald Trump se joacã cu Europa“, scrie iritat cotidianul german „Tagespiegel“, susþinînd cã SUA doresc sã împartã Europa în „vechi“ (Vestul) ºi „noi“ (România, Polonia), exact aºa cum a fãcut-o ºi administraþia George W. Bush atunci cînd þãrile vest-europene au refuzat sã se alãture invaziei americane în Irak.

Atunci, ºeful Pentagonului, Donald Rumsfeld, spunea cã „noua Europã“ este de partea SUA, nu ºi „Europa

Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (9) În 1951, Walter Hallstein a devenit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, funcþie care i-a permis sã se implice în negocierile cu Israelul privind plata despãgubirilor cãtre poporul evreu ºi a jucat un rol important în elaborarea strategiei de politicã externã a Germaniei de Vest. Numele sãu este legat de aºa-numita „doctrinã Hallstein” din 1955, un acord politic strict, care prevedea cã Germania de Vest nu va avea relaþii diplomatice cu statele care recunosc Germania de Est (RDG).

Omul politic belgian Paul-Henri Spaak a fost de trei ori prim-ministru al þãrii sale ºi de 11 ori ministru de

veche“. Trump speculeazã tensiunile interne din UE ºi susþine guvernul eurosceptic de la Varºovia, mai scrie „Tagespiegel“, atrãgînd atenþia asupra mesajului foarte important pe care îl va da participarea lui Trump la reuniunea liderilor „Celor Trei Mãri“ de la Wroclaw, exact la frontiera polono-germanã. „Lupta Europei cu Rusia poate sã nu se ducã doar în Þãrile Baltice, ci ºi în Marea Neagrã, unde va implica România“, (Robert D. Kaplan, „În umbra Europei“).

Pîrghiile germane de influenþã Regimul conservator din Polonia, condus de Jaroslaw Kaczynski, a investit mult în acest nou proiect „Intermarium“, prin concretizarea cãruia vrea sã sãrbãtoreascã centenarul renaºterii naþionale. Germania are, însã, la îndemînã instrumentele de coerciþie oferite de UE (recent a fost iniþiatã procedura de infringement împotriva Poloniei, Ungariei ºi Cehiei pentru neacceptarea cotelor de imigranþi ºi, teoretic, se poate ajunge la suspendarea acestor state din Consiliul UE). Însã mult mai bine pot fi instrumentalizate luptele politice interne: tabãra liberalã de la Varºovia este mai înclinatã cãtre UE dominatã de Germania, iar acesta este fondul pe care în Polonia se dezvoltã miºcãri civice ºi au loc proteste care, în decembrie 2016, au dus chiar la ocuparea Parlamentului.

Spre deosebire de Polonia, România nu a ales, în mod limpede, taberele în aceastã disputã strategicã.

Constrînsã de motorul franco-german al UE, pusã deseori la colþ din cauza corupþiei, lipsitã de o industrie asemãnãtoare cu cea a Poloniei ºi cu un PIB de circa trei ori mai redus, România nu mai poate emite pretenþii de lider regional ºi rãmîne cuminte ºi predictibilã în interiorul parteneriatelor strategice cu Varºovia ºi SUA.

Imediat dupã primul rãzboi mondial, partea noastrã de lume fierbea: graniþele fuseserã retrasate, Ucraina era scindatã între Vest ºi Est, Polonia a purtat rãzboaie atît cu Ucraina, cît ºi cu Rusia Sovieticã pentru controlul asupra regiunii Lvov, România purta un rãzboi cu Ungaria Sovieticã, Turcia se desprindea de otomanism ºi se redefinea ca naþiune. Rusia, aflatã în rãzboi civil, nu a asigurat un arbitraj decisiv, nici Germania slãbitã de rãzboi.

Acum, dupã o sutã de ani, Ucraina este din nou ruptã între Est ºi Vest, Polonia nutreºte ambiþii regionale asemãnãtoare, Turcia revine la otomanism sub preºedintele Erdogan. Acum, însã, Rusia este puternicã, Germania dominã Uniunea Europeanã prin tandemul renãscut cu Franþa preºedintelui Emmanuel Macron.

Este o situaþie asemãnãtoare cu cea din preajma celui de-al II-lea rãzboi mondial, cînd Germania nazistã ºi URSS îºi dãdeau mîna peste Europa Centralã ºi de Est. Atunci, singura expresie a alianþei polono-române a fost ajutorul dat de România pentru evacuarea unei pãrþi din tezaurul de la Varºovia, iar de proiectul generalului Pilsudski s-a ales praful. Însã, acum acest proiect pare sã fie sprijinit de cea mai mare putere mondialã.

Prima întîlnire dintre Vladimir Putin ºi Donald Trump (la Hamburg) poate indica primele evoluþii pe acest nou front est-european, cu o retrasare a sferelor de influenþã ºi a aliniamentelor unui nou rãzboi rece, dar ºi un rãzboi între „ordinea liberalã mondialã“ a Germaniei ºi cea a Statelor Unite.

Sfîrºit („Cotidianul“)

Externe. El a prezidat conferinþa de la Messina (1955), unde s-a înfiinþat comitetul care a redactat „Raportul Spaak”, care a pregãtit semnarea Tratatelor de la Roma, de înfiinþare a Comunitãþii Economice Europene. Spaak a fost semnatarul tratatului din partea Belgiei.

Nãscut în 1899, în Schaerbeek, Paul-Henri Spaak a minþit în legãturã cu vîrsta, pentru a se înrola în armatã în primul rãzboi mondial. A fost capturat de germani ºi a petrecut doi ani în închisoare, ca prizonier de rãzboi.

Dupã rãzboi, a studiat dreptul ºi a descoperit pasiunea pentru sport, ajungînd sã reprezinte Belgia în cadrul turneului de Cupã Davis din 1922. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, Spaak a încercat în zadar sã menþinã neutralitatea Belgiei. Dupã invazia germanã, guvernul belgian s-a retras la Paris, iar apoi la

Londra. În timp ce se afla în exil în Anglia, Spaak a lucrat la un proiect extrem de ambiþios: uniunea vamalã dintre Belgia, Þãrile de Jos ºi Luxemburg. În 1944, s-a semnat la Londra înfiinþarea Benelux, o uniune care garanta libera circulaþie a banilor, persoanelor, serviciilor ºi bunurilor, o sursã de inspiraþie pentru viitoarea integrare europeanã.

Dupã eliberarea þãrii sale, Paul-Henri Spaak s-a alãturat din nou Guvernului belgian, ocupînd funcþia de ministru al Afacerilor Externe ºi pe cea de prim-ministru.

Spaak a fost preºedintele Parlamentului European (1952-1954) ºi secretar general al NATO (1957-1961). (va urma) ION M. IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu

Cînd Rusia ºi Germania îºi dau mîna peste Europa

Proiectul Marii Europe. O schiþã geopoliticã pentru o lume multipolarã în devenire (2) În epoca rãzboiului rece, unitatea lumii occidentale (de pe cele douã maluri ale Atlanticului) avea ca bazã mai mult sau mai puþin solidã apãrarea valorilor comune.

Dar în prezent aceastã sfidare nu mai are nici o actualitate, vechea retoricã nu mai merge. Ea ar fi trebuit revãzutã ºi ar fi trebuit gãsite noi argumente. De multã vreme nu mai existã inamic comun, clar ºi realist. Baza pozitivã pentru o lume occidentalã unitã pe viitor este în contradicþie directã cu opþiunea ultraliberalã anglo-saxonã (azi, americanã).

Europa actualã posedã propriile sale interese strategice, care diferã substanþial de interesele americane, ca ºi de abordarea proiectului Occidentului global. Europa posedã propriul sãu tropism particular cãtre vecinii sãi de la sud ºi de la est. În anumite cazuri, interesul economic, soluþiile energetice ºi apãrarea comunã nu coincid deloc cu cele ale Americii. Aceste consideraþii generale ne conduc, pe noi, intelectualii europeni profund

Preºedintele francez Emmanuel Macron l-a invitat pe oaspetele sãu, Donald Trump, la o cinã servitã la lumina lumînãrilor, în restaurantul ,,Jules Verne”, de la etajul 2 al celebrului Turn Eiffel. De pe ,,acoperiºul Parisului”, cei doi, însoþiþi de primele doamne, au savurat rafinata gastronomie francezã care, nu o datã, a reuºit sã influenþeze luarea unor decizii importante, sau sã schimbe soarta unor evenimente istorice.

implicaþi în destinul patriei noastre culturale ºi istorice, Europa, la concluzia cã avem mare nevoie de o viziune alternativã a lumii ce va veni, unde locul, rolul ºi misiunea Europei ºi a civilizaþiei europene vor fi diferite, mai mari, mai bune ºi mai sigure decît în cadrul proiectului Imperiului global cu caracteristicile sale imperiale prea evidente.

Singura alternativã fezabilã în circumstanþele prezente este aceea de a ne ancora în contextul unei lumi multipolare. Multipolaritatea poate garanta oricãrei þãri ºi civilizaþii de pe Planetã dreptul ºi libertatea de a-ºi dezvolta popriul potenþial, de a-ºi organiza propria realitate internã în acord cu identitatea specificã a culturii sale ºi a poporului sãu, ca ºi de a propune o bazã fiabilã a relaþiilor internaþionale juste ºi echilibrate în concertul naþiunilor lumii. Multipolaritatea ar trebui fondatã pe un principiu de echitate în diferitele tipuri de organizaþii politice, sociale ºi economice ale acestor naþiuni ºi state.

Progresul tehnologic ºi deschiderea crescîndã a þãrilor ar trebui sã promoveze prosperitatea tuturor popoarelor ºi naþiunilor ºi un dialog între ele. Dar, în acelaºi timp, sã nu punã în pericol identitãþile respective. Diferenþele dintre civilizaþii nu trebuie sã culmineze neapãrat într-un ºoc inevitabil – contrar cu logica simplistã a unor autori americani. Dialogul sau, mai degrabã, „polilogul“, este o posibilitate realistã ºi fezabilã pe care ar trebui toþi s-o urmãm în aceastã privinþã. În ceea ce priveºte direct Europa, ºi prin contrast cu alte planuri de a crea ceva „mare” în sensul vechiului imperialism – fie cã este vorba despre Proiectul pentru un Mare Orient Mijlociu sau programul pan-naþionalist pentru o Mare Rusie sau o Mare Chinã – noi propunem, ca o concretizare a abordãrii multipolare, o viziune echilibratã ºi deschisã a Marii Europe ca nou concept pentru dezvoltarea viitoare a civilizaþiei noastre în dimensiunile sale strategice, sociale, culturale, economice ºi geopolitice. (va urma) ALEKSANDR DUGHIN

Pag. a 18-a – 21 iulie 2017

Universalitatea bunelor maniere (17) Fumatul în locurile publice Dacã existã un fapt care reuneºte multitudinea de dezbateri despre douã libertãþi antagonice, acela este fumatul în locurile publice. Acum nu se mai poate spune cã nu se cunosc efectele amestecului de fum, nicotinã ºi gudron asupra sãnãtãþii noastre. Sîntem martorii unei întregi campanii internaþionale anticonsum, dar adevãrul este cã încã existã un procent foarte mare al populaþiei care fumeazã.

Datoria noastrã este de a analiza cînd anume fumatul atenteazã la bunele maniere ºi la respectul pe care trebuie sã-l manifestãm faþã de ceilalþi.

Legile cu privire la interzicerea fumatului în locurile publice diferã de la o þarã la alta. Dacã în Statele Unite este încetãþenitã regula care interzice fumatul în cafenele sau restaurante, iar în anumite state nu este permis nici mãcar pe stradã, în alte þãri, din America de Sud sau Europa, legile sînt mai puþin severe dar, cu toate acestea, sîntem obligaþi sã le respectãm.

Acolo unde este permis fumatul, zonele între fumãtori ºi nefumãtori vor fi bine delimitate. În restaurante, cafenele, baruri ºi, în general, în locurile de relaxare, este foarte posibil sã existe aceste sepa-

Filme de top cu efecte speciale remarcabile (3) Motto: „Efectele speciale dintr-un film costã mult mai puþin decît salariul actorului principal“. (James Cameron) Noua piatrã de încercare în filmul SF este Edgar, gîndacul uriaº. „Infanteria stelarã“ a lui Paul Verhoeven ºi-a depãºit biniºor bugetul preconizat, deºi în film nu apare nici un star, tocmai pentru a reduce cheltuielile.

Distribuþia se compune din tineri actori de televiziune, extrem de promiþãtori, vedete ale unor seriale ca „Melrose Place“ sau „Beverly Hills 90210“. Regizorul se explicã: „M-am sãturat de vedete arogante. Aceºti tineri cel puþin nu comenteazã cînd ridic tonul“.

Nici asta nu se întîmplã întotdeauna. Cîþiva figuranþi au refuzat sã aparã goi, într-o scenã filmatã la duºuri. De data asta, Verhoeven a ridicat în zadar vocea. Aºa cã a recurs la ultimul argument: exemplul personal, dovedind astfel cã nu le cere tinerilor decît ceva ce ºi el ar face în interesul filmului.

Pe vremuri, Baker se ocupase de celebra scenã a bufetului din „Rãzboiul stelelor“. Modelul, înalt de 4 metri, a costat o jumãtate de milion de dolari. Apoi, Sonnenfeld l-a implorat pe Spielberg sã mai scoatã din buzunar douã milioane ºi jumãtate de dolari pentru crearea unui Edgar digital. Ca modele au fost folosiþi ºerpi, scorpioni ºi lãcuste. Au fost necesare 12 sãptãmîni pentru ca Wayne Kennedy, modelatorul-grafician pe

Joi, 25 octombrie 1998 Se întîmplã lucruri minunate cu noi ºi în jurul nostru (eu, mama ºi tata). Sînt bine ºi mulþumitã.

Sînt sãnãtoasã, veselã ºi maturizatã!

Andrei D. mai dã din cînd în cînd cîte un telefon. ªi regret cã ultima datã nu m-am simþit în formã.

Eram extrem de obositã. Venisem de la þarã, de la tata din sat. A vorbit mama cu Andrei. Am simþit cã avea nevoie sã vorbeascã cu mine, dar eu sã mã fi aflat în altã stare. Însã, ºi eu eram apaticã mai mult ca el. Legãtura noastrã fusese întreruptã de vreun an ºi jumãtate, de anul trecut, de la ziua mea, înainte de plecarea lui Gigi, din grupul nostru, în America. De ziua lui, am vrut sã-l felicit, dar nu mi-a rãspuns la telefon nimeni. Mã aflam într-o depresie groaznicã.

Mi-am întrerup facultatea ºi acum am reluat-o.

Vreau s-o sfîrºesc. Mã ocup de lucrarea de licenþã. Îmi tratez slãbiciunile ºi depresia la Maia Vârlan cu bioenergie. Sînt cînd sus, în formã excelentã, cînd jos, în neputinþã. Iubirea, aºa cum o înþeleg ºi doresc eu sã fie, nu am gãsit-o. Poate nici nu mai existã pe lume.

M-am nãscut prea tîrziu, în alt timp. Nu mã fac înþeleasã oricît aº striga. ªtiu ce vreau, ºtiu cã nu este imposibil, dar nu mi se întîmplã ºi pace! Îmi tratez depresiile, asta fac. Dar, nu cu chimicale! Mai am 7 luni pînã sã termin facultatea ºi doresc sã mã înscriu

ROMÂNIA MARE“

raþii între zone. Respectaþi zona nefumãtorilor, iar atunci cînd vã aflaþi în spaþiul unde este permis fumatul, þineþi cont de urmãtoarele sfaturi: * Nu daþi fumul direct cãtre persoana care este aºezatã în apropierea dvs. Chiar dacã acea persoanã este tot fumãtoare, are deja propriul fum pe care îl inspirã. * Chiar dacã este permis fumatul în locul unde vã aflaþi, încercaþi sã nu vã aprindeþi o þigarã dacã în apropiere sînt copii sau persoane în vîrstã. * Cereþi o scrumierã chelnerului, pentru a nu lãsa scrumul în farfurie sau în zaþul de cafea. * Dacã cineva vã cere politicos sã nu mai fumaþi pentru cã fumul îi face rãu, nu încercaþi sã revendicaþi drepturile care se cuvin zonei fumãtorilor. Stingeþi þigara.

Sînt unele locuri unde este interzis fumatul în orice situaþie. Ne referim la spitale, centre de sãnãtate, sanatorii ºi unitãþi sanitare în general. Acelaºi lucru se întîmplã în toate transporturile publice, de la trenuri pînã la autobuze ºi avioane. În cazul avioanelor, interdicþia totalã de a fuma în timpul zborului este recentã. Chiar dacã regulile se schimbã în funcþie de compania aerianã, este permis fumatul în zborurile care depãºesc un anumit numãr de ore ºi în intervalele de timp stabilite. În transporturile private, cum ar fi taxiurile, dacã vedeþi un afiº care indicã interzicerea fumatului, respectaþi-l; dacã nu existã un astfel de afiº, întrebaþi-l pe ºofer dacã puteþi fuma, înainte de a vã afla în jenanta situaþie de a vi se computer de la ILM sã reproducã o copie digitalã a lui Edgar.

Azi, cei de la ILM au depus ceea ce a mai rãmas din proiectul Edgar pe acelaº raft cu T-Rex ºi uraganul Twister. Colecþia de „grozãvii“ a ILM s-a îmbogãþit cu un frumos exemplar.

Chiar dacã, dupã „Ziua Independenþei“, „MIB“ a adus cîteva elemente de umor, filmul care i-a fãcut pe fanii OZN sã rîdã cu poftã a fost „Atacul marþienilor“, în regia lui Tim Burton. Regizorul nu ascunde: „Acest film a putut fi fãcut doar cu umor negru. Marþienii atacã ºi astfel începe o comedie care întoarce lumea cu susul în jos“.

Extratereºtrii subþirei, adevãrate schelete ambulante cãrora li se distrug circumvoluþiunile creierului aflate la vedere în craniul transparent, vorbesc o limbã cu sunete extrem de ciudate. Nu îi auzim rostind altceva decît „oh, oh“, în timp ce distrug tot ce le iese în calea laserelor. Altfel spus, au sosit diavolii intergalactici. Prin satira SF „Atacul Marþienilor“ a lui Tim Burton, renaºterea filmelor avînd ca temã catastrofele ajunge pe culmile umorului. Producþia de 70 de milioane de dolari caricaturizeazã toate problemele pe care „Ziua Independenþei“ le-a luat în serios. Parcã am privi o parodie a acestuia din urmã, deºi s-au turnat cam simultan, deci e imposibil ca unul sã se fi inspirat din celãlalt. Este evident cã la originea asemãnãrilor se aflã un adevãr, ºi anume cã atît regizorul Emmerich, cu „Ziua Independenþei“, cît ºi Burton ºi-au fundamentat operele pe filmele SF ale anilor ‘50, care la rîndul lor au pornit de la fantasticele romane ale lui H.G. Wells. Regizorii au valorificat producþiile anterioare, dar fiecare în stilul lui. Emmerich a fãcut un film rãzboinic, iar Burton a fãcut o plecãciune ireverenþioasã în faþa marilor clasici ai genului. Filmul lui

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (34) la Medicinã. Mulþumesc lui Dumnezeu cã am scãpat de obsesia cãsãtoriei. Nu mi-o mai doresc acum. I-am scris Marianei la Paris. Vineri, vine dl. Leonard Gavriliu. Îi voi arãta poezia dedicatã lui Andrei D. Preotul Necula a fãcut infarct ºi e la Urgenþã, sãracul.

Cam acestea sînt ultimele noutãþi.

Vineri, 30 octombrie1998 Vin acasã. Tata mã aºtepta în uºã foarte bucuros.

Pe birou îmi pusese un pachet cu mai multe cadouri.

Cîºtigase la nu ºtiu ce tombolã daruri în valoare de 1,5 milioane de lei ºi pe toate mi le oferea mie: lãnþiºor de aur ºi cruciuliþã, douã perechi de ciorapi medicinali, o cartelã magicã ºi cartea „Ghidul medicinei de familie”.

Am vorbit cu Andrei. Are un examen. κi dã doctoratul. Cînd am venit de la Maia Vârlan, mama îmi cumpãrase caºcaval ºi grepfruit. Apoi, ne-a vizitat domnul Leonard Gavriliu ºi mi-a dãruit volumul lui „Dicþionarul de celebrologie”. Atîtea bucurii într-o singurã zi! Stau cu pisicuþul Socrate în poalã ºi toarce

cere sã stingeþi þigara. În cazul în care cãlãtoriþi cu o maºinã particularã, care nu este a dvs., indicaþiile sînt aceleaºi.

Vã veþi demonstra bunele maniere, îndeplinind fiecare dintre aceste interdicþii ºi evitînd sã deranjaþi nefumãtorii, care nu sînt dispuºi sã se transforme în fumãtori pasivi din cauza dvs.

Cum scriem o scrisoare?

Scrierea scrisorilor este un obicei pe cale de dispariþie. Chiar dacã pare simplu sã luãm o foaie de hîrtie, un stilou ºi sã scriem cîteva rînduri, fie cã este ceva personal sau oficial, scrierea corectã a unei scrisori cere o capacitate de redactare ºi sintezã pe care nu toate persoanele o deþin. În plus, Internetul ºi poºta electronicã au luat locul scrisorilor tradiþionale, cu plic ºi timbru. Cu toate acestea, scrisorile sînt o dovadã în plus de educaþie ºi respect faþã de cineva.

Existã diferite tipuri de scrisori. Cele care se scriu prietenilor ºi rudelor se supun cîtorva reguli, avînd în vedere cã sînt o reflectare a sentimentelor noastre, a dorinþelor sau a nevoii de a le aminti iubirea noastrã persoanelor apropiate. La fel se întîmplã cu scrisorile de dragoste. Dar existã un alt tip de scrisori, cele de politeþe, care trebuie sã urmeze niºte reguli bine stabilite. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO Burton foloseºte imaginile care însoþeau prin anii ’60 reclama la guma de mestecat Topps, pe care, la vremea aceea, o cunoºtea toatã America. Au fost interzise în 1962, deoarece erau prea violente.

Putem considera, fãrã teama cã am greºi, cã „Atacul Marþienilor“ este un colaj de filme vechi, bune de aruncat la gunoi, avînd ca subiect invazia extratereºtrilor. OZN-urile parcã ar fi fost reconstituite dupã creaþiile veteranilor genului, Jack Amold sau Bryon Haskin, în timp ce marþienii sînt o copie modernã a figurilor vechi. Avînd în vedere toate acestea, nu avem de ce sã ne mirãm cã totul aratã atît de special. „Am revenit cu intenþii paºnice“, anunþã marþienii care au aterizat la începutul filmului în deºertul Nevada, apoi îi carbonizeazã cu armele lor pe pãmîntenii care i-au primit cu urale. În asemenea momente trebuie sã intre în scenã puternicii oameni politici, dar preºedintele James Dale (Jack Nicholson) este incapabil sã priceapã ce se petrece, aºa cã pur ºi simplu îi invitã pe „verzi“ la o recepþie oficialã. Urmãrile sînt previzibile. Pînã sã se dezmeticeascã, jumãtate din staff-ul prezidenþial e fãcut praf, la fel ºi mare parte dintre miniºtri. Ce poate face preºedintele dupã toate astea? Depune armele în faþa mai-marelui strãinilor, care nu spune altceva decît „Oh, oh“ ºi... ceea ce le fac de obicei marþienii pãmîntenilor. Din pãcate, nu are nimeni timp sã organizeze funeralii prezidenþiale, deoarece invadatorii sînt cuprinºi de febra distrugerii.

Se pare cã soarta Planetei Albastre e pecetluitã, dar iatã cã în îndepãrtatul Kansas, o bãtrînicã descoperã absolut întîmplãtor cum pot fi învinºi atacatorii.

(va urma) (Text preluat din volumul „Misterele lumii. Filme celebre“) frumos pentru mine. Dar îl deranjeazã cã trebuie sã întorc paginile Jurnalului ºi dã cu lãbuþele, ducîndu-ºi colþurile spre gurã. Vrea sã-i dau numai lui atenþie ºi mîngîieri. În mine îºi face lãcaº armonia. Trimit gînduri de iubire vouã, fiinþelor vii din acest Univers. Pace ºi iubire cãtre toþi! Mulþumesc, Doamne!

31 octombrie 1998, ora 4,00 dimineaþa Timpul îmi este prielnic. Mã aflu în zodia mea norocoasã. Trebuie sã-mi meargã bine. Vreau sã mã duc la Rodi ºi Piti cã mi-e dor de ei. Încep sã-mi repar ºi dantura. O carie costã 100.000 de lei. Am patru carii. Astãzi e Sf. Narcis. Trebuie sã-l vãd pe Cãtãlin, cã-l cheamã ºi Narcis. Mã simt perfect. Ca un nounãscut: putenicã, fericitã. Am dorinþã de viaþã.

Trebuie sã recuperez 8 ani de viaþã risipiþi.

Cum de n-am ºtiut pînã la 27 de ani cã viaþa poate fi atît de frumoasã?! Slavã lui Dumnezeu pentru toate cîte mi le-a dat!

Socrate se cãzneºte sã-mi dea drumul la televizor.

Cu lãbuþele tot apasã pe butoanele telecomenzii. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Pag. a 19-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (8) Jetoane umane (2) Foggy Bottom, 23 iulie 1986 Trec cîteva secunde pînã cînd Gleason îºi smulge þigara dintre buze, expirã furios ºi se rãsteºte: - Uite care-i treaba, habar nu am cine naiba eºti, dar nici mãcar nu ai voie sã te afli aici, aºa cã tai-o acum, înainte sã le spun acestor doi agenþi sã te ia în primire.

Liniºte. Vizitatorul nostru ezitã ºi face un pas înapoi. Frica i se întrezãreºte pe chip. Realizeazã cu siguranþã cã Gleason vorbeºte cît se poate de serios.

Dacã nu pleacã de aici, nu am nici o îndoialã cã ni se va cere sã îl arestãm. Domnul auditor ºtie ºi el asta.

Poate cã lui Gleason i s-a dus buhul. Peste tot în Foggy Bottom, oamenii au învãþat cã nu e bine sã te pui cu Steve Gleason. Tipul joacã dur.

Auditorul înclinã brusc din cap ºi o zbugheºte pe uºã.

Mullen rîde din toatã inima de retragerea precipitatã a acestuia: - Pun pariu cã tocmai a fãcut pe el!

Nu mã pot abþine sã nu rîd ºi eu. A fost un moment tipic pentru Steve Gleason. Care e reacþia ºefului nostru neînfricat? Nici una. S-a întors la treabã ca ºi cum nu l-ar fi dat afarã niciodatã din birou pe funcþionaraº.

Trec cîteva minute ºi îmi azvîrle o telegramã.

- Veºti proaste din Beirut, bombãne el.

Studiez telegrama. În antet scrie: doar pentru Steve Gleason de la Biroul de antiterorism; e, de fapt, un mesaj trimis pe propriul nostru canal, nu o telegramã obiºnuitã. Gleason se întinde ºi lipeºte pe ea un bileþel galben. Dupã aceea ne ordonã: - Trebuie sã raportãm asta la NSC. Cei de acolo vor analiza informaþiile în contextul general.

Incendii devastatoare (2) Chicago Chicago s-a confruntat, de asemenea, cu un incendiu devastator. În 1871 avea doar patruzeci de ani de existenþã ºi era unul dintre oraºele care se dezvoltau cel mai rapid din America. 40.000 dintre cele 60.000 de clãdiri ale sale erau construite însã din lemn. De asemenea, Chicago avea peste 1.000 de kilometri de strãzi pavate cu scînduri. În oraº se aflau depozite de cherestea ºi de cãrbune, magazii de vopseluri ºi fabrici de mobilã, iar talaºul ºi surcelele erau pãstrate în ºoproane din curþi sau sub pardoselile din lemn ale caselor. În cel mai bun caz, oraºul era o imensã clãdire fãrã ieºiri de incendiu, iar situaþia nu era strãlucitã. Fusese o lungã perioadã secetoasã, iar în prima sãptãmînã din octombrie, alarma de incendiu putea fi auzitã ºi de ºapte ori pe zi.

La ora nouã ºi un sfert, în seara de 8 octombrie, un incendiu a izbucnit într-o ºurã din spatele casei lui Patrick O’Leary, de pe strada DeKoven, în vestul oraºului. Se pare cã vaca lui O’Leary a devenit agitatã, în timp ce soþia acestuia o mulgea, ºi a rãsturnat o lampã cu gaz, care a aprins ºura. Totuºi, în depoziþia sa sub jurãmînt, doamna O’Leary a insistat cã ea, soþul ºi cei cinci copii ai lor erau cu toþii în pat cînd s-a stîrnit focul. Bãnuielile l-au vizat apoi pe un locatar fãrã un picior, Dennis „Picior de Lemn” Sullivan, care a fost acuzat cã se strecurase în ºurã ca sã bea pe ascuns ºi cauzase incendiul cînd îºi aprinsese pipa. La rîndul sãu, acesta a jurat cã vãzuse flãcãrile de vizavi, strigase „Foc!”, apoi se grãbise sã ajungã la ºurã ºi încercase sã dezlege vacile ºi caii lui O’Leary. κi pierduse piciorul de lemn, care se înþepenise într-o crãpãturã din podeaua ºurii, dar reuºise sã ajungã ºchiopãtînd pînã afarã, þinîndu-se de grumazul pîrlit de flãcãri al unui viþel. În jurul orei nouã, un vecin a fugit la cea mai apropiatã alarmã de incendiu, dar, dintr-un motiv sau altul, avertismentul trimis prin sistemul telegrafic de alarmare al oraºului nu a ajuns la destinaþie.

Drept urmare, au mai trecut douãzeci de minute pînã ce o santinelã din foiºorul de la brigada localã de

Orice ar însemna contexul general. Sînt complet în ceaþã ºi e limpede cã nu am voie sã ºtiu mai mult.

Un lucru e clar despre Gleason: nu e slobod la gurã.

Cu cîteva sãptãmîni în urmã, în timpul unei întrevederi cu directorul DSS, Clark Dittmer, Gleason m-a lãsat fãrã cuvinte. Dl Dittmer l-a întrebat ceva referitor la unul dintre cazurile noastre.

- Nu aveþi nevoie sã ºtiþi asta, domnule, i-a rãspuns Gleason.

Am un deosebit respect pentru dl Dittmer, iar el ne-a dat în mare mãsurã mînã liberã în rezolvarea cazurilor. De asemenea, ne ia întotdeauna apãrarea atunci cînd avem nevoie de el. Nu prea ºtiam cum avea sã primeascã rãspunsul lui Gleason. Dar nu a pãrut sã-l deranjeze. A dat din cap ºi ne-a spus sã ne vedem de treabã. Era o dovadã incredibilã de încredere, care ne-a sporit ºi mai mult loialitatea faþã de el.

Prin urmare, în aceastã dimineaþã de miercuri, nici mãcar nu mã mai obosesc sã-l întreb ce se întîmplã la NSC. Preiau mesajul, iar Gleason adaugã: - Fred, du-te la FOGHORN. Sunã la numãrul de pe bileþel ºi citeºte mesajul bãrbatului care va rãspunde.

Cui îi citesc acest mesaj? Cine va rãspunde? Cum ºtiu cã persoana la urechile cãreia trebuie sã ajungã aceste informaþii este cea care va rãspunde la telefon?

Am învãþat cu multã vreme în urmã sã nu pun la îndoialã un ordin venit de la Steve Gleason. Mi-a cerut odatã sã merg la Casa Albã ºi sã prezint un raport. L-am întrebat cui trebuie sã mã adresez, iar el mi-a rãspuns: - Nu e nevoie sã ºtii asta. Cei de acolo te vor aºtepta.

Am procedat întocmai ºi habar nu am avut cu cine vorbeam cîtã vreme ne-am aflat acolo, la 1600 Pennsylvania Avenue.

Mã ridic de la birou ºi mã duc la FOGHORN. Acesta se aflã în capãtul îndepãrtat al unui coridor din apropiere, în spatele unei uºi gri masive. E centrul nostru de operaþiuni ºi comunicaþii. Odatã ajuns acolo, sînt ºocat de aspectul futurist al locului.

Încãperea e dominatã de o consolã lungã, desprinsã parcã din ,,Star Trek”, la care opereazã trei agenþi.

Aceºtia sînt ocupaþi sã rãspundã la telefoane, sortînd telegramele sosite ºi monitorizînd diferitele canale radio utilizate de membrii serviciului nostru de securitate, DSS. De la aceastã consolã, cei trei agenþi pot chema cavaleria dacã dãm de necaz. ªi chiar la cavalerie mã refer. Ei au capacitatea de a ordona decolarea avioanelor de luptã, de a mobiliza resurse armate în aproape orice loc de pe glob ºi pot lua legãtura cu Casa Albã în cîteva secunde. Pe lîngã toate acestea, pot derula operaþiuni, deplasînd trupe oriunde este necesar ºi pot veni în ajutorul agenþilor noºtri secreþi în cazul în care au fost arestaþi de autoritãþile locale. Acesta este creierul serviciului nostru, muntele sfînt al lumii fantomelor.

Desigur, locul e la fel de înghesuit ca ºi biroul nostru. Cutii de gogoºi Dunkin Donuts zac peste tot. Þigãri fumate pe jumãtate cad din scrumiere pline ochi. Vrafuri de hîrtii aºezate la întîmplare ºi pete proaspete de cafea pe covor. Îi salut pe agenþi ºi le spun: - Am nevoie sã folosesc linia telefonicã specialã.

Ei dau din cap ºi îºi vãd mai departe de treabã.

Mã duc în colþul îndepãrtat al camerei, unde un vechi telefon cu disc atîrnã de zid. Nu doar cã e vechi, e antic de-a binelea. Are carcasa verde zgîriatã, numerele albe ºi discul negru, ºi probabil a fost pus în funcþiune încã de pe vremea asasinãrii lui JFK despre care tocmai am citit cîteva lucruri în arhive, sãptãmîna trecutã. În ultima vreme, de fiecare datã cînd am un moment liber la dispoziþie, mã aventurez în studierea unor dosare, pornind la vînãtoare de cazuri neelucidate. Deschid un sertar la întîmplare ºi caut prin hîrtii pînã cînd gãsesc ceva interesant.

Odatã am cãutat sã vãd pînã ºi dacã avem vreun dosar despre contactul cu extratereºtrii de la Roswell, New Mexico. Nu exista nimic despre asta.

Date fiind celelalte materiale informative din arhive, am ajuns la concluzia cã, neexistînd nimic despre acest subiect, înseamnã cã evenimentul nu a avut loc. (va urma) FRED BURTON

pompieri a vãzut flãcãrile, iar la sosirea pompierilor ºurile ºi ºoproanele învecinate ardeau ºi ele. Mulþi pompieri erau deja epuizaþi dupã ce luptaserã cu un incendiu mare în seara anterioarã, deºi, conform unei ipoteze mai puþin mãgulitoare, se pare cã exageraserã cu sãrbãtoritul, dupã ce reuºiserã sã-l stãpîneascã. Mai grav, una dintre maºinile de pompieri se defectase. La ora 22,00, din cauza scînteilor purtate de vînt, focul cuprinsese ºi clopotniþa bisericii St. Paul, aflatã la cinci clãdiri distanþã, iar apoi fabrica de mobilã alãturatã, care era plinã de materiale inflamabile. Vîntul atingea acum viteza de 100 de kilometri la orã ºi purta rãmãºiþe aprinse pînã la lac.

Se spera ca braþul sudic al Fluviului Chicago sã opreascã incendiul, dar acesta era atît de poluat, încît resturile pe care le purta au luat foc în cîteva locuri, iar la 23,30 focul se extinsese pe malul sudic. În curînd, devasta cîrciumile ºi bordelurile din zona rãufamatã Conley Patch. Urma la rînd cartierul central, cu sedii de afaceri. Poºta, vama, primãria, clãdirea Crosby’s Opera House, sediul detaºamentului de pompieri ºi redacþia ziarului „Chicago Tribune“, care avertizase cã oraºul cuprindea „kilometri de surse de incendii”, au fost toate distruse. A luat foc ºi tribunalul, sediul sistemului de alertã prin telegraf. La ora 1,30, clãdirea a fost evacuatã, iar jumãtate de orã mai tîrziu marele clopot folosit pentru a da alarma de incendiu s-a prãbuºit în subsol. Acum, întrebarea era dacã braþul principal al Fluviului Chicago va împiedica extinderea incendiului la partea de nord a oraºului. Din nou, fluviul nu a constituit un obstacol suficient. Rãmãºiþele în flãcãri au rãspîndit focul ºi au incendiat castelul de apã. Deºi acesta avea ziduri groase din piatrã, a fost cuprins de flãcãri în curînd, iar la ora 3,00 pompele nu mai funcþionau. Au sosit pompieri tocmai de departe, din Cincinnati ºi Milwaukee, dar nu au putut face mare lucru fãrã apã.

Dintre cei 335.000 de locuitori ai oraºului, aproximativ 75.000 ºi-au pãrãsit casele. Unii au intrat în lac, þinîndu-ºi doar capetele deasupra apei ºi cufundîndu-se cu totul cînd asupra lor cãdeau bucãþi de lemn cuprinse de flãcãri. Un bãrbat ºi-a salvat soþia ºi copiii îngropîndu-i în nisip ºi lãsînd gãuri îndreptate în direcþia opusã focului, prin care aceºtia sã respire. El a stat apoi în apã timp de ºapte ore.

Alþii s-au înecat cînd bãrcile cu care se salvaserã au luat foc. Cei înstãriþi ºi-au trimis servitorii sã îngroape argintãria ºi obiectele de valoare, iar autoritãþile au început sã arunce în aer clãdiri, încercînd sã opreascã înaintarea incendiului. Totuºi, pe

parcursul întregii zile de 9 octombrie, acesta a continuat sã se extindã spre nord, implacabil. La ora 17,00, podul de pe Chicago Avenue a luat foc, iar în scurt timp din el nu a rãmas decît o grãmadã de metal contorsionat. Abia la ora 23,00, cînd s-a domolit vîntul ºi a început sã plouã, focul s-a stins în sfîrºit. Centrul oraºului ajunsese, însã, o grãmadã de cenuºã ºi de ruine. Au fost distruse aproape 18.000 de clãdiri, de pe o suprafaþã de peste 850 de hectare, iar 100.000 de oameni au rãmas fãrã adãpost. Se estimeazã cã au murit aproximativ 300 de oameni, dar adevãratul numãr al victimelor nu se cunoaºte, deoarece multe cadavre fuseserã complet incinerate.

Ziarul „Evening Journal“ consemna: „Toate marile hoteluri, toate clãdirile publice, toate bãncile, toate redacþiile ziarelor, toate locurile de distracþie, aproape toate marile edificii de afaceri, mai toate depozitele aparþinînd de cãile ferate, castelele de apã, uzinele de gaz, cîteva biserici ºi mii de reºedinþe particulare ºi magazine au fost mistuite de flãcãri. Din mîndrul, nobilul ºi magnificul oraº Chicago de ieri a mai rãmas astãzi doar o umbrã”. Totuºi, chiar a doua zi dupã incendiu, membrii consiliului municipal s-au întrunit pentru a întocmi un plan de reabilitare.

Dupã cîteva zile, toate marile ziare au reînceput sã aparã; o sãptãmînã mai tîrziu, oraºul avea din nou apã curentã, iar dupã ºase luni, peste 200 de clãdiri din piatrã ºi cãrãmidã fuseserã înãlþate în zona sudicã. Noile construcþii erau mult mai solide ºi mai frumoase decît cele pe care le înlocuiserã, iar la sfîrºitul deceniului renãscuse din cenuºã un Chicago cu mult mai impresionant.

Timp de cîteva sãptãmîni dupã incendiu, jafurile au constituit o problemã, iar pentru a restabili ordinea primarul a convocat soldaþi sub comanda generalului Sheridan, erou al Rãzboiului Civil.

Totuºi, au existat ºi numeroase manifestãri de solidaritate comunitarã: o bancã ºi-a pierdut toate documentele, dar le-a plãtit clienþilor sumele datorate, bazîndu-se doar pe spusele acestora, iar mãcelarii au donat carne nevoiaºilor. În mod uimitor, casa familiei O’Leary a supravieþuit incendiului, dar, deºi aceasta protesta, spunînd cã nu a fost cu nimic vinovatã, o mulþime de oameni furioºi au încercat sã-l linºeze pe domnul O’Leary, care a fost nevoit sã fugã din Chicago, deghizat. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 21 iulie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

ªarpele cu Ochelari (2) (urmare din pag. 1) Am avut noroc cã acest maior, pe nume Georgescu, era un om inteligent ºi, mai mult ca sigur, în intimitatea lui, gîndea ca ºi mine. În încheiere, m-au avertizat în mod serios sã mã potolesc, sã-mi vãd de treabã, fiindcã tot ce voi face ºi voi vorbi eu, în special la facultate, ei vor afla. Am dat jos, din cuiul de la uºã (n-aveam cuier, aºa ceva era un lux), haina îmblãnitã, din piele roºieticã, a solidului Georgescu. I-am condus la poartã. Cîinele nostru maidanez, Nori (fusese gãsit într-un ianuarie, de mama), se zbãtea pe lanþ ºi lãtra de mama focului. Au plecat. Abia atunci a ieºit ºi mama din ascunzãtoare. Plîngea. Nici acum nu ºtiu dacã de supãrare cã am fost anchetat de Securitate sau de fericire cã, totuºi, am scãpat.

Era vînãtã de frig. Peste puþin timp, a venit sã mãnînce Marcu. Era cãpitan M.F.A. A aflat ce s-a întîmplat. „Începînd de azi, tot ce vorbeºti tu va fi notat mai ceva decît spusele lui Napoleon” – mi-a spus fratele meu, dar nu pentru cã aº fi cãpãtat eu vreo importanþã deosebitã, ci fiindcã intrasem în sfera de interes a teribilei maºinãrii a Securitãþii. Aºa dupã cum aveam sã aflu, porcãria asta tot Asztalos mi-o fãcuse. Se þinea de mine ca un ciuline de coada oii. Pe alþii chiar apucase sã-i nenoroceascã. ªtiu cã, de cîteva ori, a fost bãtut bine de victimele sale. Dar, diabolic cum e, s-a priceput sã stoarcã ºi de aici un profit, pozînd în martir pentru cauza comunismului biruitor. Pe colegul nostru Ilie Roºiianu tot el l-a lucrat ºi, pînã nu l-a vãzut dat afarã din facultate ºi bãgat la zdup, nu s-a lãsat.

Anii au trecut. Fiecare ºi-a urmat destinul.

Nu ºtiu exact momentul în care Asztalos s-a dat peste cap ºi a devenit Mãgureanu. Cert este cã lumea l-a vãzut lustruind balustradele pe la Academia ªtefan Gheorghiu, cu acest nume schimbat. Încerca sã treacã drept român, dar nu pãcãlea pe nimeni: fizionomia lui e tipicã pentru un honved maghiar, el are un facies asiatic, o strîmbãtate a membrelor ºi o voce plîngãcioasã, care nu pot induce în eroare, fiindcã exprimã sublimarea a 1.000 de ani sub coviltir, ori pe ºaua care presa carnea crudã. Existã unguri cinstiþi ºi existã unguri ticãloºi. Fostul meu coleg de facultate face parte din cea de-a doua categorie. Pe urmã, ca sã fiu sincer, i-am pierdut urma lui Asztalos, devenit Mãgureanu. Numai grija lui n-o aveam eu. În rãstimpuri, cînd ne mai întîlneam la cîte o aniversare a absolvirii ºi mai stãteam la taifas cu privire la soarta unora ºi a altora – cine mai trãieºte ºi cine a murit, cine mai e în þarã ºi cine a plecat – am aflat cã turnãtorul oficial al Facultãþii de Filozofie a intrat în niºte complicaþii primejdioase, muºcînd mîna foºtilor sãi binefãcãtori ºi devenind – din urmãritor – urmãrit. Pagubã-n ciuperci, mi-am spus. Cine a dat vreodatã douã parale pe un individ care, întreaga lui viaþã, nu trãise decît din tras cu urechea, ºi note informative, ºi filaj, ºi fiºe compromiþãtoare, ºi muºcãri de buze subþiri, în aºteptarea rãzbunãrii viitoare? Eu scriam piese de teatru (jucate la Radio de mari actori, ca ªtefan Ciubotãraºu, Valeria Seciu, Virgil Ogãºanu, Mircea Albulescu, ªtefan Iordache, George Constantin, Stela Popescu), volume de versuri ºi studii istorice – puºlamaua scria prelegeri de marxism-leninism ºi Note Informative. Asta a fost, toatã viaþa, diferenþa dintre noi.

Dar, surprizã! Ca în filmele alea, în care cineva intrã într-o încãpere întunecoasã, bîjbîie sã aprindã lumina ºi cînd, în sfîrºit, apasã pe comutator, îºi vede prietenii ºi rudele aºteptîndu-l cu un tort imens, pentru a-l sãrbãtori – tot astfel Asztalos-Mãgureanu a scos iarãºi capul ãla de pasãre tãiatã, unde credeþi? Tocmai la procesul de la Tîrgoviºte! Atunci, în noaptea aceea de decembrie, cînd am vãzut la televizor caseta cu odioasa înscenare ºi l-am recunoscut pe fostul politruk-vagabond, care ne otrãvise tinereþea,

am priceput cã era vorba de un complot bine pus la punct. Deh, fostul cãruþaº ungur se maturizase! Devenise din Asztalos-amatorul, Mãgureanucriminalul! Pentru cã toþi, dar absolut toþi cei care au participat la mascarada aia infernalã, încheiatã cu zeci de rafale de mitralierã în trupurile a doi bãtrîni – sînt niºte ASASINI. Indiferent ce vor face ºi vor spune ei de acum înainte, complotiºti alogeni, de teapa unor Silviu Brucan (Saul Bruckner), Gelu VoicanVoiculescu ºi Virgil Mãgureanu (Asztalos), vor avea mîinile pãtate veºnic de sîngele întîiului preºedinte al României, sînge care va cãdea pînã la a ºaptea spiþã pe capul urmaºilor lor! Încolþit de mai mulþi oameni însetaþi de adevãr, pe tema ce cãuta el la acel „proces” – Asztalos a declarat, cu aceeaºi primã pornire cãtre minciunã, pe care o are din naºtere, cã el a fost… martor! Martorul cui, bãiete? Al apãrãrii? Al acuzãrii? Al unei aripi rãzleþe din fosta Securitate? Cine te-a trimis acolo, cine te-a chemat, cum ai ajuns la „proces”, tocmai într-o odãiþã obscurã a unei cazãrmi din Tîrgoviºte? Dar, stricãm orzul pe gîºte. Acest pistolar de duzinã nu de întrebãri are nevoie, ci de o pereche de cãtuºe. Fireºte cã totul, dar absolut totul, este minciunã, în ceea ce-l priveºte. Ca în jocurile copilãriei noastre, cînd intercalam cîte o literã în cuvinte, de la silabã la silabã, pentru a vorbi în criptograme ºi a nu pricepe nimeni micile noastre secrete, la acest tîrgoveþ ungur minciuna intercaleazã fiecare cuvînt ºi fiecare acþiune. El minte cînd se trezeºte din somn, cu faþa aia puhavã, de reptilã, care nu se uitã în ochii oamenilor, minte cînd se spalã pe dinþii putrezi, minte cînd îºi pune ochelarii ºi se studiazã în oglindã, minte cînd îºi face planul minuþios de atac pe ziua respectivã, pe cine sã mai ºantajeze, pe cine sã mai sperie cu dosare sau cu afaceri frauduloase ºi în ce bãnci româneºti sau strãine sã mai depunã untura verde a dolarilor agonisiþi prin speculã, ºi teroare, ºi fãrãdelege. El însuºi e o minciunã pe douã picioare, fiindcã ºi-a falsificat de atît de multe ori viaþa ºi numele, încît sã mã taie cineva ºi nu voi ºti, cînd îl va chema Dumnezeu la judecatã ºi la osînda cea grea, cu ce nume se va prezenta: Imre Asztalos? Victor Popescu?

Ardeleanu? Mihai? Mihãilã? Sebastian? Virgil Mãgureanu? Mai vreþi o minciunã din tolba plinã a cãruþaºului? Poftim, dupã dorinþa inimii: el a declarat recent (dar nu din proprie iniþiativã, ci numai strîns cu uºa, cum face de obicei) cã tatãl lui era român ºi cã numele i-a fost maghiarizat, dupã care, la maturitate, el ºi-a luat numele de fatã al… mamei! Extraordinar, ce scãrpinare cu mîna stîngã dupã urechea dreaptã! Dacã ar fi, deci, sã-l credem pe acest mincinos de profesie, ca ºi pe apãrãtorul lui, Silviu Brucan (un alt nãpîrlit cu nume schimbat), pe Janos Asztalos îl chema Ion Tîmplaru, dar ungurii ãia rãi, care au ocupat jumãtate din Ardeal, dupã Diktatul de la Viena, i-au maghiarizat numele, aºa cã flãcãul a aºteptat sã plece ungurii, s-a uitat în stînga ºi-n dreapta, a coborît de pe capra cãruþei, întîi pe oiºte ºi apoi în pulberea drumului, dupã care, chiuind de bucurie ºi pocnind din harapnic peste lanurile de rapiþã, s-a dus glonþ (dum-dum) la Notariat, dar nu pentru a reveni la numele tatãlui sãu, Tîmplaru, ci pentru a lua numele mamei sale, Mãgureanu! Aþi mai pomenit aºa ceva? Încã o datã, precizez opinia mea: nu-i o ruºine sã fii de altã etnie, am toatã preþuirea ºi înþelegerea umanã faþã de toþi oamenii, cu o singurã condiþie, sã fie oameni, cu adevãrat, nu lepãdãturi care se dezic de ai lor ºi umblã cu cioara vopsitã. Oare cum i-ar fi stat unui maghiar cinstit, ca deputatul P.R.M. Iuliu Furo, sã pretindã cã ºi numele lui a fost maghiarizat, cã pe el îl chema, de fapt, Furcã, nume neaoº de plugar român?! Nu se fãcea de rîsul lumii? Diferenþa dintre Furo ºi Asztalos

este, însã, cosmicã: primul are caracter ºi îºi iubeºte þara în care s-a nãscut, al doilea e o jigodie care a spurcat totul, de cînd a fãcut ochi pe lume, minþind, falsificînd, inducînd în eroare, încurcîndu-se în minciuni, fîstîcindu-se cînd a fost prins cu ocaua micã, dar revenind imediat, pe geam, cu o falcã-n cer ºi cu una-n pãmînt, fiindcã el nu se dã bãtut, are o rãbdare de drac. Începutul anului 1990 a fost dramatic. Fostul cãpitan de Securitate alerga ca un cãpiat, se afla într-o agitaþie vecinã cu nebunia. Doar adusese atîtea servicii! Nu fusese el trimis de banda de conspiratori, în judeþul natal Sãlaj, la parohia din Mineu, pe 20 decembrie 1989, pentru a sta de vorba cu popa Tökeº ºi a ºterge orice urmã a declaraþiilor sale privind amestecul strãin, în special unguresc ºi rusesc, în evenimentele de la Timiºoara? Asta, deºi avea sã mintã ulterior cã „revoluþia” l-a prins în comuna pãrinteascã, la tãierea porcului (?!). Un porc sã taie alt porc nu s-a prea vãzut pe lumea asta, poate pe cealaltã.

Nu luase el un avion militar de la Cluj (pentru cã în Sãlaj nu existã aeroport), cu care a fost transportat de urgenþã la Bucureºti? Nu avea sã se ducã el, dupã cîteva luni, chiar la închisoarea din Timiºoara (oraºul care îi stîrnea atîtea amintiri de rezident al Securitãþii!), pentru a-l cointeresa pe colonelul Gh. Atudoroaie sã nu pomeneascã la proces nimic despre amestecul strãin, în special sovietic, în sîngeroasele evenimente? De unde atîta grijã pentru a ºterge urmele ruºilor? Iatã ce mi-a declarat comandorul Radu Nicolae, în toamna anului 1990, la domiciliul meu: „Eu am fost în conspiraþie cu Iliescu, Mãgureanu ºi ceilalþi. Dar ne-am certat între timp, nu mi-a plãcut ce au fãcut ºi pe ce cale au apucat-o. În mod sigur vã spun cã, în vara lui 1989, Mãgureanu ºi încã vreo cîþiva s-au vãzut în secret, la Constanþa, cu agenþii sovietici de la Consulatul U.R.S.S. din localitate”. Cam tot pe atunci, în toamna lui 1990, m-a vizitat de cîteva ori la redacþie un cetãþean care mi-a relatat niºte întîmplãri incredibile: ,,În urmã cu cîþiva ani, am început o relaþie cu nevasta unui ofiþer. Eu nu eram ºi nu sînt nici acum însurat.

Nu dupã mult timp, soþul ei a aflat. Dar, ce curios, nu s-a supãrat. Aº spune cã – dimpotrivã. Într-o bunã zi, atît femeia, cît ºi bãrbatul m-au rugat sã le fac un serviciu: sã mã duc într-o excursie în U.R.S.S. (plãtitã de ei) ºi sã înmînez unui general de la Moscova o lucrare dentarã, care la ei, chipurile, nu se putea face.

Atunci a intrat Securitatea pe fir. M-a prelucrat ce ºi cum sã fac. Am luat lucrarea stomatologicã, m-am fãcut cã mã duc în excursie, dar am dat-o acelora care aºteptau sã vadã ce-i cu ea.

Ei, bine, înãuntru erau mai multe microfilme ultrasecrete. Asta e totul”. Fireºte, implicaþiile ruseºti sînt mult mai grave ºi mai numeroase, vor ieºi ele la ivealã. Sã revin la complotistul nostru. La începutul anului 1990, ºtiind cã soacra lui Mircea Dinescu e cetãþeancã sovieticã ºi îºi plãteºte cotizaþia de membrã P.C.U.S. chiar la Ambasada U.R.S.S. din Bucureºti, în fiecare lunã, ca într-un ritual al fidelitãþii – Asztalos s-a dus pînã la sediul Uniunii Scriitorilor. Întîlnirea, relatatã cu talent de preºedintele de atunci al acelei instituþii staliniste, i-a prilejuit fostului cãpitan de Securitate o întreagã jelanie împotriva evreilor (?!) care sufocã þara ºi nu mai poate trãi din cauza lor.

Pe atunci, steaua lui de întuneric ºi pucioasã încã era pe orbita galaxiei K.G.B. Nimeni nu bãnuia ce avea sã se întîmple. Dupã evenimentele tragice de la Tîrgu Mureº, s-a hotãrît crearea Serviciului Român de Informaþii. Idee bunã, de altfel. România era singura þarã din Europa care, timp de 3 luni, nu avusese Servicii Secrete. Dar, pe cine a hotãrît Ion lliescu sã instaleze în fruntea S.R.I.? Pe vechiul lui ortac de comploturi prin parcuri ºi prin locuinþe secrete din Pantelimon. Practic, un ungur. (va urma)

Pag. a 21-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (83) 22 MARTIE 1990. Numãrãtoarea genocidului actualei conduceri a României trebuie sã înceapã cu morþii de la Tg. Mureº. Ei nu pot fi puºi decît pe seama echipei de infractori ºi spioni care a venit la Putere aºa cum a venit, în haitã, dîndu-i brutal la o parte pe cei care aveau naivitatea sã creadã într-o viaþã mai bunã, în libertatea ºi demnitatea româneascã. Ce fel de „demnitate româneascã” poate garanta o unealtã stalinistã precum Silviu Brucan, pe care numai cînd îl vezi, vomiþi? Ce fel de libertate poate garanta un puºcãriaº de drept comun ca Gelu Voican Voiculescu, care dintr-un simplu milog ce vagabonda din cîrciumã în cîrciumã a ajuns un fel de viceprim-ministru al Guvernului, un fel de „comisar militar” ce-ºi face apariþia din pãmînt, cu pistolul-mitralierã la ºold, bãgînd groaza în oameni? „Strãinii au adus un strãin” - scria Eminescu despre rãsturnarea lui Cuza Vodã ºi întronarea lui Carol I de Hohenzollern. Aºa ºi cu Ceauºescu, care era român get-beget, degeaba încearcã unii acum sã-1 facã ba turc, ba tãtar. De altfel, în lucrarea „1848 la români”, de dr.

Cornelia Bodea, existã un document referitor la un boier Radu Ceauºescu, din Oltenia, care ºi-a împãrþit pãmîntul cu þãranii. Confuzia (speculatã voit de unii experþi ai diversiunilor) s-a creat în jurul funcþiei de „ceauº“, dar dregãtoria asta nu era exclusiv otomanã, o îndeplineau ºi românii. Pe cine au adus ruºii, evreii, ungurii ºi þiganii în fruntea României? Pe un þigan. Fiindcã noul „secretar general” este þigan. Uitaþi-vã la faþa lui, la aluniþele lui, la ochii lui cu cearcãne vinete. Românii nu sînt aºa, au un alt pigment al pielii ºi, chiar ºi atunci cînd au un ten mai meridional (cum sînt unii olteni, de pildã), n-au acele mici cheaguri de sînge indigo, subcutanate, cum are acest personaj. ªi uite aºa îmi aduc aminte de proverbul: „Þiganul cînd a ajuns împãrat, întîi pe ta-su l-a spînzurat”. Pe fondul lui de minoritar s-a altoit comportamentul kominternist, ceea ce-l face pe acest uzurpator sã fie nu numai prefãcut ºi rãzbunãtor, ci ºi strãin de interesele Neamului Românesc, sã ia în braþe orice revendicare a altor etnii, numai ºi numai alãturi de români sã nu fie.

Acum încep sã mã simt eliberat sufleteºte. Din cauza asta l-am elogiat pe Ceauºescu! Pentru cã þinea graniþa ºi nu îngãduia crime în Ardeal! Cu ce drept ne mai acuzã (în presã, la Radio ºi Televiziune) netrebnicii care duc þara de rîpã ºi vor sã ne scoatã pe noi, patrioþii români, în afara Istoriei þãrii noastre?! Ne-au pictat atît de odios, încît o parte a populaþiei nici nu mai ºtie ce sã

Campanie electoralã. Corneliu Vadim Tudor a bãtut toate drumurile þãrii pentru a se întîlni cu alegãtorii ºi pentru a le insufla încredere. În fotografie, la Ploieºti, unde a existat ºi încã mai existã o organizaþie foarte puternicã.

La decernarea Premiilor Fundaþiei România Mare erau întotdeauna invitate persoane importante din viaþa culturalã a României: actori, cîntãreþi, pianiºti º.a. Una dintre prezenþele cu care erau familiarizaþi era ºi îndrãgita interpretã Alina Sorescu. Corneliu Vadim Tudor a susþinut întotdeauna tinerele talente ºi a compus chiar ºi texte pentru cîntecele unora dintre ele. creadã. Asta e o veritabilã crimã împotriva Poporului Român! De atîtea partide, nu se mai vede statul! Diabolic scenariu, într-adevãr. ªi aºa ceva n-ar fi fost cu putinþã, dacã aici, în România, n-ar exista cele mai multe „cozi de topor” pe cap de locuitor. Nici o altã þarã din fostul lagãr socialist nu ºi-a lichidat conducãtorul, nici R.D.G., nici Bulgaria, nici Cehoslovacia, nici mãcar Albania.

La noi, ca la nimeni. Explicaþia? Nicãieri nu existã atîþia minoritari sîngeroºi ca Brucan, Voican, Neulander, Asztaloº-Mãgureanu (ce-a cãutat ãsta la procesul lui Ceauºescu, cine 1-a trimis, ce rol a avut în conspiraþie?). Face tot mai multe valuri sinuciderea judecãtorului Gicã Popa, ºeful aºazisului complet de judecatã, þigan ºi el. Nu-mi pot ieºi din cap aroganþa revoltãtoare, bãdãrãnia de mahala cu care acest jurist militar (?!) îl batjocorea pe ºeful Statului Român, faþã de care depusese cîndva Jurãmînt de credinþã. Cine ºi cînd l-a dezlegat de Jurãmînt? Pentru multã lume, acest Gicã Popa a murit - civil ºi moral - înainte de moartea fizicã a lui Nicolae Ceauºescu! Resping soluþia sinuciderii, care e anticreºtinã ºi antiumanã, dar se pare cã în cazul acestui Popa era singura posibilitate de a-ºi salva sufletul împovãrat de o crimã abominabilã. Dumnezeu sã-l ierte ºi sãi dea tãrie ca, acolo unde s-o afla acuma, sã aibã curajul de a se uita în ochii ilustrei sale victime.

Pentru o stea pe umãr, în plus (a fost avansat de Iliescu de la colonel la general), „sãracul Gicã”, vorba unui vechi spectacol de revistã, s-a mutat pe altã stea...

Ce literaturã îi trebuie României într-o epocã atît de barbarã? Cu ce fel de creaþii pot fi înnobilate ºi mobilizate mulþimile de români în astfel de momente? Cu ºmecheriile de bufon analfabet ale lui Mircea Dinescu? Cu miorlãiala pe acoperiº a mamei Motanului Arpagic, Ana Blandiana? Cu eseurile nãroade ale lui Gabriel Liiceanu, Dan Petrescu, Andrei Pleºu ºi Nicolae Manolescu? Cu articolele „apã-n piuã” ale lui Paler? Unde sînt poemele naþionale? ªi tocmai cînd þara arde, în „România liberã” trei carieriºti fãrã talent, roºi de acneea juvenilã a harþei (Ion Buduca, Radu Cãlin Cristea ºi Radu G. Þeposu), fac un Denunþ Public împotriva redactorului-ºef Dinu Marin, cerînd pur ºi simplu sã punã ei mîna pe putere la revistele „Cuvîntul” ºi „Amfiteatru”. Li s-a dat deja jumãtate de putere, dar unde ne trezim aici?

Ei o vor toatã („dar fiindcã azi mi te dai toatã”, zicea Minulescu), fiindcã acesta a fost comportamentul gãºtilor de cînd e lumea ºi pãmîntul. ªi, cum nemulþumitului i se ia darul (dar mulþumitului i se mai dã?), acad. Mihai Drãgãnescu,

viceprim-ministru al Guvernului, a emis o adresã prin care a atribuit rãspunderea celor douã publicaþii tot lui Dinu Marin. Cel mai curios lucru este cã R.C. Cristea scrie, în „România liberã”, despre el însuºi: „L-am convins pe redactorul-ºef sã angajeze oameni noi, tineri, de incontestabil talent publicistic ºi de neîndoielnicã vocaþie moralã: Radu Cãlin Cristea (?!), Tudorel Urian...”. „Echipa morþii”, pregãtitã din vreme de „Europa liberã”, este în plinã ofensivã! Din punct de vedere doctrinar, situaþia nu s-a schimbat cam de pe la 1875 încoace, de pe cînd îºi fãcea intrarea în arena publicisticii politice Mihai Eminescu, deci de 115 ani: de o parte Direcþia Naþionalã, de cealaltã parte Reacþiunea Strãinã. În toatã presa de azi e publicat un Comunicat despre Colocviul intelectualilor români ºi maghiari de reconciliere.

Ce-i cu colocviul ãsta? La invitaþia unei agenþii de presã cu nume unguresc, „Von Ferenczy”, au plecat la Budapesta urmãtorii intelectuali „români”: Domokos Geza, Cs. Gyimesi Eva, Káynády Sandor, Demeny Lajos, Palfalvy Attila, cãrora li s-a adãugat pãpuºãreasa Smaranda Enache (jumãtate unguroaicã), circarul Mircea Dinescu (socru maghiar), Dan Petrescu (violator ºi deþinut de drept comun), vorbagiul Gabriel Liiceanu (þigan) ºi rãtãcitul Ioan Alexandru, poet creºtin de realã valoare, dar slab de þîþînã în problema naþionalã. De cealaltã parte, ungarã, sînt enumeraþi 7 indivizi, printre care Bodor Pál (fugit din România în Ungaria). E clar ce fel de colocviu ungaro-maghiar avem! Iatã ºi rodul dialogului bachic al acestor aventurieri, care se cam joacã cu focul: „Sînt de dorit neutralizarea ºi spiritualizarea graniþelor” (?!). Ce-o fi asta „neutralizare”? Adicã desfiinþare, nu-i aºa? Adunãtura respectivã ºi-a pus capul, de bunãvoie, între pintenii cizmelor lui Gyula Horn, ministrul de Externe al Ungariei! Care ministru e acuzat în

În Marea Nordului, Corneliu Vadim Tudor a fãcut o plimbare cu un vapor de mici dimensiuni.

Alãturi de el, Adrian Nãstase. aceeaºi zi, tot în „România liberã”, pentru declaraþiile aberante, antiromâneºti ºi revizioniste.

Reþin una dintre ele, incriminatã pînã ºi de acest cuib al trãdãrii de þarã care e ziarul lui Paler ºi Bãcanu: „În urma primului rãzboi mondial, Ungaria a pierdut douã treimi din teritoriul ºi populaþia sa”, autorul regretînd cã „ungurii nu vor cãpãta posibilitatea încorporãrii Transilvaniei”! În aceeaºi zi, „Tineretul liber” publicã un Protest al Uniunii Naþionale Vatra Româneascã, mai exact împotriva prezenþei în delegaþia „româneascã” a lui Demeny Lajos (adjunct al ministrului Învãþãmîntului) ºi Palfalvy Attila (fost adjunct al ministrului Învãþãmîntului, pînã acum cîteva sãptãmîni, înlocuit, dupã cum scrie V.R., pentru „exagerãri grave în legãturã cu organizarea învãþãmîntului pentru minoritatea maghiarã din Transilvania”). (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE ) POLITICÃ „În Europa se vor vinde numai maºini electrice, pînã în 2035. Volvo a anunþat cã, din 2019, renunþã la motoarele cu combustie internã“ ING Bank a emis un raport în care se aratã cã, în opinia experþilor bãncii, momentul în care se vor vinde numai maºini electrice este la cel mult 18 ani distanþã.

Raportul ING, unul dintre cele mai optimiste de pînã acum pe aceastã temã, aratã cã motivele care împiedicã în prezent oamenii sã cumpere maºini electrice vor dispãrea într-o perioadã relativ scurtã de timp. Încrederea consumatorilor în automobilele electrice va creºte rapid pe mãsurã ce preþurile bateriilor vor scãdea, autonomia acestora va creºte, iar timpii de încãrcare vor fi din ce în ce mai mici. În raport se aratã cã, în urmãtoarea decadã, autonomia maºinilor electrice va ajunge la peste 600 de kilometri între încãrcãri.

Conform celor de la ING, undeva între 2017 ºi 2024, maºina electricã va deveni alegerea cea mai raþionalã, întrucît aceasta va fi mai atrãgãtoare decît automobilele tradiþionale care folosesc benzinã sau motorinã. Experþii ING se aºteaptã ca, în urmãtorii ani, maºinile electrice sã fie mai ieftine ºi sã beneficieze de o infrastructurã mai bunã decît cele care consumã combustibili fosili. Raportul vorbeºte ºi despre provocãrile pe care trecerea la maºini electrice le va aduce pentru europeni. Producãtorii auto din Europa deþin doar 3% din producþia de baterii, ceea ce înseamnã cã aceºtia vor fi dependenþi de þãri precum China ºi Japonia, din acest punct de vedere.

Pe de altã parte, maºinile electrice înseamnã mai puþine job-uri, întrucît procesul de producþie este mai automatizat. Însã, aceastã problemã ar trebui sã se regleze de la sine, pe mãsura ce modelul tradiþional de business va trece de la unul bazat pe vînzãri, la unul care pune accentul pe servicii.

Volvo a anunþat deja cã va lansa numai maºini electrice sau hibride, din 2019 Grupul Volvo Cars a anunþat miercuri cã toate modelele pe care le va lansa din 2019 vor fi electrice sau hibride, semnalînd posibilul sfîrºit al automobilelor cu motoare cu combustie internã ale companiei, dupã aproape un secol, relateazã Reuters.

Compania suedezã va continua sã producã motoare cu combustie pentru modelele lansate înainte de 2019,

dar va introduce automobile electrice ºi hibride în toatã gama de modele. Volvo devine, astfel, primul producãtor auto major care stabileºte o datã pentru renunþarea totalã la motoarele cu combustie internã, chiar dacã tre-

jumãtate de miliard de dolari sub formã de avansuri de cîte 1.000 de dolari, din partea clienþilor interesaþi sã cumpere automobilul Model 3.

Singurul obstacol care împiedicã Tesla sã dovedeascã faptul cã este primul producãtor de automobile electrice de serie din lume este cã trebuie sã arate cã poate construi, livra ºi oferi servicii de service pentru un numãr mare de astfel de vehicule, fãrã a face rabat de la calitate.

Tesla urmeazã sã livreze primele 30 de vehicule Model 30 în cadrul unei ceremonii programatã în 28 iulie. În august, compania ar trebui sã producã alte 100 de maºini, iar în septembrie, 1.500, potrivit unor postãri pe Twitter. În ºase luni, producþia totalã a Tesla ar urma sã se dubleze, iar pînã la sfîrºitul anului 2018, sã creascã de cinci ori. Dacã obiectivele lui Musk vor fi îndeplinite, Tesla va construi anul viitor mai multe vehicule electrice decît producþia cumulatã de acest tip din 2016 a tuturor producãtorilor auto din lume.

VW: Industria auto va avea nevoie de 40 de gigafabrici de baterii litiu-ion

cerea la producþia de automobile electrice este de mult timp în atenþia industriei auto, iar Tesla Motors a produs de la început doar vehicule electrice. ,,Acest anunþ marcheazã sfîrºitul automobilului cu motor doar cu combustie internã”, a afirmat directorul general al Volvo Cars, Hakan Samuelsson, într-un comunicat.

Cinci noi modele care vor fi lansate de grup în perioada 2019-2021 vor fi integral electrice, dintre care trei Volvo ºi douã sub marca Polestar. Volvo Cars a investit masiv în modele noi ºi fabrici, de cînd compania a fost cumpãratã de grupul chinez Zhejiang Geely, de la Ford Motor, în 2010, ºi ºi-a creat o niºã pe piaþa premium, dominatã de companii ca Mercedes-Benz ºi BMW.

Premierã în istoria Tesla. Primul automobil de serie Model 3 a ieºit pe poarta fabricii Tesla a produs primul Model 3, care va aparþine lui Elon Musk, director general ºi fondator al companiei, acesta postînd recent pe Twitter imagini cu automobilul de serie în valoare de 35.000 de dolari, transmite Bloomberg. Compania a încasat deja aproximativ o

Un deficit masiv de baterii litiu-ion ar putea marca industria auto globalã în urmãtorul deceniu, dacã nu vor fi înfiinþate capacitãþi echivalente cu 40 de gigafabrici de tipul celei construite de Tesla, pînã în 2025, potrivit estimãrilor grupului Volkswagen, relateazã Automotive News Europe.

Directorul pentru cercetare ºi dezvoltare al Volkswagen, cel mai mare producãtor auto din lume, Ulrich Eichhorn, a majorat estimãrile fãcute acum 13 luni pentru necesarul companiei pînã în 2025.

Estimãrile sale se bazeazã pe obiectivul ca un sfert din volumul de automobile fabricate de VW sã fie electrice, pînã la data respectivã. ,,Vom avea nevoie de peste 200 de gigawaþi/ orã”, a spus Eichhorn reporterilor, în timpul unei prezentãri din 30 iunie. În iunie 2016, directorul general al Volkswagen, Matthias Mueller, estima cã VW va avea nevoie de baterii litiu-ion cu o capacitate de 150 de gigawaþi/orã.

Dacã obiectivul fiecãrui producãtor va fi ca 25% din volum sã fie de automobile electrice, pînã în 2025, Volkswagen considerã cã producãtorii auto vor avea nevoie de baterii cu o capacitate cumulatã de 1.5 terawaþi/orã. Aceastã electricitate echivaleazã cu 40 de gigafabrici Tesla, fiecare cu o capacitate de a produce celule litiu-ion de 35 de gigawaþi/orã. inCont.ro

Dupã noi, potopul: Noi sîntem generaþiile care ºi-au trãdat strãmoºii, prin vînzarea unei treimi din pãmîntul þãrii! (1) În viaþa unui popor, se succed generaþii ºi generaþii, precum în viaþa unei familii. Unele generaþii construiesc, altele apãrã ce-au acumulat strãmoºii, altele otrãvesc fîntînile ºi vînd toate acumulãrile strãbunilor. În decursul ultimilor 2.000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care sã-ºi vîndã o treime din pãmînt pe timp de pace. Sîntem unici în aceastã privinþã, ºi înspãimîntãm de-a dreptul alte popoare vecine din Uniunea Europeanã.

Dacã în ultimele douã milenii am avut generaþii statornice care s-au încãpãþînat sã apere acest pãmînt, generaþiile de dupã 1990 sînt complet dezrãdãcinate de glia acestei þãri, din punct de vedere sufletesc ºi fizic.

Noi sîntem generaþiile care au creat cel mai mare val de emigraþie pe timp de pace din Uniunea Europeanã, ceea ce dovedeºte un ataºament foarte redus faþã de glia strãmoºeascã. Noi sîntem generaþiile care au înstrãinat peste o treime din pãmîntul acestui neam ºi, în consecinþã, noi vom fi generaþiile blestemate de cãtre copiii, nepoþii ºi strãnepoþii noºtri.

Dupã noi, potopul este deviza generaþiilor noastre de dupã 1990!

Noi sîntem generaþiile care nu prea mai au nimic scump pe lume. Ne pãrãsim cu uºurinþã familiile, pãmîntul ºi mormintele strãmoºilor. Un popor construit de aºa generaþii nu are cum sã supravieþuiascã mai mult de 10-20 de ani pe harta istoriei. Istoria omenirii nu poate suporta un astfel de popor ºi îl va rade rapid de pe faþa pãmîntului.

Din punct de vedere fizic, pe trendul actual de vînzare al pãmîntului cãtre strãini, în maximum 8 ani

(2025) românii vor vinde ultima palmã de pãmînt din cele 15 milioane de ha de terenuri agricole. Nu este, evident, nici o tragedie, pãmîntul þãrii nu se mutã în alte zãri, ci se schimbã doar stãpînii, slugile ºi limba vorbitã pe aceste plaiuri.

Civilizaþiile se nasc, trãiesc ºi mor. Aºa este ºi cu popoarele. Un popor care nu-ºi cunoaºte istoria, care nu o respectã, este condamnat de aceasta sã disparã fãrã urmã. Urma trecerii acestui popor prin istorie va fi damnatã de cãtre vecini ºi ºtearsã de pe faþa pãmîntului, pentru cã un astfel de popor nu meritã sã lase urme.

Ce þap ispãºitor putem gãsi pentru comportamentul antinaþional al generaþiilor actuale, care îºi vînd glia strãmoºeascã la strãini?

Sã fie oare sãrãcia economicã lucie, în care clasa politicã româneascã a împins acest popor? Sînt þãri în care se trãieºte la fel de greu dupã 1990 (Bulgaria, Ungaria etc.), dar care nu au avut acest comportament!

Sã fie oare spiritul de aventurã al acestui popor?

Istoria ne-a dovedit pînã acum cã sîntem un popor statornic!

Sã fie oare de vinã individualismul generaþiilor actuale? Ar putea fi o primã explicaþie plauzibilã!

Sã se întîmple acest lucru, pentru cã ne-am îndepãrtat de bisericã ºi tradiþii? Dacã ne uitãm la acest subiect în Ungaria, unde nu se vinde un gram de pãmînt la strãini ºi avem o reîntoarcere la bisericã ºi tradiþii, parcã ar putea sã fie o explicaþie logicã!

Sã fie, oare, de vinã gena noastrã ancestralã de bunãtate, care ne face sã ne lãsãm cãlcaþi în picioare

de toate valurile migratoare? Mãi sã fie, mãi Ion! Sã fie de vinã, oare, pasivitatea noastrã ancestralã în faþa evoluþiei istoriei, dupã cum spun unii neprieteni? Mãi sã fie, mãi Mãrie!

Sã fie de vinã sistemul comunist, care a lovit la temelie ataºamentul þãranului faþã de glie? Parcã ar putea sã fie o explicaþie serioasã!

Sã fie de vinã sistemul capitalist, care vrea sã distrugã clasa þãrãneascã ca sã-i ia pãmîntul ºi resursele? Destul de logic, dar tot nu-i suficient!

Sã fie de vinã toate aceste lucruri la un loc ºi multe altele vãzute ºi nevãzute? Parcã ne apropiem de adevãr!

Articolul de astãzi nu are pretenþia de a gãsi piatra unghiularã a comportamentului antinaþional al generaþiilor actuale, ci mai degrabã încearcã sã punã pe masa sociologilor ºi a psihologilor piste de lucru în anii care vin. (va urma) AVRAM FIÞIU, Secretar General Federaþia Naþionalã de Agriculturã Ecologicã Romanianoastra.info

Pag. a 23-a – 21 iulie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlii uitate (2) Rãzboiul samnit

Bãtãlia Furcilor Caudine Furcile caudine – Caudine vine de la numele unui vechi orãºel din Italia: Caudium, în apropierea cãruia era un defileu muntos, pe care romanii îl botezaserã Caudinae Furcae (Furcile caudine), sau Caudinae Fauces (Strîmtoarea caudinã), azi: Valea Arpaia.

Numele acestor chei muntoase ar fi rãmas necunoscut dacã generalul samnit Pontius Herennius, n-ar fi aplicat romanilor tratamentul cel mai ruºinos din toatã istoria lor militarã.

Samniþii, vlãguiþi de atîtea bãtãlii, au restituit romanilor toatã prada luatã de la ei timp de 20 de ani, le-au trimis ºi toþi prizonierii înapoi, ºi le-au cerut pace. Romanii au acceptat ploconul, dar le-au refuzat pacea. Mînios faþã de aceastã lipsã de mãrinimie, Pontius Herennius a atras oºtile romane în defileul numit „Furcile caudine“ ºi nu le-a îngãduit sã iasã din aceastã capcanã decît dupã ce au depus armele ºi veºmintele, ºi dupã ce au trecut de sub un jug, în strigãtele de ocarã ale trupelor samnite.

Expresia „a trece prin furcile caudine” a intrat în toate limbile, spre a desemna acceptarea, de nevoie, a unor condiþii grele, înjositoare. *** Patru razboaie au fost necesare romanilor ca sã-i învingã pe samniþi ºi pe aliaþii lor. Ele s-au desfãºurat între anii 343 ºi 272 î.Chr. Miza era dominarea Italiei.

Victoria finalã asupra samniþilor a ilustrat preponderenþa absolutã a Romei în peninsulã.

Primul, al doilea ºi al treilea rãzboi al Republicii Romane cu triburile samnite a durat 67 de ani ºi a implicat aproape toate statele din Peninsula Italicã. ªirul de lupte s-a încheiat cu dominaþia romanã asupra samniþilor. Samniþii, care stãpîneau Apeninii la sud-est de Lazio, au fost printre primii adversari mai puternici ai Romei.

Primul rãzboi samnit a fost scurt. Acesta a fost marcat de victorii romane pe cîmpul de luptã ºi de o revoltã din partea soldaþilor, care a fost stinsã de ataºamentul faþã de distinsul dictator Marcus Valerius Corvus. Despre Marcus Valerius Corvus se spunea cã în tinereþe a învins în luptã un campion galic. Rãzboiul a durat doi ani, sfîrºindu-se în anul 341, cu Roma triumfãtoare ºi samniþii dispuºi sã facã pace. În 327 î.Chr., rãzboiul a început iarãºi, între samniþii de pe dealuri ºi cei aºezaþi în cîmpia din Campania. Samniþii au întemeiat o garnizoanã la Napoli - oraºul locuit de greci. Din nou, cei de la cîmpie au solicitat ajutor Romei ºi, din nou, Roma a mers la rãzboi împotriva samniþilor. În scurt timp, romanii s-au confruntat cu samniþii în mijlocul vãii Rîului Liris, începînd astfel Al Doilea Rãzboi cu Samniþii, sau Marele Rãzboi cu Samniþii (326-304

î.Chr.), care a durat douãzeci de ani. În prima jumãtate a rãzboiului, Roma a suferit înfrîngeri masive, dar în a doua jumãtate a început refacerea Romei ºi reorganizarea armatei sale, care a dus la victoria finalã.

La început, armatele romane au ieºit biruitoare, astfel încît, în 321 î.Chr., samniþii au cerut pace. Dar condiþiile oferite au fost atît de severe, încît acestea au fost respinse ºi rãzboiul a continuat. În acelaºi an (321 î.Chr.), doi consuli, conducînd o forþã invadatoare în Samnium, au fost prinºi într-o trecãtoare montanã, cunoscutã sub numele de Furcile Caudine. Aici n-au putut nici sã avanseze, nici sã se retragã, astfel încît, dupã o luptã disperatã, trupele romane ar fi fost anihilate dacã nu ar fi acceptat condiþiile umilitoare impuse de conducãtorul samniþilor victorioºi, Gaius Pontius. Trupele au fost dezarmate ºi obligate sã treacã pe sub un jug, om dupã om, ca un duºman învins ºi demn de ruºine. Acest ritual strãvechi era o formã de subjugare, prin care cel învins trebuia sã se plece ºi sã treacã pe sub un jug folosit, de obicei, la boi. (În acest caz, jugul a fost fãcut din suliþele romanilor, iar cea mai mare ruºine a unui soldat roman era sã-ºi piardã suliþa). ªase sute de Equites (cavaleri ai Imperiului Roman) au trebuit sã fie predaþi ca ostatici. Între timp, consulii captivi au semnat un tratat de pace pe 5 ani, în condiþiile cele mai favorabile pentru samniþi. Istoricii tîrzii romani au încercat, însã, sã nege aceastã umilinþã, inventînd faptul cã Roma a respins pacea ºi s-a rãzbunat pe samniþi. Rãzboiul a stagnat timp de 5 ani.

Roma a aºteptat ca tratatul sã expire, între timp consolidîndu-ºi armata, prin mãrirea numãrului de recrutãri. În 320 ºi 319 î.Chr., romanii s-au întors pentru a se rãzbuna pe samniþi ºi i-au învins în ceea ce istoricul roman Titus Livius a descris ca fiind unul dintre cele mai mari evenimente din istoria romanã. Dar, în 315 î.Chr., dupã reluarea ostilitãþilor, Roma a suferit o înfrîngere zdrobitoare la Lautulae. Dupã primul ºoc, romanii i-au învins continuu pe ambii lor duºmani.

Rãzboiul a devenit un fel de concurs pentru dominaþia Italiei. Între 311 ºi 304 î.Chr., romanii ºi aliaþii lor au cîºtigat o serie de victorii atît împotriva etruscilor, cît ºi împotriva samniþilor. În anul 308, etruscii au cerut pace, aceasta fiindu-le acordatã în condiþii severe. În 304, samniþii au cerut pacea, care le-a fost acordatã în condiþii, de asemenea, severe, dar nu zdrobitoare.

Pentru a se asigura de respectarea ei, romanii au cerut sã facã inspecþii periodic. Pacea a fost stabilitã între romani ºi samniþi pînã în anul 298.

Surse antice indicã faptul cã Roma a adoptat falanga (formaþii dense de hopliþi) de la etrusci (folosite în Secolele al VI-lea ºi al V-lea î.Chr.), dar mai tîrziu au preluat de la samniþi sistemul bazat pe manipule, probabil din cauza succeselor militare a samniþilor contra

Romei. Formaþiile tip manipule erau mult mai flexibile ºi permiteau manevre mai complexe. În timpul acestor ani, Roma a organizat o Marinã rudimentarã, a construit primele drumuri militare (construcþia la Via Appia a început în anul 312 î.Chr., iar la Via Valeria, în 306) ºi a mãrit taxele ºi efectivele militare, aºa cum reiese din creºterea numãrului de tribuni militari, aleºi de la 6 la 16. În perioada 334–295 î.Chr., Roma a întemeiat 13 colonii împotriva samniþilor ºi a creat 6 noi triburi rustice în teritoriul anexat. În ultimii ani de rãzboi, romanii ºi-au extins puterea ºi în nordul Etruriei ºi al Umbriei. Cîteva campanii încununate de succes au forþat oraºele din aceste zone sã devinã aliaþi ai Romei. În perioada dintre rãzboaie, Republica romanã a continuat sã-ºi extindã puterea în Italia centralã. Tribul Aequi a fost zdrobit într-o scurtã campanie, în 304 î.Chr. Triburile vecine, abruzzii, marsii, paelignii, marrucinii ºi frentanii au încheiat tratate de alianþã permanentã cu Roma, în acelaºi an. Vestinii au fãcut acelaºi lucru în 302 î.Chr. Roma a consolidat aceste victorii, întemeind colonii la Sora, Alba Fucens ºi Carseoli. Ostilitãþile cu etruscii au fost reluate în 302 ºi în 299, cînd Roma a capturat oraºul umbrian Nequinum. Din aceastã cauzã, la izbucnirea celui de-al treilea rãzboi cu samniþii, în 298, romanii au fost din nou nevoiþi sã lupte pe multiple fronturi. Al treilea rãzboi reprezintã prima încercare a oamenilor din Italia sã se uneascã împotriva Romei, forþele samnite fiind aliate cu etruscii, umbrianii ºi galii din nord. În 298 î.Chr., romanii i-au ales pe consulii L. Cornelius Scipio Barbatus ºi Gnaeus Fulvius Maximus Centumalus. Sarcofagul primului s-a pãstrat, ºi pe el este inscripþionat un epitaf care pretinde cã ei au capturat Taurasia ºi Cisauna în Samnium, au supus toatã Lucania ºi au adus ostatici. Inscripþia nu precizeazã în ce an au avut loc aceste evenimente, dar este sigur cã se referã la isprãvile lui Scipio, în timpul consulatului sãu. Data exactã a inscripþiei este disputatã, dar se estimeazã cã se referã la a doua jumãtate a Secolului III - începutul Secolului II (î.Chr.). Chiar dacã ultima datã este corectã, ea este cea mai veche mãrturie care se pãstreazã despre rãzboaiele samnite.

Potrivit lui Titus Livius ºi Dionis din Halicarnas, rãzboiul a început ca urmare a unui atac al samniþilor contra lucanianilor. Nefiind în stare sã reziste, lucanianii au trimis ambasadori ºi ostatici la Roma, pentru a stabili o alianþã. Romanii au acceptat oferta ºi au trimis feþiali pentru a insista ca samniþii sã evacueze Lucania, însã aceºtia din urmã au refuzat, astfel cã rãzboiul a început. Dacã Scipio a fost cel care a negociat tratatul cu lucanianii ºi a primit ostaticii, atunci se explicã de ce mai tîrziu a afirmat cã a subjugat ºi Lucania. Potrivit lui Dionis, adevãrata cauzã a rãzboiului a fost nu compasiunea pentru lucani a romanilor, ci teama lor cã samniþii vor deveni ºi mai puternici dacã îi subjugã pe lucani. Este posibil ca Roma sã fi dorit sã provoace în mod deliberat un nou rãzboi, aliindu-se cu duºmanii samniþilor.

Titus Livius spune cã, în 298, consulii au împãrþit între ei comanda militarã. Scipio a primit Etruria, iar Fulvius, Samnium. Apoi Scipio a mãrºãluit spre Volaterrae, unde a dat o luptã nedecisivã contra etruscilor, înainte de a se retrage la Falerii. Aici ºi-a aºezat tabãra ºi a început sã atace þinuturile etruscilor. Între timp, se pare cã Fulvius a cîºtigat o bãtãlie contra samniþilor la Bovianum ºi apoi a atacat ºi a cucerit, mai întîi, Bovianum ºi, mai tîrziu, Aufidena. Pentru victoriile sale contra samniþilor, Fulvius a sãrbãtorit printr-un triumf. Scrierile lui Frontinus amintesc despre trei strategii ale lui ,,Fulvius Nobilior” în timpul luptei contra samniþilor în Lucania. Cognomenul Nobilior nu apare înregistrat nicãieri înainte de anul 255, cu mult timp dupã terminarea rãzboaielor samnite. Prin urmare, o explicaþie plauzibilã este cã acest Nobilior este o greºealã, ºi cele trei strategii trebuie atribuite consulului, din anul 298. Totuºi, aºa cum este menþionat mai sus, epitaful lui Scipio revendicã faptul cã acesta a luptat contra samniþilor, dar nu la Bovianum ºi Aufidena, ci la Taurasia ºi Cisauna.

Taurasia probabil cã este localizatã în Valea Tammaro, locul Cisaunei fiind necunoscut. Problema este complicatã de Fasti Capitolini, potrivit cãruia Fulvius a fost învingãtor atît împotriva samniþilor, cît ºi împotriva etruscilor.

(va urma) DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 21 iulie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (17) Sir John Mandeville (d. 1372) (1) ,,Cãlãtoriile lui Sir John Mandeville, Cavalerul”, volumul original al unei descoperiri „de salon”, a fost cea mai cunoscutã ºi cititã carte a vremii în care a apãrut. Pentru cei care ºtiau sã citeascã, devorînd înfocaþi istorisirile despre cãlãtoriile în tãrîmuri îndepãrtate, exotice, precum cele întreprinse de Marco Polo ºi Friar Odoric din Pardenone, Mandeville ºi-a cîºtigat renumele de cel mai mare cãlãtor al tuturor timpurilor. Pînã în Secolul al XVI-lea, a mai cîºtigat o reputaþie - cea de cel mai mare mincinos. În primul sãu manuscris descoperit vreodatã, exemplar datînd din 1371, conceput în limba francezã, Mandeville spune cum între 1322 ºi 1356 a pãrãsit Anglia pentru a vizita Pãmîntul Sfînt, trecînd prin Paris, Constantinopol ºi Egipt. Furînd detalii din alte documente mai vechi, el ºi-a continuat cãlãtoria în romantica ºi pe atunci necunoscuta Asie, împrumutînd fãrã scrupule din ,,Cãlãtoriile” lui Friar Odoric, din colecþiile de fabule ale vremii ºi din operele unor autori clasici, precum Pliny.

Vizitase o insulã pe care locuiau oameni cu cap de cîine, un tãrîm cu oameni fãrã cap, dar cu gura ºi ochii la spate, precum ºi regatul exotic al lui Prester John (un cãlugãr creºtin legendar din Evul Mediu, despre care se spune cã a ajuns suveran în Asia sau Africa). Din „Tãrîmul întunericului”, el a trecut prin „Þara mielului vegetal”, ca sã gãseascã apoi „Cele zece triburi pierdute” din Israel, întemniþate cu mult timp în urmã de cãtre Alexandru cel Mare în Munþii Caspici. A vãzut trestiile gigant de pe Insula

Panten, a servit în armata marelui Khan ºi a bãut din „Fîntîna tinereþii veºnice” - ceea ce intrã în contradicþie cu explicaþia din introducerea cãrþii, conform cãreia, fiind acum schilodit de gutã, îºi scrie memoriile ca o alinare, spune el, a „nefericitei mele suferinþe”.

O ficþiune extraordinarã. Toatã lumea a îndrãgit-o. A devenit best-seller.

Totuºi, cine era „Sir John Mandeville”? El pretindea cã s-a nãscut în localitatea St Albans, din Anglia, dar, deºi numele „Mandeville” era obiºnuit în acea zonã, nu existã nici o urmã a existenþei lui în arhivele publice locale, iar legenda þesutã în jurul înmormîntãrii sale în acest oraº a fost inventatã mult mai tîrziu. Pare totuºi probabil ca el sã fi trãit ºi scris în Franþa, unde purta numele de Jean de Burgoyne, ºi îngropat la Biserica Guillemins, din Liège, dãrîmatã în 1798. Pînã atunci, o seamã de autori afirmaserã cã vãzuserã, în aceastã bisericã, mormîntul lui „Jean de Mandeville”, pe care era înscrisã data decesului: 17 noiembrie 1372. În a sa „Cronicã generalã”, Jean d’Outremeuse (1338-1399) afirmã cã Mandeville a trãit în Liège, dupã 1343, sub numele de „Jean de Bourgogne, zis mincinosul”. O copie a tratatului despre ciuma bubonicã, semnat de „Jean de Bourgogne, zis mincinosul” ºi scris la Liège în 1365, fãcea parte din manuscrisul ,,Cãlãtoriilor” care apãreau la Paris, în 1371. Numele e pomenit în versiunea latino-catolicã a ,,Cãlãtoriilor”, în timp ce d’Outremeuse povesteºte cum, în testamentul sãu ºi pe patul de moarte, Jean de Bourgogne s-a autodezvãluit drept „Messire Jean de Mandeville, chevalier, comte de Montfort en Angleterre”. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Continente 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 ORIZONTAL: 1) ...; 2) De calitate (arg.) – A þipa; 3) Þarã cu capitala la Erevan; 4) Trãgãtori nordici – Gen de muzicã modernã; 5) Înmatriculat – Bold; 6) Comunã în judeþul Arad; 7) În balon! ...; 8) Trãgãtor cu arcul – Plesnit la mijloc!; 9) Joc cu numere – Mioare; 10) La intrare - ...

VERTICAL: 1) De Nord ºi de Sud – Leu!; 2) Sodiu – Într-un sens! – Stat asiatic cu capitala la Vientiane; 3) A duce; 4) ... – Nordul Ceceniei!; 5) Ramurã – Deplasare pe ºine; 6) Angajat al Primãriei – Nisipos (reg.); 7) Stat în nordul Africii – În cerc!; 8) Stînjenel – Sud, Sud-Est; 9) ªezãtoare – Arbust ornamental cu flori albastre; 10) Asia! - ...

Dicþionar: SIU PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,VARÃ ÎN... CAREU” 1) ADEVARAT – VN; 2) VARANI – CRAI; 3) ATASATA – ARS; 4) RO – T – MINCAI; 5) ARSITA – U – DP; 6) AP – ATUNCI; 7) E – IOV – DA – AI; 8) VARVARA – P – S; 9) ORA – LATARET; 10) CALDURA MARE; 11) ALERGA – UZAT. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.