Romania mare, nr 1382

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Copilul care se duce la ºcoalã, în fiecare zi, pe orice vreme, cu ochii cîrpiþi de somn, are un sentiment al datoriei infinit mai dezvoltat decît o întreagã clasã socialã de trîntori.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Lucrurile lui Vadim Motto: „Nu-þi este îngãduit sã iubeºti perfecþiunea, trebuie numai s-o recunoºti ca atare ºi s-o admiri”.

(F.M. DOSTOIEVSKI)

De ce-i iubim pe cîini Motto: „Din bucata mea de pîine/ Am hrãnit un om ºi-un cîine./ Cîinele mã recunoaºte –/ Omul nu mã mai cunoaºte“. (RADU ROSETTI) Visez la o lume condusã de cãþei Sã-i strîngã pe oamenii maidanezi ºi miºei

ªtirile despre vînzarea colecþiilor lui Vadim îmi provoacã o stare ciudatã – pe de o parte, simt tristeþe pentru familia binefãcãtorului meu ºi al nostru, pe de alta, durerea neputinþei cã noi, cei despre care vorbeam în propoziþia anterioarã, nu putem sau nu vrem sã facem nimic pentru a se pãstra în familie sau, de ce nu, într-un muzeu Corneliu Vadim Tudor. Pornind de la aceastã idee, m-am gîndit însã – ce fel de muzeu? Cum sã-l restrîngi pe Vadim la o incintã, oricît de generoasã, cînd locul sufletului sãu a fost þara, chiar dincolo de vremelnice graniþe impuse. Mi-am spus atunci cã vînzarea are un scop, un scop care nu-l înþelegem acum, dar pentru care este posibil sã mulþumim în curînd; cine cumpãrã un obiect, scump ori ieftin, ce a aparþinut marelui om se atinge, puþin, dar real, de el. O fãrîmã din Harul lui Vadim intrã, odatã cu obiectul de colecþie, în casa cumpãrãtorului, îmbogãþind-o nu doar material – de fapt, prea puþin material faþã de plusul spiritual. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

În ºbilþ sã-i ridice ºi pe cruzii hingheri Cu duba sã-i ducã spre nicãieri.

Un an, doar un an sã conducã o þarã Îngerii noºtri cu ochi de cãprioarã Hranã sã aibã ºi astãzi, ºi mîine Sã nu se mai încaiere pentru o coajã de pîine.

Regulile guvernãrii ºi ale dreptãþii Sã îi înveþe înþelepþii Cetãþii.

Atunci veþi vedea cum or sã disparã Hoþia ºi viclenia din þarã.

O sã lãsãm un portofel plin de bani Pe strada curãþatã de interlopi ºi golani. ªi-l vom gãsi, dupã un an, neatins Chiar dacã peste el a plouat ºi a nins.

Nici o bancã n-o sã mai fie jefuitã, bunãoarã Nici dinãuntru, nici dinafarã.

Adio, peºcheºul, ºi plicul, ºi ºpaga Ospeþele cu caviar ºi vin de Malaga.

Bolizii de lux nu ne vor mai sfida Iar beizadelele pe brazdã, rapid, se vor da.

Ambiguitatea unor decizii proaste

Regimul cel nou ºi trãdarea de Neam o s-o radã Cu o simplã miºcare din coadã.

Miniºtrii canini nu vor cere vreo leafã Ci doar o prietenoasã scãrpinare la ceafã.

Pagina 7

O istorie a cãrþilor interzise Pagina 11

Ne vom lua porþia de tandreþe ºi dor Numai uitîndu-ne în ochii lor.

Acei ochi minunaþi ºi fãrã prihanã Care cer doar iubire, nu hranã.

Nu vor mînca nici un copil ºi nici o bãtrînã Aºa cum bate cîmpii o presã hapsînã.

Niºte bestii cu cugetul greu N-au loc de aceste fãpturi ale lui Dumnezeu Pentru tot ce e rãu din hotar în hotar Pentru molime, crime, cutremure chiar.

Mitocanii se reped cu un rînjet turbat ªi dau vina pe cîini, imediat!

Le arãþi cã greºesc, dar nimic nu conteazã Fac spume la gurã, jignesc, delireazã.

I-ar omorî pe toþi cîinii, ca pe niºte þînþari Ziariºti, parlamentari ºi primari.

Mor oameni de inimã rea, cînd privesc Cîte torente de urã bolborosesc La gura acestor nemernici buimaci Ce pretind cã-s creºtini, dar plini sînt de draci. Þara aceasta e un vast abator Pentru cîþiva sadici plãteºte-un popor.

Curg valuri de sînge canin, ºi ne doare România e un lagãr de exterminare.

Iertaþi-mã, scumpii mei cãþeluºi, Îngeri din cer, cu costumaºul de pluº Mi-aº da ºi viaþa pentru voi Dar þara e condusã de niºte strigoi.

Lasaþi-mã sã pot visa frumos ªi sã mã rog, fierbinte, la Christos Pe ucigaºi sã-i pedepseascã El Sã curme acest apocaliptic mãcel.

Nu-s cîinii mai curaþi, mai buni, mai drepþi Ca oamenii ce se pretind superiori ºi deºtepþi?

Hai sã-i lãsãm un an sã guverneze Pentru cã ei, în veci, n-or sã trãdeze.

Da, cîinii pot sã salveze omenirea Cu virtutea lor cea mai mare: iubirea.

CORNELIU VADIM TUDOR 28 martie 2014 (Text preluat din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)

NR. 1382 z ANUL XXVIII z VINERI 3 MARTIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Deºteaptã-te, Steluþo! Mai mulþi parlamentari sînt acreditaþi Echilibru ecologic: ortacii lui pe lîngã „România Mare“ Bãcanu omoarã un miner ºi readuc la viaþã un profesor!

Tristã e viaþa de mort…

Fraude de aproape 3 milioane O cuvîntare a Doinei Cornea de lei la „Caþavencu” Alianþa Civicã: las-o jos cã mãcãne!

PARTEA I În ziua de 11 aprilie a avut loc festivitatea sãrbãtoririi unui an de la apariþia ziarului „Azi”. Apreciind seriozitatea ºi corectitudinea acestui ziar, conducerea revistei noastre a rãspuns invitaþiei de a participa la ceremonie, oferind ºi un splendid coº cu flori, cu panglicã de mãtase tricolorã, între care s-au aflat, la loc de cinste, trandafirii, garoafele, freziDinaintea unei cupe de ºampanie, s-au ile ºi lalelele. dezlegat limbile ºi s-au legat prietenii de nezdruncinat: John Raþiu s-a legat de Petre Roman, acesta s-a legat de Octavian ªtireanu, care, la rîndul sãu, s-a legat de primarul general al Capitalei, Doru Viorel Oproiu Niculãiþã Minciunã, care ne pãcãleºte de vreo 7 luni cã ne ajutã sã ne mutãm într-un sediu mai de Doamne-ajutã. În paralel, general-maior I.Al. Munteanu s-a întreþinut cu Cornel Dinu, Eugen Barbu s-a întreþinut cu Geluþã Voican, iar Sergiu Andon s-a întreþinut singur, pentru cã nu l-a prea bãgat nimeni în seamã, el gîndindu-se ce bine ar fi fost dacã îl chema Sergiu Braunstein. Noaptea tîrziu, ultimii participanþi s-au retras paºnic, în patru labe, cãtre casele lor - dar nu pentru cã ar fi fost beþi, ci pentru cã în Bucureºti existã atîtea gropi, ºanþuri, becuri sparte, canale destupate, cratere de obuze ºi alte prãpãstii.

Revenind la sãrbãtorirea ziarului „Azi”, se cuvine sã remarcãm intoleranþa cu care cei de la „România liberã“ au tratat participarea lui mister Raþiu. Numai cã mister Raþiu, care e oþul oþilor, politician versat ºi uns cu toate alifiile, nici nu i-a bãgat în seamã: azi a dat mîna cu Roman, mîine s-a dus la mitingul unde se cerea demisia lui Roman, c-aºa e politichia, azi aici, mîine-n Sascut, ce-am avut ºi ce-am pierdut! De remarcat cã, în acelaºi timp, fiu-sãu demonstra la Londra împotriva lui Ion Iliescu. O ºtire de ultimã orã ne anunþã cã englezul din Turda s-a aflat marþi, la 3 dimineaþa, în pichetul de protest din faþa Televiziunii, proaspãt ras ºi parfumat. La o aºa orã Mai matinalã, alþi bãtrîni se duc cu urina la analizã... mulþi cititori ne întreabã de ce nu are ºi „România Mare” cîþiva reprezentanþi acreditaþi pe lîngã Parlament. Le vom rãspunde cã nici nu e nevoie, întrucît un mare numãr de senatori ºi deputaþi sînt acreditaþi ei pe lîngã „România Mare”. Imaginaþi-vã cã fostul comunist de omenie Dan Hãulicã (actualul nostru ambasador la UNESCO) posedã la Paris un apartament splendid, la care chiria e mai mare decît veniturile lui Emil Cioran pe un an întreg! Gurile rele ne mai ºoptesc (la urechea aia cu care auzim numai ce vrem noi) cã ºi Andrei Pleºu are, tot la Paris, un apartament grandios - de fapt, se zice cã ar fi cumpãrat un etaj Dar apropitarul nostru, Pleºu, ºtie sã fie ºi întreg. amuzant cînd vrea. Vã mai amintiþi despre informaþia pe care am publicat-o noi în urmã cu vreo douã luni, referitoare la dispariþia de la Vila 10, din Snagov, a trusei de bãrbierit ºi a trusei de stilouri, toate din aur, care au aparþinut lui Ceauºescu? Nu, zice Nelson Mandela al nostru într-o publicaþie, eu nu puteam sã iau trusa, pentru cã am barbã ºi nu mã rad. Hai cã-i tare. Parcã noi am zis cã tu te razi cu ea, noi am zis cã ne-ai ras pe noi! Din pãcate, în ciuda umorului infantil al ministrului, îngrijitoarea vilei amintite, Elena Dobre, plînge ºi acum de necaz ºi de neputinþã, pentru cã anumite organe vor sã-i Am aflat de la televizor cã, în impute acele bijuterii...

45 de ani, Italia a avut nu mai puþin de 50 de guverne! Îi

C A R I C A T U R I

secondãm îndeaproape pe fraþii noºtri de sînge, nu prin numãrul guvernelor, ci prin schimbarea incredibilã a Imnului de Stat. În mai puþin de 45 de ani, noi am avut 4 Imnuri, ceea ce nu credem cã s-a mai întîmplat într-o þarã din Europa. Imnul Regal, Imnul Republicii Populare Române (scris de Ceapaev Dan Deºliu), Imnul Republicii Socialiste România („Tricolorul“) ºi, în fine, Imnul României de azi, ,,Deºteaptã-te, române!”. ªi cînd te gîndeºti cã sînt state care pãstreazã acelaºi Imn de peste 100 de ani!

Pentru iepºoarele noastre regaliste se pare, însã, cã Imnul nu s-a schimbat deloc, tot ãl regal rãmîne valabil - cel puþin aºa aflãm din corespondenþa pe care o trimite „României libere”, din S.U.A., juna Mirela Roznoveanu, sub titlul „Regele Mihai în vizitã la Chicago“. Aflãm cã la Aeroportul internaþional O’Hare „s-a interpretat imnul regal ºi imnul Statelor Unite“.

Nouã ni se pare asta o gravã încãlcare a uzanþelor diplomatice. Pãstrînd proporþiile, e ca ºi cum la Casa Albã s-ar cînta acum imnul irakian. Oare la sosirea premierului Petre Roman pe pãmîntul american s-o fi cîntat tot sîrba Dar, sã mergem cu în cãruþã a Hohenzollernilor? frenezie mai departe, fãrã a pãrãsi, însã, teritoriul atît de muzical al imnurilor. Un reputat cercetãtor ne-a fãcut cunoscute, sîmbãtã, constatãrile domniei-sale: cîntecul „Deºteaptã-te, române!” ar avea o foarte mare similitudine cu cîntecul „Steluþa“, pe versuri de Alecsandri, aºa cã mai potrivit ar fi sã i se spunã „Deºteaptã-te, Steluþo!“.

Noi credem cã el este un adept al spiritelor de glumã cu Intensã agitaþie pentru zdruncinarea caracter hazliu...

Statului Român - se fac mitinguri, marºuri, avioanele brãzdeazã cerul cãtre cele patru puncte cardinale, opozioniºtii se organizeazã, fac valuri, fac spume. Acuma, studentul întîrziat Munteanu Marian s-a dus la Paris, unde a þinut conferinþe ºi a vorbit în faþa unor troglodiþi despre ce? - cã el nu ºtie de nici unele, n-are nici o meserie, n-are nici o diplomã, a fost un simplu activist utecist, care ºi-a propus sã facã în viaþã carierã, indiferent pe spatele cui. O fi el vreun Iorga? O fi vreun Titulescu? Sau poate o fi Blaga? În numele cãrei valori sau experienþe de viaþã poate vorbi acneea asta juvenilã despre soarta României, cine îl propulseazã, cine are interes ca un debil mintal (dovedit cu acte în regulã) sã facã de rîs þara, cu sãrãcia fenomenalã a cunoºtinþelor ºi oratoriei lui de brancardier?!

Ceea ce ne-a distrat cel mai mult a fost corespondenþa pe care a trimis-o unul din Paris ºi a fost publicatã de fosta „Scînteia tineretului“: se scrie cã Marian Munteanu a fost întîmpinat, printre alþii, de Alexandru Papilian, responsabil al departamentului român la Radio-France International. ªtiþi cine este ãsta? Nimeni altul decît secretarul U.T.C. al Uniunii Scriitorilor, care, în calitatea pe care o avea, a tras sforile sã-ºi atribuie singur un Premiu al C.C. al U.T.C.! Mai aflãm cã Marian Munteanu va mai pleca ºi în America, unde a cãpãtat o bursã. Probabil cã specialiºtii C.I.A. au vãzut cã opoziþia politicã din România nu face nici douã cepe degerate, aºa cã s-au gîndit sã creascã pentru urmãtorii ani niºte paraºutiºti mai sãnãtoºi, care sã poatã sãri gardul la Cotroceni fãrã sã-i apuce dulãii de bucã. ªi tot în America se aflã de ceva vreme Nicolae Manolescu-Apolzan, care probabil are ceva de transmis fostului rege Miºu Întîiul. De remarcat cã, între douã avioane ºi capitale strãine, criticul fãrã operã

poposeºte la un cãmin de evrei bãtrîni – nu pentru cã ar avea remuºcãri ºi pentru cã ar vrea sã spele pãcatele lui taicã-sãu, ci fiindcã acolo s-a refugiat fostul mare protector al întregii lor bande (Blandiana, Zigu, Deºliu º.a.), pe numele sãu Gogu Rãdulescu. La cimitirul eroilor tineri oare s-o duce dascãlul nostru universitar?

Un anume Babiþchi, pripãºit ca un cîine ud tocmai în Poarta cea Mare a românitãþii, scoate la Alba Iulia o revistã intitulatã amãgitor „Unitatea“. Trecem peste faptul cã individul cu nume de comisar sovietic alb-gardist dã ca motto al întregii reviste un citat din comunista Rosa Luxemburg (?!), care vine de se leagã cu problemele Ardealului, ori ale presei noastre libere, ca pumnul pe ochi. Ceea ce este scandalos la publicaþia asta cît o chitanþã de sanepid este vizibila sa orientare antiromâneascã, pofta slugarnicã de a face pe plac ungurimii. Referindu-se la alegerea generalului Paul Cheler ca preºedinte de onoare al ,,Vetrei Româneºti“, acest Babiþchi nu pierde ocazia sã-l batjocoreascã pe bravul oºtean, numindu-l Killer. Pe urmã, sub titlul „Otrava României Mari”, gãsim niºte rînduri scrise de un om nebun, care pe cît sînt de iresponsabile, pe atît sînt de mincinoase: „În nr. 35 al «României Mari», se aniverseazã 50 de ani de la rebeliunea legionarã. (...)

Semneazã neobositul istoric, dl. Mircea Muºat.

Fascinaþia pe care o exercitã miºcarea legionarã în redacþia d-lor C.V. Tudor – Eugen Barbu nu dã loc la interpretãri variate“. Dacã un serial care demoleazã din temelii miºcarea legionarã poate fi interpretat ca o... fascinaþie faþã de aceasta, atunci nici nu avem ce discuta, copiii Rosei Luxemburg sînt de-a dreptul luetici. ªi nici mãcar gazetari nu sînt, gafînd pe aceeaºi paginã, de douã ori, în faþa unor ziariºti de prestigiu. Astfel, pe Mircea Bunea, de la „Adevãrul“, îl boteazã... Gheorghe Bunea, iar despre crainica TV Gabriela Neagu, care nu a fãcut rãu nimãnui, birjarii aciuaþi pe la Alba Iulia vor sã facã ºi ei un pol de-o secãricã, folosind urmãtoarele vorbiri: „Urîþicã, purtînd ochelari imenºi, ºi þeapãnã de parcã i-a vîrît cineva un par în fund...“.

Umor au, însã, din belºug colegii de la „România liberã“, care au publicat cearºaful acela imens, cu 880 de semnãturi, pentru excluderea d-lui Alexandru Bîrlãdeanu din Academie. Dupã ce, recent, noi am dovedit cã au numãrat strîmb, ca Ghiþã Pristanda steagurile, incluzînd vreo 10 semnãturi de cîte douã ori, la grãmadã, ca sã parã mai mulþi – iatã cã s-a mai spart o lampã în scãfîrlia ziarului, prin descoperirea unui… mort! Nu un beat mort ca Dan Deºliu ori Petre Stoica, sau un om mort dupã carierã utecistã ºi dupã muieri, ca piticotul Ion Cristoiu, ci, pur ºi simplu, un om care a dat ortul popii ºi a fost îngropat cam demult. Ce carevasãzicã puterea Alianþei Civice ºi rugãciunile transcendentale ale lui Sorin Dumitrescu ºi Popa Þeavã! Cum înviazã ele cadavrele decente ºi, nu numai atît, le conving sã lase lumînarea ºi batiste cu bãnuþul, ca sã apuce cu o mînã vînjoasã creionul chimic ºi sã semneze un protest al „întregii intelectualitãþi române“! Vã daþi seama ce-a fost în familia sãrmanului lector dr. T. Stanciu ea îl ºtia la loc cu verdeaþã, iar acum hop-ºa-ºa în pagina întîi a organului lui Bãcanu, viu ºi nevãtãmat, ca mucenicul Brînzovie Slobozitul, ce s-a arãtat dupã 9 zile cîrciumarului care îl otrãvise cu rachiu de prenadez, a intrat în birt, s-a proptit cu coatele de tejghea ºi i-a zis: „Dragã tovarãºe, vreau condica de sugestii ºi reclamaþii!”. Cam aºa credem cã s-au petrecut lucrurile ºi cu mortul pe care l-au semnat din oficiu cei de la „România liberã” - mai ales cã în urmã cu cîteva luni îi apãruse numele ºi în ferpar, tot acolo, dar, în acest caz, de ce oare nu au fost semnaþi în Apelul Intelectualitãþii ºi ceilalþi morþi, cã sînt cu miile?! Iar dacã Bãcanu ºi sluga sa tuciurie Roºca-Stãnescu o luau biniºor prin toate cimitirele oraºului, mai gãseau destui intelectuali dispuºi sã iasã din groapã pentru a semna memoriul cãtre Academie. Ce Dumnezeu, vorba liedului scris de Bach pentru amicul lui, Gicã Petrescu: „Foaie verde ºi-un raport/ Tristã e viaþa de mort/ Cincinalu-n patru ani ºi jumãtateee!“. (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 19 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Femeile e superioare bãrbaþilor Mitinguri pro-hoþie Mister OK Întîiul comediant al lumii Sãptãmîna brînzei Batista morþii Bate orologiul naþiunilor Mortul viu Pinocchio Marinarul Cîtã prostie, atîta dramã!

Manipularea, boala secolului Al doilea soare al românilor Ia planeta, neamule! Un gol istoric Meditatorul Spulberarea recordurilor antonesciene Cum sã faci dragoste cu Monica Tatoiu Cu corupþia-n gurã Sex pe apucate cu Dacian Cioloº Vulcanizarea Bahmuþeancãi Adevãrul despre prejudiciul Bechtel UE: La adio, tu!

Pisãlogul american Clifford Lazarus a studiat femeile ºi a ajuns la concluzia îngrijorãtoare cã ele e superioare bãrbaþilor. Argumentele acestui trãdãtor al castei masculine au fost de genul: femeile trãiesc mai mult (dar pe spinarea cui?), rezistã mai bine la durere (dupã ce o provoacã), nu pun mare preþ pe mîncare (normal, ele o gãtesc ºi nu-ºi permit sã riºte), consumã mai puþine resurse naturale (benzinã, energie electricã, fond de ten - sã fim serioºi!), au o inteligenþã socialã mai mare (ce s-o mai fi bucurînd Maria Grapini!), sînt mai rezistente la boli (dar au boalã pe bãrbaþi), se pot reproduce singure (eu n-aº fi aºa de categoric), pot avea mai multe orgasme (da, dar, spre deosebire de bãrbaþi, posedã ºi o piesã specialã, ataºatã zonei de sud a organismului, care are doar rolul de a provoca plãcere), sînt mai bune ºoferiþe (cînd te conduc din priviri insinuante numai unde vor ele). Din cîte se vede, bãrbaþii e naºpa. De fapt, ce sã mã mai prefac, sînt de acord întru totul; ºi mie tot femeile îmi plac. Mitingurile de susþinere a guvernului sînt niºte prostii ale unor ciocoi judeþeni, care vor sã-i demonstreze liderului suprem ataºamentul neþãrmurit faþã de valorile hoþiei. Dacã protestele împotriva Ordonanþei 13 au fost o formã de revoltã a bunului-simþ împotriva neam-prostiei, de care evident cã au încercat sã profite escrocii politici, strigãturile manifestanþilor pro-guvern, aduºi la miting pe bazã de tabel, sînt bizare. Cã nu cred cã toþi demonstranþii de acolo sînt de acord sã se dea legi în favoarea hoþomanilor, noaptea, ca liliecii. În prezent, nu mai existã nici o mizã. Miza alegerilor viitoare, prezidenþiale, a fost deja pierdutã de PSD, fiindcã n-a ºtiut, sau n-a avut curajul sã se reformeze acum, cînd întreaga societate i-a bãtut obrazul. Atansion, cetãþenii nu i-au cerut sã plece de la guvernare, ci sã se reformeze, sã scape de bagabonþi ºi de lepãdãturi, sã devinã un partid cinstit, de care sã nu-þi fie fricã atunci cînd te întîlneºti cu el, noaptea, pe o strãduþã întunecatã a istoriei. A ratat o ocazie unicã, cu poarta goalã în faþã, preferînd sã rãmînã cu eticheta de partid al hoþilor, la vîrf, ºi al asistaþilor sociali, la bazã. PSD este ca un bolnav care nu ºi-a dezvoltat suficienþi anticorpi ºi care se va prãbuºi sub greutatea omizilor care-l populeazã.

Aceeaºi ocazie a pierdut-o ºi PNL-ul, care nu-ºi pune întrebarea de ce nu-l cheamã strada la guvernare, în calitatea sa, de principal partid de opoziþie. Nu-l cheamã, fiindcã PNL-ul e vãzut ca un PSD pe invers, care prezintã o altã faþã hidoasã a corupþiei. Dacã tãcea ºi se reforma, PNL filosof rãmînea. Aºa, a deschis gura de i s-au vãzut Cît despre celelalte partide, sînt la fel de toate cariile. necredibile ca ºi cei 7 ani în ,,Tibet” (bar, striptis, somn de voie - cu perna la alegere), petrecuþi de domnul consumator Goþiu. Admirabilul sportiv Lucian Bute a luat-o iar în mufã. Poate de data asta s-a învãþat minte, mai ales cã Mister KO a devenit Mister OK, luînd contact cu podeaua mai des decît aspiratorul din arena de box. Aºa se întîmplã cînd nu accepþi cã trebuia sã te retragi la momentul potrivit, în cazul lui, atunci cînd a luat o bãtaie sorã cu moartea de la Carl Froch. Gãlãþeanul a crezut cã poate sã treacã peste acel episod, cã a fost un accident de parcurs. N-a fost, dupã acea înfrîngere n-a mai boxat nici o clipã ca înainte. Dar acest final trist de carierã nu-i ºtirbeºte cu nimic gloria dobînditã în cei 5 ani în care ºi-a apãrat centura de campion mondial, versiunea IBF. Desigur, ºi nouã ne-ar fi plãcut sã fie altfel, dar nu s-a putut. Oricum, respect, Bute, fie ºi numai pentru cã gala de la Bucureºti a înfundat niºte curve politice.

Trump... cu mãmãliga-n geam! Cel mai puternic comediant al lumii s-a arãtat surprins de evenimentele petrecute ,,asearã” în Suedia. Numai cã ,,last night”, în Suedia, nu se întîmplase nimic! Fostul premier suedez s-a întrebat pe o reþea de socializare ce a fumat Donald, de a vãzut atentate acolo unde cele mai periculoase atacuri la corazonul inimii le dau blondele evadate din fiorduri.

Moºtenitorul Samsung, Jay Y. Lee (Jan Ilie, în traducerea Google), a fost arestat. Noul domiciliu are 6 metri pãtraþi, o saltea fãrã pat ºi un veceu într-un colþ.

Averea de 6 miliarde de dolari nu-i este de nici un folos.

Ei, dacã ar fi cîºtigat Dragnea alegerile din Coreea de Sud, altfel se punea problema. V-aþi gîndit vreodatã cã perioada iubirii la pisici (aºa-numita ,,Sãptãmîna

brînzei”) e plasatã taman între Valentine's Day ºi Dragobete? Nu v-aþi gîndit, aºa-i? Tot eu s-o fac! Kim Jong-nam, fratele dictatorului nord-coreean Kim Jong-un, a fost asasinat pe Aeroportul din Kuala Lumpur, cu o batistã înmuiatã în otravã, de o tînãrã care a fost pãcãlitã cã participã la o farsã. O farsã a fost, de fapt, explicaþia, made în Coreea de Nord. ªtiaþi cã mahmureala de dupã beþia puterii nu trece cu zeamã de varzã? Remediul natural care o vindecã instant e o pereche de cãtuºe. Internetul aratã cum ar vrea oamenii sã fie, nu cum sînt ei în realitate. ªi Conferinþa de nu Internetul e vinovat de asta.

Securitate de la München a ajuns la concluzia cã democraþiile liberale sînt vulnerabile în faþa campaniilor de dezinformare, iar naþionalismul cîºtigã teren în faþa globalismului. Nu e nimic nou. Ciclic, istoria îºi schimbã cursul, ordinea mondialã îmbracã forme noi. Nu vã speriaþi, dar nici nu vã bucuraþi, timpul istoric înghite mai O asistentã multe generaþii pînã bate ora exactã. medicalã de la Spitalul Judeþean Constanþa, care a luat astã-varã tot soarele de pe plajã fãrã sã poarte pãlãrie, a încurcat viii cu morþii, anunþînd familia unui bãtrîn de 87 de ani cã acesta a decedat. Abia la Casa Mortuarã ºi-au dat seama rudele cã nu e mortul lor. Ba, mai mult, al lor era viu, la spital! ªi vã mai întrebaþi de unde sînt inspirate filmele cu proºti! Fostul preºedinte al FMI, Dominique Strauss-Kahn, susþine cã Bãsescu ºi gaºca lui de interlopi politici au minþit atunci cînd le-au tãiat bugetarilor salariile cu 25%, fiindcã ei nici nu au propus, nici nu au fost de acord cu aºa ceva. Dar Pinocchio Marinarul a ales sã loveascã în sãracii României ca sã-i protejeze pe bogaþi, întrucît FMI propusese mãrirea impozitelor celor cu venituri substanþiale. ªi cînd te gîndeºti cã s-au mai gãsit 5% dintre români care sã-l voteze pe acest consumator de tescovinã, navigator prin toate apele murdare ale politicii româneºti! Ce popor paradoxal! Ce scurtã memorie a rãului are! Mi se pare mie, sau salariile ºi pensiile cresc în acelaºi timp cu devalorizarea leului?! Mi se pare cã nu mi se pare. Asta înseamnã cã sîntem hrãniþi cu iluzia Societatea contemporanã e mãcinatã de prosperitãþii. cancerul manipulãrii, al ipocriziei, al transformãrii albului în negru ºi invers. Lumea aparþine oamenilor, ideilor pe care le propagã. Inclusiv ideilor lui Marine Le Pen, apreciatã de mulþi dintre francezi, care a refuzat sã poarte vãlul islamic la o întîlnire cu mai-marii religioºi din Liban. Asta nu înseamnã cã nu-i respectã pe aceºtia, ci cã fiecare trebuie sã-ºi arate consideraþia faþã de interlocutor, Preºedintele prezentîndu-se aºa cum este cu adevãrat.

Azerbaidjanului, care a preluat funcþia de la tãticul lui, ºi-a numit soþia prim-vicepreºedinte. Adicã nevastã-sa a devenit un fel de Elena Ceauºescu mai mare-n funcþie ºi mai lungã-n craci. Totuºi, parcã e mai bine ca la noi, unde secretarele sînt la putere. Dar nici ele nu se simt prea bine, În timp ce fiindcã vin pe turnantã amantele. Alea noi. patronul Negoiþã s-a procopsit cu-n control judiciar, Mutu ºi Contra îºi fac de cap la Dinamo. Nu ºtim dacã au contactat-o deja pe Laura Andreºan pentru a întãri linia de fund, cert este cã nu mai existã nici cea mai micã posibilitate ca prin birourile din ªtefan cel Mare sã se aºtearnã praful... Iar obiectivul echipei este în ton cu vremurile: dacã n-are nici o ºansã la Liga Campionilor, Pe 10 februarie 2017, în se va înscrie la Eurovision.

Slovacia, a apãrut al doilea soare, care, în tradiþia sumerianã, se aratã la muian o datã la 3.600 de ani, ºi se lasã cu deranj. Ultima datã, a lãsat ca piedicã în calea uitãrii Potopul lui Noe. Eu zic cã n-are rost sã vã impacientaþi, mai ales cã noi, românii, sîntem învãþaþi din fragedã pruncie cu al doilea soare: ,,Soarele mã-tii!”.

Dar nici NASA nu se lasã! Ne anunþã cu satisfacþie ºi dispreþ ºtiinþific cã a mai descoperit 7 planete care se învîrt în jurul altui soare (ce v-am spus eu?!). Cicã 3 dintre ele seamãnã leit cu Pãmîntul, aºa cã, dacã aveþi chef de-o plimbãricã, daþi-i bice! Nici nu-i departe: doar 40 de aniluminã. Cum pe acolo s-ar gãsi ,,fer” vechi, posesorii de cãruþã cu coviltir (indiferent dacã numãrul cailor-putere este par sau impar) au prioritate. Noi, ãºtilalþii, care o ardem per-pedes, mai rãmînem p-acilea, fiindcã o pãsãricã (90-60-90) ne-a ºoptit cã ºi pe planetele alea ar fi d-alde Tãriceanu, Dragnea, Bãsescu ºi alþi whiskirieni. Aºa cã

mulþumim pentru invitaþie, dar, în asemenea condiþii, nu servim. În Municipiul Rm. Sãrat, pe E 85, o maºinã a cãzut cu totul într-un crater cãscat pe marginea ºoselei.

Cam aºa este ºi România: la suprafaþã pare cã s-a adaptat vremurilor, cã e în pas cu mapamondul lumii, dar tenebrele istoriei o pot sorbi oricînd. De ce? Pentru cã, acum, civilizaþia româneascã nu mai are repere, nu mai stã pe fundamente solide. Mentalitatea medievalã este adînc înrãdãcinatã în conºtiinþa tuturor. ,,Un gol istoric ne cuprinde...” Iohannis a rãmas fãrã o casã care-i aducea venituri frumuºele. ªi cîte meditaþii a dat pînã a ciordit-o! ªi cît va mai medita dupã ce nu va mai fi preºedinte...

Cum s-o fi simþind acum Crin Antonescu, cînd glorioasa lui carierã politicã a fost spulberatã, în cîteva ºedinþe de somnic, de dl. scamator Goþiu?!... Oare-l viseazã ºi cu ochii deschiºi pe adversarul ireconciliabil al PET-urilor de ºoricioaicã? Sau, pur ºi simplu, are coºmaruri, ca în perioada cînd l-a alãptat, ca pe un liberal, la sîn, pe somnambulul de la Sibiu?

Am citit un titlu cutremurãtor: ,,Cum sã faci dragoste cu Monica Tatoiu!”. Doamne, apãrã ºi pãzeºte, e sfîrºitul sfîrºitului lumii!

Tãriceanu a sesizat cã toatã lumea stã ,,de dimineaþa pînã seara cu corupþia-n gurã”. Mie mi s-a pãrut cã sutele de mii de protestatari erau mult mai nuanþaþi, deºi sugestiile fãcute mai-marilor Parlamentului erau cît se poate de clare. Cu ce s-o fi ocupat Injustiþia atîþia ani, de s-a umflat corupþia atît de tare încît a dat peste graniþe, dînd frisoane întregii Uniuni Heuropene? Marii bandiþi de astãzi sînt copiii de suflet ai sistemului, care i-a tolerat ºi i-a încurajat cu pasivitatea lui. ªi dupã ce s-au hrãnit zeci de ani din aceeaºi troacã, acum se fac cã nu se cunosc. ªi dã-i ºi luptã împotriva corupþiei. Mai cã-mi dau lacrimile de crocodil. ,,Pãmîntul e plat”, a decretat Kyrie Irving, vedetã NBA. Te-nºeli, bãiete: Grindeanu e plat.

La întrebarea Andreei Esca, personajul istoric ahtiat dupã meandrele concretului, cînd o arde cu sexul, dimineaþa sau seara, fostul premier Dacian Cioloº a rãspuns cu-n citat din Aristotel: ,,Cînd apucãm!”. Eu credeam cã tehnocraþii e, aºa, mai aplicaþi, ºtiu bine ce au de fãcut, de unde pleacã ºi unde ajung, pe ce cãrãri ºi, mai ales, cu cine! Aºa, ,,cînd apucãm”, ºtiam ºi noi, chiar dacã nu ne-am integrat niciodatã în absolut prin mandravelã.

Cã tot veni vorba despre discuþii de înalt nivel... Un politician suedez considerã cã toþi europenii ar trebui sã aibã o pauzã de sex la prînz. Adicã noi, românii, trebuie sã ne oprim din pedalat în miezul zilei?! Fugi, mã, de-aici, noi respectãm programul tehnocrat de guvernare!

Brigitte Sfãt, ultima nevastã a lui Ilie Nãstase (dar nu cea din urmã), îi scrie zeflemitor altei þoape, direct de sub masa lui Albert de Monaco (ãla de conduce oraºul Mihaelei Rãdulescu), ca sã se oftice modista dirimblie ºi sã facã infarct la pitpalacul inimii. De parcã Iulia Albu ar avea inimã! Nici vorbã; în locul cu pricina s-a adãpostit dihorul care i-a pãpat pãsãrica moþatã, aia de se oua pe unde apuca. Cînd la Capatos, cînd la Mãdãlin, niciodatã acasã la pantofarul bãlan.

Atansion! Adriana Bahmuþeanu ºi-a mãrit ventuzele, deºi Iþicã o dotase din start cu o gurã cît o ºurã.

Mîine-poimîine, va trece pe la vulcanizare, pentru a bãga ºi ceva mai multã presiune în airbeguri. Acum, cã are frunze-n buze, lapte-n þîþe, ar trebui sã aparã în peisaj Prigoanã cu pliciul proprietate personalã ºi s-o ia la tãbãcit, fiindcã pune în pericol industria chimicã. ªi cu lucrurile astea nu te joci, e vorba de siguranþa naþionalã. Mã întreb ce pãzeºte CSAT (Consiliul Suprem de Apãrare a Tîrfelor), de nu ia mãsuri urgente...

S-a comunicat cã prejudiciul Bechtel este de 526 de milioane de euro. Asta sã i-o ziceþi lui Mutu. De la Dinamo, de la Cotroceni, de unde doriþi. ªi acum, sã vã spun ºi cifra exactã: ia înmulþiþi 526 de milioane cu 4! Ei, aºa mai veniþi de-acasã. Jean Claude Juncker, preºedintele Comisiei Europene, susþine o Uniune Europeanã pentru bogaþi, în care, pe la periferie, pot activa ºi sãracii, fiindcã, nu-i aºa?, întotdeauna-i nevoie de gropi de gunoi pentru tot felul de deºeuri, de la cele clasice, industriale, pînã la cele alimentare. De fapt, nici pînã acum nu a fost altfel, doar cã s-a mimat egalitatea între statele membre. Pe noi, românii, nu ne dau deocamdatã afarã, fiindcã au nevoie de un laborator uriaº, unde mai au de dus la bun sfîrºit niºte experimente sociale.

Nici sclavii, dispuºi la orice muncã înjositoare pentru a nu muri de foame în þara lor, nu sînt de lepãdat. Din pãcate, UE a fost, ºi este o construcþie suprastatalã, în care þãrile colonialiste, care au în genã exploatarea resurselor celorlalþi, au tratat extinderea ca pe un bun prilej de a-ºi mãri terenurile de vînãtoare. Dupã ce le-au supt vlaga, se mirã cã nu mai existã vînat. ªi le lasã în plata Domnului, poate-ºi revin de la sine. Aºa cã Uniunea Europeanã a fost foarte bunã în teorie, dar destul de naºpa în practicã (un fel de comunism pe invers). Cel puþin pentru europenii de rangul doi, cum sînt consideraþi (ºi) românii. Foarte des îmi amintesc cu memoria minþii declaraþia lui Shimon Peres, fostul preºedinte al Israelului, care nu s-a sfiit sã recunoascã o realitate (inconvenabilã pentru duºmanii Neamului Românesc) a celui de-al II-lea rãzboi mondial: ,,România a salvat 400.000 de evrei. Mulþumesc Poporului Român!”. ªi mã gîndesc: ar mai putea salva Poporul Român pe cineva, astãzi, cînd s-a abandonat pe el însuºi?

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Un scriitor fabulos: Valeriu Gorunescu În februarie anul acesta, scriitorul Valeriu Gorunescu (n. 12.02.1922 - d. 19.09.2015) ar fi împlinit 95 de ani, dacã nu trecea, în urmã cu 2 ani, la cele veºnice. Îmi amintesc cã era o toamnã liniºtitã, cu soarele ce strãlucea molcom, împrãºtiind pretutindeni din razele lui tot mai obosite ºi mai adormitoare, ca niºte aºchii de lemn dospite în mlaºtini... Atunci am aflat vestea morþii sale, care avea sã mã întristeze foarte tare, pentru cã, mai înainte cu doar douã zile sã se întîmple nenorocirea, convenisem sã-i fac o vizitã, sã povestim de-ale noastre, întîmplãri din lumea literarã, despre scriitori ºi cãrþi, despre ceea ce se mai aude prin tîrg... Îl ºtiam bolnav ºi incapabil sã se mai deplaseze...

Dacã îmi amintesc bine, în urmã cu 5 ani, cu mare greutate, avea sã vinã, ajutat de familie, la Sala cu Oglinzi, de la Uniunea Scriitorilor, din Calea Victoriei 115, unde a fost sãrbãtorit de membrii cenaclului nostru, la împlinirea frumoasei vîrste de 90 de ani de viaþã. În rest, mai tot timpul zilei ºi-l petrecea în biroul lui de lucru, scriind ºi citind, sã uite de singurãtate, de suferinþã, de bãtrîneþe. Afirmaþiile mele sînt susþinute de mãrturisirile scriitorului, consemnate în ultima lui carte - „Borne despre mine însumi“ (file dintr-un jurnal de tinereþe regãsit), 2015 -, pe care a vãzut-o ieºitã de sub tipar cu puþin timp înainte sã plece la ceruri: „Cîteodatã mã sperie ºi mã ameþeºte propria mea viaþã; plutesc într-un ocean uriaº, fãrã sã ºtiu dacã existã un þãrm ºi, în primul rînd, un þãrm al meu. ªi ce e, în definitiv, viaþa? Viaþa e îmbãtrînirea - constatã Bergson; viaþa e o curgere veºnicã - afirmã Heraclit; e o funcþiune - propuneau elinii. «Eu sînt viaþa» - declarã Isus. De fiecare datã, încifrãri ºi nu descifrãri. Simbolurile, recunoaºte ºi Bergson, ne propulseazã în afara vieþii, ele ne comunicã numai ceea ce are viaþa comun cu alte fenomene ºi nu ce-i revine ca însuºire «inerentã»...

«Ne naºtem în eterna goanã haoticã, purtînd haos în noi». De aici necurmata luptã împotriva întunericului, a rostogolirii mecanice, a iraþionalului: sã biruim haosul prin ordine, luminã ºi raþional, sã impunem domnia noþiunilor. «Des bleibende Sein» - în lumina minþii se înfiripã lumea eternelor idei. ªtiinþa opune categoriei dezvoltãrii - categoria fiinþei, a existenþei. De aici nu se poate trage, însã, concluzia cã ºtiinþa ar lupta împotriva vieþii. De asemenea, filosofia îºi propune stabilirea unui echilibru creator între subiect ºi obiect, pentru a se putea elabora icoana unitarã ºi armonicã a lumii. Dar nici ea nu poate fi acuzatã cã ar acþiona împotriva vieþii, ale cãrei legi ar fi haosul ºi devenirea.

Conºtiinþa noastrã, însã, nu e numai raþiune purã: de aici nevoia de a ne contopi cu universul ºi altfel decît pe cale raþionalã”.

Valeriu Gorunescu a publicat peste 50 de titluri de carte; poezia, însã, a fost hrana sufletului sãu. I-a fost la

Rugãciune „Doamne Isuse Christoase, Tu ne eºti zori prea luminoase”... aºa cîntau colindãtorii, atunci cînd eram copil, aºteptînd sãrbãtorile de iarnã, în climat liniºtitor ºi-aromitor, de mandarine ºi portocale, în timp ce ninsorile acopereau cîmpiile, dealurile, munþii ºi-nvãluiau þãrmurile Mãrii Negre în mantie de argint. ªi cît de frumos îmi apãrea Pomul de Crãciun, parcã desprins dintr-o altã lume, de mit, în care totul era concordie-ntre oameni... „Doamne Isuse Christoase, Tu ne eºti zori prea luminoase“... Te-ai rãstignit pentru iertarea pãcatelor noastre în zilele lui Pilat din Pont, care ºi-a spãlat mîinile la judecata Ta, socotindu-Te curat la suflet, ca ºi pîrîurile cristaline de pe Golgota, ºi totuºi... Cu laºitate Te-a trimis la moarte, speriat fiind de fariseii meºteri, mestecãtori de otrãvuri, cei care susþineau cã Tablele legilor lui Moise, prin conþinutul lor, destinate sînt doar „poporului ales”... Dar, vai, atît de disonantã judecata lor ne-apare, ºi de-a dreptul hainã, rãspîndind vrajbã ºi urîciuni, ei neºtiind cã, peste secole, un mare poet iudeu va spune, cu sinceritate de autentic profet: „Cine distinge om de om, acela nu e om!”. „Doamne Isuse Christoase, Tu ne eºti zori prea luminoase“... Tu ne-ai învãþat ca, atunci cînd vrãjmaºul obrazul þi-l loveºte, sã i-l întinzi ºi pe celãlalt, iar cînd el rãul þi-l doreºte, sã-i rãspunzi cu cît mai mult bine, dar, mai ales, Tu ne-ai învãþat sã nu-þi clãdeºti fericirea pe nefericirea altuia ºi, astfel, schimbat-ai Legea Talionului cu legea iubirii creºtine, rãspîndind armonia-n lume ºi îngemãnînd binele cu adevãrul, aºa cum ecoul leagã munþii-ntre ei, dorul, faptele bune ºi cîntarea, iar dragostea, pe oamenii de pretudindeni îi proclamã

Polemici

îndemînã, aprofundîndu-i cu loialã convingere metafora, pînã în cele mai înalte cote ale strãlucirii. Analizîndu-le ºi punîndu-le cap la cap, am ajuns la concluzia cã, în cazul sãu, cititorii au de-a face cu un scriitor complex, care, de fiecare datã, atunci cînd publica vreo nouã carte, bucuros îmi mãrturisea cã nu a fãcut altceva decît sã-ºi completeze subiectele pe care nu a reuºit sã le ducã pînã la capãt în paginile cãrþilor deja apãrute, lãsînd, astfel, loc pentru altele noi, aºa cum am vãzut cã a fãcut-o cu volumul „Miscelanee” (2014), o carte de analizã socio-politicã, de mare anvergurã.

Odatã cu plecarea lui în lumea doinitoare a cerurilor fãrã margini, ne-a lãsat zestre creaþia sa personalã, pe care nu i-am bãnuit-o în anii adolescenþei mele, cînd participam la ºedinþele cenaclului „Mihai Eminescu”, din Bucureºti, pe care-l conducea. Nu m-am gîndit, la vremea aceea, cã o sã am ocazia sã-i citesc din manuscrisele aranjate pe fiºe ºi titluri, legate în dosare cartonate, într-o ordine pe care n-am mai întîlnit-o la un alt scriitor. Era de o meticulozitate maximã. Fiecare paginã de manuscris o numerota ºi o pãstra cu mare grijã, nu suporta sã o vadã îndoitã la vreun colþ.

De la dumnealui am învãþat cã nu poþi fi scriitor dacã nu ai talent, pe care sã þi-l cultivi muncind. Acest lucru, zicea el, este vital, pentru a te bucura de o carierã de succes, aidoma laptelui de la sînul mamei, care îl ajutã pe prunc sã creascã voinic ºi sãnãtos. Apoi, cultura este aceea care te duce spre împlinirea unei creaþii autentice. Valeriu Gorunescu a fost el însuºi un învingãtor, pentru cã a avut din toate cele ce am amintit în alcãtuirea fiinþei sale, în felul lui de a percepe lumea ca pe o diversitate de subiecte ºi idei scriitoriceºti.

Opera lui înseamnã curajul omului care a trãit ºi a luptat cu sine, fiind nevoit sã reziste ºi sã traverseze mai multe regimuri politice ºi orînduiri sociale, nefaste pentru copilãria ºi adolescenþa lui, dar pe parcursul cãrora a cunoscut autori de toate vîrstele, din generaþii diferite. ªi a scris pe unde apuca: în mansarde, pe prispa de lut a þãranilor, în grãdini, în cîntecul greierilor ºi mirosul de iarbã proaspãt cositã. De felul lui, a fost un om izolat, un boem, mai mult însingurat decît singuratic, în cernelurile gîndurilor sale. ªi dacã în ultima parte a vieþii a fost rãpus de boli, uitat de prieteni, el a avut-o, însã, lîngã el, pe soþia sa Mihaica, poetã ºi dumneaei, care i-a dãruit toatã dragostea ºi sprijinul ei.

Valeriu Gorunescu a scris o operã fundamentalã, ca „luceafãr al Brãilei”, cum l-a numit Fãnuº Neagu. Închei, spre aducere aminte ºi cinstire a memoriei sale, mãrturisindu-mi credinþa cã el nu va fi dat uitãrii. Existã aceastã zestre pe care ne-a lãsat-o: opera sa, peste 50 de titluri despre care am amintit ºi zeci de manuscrise care, cîndva, vor vedea lumina tiparului. Cine ºtie, poate cã visul îi va fi împlinit cu ocazia centenarului naºterii sale: cãrþi în care se aflã adunate, bob cu bob, viaþa unui nonagenar, a unui om fabulos - îndrãgostit de literaturã din anii copilãriei, fãrã sã o abandoneze în nici un moment, pînã cînd lumina zilei avea sã apunã definitiv pentru el -, ºi culmile a toate celor veºnice.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” fraþi, înlãturînd ura ºi omagiind frumosul sufletelor alese. Dar cum putut-au lacomii Papi, în numele Tãu, pretinºi eretici sã-i ardã pe rug, iar Thomas Torquemada, marele inchizitor, machiavellic ºi rãuvoitor credincioºilor, dupã ce se cumineca-n hieratice catedrale, nu se sfia sã verse sînge nevinovat ºi sã aplaude corupþia ºi imoralitatea stãpînilor sãi, în loc sã se gîndeascã la adevãrurile eterne ºi nu la bogãþiile învãluite în simfonia de intrigi ale trecãtoarelor vremuri... Cum de-a izbutit Cesare Borgia, în jurul cãruia pînã ºi „Lumina fãcea viermi“, sã se scalde-n negre pãcate, fãrã remuºcãri, cum de alþi Papi, mai siniºtri, fãrã milã ucis-au pe Giordano Bruno ºi mulþi liber-cugetãtori, cu-adevãrat ai lumii mîntuitori, dãruindu-ne ale ºtiinþelor ºi artelor eterne splendori... „Doamne Isuse Christoase, Tu ne eºti zori prea luminoase“... În zilele noastre, cînd toþi luptã-mpotriva tuturor, generînd zile de groaznic omor, ajutã-ne, Doamne, ca sensul sublim al „Odei Bucuriei“, conceputã de apostolul Tãu, de la Viena ºi Bonn - Beethoven, geniul solar, cîntînd ale lumii adînci frãmîntãri -, ajutã-ne, Te rugãm fierbinte, Doamne, ca sensul limpede al fericirii omeneºti - pacea ºi bunã-învoirea între popoare sã triumfe pe pãmînt, avînd tãria granitului, tinereþea mãrilor, munþilor ºi a mult slãvitului Soare, ajutã-ne, Doamne, sã-nãlþãm o nouã Odã a Germinaþiei, a ideilor fecunde ºi a sentimentelor eterne, ºi sã ne bucurãm de izbînda seninãtãþii sufleteºti asupra întunericului materiei, de triumful înþelepciunii omeneºti, far cãlãuzitor pentru toate popoarele mult încercatei noastre Planete - ºi mulþumiþi, ºi împãcaþi cu lumea sã-Þi cîntãm: „Doamne Isuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, fereºte-ne de cel rãu, sufletele noastrentunecate mîntuieºte-le, zbuciumãrile inimii potoleºte-le!”. „Doamne Isuse Christoase, Tu ne eºti zori prea luminoase“...

DORU POPOVICI

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Scriitorul Dinu Sãraru, care la 30 ianuarie a.c. a împlinit frumoasa vîrstã de 85 de ani, a revenit în atenþia publicului cu romanul intitulat ,,Ura din ochii vulpii”, cea mai recentã carte scrisã de domnia-sa, o impresionantã povestemetaforã din culisele Teatrului Mic, al cãrui director a fost vreme de 13 ani.

CIOBURI DE GÎNDURI

O lacrimã pe-o filã...

Mã-nclin spre truda-vã mãiastrã, Deschizãtori de nobil drum, Cu tot ce-am fost ºi sînt acum Prin rugul meu ºi veghea voastrã.

Mã-nclin cu dragostea-mi curatã ªi anii toþi îmi trec prin faþã...

A fost demult, a fost odatã, ªi lacrimi grele-mi curg pe faþã.

Revãd tot drumul cãtre ºcoalã, Gutui cu blînde felinare, ªi simt mirosul de cernealã În toamna ce un basm îmi pare.

Iar nucii, Doamne, mi se-aratã Ca niºte uriaºi de pazã, ªi pe sub ei cîte-o sãgeatã, Trimite soarele o razã.

Pe bãnci, revãd Abecedarul ªi-un înger ce vorbeºte sfînt, Cînd îºi revarsã-n clasã harul Ca nimeni altul pe pãmînt.

Apoi, în hohot, fãrã vinã, Aud rîzînd un clopoþel, Dar sînt departe în luminã ªi nu pot sã mã-ntorc la el.

Mã cheamã ca un prunc, la joacã, Lîngã biserica din sat, Dar peste el aud o toacã ªi nu-nþeleg ce s-a-ntîmplat.

Cînd am plecat aºa departe? ªi, Doamne, unde am ajuns?

Aveam ghiozdanul ºi o carte...

De mine parcã s-au ascuns.

M-am încãrcat de-atîta zloatã Cã nu mã recunosc nici eu...

A fost demult, a fost odatã...

Ce bine sã fi fost mereu.

Iar mamei mele ce-i voi spune Cînd în tîrziu mã va vedea?

Rugaþi un clopoþel sã sune Din cea mai depãrtatã stea.

Sã-nceapã iar un fel de ºcoalã Cum n-a mai fost nicicînd sã fie, ªi de-mi va cere socotealã Sã-i spun cã-nvãþ în veºnicie.

Mã-nclin spre truda-vã cuminte, Frumoºii mei din efemer, Ce azi predaþi cu necuvinte La toate ºcolile din cer.

Aud prin ramuri vuiet viu ªi-n dor plîngînd un clopoþel Dar nu pot sã mã-ntorc la el Cã-s prea departe ºi-i tîrziu.

ILARION BOCA, 21 februarie 2017

Pag. a 5-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse LEGENDELE ROMÂNILOR

Baba Dochia Aceastã semidivinitate meteorologicã femininã a stîrnit controverse etimologice. S-au emis douã ipoteze plauzibile: prima, dupã care numele vine de la Sfînta mucenicã Evdochia, zi care cade la 1 martie. Ea a fost enunþatã de B.P. Haºdeu ºi precizatã de O. Bârlea, deoarece „numele Dochia - foarte rar, Chirdosia sau Marta - al eroinei a fost preluat din Calendarul byzantin, care o celebreazã, la 1 martie, pe martira Evdochia, în urma interferenþei dintre legenda popularã strãveche ºi cea creºtinã, localizatã, de asemenea, la începutul lui martie”; ºi a doua, dupã care numele Dochia vine de la Dakia, fiica lui Decebal, urmãritã pînã în Muntele Ceahlãu de împãratul Traian, îndrãgostit de ea, enunþatã într-un poem lirico-epic de Gh. Asachi.

Legenda Babei Dochia se referã la o pãstoriþã bãtrînã care-ºi pãºtea turmiþa de oi sub munte, alãturi de alte pãstoriþe. ªtiind cã vremea la munte e schimbãtoare, ºi-a pus pe ea nouã cojoace. Celelalte pãstoriþe au sfãtuit-o sã nu urce la pãºune pînã nu trece luna martie, care este, aºa cum se ºtie, nãbãdãioasã. Baba Dochia a spus cã „urcã la pãºune, fiindcã nu se sperie de luna martie”. Atunci, luna martie, ca s-o pedepseascã, a schimbat vremea, încãlzind tot mai mult cele nouã zile în care Baba Dochia se urca la pãºune, lepãdînd de cãldurã, în fiecare zi, cîte un cojoc, iar în ziua a noua, luna martie a întors vremea rea, împrumutînd de la februarie trei zile de iarnã. Astfel, Baba Dochia a fost pedepsitã pentru cã a cîrtit împotriva puterii lunii martie. ªi a împietrit-o pe Babã, rãmasã astfel în veac, într-o stîncã înaltã, ºi pe oiþe le-a fãcut bolovani în jurul ei. Stînca aceasta cu bolovanii în juru-i a fost menþionatã de Dimitrie Cantemir, ea fiind descoperitã, desenatã, litografiatã ºi cîntatã, într-un poem epic, de Gh. Asachi.

Legenda miticã a Babei Dochia, la fel ca ºi toponimia ei, este rãspînditã pe întregul teritoriu al României ºi are contingente, în sud-estul Europei, cu legende similare, la bulgari, sîrbi, albanezi ºi greci, însã fãrã corespondenþe toponimice în geografia miticã a þãrilor aparþinînd popoarelor menþionate.

Aºa cum se poate constata din culegerile de teren, întîlnim legenda Babei Dochia literaturizatã la nivelul tuturor genurilor literare populare. Ne vom opri, cu titlu de exemplificare, la un colind vînãtoresc intitulat ,,Ana Dochiana”,

care reprezintã o transsimbolizare a legendei Babei Dochia.

E vorba de o ciutã numitã Ana Dochiana, cãpetenia unei ciurde de ciute, care de tristeþe nu mai paºte, nu mai bea, pentru cã Traian Voinicul e pe urmele lor, iar ciurda va fi vînatã, ºi numai ea o sã scape, singurã, „sub stanã de piatrã”: „Toate ciute-mi pasc/ ºi mi se adapã,/ numai Ana Dochiana,/ numai ea nu paºte,/ nici nu se adapã./ Alelalte ciute/ din gurã zicearã:/ - Tu de ce nu paºti,/ nici nu te-adapi,/ numai strajã stai,/ strajã de trei pãrþi/ ºi de trei laturi?/ Ana Dochiana din gurã grãiarã:/ - Dar voi, ciute multe/ ºi nepricepute,/ da’ ºtiþi, da’ nu ºtiti/ Cã Traian Voinicul/ bun cal hãrãneºte,/ bun cal ºi-un ogar,/ ºi-un vînãt ºoimel,/ joi de dimineaþã/ la vînat sã-mi iasã,/ lacul sã-l vîneze?!/ Peste noi c-o da,/ ºi-n goanã ne-o lua,/ ºi de ne-o goni/ pîn’ la Lacu Roºu,/ roºu n-a mai fost,/ ºi-acum s-o face/ de sînge de ciutã./ Ce-or mai rãmînea/ în goanã ne-o lua/ ºi ne va goni/ pîn’ la pod de os,/ de os n-a mai fost,/ ºi-acum s-o face/ tot de os de ciutã./ Ce-ar mai rãmînea,/ în goanã ne-o lua/ ºi ne va goni/ pîn’ la munþi cãrunþi,/ cãrunþi n-au mai fost,/ ºi acum s-or face/ tot de pãr de ciutã./ Ana Dochiana/ din gurã grãirã:/ - Numai eu sã scap/ sub stanã de piatrã,/ de cal bun cãlcatã,/ de bici urzicatã,/ de ogar muºcatã,/ de ºoimel piºcatã”.

Aluzia ciutei Ana Dochiana, vînatã numai de Traian Voinicul, într-un colind ardelenesc - justificã, într-un fel, legenda urmãririi Dochiei de cãtre împãratul Traian. Sã nu uitãm cã legenda culeasã de Gh. Asachi de pe versantul estic al Carpaþilor Orientali corespunde colindului vînãtoresc de pe versantul vestic al Carpaþilor Orientali.

Asupra originii legendei Babei Dochia s-au emis ipoteze de lucru ºi s-au tras concluzii ipotetice din etimologiile stabilite. O ipotezã se referã la originea ei greacã, datoritã asemãnãrii frapante cu legenda Niobei, o alta, la originea ei tracã, iar alta, la originea ei, probabil, creºtinã byzantinã. În paralel cu legenda Babei Dochia, superstiþiile, credinþele ºi datinile care se referã la Zilele babelor (de la 1 la 9 martie) ne relevã alte aspecte mitice: Baba Dochia, privitã ca semidivinitate meteorologicã, cu cortegiul ei de babe (pãstoriþele rãmase la poalele muntelui, ale cãror nume le-a precizat Traian Gherman), reflectã nestatornicia timpului, în trecerea lui de la iarnã la primãvarã, ºi posibilitatea de a prevesti aceastã nestatornicie pentru restul anului. Deci, zilele babelor sînt ºi oraculare pentru mersul timpului.

ROMULUS VULCÃNESCU („Mitologia Românã”, 1985)

Cap de Primãvarã Românul caracterizeazã sub forme poetice sau glumeþe toate variaþiunile timpului. Astfel, îi place a numi zilele Babei zilele cele dintîi ale lui Martie, pretinzînd cã ele sînt nesuferite, ca o babã care se ceartã necontenit ºi plînge, se boceºte ºi nu lasã pe nimeni în pace. Însã adevãrata denumire de Zilele Babei e bazatã pe sãrbãtoarea Daciei (Baba Dochia), care cade la începutul lui Martie. Acele zile sînt urmate de ziua cocostîrcului, de cea a mieilor, a ciocîrliei, a rîndunelelor etc., care prevestesc reîntoarcerea în þarã a pãsãrilor pribegite de cu toamnã ºi epoca naºterii mieilor. Întîia zi de martie se numeºte Cap de Primãvarã.

VASILE ALECSANDRI

* * * „Mãrþiºorul“ este un dar ce-ºi trimiteau Românii unul altuia în ziua de Întîi Martie. El constã dintr-un bãnuþ de aur spînzurat la un gãitan de mãtase, împletit cu fire albe ºi roºii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gît pînã cînd întîlnea cea dintîi rozã înfloritã, pe crengile cãreia depunea apoi darul primit. Bãnuþul însemna îmbelºugare, firele albe ºi roºii ale gãitanului însemnau faþa albã precum crinul ºi rumenã ca roza, iar ofranda fãcutã reginei florilor era o salutare poeticã adresatã primãverii. Unii copii îl poartã 12 zile, alþii, pînã la sosirea berzelor.

NICOLAE GANE

Liviu Lãzãrescu un admirabil liric al penelului

drepturi dimensiunile picturii dintotdeauna: iconicitatea, simbolismul, metafora, picturalitatea, substanþa reflexivã, meditativã ºi vizionarã, cu trimiteri spre transcendenþã, spiritualitate, omenesc ºi misticã. Tonalitatea generalã fiind un fel de lirism expresionist, definit de pictor drept o «reîntoarcere la emoþie, la omenesc ºi la spiritual»”.

Din expoziþia-eveniment atrag atenþia picturile cu teme religioase, exprimînd autentice trãiri ale credinþei, înfãþiºate simplu ºi mãrturisitor, mai ales în naturile moarte cu icoanã þãrãneascã, relevînd unitatea dintre uman ºi divin. La fel de sugestive sînt tablourile din remarcabila serie de ,,Maternitãþi”, concepute într-o stilisticã ,,sintetic-geometrizantã”. Metafora, utilizatã cu mijloace plastice în redarea personajului, defineºte latura de portretist a pictorului Liviu Lãzãrescu. De altfel, criticul amintit considerã cã numeroasele reprezentãri picturale ale unor figuri ilustre din opera artistului constituie ,,prima noastrã galerie de portrete, prima de aceastã amploare de la noi - parte din ele putînd alcãtui un original panteon naþional”.

Un capitol aparte, de o mare sensibilitate, îl constituie tablourile cu flori, realizate printr-un colorit îndrãzneþ ºi rafinat. În loc de concluzie, redãm opinia reputatului estetician Titus Vîjeu, care defineºte astfel multiplele valenþe ale pictorului: ,,Mai mult ca sigur, în timp, florile lui Liviu Lãzãrescu vor fi aºezate lîngã cele ale lui ªtefan Luchian, peisajele sale vor fi comparate cu cele ale lui Ion Andreescu, iar portretele, cu cele semnate de Nicolae Grigorescu. Toate, raportate, însã, la noua vibraþie a modernismului”.

ANTON VOICU

La începutul acestui an, a avut loc, la Palatul Parlamentului, Sala ,,Constantin Brâncuºi”, Expoziþia retrospectivã Liviu Lãzãrescu, personalitate marcantã a artei plastice româneºti. La cei 81 de ani ai sãi, pictorul, originar din satul transilvan Mãrtineºti, se bucurã de un istoric remarcabil în domeniul artei în pastel. În decursul deceniilor, Liviu Lãzãrescu ºi-a dublat vocaþia de artist cu aceea de pedagog, formînd mai multe generaþii de pictori în calitate de cadru didactic al Institutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu” – actuala Universitate Naþionalã de Arte -, Bucureºti, Secþia Picturã. Totodatã, a iniþiat ºi susþinut o serie de cursuri de specialitate, precum: ,,Cromatologie”, ,,Restaurarea picturilor în ulei ºi a icoanelor byzantine”, ,,Tehnicicile picturii de ºevalet” ºi ,,Conservarea operelor de artã”. Mlãdiind, de asemenea, verbul, cu o graþie similarã celei cu care mînuieºte penelul, ºi inspirat fiind de aceeaºi esenþã tradiþionalã, Lãzãrescu semneazã ºi pe opera memorialisticã, intitulatã ,,Mãrtineºti, vechiul meu sat transilvan”. Drept sursã de inspiraþie, îi serveºte ºi profesia de pictor, despre care realizeazã douã lucrãri, publicate la Editura Polirom: ,,Pictura în ulei” ºi ,,Culoarea în artã”.

Despre opera pictorului, prietenul sãu, scriitorul ºi criticul literar Zoltan Terner, noteazã: ,,Liviu Lãzãrescu realizeazã o originalã sintezã stilisticã, în care sînt repuse în

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Tudor Arghezi, în biroul sãu de la ,,Mãrþiºor”, acel ,,colþ de rai”, atît de drag scriitorului

RESTITUIRI

Mãrþiºoare Nu am nici pietre, nici metale Pentru suavele tale Diafane frumuseþi, Adunate din sute de frînturi de vieþi, Din floare, din rouã, din pasãre, Ca niºte mãrgele de mei, de porumb ºi de mazãre, Cu acul ºi firul.

Gîndul meu ca trandafirul S-a întristat.

Am uitat Sã culeg ºi sã opresc O strachinã din argintul ceresc.

Mi-l aºternuse luna pe masa cu scule ªi puteam sã fac giuvaere destule...

Trezeºte-te, haide, din somn ºi din puf, Gîdilatã-n ochi de un zuluf În care bate soarele, Fiindcã vreau sã þi le citesc, mãrþiºoarele... * * * În cutia de sidef ºi aloi Au venit podoabe noi, Lãcuste, pãianjeni, brotãcei.

Nu te speria de ei.

I-am încremenit în stihuri blajine, Ca sã te gãteascã pe tine, Stãpînã. ªopîrla-i pentru glezna de la mînã, Iar ºarpele pentru grumaz, Fetiºcanã de atlaz, ªi pentru ºoldul dumitale, de vioarã, Domniºoarã, Te rog a mã ierta Dacã-þi zic ºi tu, ºi dumneata ªi dacã din cuviinþã ºi de fricã Mintea mi se face pelticã ªi uitucã mi se face.

Chihlimbarul ãsta-i o rãgace, Matostatul e un cãrãbuº Prins acuº.

E adevãrat? Nu-i adevãrat!

Gîngãniile au cam întîrziat, ªi cutia de lemn de aloi S-a întors din drum înapoi, Pe spinarea furnicilor, În hamul ºi hãþul panglicilor.

Bunã-dimineaþa, duduie!

Uite-l mãrþiºorul: nu e.

TUDOR ARGHEZI

MICROSIOANE Examen la artã - Ei, ºi atunci spune-mi de ce gen este substantivul ,,arhitectura”?

- Substantivul ,,arhitectura” este de genul feminin.

- Dar substantivul ,,muzica”?

- Substantivul ,,muzica” este de genul feminin.

- Dar substantivul ,,poezia”?

- ªi substantivul ,,poezia” e tot de genul feminin.

- Foarte bine. Spune-mi, acum, ce ºtii sã faci, adicã vreau sã te întreb: la ce þii dumneata mai mult?

- La genul feminin.

VASILE BÃRAN

Pag. a 6-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (12) În harfã se ridicã furtuna din Lungamen. Balaurul a cãlãtorit pe fulger, iar avalanºa tunetului bubui printre dealuri. Fermecat, Împãratul Ceresc îl întrebã pe Peiwoh care era taina biruinþei lui? „Mãria Ta“, rãspunse el, „ceilalþi au dat greº pentru cã se cîntau numai pe sine. Eu am lãsat harfa sã-ºi aleagã singurã viersul ºi nu mi-am mai dat seama dacã harfa a fost Peiwoh sau Peiwoh era harfa“.

Aceastã istorioarã ilustreazã foarte bine taina preþuirii artei. Capodopera e o simfonie cîntatã pe cele mai alese simþiri ale noastre. La atingerea vrãjitã a frumosului, ascunsele strune ale fiinþei ni se deºteaptã ºi vibrãm ºi fremãtãm, rãspunzîndu-i la chemare. Sufletele vorbesc cãtre alte suflete, ele fiind pînza pe care artiºtii îºi aºtern culoarea. În chipul acesta, arta ajunge asemenea religiei ºi-l înnobileazã pe om. Arta are preþ numai în mãsura în care ne vorbeºte.

Din pãcate, în zilele noastre, arta este industrie. „Interesul poartã fesul“. Sîntem pe cale sã distrugem arta, distrugînd frumosul în viaþã. Dacã vrãjitorul din trecut ar ciopli o harfã ale cãrei sunete rãsunã la atingerea geniului, ne-am putea gãsi propria armonie. ªi, de la harfã, sã trecem la Vioarã, intratã în legendã odatã cu naºterea, în noaptea de 27 octombrie 1782, a lui NICCOLO PAGANINI. „Din gangul care se strecura printre case, dînd în altã uliþã, trei trepte tocite ºi murdare te duceau la clãdirea cenuºie din Passo di Gatta Mora. Pe aceste trepte, spune legenda, alunecase o moaºã. Poticnindu-se, ea pomeni numele dracului. În aceeaºi clipã, uºa se deschise ºi se auzi scîncetul rãguºit ºi piþigãiat al noului-nãscut tînguindu-se parcã împotriva cruzimii pãrinþilor care-l chemaserã la viaþã într-o noapte atît de neagrã ºi furtunoasã, cînd marea se înfuria izbindu-se de cele douã diguri genoveze, bubuind ca o gurã de tun. Paganini creºtea într-o clãdire lunguiaþã, înnegritã de vreme. Era un han al sãrãciei. În ceata de copii zdrenþãroºi care se jucau în stradã, puteai zãri un bãieþaº cu fruntea latã, cu un nas foarte lung, cu pãr negru, cîrlionþat ºi cu falca atît de ieºitã în afarã, încît avea înfãþiºarea unei maimuþe. Doi ochi mari, negri te izbeau în mod ciudat, dacã-i priveai chipul slut. Cînd ochii îi scînteiau de curiozitate, întreaga sa înfãþiºare îºi pierdea, ca prin farmec, urîþenia“.

Polemici

Fragmente din viaþa marelui violonist

Sã fiþi convinºi cã nu s-a terminat

Una dintre primele lovituri pe care viaþa i-a hãrãzit-o lui Niccolo Paganini a fost o boalã lungã ºi grea. Afecþiunea îl vlãguise, dar, ceasuri întregi, cînta din lãutã, în timp ce mama spãla, cãlca, „pentru a face un ban“, tatãl fiind mereu beat.

Trezindu-se într-o noapte, Niccolo o vãzu pe mama sa îngenuncheatã în faþa unui crucifix, rugîndu-se. Tatãl sãu nu era acasã. Cînd a sosit, acesta rãmase locului ºi îl asculta, zîmbind, pe Niccolo. Cînd bãiatul sfîrºi de cîntat, tatãl îl aplaudã, punîndu-ºi palma mare pe capul cîrlionþat al copilului. Micul maimuþoi deschise iar gura cu dinþii gãlbejiþi, ridicînd privirea spre pãrintele sãu.

- Vai, cît eºti de slut, rosti acesta, dar, Niccolo, am sã te învãþ sã cînþi la vioarã. Am sã fac din tine o minunãþie. Ai sã cîºtigi bani mulþi. Uite, asta e o vioarã, care a aparþinut unui strãbunic. ªi astfel a început lecþia de vioarã. În nordul Italiei, la Cremona, locuia, singur, signor Paolo Stradivarius.

La 27 decembrie 1797, Savoia, Nisa, Coni au fost cotropite de armatele franceze. Familia lui Paganini se refugiazã la Cremona, într-o cãruþã plinã cu baloturi.

Micul Niccolo scoase vioara din cutie ºi se apucã sã cînte. Tatãl era mort de beat, în timp ce mama veghea catrafusele. Bãiatul abia se mai þinea pe picioare ºi rãci rãu de tot.

Cînd tatãl pleca de acasã, copilul cerºea cîte un boþ de brînzã sau o canã cu lapte. Vioara ajunsese ºi ea un instrument de torturã, întrucît tatãl îl obliga sã cînte fãrã încetare. „Am sã fac din tine, maimuþã afurisitã, o minune. Oricum eºti vîndut diavolului, aºa cã ori vei pieri, ori îmi vei asigura bãtrîneþea“.

La Cremona, s-au stabilit la unchiul sãu, care i-a spus lui Niccolo cã oraºul este renumit în toatã lumea pentru viorile lui Stradivarius.

- ªtii, zise unchiul cãtre Niccolo. Signor Stradivarius e în viaþã, roagã-l pe tatãl tãu sã-þi cumpere o vioarã de la contele Cosio. Acesta are o colecþie de sute de viori. ªi, într-o zi, signor Paolo Stradivarius se sperie grozav vãzînd la geam un drãcuºor cu pãr negru care semãna cu o maimuþã. (va urma) LILIANA TETELEA

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MISTIFICÃRII (8) Motto: „Acest popor ridicat prin instrucþie ar fi apt sã se gãseascã în fruntea culturii spirituale a Umanitãþii. ªi, ca o completare, limba sa este atît de bogatã ºi armonioasã, cã s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pãmînt. România nu este buricul Pãmîntului, ci Axa Universului”.

(ALFRED HOFMANN – „Istoria Pãmîntului“) Celãlalt sens este al cuvîntului „barbar“ se referã la „necivilizat“, popoarele barbare fiind, în concepþia grecilor, necivilizate (ne referim la toate popoarele negreceºti), chiar ºi romanii intrînd în aceastã categorie! ªi asta datoritã percepþiei generale cã grecii au constituit prima civilizaþie a umanitãþii, omiþîndu-se faptul cã pe teritoriul Greciei nu au fost descoperite dovezi ale unei culturi proto-greceºti, aºadar nu se poate atesta o perioadã de început a Antichitãþii greceºti; probabil Tata Zeus i-a creat gata civilizaþi ºi „i-a plantat” în spaþiul actual! Sã vedem, însã, originea termenului „barbar”. La summerieni, „barbaru” se traducea prin strãlucitor; barbaru fiind, dupã cum ne informeazã Samuel N. Kramer, reprezentanþii clasei conducãtoare (înalþi ºi blonzi!), veniþi din nord, care domneau peste „poporul capetelor negre” (autohtonii, negricioºi ºi mici de staturã). Despre care nord, desigur, nu ne spune nimeni, oricum nu era nordul polar, ci... spaþiul carpatic - migraþia carpaticã (Mileniile VI-V î.Chr.), efectuîndu-se prin nord-estul Mãrii Negre! O altã informaþie interesantã o gãsim la autorul latin de origine iudaicã Joseph Flavus, care în „Antichitãþi iudaice” (XVIII.I.22), referindu-se la tribul esenienilor afirmã: „...viaþa lor aminteºte, în cel mai înalt grad, de cea a dacilor pleistai (luminoºi)” - citatul îl gãsim în Dacia secretã a lui Adrian Bucurescu. Acelaºi citat, dar cu un termen diferit, îl gãsim în lucrarea lui Atanasie Negoiþã, „Manuscrisele de la Marea Moartã”: „...viaþa lor aminteºte, în cel mai înalt grad, de cea a dacilor fondatori”. Neavînd citatul original, e dificil a concluziona care termen este cel real: dacii plestai sau dacii fondatori! În ceea ce ne priveºte, ambele ne avantajeazã. Sã încercãm sã le explicãm logic. Dacii fondatori - fondator sau întemeietor, nu? Oare ce voia sã sugereze autorul? Ce sã fi fondat sau întemeiat strãmoºii noºtri? Nu cumva ei sînt întemeietorii primei civilizaþii din istoria umanitãþii? Vom vedea! Dacã luãm celãlalt sens al traducerii - dacii pleistai, luminoºi, vom constata cã, la doi autori diferiþi, gãsim douã elemente sinonimice referitoare la strãmoºii noºtri carpatici: strãlucitori ºi luminoºi; ce poate însemna asta? Sã ne amintim cã pleistaii erau preoþii geto-dacilor, iar faptul cã erau consideraþi strãlucitori ºi luminoºi, ne îndreaptã spre mitologia geticã, în speranþa cã acolo vom gãsi rãspunsul. (va urma) SINEL TUDOSIE

M-am sãturat de impostori ºi proºti, De curve rãsuflate ºi de laºi, Aº face prin luminã cîþiva paºi, Pe unde neînvinse oºti S-au scurs în umbre nevãzute; La zaruri soarta li s-a tras.

Voi face singur acel pas, Voi înãlþa alte redute Cã poate voi nu ºtiþi: cu-adevãrat Îmi curge Patria prin sînge.

O tot aud cum tremurã ºi plînge, Dar nu consider cã s-a terminat.

Destinul nostru dacic, nelumesc, Urlã pe steag o fiarã fioroasã, Mai e o luptã, ultima frumoasã, Pe care de-un mileniu-o pregãtesc.

Deschideþi ochii ºi priviþi în stele Cum ard zãpezile de var!

De unde vine atît amar?

Cine a pus destinului zãbrele?

Deschideþi inima, sã intre vîntul Cu toate viscolele gri, Cãci nu existã cea din urmã zi!

Ca sabia va sfîrteca cuvîntul.

M-am sãturat, fricoºilor, de voi, Vã tremurã picioarele pe gheaþã, Ce voi trãiþi nu este viaþã: Ieºiþi odatã din noroi!

Haideþi cu mine pe-acest cîmp minat, Pe unde doar eroii se strecoarã! În suflet am atîta varã; Sã fiþi convinºi cã nu s-a terminat...

ADI SFINTEª, 17 februarie 2017

Kosonul, misterioasa monedã dacicã (1) La noi, poporul vorbeºte despre ,,blestemul comorilor jurate“. Pe alte meleaguri, auzim despre ,,blestemul faraonilor“, ori despre tragediile fãrã numãr petrecute în jurul misterioaselor tezaure ale incaºilor.

Asta, ca sã nu mai amintim ºi comorile piraþilor, tãinuite, veacuri la rînd, prin cele mai ascunse cotloane ale lumii. Jaful la care se dedau braconierii de vestigii istorice care-ºi fac de cap prin cetãþile din Munþii Orãºtiei a readus în atenþia publicului un mister milenar: ,,Kosonii“, singurele monede din aur emise pe vremea dacilor. Istoricii afirmã cã aceastã monedã nu a circulat niciodatã, cu adevãrat. Dar, în ciuda acestui fapt, de-a lungul vremii, cantitãþi impresionante de Kosoni au ieºit la lumina zilei. Ce rost a avut aceastã stranie monedã? Ce semnificaþie a avut ea pentru daci? ªi, mai ales, ce s-a întîmplat cu aurul dacilor?

Rãzboiul care a scos Roma din faliment Roma – anul Domnului 106: la capãtul a douã rãzboaie cumplite, Regatul Dacilor a fost nevoit sã-ºi plece, definitiv, fruntea în faþa Romei imperiale. Cãzutã în mîna invadatorilor, cetatea-capitalã Sarmizegetusa a fost trecutã prin foc ºi sabie. Pînã aici, nimic surprinzãtor: aceasta era soarta cetãþilor înfrînte, mai ales a celor cucerite dupã o dîrzã rezistenþã. Dar, bineînþeles cã nu pentru asta venise în Dacia însuºi Marcus Ulpius Nerva Traianus Imperator. Pentru Roma, care, de ani buni, traversa o cumplitã crizã financiarã, cucerirea Daciei a însemnat salvarea de la un faliment care ar fi putut arunca în aer întregul Imperiu.

Astfel cã, dincolo de un relativ interes ,,geopolitic“, miza realã a celor douã rãzboaie a fost reprezentatã de aurul ºi argintul adunate, de secole, în visteria statului dac. Bogãþii

imense, la care Roma nu ar fi ajuns dacã Bicilis (cãruia unii îi acordã rangul de general) nu ar fi trãdat, arãtîndu-le cuceritorilor unul dintre locurile în care Decebal îºi ascunsese o parte din imensul lui tezaur. Iar prada pe care au pus mîna cuceritorii a fost cu adevãrat imensã. Dio Casius afirmã cã romanii au scos din Dacia circa 165,5 tone de aur ºi 331 de tone de argint. Iar acestea au fost doar o parte a tezaurului. Ioannes Lydus vorbeºte despre ,,un numãr de vase ºi cupe care desfide orice evaluare“. Calculat la preþul de astãzi al metalelor preþioase, tezaurul capturat de romani ar valora circa 40 de miliarde de dolari. Cronicarii antici enumerã printre trofee ºi cornul de zimbru ferecat în aur, obiect personal al lui Decebal, pe care Traian l-a considerat atît de important, încît l-a depus în templul lui Jupiter Karrios. Dupã cum spuneam, înainte de cucerirea Daciei, Roma se aflase în pragul unui colaps financiar. Vechii autori afirmã cã dezastrul economic era atît de mare, încît se instituise o comisie care urma sã aplice mari reduceri ale cheltuielilor publice.

Iar asta ar fi însemnat o loviturã extrem de gravã pe care ar fi primit-o orgolioasa ,,Cetate Eternã“. Cît de mare a fost prada jefuitã din Dacia? A fost imensã! Practic, Roma a scãpat de faliment datoritã ei. În anul 106, în tot Imperiul Roman nu s-au mai plãtit nici un fel de impozite. Mai mult decît atît, fiecare cap de familie a primit de la stat cîte 650 de dinari. În acel an, la Roma, sãrbãtorile publice au durat 123 de zile, ,,pigmentate“ cu lupte spectaculoase, la care au participat circa 10.000 de gladiatori ºi peste 11.000 de fiare aduse din toate colþurile lumii. Sãracii au primit bani, haine ºi alimente. Iar zestrea edilitarã a întregului Imperiu a fost îmbogãþitã cu teatre, fortificaþii ºi apeducte. (va urma) NEWSBUZAU.RO

Pag. a 7-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Lucrurile lui Vadim (urmare din pag. 1) Mã uitam la stiloul sãu de aur, Montegrappa – Vadim l-a folosit puþin, eu unul nu l-am vãzut niciodatã scriind cu el, sau semnînd vreo dedicaþie – dar ce fericit era Vadim, pentru cã avea, prin acest stilou, o frumoasã fãrîmã de Istorie. Tot întîmplarea a fãcut sã-l urmãresc în faþa unor cãrþi ale lui de lucru, pe care acum, iatã-le, sînt la vînzare – poate nu sînt exemplare valoroase, dar cînd mã gîndesc cu cîtã atenþie atingea el paginile, privea rîndurile cu admiraþie, dar ºi cu aerul superior al celui care le leagã cu mii de alte idei conexe pe care le citise - ºi construia, în timp ce citea, un pod peste opere, dialoguri între autori despãrþiþi de secole ºi continente… Ei bine, cînd rememorez asemenea imagini, valoarea cãrþilor devine imensã, iar cine le apreciazã în acest fel, capãtã ºi el o altã valoare spiritualã. Ex libris Vadim Tudor, ce ciudat sunã pentru mine, darãmite pentru familie?... Oare cel care cumpãrã o carte, gîndindu-se la cît de mult sau de puþin a dat, îºi dã seama cît sentiment a primit în schimbul banilor, cã a transformat banii, cea mai murdarã creaþie umanã, în ceva minunat, o alchimie mai mãreaþã de imaginaþia plumbului ce se visa aur?

Dacã Dumnezeu m-ar întreba, precum pe Avraam în faþa Sodomei, dacã sînt zece oameni buni pentru ca lumea asta sã merite sã fie salvatã, i-aº rãspunde cã sînt mai mult de zece opere, iar una dintre cele cu care aº apãra lumea în faþa Creatorului ar fi „Fraþii Karamazov”. Cartea scrisã de un sfînt pãcãtos începe cu pilda bobului de grîu care moare pentru a aduce roadã multã, din Evanghelia lui Ioan, 12:24. Romanul lui Dostoievski demonstreazã, prin scris ºi dupã citit, cã diseminarea mai-binelui se face prin orice fel ºi mijloc, doar sã ieºi din coºciugul spiritual cãruia singur îi baþi capacul prin obiceiurile tale, prin viaþa ta monoton lipsitã de cãldura intelectului creator.

Cine cumpãrã cîtimea colecþiei lui Vadim îºi adaugã o scînteie, care va lumina în ceaþa cotidianului atunci cînd vei simþi nevoia.

Vadim a fost un foc, ale cãrui scîntei le-am simþit mult mai puternic dupã moartea sa, cred cã la fel

s-a întîmplat cu Lidia, cu atîþia alþii, unii chiar pierduserã cîrma scrisului, a politicii curajului – cîþi nu ne-am regãsit sau ne-am gãsit odatã cu trezirea scînteii diseminate dupã înaltul foc?!

La începutul acestui articol, l-am numit pe Vadim „binefãcãtorul meu ºi al nostru”, sînt conºtient cã nu întotdeauna am fost convins de acest lucru, sau nu (m)i-am recunoscut aceastã calitate; aº vrea ca alþii sã nu mai facã aceeaºi greºealã – fiecare clipã ºi gest al unui om mare este cîntãrit prin bine ºi rãu, care nu sînt aceleaºi cu binele ºi rãul cotidian; raportarea este la o altã scarã, de la o altã înãlþime. Asta a fost demonstratã în întreaga istorie; lumea de peste secole ar da orice pentru un petic din urma tãlpii lui Van Gogh, Trakl, Eminescu, Camoes ºi a cîtor altora, cãrora cotidianul le-a refuzat, de multe ori, un pahar cu apa respectului… Nu fac mea culpa pentru multele gînduri de atunci, mi-aº face acum, dacã nu aº realiza cît de mult am greºit ºi faþã de Vadim, ºi faþã de mine – altfel spus, dacã nu aº fi învãþat din ºansa de a fi aproape de el, supãrat sau bucuros, oricum, dar lîngã el. Cei care au un obiect, o amintire, au o clipã din viaþa ºi prezenþa cuiva; cînd este vorba de un creator, e o fãrîmã din creaþie – e ceva ce a provocat, oricît de puþin, o creaþie. O poezie, un articol, o idee, sau poate chiar un scandal, fiindcã ºi asta face parte din viaþa unui creator – un om neobiºnuit, în toate.

Colecþiile lui Vadim… cît de mult a cunoscut despre fiecare obiect – nimic nu era neacoperit cu istorii, cu gînduri, cu episoade demne de povestit.

Vadim nu þinea lucruri care nu aveau o poveste, care nu-i fãceau puþin curent pe coridoarele vastei sale memorii. Aºa încît, dacã ai cumpãrat un lucru de-al lui Vadim, continuã cãlãtoria, aflã de ce þinea Vadim la acel obiect, care era povestea sa.

Am scris acest… cum sã-i spun, eseu, fiindcã sînt, la rîndu-mi, colecþionar. Colecþionez obiecte cu suflet, care au fãcut parte dintr-o poveste, valoroase prin poveste. Voi, care cumpãraþi lucrurile lui Vadim, aveþi parte din povestea unui personaj de poveste, de istorie, e ca ºi cum ai cumpãra magice obiecte din „Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moarte”. Doar cã el, Vadim, nu a fost o fantezie, ci o paginã de realitate mai bunã, din care aþi început sã faceþi parte, odatã ce aveþi în casã lucrurile lui Vadim.

Mãcelul comis de ostaºii sovietici, în 1944, într-un sat din Ardeal (1) Detalii mai puþin ºtiute despre ororile comise de ostaºii sovietici care au tranzitat Hunedoara, în toamna anului 1944, au fost pãstrate la arhive. Cel mai cumplit caz a fost masacrul din Sulighete, petrecut dupã ce un soldat care pornise la jefuit prin sat a fost lovit ºi dezarmat de un localnic, cãruia îi împuºcase porcul.

Documente pãstrate la Arhivele judeþului Hunedoara dezvãluie povestea tragicã, mai puþin cunoscutã, a unui masacru sãvîrºit de ostaºii sovietici în toamna anului 1944, în satul Sulighete. Trei oameni nevinovaþi au fost executaþi fãrã milã, doar pentru cã s-au aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, iar una dintre victime a fost ucisã de soldaþii ruºi, deºi îl salvase pe unul dintre ei. Un alt sãtean a scãpat cu viaþã dintr-o ploaie de gloanþe. Cazul a fost cercetat iniþial de Legiunea de Jandarmi Hunedoara, care a transmis actele Parchetului judeþean din Deva. În lunile septembrie – decembrie 1944, judeþul Hunedoara a fost loc de tranzit al armatelor sovietice, venite de pe frontul din Moldova, iar unul dintre traseele pe care s-au deplasat trupele sovietice, devenite la acea vreme „aliate” ale României, a fost Deva – Brad, spre frontul din Nordul Ardealului.

Numeroase mãrturii pãstrate de Legiunea de Jandarmi vorbesc despre jafurile ºi violurile fãcute de ostaºiii Armatei Roºii, iar numãrul crimelor înregistrate la trecerea lor a fost de cel puþin 13. Cele mai grave infracþiuni au avut loc în satul Sulighete, între Deva ºi Brad.

Jafurile din sat În 16 octombrie 1944, au fost uciºi Rozalia Vasiu, Ioan Bozan ºi Avram Gavrilã Moise, iar un alt sãtean a fost rãnit. Tragedia a urmat unor jafuri comise de cîþiva ostaºi ruºi. „În ziua de 16 octombrie 1944, pe la orele 9, în satul Sulighete ºi-au fãcut apariþia patru soldaþi sovietici cu o cãruþã. Au oprit cãruþa la locuitorul Petru Avram de la marginea satului, cãruia i-au cetit dintr-un carnet, ce l-au scos din buzunar numele mai multor locuitori mai înstãriþi din sat, printre care figurau Pîrva Iosif, Gavrilã Moisã

(împuºcat), Cornea Avram, Bozan Sebastian ºi Petrescu Vasile. Soldaþii au somat pe Avram petru sã îi conducã la aceºti locuitori. Acesta a rãspuns cã nu are timp, iar atunci unul dintre soldaþi i-a spus pe româneºte cã dacã nu merge îl împuºcã. Omul sub ameninþare i-a condus la Pîrva Iosif, unde vãzînd cã porcii acestuia sunt slabi nu i-a luat. Au plecat la locuitorul Gavrilã Moisã, unde vãzînd porcul acestuia gras de circa 130 – 140 de kilograme l-au împuºcat, dupã care l-au ridicat pe cãruþã. La insistenþele locuitorului Gavrilã Moisã ºi a familiei acestuia compusã din 8 persoane cã este sãrac ºi nu mai are alt porc, aceºtia nu au cedat, ameninþînd copiii cã îi împuºcã, plecînd apoi, cu tot cu porc, la locuitorul Cornea Avram.

Aici, sub ameninþarea cu armele, i-au luat 150 de kilograme de ovãz, 10 kilograme de slãninã afumatã ºi 60 de ouã, rãvãºindu-i toatã casa. În acest timp au sosit trei cãlãreþi care întrebau cine are cai buni ºi þuicã. Împreunã cu cãlãreþii, soldaþii au mers la învãþãtorul Bozan Sebastian, unde la percheziþie au mai gãsit într-un butoi circa 30 de kilograme de þuicã, din care au consumat cît au putut, iar restul au luat-o în sticle”, informa Legiunea de Jandarmi.

Unul dintre soldaþi a fost trimis dupã o damigeanã pentru þuicã, însã din cauza bãuturii consumate s-a prãbuºit în drum, în mijlocul satului. „Neavînd sticle suficiente, un soldat sovietic a plecat în comunã pentru a gãsi o damigeanã.

Acest soldat, fiind peste mãsurã de turmentat a cãzut pe drum, unde, fãcîndu-i-se rãu, a vomitat. Restul ostaºilor, vãzînd cã soldatul nu mai vine au plecat cu prada la Fornãdie, aflatã la circa trei kilometri de Sulighete, unde se afla coloana. Între timp, soldatul sovietic a fost întîlnit de locuitorul Gavrilã Moisã, de la care luase porcul. Acesta, vãzîndu-l pe rus singur ºi beat, l-a dezarmat, i-a dat cîteva cu centura peste cap ºi l-a condus la delegatul satului, unde dupã ce i-a mai dat cîteva, l-a lãsat ºi a plecat sã facã reclamaþie”, informa Legiunea de Jandarmi Hunedoara. Soldatul a primit ajutor, dar a cerut rãzbunare. (va urma) DANIEL GUÞÃ

Ambiguitatea unor decizii proaste Forþa unei naþiuni se aflã, printre altele, ºi în capacitatea acesteia de a se mobiliza în faþa unor ameninþãri directe. Din pãcate, însã, acest capitol, cel a perceperii ºi definirii conceptului de pericol este prost sau slab interpretat de cãtre marea majoritate a românilor. Am rãmas, probabil, la un nivel destul de scãzut al alarmei, cînd ideea de pericol se asociazã doar cu rãzboi, violenþe de stradã sau terorism.

Aºa cum citeam într-un ziar de prin 1877, chiar ºi acolo se spunea clar cã „o naþiune poate sã fie cotropitã atît militar, cît ºi cu forþa banilor”. În tot acest timp, noi nu am reuºit sã „pãtrundem” în acest mister, în acest labirint al vinderii pe bucãþi a unor importante ºi strategice obiective economice, mai ales cã acest lucru se întîmplã la adãpostul unor fumigene PR-istice. La ºcoala comunistã se învãþa cã noi am fost grav exploataþi de cãtre þãrile puternice ºi una din realizãrile regimului de pînã în ’89 consta în deþinerea valorilor naturale ale þãrii. Acum, realitatea este alta, am revenit la locul rezervat de istorie. Sã fim ieftini acolo unde nu e cazul ºi scumpi cu cine nu trebuie.

Incapacitatea României de a se mobiliza în faþa unor nedreptãþi se datoreazã forþei unui sistem intern sau extern, dupã caz, de a subjuga psihic acest popor ºi a induce ideea de neputinþã. Capacitatea de reacþie este anulatã, din start, chiar de cãtre cei care, în mod normal, trebuie sã se sesizeze ºi sã acþioneze în interesul Naþiunii.

Nu existã nici un fel de dorinþã, la nici un nivel, de a face cumva ca lucrurile sã fie favorabile românilor, iar cei care conduc destinele þãrii se apleacã spre popor doar la alegeri, sau atunci cînd au nevoie expresã de aprobare pentru a se menþine la putere. România este paralizatã ºi doar un ºoc major, cum a fost ieºirea în stradã, timp de mai multe zile, a populaþiei de pe tot cuprinsul þãrii, ºi nu numai, ar putea sã o scuture, sã o mobilizeze.

Am spus mereu cã România va deveni un stat puternic atunci cînd cei care trãiesc în acest spaþiu vor avea puterea de a identifica Interesul Naþional ºi vor lupta pentru el. Pînã în acest moment, nu am vãzut nici un român care sã iasã în stradã doar pentru cã el considerã cã Interesul Naþional o cere. Românul iese în stradã doar dacã interesul lui de grup restrîns, profesional sau social, adicã interesul lui privat, o cere. Românul va ieºi mereu în stradã dacã salariul îi este micºorat sau dacã pãtura socialã din care face parte este ameninþatã cu o scãdere radicalã a nivelului de trai. Românul iese în stradã doar dacã lui, familiei sau grupului din care face parte i se întîmplã lucruri neplãcute. Dacã, însã, Interesul Naþional, altul decît rãzboiul, intern sau extern, economic sau politic, o va cere, românul nu luptã ºi nici nu va lupta, considerînd cã nu este treaba lui. Guvernarea ultimilor 27 de ani a reuºit sã aducã aceastã stare de blazare ºi inactivitate, lucru care ne costã ºi ne va costa mult dacã nimic nu se va schimba.

Atunci cînd România va reuºi sã se mobilizeze ºi sã reacþioneze la stimulii naþionali, de interes strategic sau din prietenie cu alte state, atunci românii vor cîºtiga respect faþã de ei înºiºi, cît ºi din afarã. Cînd noi ne vom opune politicii de jaf naþional a politicienilor, cînd vom ieºi în stradã pentru cã nu avem autostrãzi, cînd o sã strigãm cã vrem drumuri bune ºi un sistem de sãnãtate curat, cînd vom cere mai multã responsabilitate politicã, în plan intern ºi extern, atunci noi vom fi pe drumul cel bun. Nimeni nu are sã vinã sã militeze pentru noi, nimeni dezinteresat. Noi trebuie sã ne aparãm interesele noastre, atît în plan intern, cît ºi extern, noi trebuie sã fim verticali în faþa provocãrilor, chiar dacã globalizarea este cuvîntul de ordine în aceastã perioadã.

Cînd România se va trezi, cînd nu are sã mai fie aceastã masã amorfã pe care cei de la putere o mînuiesc precum o plastilinã, cînd românul va înþelege cã de el depinde bunãstarea lui ºi a familiei lui, cînd va ieºi în stradã deoarece el crede cã vecinului lui i s-a fãcut o nedreptate, ei bine, atunci România va fi pe drumul cel bun. Cînd vom ieºi în stradã pentru cã vedem cã de 27 de ani încã se mai moare prin spitale din motive de proastã administrare, cînd vedem cã autostrãzile nu se fac din motiv de ºpagã, cînd observãm cã politicienii se îmbogãþesc ºi ne mint cã are sã fie bine, cînd vom deveni liberi cu adevãrat ºi dedicaþi Interesului Naþional, cînd vom înceta sã ne plîngem de milã ºi sã arãtãm cu degetul în altã parte, ei bine, abia atunci sã ºtiþi cã sîntem pe drumul cel bun.

Privind peste gard, privind prin vecinii noºtrii ºi prin Europa, vedem cum oamenii sînt vii, ei reacþioneazã la nedreptãþi, chiar dacã nu îi afecteazã direct. Lumea se miºcã, oamenii încep sã înþeleagã cã viaþa, asta pe care o ºtiu ei, este în schimbare. Noi ce mai aºteptãm?

TANO

Pag. a 8-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Omagiu mamei

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (58)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (10) Sub aceastã bogãþie picturalã, pe o frizã ce porneºte de la nord, trecînd pe la vest pînã la sud, sînt pictate, în manierã impresionantã, Domnia ºi Martirizarea Voievodului Constantin Brâncoveanu, împreunã cu cei patru fii ai sãi ºi cu sfetnicul Ianache. În restul spaþiului destinat picturii, pînã la marginea de jos a frizei, deasupra arcelor ºi a coloanelor, o bogatã inflorescenþã împodobeºte pridvorul, transformîndu-l, ca ºi restul bisericii, într-o minunatã operã de artã.

Privit în ansamblu, acest imperiu de personaje sfinte, surprinse pictural în diferite ipostaze, impresioneazã prin acurateþea imaginii chipurilor, prin cromatica strãlucitã a scenelor ºi a personajelor reprezentate. Alternanþa culorilor, la scenele care evocã viaþa Mîntuitorului, creeazã o stare de bucurie spiritualã, dînd impresia cã te afli într-o oazã de luminã duhovniceascã.

Astfel, în consens cu aspectul estetic al picturii, s-a pãstrat ºi tehnica byzantinã a realizãrii sale.

De la Sfîntul Altar ºi pînã în pridvor, se remarcã monumentalitatea sfinþilor zugrãviþi. Pictorul a imprimat pe chipul lor nevoia de slujire zilnicã a lui Dumnezeu. Fiecare personaj are vizibilã trãsãtura psihologicã proprie: uneori asceticã ºi evlavioasã, alteori severã, cu luminile gîndirii intelectuale în priviri. Chipurile ºi scenele sfinte zugrãvite sînt interdependente, astfel cã fiecare trebuie sã fie privitã corelativ pentru a fi pe deplin înþeleasã. Aºa cum spunea I.D. ªtefãnescu despre corelaþia care trebuie sã existe între scenele pictate, ele: „fac parte dintr-un ansamblu legat ºi cu rost, aºa cum sînt filele unei cãrþi, care nu se pot alãtura ºi coase fãrã ordine”.

La fel spunea ºi Pãrintele Profesor Ene Braniºte: „Prin compoziþiile lor iconografice, pictorii bisericeºti se strãduiesc sã traducã vizual cugetarea bisericeascã, ideile teologilor, istoria sacrã ºi cultul divin, sentimentele de evlavie ale clericilor ºi credincioºilor.

Fiecare parte a decorului iconografic are un subiect teologic ºi o intenþie simbolicã; fiecare grupã de chipuri sfinte, fiecare ciclu de scene sfinte ocupã, în ansamblul decorativ al edificiului sacru, un loc anumit, ºi joacã un rol bine definit în demonstraþia teologicã pe care lãcaºul bisericesc are menirea sã o prezinte ochilor credincioºilor”.

Uneori, portretele sfinþilor din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou sînt delimitate prin rame realizate din motive florale. De altfel, nu existã spaþii goale pe pereþii sfîntului lãcaº. Întreaga suprafaþã a pereþilor s-a transformat într-un suport pictural de evocare a personajelor sfinte ºi scenelor biblice, încadrate de frunze ºi flori armonios stilizate. Unele scene sînt calme, blînde, în special cele care se referã la Naºterea Domnului ºi la minunile Mîntuitorului. Alte scene sînt realizate în ipostaze energice, aºa cum sînt cele care îi reprezintã pe Sfinþii Apostoli, pe pereþii turlei din naos, ori pe Iisus Hristos în scena Pogorîrii la Iad, zugrãvitã pe semicalota absidei de nord. ªi în cromatica tablourilor zugrãvite se gãseºte izvorul impresiei artistice create de pictori. Deºi ei ºi-au propus sã imprime operei lor un stil neobyzantin, în care perspectiva este, de cele mai multe ori, convenþionalã, accentul cade pe portretul personajului pictat. Se observã preferinþa artistului pentru culorile contrastante, mai ales la vestimentaþia sfinþilor, unde predominã roºu, galben, cafeniu, albastru ºi verde.

Alãturarea lor echilibratã ºi potrivitã nuanþeazã lumina ºi cãldura scenelor pictate. Astfel, s-a realizat nu numai o operã culticã, ci ºi o operã de artã. Scenele pictate ºi personajele reprezentate sînt inspirate din

Sfînta Scripturã ºi nimic laic nu se gãseºte în ele, ci conduc gîndul credinciosului la rugãciune ºi la smerenie. De aceea, se poate spune cã Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou este o veritabilã Biblie în imagini.

Dacã la exterior Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou are o înfãþiºare sobrã, monumentalã, bine proporþionatã, la interior, pictura exceleazã prin monumentalitatea ºi dinamismul scenelor pictate. Policromia, armonios combinatã, subliniazã ºi completeazã mesajul biblic al reprezentãrilor pictate în tehnica fresco. În arta iconograficã a bisericii se observã dubla ei expresie, care îl exprimã pe artist ºi îl raporteazã la comunitatea credincioºilor. Astfel, arta reflectatã în pictura bisericii are ºi un caracter al artistului, dar conþine ºi elemente de universalitate, pentru cã opera pictorului, izvorîtã dintr-o concepþie proprie, dintr-o experienþã proprie, se raporteazã ºi la societate. Existã, deci, un raport între artist ºi epoca sa. Pictura iniþialã a lui Pîrvu Mutu este relativ diferitã de cea actualã, pentru cã ambele aparþineau unor epoci ºi culturi cu modele ideal diferite.

Aºa cum spunea Tudor Vianu: „opera de artã se gãseºte profund înrãdãcinatã în complexul de interese spirituale în mediul cãruia se dezvoltã”. Însã, în acelaºi timp, putem spune cã ea se regãseºte în cea actualã, pentru cã, deºi pictura este produs subiectiv al artistului, ea exprimã realitatea ºi idealul artistic al epocii sale. În pictura muralã a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou se reflectã frumosul estetic, adevãrul biblic ºi forþa educativã a artei iconografice. Actuala artã arhitectonicã ºi pictograficã a bisericii continuã epoca de glorie pentru arta ºi cultura ctitorite de cãtre Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu. Ea revarsã în sufletele credincioºilor o stare de frumuseþe duhovniceascã, dar ºi smerenia sfinþilor transferaþi iconografic, aici, din ermineutica tradiþionalã. Din acest motiv, ansamblul policrom al interiorului bisericii este imaginea apoteoticã pe care o exprimã Mîntuitorul Iisus Hristos, prin învãþãtura Sa, despre împãrãþia lui Dumnezeu. Astfel, credincioºii sînt pãtrunºi de sfinþenia imprimatã de scenele ºi sfintele personaje pictate, creînd o atmosferã de evlavie în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, un adevãrat loc de pioºenie ºi mãrturisire a credinþei strãbune. ªantierul de picturã monumentalã din sfîntul lãcaº a fost deschis în luna octombrie 2008, cu binecuvîntarea ºi purtarea de grijã a Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel ºi sub îndrumarea Consiliului parohial al Parohiei Sfîntul Gheorghe - Nou, sub îndrumarea pãrintelui paroh Emil Nedelea Cãrãmizaru. Tot atunci au început ºi alte lucrãri, deosebit de importante ºi necesare pentru conservarea, restaurarea ºi punerea în valoare a sfîntului lãcaº, monument istoric. Astfel, a fost înlocuit acoperiºul deteriorat al bisericii, care ajunsese într-o stare de uzurã avansatã. Pentru aceasta a fost întocmit un deviz de cãtre reputatul arhitect Aurei Botez, expert în monumente istorice, cu avizul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional a Municipiului Bucureºti. A fost înlocuitã tabla galvanizatã, deterioratã, pe întreaga suprafaþã a acoperiºului, dupã care a fost pusã tablã de titan-zinc, de înaltã calitate, cu grosimea de 0,7 milimetri, de provenienþã germanã, de la firma Rheinzink, cu o durabilitate în timp de aproximativ 200 de ani.

Totodatã, au fost executate ºi celelalte lucrãri conexe, necesare conservãrii ºi consolidãrii acoperiºului.

Au fost înlocuite, de asemenea, jgheaburile ºi burlanele, fiind montate, totodatã, parazãpezi pe acoperiºul sfîntului lãcaº. Au fost refãcute faþadele sfîntului lãcaº, prin zugrãveli ºi vopsitorii speciale, de înaltã calitate, precum ºi alte operaþiuni importante pentru protejarea exterioarã a pereþilor bisericii. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Trec zile ºi nopþi stînd de veghe e mama, icoanã-n priveghe, În clipe sclipite de rugã, tot mama în lacrimi asudã... ªi dorul se duce-n izvoare, cãci sufletul mamei tresare Sublim luminat de gîndu-i pios, Litanii smerite purtate sfios...

Iar chipu-i frumos se înalþã ºi Cerul întreg e de faþã, Sã aducã cinstire doar ei, Prin imnul sfînt al dragostei...

Privirea ei e lucire de stele, În picuri de soare - celeste pastele, Prin ochii ei vãd ochii Precistei, În candela sfînt-a vieþii temei...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã

Cu ce se aseamãnã suferinþa Uneori ne rãzvrãtim împotriva unei suferinþe pe care o avem ºi care, fãrã îndoialã, îºi are rostul ei, pentru învãþarea noastrã. Oh, cîþi oameni au fost scãpaþi de la moartea cea sufleteascã, prin focul cel curãþitor al suferinþei! Cel care suferã se face mai înþelept ºi mai îndurãtor, precum ºi mai înþelegãtor al suferinþei altuia.

Mãslinele, ca sã dea untdelemnul cel mai gustos ºi atît de folositor, trebuie puse la teasc ºi zdrobite.

Coardele vioarei, ca sã dea sunetele cele mai plãcute, trebuie întinse tare.

Piatra, ca sã poatã fi schimbatã într-o statuie frumoasã, trebuie sã fie cioplitã cu dalta.

Cîrpele cele murdare ºi lepãdate, ca sã ne dea hîrtia ce mai albã, pe care scriem, trebuie sã treacã prin tot felul de ape ºi arderi.

Asemenea sînt ºi suferinþele pentru sufletul nostru.

Ele ne apropie de Dumnezeu ºi ne îndepãrteazã de pedeapsa veºnicã.

Îndemnuri pentru suflet, la început de post Începe Postul, suflete, porneºte ºi tu pe cale! E cale de smerire, dar, mai presus de toate, e cale de Iubire.

Nãdãjduieºte, suflete, în Iertare, în Mîntuire, în Bucurie, în tãmãduirea de neîndrãznealã! ªi din cînd în cînd, ºi din gînd în gînd, oricînd vei gãsi un moment de rãgaz sau de iscoditoare tulburare, repetã-þi lin: „Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea este Fiul, acoperãmîntul meu este Duhul Sfînt!”. Început de Post, timp numai bun pentru (re)naºtere. Îngãduie-þi suflete, mãcar acum, sã te laºi biruit de sete – de sete de Luminã.

Sã nu uiþi, suflete, cã în vreme de post e voie ºi nevoie, totuºi, ºi de îndulcire: ai Rugãciunea pentru asta. De-ai ºti cît e de dulce... De poþi, adaugã-i ºi puþinã smeritã Pocãinþã. Aminteºte-þi, suflete, ºi de Speranþã, de Adevãr ºi Puritate, ca sã poþi privi în oglindã fãrã teama cã ea ar putea arãta, la un moment dat, un alt chip, înstrãinat de tine. Adu-þi aminte, suflete, ºi de Rãbdare. Cu ea sã stai la sfat, sã zãboveºti ºi iar sã zãboveºti... Iertarea-þi fie, suflete, mai mult decît oricînd aproape! Caut-o bine prin toate ungherele, cu siguranþã vei reuºi sã o întrezãreºti. Sã cauþi în ºi prin ea puterea de a-þi iubi aproapele. ªi, dacã poþi, încearcã sã te ierþi pe tine, pentru toate ce au fost ºi pentru toate cîte stau a prinde formã. ªi pentru ca încercarea-þi sã nu rãmînã o simplã ºi amãgitoare mascã, aminteºte-þi sã ºi uiþi ce a trebuit sã ierþi. Abia atunci va fi întreagã.

Sã te porneºti în cãutarea Simplitãþii. ªtiu, ai început de multe ori cãutarea, dar de ºi mai multe ori ai reuºit sã faci ocoluri mari, sã te mai ºi rãtãceºti. Dar nu-i nimic, timpul nu e pierdut, dupã cum nici simplitatea nu e. Tu cautã doar ºi ia-þi aproape Nãdejdea. Aminteºte-þi, suflete, cã în ea îþi vei afla puterea. Nãdãjduieºte, aºadar, ºi tu! Nãdãjduieºte, suflete, în Iertare, în Mîntuire, în Bucurie, în tãmãduirea de neîndrãznealã! ªi din cînd în cînd, ºi din gînd în gînd, oricînd vei gãsi un moment de rãgaz sau de iscoditoare tulburare, repetã-þi lin: „Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea mea este Fiul, acoperãmîntul meu este Duhul Sfînt!”.

ANDREEA TRANDAFIR

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Antiinflamatoare naturale care þin durerea în frîu Inflamaþiile din organism, care genereazã durerile cu care omul modern se confruntã tot mai des, fie cã e vorba despre o banalã durere de dinþi sau de o durere generatã de o boalã mai gravã, pot fi combãtute ºi prin metode naturale, nu doar prin medicamente de sintezã, cum ar fi binecunoscutul ibuprofen.

Printre plantele recomandate de specialiºtii în medicinã naturistã se numãrã ghimbirul, o plantã erbaceee din regiunile tropicale, la care tulpina subteranã se poate utiliza fie în stare proaspãtãt, fie sub formã de pulbere, extrasã din rãdãcinã.

Ghimbirul le este recomandat persoanelor cu dureri articulare, deoarece are proprietatea de a inhiba substanþele implicate în inflamaþie.

Turmericul, un condiment cãruia i se mai spune ºi „ºofranul indian”, este, de asemenea, recomandat în combaterea durerilor articulare, fapt relevat de mai multe studii în domeniu. „Se pare cã suplimentele pe bazã de turmeric, care este o rudã a ghimbirului, ar putea avea aceleaºi efecte precum ibuprofenul, în cazul persoanelor cu osteoartritã

Recomandãrile unui neurolog pentru atingerea fericirii Dupã ce a analizat obiceiurile celui mai fericit om din lume, cãlugãrul tibetan Matthieu Ricard, neurologul american Alex Korb a realizat lista scurtã a obiceiurilor care pot creºte nivelul fericirii. Cu toþii sîntem în cãutarea fericirii, însã mulþi fug dupã acest sentiment, toatã viaþa, fãrã a-l atinge. Conform cercetãtorilor, lucrurile nu sînt chiar atît de complicate pe cît am fi tentaþi sã credem. Existã cîteva lucruri simple care ne pot creºte nivelul fericirii, dupã cum aratã chiar scanarea neurologicã a celeui mai fericit om din lume, cãlugãrul tibetan Matthieu Ricard.

Neurologul Alex Korb a studiat multe dintre metodele prin care putem optimiza uºor atitudinile, perspectivele ºi comportamente pentru a aduce mai multã fericire în viaþa noastrã. Iatã cîteva dintre recomandãrile sale de top:

Gîndiþi-vã la lucrurile pentru care sînteþi recunoscãtor Existã mai multe dovezi ºtiinþifice care susþin ideea cã sentimentul de mulþumire ne face mai fericiþi. Dupã cum observã Korb, în acest fel creºte nivelul dopaminei, un neurotransmiþãtor asociat cu centrii noaºtri de recompensã.

Sentimentul de recunoºtinþã creºte ºi nivelul serotoninei, care este un puternic antidepresiv. Aºadar, recunoºtinþa

A fost reconstruitã limba vorbitã de omul de acum 8.000 de ani 80% din cuvinte sînt dacice (româneºti) O echipã de specialiºti de la universitãþile Cambridge ºi Oxford a elaborat un program prin care spune cã a reuºit sã reconstituie o parte din limba vorbitã de omul european de acum 8.000 de ani. INCREDIBIL, multe dintre aceste cuvinte sunã cît se poate de româneºte. ªi nu putine, peste 78% dintre ele sînt româneºti sau au rãdãcini româneºti! ªi atunci apare întrebarea: au ele în limba noastrã o vechime de 8.000 de ani, aºa cum spune varianta oficialã, sînt împrumuturi de la alte popoare, SAU ALTE POPOARE AU IMPRUMUTAT DE LA NOI? Potrivit falsului istoric girat de cele mai înalte instituþii de culturã din þara noastrã, românii sînt un popor fãcut la pleznealã, odatã cu cucerirea romanã. În spiritul acestor neadevãruri, confecþionate special pentru a menþine confuzia istoricã, Dicþionarul Explicativ al Limbii Române pretinde, nici mai mult, nici mai puþin, cã limba românã nu mai are cuvinte de la geto-daci ºi cã cele mai vechi cuvinte pe care le folosim sînt cele latine, aduse de cuceritorii romani, asezonate în timp cu împrumuturi de la toþi migratorii.

Mai mult decît atît, românilor li s-a interzis, prin DEX, chiar ºi sã creeze vreun cuvînt propriu în ultimii

MOZAIC

MOZAIC

la genunchi”, precizeazã, într-un articol de specialitate, dr.

Alin Popescu, medic primar medicinã sportivã. Ardeiul iute conþine capsaicinã, o substanþã activã, care reduce inflamaþiile ºi durerile. Acest aliment este recomandat, însã, doar persoanelor care nu suferã de probleme digestive.

Cerealele integrale conþin cantitãþi mari de fibre. Acestea au capacitatea de a reduce nivelul proteinei C-reactive, care duce adesea la apariþia inflamaþiilor în corp. Printr-un consum constant al cerealelor integrale, pot fi þinute la distanþã inflamaþiile. Scorþiºoara, care pe vremuri era un condiment foarte scump ºi greu de procurat, este astãzi la îndemîna oricui. S-a dovedit cã scorþiºoara reduce inflamaþiile, distruge bacteriile ºi ajutã la menþinerea unui nivel sãnãtos al glicemiei. Ananasul conþine o enzimã beneficã în tratarea leziunilor musculare ºi întinderilor. Existã studii care demonstreazã cã acest inflamator natural ajutã la tratarea durerilor asociate cu artrita.

Salatele verzi ºi spanacul conþin flavonoizi, antioxidanþi puternici, care au capacitatea de a proteja inima, dar ºi de a reduce inflamaþiile ºi chiar de a încetini progresia Alzheimerului. Alte surse bogate în flavonoizi sînt soia, ceaiul, fructele de pãdure ºi vinul roºu.

FLORENTIN COMAN este o stare care poate creºte ºansele atingerii sentimentului de fericire.

Gîndiþi-vã la lucrurile pe care le-aþi realizat Creierul nostru este predispus sã se gîndeascã mai mult la lucrurile negative, decît la cele pozitive, aºa cã deveniþi conºtienþi de acest lucru ºi acordaþi mai multã atenþie gîndurilor care vã invadeazã mintea. Concentrîndu-vã pe lucrurile de care sînteþi mîndri, veþi crea numeroase beneficii creierului. Mîndria este o puternicã emoþie, ºi întreptîndu-ne atenþia spre amintirile fericite, creierul va începe sã elibereze serotoninã. „Mai multe studii au arãtat cã reflecþia asupra calitãþilor este un mod important de auto-afirmare, care întãreºte abilitãþile de a schimba obiceiurile proaste“, spune Korb.

Setaþi-vã o intenþie Luarea unei decizii, alegerea unui obiectiv sau stabilirea unei intenþii, toate au un efect pozitiv asupra creierului, scãzînd nivelul de stres ºi anxietate. Tot în acest fel, vã veþi creºte capacitatea de rezolvare a problemelor, este de pãrere neurologul. Cercetãrile sugereazã cã abilitatea de a lua decizii în mod rapid este unul dintre modurile în care creierul antreprenorilor diferã de al celorlalþi oameni. Luarea unei decizii activeazã o parte din cortexul prefrontal, fãcîndu-vã sã vã simþiþi stãpîni pe situaþie.

LIZETA OPREA 2.000 de ani, pretinzîndu-se cã absolut totul a fost luat de la popoarele din jur, iar atunci cînd nu s-a gãsit vreo asemãnare în limba altora, s-a spus cã sigur acele cuvinte au o etimologie necunoscutã, numai autohtone sã nu fie! ªi uite aºa, generaþii întregi de istorici ºi lingviºti au fost spãlaþi pe creier încã din facultate ºi convinºi cã sîntem un popor cu o culturã ºi o tradiþie minore, care, aºa cum încearcã sã ne convigã Lucian Boia (un istoric român iubit ºi citat de Ungaria), nu am fost în stare de mai nimic în decursul secolelor, nu am creat nimic ºi nu am contat cu adevãrat în economia popoarelor europene.

Deºi o serie de alþi cercetãtori au demolat cu argumente ºtiinþifice prostiile din DEX, dovedind cã foarte multe cuvinte care apar în DEX ca fiind luate de la romani sau migratori sînt, de fapt, cuvinte vechi, autohtone, venite pe linia indo-europeanã, pe linia traco-geto-dacicã (vezi Mihai Vinereanu sau Iulia Brînzã Mihãileanu), oficial, aceste cercetãri nu existã! Practic, în mod ticãlos ºi absurd, limbii române i s-a interzis sã aibã rãdãcini indoeuropene, pentru a nu dinamita teoria falsã a romanizãrii dacilor! ªi nu este de mirare cã Academia Românã refuzã orice discuþie despre falsurile din DEX. Vorba aia, aceeaºi instituþie are în arhivã o carte scrisã de lingviºtii maghiari în anul 1982 (pe care o ignorã cu un tupeu incredibil) în care, cu girul Academiei din Budapesta, se spune cã nu mai puþin de 23.000 de cuvinte din limba maghiarã sînt împrumuturi din limba românã. Aºa cum cred vã daþi seama, exact

Sfatul medicului

Recuperarea medicala, cînd este necesarã ºi cum se face?

Doctorul Tarek Nazer, ortoped cu experienþã de 5 ani în Marea Britanie, specialist în chirurgia artroscopicã minim invazivã.

Exerciþiile de recuperare sînt necesare în cazul persoanelor care au suferit lezi- DR. TAREK NAZER uni grave datorate traumatismelor, dupã intervenþii chirurgicale, dar nu numai. Se folosesc, de asemenea, ºi în afecþiuni simple, care se pot trata doar printr-un program special.

Recuperarea poate fi necesarã la persoane din orice grupã de vîrstã, însã nivelul, tipul ºi scopul diferã în funcþie de afecþiunea fiecãruia în parte.

Persoanele tinere pot beneficia de un program de recuperare mai intens faþã de vîrstnici. Înainte de a începe un program de recuperare, trebuie sã vã prezentaþi la un medic specialist, care, în urma examinãrii fizice ºi a anamnezei, va stabili tipul de recuperare potrivit afecþiunii de care suferiþi.

Medicul specialist menþioneazã în trimiterea cãtre terapeut afecþiunea ºi momentul producerii acesteia ºi tipul de terapie necesar. Echipa de recuperare stabileºte care sînt scopurile specifice pe termen scurt ºi trebuie sã monitorizeze îndeaproape progresele fãcute.

Tehnicile utilizate pentru tratamentul durerii ºi inflamaþiei includ termoterapia, crioterapia, stimularea electricã, tracþiunile, masajul ºi acupunctura.

Fizioterapia presupune efectuarea de miºcãri ºi de mobilizãri ale corpului; tehnicile includ exerciþii de creºtere a forþei musculare, exerciþii de coordonare, exerciþii de redobîndire a capacitãþii de locomoþie ºi de creºtere a condiþiei fizice generale. În cazul persoanelor care se recupereazã dupã o intervenþie chirurgicalã la nivelul unui membru inferior, ºi care folosesc pentru deplasare un baston, trebuie sã aleagã acest obiect respectînd lungimea potrivitã, deoarece un baston prea lung sau prea scurt poate determina apariþia durerilor lombare, dobîndirea unei posturi incorecte ºi apariþia dezechilibrului.

Este foarte important sã se punã diagnosticul corect, pentru a beneficia de tratamentul potrivit . www.consultatieortopedie.ro

aceleaºi cuvinte apar în DEX ca fiind împrumuturi pe care noi le-am fi fãcut din maghiarã sau din alte limbi!!! În fine, în contextul acestei lupte istorice ºi lingvistice, cercetãtorii de la Cambridge ºi Oxford dau peste cap multe teze oficiale ale lingvisticii, punînd în evidenþã cã multe cuvinte pe care diversele popoare ale Europei le folosesc astãzi vin dintr-o limbã veche, cea a omului preistoric, din care s-au dezvoltat în timp nu mai puþin de 440 de limbi… Cu alte cuvinte, multe dintre vorbele noastre sînt autohtone, nãscute dintr-o limbã primarã a Europei, ºi nicidecum împrumuturi. De altfel, cuvintele cît se poate de româneºti pe care le descoperim în aceastã reconstituire a specialiºtilor britanici spun multe despre adevãrata lor origine. Sã nu uitãm cã spaþiul României de astãzi se gãseºte în ceea ce mulþi cercetãtori strãini numesc Vatra Vechii Europe. Prin urmare, este logic ca în limba românã sã gãsim multe cuvinte cu origini strãvechi. Acest lucru îl spune ºi lingvista spaniolã Carme Huertas în cartea „NU VENIM DIN LATINÓ, publicatã ºi în limba românã la Editura Geto-Dacii. Fãrã îndoialã, nu ne aºteptãm, însã, ca Institutul de Lingvisticã al Academiai Române sã ia în serios un astfel de studiu. Nume ca ºi Cambridge sau Oxford nu îi impresioneazã! Doar dacã ar veni cineva din altã galaxie, ar putea sã obþinã o oarecare atenþie din partea lor.

Pãmîntenii, mai puþin…

General (r) MIHAI RADU (Corespondent al revistei „Reflector Argeºean“)

Pag. a 10-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Zeiþele de pe ªoseaua Chitilei Recent, într-o împrejurare fãrã importanþã, am fost cuprins de un patriotism local febril ºi am afirmat cã ºi Cartierul Chitila, de unde mã trag, a dat acestei þãri mai multe specimene de femei, ca niºte zeiþe. „Ca de exemplu?... “, mi-a tãiat-o scurt un tip din stînga mea, ras pe cap, cum e moda acum printre cei atinºi de chelie.

Surprins, eram gata-gata sã-i arunc în obraz cã e misogin sau chiar mai rãu, dacã mã-nþelegeþi. Dar un cunoscut din dreapta, mai iute în miºcãri, mi-a ºoptit sã fiu atent la ce spun, fiindcã tipul a fost însurat de douã ori ºi plãteºte trei pensii alimentare, aºa cã ar cam avea motive sã fie înãcrit pe viaþã.

Acuma, detaºîndu-mã mental de întîmplarea aceea, pot sã afirm, cu sau fãrã opozanþi, cã, într-adevãr, Chitila a dat exemplare strãlucite de femei, care cu greu ºi-au fãcut loc spre soarele celebritãþii, pentru cã au avut de luptat cu regimente întregi de panarame cu bãligar sub unghii, evadate din cavernele de la Tãrtãreºti, Ghergani sau Rîioasa, care se încãpuºaserã la periferia de nord a Bucureºtilor ºi acum se lãudau pe la neamuri ce bine se trãieºte la oraº. ªoseaua Chitilei þinea de la capãtul tramvaiului 10 ºi pînã la Podul Constanþei, iar de acolo se vãrsa în Calea Griviþei ºi dincolo de Gara de Nord, avînd parfumul ei distinct. În consecinþã, puþini erau aceia care, cãutînd-o, se rãtãceau prin Giuleºti sau prin Bucureºtii-Noi. Riveranii erau la prima generaþie de orãºeni postbelici întîlniþi de mine ºi, pînã la izbãvitoarele însemne ale civilizãrii, vedeai prin curþile lor paie, cai, precum ºi cãruþe, care scoteau un sunet aparte cînd îºi rostogoleau roþile fãrã gume pe macadamul ºoselei. Tot cãruþaºii din zonã au fost aceia care ºi-au luat primii maºinã micã. N-o pot uita pe Stroe Niculina, fata lor, care trecea, vîj!-vîj!, pe ªoseaua Chitilei, cu vitezã maximã. Stroe Niculina era colega mea de clasã la ªcoala nr. 183, n-avea mai mult de 10 ani, dar conducea ca o zeiþã. Cu timpul, au apãrut ºi alte maºini în curþile din Chitila, dar numai ea ºtia sã scoatã untul din Moskviciul ãla vernil, care, cînd sãrea de sutã, arunca scîntei pe þeava de eºapament, de parcã era un cal nãrãvaº. Dar vremea þãranilor fãrã opinci ºi a cãruþelor a trecut demult. În locul lor s-au ridicat, ca o pecingine, þiganii cu palatele lor tîmpite ºi cu limuzinele de furat. Violenþi, murdari ºi fãrã caracter, dupã 1990, ei au fãcut legea în cartier. Mînã-n mînã cu miliþienii ºi cu procurorii, bãteau ºi furau, ºi nimeni nu pãþea nimic, fiindcã Europa stãtea cu ochii pe noi, ºi atîta ne-ar fi trebuit, sã ne prindã cã nu-i protejãm ºi educãm pe toþi etnicii. Însã, în doar douã decenii, lucrurile s-au rezolvat de la sine: sãrãcia s-a adîncit ºi s-a extins în aºa hal, încît þiganii au plecat în lumea largã, sã fure ºi sã cerºeascã, pãrãsindu-ºi, fãrã nici un regret, palatele ºi prãvãliile.

Cînd o lepãdãturã de-a lor, pare-mi-se Fane Geamãnu, mare cuþitar ºi trosnitor, s-a fãcut de tot rahatul, halind o condamnare de 25 de ani, în dispreþul autoritãþilor pe care le servise neobosit, însemna cã vremea sifonarilor trecuse ºi cã locul magraonimii chitilene era pe alte tãrîmuri. Pãi, dacã þiganii de la Iaºi, zulitori prin Paris, se

dãdeau þigani unguri sau bulgari, era clar cã trebuia o altã strategie de supravieþuire. ªi dacã am început evocarea Chitilei de altãdatã cu Stroe Niculina, care nu era o frumuseþe, ci doar o ambiþioasã, sã trecem la frumuseþile demne de cartea recordurilor. ªi realitatea mã obligã sã încep cu perechea de vis Luminiþa Dobrescu – Angela Similea, una brunã ºi alta ºatenã, ambele viitoare mari cîntãreþe de muzicã uºoarã. Fete sãrace, dar încrezãtoare în vocea ºi-n talentul lor, ele se produceau, încã de la 15-16 ani, în sala de festivitãþi a Liceului „Pajura“, unde erau eleve, sau la Casa de Culturã de pe Bd. Bucureºtii-Noi, colþ cu Str. Pajurei. Luminiþa Dobrescu îºi începuse mai bine cariera – concerte în þarã ºi peste hotare, discuri, apariþii la TV, dar, mai ales, Premiul I la „Cerbul de Aur“. Sã nu mai vorbim de bani ºi glorie! Dar a pus-o Necuratul sã fugã în RFG ºi, chiar de-a doua zi, nu s-a mai auzit nimic despre ea, fãcîndu-i, astfel, pîrtie Angelei Similea, care, rãmînînd aici, a luat tot caimacul ºi a fãcut o carierã strãlucitã.

Cam de aceeaºi vîrstã cu ele, ºi la fel de frumoasã, era ºi Sidonia Manolache, devenitã actriþã tot pe la 1516 ani. Era colegã de clasã cu mine, tot la „Pajura“.

Fusese descoperitã de regizorul Ion Popescu-Gopo ºi pusã sã joace în filmele sale. Dupã aia, a jucat în „Columna“, filmul lui Sergiu Nicolaescu, apoi, în serialul „B.D. face ºi drege“. Dar am revãzut-o pe cînd avea 25 de ani, ºi n-am mai recunoscut-o. Grasã ºi cu ochelari negri, de distanþã, mã fãcuse sã mã întreb ce i se putuse întîmpla, fiindcã, din fetiþa ingenuã ºi cu glas cristalin de pînã mai ieri, ajunsese în halul ãla. Nu dãduse examen la Teatru, era geolog, ºi se presupune cã, lucrînd mai mult în naturã, ar fi trebuit sã se conserve mai bine.

Urmãrind parada vedetelor, e musai sã o amintim ºi pe Georgeta Rãdulescu, zisã Letuþa. Sã spun doar cã era o frumuseþe, ar însemna sã o jignesc. Aº fi mai aproape de adevãr dacã aº compara-o cu Audrey Hepburn, cea din filmul „Vacanþã la Roma“. Frumuseþea ei nu o fãcea vreo sclifositã, aºa cum se întîmpla cu Sidonia, de exemplu. Nu, Letuþa juca fotbal cu colegii de clasã, se înjura ºi fuma în veceul bãieþilor, ºi era virginã.

Ce mai, era minunea minunilor. ªedeam în aceeaºi bancã ºi, în fiecare dimineaþã, cînd veneam la ºcoalã, simþeam cã se nãºtea între noi ceva frumos, ca începutul unui cîntec. Dar mai mult nu puteam spera, cãci eram un pic veriºori ºi puteam sã facem copii tîmpiþi. Am pãstrat ºi alte amintiri cu ea. Tocmai dãdeam admiterea în facultate. Ieºisem de la proba scrisã, unde ne puseserã sã alegem între poezia lui Haºdeu ºi romanele lui Cãlinescu. Eu alesesem Cãlinescu, îmi vîjîia capul, fiindcã citisem doar „Bietul Ioanide“, ºi mã plimbam prin Ciºmigiu. Atunci m-am întîlnit cu Letuþa. Era tristã: „Ce miºto de tine, cã vrei sã ajungi student, mi-a spus ea.

Eu trebuie sã mã mãrit cu boul ãla. E doctor...“. ªi mi-a arãtat un tip înalt, rezemat de un pom, ºi care trãgea cu ochiul la noi. Doctorul a luat-o cu el la post ºi, în scurt timp, Letuþa a început sã se plictiseascã. Ãla, bãiat deºtept, s-a prins de treabã ºi a trimis-o la Bucureºti, sã

FIGURI LEGENDARE ALE CINEMATOGRAFIEI FRANCEZE

Catherine Deneuve, despre meseria ºi viaþa de actor (3) - Patruzeci de filme în douãzeci de ani... Puteþi defini douã sau trei momente deosebit de marcante ale carierei dvs.?

- ,,Umbrelele din Cherbourg”, deci, pentru cã a declanºat totul. Apoi, ,,Frumoasa de zi”, de Bunuel, ºi ,,Ultimul metrou”, de Truffaut. Dar mai e ºi o comedie pentru cã n-am fãcut multe comedii - care a contat, ,,Sãlbaticul”, de Rappeneau. ªi ,,Repulsie”, al lui Polanski, dar ºi ,,Tristana”, de Bunuel, desigur.

Personal, pe acesta din urmã îl consider mai important decît ,,Frumoasa de zi”, dar ºtiu cã, pentru cariera mea, ,,Frumoasa de zi” a fost primordial.

- Demy, Bunuel, Truffaut, Polanski, care este numitorul comun al marilor regizori?

- Toþi þin la actori, chiar dacã fiecare în felul sãu. Cu Truffaut, totul se petrece prin cuvînt. La Bunuel, mult mai puþin. Îi pune pe actori într-o asemenea situaþie, încît îi determinã sã facã exact ce vrea el. Are un fel de pudoare în a spune ce vrea. De altfel, se înconjoarã mereu cu aceiaºi actori: Piccoli, Fernando Rey º.a. Îi place, de regulã, ca filmãrile sã nu dureze mult. ªi-apoi, este o persoanã cu nespus de mult umor... Cît despre

Polanski, acesta este un regizor care mimeazã totul.

Dacã trebuie sã te întinzi pe jos, se aºazã el mai întîi la podea, sã-þi arate cum sã faci. E incredibil omul acesta. Þine la actori, dar, mai cu seamã, îi place sã joace.

Truffaut scrie pentru actorii pe care i-a ales. ªtii, deci, cã rolul a fost conceput pentru tine anume. Truffaut m-a ajutat mult sã particip, sã comunic.

- Aþi declarat cã nu vã veþi scrie niciodatã memoriile.

- Amintirile mele sînt viaþa mea personalã. Ar fi indiscret. ªi-apoi, n-am darul povestirii. Ceea ce mã frapeazã la oamenii pe care-i întîlnesc sînt detaliile. Dacã ar trebui sã scriu sau sã vorbesc despre aceºtia, n-aº ºti sã spun ce este interesant la ei. Aº avea impresia cã-i trãdez. Recunosc cã am un gust prea pronunþat pentru discreþie. Consider cã, dacã spui mai puþin, e mai bine.

Pot foarte bine sã merg la o petrecere ºi sã nu scot acolo nici o vorbã. Multã vreme trebuie sã se fi crezut despre mine cã sînt o proastã.

- O timidã, mai degrabã.

- Nu, nu, o proastã. ªtiþi, cînd eºti tînãrã, drãguþã ºi nu vorbeºti, eºti rapid catalogatã...

ALBUMUL CU POZE RARE

Frumoasa cîntãreaþã Angela Similea, la începutul anilor '80 se facã asistentã medicalã. Dupã doi ani de ºcoalã, Letuþa s-a întors la dispensarul din comuna Potcoava, Olt, ºi nu s-a mai plictisit. Dar, dupã ce l-a nãscut pe Mihãiþã, au tãiat-o în Austria, cu acte în regulã. Am revãzut-o pe Letuþa prin anii ’80, cînd venise la moartea mã-sii. Se fãcuse cît o sobã de teracotã, dar tot frumoasã era, cu dinþii ãia impecabili. I-am zis: „Tot aºa eºti, Letuþo, fãrã nici o carie?“. A zîmbit trist: „Ba am, dar mi le plombeazã Cornel cînd trebuie“.

Din lipsã de spaþiu, ar trebui sã mã opresc aici cu evocarea frumuseþilor din Chitila anilor ’60-’70. Totuºi, cîteva nume mai pot sã pronunþ. Aºa cum este cazul cu Speranþa Brînzan, o studentã la englezã, cu pletele blond-roºcate mîngîindu-i umerii. Semãna cu Ioana Bulcã, ºi numai ea ºtia cum, din profesoarã în judeþul Bacãu, ajunsese actriþã la Teatrul „Eminescu“, din Botoºani. Dar ºi Luana, o altã blondã rãpitoare, a lãsat urme de neºters în sufletul contemporanilor. Era studentã la ASE, locuia pe Str. Înfrãþirii, ºi cine credeþi cã îi tot da tîrcoale? Chiar Theodor Stolojan, ºmecherul de mai tîrziu. De cîte ori trebuia sã vinã la ea în vizitã, Luana ieºea cu gãleata la ciºmeaua din capãtul strãzii, semn cã avea sã se spele pe cap. Dupã aceea, au urmat plimbãrile de sîmbãtã seara prin Parcul „Bazilescu“. La început, mergeau doar alãturi, el cu mîinile în buzunare, ºi ea tot mirosind un trandafir. La urmãtoarea, ciuguleau dintr-o pungã cu struguri. În sfîrºit, au ajuns sã se þinã de mînã ºi sã se ia în braþe. Curînd, a avut loc nunta, ºi Stolojan ne-a devenit vecin. Dupã aia, firesc, s-au mutat în centru. ªi-or mai fi adus aminte de noi?

Ce mi-a mai rãmas de fãcut? Dacã mai aflu cã Mr. Kojack ãla tot strîmbã din nas cînd aude de Chitila, îi pregãtesc o plãcintã ºi mai fierbinte: bãrbaþii de prin partea locului. Cãci am de unde alege: boxeri, fotbaliºti, lãutari, meseriaºi tot unul ºi unul, motocicliºti, medici, ingineri... Sã vedem, ce mai zice?

PAUL SUDITU - Sînt oameni pe care-i admiraþi pentru ceea ce reprezintã în domeniul lor?

- Da, dar nu þin sã-i întîlnesc. Oamenii cunoscuþi ºtiu cã avem idei preconcepute despre ei. Asta falsificã totul. ªi duce, inevitabil, la decepþie.

- E o atitudine înþeleaptã.

- În vorbe, sînt foarte înþeleaptã. Dar, dacã aþi ºti, în viaþã, ce prostii fac! Poate pentru cã acum îmi arog dreptul de a nu mai fi „om mare“. De altfel, asta o enerveazã pe fiica mea, Chiara. Dar cred cã ai dreptul sã fii adult, fãrã a face neapãrat pe adultul. Cînd aveam 20 de ani ºimi creºteam singurã fiul, mi se pãrea cã am o rãspundere uriaºã. Astãzi, îmi asum slãbiciunile pe care le am. Asta trebuie sã fie senilitatea: sã fii bãtrîn ºi sã redevii copil.

- Sînteþi pesimistã?

- Cînd eºti optimist, vezi partea plinã a paharului, cînd eºti pesimist, vezi partea lui goalã. Dar atîta vreme cît poþi sã rîzi, e bine. Ar trebui sã spunem lucrurile serioase rîzînd mai mult. De asta-mi plac oamenii veseli.

- Cunoaºteþi mulþi?

- Nu, nu mulþi. Oameni fericiþi - ºi mai puþini. Dar oameni triºti care au o atitudine veselã, da, cîþiva.

Consider cã atitudinea lor este... de o extremã politeþe.

Sfîrºit (Text preluat din revista „Le Nouvel Observateur”, martie 1983) Prezentare ºi traducere de GABRIELA DOLGU

Pag. a 11-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (18) Vineri, 5 martie 1993 A nins foarte mult, în ciuda faptului cã am intrat în prima lunã a Primãverii.

Zãpada s-a aºternut de jumãtate de metru. A început Postul Paºtelui. Am scris de Mãrþiºor Marianei din Paris, mama nr. 2, trimiþîndu-i o pozã recentã, cu întreg corpul meu de acum, eu fiind îmbrãcatã în egãri roz, dar poezia despre ce poate însemna trecerea noastrã pe pãmînt nu are nici o legãturã cu culoarea roz-bombon din imaginea mea. O transcriu, pentru cã ea conþine tot adevãrul Vieþii noastre.

Sînt profund marcatã.

Eu nu-s decît o frunzã Pierdutã pe cãrãri Pe care vîntul vieþii O poartã-n depãrtãri ªi ce-ar putea sã-nsemne O frunzã mai puþin

Cînd tot pãmîntu-acesta De frunze este plin?

E foarte simplu. Un om devastat de iubire ºi singurãtate nu poate sã nu se gîndeascã la moarte. Fãrã sã primeºti iubire, atenþie, devotament din partea unei fiinþe umane, nu ai rost pe pãmînt.

Eºti ca frunza-n vînt ºi, fãrã Iubire, te usuci, ca floarea fãrã apã în glastrã.

Mori, încet ºi sigur! Mori!

Mama îmi spune cã sînt lucruri în viaþã care nu se întîmplã, pentru cã nu trebuie sã se întîmple, ºi altele, care se întîmplã pentru cã trebuie sã se întîmple.

De pildã, de cînd a plecat Emil din viaþa mea, ºi a ieºit pe uºa casei noastre, niciodatã nu ne-am mai întîlnit întîmplãtor. ªtiu cã studiazã la Teologie, dar nu sînt omul care sã aþinã calea

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (1)

,,Portocala Mecanicã“ Autor: Anthony Burgess (John Anthony Burgess Wilson) Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1962, Regatul Unit Editura: William Heinemann Ltd. Forma literarã: roman

Rezumat ,,Portocala mecanicã” reprezintã un avertisment futurist împotriva violenþei exagerate ºi a remodelãrii mecanice, propusã deseori ca soluþie pentru defectele societãþii. Aratã o viziune horror a unei Marii Britanii din viitor, în care bande de huligani strãbat strãzile fãrã nici o constrîngere, jefuind, agresînd, violînd ºi consumînd alcool ºi droguri. Societatea este dezintegratã ºi devastatã, o lume socialistã, unde nimeni nu mai citeºte, în ciuda unor nume ale strãzilor, precum Amis Avenue sau Priestley Place. Limbajul adolescenþilor, „nadsat”, este, de fapt, un amestec de englezã, rusã ºi rusã aproximativã, iar starul muzical la modã este un „rusnac”: Johnny Jivago. Regula societãþii este cã toþi oamenii „care nu sînt copii, sau au copii, sau care nu sînt bolnavi” trebuie sã munceascã. Închisorile sînt supraaglomerate, iar oficialii fac eforturi pentru a reabilita anumiþi criminali, pentru a face loc prizonierilor politici. Chiar ºi cu un guvern aparent normal ºi cu o Opoziþie aparentã, oamenii continuã sã îi realeagã pe aceiaºi indivizi aflaþi la Putere.

Alex, un bãiat îndrãzneþ de 15 ani, personajul principal al romanului, este produsul ºi, totodatã, raþiunea acestei demolãri a instituþiilor sociale. Viaþa urbanã în deteriorare, nerespectarea legilor ºi neputinþa conducãtorilor de a pune ordine în haosul ºi violenþa sexualã caracterizeazã aceastã lume, în care problemele sociale perpetueazã comportamentul violent, împiedicînd coeziunea. Este un loc de coºmar, în care huliganii dominã strãzile, scoþînd sunete insuportabile ºi înfricoºãtoare.

Tinerii huligani beau lapte dopant ºi, înainte de a începe jafurile, Alex ºi prietenii lui îºi pun diverse mãºti, reprezentînd personalitãþi din istorie: Disraeli, Elvis Presley, Henric al VIIl-lea ºi Shelley. Pentru aceºti tineri, femeile existã doar ca obiect al violenþei sexuale, sexul cãpãtînd caracteristici mecanice ºi fiind, de asemenea, perceput ca un lucru mecanic, iar termenul folosit pentru a-l denumi este „vechiul înainte ºi înapoi”. Chiar ºi muzica clasicã, în mod normal consideratã un semn al gusturilor civilizaþiei, capãtã un nou caracter în roman.

Muzica simfonicã este pasiunea lui Alex. El se retrage adeseori în camera sa plinã de difuzoare, unde se întinde gol, ascultînd muzicã de Mozart, Beethoven sau Bach. În acest timp, viseazã la viol, la terorizarea tinerelor ºi la împlîntarea bocancului sãu în feþele lor suferinde.

Romanul este împãrþit în 3 pãrþi. În prima treime, Alex este prezentat fãcînd, pur ºi simplu, tot ceea ce doreºte, fãrã a simþi vreo remuºcare sau vreo vinã faþã de alþii, ba chiar simþind bucurie în orice fel de violenþã, de la distrugeri sau furturi de obiecte, pînã la orice formã de

cuiva. ªi nu mã duc sã-l aºtept, dacã el rezistã sã nu mã vadã, sã nu mã audã, timp de 10 ani! Poate cã mor, poate cã am ºi murit! ªi era atît de zdrobit de mãsura pe care o luaserã pãrinþii lui ca sã nu se mai vadã cu mine?! Ce-a fost, ce-a vrut sã fie ºi ce ar fi putut sã fie?!

Voi muri ºi nu voi ºti niciodatã! Am presentimentul acesta cã am sã mor fãrã sã fiu iubitã!

Cu sufletul pustiit, am intrat într-o Bisericuþã ºi m-am rugat plîngînd. Am comunicat cu Dumnezeu, care nu ne pãrãseºte niciodatã. Poate cã sînt o fatã prea ciudatã, mai specialã. Dar nu cred cã pretind foarte mult de la viaþã: sã mã dãruiesc în iubire ºi sã fiu iubitã, sau mãcar sã am cu cine comunica, un prieten de nãdejde, care sã nu mã dezamãgeascã. Poate aºa mi-e scris undeva, doar eu sã dãruiesc iubire ºi apoi sã mor! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

violenþã sexualã sau nonsexualã. El este liber sã îºi aleagã orice plãceri doreºte, indiferent cît de distructive ar fi pentru societate. Însã, întrucît el este dãunãtor, societatea îºi rezervã dreptul de a-i lua aceastã libertate.

Condamnat la 14 ani de închisoare pentru uciderea unei bãtrîne în timpul unui jaf, Alex este încarcerat. Însã, aflat dupã gratii, el comite o nouã crimã, ucigîndu-l pe unul dintre colegii sãi de detenþie.

Aceastã situaþie dã naºtere celei de-a doua pãrþi a romanului. Crima sãvîrºitã îl plaseazã pe Alex în centrul atenþiei oficialilor, fãcînd din el cea mai potrivitã alegere pentru testarea unui nou tratament, care îl va „transforma în mod decisiv” ºi îl va face incapabil de opþiuni dãunãtoare societãþii. Concret, îi este injectat un drog, este legat de un scaun ºi forþat sã urmãreascã filme despre atrocitãþile naziste ºi cele japoneze, din timpul celui deal II-lea rãzboi mondial, precum ºi alte proiecþii care, combinate cu drogul administrat, ar fi trebuit sã aibã ca rezultat eliberarea tînãrului de toate gîndurile ºi pasiunile violente. Desfãºurarea procedurii este monitorizatã prin numeroase fire electrice, toate conectate la corpul tînãrului. Procedeul reuºeºte, doctorii declarîndu-l pe Alex vindecat de toate dorinþele violente ºi „un adevãrat creºtin... pregãtit sã întoarcã ºi celãlalt obraz, dispus mai degrabã sã fie crucificat decît sã crucifice, dezgustat pînã în adîncul inimii de gîndul de a ucide chiar o muscã”. În partea a treia a romanului, Alex cel reabilitat, acum un cetãþean model, se întoarce acasã, unde constatã cã pãrinþii îi închiriaserã camera ºi cã echipamentele sale muzicale fuseserã vîndute pentru îngrijirea pisicilor bãtrînei ucise. Mai tîrziu, el este atacat de un grup de oameni în vîrstã pe care îi terorizase anterior, fiind, apoi, salvat de 3 poliþiºti, care îi spun cã guvernul începuse sã „cureþe” strãzile ºi cã, acum, foºtii huligani erau angajaþi ca poliþiºti. Nu numai cã nu îl salveazã pe Alex, dar îl ºi bat cu brutalitate, lãsîndu-l, dupã aceea, sã se tîrascã în apropierea unei cabane din împrejurimi. Acolo este bandajat ºi hrãnit de un bãrbat, care nu l-a recunoscut pe tînãrul care, nu de mult, îl bãtuse ºi care îi violase ºi agresase cu sãlbãticie soþia. Ba mai mult, acest om, F. Alexander, vede în Alex o oportunitate de a face propagandã împotriva guvernului. Susþinînd cã „un om nu poate sã înceteze sã mai fie om”, el adunã în acest sens cîþiva prieteni, pentru a cristaliza o miºcare de protest. Însã, mai apoi, îºi dã seama cã Alex este ucigaºul soþiei sale. Astfel, începe sã îl tortureze pe acesta pe muzicã simfonicã, datã la volum maxim, iar Alex încearcã sã se sinucidã, aruncîndu-se pe fereastrã. Cîteva zile mai tîrziu, el se trezeºte la spital, înfãºurat în bandaje, constatînd cã ºi-a recãpãtat natura violentã. Doctorii ºi oficialii guvernamentali sînt, acum, ºi ei mulþumiþi, scãpînd de acuzaþiile cã i-ar fi încãlcat drepturile lui Alex. În timp ce acesta se afla în comã, ei au folosit anumite tehnici, pentru a-i reactiva natura depravatã, precum ºi apetenþa sa pentru Beethoven ºi violenþã. În timp ce vechile sale apucãturi violente îi umplu acum mintea, Alex se declarã „într-adevãr vindecat”.

Istoricul cenzurii ,,Portocala mecanicã” a generat dezbateri furtunoase încã de la publicare, controversa concentrîndu-se asupra limbajului folosit în paginile romanului, precum ºi pe brutalitãþile ºi violenþele sexuale prezentate în prima

EPIGRAME

Decepþie dupã „ultimul act“ La Poarta Raiului sosit, Cînd mi-am gãtat pe lume „piesa“, Îmi spuse Petru: - „Bun venit…

Dar cred cã ai greºit adresa!“.

„Dincolo“ Intrînd în Iadul cel cumplit, Sfios, timid ºi cam stîngaci, Mi-a zis Satana: - „Bun venit…

Cã soacra ta îmi face draci!“.

Parodie, la Minulescu Poet ºi eu… ca fiecare, Sedus de patimi ºi plãceri, I-am spus iubitei zîmbitoare: „Eu ºtiu c-am sã te-nºel... chiar ieri!“

Empatie Vezi la circuri, printre lei, Minunate maimuþele Care - imitînd femei...

Se „maimuþãresc“ ºi ele.

NAE BUNDURI

parte a cãrþii. În 1973, un librar din Orem (Utah) a fost arestat pentru comercializarea unor cãrþi aparent obscene: ,,Ultimul tango la Paris”, de Robert Ailey, ,,The idolators” (Idolatrii), de William Hegner, ºi ,,Portocala mecanicã”. Invocînd decizia „standardelor locale” din 1973 a Curþii Supreme, Miller v. California (21 iunie 1973), autoritãþile locale au introdus o Ordonanþã specialã referitoare la obscenitate, pe baza cãreia poliþia a ºi acþionat împotriva proprietarului librãriei, Carole Grant. Deºi acuzaþiile i-au fost retrase mai tîrziu, Grant a fost obligat sã îºi închidã librãria ºi sã se mute în alt oraº. În localitatea Aurora (Colorado), în 1976, consiliul director al ºcolii a aprobat, într-o ºedinþã ordinarã, 1.275 de titluri pentru a fi recomandate de liceu, dar au respins ,,Portocala mecanicã” ºi încã alte 9 cãrþi: ,,Exorcistul”, de William P. Blatty; ,,Reîncarnarea lui Peter Proud”, de Max Ehrlich; ,,New American Poetry, 1945-1960”, de Donald Allen; ,,Starting from San Francisco”, de Lawrence Ferlinghetti; ,,The Yage Letters”, de William Burroughs ºi Allen Ginsberg; ,,Coney Island of the Mind”, de Lawrence Ferlinghetti; ,,Kaddish and Other Poems, 1958-1960”, de Allen Ginsberg; ,,Lunch Poems”, de Frank O'Hara, ºi ,,Un copil pentru Rosemary”, de Ira Levin. Aceste cãrþi fuseserã deja trecute de profesori pe listele de lecturi, dar, la 13 ianuarie 1976, consiliul director al ºcolii a emis un Comunicat, recomandînd profesorilor ca respectivele cãrþi „sã nu fie achiziþionate de cãtre ºcoalã, nici incluse în listele de lecturi obligatorii la clasã, ºi nici recomandate pentru lectura individualã”. Consiliul, însã, nu a decis cã titlurile ar fi fost obscene, potrivit legii, ºi nici nu le-a exclus din biblioteca ºcolarã. Profesorii au atacat decizia consiliului, cazul ajungînd la tribunal, unde, sub titulatura ,,Bob Cary, et al. v. Board of Education of Adams-Arapahoe School District 28-J, Aurora, Colorado (1977), corpul profesoral a acuzat cã, prin hotãrîrea consiliului, a fost încãlcatã libertatea academicã. În decizia sa, judecãtorul Matsch a observat cã, în fapt, consiliul viza ideea de a oferi elevilor „ocazia de a se implica activ în schimbul liber de idei”, oferind ca opþionale aceste cursuri. El a adãugat: „Este suficient sã conchidem cã, odatã ce consiliul a oferit profesorilor ºi elevilor libertatea de a explora literatura contemporanã în aceste cursuri de liceu, el nu mai poate acum sã îºi impunã propriile judecãþi de valoare asupra literaturii mai sus menþionate”. În ciuda acestei poziþii, judecãtorul a fost nevoit sã delibereze împotriva profesorilor, din cauza unei clauze în contractul-cadru al acestora, care prevedea renunþarea la anumite libertãþi.

La Westport (Connecticut), în 1977, pãrinþii au contestat folosirea romanului la cursurile de liceu. Plîngerile lor au invocat, în principal, „limbajul obscen”. Drept urmare, cartea a fost exclusã din programã. La Anniston (Alabama), în 1982, protestele pãrinþilor au dus la excluderea temporarã a romanului din bibliotecile ºcolare, dar, mai tîrziu, acesta a fost reacceptat, fiind, însã, disponibil pentru elevi, doar cu acordul scris al pãrinþilor. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES MARGARET BALD DAWN B. SOVA

Jurnalul „Miss România“ 1930 ºi avatarurile concursurilor de frumuseþe ( 1 ) Graþie unui manuscris inedit – jurnalul cîºtigãtoarei „Miss România“ din 1930 – gãsit, din întîmplare, lîngã un coº de gunoi de pe strada Moxa, din Bucureºti, putem pãtrunde în universul concursurilor de frumuseþe din anii interbelici. Autoarea jurnalului, o tînãrã de 22 de ani, Zoica Dona, reprezintã România la întrecerile de profil din lume ºi prezintã, cu naivitate ºi candoare, avatarurile unor asemenea competiþii. Înainte de povestea Zoicãi ºi pentru buna înþelegere a contextului în care se desfãºurau concursurile de „miss“ în anii 1930, iatã ºi momentele cele mai importante ale istoriei acestor întreceri, la noi ºi aiurea: un prim „concurs de sãnãtate ºi frumuseþe“ de pe tãrîm autohton are loc la Arenele Romane, în 1906, iar în 1926, respectiv 1929, apar, în lume, întrecerile care vor face istorie, „Miss Universe“ ºi „Miss Europe“.

emulaþie puteau sã nascã în România Mare aceste competiþii, încît centrul Bucureºtilor era, realmente, blocat de nãvala mulþimii curioase: „Calea Victoriei, de la «Cercul Militar» pînã la Teatrul Naþional, pare un ocean agitat“, noteazã reporterul „Realitãþii Ilustrate“, în timp ce „Universul“ relata cã „frumosul e magnetic, atrage dupã el mulþimea ca becul electric fluturii de noapte“. Reþeta venea din Statele Unite, unde se crease acest concept dupã primul rãzboi mondial, inspirat, parcã, din povestea Cenuºãresei. Cel mai dinamic capitalism al lumii punea la punct aceastã fabricã de zîne populare, dupã ce, prin intermediul Hollywoodului, lansase pe piaþã Diva si Vampa, creaturi ale Olimpului, inaccesibile muritorului de rînd decît pe marele ecran. Dar pînã aici a fost strãbãtut o cale lungã, în care au fost depãºite mentalitãþi cu vechi rãdãcini, pe parcursul cãreia trupul s-a Lumea pierdutã desprins de sub „tirania“ spiritude pe strada Moxa lui etern, femeia a fãcut paºi importanþi spre emancipare, iar În serile ploioase, timpul îºi moda a încercat, ºi ea, sã þinã Zoica Dona aratã chipul bãtrîn, trecutul ºi pasul cu schimbãrile. Sã mergem prezentul împletindu-se în marele înapoi, deci, pînã în jovialul „La anotimp cosmic. Istoria mare fraternizeazã cu cea Belle Époque“. micã, iar amintirile prind viaþã mai uºor, eliberîndu-se,

doar la termenul sculptural. Apariþia marilor întreceri sportive, mai ales a Jocurilor Olimpice, în 1896, e aceea care descãtuºeazã definitiv spiritul competitiv ºi, de aici, ºi tendinþele de modelare a corpului. Acum eºti stimulat ºi recompensat de public, iar prestigiul social al învingãtorului devine semnificativ; la fel ºi tirajele publicaþiilor de profil. Sportul e, însã, mai mult un apanaj al bãrbaþilor, prejudecãþile sau maternitãþile încã dese împiedicînd femeile sã depãºeascã nivelul de prezenþã decorativã pe arene. Prima apariþie a femeii la competiþia olimpicã se petrece în 1900, la Paris, unde putea concura doar în probele de golf sau tenis, ºi, poate, yachting, în cuplu cu un bãrbat, sporturi accesibile doar aristocratelor.

Moda: obstacol ºi apoi punct de sprijin

Doamnele ºi domniºoarele mai aveau de surmontat ºi handicapul modei, care le limita sever libertatea de miºcare, cu atît mai mult practicarea sportului de cãtre urmaºele Evei pãrînd neverosimilã. Spre finele Secolului al XIX-lea, spre exemplu, se consacrase Moda Empire, cu coafuri ºi pãlãrii extravagante. Acum apare ºi pãrul ondulat cu drotul sau „permanentul“; ºi tot acum se naºte ºi ºamponul, introdus pe piaþã de germanii de la „Schwartzkopf“, în timp ce termenul venea din India, via Imperiul Britanic. În consecinþã, primele case de frumuseþe se deschid la cumpãna dintre veacuri. În timpul primului rãzboi mondial, lucrurile sînt tranºate în privinþa modei capilare – pãrul se scurteazã drastic, lucru datorat, se pare, coaforului parizian Antoine, în 1917. La noi, în aceeaºi perioadã, comentatorul din timpul ocupaþiei germane a Bucureºtilor, pentru cîteva clipe, din prizonieratul fotografiilor înrãLungul drum pe care Virgiliu N. Drãghiceanu, propune o mate sau al jurnalelor ferecate ºi împodobite cu dan- îl parcurge corpul feminin viziune proprie, ceva mai prozaicã: telãriile florale ale bunicii. Într-un astfel de moment „femeile nocturne sînt persuadate a suspendat, un prieten îmi pune în faþã un teanc de file pînã a ajuns sã fie etalat se tunde. Se introduce o modã de îngãlbenite de maculator vechi, peste care se aºternea Pentru a ajunge sã fie arãtat care se vor contagia ºi alte clase un scris de creion. „E jurnalul «Miss România 1930», în cadrul concursurilor de frusociale“. O adevãratã loviturã se pe care l-am gãsit depus lîngã un coº de gunoi de pe museþe, trupul trebuia mai întîi produce, însã, în 1906, cînd marele strada Moxa“, îmi spune el, cu mîndrie voalatã, ºi sã se emancipeze ºi el, dupã croitor parizian Paul Poiret propune scoate la vedere ºi „dovada“, niºte fotografii ale pro- multe secole de „umilinþã“, în burtiera în locul obsedantului ºi tagonistei, Zoica Dona, ºi ale tatãlui acesteia, cunoscu- care fusese considerat doar un incomodului corsaj, iar odatã cu tul general, Constantin Dona. Am convenit amîndoi cã apendice al sufletului nemuritor, apariþia sutienului, prin 1910, întîmplarea nu putea fi mãsluitã, excluzînd ipotezele dar ºi o poartã a ispitelor, care strupul feminin se vede eliberat în suprarealiste, descifrarea jurnalului întãrind ºi mai a considerat cã era mai bine sã bunã mãsurã. Nemaiavînd de mult senzaþia de autentic. M-am simþit atras imediat de fie ferecatã. Primii paºi înspre susþinut o coafurã sofisticatã, þinuta expresia domniºoarei din fotografii – un chip care, din- fortificarea sa, prin intermediul devine tot mai lejerã, lãsînd la colo de inocenþa specificã vîrstei, radia optimism, gimnasticii mai ales, fuseserã vedere porþiuni tot mai generoase încredere nestrãmutatã într-un set de valori ºi în viitor, fãcuþi încã din Secolul al ale corpului, iar costumul de baie o anume transparenþã a sentimentelor specificã omului XlX-lea. Dar întreprinderea nu începe sã devinã mai firesc – tricou nãscut liber ºi pentru a dura ceva prin forþe proprii. era deloc facilã, costumaþia plus pantaloni scurþi. Începe era Amprenta idealului, atît de prezentã în portretistica vremii fãcînd ca efortul fizic sã Magda Demetrescu Coco Chanel, era femeii indepenantebelicã, firescul ºi graþia, despre care Neagu semene mai mult cu o corvoadã, dente.

Simþurile se descãtuºeazã ºi Djuvara spunea cã au dispãrut de pe faþa românului dupã cum ne putem da seama din mãrturia unei practiele odatã cu pãtrunderea tangoului ºi a jazzului de peste dupã rãzboi. Sigur, vãzusem, ca cante: „Costumul de gimnasticã Ocean, iar la puþinã vreme de la tãcerea armelor sînt toatã lumea, multe fotografii de se compunea dintr-un pantalon de înviorate ºi de briza exuberantului charleston.

Abia epocã, dar, dupã parcurgerea fragstofã bleumarin, strîns cu un elasacum istoria sportului înregistreazã ºi prima mare cammentului de suflet reprezentat de tic peste genunchi, ºi dintr-o acest jurnal, am realizat cã nu bluzã din acelaºi material, lungã pioanã femininã, tenismana francezã Suzanne Lenglen, pãtrunsesem cu adevãrat în intimpînã la pantalon, cu guler garnisit care dominã sportul alb în anii ’20. ªi prima noastrã itatea acestei tipologii aproape cu ºiret alb, care se închidea de cîºtigãtoare a unui concurs naþional de „Miss“ de dupã pierdute, care, pentru mulþi, pare sus pînã jos cu «picuri» (copci). primul rãzboi mondial, constãnþeanca Mariana Gãnescu, doar imaginea candorii vetuste.

Ciorapi lungi negri ºi pantofi de se declara o ferventã practicantã a noii religii a trupu„Vreau sã fiu fericitã“ e mesajul pînzã albã completau acest cos- lui, fãcînd înot ºi canotaj, iar Zoica Dona recunoaºte ºi pe care îl transmite duduia Zoica – tum, pe cît de decent, pe atît de ea, cã „în timpul liber, în afarã de studii, mã ocup cu ºi, privindu-i chipul senin de la incomod“. În plus, acesta era un sportul. Cunosc înotul, patinajul, conduc automobilul, senectute, ºi el cuprins în jurnal exerciþiu de voinþã solitar, dansez foarte bine ºi fac gimnasticã în fiecare zi“. E alãturi de fotografiile din tinereþe, aproape un moft al lumii bune, drept cã mai sînt ºi tinere care nu împãrtãºeau aceeaºi pare cã ºi fusese fericitã, în ciuda care, dupã acest complicat ºi fad pasiune pentru miºcarea dirijatã, vãzînd în aceasta un traversãrii deºertului solemnitãþii travaliu, risca sã se aleagã cu „acid“ pentru puritatea sentimentelor. „În epoca noascãznite, care nu i-a umbrit bucuria vigoarea muscularã a unui þapinar trã sportivã ºi mecanicã, floarea sacrã a iubirii s-a din privire sau crezurile, reuºind sau a unei þãrãnci. Deloc atrãgã- stins… (…) A rãmas doar fumul“, ofta „Miss doar s-o înnobileze. Jurnalul pretor! Tot pentru evitarea confuzi- Basarabia 1929“, Iulia Ciachir. Cizelarea trupului ajuta zintã febra concursurilor de fruilor între clase, bronzarea trupului decisiv la evidenþierea armoniei formelor, fãcînd din museþe din 1930, „Miss Româera aproape prohibitã la nivelul de concursurile de frumuseþe adevãrate evenimente cu nia“, „Miss Europe“ ºi „Miss sus al societãþii, poeþii închinînd rãsunet naþional ºi chiar mondial. Iar moda ajutã ºi ea Univers“, în care a fost angrenatã încã ode tenului diafan – înainte aceastã emancipare, defilarea în rochie de searã ºi Zoica Dona, despre culisele acesde primul rãzboi mondial, dicþi- proba costumului de baie devenind atracþiile princitora. E greu de crezut astãzi cîtã onarele franceze fãcînd referire pale ale acestui gen de competiþie.

Theda Bara

Precursoarele participantelor concursurilor de „Miss“: Diva ºi Vampa

1929 a cîºtigat o concurentã din Austria, evreicã la orig- „Moda Nouã ilustratã“, lansa ºi o competiþie femininã; ine, domniºoara Lisl Goldarbeiter, deja în acel an se pro- pretinzînd cã iniþiativa s-a bucurat de un mare succes, dusese „marea schismã“ în sînul acestui tip de întrecere: redacþia anunþa cã „ochii noºtri s-au desfãtat la vederea Pînã acolo, însã, prima eroinã a frumuseþii feminine Maurice de Waleffe, organizatorul din Hexagon (organi- atîtor chipuri“. Cum ar fi fost vorba de peste 200 de este Diva, apariþie datoratã cinematografului aflat în zase primul „turnir“ naþional de frumuseþe în Franþa, în fotografii, concursul era, de fapt, o Fata Morgana, un stadiul de pionierat, istoricii europeni conferind întîi- 1921) ºi director al cotidianului parizian „Le Journal“, truc jurnalistic. Pînã la sfîrºitul lui 1909, cînd am abanetate italiencei Lyda Borelli, care îºi decisese sã se desprindã de conceptul donat cãutãrile, competiþia tot nu se întrevede, iar deruface debutul pe marele ecran, în 1913. american, întemeind un nou concurs, larea imaginilor continua!

Dar cea care va reprezenta etalonul care a primit ºi sprijinul Braziliei; Primul concurs de frumuseþe pe tãrîm senzualitãþii ºi al rafinamentului va fi aceasta din urmã se declarase nedrepautohton are loc în toamna lui 1906 altã peninsularã, Francesca Bertini, a tãþitã la concursul din 1929 ºi, în plus, cãrei carierã continuã ºi dupã primul voia sã-ºi afirme ambiþiile de nouã Dar primul concurs adevãrat de la noi, numit rãzboi mondial. Era vorba aici de putere. În consecinþã, Waleffe a iniþiat „Concurs de sãnãtate ºi frumuseþe“, a avut loc în 1906, valorificarea bogatei moºteniri a „Miss Europe“, Parisul urmînd sã pe 2 octombrie, la proaspãt inauguratele Arene operei italiene, cu multitudinea de devinã locul de desfãºurare a com- Romane, în cadrul Expoziþiei dedicate Jubileului celor interprete celebre ºi de personaje drapetiþiei; aceasta, dupã ce americanii 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Concursul s-a matice. Malena, din filmul cu acelaºi respinseserã propunerea sa ca „Miss desfãºurat pe 4 secþiuni – femei, bãrbaþi, copii ºi cosnume al lui Giuseppe Tornatore, este Universe“ sã fie o întrecere doar între tume populare româneºti „de pretutindeni“ – iar o dezvoltare modernã a acestei „Miss United States of America“ ºi Premiul I la secþiunea femininã a constat dintr-o salbã tipologii de femeie fatalã. Apariþie „Miss Europe“. Waleffe adusese ºi o de monede jubiliare în valoare de 200 lei. Întrecerea a tulburãtoare, în preajma cãrei bãrbaþii motivaþie etnicã, cu oarecare conotaþii avut loc într-un cadru idilic, dupã celebrarea unei nunþi intrã în transa seducþiei fãrã scãpare, rasiale chiar, în favoarea noului þãrãneºti, la care naºi au fost ministrul Domeniilor, Ion ea este femeia damnatã, dar sensibilã trial. Conform „Realitãþii Ilustrate“, Lahovary, tatãl Marthei Bibescu, ºi fiica sa Margherita; ºi cu ascendent cultural puternic marRudolf Valentino Waleffe dorea „sã constate dacã fru- în consecinþã, printre concurenþi s-au aflat ºi mulþi cat – „Dama cu camelii/„Traviata“ – museþile de rasã purã întrec sau nu fru- oameni din popor, printre care ºi un sãtean din judeþul mai puþin îndatoratã laboratorului de vise de consum museþea produsã prin încruciºare, precum cea americanã, Neamþ, împreunã cu cei 18 copii ai sãi! Juriul a fost fordecît surata sa de peste Ocean. America este cea care va unde tipurile sînt produse prin amestec de sînge“. În mat din personalitãþi ale zilei: Aglae Istrati, soþia orgaimpune, totuºi, acest simbol, printr-o replicã mai car- Oraºul Luminilor, jurnalistul dorea sã reuneascã, dupã nizatorului Expoziþiei, Dr. C.I. Istrati, Emma Lahovary, nalã, Vampa, cap de listã fiind Theda Bara, actriþã cum va afirma într-un interviu, numai „statuile rasei lor“. dr. Obregia etc. Iatã cum descrie „Universul“ concursul obscurã pentru noi, care îºi face intrarea în cinematograf feminin: „Scena Arenelor forma un adevãrat buchet de Criza economicã din anii 1930 în 1915 ºi care, pînã în 1918, îºi trece în palmares un domniºoare ºi de doamne, cari au luat parte la concurs. portofoliu întreg de personaje de patrimoniu: Carmen, ºi sfîrºitul concursurilor de frumuseþe Concurentele, în numãr de peste 30, se întreceau unele Julieta, Cleopatra sau Salomeea. Ingredientele seducþiei pe altele în frumuseþea chipurilor, opulenþa formelor ºi Cert e cã Miss Ungaria, cîºtigãtoarea titlului eurosînt tenul clorotic, machiajul exagerat ºi manierele exoeleganþa costumelor lor pitoreºti“. tice de împrumut. Rudolf Valentino va fi pandantul sãu pean din acel an, a boicotat concursul american, iar la Laureatele proveneau masculin. Hollywoodul va rafina continuu personajul „Miss Universe“ s-a prezentat în aceste condiþii, pînã cînd obþine stil, cele mai cunoscute reprezentãri ale reprezentanta locului 2, „Miss Austria“, Lisl Goldardin toate provinciile româneºti arhetipului rãmînînd Greta Garbo ºi Marlene Dietrich. beiter, care a ºi cîºtigat. O nouã competiþie „univerMeritã pomenit ºi primul podium de profil de la Acestea sînt exponentele unei androginii difuze, de un salã“ a avut loc, în 1930, la Rio de Janeiro, învingãglamour esenþializat, care transcende magnetismul toarea fiind, în sfîrºit, o… localnicã. Marea crizã din noi. Primul loc l-a obþinut domniºoara Eliza Gligorescu romantic de filiaþie La Belle Époque. E semn cã femi- ’29-’33 a pus capãt, mai devreme sau mai tîrziu, ambe- (dupã alþii, se numea Lucreþia), funcþionarã la Exponismul ieºea în arenã, gata de a se înfrunta cu vestigiile lor competiþii: în 1931, Brazilia a renunþat sã mai par- ziþie, la pavilionul industriei casnice. Era bucureºteancã tradiþiei patriarhale. Dacã Divele sînt replici ale unici- ticipe, în urma scãderii dezastruoase a preþului cafelei, nãscutã în 1887, într-o familie numeroasã, iar presa tãþii, acele „Miss“ sînt un plebiscit al calitãþilor comune. principalul sãu produs de export, iar în 1932, susþinea cã moºtenise trãsãturile fine de la tatãl sãu, care Un efort al consumismului în zona esteticului care valo- Galvestonul ºi-a declarat neputinþa financiarã, fiind „era, de asemenea, un bãrbat frumos“. În plus, ducea o riza basmul Cenuºãresei în spaþiul american sau, la sabotat ºi din interior de reprezentanþii puritanismului viaþã reglatã dupã canoanele noului cult al sãnãtãþii: nivelul Europei, dupã cum vom vedea, o încercare de religios, care au denunþat drept atentat la pudoare defi- „trãieºte foarte regulat, face preumblãri la aer, n-a fost larea concurentelor în costume de baie. Mentalitãþile bolnavã niciodatã“. Pe locul II, promovare a prototipului etnic de frumuseþe. retrograde se manifestã ºi în s-a clasat Maria Sora, din Sãliºte, Prima competiþie „Miss Universe“, Europa, unde Mussolini vrea sã „demult reputatã ca o frumuseþe“ interzicã concursul naþional din în 1926, SUA – ea atrãsese atenþia ºi unui editor ’30, pe motiv cã acesta „înflãmaghiar, care a lansat ºi un album Concursurile de frumuseþe sau de „trãsãturi fizice“, cãreazã mintea fetelor ºi distruge cu chipul sãu – ºi d-ra Marinescu cum li se mai spunea, au avut loc încã din Secolul al modestia“. O replicã anemicã a din Tecuci. Premiul al III-lea ºi XIX-lea, mai ales în SUA, dar nu aveau anvergurã ºi concursului „Miss Universe“ a l-a adjudecat Elena Marcovici, nici date consacrate, ornamentînd, de regulã, un eveni- continuat sã mai reziste pînã în care provenea din Bucovina ocument mai important sau fãcîndu-se instrumentul unui 1935, întrecerea fiind gãzduitã de patã, fata unui ofiþer al armatei demers comercial. Iniþiativa decisivã vine tot de peste Belgia, însã nu s-a mai bucurat de austro-ungare. În proba cosOcean, unde un mare port petrolier texan la Golful aceeaºi recunoaºtere, fiind mai tumelor s-a impus Maria Popescu.

Mexic, Galveston, îºi dorea cu ardoare impunerea unui mult o reeditare a concursului de la Comentatorii vremii remarcã eveniment care sã-i confere prestigiu naþional. Aici Paris al lui Waleffe; la rîndul sãu, amãnuntul cã toate aceste fruîncepe sã se organizeze, în 1920, primul concurs de competiþia iniþiatã de Waleffe, museþi erau brunete ºi „de staturã frumuseþe, sub patronajul „Asociaþiei de cultivare a „Miss Europe“, a dãinuit pînã în mijlocie. Blondele nu prea au avut frumuseþii“; bucurîndu-se de mare succes, acesta 1939. Abia în anii ’50, întrecerea ajunge sã devinã cel mai important concurs de gen din frumuseþii a renãscut din nou succes la acest concurs“. Dacã ne þarã. Drept urmare, în Galveston ajunge sã fie aleasã sub auspicii americane, formatul uitãm ceva mai atent, observãm „Miss United States“, locul de desfãºurare, Hotelul dovedindu-se un succes pînã astãzi. cã laureatele acopereau aproape Galvez, devenind, în curînd, faimos pe întreg globul, toate provinciile istorice româdupã ce, din 1926, începe sã gãzduiascã ºi competiþia „Miss România“, neºti, concursul, ca ºi Expoziþia, pentru alegerea celei mai frumoase femei din lume, constituindu-se într-o alegorie sau „Adevãrul“ „Miss Universe“. Ilustrativ pentru flerul comitetului patrioticã. Numai aºa se explicã versus „Universul“ texan e faptul cã a brevetat titulatura de „Miss“, la fel desemnarea ºi a unei cîºtigãtoare Mãsurarea lungimii ca ºi pe cea de „Miss Universe“, asupra cãrora ºi-a Rivalitatea dintre competiþiile costumului de baie (1920) „hors concours“, domniºoara rezervat drepturi intelectuale exclusive! internaþionale s-a repercutat, dupã Alice Bodzanski, nume cu rezocum vom vedea, ºi asupra concurnanþe nu tocmai neaoºe, o necunoscutã misterioasã, Schisma: în 1929, Maurice de Waleffe surilor de frumuseþe autohtone, protagonistele disputei care, se pare, i-a vrãjit pe toþi privitorii întrecerii: „a iniþiazã o nouã competiþie, fiind cele douã mari trusturi de presã ale vremii, apãrut pe scenã ca un meteor, a orbit pe toþi cu fru„Adevãrul“ ºi „Universul“. „Miss Europe“ museþea ei distinsã, (…) apoi a dispãrut… ca CenuIstoria fenomenului începe la noi în revistele de Inspiratã de Willet L. Roe, diriguitorul modã de pe la începutul veacului XX, mai degrabã ºãreasa din poveste. (…) Nimeni nu ºtie adresa ei ºi nu “International Pageant of Pulchritude“, competiþia niºte exerciþii de fidelizare a cititorilor, decît competiþii se cunosc amãnunte biografice sau alte detalii“. Acesta „Miss Universe“ includea grupa competitoare nord- de frumuseþe veritabile. Întrecerea era sub forma unui a fost un concurs de pionierat, care, dupã cum vedem, americanã, cîºtigãtoarele concursurilor statale, ºi pe foileton interminabil al prezentãrii fotografiilor candi- n-a înregistrat un ecou deosebit în epocã, deºi fusese laureatele din cîteva þãri central ºi sud-americane plus datelor; un concurs de fotogenie, de fapt. Astfel, în anunþat de „Adevãrul“ încã din 28 august. Sã înregCanada, Europa fiind reprezentatã ºi ea de pînã la 7-8 primul sãu numãr, pe 8 octombrie 1905, publicaþia istrãm, totuºi, eschiva epocii faþã de etalarea calitãþilor concurente. Trofeul „Miss Universe“ era disputat de „Moda“ anunþa instituirea unui concurs de frumuseþe trupeºti, un fapt care va dãinui ºi dupã 1918 în mentalul toate participantele, ceea ce a creat, din punctul de pentru copiii de pînã la 7 ani, imaginile cu micii pre- colectiv: „exista o prejudecatã în multe familii în ceea vedere al reprezentanþilor neamericani, suspiciuni tendenþi fiind gãzduite în fiecare numãr la rubrica ce priveºte exhibiþia în faþa publicului“, noteazã un jurlegate de egalitatea de ºanse. Practic, SUA asigurau trei „Galeria copiilor frumoºi“; la final, se promitea ºi nalist, la sfîrºitul anilor ’20. (va urma) sferturi din concurente, plus juriul! Chiar dacã prima acordarea a 5 premii, pe baza voturilor cititoarelor. cîºtigãtoare a fost europeanã, reprezentanta Franþei, iar în Imediat, în anul urmãtor, aceeaºi revistã, redenumitã EUGEN MAROLA

Pag. a 14-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

menit sã revigoreze ºi sã îmbunãtãþeascã situaþia economico-socialã a þãrii, am fost martorii încrîncenãrii ºefului statului faþã de noua echipã guvernamentalã. Domnul prezident navetist a fost nemulþumit. Cum sã vinã ,,gaºca de penali” a lui Dragnea la putere? De ce sã încerce sã facã teleormãneanul cu ai lui ºi ceva bun pentru amãrîta de Românie ºi pentru bieþii români? Nu se poate. ªi, iarãºi, spun gurile rele, s-a pornit o aprigã luptã de a pune beþe-n roate: ba cã programul nu e realizabil, ba cã una, ba cã alta. Cît a durat împotrivirea asta s-a vãzut. Abia dupã douã luni, bugetul a primit undã verde de la preºedinte.

Am ajuns la concluzia tristã cã nu se urmãreºte decît dãrîmarea acestui guvern. S-a cãutat numai un moment prielnic. ªi a venit, mai întîi, incendiul de la „Bamboo“.

Bine cã acolo n-au murit oameni, ca la „Colectiv“! Cã vinovat nu era Cioloº, ci noul Cabinet, care ar fi trebuit sã cadã.

Dupã mica ratare, a apãrut o scînteie în mintea înfierbîntatã a unora ºi a domnului preºedinte, iscatã de Ordonanþele alea nenorocite, cu graþierea ºi cu schimbarea unor prevederi din Codul Penal. Cum sã atenteze ,,gaºca de penali” la lupta împotriva corupþiei? Cum sã se dea liber unor criminali, violatori º.a.m.d.? Cum sã scape de pedeapsã ,,penalii” Dragnea, Tãriceanu, Olguþa ºi alþi ,,indivizi” nocivi din coaliþia PSD-ALDE? Ia sã punem noi de-o rãzmeriþã, sã dãm jos guvernul ãsta ºi sã-i

aducem pe-ai noºtri, ãi mai buni. Poate chiar pe ,,mocirlosul” Dacian, ca sã ne vîre mai adînc în noroi... ªi, ca la un semn, s-au mobilizat tinerii frumoºi ºi maturii înþelepþi ca sã iasã în stradã. Nu tot aºa a fost învins Ponta, alt nevolnic penal? Vã amintiþi cinica declaraþie acuzatoare: „A fost nevoie sã moarã oameni ca sã cadã acest guvern“. De ce n-ar merge magica metodã revoluþionarã ºi de data aceasta? ...Au avut loc lupte teribile, de stradã. Asaltul asupra Guvernului, ales prin voinþa poporului. Ce coctailuri Molotov! Ce petarde! Jandarmii au þinut, însã, piept. S-a lãsat ºi cu ceva rãniþi. Bine c-a dat Dumnezeu ºi n-au fost ºi morþi. Dar lucrurile nu s-au liniºtit prea repede. Cine a provocat haos, cînd noi avem nevoie de liniºte? Cine a fost, totuºi, erou, cã victima se cunoaºte? Nu cumva un domn înalt ºi cu rînjet sfidãtor, care a descins la manifestaþie, în mijlocul mulþimii, ca sã-i îndemne pe rãzvrãtiþi (unii cu bune intenþii) la o ºi mai aprigã luptã de încãlcare a ordinii de stat? Nu cumva el ar putea avea o oarecare vinã? Cu geaca roºie, ca sã fie vizibil în mulþime, i-a sfãtuit sã nu se lase, cã þara nu trebuie sã aibã pace. ªi, eventual, sã cadã de la guvernare aceastã ,,gaºcã de penali”.

Victima, de fapt, nu poate fi decît una: România.

Deja se aud voci dinspre stãpînii europeni ºi americani, care spun cã nu e bine ce facem. Cã lupta anticorupþie, condusã de blînda doamnã Codruþa-drãguþa, trebuie sã continue cu ºi mai mare înverºunare ºi cu orice preþ. La fel ºi lupta împotriva prostitului Popor Român.

GEORGE MILITARU

ureche, de pedelista Turcan, care dirijeazã aceeaºi simfonie politicã neterminatã. Aceºtia sînt cei 4 actori care au jucat magistral drama PNL, pusã în scenã de regizori strãini. Acum, liberalii îºi pun toate speranþele în Congresul din mai-iunie. Cautã cu înfrigurare un lider care sã-i scoatã la liman, dar umblã dupã el prin ogrãzi strãine ºi nu în propria casã. L-au tot curtat pe Dacian Cioloº, dar fostul premier i-a refuzat printr-o tãcere vecinã cu dispreþul.

Probabil cã prietenul drag al liberalilor ºtie de ce. ªtie cã n-are nici o tangenþã cu politica. N-a fost un prim-ministru capabil, n-a fãcut nici o scofalã nici ca ministru al Agriculturii. Este omul care aspirã la funcþii înalte, bine remunerate, dar care sã nu-i dea bãtaie de cap ori sã-i incumbe vreo responsabilitate cît de micã. Sörösist convins, este mult mai aproape de USR decît de PNL. Liberalii n-ar trebui sã fie invidioºi pe aliaþii lor de stradã.

Un Cioloº în fruntea PNL ar duce istoricul partid la sub 10% la viitoarele alegeri anticipate, pe care liberalii le aºteaptã ca pe o mare revanºã mîntuitoare, fãrã sã-ºi punã deloc problema unui eºec ºi mai usturãtor decît cel de la 11 decembrie. Pînã ºi Crin Antonescu, cel care ar fi putut sã ocupe fotoliul pe care troneazã astãzi Klaus Iohannis, le-a dat cu tifla-n nas celor care, disperaþi, vor sã-l readucã în fruntea partidului. Vor gãsi pînã la urmã liberalii omul pe care-l cautã cu lumînarea? Este greu de crezut, în condiþiile crizei acute de cadre prin care trec. Dar se mai pune ºi o altã întrebare: cît de mult le va permite PPE sã iasã de sub plapuma sa? În bunã mãsurã, PNL-ul de azi se aflã în situaþia partidului din anii premergãtori primului rãzboi mondial, cînd lupta pentru putere era în toi, divergenþele dintre liberalii bãtrîni ºi cei tineri pãreau interminabile, iar dizidenþele se þineau lanþ. Ajungînd în fruntea PNL într-o asemenea situaþie, Ionel Brãtianu, despre care Alexandru Vlahuþã spunea cã nu vede un alt om spre care sã se poatã îndrepta cu mai multã încredere speranþele neamului nos-

tru, a înþeles cã partidul nu se poate menþine la suprafaþa vieþii politice, dacã nu-ºi va încadra pasul în ritmul vremii.

Ca atare, a trecut imediat la reorganizarea PNL-ului, prin revizuirea programului ºi a cadrelor. În spiritul marilor reforme, adoptate de partidele liberale europene, Ionel Brãtianu n-a ezitat sã renunþe la liberalismul clasic, concepþie doctrinarã care promova libera concurenþã ºi neamestecul statului în economie, existenþa unei ordini naturale, capabilã sã asigure, prin acþiunea spontanã a legilor, realizarea unei armonii în viaþa economicã, aºazisa ,,dezvoltare de la sine”. Sub imboldul Brãtienilor, locul lozincii ,,laissez faire, laissez passer” a fost luat de practica intervenþiei statului în economie. În acelaºi timp, a fost îmbrãþiºatã o altã idee doctrinarã modernã, aceea a ,,naþionalismului economic”, demers care exprima tendinþele de eliminare sau de restrîngere a poziþiilor deþinute de capitalul strãin în þara noastrã. În 1921, PNL a elaborat un program de refacere a economiei, structurat în jurul dictonului ,,prin noi înºine”, avînd drept scop esenþial valorificarea bogãþiilor þãrii, prin munca, iniþiativa ºi capitalurile româneºti. Un asemenea program reformator, care a determinat puternic dezvoltarea industrialã a þãrii în perioada interbelicã, ar constitui, ºi astãzi, pentru noi un adevãrat balon de oxigen. Dar aceste idei doctrinare ºi economice au dispãrut cu totul din concepþia liberalilor de azi, deschiºi întru totul orientãrilor europene ale globalizãrii, adicã ,,prin noi înºine, pentru alþii!”. Fãrã un lider vizionar ºi autoritar ca Ionel Brãtianu, PNL ar fi dispãrut, ca atîtea partide politice din acei ani. Dupã moartea ilustrului politician, liberalii nu ºi-au gãsit, timp de 8 ani, un lider capabil sã conducã partidul pe asemenea culmi. Ziarele de atunci scriau cã PNL-ul a fost înmormîntat la Florica, odatã cu Ionel Brãtianu. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

de fiþe, lansarea noului serviciu funerar: „Veniþi cu toþii, avem muzicã, bãuturã ºi mîncare la discreþie, fete sexoase, lãsaþi acum afacerile ºi veniþi sã vã distraþi ºi voi, cei de la concurenþã, pentru cã ãsta-i paradisul!”.

Dupã care a luat o sticlã de whiskey din grãmada aflatã în barul improvizat ºi a început sã le toarne tinerelor animatoare în decolteuri. Acestea au început sã-i ia de braþ, cu japca, pe puþinii timizi care încã nu se înghesuiserã în jurul standului. Ajutate de cîþiva tineri îmbrãcaþi în costume alegorice de sultani sau scheleþi, fetele ofereau, ca la nuntã, fiecãrei persoane întîlnite în cale, un pahar de bãuturã ºi o farfurie cu aperitive.

Formaþia, una dintre cele mai populare din Moldova, a intensificat treptat ritmul melodiilor ºi inevitabilul s-a produs: clienþi, vizitatori ºi angajaþi de la celelalte standuri, încãlziþi de bãuturã, dar mai ales de miºcãrile provocatoare ale fetelor s-au pus pe dans. Atmosfera a devenit atît de relaxatã, încît un tînãr obosit de atîta dans s-a aºezat sã-ºi tragã sufletul, cît se poate de confortabil, întrun sicriu, în timp ce douã fete îl desfãtau cu farmecele lor ºi ceva „tãrie” cu gheaþã. Punctul culminant a fost atins, însã, atunci cînd o tînãrã îmbrãcatã într-o rochie roºie transparentã s-a urcat, dezinvoltã, pe un sicriu, oferind ochilor asemenea delicii, încît un expozant de la un alt stand a exclamat cu nãduf: „Cu astea, în loc sã ai parte de odihna veºnicã, te scoli din morþi”.

Contrastînd cu atmosfera încinsã de la standul gãlãþeanului, restul salonului pãrea cît se poate de fune-

bru, ceilalþi expozanþi plîngîndu-se chiar cã le-au fost furaþi clienþii, timp în care Cristian Nechita dãdea la microfon dedicaþii „pentru concurenþa invidioasã”.

Filosofia lui e cît se poate de simplã: „Noi sîntem oameni de afaceri ºi trebuie întotdeauna sã fim cu un pas înaintea celorlalþi, sã oferim ceva nou pe piaþã, dacã vrem sã avem succes. Chiar dacã în prezent este doar o activitate complementarã în cadrul companiei, eu cred cã acest gen de înmormîntãri ºi parastase vor începe sã aibã cãutare ºi la noi în þarã, mai ales în memoria celor care în viaþa lor au fost recunoscuþi drept niºte ºmecheri”.

Doar timpul ne va arãta dacã a avut dreptate. Printre antreprenorii de pompe funebre mai sînt ºi alþii care s-au gîndit cã unii dintre conaþionali îºi vor dori o ultimã petrecere printre cei dragi înainte de a ajunge „la loc cu verdeaþã, unde nu-i întristare, nici suspin”. Numele lui e Marian Roºu. Fost ciclist ºi, apoi, ºofer de TIR, cel pe care tot Oborul ºi Pantelimonul îl cunosc sub numele de „Piedone”, lucreazã în domeniul pompelor funebre din 1982, „vremuri cînd cîºtigam mai mult decît un general de Miliþie”. Dupã 18 ani la stat, îºi înfiinþeazã prima firmã particularã de pompe funebre din Bucureºti, „Thanatos“, ºi îºi vede liniºtit de afaceri pînã în primãvarã, cînd „a venit la magazin un spaniol care m-a întrebat dacã am fetiþe. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Rãzboi corupþiei Lupta împotriva prostitului popor Motto: „Nimenea nu ºtie pînã mîine.

Ce se mai alege ºi din noi“. (M. Beniuc) E iarnã grea pentru România. La propriu ºi la figurat.

Ne întrebãm: cine vrea ca acest popor sã nu facã nici un pas spre o adevãratã libertate ºi democraþie? Cine vrea sã rãmînem veºnic sãraci, sã fim furaþi, în continuare, sã nu miºcãm în front? Cine vrea, de fapt, sã rãmînem o þarã nu de mîna a doua, cum spunea Traian Bãsescu, ci de mîna a patra, poate? Cine îºi bate joc de tine, biet Popor Român?

Iatã toate aceste întrebãri, cu gust amar, acum, la mijloc de fãurar, cînd ar fi trebuit sã începem sã zîmbim ºi noi puþin a primãvarã. Cã prea ne sãturasem, dupã un negru an, de ,,binefacerile” Guvernului Cioloº ºi-al acoliþilor lui. Cel mai slab guvern din cîte s-au perindat la conducerea þãrii, adus de Klaus Werner Iohannis ca sã ne fericeascã. ,,Guvernul meu”, cum, cu emfazã ºi suficienþã (zic unii), a declarat cel care ar trebui sã fie preºedintele României, ºi nu al unei pãrþi din electoratul care l-a votat.

Dupã alegerile din decembrie 2016, odatã cu instalarea unui nou Executiv, rezultat din votul majoritar al românilor, care a venit cu un program bine închegat,

Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (4) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) Lui Crin Antonescu i-a urmat Klaus Iohannis, fostul primar al Sibiului, devenit liberal la miezul nopþii, iar, în zori, lider al PNL, care a împins istoricul partid în gura hrãpãreaþã a balaurului PPE. În urma acestui act, pentru care Brãtienii se rãsucesc în mormînt, neputincioºii liberali au fost înghiþiþi cu fulgi cu tot (cu docrinã, program ºi strategie), fiind nevoiþi sã renunþe la prezent, sã uite trecutul ºi sã viseze la ordinele conglomeratului amorf care este Partidul Popular European. Perioada care a urmat dupã plecarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni a fost, pentru liberali, una extrem de agitatã. Alina Gorghiu, odatã ajunsã preºedinte, dar mai ales convinsã cã viitorul liberalilor este periclitat de social-democraþi ºi de guvernul acestora, a dezlãnþuit un adevãrat rãzboi împotriva premierului.

Nici scãderea în sondaje a liberalilor, nici plecarea din partid a unor vechi membri, nici disensiunile liderilor locali ai PNL ºi PDL, nimic nu era mai presus decît lupta anti-Ponta, demers care avea sã culmineze cu travestirea doamnei Alinuþa în blanã de lup, ciocãnind la uºa unui ieduþ cu douã picioare, pe care-l implora mieros sã-i deschidã, convinsã cã, în clipa urmãtoare, inamicul ei nu va mai fi decît o amintire. Pentru liderul liberal, epilogul basmului, plagiat dupã Ion Creangã, avea sã fie groapa cu jar, în care capra ºi-a perpelit cumãtrul. Imediat dupã alegeri, doamna Gorghiu a fost nevoitã sã-ºi ia tãlpãºiþa, cu coada-ntre picioare, din fruntea partidului. Astãzi, PNL-ul îºi cautã salvarea sub bagheta, mînuitã tot dupã

Fiþe de ºmecheri (39) PARASTASE SEXI (1) De curînd, Bucureºtii au mai gãzduit un eveniment de neconceput în urmã cu ceva ani. Deºi cadrul de desfãºurare a fost unul destul de restrîns, asistenþa a fost, cu siguranþã, mult mai ºocatã decît privitorii paradei gay care se desfãºura în altã parte a Capitalei, în aceeaºi perioadã.

Gãlãþeanul Cristian Nechita, patronul unei firme specializate în servicii de pompe funebre, a lansat o ofertã scandaloasã pentru piaþa româneascã: parastasul sexi.

Cunoscut în Moldova drept „prinþul sicrielor”, el a organizat în cadrul „Salonului funerar” ºi sub privirile înmãrmurite ale celorlalþi expozanþi o petrecere cum rar vezi chiar ºi în cluburile de noapte cu pretenþii. Orgi cu jocuri de lumini ºi lasere, formaþia de cafe-concert „O sole mio“, fete „90-60-90”, îmbrãcate mai mult decît provocator, dansînd lasciv, cãlare pe coºciuge ºi stropindu-ºi unele altora silicoanele cu wiskey din belºug - cam astea sînt ingredientele unui parastas sexi.

La fel de neobiºnuitã a fost ºi maniera prin care Cristian Nechita a reuºit sã atragã publicul ºi sã lase concurenþa fãrã replicã. Extravagantul om de afaceri a anunþat de la microfon, în ambianþa creatã de jocurile de lumini ºi acordurile muzicii însoþite de chiotele animatoarelor care ar fi putut face furori în orice club de noapte

Pag. a 15-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

GHINION! Klaus Iohannis a pierdut definitiv casa din centrul Sibiului Curtea de Apel Piteºti a decis, pe 22 februarie a.c., respingerea contestaþiei depuse de Klaus Iohannis ºi de soþia sa împotriva deciziei judecãtoreºti prin care cei doi au pierdut o casã din Sibiu. Casa de pe Str. Nicolae Bãlcescu, nr. 29 fusese cumpãratã de la stat, în 1997, de cãtre chiriaºi. Doi ani mai tîrziu, însã, contractele lor de vînzare - cumpãrare au fost anulate în instanþã, la solicitarea lui Ioan Baºtea, urmaº al lui Nicolae Baºtea, care ar fi fost nepotul lui Ghenea Eliseu, proprietarul interbelic al acelui imobil. Clãdirea situatã în centrul vechi al Sibiului a ajuns, apoi, în proprietatea familiei Iohannis, care a cumpãrat partea urmaºilor lui Nicolae Baºtea. Foºtii chiriaºi au deschis procese în instanþe, pentru anularea contractelor prin care familia Iohannis intrase în posesia imobilului din Sibiu. Ei au contestat calitatea de urmaº de drept al lui Nicolae Baºtea (mort în 1993) care, în realitate, nu fusese rudã cu Ghenea Eliseu, care a decedat fãrã a avea succesori. Pentru a intra în posesia celor douã imobile care îi aparþinuserã lui Ghenea Eliseu (unul pe Str. Nicolae Bãlcescu, ºi celãlalt pe Str. G-ral Magheru, nr.

35), Baºtea ºi Iohannis s-au folosit de acte de stare civilã false ºi de un certificat de moºtenitor încheiat în 1999,

prin fraudã. În 2003, Baºtea ºi Iohannis au fost chiar cercetaþi penal, fiind acuzaþi de uz de fals, scria, la acea datã, „Hotnews“. Însã nici Baºtea, nici Iohannis n-au fost trimiºi în judecatã. La dosarul de urmãrire penalã au lucrat procurori din Alba-Iulia ºi din Sibiu. La 1 februarie 2005, Judecãtoria Braºov a declarat nulitatea absolutã a acelui certificat de moºtenitor ºi a dispus rectificarea cãrþii funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate a lui Ioan Baºtea, Georgeta Lãzurcã (soacra preºedintelui Iohannis) ºi Carmen Iohannis. Teoretic, familia Johannis pierduse dreptul de proprietate asupra imobilui de pe Nicolae Bãlcescu 29. Klaus Iohannis a atacat decizia Judecãtoriei Braºov, însã, în iunie 2005, Curtea de Apel Braºov i-a respins recursul. Au urmat ani de procese, timp în care Baºtea ºi Iohannis - pentru cã titlurile de proprietate pe care le-au obþinut în 1999 rãmãseserã, în parte, valabile - au stãpînit, în coproprietate, imobilul de pe str.

Nicolae Bãlcescu. Închiriat încã din 2001 cãtre Banca Raiffeisen, acel spaþiu a generat, pînã în prezent, venituri totale de aproximativ 640.000 de euro, potrivit contractelor de închiriere obþinute de la Registrul Comerþului de RISE PROJECT. Familia preºedintelui României s-a

Preºedintele Iohannis, continuatorul Organizaþiei „Grupul Etnic German din Sibiu“, aflat sub tutela Reichului German al lui Hitler (1) Deºi fac presã de peste 15 ani, nu m-a preocupat modul în care unii etnici germani care au dorit ºi doresc sã trãiascã în calitate de cetãþeni români de origine germanã, îºi aleg conducãtorii în funcþii importante în Statul Român. Unii dintre aceºtia, cu sprijin „din afarã“, au ajuns sã conducã destinele Statului ºi Naþiunii Române. Unul dintre aceºtia a fost ales în doar douã sãptãmîni, la cel de-al doilea tur de scrutin, preºedintele naþiunii române. Acesta este domnul Klaus Werner Iohannis. Cu superficialitatea cunoscutã Poporului Român ºi a spiritului de toleranþã, prin alegerile din 2014, credem cã românii au greºit fundamental acordînd, fãrã o minuþioasã constatare, puterea reprezentanþilor minoritãþii germane din România. De la început trebuie precizat faptul cã noi, românii, alãturi de unguri, am trãit, trãim ºi vom trãi ca fraþii în graniþele fireºti stabilite dupã sute de ani de dominaþie ototmanã, ungureascã, habsburgicã, iar în ultimii doi ani, un caz incredibil, sub dominaþia germanã. Am citit cu atenþie materialele publicate pe Internet pe care majoritatea zdrobitoare a românilor ºi a clasei politice româneºti (probabil analfabetã) nu ei au citit. Nici cel puþin marele om politic Ion Iliescu. La data de 24 noiembrie 2003, a acordat o mare decoraþie, intitulatã „Ordinul Naþional Serviciul Credincios în grad de Cavaler“, celui care conform Tribunalului de la Nürenberg, în calitatea sa de fost ofiþer SS, care probabil a omorît chiar evrei sau soldaþi ruºi, în perioada 1943-1945 - a activat ca ofiþer SS. Domnul Paul Phillippi, acum în viaþã, deþine, cu acordul domnului preºedinte Iohannis, titlul de „Cetãþean de Onoare al Forumului Democratic German“. Sigur cã generaþia în vîrstã a germanilor din Sibiu nu are nici o legãturã cu Hitler ºi cu cel mai cumplit sistem de teroare stabilit de Hitler. Probabil cã preºedintele de onoare al forumului s-a strecurat, iar Organizaþia Forumului German, devenind succesorul de drept al tuturor instituþiilor ºi organizaþiilor minoritãþii germane, care a fost desfiinþatã prin Decretul Regelui Mihai, imediat dupã terminarea rãzboiului, ºi-a permis, cu ajutorul preºedintelui Iohannis, în calitatea sa de primar al Municipiului Sibiu, sã restituie un patrimoniu deosebit de valoros, de multe miliarde de euro, Organizaþiei FDGR, care, în

anul 2008, cu spijinul fostului preºedinte Klaus Iohannis, prin HG 599, a devenit „de utilitate publicã“.

Actualul preºedinte de onoare, în vîrstã de aproape 100 de ani, probabil continuã politica agresivã ºi periculoasã a fostului SS, avînd în vedere faptul cã, aºa cum spune proverbul românesc, „Ce naºte din pisicã ºoareci mãnîncã“. Cã probabil este aºa, o demonstreazã de faptul cã pãrinþii preºedintelui Iohannis, începînd cu anul 1990, s-au stabilit definitiv în Germania, ºi doar „dragostea nebunã“ faþã de Carmen l-a oprit sã nu plece în Germania. Sigur cã aceastã problemã importantã pentru România vom încerca, folosind mijloace legale, sã o desluºim, descurcînd iþele atît privind alegerea domnului preºedinte, dar mai cu seamã privind organizaþia aflatã sub incidenþa Tratatului de Pace dupã terminarea celui de-al II-lea rãzboi mondial. Aceastã problemã „a fost albitã“ de domnul Paul Phillippi, cu sprijinul domnului preºedinte Iohannis. Noi nu spunem cã Iohannis a fãcut parte din trupele SS. Dar conducãtorii de dupã 1990, probabil au ceva legãturi cu cei care, în prezent, sînt vînaþi ca fiind „criminali de rãzboi“. De asemenea, nu ºtim dacã pãrinþii ºi rudele apropiate domnului preºedinte îºi dedicã viaþa politicii de slujire a „românilor mei“. Care or fi ai lui ºi care or reprezenta restul populaþiei, rãmîne o mare enigmã! Probabil printre „românii mei“ se aflã: Alina Gorghiu ºi ceilalþi care fac parte din staff-ul PNL, care l-au trãdat pe Brãtianu, sau chiar dintre „românii mei“ face parte Nicuºor Dan, „yankeul maghiar“ care îl sprijinã, necondiþionat, pe maghiarul american Sörös. Dar despre acest lucru vom mai discuta.

Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), continuatorul fostei organizaþii SS „Grupul Etnic German din România“ Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) (în germanã Demokratisches Forum der Deutschen in Rumänien) este o asociaþie a minoritãþii germane din România, recunoscutã prin HG 599 din 4 iunie 2008 ca fiind de utilitate publicã. Aceasta a fost

Escrocheriile imobiliare ale unor procurori-ºefi din DNA (1) Dupã 20 de ani de la petrecerea majoritãþii faptelor, Direcþia Naþionalã Anticorupþie s-a lãudat, referitor la dosarul în care a fost începutã urmãrirea penalã împotriva ultimilor doi primari ai Municipiului Timiºoara, Gheorghe Ciuhandu, respectiv Nicolae Robu, cã, prin încãlcarea atribuþiilor legate de aplicarea Legii nr.

112/1995 privind vînzarea locuinþelor naþionalizate cãtre chiriaºi, Statul Român a fost deposedat de 967 de imobile, majoritatea aflate în centrul vechi al oraºului, producîndu-se astfel un prejudiciu estimat la 40 de milioane de euro. Direcþia Naþionalã Anticorupþie nu s-a lãudat, însã, cã în aceastã mega-afacere imobiliarã au fost implicaþi ºi doi foºti procurori-ºefi ai Serviciului Teritorial Timiºoara al DNA, care au condus acest serviciu de la înfiinþare (în 2003) pînã în anul 2015.

Chilipirurile imobiliare ale foºtilor ºefi ai DNA Timiºoara Instrumentarea unui dosar cu privire la mult-discutatele ºi mediatizatele afaceri imobiliare dubioase din centrul Timiºoarei a fost tergiversatã mulþi ani, în pofi-

da sesizãrilor parvenite de la cetãþeni ºi a dezvãluirilor din presã, ajungîndu-se în situaþia cã, pentru multe fapte, s-a împlinit prescripþia rãspunderii penale. Temporizarea soluþionãrii acestui dosar se datoreazã, aproape sigur, ºi faptului cã printre profitorii acestei mega-afaceri imobiliare s-au aflat ºi cei doi foºti procurori-ºefi ai Serviciului Teritorial Timiºoara al DNA, Vasile Speriusi (2003-2009), respectiv Tamas Schiffbeck (2009-2015), care au cumpãrat locuinþe în care nu au avut calitatea de chiriaºi la data adoptãrii Legii nr. 112/1995. Astfel, fostul procuror-ºef Tamas Schiffbeck a închiriat un apartament cu 3 camere, în suprafaþã de 60 mp, în data de 22 noiembrie 1999, ºi l-a cumpãrat dupã circa douã sãptãmîni de la încheierea contractului de închiriere, respectiv în data de 9 decembrie 1999. Apartamentul a fost cumpãrat la preþul de 83 de milioane de lei vechi (circa 4.500 de dolari), care era plãtibil în rate lunare pe 10 ani. Dupã 9 ani, procurorul Schiffbeck ºi soþia sa ºiau permis sã-ºi cumpere, din economii, un apartament în Viena. Escrocherie ºi chilipir cu un fost procuror-ºef de la DNA în prim-plan.

bucurat de jumãtate din bani. În mai 2014, Tribunalul Braºov a anulat contractul de vînzare-cumpãrare a imobilului, dispunînd „rectificarea CF nr. 9331 Sibiu sub nr. top 45/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al pîrîþilor Baºtea Ioan, Iohannis Carmen Georgeta ºi Iohannis Klaus Werner înscris sub nr. B9, 10 ºi 11 asupra imobilului de la A+1“. Iohannis, devenit între timp preºedintele României, a fãcut recurs, însã Curtea de Apel Braºov i l-a respins, în noiembrie 2015. Mai departe, ºeful statului a depus contestaþie în anulare împotriva acestei decizii ºi a cerut Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie strãmutarea dosarului, pe motiv cã judecãtorii din Braºov nu îndeplinesc condiþia de independenþã ºi imparþialitate, ca urmare a presiunii exercitate de mass-media asupra lor, în cei 10 ani cît a durat procesul, informeazã presa localã.

Carmen ºi Klaus Iohannis au mai susþinut, în solicitarea de strãmutare cã „pe plan local, s-a creat un curent nefavorabil lor, aspect de naturã a afecta, cel puþin la nivel de aparenþã, imparþialitatea judecãtorilor“. La 6 aprilie 2016, ÎCCJ a admis cererea de strãmutare a procesului la Curtea de Apel Piteºti. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Piteºti în aprilie 2016, iar decizia definitivã a fost pronunþatã pe data de 22 februarie 2017.

ALEXANDRA RIZEA înfiinþatã în timpul Revoluþiei din decembrie 1989. În virtutea Legii partidelor, asociaþia poate participa la viaþa politicã din România ºi poate propune candidaþi la nivel local ºi parlamentar. Prin statut, FDGR se declarã ca fiind succesorul de drept al tuturor instituþiilor ºi organizaþiilor minoritãþii germane, care au fost desfiinþate prin constrîngere. În virtutea acestei asumãri, FDGR a fost un beneficiar contestat al unora dintre imobilele Grupului Etnic German nazist. Primul preºedinte al FDGR a fost Thomas Nägler. În perioada 2002-2013, funcþia de preºedinte al partidului a fost îndeplinitã de Klaus Johannis, primarul Municipiului Sibiu. Din anul 2013, preºedinte al formaþiunii este medicul Paul-Jürgen Porr. Preºedinte de onoare al formaþiunii este Paul Philippi. În urma alegerilor locale din 2004, FDGR a deþinut majoritatea în Consiliul Local Sibiu (cu 16 din 23 de consilieri) ºi în Consiliul Judeþean Sibiu (11 din 33 de consilieri). La alegerile locale din 2008, FDGR a obþinut 53,23% din voturile pentru Consiliul Local Sibiu (14 consilieri locali), iar Martin Bottesch, preºedinte în funcþie al consiliului judeþean ºi candidat al FDGR pentru un nou mandat, a fost reales, întrunind majoritatea preferinþelor.

Scurtã cronologie: Forumul Democrat al Germanilor din România este organizaþia prin intermediul cãreia comunitãþile cetãþenilor români de etnie germanã participã la viaþa politicã din România. Germanii din România sînt parte integrantã a Statului Român.

Atestãrile documentare aratã cã germanii sînt prezenþi pe teritoriul României de astãzi de mai bine de 8 secole, iar numãrul lor a crescut sau s-a micºorat în funcþie de contextul istoric ºi politic. Saºii trãiesc din Secolul al XII-lea în zona centralã a actualei Românii, ca o comunitate constituitã politic ºi religios. Ei deþineau coresponsabilitate în stat, în baza unor drepturi ºi obligaþii stabilite iniþial de cãtre regele maghiar. În prezent, sînt consideraþi drept saºi ºi „landlerii”, urmaºi ai austriecilor de confesiune protestantã deportaþi în Transilvania în Secolul al XVIII-lea. „ªvabii sãtmãreni” s-au stabilit la începutul Secolului al XVIII-lea în zona oraºului Satu Mare. (va urma) DUMITRU CÂRCENI (Text preluat din revista „Reflector Argeºean“, nr. din 20 februarie - 6 martie 2017)

Agoniseala imobiliarã dubioasã a procurorului-ºef al DNA Oradea (1) Zilele acestea, am mai descoperit un procuror-ºef din DNA implicat în afaceri imobiliare care intrã în sfera penalului. Este vorba despre procurorul-ºef al Serviciului Teritorial Oradea al DNA, Ciprian Man, cunoscut ca fiind primul procuror cu funcþie de conducere în DNA care a recunoscut, într-un interviu acordat în 2014, cã a fãcut probaþiunea în dosarele complexe pe care le-a instrumentat cu ajutorul ofiþerilor SRI. La adresa procurorului-ºef Man au fost lansate, recent, o serie de acuzaþii grave, de la braconaj pînã la folosirea influenþei ºi autoritãþii, în calitate de procuror, pentru a asigura soluþii favorabile în dosare penale în care au fost cercetaþi tatãl sãu, Ionel Man (fost director la BCR ªtei), fratele sãu, Cãtãlin Man (agent ºef de poliþie la Poliþia oraºului ªtei), un prieten de familie (fostul primar al oraºului ªtei, Ioan Lucaciu), o clientã (Viorica Pustan) a naºului sãu de cãsãtorie, avocatul Tudor Moldovan, un recidivist (Ionel Morar Romocea), pe care l-a folosit, în mod fraudulos, ca denunþãtor într-un dosar penal instrumentat unei persoane cu care se afla în stare de duºmãnie. (va urma) VALER MARIAN

Pag. a 16-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

De cine este plãtitã doamna procuror Kövesi

Cum acoperã doamna Laura Codruþa Kövesi greºelile unor procurori? (2) Sã nu se supere domnul procuror Vartic, dar ºi domnul procuror Claudiu Dumitrescu întãreºte, prin semnãtura domniei-sale, sesizarea fãcutã în cursul anului 2015, prin revenire la procurorul general al României, care ºi-a declinat „interesul” în favoarea DNA. Iatã infracþiunile sesizate: abuz în serviciu, distrugere calificatã, neglijenþã în serviciu ºi altele pe care domnii procurori DNA le-au omis. În sesizare sînt incriminate persoane cu funcþii importante de conducere în Ministerul Transporturilor, pe care DNA „le-a fãcut scãpate”. Întrebarea noastrã retoricã se referã la faptul pe care procurorii DNA nu îl cerceteazã cînd este vorba de suma de 300 milioane de dolari, nepunîndu-ºi întrebarea ºi nerãspunzînd la întrebarea: „unde se aflã aceastã sumã?”. Sau mai pe româneºte, domnul procuror, care probabil are „orbul gãinilor”, nu a citit prevederile Codului nou de Procedurã Penalã sau al vechiului Cod de Procedurã Penalã, pentru cã a uitat cã tot domnia-sa ne-a trimis un rãspuns detaliat cu privire la existenþa acestei sume uriaºe, pe care Statul Român a plãtit-o unei firme italiene. Atunci ce sã mai credem? Sã credem cã cineva din exterior are interes sã acopere furtul unei sume uriaºe alocate de Guvernul României, doar pentru faptul cã, aºa cum spun gurile rele, „biroul Interpol România” se aflã în apropierea biroului domnei Kovesi?! Atunci, sã spunem cã devalizarea economiei româneºti s-a realizat prin cumpãrarea pe preþul unui „ciubuc” consumat de micii copii, reprezentat de fostele consilii de administraþie ale fostelor întreprinderi. ªi toate acestea, în condiþiile în care, în ultimul an, asistãm la un asalt fãrã precedent împotriva capitaliºtilor autohtoni, tot mai mulþi dintre ei trecînd pe la „beciul domnesc”, aºa cum spunea Radu Mazãre, ºi el un capitalist de carton, care a mîncat aºa de mult din economia constãnþeanã, încît aproape „sã-i crape fierea”.

Mijloacele mass-media fac mare tevaturã cu clanurile „þigãneºti” din toatã þara, lucru care nu este rãu. Numai cã DNA nu cerceteazã de unde au bani þiganii ºi maneliºtii!

DNA se preocupã doar de clasa politicã, considerînd-o ca

singura care a generat infracþiunile. Aceasta, în condiþiile în care, pentru existenþa unei infracþiuni trebuie sã existe cel care a dat ºi cel care a primit mitã. Le-aº aminti domnilor anchetatori cã provenienþa fondurilor prin care s-au fãcut aducþiuni de apã, canalizare ºi alte drumuri, toate au fost cîºtigate la licitaþie de firmele multinaþionale, care au subcontractat unor firme româneºti. Numai cã cei care plãtesc sînt doar subcontractanþii capitaliºti români.

Pentru cã nu am vãzut nici un beneficiar cîºtigãtor de contracte din afarã cã a fost chemat la DNA. Oare doar capitaliºtii români sînt bandiþi ºi furã din fondurile Europene?

Mã tem cã nu. Trecînd din nou la „pãguboasa ordonanþã” semnatã de domnii procurori DNA ºi citind cu atenþie „zicerile domnului procuror Vartic”, domnia-sa a uitat, în schimb, sã citeascã, deºi este jurist, prevederile art. 5 din NCPP, care precizeazã clar „organele judiciare au obligaþia de a asigura pe bazã de probe aflarea adevãrului...”.

Mai mult decît atît, organului de urmãrire penalã îi revine obligaþia de a strînge ºi administra probe. Atunci, ne punem întrebarea dacã domnul procuror Vartic a trecut vreodatã din curiozitate sã vadã pe unde o fi linia feratã Mîniceºti-Rm. Vîlcea sau complexul de creºtere a taurinelor de la Bascov. Mã tem cã nu. Mai mult decît atît, la pagina 2, domnul procuror Vartic spune penal: „în urma verificãrilor efectuate, s-a constatat...”. Ce aþi constatat, domnule procuror? Nu aþi constatat nimic. Aþi dat tradiþionalul NUP, stabilind, cu de la sine putere, cã distrugerea liniei ferate, vizibilã de sute de mii de cetãþeni români, nu este prevãzutã de legea penalã. Probabil doar în mintea domniei-sale. Sigur cã în continuarea ordonanþei sînt nepotriviri ºi chiar infracþiuni penale, pe care domnul procuror Vartic, cu ºtiinþã sau fãrã ºtiinþã, încearcã sã le acopere. Domnia-sa nu face altceva decît ceea ce a cercetat cu 6-7 ani înainte, în calitate de procuror de caz, încã din anul 2007. De aceea, pentru a fi veridic, facem referire la ceea ce a spus domnul procuror, în august 2015, ºi ce spunea în 2007. Concluzii care precizeazã, fãrã echivoc, superficialitatea unei cercetãri atunci cînd aratã cã plînge-

„Fascismul civic“ ºi succesul SRI în Piaþa Victoriei - cauze ºi efecte (1) Aºa cum bine spunea domnul Constantin Gheorghe, „SRI a devenit principala ameninþare la adresa Securitãþii Naþionale! Este ieºit de sub orice fel de control, deþine sume uriaºe de bani, controleazã toate instituþiile statului, pînã la cea mai mãruntã, este supradimensionat, ºi creºte permanent în dimensiuni ºi putere. Nu mai are nevoie de intermediari pentru a conduce þara, de fapt, pentru a o oferi pe tavã celor care o ocupã ºi o jefuiesc. SRI a distrus democraþia, a distrus partidele politice, sindicatele, societatea civilã. Distruge orice formã de solidaritate socialã ºi naþionalã”. Total de acord!

Fãrã a mã referi aici la legitimitatea ºi corectitudinea a ceea ce s-a întamplat în Piaþa Victoriei ºi în þarã, o sã pornesc de la premisa clarã cã cei care au organizat totul sînt oameni ai unui SRI disperat ºi presat. Acest lucru este la fel de vizibil ca Arcul de Triumf cînd stai lîngã el… În primul rînd, vorbim de scopurile mitingurilor, iar faptul cã aceste manifestaþii au fost excepþional organizate din toate punctele de vedere, eliminã din start caracterul spontan.

Este de apreciat organizarea impecabilã ºi coordonarea din mers care a permis ca, ºi în urma unor sincope pe parcurs (eºecul incendierii clubului Bamboo), planul sã fie dus mai departe fãrã fisuri. Disperarea este ilustratã de uriaºul efort logistic, la nivel naþional (niciodatã folosit pînã acum în oraºe de provincie), cu activarea maximalã a resursei interne de „acoperiþi”, dar ºi din toate instituþiile publice (DNA, CSM, Parchet General etc.), pe lîngã cunoscuþii din aºa-zisa societate civilã, ONG-uri, inclusiv cei din exteriorul þãrii, plata unor interviuri în publicaþii mai mult sau mai puþin importante, atragerea imediatã, pe diverse canale, a zeci de corespondenþi la Bucureºti ºi Cluj, organizarea militarã din Piaþa Victoriei (unde se strigau numai anumite sloganuri ºi se acceptau numai un anume tip de bannere), copierea unor idei din manifestaþiile de la Kiev ºi din Polonia etc. Vorbim, totuºi, de un Serviciu cu 32.000 de angajaþi (cei oficiali) – comparativ, de exemplu, cu FBI, care are 35.000 (la o populaþie de 15 ori mai mare) – ºi care are un buget de 1,9 miliarde de lei (0,25% din PIB!). La cîte resurse s-au aruncat în luptã, bãtãlia e „care pe care”, altfel nu s-ar fi permis utilizarea atîtor mijloace ºi cheltuirea atîtor fonduri.

Scopuri directe: 1. Refacerea popularitãþii preºedintelui Iohannis, care s-a aflat, în tot cursul anului 2016, pe o pantã abrupt descendentã, cu mãreaþa contribuþie a Guvernului ZeroCioloº, onestul, modestul ºi cinstitul.

2. Lichidarea economicã a Antenei 3 ºi RTV (care au creat mari deservicii sistemului), prin cooptarea marilor multinaþionale ºi influenþarea lor sã îºi retragã publicitatea.

3. Creºterea popularitãþii Codruþei Kövesi, grav afectatã de scandalul Ghiþã ºi de achitãrile ruºinoase pe care le încaseazã DNA pe bandã rulantã în cauze de rãsunet.

4. Determinarea scãderii în popularitate a PSD ºi ALDE, care, ºi dupã alegeri, îºi pãstraserã o tendinþã de creºtere în sondaje (dacã acest punct s-a realizat sau nu, e

dificil de spus, pentru cã, odatã cu prãbuºirea PNL, asta însemnînd, probabil, între o treime ºi jumãtate din intenþia de vot, o parte din electorat s-a transferat spre ALDE, o parte spre PSD ºi o parte spre USR – din acest motiv, preºedintele, cînd a vorbit în Parlament, a spus rãspicat cã „alegerile anticipate sînt prea mult”).

5. Trimiterea în uitare a scandalului Ghiþã ºi a trecerii în rezervã (?) a lui Coldea, concomitent cu faptul cã, din punct de vedere penal, nici Florian Coldea, nici Elena Istode (ºefa întregii structuri de acoperiþi, adicã exact cei care au fost folosiþi din plin la aceste manifestaþii) nu sînt cercetaþi în nici un fel (!).

6. Abaterea atenþiei de la problemele cu adevãrat importante ale societãþii – precaritatea dotãrilor sistemului sanitar, tãierile masive de pãduri, lipsa autostrãzilor, dictatura ANAF etc.

7. Abaterea atenþiei de la faptul cã Guvernul face exact ce s-a promis în campanie.

8. Abaterea atenþiei de la dosare penale aflate în lucru sau în judecatã.

9. Crearea unei falii profunde între români prin punerea în practicã a dictonului „dezbinã ºi cucereºte” ºi consacrarea unor tendinþe fascistoide pentru folosirea lor ulterioarã în viitoarele alegeri.

10. Creºterea substanþialã a USR, în dauna PNL, cu scopul clar de a prãbuºi PNL. 11. Eliminarea unui ministru al Justiþiei extrem de incomod.

rile au fost fãcute împotriva a douã persoane diferite. Iar mai departe, îmi este jenã, în calitate de cititor ºi ca persoanã care are obligaþia, conform deontologiei profesionale, sã informez opinia publicã cu privire la fapte grave în desfãºurarea unor infracþiuni. Mai mult decît atît, i-am aminti distinsului domn procuror prevederile art. 292 „sesizarea din oficiu”, cînd „organul de urmãrire penalã se sesizeazã din oficiu, dacã aflã cã s-a sãvîrºit din oficiu, pe orice cale”. Or, ziarul „Reflector Argeºean”, de 7-8 ani, fãrã sã primeascã vreo remuneraþie de la nimeni, încearcã sã aducã la cunoºtinþã procurorilor din România existenþa clarã a unor infracþiuni. Oare cetãþenii îºi pun întrebarea: de ce doar Udrea, Bãsescu, Nicolescu – iar nominalizarea ar putea continua, pentru cã a devenit un „fenomen de masã” – din beciul domnesc trebuie sã plãteascã? ªi aceasta în condiþiile în care procurorii se strãduiesc, prin metode de „teroare psihicã”, sã afle un adevãr trunchiat, care, de cele mai multe ori, în faþa judecãtorului nu þine.

De aceea, pentru a fi veridic, prezentãm Ordonanþa procurorului Vartic, care, din punctul cetãþenesc de vedere al cititorului, reprezintã doar „vorbe pe hîrtie”.

Astfel, ne-am adresat doamnei procuror general, care are obligaþia legalã, fiind ºefa DNA, iar procurorul Vartic se aflã sub autoritatea domniei-sale, adicã cea de procuror superior. Din acest motiv credem cã procurorii nu sînt independenþi în întocmirea dosarului ºi a cercetãrii unui caz. Ei sînt, în primul rînd, „dependenþi faþã de lege”, dar ºi „dependenþi faþã de procurorul superior”. Ceea ce a fãcut procurorul-ºef de secþie Claudiu Dumitrescu, cînd a semnat adresa nr. 316, aºa cum spune proverbul românesc, „ca primarul”, fãrã sã ºtie sau sã citeascã „aberaþiile juridice” pe care un procuror din cadrul DNA, în calitatea sa de ºef de birou, le-a debitat ºi cînd a dat rãspunsul, spunem noi „mincinos”, arãtînd cã fapta de distrugere a cãii ferate nu este prevãzutã de legea penalã, reprezintã o greºealã de neiertat. Sã te miri ºi sã te cruceºti.

Sfîrºit D. BOÞILÃ, directorul publicaþiei „Reflector Argeºean” (Text preluat din nr. 324, 1-14 iunie 2016) 12. Slãbirea autoritãþii lui Liviu Dragnea pentru cã atinsese un nivel îngrijorãtor.

13. Spargerea PSD. 14. Blocarea programului economic de investiþii al Guvernului, care – atenþie! – fãrã modificarea abuzului în serviciu nu se poate face, deoarece tot ce înseamnã structurã decizionalã este paralizatã de fricã sã semneze orice, urmare a miilor de dosare care au fost intrumentate sau sînt pe rol privitoare la aceastã „infracþiune”.

15. Exercitarea unei uriaºe presiuni în scopul clar ca Guvernul sã renunþe la adoptarea unor mãsuri protecþioniste prin supraimpozitarea multinaþionalelor, mãrirea redevenþelor etc.

16. (ªi nu în cele din urmã) o demonstraþie de forþã pentru a se vedea cine este de fapt stãpînul (apropo de zicerea preºedintelui Iohannis despre „cei care-ºi închipuie cã acum ei conduc...”).

Scopuri secundare, dar mult mai periculoase, cu efecte pe termen mediu ºi lung: 1) Slãbirea, în general, a statului prin crearea impresiei cã acesta este, de fapt, neguvernat, poate chiar neguvernabil, cu consecinþa directã a reducerii fluxurilor externe de finanþare ºi creºterea costului eventualelor împrumuturi pe care am avea nevoie sã le facem.

2) Împiedicarea, prin orice mijloace, ca PSD sã îºi punã în aplicare programul de guvernare.

3) Prelungirea artificialã a unei crize politice (de fapt inexistente!), prin solicitarea demisiei unui guvern legitim ales.

4) Împingerea, cu orice preþ, a þãrii în crizã pentru a se putea justifica încheierea unor noi acorduri cu FMI ºi ceilalþi care sã garanteze monitorizarea mult mai strictã a întregii politici interne.

5) Renunþarea la politicile care sã încerce încetinirea ieºirii capitalului din România.

La întrebarea „De ce protestele nu se sting?” existã trei explicaþii posibile: I. Deºi organizatorii s-au retras, demonstraþiile continuã de la sine.

II. Rolul de organizator a fost preluat de alte structuri, interne sau externe.

III. Organizatorii nu s-au retras deloc, continuã alimentarea demonstraþiilor pentru îndeplinirea scopurilor pe termen mediu ºi lung. În condiþiile în care se preconizeazã (ºi se „anunþã” pe toate canalele) din nou 100.000 de oameni duminicã seara (19 februarie – n.r.) pentru a cere demisia Guvernului, înseamnã cã organizatorii, aceiaºi, nu s-au retras nici o secundã. (va urma) Dr. RÃZVAN CONSTANTINESCU

Pag. a 17-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Îngrijorãri privind calitatea inferioarã a produselor vîndute de marile companii pe piaþa est-europeanã În urma unui raport întocmit de Oficiul Naþional pentru Siguranþa Alimentelor (NEBIH) din Ungaria, care a analizat un numãr de 24 de produse alimentare comercializate prin supermarketurile ,,Lidl” ºi ,,Aldi”, autoritãþile ungare au ajuns la concluzia cã marile companii obiºnuiesc sã comercializeze produse de o calitate inferioarã pe piaþa din estul Europei, transmite EurActiv.com., citat de ,,Ziarul de Iaºi”.

Chiar dacã sînt utilizate acelaºi brand ºi acelaºi preþ ca în þãrile din vestul Europei, s-a constatat cã versiunea localã a unei anumite mãrci de napolitane este mai puþin crocantã decît cea vîndutã în supermarketurile din Austria. De asemenea, analiza a identificat o altã diferenþã de calitate în ceea ce priveºte crema tartinabilã Nutella, care este mai puþin dulce în Ungaria decît în Austria. ,,Personal, am fost consternat cînd am citit acest raport. Cred cã vorbim de cel mai mare scandal din ultimele zile”, a declarat ºeful cabinetului lui Viktor Orban, Janos Lazar. Acesta a susþinut cã guvernanþii vor lansa o evaluare pe scarã largã a produselor comercializate în Ungaria, însã nu a precizat ce acþiune specificã va întreprinde, în acest caz, Budapesta. Ungaria nu este singura þarã îngrijoratã de calitatea inferioarã a produselor comercializate în estul Europei.

Autoritãþiile slovace au anunþat recent cã au descoperit diferenþe de gust, compoziþie ºi aspect în aproape 10 produse alimentare vîndute local, prin comparaþie cu aceleaºi produse din Germania ºi Austria.

Administraþia Sanitarã-Veterinarã ºi pentru Alimente (SVPS) a dezvãluit cã aproape jumãtate din produsele alimentare testate au o compoziþie cu mult diferitã faþã

de produsele vîndute de acelaºi brand în þãrile din vestul Europei. ,,Clienþii se aºteaptã la aceeaºi calitate de la acelaºi brand, oricare ar fi þara de producþie sau de comercializare”, a declarat ministrul slovac al Agricul-

Gabriela Matecna, ministrul slovac al Agriculturii turii, Gabriela Matecna. La nivel european, autoritãþile nu sînt interesate de calitatea produselor comercializate în þãrile membre, ci mai degrabã de siguranþa acestora pentru consum.

Inspectorii SVPS au testat 22 de produse alimentare care se gãsesc atît în supermarketurile din Slovacia (în special în Bratislava), cît ºi în Austria (în localitãþile de graniþã Kittsee ºi Hainburg). Printre alimentele testate s-au numãrat lactate, produse din carne sau peºte, ciocolatã, brînzã, bãuturi ºi produse de patiserie. Inspectorii au analizat atît ambalajul, informaþiile despre compoziþie ºi

Trei inculpaþi din dosarul lui Liviu Dragnea au recunoscut faptele de care sînt acuzaþi (2) Liviu Dragnea: „Mã consider nevinovat” (2) „De asemenea, nu solicit aplicarea procedurii sinplificate de judecatã, deoarece mã consider nevinovatã”.

O poziþie similarã au avut ºi Rodica Milos, Olguþa ªefu ºi Constantin Balaban. Bombonica Prodana, fostã soþie a lui Liviu Dragnea, a depus o cerere cã nu vrea sã fie prezentã la acest proces. Ea urmeazã sã-ºi precizeze poziþia, vinovãþia-nevinovãþia, la urmãtorul termen. Ceilalþi inculpaþi care nu au fost prezenþi la proces urmeazã ca pînã la viitorul termen sã-ºi precizeze poziþia.

Cine a recunoscut acuzaþiile Gheorghe Nicuºor, fost ºef al Serviciului Administrativ, Patrimoniu, Tehnic, Aprovizionare, în faþa Curþii Supreme: „Dupã ce m-am consultat cu avocatul meu, care mi-a explicat toate consecinþele juridice, am hotãrît sã fiu judecat în procedura simplificatã, care presupune reducerea pedepsei. Preºedintele completului mi-a explicat încã o datã consecinþele acestei proceduri, ºi insist în aplicarea acestei proceduri”. Aceastã procedura implicã reducerea pedepsei cu o treime. Anisa-Niculina Stoica, fostã secretarã a

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (8) Casa Poporului – edificiu public singular, prin caracteristicile sale, în lume (1) Monumentala operã a fost conceputã ºi realizatã pe baza ºi în cadrul Programului de reconstrucþie, amenajare ºi modernizare a Municipiului Bucureºti, adoptat la 22 martie 1977, care presupunea construirea unui nou centru politic ºi administrativ al þãrii, reconstruirea unor noi artere ale oraºului ºi realizarea mai multor ansambluri social-culturale ºi monumente de artã. Casa Poporului, o clãdire unicã în lume – prin mãrimea ºi caracteristicile ei -, era prevãzutã a fi sediul unor instituþii precum Comitetul Central al Partitului Comunist Român, Consiliul de Stat ºi Guvernul României.

Marele edificiu public, care dominã Capitala þãrii, este aºezat pe amplasamentul numit ,,Dealul Arsenalului”, din corniºa Dîmboviþei, care strãbate oraºul ºi cuprinde promontoriile cu cele mai frumoase locuri ale metropolei bucureºtene. Construcþia a început în anul 1983, ceremonia aºezãrii pietrei de temelie avînd loc în 1984.

PSD, una dintre femeile care ar fi fost angajate fictiv la DGASPC Teleorman: „Am înþeles care sînt consecinþele procedurii de judecatã simplificatã, aºa cum a explicat preºedintele completului de judecatã. Doresc sã fiu judecatã în aceastã procedurã, cu reducerea limitelor de pedeapsã cu o treime. Cunosc învinuirile, nu am nevoie de explicaþii suplimentare. Îmi menþin opþiunea pentru apãrãtorul din oficiu”.

Avocatul Adrianei Botorogeanu, cealaltã secretarã PSD, care ar fi fost angajatã fictiv la DGASPC, a explicat cã clienta sa recunoaºte tot, iar la urmãtorul termen se va prezenta la Curtea Supremã. „Mi-a spus cã va merge pe procedura simplificatã. Este internatã la spital, grav bolnavã”, a spus avocatul.

Liviu Dragnea s-a dus direct în sala de judecatã. Acolo s-a salutat cu Dan ªova. Cei doi politicieni au urmãrit procesul în care Sebastian Ghiþã este acuzat ca i-ar fi dat ºpagã fostului primar al oraºului Ploieºti, Iulian Bãdescu.

La venirea sa la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Liviu Dragnea nu a vrut sã facã declaraþii: „Pot sã ajung la instanþã. Vorbim la ieºire“, a afirmat Dragnea. Întrebat de reporteri dacã ºtie ce s-a întîmplat luni searã la ºedinþa Comisiei juridice de la Senat, cînd senatorul PSD ªerban Nicolae a dat afarã reprezentantul Ministerului

Suprafaþa Casei Poporului este de 265.000 mp, a doua ca mãrime în lume, înãlþimea, de 84 metri, iar cele douã laturi ale edificiului au o lungime de 270 metri, respectiv, 240 metri. În verticalã, se disting trei registre, care corespund, totodatã, unor zone funcþionale distincte.

Primul registru este cel al spaþiilor monumentale ºi reprezentative, al sãlilor fastuoase, al saloanelor ample, cu holuri ºi dimensiuni generoase, tratate cu finisaje speciale, bogate în detalii ornamentale. În plan, forma sa este aceea a unui dreptunghi, avînd douã curþi interioare ºi patru corpuri în diagonalã, dispuse în colþurile clãdirii. Acestea formeazã, prin sistemul de aºezare, curþi de primire, pe fiecare laturã, pentru intrãrile principale din axul lor.

Acest registru cuprinde 4 niveluri de la sol ºi are o înãlþime totalã de 31,50 metri. Aici se gãsesc circa 20 de saloane, cu suprafaþa între 200 ºi 700 mp, 3 sãli de 1.0001.500 mp, douã sãli cu peste 2.000 mp - Sala UNIRII (de 2.120 mp, pentru recepþiile la nivel de ºefi de stat) ºi Sala ROMÂNIA de (2.040 mp, destinatã semnãrii de documente ºi tratativelor la cel mai înalt nivel) -, douã sãli de ºedinþe de 1.200 ºi, respectiv, 850 de locuri, cabinetele principale cu anexele, douã corpuri de clãdiri ce urmau sã cuprindã apartamentele oficiale, galeriile monumentale, scãrile ºi holurile.

Ca finisaje, la primele douã niveluri, în sãli, saloane, galerii ºi holuri predominã marmura albã de Ruºchiþa, iar la ultimele douã niveluri, lemnul. Birourile principale,

gramajul, cît ºi culoarea, gustul ºi mirosul. SVPS s-a concentrat pe parametrii de calitate, precum conþinutul de carne, grãsime ºi proteine, ori substanþe adiþionale (ex. îndulcitori ºi conservanþi). ,,Pînã la jumãtate din produse s-au remarcat prin diferenþe semnificative ale calitãþii”, a declarat Matecna. În acest sens, produsele alimentare comercializate local conþineau mai puþinã carne ºi mai multã grãsime, precum ºi îndulcitori ºi conservanþi, decît în Austria.

De asemenea, aceleaºi produse aveau gramaje mai mici în Slovacia, dar aceleaºi preþuri ca în Austria.

Asociaþia Consumatorilor din Slovacia a întreprins teste similare în 2011, atunci cînd au fost analizate o serie de produse ambalate din Germania, Austria, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, România ºi Bulgaria. Acele teste au confirmat cã o serie de companii multinaþionale comercializeazã produse de o calitate diferitã, dar sub acelaºi brand, în anumite þãri din UE. Comisia Europeanã a susþinut anterior cã aceste acuzaþii sînt lipsite de orice fundament, iar companiile multinaþionale sînt libere sã adapteze calitatea produselor în funcþie de piaþa de comercializare.

Dupã acuzaþiile lansate deja de la Budapesta ºi Bratislava, un alt oficial, de aceastã datã de la Praga, atinge acest subiect spinos, declarînd cã ,,în cazul unor anumite produse, þãrile central ºi est-europene sînt coºul de gunoi al Europei!”. Afirmaþia îi aparþine ministrului ceh al Agriculturii, acesta anunþînd cã Praga va face presiuni asupra Uniunii Europene, pentru a interzice vînzarea de produse alimentare inferioare în estul Europei, sub acelaºi brand ca mãrfurile de calitate superioarã, disponibile în magazinele occidentale. Un apel similar au fãcut, anul trecut, în Legislativul de la Strasbourg, doi europarlamentari, din România ºi, respectiv, din Cehia.

Surse: ,,Ziarul de Iaºi” ºi ,,ProTV” Public, liderul social-democrat a precizat cã nu ºtie despre acest caz. „Cine pe cine a atacat?“, a întrebat Dragnea. La ultimul termen, din 31 ianuarie, procesul a fost amînat deoarece trei dintre inculpaþi nu ºi-au angajat avocat. De la proces a lipsit fosta soþie a lui Dragnea, Bombonica Prodana, care a transmis prin avocat cã doreºte sã fie judecatã în lipsã. Dosarul a fost trimis în instanþã de DNA pe data de 15 iulie 2016, Dragnea fiind acuzat de sãvîrºirea, în calitate de preºedinte al Consiliului Judeþean Teleorman, a infracþiunilor de instigare la abuz în serviciu ºi instigare la fals intelectual. În acelaºi dosar, a fost trimisã în judecatã ºi fosta soþie a lui Dragnea, Bombonica Prodana, la data comiterii faptei coordonator al Complexului de servicii destinate copilului ºi familiei ºi ºef serviciu Secretariat din cadrul DGASPC Teleorman, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

Cine mai sînt aºteptaþi la ÎCCJ În data de 14 februarie a.c., la Curtea Supremã au mai avut termen fostul viceguvernator BNR, Bogdan Olteanu, fostul senator Dan ªova, fostul deputat Sebastian Ghiþa ºi fostul primar al oraºului Ploieºti, Iulian Bãdescu.

Sfîrºit IONEL STOICA

aflate la etajul I, sînt finisate cu lemn de nuc ºi de cireº, cu aceeaºi abundenþã ornamentalã.

Compoziþia planului este foarte simplã ºi clarã. Existã un inel de circulaþie (format din galerii ºi holuri), pe care sînt dispuse perimetral, spre exteriorul clãdirii, sãlile, saloanele ºi cabinetele. Se pot delimita clar 4 zone funcþionale, corespunzãtoare celor 4 laturi ale edificiului.

Circulaþia inelarã asigurã continuitatea funcþionalã a clãdirii, preluînd, în colþuri, ºi circulaþia corpurilor în diagonalã, unde sînt birourile. Circulaþia poate fi ºi fragmentatã, pe zone corespunzãtoare celor 4 laturi ale edificiului, prin închidere, la fiecare schimbare de direcþie.

La parter, aflat la 2,50 m de la nivelul solului, fiecare laturã formeazã zone de spaþii distincte, care pot funcþiona împreunã, sau separat. a) Latura dinspre Piaþa Unirii este dominantã ca dimensiune.

Aici se aflã intrarea principalã în clãdire ºi locul de unde porneºte o suitã de spaþii care, prin poziþia lor, preiau axul bulevardului, într-o succesiune de sãli ºi saloane. Prin gradare dimensionalã ºi îmbogãþire progresivã a arhitecturii interioare, aceasta se încheie cu una din cele mai mari sãli din Casa Poporului - Sala UNIRII -, orientatã spre parcul prevãzut a fi amplasat pe latura de vest a edificiului. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 18-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Natura ºi puterea gîndului (4) La început, existã gîndul. Apoi, începe exprimarea acelui gînd prin organul vorbirii. Gîndirea este intim legatã de vorbire. Gîndurile pline de rãutate, mînie sau amãrãciune îi rãnesc pe ceilalþi.

Dacã mintea, care este cauza tuturor gîndurilor, dispare, la fel vor dispãrea ºi obiectele lumii exterioare. Sunetul, pipãitul, forma, vederea, gustul ºi mirosul, cele cinci înveliºuri, trezirea, visul ºi somnul adînc - toate acestea nu sînt decît produsul minþii. SANKALPA, pasiunea, mînia, legãturile, timpul - toate sînt produse de minte. Mintea este regele simþurilor. Iar gîndul este rãdãcina tuturor proceselor mentale. Gîndurile pe care le percepem în jurul nostru (sub forma obiectelor exterioare) nu sînt decît minte exprimatã în forme sau substanþã.

Gîndul creeazã, gîndul distruge. Dulceaþa ºi amãreala nu sînt proprietãþi ale obiectelor, ci ale minþii;

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (10) Opþiunea 4: Transmigraþia Unele spirite nu îºi doresc sã treacã integral prin procesul devenirii umane, care include naºterea, copilãria, adolescenþa ºi aºa mai departe. De aceea, ele fac o înþelegere contractualã cu sufletul unui om aflat pe patul morþii sau care tocmai a murit. În clipa în care sufletul decedat îºi pãrãseºte corpul fizic (de regulã, în timpul unui accident sau al unei experienþe de moarte clinicã), noul spirit poate pãtrunde în corp (dar numai cu acordul sufletului acestuia) ºi îl poate resuscita. Între timp, fostul locatar al corpului pãtrunde în lumina divinã. În India, acest fenomen este cunoscut sub numele de parkaya pradesh sau „transmigraþia sufletelor“.

Opþiunea 5: Iluminarea spiritualã Una dintre opþiuni constã în a obþine iluminarea sau eliberarea spiritualã chiar în timpul actualei încarnãri umane. Omul aflat în aceastã stare superioarã de conºtiinþã îºi realizeazã adevãrata naturã ºi îºi reuneºte conºtiinþa cu Spiritul suprem. El îºi arde astfel, pentru totdeauna, „seminþele Karmice“ (ataºamentele umane, cunoscute în limba sanscritã sub numele de samskara-e) care îl leagã de planul terestru ºi poate opta pentru a nu mai renaºte niciodatã pe Pãmînt. Într-un astfel de caz, dacã se decide

Clubul Bilderberg – conducerea secretã a lumii (4) TESTAREA BILDERBERG (4) Aceastã idee a statelor în curs de dezvoltare care sã ajungã sã-ºi preia destinul în propriile mîini le repugnã Clubului Bilderberg ºi surogatelor sale. Lucrul acesta a fost confirmat la pagina 13 din Raportul General al întrunirii Bilderberg din 1955: „În domeniul energiei atomice, descoperirile ºtiinþifice au avansat continuu...

Nu se poate exclude realitatea ca savanþii sã punã bomba în mîinile unui numãr tot mai mare de oameni ºi ca, în curînd, «bomba atomicã sã devinã arma sãracilor». Acelaºi lucru se aplicã ºi în cazul dezvoltãrii energiei atomice în scopuri paºnice, unde aproape cã trebuie sã prevedem imprevizibilul“. Conform idealurilor Clubului Bilderberg, energia nuclearã nu se adreseazã naþiunilor sãrace ale Planetei. Ea este mai degrabã arma finalã cu care urmeazã sã fie ameninþate statele din Lumea a Treia ºi din Lumea a Patra care nu vor sã se supunã, aºa cum a ilustrat-o rãzboiul din Insulele Falkland. Potrivit propriilor mele canale de investigaþii, un membru de seamã al consiliului Bilderberg a fãcut o afirmaþie confirmatã, de altfel, ºi de Coleman: „Rãsturnarea ulterioarã a guvernului argentinian, urmatã de haos economic ºi de tulburãri politice, a fost plãnuitã de Kissinger Associates, acþionînd concertat cu Lordul Carrington“ (fost secretar al Afacerilor Externe britanice ºi alt membru de top al consiliului Bilderberg). Am aflat, de asemenea, cã operaþiunea din Argentina a fost plãnuitã de Institutul Aspen din Colorado, aflat sub controlul familiei

ele îºi au sediul în subiect, în gîndirea sa. Toate obiectele acestei lumi sînt puse în legãturã ºi asociate numai prin jocul minþii, care le dã culoare, formã ºi toate celelalte calitãþi cu care sîntem obiºnuiþi. Mintea îºi poate asuma forma oricãrui obiect la care se gîndeºte intens. Prietenia ºi duºmãnia, virtutea ºi viciul existã doar în minte.

Fiecare minte creeazã o lume a binelui ºi a rãului, a plãcerii ºi a mîniei, doar prin propria sa imaginaþie.

Binele ºi rãul, plãcerea ºi durerea nu izvorãsc din obiecte; ele aparþin doar propriei voastre atitudini lãuntrice. Nu existã nimic bun ori plãcut în aceastã lume; ele existã însã în mintea voastrã. Gîndurile sînt o putere uriaºã, mult mai mare decît cea a electricitãþii. Ele ne controleazã viaþa, ne modeleazã caracterul ºi ne structureazã destinul. Observãm cum un singur gînd atrage apoi numeroase altele, sã „renunþe la corp“ în momentul morþii, el are de ales între douã opþiuni: Sã fuzioneze cu Brahman cel absolut, respectiv cu starea nediferenþiatã de conºtiinþã a lui Dumnezeu, renunþînd pentru totdeauna la individualitatea sa, sau: sã trãiascã într-o lume celestã (loka) împreunã cu Dumnezeul personal pe care îl preferã, menþinîndu-ºi, astfel, individualitatea.

Opþiunea 6: Realizarea Ascensiunii în timpul vieþii Dacã aþi realizat starea de iluminare chiar în timpul acestei vieþi, vã puteþi rarefia corpul fizic, transformîndu-1 într-un corp mai subtil sau într-un corp de luminã. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „Ascensiune“, „translaþie“ sau „atingere a nemuririi fizice“. Noul corp nemuritor nu se mai poate îmbolnãvi ºi nu mai poate îmbãtrîni sau muri. În acest fel, puteþi scãpa pentru totdeauna de moarte ºi nu mai lãsaþi în urma voastrã un corp descompus sau mort. Dat fiind cã v-aþi pãstrat corpul ºi nu aþi fuzionat cu absolutul suprem, poþi deveni astfel un maestru înãlþat la cer ºi vã menþineþi individualitatea pe nivelul leshavidya.

Opþiunea 7: Realizarea Ascensiunii imediat înainte sau dupã moarte Dacã aþi obþinut starea de iluminare ºi vã aflaþi pe punctul de a muri (sau chiar aþi murit deja), vã puteþi resuscita corpul ºi vã puteþi transforma într-un corp de luminã. Aºa a procedat Isus.

Mecanica Ascensiunii (1) Fizica cuanticã a dovedit cã materia este, în cea mai mare parte, doar un spaþiu gol. Soliditatea parRockefeller. Motivul pentru care aceastã acþiune a devenit atît de importantã este faptul cã bilderbergii au vãzut cum se dezintegreazã obiectivul lor de creºtere zero postindustrialã ºi au acþionat în consecinþã, fãcînd „un exemplu din Argentina, ca avertisment la adresa altor state latino-americane de a uita orice idei de promovare a naþionalismului, independenþei ºi integritãþii suverane“. Alegerea Argentinei a fost deliberatã, întrucît cea mai bogatã naþiune din America de Sud îi asigura Mexicului majoritatea tehnologiei pentru energie nuclearã, în ciuda dorinþei bilderbergilor.

Rãzboiul din Insulele Falkland a pus capãt în mod rapid acelei colaborãri reciproc benefice. Fãrã îndoialã, Clubul Bilderberg preferã ca Mexicul sã fie o piaþã a forþei de muncã ieftine, decît sã se afirme ca partener comercial dezvoltat. Mai mult, din cauza unui baraj constant de propagandã mass-media negativã, puþini americani înþeleg, chiar ºi în prezent, cît de vitalã este piaþa Americii Latine pentru interesele Statelor Unite, începînd de la tehnologie ºi sfîrºind cu echipamentele industriale grele. Comerþul sãnãtos cu America Latinã ar „stimula multe companii americane cu probleme ºi ar asigura mii de locuri de muncã“.

Bilderbergii au cãutat sã împiedice asta cu orice preþ.

INTERVENÞII BILDERBERG ÎN AFACERILE NAÞIUNILOR SUVERANE (1) Iatã numai cîteva dintre modurile în care Clubul Bilderberg a cãutat sã intervinã în afacerile altor state: Bilderbergii au luat decizia ca SUA sã stabileascã relaþii oficiale cu China, înainte ca administraþia Nixon sã facã publicã politica respectivã.

La întrunirea din Saltsjobaden, Suedia, în 1973, bilderbergii au convenit creºterea preþului petrolului

într-o foarte scurtã perioadã de timp. Sã ne imaginãm cã ne vine ideea sã invitãm niºte prieteni la un ceai. Numai gîndul despre aceastã invitaþie atrage, automat, gîndurile de lapte, zahãr, ceºti, masã, scaune, faþã de masã, ºerveþele, linguriþe, prãjituri etc. În mod similar, lumea în care trãim nu este decît o expansiune de gînduri. Dar expansiunea gîndurilor minþii cãtre obiectele exterioare nu este decît un lanþ pentru suflet, de care ne putem elibera doar prin renunþarea la gînduri. Trebuie sã fim extraordinar de atenþi (conºtienþi) pentru a putea elimina gîndurile încã din germene. Doar atunci vom fi cu adevãrat fericiþi. Mintea se joacã ºi triºeazã. Doar înþelegîndu-i natura, cãile ºi mijloacele de acþiune, o vom putea controla cu uºurinþã ºi o vom putea folosi ca pe un instrument foarte folositor în anumite momente, dar nu o vom mai lãsa pe ea sã ne controleze vieþile.

Sfîrºit SWAMI SHIVANANDA, „Puterea gîndului“ (Editura Deceneu) ticulelor care alcãtuiesc Universul nu reprezintã decît o iluzie generatã de forþa electromagneticã ceea ce leagã între ei atomii. Particulele atomice sînt alcãtuite din unde de energie numite cuante, de 100.000 pînã la 10.000.000 de ori mai mici decît atomii propriu-ziºi. La ora actualã, fizica teoreticã afirmã cã lumea materialã este alcãtuitã din vibraþiile solidificate ale diferitelor frecvenþe. Particulele elementare observate în acceleratoarele de particule nu reprezintã altceva decît moduri de excitare ale corzilor elementare, adicã unde energetice aflate în vibraþie.

La fel ca orice alt obiect material, corpul nostru fizic este, practic, gol. Între particulele sale subatomice nu existã nici un fel de substanþã. Altfel spus, el este alcãtuit dintr-o energie congelatã, alcãtuitã din luminã. Într-un mare ciclotron al Institutului Brookhaven din Upton, New York, oamenii de ºtiinþã au observat cã dacã particulele subatomice sînt aduse la o vitezã apropiatã de cea a luminii, ele nu se mai ciocnesc, ci trec pur ºi simplu unele prin celelalte. Cu cît viteza particulelor este mai mare, cu atît mai dematerializate devin, ajungînd pînã la transcenderea timpului ºi spaþiului (altfel spus, nu mai pot fi localizate în timp sau în spaþiu).

Aplicînd acelaºi principiu, noi ne putem ridica în mod deliberat rata de vibraþie a materiei din care este alcãtuit corpul nostru pe o octavã energeticã superioarã. Teoretic vorbind, aceasta poate fi convertitã în energie purã, respectiv într-un „corp de luminã“. Un astfel de corp existã deja, fiind parte integrantã din corpul nostru subtil, adicã din corpul eteric al sufletului nostru nemuritor. (va uma) SUSAN SHUMSKY pînã la 12 dolari/baril, un salt de 350% menit sã creeze haos în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã, pentru a ridica averile intrate în declin ale corporaþiilor petroliere. Criza perceputã a petrolului a fãcut parte din decorul regizatului rãzboi arabo-israelian ºi a asigurat un paravan pentru acceptul oficial al acordurilor majore în privinþa preþurilor, care fuseserã negociate înainte de izbucnirea rãzboiului. În 1983, bilderbergii au obþinut promisiunea secretã a preºedintelui, pe atunci „ultraconservatorul“ Ronald Reagan, de a transfera 50 de miliarde din banii contribuabililor americani spre statele comuniste ºi din Lumea a Treia prin canalele lor favorite: FMI ºi Banca Mondialã. Promisiunea a fost mai mult decît respectatã ºi a devenit cunoscutã ca „planul Brady“. Bilderbergii au orchestrat decizia de a scãpa de Margaret Thatcher ca prim-ministru al Marii Britanii, deoarece se opunea cedãrii de bunãvoie a suveranitãþii britanice în favoarea suprastatului european proiectat de bilderbergi. ªi toatã lumea a privit cu gurile cãscate de uimire cum propriul ei partid a vîndut-o în favoarea pudelului Bilderberg, John Major; în 1985, bilderbergii au acceptat sã susþinã pe deplin Iniþiativa de Apãrare Strategicã (Star Wars), cu mult înainte ca aceasta sã devinã politica oficialã a guvernului american.

La întrunirea lor din 1990, de la Glen Cove, Long Island, New York, ei au decis creºterea impozitelor pentru achitarea datoriilor cãtre bancherii internaþionali. Celebrul bilderberg reprezentat de preºedintele George H. W. Bush a aprobat, în 1990, „acordul bugetar“ cu privire la mãrirea impozitelor, ceea ce l-a costat pierderea alegerilor. (va urma) DANIEL ESTULIN („Clubul Bilderberg – Conducerea secretã a lumii“, 2007)

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (12) Jeanne-Antoinette de Pompadour (3) Ludovic al XlV-lea era un bãrbat inteligent, care s-a gîndit mult la problema includerii amantelor în viaþa sa, ºi deci ºi a Franþei. Pentru a-ºi instrui fiul, el a alcãtuit un memoriu despre amante ºi despre felul cum pot fi evitate capcanele în care acestea îi fac sã cadã pe iubiþii lor. În primul rînd, Ludovic avertiza cã nu trebuie neglijate afacerile de stat în favoarea amantei. În al doilea rînd, venea lucrul cel mai dificil de împlinit, deºi inima ta îi aparþinea amantei, trebuia sã rãmîi stãpîn pe propria raþiune. Femeile n-aveau voie sã vorbeascã despre nimic serios, cãci astfel riscau sã se implice în comploturi ºi intrigi, perturbînd bunul mers al treburilor þãrii. Exemplele istorice abundã, îl prevenea regele pe fiul sãu în acest document: maºinaþiunile puse la cale de femei complotiste au stins dinastii, au rãsturnat regi, au rãvãºit provincii întregi ºi au distrus imperii. Strãnepotul lui Ludovic, ineficientul Ludovic al XV-lea, n-a luat în seamã multe din

Oameni aleºi (36) Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827) (1) „Mãreþia omului stã în caracter ºi energie“. (Fichte) Pestalozzi a fost un reformator al educaþiei. A îmbogãþit ºi reînnoit conþinutul ºi metodele învãþãmîntului primar, fiind considerat întemeietorul ºcolii populare. Nu a fost un om prea învãþat ºi nici un filosof iluminist. El însuºi mãrturiseºte cã se mirã atunci cînd Fichte îl apropie de Kant. ªi totuºi, de la el s-a inspirat Fichte în lupta pe care a dus-o pentru chemarea la viaþã a naþiunii germane. A avut o influenþã covîrºitoare asupra tuturor celor care au venit în contact cu el. A fost sufletul unei miºcãri de regenerare prin ºcoalã nu numai în Elveþia, patria lui, dar în toate þãrile din jur. Franþa îi dã titlul de cetãþean francez, ca ºi lui Washington, Klopstock sau Schiller. Regina Louise a Prusiei, dupã ce i-a citit cartea „Leonard ºi Gertruda“, a afirmat: „aº vrea sã pot ajunge la el ºi sã-i spun: îþi mulþumesc în numele umanitãþii“. Împãratul Alexandru I al Rusiei, la aniversarea zilei de naºtere, îi trimite bani pentru Institutul pentru Copii orfani Neuhof, pe care l-a înfiinþat ºi l-a condus în perioada 1774 - 1780, iar Declasificat

Secrete de rãzboi (21) Documentele din dovleac (1) În noaptea de 2 decembrie 1948, un bãrbat durduliu de 47 de ani a condus doi investigatori numiþi de Congres pînã la parcela cultivatã cu dovleci a fermei sale din Westminster, Maryland. Bãrbatul era Whittaker Chambers, un fost editor la publicaþia „Time“, care le-a spus celor de la „House Committee on Un-American Activities“ cã nu fusese doar membru într-o celulã a partidului comunist, ci ºi spion al Uniunii Sovietice. Unul dintre ceilalþi spioni, a mãrturisit el, era Alger Hiss, un oficial aristocrat al Departamentului de Stat, cu legãturi la Casa Albã. Hiss

Mafia Calabrezã La’Ndrangheta (2) Primarul din San Luca a fost arestat ºi condamnat pentru asociere mafiotã (1) Suind strada în pantã, prin nimic diferitã de strãzile tipice Calabriei, ajungem în ceea ce am putea numi Centru. Cã e vorba de Centru, îmi dau seama dupã clãdirea Primãriei, anunþatã de inscripþia Municipio. Fie ºi la o simplã privire te izbeºte înfãþiºarea-i sinistrã, de clãdire nãscutã din concubinajul dintre o cazarmã ºi un bloc de mineri din Valea Jiului. Toate ferestrele de la parter sînt apãrate de grilaje. Înainte de a o lua la drum spre San Luca, mai precis cînd românii din Reggio Calabria mã avertizau cã-i periculos sã mergi la San Luca, îmi spuneam, pentru a mã liniºti: Ce dracu’, e vorba doar de o

Pag. a 19-a – 3 martie 2017

sfaturile strãbunicului sãu, lãsîndu-ºi amantele oficiale sã exercite o influenþã tot mai mare ºi sã devinã personaje importante ale Curþii. El a încãlcat ºi tradiþia prin care amantele regale trebuiau sã fie de viþã nobilã, fãcîndu-ºio amantã pe Jeanne-Antoinette Poisson, o femeie din popor care, mai tîrziu, avea sã devinã Madame de Pompadour, pe care a lãsat-o sã-i cucereascã inima ºi sã ajungã în patul regelui. Jeanne-Antoinette avea un trecut neobiºnuit. Tatãl ei, vechil al unor înalþi oficiali parizieni care se ocupau de finanþe, fusese pe nedrept condamnat pentru delapidare ºi fugise în Germania, pentru a scãpa de puºcãrie. Jeanne-Antoinette, poreclitã Reinette, sau „Mica Reginã“, ºi fratele ei, Abel, au rãmas singuri cu mama lor. Pentru a-i putea creºte, doamna Poisson îºi fãcea amanþi bogaþi. A educat-o excelent pe fiica ei, învãþînd-o ºi pe ea tacticile pe care trebuia sã le aplice o femeie care voia sã urce pe scara socialã, atrãgînd un soþ sau un amant potrivit. Reinette a apreciat eforturile mamei sale, mai ales dupã ce o clarvãzãtoare îi prezise, la 9 ani, cã va fi amanta regelui. Reinette s-a transformat într-o tînãrã rafinatã ºi educatã, renumitã pentru firea generoasã, abilitãþile actoriceºti ºi, în ciuda (sau poate tocmai din cauza) problemelor ei perpetue cu cãile respi-

ratorii, pentru vocea ei profundã, a cãrei tonalitate te vrãjea. Ea visa sã transpunã în realitate profeþia clarvãzãtoarei. Reinette a devenit o tînãrã fermecãtoare.

Era zveltã ºi cu forme pronunþate, o brunetã cu faþa ovalã, tenul mãsliniu ºi o eleganþã regalã. Cînd se apropie de vîrsta de 20 de ani, mama ei i-a aranjat un mariaj cu Charles-Guillaume Le Normant d’Etoiles, un oficial guvernamental. Reinette ºi Guillaume au avut mai mulþi copii, dintre care a supravieþuit numai fiica lor, Alexandrine. În mod cu totul neaºteptat, mirele s-a îndrãgostit profund de mireasa sa, care l-a asigurat, rîzînd, cã avea sã rãmînã cu el mereu, cu excepþia, desigur, a eventualitãþii în care ar fi intrat în graþiile regelui. În timp, chiar aºa s-a ºi întîmplat. Ludovic al XV-lea o cunoºtea pe Reinette din auzite ºi îi remarcase frumuseþea de fiecare datã cînd drumurile li se intersectaserã. Devenise tot mai cunoscutã în societate, iar Voltaire ºi alþi intelectuali o admirau ºi îi preþuiau prietenia. Dar energia regelui era monopolizatã de amanta lui de la acea datã, Madame de Châteauroux, cea de a treia dintr-un trio de surori de care el se îndrãgostise. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

împãratul Austriei, Francisc I, i-a trimis o ladã cu vin de Tokai. Toþi îl cinstesc, toþi îi apreciazã opera desãvîrºitã. (…)

Literatul german Karl Ludwig Fernow, întovãrãºindu-i pe Fichte ºi pe poetul danez Buggessen în vizita pe care aceºtia au fãcut-o lui Pestalozzi, scria: „E un om între 40 ºi 50 ani, urît ºi ciupit de vãrsat, modest la îmbrãcãminte ºi înfãþiºare, ca un þãran, dar atît de plin de însufleþire, cum nu i-am vãzut pe alþii“. „Crede-mã“, îi scria aceea care i-a fost soþie împotriva dorinþei pãrinþilor ei, „n-ai fi avut pentru ce sã mulþumeºti naturii, dacã nu þi-ar fi dãruit ochii mari, negri, care destãinuiesc întreaga bunãtate a inimii tale, spiritul tãu larg ºi toatã însufleþirea ce te stãpîneºte“.

Sub influenþa acestor însuºiri se împrietenea cu toþi cei care veneau în contact cu el. Vestitul geograf Carl Ritter, întemeietorul geografiei moderne, spunea despre Pestalozzi: „(…) am învãþat sã-i cunosc inima, geniul sãu. Niciodatã, ca în zilele petrecute la acest mare fiu al Elveþiei, nu m-am simþit mai pãtruns de sfinþenia vocaþiei mele ºi de demnitatea naturii omeneºti“.

Cu multã modestie, Pestalozzi afirma cã: „dacã privesc opera mea cum este în realitate, trebuie sã recunosc cã nimeni nu era mai incapabil sã o înfãptuiascã decît mine... ºi, totuºi, am înfãptuit-o.

Dragostea mi-a dat tãria sã o sãvîrºesc. Ea are o putere dumnezeiascã, cînd e sincerã“.

Cînd prietenii sãi, dupã schimbãrile politice care au urmat revoluþiei burgheze din 1798, vor sã-i ofere un loc în guvern, el nu primeºte. „Vreau sã fiu învãþãtor“, a fost rãspunsul pe care l-a dat preºedintelui Republicii Elveþia, Johann Lukas Legrand . „Vreau sã fiu învãþãtor!“ În aceste cuvinte se rezumã întregul lui crez social. Pentru cã Pestalozzi dorea sã fie învãþãtorul mulþimii; apostolul care îndrumã lumea cãtre luminã, cãtre cunoaºterea de sine, cãtre înãlþarea spre omenie. Iatã esenþa învãþãturilor lui, care cuprinde tot ceea ce a înfãptuit, tot ceea ce a scris, pentru care meritã întreaga slavã pe care i-o ridicã omenirea recunoscãtoare.

Pestalozzi se trãgea dintr-o familie italianã, emigratã în Elveþia încã din veacul al XVI-lea. Tatãl sãu era chirurg, dar a murit cînd copilul avea doar 5 ani. Toatã povara familiei cade asupra mamei. „Cea mai bunã dintre mame“ îl creºte cu multã afecþiune. Mama este portretizatã în prima lui scriere „ Leonard ºi Gertruda“, în care sînt prezentate ºi principiile pedagogice ale lui Pestalozzi. ªcoala trebuie sã fie oglinda familiei, iar învãþãtorul - înlocuitorul pãrinþilor. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

i-a intentat un proces de calomnie lui Chambers, care a pretins cã acuzaþia era confirmatã de documente ascunse. Chambers a indicat un dovleac mare, golit de sîmburi, care servise drept ascunziº pentru un film de 35 mm învelit în hîrtie ceratã. Unele dintre imaginile de pe film erau documente din cadrul Departamentului de Stat. Anterior, Chambers scosese la ivealã 65 de pagini tipãrite ºi patru însemnãri despre care a spus cã sînt scrise de mîna lui Hiss. Cîteva dintre documentele lui Chambers fuseserã ascunse în cabina unui mic lift de alimente din casa unei rude aflate în Baltimore. Însã dovleacul a fost cel care a fascinat mass-media, iar „Documentele din dovleac“ (“Pumpkin Papers“) au devenit emblema tuturor dezvãluirilor lui Chambers.

Unul dintre documentele ascunse ale lui Chambers provenea de la colonelul W. Stilwell. Acesta (al cãrui nume este scris greºit în document) a fost un ataºat militar care a cules informaþii în China într-un moment

crucial. Comuniºtii chinezi, conduºi de Mao Þe-Tung, luptau împotriva invadatorilor japonezi, în vreme ce naþionaliºtii chinezi, sub îndrumarea lui Chiang Kaishek, se aflau adesea pe linia frontului. Observaþiile lui Stilwell la acel moment urmau sã fie de mare interes pentru susþinãtorii sovietici ai lui Mao. Acuzaþiile lui Chambers loveau un bãrbat cu o carierã deosebitã la Washington. Alger Hiss, dupã ce a absolvit, în 1929, Facultatea de Drept de la Harvard, a activat pe post de secretar la Curtea Supremã de Justiþie. La începutul anilor 1930, Hiss s-a alãturat programului “ New Deal“ iniþiat de Franklin D. Roosevelt, mai întîi în cadrul Departamentului de Agriculturã, iar apoi al Departamentului de Stat. În 1941, la vîrsta de 40 de ani, el a devenit un oficial de marcã în Biroul de Stat pentru Relaþiile cu Orientul îndepãrtat. (va urma) THOMAS B. ALLEN

localitate dintr-o þarã membrã a UE! Are primãrie, jandarmerie, are primar!

E luni, 28 decembrie 2015, ora 3 dupã-amiazã.

Teoretic, primãria ar trebui sã lucreze. Din cîte bag eu seamã, în clãdire nu se simte viaþã. Ei bine, San Luca n-are primar ales! Tãrãºenia cu primarul de la San Luca e un exemplu al puterii ’Ndràngheta asupra administraþiei locale în Calabria. În 2009, la alegerile locale de la San Luca a fost ales ca primar avocatul Sebastiano Giorgi. Chiar din primele zile de mandat, Sebastiano Giorgi s-a afirmat în chip spectaculos ca un neînfricat luptãtor împotriva ’Ndràngheta. Televiziunea Calabriei, cu sediul la Cosenza, l-a surprins, în multe reportaje, în primele rînduri ale demonstraþiilor ani-Mafia. Cinci ani mai tîrziu, pe 17 mai 2013, vine lovitura de teatru. În virtutea Legii nr. 26/2000, Consiliul local e dizolvat sub motiv de infiltrare mafiotã. Potrivit Legii, în fruntea localitãþii a fost numit de Prefecturã un Comisar.

Dizolvarea s-a petrecut cu puþin înaintea alegerilor comunale din 26 ºi 27 mai 2013. Prin urmare, la San

Luca nu s-au organizat alegeri. Pe 11 septembrie 2014, perioada de dizolvare e prelungitã cu încã 6 luni, peste cele 10 din Decretul Prefecturii. Pe 31 mai 2015, urmau sã aibã loc alegerile comunale. Au avut loc, dar n-au avut cvorum. La San Luca e în continuare Comisar.

Pe 12 decembrie 2013, o nouã loviturã de teatru.

Fostul primar e arestat în cadrul Operaþiunii „înºelãtorie”. Acuzaþia adusã fostului primar: asociere criminalã de tip mafiot. Luptãtorul împotriva ’Ndràngheta era omul ’Ndràngheta! Cu el au mai fost puºi în cãtuºe un consilier comunal ºi doi ºefi ’Ndràngheta.

La Conferinþa de Presã þinutã pe 12 decembrie 2013 la sediul Carabinierilor, din provincia Reggio Calabria, Procuratura anunþã ºi o altã arestare de senzaþie: Rossy Canale, preºedinta „Movimento delle donne di San Luca“, vedetã naþionalã a luptei antiMafia, doveditã de Procuraturã ca delapidatoare a 300.000 de euro primiþi de la stat pentru educarea antimafiotã a femeilor din San Luca. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 3 martie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (10) „Dupã atacurile asupra SUA, de la 11 septembrie 2001, care au schimbat faþa lumii - la 14 septembrie 2001, la o Conferinþã de Presã a partidului pe care îl conduc, am adresat preºedintelui României, dl. Ion Iliescu, o întrebare publicã în legãturã cu posibila instruire în România a unor luptãtori palestinieni, în anii 1994-1996, sub acoperirea lor oficialã, ca membri ai dispozitivului de securitate al Autoritãþii Palestiniene, Forþa 17. Afirmaþiile mele au fost întãrite de colonelul dr. Saulea, deputat PRM (fost salariat al SPP), care ºtie ºi el despre antrenarea acestor palestinieni. Totodatã, eu am repetat declaraþiile unor martori oculari, diferite mãrturii apãrute în alte publicaþii din România, conform cãrora 108 palestinieni din Forþa 17 s-au pregãtit în România nu pentru paza ºi protecþia demnitarilor Autoritãþii Palestiniene, ci pentru acþiuni de comando, ofensive, ca dovadã programul propriu-zis de instrucþie, care prevedea supravieþuirea în pãduri, gherila urbanã, alpinismul, explozibilii etc. Am mai afirmat cã, atunci cînd unul dintre ei a fost vãzut lovind cu cuþitul în harta Israelului, aflatã pe pereþii încãperii ofiþerului de serviciu al Unitãþii ºi a strigat cã îi va omorî pe toþi evreii din lume, putem sã credem cã nu mai e vorba de nici o protecþie a demnitarilor, ci de fanatism ºi urã, care, mai devreme sau mai tîrziu, vor izbucni într-un alt punct al globului. Eu, unul, nu vreau ca pe teritoriul þãrii mele sã aibã loc asemenea scene! În ciuda faptului cã, în anii precedenþi, au existat numeroase dezvãluiri publice privind antrenarea unor potenþiali teroriºti palestinieni în România (fãcute de deputatul Adrian Severin - actual preºedinte al Adunãrii Parlamentare a O.S.C.E. dar ºi de unele ziare ºi cãrþi, de analiºti politici independenþi, de militari din Serviciile Secrete române º.a.), totuºi, preºedintele Ion Iliescu a luat poziþie numai împotriva mea, contracandidatul sãu la alegerile prezidenþiale din anul 2000, la care am fost finalist. Deºi este evident cã eliminarea terorismului ºi participarea corectã a României la acest efort general sînt mult mai importante decît disputele politice personale, din România, se pare cã dl. Ion Iliescu nu a înþeles acest lucru. Parchetul General al României - desigur, subordonat Palatului Cotroceni - a deschis un dosar de cercetare penalã împotriva mea, iar Senatul României, controlat de gruparea politicã a d-lui Iliescu, mi-a ridicat imunitatea parlamentarã.

«Cazul» este cercetat, în continuare, de cãtre procurorul general. Repet, absolut nimeni dintre cei care au semnalat instruirea luptãtorilor palestinieni în România (1994-1996), sub precedenta administraþie Iliescu, nu a fost tras la rãspundere, deºi adevãrul spus de aceste persoane nu a fost contestat niciodatã, de nimeni. În realitate, eu sînt învinuit pentru cã am simþul rãspunderii politice ºi curajul civic sã afirm cã nimeni, aici, în România, sau oriunde în lumea civilizatã, nu are dreptul sã ascundã adevãrul despre terorismul arab ºi sponsorii sãi, conºtienþi sau inconºtienþi, în ultimã instanþã adevãrul despre securitatea întregii lumi. Interpelarea mea politicã de la Bucureºti a fost pe deplin ºi aproape imediat confirmatã ºi justificatã de evenimentele internaþionale. La 8 noiembrie 2001, preºedintele Bush a refuzat sã se întîlneascã, la New York, la sesiunea ONU, cu Yasser Arafat, sub motivul cã Autoritatea Palestinianã lucreazã în strînsã colaborare cu Hamasul. Dvs., membri ai Cabinetului dvs., purtãtori de cuvînt de la Tel Aviv, comandanþi israelieni etc. aþi fãcut nenumãrate declaraþii publice, cã pîrghia de securitate a Autoritãþii Palestiniene (Forþa 17) este, de fapt, o organizaþie teroristã, care lucreazã mînã în mînã cu Hamas. ªtiþi mai bine decît mine cã F 17 a fost trecutã în rîndul organizaþiilor teroriste încã din anul 1985, cînd ea a ucis 3 israelieni în Cipru. Armata israelianã a eliminat fizic, în ultimele luni, numeroºi militari-teroriºti din Forþa 17, aviaþia israelianã a distrus cazarma Forþei 17, de la reºedinþa lui Arafat, Tel Avivul a anunþat implicarea unui militar al Autoritãþii Palestiniene în afacerea vasului iranian cu armament pentru palestinieni, capturat de israelieni etc. Informaþii de ultimã orã (11 februarie 2002) aratã cã la noi în þarã s-au pregãtit nu numai 108 luptãtori palestinieni (în tabãra SPP de la Brãneºti), ci ºi 52 de ofiþeri palestinieni (la Academia de Poliþie de la Bãneasa, în perioada toamna lui 1995 - ianuarie 1996). De altfel, un colonel român de Poliþie s-a prezentat la mine, la birou, ºi mi-a spus cã, dupã ani de zile, l-a recunoscut pe ºeful acelui grup de 52 de ofiþeri, vãzîndu-l recent la televizor, în

spatele lui Yasser Arafat, ca aghiotant al acestuia.

Interesant este cã la finalizarea cursului au participat ambasadorul Palestinei la Bucureºti, un secretar de Stat în Ministerul de Interne ºi un locþiitor al directorului Serviciului Român de Informaþii. De ce atîta efort din partea autoritãþilor noastre, din moment ce pentru toate aceste cursuri de pregãtire n-au existat nici informarea, nici aprobarea Parlamentului? Nici o þarã invocatã de Ion Iliescu nu recunoaºte cã i-ar fi pregãtit pe militarii palestinieni, în virtutea unor aºa-zise acorduri internaþionale!

Domnule premier, presa mondialã, televiziunile internaþionale ºi locale au transmis, în ultimele 3-4 luni, numeroase ºtiri referitoare la acþiunile de apãrare a Israelului împotriva Forþei 17, a Autoritãþii Palestiniene, la colaborarea strînsã a lui Arafat cu terorismul. Au fost reproduse, total sau parþial, declaraþiile dvs., ale purtãtorului dvs. de cuvînt, ale altor membri ai Cabinetului israelian, ale unor comandanþi israelieni etc. Acestea sînt documente publice, dar, din pãcate, nu am posibilitatea sã cãlãtoresc oficial în Israel, nu am legãturi cu Ambasada Israelului la Bucureºti, nu am acces la cópiile acestor documente. Cu atît mai mult, eventuala dvs. depoziþie, în procesul care mi s-a intentat, va avea o valoare ºi o importanþã excepþionalã, constituind un simbol ºi un îndemn ºi pentru acei români care ºtiu mult mai multe, dar încã se tem sã vorbeascã. Va fi, însã, aºa cum i-am spus procurorului anchetator, un proces internaþionalizat. Va fi un proces în care sîntem hotãrîþi sã apãrãm cele mai vitale interese ale României, ale întregii comunitãþi internaþionale, inclusiv dreptul la securitate ºi existenþã a statului Israel, în faþa terorismului ºi a celor care îl susþin. Pe bunã dreptate, dl. Shimon Peres, pe care am avut plãcerea sã-l reîntîlnesc în urmã cu puþine zile, în Palatul Consiliului Europei, din Strasbourg, spunea cã Israelul a trecut prin atîtea în istoria sa milenarã, încît, astãzi, nu mai are de ce sã-ºi justifice voinþa de independenþã. Pe bunã dreptate, l-aº parafraza pe distinsul politician israelian ºi colaborator al dvs., spunînd cã România a trecut prin atîtea nenorociri în istoria sa milenarã, încît a venit vremea sã se termine, o datã pentru totdeauna, în aceastã þarã, cu atitudinea duplicitarã moºtenitã de la foºti lideri ai trecutului. Indiferent ce polemici am avut cu presa de limbã românã din Israel, eu nu am fost, nu sînt ºi nu voi fi niciodatã antisemit.

Pentru cã cine este antisemit este ºi anticreºtin; vorba unui filosof român, care a stat 13 ani în închisorile staliniste: «La urma urmei, Isus nu S-a nãscut la Fãlticeni!» A venit vremea sã se lupte împotriva terorismului REAL, nu a ideii de terorism.

Domnule prim-ministru, dupã evenimentele de la 11 septembrie 2001, din SUA, ºi cele aproape zilnice din Israel, am afirmat ºi am susþinut public, de nenumãrate ori, la tribuna Senatului României, în presã ºi la televiziuni, dreptatea Israelului în faþa terorismului. La fel i-am spus ºi lui Shimon Peres, la Consiliul Europei, în ziua de 23 ianuarie 2002, dupã fulminantul sãu discurs: «Israelul are dreptate. Vã urez mult noroc!». Vã rog, deci, sã primiþi asigurãrile deplinei mele consideraþii pentru dvs. ºi poporul evreu. ªtiu cã iubita dvs. soþie era originarã din Braºov - la fel ca ºi regretata mea mamã. Vedeþi ce micã e lumea?” – am încheiat citatul. Am reprodus toate acestea, nu pentru a arãta cã eu am dreptate, întotdeauna, fiindcã nu am, desigur. Le-am reprodus ca sã pricepem, cu toþii, cã, mai devreme sau mai tîrziu, adevãrul iese la suprafaþã ca untdelemnul deasupra apei. Din pãcate, aceleaºi ziare ºi posturi de Televiziune, care m-au pus la zid atunci, în 2001, nu-mi fac, astãzi, în 2005, reparaþia moralã necesarã. Nu-i nimic. Românii nu sînt proºti, dimpotrivã, aºa cã ºi-au dat seama cã eu n-am bãtut cîmpii niciodatã, pe nici o temã majorã. O militantã din Marea Britanie, Christabel Panckhurst, a spus ceva remarcabil: ,,Regula principalã în viaþa politicã este sã nu-þi pierzi, niciodatã, cumpãtul în faþa presei sau a publicului”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã cu ceea ce se petrece astãzi în Transilvania.

Grigore Vieru, la 70 de ani! (3) Trubadurul din Basarabia s-a nãscut, aºadar, în România Mare, în februarie, în aceeaºi Zodie ca Eugen Barbu – cea a ,,lupercaliilor“ romane. De ce-l sãrbãtoreºte întreaga suflare româneascã pe Grigore Vieru?

Din cîteva motive: e un poet mare, în adevãratul înþeles al cuvîntului, dar e ºi un mare patriot ºi un mare caracter.

Eu cred cã e suficient pentru o Academie întreagã, darmite pentru un singur om! Ascult, din cînd în cînd, la reuniunile de familie sau la agapele noastre, bijuteria fãuritã ºi cîntatã de regretatul Ion Aldea Teodorovici pe versurile lui Grigore Vieru: „Reaprindeþi candela-n cãscioare Lîngã busuiocul cel mereu Degerat la mîini ºi la picioare Se întoarce-acasã Dumnezeu…

Doamne, Cel din slãvile creºtine Ce pãcate oare-ai sãvîrºit Cã Te-au dus acolo ºi pe Tine În Siberii fãrã de sfîrºit?!

Toate le ierþi Doamne de sus Cu blîndeþe mãreaþã Chiar ºi pe cei Care Te-au dus În Siberii de gheaþã…

Frigul ninge ºi pustiul plouã Degeratã-mi este inima Doamne, bine nu ne-a fost nici nouã Fãrã sfatul ºi lumina Ta. Doamne, intrã ºi-n a mea chilie ªi-amîndoi rãniþi ºi îngheþaþi Sã ne încãlzim cu bucurie Unul lîngã altul ca doi fraþi…”

Simþiþi cum vibreazã, în auzul interior, versul magistral ,,Frigul ninge ºi pustiul plouã“, în acordurile de orgã?

Asta e arta mare, adevãratã, care mutã munþii din loc ºi, cu siguranþã, va rãmîne ºi dupã Sfîrºitul Lumii. Dupã cum vedeþi, ºtiu poezia pe dinafarã. E o capodoperã, de genul aceleia scrise de Al. Mateevici, ,,Limba noastrã“, pusã ºi ea pe muzicã. Aº mai remarca folosirea regionalismului ,,mereu“, pe care îl întîlnim ºi la Labiº (,,munþii cei merei“), în sens de ,,albastru“, sau ,,vineþiu“. În urmã cu 1 an, am alcãtuit un set format din 4 casete, sub genericul ,,Muzici Naþionale“ în care am reunit cele mai importante cîntece ale românilor, de la ,,Hora Unirii“ ºi ,,Treceþi batalioane române Carpaþii“, pînã la ,,Sara pe deal“ ºi ,,Mã dusei sã trec la Olt”. Am plecat de la ideea cã românii au cam uitat sã petreacã, sã se bucure de viaþã, sã se simtã bine. Asta, pe lîngã faptul cã ei nu mai ºtiu versurile cîntecelor. ªi aºa, din aproape în aproape, am selectat, dupã gustul meu, 84 de cîntece minunate, pe care le fac cadou în stînga ºi în dreapta, ele ajungînd pînã la românii din America ºi Canada, din Australia ºi America Latinã, din mai toate þãrile Europei. Ca pîinea caldã se smulg din mînã aceste 4 casete. Pe care, repet, se gãseºte ºi extraordinarul cîntec al lui Grigore Vieru ºi Ion Aldea Teodorovici. Un om care a putut sã scrie asemenea versuri are un loc sigur în Pantheonul Naþional. Nu mã credeþi? Întrebaþi-o pe graficiana Victoria Argint, care mi-a mãrturisit odatã, la Casa Scînteii, cum a fãcut noapte albã, plîngînd pe cartea lui Grigore Vieru. Un om care a putut scrie ºi aforisme pline de spirit (cum este cugetarea ,,Furtuna e marea în care se scaldã muntele“) – are o viaþã interioarã foarte bogatã ºi contribuie la formarea ºi ºlefuirea noilor generaþii. La Grigore Vieru totul e frumos, de la ochii lui albaºtri ºi numele de sfînt (dar ºi de voievod-martir, care a murit pentru Bucovina!) pînã la smerenia creºtinã ºi delicateþea sufleteascã. Dacã îl priveºti cu atenþie ºi ºtii cît e de suferind, fiindcã pune totul la suflet, te gîndeºti cã o astfel de fãpturã n-are cum sã ajungã la vîrsta biblicã, de 70 de ani. ªi totuºi, mulþumitã lui Dumnezeu, a ajuns. Cum s-a întîmplat minunea asta? Am spus-o, nu mã siliþi sã repet: mulþumitã lui Dumnezeu! Tatãl Ceresc i-a dat suflul vital acestui menestrel ,,la curþile dorului“, ocrotindu-l ºi purtîndu-l, ca pe un fulg, pe palmele Sale, peste prãpãstii ºi fluvii, peste Siberii de gheaþã. Tocmai pentru cã el se ºtie iubit de Dumnezeu, a scris la adresa ocupanþilor ºi sufocanþilor: ,,Lãsaþi-ne-n pace! Lãsaþi-ne-n pace!“ La Mulþi Ani, Grigore Vieru! Niciodatã n-ai sã ºtii cît de mult te iubesc…

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR 15 ianuarie 2005 (Text reprodus din Ziarul „Tricolorul“, nr. din 9 septembrie 2013)

Pag. a 21-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (64) Mã viziteazã acasã fostele mele colege de facultate, Marilena Romanul ºi Maricica Stan, acum cercetãtoare pe la un institut sociologic, habar n-am cu ce se ocupã. îmi relateazã cã se vorbeºte prin unele medii despre mine ºi Adrian Pãunescu, cã mãcar noi doi eram cineva ºi aveam talent, „dar cine e acest Mircea Dinescu, isteric ºi bîlbîit?“ Ele mai ciripesc de Cazimir Ionescu, cã era un exhibiþionist: alerga fetele pe plajã la Mare, golpuºcã, dar pãstra niºte aparenþe vestimentare, fiindcã avea legate de orgãnelul lui genital niºte funduliþe roz (?!). Inteligent bãiat, nãscut sã fie conducãtor! Primu-n muncã, primu-n sport! Noaptea, Televiziunea transmite un fel de petrecere de la Restaurantul Bucureºti, pe care eu aº intitula-o „Promenada Idioþilor“: foºti activiºti de frunte scãpaþi nearestaþi, viitori politicieni rãscroiþi din puºcãriaºi, tot felul de veleitari ºi bãgãtori de seamã, toatã lumea îºi dã importanþã, iar din loc în loc fîlfîie din aripi primele pãsãri rãzleþe ale unei emigraþii sãrãcãcioase, care s-a înapoiat în „Þãriºoarã“ lihnitã de foame, dar pusã pe o cãpãtuialã rapidã. Dacã s-ar fi inventat ºi Televiziunea Olfactivã, reuniunea asta de þoape ar fi rãspîndit prin casele românilor, cu siguranþã, miros de ceapã, ºi de transpiraþie, ºi de þuicã vãrsatã peste mentosanul din poºetã...

22 FEBRUARIE 1990. Astãzi se împlinesc douã luni de la evenimente. Zãpãceala e generalã, cred cã Ceauºescu îºi rîde în pumni acolo, pe unde i-o hãlãdui sufletul. Sincer sã fiu, nu bãnuiam ca acest Popor al nostru sã aibã un potenþial de violenþã atît de mare. Asemenea urlete fioroase, spargeri, distrugeri ºi pledoarii pentru moarte n-ar putea fi posibile, niciodatã, la suedezi, sã zicem. Ne degradãm ca Popor - acesta e pericolul cel mai mare care ne paºte. Mi se poate rãspunde cu aforismul lui Eschyl: „Aspru e Poporul cînd scapã de nenorocire“. Mai pe româneºte, lipsurile ºi necazurile ne-au abrutizat într-atît. Poate aºa o fi, dar marile mulþimi de þãrani ºi muncitori n-au ieºit în stradã, ceea ce înseamnã cã aºa-zisa Revoluþie nu e a lor. Tînjesc dupã un studiu - mai puþin politologic ºi arid, mai mult literar ºi policrom - intitulat „Poporul ºi Strada“. Pe fostul meu coleg de liceu Horia Ivan nu ºtiu unde sã-l încadrez. Vine din Popor? Vine din Stradã? Cert este cã astãzi am primit mai multe amãnunte despre „programul“ pe care i l-a fãcut lui Ion Caramitru, atunci cînd Ion Iliescu ºi Sergiu Celibidache ieºeau din Atheneul Român: „Domnule Caramitru, ai jucat ce-ai vrut în Þara asta, l-ai interpretat ºi pe Hamlet, de ce-þi trebuie, domnule, o a doua scenã? Ce ai cu Þara?“.

Atunci, Caramitru i-a rãspuns cã „eºti beat“, dar lumea din preajmã a sãrit cu gura, cum cã „nu-i aºa, lãsaþi-l sã vorbeascã, spune adevãrul“. În cursul aceloraºi incidente, care i-au determinat pe Iliescu ºi Celibidache sã iasã prin spate, regizorul Mircea Daneliuc defila cu o pancartã pe care scria, în englezã, STRIKE, adicã GREVÃ. Ion Caramitru ºi

De Sãrbãtorile de Iarnã, Corneliu Vadim Tudor aduna în jurul sãu mulþi prieteni, oferind tuturor mese îmbelºugate. Un asemenea moment era ºi mai frumos, cînd de faþã se aflau ºi copiii, mici ºi mari ai celor prezenþi. Sorcovitul, datinã strãbunã, era întîmpinat de Tribun cu multã bucurie, prilej cu care se transforma, el însuºi, într-un copil, îngînînd, alãturi de micuþi, celebrul colind: „Sorcova, vesela/ Sã trãiþi, sã înfloriþi...“.

De fiecare datã cînd ieºea pe strãzile Braºovului, atunci cînd se afla în vacanþã împreunã cu familia, Corneliu Vadim Tudor era asaltat de admiratori, care doreau ori sã se imortalizeze cu el, ori sã-i cearã un autograf.

Dan Grigore au intrat în vorbã cu el, dar regizorul grevist l-a fãcut pe pianistul din Leningrad „securist“. Era cît p-aci sã se ia la bãtaie. Cel mai odios personaj rãmîne tot Silviu Brucan. Om nu prost de felul lui, dar viermãnos pînã în mãduva oaselor, necinstit ºi rãzbunãtor. Nu credeam cã din Cimitirul Elefanþilor se mai poate întoarce cineva viu, vreodatã (asta e replica mea la „Odã în metru antic“). Totuºi, s-a întors Saul Bruckner, propagandist stalinist din tagma aia rea, care te trimitea la moarte fãrã sã clipeascã. Prezenþa unui asemenea criminal în rîndul noilor „conducãtori de partid ºi de stat“, ca ºi a altora de teapa lui, are un efect dezastruos la populaþia României. Oamenii îºi spun, pe bunã dreptate: „Nu l-am dat jos pe românul Ceauºescu ca sã vinã în locul lui evreul sovietic Silviu Brucan“. Lumea, cînd aude iar de „Scrisoarea celor 6“, pe care o tot fluturã bãtrîna molie jdanovistã, dar pe care n-o poate arãta nimãnui, fiindcã nu existã - intrã în fibrilaþii ºi înjurã fãrã restricþii.

Cînd noi mîncam unturã pe pîine prãjitã, ori marmeladã ºi fructe acre, de furat, pînã ni se strepezeau dinþii - ei, Brucanii, ºi Rãcenii, ºi Neulanderii, ºi Kiºinevskii, ºi Novicovii, ºi Rãuþii, ºi atîþia alþi khazari rãtãcitori o duceau ca-n sînul lui Avraam. Pîrli-v-ar focul Ignatului de mangaliþe! Împingînd „anamneza“ ºi mai departe, în timp, îmi vine în cap prima amintire din copilãria mea, cred cã de pe la vîrsta de 2 ani ºi ceva: mergeam cu mama, de mînã, ºi am subtilizat cîteva cireºe din plasa unei cunoºtinþe a mamei, care mergea înaintea noastrã. Iatã cã tot în jurul burþii ºi-al foametei se învîrt toate amintirile mele. Dar, nu numai eu îl detest pe Silviu Brucan, ci ºi un fost compagnon deal sãu, Alexandru Bîrlãdeanu. Într-un interviu difuzat chiar azi de Televiziune, bãtrînul Bîrlãdeanu îl atacã pe soiosul Brucan, în special pe douã direcþii: 1) a minþit afirmînd cã el e iniþiatorul „Scrisorii celor 6“, probabil din vanitate ºi din deformaþia pe care i-a dat-o Puterea; 2) l-a defãimat pe un alt tovar㺠de drum al lor, Gheorghe Apostol. Curajul lui Bîrlãdeanu îmi produce o vie satisfacþie, prin urmare se mai aflã cineva în Þara asta care nu tremurã de fricã în faþa unui terorist sionist cu patru clase primare. Plãcerea îmi e adumbritã de o afirmaþie nedreaptã a aceluiaºi Bîrlãdeanu: „Dupã pãrerea mea, Ceauºescu n-a fãcut în viaþã nimic bun...“. Pînã într-atît sã îl urãºti pe omul acesta, care nu se mai poate apãra? ªi de ce oare nu i-ai spus-o timp de vreo 45 de ani, de cînd îl cunoºti ºi ai colaborat cu el? „De Gogu Rãdulescu îmi pare rãu...“ - mai zice Bîrlãdeanu, ceea ce aratã cã nici el nu joacã cinstit. Pentru cã numai un om strãin de interesele naþionale îl poate desfiinþa pe Ceauºescu ºi îl poate regreta pe un agent NKVD ca Gogu Rãdulescu, revenit în Þarã, ca ºi Valter Roman, cãlare pe tancurile Armatei Roºii. Mai aflãm de la protagonistul emisiunii TV cã a intrat în C.C. al P.M.R. în 1955, exact anul cînd a fost ales în Academia Românã ºi (uitã el s-o spunã) cînd fuseserã daþi afarã, cu brutalitate, creatori geniali, ca Lucian Blaga. Dar acesta a fost blestemul României, sã-i reteze ruºii ºi evreii aripile, tocmai cînd plana mai vultureºte. Am înþeles cã generalul Ion Dincã vrea sã facã mîine, la proces, dezvãluiri importante. Lumpenul Gelu Voican ºi generalul Mihai Chiþac vor fi în salã, ca martori. Mã îndoiesc

cã se va afla, vreodatã, ceva.

Din Moldova, unde s-a înfiripat Miºcarea Legionarã (ca reacþie la nelegiurile evreilor, care au provocat rãscoala din 1907), ne vin iarãºi niºte semnale curioase, dar plauzibile: într-un ziar din Bacãu a apãrut o scrisoare însoþitã de zvasticã, de însemnele Gãrzii de Fier ºi de urarea „Heil Hitler!“.

Autorii au anunþat cã, dacã nu li se publicã tot setul de „materiale“, vor da foc redacþiei - cel puþin aºa susþin cei de la „Europa liberã“. Tare mã tem cã e vorba de o provocare sionistã, ca sã ne prezinte peste hotare drept fasciºti incurabili. Acum, la televizor, se trezeºte vorbind oricine: cade unul din pat - hop, la televizor, sã-ºi istoriseascã pãþania, pentru binele Naþiunii. Aud cã o revistã intitulatã „Sãptãmîna Studenþeascã“ scrie cã aº fi ideologul unui partid („nu F.S.N.“ - precizeazã foaia). Îi chinuie incertitudinea, nu ºtiu ce facem noi.

Chiar aºa: ce facem? Nimic. Zãcem. ªi aºteptãm.

Ce aºteptãm? Sã vinã ploaia ºi sã mãture gunoaiele, care trebuie sã se scurgã înapoi, la canal. Altminteri nu se mai poate respira, unde mai pui cã vin cãldurile. Un cronicar scria de un voievod enigmatic, care, la vreme de restriºte, stãtea rezemat în bîta de pãcurar ºi privea, gînditor, în zare. El aºtepta sã-i vinã „oile din munte“. Asta însemna „trupe în ajutor“. Care sînt „oile din munte“ ale mele ºi ale lui Barbu, ale românilor, în general? În primul rînd, trezirea conºtiinþei naþionale, da, da, asta lipseºte acum României. Din nou se anunþã în Þarã Iosif Constantin Drãgan. ªi din nou cred cã n-o sã iasã nimic, nici o colaborare, nici o revistã. Iar Silviu Brucan rînjeºte, cãþãrat pe crucea lui Ceauºescu, ca un vrãjitor, ca un blestem de care nu mai scapã odatã Poporul Român...

23 FEBRUARIE 1990. Ce mãnînc eu de dimineaþã? Ce ºtiu sã prepar atunci cînd sînt singur?

Ce-am învãþat la casa pãrinteascã: ouã prãjite, mai precis omletã cu brînzã (dacã am), iar atunci cînd se gãsesc ºi niºte bucãþi de slãninã perpelitã pe fundul tigãii, iese o paparã ardeleneascã pe cinste. Vara,

Întîlnire oficialã la Palatul Cotroceni între membrii marcanþi ai Partidului România Mare, conduºi de Corneliu Vadim Tudor, ºi Ion Iliescu, preºedintele României la acea vreme. mãnînc brînzã cu roºii, e o mare slãbiciune a mea, de cînd eram mic ºi mã duceam la ªtrandul Bragadiru.

Iarna, bag la jghiab mezeluri, uneori traversez Bd. Titulescu ºi îmi cumpãr vreo 2 pizze, costã 17 lei bucata. De bãut, beau apã mineralã ºi cafea turceascã, cu caimac, doar una pe zi (Liviu Rebreanu bea 20!). Cum pot savura aroma cafelei fãrã „iarba dracu1ui“? Pot, pur ºi simplu nu simt nevoia.

Am trecut de prima jumãtate a vieþii. În imensa lor majoritate, vieþuitoarele pãmîntului, apei ºi aerului mor de bãtrîneþe pînã la 40 de ani. Omul, însã, de-abia îºi începe viaþa maturã. Trãiesc o nouã zi de speranþe ºi aºteptãri. Ce bine cã primãvara e aproape! Cîte bucurii nãvalnice am la apropierea primãverii! Poate cã cel mai frumos titlu de carte este ,„Apele Primãverii“ - o scriere creºtinã, pe care o aveau pãrinþii mei, sînt prea confuz acum sã-mi aduc aminte autorul, poate Turgheniev? Cînd eram copil, ascultam la Radio ºi îmi plãcea la nebunie un cîntec al fiului celei care a fost Haricleea Darclee, din care nu mai þin minte decît refrenul: „Primãvarã, primãvarã, ce mult te-am aºteptat“. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Destinul celei mai ambiþioase neveste de domnitor român Elisabeta Movilã a fost cea mai frumoasã soþie de domnitor ºi singura femeie care a ajuns pe tronul Moldovei. Extrem de ambiþioasã, a pus la cale otrãvirea cumnatului pentru a cuceri tronul. A avut parte de un destin crunt ºi a sfîrºit violatã de turci în harem. Singura femeie din istoria românilor care a reuºit sã conducã Moldova a fost Elisabeta Movilã.

Aprigã, frumoasã ºi ambiþioasã, aºa o evocã istoricii pe singura femeie care a reuºit sã conducã Moldova ca regentã a fiilor sãi urcaþi pe tron la numai 14 ani. Fiica nobilului Toma Csomortany din Transilvania s-a nãscut în a doua jumãtate a Secolului al XVI-lea ºi s-a cãsãtorit cu Ieremia Movilã în 1591, în Polonia.

Ambiþia Elisabetei l-a împins de la spate pe soþ, care a pãrãsit viaþa paºnicã de care avea parte în Ustie, în Polonia, pentru a ocupa tronul Moldovei. A reuºit sã urce pe tron cu ajutorul polonezilor, alungîndu-l pe Rãzvan Vodã în 1595. Elisabeta s-a stabilit ºi ea cu copiii la Curtea de la Iaºi, un an mai tîrziu. Cînd Mihai Viteazul a ocupat Iaºiul ºi a luat în stãpînire Moldova, Movilã ºi Elisabeta s-au vãzut nevoiþi sã pãrãseascã Curtea domneascã. Abia în 1601, dupã moartea lui Mihai, Movilã revine pe tron ºi Elisabeta se vede instalatã doamnã a Moldovei. „Elisabeta Movilã a fost cea mai frumoasã doamnã pe care a avut-o Moldova. A fost ºi una dintre cele mai ambiþioase, de au comparat-o istoricii noºtri cu domna Chiajna. Îi lipsea, însã, agerimea minþii, pãtrunderea clarã a situaþiunilor ºi repeziciunea în hotãrîri. Nu era inteligenþa ei la înãlþimea ambiþiei care o rodea, ceea ce îi va pricinui, de altfel, cãderea ei“, povesteºte istoricul C. Gane în volumul „Trecute vieþi de doamne ºi domniþe“.

Elisabeta ºi-a mãritat cele patru fiice din interes, urmãrind ca prin alianþele maritale sã-ºi asigure sprijinul polonezilor. Pe Ecaterina Margareta a mãritat-o cu principele Samuel Corecki, pe Maria cu contele ªtefan Potocki, pe Chiajna cu ducele Mihai Wisznoviecki ºi pe Ana cu hatmanul Stanislas Potocki. Cãsãtoriile au avut

loc în timpul celei de-a doua domnii a lui Movilã.

Ieremia Movilã a murit în 1606, rãpus de boalã.

Elisabeta a rãmas vãduvã cu trei bãieþi, Alexandru, Constantin ºi Bogdan. Pentru primii doi, vãduva visa moºtenirea tronului Moldovei.

ªi-a otrãvit cumnatul pentru tronul Moldovei Socoteala ambiþioasei Elisabeta nu s-a potrivit, însã, cu planurile lui Simion Movilã. Doamna se aºtepta sã îl urce pe tron pe Constantin, care avea doar 14 ani, ºi prin aceastã miºcare ea sã devinã, astfel, prima doamnã a Moldovei. Planurile i-au fost încurcate de fratele lui Ieremia, Simion, care domnea peste Þara Româneascã ºi avea aspiraþii asupra Moldovei. Simion se duºmãnise cu Irimia în timpul vieþii, iar soþia acestuia, Marghita, o femeie la fel de ambiþioasã, era un adversar redutabil pentru Elisabeta. Tronul Moldovei a fost ocupat de Simion, dar Elisabeta nu a renunþat. Simion Movilã a murit otrãvit la scurt timp dupã ce s-a urcat pe tronul Moldovei. Potrivit cronicilor vremii, Elisabeta a a fost cea care l-a otrãvit pe Simion, decisã sã-ºi urce fiul de 14 ani pe scaunul de domnitor. Dupã moartea lui Simion, pe tron a fost urcat, prima datã, fiul acestuia, Mihãilaº.

Elisabeta nu a acceptat pierderea tronului, pe care îl voia pentru fiul ei ºi cu ajutorul unei oºti poloneze ºi-a înfrînt rivalii ºi l-a instalat pe tron pe Constantin.

Vor trebui sã mai treacã însã decenii pînã ce se va petrece acel fapt benefic pe care Nicolae Iorga îl preconiza în 1914, cînd îi punea în gardã pe ultimii reprezentanþi ai imperialismului otoman, dornici sã reînvie timpul lui Soliman Magnificul, prin alianþa cu Germania ºi Austro-Ungaria: „Iar cîþi veþi rãmînea dintre dv. otomani adevãraþi, sã faceþi o politicã ca pentru cîþi aþi rãmas, iar nu pentru cîþi vã închipuiþi cã sînteþi, adicã o politicã naþionalã, muncitoare ºi foarte modestã.

Sã vã fereascã Dumnezeu de a crede cã umbra lui Soliman cel Mãreþ se preteazã la contrafaceri”. Dar tot el considera cã aceastã înþelepciune e greu de realizat la cei deprinºi atîta vreme a trãi pe spinarea altora. Pentru asta „trebuie ca un om genial sã rãsarã la unii sau la alþii ca sã spuie vorba aceia: fiþi ceva mai puþin, ca sã fiþi tocmai de aceea, cu mult mai mult”. Din fericire pentru naþiunea turcã, dupã dezastrul Imperiului ºi destrãmarea lui la sfîrºitul primului rãzboi mondial, acest om a apãrut în persoana lui Mustafa Kemal. Din nefericire nu numai pentru Ungaria, dar ºi pentru Europa, el nu a apãrut în þara Sfîntului ªtefan, nici cu Lajos Kossuth ºi cu atît mai puþin cu amiralul Horthy. Dar pînã aici paralelismul între cele douã naþiuni se impune din nou cu putere. ªi, totodatã, înþelegerea evoluþiei politice ungare în acel cadru de „istorie comparatã a naþiunilor ºi statelor” creat în istoriografie de geniul lui Nicolae Iorga.

Cazul clasei conducãtoare ungare, rãtãcitã de himera reînvierii „Regatului Sfîntului ªtefan”, nu este deci atît de singular ºi paradoxal cum apare la Milton G. Lehrer.

Specificitatea condiþiei ungare apare abia atunci cînd intervine alianþa dintre clasa magnaþilor purtãtori ºi încã beneficiari ai tuturor urmãrilor Ungrocraþiei medievale, ºi Imperiul Habsburgic. Amorsatã încã din clipa în care pãtura nobiliarã maghiarã din Transilvania s-a aliat cu generalul Basta spre a zãdãrnici fãurirea Statului Naþional Unitar Român sub Mihai Vodã Viteazul, perfectatã într-o primã etapã atunci cînd Mihail Apafi, ultimul principe al Transilvaniei, vinde principatul aceluiaºi Imperiu, în vreme ce geniul lui Brâncoveanu evitã transformarea Munteniei în provincie austriacã, aceastã alianþã va cunoaºte o evoluþie sinuoasã, terminatã cu triumful instaurãrii „dualismului” în 1867.

Triumf care-ºi ignora adevãrata lui semnificaþie: sãparea iremediabilã a prãpastiei în care aveau sã se prãbuºeascã, îmbrãþiºate, peste numai o jumãtate de secol, ºi monarhia habsburgicã, ºi himera reînvierii „Coroanei Sfîntului ªtefan” în plin secol al naþiunilor ºi al triumfului principiului autodeterminãrii popoarelor.

Violatã de turci În 1616, turcii au atacat Moldova, pentru a-l instala pe tron pe Radu Mihnea, ºi visul Elisabetei s-a spulberat. Oastea Elisabetei ºi turcii care veniserã cu firmanul de numire al lui Radu Mihnea în locul fiului ei s-au luptat la Drãcºani. Sfãtuitã sã fugã de la locul de luptã, cînd oastea românã era la un pas sã piardã bãtãlia, Elisabeta a refuzat. A fost violatã de turci ºi luatã prizonierã, împreunã cu cei doi fii, Alexandru ºi Bogdan. Se spune cã, disperatã de ruºinea trãitã, doamna Moldovei ºi-ar fi tãiat pãrul chiar în carul care o ducea prizonierã la Constantinopol. „Pe marginea drumului stãteau înºiraþi boierii moldoveni, care nu-ºi pãrãsiserã Doamna pînã în clipa din urmã ºi care, prinºi, fuseserã acum opriþi de Radu Voda Mihnea. Cînd îi zãri, înnebunitã, Doamna le rãcni, lãcrãmînd, acele grozave cuvinte: «Boieri, boieri, ruºinatu-m-au pãgînul!». Poruncind cãruþaºului sã opreascã, Doamna ceru niºte foarfece, ºi, tãindu-ºi pãrul, acolo pe drum, în vãzul tuturor, îl dete unuia din boieri, cu rugãmintea sã-l aºeze la Mînãstirea Suceviþa, pe lespedea de mormînt a soþului ei Ieremia Voda“, descrie istoricul în „Trecute vieþi de doamne ºi domniþe“.

ªi-a vãzut fiul murind

„Turcitã“ ºi dusã în harem

Domnia lui Constantin a durat pînã în 1611, cînd a fost alungat de pe tron de ªtefan Tomºa. Ambiþia Elisabetei a mers mai departe. L-a aruncat pe Constantin în lupta pentru tron, tot cu ajutor de la polonezi. ªi-a vãzut fiul murind în lupta pentru Moldova, cînd a fost luat prizonier de tãtari ºi s-a înecat în Nistru. În 1615, tot cu ajutorul polonezilor l-a pus pe tronul Moldovei pe celãlalt fiu, Alexandru, care tocmai împlinise 14 ani.

Doamna Elisabeta a fost „turcitã“ ºi dusã în haremul sultanului Ahmed I. Fiul Alexandru a fost silit sã treacã la Islam, dar a murit în urma circumciziei. Bogdan, cel mai mic fiu al Elisabetei, a ajuns paºã în armata otomanã. Cronicile nu mai consemneazã nimic despre viaþa ambiþioasei doamne ºi nici data morþii. Nu se ºtie unde a fost înmormîntatã.

ELISABETH BOULEANU

Ardealul, pãmînt românesc (8) PREFAÞÃ (8)

„Elisabeta, din nou doamnã a Þãrii Moldovei, îndruma paºii tînãrului voievod, judeca pricinile la Divan, ajuta pe cãlugãrii catolici, parcã între diferitele domnii ale fiilor ei, vremea nu s-ar fi strecurat. ªi din nou se credea stãpîna Moldovei pe viaþã“, mai spune istoricul C. Gane.

„Specificitatea condiþiei ungare” devine, însã, puþin dupã aceea absurdul producãtor de catastrofe al revizionismului ungar, absurd creat ºi întreþinut tocmai de ignorarea realitãþii esenþiale: Ungaria medievalã, Ungaria „Coroanei Sfîntului ªtefan” nu fusese un stat naþional, un stat de concepþie modernã, care se întinde pînã acolo unde se întinde o naþiune. Nu fusese nici o federaþie de tip helvetic, ci fusese, exact ca ºi Imperiul Otoman, o creaþie sui-generis la baza cãreia stãtuse energia cuceritoare a unei clase conducãtoare care era mîndrã de aceastã modalitate de a-ºi face istoria, atunci cînd se adresa, prin nobilimea ungarã din Transilvania, împãratului Iosif al II-lea, justificînd tratamentul sãlbatic aplicat iobagilor români rãsculaþi sub conducerea lui Horea, Cloºca ºi Criºan: „Pãrinþii noºtri, venind din Sciþia, au cucerit cu arme victorioase ºi cu sîngele lor aceastã scumpã patrie ºi dupã ce au supus ºi au fãcut iobagi pe pãrinþii românilor care s-au revoltat azi asupra noastrã, dînºii au domnit liniºtit peste ei þinîndu-i totdeauna într-o asprã disciplinã, însã lãsîndu-le neatins modul lor de viaþã”.

Este exact ceea ce oricare dintre arhitecþii Turcocraþiei ar fi putut subscrie, referindu-se la situaþia creºtinilor din Imperiul Otoman, începînd din vremea lui Mohamed al II-lea ºi pînã la cei care reprimau sãlbatic, în 1876, rãscoala bulgarilor! Acelaºi fusese principiul de realizare ºi organizare a ambelor „craþii” turanice pe pãmîntul Europei! Unii veniserã din „Sciþia” ºi alþii din Anatolia.

Cînd, la sfîrºitul primului rãzboi mondial, Imperiul Otoman a dispãrut, naþiunea turcã regãsindu-ºi echilibrul ºi formele unui stat modern datoritã geniului lui Atatürk, ºi cînd aceeaºi soartã a avut-o Imperiul Habsburgic, naþiunea austriacã fãurindu-ºi în Europa un stat naþional unanim respectat pînã în ziua cînd Adolf Hitler i-a contestat dreptul la existenþã în numele „Celui de-al III-lea Reich”, nimeni nu s-a gîndit sã considere aceste douã reaºezãri ale naþiunilor respective pe temeliile ºi principiile statelor Europei moderne ca pe niºte tragedii, ca niºte nedreptãþi strigãtoare la cer, suferite de austrieci cînd au încetat a mai stãpîni peste cehi, slovaci, sîrbi, croaþi, români ºi alte neamuri, sau suferite de turci în clipa cînd au fost lipsiþi de putinþa de a se mai întinde dincolo de hotarele locuite de poporul turcesc. Nu am asistat la difuzarea de hãrþi, tipãrite la Istanbul, în care hotarele Turciei sã se întindã pînã la Viena ºi Trapezunt, nici la alte hãrþi, tipãrite la Viena, prin care hotarele Austriei sã înglobeze iarãºi teritoriile a opt-zece popoare neaustriece.

Singura þarã, singurul stat care nu ºi-a gãsit nici locul ºi nici liniºtea în Europa postbelicã, ºi care a oferit acest spectacol, al luptei îndîrjite împotriva adevãrului, a fost Ungaria horthystã (nu vom spune poporul ungar, ci

aceeaºi clasã care, de secole, se identificase exclusivist ºi dispreþuitor cu „naþiunea ungarã). Ce a însemnat revizionismul horthyst, care i-au fost metodele, Milton G. Lehrer a arãtat magistral, în aceastã carte unicã ºi mereu necesarã. Am simþit, însã, nevoia de a adãuga acest preambul, pentru a se înþelege mai bine „fenomenul originar” din care au decurs, apoi, toate fenomenele derivate, înfãþiºate ºi comentate de Milton G. Lehrer.

ION PÃTROIU Craiova, 1 Decembrie 1988 ***

TRANSILVANIA DUPÃ NÃVÃLIREA UNGURILOR (1) MOTTO: «Un état de choses, soit-il millénaire ne mérite pas de durer s’il est contraire à la justice».

(Alexandre Millerand) Cu ocazia expediþiei sale în Egipt, Napoleon aduse cu sine o seamã de savanþi iluºtri: oameni de ºtiinþã ºi filozofi, pentru a cerceta la faþa locului relicvele unui trecut multimilenar, mãrturii ale unei civilizaþii care înflorise odinioarã pe malurile Nilului. Pe puntea vaporului pe care cãlãtoreau, savanþii francezi discutau, cu înflãcãrarea caracteristicã tuturor latinilor, cele mai controversate chestiuni ºtiinþifice ºi filozofice, discuþii la care de multe ori participa ºi viitorul împãrat al francezilor, cu acel bun-simþ care forma trãsãtura esenþialã a geniului sãu. Într-o noapte înstelatã, pe cînd vaporul aluneca lin pe valurile liniºtite ale Mediteranei, discuþia filozofilor se încinse asupra problemelor care frãmîntã din toate timpurile mintea omeneascã: spiritualismul, materialismul ºi existenþa lui Dumnezeu. În toiul discuþiei, sosi ºi Napoleon. Un ateu îºi expunea grandilocvent teza inexistenþei dumnezeirii, fãcînd apologia materialismului absolut. Un altul îi urmã, adãugînd la argumentele predecesorului consideraþiuni mai subtile ºi mai complicate încã.

Napoleon ascultã cu atenþie savantele disertaþii ºi apoi, arãtînd cu mîna spre cerul înstelat, se adreseazã docþilor reprezentanþi ai ªtiinþei ºi Filozofiei cu urmãtoarea frazã, superbã în simplitatea ei: „Domnilor, puteþi discuta cît veþi voi, dar pe toate acestea cine le-a fãcut?”.

Mi-am reamintit de aceastã întîmplare din viaþa lui Napoleon – citatã de Emerson – cînd m-am reîntors din cãlãtoria de studii pe care am întreprins-o în Transilvania, în vara anului 1940, puþin înaintea „Diktatului de la Viena”. (va urma) MILTON G. LEHRER

Pag. a 23-a – 3 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

Globalizarea lui Putin ºi Trump Ea începe cu navigatorii Columb ºi Magellan, care descoperã cã trãim pe un glob, cã putem respira pretutindeni, ºi cu Papa Alexandru, care, pentru a face pace, împarte tot globul în douã. În ,,Germanischen Nationalmuzeum”, din Nürnberg, vedem primul Glob, fãcut de Beheim. De atunci începe globalizarea europenilor. La mondializarea de azi, ceea ce nu e globalizare, afro-asiaticii invadeazã Imperiul creºtin (UE, Marea Britanie, SUA), care e la fel de surprins ca ºi barbarii descoperiþi ºi globalizaþi în urmã cu 500 de ani.

Vladimir Putin, ºeful celei de a treia Rome, al Statului ºi al Bisericii ruse, protectorul ortodocºilor ºi salvatorul creºtinilor, urmaºul þarilor, care au dus 8 cruciade ca sã elibereze de musulmani cea de-a doua Romã, Constantinopolul, a depãºit vechiul blocaj duhovnicesc ºi sobornicesc, dupã ce a gãsit, împreunã cu Papa Francisc, 30 de puncte comune pentru refacerea unitãþii creºtine.

Duhovnicul sãu, episcopul Tihon, e autorul filmului

Discursul de învestire a preºedintelui SUA Stimaþi cetãþeni ai Statelor Unite ºi americani de pretutindeni, „Miºcarea noastrã este despre înlocuirea unui Sistem, a unui Establishment defect ºi corupt, cu un nou guvern controlat de tine, poporul american.

Establishmentul de la Washington, precum ºi corporaþiile financiare ºi de mass-media care îl finanþeazã, existã pentru un singur motiv: pentru a se proteja ºi pentru a se îmbogãþi pe ele însele. Pentru Establishment sînt mii de miliarde de dolari în joc în aceste alegeri. Establishmentul din Washington e în parteneriat cu cei care controleazã pîrghiile puterii din Washington, precum ºi cu interesele speciale de la nivel mondial, iar aceºti oameni nu au deloc intenþii bune în minþile lor. Campania noastrã reprezintã o adevãratã ameninþare existenþialã pentru ei, aºa cum ei nu au mai vãzut niciodatã înainte. Campania noastrã nu este pur ºi simplu o altã alegere ce se petrece o datã la patru ani. Aceasta este o rãscruce în istoria civilizaþiei noastre, care va stabili dacã noi, oamenii, revendicãm controlul asupra guvernului nostru. Establishmentul politic, care încearcã sã ne opreascã acum, este acelaºi grup responsabil pentru tratatele noastre dezastruoase de liber schimb, pentru imigraþia ilegalã masivã ºi pentru politicile economice interne ºi externe, care au sîngerat þara noastrã uscatã.

Aceasta este o luptã pentru supravieþuirea naþiunii noastre. ªi aceasta va fi ultima noastrã ºansã ca sã o

„Cãderea unui Imperiu. Ce învãþãm de la Byzanþ“, iar ideologul sãu, prof. Dughin, pledeazã pentru ortodoxie în Balcani, de la Moscova la Muntenegru, dar Putin merge mult mai departe: vrea sã înceteze decapitarea ºi crucificarea creºtinilor prizonieri ai Chestiunii Orientale, vrea sã refacã unitatea creºtinã, garanþie a pãcii universale.

Donald Trump, ºeful NATO, se confruntã cu o opoziþie acerbã. Washington-ul ºi presa sînt, în proporþie de 90%, împotriva lui, pentru cã el este ales de cei care bat pasul pe loc la salarizare ºi dau înapoi la expectativa de viaþã. Asta nu înseamnã cã globalizarea poate fi opritã, ci corectatã ºi coordonatã cu aceea a lui Putin, fapt ce creeazã confuzie.

Declaraþia Comunã, semnatã, în februarie 2016, de Papa Francisc ºi de Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii, Kiril, nu este încã interiorizatã. În Vest, între Papa Francisc ºi Trump nu existã simfonia care funcþioneazã între Putin ºi Kiril, de aceea, gãsirea unei soluþii este mai dificilã.

Globalizarea lui Putin ºi Trump se aflã la început, totuºi, existã toate condiþiile favorabile ca lumea iudeo-creºtinã sã acþioneze în comun pentru o globalizare ºi mondializare de tip nou. Novus ordo seclorum ºi mai mult decît atît.

Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

salvãm. Aceastã alegere va stabili dacã sîntem o naþiune liberã, sau dacã avem doar iluzia democraþiei, dar sîntem, de fapt, controlaþi de o mînã micã de interese speciale la nivel mondial, de o mînã micã de interese speciale care se ocupã cu fraudarea sistemului, iar sistemul nostru este fraudat pentru ca ei sã cîºtige mereu.

Aceasta este realitatea, voi ºtiþi asta, ei ºtiu asta, eu ºtiu asta, ºi aproape întreaga Planetã ºtie asta. Maºina lui Clinton este în centrul acestei Structuri de Putere.

Am vãzut în acest prim set de documente WikiLeaks cum Hillary Clinton se întîlneºte, în secret, cu bãncile internaþionale pentru a complota ºi pentru a distruge suveranitatea SUA, în scopul de a îmbogãþi aceste puteri financiare globale, de a-i îmbogãþi pe prietenii ei cu interese speciale ºi pe donatorii ei. Sincer, ea ar trebui sã fie închisã pentru ceea ce a fãcut. Cea mai puternicã armã desfãºuratã de Clinton este mass-media corporativã, presa. Sã fie clar un singur lucru, mass-media corporativã din þara noastrã nu mai este implicatã în jurnalism. Ea reprezintã acum un interes politic special ºi nu este cu nimic diferitã de orice lobby-ist sau de orice altã entitate financiarã cu o agendã politicã total dedicatã, iar ordinea de zi pe care o propagã nu mai este pentru voi, ci este pentru ei înºiºi. Orice persoanã care contestã controlul lor este considerat sexist, rasist, xenofob. Ei vor minþi, ºi vor spune minciunã dupã minciunã, iar apoi, ei vor face chiar mai rãu decît atît. Ei vor face tot ceea ce este necesar. Membrii familiei Clinton sînt infractori, amintiþi-vã. Acest lucru este bine documentat, iar Establishmentul care îi acoperã sa angajat sã-i protejeze, printr-o masivã muºamalizare a activitãþii lor infracþionale, petrecutã pe scarã largã la Departamentul de Stat ºi la Fundaþia Clinton, în scopul

Lumea este deja împãrþitã în cinci uniuni supranaþionale!

Unul dintre principalele elemente ale Noii Ordini Mondiale este crearea statului unic planetar, la care se plãnuieºte sã se ajungã prin realizarea de uniuni monetare ºi economice zonale, care apoi vor fi extinse la nivel continental ºi, într-un final, se vor uni într-o singurã structurã.

Cel mai avansat stadiu de punere în aplicare a acestui plan poate fi observat pe continentul european, unde Uniunea Europeanã (UE) reuneºte 27 de state, dintre care 16 au adoptat deja moneda unicã, EURO. Existã un Parlament European, o Comisie Europeanã, o Bancã Centralã Europeanã, o Curte de Justiþie Europeanã etc. ªi în celelalte zone ale lumii se merge vizibil în aceeaºi direcþie, prin crearea unor uniuni continentale. Privind lucrurile în ansamblu, UE apare ca o zonã de testare a unui model care este în curs de replicare în întreaga lume.

Pe continentul nord american, a fost prevãzutã constituirea, pînã în 2010, a Uniunii Nord Americane (North American Union-NAU), care va urma sã aibã ca monedã unicã, AMERO. Totul a fost negociat ºi decis fãrã acordul cetãþenilor SUA, Mexicului ºi Canadei. În SUA, Congresul nu a fost consultat, deºi acest lucru contravine legislaþiei americane.

Pe continentul sud-american a fost deja constituitã, prin integrarea a douã uniuni economice regionale, Mercosur ºi Comunitatea Anzilor, Uniunea Statelor din America de Sud (Union of South American Nations, UNASUR, dupã abrevierea din limba spaniolã). Aceasta

include 12 þãri. Intenþia de creare a unei Comunitãþi Sud Americane dupã modelul Comunitãþii Europene a fost anunþatã încã din decembrie 2004, cînd a fost semnatã Declaraþia Cuzco, cu ocazia celui de-al treilea Summit sud american. Tratatul de constituire al UNASUR a fost semnat pe 23 mai 2008. El prevede adoptarea unei monede unice, crearea unei Bãnci Centrale (Banca Sudului) ºi instalarea unui Parlament Sud American în Capitala noii uniuni, Quito, Ecuador. Allan Wagner Tizón, fost secretar general al Comunitãþii Anzilor, a anunþat cã termenul de finalizare a procesului de integrare este 2019.

Pe continentul african a fost constituitã, din iulie 2002, Uniunea Africanã (African Union, AU), alcãtuitã din 53 de state. Comisia Uniunii Africane este constituitã dupã modelul Comisiei europene ºi îºi are sediul în Addis Abeba, Etiopia. Parlamentul African (Pan-African Parliament-PAP), constituit dupã modelul Parlamentului European, are 265 de membri ºi este situat în Midrand, Africa de Sud. ªi Uniunea Africanã s-a nãscut, conform planului, din comunitãþi economice regionale, cum ar fi Organizaþia pentru Unitatea Africanã (Organization of African Unity-OAU) sau Comunitatea Economicã Africanã (African Economic Community). Are o armatã proprie (care a intervenit ca forþã de menþinere a pãcii în conflictele din zonã, cum ar fi cel de la Darfur sau cel din Somalia), o bancã unicã (Banca Africanã de Dezvoltare), o Curte de justiþie (Curtea Africanã de Justiþie). AU are în plan implementarea unei monede unice, AFRO. Unele þãri din nordul Africii, cum ar fi Marocul, nu fac parte

ALBUMUL CU POZE RARE

Papa Francisc, considerat unul dintre cei mai populari Suverani Pontifi de la Vatican, a fãcut recent o afirmaþie ºocantã, ,,Decît sã fii un catolic ipocrit, mai bine ateu!”.

de a-i pãstra pe Clintoni la putere. Ei ºtiau cã vor creºte cu fiecare minciunã cu care vor da în mine, în familia mea ºi în cei dragi mie. Ei ºtiau cã nu se vor opri de la nimic, pentru a încerca sã mã opreascã. Cu toate acestea, eu am luat cu bucurie pentru voi toate aceste curele ºi sãgeþi. Le-am luat pe spinare pentru miºcarea noastrã, astfel încît þara noastrã sã devinã din nou a noastrã.

Am ºtiut cã aceastã zi va sosi ºi cã este doar o chestiune de timp. ªi am ºtiut cã poporul american se va ridica deasupra ei ºi va vota pentru viitorul pe care-l meritã.

Singurul lucru care poate opri aceastã maºinã coruptã sînteþi voi. Singura forþã suficient de puternicã pentru a salva þara noastrã sîntem noi. Singurii oameni destul de curajoºi pentru a vota eliminarea acestui Establishment Corupt sînteþi voi, poporul american.

Marea noastrã civilizaþie a ajuns la un moment de rãscruce. Oameni buni, eu nu am nevoie pentru mine ca sã fac acest lucru, credeþi-mã. Am construit o mare companie ºi am avut o viaþã minunatã. Aº fi putut sã mã bucur acum pentru mine ºi familia mea de fructele ºi de beneficiile succeselor în afaceri ale întreprinderilor mele. Aº fi putut sã mã bucur în liniºte de toate acestea, în loc sã trec prin acest spectacol de groazã al minciunilor, al decepþiilor ºi al atacurilor rãu intenþionate, un spectacol pe care nimeni nu ºi l-ar fi putut imagina. Fac asta pentru cã aceastã þarã mi-a dat atît de mult ºi pentru cã mã simt atît de puternic, încît acum e rîndul meu sã dau înapoi þãrii pe care o iubesc. Fac asta pentru oameni ºi pentru miºcarea aceasta, ºi vom lua înapoi aceastã þarã de la ei, ºi o vom reda din nou vouã, ºi vom face America Mare din Nou”.

Text rostit de DONALD TRUMP la 20 ianuarie 2017) din AU, dar este prevãzutã integrarea lor într-o Uniune pentru Mediterana, care va fi alcãtuitã din UE, þãri din Nordul Africii ºi din Orientul Mijlociu. În Asia, lucrurile sînt ceva mai puþin avansate, însã etapele parcurse pînã acum sînt aceleaºi. În 2002, a fost constituit, prin unirea mai multor organisme economice (ASEAN, SAARC, Gulf Cooperation Council), Grupul de Dialog pentru Cooperare Asiaticã (Asia Cooperation Dialogue-ACD). Din acesta fac parte 30 de state ºi este considerat drept precursorul Uniunii Asiatice. Þãrile din Orientul Mijlociu, care fac parte din Asia, dar nu ºi-au manifestat intenþia de a intra în ACD, au început deja sã constituie o Uniune a Golfului, în care este prevãzutã adoptarea, pînã în 2010, a unei monede unice, dupã ce, în 2008, a fost creatã Banca Centralã a Golfului (Gulf Central Bank).

Ce mai rãmîne? Australia, care este ea însãºi o þarã continent. În iunie 2008, Kevin Rudd, primul-ministru al Australiei, a anunþat cã se urmãreºte crearea, pînã în 2020, a unei Comunitãþi Asia-Pacific, dupã modelul Uniunii Europene.

Trãgînd linie, din cele 195 de „state independente“ care existã pe glob, 125 se aflã deja incluse într-una sau alta dintre cele 5 uniuni continentale. Din totalul populaþiei globului (6.760.000.000 de oameni), 5.880.000.000 sînt deja incluºi într-una dintre aceste uniuni. Iatã cum paºii cruciali au fost fãcuþi pe nesimþite, pentru a putea constitui mai uºor statul unic planetar, sub o singurã conducere (guvernul unic mondial).

Sursa: Yogaesoteric.net (2009)

Pag. a 24-a – 3 martie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (18) Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (5) Deocamdatã nu putem determina acest lucru, însã existã cîteva rãspunsuri posibile, printre care urmãtoarele: * OZN-urile sînt controlate de extratereºtri care sînt foarte avansaþi din punct de vedere ºtiinþific. Aceºti extratereºtri îi instruiesc pe oamenii noºtri de ºtiinþã în noi domenii tehnologice. * Oamenii de ºtiinþã de pe Pãmînt au descoperit secretele antigravitaþiei ºi au reuºit sã construiascã un numãr redus de vehicule tip OZN. Aceste dispozitive antigravitaþionale sînt folosite acum pentru ca savanþii sã-ºi continue cercetarea ºi sã-ºi perfecþioneze tehnicile ºtiinþifice. * OZN-urile se aflã sub controlul extratereºtrilor, iar activitatea lor are drept scop sã-i împiedice pe oamenii de ºtiinþã de pe Pãmînt sã-ºi continue cercetãrile. * Un grup de extratereºtri a trãit în secret printre noi de-a lungul istoriei, iar acum controleazã lumea. Ei conduc toate experimentele ºtiinþifice avansate. (Credem cã acesta este rãspunsul cel mai puþin probabil.)

Alte posibilitãþi pe care nu le cunoaºtem încã.

Nici unul dintre noi nu ºtie care rãspuns este cel adevãrat. Dar s-ar putea sã nu treacã mult timp pînã vom afla. Un strãin care ocupa o funcþie

înaltã într-un minister guvernamental mi-a spus cã cei care conduc „experimentul” mã vor împiedica sã public aceastã carte. Mi s-a spus aºa: „Grupul este atotputernic ºi nu ai nici o ºansã sã-l învingi”. Rãspunsul meu a fost cã sînt conºtient atît de puterea exercitatã de „grup”, cît ºi de relativa mea insignifianþã.

Istoria ne aratã cã, în alte vremuri, oameni „insignifianþi” au reuºit sã strice planurile unor grupuri influente, iar cu perseverenþã ºi puþin noroc aº putea face ºi eu la fel - pentru cã sînt convins cã „grupul”, care pãstreazã cu grijã secrete care ar trebui sã fie disponibile pentru toatã lumea, este nociv din punct de vedere moral.

Un studiu al hãrþii Auckland va arãta cã este o reproducere exactã a hãrþii cu reþeaua energeticã publicatã în cartea mea anterioarã. Structura reþelei acoperã zone de un minut pãtrat de arc.

Poziþiile de la 1 la 6 reprezintã activitatea OZN-urilor anterior schiþatã pe hartã. Acestea sînt, în detaliu: * Fabrica de pe strada Rosebank, demolatã de o explozie rãmasã neexplicatã. Un OZN a fost zãrit deasupra zonei înainte ca explozia sã se producã.

Explozie neexplicatã la colþul strãzii Rutland, în oraºul Auckland. (va urma) BRUCE L. CATHIE

DIVERSE 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 Orizontal: 1) Dusã de cap – Bun primit de la prieten. 2) Piedicã în comerþ (pl). 3) Acord deplin – Raºi în cap! – Bere de Bragadiru! 4) Un mare troian (mit.)

– Mic producãtor de hamuri. 5) Portdrapel – A murdãri cu noroi (reg.). 6) Vorbã de trimis – Brunul de la munte (pl.). 7) Sculptor din trecut (înv.pl.). 8) Neam de traistã - Locuitor din vechea Franþã. 9) Micul spãrgãtor – Simbol cu mare greutate – Tare de cap! 10) Viagra la români – Grasul graºilor.

Vertical: 1) Aflat într-o totalã confuzie.

2) Dragoste ascunsã – Sînt într-o ureche. 3) A cuba numai la mijloc! – Capãt de alee! - 14 puncte! 4) Sînt de rîsul lumii. 5) A lucra pe scoarþã – Îndesaþi la mijloc! 6) Iertatã de pedeapsã. 7) Te primeºte cu multã cãldurã – Bir! 8) Mica ciupealã. 9) Careu cu temã agricolã – Statul pe nisip (pl). 10) Fixatã la casã – Tip de nicovalã (reg.).

Dicþionar: ENEA, IMA, GAL, ILÃU IOAN ILAªCU – Vaslui Dezlegarea careului „CAPITALE“: ORIZONTAL: 1) PRAGA – OSLO; 2) A – LONDRA – T; 3) RABAT – ARAT; 4) ITALIA – SUA; 5) SENEGAL – SW; 6) NI – U – APTA; 7) FIACAT – UR; 8) EE – I – RUSIA; 9= ONTARIO – AB; 10) NEW DELHI – U. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.