Romania mare, nr 1393

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Tableta de înþelepciune

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Lumea modernã e conectatã la aparate ºi reþele – telefon, televizor, radio, fax, Internet – la fel ca un pacient în moarte clinicã.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

ªi, totuºi, ne apropiem În România se vorbeºte de un rãzboi mondial? mult ºi se face puþin (2) Motto: „Nu conteazã cît de tare te lupþi cu întunericul, fiecare luminã aruncã o umbrã, ºi cu cît te apropii de luminã, cu atît umbra devine mai întunecatã”. (Platon) Recent, a avut loc un atac cibernetic la scarã mondialã. Naþiunile lumii, chiar cele puternice, nu au avut rãspuns, cum nu au la nici o problemã majorã, de fapt. Starea tensionatã între state, starea de confuzie din societate, inversarea valorilor ºi reperelor, cãderea moralitãþii, negarea anarhicã, fobiile, foametea prezentã ºi cea care se preconizeazã prin creºterea populaþiei, în fine, fiecare domeniu a acumulat o sumã de conflicte ºi sofisme cu potenþial conflictual. Este împotriva oricãrei logici sã se rezolve de la sine – timpul nu e departea unei lumi care se agraveazã prin evoluþia unilateralã, tehnologicã. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

O altã lume

Pagina 7

„Smaranda Brãescu...“

Paginile 12-13

Acesta este, în cîteva cuvinte, mecanismul care s-a pus la cale pentru reducerea noastrã la tãcere. ªi, ca sã se rupã partidul de mine, au fost mãsluite, sistematic, rezultatele tuturor sondajelor de opinie, de parcã marile mulþimi de oameni sînt ca fulgul pe apã ºi se pot deplasa, de la o sãptãmînã la alta, în direcþii diametral opuse, dupã cum bate vîntul. În realitate, noi n-am pierdut nici un procent de electorat, dimpotrivã, am cîºtigat. Dar e o lege a sociologiei („spirala tãcerii”), care spune cã oamenii se tem sã recunoascã, public, adeziunea lor faþã de un partid sau o grupare puternic atacatã, ameninþatã cu scoaterea în afara Legii, cu Curtea Marþialã etc. În intimitatea cabinelor de votare, lumea îºi va exprima voinþa de vot ºi o sã vadã toþi ce forþã extraordinarã a devenit PRM! Dvs. ºtiþi cel mai bine care-i situaþia, fiindcã nu numai cã n-au plecat oameni din filialele noastre, dar s-au înregistrat înscrieri masive în ultimele luni. Evidenþele statistice sînt grãitoare: PRM are, la ora actualã, aproape 130.000 de membri cu carnet. Nu cred cã exagerez dacã voi anticipa cã, la alegerile viitoare, partidul nostru se va bucura de cca.

25% din sufragiile electoratului, ceea ce ne va îndreptãþi sã participãm la guvernare pe post de vioara întîi.

Ca sã închei acest capitol, voi recunoaºte cã, în toatã

Un fluture, un copil Fluture de-o zi, de-o searã floare fãrã de pistil — pentru cea din urmã oarã stã la soare un copil Învelit în albe pãturi e bolnav fãrã de leac jucãriile alãturi ce neputincioase zac!

Boala sîngelui îl roade e atît de strãveziu moartea susurã-n cascade între leagãn ºi sicriu

perioada respectivã, am simþit sprijinul Comitetului Director al Partidului, cãruia doresc sã-i mulþumesc.

Doamnelor ºi domnilor, Consiliul Naþional al Partidului România Mare va analiza ºi va supune dezbaterii o serie de documente. În primul rînd, vom pune în discuþie Programul Anticrizã, elaborat de specialiºti redutabili ai formaþiunii noastre. În mod repetat, auzim cu toþii cã nu existã alternativã la actuala guvernare, cã nu este altã soluþie, altã cale de urmat, altã echipã etc. Aºa se spunea ºi pe vremea primului Guvern Ciorbea, în decembrie 1996, ºi iatã cã din acel Cabinet ºi-au luat zborul peste 75% din miniºtri. Cu alte cuvinte, reprezentanþii actualei Puteri admit, totuºi, cã mai pot fi schimbaþi, dar nu cu alþii, ci tot ei între ei. Rezultatele se vãd cu ochiul liber.

Poate fi scoasã România din crizã? Rãspunsul este da, cu o precizare necesarã: aceastã realizare n-o pot face tot cei care au bãgat þara în crizã, fiindcã aºa ceva ar fi împotriva naturii. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 24 aprilie 1999, Casa Republicii (Discursul a fost rostit la deschiderea lucrãrilor Consiliului Naþional al PRM; text reprodus din volumul „Discursuri II“)

Ochii jilavi ºi-i deschide te îmbie sã-i vorbeºti — douã mici efemeride din grãdini nepãmînteºti Te apropii dinspre soare poposeºti în pãrul lui ca pe-o filã din ierbare ca pe-o umbrã-a nimãnui El îþi pipãie veºmîntul ninge cu polen în jur prin salcîmi boceºte vîntul fierb broboane de mercur A zîmbit ca pentru sine ochii lui departe bat în pãduri eleusine

nimfe albe l-au chemat Înþelept ca o sfidare duhul i se pierde lin Doamne, ce uºor se moare cît ai secera un crin!

Lumînare fãrã cearã tu i-ai fost la cãpãtîi — fluture de-o zi, de-o searã mai dezmiardã-l, mai rãmîi Un copil ºi-o vietate sapã-n ceruri un izvor ºi nici moartea nu mai poate sã desfacã taina lor...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Poems“)

205 ani de la rãpirea Basarabiei

Copiiiminune ºi experienþa reîncarnãrii

România, Edenul primordial Pagina 11

NR. 1393

Parcul Naþional Retezat

Pagina 6

ANUL XXVIII

VINERI 19 MAI 2017

Pagina 15

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E L U N G

Condamnarea unor vandali unguri Americanii dau 1,8 milioane de dolari pentru Alianþa Civicã Jeana Gheorghiu ºi Lighean Aragazian danseazã rock la Budapesta Drãcuieli creºtindemocrate Andrei Pleºu a cãzut pe burtã În numãrul viitor: scrisoarea de gelozie a doamnei Margaret Thatcher cãtre tovarãºa Doyna Yuhasz, din pricina lu' Nelu Nebunelu PARTEA A II-A La mitingul de vineri al P.N.Þ.-c.d., unii participanþi, dirijaþi de tinerii monarhiºti Yuhasz ºi Raþiu, au strigat cu sîrguinþã: „Iliescu ºi ai lui/ sã se ducã dracului!”. Nobile ºi înãlþãtoare îndemnuri, într-adevãr, dar se impun douã mici precizãri: 1) avînd în vedere massa uriaºã a acelora care l-au votat exact acum un an pe dl. Iliescu, înseamnã cã vreo 15.000.000 de români trebuie sã se ducã la tovarãºul Dracu', trimiºi, fireºte, de cei vreo 10.000 de mitingiºti care, dupã cum declarã Ana Blandiana pe la Roma, reprezintã, în realitate, Poporul Român; 2) mai trebuie remarcat cu aceeaºi veselie cã acesta e primul partid care îºi zice „creºtin” ºi afuriseºte, suduie, drãcuie, stucheºte, spîrcîie, înjurã, scoate limba la lume, pe scurt, fluierã în bisericã! A început sã-l ajungã bãtaia lui Dumnezeu pe piticul Somnorilã, cu a cãrui barbã Eugen Barbu mai vrea ºi acum sã facã treaba aia. Ce s-a întîmplat, concret?

Sãptãmîna trecutã, pe ploaia aceea cumplitã care ne-a trimis imediat cu gîndul la Ciclonul din Bangladesh, simþãmîntul datoriei îl mîna la slujbã pe ministrul Culturii. A condus el ce a condus maºina lui albã, franþuzeascã, marca „Peugeot”, apoi, dupã oarecare peripeþii, a ajuns în faþa Casei Scînteii, dupã modelul cãreia, aºa cum se ºtie, s-a construit chiar Universitatea ,,Lomonosov”, de la Milano. Din parcare pînã la intrare, sînt, însã, cam 100 de metri de strãbãtut, cale grea, pe care viteazul ministru a strãbãtut-o ca nevasta meºterului Manole, rafale de vînt îi biciuiau faþa, noroc cã avea acea barbã ca o mascã de gaze, care îl proteja, dar ce te faci, cã i se furase la garderoba guvernului fularul roºu?! – nu-i nimic, el mergea voiniceºte înainte, nu l-a fãcut pe el un fular, prin mintea înceþoºatã i se bãlãngãneau concepte grele de sensuri, cum ar fi: Metanoia, Zoia, Soia, Purjare, Expurgare, Babeþi, Sticleþi, Muppeþi, Garda Financiarã, Control, Coprol, Grupul de Dialog Sexual, Homo Sapiens, Homo Lesbiens, Pupãcilã, Patrimoniu etc. Pe la ferestre, mii de capete pletoase ies din umbra-ntunecoasã, atît adversari, cît ºi fanatici ai lui se cocoþaserã pe geamuri ºi îl admirau fãrã rezerve cum se luptã cu stihiile naturii, noroc cã el învãþase bine de tot „efectul Coandã”, dupã care sînt propulsate farfuriile

C A R I C A T U R I

zburãtoare, mai concret, el pîndea momentul cînd se cãsca un gol de aer ºi hop!, intra acolo ca un ºtrengar la jocul de ºotron, aºteptînd cîteva clipe pînã cînd curenþii anticiclonici dinspre nord-vest îi trimiteau o izohipsã de-aia de la Buletinul Meteo, care îi încercuia burdihanul, apoi i se prelingea prin jurul dolofanului sãu popou, imediat se crea cîmpul magnetic (ãla cu care a mutat Einstein vaporul în rãzboi, cunoscut sub numele de „Experimentul Philadelphia”), cîmp care îl împingea în faþã ca pe un dop ºi, uite-aºa, tot înainte, þinînd-o dintr-un salt în altul, þup-þup, ca un cangur, dar curenþii ãia cumpliþi nu þineau cont de direcþia lui, aºa cã l-au tot învîrtit de vreo trei ori prin jurul Casei Scînteii, de-a ajuns ºi la C.F.R. Triaj, unde era sã-l calce, în sfirºit, trenul, noroc cã erau fochiºtii în grevã, în fine, dupã multe peripeþii, ud leoarcã ºi cu ochii roºii, ca Scufiþa Roºie, dl. ministru a ajuns în faþa Ministerului pe care cu atîta dezonoare îl conduce, a aruncat o privire triumfãtoare cãtre miile de persoane aflate pe la geamuri, pe acoperiº, ba chiar ºi sub streaºinã, numai cã ãºtia s-au ºi împãrþit în douã cete, în smintiþi ºi în miºei: unii l-au aplaudat ºi i-au aruncat de sus diverse ajutoare, cum au fãcut americanii cu refugiaþii kurzi, ceea ce a dus la lovirea lui cu mai multe butelii, andrele, ghiozdane, borcane de mazãre, ºpilhozene ºi proteze de lemn, pe cînd alþii, mai invidioºi, citeau „România Mare”, rîdeau ca niºte cocoºaþi ºi îi adresau d-lui ministru niºte vorbe necugetate, cum ar fi: „La oase! Plouã, plouã, babele se ouã! Cãrãmidã rea! Pleºu va cãdea!” º.a.m.d. Doamne, nici n-au terminat ei aceste rudimente de limbaj toxic, ºi ce credeþi cã s-a întîmplat? Dl. Andrei Pleºu s-a împiedicat în vergelele care fixeazã preºul de la intrare ºi a cãzut direct pe burtã! Lupta dintre Preºu ºi Pleºu!

A fost o cãdere mai cumplitã decît aceea pe gheaþã, pe care o suportase Sanda Faur, cînd s-a cãscat un crater de optiºpe metri. Cãderea domnului Pleºu a fost un geamãt surd, o dovadã a întrecerii omului cu piatra, pentru cã nici betonul nu s-a lãsat, nici burticã lui n-a cedat, ea fiind foarte tare datoritã bugetului de cîteva sute de milioane pe care l-a înghiþit. Aºa ceva a fost prea mult pentru dl. Pleºu, care taman venise de la o ºedinþã a

Guvernului, unde a dat trei citate franþuzeºti ºi douã turceºti, de-a cãzut pe spate acest Cabinet, format din subingineri, contabili ºi genii pustii – iatã cã acum îi venise ºi lui rîndul sã cadã, dar nu pe spate, ci pe burtã! Nenorocirea abia acum începe: un grup de tineri de la o echipã de cãluºari, care tocmai cãutau un sponsor, au crezut cã dl.

Pleºu a început un dans aerobic, aºa cã l-au învîrtit de cîteva ori ca pe un titirez, cînd pe burtã, cînd în cap, l-au tot rãsucit de cãlcîie, iar el rîdea, pungaºul, îi plãcea cu popoul în sus, niciodatã nu-l mai vãzuserã mii de oameni într-o asemenea poziþie socraticã, dupã care tinerii au plecat, cã nu aveau buletin de Capitalã, aºa cã dl. ministru a rãmas în aceeaºi poziþie, a strigat el dupã ajutor, dar nemernicii ãia care citeau „România. Mare” pe la geamuri i-au spus cam aºa: „Ajutor? Ce ajutor visezi, monstrule?! N-aþi cerut, tu ºi Doyna Yuhasz, sã nu se mai acorde ajutor Poporului Român?“. Se lãsa seara. Ploaia încetase, dar acum începuse o lapoviþã tãioasã, care de bunã seamã tãiase ºi feþiºoara lui Dumitru Mazilu. Un portar milos ºi secretara Anca Manolescu, care rîde la telefon ca Dãnilã Prepeleac, au încercat sã-l ridice de jos pe dl.

Pleºu, dar cîntãrind vreo douã catralioane de kile le-a fost imposibil. Cineva a propus sã fie chemat Nicu Vlad, dar halterofilul nostru e prin Taiwan. Într-un tîrziu, cînd victima deja începuse sã se obiºnuiascã cu ideea cã acolo îi vor putrezi oasele, cîntînd o geampara din memorie, a fost chemat, în sfîrºit, marele oceanolog Jacques-Yves Cousteau, expert în întoarcerea pe plãtit a balenelor sinucigaºe. Acesta l-a recunoscut imediat, s-au ºi pupat (în poziþia culcat, vã daþi seama, cum fac fotbaliºtii cînd dau goluri ºi se tãvãlesc pe iarbã), apoi a venit o macara galbenã, giganticã, ce l-a prins în cupa ei pe nefericitul mamut. La lumina reflectoarelor ºi în strigãtele de dirijare ale miilor de spectatori („Dã-i, dã-i, dã-i, hoooop! stînga, acum dreapta, încã – încã – încã, stai, bravo Gogule, hãlãi-ºa!”), în sfîrºit, dl. Pleºu a fost ridicat de jos. Partea comicã de-abia acum începe: macaragiul, care pilise tare în ziua aia, conform versului lui Bacovia, „vreme de beþie”, a pierdut controlul situaþiei, ori a vrut sã facã un spirit de glumã, aºa cã l-a purtat prin aer pe dl.

Pleºu preþ de cîteva zeci de metri ºi l-a aºezat, unde credeþi? – chiar pe soclul statuii lui Lenin!

Poate credeþi cã d-lui ministru nu i-a plãcut? Ba ia plãcut la nebunie, ca dovadã cã ºi acum mai stã acolo, acordã audienþe, concediazã oameni, de-ale lui... În numãrul viitor, vom publica zguduitoarea scrisoare pe care d-na Margaret Thatcher i-a trimis-o compatrioatei noastre Doyna Yuhasz. Motivul ? Gelozia cumplitã pe care a simþit-o cînd a vãzut-o pe disidentã la braþ cu John Raþiu, în Piaþa Contrarevoluþiei...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 24 mai 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Întoarcerea regelui Ce a mai avortat democraþia de gang Zece ani de MUE (Marea Uniune Europeanã) Baba Cloanþa, Prima Doamnã a Franþei Gîtul, pîlnie de argint Vorbiþi frumos! De ce omora ªtefan cel Mare fãrã giudeþ? Cum te aperi de Bichineþi Marºul fecalelor ,,Ucenicul”, ultima parte Sancþionarea scamatorilor din PSD Prostia e nemuritoare Familia tradiþionalã de la teorie la practicã Amor cocoºat în Parlamentul Desfrîului Naþional Doftoricirea României Un Ceauºescu al Evului Mediu Regele Hagi a fost reîncoronat. Are trecut, are ºi viitor.

Victoria lui în campionat confirmã postulatul cã orice naº îºi are naºul, în ciuda blaturilor istorice. Din cîte îmi amintesc, teoria conspiraþiei susþine cu argumente irefutabile cã o datã vede naºu’ puþa finii. De data asta, e taman invers, adicã finu’ se benocleazã la pravacul naºului.

Ca ºi anul trecut, Turneul de la Madrid, patronat de Mistreþul cu mustãþi de argint, o pune pe picioare pe Simona Halep. Tot de la români îºi ia energia copila asta muncitoare, talentatã ºi mult prea rãsfãþatã. Din lipsã de ocupaþie, democraþia de gang, coordonatã de escroci profesioniºti, a avortat, în Piaþa Victoria Socialismului de Cumetrie, Alianþa ,,Strada” ºi Partidul #Rezist. Ei nu ºtiu un lucru elementar: în România, dupã partidele care nu au lideri carismatici se trage apa cît ai zice Sörös. Sper c-au înþeles mesajul ºi cei doi susþinãtori ai domnului Prostescu... Angela Cristea, ºefa reprezentanþei Comisiei Europene în România, ne lumineazã cu lampa de benzinã a gîndirii ei: ,,UE e ca Dumnezeu: îþi dã, dar nu-þi bagã în traistã”. Fugi d-acilea ºi bea o cafea cu sare, cã eºti obositã! Ia ºi vreo douã felii de lãmîie, cã vorbeºti de parcã ai bãut toatã noaptea! Ia aºeazã-te pe genunchii lui nenea ºi rãspunde la urmãtoarea întrebare: cînd ne-a bãgat Dumnezeu mîna în buzunar ca sã ne ºterpeleascã petrolul, energia electricã, gazele, pãdurile, apa de ploaie, aerul din plãmîni, bãncile ºi cîte ºi mai cîte?! Niciodatã, cã nu-L lasã educaþia. Mi se pare cã UE a cam fãcut-o. ªi s-a priceput al dracului de bine! Dar Angelei nici cã-i pasã, merge mai departe cu vrãjeala, nefiind de acord cu miturile potrivit cãrora România e, în primul rînd, o mare piaþã de desfacere pentru afaceriºtii veroºi (ºi) din vestul Europei, cã agricultura e la pãmînt din cauza subfinanþãrii (subvenþiile acordate fermierilor români sînt de cîteva ori mai mici decît cele acordate omologilor din Franþa, ca sã luãm doar un exemplu) ºi cã nu reuºim sã atragem fonduri suficiente, astfel încît raportul dintre ceea ce dãm, ca ºi contribuþie, ºi ceea ce primim, prin proiectele europene, sã fie mãcar echitabil. Angelo, UE e o instituþie birocraticã, ipocritã, care practicã un colonialism economic feroce.

Dacã n-ai observat, egalitatea promovatã de aceastã citadelã sfãrîmatã a democraþiei nu e pentru cãþei. Doar mîrîitul ciobãnescului german este luat în considerare. Dar voi, care lucraþi în sistem ºi sînteþi bine plãtiþi pentru asta, vedeþi numai partea plinã a paharului. Noi, ãºtilalþii, trãitori în spaþiul carpato-danubiano-erotic, umblãm mai uºor cu pianul pe scãri. Ca sã nu se supere jupînul. Care ne monitorizeazã pe Justiþie, ne pune cu genunchii pe coji de nucã atunci cînd e vorba de libera circulaþie prin Spaþiul Schengen, iar salariile ni le oferã în lei, în ciuda faptului cã fiecare respiraþie este calculatã în euro. ªi cîte ºi mai cîte, vãzute ºi nevãzute, pe care nu þi le mai spun, cã le ºtii ºi tu, dar o faci pe proasta. Dupã zece ani de MUE (Marea Uniune Europeanã), România e ca o condamnatã la domiciliu, cãreia i se aruncã cu praºtia peste zid atîtea chiftele cît sã nu moarã de foame. În locul lui Hollande, finanþa mondialã a investit atît cît a trebuit ca sã-l impunã pe Macron, fostul lui consilier. Dupã Brexit, centrul mondial de putere nu-ºi permitea sã riºte ºi un Frexit. Aºa cã l-a menþinut pe Hollande la putere dupã ce i-au fãcut un face-lift. Cum se va comporta cel mai tînãr preºedinte al Franþei pe viitor? Le va face pe plac inventatorilor sãi, sau va rupe lanþurile ºi va trece de partea poporului francez?

Asta-i întrebarea. El nu-ºi poate permite sã fie un preºedinte mediocru. Ori va fi foarte bun ºi îºi va pune amprenta asupra evoluþiei europene a Franþei, ori se va prãbuºi la fel de repede cum a apãrut. Cît despre întoarcerea Franþei la valorile tradiþionale, nici o speranþã, în condiþiile în care Baba Cloanþa a devenit Prima Doamnã, iar Tom Degeþel (,,Hei,hei, Tom Degeþel, eºti micuþ ºi sprintenel/ ªi te plac femeile, cã le faci plãcerile”. Mai þineþi minte celebrul ºlagãr de muzicã lãutãreascã? Ar putea înlocui Marseilleza), preºedinte.

Nasol moment, miºto colivã, vorba lui Aristotel. De la 1 iunie se scumpesc papairoasele. Creºterile de preþuri sînt programate pînã în 2021 cînd, evident, vor urma alte scumpiri. Fraþilor, lãsaþi-vã de fumat cã, vorba lui Vadim, cine fumeazã îl tãmîie pe diavol. Dacã era împãmîntenit cã românii au gîtul pîlnie de argint, iatã cã alcoolismul face ravagii ºi printre românce. Sîntem pe primul loc în Europa la decese cauzate de boala paharului. Ce poate fi mai tragic?! Ce poate fi mai degradant?! Încotro, Doamne?

Fetelor, lãsaþi-o mai uºor cu genocidul cã, în curînd, va trebui sã (re)modificãm Constituþia ºi sã postulãm cã familia tradiþionalã este formatã din doi beþivi. Sexul nici nu mai conteazã. Un nene din Bistriþa-Nãsãud a fost amendat de Poliþie fiindcã a înjurat pe Facebook PSD-ul.

Omul trebuia premiat, nu amendat. Totuºi, sancþionarea românilor care înjurã pe reþelele de socializare ar putea scoate þara din crizã. Ce zic eu România?! Tot mapamondul lumii ar avea excedent bugetar. Chiar aºa, ce-ar fi sã vorbiþi mai frumos? Nu despre partidele politice, cã e imposibil, ci aºa, în general. Luaþi exemplu de la mãndel.

Copilul cãzut în puþã, pardon, în puþ, ºi-a revenit miraculos ºi a fost externat. Poate de acum încolo va fi mai bine supravegheat, deºi în Teleorman graniþa electoralã dintre viaþã ºi moarte este foarte subþire. În 2004, la Galaþi, ºmecherii locali au construit un fel de corabie, replicã a ambarcaþiunilor din vremea lui ªtefan cel Mare (da, moldoveanul avea ºi flotã! O parte o confiscase de la turci, care, la rîndul lor, o subtilizaserã de la genovezi ºi veneþieni), în scop turistic. În 2011, nava, abandonatã pe faleza inferioarã a Dunãrii, a fost lovitã de un submarin românesc. Pardon, de o maºinã de gunoi. De atunci zace în paraginã pe un cheu al ªantierului Naval Dramen (pardon, Damen). Pe Consiliul Judeþean, care l-a dat lumii pe Tîndalã Bacalbaºa, îl doare-n frezã cã aºa-zisa replicã a pînzarului moldovenesc a costat 500.000 de euro.

Acum poate vã întrebaþi de ce ªtefan cel Mare, cu diferite fericite prilejuri, îndeosebi pe la ospeþele din banul public, îi omora pe boierii hrãpãreþi, fãrã giudeþ, dupã cum mãrturiseºte îmbîrligãtorul Grigore Ureche. Uite, d-aia.

Din pãcate, nu i-a dibuit pe toþi. Mulþi dintre boieri s-au pripãºit prin Vaslui, fiindcã pe acolo turcii nu mai aveau curaj sã calce dupã deranjul din 1475. Ca sã nu fie luaþi prin surprindere cînd îi viziteazã Bichineþii, edilii din Cozmeºti (dacã ne permit sã le spunem aºa fãrã sã ne viziteze cînd sîntem plecaþi de acasã) au reînfiinþat patrulele sãteºti. Ca ºi Parlamentul României, vor fi formate din asistaþi social. Criza vaccinurilor aratã cît de debil este statul român. Ei, dacã ar fi fost inventat vaccinul anti-prostie, altfel stãteam de vorbã! Fetele de la CSM Bucureºti nu mai sînt campioanele la zi ale Europei, dar au prins treapta a treia a podiumului imaginar. Sã fim corecþi: primele douã (Gyor ºi Vardar) au jucat mai bine. Dar, dacã anul ãsta Cristina Neagu i-a propus unguroaicei Tomori sã întãreascã tradiþionala prietenie dintre popoarele noastre, la anul va trece la fapte. D-aia s-a ºi tras mai aproape de casã.

Opoziþia a organizat ,,Marºul fecalelor”. Nu, nu în România, cã nici nu existã, ci în Venezuela. Pe care americanii au împins-o în crizã, ca sã le sugã petrolul. Bine, ºi-au gãsit ºi omul, Maduro ãla, de profesie camionagiu, putînd fi pãcãlit ºi de o maimuþã care stã la ia-mã nene pe o strãduþã lãturalnicã a istoriei. Încîntat de succesul avut, Donald Trump a reluat reality-show-ul ,,Ucenicul”.

Primul eliminat este ºeful FBI, care îºi tot bãgase coada în relaþiile consilierilor sãi cu ruºii. V-am spus cã Serviciile îl trateazã pe cel mai puternic om al lumii ca pe un papagal?

V-am spus. ªi se pare cã Donald asculta la uºã, cã s-a pus pe treabã. Mai este mult de lucru, dar n-are nici o garanþie a succesului, fiindcã Sistemul e al naibii de eficient. Se pare cã s-a trecut la faza care pe care. Oricum, dacã rezistã pînã la capãtul mandatului, Trump nu-l va mai pupa pe al doilea. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus. Pentru cã scamatorul Bacalbaºa s-a crezut în Parlament pe faleza Dunãrii ºi le-a arãtat degetul mijlociu pacienþilor, a fost suspendat ºase luni din PSD. De abia acum a început sã devinã simpatic, deºi se chinuia din rãsputeri. Celãlalt scamator-vedetã a pierdut niºte funcþii, fiindcã vroia sã-i graþieze pe corupþi, fãrã ºtiinþa partidului. Dupã sancþionarea lui Ciordache, asta-i cea mai bunã glumã proastã.

Dragnea a mîrîit cã retrage legea graþierii, dacã aceasta nu-ºi produce efectele dorite. Înþelegeþi cum vine chestia?

Dacã pe Tetea nu-l puteþi scutura de pureci, ia mai duceþivã-n carul meu! Un studiu al cercetãtoarei Shelly S. Putt, de la ,,The Stone Age Institute” din cadrul Universitãþii Indiana, susþine cã strãmoºii noºtri de acum 1,8 milioane de ani erau la fel de deºtepþi cît sîntem noi astãzi. Poate a interpretat greºit rezultatele, poate noi sîntem la fel de înapoiaþi. Cã omul e trecãtor, dar prostia e nemuritoare. Ia deschideþi tembelizoarele! Deci, pînã la urmã, familia va fi definitã ca fiind formatã dintr-un bãrbat puþin mai arãtos decît dracul ºi o reprezentantã a sexului

aºa-zis frumos. Pur ºi simplu, respectãm tradiþia pînã la capãt. ªi cu toate astea, 30% dintre copiii României sînt concepuþi în afara unei relaþii oficializate. Adicã vinovaþii, probabil un bãrbat ºi o femeie, nu s-au mai obosit sã treacã pe la Starea Civilã înainte de a-ºi lua o camerã. ªi atunci de ce mai fac LGBT-iºtii atîta gurã? Evident, ca sã nu-ºi piardã antrenamentul. Scene de amor fatal în bordelul numit impropriu Palatul Parlamentului: Juncker nu s-a putut abþine ºi l-a pupat pe chelie pe Bãsescu, cu condiþia s-o dea mai departe. Cum Lenuþa nu era prin preajmã, l-a pupat în sistemul de operare pe A. Nãstase, cãci, din cauza celor doi litri de apã pe care-i refuzã zilnic, i s-a pãrut blondã. Mai potoliþi-vã, cã vã vãd copiii din familiile tradiþionale! Firmele de asigurãri sînt structuri mafiote bine organizate. Argumentele susþinerii acestei afirmaþii sînt atît de multe ºi de evidente încît n-are rost sã vã mai obosim. Doar vã prezentãm ultima ºarlatanie. Deºi gerul din aprilie i-a pus pe butuci pe fermierii care cultivau pomi cu perioada de înflorire timpurie (cireºi, viºini, meri, caiºi, piersici...), derbedeii nu vor sã plãteascã daunele conform contractelor de asigurare, pretextînd cã nu îngheþul le-a distrus recolta. Cã lor le-a fost cald. Dacã-i iei la palme ºii arunci peste graniþã, de unde au venit, pe aceºti bandiþi internaþionali, te acuzã aºa-zisa lume civilizatã de abuz, de proastã creºtere, ba chiar ºi de extremism. Ei, golanii financiari, n-au decît drepturi, obligaþiile sînt pentru bãºtinaºi. Bine a spus cine a spus: Decît o democraþie bolnavã, mai bine o dictaturã sãnãtoasã! Totuºi, pe piaþã au apãrut cireºele de mai. La Bistriþa, unde-i mama lor, costã 35 de lei kilogramul. Chiar nu mai existã nici o urmã de bun-simþ? Dacologii susþin cu dovezi doar de ei ºtiute cã America a fost descoperitã de un dac cu exact 1.057 de ani înaintea lui Magellan. Problema e cã nu Magellan a descoperit Lumea Nouã, ci Cristofor Columb. Cicã dacul ãsta, pe nume Donaris, la fel ca fluviul, a fãcut ºi prima cãlãtorie în jurul lumii, cã tot n-avea nici o treabã. Nu e clar dacã a fost însoþit de Jackie Chan, sau s-a învîrtit singur, precum un explorator într-o cãldare, dar aproape cã nici nu mai conteazã. La C.A. Rosetti (Jud. Buzãu), a fost descoperit un zãcãmînt de gaze naturale care ar putea asigura independenþa energeticã a României pentru doitrei ani, dupã aprecierile premierului Grindeanu. (Bine, domnul Grindeanu a postat eronat pe o reþea de socializare ºi desfrîu cã a fost la Caragele, în comuna Luciu, dar e firesc, fiindcã, în general, premierii români nu ºtiu pe ce lume se aflã.) Unde sînt nenorociþii aduºi de spuma murdarã a aºa-zisei revoluþii din 1989, care au bãtut toba cã România e o þarã sãracã, fãrã resurse? Nu e deloc aºa, voi vã pregãteaþi terenul pentru furat. Unde e Poporul Român ca sã vã înalþe în spînzurãtori? A, se uitã la tembelizor?!

Scuzaþi deranjul! Indemnizaþiile de sute de milioane de lei pentru creºterea copilului sînt o formã de furt din buzunarul cetãþeanului, iar plafonarea lor la, sã zicem, 10.000 de lei este mai mult decît decentã. Cine a avut venituri foarte mari poate sã-ºi angajeze cîte bone doreºte, ca sã nu mai vorbim cã suma sugeratã mai sus e mai mult decît suficientã pentru ca nici mamei (sau, dupã caz, tatãlui) sã nu îi lipseascã nimic. Terminaþi cu ipocrizia, de data asta Olguþa are dreptate. Un grup de generali patrioþi ne informeazã cã un alt grup de generali mafioþi, dirijaþi de Florian Coldea, ar fi ºterpelit din banii pe care americanii ºi NATO îi pompau în SRI cu scopul de a combate terorismul (ãsta era pretextul). Avem nume, date, proprietãþi, amantlîcuri, tot tacîmul, dar îi mai lãsãm sã fiarbã în suc propriu. De ce? Pentru cã încã nu ºtim dacã-i rãu, sau e bine sã furi de la americani. În România s-au acordat 1.500 de titluri de doctor în ºtiinþe, între 1900 ºi 1990. Dupã lovitura de stat caprã la strãini, s-au doftoricit 67.000 de valahi. Ce s-a deºteptat lumea! O fi din cauza Imnului... Ca sã nu vã pierdeþi memoria minþii, continuãm povestea urmaºilor lui Basarab, aºa cum a fost, dupã cum ne asigurã cronicarul Adi Sfinteº, martor ocular la înãlþãtoarele evenimente: ,,Lui Vlaicu i-a urmat la domnie Radu, fratele sãu, tatãl viitorului Mircea cel Bãtrîn, ºi s-a remarcat prin luptele de mai micã amploare, dar permanente, pe care le-a purtat cu ungurii, pe care i-a ciupit cu o regularitate dezarmantã.

Fi-su din prima cãsãtorie, Dan I, i-a continuat politica demnã de cascadorii plînsului, amestecîndu-se în conflicte prin Ungaria ºi Bulgaria, fapte ce i-au prilejuit întîlnirea înainte de vreme cu Sfîntul Petricã, spre bucuria valahilor cãrora nu prea le plãcea zurbagiul, de vreme ce fratele sãu, Mircea, pãrea mult mai potrivit pentru scaunul domnesc. Ceea ce istoria a dovedit-o cu prisosinþã, dupã cum veþi vedea cît de curînd. Cã Mircea ãsta, oameni buni, le avea cu de toate: se pricepea la construcþii faraonice, politicã regionalã, culturã agricolã, ºtia sã facã ºi copii, ce s-o mai lungim, omul pãrea predestinat domniei. Era, ca sã sintetizãm, un fel de Ceauºescu. Cã nici el, sãracu’, n-avea cine ºtie ce ºcoalã...”. Promouºãn: Dacã vã era dor de moldoveni, aveþi rãbdare olecuþã, ºi-o sã aflaþi cum i-au fiert în suc propriu urmaºii lui Bogdan I pe toþi prietenii ºi duºmanii lor. ªi la urma urmei, ºi ai noºtri. D-aia vã zic sã nu scãpaþi capitolul ,,Muºatinii ºi-au înnebunit vecinii!”, c-o sã regretaþi toatã viaþa, chiar dacã habar n-aveþi despre ce este vorba...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 19 mai 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Miracolul cireºelor de mai Glas de privighetori rãsunã de peste tot, în scorburile dimineþii cu lapte de lunã prelins prin fiecare vîrf de copac, de la înãlþimea cerului, cu muguri zvelþi de varã, cu paºaportul dat spre vizã soarelui-înger, sã intre pe þarinele noastre. Apa susurã în izvoare la adierea vîntului, întors vitejeºte din lupta cu aisberguri de nori ºi ploi pestriþe. ªi-mi vine sã strig de bucurie, uitîndu-mã la cireºele de mai cum stau cocoþate, cu sînii în bluze de jãratic, la umbra frunzelor strãvezii. Funigei de cearã albã danseazã dinspre o tufã de trifoi, de pe un dîmb cu mãcriº, descãlecînd întru iubiri de iasomie ºi de leuºtean pentru un borº cu carne de miel. Aºa e cînd anotimpurile îºi schimbã straiele de la o iarnã la alta, de la venirea berzelor ºi pînã la cãderea brumei... Se zice cã aºa e scris de guºteri pe pãlãriile frunzelor de brusturi, gata sã spunã adevãrul despre cum a luat naºtere muºuroiul de furnici pe pajiºti cu herghelii de cai zlobozi, lîngã bujorul amiezii ca un bulz de cearã roºie. ªi iatã cã veselia mea de-acum începe, cînd îmi prind de suflet cercei de cireºe, cu priveliºti de diamant de rouã ºi azimã de cîntec de guguºtiuc singuratic în faþa ploii, care merge de-o searã pe cãrãri cu umbra iepurelui ºi rugi de mure, cu ochii zbenghiuiþi cu mãduvã de salcie dulce, sã nu se sperie Moº Martin, cînd o da iama sã cînte la þambal din dorurile sale de care nu am habar, chiar dacã am colindat în copilãrie prin palatele pãdurii, cu gãinuºe ducînd dupã dînsele cohorta lor de puiºori golaºi, adunînd din ierburi mãrgele de sîmbãta cucilor ºi steluþe de sãpunaº, de spãlat penele de faldurile nopþii care, cînd tunã, se crapã vãzduhul, pentru a se înãlþa

Un strãlucit arhitect român: Ermil Pangrati Una dintre personalitãþile remarcabile ale tehnicii ºi culturii din þara noastrã a fost profesorul inginer Ermil Pangrati. El s-a nãscut la Iaºi, în 21 iulie 1865, ca fiu al colonelului Gavril Pangrati ºi al Eufrosinei Cuza, vara domnitorului. Primele studii ºi o parte din studiile universitare le-a fãcut la Iaºi, tot timpul fiind în fruntea generaþiei lui. A plecat apoi la Paris, unde a înfruntat examenul de intrare la ªcoala de Poduri ºi ªosele. A reuºit al doilea ºi a absolvit strãlucit aceastã ºcoalã. A cules tot ce a putut prinde mintea lui în metropola luminii, fiind multã vreme în compania lui Ionel ºi Vintilã Brãtianu. Revenit în þarã, este angajat inginer la Direcþia Generalã a Cãilor Ferate,

Elegie scrisã-n amurgul vieþii mele...

Va veni o zi în care mã vei pãrãsi...

Anii ce mi-au încãrunþit pãrul, Des ca ,,mierea arsã” În vremea tinereþii mele, Nu iartã, ºi mã simt Ca lãstunul pãrãsit Într-o toamnã bacovianã, Cu ploi întristãtoare, Cu frunze veºtejite, cu flori ofilite, Ce cad grele, udate...

Dar sufletul este învãluit În eufonia tinereþii: Mã entuziasmez ca un copil, Ori de cîte ori aud o muzicã Plinã de enesciene virtuþi consolatoare, Vãd picturi, de o policromie miºcãtoare ªi sculpturi, care îmi relevã faptul cã Omul bun e minunea minunilor!

ROMÂNIA MARE“

Polemici în rîzgîieri veveriþe, cît mai sus, întru mirarea cîntecului buhaiului, din oglinzi de ape cu ghioluri perpendiculare obcinilor, pe care aleargã popîndãii, care-ncotro, la sãrbãtoarea de botez a codrului cu piuit de graur. ªi-i vreme bunã, cu miere pe pervazul fîntînii dintre dealuri, cu voievozi de strajã la hotarele spicelor de grîu... ªi iatã cã scriu, încãlzindu-mi inima la focul sacru al cireºelorminuni, cel aidoma focului de sub pirostriile pe care stã ceaunul cu laptele dat în clocot, amintindu-mi de strãbunii mei de odinioarã, cînd turmele s-au aºezat la pãscut, la poale de munþi cu pãºuni de ierburi alese... ªi iatã cã scriu, ascultînd cum, prin cuiburi, puii de pãsãri sãlbatice cîntã cu lacrimi de bucurie la lãsarea serii, vãzîndu-ºi pãrinþii întorºi la ei de pe unde i-a purtat zborul întreaga zi, ca sã le aducã hranã, sã-i înveþe nefrica de noapte... ªi iatã cã dorul mi se aprinde dupã livada din copilãria mea, cînd îi vedeam cireºele cum dãdeau în pîrgã, de mi se umplea gura de salivã... Cireºe de care încã nu m-am sãturat, fiindcã nu voi înþelege niciodatã care e secretul, de luna Mai se scaldã într-atîtea frumuseþi ºi cum de nimeni nu le poate dezlega tainele. Dar nici nu vreau, de teamã sã nu se deºire prea repede filele din calendar... ªi iatã cã acest Mai mã dezmiardã la o cinã romanticã de cireºe, cu inimã de miere ºi sîmburi de aur... Primele cireºe din an, o splendidã binecuvîntare a naturii, care izvorãºte la tot pasul din orice, mai ales din burguri de stele virgine, care se rostogolesc în ape cu feþi-frumoºi ºi codru cu alai de nuntã ºi drumeþii de porci mistreþi, cu cãprioare zvelte înmulþindu-se aici, pe aceastã gurã de rai, ºi-mi aduc aminte, în fiecare an, de poznele din copilãrie, cînd mã topeam de ciudã cã nu reuºeam sã desluºesc miracolul cireºelor de mai!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” lucrînd la Craiova ºi apoi la Iaºi. În 1894, dupã un concurs memorabil, a fost numit profesor de geometrie descriptivã la Universitatea din Bucureºti. Avînd ajutorul lui Spiru Haret, cu foarte modeste mijloace a susþinut, timp de 30 de ani, ªcoala de Arhitecturã, cãreia avea sã-i dedice cea mai mare parte din activitate ºi sufletul sãu. A pus bazele învãþãmîntului de arhitecturã din þara noastrã, menit sã aibã o deosebitã importanþã în evoluþia noastrã culturalã. În anul 1897, devine decan al Facultãþii de Arhitecturã, iar apoi, rector al Universitãþii din Bucureºti (1911-1912 ºi 1923). A fost ministru al Lucrãrilor publice în Cabinetul Carp.

Din activitatea sa a rezultat construcþia celor douã monumente ale culturii româneºti: clãdirea Academiei de Arhitecturã ºi clãdirea Universitãþii Bucureºti. Un om de principii ca profesorul Ermil Pangrati nu putea abdica de la un sistem al vieþii pe care i-l definise cultura. Ponderat ºi plin de sobrietate, precis în concluzii ºi elegant în expunere, el a trasat în viaþa politicã aceeaºi figurã frumoasã pe care o aºternea multicolor la o lecþie de descriptivã.

O tragedie bruscã a închis însã pentru totdeauna lumina ochilor sãi, iar întunericul i-a învãluit gîndurile. Ermil Pangrati a pãrãsit aceastã lume în septembrie 1930.

Prof. ing. NICULAE NOICA (Fragment din textul apãrut în ziarul ,,Cotidianul”)

Va veni o zi în care mã vei pãrãsi...

Eºti tînãrã, foarte tînãrã, Ca luna lui April de seninã, Purã, asemenea cîntãrilor Din Duminica Floriilor, Înaltã, statuarã ca o coloanã doricã, De o nobleþe reþinutã, tãcutã, Teribil de interiorizatã, Cu pãrul de culoarea castanelor coapte Într-un septembrie ,,cu cimbru ºi miere” ªi cu sufletul fremãtãtor, ca o doinã Cîntatã-n amurgul roºietic, Generînd tainic Armonia elegiacã a ,,dorului-dor”...

Cum sã te opresc a mã pãrãsi, Cînd ºtiu cã ne-am întîlnit Mult prea tîrziu, cînd ne desparte Un destin neprielnic nouã, Cînd în mine Nu mai are nimic ce sã mai moarã

„Dragostea-i destin strãvechi/ Cu cireºe la urechi/ Ne iubeºte dulce-amar/ N-are vreme de cîntar“.

Aºa a murit Tolstoi...

Tatiana Tolstoia povesteºte ultimele zile, înainte de moarte, ale tatãlui ei. Moartea a fost marea lui preocupare. A murit în dramã conjugalã, în fugã de acasã, ºi coasa l-a secerat în Gara Ostapovo... N-a acceptat prezenþa soþiei, care se opusese la cedarea moºiei la þãrani, în calitatea lui de narodnic ºi creºtin primitiv din secta esenienilor; s-a opus la refuzul onorariilor de autor, din þarã ºi din strãinãtate, fiindcã fãcuse 7 copii cu Tolstoi ºi n-avea interes sã-i îngraºe pe editori ºi pe librarii-vampiri ai autorilor; a dat carne copiilor, refuzînd vegetarianismul; Sofia Andreevna Tolstoia, apãratã energic de Maxim Gorki de calomniile rãspîndite, cum cã ºi-ar fi tiranizat soþul ca o nouã Xantipa, i-a alungat pe ciracii tolstoieni, care erau un soi de paraziþi cuibãriþi în blana ursului; soþia lui avea rãspunderea unei gospodãrii cu 7 copii, cu gineri ºi nurori, ºi cu o droaie de nepoþi, din osul lui Tolstoi, dar care aveau nevoi foarte puþin tolstoiene, fiind fiinþe materiale, care trãiau cu Sfîntul Duh sau contemplînd astrele.

Tatiana, fiica favoritã, a consemnat ultimele cuvinte rostite de pãrintele ei pe patul de moarte: ,,Voilà la Fin et c'est Rien” (Iatã sfîrºitul ºi urmeazã Neantul).

Care-i sensul? E sens budist, ºi acel Rien este Nirvana? Acel Rien este Neantul filosofilor existenþialiºti? Este împãcarea lui Tolstoi cu ideea morþii? Este seninãtate? Sau este dezabuzare, aproape ateistã?

ªi cînd drumul spre ,,Marea trecere” ºi definitivã, Din ,,mica trecere” ºi vremelnicã, Nu are cale de-ntoarcere?...

Cu toate acestea, fãpturã feciorelnicã, Plinã de prospeþime, Ca o naturã-n luna Mai În setea explozivã a înverzirii, Nu mã poþi opri sã te înalþ La dimensiune de mit, Ca ºi cînd þi-aº spune, Precum poetul oriental: ,,Acel ce bea apã Din izvorul tãu de viaþã Nu moare niciodatã!”.

Mã resemnez, ºtiind cã va veni o zi În care mã vei pãrãsi, Lãsîndu-mã ca o frunzã-ngãlbenitã Pe cãrarea pustie...

PETRE PANDREA

Dar nimeni nu mã poate opri sã te cînt În poeme cu multiple rezonanþe, Parcã umplînd tot spaþiul Dintre pãmînt ºi cer, Tãlmãcind, cu un dor valpurg, Cuvintele rostite de un poet Cu vocaþia de a iubi profund, Avînd rezonanþe De învolburate ºi ameninþãtoare oceane: ,,- O, frumoasa mea icoanã!

Ochii tãi sînt o mare de foc; Vãpaia pe care o rãspîndesc E binefãcãtoare; Priveºte-mã cu ochii aceºtia Ca sufletul sã-mi renascã; De m-ai îndrãgi, þi-aº fãuri O colivie de aur, Cu o poartã de-argint, Prin care tu sã intri În casa inimii mele”...

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

RESTITUIRI

Rîndunelele Ele reprezintã regula întreagã a vieþii ºi cinstea naturii, într-o fiinþã de 100 de grame, legãnatã de un zbor ascuþit. Au venit din depãrtãrile mari ale Mãrii, cu aripile de culoarea talazului din orizont, singuratice ca marea, singuratice ca zarea. Trecerea lor dintr-o lume într-alta, despãrþitã de bãrãgane de valuri, nu o ºtie nimeni ºi nimeni nu o poate povesti, frãmîntatã de furtuni înalte ºi de negrele vijelii cereºti care scuturã din adîncuri necunoscute constelaþiile ºi zodiacul.

Aºezatã pe un fir de telefon, rînduneaua poartã prestigiul universului, vãzut dintr-o planetã mai purã, fãrã descompuneri ºi putregai, unde vegetaþia ºi carnea au însuºiri de metale ºi corindon. Abia scoborîtã din întuneric ºi din luminã, ea îºi pregãteºte cula în care sãlãºluieºte un anotimp, curatã în deprinderile ei, stãpînã de sine-stãtãtoare, neîmpãrtãºind cu omul ºi cu gîngania parazitarã obiceiul de a-ºi fura cuibul ºi de-a dormi în gunoi ºi sudoare strãinã. O casã pe Argeº, o casã pe Mediteranã, o casã în Egipt, printre morminte de Regi, bisericile, turnurile, stîncile sînt pline de clãdirile ei uniforme – ca niºte ulcioare de lut spînzurate sub streºini. În osteneala zidirii îºi gãseºte îndreptãþirea de a se odihni ºi de a visa în bordeiul ei aerian, dispreþuind poteca pe care îºi tîrãºte momîia omul în cîrje ºi drumurile gata fãcute. Unde coboarã, începe ºi sfîrºeºte, plecînd nouã pretutindeni, neostenitã în perpetua ei strãmutare ºi renovare neîncetatã. A sosit, a stat, a plecat. Lunaticii, chemaþi în somn cãtre slãvile sticloase, se întraripeazã ca sã urce turla catedralei, dar

zborul lor ºovãielnic se opreºte la cruce. Ar voi sufletul sã se ridice mai sus, sã escaladeze cerul ºi, pribeag printre nori, sã se risipeascã în zãri ca un parfum întors în floarea lui, dezlînat de azur. Omul coboarã, însã, pe brînci înapoi, îngreuiat de spinare ºi de genunchi, ºi purtînd în ºold rana robului sîngeratã.

Rînduneaua zboarã la aºtri. E a nu a lãsat, despãrþindu-se de o perspectivã de plopi ºi de un lac strãjuit de salcii, nici pãreri de rãu, nici datini împletite cu aripile, ca niºte spini. La pãmînt s-a uitat atîta timp cît a construit cu dumicaþi de lut un balcon în dreptul stelelor albe. Un pãmîntean s-a putut apropia de fulgii ei de înger albastru: a zburat. Însã mînã omeneascã nu a mîngîiat fãptura ei inexistentã, cînd a pus-o-n palmã ºi s-a uitat la cadavrul ei de floare. Din clopotniþa din care a cãzut, pînã la mîna ta îndrãgostitã de pipãirea zburtoarelor, o gãmãlie de suflet a gãsit timpul sã piarã, ca sã nu-þi lase între degete decît o aripã nesimþitoare. Lumea pe care o cauþi ºtie sã rãmînã mutã ºi absentã de cîte ori te îndrepþi cãtre ea, cu setea de clopotar, ca sã-i încerci sonoritatea. Iatã, rînduneaua cîntã la desfacerea petalelor zilei. Ea s-a deºteptat pe cînd Luceafãrul i-a trecut dincolo de cuib, odatã cu izvoarele din fundul pãdurii, odatã cu iedera ºi cu frunzele licãritoare ale fagilor albi. ªi pe marginea streaºinei tale ea cîntã, începîndu-ºi ziua cu biruinþa. Ca o armonicã minusculã, vocea ei mare, în care sunã glasuri de mai departe, continuã cîntecul lãsat de privighetoare neisprãvit în bãtaia lunii. Sculaþi, copii! Douãzeci de rîndunele cîntã la ferestrele voastre, întortochind sunetul în sute de feluri – ºi faceþi aripi ºi voi, ca sã scãpaþi de mînjirea þãrînei.

TUDOR ARGHEZI (1929)

Reîntîlniri cu Moromete Eram poet. La Bucureºti. De cîteva luni asiguram corectura „Curentului literar magazin”, unde fusesem adus în vara lui 1940 de Ion Velicu, autorul unui volum de versuri straniu, intitulat „Lucreþia Bugeac”. De fapt, acesta era numele unei tinere sculptoriþe, cãreia maestrul meu îi dedicase astfel o pateticã declaraþie de dragoste (în scris).

Revista apãruse, bãnuþii încasaþi se volatilizaserã, iar eu ºi Ion Velicu degustam (flãmînzi de-a binelea) eternul ºvarþ servit la „Café de la Paix“, unde, uneori, mai ne bucuram ºi de creditul vreunui chelner, dar numai pînã la contravaloarea infamei diluþii de baiþ.

Era într-o luni seara, dupã o duminicã austerã, cînd fãcusem numai zîmbre la gîndul iahniei de cartofi pe care am fi putut-o devora la iaurgeria poetului Cosma. Însã acesta, duminica ºi lunea, îºi þinea închisã locanta, pentru a-ºi îngãdui transcrierea versurilor ticluite pripit, în decursul sãptãmînii, pe hîrtia utilizatã la împachetarea chiftelelor cerute de muºterii grãbiþi, care le luau acasã sau la locul de muncã. Pîinea lui Dumnezeu, ºi Cosma ãsta, Miticã dupã cum îl alintam noi, „amãrãºtenii“, deoarece deseori uita sã ne încaseze banii pe bucatele consumate.

- Ascultã, Marincule, ai ceva poeme la tine?... Ai mai scris vreo baladã, dintr-alea trãsnite? - m-a întrebat la un moment dat Velicu, apucat parcã de-o inspiraþie subitã.

- Am, meºtere!... Cã, ieri, ce era sã fac? - i-am rãspuns eu intrigat. Putem încasa niscaiva leuþi pe ele?

- N-aº prea zice, mi-a îngînat mentorul, dar mai avem o ºansã... Sã ne prindem sufletele cu niºte fursecuri. Mergem la Ovidiu Rîureanu. Þine un cenaclu literar, în fiece duminicã, împreunã cu Elena Diaconu, poetã ºi-un fel de nevastã...

Poate o mai fi rãmas ceva!... Haidem!...

Totdeauna se oferã cafea ºi fursecuri preparate de mînuþele talentatei doamne...

Dupã ce-am ajuns pe-nnoptate la casa lui Rîureanu, aflatã pe undeva, la periferia Bucureºtiului, am constatat vizual cã nu eram singurii care contasem pe aceastã disperatã soluþie, de ultimã orã (ºi la propriu, ºi la figurat).

Camera scriitorului (poet ºi el, în timpul liber, dar ºi învãþãtor, sau poate chiar profesor de românã), cãreia îi mai zicea ºi „salon literar”, era burduºitã de-o mulþime de tineri cu ochii arºi de friguri. Ori de foame, ori din pricina temperaturii creatrice interioare.

Gazda era totuºi încîntatã. Din ziua precedentã îi rãmãsese un lighean plin cu fursecuri extra (uscate), plus ceva zaþ de la cafeaua servitã prea puþinilor oaspeþi. Era clar cã avusese parte de-o duminicã literarã slabã, cînd aspiranþii la glorie preferaserã sã se hrãneascã pe la neamurile stabilite în comunele suburbane, posesoare de ogrãzi cu gãini, ouã ºi pui la ceaun, de grãdini cu roºii, ardei ºi castraveþi, de beciuri cu molan de tip cãrþãlãu. În noaptea aceea l-am cunoscut pe cel care-avea sã devinã, peste ani, marele „Moromete”. Velicu mi-a ºoptit, în timp ce încruntatul prozator ne citea o schiþã care-i apãruse în ,,Timpul”, cã se cheamã Marin Preda ºi cã lucreazã la redacþia celebrului cotidian.

A mai citit ºi Rîureanu, ºi iar s-a mai adus o tavã cu fursecuri ºi cafele, a recitat ºi Elena Diaconu, o femeie de-o frumuseþe tulburãtoare, pe care Marin o devora din ochi cu-o insistenþã dureroasã, ºi iar s-a mai fãcut plinul ceºtilor ºi-al farfurioarelor. Cã mîncau scriitorii, nu se sfiau. Apoi am fost invitat ºi eu.

Atunci le-am declamat, gãsindu-mã pentru întîia oarã în faþa unui public de colegi, „Balada pasagerului care s-a sinucis în closetul unui hotel din dosul Gãrii de Nord”. Apelînd la un timbru din cele mai lugubre, trãgeam cu coada ochiului la reacþiile asistenþei.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Tudor Arghezi, marele scriitor ºi pamfletar, de la naºterea cãruia (21 mai 1880) se împlinesc 137 de ani.

O, casã, tu

Se dedicã lui Tudor Arghezi

Aproape un sfert de ceas, cît a O, casã, tu, drag adãpost de vise durat dramatica mea baladã, nimeni ªi pavãzã acestui trup fragil, nu s-a mai atins de platoul cu furseLa capãtul iluziei ucise curi. Îl trãseserã lîngã mine, pentru Rãmîn acelaºi cald ºi bun copil. clipa cînd aveam sã-mi termin istovitoarea lecturã.

Eºti adãpost al zilei, pat de noapte, Cînd am rãcnit ultimele douã Cu dragoste de viaþã mã-nveleºti, versuri: „...de unde picase sinistrul Iar stelele coboarã-n raze coapte pasager,/ nu oare din infern, zvîrlit Sã-mi ocroteascã murii pãrinteºti. de-o satanicã muiere?”, Marin Preda m-a cercetat curios, oarecum O, casã, tu, copiii mei, soþie, intrigat. Apoi, în, „pauza de masã”, Luminã linã, dor de armonii, m-a interpelat îngîndurat: Alungã-mi lacrima-n nimicnicie - Satanicã muiere, he?... Ete, al ªi pururi mamã ºi cãmin sã-mi fii! dracului!

Prin 1947, la sediul editurii Coboarã, Doamne, blînd, o mîngîiere „Europolis”, de la Dobrogeanuªi-n sufletu-mi de patimi, un alin, Gherea, unde îndeplineam funcþiile Sã ºtiu în casa-mi pururi Înviere – de director, redactor, administrator, A cîntului la care mã închin. casier ºi femeie de serviciu, fiind unicul salariat al firmei, Preda m-a GEORGE MILITARU vizitat într-o dupã-amiazã toridã.

Avea o carte ºi se interesa dacã n-o atelierul de creaþie. Se lãsa greu cînd îl puteam tipãri. Deoarece editura pe care rugam sã-mi arate manuscrisul aflat în o conduceam se afla într-o certã evoluþie lucru. Totuºi, uneori, o fãcea cu nespusã spre faliment, i-am sugerat sã meargã la mîndrie, cînd îi arase bine plugul peste „Cartea Româneascã”, recent preluatã noapte. de la foºtii patroni, iar Ion Caraion era Îmi cinstea ºi el casa de la Tîncãbeºti, un fel de redactor-ºef. Acolo i-a ºi apãrut cãlcîndu-i adeseori pragul. Îi plãcea sub „Întîlnirea din pãmînturi”. ºopronul din spate, unde ne ospãtam pe La despãrþire, mi-a amintit zîmbind de timp de varã. Chiar þinea sã-mi declare balada mea, blajin maliþios: ritos: - Mãi Vladule, zece muieri sã fie, - Monºer, farmecul gospodãriei tale îs chiar ºi satanice, cum ziceai tu, pe toate taman aracii ãºtia, beligile ºi proptele pe le-aº osîndi!... Oricum, numai de s-ar care le-ai grãmãdit lîngã perete... Cum isprãvi odatã! aveam ºi noi, la casa bãtrînului... Mai ai Au urmat nenumãrate întilniri gãlbioarã din aia, de-anul trecut? Deºi obiºnuite, legate de apariþiile cãrþilor mie îmi picã bine vinul roºu, nici gãlsale, sau de niºte pokere de spaimã, cînd bioara ta nu-i de aruncat... Ba, dim„morometele”, la fiecare pot încasat de potrivã! altul, declara sarcastic, dînd-o pe þãrãnie: Mai am ºi-acum. E vorba de-un cupaj - Te-ncropiºi, monºer, îþi merge fericit, realizat din aligoté, riesling italian cartea! ºi muscat ottonel. Cind am sã-l reîntîlnesc Ceea ce nu-l oprea sã joace ore de-a pe „moromete”, cã vine-o vreme, vine-o rîndul, pînã-ºi recupera ºi ultimul leuþ. De vamã, precis am sã-mi iau ºi damigenuþa multe ori îi plãcea numai sã asiste la joc, cu mine. ªi iarãºi o sã ne aºternem la chibiþîndu-ne, atent ºi curios la sucelile hazardului. Dupã miezul nopþii, dîndu-ºi taclale, iarãºi o sã-ºi rîdã de mine, pe seama cã mai aveam de lucru, ne pãrãsea seama acelei nefericite balade, cu pasagerul mort într-un hotel din dosul salutîndu-ne: - He, he, sã vã vãz mîine ce-i faceþi, Gãrii de Nord... Parc-am sã-l aud spunînnenorociþilor !... Mã duc sã scriu... Refac du-mi: - Muiere satanicã, he ?... Ete, al dra„Risipitorii”... Alþii, nu ca de-alde voi. cului!

Las’ cã vã-nvãþ eu minte. Pa!...

VLAD MUªATESCU Îl vizitam frecvent la Palatul brâncovenesc de la Mogoºoaia, unde-ºi avea (din volumul „Memorii aproximative”)

Pag. a 6-a –19 mai 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (23) Ciprian Porumbescu (1) Despre Ciprian Porumbescu (1853-1883) s-a scris foarte mult. Au apãrut douã volume de ,,Opere alese” din creaþia compozitorului ºi o monografie de popularizare. Operete precum ,,Lãsaþi-mã sã cînt” ºi ,,Crai Nou”, creaþii valoroase ale acestui mare compozitor, care a trãit într-o perioadã zbuciumatã din istoria poporului român, au îmbogãþit patrimoniul muzicii româneºti, iar ,,Balada” sa, în care se simte din plin seva sãnãtoasã a folclorului nostru, continuã sã emoþioneze auditoriul.

Pe la începutul anilor ‘50, apãrea o carte, al carei mare succes a dus la deasa ei reeditare. Este vorba de volumul ,,Cînta la Stupca o vioarã”, de C. Ghiban, conþinînd biografia foarte documentatã a lui Ciprian Porumbescu. Din aceastã lucrare, cuprinzînd detalii importante din scurta viaþã a compozitorului (care a murit înainte de a împlini 30 de ani), redãm, în continuare, cîteva fragmente relevante pentru cititorii noºtri. *** ,,Era cam prin luna lui Cireºar a anului 1866, ºi bîntuiau o secetã ºi o foamete cum nu s-au mai pomenit. Se spunea cã rãsturnarea lui Vodã Cuza de cãtre boierii cei mari ºi aducerea pe scaunul domniei a unui prinþ strãin de þarã ar fi adus pedeapsa Cerului asupra plaiurilor strãbune.

Opt drumeþi zdrenþãroºi ºi flãmînzi urcau dealul pînã jos, cãtre apa Stupcãi. Printre ei se afla un moºneag cu plete albe ca argintul, gîrbov, care se sprijinea într-o cîrjã. Drumeþii poposirã în marginea pãdurii, apoi moºneagul sãltã pe umeri desaga veche, în care pãrea ca poartã un lucru nespus de drag. Era o vioarã veche, care în mîinile lui Ciprian avea sã facã minuni.

Ajunºi la Stupca, drumeþii întrebarã unde este casa pãrintelui, cu toþii sperînd de la acesta o bucatã de mãmãligã, sã-ºi potoleascã foamea.

Pãrintele Iraclie le dãdu de mîncare. Bãtrînul suspinã amar, apoi ridicã ochii mari, luminaþi de un zîmbet plin de bunãtate, ºi zise: - Dumneata ai un bãiet?

- Am. - Sã-þi trãiascã, pãrinte. Frumos mai cîntã. Cumpãrã-i scripca aiasta.

Pãrintele privi cu milã la bãtrînul care scosese din desagã o scripcã veche, colbuitã, pe care i-o întinse rugãtor: - Cumpãr-o, mã rog, cã vremea ei s-a trecut pentru mine,

ROMÂNIA MARE“

Polemici cum s-a trecut ºi vremea mea. N-o mai pot mîngîia. Mi-s degetele þepene. În clipa aceea, un bãiat subþirel, plãpînd, cu faþa lunguiaþã ºi pãrul bogat, castaniu, coborã tiptil treptele din stînga foiºorului.

- Tãtuþã, spune-i sã cînte, se auzi glasul bãiatului.

- N-are chef sã cînte, mãi bãiatule.

Acesta se opri în faþa moºneagului. Lãutarul cu ochii blînzi zîmbi ºi-i zise: - De tînãr ºtii cînta frumos, flãcãul moºului. Þine scripca aiasta. Din mînã cinstitã mi-a venit, în mînã cinstitã vreau sã ajungã. E-o scripcã de soi... Ehei, cu cît foc nu i-am zis din ea... zeci de ani... Am colindat toatã þara Moldovei ºi a Munteniei, pînã dincolo de munþi, pentru o coajã de pîine, ºi doar cîntecul mi-a mai îndulcit biata-mi viaþã. ªi vioara veche, cãreia îi lipseau ºi corzile, a fost vîndutã pentru trei zile de hranã ºi trimisã la un meºter bun. Acesta a reparat-o, fãcînd-o ,,ganþ nouã”, ºi a devenit instrument valoros pentru degetele lui Ciprian, care jucau agere pe corzile ei.

Stînd pe prispa casei, tatãl îi zise lui Ciprian: - Cred cã o sã plouã, în sfîrºit.

- Da, tãtucã, o sã avem recoltã bogatã, o sã plouã.

- Ce-mi place la tine, copile, este încrederea ta.

- Aºa m-ai învãþat, tãtucã.

- Da, bãietul tatii, tot aºa am învãþat ºi eu de la alþii.

Parcã-l aud pe Alecsandri: «Mãi Porumbescule, cã el nu-mi zicea Golembioschi, cum îmi poceºte numele stãpînirea. Ce-s negurile de pe fruntea ta? Catã senin înainte. Viitorul nu-i al lui Mihail Sturdza, nici al Habsburgului de la Viena. Viitorul e al poporului. Pentru libertate trebuie sã luptãm».

Ciprian îi sorbea fiecare vorbã: Alecsandri, Kogãlniceanu, Cuza... Numele acestea nu se puteau auzi la ºcoala de la Suceava pe care o frecventa. Stãpînirea austriacã nu îngãduia nicicum «Doinele ºi lãcrãmioarele» lui Alecsandri despre Letopiseþele tipãrite de Kogãlniceanu, cu atît mai puþin despre Unirea Moldovei ºi a Munteniei, fãcutã sub Cuza Vodã.

Dupã vacanþã, Ciprian, împreunã cu colegii sãi - bãieþi din sat -, pe care pãrintele i-a lãmurit sã «înveþe», din cãruþa trasã de un cal, privea dealurile învelite cu iarbã ruginie. Dupã o vreme, rãsãri în zare Suceava, cu turnurile poleite de soare.

- Iatã, copiii mei: aici a fost cuibul lui Pãtru Vodã al Muºatei.

Aici a domnit în alai ºi bogãþie Alexandru cel Bun. De aici se repezea ªtefan ca fulgerul... A rãmas peste veacuri amintirea glorioaselor sale lupte, amintire pe care o cîntã ºi astãzi moldovenii: «ªtefan, ªtefan, domn cel mare/ Seamãn pe lume nu are/ Decît numai mîndrul Soare/ Din Suceava cînd rãsare...»”. (va urma) LILIANA TETELEA

Copiii-minune ºi experienþa reîncarnãrii (1) Credinþa în reîncarnare nu s-a nãscut dintr-o dogmã ,,primitã prin revelaþie”, aºadar, o dogmã indiscutablã, ci dintr-o experienþã repetatã: unii îºi amintesc, alþii au manifestãri care ne duc cu gîndul la o altã viaþã. Copiii-minune au fascinat întotdeauna. Ei ne fascineazã astãzi, pentru cã ne oferã primul indiciu în ceea ce priveºte reîncarnarea. Desigur cã s-ar putea bate apa în piuã invocîndu-se, ca de obicei, complexitatea neuro-corticalã ºi sã se respingã evidenþa: anume cã un copil-minune dispune de capacitãþile unui adult, pe cînd nici un copil normal nu poate asimila mãcar a suta parte din cunoºtinþele care i se cer; copilul-minune nu a avut timpul material de a învãþa ºi de a domina fizic ceea ce, în mod firesc, ar cere douãzeci de ani de muncã stãruitoare, în condiþiile în care mediul sãu nu este întotdeauna potrivit pentru o asemenea performanþã. Bine-bine, vor riposta tocilarii micului catehism, totuºi, Bunul Dumnezeu poate crea genii precoce! Dacã El îi creeazã aºa cum sînt, este pentru cã El hotãrãºte tot ceea ce se întîmplã. În acelaºi fel, El creeazã nenumãraþi bandiþi, pe care îi aºteaptã la sfîrºitul carierei lor, pentru a le arãta porþile Infernului. Amin! Am început aceastã cercetare pe la sfîrºitul anilor ’60, cînd Societatea ,,Mensa” m-a ales drept responsabil al proiectului ºcolii pentru copii surdo-muþi. Comitetul se reunea cu regularitate la Montréal. Proiectul nu a putut fi dus niciodatã la bun sfîrºit: învãþãmîntul manifesta o puternicã alergie faþã de tot ceea ce putea sã atenteze la uniformitatea sacrã a copiilor din popor.

Voi aminti aici o scurtã listã de muzicieni, interpreþi prodigioºi. M-am oprit asupra pianiºtilor, deoarece cunosc instrumentul ºi exigenþele sale.

Interpretarea marilor compoziþii din repertoriu pretinde capacitãþi ieºite din comun (o memorie infailibilã, o mare stãpînire de sine în public etc.).

Unii adulþi ajung, totuºi, sã devinã veritabili pianiºti. Ce sã spunem atunci despre un copil care cîntã ca un adult, la vîrsta cînd cei de seama lui

joacã arºice? Majoritatea copiilor sînt incapabili sã asculte, ºi cu atît mai puþin pot sã aprecieze marile valori din repertoriul muzical. Copiii nu pot rãmîne atenþi mai mult de 10 minute, iar unele sonate dureazã mult mai mult. Cei mai mulþi copii sînt incapabili sã se concentreze pentru o exersare serioasã, care le cere sã renunþe la jocurile lor copilãreºti. Nici vorbã sã reþinã în memorie numeroase pagini de muzicã... Nici vorbã sã cînte într-o orchestrã! Egocentrismul natural al copilului nu-i permite jocul în cadrul unui grup constituit...

Aºadar, am reþinut un anumit numãr de pianiºti celebri, cu toþii copii-minune, din ,,Dicþionarul interpreþilor” (Laffont, Paris, 1985). Am pus, la început, vîrsta la care copilul-minune a susþinut primul lui recital public: 4 ani – Maria Tipo (la Neapole); 4 ani – Martha Arguerich; 5 ani – Alicia de Larrocha (la Barcelona); 5 ani – Arthur Rubinstein (concert la 11 ani); 5 ani – Claudio Arrau (la Chillàn); la 11 ani, la Berlin; 5 ani – Frédéric Aguessy (dupã un an de pian, cîntã cu orchestra, în concert); 5 ani – Georges Cziffra; 6 ani – Samson François (în faþa lui Pietro Mascagni); 7 ani – Daniel Baremboim; 7 ani – JeanYves Thibaudet; 7 ani – Josef Hofmann (turneu în Europa, în calitate de pianist ºi de compozitor); 7 ani – Lazar Berman (înregistreazã un disc Mozart); Yves Nat (la 11 ani cunoaºte pe de rost ,,Clavecinul bine temperat” al lui Bach); 7 ani ºi jumãtate – Ferrucio Busoni (în faþa celebrului Arthur Rubinstein); 8 ani – Andor Faldes (cu orchestra, Concertul K-450 de Mozart); 9 ani – Heinrich Neuhaus; 10 ani – Pascal Rogé (cu orchestra); 12 ani – Edith Farnadi (cîntã ºi dirijeazã Concertul nr. 1 de Beethoven);14 ani – Yvonne Loriod: repertoriul cuprinde (din memorie) ,,Clavecinul bine temperat”, 32 de sonate de Beethoven, întreg Chopin, 22 de concerte de Mozart. (va urma) CLAUDE-GÉRARD SARRAZIN

CIOBURI DE GÎNDURI

Meditaþii nocturne...

Cînd stîncile pornesc la vale Din piscul muntelui frumos E vai de tot ce prind în cale ªi-i vai ºi-amar de cei de jos.

ªi-aceleaºi tragice extreme Încãtuºeazã-al meu destin, Dar ºi pe-al tãu nu mai puþin, C-am fost sortiþi sã fim sub vreme. ªi veacurile ne-au cernut Amestecîndu-ne în tinã...

Cîndva, ca fraþi ne-am cunoscut, Dar astãzi ne-am umplut de vinã. ªi nu mai ºtim, din tot ce-a fost, Mãcar un colþ de sãrbãtoare, ªi-þi stric, ºi-mi strici lumescul rost Pe cerul clipei trecãtoare.

Se rãsuceºte-n cerul sãu Adam, lumescul nostru tatã, Cã rãul vine cu mai rãu ªi toate se vor frînge-odatã.

S-o frînge totul ca un pai: Lumina, sensul ºi iubirea, Iar pe cãrãri ce duc la rai Nu mai aºteaptã nemurirea.

Ce tragedie ne-a lovit, Cã glasul sîngelui se stinge: Pãrinte, iartã-ne din mit Cã neputinþa ne învinge!..

Atît îþi cer, mai mult nu pot, Lãsînd privirea-n crini de gheaþã... În seama Ta rãmînã tot ªi cheamã-ne la altã viaþã!...

ILARION BOCA, 9 mai 2017

Trezeºte-te, Popor Român!

Trezeºte-te, Popor Român, în clipa asta de durere, Acum, în cel din urmã ceas, trezeºte-te, cã þara piere!

Geme Pãmîntul Sfînt al þãrii, ascultã-l, plînge în tãcere!

Sînt lacrimile înrobirii, trezeºte-te, cãci þara piere!

În þarã slugi, „afarã” slugi, am devenit o colonie, Dar, ne mîndrim cu-acest statut, ºi ne complacem în sclavie; Ne-au alungat copiii-n lume, minþiþi cu vise ºi himere, Îi aºteptãm, dar în zadar! Trezeºte-te, cã þara piere!

Ne mor bãtrînii-n sãrãcie, bolnavi ºi singuri, în tãcere! ªi îi privim neputincioºi, trezeºte-te, cãci þara piere!

Trezeºte-te, Popor Român, cãci timpul nu are rãbdare, Acum, în cel din urmã ceas, trezeºte-te, cãci þara moare!

SINEL TUDOSIE

E P I G R A M E

Cu ocaua micã prin Europa Cei din U.E., cu propteaua, Respectînd blazoanele, Nu mãsoarã cu ocaua…

Cã le cad ,,galoanele”!

Agricultura româneascã Într-un stat profund agrar, Pe ogorul nostru sacru Investim la un hectar, ªi profitul e... la ,,acru”.

Guvernanþii ºi poporul În þara noastrã am dedus O constatare foarte tristã: Cei mari - cu nasul sînt pe sus, Cei mulþi - cu nervii în batistã!

La aniversarea mea De ziua mea aniversarã, Colegii toþi fãcut-au haz Cã nu sînt beat din cale-afarã...

Dar nici îngrozitor de treaz.

NAE BUNDURI

Pag. a 7-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

ªi, totuºi, ne apropiem de un rãzboi mondial? (urmare din pag. 1) Ironia sorþii, în cele mai multe situaþii-limitã, speranþa ia locul soluþiei. Populaþia, oricum, nu are cum sã înþeleagã, ci doar sã spere – pentru cã în epoca „democraþiei“, a „informaþiei“, cetãþeanul este þinut departe de date, de informaþiile reale, care sînt „secrete“, în schimb este manipulat, iar asta, oficial, prin meseriaºi care urmeazã ºcoli de profil – dedicate tehnicilor de manipulare în massã, în grup sau a individului.

Acum cîteva zile, grupul de hackeri „Anonymous“ au avertizat lumea întreagã cã se apropie rãzboiul. Specializaþi în cele mai teribile pãtrunderi în bazele de date securizate, oamenii respectivului grup au descoperit, în corespondenþa unor factori de decizie, în ordine secrete, faptul cã se pregãteºte un conflict cu Coreea de Nord. Problema mea, ca obervator ºi analist al fenomenului politic ºi sistemic, este cã nu am de ce sã mã îndoiesc de „Anonymous“, nu existã precendente obiective pentru a mã îndoi de ei – în schimb, existã prea multe de cealaltã parte! A celor care spun cã aduc pacea ºi democraþia, dar te trezeºti cu o invazie sau un bombardament, care scot la ivealã peste ani un adevãr care rãstoarnã tot eºafodajul de minciuni propagandistice ridicat în varii, agresoare ºi antimorale scopuri. Nu au trecut decît 2-3 zile, ºi preºedintele Kim a lansat o altã rachetã, un test – ameninþãtor, însã, un model nou, cu razã medie ºi lungã de acþiune, capabil sã poarte încãrcãturi nucleare mari. Ce frumos sunã! În acceptul global, mai ales în „lumea civilizatã“, Kim este un dictator atins de nebunie, a fost o vreme cînd marile posturi americane anunþau cîte o execuþie pe sãptãmînã comandatã de preºedintele coreean chiar împotriva propriei familii; sigur, acele posturi main stream nu au nevoie sã precizeze sursa, sînt credibile prin credibilitatea SUA, nu-i aºa – iar exemple am avut destule. Saddam nu avea fabrici de arme chimice, dar televiziunile americane dãdeau reportaje cu „locuri secrete“ ale dictatorului irakian, diviziile de tancurile ruseºti strãbãteau Ucraina, ce mai conteazã cã nu s-a putut oferi mãcar o pozã, din satelit; mai nou, Dragnea a fost tãvãlit de o „renumitã“ moderatoare americanã – ce mai conteazã cã nu a spus nici mãcar o informaþie corectã în cele cîteva minute în care a perorat pe subiect?... Însuºi Trump, susþinea, pînã de curînd, aceeaºi moderatoare, nu îºi plãtise taxele, nu avea asigurãri, mã rog, chestiuni pentru care personajul în cauzã i-a dat replici care dovedesc cã a mai uitat sã treacã pe la bisericã. Am impresia cã ºi cazul Kim pare tot din obiectul (sau obiectivul) profesiei de manipulator-agitator- propagandist. În acest caz, avem de-a face doar cu bãgatul bãþului prin gard – sau cu ceva mult mai serios? Cum ar fi, o invazie de tipul „aducem democraþia“? Cine s-ar putea opune unui asemenea plan? Rusia? Greu de crezut, e o þarã condusã pragmatic, cum s-ar putea opune, prin ce mijloace? Îi ajunge Siria, cu frumoasa ieºire la Mediterana, iar resursele sînt la limita echilibrului interesant pe care Putin reuºeºte sã îl menþinã pe plan economic intern.

China – nu are nici un interes, ba chiar sînt convins cã ar avea multe interese ca SUA sã descindã aventuros pe terenul ei (am inclus aici vecinãtatea peninsularã). China este altceva decît ºtiam de la puternicii ºi moral-marxiºtii Ciu En Lai ºi Den Xiao Ping, este China globalistã, sprijinitã de finanþa internaþionalã, al cãrei principal sprijin este.

Scriam acum cîteva luni, dupã forumul de la Davos, în care Sörös ºi globalisþii prezenþi declarau conflictul fãrã menajamente cu Donald Trump, cã a început rãzboiul mondial. Preºedintele Xi Jinping, vedeta forumului, a început prin a trage cu o rachetã strategicã – „Vã previn, nu vã atingeþi de globalism“ – apoi a stat pe

culmea dealului, calm, stãpîn pe sine, lãsînd diversele batalioane sã se nãpusteascã asupra lui Trump ºi a antiglobaliºtilor.

Eventuala aventurã americanã în Coreea ar aduce mai multe avantaje Chinei ºi globaliºtilor; SUA ar face cheltuieli imense, îndatorîndu-se bãcilor, deci finanþei globaliste; banii s-ar duce în buzunarul producãtorilor de arme, aparþinînd globaliºtilor (e suficientã o trecere în revistã a primilor 20 de producãtori mondiali pentru a înþelege despre ce e vorba); bursele ar reacþiona, avantaj pentru marii speculanþi, e inutil sã-l mai pomenesc aici pe Sörös; popularitatea lui Trump ar avea de suferit, planurile lui pentru „America great again“ s-ar prãvãli într-un nou Vietnam, în cazul unor eºecuri, dar mai ales dacã ar avea loc un incident nuclear; ar dispãrea o þarã nealiniatã, ceea ce este un obiectiv fundamental globalist; credibilitatea Rusiei ar avea de suferit, Putin neputînd decît sã NU intervinã, fapt care ar scãdea dramatic pretenþiile Kremlinului la un loc în schema multipolaritãþii; în fine, China nu are cum sã nu preia, dupã conflict, controlul asupra întregii Corei, deci, implicit, asupra unui areal extins al Pacificului. S-ar redeºtepta visul dinastiei Yuan de a folosi Coreea ca o trambulinã cãtre îndepãrtata Chipango - Japonia. Atunci „Þara soarelui rãsare” a fost salvatã de destinul venit din furtunã, Kamikaze, taifunul care a scufundat gîndurile de invincibilitate ale puterii sino-mongole. ªi atunci gîndeau ca acum – sîntem în culmea puterii, ºtiinþei rãzboiului ºi organizãrii, totul e calculat; ºi acum, ca ºi atunci, Kamikaze NU este în puterea ºi înþelegerea oamenilor.

Nu spun cã paºnica ºi marea Chinã va începe rãzboiul; nici rãzboinicii americani nu sînt gata sã se batã nu un popor sãrac, demn ºi hotãrît – memoria Vietnamului nu a încãput de tot în buzunarele lui Chuck Norris; dar America bagã mereu bãþul prin gard, iar China este sigurã pe calculele ei, la fel cum era sigurã cã Marele Zid o va apãra de huni ºi de popoarele stepelor.

Parantezã - am vãzut atacul cibernetic la nivel mondial. Putin îi citeazã pe americanii de la Microsoft: „Viruºii pleacã din laboratoarele Serviciilor Secrete americane“. Americanii se tem de iranienii pe care tot ei i-au atacat cu o nouã specie ciberneticã de curînd, acum cîþiva ani. Hackerii ruºi au îngrozit SUA ºi Europa occidentalã. Chinezii produc 99% din componentele ºi piesele electronice ºi de automatizare din lume. În fine, peste toate astea vine tentaþia rãzboiului „fãrã victime“, cibernetic, dar mai ales a testãrii reacþiei celorlalþi.

Despre asta vorbeºte „Anonymous“ cînd spune „pregãþiþi-vã de ce este mai rãu“.

Sã recunoaºtem un adevãr fundamental – chiar dacã omul a riscat mînia lui Dumnezeu, înfruptîndu-se din pomul cunoaºterii, nu a reuºit sã distingã binele de rãu dincolo de reacþia organicã, animalicã; e rãu fiindcã ne doare, ne arde, ne înþeapã – gîndire de animal; dar nu e rãu dacã lovim verbal, înjosim prin comportament sau insultãm prin atitudine. Nu, omul nu ºtie sã distingã binele de rãu – iar asta devine din ce în ce mai periculos, pe mãsurã ce omul creºte în putere, o putere pe care, de asemenea, nu ºtie cum sã o foloseascã.

De aceea mã aºtept, în logica istoricã, sã se ia orice decizie greºitã - ºi am doar speranþa de partea binelui, moralei ºi echitãþii – unii spun cã e o performerã a plãcutei înºelãciuni, care nu îmbãtrîneºte niciodatã. ªi mai e ºi credinþa, ascunsã ochilor în spatele turnului aroganþei de a fi NU american, chinez, rus, creºtin, musulman – ci de a dori sã-l domini pe celãlalt. Turnul Babel a fost ºi este construcþia din cãrþi de joc la risc pe mize mari a aroganþei de a spune „Eu“ ºi „Ca mine“.

O altã lume În mass-media au început sã circule fel ºi fel de informaþii privind averile unor foºti ºi actuali demnitari. Se vorbeºte acolo de miliarde de euro, sume ameþitoare, dacã priveºti de la nivelul omului de rînd, sume mici, privind la nivelul bogaþilor lumii. Sume poate mult prea rotunde ca sã crezi în ele, dar suficient de realiste ca sã-þi pui întrebãri. Toþi cei care privesc spre ei sînt convinºi cã au bani suficienþi, astfel încît sã nu mai fie nevoie ca strãnepoþii lor sã munceascã.

Bãnuim cã au furat, dar evident cã nu existã nici un fel de dovadã concretã de cum au reuºit sã strîngã atît bãnet, într-un timp relativ scurt, mai ales cã nici unul dintre cei pe care i-am vãzut expuºi nu am cunoºtinþã sã fie vreun geniu al afacerilor. Internetul are marele avantaj cã poþi sã spui acolo ce gîndeºti, ce simþi ºi ce dovezi ai sau crezi cã ai. Tot Internetul, însã, mai prezintã ºi un dezavantaj tactic, în sensul cã poþi fi uºor contracarat, prin diverse modalitãþi, plecînd de la bãºcãlie ºi terminînd cu exagerarea pînã la absurd a unei realitãþi.

Nu sînt atît de convins cã sumele din conturile politicienilor sînt reale, dar pot spune cã ele reprezintã, totuºi, un adevãr dureros. Þara asta a fost furatã, zona publicã s-a tot transformat, de-a lungul vremii, în zonã privatã ºi aceastã trecere, în multe cazuri, s-a realizat prin fel ºi fel de inginerii financiare, prin furt, ca sã fim mai exacþi.

Nu am vãzut pînã acum nici un fel de reacþie a unor instituþii abilitate, care sã se încordeze puþin la vederea acestor informaþii ºi nici nu am descoperit pe nicãieri o reacþie a celor învinuiþi. Ori se cred nevinovaþi ºi, drept urmare, nu-ºi bat capul, ori se simt de neatins, nu se coboarã atît de jos ca sã asculte murmurul din zona virtualã. Ei trãiesc într-o altã lume.

Recent, am citit ºi despre averea unui ministru, de curînd cocoþat pe scaun. Se vorbeºte de sume atît de mari cîºtigate de el ºi familia lui cã, la fel, te ia cu ameþealã ºi te întrebi ce naiba a fãcut el atît de important pentru þara asta, astfel încît sã merite sã zacã întrun container plin cu bani. Mai stai ºi te gîndeºti ºi la ceilalþi politicieni, bogãtaºii României, ºi la fel, începi sã te întrebi: atît se cîºtigã, de fapt, pentru aducerea þãrii în prag de faliment?

Mergi visãtor pe stradã, te împleticeºti în propriile gînduri, ºi te întrebi cîþi bani ar fi avut ei dacã România era pe un drum bun? Oare ce sume ar fi avut prin conturi? Sau nu? Rãspunsul real, ca sã fim sinceri cu noi, este, însã, mult mai interesant: cu cît averea lor este mai mare, cu atît þara o duce mai prost. Dacã România o ducea bine, era clar cã averile lor nu ar fi putut sã conþinã atît de multe zerouri, pentru simplu motiv cã ar fi trebuit sã fure mai puþin. Bunul-simþ, ºi nu regula economiei de piaþã, cam aºa îmi ºopteºte.

Ei sînt tot mai bogaþi. Poate cã nu au acele miliarde de euro, poate au mai puþin, sau poate chiar mai mult.

Noi sîntem tot mai vulnerabili în faþa unei realitãþi din ce în ce mai nesigure. Este uºor ca un fost sau actual ministru, este simplu pentru un fost sau actual preºedinte, sã vinã la tribunã ºi sã ne cearã sã trecem peste crizã. Ei au liniºtea materialã asiguratã pentru încã 5 – 6 generaþii. Cei care trebuie sã se sacrifice ce au? Rãbdare? Un viitor vîndut? O þarã aflatã pe punctul de a face implozie?

Politicienii sînt atît de departe, atît de sus, atît de detaºaþi de realitate, încît nici nu cred cã mai percep care este, de fapt, problema acestei þãri. Ei vãd lumea prin rapoartele SRI, prin sticla televizorului ºi spusele trepãduºilor de lîngã casã. În timp ce amãrãºtenii zac în disperare, ei se întreabã „ce naiba mai vor ºi ãºtia“?

Au uitat de mult cã ei sînt acolo cu scopul clar de a servi o naþiune. Ei au uitat de responsabilitãþi, ei vor doar drepturi, ºi cînd se trezeºte vreun nesãbuit sã le spunã cã nu e chiar aºa, se mirã ºi-l declarã nebun. Am spus o datã cã românul a început sã înþeleagã cã cu cît averea celor care ne conduc este mai mare, dreptul lui la viaþã ºi la bunãstare scade considerabil. O spun ºi acum, ºi o voi spune mereu, atîta vreme cît realitatea nu are sã mã contrazicã.

Demnitarii Statului Român nu sînt nici pe departe cei care trebuie sã fie, iar naþiunea începe sã vadã aceastã realitate. Dar cum are sã remedieze situaþia este deja o altã problemã, pe care, eu cel puþin, nu o vãd rezolvatã. Politicienii se îmbogãþesc, copiii lor merg la studii peste hotare ºi, ca familie, îºi consolideazã poziþia în societate. Au bani sã cumpere tot, au bani sã-ºi îndeplineascã orice vis. Nu au, însã, bunul-simþ sã facã bine acestei naþiuni.

Pag. a 8-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ Întîlnire de gradul trei la Cotroceni NostraDamus din Plopeni Reprezentantul Germaniei în România, Klaus W. Iohannis, ºi-a cîºtigat locul în marea Ligã Galacticã, locatarul de la Cotroceni fiind propus sã preia administrarea Europei.

Venirea lui Jean-Claude Juncker în România nu a fost decît preambulul unei alte vizite, a celor care doresc sã fie conduºi de o minte strãlucitã, chibzuitã ºi puþin obositã, precum cea a actualului Guvernator de România, respectiv întreaga populaþie a Europei, cel de-al 6-lea satelit al lui Jupiter. În grãdina palatului Cotroceni a aterizat delegaþia oficialã a JupiTerrienilor, fraþii telepatici ai Marþienilor, primii coloniºti din Europa, care acum simt nevoia acutã de a fi conduºi de cel alintat Tabloul de la Cotroceni. În acest sens, au adus cu ei planurile casei unde viitorul guvernator va locui ºi un program complex de vacanþe interplanetare. „ªtim cã noul nostru cîrmaci are cîteva slãbiciuni, gen tenisul ºi vacanþele, aºa cã am aranjat sã nu ducã lipsã de nimic. Pe deasupra, am

ºi refãcut casa de protocol, avînd în vedere istoricul acestui înalt om de stat, care ne va onora cu mintea lui odihnitã în urmãtorii 5 ani europeni, cam 140 de ani tereºtri“, a declarat Eunum aiRezist, ºeful delegaþiei extraterestre prezentã la Bucureºti.

Venirea preºedintelui Comisiei Europene a fost, de fapt, efectul unei confuzii. Auzind cã se doreºte ca Iohannis sã fie Guvernatorul Europei, minþile sãrace de la Bruxelles au crezut cã este vorba de bãtrînul continent Europa, ºi Juncker a venit sã aranjeze o micã ºpagã cu Tabloul, în speranþa cã îºi va pãstra pe mai departe privilegiul de a mai apãrea la TV. Cînd, însã, a înþeles cã despre satelitul lui Jupiter e vorba, ºi-a salutat subalternul din mers, a invocat cã-l cheamã soþia la masã ºi a ºters-o englezeºte.

La aflarea veºtii cã Iohannis pãrãseºte Terra ºi Cotrocenii, în România a fost declaratã vinerea ca zi nelucrãtoare, astfel încît românii sã se bucure în fiecare sãptãmînã.

Loteria Românã: joci ºi cîºtigi un loc în Parlament!

Loteria Românã va introduce, din acest an, un nou joc, la care toþi românii sînt invitaþi sã îºi piardã banii. Avînd în vedere cã datele statistice spun clar cã orice joc al Loteriei nu poate aduce aºa mulþi bani ca un scaun de parlamentar, Loteria Românã e decisã sã remedieze acest diferend. „Am analizat profund activitatea Loteriei în ultimii 100 de ani ºi am ajuns la concluzia cã, nici cumulate, toate premiile oferite de noi de 27 de ani încoace nu acoperã nici pe jumãtate banii cîºtigaþi de un parlamentar într-o legislaturã“, a declarat Norocel Primaru’, analistul principal al Loteriei Române, adãugînd cã „vom omologa, în perioada urmãtoare, un joc nou, care se va numi LotoP+4, ºi

C A R I C A T U R I

NeluDin Plopeni – NDP – clarvãzãtorul supranumit ºi Nostra DeltaPlanul României, cel care a anticipat cu succes cã Decebal va pierde rãzboiul cu Traian, cã ªtefan cel Mare va domni 47 de ani, cã Mihai Viteazul va uni Þãrile Române, dar ºi cã îºi va pierde capul imediat, precum ºi priapismul lui Carol al II-lea, singurul bãrbat care poate sã înþeleagã femeile, a revenit în atenþia publicului din România cu viziuni de ultimã orã în ceea ce priveºte viitorul omenirii.

Conform ultimelor semne apãrute pe pereþii peºterii unde zace spiritul profetului, omenirea se aflã în impas, dar România are sã scape de nãpasta viitorului rãzboi. Astfel, sfîrºitul lumii se amînã pe o perioadã nedefinitã, deoarece se pare cã nu mai intereseazã pe nimeni. În ceea ce priveºte România, viitorul pare destul de optimist: Dragnea are sã fie debarcat de la conducerea PSD în urmãtoarele luni ºi va fugi în Brazilia cu un ministru; Iohannis va rãmîne pe insula unde îºi va petrece vacanþa de varã, rãpit de o meduzã; Bãsescu va reveni la Cotroceni, dat fiind faptul cã în 2009 a fost ales prin fraudã; Victor Ponta va descãleca în Teleorman ca întemeietor de judeþ, iar Dan Nicuºor va fi propus

cîºtigãtorii vor fi desemnaþi automat deputaþi sau senatori, la urmãtoarele alegeri. În acest mod, nu numai cã e posibil sã scãpãm de politicienii actuali,

pentru Premiul Nobel pentru matematicã, datoritã formulei prin care USR a intrat în Parlamentul României. „România va gãzdui, în curînd, Conferinþa Internaþionalã a Clarvãzãtorilor, care se va desfãºura la Castelul Bran. Vor participa toþi vizionarii din ultimele douã milenii, iar scopul acestei Conferinþe este de a se decide cînd ºi cum are sã fie Sfîrºitul Lumii, dat fiind faptul cã, în ultimele sute de ani, mesajele au fost contradictorii ºi au creat confuzie în rîndul prostimii“, a declarat Metror Popescu, directorul Institutului Român de Clarviziune a Catastrofelor. În ceea ce priveºte ultimele viziuni ale clarvãzãtorului român, acest tezaur spiritual al României, Metror Popescu a precizat cã „revenirea la masa marilor clarvãzãtori a spiritului lui NeluDin Plopeni este asemenea erupþiei vulcanului Etna, spune rar ce spune, dar cînd o face este devastator de precis”.

dar, avînd aºa mulþi oameni norocoºi în Parlament, e posibil ca ºi România sã aibã un viitor luminos”. În curînd, pe piaþã vor fi puse în vînzare primele loturi de Buletine de Joc LotoP+4. Ele vor fi maro închis, pentru Senat, ºi maro deschis, pentru Camera Deputaþilor. „Cei care participã la acest joc trebuie sã rãspundã la întrebarea «cît ne dai din primul milion de euro furaþi?». Culoarea a fost aleasã pentru ca toþi cei care cîºtigã sã se obiºnuiascã cu nuanþa celui mai consumat aliment în politicã, respectiv rahatul”, a precizat Norocel Primaru’, adãugînd cã „avem în vedere ºi pentru preºedinte un astfel de Buletin, dar nu ºtim încã ce întrebare sã punem, dat fiind faptul cã ultimii trei preºedinþi au fost «sãrac ºi cinstit», «învins de sistem» ºi, respectiv, «cu douã cuburi de gheaþ㻓.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU

C A R I C A T U R I

Pag. a 9-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Americanii recunosc: În România au existat primii agricultori europeni ºi la Marea Neagrã a avut loc Potopul din vremea lui Noe

Unii cercetãtori au ajuns la concluzia cã Potopul din zilele lui Noe s-a produs la þãrmul Mãrii Negre. Mai mulþi savanþi au descoperit dovezi care aratã cã în perioada descrisã în Biblie a existat cu adevãrat un cataclism de mari proporþii. Cunoscutul explorator Robert Ballard, împreunã cu alþi cercetãtori, a adus dovezi cu referire la aceastã catastrofã, care demonstreazã cã þãrmul Mãrii Negre, într-o perioadã foarte scurtã, ºi-a dublat cantitatea apei. Mai mulþi cercetãtori americani, care studiazã fenomenul de aproape douã decenii, au

obþinut date extrem de interesante, care aratã cã, acum 7.000 de ani, Marea Neagrã era cu peste 150 de metri mai jos decît acum. Creºterea nivelului mãrii a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pãtraþi, inclusiv în zona de litoral aflatã acum sub stãpînirea României. Dupã ce, vreme de mii de ani, Potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmaticã, iar inexistenþa dovezilor materiale a dus la o înverºunatã negare, de cãtre o parte a comunitãþii ºtiinþifice, a faptului cã evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii, lucrurile au luat o turnurã neaºteptatã, destul de mulþi savanþi descoperind dovezi directe ºi indirecte cã în perioada descrisã de Biblie a existat un cataclism de mari proporþii.

Misterul celor douã culturi gemene de pe malurile opuse ale Atlanticului (2)

Însã cel mai mult a uimit o teorie – a fost confirmatã ºi de dovezi materiale – lansatã în urmã cu trei ani de cãtre cunoscutul explorator Robert Ballard (nimeni altul decît descoperitorul epavei Titanicului), care, împreunã cu mai mulþi savanþi americani, a fãcut cercetãri în zona Mediteranei ºi a Mãrii Negre.

Practic, potrivit lui Ballard, Potopul chiar a avut loc ºi a produs o catastrofã în regiunea þãrmurilor Mãrii Negre, care aproape cã ºi-a dublat suprafaþa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a fãcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pãtraþi de uscat sã fie inundaþi.

Interesant este cã, de fapt, Ballard nu face altceva decît sã preia informaþii din o serie de lucrãri fãcute publice, în perioada 1997-2001, de cãtre hidrologul William Ryan ºi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însã nici cei doi nu-ºi pot asuma integral paternitatea teoriei, cãci, la rîndul lor, s-au bazat pe lucrãrile hidrologilor ºi sedimentologilor români, bulgari ºi ruºi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetãri marine de la Constanþa, Varna ºi Sevastopol.

Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon14 a cochiliilor subfosile de moluºte de apã dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentalã. Interesant este, însã, cã teoria a fost reconfirmatã, dat fiind faptul cã în ambele cercetãri vechimea cochiliilor respective a fost stabilitã la circa 7.000 de ani.

Cercetãtorii presupun cã bazinul pontic adãpostea de zeci de mii de ani un lac de apã dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cãrui nivel era cu 150 m mai jos decît nivelul actual al mãrii, astfel cã platforma continentalã era la aer liber ºi adãpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune cã S-E Europei a fost prima zonã în care s-a rãspîndit agricultura). „Business Magazin“

Ce este guta ºi cum se trateazã?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Guta este artritã inflamatorie, care se caracterizeazã prin episoade dureroase la nivelul articulaþiilor, din cauza depunerii de acid uric la nivelul þesuturilor ºi articulaþiilor. Sexul masculin este mai predispus la apariþia gutei decît sexul feminin.

Care sînt semnele care apar?

Primul semn care apare este durerea locala intensã, apãrutã în timpul nopþii, însoþitã de edem, eritem, inflamaþie ºi impotenþã funcþionalã a articulaþiei. De asemenea, mai pot apãrea pruritul, exfolierea pielii ºi senzaþia de arsurã. Cele mai frecvente articulaþii afectate sînt ale articulaþiei degetului mare de la picior, ale gleznei sau genunchiului, dar ºi articulaþiile interfalangiene ºi coatele.

De ce se declanºeazã, care sînt cauzele?

Excesul de acid uric din sînge poate forma microcristale de urat, care se depun la nivelul articulaþiilor ºi în jurul acestora. Organismul produce acid uric prin descompunerea de purine, substanþe care se gãsesc în organism, dar ºi în anumite alimente, precum ciuperci, anshoa, pui etc. Guta mai poate fi indusã de obezitate, consumul excesiv de carne ºi fructe de mare, consumul de alcool, administrarea unor medicamente (în special aspirina ºi diureticele) ºi de factori genetici.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune în urma examenului clinic local al articulaþiei, atunci cînd apar dureri severe, rapid instalate, edem ºi roºeaþa tegumentului. Se completeazã diagnosticul cu analiza lichidului sinovial ºi se fac teste prin care se mãsoarã nivelul acidului uric seric ºi urinar.

Examenul radiologie este util pentru identificarea gutei cronice, unde apar modificãri la nivelul oaselor.

Ce reguli trebuie respectate pentru a o þine la distanþã?

Mumiile Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii îºi mumificau morþii, ceea ce simboliza viaþa de dincolo de moarte.

Mumiile erau plasate în interiorul piramidelor, adesea împreunã cu ofrande de alimente ºi obiecte personale. Ambele culturi credeau în viaþa de dincolo de moartea fizicã.

În prezent, istoricii ºi arheologii resping ideea existenþei Atlantidei cu vehemenþã ºi chiar cu ostilitate, în timp ce paralelele dintre cultura pre-incaºã/incaºã ºi cea egipteanã sînt ignorate sistematic, deºi aceste similitudini fuseserã atent observate ºi consemnate cu mai bine de un secol în urmã. Cãci într-adevãr, minþile strãlucite ale savanþilor victorieni nu au ignorat asemãnãrile evidente, fiind convinºi cã Atlantida a fost o civilizaþie realã. ªi iatã de ce:

Piramidele Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au construit piramide din piatrã ºi piramide în trepte în deºert, de-a lungul unor cursuri de apã, aliniate dupã punctele cardinale. În ambele cazuri, în interiorul lor erau îngropate persoane decedate.

Sfatul medicului

Mumii cu braþele încruciºate

Poþi preveni apariþia gutei prin respectarea unor recomandãri: * Evitaþi sedentarismul ºi menþineþi-vã o greutate normalã. * Hidrataþi-vã corespunzãtor ºi evitaþi consumul de alcool, care influenþeazã declanºarea unei crize de gutã. * Adoptaþi o dietã corespunzãtoare, bogatã în legume, fructe, ºi reduceþi consumul de carne ºi fructe de mare.

În ce constã tratamentul?

Scopul tratamentului este de a folosi medicamente care reduc simptomele ºi care eliminã cauzele bolii.

Tratamentul specific pentru gutã depinde de stadiul bolii. Tratamentul atacului de gutã urmãreºte rezolvarea ºi prevenirea unor noi atacuri ºi este diferit de profilaxia recidivelor. Mai mult decît atît, trebuie monitorizat periodic ºi ajustat în funcþie de nivelul acidului uric.

Studiile au arãtat faptul cã, fãrã tratament, crizele de gutã se amelioreazã în cîteva zile, dar mai mult de 60% dintre pacienþi au avut recãderi în decurs de un an. Iar aceste crize acute de gutã evolueazã, în timp, în gutã cronicã. www.artroscopiedegenunchi.ro

Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii încruciºau braþele morþilor mumificaþi. Aceastã posturã semnifica starea de echilibru cu care decedatul intra în moarte, aºa cum ºi-a trãit ºi viaþa: într-un echilibru perfect, precum cele douã braþe ale unei balanþe.

Mãºti funerare din aur Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii aplicau mãºti de aur pe feþele celor decedaþi. Acestea simbolizau întoarcerea lor în veºnicie, de cealaltã parte a vãlului, în casa de sus, din ceruri, care este spiritualã ºi eternã, nu ca pãmîntul, care este fizic ºi temporar. Existã, de asemenea, ºi un sens alchimic al acestui ritual: cît timp au fost aici,

aceste suflete eterne au cãpãtat forma umanã de plumb, pentru ca dupã moarte sã se preschimbe în cea de aur. (va urma) RICHARD CASSARO

Pag. a 10-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cãsãtoriile lui Tudor Arghezi (1) Un loc important în biografia lui Tudor Arghezi îl ocupã cele douã cãsãtorii, în urma cãrora au rezultat 3 copii. Aºa cum specificã ºi actul de stare civilã, descoperit de istoricul literar Constantin PopescuCadem ºi reprodus în revista ,,Manuscriptum”, nr. 3 din 1979, prima cãsãtorie a poetului s-a consumat la Bucureºti, în 4 octombire 1912. La data aceea, Tudor Arghezi avea 32 de ani ºi era de profesie publicist.

Aleasa lui era Constanþa Zissu, de 38 de ani, profesoarã ºi poetã. Ea se nãscuse la Piteºti, în 1874, ca fiicã a lui Eftimie Zissu, agricultor, ºi a Elenei. Pãrinþii aveau proprietãþi în Bucureºti, pe Strada Vestei nr. 1 (nu departe de locuinþa lui Titu Maiorescu, aproximativ prin zona Hotelului ,,Intercontinental” de astãzi) ºi la Piteºti.

Acolo, Nae Theodorescu, tatãl poetului, avea sã se stabileascã dupã 1898. Constanþa Zissu era profesoarã la Bucureºti ºi scria versuri. Multe dintre versurile sale, cuprinse în volumul ,,Aquarele. Versuri” (1914), apãruserã anterior în publicaþiile vremii. În general, erau versuri de facturã modestã, pe care istoria literarã nu le-a reþinut. E posibil ca Tudor Arghezi sã o fi cunoscut pe Constanþa Zissu la Piteºti, prin intermediul familiei.

Curînd, în 1905, din legãtura celor doi, avea sã se nascã primul copil al poetului, Eliazar. Evenimentul s-a produs la Paris, unde Constanþa Zissu se stabilise de mai multã vreme. La data naºterii copilului, Tudor Arghezi se afla în Bucureºti, ca angajat al Mitropoliei, în calitate de ierodiacon, sub numele de Iosif. În plus, Ministerul Instrucþiunii Publice îi solicitase sã-ºi treacã examenele de liceu, la particular, cerute de Mitropolie. Redãm, în continuare, conþinutul Certificatului de cãsãtorie, descoperit de C. Popescu-Cadem în Registrul Stãrii Civile, aflat în Arhiva Consiliului Popular al Sectorului 1 Bucureºti, Dosar nr. 2430, din 3 octombrie 1912: ,,Act de cãsãtorie a domnului Ion N. Teodorescu, june major, de ani treizeci ºi doi, de profesie publicist, nãscut în Comuna Bucureºti, domiciliat în Comuna Bucureºti, strada Bd. Carol no. 76, fiu al D-lui Nae Teodorescu, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Piteºti, Strada Egalitãþii No. 15, ºi al decedat(ei) Maria Teodorescu de profesie -, domiciliatã -, ºi a D-nei Constanþa Zissu, junã majorã, de ani treizeci ºi opt, de profesie profesoarã, nãscutã în Comuna Piteºti, domiciliatã în Comuna Bucureºti, Strada Vestei No. 1, fiicã a D-lui Eftimie Zissu, de profesie agricultor, domiciliat în Bucureºti, Strada Vestei No. 1, ºi a D-nei Elena Zissu, de profesie fãrã, domiciliatã în Comuna Bucureºti, Strada Vestei No. 1. Cei de faþã contractanþi ne-au declarat cã nu s-a fãcut contract de cãsãtorie. Actele preliminarii sînt:

Turnul de Fildeº (2) Materialul de faþã descrie o ºedinþã a Cenaclului literar ,,Liviu Rebreanu”, din Piteºti, în care personajele sînt reale, dar, în text, apar cu alte nume. De pildã, Misail Crîlovici este, de fapt, Mihail Ilovici, omul care mi-a fost prieten ºi mentor literar. În amintirea lui am scris acest capitol din ,,Jurnal”.

Acest Crîlovici se credea singurul îndreptãþit a fi ºef de ºcoalã, spiritul rector al cetãþii literare în discuþie. În saloanele Olimecenei, el avea rol de piatrã din capul unghiului, pe care se zideau edificii ideatice, ºi de aceastã piatrã depindea echilibrul castelelor închipuite cu atîta trudã. Nu de puþine ori se ruinau aici speranþe abia înmugurite, sau se clãtinau redute ce pãreau a fi inexpugnabile, cînd se trezea în el negativismul tinereþii, cu nimic diminuat în vehemenþã, cu cît i se adãugau anii. O vagã toleranþã arãta caracudei feminine, mai cu seamã celei tinere, cãci poezia emanatã de fãpturile lor încarnate nu putea fi negatã.

Sã urmãrim însã cortegiul în ansamblul sãu, cum ºerpuieºte el de frumos pe aleile parcului natural, în care se ascundea o perlã arhitectonicã, o reºedinþã de vis, aºa cum numai imaginaþia unui mare poet o poate zãmisli pentru iubita lui. Olimecena Caracudis moºtenise vila de la o bunicã, os din oasele domnilor fanarioþi, viþã aleasã, în care se cultivau artele; un conglomerat de muze se adunase în blazonul acestei familii; în neamul lor care se pierdea în adîncurile Eladei, nimic nu scãpa neatins de aripa geniului.

Au fost filosofi printre arborii care alcãtuiesc genealogia familiei Caracudis, se crede chiar cã ramura cea înclinatã spre sofisme ar descinde direct din Aristoteles filosoful, care a avut cîteva progenituri cu a doua lui nevastã, o strãnepoatã de-a Xantipei care, ºi ea, se îndulcise la filosofi.

Alþi înaintaºi au strãlucit printre ritorii Agorei, iar ramura care scrie versuri se întinde ca un arc peste timp: Pindar - Elitis Odisseas - Olimecena Caracudis. Mari

I) Publicaþiunea fãcutã fãrã opoziþie în aceastã comunã în ziua de 22 ale lunii septembrie, anul 1912; II) Extract No. 542/80 de vîrsta soþului, liberat de acest oficiu; III) Jurnalul cu No. 3469 din 30 august 1885, fãcut de Tribunalul Jud(eþului) Argeº sub prestare de jurãmînt, din care se constatã etatea soþiei, ºi IV) Declaraþiunea celor doi martori prezenþi la celebrarea cãsãtoriei civile, din care se constatã cã viitorii soþi nu sînt rude între D-lor la nici un grad oprit de lege pentru a se cãsãtori, cã se cãsãtoresc acum ambii soþi pentru prima oarã. Tuturor acestor acte, parafate de Noi, ºi oprite la acest Oficiu rãmîne (sic!) alãturat la registru, precum ºi art(icolele) 194, 195 ºi 196 Codul civil, capitolul VI al titlului «Despre cãsãtorie», despre dreptul ºi datoriile respective ale soþilor, s-a dat cetire de Noi, în cazul tuturor celor de faþã mai sus arãtaþi, dupã care contractanþii au declarat cã voesc a lua în cãsãtorie unul pe Domniºoara Constanþa Zissu ºi alta (sic!) pe Domnul Ion N. Teodorescu... Soþii ne-au mai declarat cã au de legitimat un bãiat, anume Elizar-Lotar, nãscut la Paris ºi înscris în Oficiul Stãrii Civile din al 18-lea arondisment, drept care cuprindem aceastã menþiune în prezentul act. Toate cele de mai sus s-au fãcut în Casa Comunalã, în fiinþa ceruþilor martori, ºi anume: Domnu (sic!) Grigore Piºculescu, de ani 33, de profesie funcþionar, domiciliat în Strada Popa Savu no. 10, Domnu Nicolae D. Cocea, de ani 32, de profesie ziarist, domciliat în Strada Polonã No. 1. Cel dintîi din partea soþului, iar cel de-al doilea din partea soþiei, ºi dupã ce am dat citire acestui act în auzul tuturor celor de faþã, soþii ºi martorii au subscris acest act împreunã cu Noi. Soþii Ion N. Teodorescu ºi Constanþa Zissu. Martorii Gr. Piºculescu ºi N.D. Cocea.

Ofiþer al Stãrii Civile Ulpiu Hodoº”.

Dar, dupã aproape 1 an ºi 4 luni de la cãsãtorie, Constanþa Zissu hotãrãºte sã intenteze acþiune de divorþ.

Se pare cã vinovat ar fi fost poetul, care ar fi pãrãsit domiciliul conjugal, luînd cu sine ºi copilul. ,,Pîrîtul nu s-a opus, scria în sentinþa judecãtoreascã a Tribunalului Ilfov. Ambii soþi au hotãrît ca copilul minor, Eliazar, în vîrstã de 9 ani, sã rãmînã sub îngrijirea pîrîtului, unde ºi acum se gãseºte, ºi a declarat cã renunþã la dreptul de apel în contra sentinþei Tribunalului”. Rãmas în grija pãrintelui sãu, Eliazar a învãþat la ªcoala primarã nr. 30, între anii 1911 ºi 1916, ºi la Liceul ,,Sf. Sava”, în perioada 1916-1924. În aceºti ani, Arghezi era cãsãtorit pentru a doua oarã, ºi copilul ar fi trebuit sã intre în grija altei mame. Situaþie similarã aceleia în care se aflase ºi I.L. Caragiale, constrîns de împrejurãri sã aducã în casã, alãturi de ceilalþi copii ai sãi, Luca Ion ºi Ecaterina, fãcuþi cu soþia legiuitã, Alexandrina, ºi pe Mateiu, primul sãu copil, conceput cu Maria Constantinescu. Mai departe, în

ALBUMUL CU POZE RARE

Una din rarele fotografii în care apare Eliazar Lotar (1905-1969), fiul lui Tudor Arghezi din prima sa cãsãtorie. Acesta s-a stabilit la Paris, unde a devenit unul dintre cei mai importanþi fotografi ai suprarealismului, precum ºi un reputat cineast. În semn de apreciere a acestor merite, francezii au botezat un parc din orãºelul Aubervillier, situat la nord de Paris, cu numele fiului lui Arghezi.

1924, imediat dupã absolvirea liceului, Eliazar pãrãseºte România ºi se stabileºte definitiv la Paris. La plecare, Arghezi îi dãruieºte ca suvenir un aparat de ras, o invenþie americanã de ultimã generaþie. O vreme, tatãl ºi fiul au rupt orice relaþie, apoi s-au împãcat. Eliazar a devenit fotograf ºi, mai apoi, un reputat cineast, cunoscut sub numele de Eli Lotar. A murit la Paris, în 1969. Dupã divorþul de soþul ei, Constanþa Zissu s-a stabilit la Constanþa, ca profesoarã de francezã la ªcoala normalã de fete. A murit în 1921 de pronhopneumonie, la Spitalul ,,Filantropia” din Bucureºti. Avea doar 43 de ani. (va urma) PAUL SUDITU

erudiþi, de la Sofocles ºi Pitagoras la Ieremia Cacavelas, cel care ne-a ºi cãlcat pãmîntul þãrii. ªi dacã am vorbi de partea femininã, ea exceleazã prin virtuþile Penelopei, aºteptîndu-l consecvent pe Onassis.

Mînã largã, dar bine strunitã, aceastã familie anticã practicã mecenatul, facînd daruri cu nonºalanþã ºi generozitate, iar modestia lor de caracter bîntuie pe toate drumurile. E meritul lor - sã nu contestãm, ci mai degrabã sã urmãrim cortegiul ajuns, odatã cu umbrele amurgului, pe terasa pardositã cu motive bachice. Fotoliile împletite, mesele rotunde, rãcoarea serii, miresmele vegetale ameþitoare, parfumate cu liliac, zambile, mãrgãritar, ademeneau la o cinã spiritualã sub bolta înstelatã, dacã nu s-ar fi simþit dinspre saloane mirozne ucigaºe, zvonuri argintii de pahare.

Dilema fu rezolvatã printr-un compromis, adicã deschiderea ospãþului sã se facã pe terasã, iar partea centralã a cinei sã fie servitã în marea sufragerie, aºa încît s-au adus afarã bãuturile ºi gustãrile excitante, tãriile pentru bãrbaþi ºi tãriile pentru femei, pleiada facu roatã strînsã în jurul Olimecenei, toastarã pentru ea, mulþumindu-i din adîncul sufletului ºi pentru acest banchet ce sta sã purceadã.

Cheia succesului de care se bucura Cenaclul „Olimecena Caracudis” consta în misterul în care era învãluit pînã în ultima clipã lectorul din respectiva searã, procedeu ce îi emoþiona pînã la beatitudine pe toþi membrii. Conducerea ºedinþelor nu mai avea un caracter oficial, deoarece era firesc ºi de bun-simþ ca aceastã funcþie sã-i revinã amfitronului ºi patronului spiritual ºi material al pleiadei. Istoria literaturii nu cunoaºte vreun cenaclu literar în care sã se fi împletit atît de armonios ospãþul spiritului cu ospãþul somaticului, precum în cazul cenaclului nostru. Atîtea vibraþii ale inimii ºi atîtea scãpãrãri ale minþii se interferau osmotic cu bunãtãþile ºi raritãþile culinare, încît gurmanzii cenacliºti deveneau fachiri, magicieni, mari jongleri în ambele materii, alunecînd adesea în astral, cu fripturi ºi sarmale cu tot. (va urma) ROMAN FORAI (fragment din volumul „Jurnalul unui preot ortodox“)

Aºteptãri Din cenuºa Daciei ce-o adun voi modela o nouã pasãre Phoenix aºezînd-o regenerator pe un nou piedestal cu suport pur dacic pe o conºtiinþã adormitã dar nicidecum alteratã se-aºteaptã scînteia cea mare cea care atinge demonul dezbinãrii, dar care reaprinde visul marelui Burebista regele unificator al triburilor dace idealul neamului nost peste clocotul mileniilor somn adun Luceferi înfriguraþi, dar calzi scormonind cenuºa memoriei energiei inteligente punînd cãpãtîi o emancipare spiritualã în cetatea Carpaþilor vegheaþi de Zalmoxe ºi Sfinx sã renaºtem integritatea geograficã a ROMÂNIEI MARI SIMION JEBELEAN, Timiºoara

Pag. a 11-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (9)

„Sanctuar“ Autor: William Faulkner Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1931, S.U.A. Editura: Cape & Smith Forma literarã: roman

Rezumat În esenþã, romanul ,,Sanctuar” relateazã povestea ispititoarei tinere de 17 ani, Temple Drake, fiica unui judecãtor, care este, pe neaºteptate, martora unei crime, fiind apoi victima unui viol brutal. Într-o searã, iubitul ei, Gowan Stevens, o duce pe tînãrã, dupã ce bãuserã un pic prea mult, la casa izolatã a fostului condamnat Lee Goodwin ºi a soþiei acestuia, Ruby, unde Stevens doreºte sã cumpere bãuturã „la negru”. Ajunºi acolo, acesta din urmã rãmîne beat timp de trei zile întregi.

Cînd, într-un final, se trezeºte din aburii alcoolului, îºi dã seama cã este în pericol, fuge ºi o pãrãseºte acolo pe Temple. Tînãra este hãrþuitã sexual, apoi violatã cu un cocean de porumb de cãtre un contrabandist impotent pe nume Popeye, care îl ucide ºi pe Tommy, un retardat mintal, membru al gãºtii, care fusese martor la viol. Mai tîrziu, Popeye o închide pe Temple într-un bordel din Memphis, unde aceasta este obligatã sã întreþinã relaþii sexuale cu un strãin pe nume Red, sub privirile lui Popeye. Lui Temple începe sã îi placã aventura cu Red, iar Popey, vãzînd acest lucru, îl împuºcã ºi apoi dispare.

Temple este gãsitã la bordel de cãtre avocatul însãrcinat sã îl apere pe Goodwin de acuzaþia de a-l fi ucis pe Tommy, dar aceasta minte, pentru a-ºi proteja reputaþia, afirmînd cã Goodwin este, de fapt, criminalul. Temple, împreunã cu influentul sãu tatã, încearcã sã ascundã existenþa relaþiilor sale sexuale cu Red, precum ºi întreaga experienþã de la bordel, astfel cã amîndoi depun mãrturie împotriva lui Goodwin. Dupã ce Temple, fãrã nici un fel de remuºcãri, depune mãrturia mincinoasã, ea este escortatã afarã din sala de judecatã ºi pleacã, apoi, pentru o vacanþã la Luxemburg. Goodwin, deºi nevinovat, este ars de viu de o bandã de oameni furioºi.

România, Edenul primordial (1) (argument) Motto: „La început a fost Cuvîntul, ºi Cuvîntul era la Dumnezeu, ºi Dumnezeu era Cuvîntul” (Evanghelia dupã Ioan, cap. 1.1) Cuvîntul! Acest dar nepreþuit, pe care fiinþa umanã l-a primit în momentul Creaþiei! Prin cuvînt comunicãm, ne exprimãm bucuria sau durerea, acuzãm sau mîngîiem, rãnim sau alinãm. Nãscut odatã cu Creaþia, fiind unul din caracteristicile fundamentale ale evoluþiei umane, cuvîntul constituie un izvor important de informaþii istorice; fiindcã are viaþã, e viu, trebuie „ascultat” cu atenþie! Pare aiurea, nu! Absolut deloc. „Je pensse, donc l’existe”, spunea filozoful francez Descartes: aºadar, gîndul este expresia existenþei, a vieþii, iar cuvîntul e materializarea gîndului. Concludent, nu ? Din nefericire, noi, ca popor, nu putem conºtientiza esenþa cuvintelor, fiindcã, deºi limba românã are un vocabular foarte bogat, se pare cã majoritatea cuvintelor au fost „de împrumut” (probabil nerambursabil!), aduse de „civilizatorii” care ne-au cãlcat pãmîntul! Cel puþin asta aflãm din DEX; peste 95% din cuvintele româneºti îºi au originea în limbile slavã, bulgarã, turcã, francezã, latinã...! Din limba strãbunilor geto-daci, aproape nimic, probabil strãmoºii noºtri nu vorbeau, se înþelegeau prin semne!

La ºcoalã am învãþat cã de la daci ne-au rãmas doar vreo ºapte cuvinte (!); ulterior, „specialiºtii” au mai gãsit cîteva - 160, conform manualului de Istorie; 200 – conform lui I.I. Russu; restul fiind de „import” sau cu origine incertã: Argessos – argint (lb. greacã); în realitate, Argessos = Þara geþilor, denumire extinsã ºi asupra rîului, cum este cazul ºi la Sargeþia; sare, cuvînt derivat din latinescul sale – probabil geþii, care o foloseau cu mult înainte de „naºterea” romanilor, într-o perioadã în care se gãsea la suprafaþã, ºi... neºtiind ce nume sã-i dea, „au împrumutat” de la... vecini! Piua – de la latinul piuaria (!), piua fiind un obiect dreptunghiular de uz casnic, din lemn scobit, în care strãbunii noºtri prelucrau cînepa, din

În ciuda deselor ºi insistentelor implicaþii sexuale ale romanului, nici una dintre scenele de acest fel nu este descrisã în detaliu. Chiar ºi violul este doar relatat, la fel ºi sîngerarea lui Temple de dupã aceea. Pe întreg parcursul romanului, descrierile anatomice se limiteazã la coapse ºi ºale. Pasajele erotice iau forma unei descrieri a lui Temple, care dezvãluie pe sub fusta ei scurtã „fugare imagini ale coapselor ºi ale pulpelor”.

De asemenea, sînt descrise ºi scene de voyeurism la bordel. Chiar ºi avansurile lui Popeye sînt detaliate: „Apoi m-a atins cu mîna aia urîtã ºi rece, jucîndu-se pe sub haina mea... mîna lui urcã apoi spre marginea lenjeriei mele intime”. Mai tîrziu, dupã ce a fost sedusã de Red, Temple rãmîne într-un soi de ,,leºin în care e cuprinsã de o dorinþã sexualã agonizantã, gîndinduse la trupul lui Red”, apoi îl implorã pe acesta sã facã sex cu ea: „Te rog, te rog, te rog. Nu mã face sã aºtept. Ard toatã”. Romanul era neobiºnuit pentru vremea lui, prin subiectele abordate, care includeau viol ºi voyeurism, precum ºi prin alegerea bordelului ca decor, locul în care se petrece o mare parte a acþiunii.

Cel de-al ºaselea roman al lui William Faulkner, ,,Sanctuar”, ºi-a cîºtigat notorietatea atît prin pasajele erotice ºi referirile la prostituþie ºi viol, cît ºi prin afirmaþia autorului, din prefaþa la volumul din 1932, care recunoºtea cã includerea acestor aspecte a fost fãcutã din motive mai degrabã financiare, decît artistice. În 1948, ,,Sanctuar” a fost unul dintre cele 9 romane etichetate drept obscene, în procesul penal desfãºurat la un tribunal din Philadelphia County, Pennsylvania.

Acuzaþiile au fost aduse de cãtre procurorul general John H. Maurer, împotriva a 5 librari, acuzaþi de deþinerea ºi vînzarea respectivelor cãrþi. Celelalte romane incriminate erau ,,Never Love a Stranger”, de Harold Robbins, ,,Studs Lonigan Trilogy” (,,Young Lonigan”, ,,The Young Manhood of Studs Lonigan” ºi ,,Judgement Day”), ,,A World I Never Made”, de James Farrel,

,,God’s Little Acre”, de Erskine Caldwell, ,,End as a Man”, de Calder Willingham, ºi ,,Wild Palms”, de Faulkner. În decizia datã la data de 18 martie 1949, în procesul Commonwealth v. Cordon, care stabilea cã ,,Sanctuar” nu este un material obscen, judecãtorul Curtis Bok spunea: „Nu existã cuvinte vulgare în aceastã carte, însã situaþiile descrise sînt puternice ºi directe. Te pune pe gînduri ceea ce i se poate întîmpla unui om dintr-un accident nefericit”. Bok refuza astfel sã declare romanul „Sanctuary“ drept obscen, pentru cã definiþia acestui termen, folositã în cazuri precedente, restricþiona termenul, lãsîndu-i incidenþã doar asupra „impuritãþii sexuale ºi acelor situaþii în care incitarea sexualã este scopul descrierilor fãcute”. De asemenea, lucrarea nu s-a calificat nici drept impuritate sexualã în literaturã, pe care judecãtorul o definea drept „orice scriere al cãrei scop dominant ºi precis este stimularea sexualã - adicã o incitare calculatã ºi eficientã a dorinþelor sexuale”.

Lui Faulkner i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literaturã în 1950. Deºi ,,Sanctuar” nu a mai ajuns în tribunale pînã în 1954, numeroase structuri locale atacau ºi contestau prezenþa romanului în biblioteci. Organizaþia Naþionalã pentru Literaturã Decentã a inclus lucrarea pe lista de lecturi nerecomandate. De asemenea, în 1954, în Irlanda, romanul ,,Sanctuar” a fost interzis împreunã cu cele mai multe lucrãri ale autorului, din cauza unor expresii precum „pui de lele”, „tîrfã”, „curvã”, ºi „nenorocit”, combinate cu anumite scene brutale. Cenzorii americani ºi irlandezi au obiectat ºi împotriva personajului Ruby, care s-a prostituat cu scopul de a face rost de bani, pentru a-l scoate din închisoare pe soþul ei, prin plata cauþiunii. Schimbãrile în societate au fãcut ca majoritatea acestor obiecþii sã disparã, deºi cazuri izolate se mai pot întîlni în Statele Unite. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

care realizau þesãturi „la fel de bune ca ale grecilor, confecþionate din in”, dupã cum ne informeazã Herodot („Istorii“, Secolul V î.Chr.). Apoi, pãcura – din paculia, de origine latinã, desigur, la fel cum pãcurar a derivat din pecoris = turmã! Nici pe departe! Pãcurarul era pãstorul oilor negre (ca pãcura), oi considerate deosebite faþã de restul; mioara din balada „Mioriþa“ este neagrã, laie sau bîrsanã, adicã nãzdrãvanã. Probabil de aici derivã ºi numele voievodului român Basarab I, Bîrsar.ab = venerabilul bîrsar (pãstor, conducãtor de oameni, nu neapãrat de turme), pe care unii specialiºti îl considerã de origine cumanã, deºi cumanii, populaþie de origine turcicã, au ieºit repede de pe scena istoriei, parte înfrînþi de uzi ºi pecenegi, parte asimilaþi de populaþia autohtonã, numele de cuman identificîndu-se, ulterior, cu coman (mocan). Ultimul cuvînt din scurta noastrã listã este numele lui Decebal origine incertã! Aiurea! Decebal - al zecelea rege din neamul lui Ball, zeul apelor (din care a derivat numele generic de baltã, atribuit unei ape, indiferent cã e curgãtoare sau stãtãtoare), cel care locuia pe apã (în timpul potopului primordial), omonimul sãu summerian fiind En.ki, numit ºi EA, cel care avea casa pe apã. Desigur, neam oprit doar la cîteva cuvinte, lista e mult mai lungã, ºi fiecare cuvînt are explicaþia sa, mesajul sãu ancestral, dar, din nefericire, se ignorã astfel de amãnunte, fiindcã e mai simplu sã pui eticheta „cuvînt împrumutat”. Nu, nu sînt nici de import, nici împrumutate, sînt cuvintele strãmoºilor noºtri, care, înfruntînd timpul ºi vremurile, încã se mai pãstreazã în fondul nostru lingvistic; le gãsim în mediul rural, adevãratul tezaur al neamului românesc, care a rãmas intact, indiferent de vitregia vremurilor. Chiar dacã am presupune cã populaþia urbanã a pactizat cu cuceritorii (ceea ce este puþin probabil), în mediul rural s-au pãstrat ºi tradiþiile, ºi limba. Un exemplu actual cred cã poate fi edificator: dupã aproape trei decenii de „trenduire”, „brenduire”, „giobuire”, românul nostru îºi vede în continuare de munca lui, pãstrîndu-ºi nealteratã vorbirea.

Veþi spune cã nu are contact cu civilizaþia! Nicidecum: are ºi televiziune prin cablu, ºi Internet, ºi paginã de Facebook ºi, culmea, se exprimã gramatical mai corect decît mulþi dintre tinerii studioºi! Fiindcã Poporul

Român are acea trãsãturã divinã de a-ºi conserva identitatea. Desigur, vã întrebaþi, de ce, totuºi, elitele noastre, în marea lor majoritate, dau dovadã de superficialitate, ignorare (chiar ignoranþã) ºi dezinteres? Rãspunsul ni-l oferã Eugen Delcea („Secretele Terrei“, vol. V - alt context, dar aceeaºi problemã): „Acest lucru se numeºte cãciulism, expresie care aparþine, în totalitate, românilor! ªi ºtiþi de ce? Pentru cã, într-o vreme, fiind cel mai nordic popor al Terrei, strãmoºii noºtri erau singurii care purtau cãciulã!... Cu ea au plecat de aici frigienii (boneta frigianã), sau hitiþii din Asia Micã, ºi au purtat-o în continuare, ca semn al nobleþei, deºi nu era necesarã în noile climate. Nu credeþi? Încercaþi atunci sã mai gãsiþi vreo limbã pe Terra cu litere purtãtoare de «cãciuli»: î, ã, â!... Astfel încît, a sta cu cãciula în mînã, era cea mai mare umilinþã!”. ªi, ca o completare la ideea d-lui Delcea: preluarea unui alfabet s-a fãcut mereu prin simplificare, astfel se explicã lipsa literelor „purtãtoare de cãciulã” în limbile altor popoare care au preluat alfabetul din Carpaþi, pe care, ulterior, l-au „cosmetizat”... un argument în plus cã limba geticã, proto-latinã, este limbã primordialã. Încã unul care crede cã am fost buricul pãmîntului, vor spune cîrcotaºii! Nici pe departe; nu am fost buricul pãmîntului, ci... axa pãmîntului! Axis Mundi, conform autorilor antici Polux Geticus, în limba latinã, sau Ton Polon Geticon, în limba greacã - sursã de inspiraþie pentru numele identitar al polonezilor, care, mai nou, se considerã urmaºii geþilor carpatici. Adicã locul în care, conform tradiþiilor antice, Prometheus = Primul Zeu, a creat rasa umanã (cã grecii l-au retrogradat la statutul de erou, e altã problemã!); în Geneza biblicã, totul este pus pe seama lui Iahwe, identificat, ulterior, de teologii greco-iudei cu Dumnezeu, Domnul Zeu - afirmã specialiºtii (de la Dominus Deus). Fals! Sensul nu este nici de domn, nici de dominator, ci „Cel care este deasupra”; adicã Dumnezeu este deasupra tuturor, inclusiv deasupra boltei cereºti, tot aºa cum domurile se aflã deasupra boltelor catedralelor, catedrale construite în stil... gotic. Altã aberaþie a istoricilor: goþii, în cele trei secole de „preumblãri” prin Europa, s-au preocupat mai mult de jafuri ºi incendieri, aºadar nu prea au avut timp nici de construcþii, nici de lecþii de religie, predate de episcopul Wulfila (Vulpilã sau Lupilã), get originar din Capadochia (Capul Daciei), care le-a tradus Biblia în limba goticã! Alo, domnilor specialiºti, „ne miºcãm ºi noi mai cu talent”? (va urma) SINEL TUDOSIE

Istoricul cenzurii

„Smaranda Brãescu, fata cu capul în nori“ mai de la Bucureºti. Nu era un avion oarecare, ci un Farman din cele fabricate în þarã la atelierele Chitila, de meºteri români, din lemn ºi pînzã de la noi. Atunci, împreunã cu colegii ºi profesorii, a privit cu uimire la zborul elegant al pãsãrii mãiestre pilotate de locotenenFace parte din firea noastrã tul-aviator Gheorghe Negrescu, sã aniversãm sau sã comemofost ºi el, nu de mult, elev al rãm conaþionali ai noºtri, pe Liceului Codreanu din localiaceia care au ieºit din rînd, tate. Au fost clipe înãlþãtoare, fãcîndu-se remarcaþi în diverse de neuitat, pentru cei aflaþi pe domenii. Dorim sã o menþiislazul de la marginea oraºului onãm pe Smaranda Brãescu devenit ad-hoc teren de aviaþie. „Smãrãndiþa“. Au trecut 120 În mintea Smãrãndiþei, aflatã ani de la naºterea uneia dintre la vîrsta tuturor posibilitãþilor, cele mai curajoase femei din a încolþit, pentru prima datã, România, bineînþeles, facem dorinþa de a zbura, ºi-a fãcut referire la epoca în care a trãit atunci, poate, un legãmînt ºi a activat. Redãm mai jos temeinic. Gheorghe Negrescu a extrase din monografia cu urcat treptele ierarhiei militare acelaºi titlu, ca ºi cel al materipînã la gradul de general ingialului de faþã. ner aviator ºi s-a numãrat, mai Aceasta a fost profesiunea tîrziu, printre unii din sprijinide credinþã a Smarandei Brãtorii morali ºi materiali ai aviaescu, tînãra româncã aureolatã toarei-paraºutist de mai tîrziu. de o nelimitatã dragoste pentru În anul 1926, solicitã sã facã pilotajul la singuzbor ºi însufleþitã de un nobil spirit de jertfã, în dorinþa-i nestãvilitã de a cuceri, pentru neamul ra ºcoalã de profil ce aparþinea armatei, dar este sãu, cele mai înalte culmi ale mãiestriei sportive refuzatã, fiind femeie. Dorea neapãrat sã achipe întinsul ocean aerian. Personalitatea avia- ziþioneze un avion, dar a aflat cã acesta este toarei-paraºutistã a apãrut în adevãrata ei foarte scump. S-a gîndit atunci cã dacã devenea luminã în deceniului trei al secolului trecut. întîi paraºutistã, ar ajunge mai repede sã-ºi reaActivitatea ei, de o rarã bogãþie ºi valoare, întîi ca lizeze dorinþa cîºtigînd bani din lansãri, apoi paraºutistã, apoi ca aviatoare ºi propagandistã a devenind cunoscutã, putea obþine sprijinul zborului, a fost însoþitã, de-a lungul întregii sale autoritãþilor pentru achiziþionarea avionului. Din vieþi, de cele mai curate ºi intense sentimente pãcate, acest proiect a fost întîmpinat de autoritãþi cu cea mai mare rãcealã, fiind socotit, patriotice.

Nãscutã la 21 mai 1897, dintr-o familie de fãrã nici un menajament, ca o dovadã de rãzeºi moldoveni, Smaranda Brãescu a vãzut smintealã.

Cu ocazia unei demonstraþii de lansare cu lumina zilei în satul Hãnþeºti, comuna Buciumeni, judeþul Galaþi, nu departe de oraºul paraºuta, în anul 1927, îl cunoaºte pe inventaTecuci. Primii ani ai vieþii i-a petrecut în satul torul de paraºute Heinecke, care era ºi prezentanatal, iar la vîrsta învãþãturii, Smãrãndiþa, cum torul casei constructoare de paraºute Schröder, era alintatã de familie, a urmat cursurile ºcolii de la Berlin. Smaranda l-a întrebat care ar fi primare în satul vecin Vizureºti, apoi ªcoala pro- modalitatea sã urmeze o ºcoalã de paraºutiºti. fesionalã (1911-1916, cinci ani) în oraºul Bîrlad. Heinecke i-a rãspuns cã dacã are bani sã-ºi Crescutã pe dealurile molcome ale Moldovei, a cumpere o paraºutã, sã se ducã la Berlin, unde va cunoscut viaþa curatã, dar asprã, ca ºi dîrzenia putea face un curs de paraºutism, apoi salturi, celor care, dintotdeauna, au trudit ºi apãrat acest obþinînd, dupã aceea, brevetul de paraºutistã. pãmînt. Atunci i s-a format caracterul, i-au fost Smaranda împrumutã suma de 40.000 de lei, sãdite în suflet, pentru tot restul vieþii, respectul necesarã acoperirii costului drumului, ºcolii faþã de muncã, perseverenþa în tot ceea ce avea sã pregãtitoare ºi a paraºutei, pleacã la Berlin, întreprindã ºi o nemãrginitã dragoste pentru þarã unde, dupã terminarea cursului pregãtitor, la 5 iulie 1928, obþine brevetul de paraºutistã. Acest ºi Poporul Român.

Pasiunea Smarandei Brãescu pentru zbor a act oficial o atestã ca primul paraºutist român început încã din vara anului 1912, atunci elevã, calificat, ºi primul specialist din þarã în acest cînd a avut prilejul sã vadã de aproape „o maºinã domeniu, pentru o lungã perioadã de timp.

Sã o lasãm pe Smaranda sã povesteascã: de zburat“ venitã la Bîrlad pe calea aerului toc„Cînd am ajuns la Berlin în garã, Heinecke mã aºtepta, m-a ºi dus la fabricã sã-mi arate paraºuta, impresionîndu-mã simplitatea sacului pentru care mã zbuciumasem atîta. Eram de trei zile la Berlin, unde am fãcut un curs pregãtitor, dar am ºi vizitat oraºul în amãnunt. În ceea ce priveºte lansarea, drept sã spun, nu mã prea grãbeam. În ziua a treia, sînt invitatã de directorul fabricii la unul din cele mai mari restaurante din Berlin. La masã, unde mã simþeam tare stingherã, au mai luat loc cîþiva domni în haine negre, printre care ºi consulul român. Nu înþelegeam rostul atenþiei deosebite care mi se acorda. La sfîrºitul mesei, s-a servit ºi ºampanie, mãrind nedumerirea în ceea ce privea Smaranda Brãescu, decoratã de Regele Carol al II-lea însemnãtatea zilei care era serbatã.

Motto: „Viaþa mea nu înseamnã nimic dacã o þin numai pentru mine. Viaþa mea o dãruiesc þãrii, dar vreau s-o dãruiesc frumoasã ºi încãrcatã de glorie“. (Smaranda Brãescu)

Cînd sã plecãm, consulul român îmi spune cã masa a fost datã pentru mine, pentru cã se hotãrîse sã fac lansarea în dupã-amiaza acelei zile. Mi s-au muiat picioarele, dar trebuia sã mã stãpînesc, pentru a nu mi se bãnui nici o slãbiciune...

Pe drumul spre aerodrom, consulul, neavînd ce spune probabil, mã întreabã: „Cine dracu te-a pus sã umbli dupã sãrit cu paraºuta? Eu, unul, am auzit de cîþiva care au murit încercînd sã sarã!“.

Drumul de cîþiva kilometri pînã la Staacken mi s-a pãrut atît de scurt, de parcã nici nu ar fi fost.

Acolo, într-un birou, am fost pusã sã semnez formularul, prin care renunþam la orice pretenþie în caz de accident. Domnii în costume negre continuau sã mã privescã stãruitor. Consulul mã încurajeazã sã semnez. Iscãlesc mare ºi apãsat „Smaranda Brãescu“, iar la ultima literã se rupe peniþa. Domnii ceremonioºi fac haz. Mie mi-a pãrut bine cã nu s-a observat cã-mi tremura mîna... M-am suit în avionul de pasageri, cu paraºuta legatã în spate... Lîngã mine, Heinecke, galben-verde, trecea prin emoþii de nedescris. Întorc capul ºi spun în gînd „Tatãl Nostru“. Mi se face semn cã trebuie sã ies afarã pe aripã. Fãrã sã ezit prea mult, stãpînind emoþia care mã cuprinsese, ies pe aripã ºi, mergînd pe lîngã cabina pasagerilor, m-am agãþat de scara ce duce la cabinã. Mã gîndeam tocmai cã ar putea sã mã loveascã profundorul dacã mi-aº da drumul.

Heinecke îmi pune mîna pe umãr, spunîndu-mi parcã „Ce mai aºtepþi?“.

Nu mai aºtept nimic ºi-mi dau drumul în gol cu ochii închiºi. Aveam în aceastã cãdere impresia cã sînt uºoarã ca un fulg. La un moment dat, aud un fîºîit ºi simt o smuciturã puternicã. Cînd ridic capul în sus, vãd paraºuta deschisã, minunat de frumoasã. Mã bucur nespus de mult, iar un rîs nervos mã zgîlþîie în timpul cãderii. Atunci au început sã-mi defileze prin faþã, ca într-un film, toate greutãþile care mi se pãreau acum atît de meschine, în faþa bucuriei pe care o simþeam!...

Am aterizat pe iarbã, fãrã sã am un ºoc prea puternic. Autosanitara a venit în cea mai mare vitezã, din care a coborît un doctor bãtrîn, care, plîngînd, m-a îmbrãþiºat spunîndu-mi „Mein kind!“. Domnii ceremonioºi strãluceau ºi ei de bucurie, felicitîndu-mã zgomotos. Aºa am terminat primul salt cu paraºuta, dupã care mi s-a dat brevetul german de paraºutistã“.

Datoritã Smarandei Brãescu, România devine Brãescu, ºi am atenþionat-o sã se pregãteascã. S-a puþinul lui, pentru ca Smaranda sã poatã pleca în a treia þarã din lume care are o femeie-paraºutist. ridicat în picioare, s-a suit pe scaunul pe care Statele Unite, unde se gãsea deþinãtorul recorduDin pãcate, presa noastrã de specialitate nu a dat stãtea ºi trece unul din picioare peste carlingã. Mã lui mondial masculin de coborîre cu paraºuta de importanþa cuvenitã acestui fapt. Într-o publi- uit un moment înainte ºi apoi mã întorc din nou la înãlþimea de 21.171 feet. În ziua de Crãciun caþie, la rubrica „Diverse“, a apãrut ºtirea: „de pentru a-i face semn sã sarã. Constat, însã, cã a 1931, a ajuns în capitala „Lumii Noi“, fiind primaici înainte avem paraºutista noastrã, Smaranda dispãrut. Totul s-a petrecut atît de repede, încît îmi itã de autoritãþile noastrã oficiale - dl. Rosenthal Brãescu, elevã a ªcolii de Arte Frumoase din era fricã sã nu se fi întîmplat ceva anormal. ºi dl. Tãrcãuanu. De la Washington, susþinutã de Bucureºti, ne-a procurat aceastã mare bucurie“.

Fac un viraj pe o aripã ºi vãd sub mine cum se legaþia României, pleacã la Miami, Florida, unde Debutul în þarã ca paraºutistã l-a fãcut în ziua de deschide paraºuta. Nu a fãcut nici 20 de metri ºi era în desfãºurare un mare concurs aeronautic.

26 octombrie 1928, pe aerodromul Bãneasa, la un aparatul (maneta de deschidere a paraºutei - n.n.) Din motive necunoscute, a fost împiedicatã sã miting aerian organizat de Aeroclubul Regal a funcþionat. ªi în timp ce imensa umbrelã legãna efectueze lansarea pentru record. Legaþia Român, în colaborare cu aviaþia militarã. Cu o fetiþã în care bãtea voiniceºte o straºnicã inimã României intervine ºi o trimite în California, la aceastã ocazie, Smaranda a obþinut un mare suc- româneascã, vrînd sã încep sã mã rotesc în jurul ei, San Francisco, fãcînd, în acest timp, toate interces. Publicul entuziasmat de mãiestria ºi curajul am trecut prin cîteva momente neplãcute. Dupã venþiile necesare la autoritãþile superioare aviadovedite a ovaþionat-o ca pe nici un alt protago- executarea virajului, caut sã redresez avionul, dar tice americane din Washington. În urma demernist al mitingului. Cîºtigînd simpatia publicului, comenzile nu rãspund. Erau ca ºi înþepenite. sului, legaþia obþine aprobarea de încercare a a tineretului în special, cei recordului, Smaranda urmulþi ºi anonimi, aceºtia îi vor mînd a fi asistatã de doi ofifi susþinãtori sinceri ºi dezinciali numiþi de Departateresaþi. Smaranda Brãescu mentul de Aviaþie din devine, în scurt timp, o Washington. paraºutistã cunoscutã ºi expeDupã mai multe zboruri rimentatã, iar în urma salde aclimatizare la mare altiturilor reuºite efectuate la tudine ºi dupã mari decepþii mitinguri, firma „Schrodac“ o ºi peripeþii, în ziua de 19 mai numeºte prezentatoarea ofi1932, a putut urca în avion cialã a produselor sale la pînã la înãlþimea de 24.100 demonstraþiile oficiale ºi difefeet, de unde a sãrit în acel rite mitinguri aviatice. Acest spaþiu, care i s-a pãrut aranjament era foarte solid, îngrozitor, coborînd atîrdeoarece sã fi esseyora (paranatã de sfori timp de 25 de Smaranda, o fatã firavã, Oakland Tribune, 24 mai 1932. ºutistã de încercare, denumire Fotografie cu autograf primitã în semn minute. Verificarea acestui în stare sã rãsoarne munþii Articol dedicat recordului bãtut de prietenie de la paraºutistul Henecke similarã cu cea de pilot de de Smaranda Brãescu în dorinþa de a atinge cerul. record s-a fãcut la Washingîncercare - n.r.) unei firme de ton, la Departamentul de paraºute însemna a demonstra, Aviaþie, cifra oficialã înainprin salturi de la diverse înãltatã fiind 22.733 feet. Aceasþimi, perfecþiunea produselor tã lansare a fost recunoscutã lansate pe piaþã. ca record mondial. L-a bãtut În continuarea activitãþii pe american la el acasã. sale, Smaranda Brãescu a luat Pentru aceastã realizare, parte la toate serbãrile aviaM.S. Regele Carol al II-lea itice, efectuînd lansãri cu paraa acordat o nouã distincþie, ºuta pentru propaganda naþiadãugîndu-i o baretã la onalã aeronauticã. A fost „Crucea de Aur a Vituþii implicatã în douã accidente, Aeronautice“. A pãrãsit unul de avion, în august 1929, California la 25 iunie, pleal doilea în august 1930, acci- 2 octombrie 1931, cele trei echipaje angrenate în tentativa 19 mai 1932, lîngã avionul Cessna, din care a sãrit cînd spre Cleveland, unde a de la 2.400 de metri pentru recordul mondial absolut, dent de paraºutã la Satu Mare, de record mondial feminin al Smarandei Brãescu fost primitã foarte bine de alãturi de piloþi ºi responsabili pentru omologare de unde a fost luatã cu românii din diaspora, apoi a Salvarea de pe cîmp, cu coasplecat la New York, unde se tele sfãrîmate, rãmînînd ºase înscrie la cursurile de pilotaj luni în spitalul din Satu Mare. ale Curtiss Wright la RoseDupã ieºirea din spital, pleacã velt Field. La terminarea în cãutarea sãnãtãþii, apoi la cursului, obþine Brevetul de Berlin, unde a achiziþionat o Pilot de Turism. Dupã nouã paraºutã specialã pentru obþinerea brevetului, se recorduri. Se întoarce în þarã reîntoarce în þarã, iar la aproape complet vindecatã, sosire în Gara de Nord este unde i se aprobã, de cãtre surprinsã de o primire Inspectoratul General al Aerodeosebitã din partea celor nauticii Militare, sã încerce apropiaþi. doborîrea recordului mondial Gara de Nord, Bucureºti. Primire fastuoasã fãcutã 2 august 1935, Roding UK, avionul Smarandei denumit Pentru respectarea adeSmarandei la întoarcerea din Statele Unite „Aurel Vlaicu“, cu aripa vopsitã tricolor de salt cu paraºuta. vãrului istoric, trebuie menDupã cîteva zboruri la altiþionat cã Smaranda Brãescu tudine pentru aclimatizare, în ziua de 2 Avionul se angajase în vrie ºi tocmai deasupra a fost cea de-a treia aviatoare româncã posesoare octombrie 1931, urcã cu avionul pînã la înãlþimea paraºutei. Eram în primejdie sã mã prãbuºesc ºi sã a unui brevet de pilot dupã Elena Stoenescude 6.200 m, egal cu 20.336 feet (picioare), de unde tîrãsc, în drumul meu vertiginos, ºi pe domniºoara Caragiani, care a obþinut brevetul în Franþa, în s-a lansat. Verificarea s-a fãcut de cãtre Smaranda Brãescu, care începuse sã scrie frag- anul 1914, ºi Ioana Cantacuzino, brevetatã în Aeroclubul Regal Român, fiind însoþitã de alte mente dintr-un record mondial, dintr-o mare þarã, în anul 1930. douã avioane cu oficiali la bord, ºi s-a stabilit reuºitã a României. Examinez avionul. Cînd, ce sã Ne oprim aici cu relatarea nostrã, sperînd cã recordul cu înãlþimea de 6.000 m, 19,680 feet. A vezi? Privind spre coada avionului, constat cã am conturat formarea ca sportiv ºi perforfost record mondial feminin, care pînã atunci sacul paraºutei cu care sãrise d-ºoara Brãescu, manþele mondiale de început ale aceleia care a fusese deþinut de aviatoarea americanã Mrs. smuls de vînt, se prinsese între cîrma de direcþie ºi fost totdeauna „O fatã cu capul în nori“, prima Smith, cu 17,536 feet. A întrecut-o cu peste 2.000 înãlþime. Execut atunci o turã de vrie mai strînsã româncã ce a fãcut cunoscut numele þãrii peste feet. Pentru aceastã ispravã - fiind primul record ºi, ajutat de ºansã, fac ca vîntul sã smulgã sacul, hotare. Din patriotism, aripile avionului sãu perinternaþional cîºtigat de þara noastrã - M.S. dupã care am redresat avionul, continuînd sã mã sonal erau vopsite pe întreaga anvergurã în culoRegele Carol al II-lea a decorat-o cu cea mai rotesc continuu în jurul paraºutistei, care mã rile Tricolorului naþional, iar la întîlnirile oficiale rîvnitã decoraþie militarã aviaticã, „Crucea de umplea de bucurie, pentru a-i da asigurarea cã nu venea îmbrãcatã în costum naþional. Pentru ceea e totuºi singurã“. (Alex Papanã) Aur a Virtuþii Aeronautice“. ce a realizat, meritã respectul nostru, iar unul din În dorinþa de a obþine un nou record pentru aerodroamele de pe teritoriul României poate Referitor la acest record, Lt.av. Alexandru Papanã, cel care a pilotat avionul din care s-a þarã - tot în domeniul paraºutismului - s-a sã-i poarte numele cîndva. Smaranda, îþi mulþulansat Smaranda, povesteºte: „Imediat ce am adresat periodicului „Universul“ pentru deschi- mim cã ai existat! ajuns la 6.200 m, dupã altimetrul avionului meu, derea unei colecte publice. În urma apelului fãcut DAN ANTONIU, cercetãtor istoric m-am întors spre pasagera mea, d-ra Smaranda de cotidian, Poporul Român a contribuit, din (Text reprodus din revista „Art-Emis“)

Pag. a 14-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne (7) De luni dupã-amiazã ºi pînã vineri la prînz, cum spunea un confrate, cînd se referea la prezenþa la lucru a celui mai înalt demnitar al þãrii, în primele luni ale anului 2017, l-am vãzut deseori pe ecranul televizorului pe Klaus Werner Iohannis, în multiple ipostaze, dar în nici una ca preºedinte al României: - nici pe Klaus Iohannis, cel care, dupã ce ne-a reamintit adeseori cã este alesul a peste 6 milioane de cetãþeni, nu mai recunoºtea legitimitatea votului de la ultimele alegeri parlamentare; - nici pe cel care, în campania electoralã, respingea demagogic imunitatea, dar care, ajuns la Cotroceni, o îmbrãþiºa ca pe o mare dragoste, iar de atunci, trãieºte cu ea la piept, pentru a-ºi apãra mandatul prezidenþial;

În România, patrioþii sînt uciºi, iar trãdãtorii de þarã, onoraþi! (2) Numai Mutti l-ar primi ca „refugiat” în Germania Printre maxilarele crispate ale robotului de la Cotroceni se strecoarã uneori, anevoie, scrîºnituri cu pretenþii, ceea ce a fãcut ca românii sã regrete zilele în care „crucificatul” era supranumit „Marele Mut” ºi doar arunca paltoane pe capotele maºinilor pariziene. Recent, dus cu pluta modernã prin clãdirile oficiale ale capitalei Uniunii Sovietice Europene, slugarnicul robot ºi-a îndreptat tirul acuzator spre „targetul” mult hulit numit Brexit, neomiþînd sã se dea în stambã, bîrfind (apropo de spãlatul rufelor în familie) Guvernul României în faþa Înaltei Porþi a Turnului Babel. ªi ca sã-ºi facã loc mai în faþã, a gafat lamentabil, deplasînd lateral drapelul Marii Britanii, care-i bara calea. Prompt, presa britanicã a catalogat gafa ca fiind un „gest meschin”. Dupã astfel de prestaþii, „Robotul de la Cotroceni” l-a surclasat pe fostul ministru de Externe, Adrian Cioroianu, numit la acea vreme „Campionul gafelor”. Poate doar „inabilitãþile” actualului preºedinte al Franþei le-ar putea egala pe cele ale actualului ºef al coloniei de la Dunãre. Pe primul preºedintele al României, Nicolae Ceauºescu, englezii ºi regina lor l-au plimbat, pe malurile Tamisei, cu Caleaºca Regalã, în acordurile „Scots Dragoon Guards”, iar americanii l-au primit „regeºte”. De atunci, multã apã a curs pe Dîmboviþa. Am convingerea cã pe K.W.I., doar Mutti Merkel l-ar primi ca migrant-refugiat. Dã, Doamne! Nu de alta, dar sã scape el de români ºi de grija navetei.

Cãmãtari. Recuperatori (49) „În puii mei“ (1) Rivalitatea dintre clanurile mafiote þigãneºti ºi brigãzile de sportivi a agitat dintotdeauna apele, ºi aºa tulburi ale lumii interlope româneºti. Ura dintre cele douã mari „falii“ ale crimei organizate de la noi este atît de mare, încît, nu de puþine ori, s-a ajuns de la o nimica toatã, la rãzboaie sîngeroase. Care au ºocat opinia publicã cea de toate zilele, formatã din posesorii de telecomandã, uimiþi în faþa televizoarelor cã „ãºtia au ajuns sã se împuºte ziua pe strãzi“. Dar au ºi împãrþit „organele“, fie cã erau de poliþie, procuraturã sau Servicii Secrete în tabere distincte, purtînd propria luptã pentru protejarea infractorilor favoriþi, în funcþie de „hiaturile“ avute pe bani mulþi cu aceºtia.

Iar recuperãrile au reprezentat mereu cea mai la îndemînã sãmînþã de scandal între grupãrile þigãneºti ºi cele sportive, mereu flãmînde sã-ºi sufle unele altora cele mai bãnoase combinaþii. Aici, dacã e „sã pîrlim“ doar de recuperatori, sportivii s-au aflat mereu într-un avantaj al comenzilor primite pe bandã rulantã de la cãmãtari. Culmea, asta în condiþiile în care aceºtia erau aproape sutã la sutã þigani. Dar cum ºtiau ºi ei cã „frate, frate, dar brînza e pe bani“, se înþelegeau cu chelioºii cu cefe groase sã le recupereze investiþiile. Sau, cel mult, cum nu plãteau nici un avans, angajau pentru aceeaºi recuperare ºi þigani, ºi sportivi, urmînd ca primii care executau „fraierul“ sã încaseze comisionul cuvenit.

Astfel s-a ajuns la o concurenþã pe viaþã ºi pe moarte, cãci, dupã cum recunoaºte cu sinceritate Nunu, liderul unei brigãzi respectate de sportivi

- nici pe acel Iohannis care, de la fiecare microfon, îi considera penali pe adversarii sãi politici, fãrã sã vadã bîrna din ochiul sãu; - nici pe sasul de la Sibiu, care s-a fãcut permanent cã nu vede criminalele excese iredentiste ale udemeriºtilor, în tentativa lor de a rupe Ardealul de România ºi de a-l alipi la Ungaria, ca la 1848, cînd saºii, statorniciþi pe pãmînturile noastre, au votat alãturi de maghiari, în Dieta de la Cluj; - nici pe înfocatul nostru mitingist, care a divizat ºi învrãjbit clasa politicã, neînþelegînd cã, dincolo de orice opinii politice, dincolo de orice controverse, trebuie sã se comporte ca preºedinte al tuturor românilor; - nici pe Klaus Werner Iohannis, care cautã pe la toate ghenele politice guvernul sãu, Parlamentul sãu, deºi þara are asemenea instituþii fundamentale, alese prin votul a milioane ºi milioane de români, ºi pe care trebuie sã le respecte toþi cetãþenii acestei þãri;

„Acest pãmînt e prea frumos ºi prea bogat […]. Vi-l vor lua!”

Aflat cu ani în urmã în vizitã în România, omul politic Jean-Marie Le Pen a afirmat: „Îmi pare rãu cã trebuie sã v-o spun, dar acest pãmînt e prea frumos ºi prea bogat ca sã-l puteþi pãstra fãrã luptã. Vi-l vor lua!”. Ceva mai tîrziu, George Friedman, de la Stratfor, a afirmat: „Statul Român ar trebui sã lupte pentru menþinerea suveranitãþii, pe fondul unui trend european de diminuare pînã la extinþie a suveranitãþii naþionale. […] Este o iluzie opticã impresia cã U.E. sau N.A.T.O. vor avea grijã de România. […] Trebuie sã vã asumaþi problema suveranitãþii ºi sã o plãtiþi!”. Ambii au avut dreptate!

În România, nu ne apreciem patrioþii! În secolul trecut, doi dintre cei mai mari patrioþi pe care i-a avut România – fiecare, la timpul sãu – au fost Mareºalul Ion Antonescu ºi preºedintele Nicolae Ceauºescu. La fel ca în anii de dupã al II-lea rãzboi mondial, amîndoi, la comanda „Marelui Frate de la Rãsãrit” ºi cu acordul „Aliaþilor” occidentali, au fost asasinaþi de haita leprelor trãdãtoare mioritice ºi a alogenilor de genul lui Samuel Bruckner & Co. Deasupra românilor, alãturi de dezbinare, planeazã blesteme grele, iar cele ale uciderii propriilor conducãtori ºi vînzarea de þarã fiind extrem de apãsãtoare, conduc plutonul. Un alt mare blestem ar fi ºi acela cã dupã sîngerosul decembrie 1989, toþi conducãtorii statului – un criminal, un prostovan, un hoþ ºi o marionetã – nici unul nu a fost/este român neaoº.

recuperatori, „º’aºa nu prea ne înghiþeam noi de prin oraº, dar cum ne agitam pe acelaºi mãlai, chiar cã se lãsa cu belãciune. Cã cãmãtarii ãºtia cu firmã ce fãceau, sã fie siguri cã li se scoate banu’ bine ºi repede, ne bãgau pe aceeaºi felie ºi pe noi, ºi pe þigani. Într-un fel e pe corecte, cã aºa se vede cine e mai tare-n ºmecherie ºi papã la urmã bãnuþu’! Mai naºpa era cã nu puteam sãlta deloc preþul, sãream cel mult la treizeci la sutã la o recuperare babanã, cã altfel o fãceau sãrãciile alea, cuþitaºii lu’ peºte, pe bani mai puþini. C-aºa am început sã ne dãm la gioale cu slugile la Fraþi, ne dãdeam cu rãngile în cap pe unde ne prindeam, cã se bãgaserã peste o combinaþie de-a noastrã pe care noi o luasem cu treizeci la sutã ºi ei se spãrseserã în cardealã d’aia ieftinã cã o fac într-o noapte, pe douãzeci la sutã. ª’am luat foc, le-am dat la cap, da’ pe dreptatea noastrã! Nasolia era cã datornicul se þinea tare, cã nu-i dãduse la cãmãtar acte în mînã, ci doar o icsivã pe marfã, cã luase de la el nu ºtiu cîte TIR-uri cu nutreþuri. C-avea un combinat d’ãsta de pui, ºi producea la greu þãranul, dar nu mai vroia sã plãteascã.

Era de prin Argeº, l-am cãlcat de cîteva ori, dar n-a fost loc de nici o palmã, cã era blindat cu gaborimea de acolo, stãtea casã-n casã ºi toatã ziua bot în bot cu ºefii de la Poliþie, de la tribunal, de la mascaþi, procurori, toþi erau hiaturile lui, era cel mai bengos în orãºelul ãla. ªi nu ieºea nici de-al dracului de acolo. Il tot amînam cu bãtaia, aºteptîndu-1 sã vinã pe la Bucureºti, cînd s-au bãgat jegoºii ãia de cocalari pe felie, dînd duma în tot oraºu’, cã sîntem niºte tîrfe cu muºchi ºi cã-1 iau ei pe fraier din casã, sã ne arate ce-i aia recuperare. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari.

Recuperatori“)

- nici pe cel amator de bani mulþi, cît mai mulþi, care, în curînd, va avea o indemnizaþie lunarã de 18.000 de lei, dar care s-a opus vehement ca amãrîþii de bugetari ºi pensionari, cu cîºtiguri de 12-15 ori mai mici decît ale înaltului demnitar de la Cotroceni, sã primeascã ºi ei o sutã sau douã în plus; - nici pe zmeul-zmeilor, cel ce aruncã mai în fiecare zi cu buzduganul de foc asupra Guvernului, Parlamentului, a partidelor aflate la putere, a adversarilor politici ºi a celor mai mulþi dintre supuºi, dar care la Bruxelles, unde ar trebui sã fie ,,ein Mann, ein Wort”, pare cã se pierde ca un mãrunt amploaiat pe sub redingotele stãpînilor de sclavi, adoptînd întotdeauna o atitudine euroconformã.

Spuneam cã, în decursul a 27 de ani, clasa noastrã politicã s-a reformat pînã la glezne. Dacã e sã ne referim la preºedinþii acestei þãri, trebuie sã spunem cã ei n-au atins nici mãcar aceastã performanþã. Ultimii doi n-au ajuns cu reforma nici pînã la pingele, continuînd sã calce apãsat cu crampoanele pe tibiile românilor.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU Prin comparaþie: – Nu se ºtie la comanda cui au fost aduse în þarã ºi reînhumate, cu onoruri de stat, la Mînãstirea Curtea de Argeº, resturile regelui-aventurier Carol al II-lea. Tot acolo s-a construit o „garsonierã” unde este aºteptat ºi fi-su’, regele-trãdãtor de la 23 august 1944. Poate cã „pachetul” va conþine ºi sinecurile parazitare ale aºa-zisei „case regale” (una dintre ele) a republicii România…

– Pentru a-ºi respecta înaintaºii, ungurii au adus resturile pãmînteºti ale lui Horthy ºi le-au înhumat în þara noastrã cu onoruri de stat. Nu i-a luat nimeni la rost! Astãzi.

– Ungaria a alocat fonduri substanþiale pentru a contracara Marea Unire a românilor de la 1918 ºi urmãrile Tratatului de la Trianon.

– Susþinerea de cãtre autoritãþile statale ale României a apropiatului centenar al României Mari este insignifiantã, iar de re-unire cu românii din afara þãrii nici nu putem visa.

– Monumentul ridicat dupã 1990 în Valea Piersicilor, la închisoarea Jilava, unde, la 1 iunie 1946, au fost mãcelãriþi, nu executaþi: Mareºalul Ion Antonescu, profesorii universitari Mihai Antonescu ºi Gheorghe Alexianu, generalul Constantin (Pichi) Vasiliu, s-a „volatilizat”. Este greu de crezut cã Gestapo-ul intern numit I.N.S.H.R.-E.W. ºi aflat sub protecþia Guvernului României ar fi strãin de fenomenul transformãrii monumentului de la Jilava, din stare solidã în cea gazoasã.

Oare cît va mai rezista mormîntul lui Nicolae Ceauºescu? În România, patrioþii sînt uciºi, iar trãdãtorii de þarã, onoraþi ºi urcaþi pe tron!

Sfîrºit ION MÃLDÃRESCU (Revista „Art-Emis“)

Sun Tzu: „Dezbinã ºi cucereºte!“ Ideile generalului chinez Sun Tzu, pãrinte al ºtiinþei militare (Secolul IV î.Chr.), sînt regãsite în ,,politica Bruxelului“, pentru România.

Arta supremã a rãzboiului este înfrîngerea inamicului, prin înºelãtorie, fãrã luptã, astfel: 1. Discreditaþi tot ceea ce merge bine în þara inamicului; 2. Implicaþi reprezentanþii claselor conducãtoare ale þãrii inamice în afaceri dubioase. Distrugeþi-le reputaþia ºi, la momentul potrivit, supuneþi-i dispreþului propriilor concetãþeni; 3. Utilizaþi creaturile cele mai ticãloase ºi mai abjecte; 4. Rãspîndiþi discordia ºi conflictele între cetãþenii þãrilor ostile. Întãrîtaþi-i pe tineri contra bãtrînilor; 5. Ridiculizaþi tradiþiile adversarilor. Discreditaþi-le luminãtorii de conºtiinþã; 6. Induceþi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare ºi neglijenþã, apoi avansaþi cu repeziciune; 7. Perturbaþi, prin orice mijloace, intendenþa, aprovizionarea ºi funcþionarea armatei inamicului; 8. Slãbiþi voinþa luptãtorilor inamici prin cîntece ºi melodii senzuale; 9. Daþi inamicului fete ºi bãieþi tineri pentru a-i lua minþile, dar ºi jad ºi mãtase pentru a-i zgîndãri ambiþiile; 10. Fiþi generoºi în promisiuni ºi recompense pentru informaþii; 11. Infiltraþi-vã peste tot spionii. Bazaþi-vã pe trãdãtorii care se gãsesc în rîndurile inamice; 12. Faceþi-l pe adversar sã creadã cã mai existã o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVIÞI! Scopul vostru trebuie sã fie preluarea intactã a tot ceea ce se aflã pe pãmînt. În acest fel, trupele vã vor rãmîne odihnite, iar victoria va fi totalã.

Pag. a 15-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei 205 ani de la rãpirea Basarabiei Basarabia este parte integrantã a spaþiului geografic ºi cultural al Poporului Român. Aºezarea geograficã a românilor între cele trei puternice imperii, Habsburgic, Otoman ºi al Rusiei Þariste, ne-a pus în primejdie vreme de cîteva sute de ani. Veacuri de-a rîndul, românii au fost obligaþi sã lupte continuu pentru apãrarea fiinþei naþionale, deoarece cele trei imperii au rîvnit, rînd pe rînd, la anexarea Þãrilor Româneºti, deseori fiind tratate ca monedã de schimb în conflictele pentru ocuparea de noi teritorii. Aºa s-a întîmplat în anul 1773, cînd AustroUngaria începe negocierile cu Poarta pentru anexarea Bucovinei. Curtea de la Viena, prin cancelarul Kauvitz, îi cere baronului Thugut sã gãseascã o comunicaþie mai convenabilã între Transilvania ºi Galiþia.

Avînd la dispoziþie hãrþi speciale ale Moldovei ºi cu ajutorul lui Alexandru Ipsilanti, voievodul fanariot al Þãrii Româneºti, al fanariotului Grigore Ghica, dragomanul Porþii, care va ajunge la domnia Moldovei, ºi al unui alt dragoman al Porþii, trãdãtorul Costache Moruzi, mituit de cãtre austrieci, dupã negocieri de trei luni, la 7 mai 1775, se încheie Convenþia pentru cedarea Bucovinei. Comandantul trupelor împãrãteºti din Galiþia, baronul Barco primeºte ordinul de a trece graniþele Moldovei ºi de a ocupa pãmîntul strãmoºesc ºi sfînt al nostru, Bucovina.

La început, atît Rusia, cît ºi Poarta n-au fost de acord cu anexarea Bucovinei de cãtre Austria, opunîndu-se formal, dar, încetul cu încetul, au închis ochii ºi au acceptat. Ruºii aveau deja întocmite planurile de împãrþire a teritoriilor româneºti ºi aºteptau doar un moment mai prielnic pentru a le pune în aplicare. Imperiul Otoman a început perioada de decãdere, lucru de care erau favorizate Austria ºi Rusia. Referitor la Rusia, Mihai Eminescu scria: „Împãrãþia ruseascã nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreagã, care, negãsind în sine nimic de o mãreþie intensivã, cautã mîngîierea propriei mãriri în dimensiuni mari“. Ajuns domn, Grigore Ghica a fost o unealtã în mîna ruºilor, dar s-a pus bine ºi cu turcii, ºi cu austriecii, avînd un sfîrºit tragic: i s-a tãiat capul. Capul lui Ghica a fost trimis la Constantinopol ºi expus în serai.

Situaþia Þãrilor Româneºti în timpul domniilor fanariote era foarte grea. Voievozii erau cu desãvîrºire izolaþi, nu aveau armatã, decît o micã gardã, viaþa le era mereu pusã în joc ºi nu se puteau susþine decît prin mijloacele cu care ajungeau la domnie, care era de scurtã duratã, pînã la trei ani. Atunci a început corupþia care nu a fost stîrpitã nici pînã astãzi. Voievozii erau fãrã nici un sprijin, þãranii sufereau, boierii erau ori retraºi la moºiile lor, ori erau pribegiþi prin þãri strãine. Aceeaºi situaþie era în acea perioadã ºi în Transilvania, românii erau iobagi ºi nu mai puteau suporta crunta exploatare. Împotriva acestei situaþii s-au revoltat moþii, sub conducerea lui Horea, Cloºca ºi Criºan, care au plãtit cu vieþile lor pentru îndrãzneala de a lupta împotriva Curþii de la Viena.

Prin tratatele de pace de la Kuciuk-Kainargi, în 1774, ºi Iaºi, 1792, printr-o serie de documente turceºti din 1802 ºi 1806, a fost modificat statutul juridic al Principatelor Române. Prin tratatul de la Adrianopol au fost elaborate regulamentele pentru Principate sub supravegherea Rusiei. Declanºarea rãzboiului ruso-turc din 1806-1812, a fost un rezultat al politicii Imperiului Rusiei, care urmãrea încorporarea Principatelor Române în graniþele sale. Eforturile Rusiei de a pãtrunde ºi a se întãri în aceastã parte a Europei s-au ciocnit de rezistenþa Porþii, cît ºi de poziþia Franþei. Diplomaþia europeanã mereu a avut un rol pozitiv pentru apãrarea intereselor Principatelor Române. În august 1806, drept rezultat al acþiunilor lui Sebastiani, ambasadorul francez la Constantinopol, sultanul i-a destituit pe domnii filoruºi din Moldova ºi Þara Româneascã, înlocuindu-i cu adepþi fideli politicii franceze. Acest act a servit drept pretext pentru declanºarea ostilitãþilor militare în vederea ocupãrii Þãrilor Române de cãtre Rusia. Luptele s-au

desfãºurat în defavoarea trupelor turceºti. În 1810, au început tratativele ruso-turce, în vederea încheierii pãcii, Rusia a condiþionat încheierea pãcii cu acceptarea Dunãrii ca hotar între cele douã imperii. Negocierile de pace au fost purtate de delegaþii ruºi ºi turci, românii fiind excluºi de la discuþii.

Confruntatã cu ostilitatea Angliei, neîncrederea Franþei, prin trãdarea dragomanului Porþii, Dimitrie Moruzi, Turcia a semnat precipitat, la 16/28 mai 1812, Tratatul de pace de la Bucureºti. În urma acestui tratat, Rusia a rãpit mai mult de jumãtate din teritoriul Moldovei, întreg spaþiul dintre Nistru ºi Prut, fãcînd astfel pentru viitor, din acest din urmã rîu linia de demarcaþie a frontierelor ruseºti. Pentru fapta sãvîrºitã, lui Dimitrie Moruzi i s-a tãiat capul, care a fost trimis la Constantinopol, unde a fost expus trei zile la porþile seraiului. Aceeaºi soartã a avut-o ºi fratele sãu, Panaiot Moruzi, acuzat ºi el de a fi trãdat Poarta.

Turcia nu a avut nici un drept legal de a consimþi la înstrãinarea teritoriilor româneºti, prin Tratatul de Pace de la Bucureºti, dupã ce, în urmã cu 37 de ani, acceptase anexarea Bucovinei de cãtre Austria.

Raptul teritorial din 1812 a fost începutul unei autentice tragedii naþionale. Noua graniþã, stabilitã arbitrar pe trupul viu al Moldovei, avea sã-i separe prin forþã pe românii dintre Prut ºi Nistru de restul teritoriului românesc. În dorinþa de a ºterge din memoria populaþiei dintre Prut ºi Nistru orice referire la Moldova, Rusia a denumit recenta sa achiziþie teritorialã Basarabia, pentru a ascunde adevãrul istoric despre Moldova sfîrtecatã. Astfel a început deznaþionalizarea ºi lichidarea românilor ca naþiune.

Românii au fost deposedaþi de bunuri ºi deportaþi în Siberia, Kazahstan, Caucaz ºi alte þinuturi îndepãrtate ale Rusiei pentru a li se pierde urma. La un moment dat, erau atît de mulþi români în Siberia, încît aceºtia au afirmat cã „în scurt timp devine a noastrã“. Aºa se explicã faptul cã astãzi existã în Caucaz, Kazahstan, Siberia ºi prin alte locuri din Rusia sate întregi pur româneºti, adevãrate colonii, rod al politicii ruseºti de lichidare a românismului.

Procesul rusificãrii ºi înglobãrii Basarabiei în Imperiul Þarist a fost încheiat, astfel cã Basarabia a ajuns o simplã gubernie. Limba rusã a fost introdusã în mod obligatoriu în instituþiile de stat, legislaþia româneascã a fost înlocuitã cu cea ruseascã. Mãsurile silnice pentru stîrpirea românismului au fost luate fãrã de curmare.

Administraþia, biserica ºi ºcoala au ajuns cu desãvîrºire ruseºti, astfel cã holocaustul românesc a fost deplin. Înfrîngerea Rusiei þariste în Rãzboiul Crimeii ºi oprirea înaintãrii ei în Balcani, prin prevederile Tratatului de pace de la Paris, din 1856, au permis revenirea în Moldova, pentru o perioadã de 22 de ani, a trei judeþe din sudul Basarabiei, Ismail, Cahul ºi Bolgrad. Rusia þaristã a analizat influenþa procesului reformator din România asupra românilor basarabeni ºi în scurt timp va anexa din nou cele trei judeþe. În urma rãzboiului ruso-româno-turc din 1877-1878, România ºi-a cucerit Independenþa de Stat, dar Rusia a încãlcat prevederile Convenþiei româno-ruse, semnate la 4/16 aprilie 1877, cînd a profitat de invazia trupelor ruseºti pe teritoriul României ºi a introdus în convenþie textul: „Tot ce facem, facem cu învoirea românilor“.

Ulterior, s-au folosit de acest text pentru anexarea judeþelor din sudul Basarabiei, Ismail, Cahul ºi Bolgrad, obþinute la Congresul de la Berlin din iunie - iulie 1878.

De la tratatele ºi congresele de pace, Rusia a obþinut tot ce ºi-a dorit. Presa rusã din acea perioadã scria cã „onoarea unui popor de 80 de milioane de locuitori este mai mare decît onoarea unui popor de 4-5 milioane de locuitori ºi aºa se justificã de ce Rusia trebuie sã stãpîneascã acele teritorii“. Istoricii care au studiat politica ºi strategia Rusiei în Secolele XVIII-XIX au ajuns la concluzia cã ruºii s-au dedat la cîte 4-5 invazii în Þãrile Române într-un secol. Acestea aveau nevoie de 20 de ani pentru a-ºi reveni. Suferinþa românilor ca

urmare a invaziilor ruseºti în Þãrile Române l-a impresionat pe Mihai Eminescu, care a scris: „Ruºii sînt sub dominarea unui gol sufletesc, a unui urît care-i face sã caute în cuceriri ceea ce n-au înlãuntrul lor“, dar chiar „de-ar stãpîni pãmîntul, tot nu s-ar umple“. Problema golului sufletesc de care suferã ruºii este reluatã ºi de Lucian Blaga.

Dupã Revoluþia din Rusia, din 1917, Basarabia ºi-a recîºtigat libertãþile democratice, dar politica de deznaþionalizare ºi rusificare de peste 100 de ani a pus populaþia româneascã în faþa pericolului de dispariþie ca etnie. Totuºi, în noaptea de 23/24 ianuarie 1918, a fost proclamatã independenþa Republicii Moldoveneºti, iar la 27 martie 1918, Sfatul Þãrii a hotãrît în urma votului Unirea Basarabiei cu România. Declaraþia de Unire a încheiat o etapã zbuciumatã în istoria Basarabiei, marcatã de anexarea ei de cãtre Rusia în 1812. Ne dorim ca, în scurt timp, 27 martie sã devinã zi de sãrbãtoare naþionalã a românilor, ca un act reparatoriu ºi ca o nãdejde a noastrã cã ce s-a întîmplat la 27 martie 1918 se va repeta din nou, cît mai curînd posibil ºi pentru veºnicie.

La 28 noiembrie 1918, a avut loc Unirea Bucovinei cu România ºi se anula, astfel, convenþia austro-turcã din 1775, prin care Bucovina fusese rãpitã de Imperiul Habsburgic. La 1 Decembrie 1918, a avut loc Unirea Transilvaniei cu România, iar Conferinþa de Pace de la Paris, din 1919-1920, a consimþit prin tratate internaþionale hotãrîrile Sfatului Þãrii de la Chiºinãu, din 27 martie 1918, decizia Congresului General al Bucovinei, din 28 noiembrie 1918, ºi rezoluþia Marii Adunãri Naþionale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

România Mare a avut o viaþã scurtã, de numai 22 de ani. În anul 1924, la indicaþia liderilor bolºevici de la Kremlin a fost creatã Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã, în stînga Nistrului, ca o primã diversiune la adresa României. La 26 ºi 27 iunie 1940, în urma pactului sovieto-german Molotov-Ribbentrop, au fost transmise Notele ultimative ale guvernului sovietic pentru cedarea Basarabiei ºi a Bucovinei, iar la 28 iunie 1940, a avut loc invazia Basarabiei ºi a Bucovinei de cãtre trupele sovietice. La 30 august 1940, Germania ºi Italia au impus, prin Dictatul de la Viena, ca România sã cedeze Ungariei nordul Transilvaniei, iar, ulterior, Bulgariei sã-i cedeze Cadrilaterul. În cîteva luni, România a pierdut peste 33 la sutã din teritoriu ºi populaþie, o adevãratã tragedie a Poporului Român. La 21 iunie 1941, România s-a alãturat Germaniei în lupta împotriva Uniunii Sovietice pentru eliberarea Basarabiei ºi Bucovinei, care pentru trei ani au fost reintegrate în România. Prin lovitura de stat de la 23 august 1944, România a ieºit din rãzboiul purtat alãturi de Germania ºi s-a alãturat Naþiunilor Unite. Cu toate eforturile ºi sacrificiile fãcute pînã la sfîrºitul rãzboiului, în loc de cobeligerantã, România a primit statut de þarã învinsã, fiind ocupatã ºi jefuitã, trebuind sã plãteascã sume uriaºe pentru întreþinerea armatei sovietice, care a invadat þara, ºi obligatã la plata unor despãgubiri de rãzboi eºalonate pe o perioadã de 20 de ani.

Dupã al II-lea rãzboi mondial, a fost anulat Dictatul de la Viena, dar România a pierdut Basarabia, Bucovina ºi Cadrilaterul. Pentru românii din Basarabia ºi Bucovina au început aceleaºi drame ºi tragedii ca în anul 1812. Un adevãrat genocid, holocaust al românilor, care, din nefericire, continuã ºi astãzi. Republicii Moldova i-au fost trasate graniþe artificiale, o parte a teritoriilor româneºti intrînd în componenþa Ucrainei, iar Transnistria a fost înglobatã Republicii Moldova, ceea ce a creat mari greutãþi tînãrului stat, culminînd cu conflictul din 1992, care a cauzat pierderea de vieþi omeneºti.

La 27 august 1991, Parlamentul din Chiºinãu a adoptat Declaraþia de Independenþã a Republicii Moldova, precum ºi imnul de stat „Deºteaptã-te, române!“, iar ziua de 31 august a fost declaratã sãrbãtoarea „Limba noastrã româneascã“. Ultima invazie a sovieticilor în România a avut loc în decembrie 1989, cînd Mihail Gorbaciov a trimis în þara noastrã cîteva mii de specialiºti sovietici, sperînd ca dupã evenimentele din 1989, România sã rãmînã în sfera de influenþã a Rusiei. Nu s-a întîmplat nimic din scenariul sovieticilor, România a intrat în N.A.T.O. ºi a aderat la Uniunea Europeanã. Moscova ne avertizeazã cã nici N.A.T.O., nici Uniunea Europeanã nu sînt veºnice, iar prin anexarea Crimeii ºi prin conflictul din estul Ucrainei, Rusia îºi îndreaptã privirile asupra Mãrii Negre, a Republicii Moldova, punîndu-ne pe noi într-o situaþie criticã. Astãzi, Basarabia ºi Bucovina plîng, un strigãt de deznãdejde se aude de acolo, iar pentru noi, cei de acasã, important rãmîne, ce facem pentru fraþii noºtri care sînt în suferinþã.

IOAN GÂLDEA (Text reprodus din revista „Art-Emis“)

Pag. a 16-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Vedenie despre Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe (3) Fratele Ioasaf a stat în faþa porþii, privind înãuntru cu admiraþie ºi nesaþ. Sfîntul Gheorghe a intrat, ºi-a fãcut semnul crucii, trei metanii ºi s-a închinat împãratului.

Apoi se pregãtea sã se întoarcã pentru a-1 aduce cu el ºi pe Ioasaf, dar a auzit vocea împãratului spunînd: „Lasã-1 pe acesta, nu e vrednic sã intre, cãci nu are veºmînt de nuntã”.

Auzind acestea, monahul Ioasaf s-a înspãimîntat nu cumva sã fie osîndit ºi a început cu bunãvoinþã sã rosteascã rugãciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieºtemã pe mine, pãcãtosul”. Sfîntul Gheorghe a cãzut la picioarele Împãratului ºi i-a zis: „Doamne, adu-þi aminte de sîngele pe care l-ai vãrsat pe cruce pentru mîntuirea oamenilor, ºi iartã, te rog, acest suflet pãcãtos ºi condu-1 pe drumul mîntuirii. ªtiu cã milostivirea Ta este întinsã ca largul mãrii ºi adîncã precum abisul”. Atunci Împãratul a rãspuns: - Gheorghe, tu ºtii bine iubirea pe care i-am arãtat-o acestuia ºi binele pe care i l-am fãcut de a cunoaºte tainele acestei iubiri a mea, pe care unii mari ostenitori le-au cerut ºi nu le-au dobîndit. Acesta n-a avut în sufletul sãu iubirea Mea, m-a nesocotit, a trãit pînã acum în trîndãvie ºi pentru lucrurile mincinoase ale lumii, M-a nesocotit pe mine ºi de aceea nu este vrednic de iertare.

- ªtiu, Doamne, a continuat rugãtor Sfîntul, cã, dacã judeci dupã dreptatea Ta, este vrednic de pedeapsã, dar Te rog sã-i reverºi acestuia din belºugul milei Tale. ªtii cã lumea se aflã astãzi în viclenie, e plinã de rãutate ºi nu existã multe pilde de virtute. Sã se reverse harul Tãu,

Doamne, spre a se mîntui robul Tãu, cãci are bunãvoinþã ºi doar obiºnuinþa rãutãþii îl biruie.

- Dragul meu Gheorghe, cunosc starea lumii, cãlcãrile poruncilor Mele, nedreptãþile, desfrînãrile, adulterele ºi toate cele vãdite ºi ascunse ale oamenilor, însã rabd, aºteptînd fie ºi pocãinþa unui singur pãcãtos.

Doresc ca toþi oamenii sã se mîntuiascã, de altfel de aceea Mi-am vãrsat sîngele pe cruce ºi mã jertfesc în fiecare zi. Dar cel pentru care te rogi nu ascultã poruncile mele ºi pînã acum a fãcut doar voia sa. N-am încetat sã-i arãt calea dreaptã, el însã cade în nepãsare, nesocoteºte ºi nu vrea sã vadã jertfa Mea. Atunci Sfîntul Gheorghe, sãrutîndu-I picioarele cu multã smerenie, I-a zis: - Adu-Þi aminte, Doamne, de sîngele meu, care pentru iubirea Ta l-am vãrsat, ºi dãruieºte-mi acest suflet.

Iartã-l, Doamne, ºi învredniceºte-1 sã bea paharul iubirii Tale ºi sã facã sfînta Ta voie.

Atunci Domnul, cu faþa plinã de bucurie, i-a spus: - Facã-se voia ta, Gheorghe.

I-a dat cu mîna Sa dreaptã un pahar ºi i-a zis: - Ia paharul ºi dã-i sã bea din aceastã bãuturã; acesta este paharul dragostei Mele. Toþi Sfinþii au bãut din paharul acesta, fiindcã el este în viaþa mincinoasã plin de chinuri, încercãri, oftãri, martiraje ºi moarte trupeascã, pentru ca sufletul sã se curãþeascã ºi pentru a se bucura aici, în raiul veºnic. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

UN PUNCT DE VEDERE

lalþi nu ne aparþine, noi, oamenii, nu o putem crea. Ea ne e datã de sus, de Stãpînul ºi Creatorul a toate. A dispune de ea cum vrem e un foarte grav pãcat. „Doamne ºi Stãpînul vieþii mele...”, spune preotul la sfînta slujbã.

Epoca noastrã – a neopãgînismului modern – exceleazã în retorici abile, viclene ºi de rea credinþã, cu care sã sminteascã lumea, sã ambaleze convingãtor orice nelegiuire, orice genocid. Se vorbeºte în cazul întreruperilor de sarcinã de: „...dreptul cuplurilor de a-ºi gestiona, dupã cum cred de cuviinþã, viaþa de familie...”.

Iatã, suprimarea unei vieþi omeneºti e o problemã de... gestiune. ªi apoi de: „...dreptul femeii de a dispune cum vrea de corpul ei...”, º.a.m.d.

Nota bene: Foarte des femeia e silitã sã dispunã de corpul ei altfel decît ar vrea, din raþiuni economice, conflictuale etc.

Iatã, e vorba de... DREPTURI, ºi numai drepturi. De DATORII (morale) nici vorbã. De DREPTUL LA VIAÞÃ nici vorbã. Ori, fãrã acest drept esenþial, celelalte mult trîmbiþate drepturi sînt iluzorii, fãrã obiect. În schimb, în þãri civilizate, cu mentalitãþi evoluate, moderne, progresiste (pe care le admirãm slugarnic ºi le invidiem atît de mult) – vezi Olanda ºi Elveþia între altele – se face mare caz ºi e energic promovat DREPTUL LA MOARTE! Sinuciderea (eutanasierea) asistatã medical la cerere, în clinici specializate, e legiferatã.

Bineînþeles, cu anumite (ipocrite) reglementãri.

Solicitantul trebuie sã fie major, sã facã o declaraþie notarialã în acest sens ºi mai ales sã dovedeascã temeinic cã... nu are datorii bancare. Preþurile acestei „asistenþe medicale” sînt diferenþiate. Poþi beneficia (dupã posibilitãþi) de o „sinucidere de lux” sau de una mai modestã. În creºtinism, sinuciderea (precum Iuda) este consideratã PÃCAT. Pãrintele Arsenie Boca († 1989) prevãzuse cã în anii ce vor urma: „...va apãrea cîte un Irod în fiecare familie...”.

Sã mai ridicãm cu un semiton nivelul discuþiei.

Fiecare dintre noi sîntem o pãrticicã, o celulã a unei comunitãþi umane. Individualismul modern nu trebuie sã ne înºele, sã camufleze acest lucru. Omul e „zoon polytikon” – fiinþã socialã. Definitorie ºi exclusiv umanã e pentru noi apartenenþa la COMUNITATEA NAÞIONALÃ. Limba românã are mari profuzimi de exprimare. Vorbim de naþie, de popor. Dar vorbim adesea de... NEAM! Neamuri sînt George, Constantin ºi Mari: fraþi, surori, veri etc... Ce semnificaþie are acest lucru? Înseamnã cã sînt rude, au strãmoºi comuni, aparþin aceleiaºi familii, cu caracteristici ereditare comune în ceea ce priveºte caracterul, temperamentul ºi chiar fizionomia. Iatã, limba românã ne spune cã neamul – NEAMUL ROMÂNESC – e o mare familie, aparþinãtorii de el sînt rude de sînge – COSÎNGENI se spune – sînt o SEMINÞIE (provin din aceeaºi sãmînþã). (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Marºul vieþii contra ofensivei morþii (2) Notã: La 25 martie 2017, a avut loc ,,Marºul pentru viaþã”. Unul din principalii organizatori fiind grupul „Studenþi pentru viaþã” (S.P.V). S-au afirmat, cu aceastã ocazie, lucruri interesante care se preteazã, însã, la unele nuanþãri, accentuãri ºi completãri. Întîmplãtor, am citit în presã povestea unei afaceri de mare succes, iniþiatã de un grup de întreprinzãtori dotaþi cu un excepþional simþ al pieþei de desfacere, cu imaginaþie ºi îndrãznealã. Ei „au ochit” un sector virgin al pieþei, un sector de mare viitor. Cel al cuplurilor care nu pot, sau nu îºi permit sã aibã copii. Afacerea e foarte prosperã ºi în curs de dezvoltare. E vorba de o industrie, de mare serie, ºi anume industria de produs copii (dacã îi putem numi aºa!) din mase plastice. Foarte naturalist executaþi, la mãrime naturalã, cu colaborarea unor sculptori, anatomiºti, pediatri, tehnologi, de mare calitate.

Succes enorm. Profituri pe mãsurã. Consumatorul, perfect satisfãcut, la preþuri rezonabile. Se poate mai bine?

Au apãrut, e drept, ºi unele „derapaje” în rîndul amatorilor de astfel de „produse”. Bebeluºul rãmîne mic ºi drãgãlaº ani de zile (10 ani perioada de garanþie). Dar apoi se deterioreazã. Desigur, poate fi înlocuit, oferta producãtorilor este mare. Dar unele familii sensibile, mai vulnerabile psihic, suferã o adevãratã dramã cînd bebeluºul trebuie aruncat la gunoi. S-au ataºat de el. În capul ºi în inima lor s-a creat o confuzie între realitate ºi iluzia din plastic. Au fost cazuri în care astfel de familii au apelat la un adevãrat ritual de înmormîntare, cu plînsete, bocete ºi chiar un soi de ritual religios.

Sã nu ne mirãm. În S.U.A., þara tuturor posibilitãþilor, existã un cimitir al cîinilor de miliardari, cu cavouri somptuoase ºi monumente impresionante ale... decedatului.

Se cunosc ºi douã cazuri mai grave. O astfel de familie a trebuit sã facã apel la un tratament psihiatric intens, iar o alta, pur ºi simplu, n-a putut suporta pierderea bebeluºului din plastic ºi s-a sinucis. Cazuri cunoscute.

Poate mai sînt ºi altele.

Iatã, destul de puternici cei doi idoli ai neo-pãgînismului contemporan, BANII ºi TEHNOLOGIA. Ei reuºesc sã cufunde mulþi oameni într-un balamuc virtual ºi sã producã tragedii absurde ºi patologice în unele familii. De aceea, cred cã principalul efort al acestei lupte pentru viaþã trebuie sã fie acela de a-i convinge pe oameni cã AVORTUL este o CRIMÃ. Se suprimã o viaþã omeneascã constituitã. Existã numeroase argumente atît religioase, cît ºi profane (ºtiifinþice, medicale) în acest sens.

Ridicînd spre cele duhovniceºti nivelul discuþiei, dat fiind cã ne place sã credem cã sîntem creºtini ortodocºi autentici, sã nu uitãm o clipã cã viaþa noastrã ºi a celor-

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Rãstignirea Domnului Plînge Cerul ºi Pãmîntul Rãstignirea lui Iisus Se-mplineºte legãmîntul Încã din vechime spus...

Vãd pe Domnul în icoane Luminã nemãrginitã, Îl dor rãnile-n piroane, Cãci iubirea-i infinitã...

Curge sîngele în rîuri, Spalã-ntinãciunea firii, Lacrimile ºterg în valuri Pãcatele omenirii...

Prin Domnul Iisus Hristos ªi prin sîngele Sãu sfînt, Crucea este de folos Mîntuirea pe Pãmînt...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Lumina pãcatului

Motto: „Raiul este luminat de flãcãrile Iadului!”

Visam invers, visam în vis – nu era somn, era abis de ne-mplinitã vinã... ºi din pãcat îmi rãsãrea luminã.

Gîndeam pãgîn ºi mã vibrau fiori, strîngînd la piept galbene flori ºi-a nopþilor reginã... dar din pãcat îmi rãsãrea luminã; Pe strãzi roiau ispitele, dement lovindu-mi firea cea seninã, ºi îngeru-mi pãrea absent... dar din pãcat mai rãsãrea luminã; Cu braþul plin de trandafiri, adînc robit de o nãlucã, actor pe scena celor douã firi... lãsam lumina sã mã ducã; ªi am fost dus - corabie-n derivã, departe de cetate, sub crucea din rãscruci, acolo noi ºezurãm în pacea primitivã... aproape în luminã, departe de nãluci.

Preot ROMAN FORAI (Poezie reprodusã din volumul „Scrisori cãtre Dumnezeu“)

Pildã creºtinã Alege sã trãieºti în pace!

Motto: „Trãiþi în pace, ºi Dumnezeul dragostei ºi al pãcii va fi cu voi“ (2 Corinteni 13:11) Cînd Domnul Isus i-a trimis pe ucenicii Sãi în lume sã propovãduiascã Evanghelia, El le-a spus sã meargã în fiecare cetate, sã gãseascã o casã primitoare în care sã stea ºi sã spunã: „Pace vouã!“. Dacã erau primiþi, puteau rãmîne acolo sã-ºi facã lucrarea. Dacã nu, trebuiau sã plece ºi sã scuture praful acelui loc de pe picioare (vezi Matei 10:11159). De ce a spus Domnul Isus aºa? Pentru cã, în loc sã stai acolo unde eºti tolerat, ar trebui mai degrabã sã mergi acolo unde eºti apreciat. Nu trebuie sã-þi pierzi timpul cu cei care nu vor sã fie ajutaþi. Dacã rãmîi acolo unde existã ceartã, nu poþi fi eficient. Cearta îl întristeazã pe Duhul Sfînt.

Cînd pacea dispare, dispare ºi Duhul Sfînt – ºi El este cel care face, de fapt, lucrarea! Întrebare: Cînd þi-L imaginezi pe Domnul Isus lucrînd în alþii, cum Îl vezi? Cu siguranþã nu lucrînd în grabã ºi sub stress, aºa cum sîntem noi adeseori. Nu-i aºa cã þi-L imaginezi fãcînd lucrarea calm, cu o pace profundã ºi de neclintit? Aceasta este o trãsãturã pe care ºi tu trebuie sã o dezvolþi. Ca ambasador al lui Christos, noi trebuie sã ne asemãnãm tot mai mult cu Stãpînul nostru în relaþiile cu ceilalþi.

Pavel scrie: „Trãiþi în pace ºi Dumnezeul dragostei (Care este Izvorul afecþiunii, al bunãvoinþei, al dragostei ºi al bunãtãþii faþã de oameni) ºi al pãcii va fi cu voi“.

Cînd recurgi la forþã, la ceartã, la intimidare, la mînie ºi la constrîngere, eºti pe cont propriu. Dar cînd dai dovadã de afecþiune, de bunãvoinþã, de dragoste ºi de bunãtate faþã de oameni, Dumnezeu a promis cã va fi cu tine.

Aºadar, cuvîntul pentru tine astãzi este – „alege sã trãieºti în pace!“.

Pag. a 17-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (3) Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU) (2) La Conferinþa de la San Francisco, au participat 50 de state, la cele 46 de state care îndeplineau condiþiile fixate la Yalta adãugîndu-se Bielorusia, Ucraina, Danemarca ºi Argentina. Pentru organizarea ºi conducerea lucrãrilor a fost constituit un Comitet de conducere alcãtuit din ºefii celor 50 de delegaþii participante sub preºedinþia SUA, care se ocupã de conducerea generalã ºi de rezolvarea problemelor politice majore sau de procedurã. Un Comitet restrîns, alcãtuit din 14 state, se ocupã de problemele curente ale Conferinþei. În afara acestor organe, s-au mai constituit douã comitete generale: Comitetul deplinelor puteri (din 6 state) ºi Comitetul de coordonare (din statele care alcãtuiau Comitetul executiv). Lucrãrile Conferinþei s-au desfãºurat în ºedinþe plenare, conduse, prin rotaþie, de cãtre un preºedinte, ºef al uneia dintre delegaþiile celor patru puteri iniþiatoare, ºi în comisii ºi comitete tehnice, unde s-a redactat textul Cartei. Au funcþionat 4 comisii ºi în cadrul lor 12 comitete, alcãtuite din reprezentanþi ai tuturor statelor prezente, procedura de vot fiind cu majoritatea de 2/3.

Limbile oficiale ale Conferinþei au fost: englezã, francezã, rusã, spaniolã ºi chinezã, în care trebuiau publicate toate documentele, iar ca limbi de lucru engleza ºi franceza, în care trebuiau traduse discursurile þinute în alte limbi. În forma ei finalã, Carta ONU a fost adoptatã de plenul Conferinþei la 25 iunie 1945, ºi semnatã de delegaþii la ceremonia de închidere din 26 iunie 1945.

Adoptarea Cartei a însemnat un eveniment istoric în sfera relaþiilor internaþionale, care a permis triumful marilor valori: pacea, securitatea, progresul economic ºi

Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (2) Ce este Uniunea Europeanã? (2) * Euro este moneda oficialã a 19 din cele 28 de state membre ale UE. Este folositã zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni. Simplã ca denumire ºi uºor de reþinut, ea a fost lansatã la 1 ianuarie 2002. * Drapelul prezintã un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru. Stelele simbolizeazã idealurile de unitate, solidaritate ºi armonie între popoarele Europei. Din punct de vedere simbolistic, una din interpretãri susþine cã cele 12 stele aurii fac trimitere la

Un gînditor rus îndrãgostit de cultura românã - Dughin la Bucureºti (5) Continuãm în acest numãr al revistei „România Mare“ traducerea fãcutã de Iurie Roºca la Sala Dalles, cu ocazia venirii lui Aleksandr Dughin la Bucureºti.

De aici – partea a doua a acestei cãrþi. Este vorba despre teoria lumii multipolare. Vã rog sã reþineþi, nu bipolare, ci multipolare. Iar atunci cînd spunem „multipolare”, asta înseamnã cã este vorba despre mai mult decît trei poluri. Cîte civilizaþii – atîtea poluri. Astfel, o alternativã a actualei lumi unipolare sau globale nu trebuie sã fie revenirea la bipolaritate. Trebuie sã recunoaºtem pluralitatea culturilor. Trebuie sã punem capãt acelui rasism implicit care a însoþit Modernitatea europeanã. Acest rasism era unul explicit în cazul naþionalismului ºi naþional-socialismului, acelaºi rasism purta un caracter de clasã în teoria comunistã, însã originile lui se trag din ideologia liberalã din Secolele XVIII – XIX. Popoarelor care erau considerate mai puþin dezvoltate decît englezii li se impunea dominaþia colonialã. ªi iatã aici ideea lui Lucian Blaga despre orizonturile culturale, despre faptul cã peisajul formeazã subconºtientul poporului, pãtrunderea lui genialã în peisajul mioritic ca explicaþie sau cheie a identitãþii româneºti ar putea sã stea la baza unei noi antropologii ºi a unei geopolitici noi, care s-ar întemeia pe multipolaritate, pe respingerea radicalã a supremaþiei unor popoare sau culturi asupra altora, oricare ar fi formele care ar exprima aceste tendinþe: fie cã este vorba despre pretenþia de superioritate biologicã a unei culori a pielii asupra alteia, fie despre compararea parametrilor tehnici

social - asupra forþei, dominaþiei ºi înapoierii. România a fost admisã în ONU abia la 14 decembrie 1955, cãtre finele celei de-a X-a sesiuni a Adunãrii Generale, în organizaþia mondialã punîndu-se capãt unui act de nedreptate care þinea România în afara ONU, deºi ea se alãturase Naþiunilor Unite înainte de 1 martie 1945. În discordanþã cu România, Italiei, care a avut o contribuþie militarã mult mai modestã la înfrîngerea Germaniei, i sa recunoscut statutul de cobeligerantã, Tratatul de pace încheiat de România cu Naþiunile Unite, la 10 februarie 1947, consfinþea încã din preambul, situaþia României de stat învins în rãzboi. Cu toate acestea, România a devenit membrã a trei instituþii specializate din sistemul Naþiunilor Unite: Organizaþia Mondialã de Sãnãtate, Organizaþia Meteorologicã Mondialã ºi Uniunea Internaþionalã a Telecomunicaþiilor.

Scopurile ºi principiile Cartei ONU (1)

Preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a efectuat o vizitã oficialã în þara noastrã sãptãmîna trecutã, ºi-a manifestat entuziasmul reîntîlnirii cu Traian Bãsescu printr-un sãrut apãsat pe fruntea generoasã a fostului preºedinte al României. În discursul þinut în Parlamentul de la Bucureºti, înaltul demnitar european ºi-a exprimat convingerea cã pînã în 2019, cînd va prelua preºedinþia prin rotaþie a Uniunii Europene, þara noastrã nu va mai fi monitorizatã în domeniul justiþiei ºi va fi primitã în Spaþiul Schenghen.

ONU este o organizaþie interguvernamentalã cu vocaþie mondialã, urmãrind atingerea unor obiective multiple în domeniile securitãþii ºi relaþiilor internaþionale, prin promovarea ºi apãrarea unor principii ºi norme cuprinse în Cartã. Scopurile Organizaþiei Naþiunilor Unite sînt urmãtoarele: * menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale prin mãsuri colective eficace pentru prevenirea ºi înlãturarea ameninþãrilor împotriva pãcii ºi prin reprimarea actelor de agresiune sau violãri ale pãcii ºi sã înfãptuiascã, prin mijloace paºnice, în conformitate cu principiile justiþiei ºi dreptului internaþional, aplanarea ºi rezolvarea diferendelor sau situaþiilor de pe plan internaþional care ar putea duce la violarea pãcii; * dezvoltarea relaþiilor prieteneºti între naþiuni bazate pe respectarea principiului egalitãþii în drepturi a popoarelor ºi dreptul lor de a dispune de ele însele ºi sã ia oricare alte mãsuri potrivite pentru consolidarea pãcii

mondiale; * realizarea cooperãrii internaþionale, rezolvînd problemele internaþionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, promovînd ºi încurajînd respectarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale pentru toþi, fãrã deosebire de rasã, sex, limbã sau religie; * sã fie centrul în care sã se armonizeze eforturile acþiunilor cãtre atingerea acestor scopuri comune. (va urma)

cele 12 stele de deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, prezentate în Apocalipsa Sfîntului Apostol Ioan. * Imnul UE - „Oda bucuriei“. Adoptat în 1985, imnul are la bazã compoziþia lui Ludwig van Beethoven, fiind destinat sã celebreze valorile comune ale þãrilor membre. * Deviza „Unitate în Diversitate“ (In varietate concordia). În urma concursului „O devizã pentru Europa“, în anul 2000, a fost aleasã ºi uºor adaptatã sintagma alcãtuitã de Ernesto Teodoro Moneta, „In Varietate unitas“. Este tradusã în toate cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. * Cel mai înalt vîrf este Mont Blanc din Alpii Graici, care mãsoarã 4.810,45 metri deasupra nivelului mãrii. * Cel mai jos punct din UE este Zuidplaspolder, în Olanda, la 7 metri sub nivelul mãrii.

* Peisajul, clima ºi economia UE sînt influenþate de coastã, care mãsoarã 65.993 km lungime, fiind a doua cea mai lungã coastã din lume, dupã Canada. * UE este a cincea cea mai lungã frontierã din lume, cu un total de 12.441 km. * Cele mai multe tipuri de climã, de la clima arcticã la cea tropicalã. * Populaþia UE este puternic urbanizatã, aproape 75% din locuitori trãind în zone urbane. * În UE sînt cele mai multe oraºe globale decît în orice altã regiune din lume. Conþine 16 oraºe cu o populaþie de peste un milion de locuitori, cel mai mare fiind Londra. Bucureºtiul este pe locul 6. (va urma) (Grupaj alcãtuit împreunã cu Reprezentanþa Comisiei Europene în România)

sau economici. Pentru cã atunci cînd, de exemplu, încercãm sã aplicãm unei societãþi parametrii care la noi sînt mai dezvoltaþi, cum ar fi în cazul economiei, ne pomenim în situaþia unor rasiºti.

Aº vrea sã vã atrag atenþia asupra unui film de excepþie al lui Werner Herzog „Acolo unde viseazã furnicile verzi”. În acest film se demonstreazã cã aborigenii australieni nu doar cã nu pot sã fie niºte concurenþi ai civilizaþiei occidentale (în cazul dat, al celei anglosaxone), ci cã ei nu doresc sã se miºte în aceastã direcþie. ªi anume aceastã nedorinþã reprezintã aspectul fundamental al unei lumi multipolare. De pildã, europenii îºi doresc Uniunea Europeanã. E o alegere excelentã. E perfect, dar este vorba doar despre o alegere a europenilor.

Dar dacã cineva opteazã pentru o altã alegere? Iatã ruºii, de pildã, nu doresc sã accepte valorile europene, Uniunea Europeanã, nu doresc sã accepte caracterul opþional al apartenenþei sexuale, nu doresc sã se elibereze de propria identitate colectivã. S-ar pãrea cã ar trebui sã fim lãsaþi în pace. Dar se pare cã aici ceva nu este în regulã. ªi iatã cã întreaga maºinãrie a Occidentului, a liberalismului, a globalismului se nãpusteºte împotriva noastrã, deoarece noi nu doar nu dorim sã admitem aºa ceva, dar ºi ne apãrãm dreptul sã fim diferiþi. Iatã, pe scurt, despre ce este vorba în partea a doua a acestei cãrþi, care respinge, în mod categoric, trecutul imperial ºi colonial al Rusiei. Pentru cã, întradevãr, pe parcursul mai multor perioade istorice, noi am procedat altfel decît ar fi trebuit sã procedãm din perspectiva acestei teorii a multipolaritãþii. Noi impuneam altora adevãrul nostru, refuzam sã auzim alte popoare ºi deci nu aveam dreptate. ªi multe popoare ne-au rãsplãtit pentru asta într-un mod perfect legitim. Dacã negãm caracterul de subiect al cuiva anume, atunci neapãrat se va gãsi cineva care ne va refuza ºi nouã dreptul de a avea

calitatea de subiect. Acesta este cel de-al doilea principiu abordat în carte. ªi cãtre sfîrºitul acestei lucrãri se dã o definiþie a eurasianismului, care reprezintã modelul general al unei lumi multipolare care s-ar baza pe principiile celei de-a Patra Teorii Politice. Sînt absolut sigur cã acestei cãrþi i se pot formula critici consistente. Cunoaºteþi probabil ce reprezintã, din punctul de vedere al ºtiinþei, principiul falsificãrii. Adicã, doar afirmaþia care poate fi supusã criticii este una ºtiinþificã. Iar dacã o anume afirmaþie nu poate fi supusã criticii, atunci e vorba despre o simplã aberaþie. Consider cã aceastã carte va trezi atît acorduri, cît ºi dezacorduri, va determina campanii critice sau de trecere sub tãcere. Însã, de fapt, toate acestea conteazã mai puþin. Eu, pur ºi simplu, sînt fericit cã în aceastã splendidã limbã românã, în care au scris gînditorii, filosofii pe care îi admir, sînt editate textele mele, care încearcã, de o manierã modestã, sã dezvolte ºi sã aplice anumite idei pe care le-am împrumutat, într-o mãsurã considerabilã, de la învãþãtorii mei români.

Iar de aici încolo, cãrþile ºi ideile îºi au propria lor soartã. Aceastã soartã, probabil, nu mai depinde nici de editor, nici de traducãtor ºi cu atît mai puþin de autor.

Deoarece ideile aparþin celui care le înþelege. Ideile nu au autor. Dacã le înþelegeþi, ele îþi aparþin. Aºadar, ºi aceastã carte îºi va avea propria soartã, ca ºi în cazul unei fiinþe. Cãrþile care au fost incluse în acest volum sînt cele mai traduse în alte limbi. Ele sînt traduse în aproape toate limbile europene, dar ºi în multe limbi orientale. Însã trebuie sã recunosc, editarea ºi prezentarea lor în limba românã mi-au produs o bucurie deosebitã.

Aici este prezent fiul prietenului meu, Jean Parvulesco. ªi acestui român genial îi datorez foarte mult. Vã mulþumesc.

Sfîrºit

Pag. a 18-a – 19 mai 2017

Spitalele Aproape toþi, cu rare excepþii, împãrtãºim aceleaºi sentimente faþã de spitale, fie cã sînt spitale generale, de psihiatrie sau specializate în alte domenii medicale. Ne produc un amestec de repulsie ºi teamã pentru ceea ce implicã: boalã, durere, tratament ºi, uneori, chiar moarte.

Cînd mergem la spital înseamnã aproape întotdeauna ori cã ne cedeazã sãnãtatea, ori cã vreo rudã, prieten sau cunoºtinþã se gãseºte într-o situaþie similarã. Cu toate acestea, fiecare dintre noi ne-am aflat, la un moment dat, într-un spital, ca vizitatori sau ca bolnavi, ºi toþi ne-am dorit sã nu fi trecut prin aceastã experienþã.

Un centru spitalicesc este unul dintre acele locuri unde bunul nostru comportament ºi bunele maniere vor fi esenþiale, în semn de respect pentru simbolismul locului ºi pentru pacienþii care se aflã acolo. În primul rînd, dacã mergem în vizitã la spital, trebuie sã cunoaºtem ºi sã respectãm orele de vizitã, oricît de stricte ni s-ar pãrea. Dacã existã un orar stabilit, nu este din dorinþa celor care conduc spitalul sau a echipei de medici care lucreazã aici. Trebuie sã respectãm odihna ºi liniºtea de care fiecare bolnav are nevoie ºi care se realizeazã stabilind aceste orare. În situaþii de gravitate extremã, pentru persoane care suferã de o boalã în faza terminalã sau care se îmbolnãvesc grav dintr-odatã, este posibil ca supraveghetorii ºi personalul administrativ sã permitã o excepþie în ceea ce priveºte orele, dar numai în aceste cazuri se va trece cu vederea ºederea peste programul de vizitã, printr-o autorizaþie specialã.

Mîncarea din spitale nu se bucurã de o faimã prea bunã. Nu pentru cã li se servesc bolnavilor alimente de proastã calitate; de obicei, mîncarea nu este prea apetisantã, pentru cã bucãtãria este de tip industrial, dacã centrul este mare, sau, în cazul spitalelor publice, pentru cã nu se investesc mulþi bani în acest domeniu; bolnavii, pe lîngã boala lor ºi faptul cã sînt internaþi, se vãd obligaþi sã se adapteze meniurilor spitaliceºti. Conºtienþi de aceasta, rudele sau prietenii ar putea dori sã le lumineze ziua, aducîndu-le mîncare de acasã. Bineînþeles, dacã nu este voie sã aduceþi mîncare, va trebui sã respectaþi aceastã regulã, oricît de rãu v-ar pãrea pentru marele efort la care este supus bolnavul, de a consuma mîncarea la spital.

Este posibil ca persoana pe care o veþi vizita sã împartã camera cu altcineva. Trebuie sã respectaþi liniºtea colegului de salon. Nu vorbiþi tare într-un spital.

Mai existã o altã serie de reguli pe care trebuie sã le îndepliniþi: spre exemplu, sã nu fumaþi, interdicþie care va fi categoric semnalatã. Chiar dacã nu vedeþi un afiº de interzicere a fumatului, nu vã simþiþi îndreptãþit sã vã aprindeþi o þigarã; cu toþii ºtim cã în spitale, cu excepþia incintelor precum barul sau cafeneaua, nu este permis fumatul.

Trebuie sã ºtiþi cã liniºtea nu trebuie pãstratã numai în camere, ci ºi pe holuri. Nu utilizaþi holul ca pe o zonã de odihnã, nici nu întreþineþi conversaþii cu alte persoane, ci folosiþi-l ca pe un loc de acces la diverse etaje ºi secþii.

Vineri, Sfîntul Gheorghe Am avut un coºmar. Groaznic. Cosmin voia sã mã violeze, pentru cã mã credea o dezmãþatã! Îl rugam sã mã lase mãcar sã spun „Tatãl nostru”. Nu s-a petrecut nimic. Pãrea cã doar a vrut sã mã sperie.

Tot în acest vis, se fãcea cã eram înfãºuratã într-o mare mãtase galbenã, legatã cu o fundã albastrã finã în faþa casei. Nu pãrea sã fie casa mea. Pãrinþii mã priveau aºteptînd sã le dau explicaþii pentru întîrzierea de acasã. ªi eu tãceam vinovatã.

Am avut cu Cosmin o dicuþie lãmuritoare. El crede despre mine ceea ce nu sînt. Un fel de tipã modernã. Îi par o „vampã”, ºi cînd încep sã-i vorbesc îi par alta. El ar accepta-o pe prima, nu pe a doua, cum sînt în fond, nu cum par. Vrea o fatã liberã! Eliberatã de inhibiþii ºi canoane bisericeºti!

Afarã e cald ºi frumos. Plec în Ciºmigiu. Nu doresc sã intru în vorbã cu nimeni. ªi, tocmai pentru cã nu doresc, vrînd sã citesc, doi tipi nu-mi dau pace ºi-mi vorbesc. Cristi e mai mic decît mine cu 1 an.

Dar a fãcut de curînd Armata. S-a angajat în muncã.

E un copil de treabã. Eu îi spun Copilule, el mie îmi spune Mami Amelia. E din zodia Rac, ca ºi Emil, mãmos. ªi iar mi-am amintit de Emilaºul meu. Dar tot la ajutorul lui Dumnezeu apelez ºi cred cã îl voi primi.

Duminicã, 25 aprilie 1993 Dimineaþã am fost la Bisericã. E Duminica Tomii.

Slujbã frumoasã. A fost divin.

Asearã, împreunã cu Georgiana, colega mea, am fost la Discotecã. Ne-am bucurat de compania ºi protecþia unor bãieþi „clasa întîia”, precum Andrei D. ºi ªerban. Acolo m-am întîlnit cu alþi foºti colegi. A fost

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (9) Pe lîngã bunele maniere, va trebui sã arãtaþi un comportament aparte faþã de bolnav. Nu trebuie sã vã prezentaþi la spital pentru a vizita o rudã sau un prieten ºi sã profitaþi de vizitã pentru a vorbi de viaþa ºi problemele dvs., fãrã sã lãsaþi bolnavul sã intervinã în discuþie. Mai mult decît atît, rolul dvs. va trebui sã fie acela de ascultãtor perfect al suferinþelor bolnavului, care va dori sã se descarce de problemele care au intervenit în situaþia lui.

Ascultaþi-l cînd vã descrie starea lui de spirit, felul în care se simte dupã operaþia la care a fost supus sau orice altceva doreºte sã spunã. Nu înseamnã cã nu puteþi vorbi de propriile probleme, probabil bolnavul însuºi se va interesa de viaþa dvs. personalã, dar amintiþi-vã cã protagonistul este el ºi cã este mai bine sã fiþi spectator.

Nu trebuie sã întrerupeþi relatarea persoanei pe care o vizitaþi, chiar ºi în cazul în care nu este prima datã cînd o ascultaþi, ºi cunoaºteþi detaliile pe dinafarã. Pentru cineva care este internat într-un spital sau într-o clinicã, nu existã nimic mai important decît propria boalã, senzaþiile resimþite în acele zile de convalescenþã, aspecte care, pe de altã parte, justificã pe deplin transformarea lor în singurul subiect de discuþie pe durata prezenþei dvs. în acel loc. În cazul bolilor grave sau al bolnavilor în fazã terminalã, sensibilitatea voastrã va fi mult mai mare. Este extrem de dificil sã abordaþi o persoanã cu o boalã incurabilã, care, în plus, este conºtientã de gravitatea acesteia, fãrã a-i rãni sentimentele, ºi doar pentru ca sã o ajutaþi sã se descarce, lucru care, pînã la urmã, trebuie sã constituie obiectivul vizitei dvs. Alegeþi subiecte de discuþie care sã îi distragã atenþia, care sã o facã sã evadeze din realitate, ºi nu îi accentuaþi tristeþea ºi neliniºtea. Aceasta nu înseamnã sã folosiþi fraze inutile, precum: „Nu îþi face griji, nu se întîmplã nimic”; „Cunosc un caz asemãnãtor al unui bolnav care, în final...”. Nu spuneþi astfel de lucruri. Persoana poate fi bolnavã, dar ceea ce ºi-a pierdut este sãnãtatea, nu restul facultãþilor mintale, deci ºtie foarte bine în ce stare se gãseºte. Nu o trataþi ca pe o victimã. În cazul în care cineva nu este conºtient de gravitatea, ºi nici de adevãrata boalã, iar dvs. nu sînteþi cel în mãsurã sã îl informaþi asupra situaþiei, pãstraþi discreþia, indiferent care vã este pãrerea despre problema respectivã! Cine a decis acest lucru a avut motivele sale, fie cã este vorba de familie sau de medicul curant, iar rolul dvs. constã doar în a-i lumina viaþa ºi ºederea bolnavului respectiv în spital.

Dacã doriþi sã îi duceþi un cadou persoanei pe care o veþi vizita, sã aveþi clar în vedere posibilele interdicþii pe care medicul i le-ar fi putut stabili bolnavului. Interesaþivã dinainte dacã pacientul este sau nu la regim, dacã poate mînca dulciuri sau se poate uita la televizor.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (27) splendid. Georgiana stã pe Dionisie Lupu, în casa bunicilor lui Andrei D. Ea crede cã el mã place ºi ar fi interesat de prietenia mea. M-am uitat mai cu atenþie.

E frumuºel. E ºaten cu ochii verzi!? E bãiat subþire, din familie de arhitecþi. De la el nu mã aºtept la bãdãrãnii. Mi-a plãcut cum mi-a vorbit, politicos, respectuos. Am nevoie de anturaj, de prieteni. Trebuie sã am cu cine ieºi din casã ºi sã-mi fie agreabil. Andrei D. e student la Politehnicã. Vom forma un grup. ªi cu toate aceste planuri de a-mi alunga singurãtatea gîndul îmi zboarã cãtre... Da. Aº vrea sã facã parte ºi el din grupul nostru! Mã întristez cã nu mai ºtim unul de altul nimic.

Luni, 26 aprilie 1993 Oare am fãcut bine ce am fãcut? Este incredibil prin ce am trecut astãzi. Nu m-am dus nici astãzi la facultate. Fac gimnasticã ºi bãi. Îmi îngrijesc trupul!

M-a chemat Georgiana la ea. M-am dus. Am vizionat un film bun la Patria, „The Boodygards”. Apoi, am fãcut o plimbare în Ciºmigiu. Aici, am întocmit o listã cu invitaþi pentru ziua mea aniversarã, pe 31 mai, cînd împlinesc 22 de ani, dar primesc musafirii la petrecere sîmbãtã, pe 29 mai. La reîntoarcere spre casã, am intrat pe la Conservator. E minunat. ªtiu eu cine învaþã acolo, la cea de-a doua facultate! La Avizierul pentru corespondenþã, mã îndeamnã nu ºtiu cine din interiorul meu sã las un bileþel „teri-

Alegeþi cadoul þinînd cont de aceste interdicþii, pentru cã nu este politicos sã îi dãruiþi o cutie de bomboane unui pacient aflat la regim fãrã zahãr, sau un film video unui bolnav de cataractã. Dacã duceþi un buchet de flori, aveþi grijã sã îl scoateþi din camerã pe timpul nopþii ºi sã-l puneþi în sala de baie, pentru ca respiraþia pacientului sau a pacienþilor, dacã este vorba de un salon comun, sã nu fie afectatã.

Dacã trebuie sã vorbiþi cu un membru din echipa medicalã, fie doctorul, fie asistenta, adresaþi-vã cu respect. Medicii constituie obiectul plîngerii generale în spitale, pentru cã nu le dedicã pacienþilor timpul pe care aceºtia ºi l-ar dori. Nu este vina lor; dacã este vreo treabã pe care o poate face asistenta, cum ar fi sã ducã un medicament în salon, sã facã o injecþie sau sã schimbe o sondã, este normal sã fie ea cea care o face, în folosul pacienþilor. Din aceastã cauzã, chiar dacã pacientul îºi pierde rãbdarea la un moment dat, nu vã lãsaþi contaminat de neliniºtea lui, ºi nici nu-l trataþi pe doctor de parcã el ar fi responsabil de boala acestuia sau ar contribui la agravarea ei. Vorbiþi-i cu respectul ºi politeþea pe are le meritã orice persoanã.

Ei bine, a sosit momentul sã vã puneþi în pielea pacientului. Aici intervin bunele maniere de care trebuie sã daþi dovadã, atunci cînd, la un moment dat, trebuie sã vã internaþi într-un spital. Atîta timp cît sãnãtatea vã va permite, va trebui sã pãstraþi o igienã maximã. Chiar dacã nu sînteþi în stare sã vã spãlaþi singur, puteþi ruga infirmiera, cãreia îi revine sarcina sã vã ajute.

Dacã în camerã existã un televizor, încercaþi sã nu stabiliþi singur programele, dacã împãrþiþi camera cu o altã persoanã. În acest caz, va trebui sã ajungeþi la o înþelegere cu colegul dvs. asupra programului ales. Încercaþi sã nu þineþi lumina aprinsã la ore tîrzii, nici televizorul sau radioul deschis, împiedicînd odihna colegului. Moderaþi-vã, de asemenea, tonul vocii, atunci cînd colegul de camerã doarme. Dacã aveþi norocul sã primiþi vizite, iar celãlalt pacient este singur, nu ar fi rãu sã-l faceþi sã participe la conversaþie, atîta timp cît subiectul nu este unul intim. Dacã discutaþi pe teme personale cu cel care vã viziteazã, nu ridicaþi prea mult tonul vocii.

Ultima posibilitate ar fi ca dvs. sã faceþi parte din personalul medical al spitalului. Înþelegem cã sînteþi obiºnuit sã lucraþi cu bolnavii, sã înfruntaþi cazuri dificile, ºi cã fiecare bolnav reprezintã pentru dvs. încã un caz, un alt dosar în evidenþele medicale. Însã þineþi cont cã aceastã viziune nu coincide cu aceea a bolnavului, care vrea sã ºtie, care întreabã, care este încercat teamã cu privire la consecinþele bolii sale. Bolnavul crede cã, pentru dvs., cazul lui este cel mai important, lucru care, pînã la un anumit punct, este legitim. Trataþi-l, în mãsura posibilului, de parcã aºa ar fi, chiar dacã relaþia cu el se reduce la vizita pe care o faceþi în salon o datã pe zi ºi care nu dureazã mai mult de cîteva minute. Cuvintele dvs. constituie o consolare, pentru cã sînteþi singura persoanã în care pacientul are încredere pe durata ºederii sale în spital. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO bilist” pentru... Emil, cu urmãtorul conþinut: „Emil, sînt în þarã, cautã-mã, te rog. Amelia”.

Doamne, Dumnezeule, ce îndrãznealã pe mine!

Fie ce-o fi. Voi trage ponoasele, dacã nu e bine ce am fãcut? Cu Georgiana nu e de glumit. E activã rãu de tot. Am mai intrat ºi prin niºte magazine ºi consignaþii. Cu ea lîngã mine, m-a agãþat un tip pe la Sala Palatului.

- Vreau un numãr de telefon. Vreau sã vorbim.

Nu mã refuza. Mã numesc Ovidiu.

Intrãm la Magazinul Eva. Un alt tip intrã dupã noi. Ne urmãrea mai de mult. Tot cu mine voia sã vorbeascã! Dar ce-i cu avalanºa asta? Georgiana mi-a spus cã arãt splendid. Cã toatã lumea mã admirã pe stradã, cã a auzit ea cum s-au exprimat ºi douã tipe care au trecut pe lîngã noi. Cicã aº fi „epatantã ºi sclipitoare”.

Cînd am ajuns acasã, noua mea cunoºtinþã stradalã, Ovidiu, sunase deja de douã ori. Crede cã sînt o tipã superbã! Nu ar fi sunat un necunoscut dupã mine în douã ore, de douã ori! Dar, mai superbã din toate este mama mea care m-a nãscut, cã a ºtiut ce sã vorbeascã cu tipul cu inima rãpitã de mine.

Mîine la ora 7,30 mã va suna, aºa i-a spus mama, cã atunci voi fi sigur acasã.

Dar, nu apuc sã mã plictisesc cã sunã telefonul. Era Cristi! În ritmul ãsta nu voi avea parte de somn din cauza victimilor mele, cu inima rãnitã de persoana mea. Voi da singurãtatea apãsãtoare afarã din casã, rãspunzînd telefoanelor. Poate mã fac telefonistã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Pag. a 19-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Mistere antice: Piramida lui Keops ºi Sfinxul (4) Faptul cã nici un model funcþional nu a fost construit trebuie, evident, sã pledeze împotriva posibilitãþii practice de realizare a lui. ªi ar fi folosit, întradevãr, egiptenii, un asemenea generator numai (cum ar veni) pentru a asigura energie unei nave spaþiale? Care navã spaþialã? În mod evident, uriaºele cantitãþi de electricitate pe care piramida de la Gizeh se presupune cã le-a generat trebuie sã fi fost folosite la ceva; dacã Dunn ºi ceilalþi nu specificã ce anume ar putea fi acest ceva, teoria ar fi aproape imposibil de acceptat, cu toate cã Dunn a atras în mod cert atenþia asupra multor trãsãturi foarte curioase ale marii piramide, care par a fi în dezacord cu înãlþarea ei ca mormînt regal.

Christopher Dunn, în mod clar, un om cu tãria convingerilor, continuã apoi prin a sugera cã anticii se poate sã fi purtat un rãzboi nuclear, cu arme nucleare dezvoltate cu mii de ani în urmã. Aceastã temã este examinatã în trei cãrþi de Joseph P. Farrell, „The Giza Death Star“ (Kempton, IL, 2001); „The Giza Death Star Deployed“ (Kempton, II, 2003); ºi „The Giza Death Star Destroyed. The Ancient Warfor Future Science“ (Kempton, IL, 2005). Farrell, un om de ºtiinþã american, susþine cã marea piramidã a fost, de fapt, un fel de armã, care folosea impulsuri de unde scalare de tip Tesla. Aceastã colecþie de trei volume conþine nenumãrate ecuaþii ºtiinþifice ºi altele de acest gen, ceea ce face ca lucrarea lui Farrell sã fie greu de evaluat. Pare clar cã marea piramidã îºi continuã misterul etern într-un nou mileniu.

Cea de-a treia arie în care au prosperat teoriile neortodoxe privitoare la marea piramidã este a celor care susþin cã structura însãºi transmite informaþii tehnologice avansate incompatibile cu vîrsta ei. Cã piramida a fost construitã într-un fel care transmite informaþii ascunse, dar remarcabile, nu este o idee nouã. Ea îºi are originea în anii 1850, cînd Charles Pizzi Smyth, astronomul regal al Scoþiei, a publicat „Out Inheritance in the Great Pyramid“. Smyth a susþinut cã informaþia codificatã în piramidã putea fi descifratã dacã se introducea conceptul de „þol de piramidã” (cu 0,001 þoii mai lung decît þolul britanic standard) ºi cã aplicarea lui la cãile de trecere din marea piramidã dãdea istoria lumii de la crearea ei, în 4004 î.Chr., pînã la perioada care avea sã preceadã a doua venire a lui Christos, pe care Smyth a datat-o undeva între 1882 ºi

1911. Multe alte teorii similare, gãsind în mod regulat cîte o prezentare fundamentalist-creºtinã a istoriei lumii încorporatã în dimensiunile piramidei, au apãrut timp de cel puþin 80 de ani dupã 1850.

Astãzi, cei care vãd marea piramidã ca pe un fel de depozit de informaþii sînt mult mai sofisticaþi. Ei susþin cã marea piramidã încorpora numãrul Pi pretutindeni în construcþia ei, cu milenii înainte ca noþiunea sã fie cunoscutã, ºi cã, în mod similar, Secþiunea de Aur (aproximativ 1,618, un raport gãsit în multe structuri naturale ºi fãcute de om) era încorporatã în piramidã cu multe secole înainte ca noþiunea sã fi fost cunoscutã oriunde altundeva. De asemenea, unii au susþinut cã dublul perimetrului marii piramide este egal cu un arc de 1 minut de longitudine, însemnînd cã vechii egipteni trebuie sã fi cunoscut, într-un fel uimitor de exact, circumferinþa Pãmîntului. Potrivit lui Smyth ºi altora, un „þol de piramidã” este egal în lungime cu 1/500 de milionimi din axa de rotaþie a Pãmîntului. Potrivit lui William Fox, în cartea sa „Pyramid Odyssey“ (New York, 1978): „ªtim cã cineva, în Antichitatea foarte profundã, era conºtient de forma ºi mãrimea Pãmîntului cu mare precizie. Cele trei dimensiuni-cheie ale Pãmîntului sînt încorporate în dimensiunile marii piramide.

Perimetrul piramidei este egal cu jumãtate de minut de latitudine ecuatorialã. Perimetrul soclului piramidei este egal cu jumãtate de minut de longitudine ecuatorialã sau 1/43.200 din circumferinþa Pãmîntului. Înãlþimea piramidei, inclusiv platforma, este egalã cu 1/43.200 din raza polarã a Pãmîntului... Nu ºtim cum au fãcut mãsurãtorile, dar faptul cã le-au fãcut este astãzi un lucru ºtiut“.

Existã modalitãþi perfect rezonabile în care vechii egipteni ar fi putut mãsura dimensiunile Pãmîntului, prin observarea umbrei gnomonului (compasul solar) la latitudini foarte depãrtate. Vechii greci au fãcut asta ºi au estimat mãrimea Pãmîntului surprinzãtor de precis, dar egiptenii au construit piramidele cu 2.000 de ani înainte ca în civilizaþia greceascã sã se ajungã la apogeu, iar mãsurãtorilor lor sînt cu siguranþã surprinzãtoare. S-a susþinut ºi cã marea piramidã este un model la scarã al emisferei nordice a Pãmîntului, raportul dintre înãlþimea ºi baza piramidei fiind identic cu raza Pãmîntului. S-a susþinut, de asemenea, cã marea piramidã încorporeazã informaþii astronomice, în special direcþia Stelei Polare. Cã anticii posedau cunoºtinþe astronomice remarcabile ºi, într-adevãr, inexplicabile, este un loc comun în majoritatea istoriilor neortodoxe ale Antichitãþii, chiar ºi ale lumii preistorice. Acest punct de vedere, probabil cel mai bine cunoscut datoritã cãrþii lui Robert Temple, „The Sirius Mystery“ (London, 1976), susþinea cã populaþiile Dagon, care

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (5) Cadre de cercetare cu înaltã calificare în toate sectoarele de activitate (2) Concomitent cu mãsurile prezentate anterior, pentru a asigura progresul general susþinut al întregii þãri cu contribuþia hotãrîtoare a ºtiinþei ºi tehnicii româneºti, cadrele de cercetare, inginerie tehnologicã ºi proiectare de investiþii au fost distribuite pe ramuri ºi domenii, în raport de importanþa lor economicã, tehnico-ºtiinþificã ºi socialã. În 1989, acestea au concentrat urmãtoarele ponderi: construcþiile de maºini ºi prelucrarea metalelor – 15%; maºini-unelte, mecanicã finã, electronicã ºi electrotehnicã – 14%; energie, mine, petrol ºi metalurgie – 13%; chimie, celulozã ºi hîrtie – 10%; agriculturã, gospodãrirea apelor ºi silviculturã – 9%; construcþii civile, gospodãrie comunalã ºi sistematizare – 8%; ocrotirea sãnãtãþii ºi biologia – 5% º.a.m.d.

Dupã 1989, contrar nevoilor vitale ale economiei ºi ale celorlalte sectoare din sistemul economico-social al României, de a se asigura în continuare progresul tehnic ºi ºtiinþific pe baza eforturilor de cercetare proprii, impuse de adîncirea neîntreruptã a inegalitãþilor economice ºi tehnico-ºtiinþifice dintre state, în defavoarea celor insuficient dezvoltate, în þara noastrã au loc procese ample de diminuare ºi descalificare a potenþialul naþional ºtiinþific ºi tehnic uman. Reducerea continuã a sferelor de cercetare ºtiinþificã ºi de inovare tehnologicã ºi utilizarea tot mai parþialã a cadrelor de cercetare, inginerie tehnologicã ºi proiectare, la scara întregii þãri, conduc la migrãri masive de competenþe în

exterior ºi în interior, sau la creºterea, pur ºi simplu, a masselor de ºomeri.

Aceste fenomene, caracteristice, de altfel, ºi celorlalte sectoare economico-sociale, de micºorare ºi de despecializare a unor categorii largi de cadre cu calificare înaltã, scad enorm forþa ºi capacitatea de creaþie tehnico-ºtiinþificã ºi de inovare tehnologicã a României, cu efecte negative de neevaluat pentru viitorul apropiat ºi îndepãrtat al naþiunii române.

Baza tehnico-materialã modernã a cercetãrii ºtiinþifice ºi dezvoltãrii tehnologice (1) Conþinutul multidimensional ºi dinamica economiei României, în anii de dupã cea de-a doua conflagraþie mondialã pînã la evenimentele din decembrie 1989, au creat condiþiile necesare pentru extinderea ºi modernizarea bazei tehnico-materiale a activitãþilor de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã, cu sprijinul, din an în an mai mare, acordat de stat, ºi al orientãrii surselor de finanþare. Creºterea rapidã a produsului social ºi a venitului naþional, sporirea pãrþii din venitul naþional destinatã fondului naþional de dezvoltare economico-socialã, extinderea ºi intensificarea relaþiilor de cooperare economicã ºi tehnico-ºtiinþificã internaþionalã, din acel interval de timp, au asigurat premizele mãririi eforturilor bãneºti pentru finanþarea cercetãrilor ºtiinþifice ºi inovãrilor tehnologice, pînã în anul 1989, cînd acestea au depãºit suma de 25 de miliarde lei, comparativ cu 2,2 miliarde lei, cît au reprezentat în 1965, ºi 106 milioane de lei în 1938 - în anul 1989 acestea fiind de 12 ºi, respectiv, de 236 de ori mai mari decît în anii de referinþã menþionaþi.

trãiau, înaintea inventãrii scrierii, în apropiere de Timbuktu, în deºertul Sahara, aveau cunoºtinþe de o complexitate uimitoare despre steaua Sirius ºi despre companionul ei, Sirius B, invizibil (fãrã un telescop avansat). Ei mai ºtiau ºi cã galaxia Calea Lactee are o formã de spiralã, fapt necunoscut astronomilor înainte de anii 1920. Dacã aceste cunoºtinþe îºi au, într-adevãr, originea în tradiþii autentice, antice, despre a cãror naturã nu putem face decît presupuneri, sau le-au fost de fapt alocate de antropologii occidentali ai Secolului al XlX-lea, care erau, de asemenea, ºi astronomi, dupã cum cred unii, este o chestiune dezbãtutã aprins. Mai recent, Thomas G. Brophy a susþinut în cartea sa „The Origin Map: Discovery of a Prehistoric, Megalithic, Astro- physical Map and Sculpture of the Universe“ (Lincoln, NE, 2002) cã la un sit arheologic egiptean de lîngã Assuan, Nabta Playa, o serie de structuri megalitice fãcute de mîna omului constituie o hartã precisã a constelaþiei Orion între anii 6400 - 4900 î.Chr. Potrivit lui Brophy (un om de ºtiinþã în domeniul spaþial), un alt set de megaliþi din apropiere par a fi, în mod cu totul remarcabil, o reprezentare a galaxiei Calea Lactee - inclusiv centrul galactic, pe care astronomii de astãzi nu sînt capabili sã îl vadã - aºa cum era ea în 1700 î.Chr. Iar un alt obiect fãcut de mîna omului, din apropiere potrivit lui Brophy - reprezintã galaxia Andromeda ºi posibil „Big Bang”-ul însuºi. (Trebuie spus cã lucrarea lui Brophy conþine o serie de fotografii ale megaliþilor de la Nabta Playa, care, pentru ochiul meu needucat, par a fi nimic mai mult decît o îngrãmãdire de pietre.)

Asemenea teorii au fost inevitabil aplicate marii piramide, cel mai faimos exemplu fiind cel al lui Robert Bouval ºi Adrian Gilbert, în „The Orion Mystery“ (London, 1994), care susþin cã cele trei piramide de la Gizeh au fost amplasate astfel încît sã se coreleze cu centura de stele a constelaþiei Orion în 1500 î.Chr. Ei mai susþin ºi cã aºa-numitele hornuri „de ventilaþie” ale marii piramide se aliniau cu patru stele importante cu semnificaþie religioasã în jurul anului 2500 î.Chr., cînd au fost construite.

Dupã cum se poate vedea, multe dintre aceste foarte neortodoxe teorii despre Gizeh pretind cã unele sau toate renumitele structuri ale Egiptului antic sînt mult mai vechi decît datarea obiºnuitã, universal acceptatã de arheologii universitari, ºi în acord cu punctul de vedere, explicit sau implicit, cã o civilizaþie foarte veche, acum complet dispãrutã sau observabilã doar fragmentar, atinsese niveluri înalte de realizãri tehnologice cu milenii înainte de datãrile în general acceptate. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN (Text reprodus din volumul „Mistere ale istoriei“) Urmãrind desfãºurarea activitãþilor ºtiinþifice ºi tehnologice româneºti la cote cît mai ridicate, fondurile alocate au fost utilizate la construirea unor adevãrate cetãþi de cercetare, inginerie tehnologicã ºi proiectare de investiþi, la crearea ºi extinderea unor puternice baze de experimentare ºi staþii-pilot pentru cercetarea proceselor tehnologice noi, specifice diferitelor ramuri, la modernizarea ºi extinderea dotãrilor cu aparaturã de investigaþie de înaltã performanþã, la realizarea de laboratoare în unitãþile nou create, la creºterea ponderii aparaturii electronice de comandã în efectuarea mãsurilor, înregistrãrilor ºi prelucrãrii datelor, la lucrãrile de control ºi dirijare ale unor reacþii ºi la automatizarea unor operaþii.

Sume deosebit de mari au fost cheltuite pentru dezvoltarea capacitãþilor de execuþie, de standuri de probã ºi de microproducþie, în vederea reducerii continue a importurilor ºi creºterii exporturilor de inteligenþã, pe baza creãrii de mijloace de investigaþie ºtiinþificã ºi de producþie, care sã asigure înzestrarea întregii economii naþionale cu aparate, instalaþii ºi sisteme de mãsurã, control ºi automatizare, de tehnicitate înaltã º.a.

Eforturile bãneºti pentru susþinerea activitãþilor de cercetare ºi de promovare a progresului tehnic au avut ca sursã iniþialã fondurile de la bugetul statului, care au fost folosite la finanþarea cercetãrilor de importanþã deosebitã pentru dezvoltarea economicã ºi socialã a României, precum ºi pentru efectuarea de cercetãri complexe multidisciplinare ºi cu caracter fundamental.

Aceastã sursã a fost completatã cu fondurile pentru cercetare ºi introducerea progresului tehnic, constituite prin aplicarea unei cote procentuale asupra costurilor de producþie planificate la nivelul ministerelor economice titulare de plan, costurile de producþie ale întreprinderilor, fondurile de dezvoltare economicã ale întreprinderilor ºi fondurile proprii ale unitãþilor de cercetare-dezvoltare. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 19 mai 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

În România se vorbeºte mult ºi se face puþin (2) (urmare din pag. 1) În fenomenul strãvechi al Transhumanþei, de pildã, mãgarii ºi berbecii zevzeci care au prãvãlit o turmã în prãpastie nu vor reuºi sã scoatã, tot ei, rãmãºiþele sãrmanului cortegiu, trebuie sã vinã gospodarii, pãdurarii, salvamontul, aviasanul etc. Întregul program economic aplicat de coaliþia CDR-USD-UDMR este greºit ºi n-are cum sã-ºi revinã. A devenit clar, pentru toatã lumea, cã e nevoie de altceva. Economia unei þãri nu se poate rezuma numai la lichidãri ºi împrumuturi externe. Nenorocirea cea mai mare, cu adevãrat alarmantã, este cã s-ar putea ca mîine sã fie imposibil sã mai reparãm ce-a stricat aceastã „echipã a morþii”. Lumea de bunã-credinþã deplînge bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, dar România a fost bombardatã, la fel de devastator, de FMI ºi Banca Mondialã.

Efectele sînt aceleaºi. Mai rãu decît atît n-are ce sã i se întîmple unei þãri. Aproape toate marile privatizãri au fost frauduloase, începînd cu ROMTELECOM, ROMCIM, BANC POST ºi IMGB. La fiecare caz în parte noi am tras semnale de alarmã, dar cine era sã ne asculte? Cei care tocmai încasau milioane de dolari din înstrãinarea, pe nimic, a Patrimoniului Naþional?

Atunci cînd Poliþia, Justiþia ºi Serviciile Secrete vor scãpa de sub tutela acestei „coaliþii toxice” ºi oamenii vor putea vorbi fãrã teama de a fi daþi afarã din serviciu, închiºi sau chiar lichidaþi, societatea româneascã va primi un duº de gheaþã de o sã-i clãnþãne dinþii, iar opinia publicã internaþionalã va afla ce încrengãturi ale Mafiei duc pînã în cancelariile occidentale. Nimic nu poate rãmîne ascuns adevãrului, spune o vorbã de spirit a Antichitãþii. Noi ne menþinem hotãrîrea ca, o datã ajunºi la Putere, sã confiscãm, în 24 de ore, toate averile realizate prin fraudã ºi sã blocãm conturile Mafiei din bãncile strãine. Nimeni ºi nimic nu ne va împiedica sã facem acest act de Justiþie, care va revigora economia româneascã.

Acei intelectuali subþiri, care ne-au împuiat capul cu aºa-zisa lor „societate civilã”, ar trebui sã priceapã cã printre drepturile fundamentale ale omului se numãrã ºi dreptul de a nu fi jefuit, de a nu fi azvîrlit în stradã, din casã ºi serviciu, de a nu fi minþit, de a nu fi batjocorit, de a nu servi drept cobai pentru experienþele barbare ale unor iresponsabili. În cadrul întîlnirii noastre de astãzi, vom discuta ºi activitatea parlamentarilor PRM în perioada de 2 ani ºi jumãtate de la alegeri. În general, eu, unul, sînt mulþumit de prestaþia senatorilor ºi deputaþilor noºtri, care, în condiþiile date, cînd abia dacã se pot apropia de micro-

fonul Senatului sau Camerei Deputaþilor, au fãcut tot ceea ce era omeneºte posibil. Existã ºi parlamentari care au realizat performanþa rarã de a nu avea nici mãcar o singurã Declaraþie, o singurã Interpelare, ceea ce trebuie sã ne dea de gîndit. Apreciez, de asemenea, munca prestatã de secretarii PRM ai celor douã Camere, ca ºi de preºedinþii Comisiilor Permanente – e vorba de Comisia de Sãnãtate a Senatului ºi, respectiv, de Comisia de Învãþãmînt a Camerei. Totuºi, cea mai mare realizare a Grupurilor noastre Parlamentare este coeziunea lor, sentimentul cã alcãtuim o familie. În noua legislaturã au plecat parlamentari de la toate partidele: PNÞCD, PNL, PD, PSDR (care nici nu mai are grup parlamentar), PUNR, PDSR. Numai douã partide au fost indestructibile: PRM ºi UDMR, deºi din motive diferite. ªi aici se impune o remarcã: în timp ce la UDMR n-a venit nici un parlamentar nou, la PRM s-au alãturat senatorul Ion Marcu ºi deputatul Ioan Sonea, lista rãmînînd deschisã.

De la ultimul Consiliu Naþional au aderat la fenomenul „România Mare” oameni de mare valoare, cu care ne mîndrim ºi pe care i-am propus sã fie cooptaþi în forumul nostru suprem de conducere: primarul Municipiului Cluj-Napoca, dl. Gh. Funar, foºtii miniºtri Doru Dumitru Palade ºi Cristian Ionescu, generalul de divizie (r) Niculae Niþu, marea interpretã Irina Loghin, venerabilul Ion Puiu, fost deþinut politic, arhitectul Mihai Lupoi, ºi mulþi alþii. Avem personalitãþi incontestabile, care au ridicat cota valoricã a partidului nostru ºi vor avea un cuvînt greu de spus atunci cînd vor conduce dregãtoriile þãrii.

Aº fi nedrept dacã aº uita activitatea deosebitã a Organizaþiei de Femei ºi a Organizaþiei de Tineret, printre cele mai puternice din þarã. Prin ele am reuºit sã derulãm, neîncetat, numeroasele noastre programe culturale, ºtiinþifice ºi umanitare, printre care legendara „Cinã Creºtinã”, prin care, de aproape 5 ani, noi hrãnim 130 familii de bãtrîni nevoiaºi. În aceeaºi perioadã, partidul nostru a desfãºurat o susþinutã activitate internaþionalã, nu numai pe cont propriu, ci ºi prin participãrile senatorilor ºi deputaþilor noºtri la diferite manifestãri interne ºi externe.

Personal, mã bucur cã am reuºit sã-mi rup cîteva zile din programul extrem de încãrcat ºi sã efectuez douã turnee în Asia, în toamna anului trecut, prilej cu care am vizitat Kazahstanul, Uzbekistanul, China ºi Iranul, þãri cu care trebuie relansate imediat relaþiile economice. Am purtat, de asemenea, rodnice convorbiri la sediul central al partidului sau la biroul meu din Senat cu înalþi reprezentanþi ai ambasadelor Rusiei,

Toþi, cu sufletul la gurã Aºteptãm o loviturã.

Sã trãiascã CNN-ul Cã ne-nvaþã care-i ºmenul.

Alarmã din orã-n orã Presa - fiarã carnivorã.

Ne-am nãscut în omenire Din viol, nu din iubire.

Dar mai sîntem neam creºtin, Brâncovene Constantin?

Cînd bubuie Breaking News Nu mai toarce nici un fus Mîncarea arde pe foc Limba ceasului stã-n loc.

Duduie televizorul Mai grozav decît tractorul.

Toþi românii stau ciorchine – Bomba vine, vine, vine!

Ce bombardament nebun!

Ecranul - þeavã de tun.

Isterie ºi psihozã Ne luãm zilnic cîte-o dozã.

Ai fost la Stambul rãpus Fãrã nici un Breaking News. ªi nici un reporter, bre N-a fost la Ediculé.

Cîinii urlã a pustiu ªi mã pipãi dacã-s viu.

Atunci trece-n larg de zare Îngerul morþii cãlare.

Tensiunea-n aer creºte Timpul parcã-ncremeneºte.

Numai crime, tîlhãrii Copii care ard de vii.

Maºini TV de gunoi Se varsã-n casã la noi.

Ne intrã-n ochi ºi în gurã Cea mai acrã borîturã.

La cumplitul martiraj – Acela, da, reportaj!

Astãzi, însã, din pãcate Jertfa ta s-a dat la spate.

Jafuri cu mîna armatã Azi, o babã violatã Mîine, pedofili perverºi Încît îþi vine sã verºi.

Ne injectãm drogul, nene Cu telecomanda-n vene. În loc sã citim o carte Noi bîrfim cu Doamna Moarte.

Fetele, Sfinte Sisoie Merg la turci de bunã voie Dupã pîine, la produs – News Alert ºi Breaking News.

Zeci de clanuri interlope Spaima-ntregii Europe.

Breaking News ºi News Alert Ne-au dat creierii în fiert.

În loc sã visãm frumos Noi trãim periculos.

Doamne, ce blestem ºi chin Pe acest popor creºtin!

Nu mai sîntem un popor Ci doar public spectator.

Cînd urlã tembelizorul Pasãrea-ºi opreºte zborul!

În þara lui Breaking News În Þara lui Breaking News Nu mai e loc de Isus ªoc ºi groazã de proporþii Trãim ca la Zidul Morþii.

Lacrimi, sînge pe pereþi Umblãm parcã sîntem beþi.

Cum deschizi televizorul – Pãzea, ziua ºi omorul!

Bandã galbenã ºi neagrã De parcã-ar avea podagrã Totul pe-un fond muzical Compus de un criminal.

Dum-dum-dum ºi Bum-bumbum!

Fraþilor, acum e-acum!

Pe unde scoateþi chiloþii?

(Cãmaºa v-au luat-o hoþii). În genunchi! Mîinile sus!

Cã urmeazã Breaking News!

Americii, Chinei, Portugaliei, Cubei, Nigeriei, Irakului, Turciei, Palestinei, Iugoslaviei ºi ai altor þãri. În ceea ce priveºte rãzboiul din Iugoslavia, poziþia PRM rãmîne neschimbatã: trebuie oprite, de urgenþã, bombardamentele criminale!

Acelora care poate se aºteptau ca la recenta ºedinþã a Camerelor Reunite ale Parlamentului noi sã votãm ferm împotriva cererii adresate de NATO, le vom rãspunde cã interesele majore ale României ne-au impus sã ne nuanþãm poziþia ºi sã ne abþinem de la vot. Situaþia creatã acum în Balcani nu mai seamãnã cu nimic din ceea ce cunoaºte Istoria, n-avem la ce sã o raportãm ºi datoria noastrã este sã ne gîndim la Interesul Naþional. Fiindcã, în mod sigur, mai mult decît i-am ajutat pînã acum pe sîrbi nu poate s-o facã nimeni, dar existã riscul sã izolãm total România, iar noi, ca partid, în eventualitatea ocupãrii României de cãtre NATO, sã dispãrem, sã intrãm în ilegalitate. Lucrurile sînt foarte complicate, ºi acum nu e timpul vitejiei exaltate, ci al prudenþei ºi înþelepciunii. Un partid ºi un politician nu fac, întotdeauna, ceea ce vor. Istoria ne va da nouã dreptate. Pentru PDSR, votul de abþinere a fost un pas înapoi faþã de poziþiile sale anterioare, exprimate pe cînd se afla la guvernare. Pentru PRM, votul respectiv a fost un pas înainte ºi am demonstrat, tuturor, cã putem avea poziþii realiste ºi constructive în probleme de o gravitate extraordinarã. Evenimentele nu s-au terminat aici, iar cutremurul provocat de NATO în Balcani va avea replici numeroase, pînã dincolo de anul 2000. Important este ca România sã anuleze distanþa dintre ea ºi Ungaria ºi, cum se spune în jocurile sportive, sã-i urmãreascã pe unguri în toate organismele internaþionale, om la om, pe tot terenul. De altfel, aceasta este una dintre dimensiunile pe care le vom imprima politicii externe româneºti atunci cînd vom veni la Putere: o diplomaþie ofensivã, pragmaticã, eficientã. Ca un prim pas, chiar astãzi vom adresa comunitãþii internaþionale o cerere de despãgubiri care i se cuvin României urmare a pierderilor uriaºe provocate de rãzboiul din Iugoslavia într-o singurã lunã – dupã opinia specialiºtilor Bãncii Mondiale, ar fi vorba de cca. 750 de milioane de dolari, dar noi avem informaþii cã pierderile sînt de peste 1 miliard de dolari. Aceasta în special din cauza blocãrii cursului navigabil al Dunãrii. Este pentru prima oarã în Istorie cînd se întîmplã o asemenea catastrofã. Asta este, de altfel, una dintre diferenþele existente între „Pax Romana” ºi „Pax Americana”: în vreme ce romanii construiau poduri, americanii distrug poduri. (va urma)

Televizoru-i cianurã ªi instrument de torturã.

A devenit o icoanã Care þine loc de hranã.

Fãcãtoare de minuni?

Aiurea, doar de minciuni! În Þara lui Breaking News Tihna vieþii a apus Românii stau ca pe jar – Ah, ce presã de coºmar!

CORNELIU VADIM TUDOR, 27-28 iunie 2012 (Text preluat din volumul „Pamflete explozive“)

Pag. a 21-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (75) 13 MARTIE 1990. Am încheiat fila precedentã cu „lipsa de caracter”. O încep pe cea de azi tot cu „lipsa de caracter”, fiindcã asta e maladia cea mai gravã de care suferã societatea româneascã. Poate credeþi c-am spus-o eu? Aº fi vrut, dar mi-a luat-o altul mai breaz înainte, Nicolae Iorga. Iatã-l deci la televizor, în aceastã zi de marþi, pe George Potra, fost ºef de sector al Secþiei de Presã a C.C. al P.C.R., fost ºef suprem al publicaþiilor Agerpres pentru strãinãtate, numit chiar de Nicolae Ceauºescu (aºa mi se lãuda el mie, în mai 1989, cînd l-am rugat pe generalul Ilie Ceauºescu sã-l treacã ºi pe el pe lista de invitaþi pentru finala C.C.E. la fotbal, dintre AC Milan ºi Steaua, de la Barcelona). Bãiat de carte, ce-i drept, fiu al cunoscutului istoric al Bucureºtilor, George Potra-senior, ºi soþ al unei doamne din Televiziune, cu care fãcea emisiuni Tudor Vornicu. Astãzi, Georgicã al nostru se dã în stambã. A devenit ºi el „dizident”. A descoperit cã a fost ºi el persecutat de „dictaturã”: nu mai lucra la C.C. al P.C.R, fusese debarcat în fruntea unui trust de publicaþii, cam aºa, ca ºi Ion Iliescu. Pãi ce, e de ici, de colea, sã pãþeºti o asemenea prigoanã în viaþã? ªi astfel se face cã, dupã o recluziune de vreo douã luni, Georgicã al nostru apare pe Postul Naþional TVR cu un interviu realizat în compania unui oaspete englez. Fostul lector al C.C. al P.C.R. ºi secretar de partid peste atîtea ºi atîtea publicaþii s-a metamorfozat într-un violent anticomunist, ba chiar îl elogiazã pe... „distinsul filosof Gabriel Liiceanu”. Mã, bãieþi, cine v-a speriat în halul ãsta? Nu vã crapã obrazul? Încã o cruce, bifatã în dreptul unui fost amic. Adio, George Potra, ai murit pentru mine, eºti ca un peºte tãvãlit prin sos de mirodenii, cãruia un bucãtar tacticos i-a extras ºira spinãrii.

Dar, una rece, alta caldã. Cine credeþi cã ne ia apãrarea, asearã, la „Europa liberã”?

Nimeni altul decît Virgil Ierunca! Acesta a spus cã asta nu-i democraþie ºi cã e nedrept ca noi (adicã Barbu ºi cu mine) sã fim marginalizaþi. Ipocritul, tot ipocrit. Pînã acum ne satanizase, vreme de vreo 15 ani. Ce sã-þi povestesc, l-a apucat dorul de noi! Mã hotãrãsc sã ies din casã. E ºi marþi, ºi zi de 13. Totuºi, n-am nici un ghinion. Decît acela de a nu-l gãsi liber pe Mircea Angelescu, care, ca ministru al Sporturilor, e în ºedinþã cu toate federaþiile.

Astfel încît nu reuºesc sã ridic acreditãrile pentru întîlnirile sportive ale anului în curs.

Nu-i nimic, am fãcut o plimbare. Cumpãr „România liberã”, mai mult din curiozitate, sã vãd ºi eu pe cine mai asasineazã moral Petre Mihai Bãcanu, cu întrebarea de mahalagioaicã

Corneliu Vadim Tudor ºi istoricul Gheorghe Buzatu participã la o sesiune ºtiinþificã.

Nedespãrþiþi la evenimentele importante, cei doi erau ºi foarte buni prieteni. Gheorghe Buzatu a fost senator PRM, ca ºi Corneliu Vadim Tudor.

Primul a murit în 2013, iar Tribunul, în 2015.

Acum predau lecþii de istorie îngerilor...

Palatul Grand Livadia din Peninsula Crimeea. Corneliu Vadim Tudor a dorit sã vadã unde „cei trei mari ai lumii“ s-au întîlnit pentru a discuta „împãrþirea lumii“.

Conferinþa de la Yalta, desfãºuratã în perioada 4-11 februarie 1945, a fost consideratã de populaþia din Europa drept un act de trãdare din partea Occidentului. Astfel au fost sacrificate naþiunile din Europa de Este, România fiind una dintre ele.

spune cã acelaºi saltimbanc din Slobozia s-a mutat într-o vilã uriaºã, din ªoseaua Aviatorilor, colþ cu Strada Brîncuþei, cu vreo 15 camere ºi piscinã. Unii zic cã a fost a lui Vasile Bãrbulescu (cumnatul lui Ceauºescu), alþii afirmã cã era a lui Pacepa. Îmi telefoneazã fostul mare handbalist Dan Marin, cel care fusese adus la TVR, cu faþa tumefiatã ºi plinã de sînge, în seara zilei de 22 decembrie 1989, ºi prezentat ca terorist. Eroarea era totalã, dar era omul sã fie linºat? Astãzi, fostul campion mondial a revenit la locul lui de muncã. Îmi spune cã „visul tuturor este ca Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Pãunescu, Fãnuº Neagu ºi Ion Lãncrãnjan sã scoatã o gazetã, care îi va potoli pe mulþi”. Noaptea petrec douã ore la telefon cu Toma Michinici.

Acesta îmi relateazã, cu lux de amãnunte, þigãnia de la „Sãptãmîna”. A fost scoasã pînã ºi semnãtura lui Soby Cseh, pe motiv cã ar fi fost... þuþãrul meu! Capul rãutãþilor este aceeaºi femeie cu trãsãturi masculine, Ileana Lucaciu, cãreia numai bine i-am fãcut în viaþã - ca dovadã cã ea a trecut pragul casei mele de vreo 20 de ori, în vreme ce eu habar n-aveam unde locuieºte. Dar nici cu „strãmoºul caprei” nu-mi e ruºine! Cine e „strãmoºul caprei”?

Nimeni alta decît dactilografa lui Barbu, Raluca Cãlinescu, care nu mã poate ierta pentru porecla asta, desigur, dar ºi pentru cã nu i-am permis sã-l isterizeze pe Patron cu nebuniile ei - o datã, de pildã, i-a azvîrlit filatelistului Andy Constantinescu, de la etajul 4, cîteva sute de pagini ale manuscrisului unui volum, ploua cu „manifeste”, nu alta, cu „Cap de Bour”, „Garda de Fier” ºi alte repere din istoria timbrelor româneºti. Ei bine, zilele trecute,

beatã „Ce-ai fãcut dumneata, domnule Cutãricã, în ultimii cinci ani?”. În numãrul de azi, un „puþoi cu barbã” (vorba lui Arghezi) pe nume V.A. Vîþã, membru prin C.P.U.N., dã un interviu care mã face sã rîd singur pe stradã: „Am 33 de ani. Vîrsta lui Alexandru Macedon ºi Isus Christos. Mã chiar (?!) gîndeam în toamna trecutã în ce mãsurã mã voi întîlni pe planurile existenþei cu aceastã cifrã? Dacã se va întîmpla ceva? ªi sînt fericit cã s-a întîmplat”.

Te-ai chiar gîndit prost, Vîþã, în ceea ce te priveºte nu s-a întîmplat nimic! Dar, pe mîine, fiindcã interviul e cu continuare, are douã pãrþi...

14 MARTIE 1990. Fac rost de „România liberã”. Aventurile lui Vîþã mã pasioneazã, pentru mine au devenit un fel de Þîþã de Mîþã. Bãiatul e un soi de actor sau regizor, trãdeazã un cabotinism considerabil. El afirmã cã maicã-sa e unguroaicã ºi taicã-sãu e român, aºa cã, dupã mintea lui, în Ardeal existã „o naþiune mixtã româno-maghiarã”. E clar, voi deveni vîþofob! ªi presa de azi e plinã-ochi de isteria anticomunistã. Se vede cã e pompatã din exterior, fiindcã altfel nu se explicã atîta urã, atîta perseverenþã în condamnarea la dispariþie a tot ce a intrat în tangenþã cu comunismul. Comanda asta Conferinþã de Presã, sãptãmînalã, la sediul din Str. vine, în principal, din S.U.A., de la geneEmile Zola, din care Partidul România Mare a fost raþia aia de politicieni, afaceriºti ºi agitaevacuat în mod abuziv. La prezidiu, de la stînga la tori de prin anii ’50, cea mai încordatã perioadã a Rãzboiului Rece. ªi totuºi, în dreapta, Lia Olguþa Vasilescu, la acea vreme preºedinS.U.A. nu s-a desfiinþat Partidul Comunist, ta Organizaþiei de Tineret, Cornel Ciontu, Corneliu el funcþioneazã perfect legal, deºi a provo- Vadim Tudor, preºedintele PRM, Lucian Bolcaº, care cat destule nenorociri - mã refer, în primul acum este la PRU, chipurile aliat cu PRM, ºi Mihai rînd, la Alger Hiss, unul dintre consilierii Lupoi, senator ales pe listele Partidului România Mare, cei mai importanþi ai preºedintelui în legislatura 2000-2004, dupã care a trecut la PNL ºi a Franklin Delano Roosevelt, care a tras sfo- mai bifat un mandat de senator. Acesta din urmã a rile la vînzarea de la Yalta, în februarie murit la numai 59 de ani de cancer.

1945 (ulterior s-a dovedit cã ºi el, ºi soþia lui erau membri ai Partidului Comunist ºi aceastã fãpturã bãtutã de Dumnezeu, cu care oameni fideli Moscovei) ºi mã mai refer la soþii nici liftul nu pleca (avea 31 de kile, o datã am Rosenberg, evreii americani care au vîndut plãnuit cu Dan Mutaºcu sã-i aruncãm în ascenruºilor secretul bombei atomice. Oricum, la sor ºi maºina de scris, ca s-o ia din loc!) - m-a ora la care scriu, Planeta pîrîie din toate închei- fãcut, într-o ºedinþã de redacþie, fascist ºi eturile. Va trebui sã ne învãþãm sã trãim ºi în legionar! Aºa i-a auzit pe alþii, aºa zice ºi ea! asemenea condiþii: de teroare, de ameninþãri, Pentru ce canalii mi-am riscat eu viaþa, în seara de caractere hidoase. lui 22 decembrie, sã le duc cu maºina acasã, Noaptea, Televiziunea transmite o nouã prin ploaia de gloanþe de la Sala Palatului! ºedinþã a C.P.U.N., în care Dumitru Mazilu îºi (va urma) face o revenire pe cît de spectaculoasã, pe atît (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de penibilã - se acuzã ºi se pune la zid, reciproc, de la Crãciun la Paºte“; cu toate leprele. Aflu cã Mircea Dinescu are Autor: Corneliu Vadim Tudor) peste 400.000 de lei datorii la Uniunea Scriitorilor, dar nici cã-i pasã! Cineva îmi Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 19 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte sã

Curaj de întreprinzãtor (5) Astãzi mergem mai departe ºi aflãm de ce mai ai nevoie ca sã-þi încropeºti o afacere.

Ai reuºit sã depãºeºti faza autorizaþiilor necesare pentru a putea deschide magazinul ºi treci mai departe la achiziþionarea casei fiscale de marcat de la o firmã autorizatã, vrei sã o instalezi, dar nu înainte de a mai aºtepta o sãptãmînã, pentru cã trebuie sã te mai plimbi pe la Finanþe, de unde sã-þi dea un numãr de ordine, cu care poþi instala casa, altfel nu merge. Dupã ce a fost fãcutã instalarea, te mai duci sã depui douã hîrtii tot la Finanþe, dintre care una musai în 24 de ore, iar cealaltã, în maximum ºapte zile. Ca ºi cum nu se putea sã o instalezi, dupã care sã informezi Finanþele în scris sau prin email cã e totul în regulã, aducîndu-le la cunoºtinþã seria ºi numãrul acesteia la adresa x, acea casã de marcat fiind sigilatã. Îþi mai trebuie niºte registre, cum ar fi registrul unic de control, iar dacã deschizi magazinul ºi nu ai acel registru, primeºti amendã; în acel registru, orice controlor va trebui sã scrie cã a fost la tine în magazin, chiar dacã, la finalul oricãrui control, se întocmeºte un procesverbal în care este scris ce ºi cum s-a întîmplat.

vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi al micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de email: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

Pe lîngã registrul unic, îþi mai trebuie ºi registrul de casã, în care sã scrii cu mînuþa ta ce bani ai avut dimineaþa, ce ai cumpãrat conform facturilor ºi ce bani ai încasat la sfîrºitul zilei, cu toate cã acea casã de marcat pe care o ai scoate la terminarea programului un raport numit „z“, care aratã toþi banii pe care i-ai încasat ºi cîþi clienþi ai avut. La fel se întîmplã ºi cu marfa cumpãratã, pentru care ai facturile în original în magazin.

Ai cumpãrat marfã în ziua respectivã? Foarte bine, acum apucã-te ºi scrie nota de intrare-recepþie, adicã o hîrtie pe care copiezi ce scrie în facturã, cu denumire produs ºi preþ, ce dacã ai asta ºi pe documentul cu care ai luat marfa. Nu ºtiai cã îþi trebuie ºi fiºa de magazie?

Dacã produsele cumpãrate le prelucrezi ºi nu le vinzi în forma cumpãratã, îþi mai trebuie ºi bon de consum.

Acum te apuci frumos ºi îþi faci un reþetar, pe care sã-l afiºezi la loc vizibil în magazin, ca sã-l poatã vedea toþi clienþii. Reþetele tale sînt secretul afacerii? Nu existã secrete, toþi clienþii trebuie sã ºtie ce foloseºti ºi în ce gramaj. Acum înþelegi cã este aproape sfîrºitul programului, ºi tu nu ai reuºit sã completezi toate hîrtiile, ca sã nu încalci legea. Vrei sã vinzi ceva în magazinul tãu?

Ghinion, s-a terminat programul.

Ca sã nu fii tu prins în birocraþia impusã de stat, îþi dai seama cã îþi trebuie un angajat pentru aºa ceva, pe care sã-l plãteºti sã facã doar hîrtii. Angajatul costã, ºi nu ai acei bani cu care sã-l plãteºti, pentru cã abia ai deschis afacerea ºi este greu la început, ºi bani nu sînt, pentru cã tu ai stat sã întocmeºti hîrtii, în loc sã faci ceea ce ai învãþat. Angajatul acela implicã un cost cu salariul, dar mai implicã ºi niºte taxe, pe care le plãteºti ca angajator, împreunã cu angajatul, cã doar îi asiguri un salariu.

Acum realizezi cã eºti un fel de pãrinte pentru angajat ºi trebuie sã decontezi asigurãri, deºi din salariul lui plãteºte ºi el asigurãri. Nu este mulþumit salariatul cu ce primeºte? Ghinionul tãu, pentru cã pe tine te înjurã, nu statul, care îi ia aproape jumãtate din munca lui (atît sînt taxele totale pe muncã, 40%).

Dupã multã chinuialã, aºteptare ºi bani cheltuiþi pe nimic, faci inaugurarea prãvãliei, bucuros ca un copil cînd primeºte jucãria preferatã. Numai cã bucuria þine pînã vine primul control, adicã 3 zile, dacã nu-þi face cineva reclamaþie pentru un motiv absurd.

Sãptãmîna viitoare, ne aventurãm în tainele controlului. (va urma) ADRIAN CURCÃ

Asociaþia Producãtorilor de Carne de Porc din România - peste 20 de ani de activitate Asociaþia Producãtorilor de Carne de Porc din România (APCPR) (fostul Patronat Român al Cãrnii de Porc) este organizaþia profesionalã a crescãtorilor de porcine din România. APCPR este persoanã juridicã românã de drept privat, autonomã, fãrã scop patrimonial, apoliticã, constituitã în baza O.G. nr. 26/2000.

APCPR reuneºte, în prezent, peste 100 de membri, care desfãºoarã activitãþi de creºtere a porcinelor, abatorizare ºi prelucrare carne de porc, prestatori de servicii pentru filiera cãrnii de porc din România ºi unitãþi de învãþãmînt/cercetare de profil.

Scurt istoric Organizaþia a fost înfiinþatã în anul 1991, la iniþiativa unui grup de 37 de societãþi de creºtere a porcinelor, avînd ca scop susþinerea producþiei ºi eficienþei economice a activitãþii membrilor. În cei peste 20 de ani de activitate, organizaþia a reprezentat ºi apãrat interesele membrilor asociaþi, devenind principalul purtãtor de cuvînt al filierei cãrnii de porc din România în relaþia cu autoritãþile statului, dar ºi cu cele europene ºi extra-UE. Activitatea APCPR în perioada 1991-2011: * participarea la elaborarea strategiilor multianuale sectoriale în scopul dezvoltãrii filierei cãrnii de porc ºi a legislaþiei în domeniu; * susþinerea sprijinului financiar acordat de stat fermelor de creºterea porcinelor; * protejarea producãtorilor de carne de porc din România prin susþinerea regimului taxelor vamale la importurile de carne de porc;

* reprezentarea crescãtorilor în procesul de preluare ºi implementare a legislaþiei UE în domeniul creºterii porcinelor ºi valorificãrii cãrnii de porc; * participarea la elaborarea legislaþiei privind clasificarea carcaselor ºi implementarea sistemului de clasificare a carcaselor în abatoarele din România; * reprezentarea crescãtorilor de porcine în principalele structuri de reglementare a pieþei cãrnii de porc (Organizaþia Interprofesionalã „Carne de Porc“, Consiliul pe Produs, Comisia de Clasificare a Carcaselor, Comisia de Dialog Social); * implicarea în procesul de eradicare a pestei porcine clasice; * informarea membrilor asociaþi despre ultimele tehnologii de creºtere ºi exploatare a porcinelor în scopul modernizãrii fermelor; * monitorizarea performanþelor efectivului-matcã ºi diseminarea celor mai noi informaþii privind ameliorarea ºi reproducþia porcinelor în scopul îmbunãtãþirii permanente a performanþelor; * reprezentarea membrilor în principalele structuri responsabile de absorbþie a fondurilor europene pentru modernizarea exploataþiilor, înfiinþarea de ferme noi, instalarea de tineri fermieri ºi protecþia mediului; * elaborarea, în parteneriat cu autoritãþile statului, a legislaþiei privind condiþiile de protecþie ºi bunãstare a porcinelor la nivelul standardelor ºi angajamentelor de depãºire a acestora; * susþinerea fermierilor în solicitãrile de sprijin financiar acordat de stat sau pentru aplicarea mãsurilor de reglementare a pieþei cãrnii de porc în UE.

Obiectivele principale ale Asociaþiei Producãtorilor de Carne de Porc din România pentru perioada 2012 - 2014: * continuarea demersurilor pe lîngã Ministerul Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale (MADR) pentru asigurarea sumelor necesare plãþilor pentru bunãstarea porcinelor în cursul anului 2012 ºi implementarea Mãsurii 215 – „Plãþi pentru bunãstarea animalelor“ din cadrul PNDR; * menþinerea dialogului cu Autoritatea Naþionalã Sanitarã-Veterinarã ºi pentru Siguranþa Alimentelor (ANSVSA) în vederea declarãrii întregului teritoriu al României liber de PPC ºi a certificãrii bilaterale pentru comerþul cu carne ºi preparate din carne de porc cu þãrile non-UE; * întãrirea relaþiilor instituþionale ale APCPR, pe plan intern, cu autoritãþile statului, ºi pe plan extern (COPA-COGECA, grupurile consultative de experþi ale Comisiei Europene etc.), avînd ca obiectiv promovarea intereselor ºi punctelor de vedere ale producãtorilor ºi procesatorilor de carne de porc români în contextul noii politici agricole comune de dupã 2013; * propunerea de mãsuri cãtre autoritãþile competente în vederea reducerii comerþului nefiscalizat cu carne ºi produse din carne de porc ºi a eliminãrii condiþiilor neconcurenþiale din piaþa cãrnii ºi a produselor din carne; * întãrirea relaþiilor cu reprezentanþi ai presei, ai organizaþiilor neguvernamentale de consumatori ºi de protecþie a mediului, în vederea promovãrii bunelor principii de lucru ale membrilor APCPR ºi a respectului faþã de consumator ºi mediul înconjurãtor; * iniþierea discuþiilor cu ceilalþi participanþi din lanþul producþiei, procesãrii ºi comercializãrii cãrnii în scopul asocierii într-o federaþie puternicã, în stare sã susþinã, în mod unitar, interesele tuturor actorilor din filiera cãrnii din România; * modernizarea ºi adaptarea rolului organizaþiei în acord cu evoluþia societãþii româneºti ºi europene.

ASOCIAÞIA PRODUCÃTORILOR DE CARNE DE PORC DIN ROMÂNIA

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 19 mai 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Coreea: un pumnal îndreptat spre inima Japoniei Separate doar de o porþiune îngustã de ocean, ile interese, precum ºi din motive de securitate, China ºi Japonia au exercitat, încã din cele mai Japonia a vrut sã anexeze Coreea înainte ca aceasta vechi timpuri, influenþe ºi presiuni una asupra sã fie preluatã de o altã putere, sau cel puþin sã asiceleilalte. Scrierea, arhitectura, religia, filosofia gure independenþa efectivã a Coreii prin dezvoltarea resurselor ºi reformarea japonezã au fost profund administraþiei sale. Cum a inspirate din cultura chisubliniat consilierul prusac nezã. Între anii 600 ºi 900 maior Klemens Meckel desd.Chr., sistemul politic pre armata japonezã, Coreea chinez a fost introdus în era „un pumnal îndreptat insulele nipone, acestea spre inima Japoniei”. Japoavînd un comerþ maritim nia simþea cã prezenþa unei prosper pînã în jurul anului alte puteri militare în Penin1600, în ciuda conflictelor sula Coreeanã ar fi fost în sporadice ºi a piraþilor detrimentul securitãþii naþiojaponezi care prãdau nale japoneze ºi, astfel, navele comerciale ºi zonele Japonia a decis sã punã capãt de coastã. Primul conflict suzeranitãþii chineze, vechi atestat dintre cele douã þãri de secole, asupra Coreii. În s-a desfãºurat în anul 663 plus, Japonia ºi-a dat seama d.Chr., implicînd ºi cele cã a avea acces la cãrbunele ºi Trei Regate coreene. Lupta la zãcãmintele de minereu de s-a soldat cu o înfrîngere fier ale Coreii ar putea consticatastrofalã pentru trupele tui o bazã pentru creºterea japoneze. industrialã a Japoniei. La rînÎncã dinaintea dinastiei dul sãu, imperiul þarist a dorit coreene Yi (1392-1905), sã-ºi exercite puterea în care a pus bazele perioadei Joseon, însã, în urma rãzboiuJoseon, piraþii japonezi lui dintre Japonia ºi Rusia, fãceau incursiuni de-a lungul coastei vestice, prã- Meiji, al 122-lea împãrat al Japoniei (1867-1912) Coreea trece oficial sub protectoratul japonez, colonialisdînd, jefuind ºi pîrjolind pãmînturile coreene. Aceste acþiuni au escaladat mul fiind doar o chestiune de timp. În fapt, avînd ulterior în douã invazii japoneze. Scopul Japoniei drept aspiraþii cucerirea Asiei, Coreea urma sã era acela de a cuceri întreaga Asie, începînd cu devinã teritoriul japonez.

Coreea a fost în mod tradiþional un stat tributar ºi Peninsula Coreeanã ºi, în final, ajungînd în China.

Cu toate acestea, planurile japonezilor au eºuat, cãci a continuat sã se afle sub influenþa dinastiei Qing diferendul nu a avut învinºi ºi învingãtori. din China, care a exercitat o mare influenþã asupra Consecinþele acestui rãzboi au marcat istoria coree- funcþionarilor conservatori coreeni adunaþi în jurul nilor, fãcînd din Joseon un teritoriu izolat, creînd în familiei regale a dinastiei Joseon. În Coreea, conmentalul colectiv coreean o teamã faþã de strãini, cluziile erau împãrþite: conservatorii au vrut sã fapt care a dus la refuzul total de a-ºi deschide pãstreze relaþia subordonatã, tradiþionalã, cu China, în timp ce reformiºtii au vrut sã stabileascã legãturi porþile marilor puteri în Secolul al XIX-lea. mai strînse cu Japonia ºi þãrile occidentale. Dupã Restaurarea Meiji Rãzboaiele Opiului (primul din 1839 ºi cel de-al Cînd Europa Occidentalã a forþat Japonia la un doilea din 1856), purtate împotriva Imperiului comerþ deschis, pe la jumãtatea Secolului al XIX- Britanic, dar ºi dupã Rãzboiul Sino-Francez, China lea, niponii au optat pentru modernizare, consi- a slãbit mult ºi s-a gãsit în imposibilitatea de a derînd China o civilizaþie depãºitã, incapabilã sã rezista intervenþiei politice ºi invaziei teritoriale de facã faþã noilor realitãþi. Primele þãri care au simþit cãtre puterile occidentale. Japonia a vãzut acest noul imperialism al Japoniei au fost China ºi lucru ca o oportunitate de a înlocui influenþa chinezã Coreea. Odatã cu anul 1868 ºi Revoluþia Meiji, în Coreea, cu propria ei influenþã.

Japonia îºi deschide porþile cãtre modernitate, adopRãzboi sino-japonez asupra Coreii tînd elemente vestice, dar mai ales punînd bazele unei armate imperialiste. Anii de dupã Restaurarea La 27 februarie 1876, dupã anumite incidente ºi Meiji ºi prãbuºirea ªogunatului au transformat confruntãri care implicau izolaþioniºtii coreeni ºi Japonia, dintr-o societate feudalã, într-un stat indus- japonezi, Japonia a impus Tratatul de la Ganghwa trial modern. Japonezii au trimis delegaþii ºi studenþi privind Coreea, tratat prin care a obligat deschiderea în întreaga lume, în scopul de a învãþa ºi a asimila Coreii pentru schimburile comerciale cu Japonia ºi artele ºi ºtiinþele occidentale, nu numai pentru a cu alte þãri ºi a permis independenþa Coreii faþã de evita ca þara lor sã intre sub dominaþie strãinã, dar ºi China în privinþa relaþiilor sale externe. Acest tratat pentru a permite Japoniei sã concureze pe picior de era în defavoarea coreenilor. Pe lîngã prevederile de egalitate cu puterile occidentale. tip comercial, liber schimb, japonezii cereau interCa putere emergentã, Japonia ºi-a îndreptat venþia în problemele interne, emiþînd pretenþia de a atenþia spre Coreea. În scopul de a-ºi proteja propri- se renunþa la vasalitatea faþã de Qing ºi a se închina împãratului nipon. Acest lucru a stîrnit furie în rîndul chinezilor ºi a constituit un prim pas spre primul rãzboi sino-japonez. În 1882, Peninsula Coreeanã a cunoscut o secetã severã, care a condus la penurie de alimente, generînd mari neajunsuri ºi discordie în rîndul populaþiei. Coreea a fost în pragul falimentului: guvernul nu a fost în mãsurã sã îºi plãteascã datoriile, în special pentru armatã. Erau profunde resentimente printre soldaþii din armata coreeanã, care nu fuseserã plãtiþi de luni de zile. La 23 iulie, în Seul a izbucnit o revoltã militarã, trupele, asistate de populaþie, au prãdat depozitele de orez din oraº. În dimineaþa urmãtoare, au fost atacate palatul regal ºi cazãrmile.

Mulþimea s-a îndreptat apoi spre reprezenTrupe japoneze în timpul Rãzboiului Sino-Japonez tanþa diplomaticã japonezã, dar personalul

acesteia a reuºit sã fugã la Chemulpo ºi Nagasaki. În replicã, japonezii au trimis patru nave de rãzboi ºi un batalion de trupe la Seul, pentru a proteja interesele japoneze, ºi au cerut compensaþii. China a desfãºurat ºi ea un numãr de 4.500 de militari pentru a contracara trupele japoneze. Tensiunile s-au diminuat însã, odatã cu încheierea Tratatului de la Chemulpo, care a fost semnat în seara zilei de 30 august 1882. În 1894, izbucneºte primul rãzboi sino-japonez, avînd ca mizã principalã controlul asupra Coreii.

Dupã mai mult de ºase luni de luptã continuã ºi de succese ale Armatei ºi Marinei japoneze, dar ºi pierderea de cãtre chinezi a Portului Weihaiwei, în februarie 1895, conducerea dinastiei Qing a cerut încheierea pãcii. Rãzboiul a fost un semnal clar al eºecului dinastiei Qing în tentativele acesteia de modernizare a armatei ºi de combatere a ameninþãrilor la adresa suveranitãþii sale, în special în comparaþie cu succesul Japoniei în perioada de dupã Restauraþia Meiji. Pentru prima datã, dupã mai bine de 2.000 de ani, dominaþia regionalã în Asia de Est s-a mutat din China în Japonia, iar prestigiul dinastiei Qing, împreunã cu tradiþia clasicã în China, a suferit o loviturã majorã. Înfrîngerea a fost un catalizator pentru o serie de revoluþii ºi schimbãri politice conduse de Sun Iat-sen ºi Kang Youwei.

Aceste tendinþe se vor manifesta mai tîrziu, în Revoluþia Xinhai (1911).

Primul Rãzboi Sino-Japonez, bãtãliile ºi miºcãrile principale ale trupelor

Efectele perioadei coloniale Ce a însemnat perioada colonialã pentru istoria Coreii? Deportãri masive ale coreenilor ca mînã de lucru în arhipelagul nipon, conducere militarã prin teroare ºi infiltrarea poliþiei civile în toate domeniile societãþii, folosirea unui numãr însemnat de femei în beneficiul soldaþilor japonezi, ºtergerea identitãþii naþionale prin schimbarea numelor coreenilor ºi obligarea folosirii numelor de origine japonezã, predarea în limba japonezã în ºcoli, scoaterea istoriei coreene ca materie, precum ºi folosirea peninsulei pe post de piaþã de desfacere ºi producãtor de orez pentru armata niponã, obligarea bãrbaþilor coreeni de a-l sluji pe împãratul japonez, prin participarea în bãtãlii alãturi de soldaþii niponi. În acelaºi timp, au fost ocupate Insulele coreene Dokdo ºi Ulleungdo, în 1905. În plan academic, s-a ajuns pînã într-acolo, încît au fost nãscocite diverse teorii care sã susþinã Teoria aceleiaºi origini a Coreii ºi Japoniei - Nissen Dousoron, demonstrînd cum împãrãteasa niponã Jinguu a colonizat regatul coreean, Paekje, de unde provine ºi explicaþia privind asemãnarea gramaticii celor douã limbi.

DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 19 mai 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

James Randi (2) Desigur, Randi nu se bucurã doar de publicitatea creatã, dar nici nu are regrete. Recunoaºte cã este un farsor. „Sînt un ºarlatan, un mincinos, un hoþ ºi un falsificator, toate la un loc, afirma el cu satisfacþie într-un interviu televizat din 1982. Nu existã nici o îndoialã în privinþa asta, dar sînt un actor care joacã un rol, ºi singurul meu scop este de a oferi divertisment”.

Afirmaþia este cel puþin a unui faux-naif. Rãzboiul permanent împotriva lui Geller sugereazã cã divertismentul nu este singurul lui scop ºi cã, din punct de vedere legal, i-a fãcut greutãþi. În 1993, într-un proces intentat împotriva lui de cãtre israelianul cu abilitãþi paranormale, Randi a fost declarat vinovat de defãimare de caracter. La momentul respectiv, alte procese intentate de cãtre Geller se aflau pe rol, inclusiv unul ce urma sã fie audiat în Washington D.C. „Randi a pretins cã eu am fost condamnat pentru activitatea depusã în Israel, spune Geller.

Vã puteþi imagina cît de defavorabil este acest lucru pentru mine ºi familia mea. Nu am fost niciodatã arestat, ca sã nu mai spun condamnat, nicãieri în lume”. Adaugã: „Suma obþinutã în urma soluþionãrii cazului nu are importanþã.

Importante sînt numele meu ºi reabilitarea mea”.

Randi se autodenunþã public drept ºarlatan, drept om de divertisment pragmatic, dar poate cã altceva se aflã în spatele acþiunilor sale. De ce rãmîne atît de perseverent în dorinþa de a demasca toate fenomenele inexplicabile ca fraudã?

jurul evenimentelor care se presupune cã au avut loc într-o casã din Amityville, New York, unde, în 1974, un anume Ronald DeFeo ºi-a ucis pãrinþii, fraþii ºi surorile. Un an mai tîrziu, George ºi Kathy Lutz, împreunã cu cei doi bãieþi ai lor, s-au mutat aici ºi au fost hãrþuiþi de fenomene ciudate, supãrãtoare, printre care o muzicã neobiºnuitã ºi o substanþã verde vîscoasã. Uºile ºi ferestrele erau distruse de o mînã invizibilã; urme ciudate de copite apãreau în zãpada din jurul casei. De mai multe ori, familia a cerut ajutorul poliþiei, iar un preot sosit pentru a sfinþi casa a auzit o voce care-i spunea „Pleacã!”. Deloc surprinzãtor, familia s-a mutat. Jay Anson, un scenarist care lucrase la producþia cinematograficã ,,Exorcistul”, s-a inspirat din povestea acestei familii ºi a creat ,,Oroarea din Amityville”. A fost o mare loviturã în domeniul producþiilor de gen. În filmul inspirat din aceastã carte s-au adãugat noi evenimente, precum un topor care o ataca pe Kathy Lutz.

Totul a constituit subiectul unei farse elaborate. Cercetãtorii au descoperit cã preotul nu vizitase niciodatã aceastã locuinþã, poliþia a negat cã ar fi primit vreodatã apeluri de ajutor din partea familiei Lutz, uºile ºi ferestrele se aflau într-o stare foarte bunã, iar rapoartele meteorologice au demonstrat cã zãpada nici nu se depusese pe pãmînt atunci cînd au apãrut aºazisele urme de copite. În cele din urmã, avocatul lui Ronald DeFeo a recunoscut cã el ºi George Lutz - un ºarlatan - inventaserã ideea casei bîntuite ºi apoi îl angajaserã pe Jay Anson sã scrie povestea. Motivul lor? Simplu: BANII. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

O istorie a farselor (9)

Fantoma din Amityville În ultimii ani, multe cãrþi ºi filme de mare succes pe tema „fantomelor adevãrate” se leagã în

Geograficã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2

O

3

4 5 6 7 8

9

H

10 ORIZONTAL: 1) Oraº în sud-estul României, între Ploieºti (nord) ºi Giurgiu (sud); 2) Municipiu situat la o altitudine de 625 m, în curbura internã a Carpaþilor; 3) La intrarea în Dorohoi! - ,,Muntele Zeiþei” din Asia Micã, acolo unde a avut loc ,,Judecata lui Paris” – Mur; 4) Automobil de teren – Nutrient Reference Values (abr.) – Curbe!; 5) Oraº în nordul Italiei (Reg. Emilia-Romagna) – Capitalã europeanã avînd în teritoriu nu mai puþin de 40 de insule; 6) Aici, conform Bibliei, au trãit primii oameni, Adam ºi Eva – Mezel; 7) Sud-Est – Lac de unghii – Corp de rãþoi!; 8) Iezer – Firav la mijloc! – Iaºi (auto); 9) Staþiune pe Valea Prahovei; 10) Oraº portuar din Venezuela, înfrãþit cu Ploieºti, capitala ,,aurului negru” din România.

VERTICAL: Capitalã europeanã situatã pe ambele maluri ale Dunãrii; 2) Oraº pe Criºul Repede, în imediata apropiere de frontiera cu Ungaria; 3) Club gol! – Ceasuri – La intrare; 4) Uricanii de Sus! – Conþinut lemnos! – La tîrg!; 5) Localitate în judeþul Arad - ... ºi alta în judeþul Sibiu; 6) Muncele de nisip alungite ºi înguste – Sãrman; 7) Nordul Somaliei! – Voal nesfîrºit! – Aceea; 8) Televiziunea Românã (siglã) – Sclerozã lateralã amiotroficã (abr. med.) – Din Baia!; 9) Oraº prahovean pe Valea Cricovului Sãrat; 10) Oraº în sud-vestul Nigeriei.

DICÞIONAR: IDA, ESAR PAUL BÃGNEANU

Dezlegarea careului ,,FRUMOASELE NOASTRE FLORI” 1) DEDITEL – GAI; 2) APE – RT – GHEM; 3) LILIACHII – P; 4) IRISI – ERORI; 5) E – CT – AC – CAL; 6) RA – EXTREMA; 7) LOTO – AA – II; 8) AZ – CL – RA – NA; 9) LAI – UN – LIED; 10) E – TAMAIOARE; 11) AZALEE – ERES. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.