Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
JUBILEU REVISTA „ROMÂNIA MARE“
Nr . 1 4 0 0 EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
14 Iulie, Revoluþia alãturi de Vadim Tudor Motto: Existã doar douã forþe pe lume, sabia ºi sufletul. În perspectivã îndepãrtatã, sabia va fi întotdeauna cuceritã de suflet. (Napoleon) Oamenii mari au acest cusur – nu se ºtie cînd ºi chiar dacã au murit. Par a fi tot timpul lîngã noi –, iar realitatea este cã ne influenþeazã viaþa cotidianã. Este, de fapt, chiar definiþia Metafizicului, a ceea ce este dincolo de fizic. Parafrazîndu-l pe Aristotel ºi inspirat de Parmenides, Melissos, sau de înaintaºii din Elea, am ajuns de mult la convingerea cã moartea nu existã decît acolo unde nu mai existã decît nimicul – pe care noi, totuºi, o definim, ca uitare. Poate spune cineva cã Eminescu a murit? Nu, fiindcã nu doar ne referim la opera lui, ceea ce ar fi suficient pentru a spune cã face parte din viaþa noastrã, dar chiar ne raportãm la el, ca la o valoare supremã a geniului scrisului românesc. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Prin librãriile americane
Pagina 15
,,Dulci“
Pagina 4
Hitler, în fiecare din noi Pagina 7
ªarpele cu Ochelari (1) Cînd l-am întîlnit eu, pentru prima oarã, pe Virgil Mãgureanu? Probabil pe holurile Facultãþii de Filozofie din Bucureºti, în toamna lui 1967. Am fost ºocat de modul în care se îmbrãca: un costum de activist pe la Ocolul Silvic, cu cãmaºã galbenã, cravatã de un roºu turbat, cu dungi gri ºi verzi, arãtare care se termina la extremitatea de sus cu o pãlãrioarã tip „gãinã“, iar la extremitatea de jos, cu niºte sandale gãurite. Închipuiþi-vã cum umbla ºi se miºca printre noi un asemenea saltimbanc, ce provoca rîsul prin simplul contrast dintre pretenþiile lui de „activist politic“ ºi penibilul întregii înfãþiºãri. N-am rîs niciodatã de modul cum se îmbracã oamenii, eu însumi fiind, la vremea aceea, extrem de sãrac ºi, dacã nu erau fraþii mei mai mari, n-aº fi avut nici o hainã pe mine. Dar papagal multicolor n-am fost niciodatã. În colþ la Haºdeu, lîngã ceasul electric, îºi fãcea veacul un flaºnetar cu un peruº multicolor ºi noi, studenþii, ne aºteptam ca, într-o bunã zi, sã-l vedem pe Imre Asztalos (aºa îl cunoºteam noi în facultate pe viitorul asasin al lui Ceauºescu) sã sarã, þuºt-þuºt, sfîr-sfîr, pe cutia magicã a bãtrînului, sã apuce cu pliscul lui de pasãre ºtirbã niºte „planete” ale norocului ºi sã mãnînce pîinea (grãunþele) bietei zburãtoare. Toþi studenþii ºtiau cã e securistul oficial al facultãþii. Aºa ceva nu era un secret. Tot ce se discuta pe culoare, la seminarii, ori în Cafeneaua Tosca era raportat de zelosul „rezident al Securitãþii”, verbal sau în scris, unei faune de teapa lui, tot la cravatã (cu nodul fãcut pe clanþa uºii!) ºi cu sandale decupate, tot cu mapele de vinilin pline ochi de dosare, tot cu urechile ciulite numai dupã duºmani ai poporului ºi contrarevoluþionari. La Filozofie erau doi studenþi unguri foarte cunoscuþi: Aszody ºi Asztalos. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. 290, din 24 ianuarie 1996)
Incendii devastatoare
Paginile 12-13
România pitoreascã Mînãstirea Mraconia- strãjerul din Defileul Dunãrii
„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI
Tristeþi duminicale I. N-am sã revin iubito niciodatã O cruce-n briliante port la gît Din toatã zarva care-a fost odatã Simt o arsurã-n inimã, atît. Refren: Ne vor rãzbi tristeþi duminicale Icoanele vor putrezi de ploi ªi un vulcan cu stînjenei la poale Va viscoli de-a pururi între noi. II. M-am despãrþit de tine pe vecie ªi totuºi mai presimt un ultim val Acum, într-o duminicã tîrzie Cînd soarele se stinge peste deal.
Independenþa statelor europene de gazul rusesc, mit sau necesitate?
CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: Marian Nistor
Pagina 16
NR. 1400 z ANUL XXVIII z VINERI 14 IULIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI