Romania mare, nr 1381

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Prin ce anume este mare Poporul Român? În primul rînd prin folclor, unde se dovedeºte la fel de genial ca Shakespeare ºi Beethoven.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Europa, sfîrºitul lucrãrii omeneºti Motto: „Sentimentul naþional este acela care asigurã existenþa popoarelor”. (Nicolae Titulescu) Nu a trecut o lunã de cînd alesul lui Donald Trump pentru funcþia de ambasador al SUA în UE, Ted Malloch, a scandalizat liderii europeni printr-o declaraþie despre „destrãmarea Uniunii Europene”. Malloch (un nume care aduce aminte de Moloh, demonul iudeilor) compara UE cu Uniunea Sovieticã ºi fãcea o aluzie periculoasã: „Am avut anterior în carierã un post diplomatic din care am ajutat la cãderea Uniunii Sovietice, deci, poate cã existã o altã uniune, care are nevoie de un pic domesticire”. Asta le spunea Malloch englezilor de la BBC, iar pentru nemþii de la „Spiegel” a supralicitat: „Dacã vã uitaþi în Europa, puteþi practic sã puneþi deja cîte douã litere la alegere în faþa cuvîntului «exit». Bun, au urmat reacþii, contre –, dar cît de inutile!... Malloch nu a exprimat doar pãrerea lui, ci a puterii americane. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Nu pot altfel Nu mai am, prieteni, ce sã vã ofer Rînd pe rînd, ca laºii, m-aþi trãdat cu toþii Am rãmas mai singur ca Icar pe cer Sã-mi urmez destinul, sã mã lupt cu hoþii.

Ani ºi ani de zile n-aveam loc de voi Mi-aþi mîncat din palmã, îmi dormeaþi la uºã Eraþi neica-nimeni, muºte de gunoi Insipizi ca urna goalã de cenuºã.

Dacã e nevoie, ºi din bici pleznesc Precum a fãcut-o chiar Mîntuitorul Lupta, pentru mine, e ceva firesc De-asta mã iubeºte tot mai mult poporul.

Eu v-am luat sub braþul meu ocrotitor Eu v-am pus pe liste, eu am pus ºtampila Eram zeul vostru binefãcãtor Iar apoi, trãdarea... Dumnezeu cu mila...

Lumea mã priveºte ca pe-un salvator Eu cãmaºa morþii, vai, am îmbrãcat-o!

Fã posibil, Doamne, ca acest popor Sã nu cadã jertfã pe altarul NATO.

Nu sînt eu de vinã cã se furã tot Inclusiv alegeri (de nu s-ar mai face!)

Eu i-am dat Mafiei, zilnic, peste bot Iar în vremea asta voi cãdeaþi la pace.

Singur mi-am dus crucea, ca Isus Christos Chiar ºi azi fac slalom greu printre procese Dar n-am pus o clipã Tricolorul jos N-am intrat în nici un joc de interese.

Numai eu ºtiu, Doamne, cît am pãtimit Dar nu se terminã nici acum calvarul.

Totuºi, este bine cã ne-am lãmurit: Voi aþi luat caimacul, eu am luat amarul. Îmi asum destinul, nu regret nimic Parcã sînt fraþi gemeni toþi sacrificaþii „Nu pot altfel!“ - iatã, pot ºi eu sã zic Precum Martin Luther, ce-a sfidat prelaþii.

Da, sînt uraganul cel devastator!

Da, ard putregaiul speciei umane!

Parcã oºti de îngeri albi mã poartã-n zbor ªi îmi plec genunchii numai la icoane.

Mafia Calabrezã La’Ndràngheta PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

ROMÂNIA NU MAI ARE OPOZIÞIE – PARTIDUL UNIC, STRÎNS UNIT ÎN JURUL UNUI SURDO-MUT AFLAT, PERMANENT, ÎN VACANÞÃ

Paginile 12-13

Florian Coldea – pãpuºarul din spatele sistemului Pagina 15

„Liniºte de iarnã“, tablou de Liliana Radu

Rînd pe rînd, ºefii aºa-zisei Opoziþii s-au predat la DNA. Nu ca sã li se punã „brãþãri“, ci ca sã scape de ele. ªi Gabriel Oprea, ºi Liviu Dragnea, ºi C.P. Tãriceanu au Dosare Penale. Ba chiar ciocoiul din Teleorman are o condamnare, într-o primã instanþã, aºteptînd, cu sufletul la gurã (la mustaþã), ca în septembrie sã fie salvat, sau încarcerat. ªi atunci, cum sã nu invoce, ºi el, Interesul Naþional, dupã modelul brevetat de Gabriel Oprea? De o prostie fãrã margini a dat dovadã cel

Þara noastrã pierde ºi acest rãzboi Ce capitulare grea ºi ruºinoasã!

Parcã bate ceasul Zilei de Apoi Antichrist dã buzna peste noi în casã.

Toatã lumea tace. Nu-i nici un ecou.

Numai eu trag, zilnic, clopotul cel mare. „Somnul cel de moarte“ i-a cuprins din nou Pe românii noºtri fãrã apãrare.

Atmosferã sumbrã... Mulþi se sinucid Unii fug din þarã, sau fac cozi la moaºte.

Interlopii spurcã fiece partid Simt cã un dezastru ºi mai rãu ne paºte.

Lupt pe douã fronturi: cu mai vechi duºmani Dar ºi cu ingraþii ce mi-au stat alãturi.

Ei îºi vînd ºi morþii pentr-un pumn de bani. ªi sã nu-i faci þãndãri? ªi sã nu îi mãturi?

CORNELIU VADIM TUDOR Noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013 (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive”)

de-al treilea individ, grecul trãdãtor C.P. Tãriceanu, care a scos de la naftalinã cliºeul ieftin, de manechin de la APACA: „România trebuie sã devinã a 7-a putere economicã a Europei!”. A mai spus inepþia asta de zeci de ori, ca dovadã cã el habar n-are de politicã ºi recurge la cliºee infantile, pe care le crede de mare efect. „Nu existã trãdare fãrã grec la mijloc!” – îi spunea Eminescu fratelui sãu mai tînãr, cãpitanul Matei, apropo de Caragiale. Dar cine era Caragiale ºi cine e mangafaua Cãlin? útia conduc România? Da, din pãcate, ãºtia. Ei cicã au îngropat securea rãzboiului. În realitate, au îngropat Opoziþia. Ilie Moromete zicea: „Mã, bãiete, ºi cum ai sã conduci þara fãrã Opoziþie?” (citat din memorie). (continuare în pag. a 6-a) CORNELIU VADIM TUDOR Duminicã, 30 august 2015 (Text preluat din ziarul „Tricolorul“)

NR. 1381 zANUL XXVIII zVINERI 24 FEBRUARIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Fotbaliºtii noºtri ºi umbra lui Mircea Rãdulescu la Cozia Uraaa! Moþata Doina Cornea a fãcut ouã roºii de Paºti Escrocul internaþional Cruceanã ºi poliþia noastrã care doarme-n cizme Caºcavalul doamnei Tãnþica Robu John Raþiu? Îl pupãm pe papillon!

PARTEA A II-A Ehei, nepoþii moºului, ia sã vedem cu ce se îndeletnicea, prin 1988, coana Tãnþica Robu cea plinã de vînãtãi ºi nãbãdãi... Achtung, achtung, musca-n pod cã dãm drumul la gramafon! Aºadar, pe cînd ploua mãrunt ºi plecau pãsãrile migratoare de la ,,Avicola” Titu direct în frigiderele Gospodãriei de Partid, madam Constanþa Robu s-a prezentat destul de umilã la cîrciumioara ,,Expres-Bulevard”, de pe Bd. Gheorghiu-Dej, ºi-a cerut de la bucãtãrie 1,5 kg de caºcaval - pe motiv cã are o masã importantã în familie. Din pãcate, tocmai atunci venise hotãrîrea aia stupidã, care interzicea sã se mai vîndã marfã pentru acasã. Bieþii oameni au dat din colþ în colþ, cã hîr, cã mîr, cã le e fricã de consecinþe numai cã voluntara Tanþa le-a dat toate asigurãrile, ba chiar s-a legitimat cu miraculosul sãu document de procuror-ºef adjunct la Sectorul 5! Normal cã pînã la urmã a primit marfa, pe ºest, s-a dus acasã ºi-a halit-o cu bãutorul fruntaº al Capitalei, dupã care ce credeþi cã a fãcut? Poate a studiat niºte tratate de drept penal, ori i-a scris amantului Herºcovici prin Occidentul pierzaniei, ori s-a vãzut cu vreun alt luptãtor vînjos împotriva dictaturii?! Nu, le-a fãcut ea ºi pe-astea, cu prisosinþã, dar în acea zi de toamnã s-a dedat la o ticãloºie fãrã seamãn: s-a prezentat la primarul-general al Capitalei ºi i-a pictat pe nenorociþii ãia de la restaurant în culori atît de murdare, ºi atîta i-a turnat ºi i-a batjocorit pentru încãlcarea legii, încît au fost concediaþi mai mulþi oameni douã casiere au fost imediat date afarã, responsabila a fost schimbatã din funcþie, iar inspectorul de resort al Capitalei, pe nume Olteanu, a fost concediat ºi a ajuns economist la „Ascensorul“. Þineþi minte fabula cu corbul ºi vulpea? Cam aºa o vulpiþã rea ºi muºcãcioasã a fost coana Tanþa ºi, din pãcate, mai e ºi azi... Gura tîrgului spune cã regizorul Dan Piþa, exasperat de lipsa mijloacelor tehnice ale studiourilor noastre, i-ar fi spus distinsului sãu amic din tinereþe, procurorul-general Mihai Ulpiu Popa: „Mai dã-mi ºi mie din aparatele alea confiscate de Procuraturã de pe la demnitari, cã tot filmeazã oamenii tãi pe la nunþi”. Sã-l mai albim puþin cu niºte bulgãri de zãpadã pe Nelson Mandela al nostru, adicã Andrei Pleºu, ºi sã consemnãm execuþia ireproºabilã pe care i-a organizat-o, chiar în fieful sãu Televiziunea -, reputatul dramaturg Paul Everac. Chiar aºa, domnule Petre Roman: de ce nu încercaþi o rocadã utilã, adicã sã-l puneþi pe Everac ministrul Culturii ºi pe Pleºu în locul acestuia, la masa de scris cum ar veni?

L-a bãtut cineva pe bucãlatul transcendental în cuie, v-a fascinat, oare, pe toþi, vã vorbeºte în pilde ºi citate antice ºi cãdeþi pe spate de plãcere, ce se întîmplã oare, acolo, la guvern, de vã joacã libarca asta pe degete? Din nou despre acest Nistorescu Cornel, bolnav de dischinezie cerebralã, boalã rarã, pe care doar el o are: noi înþelegem cã e necinstit ºi netalentat, dar de ce trebuie sã fie ºi grobian? Într-un articol publicat în revista cu chenare negre, „Cuvîntul“, reputatul oligofren îi jigneºte pe domnii Alexandru Bîrlãdeanu ºi Dan Marþian, folosind expresii f.f. urîte: bulangii, izmene gãurite, rahat, hazna º.a.m.d. Se poate, cumnate? Orice s-ar spune, cele mai frumoase voci ale televiziunii aparþin doamnelor

C A R I C A T U R I

Mariana Zaharescu ºi Irina Nistor. În repetate rînduri am atras atenþia asupra pericolului pe care îl reprezintã pentru spiritualitatea þãrii acapararea presei de cãtre infractori, obsedaþi sexuali, dezechilibraþi psihic ºi, nu în ultimul rînd, trãdãtori de þarã. Iatã cã am avut mînã bunã ºi în ceea ce priveºte revista „Caþavencu“. Timp de un an de zile, aceastã dejecþie volantã a constituit tot ceea ce poate fi mai obscen, mai vulgar, mai antiromânesc în peisajul publicisticii noastre. ªi, ca dovadã cã se confirmã tot ceea ce am scris noi, s-a produs explozia: soþii Nacu, patronii revistei, au ºters-o englezeºte cu mangoþii ºi i-au lãsat pe ceilalþi derbedei cu buza umflatã!

Derbedei care îºi meritã soarta, pentru cã, sub bagheta acestei puºlamale pe nume Mircea Toma, ei au insultat ºi insultã pe mai departe obrazul cinstit al românului.

Priviþi ce se scrie în nr. 52, sub titlul de o cumplitã vulgaritate, „Bula Galului“: „Iar bula galului e fericitã nevoie mare cã va rãmîne pentru eternitate înfiptã ca un priboi de aur în mintea, în inima ºi-n gura acestui popor minunat!“. Nimeni pînã acum nu ºi-a permis sã jigneascã Poporul Român aºa cum o fac psihopaþii de la „Caþavencu“, cei care, sub pretextul unui transparent joc de cuvinte ºi de foneme, comit un sacrilegiu inimaginabil. Iar legea nu zice nimic, Parlamentul tace, Procuratura se ocupã de noi (?!), dar nu-i vede pe sifiliticii eruptivi, pe scurt, populaþia calomniatã a acestei þãri are toatã justificarea sã-ºi facã singurã dreptate!

Bucãtãreasa cu barbã ºi cu ochi ca lãturile de peºte, l-am numit pe Szocz Geza, îºi pune iarãºi fustele în cap ºi dã un interviu necontrolat la „Magyar Nemzet“. Ia uitaþi-vã, fraþilor, ce-i în capul ca un termos spart al acestui exponent al fascismului unguresc, care spurcã aerul Senatului României: „De pildã, comunitatea de cea mai mare importanþã, adicã cea a germanilor, are o atitudine foarte rezervatã faþã de U.D.M.R., nu are o deschidere faþã de noi, nu este dispusã sã colaboreze.

Pãrerea mea este cã conducãtorii (sic!) germanilor ºi Guvernul Român au ajuns la o înþelegere, în sensul cã nemþii care rãmîn în þarã se vor bucura de o reabilitare economicã ºi politicã amplã, iar cerinþele lor culturale vor fi satisfãcute pe deplin - motiv pentru care ei nu vin cu pretenþii. În terminologiile lor putem regãsi, ne putem reîntîlni cu repetarea ideii fixe (?!) a statului naþional român. Dar putem vorbi ºi despre celelalte organizaþii: unele din ele manifestã încredere în noi, altele, în schimb, nu - în acest domeniu, sarcina noastrã cea mai importantã o consider sprijinirea formulãrii cerinþelor reale ale þiganilor.

Sã încercãm sã devenim pentru ei parteneri de încredere ºi sã-i ajutãm în domeniile cultural ºi social“. Pe scurt, neobrãzarea acestui hipopotam umflat cu pompa papricaºului ºi a palinkãi bate cam aici: 1) românii au o idee fixã cu Statul Naþional Român, care deci nu e naþional, ci probabil multinaþional sau internaþional; 2) bãieþi deºtepþi, nemþii i-au trimis la plimbare pe boangheni, refuzînd sã intre în jocul lor periculos pentru Statul Român; 3) în crizã de alianþe, honvezii i-au luat în braþe pe þigani, pe care vor sã-i împingã în faþã, pe post de berbece. E limpede, nu? Uite de-aia sîntem cît se poate de duri cu liderii lor, de-aia nu le va

merge cu noi niciodatã ºi o sã-i luãm ca pe popice pe unde-i prindem, atît prin presã, cît ºi în Parlament, pentru cã sînt ticãloºi, pentru cã ei nu vor drepturi, nici mãcar privilegii, ei vor dezastrul total al României. Ne mai creeazã, oare, vreo minoritate atîtea probleme ca ungurii? Nici germanii, nici evreii, nici sîrbii, nici turcii ºi nici ceilalþi cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu sã trãim laolaltã pe pãmîntul României nu zic nimic, îºi vãd liniºtiþi de munca lor, de familiile lor, de viaþa lor.

Numai ungurii parcã au ardei iute la popou, numai ei îºi agitã steagul ãla prãzuliu ca o vitrinã de aprozar, numai ei ne tot reclamã pe la forurile mondiale, ca niºte coabe, doar-doar ne va haºura cineva harta în vreo 7 provincii.

Ehei, þãranul român are el un leac pentru cîinii turbaþi!

Spre onoarea lui, dl. John Raþiu acordã un foarte lucid interviu ziarului „Adevãrul de Cluj“, din care desprindem: „Eu sînt împotriva unui partid etnic, cum este, de exemplu, U.D.M.R.-ul. Nu este corect!

Dacã este democraþie, deosebirea între oameni se face pe criterii de poziþie în ceea ce priveºte administrarea statului, nu altfel. Ei ar trebui sã fie liberali, socialiºti, naþional-þãrãniºti º.a.m.d. Atunci da, dar de ce existã aceastã organizaþie pe baze etnice? Pentru cã ei se considerã discriminaþi, neprivilegiaþi, dupã pãrerea mea“. Aceastã trezire la realitate a lui mister Raþiu se simte ºi în publicaþia sa, „Românul liber“, unde putem citi recent: „Printre materialele primite la redacþie se aflã ºi stenograma lucrãrilor unei ºedinþe a U.D.M.R.-ului, în care se fac auzite niºte cereri ºi niºte îndemnuri de þi se face pãrul mãciucã“. Sã fie vorba, oare, despre mãciuca din pãrul pe care îl are dl.

Rãzvan Theodorescu? Oricum, amorezul doamnei Margaret Thatcher ºi-a revenit frumos din seriile pe care le-a tot primit, aºa cã îi spunem cu toatã francheþea: Coane Iancule, te pupãm pe papillon! O propunere pentru „Cartea Recordurilor“: Uniunea Scriitorilor din România are peste 900 de pensionari, dintre care cei mai mulþi (ca Ana Blandiana, de pildã) încaseazã pensia de pe la vreo 30 de aniºori... „Cea mai tristã zi a noastrã e ziua în care nu am rîs deloc“ - scria Chamfort. Iatã cã televiziunea noastrã ºi-a adoptat rapid acest motto ºi, de vreo douã sãptãmîni, exact cînd ne e lumea mai dragã, ne bombardeazã pînã la intoxicaþie cu un anunþ publicitar: este vorba despre un concert de muzicã balaoacheºã, în care evolueazã celebrii cîntãreþi Sanda Gore de la Curcani, Curcanul de la Coteþ, Fulgericã, Vijelie, Lapoviþã, Neluþã, Mieluþã, Copilul minune de la Fîntînele, Femeia cu Favoriþi ca FranzJoseph, ba chiar ºi Franz-Joseph reîncarnat într-un þambalagiu diliman, apoi Aripicã Privatizatu, Panseluþa Tolomaca, Andromaca Mulge Vaca ºi multe alte glorii ale cîntecului de pahar. Ce-aveþi, fraþilor, cu noi? Pentru cîteva zeci de mii de lei pe care vi le plãtesc lãutarii în schimbul acestor anunþuri, e normal sã ne sufocaþi de sfintele Paºti, de cîte 4-5 ori pe searã, cu anunþuri despre mareea neagrã care a invadat plajele culturii naþionale? Domnule Cap de Cauciuc, parcã te pretinzi ’telectual, ia mai lasã lãutarii din braþe, cã ãsta-i Postul Naþional de Televiziune, nu Birtul ,,Strugurel”, unde romii ursari muºcã din halbe! ªi à propos de romii ursari: incalificabilã crima pe care unul dintre ei a comis-o în ziua de Paºti, înfigînd cuþitul în gîtul unui student român de numai 20 de ani... E inutil sã mai spunem cã pe þiganii muncitori ºi cumsecade îi preþuim, n-avem nimic cu ei - dar vom fi fãrã milã cu hoþii, cu asasinii, pentru cã, altminteri, România va pieri. Anul acesta e decisiv: se hotãrãsc organele politice ºi poliþieneºti sã facã treabã, atunci e bine; dacã nu se hotãrãsc ºi sînt timorate de cîþiva nemernici de prin presa de opoziþie ºi de prin strãinãtate, sã ne lase pe noi, cã aºa facem o curãþenie, mamã, mamã, dor de mamã!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Arborele ginecologic Iar continuã lupta împotriva corupþiei Grija statului faþã de borfaºi Pãrinþii sistemului parazitar Lolita, pe invers Azi în Timiºoara, mîine-n toatã þara Primul loc la nesãnãtate Cresc preþurile Hoþul de mirese Goþiu nu e hoþu’ Prietenii extratereºtrilor e bulangii Proºtii din Parlament Sãraca þarã bogatã Viitorii lideri ai Mafiei Cel mai informat consumator Perforarea aurei Ultimul sãrut al pitonului Sex pe reþetã Se rupe þara, ipocriþilor? Imnul corporatiºtilor: ,,Multinaþionala” Profitorul Ordonanþei 13 Revoluþia din decembrie A reînceput ,,Românii e talentaþi”. E acea emisiune în care concurentele, în general membre ale Academiei Române de la Fãurei, îl sfãtuiesc pe Florin Cãlinescu sã le caute talentul în arborele ginecologic. Cicã toþi ne tragem de acolo, chiar ºi ateii. Prima ediþie a scos la rampã o femeie de serviciu care cîntã operã destul de foarte biniºor. Bine, are 11 ani de canto la bazã, inclusiv Conservatorul. Dar face altceva decît a învãþat la facultate, ca 80% dintre tinerii licenþiaþi ai României. Da, asta e imaginea nefardatã a realitãþii. Trist, dar adevãrat. Gluma anului îi aparþine lui Gudureanu (el zice cã e premierul României!): ,,Vom continua lupta anticorupþie”. De parcã pînã acum a strîns-o de beregãþi pînã i-au sãrit ochii ca la melci, dupã care a bãgat-o în pãmînt pînã la brîu! Sorine, las-o jos cã mãcãne! ªi dacã nu era aºa-zisa lume civilizatã sã te tragã de urechile alea de bãnãþean, nu te alegeai nici cu aceastã declaraþie. Cã, din cîte se observã, protestele nu te-au miºcat nici un pic.

L-aþi dat mulþimii pe mãruntul gãinar Ciordache, ºi cu asta basta, vã doare la bascã. Dar, dincolo de aceste rãutãcisme, nu te lãsa, dã-i ºi luptã cu corupþia, arde-o la muian. Poþi sã începi cu Dragnea. ,,Hrana unui deþinut costã 32 de lei pe zi, iar a unui bolnav internat în spitalele româneºti, numai 15”. Pentru bolnavi nu s-a gîndit nimeni sã dea o ordonanþã. Noroc cu popii, cã sînt sãritori. Întrebare întrebãtoare: Care sînt gunoaiele umane care au creat sistemul parazitar din România? Or fi alde Iliescu, Roman, Constantinescu, Nãstase, Bãsescu, Tãriceanu, Boc, Iohannis, sau lãturile din jurul lor? Sau toþi la un loc? Ar trebui organizat un referendum pe tema asta, sau ar fi o cheltuialã inutilã? Un elev din clasa a XI-a, de la un Seminar ortodox din Piatra-Neamþ, s-a aruncat de pe un pod, fiindcã avea o relaþie cu profa de românã, mamã a 3 copii. Faptul cã lingvista era soþie de preot nu poate fi o scuzã pentru relaþia nepotrivitã, chiar dacã arzoaicei nu-i plãceau posturile (erotice). Viaþa bate filmul cu bagaboante. Ce dragoste mistuitoare o fi fost în sufletul acelui adolescent, de care a profitat, în toate poziþiile, fãrã mustrãri de conºtiinþã, coana preoteasã! Ce scenariu s-ar putea scrie! Un fel de ,,Lolita” pe invers, de un tragism înfiorãtor. Doamna profesoarã a fost regulatã, pardon, arestatã, de procurori, deºi este gravidã în 6 luni! Þinînd cont cã tînãrul s-a sinucis acum douã luni, al cui o fi copilaºul nenãscut? Preotul susþine cã e al lui, lucru care a ajutat-o pe devoratoarea de adolescenþi (se pare cã nu e la prima gustare) sã fie plasatã în arest la domiciliu. Sã sperãm cã-i vorba de domiciliul conjugal, nu de Internatul de bãieþi... Soþul Infantei Cristina a Casei Regale a Spaniei a fost condamnat la 6 ani ºi 3 luni pentru fraudã fiscalã, în timp ce mlãdiþa regalã s-a ales doar cu o amendã de 265.000 de euro. Aºa cã guvernanþii spanioli vor da o Ordonanþã de Urgenþã, în nocturnã, ca proºtii, ca sã-l scape pe fostul handbalist de aglomeraþia din cantonament.

Cã ºi la ei e lume multã la þuhaus, dupã invazia romilor, care sînt aproape la fel de periculoºi precum politicienii români.

Studenþii vor cãlãtori gratuit doar între localitatea de domiciliu ºi cea în care se prefac cã învaþã, asta deºi, iniþial, Guvernul stabilise altceva. Dupã ce a dat cu douã mîini, Cabinetul Gudureanu începe sã ia cu una, prin intermediul Parlamentului. Cealaltã e încleºtatã pe buget. Sub baghetele magice ale þãrãnistului Ciuhandu ºi liberalului Robu, þiganii din Clanul Cîrpaci ºi alte opinci au pus laba pe 967 de imobile din Timiºoara. ,,Azi în Timiºoara, mîine-n toatã þara!”, parcã aºa a început ,,Olimpiada Hoþiei”? Potrivit Indexului European al Sistemelor Medicale (EHCI), România se aflã pe locul 35 din 35 în privinþa performanþelor Sistemului de (Ne)sãnãtate. ªi-n vremea asta, în faþa Guvernului se fac rime îmbrãþiºate ºi se cîntã la balalaicã hituri rãsuflate. Precaritatea clasei noastre politice reiese ºi din dilema acestor proteste; revoluþionarii de cafenea i-ar da jos pe gudureni, dar n-ar avea pe cine pune în loc. Toþi seamãnã ca niºte picãturi de apã murdarã. Aþi observat cã s-au mãrit pensiile ºi unele salarii? Probabil n-aþi observat, din cauza scumpirii gazelor, a energiei electrice, a RCA-ului... ªi ne-am urcat abia pe prima treaptã a scãrii. Spiru Haret spunea: ,,M-am strãduit ca din învãþãtori ºi preoþi sã creez o forþã care sã ridice þãrãnimea”. Astãzi, învãþãtorii sînt cu o treaptã mai jos decît iobagii, pe care preoþimea îi înalþã la cer. útia fie n-au auzit de Spiru Haret, fie n-au înþeles mesajul.

Rãutãcioºii zic cã Dragnea e atît de hoþ, încît ºi-a furat singur mireasa. Pe Sorin Grindeanu. Circulã o serie de zvonuri improbabile: Elena Udrea se mãritã, Simona Halep va deveni mamã ,,curînd”, iar Traian Bãsescu nu mai navigheazã pe mãrile de whisky ale lumii... Sediul AEP a fost spart, dispãrînd documentele finanþãrii USB (USR ,,Uniunea Salvaþi România”, sanchi!). Nu, n-au spart uºa, cum ar fi fãcut strãmoºii lor în anii '50, ci fiºierele. Ei cred cã în felul ãsta primitiv scapã de acuzaþiile de delapidare, spãlare de bani ºi conflict de interese. Autoritãþile n-au nici o pistã (toate sînt la Capatos ºi Medelin Ionescu), însã dincolo de orice bãnuialã e senatorul Goþiu care, la acea orã, fãcea nãniþã, cu capul pe masa de biliard. În urmã cu 77 de ani, Winston Churchill scria despre extratereºtrii care ar da tîrcoale Pãmîntului. I-ar fi invitat la un pahar, dar bãuturã nu era destulã, aºa cã s-a apucat de distracþii lumeºti, precum cel de-al II-lea rãzboi mondial. Lui i-a ieºit; nouã, românilor, mai puþin, din cauza pasiunii lui mistuitoare pentru împãrþirea lumii pe ºerveþele nazale. ,,Ce vã uitaþi aºa la mine, nu aþi mai vãzut un prost în Parlament, sau care e treaba?

Numai eu cunosc cel puþin 10 colegi mult mai proºti decît mine (...) Sînt umilul reprezentant al miilor de proºti care m-au votat”, a rãbufnit, într-un moment de sinceritate maximã, senatorul (PSD) ªerban Nicolae. Sincer sã fiu, aveam o bãnuialã cã Parlamentul e mai degrabã o ªcoalã de Corecþie a Vieþii de Huzur decît un for legislativ, dar nu eram sigur. Numai resursele energetice ale României descoperite în Marea Neagrã depãºesc peste 100 de miliarde de metri cubi. Dar, aceste zãcãminte de gaze vor fi exploatate de strãini (Exxon, OMV). A avut grijã Tãriceanu sã nu devenim independenþi energetic. Ne vom cumpãra propriile resurse de la alþii, numai pentru cã poporul ãsta a fost laº ºi a acceptat sã fie condus de ºnapani. Cine va fi viitorul lider al Staborului Roºu? E o întrebare care îºi va gãsi un rãspuns mai repede decît credeþi... Matrozul Chior se laudã cã a fost ,,cel mai bine informat lider politic român”, dar cã n-a ºtiut ,,decît 10%”. Vedeþi unde duce bãutura?! Aºa-i cã la Injustiþie nu se putea ajunge mai jos dupã mandatul ministrului ,,Altã întrebare”? Aveþi puþinticã rãbdare! Sau ,,performanþa” a fost deja depãºitã?! Ozana Barabancea, un fel de bufniþã cu ifose de privighetoare, a refuzat sã fie imaginea unei clinici care ar fi dorit sã-i micºoreze stomacul, fiindcã nu doreºte, citez aproximativ, sã-i fie perforatã aura! Corect, mai ales cã atuul ei nu este gîtlejul, ci abdomenul burþii. Unei modeliþe d-astea de canapea i-a murit pitonul, deºi i-a fãcut ºi respiraþie buºon la buºon. Sau poate tocmai d-aia. Ponta îl criticã pe Gudureanu. Inutil, premierului nu-i pasã decît de Livache.

Atîta doar cã ruda lui, fostã ºi ea în post mare, dupã cum se ºtie, putea sã se abþinã s-o facã public. Rufele se spalã în familiile mafiote, vorba unui proverb contemporan. Neamuri proaste! Liga I a pornit la drum, printre troiene, într-un anonimat incredibil. Sînt meciuri la care au plãtit biletul 4 spectatori! Alea cu 60-70 de microbiºti deja viseazã la Liga Companionilor. Sînt mai mulþi spectatori la protestele de la Cotroceni, unde se face cã arbitreazã plictisitorul Iohannis.

România a intrat în Cartea Recordurilor Bizare cu cel mai lung cîrnat, cea mai mare salatã politicã ºi alte obscenitãþi. Dupã protestele din Piaþa Victoriei, va fi omologat ºi cel mai lung sex oral adresat ºefului Guvernului.

Nu, nu de Gudureanu este vorba. Cã tot veni vorba...

Partidul Verde din Germania a hotãrît, dupã un îndelung proces de consultare ºi masturbare internã, sã introducã un proiect de lege, prin care orice bolnav care are nevoie de sex ºi n-are posibilitãþi financiare poate apela la prostituate, pe bazã de reþetã prescrisã de medic! ,,Tratamentul” va fi plãtit de la Bugetul de Stat Caprã. Iatã ce înseamnã o democraþie erectã, iatã pînã unde s-a ajuns cu grija faþã de orgasm! Tot sã suferi dupã puþã în Germania! Cred cã ºi axioma aia filosoficã - ,,ai reþetã, n-ai reþetã, vremea recomandãrilor medicale trece” - tot de vreun neamþ a fost inventatã...

Vedeþi cît de ipocritã e lumea presei! În timp ce patrioþii români trag semnalul de alarmã (de aproape 3 decenii) cã pericolul destrãmãrii României e cît se poate de real, fiind taxaþi pe nedrept ca extremiºti, nebuni ºi alte drãgãlãºenii, acum se dau de ceasul morþii exact otrepele care-i puneau la stîlpul infamiei! Nu vã e ruºine, mãi, bagabonþilor? ªi vouã, curvelor, nu vã crapã tencuiala obrazului? V-aþi vîndut pentru

o teicã de tãrîþe nu doar demnitatea, ci ºi þara. Sînteþi la fel de ticãloºi/ticãloase precum stãpînii voºtri... Dat fiind profilul multor demonstranþi, ar trebui ca la începutul ºi la sfîrºitul protestelor sã fie cîntatã ,,Internaþionala”. Mã rog, ,,Multinaþionala”, cum se numeºte acum. Ca sã stabilim ºi concluzia Ordonanþei 13, chiar dacã a fost abrogatã; de ea nu a profitat Dragnea, ci Iohannis. Care, din Mortulpolitic-viu-de-sub-scara-fãrã-trepte, a redevenit Mutul în vacanþã. În cinstea acestuia, de ,,Sîmbãta morþilor”, la Piteºti, a fost organizat un miting pro-guvern. Nu mai redãm urãrile de mamã, din pudoare... Printre oratori a fost ºi un deputat condamnat definitiv (cu suspendare), care a cerut ,,sã nu ne mai bage la închisoare unul cîte unul”. Bine, mã, dacã nu vreþi solo, intraþi toþi odatã! Dar ia sã vedem cum profitau tãtarii de pe urma revoluþiilor decembriste, cu ajutorul nepreþuit al cronicarului Adi Sfinteº, care le povesteºte, în celebra lui carte, de zici cã a fost acolo: ,,La mongolii ãºtia, cãpeteniile trãiau mult ºi bine cã, vorba aceea, nu trãiau din sacul lor. Cu toate acestea, pînã la urmã dãdeau ºi ei colþul, ceea ce se întîmplã ºi cu Ogodai (1226-1241), care-ºi încheie socotelile cu lumea pe care o mai lãsase în viaþã, aºa cum o lãsase (ciungã, oloagã, chioarã, fãrã nas, urechi, ori altã protuberanþã a corpului) exact în decembrie, luna tradiþionalã a loviturilor de stat, pe fundal de miºcare popularã. Din cauza decesului prematur, generalii mongoli, împrãºtiaþi pe aproape tot Globul, au considerat cã-i cazul sã încerce ºi ei Marea Galbenã cu degetul, în speranþa cã vor fi unºi în fruntea bucatelor. Dupã 5 ani de tranziþie, în care de imperiul lor era gata sã se aleagã praful, în frunte a fost ales, în ciuda sondajelor de opinie efectuate direct pe trupurile adversarilor, un naºparliu de-l strigau, la miºto, Muiuk, deºi în acte scria clar: Guiuk (1246). În aceste circumstanþe, Batu-han ºi Subutai nu s-au mai întors în Europa, cã iscoadele i-au prevenit cã nu mai au la ce: «în afarã de þara valahilor, nu mai e mare lucru de furat».

Aºa se face cã Subutai a mai omorît o mulþime de chinezi, mici, dar uºor de transportat în valize, dupã care le-a luat prime-time-ul tuturor cu ultima ispravã. La îndemnul sfetnicului sãu, nepreþuitul cãlugãr ºaolin Va-si-le, Subutai a dat un exemplu de moralitate cum numai la unii þãrãniºti, gen Ion Diaconescu, mai gãseºti. Ei bine, cel mai vestit general al acelui secol, comparabil în istorie cu Napoleon, Petru cel Mare, ori cu colonelul Truþulescu, le-a cerut voie ºtabilor sã se retragã din activitatea de zi cu zi: «Cã m-au obosit peste mãsurã dezbaterile parlamentare, la care, din obiºnuinþã, nu precupeþesc nici cel mai mic efort, nici o picãturã de energie ºi dorm cîte ºapte-opt ore neîntrerupt, de nu mã mai pot odihni acasã, ºi fumez þigarã de la þigarã ca bietul Coposu, care e drept cã fuma mai mult, dar era ºmecher, nu trãgea în piept. Eu nu vreau sã paþ ca el ºi, mîine-poimîine, sã mã solicite soldaþii sã conduc iar þara. Cã-s bãtrîn ºi, dupã cum zicea ºi nevastã-mea, de-acu încolo geaba e voinþã, dacã nu e putirinþã». Primind încuviinþarea tuturor, Subutai s-a retras în yurta sa sãrãcãcioasã de pe malul Fluviului Tula, pînã cînd Scaraoþchi s-a hotãrît ºi l-a solicitat sã-i fie sfetnic, aºezîndu-l de-a dreapta sa. Sã mã ierte ºaolinul Va-si-le cã spun adevãrul, dar locul protejatului sãu acolo era. Pãi Subutai ãsta, care a cîºtigat 65 de bãtãlii ºi a supus 32 de popoare, a produs un dezastru mai mare decît Fondul Monetar Internaþional. Dar tãtarii nu ne-au adus numai belele, ci ne-au ºi scãpat de ele! În acest sens, trebuie sã amintim de înclinaþia lor bolnãvicioasã de a ne rãpi doamnele, care, aflînd de la ºtiri ora viitoarei nãvãliri, tocmai în momentele alea nepotrivite îºi fãceau de lucru prin grãdinã, sau, pur ºi simplu, uitau intenþionat porþile deschise. Aºa se face cã, în ambele variante, pierderile de memorie se încheiau cu excursii de plãcere în Bugeac, unde-ºi înfiinþaserã golanii ãºtia un hogeac de-i ziceau «Coarda de Aur», sau cam aºa ceva, cine mai ºtie, cã unii cronicari, din aceeaºi fãinã cu mine, nu prea dau importanþã instituþiilor, ci evenimentelor. De asemenea, hoþomanii ne scãpau ºi de supraproducþia de grîu, cã ministrul Tureºan nu s-a putut abþine ºi le-a zis-o de la obraz, la emisiunea «Ceaþa satului»: «Vã felicit! Cã eu tot nu ºtiam ce sã fac cu atîta pustiu de grîu.

Voi sînteþi un excelent mecanism de reglare a pieþei. Sã-i transmiteþi ministrului vostru de resort, Criþã Fãniþã, sã nu mai fure grîul, cã-l dau de bunãvoie». Deºi n-a fost foarte explicit, Tureºan a dat de înþeles cã piaþa pe care o regleazã tãtarii e «Piaþa 24 Ianuarie» , de-i zic cîrcotaºii «sãracã», ºtiþi care, aia faþã-n faþã cu spatele gãrii. Dar cel mai mult ºi mai mult ne-au ajutat gãlbejiþii, prin faptul cã ne-au scãpat de vitele cu douã ºi cu patru picioare. Astfel se explicã oprirea ofensivei maghiare, constituirea statelor medievale româneºti ºi plecarea cu burse a mai multor gloabe din mass-media, ori cultura de þînþari . Din pãcate, nu ne-au uºurat de toate vitele, cã tãtarii aveau auzul fin ºi nu le-a scãpat remarca unuia de-al nostru potrivit cãruia «în politicã numai boul e consecvent». ªi atunci, ce ºi-au zis tãtarii: «Hai sã li-l lãsãm lor p-ãsta, poate le þine de foame...»”. Promouºãn: ªtiþi cum s-au format, în realitate, statele medievale româneºti? Nu ºtiþi?

Vai de capul vostru! Tot eu sã vã spun...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

De drag de Eminescu

V

orbind despre Eminescu, vorbim, de fapt, despre þara noastrã. Iar vorbind despre þarã, vorbim despre Poporul Român. Numai cã nu oricine poate fi demn de a vorbi despre toate aceste simboluri perene, ci doar acei români, adevãraþi patrioþi, iubitori de glia strãbunã, spre lauda ºi vrednicia lor. Eminescu, din acest punct de vedere, este cel dintîi mare poet român care a cîntat tot ceea ce þine de românism, de doinã ºi dor, dar, în acelaºi timp, el a dat glas ºi revoltei sale faþã de ceea ce a vãzut ºi a trãit în vremea sa, alãturi de norodul dijmuit de lacomii acelor zile.

Poeziile lui sînt atît de profund gîndite, încît nu ai cum sã le ignori din programul de lecturã. Cu ele au crescut generaþii de cititori ºi, de la el încoace, au plecat pe drumul creaþiei, cu parfumul metaforelor sale, mai toþi scriitorii noºtri. Avem, în acest sens, mãrturiile multora, pe care istoria literaturii le-a consemnat de-a lungul anilor. ªi avem exemplul lui Tudor Arghezi, care nu doar cã ºi-a încãrcat bateriile într-ale creaþiei de la Eminescu, dar a povestit ºi cum l-a vãzut la o vîrstã destul de fragedã, cînd poetul hãlãduia, într-un surtuc sãrãcãcios, undeva, pe Calea Victoriei... Un îndemn în plus, pentru noi, de a scrie, ori de cîte ori avem ocazia, despre Luceafãrul nostru, care emanã atîta luminã dãtãtoare de viaþã peste grãdina poeziei româneºti. El a scris în limba noastrã, dînd sensuri nebãnuite slovelor, a vorbit, a plîns ºi a iubit cu toatã puterea fiinþei sale, care a fost hãrãzitã de Dumnezeu cu geniul creaþiei poetice ºi cu credinþã în blîndeþea cuvîntului creºtin.

Iatã pentru ce Eminescu este iubit. Iatã pentru ce este nemuritor. Dar Eminescu mai trebuie înþeles ºi apreciat ºi pentru zbuciumul sãu, de-a lungul unei vieþi în care s-a confruntat cu mari neajunsuri, fãrã a face rabat de la convingerile sale.

Spre deosebire de mulþi dintre autorii zilelor noastre - scriitori, poeþi, gazetari -, care stau cu ochii dupã bucata de pîine cea mai mare, fãcînd politica scrisului nu dupã talent ºi inimã, ci dupã buzunar ºi avantaje materiale dintre cele mai grozave.

Altfel nu se explicã traiul îndestulat pe care-l duc, excursiile în þãri exotice, maºini luxoase... Pe cînd el, sãrmanul, a scris... A strigat, dînd glas durerii neamului, crezînd cã prin scrierile lui

Personalitãþi cu care ne mîndrim

I

storicul Dinu C. Giurescu, vicepreºedinte al Academiei Române, a împlinit, la 15 ianuarie a.c., vîrsta de 90 de ani. Întrebat de reporteri ce mesaj ar scrie pe prima filã a unui manual de Istorie a României, conceput de domnia-sa, academicianul a rãspuns: ,,Sîntem de aici”. Emoþionant ºi plin de semnificaþii un asemenea mesaj, din care reiese simþirea sa profundã, de slujitor al istoriei ºi de patriot. Gãsim, totodatã, în cuvintele sale, ºi un îndemn puternic, adresat mai ales tinerilor, de a-ºi cunoaºte rãdãcinile din care se trag, de a respecta trecutul României ºi al Poporului Român, de a-ºi apãra identitatea ºi valorile naþionale. Conectat permanent la viaþa cetãþii, observator atent la tot ceea ce se întîmplã cu þara noastrã, reputatul istoric atrãgea atenþia,

CIOBURI DE GÎNDURI

DE ZIUA ÎNDRÃGOSTIÞILOR u mult, foarte mult timp în urmã, pe meleagurile noastre au existat niºte oameni fãrã de asemãnare pe pãmînt. Bãrbaþii erau falnici ca niºte brazi, iar fetele erau asemenea zînelor de frumoase. Din spiþa lor, prinse încet sã se ridice un popor vrednic. Atunci cînd tinerii acestui popor se cãsãtoreau, ei îºi jurau credinþã pe vecie, fapt pentru care ºi Dumnezeu din cer i-a binecuvîntat, ca la plecarea lor în lumea de dincolo de noi, pe mormintele lor sã creascã brazi falnici, aºa cum erau tinerii bãrbaþi, iar pãdurile sã fie frumoase ca ºi zînele din poveºti. Multe neamuri din zãri îndepãrtate priveau cu gînduri rele spre acest minunat tãrîm. Dar timpul trecea, ºi, pe mãsurã ce trecea, rãsãreau din pãmînt pãduri de o mãreþie rarã. Aºa s-a ajuns, pînã nu demult, ca þara acestor oameni sã fie toatã împodobitã cu pãduri nesfîrºite. Mii de generaþii de tineri ºi tinere au trecut sub pãmînt, ca de acolo sã sprijine, cu dragostea lor, þara de la suprafaþã. Veþi spune cã nu doar tinerii mor. Adevãrat, aºa este, dar toþi cei care luau calea strãmoºilor, trecînd în lumina cealaltã, deveneau tineri, ºi tineri urmau sã rãmînã în veci. Bunicii noºtri îi cinsteau ºi îi preþuiau pe cei plecaþi, iar cu toatã mîndria codrilor noºtri, ei se fãceau fraþi ºi îºi sãreau grabnic în ajutor la nevoie. Nimeni nu cãuta sã-i facã vreun rãu celuilalt. Iarna, cînd viscole grele loveau poporul de la suprafaþã, cel aflat în necaz mergea la pãdure sã-ºi aducã lemne pentru ca sã-ºi încãlzeascã pruncii, dar dupã spusele unui bãtrîn, acel om, mai întîi se ruga de copacul pe care urma sã-l taie, sã-i dea voie sã facã acest sacrificiu,

C

Polemici

o sã se schimbe ceva în bine ºi în þara pe care o iubea cu dragoste de adevãrat patriot. Dar... iluzii... Corbii au avut grijã sã-l împiedice, urmãrind sã-l îndepãrteze de la lupta sa deschisã, pînã l-au adus în prag de nebunie, prilej numai bun de a-l interna la ospiciu... În pofida lor, Eminescu a triumfat, a învins chiar ºi timpul, pe cînd cei care l-au prigonit s-au pierdut în negura vremurilor. Creaþia lui Eminescu dãinuie, pentru cã posteritatea a zidit-o pentru veºnicie, dînd la tipar o operã completã, intratã de mult în patrimoniul literaturii universale...

Acum? Parcã toate au luat-o anapoda! Nimeni nu mai pune preþ pe familie, pe ºcoalã, pe o prietenie sincerã. Politica e o curvã priceputã la toate, dar care nu poate face nimic bun pentru þara în care trãiesc prea mulþi nevoiaºi ºi oameni neajutoraþi. Analfabetismul a devenit endemic. Sistemul de învãþãmînt românesc e la pãmînt; ºcolile sînt pline de elevi bãtãuºi ºi de profesori depresivi, iar sãlile de curs s-au transformat în bordeluri ºi ringuri de box. Vedem cu toþii realitatea în care se zbate românul, ruºinat de starea în care a ajuns, de lingura mai mult goalã pe care o duce la gurã, cu mîna tot mai tremurîndã. ªi scribii noºtri scriu... trãiesc, fãrã a vedea nimic din toate acestea. Viziunea lor asupra omului obiºnuit, a societãþii e cu totul alta decît aceea pe care o avea ºi o simþea Eminescu... ªi ne întrebãm: unde sînt poeþii noºtri patrioþi?

Unde ne sînt eroii? Pentru cã, în ultimul timp, asistãm la emisiuni televizate cu fel ºi fel de dezbateri publice, dar care fac mai mult rãu decît bine Naþiunii Române. Iatã unde s-a ajuns, ºi nu din cauza democraþiei, ci a omului, care, sub masca ei, face mai tot ceea ce-i trece prin cap cu destinul acestui popor.

Nici Eminescu nu a scãpat de otrava unor asemenea indivizi... Ce nedreptate, cu destinul sãu!... Se ºtie cum a trãit, din biografiile ce i-au fost dedicate, dar iatã cã, ºi dupã moarte, unii încearcã sã-i tulbure somnul de veci. De ce oare? Pentru cã el este marele Eminescu ºi este fiul Poporului Român, un popor care, cîndva, a strãlucit întru demnitate, bunãtate ºi hãrnicie... Acum, rãsunã un cîntec de jale pînã în cele mai îndepãrtate colþuri ale þãrii noastre, care pare cã nu mai are nici conducãtori ºi nici popor. În aceºti ultimi douãzeci ºi ceva de ani, totul a devenit un talmeº-balmeº de idei, de trãiri ºi de sentimente, pe care nici mãcar un poet de talia lui Eminescu nu le-ar putea înþelege...

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” recent, asupra unor evoluþii îngrijorãtoare: ,,Presiunea s-a înteþit pe toate canalele, iar subversivul, propaganda ºi manipularea au atins cote neîntîlnite pînã acum. De parcã fiecare an ce ne apropie de centenarul Marii Uniri îi îndîrjeºte ºi îi struneºte pe cei care vor sã nu prindem suta de ani împreunã, în graniþele României”. ªtim, însã, cã speranþa, prezentã întotdeauna în scrierile ºi rostirile sale, nu l-a pãrãsit pe venerabilul profesor, care a mãrturisit cã îºi doreºte o Românie prosperã, condusã de oameni integri, devotaþi naþiunii noastre ºi care pun mai presus de interesul personal binele þãrii.

Sã-i urãm domnului Dinu C. Giurescu, acest ,,român unic” prin competenþa ºi dragostea lui de þarã, mulþi ani sãnãtoºi, în care sã-ºi desãvîrºeascã valoroasa sa operã, de ziditor al unei Românii demne ºi eterne.

ANTON VOICU spunînd: „Frate, frate de stejar/ Lasã-mã sã tai un par!“. Abia dupã ce invoca aceste cuvinte, se apuca sã taie, atît cît îi trebuia lui, ºi niciodatã mai mult. Cîþi îndrãgostiþi s-au grãbit sã treacã sub pãmînt, ca de acolo sã poarte pe umerii lor þara de sus! Am sãrbãtorit Ziua îndrãgostiþilor! Ce bucurie sus! ªi ce tristeþe jos!

Cei de sus, adicã þara de la suprafaþã, a uitat de tot de þara de sub pãmînt... ªi doar ºi acolo au plecat atîþia ºi atîþia îndrãgostiþi! Iar dacã noi, la suprafaþã, sãrbãtorim ceva strãin de fiinþa noastrã, cei de jos plîng cã urmaºii lor i-au uitat cu totul.

Ba mai mult, i-au vîndut la strãini. Zadarnic s-au cãznit ei sã se ridice din mormintele lor în pãduri nesfîrºite de brazi. Zilnic sînt asaltaþi de inimi de piatrã, zilnic sînt masacraþi fãrã milã.

Lipseºte ºi mila, lipseºte ºi ruga de dinainte de sacrificiu... ªi a venit Ziua îndrãgostiþilor!... Iar ei, bieþii de ei, cei mai frumoºi îndrãgostiþi care ºi-au jurat credinþã sub candela lunii, nu au avut parte nici mãcar de un moment de reculegere... Ce tristã este povestea Neamului Românesc! Sã uiþi lumina în care ai crescut, sã uiþi binele ce þi s-a fãcut, sã pierzi legãtura sacrã a þãrii de sus cu þara de jos, ce poate fi mai tragic pentru un popor?! Iatã de ce, de Ziua îndrãgostiþilor, mi-am pus o banderolã negrã la braþ, în semn de solidaritate cu îndrãgostiþii plecaþi în dor ºi ridicaþi cu vise cu tot în miloane ºi milioane de trunchiuri de brazi ºi stejari! ªi dacã nu pot de unul singur sã opresc un masacru care a speriat ºi munþii, cu siguranþã, împreunã vom reuºi, cã de asta sîntem fraþi! Aºadar, de Ziua îndrãgostiþilor, m-am rugat în tainã pentru toþi îndrãgostiþii plecaþi în dor, dar mai ales pentru cei care au murit a doua oarã!

Iertaþi-ne, fraþilor, pentru zilele în care v-am uitat pe voi, rãtãcind astfel singurul drum pe care ni l-aþi lãsat spre demnitate.

ILARION BOCA

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Academicianul ºi marele profesor de istorie Dinu C. Giurescu a împlinit de curînd 90 de ani de viaþã. Cu acest prilej, în semn de preþuire ºi de respect, revista noastrã îi ureazã mulþi ani sãnãtoºi ºi felicitãri pentru munca sa de slujire onestã a istoriei þãrii noastre.

La un scriitor din Berzovia... Într-un poem al Armeanului Hovhannes din Erzenga Se reliefeazã, emoþionant, Versurile Cu multiple rezonanþe, De mãri ºi de Ocean, Trecînd, parcã, dincolo de spaþiu ºi timp: „E lumea asta ca o roatã: ªi-n sus, ºi-n jos te duce soarta!...

De eºti prea sus cãdea-vei ºi apoi Din nou te vei înãlþa; Aºa lucreazã ºi tîmplarul: El, leagãnul, tot el, sicriul; ªi unul vine, altul pleacã, Iar el lucreazã Înainte”...

Prietenul meu din Berzovia - Cetate care mã poartã cu gîndul La lumea daco-romanã ªi-mi întãreºte credinþa În viitorul neamului nostru De cîntãreþi ºi de poeþi, Creator de eufonii latine, Strãbãtute de apolinice nuanþe, Prietenul meu din Berzovia - Cãlin Chincea -, Asemenea tîmplarului Din poveste, În timp ce, „Ultimul vine, Altul pleacã”...

El scrie înainte, Ca ºi cînd ar spune: „Dezlãnþuie, Doamne, Un vînt salvator ºi, Aruncînd o licãrire În aceste întunecimi, Deschide-mi calea Spre locuri Sigure, Cu adevãruri ªi frumuseþi supreme”...

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Sudoarea de piatrã George Cãlinescu scria undeva despre nu mai ºtiu cine, scump poet strãvechi de-al nostru, cã acesta, lãudînd o cazarmã a soldaþilor ºi declarînd-o mãreaþã, el, Cãlinescu, spirit caustic ºi critic, o remarcase a fi micã, meschinã ºi oarecare.

Vã cer îngãduinþa sã-l cred pe bãtrînul nostru poet, ºi vã cer îngãduinþa sã mã uit, ca un fost student al maestrului, cu ochi miraþi la afirmaþie, iar în loc de pleoape sã am unghii lungi zgîrietoare. Tot dînsul, tot Domnia-Sa, dacã îmi aduc bine aminte, considera Bucureºtiul ca pe un sat mai mare.

Blasfemie!

De-ar mai trãi George Cãlinescu, la mine în casã i-aº da inima mea neritmicã ºi neliniºtitoare, cu dragoste ºi cu însîngerare, sã doarmã peste noapte peste ea, ca pe o pernã zbãtîndã. Domnia-Sa nu mai are cu ce sã vinã la mine în suflet ca musafir, decît cu fragedele cuvinte pe care în harul vieþii a apucat nu numai sã le gîndeascã, ci ºi sã le tipãreascã.

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

La Capºa, înecat de astm, fuma tabac...

S-a spus cã partea slabã a regimului brãtienist a fost administraþia. De privim lucrurile cu ochii de azi, aºa e; dar dacã ne aruncãm privirile la felul cum arãta administraþia înaintea lui Brãtianu, lucrul se schimbã.

Este netãgãduit cã Ion Brãtianu s-a preocupat de reforma moravurilor administrative. Din nenorocire, confuzia care se fãcea între administraþie ºi politicã a împiedicat o vizibilã transformare a ei.

Spre a ridica, pe cît era cu putinþã, prestigiul administraþiei, Brãtianu dãduse prefecþilor puteri discreþionare.

Acestor prefecþi, atotputernici, lumea le zicea satrapi.

Trei au fost prefecþii cãrora denumirea de satrap le-a fost atribuitã mai cu deosebire: Chiriþescu, Simulescu ºi Tache Anastasiu. Fost procuror de Ilfov sub Cuza, avocat de procese corecþionale, Chiriþescu avea o situaþie bunicicã în barou, trecea de om deºtept ºi energic, cînd, la 1876, a fost numit prefect. Prin Vlaºca ºi Mehedinþi, a ajuns la Teleorman, unde a domnit 12 ani aproape. În timpul rãzboiului a adus servicii însemnate armatei care trecea Dunãrea. Dupã aceea, a fãcut o administraþie straºnicã ºi ºosele bune. A excelat mai ales prin alegeri ,,strunã”. Prin energia ºi priceperea cu care lucrase în 1877, a cîºtigat deplina încredere a primului-ministru, iar aceasta a crescut ca urmare a felului în care Chiriþescu reuºea sã obþinã rezultate bune la toate alegerile. Din pricina asta, nu a fost cu putinþã sã-l urneascã cineva din Mãgurele. Îndrãzneþ, tiran, iubitor de fuste, nu era simpatic, dar îl temeau toþi, ºi cu asta Chiriþescu era mulþumit.

Uneori, el a abuzat de încrederea lui Brãtianu. A îndrãznit sã-ºi batã joc de funcþionarii numiþi prin decret de Kogãlniceanu, pe care nu-i trecea nici mãcar în state. Cînd D. Sturdza, ca ministru al Instrucþiunii, i-a dat ordin sã nu îngãduie scoaterea unui director din localul ºcolii sale, el i-a rãspuns cã, îndatã dupã primirea telegramei, a dat dispoziþie proprietarului sã scoatã mobilele directorului din localul comunei. Conu' Mitiþã nu a uitat figura aceasta: de la 1895 ºi pînã la moarte, Chiriþescu nu a mai putut juca vreun rol. A încercat în tot felul sã se mai ridice, dar nu a fost chip sã reuºeascã.

La Capºa, trãgînd tabac, astmul îl îneca de tot atunci cînd vorbea de nerecunoºtinþa liberalã. A murit furios pe partidul pe care îl servise, iar vãduvei sale nu i-a lãsat decît o micã pensioarã, din care abia putea trãi.

Elegia clepsidrei Ninge cu iluzii stinse în absenþã, e un timp cu roþile invers, golul a cãzut în decadenþã cãutînd adrese false-n Univers.

Nici o urmã de metempsihoze, nici un gînd venit din avatar, prin retinã curg aceleaºi poze dintr-o existenþã cu un gust amar.

Este ora marilor dezastre, ce se-ascund de teamã în halouri reci,

ªtiam de multã vreme cã rostirea, ºi gîndirea, ºi scrierea cuvîntului fac parte din trupul nostru ºi sînt partea cea mai rezistentã a trecãtoarei noastre fiinþe. Nu degeaba am rãmas repetent în clasa întîi primarã, neputînd pe atuncea, la acea vîrstã mucoasã, sã-mi imaginez cã numitul cuvînt se poate ºi scrie, iar cã arborii ºi animalele, cu care atîta mã conversasem - vorbirea lor nu are transcriere în semn.

Sat mare, sat mare, dar sat de piatrã, Bucureºtiul este un munte orizontal, o muncã plinã de sudoare, care nu s-a scris în litere, ci în cãrãmidã, în mortar ºi piatrã.

Mã uit asupra oraºului ca ºi cum aº fi o ciocîrlie, brusc trasã în sus de firul unui tril ºi, de sub norul pîntecos de ploaie, cu ochiul drept în jos mã uit asupra lui. Ce vede ochiul meu, ce spune ochiul meu creierului meu, ce spune creierul meu cuvintelor mele? — ºi ele, ce spun ele spiritului meu?

Mira-m-aº sã spunã altceva decît: „Ia uite, bre, cîtã sudoare de piatrã pe aieste!“.

Te apucã un fel de dor, un fel de dor de ducã, stînd.

Cîtã muncã încremenitã în piatrã!

Eu nu ºtiu de-o fi fost micã, sau mare cazarma acelor soldaþi ai þãrii, dar ºtiu cã ea s-a închegat din sudoarea muncii ºi, deci, întocmai ca ºi acel sacru poet strãvechi, îngînîndu-l cu glas tare, zic ºi eu, ca ºi el, cã este mãreaþã.

NICHITA STÃNESCU Fecior de þãran, intrat în administraþie ca scriitor la Subocîrmuirea Otãsãului, Simulescu a ajuns prefect în Vîlcea, trecînd prin toate treptele ierarhiei administrative; o vie moºtenitã în podgoria Drãgãºanilor i-a permis sã devinã mare producãtor de vin. Fiindu-i antipatic lui C.A. Rosetti, cît timp acesta a deþinut fotoliul Internelor, Simulescu a trebuit, de douã ori, sã cedeze altora conducerea Prefecturii.

Smerit cu cei mari, aspru cu cei mici, meºter în alegeri, Simulescu îºi desfãºura activitatea cu mînã de fier. Nu prea deºtept, dar om cu respect pentru ordine, a ocîrmuit judeþul tot aºa de bine ca ºi propria-i avere.

Pãrãsit de mai toþi fruntaºii judeþului, îmboldit de o ceatã flãmîndã, a încercat tot ce i-a stat în putinþã sã reintre în Prefectura care îi era aºa de dragã. A fost cu neputinþã, ºi a murit cu focul acesta în inimã.

Pentru el, Partidul Liberal, Statul, Neamul Românesc se rezumau la Ion Brãtianu, pe care el, vulpoiul bãtrîn, l-a slujit cu credinþa unui cîine. Aºa de tare þinea Simulescu la brãtienism, încît, cu toate amarurile îndurate, cu toate intrigile dimprejuru-i, nu a cutezat sã revoce testamentul care fãcea din fiii lui Ion Brãtianu moºtenitorii marii sale averi.

Grec de origine, cu pretenþii de boier ºi cu avere moºtenitã, Tache Anastasiu a fost o mînã de fier în mãnuºã de catifea. Avînd altã educaþie decît Chiriþescu ºi Simulescu, precum ºi un tact deosebit, Tache Anastasiu nu a condus numai Tecuciul. Influenþa lui era la fel de mare ºi în Tutova, ºi în Covurlui. De aceea i se dãduse ºi numele de ,,Paºa cu trei tuiuri”. Despre el se povestesc multe. Se spune cã un tînãr procuror, care nu voia sã ºtie de prefectul Tecucilor, a trebuit sã-ºi cearã singur mutarea, în doar 3 zile, cãci nu gãsea de mîncare la nici un birt ºi nici de tîrguit în piaþã nu reuºea, bietul tînãr, cu nici un chip. În alegeri, Anastasiu îi întrecea pe toþi. Fãrã suveici ºi bîte, ºtia sã facã minuni: un ministru, nu tocmai în graþia preºedintelui Consiliului, a cãzut cu un vot. Cînd se afla în Opoziþie, se alegea singur.

Dupã 1888, odatã ce liberalii au revenit la putere, Tache Anastasiu a înþeles imediat cã vremurile se schimbaserã.

S-a mulþumit cu scaunul de senator ºi funcþia de administrator al Creditului Funciar.

Ca ºi Chiriþescu ºi Simulescu, Tache Anastasiu nu a avut copii. El, însã, ºi-a lãsat averea Academiei Române. Aceasta a înfiinþat, pe moºiile lui, mai multe aºezãminte, pentru care þãranii lui Tache Anastasiu îi blagoslovesc pomenirea.

De altfel, rãnile lãsate de mîinile noduroase ale satrapilor brãtieniºti s-au cicatrizat de mult, însã reputaþia de buni gospodari ºi straºnici ocîrmuitori încã trãieºte.

M. THEODORIAN-CARADA (1913)

viscole coboarã sadice din astre, construiesc prin sînge ultime poteci.

Sã schieze singuri îngerii de sare nopþile de tainã, fluturii proscriºi, poate-o fi mai bine-n viaþa viitoare unde plîng albastru zeii sinuciºi.

Ninge cu secvenþe rupte din magie ºi se scurg gheþarii fragmentaþi pe chip, gîndurile-ascultã altã simfonie, iar clepsidra plînge-n lipsã de nisip.

ADI SFINTEª, 9 februarie 2017

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Ion C. Brãtianu, personalitate marcantã a vieþii politice din România în veacul al XIX-lea, s-a situat, întotdeauna, în primplanul evenimentelor istorice care au marcat destinul Poporului Român. Dupã moartea sa (la 4 mai 1891), presa francezã îi omagia astfel opera politicã: ,,Românii nu mai sînt un popor batjocorit, ci o naþie respectatã, pe care Europa va trebui sã conteze. Toate aceste rezultate, care par aproape de necrezut, românii le datoreazã unor oameni, primul dintre ei fiind Ion C. Brãtianu”.

Eveniment editorial

La Editura ,,Amurg sentimental”, din Bucureºti, a apãrut placheta de versuri intitulatã ,,Copacii triºti ºoptesc poveºti”, semnatã de George Militaru, un colaborator constant ºi apreciat al revistei noastre. În paginile publicaþiei ,,România Mare”, ºi-au gãsit un loc binemeritat o serie de creaþii poetice ale acestui inspirat ºi sensibil autor, precum ºi numeroase articole ale sale, relevînd opiniile unui observator atent la viaþa politicã, economicã ºi socialã a þãrii.

Dedicaþia autorului, adresatã domniºoarei Lidia Vadim Tudor: ,,Vã ofer, în iarnã, un mic dar:/ O cãrticicã a mea, de buzunar,/ Scrisã cu sufletul îndurerat/ Cã tatãl dumneavoastrã a plecat/ ªi pradã viforului ne-a lãsat.// Era nevoie de el, mai ales acum,/ Cînd înotãm în ceaþã ºi în fum./ Cãlãii neamului îºi fac de cap,/ De-atîta urã nu se mai încap,/ De-aceea inima mi-o ia la trap. Cu alese sentimente de stimã ºi respect, pentru dvs. ºi pentru Tribunul care ne vegheazã din stele. George Militaru, 6 februarie 2017”.

MICROSIOANE Trac În stagiunea trecutã, avînd un rol într-o comedie, plîngea.

Acum, jucînd într-o tragedie, rîde tot timpul.

Echipã - Dar ce rãu v-a fãcut?

- Nimic.

- ªi-atunci?

- Pãi tocmai nefãcînd nimic, ne împiedicã pe noi.

Surprizã - Am uitat sã pun momeala. ªi ºtii ce am prins? O rîmã.

VASILE BÃRAN

Pag. a 6-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (11) MUZEUL LOUVRE În Muzeul Louvre, vizitatorul se bucurã de plãcerea esteticã ºi de cunoaºterea nesecatei frumuseþi, deoarece este unul dintre primele muzee europene care adãposteºte unsprezece milenii de civilizaþie ºi culturã. În scopul facilitãrii accesului vizitatorilor, acesta a fost supus unor modificãri structurale, care au impus reorganizarea întregii suprafeþe de peste 40 de hectare, din care 60.600 mp sînt rezervaþi expoziþiilor. Simbolul renovãrii este piramida din sticlã, inauguratã în 1989, care se înalþã în centrul Curþii Napoleon. (...) Care este povestea din atelierul pictorului Celebritas ºi care sînt personajele? Amãgirea, Frumoasa, Noaptea, Ziua, Eternitatea ºi încã vreo cîteva. Stau, toate, cuminþi ºi privesc oboseala din ochii pictorului. Decorul îi dã fiecãreia cîte o lojã în sala de spectacol a vieþii. Se face liniºte. Se sting lãmpile existenþelor uitate.

Celebritas descoperã pînzele albe. Începe lupta cu Eternitatea. Ea, Eternitatea, stã liniºtitã în loja centralã.

Viaþa miºcã neliniºtit din picioare ºi se întreabã dacã n-ar trebui ca pictorul sã înceapã odatã demonstraþia. Oare este ceva real? Amãgirea zîmbeºte satisfãcutã. Frumoasa îi face cu ochiul ºi-o liniºteºte. Eternitatea, cu pãrul platinat, stãpîna muzelor, are cînd trup, cînd mîini, cînd… nimic.

Celebritas amestecã de zor culorile. Roºul pãleºte la gîndul cã e greu sã-i împaci pe toþi. Albastrul se învineþeºte la gîndul cã nu va fi înþeles. Numai galbenul stã gata sã dea culoare necunoscutului. ªtie cã va stîrni vrajba dintre Albastru ºi Verde. Cã le va încurca minþile. El e pãrul bãlai al Evelor care-ºi schimbã culoarea, dar nãravul ba. Negrul stã bosumflat. Pregãteºte lovitura de moarte.

Celebritas priveºte cu ochi înfierbîntaþi Albul care, în strãlucirea lui, nu are rival. Înmoaie pensula în Alb ºi-l întinde la poveºti. Albul se supune ºi se aºterne la taclale cu Eternitatea. Fãrã-Nume cautã sã se iveascã pe pînza flãmîndã de aºteptare. Nu-i nici femeie, nici bãrbat.

Celebritas închide ochiul sãu înºelãtor, lãsînd pe cel vîndut Eternitãþii sã strãpungã neînþelesul... Din cîteva tuºe ale pensulei, sapã în culoare chipul ce se vrea a fi VIAÞA...

El, Celebritas, adaugã cîte puþin din fiecare culoare: din roºul fierbinte – lumina; din negru – lacrima...

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MISTIFICÃRII (7) Motto: „Acest popor ridicat prin instrucþie ar fi apt sã se gãseascã în fruntea culturii spirituale a Umanitãþii. ªi, ca o completare, limba sa este atît de bogatã ºi armonioasã, cã s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pãmînt. România nu este buricul Pãmîntului, ci Axa Universului”.

(ALFRED HOFMANN – „Istoria Pãmîntului“) „Grecii ºi-au atribuit lor înºiºi mai multe fapte istorice din aceastã epocã ºi fiindcã autorii lor voiau sã desfãteze urechile ºi inimile oamenilor prin dulceaþa fabulelor, astfel dînºii au exagerat peste mãsurã lucrurile prin o mulþime de ficþiuni ºi înfrumuseþãri”. (Philos din Byblus, istoric grec, Secolul II d.Chr.) Interpretarea superficialã a unor texte vechi - aºa cum am demonstrat în articolul precedent, departe de a fi obiective - genereazã interpretãri eronate, determinînd distorsionarea adevãrului istoric, crearea de false ideologii ºi, implicit, mistificarea istoriei, promovate sistematic ºi cu asiduitate de unii istorici. Aºa se face cã în Istoria Poporului Român se cultivã, cu ostentaþie, falsa ideologie indo-europenistã, tracismul, latinismul, dar ºi discreditarea poporului geto-dac „barbar” ºi a unor personalitãþi antice: Zamolxe - sclavul lui Pitagora, Deceneu - un venetic, ºi multe alte astfel de aberaþii, pe care le vom aborda în acest material, toate preluate, eronat, din autori vechi, precum Herodot, Diodor, Strabon, Jordanes.

1) „...Numai puþini s-au strãduit sã ne înfãþiºeze, pornind din vremurile strãvechi ºi mergînd pînã-n timpul lor, întîmplãri care priveau toate neamurile; iar dintre aceºtia, unii n-au atribuit tuturor celor întîmplate datele lor reale, iar alþii n-au luat în seamã faptele popoarelor barbare...”. („Diodor din Sicilia” – Biblioteca istoricã, III. 2) O va face Diodor din Sycilia (a se citi Siculia, în Antichitate „y” se pronunþa „u” – o realitate ignoratã de specialiºti!), nãscut în localitatea Agyrium (colonie greceascã în Latium), care, orgolios ca orice grec, se dorea a fi singurul istoric autor al unei istorii universale, deºi la fel de confuz ºi plin de contradicþii; o istorie scrisã, de fapt, la

Polemici MUZICA - un balsam

Do-re-mi-fa-sol-la-si-do.

Cu cheia Sol, deschidem poarta spre Cer. „Muzica este pasiune, talent ºi simþire. În noi face sã vibreze sufletul artistului“.

Pasiunea este primul moment în procesul creator; cel de-al doilea constituie o fazã de formare dirijatã de intelect.

La nivel colectiv, vigoarea spiritului critic acþioneazã ca un stimulent puternic în favoarea studierii continue a metodelor ºi a tehnicilor artistice. Arta are preþul ei. Muzica trebuie „îmblînzitã“. Edificatoare în acest sens este povestea „îmblînzirii“ harfei. În Pasul Balaurului din Horian, în vremuri strãvechi, se gãsea un pom, numit Kiri, un adevãrat rege al pãdurii. El îºi înãlþa coroana ca sã stea la sfat cu stelele. Rãdãcinile erau adînc înfipte în pãmînt, amestecînd colacii lor de acioaie cu cei de argint ai balaurului. ªi s-a întîmplat ca un puternic vrãjitor sã facã din acest pom o harfã minunatã, al cãrei duh nestãpînit nu putea sã fie îmblînzit decît de cel mai renumit dintre cîntãreþi.

Multã vreme, harfa a stat laolaltã cu comorile împãratului Chinei, dar zadarnice au fost toate eforturile în încercarea de a scoate sunete din coardele ei, din harfã ieºind numai note rãguºite de dispreþ, în neconcordanþã cu cîntecele pe care ar fi vrut sã le cînte, aceasta nevrînd sã-ºi recunoascã meºterul.

Pînã la urmã, veni prinþul celor care cîntau la harfã. Cu gingãºie, acesta mîngîie ºi atinse lin coardele harfei. El cînta Firea ºi Anotimpurile, munþii înalþi ºi apele curgãtoare, trezind toate amintirile copacului. Dulcea suflare a primãverii se simþea printre ramurile lui, se auzeau tinerele izvoare care curgeau, zglobii, la vale, iar florile abia îmbobocite rîdeau.

Curînd, se auzirã glasurile de vis ale verii cu nenumãratele ei gîze, cu liniºtitul rãpãit al ploii, cu plînsetul cucului. Ascultã!

Un urlet de tigru - valea-i rãspunde - e toamnã. În noaptea pustie, luna ascuþitã ca o sabie licãrea peste iarba cu brumã.

Acum stãpîneºte iarna, ºi prin aerul încãrcat de zãpadã se rotesc stoluri de lebede ºi mãrgele de grindinã care se înºirã în ramuri.

Atunci, Peiwoh a schimbat cheia ºi a început un cîntec de dragoste. Pãdurea se îndoaia ca un ciobãnel ars de dor ºi pierdut în gînduri. Sus, ca o fatã mîndrã, trecea un nor luminos, dar, în mers, tîra umbre lungi pe pãmînt, negre ca deznãdejdea. ªi tonul se schimbã din nou. Peiwoh cînta rãzboiul, oþelul cu zornãituri ºi armãsarii tropãitori. (va urma) LILIANA TETELEA comandã, dupã cum chiar el lasã sã se înþeleagã, ceea ce-l determinã pe Eugen Delcea sã concluzioneze cã lucrarea lui Diodor (contemporan cu Cezar) nu a avut alt scop decît acela de a ne lumina: „Ceea ce ne-a împins sã alcãtuim scrierea noastrã este dorinþa de a fi utili (cui? – n.aut.)... apoi a mai fost înlesnirea de care am avut parte la Roma...”. („Diodor din Sicilia” – Biblioteca istoricã, IV.2) „Cãci oraºul acesta, a cãrui stãpînire se întinde pînã la marginile Pãmîntului, ne-a pus la îndemînã numeroase mijloace de lucru (!) în rãstimpul îndelungat cît am locuit acolo...”. („Diodor din Sicilia” – Biblioteca istoricã, IV.3) Concludent, nu? Aºa se scrie istoria, prin „mijloace de lucru” puse la-ndemînã de cei pentru care scri! Dar, ca sã fim drepþi cu autorul, nu putem sã nu subliniem, dincolo de orice subiectivism din partea sa, existenþa erorilor ºi omisiunile adevãrului istoric din scrierile vechi constatate de Diodor, care strãbãtuse „o mare parte din Asia ºi din Europa” pentru a se documenta. ªi, totuºi, ignorã cã foarte mulþi autori antici au scris despre „barbarii” de la Istru (Dunãre), mulþumindu-se cu ceea ce i-au pus la îndemînã romanii; iar în acest context, trebuie amintit savantul român Alexandru Papadopol-Calimah, care, într-o perioadã cuprinsã între sfîrºitul Mileniului II î.Chr. ºi sfîrºitul Mileniului I d.Chr., gãseºte nu mai puþin de 288 de autori antici, care au scris despre poporul geto-dac (fãrã a mai aminti cronicile spaniole, Codex Suidas ºi multe altele), cel puþin jumãtate dintre aceºti autori fiind anteriori istoricului nostru! Cã „...unii n-au atribuit tuturor celor întîmplate datele lor reale, iar alþii n-au luat în seamã faptele popoarelor barbare”, adicã nu le-au prezentat în adevãrata lor luminã, e foarte adevãrat, ºi aceasta este scopul lucrãrii – de a aborda tocmai astfel de abdicãri de la realitatea istoricã. Ceea ce mai întîlnim în textul citat este termenul de „popoare barbare”, originea termenului de barbar dînd multe bãtãi de cap specialiºtilor, eplicaþia lui avînd douã sensuri, unul dintre ele fiind de... purtãtor de barbã. Fals, fiindcã ºi grecii purtau barbã, totodatã, toþi zeii, atît în mitologia greacã, dar ºi a altor popoare, fiind înfãþiºaþi (cu excepþia lui Apollo) purtînd barbã, aºadar se pare cã barba era un apanaj al zeilor. (va urma) SINEL TUDOSIE

ROMÂNIA NU MAI ARE OPOZIÞIE – PARTIDUL UNIC, STRÎNS UNIT ÎN JURUL UNUI SURDO-MUT AFLAT, PERMANENT, ÎN VACANÞÃ (urmare din pag. 1) Politicã adevãratã fãrã un observator critic, care sã te tragã de mînecã, nu existã. ªi uite-aºa a luat fiinþã PUDNA – adicã Partidul Unic DNA! Fiindcã Madam Kövesi e dirijoarea a tot ceea ce se întîmplã, dar ea nu agitã o baghetã, ci niºte cãtuºe. E mai presus de orice dubiu cã ºmecherul cu faþã imobilã Liviu Dragnea a fãcut pe el de fricã.

Dacã intrã la puºcãrie, adio trai de belfer, adio amante, adio vacanþe prin Brazilia. Ce, el nu ºtie ce-l aºteaptã? În conjunctura creatã de dezertarea, în trepte, a celuilalt ºantajabil, Ponta, acest Dragnea a depus PSD-ul la picioarele, ca niºte bulumaci, ale baschetbalistei. Sigur cã da, e nevoie de acord, armonie, concordie, rãzboaiele bat la uºã, uºa sare din þîþîni, ce atîta scandal, seceta a ucis orice boare de vînt, s-a pîrjolit FloareaSoarelui, noroc cã ne cîntã Floarea Calotã, sala e plinã de entuziasm, mãi, tovarãºi…

Acum e mai limpede ca oricînd cã în România domneºte un vid de putere fãrã precedent: Preºedinþie – zero; Parlament – zero; Guvern – zero. Pe ici, pe colo se mai aud niºte accente critice la unele posturi de televiziune, dar vor amuþi, ºi ele, nici o grijã.

O liniºte de mormînt se aºazã peste þarã.

Care nu mai are stemã, ci lacãt. Nu se mai aude nici mãcar þipãtul pescãruºilor pe Dîmboviþa, sau al pelicanilor în Delta Dunãrii. Nu care cumva sã fie deranjat stãpînul din umbrã, Unchiul Sam. Care are nevoie de liniºte, pentru a ne apãra de ruºi.

Numai cã ruºii n-au de gînd sã ne atace, aºa cã trebuie provocaþi, zgîndãriþi, scoºi din bîrlog cu feºtile afumate. Începe o toamnã abulicã. Partidul Unic a bãtut palma cu FBI. „Sondorii” de opinie amuºineazã dupã noi comenzi, pe bani frumoºi, fiindcã vine vremea mustului, a mititeilor, a proviziilor pentru iarnã, a celei mai mari plãcinte din lume, a celui mai lung cîrnat pleºcoic… Salamul de Sibiu pierde procente pe care nici nu le-a avut vreodatã.

Caricatura asta sãseascã bîntuie, în delir, de la un capãt la altul al lumii, doar-doar o va bãga cineva în seamã. Aºa-zisa Prima Doamnã îºi etaleazã picioarele de fotbalistã, care sînt mai greu încercate (o fi stat mult în genunchi!) ºi mai noduroase decît ale lui Dobrin. Gîscanul îºi lãsa jos jambierele. Nu va surprinde pe nimeni dacã tanti Carmen de la Ronda, pentru a atrage atenþia, o sã-ºi dea jos chiloþii. Doar a culcat la pãmînt ºi zeci de copaci de la Neptun, cine putea s-o opreascã? Îmi aduc aminte, cu nostalgie, de anii ’90. Faþã de parodia de astãzi, atunci chiar cã se fãcea politicã. Scena era populatã de numeroase personalitãþi, pe lîngã care nulitãþile de azi par niºte glume proaste. ªi-ar fi putut imagina, cineva, cã un boschetar ca Dragnea va deveni mare om politic, care sã cheme naþiunea la consens, fiindcã aºa o cere Interesul Naþional? ªtie, oare, cineva ce meserie are ãsta? Ce a fãcut în viaþã? Pauzã. Astfel de pãduchi ies în frunte cînd Poporul Român, aidoma lui Gulliver, doarme, legat fedeleº. Principalii vinovaþi sînt americanii, care atîta au tot furat alegerile, pînã s-a ajuns ca prima scenã politicã sã fie populatã de niºte paþachine ºantajabile: bãseºti, ungureni, cazanciuci ºi alte personaje, desprinse parcã din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”.

Pag. a 7-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Europa, sfîrºitul lucrãrii omeneºti (urmare din pag. 1) Acum o sãptãmînã, am publicat pe Agenþia Sputnik o analizã despre iminenta crizã Euro – aici incluzînd nu doar calitatea (rolul) sãu de monedã, ci de vector, de liant al structurii polimorfe europene. În logica elementelor au loc 3 alegeri de o importanþã majorã – în Olanda, Franþa ºi Germania. Prima este Olanda, una dintre cele mai puternice þãri din lume (principalul investitor din Rusia, dupã China, principalul investitor din România, alãturi de Marea Britanie, cel mai important imperiu neocolonial), este pe cale sã aleagã o grupare euroscepticã ºi naþionalistã, Partidul Libertãþii. ªi chiar dacã dupã alegerile din martie se va încropi o coaliþie de guvernãmînt formatã din alte partide, acestea nu se vor putea opune curentului popular, favorabil euroscepticismului.

Franþa aºteaptã rezultatul din Olanda; în Hexagon au loc în aprilie-mai alegerile care conteazã, cele prezidenþiale (Franþa fiind o republicã prezidenþialã), iar zarurile par deja aruncate în favoarea Marinei Le Pen, susþinãtoarea politicii de bunã relaþionare cu (sau la) Rusia. În plus, voci puternice din celelalte partide au comentat sceptic, chiar defetist, despre viitorul unit european, mai ales în privinþa economiei - mã refer la comentariile ministrului de finanþe Macron.

Germania a ales, prin Adunarea electivã, preºedintele; sigur, nu este o funcþie cu puterea celei a cancelarului, ci este mai mult un reper.

Dar, atenþie la persoanã, fiindcã Frank Steinmeier nu este de decor, ci un actor de primã mãrime. De fapt, alegerea lui Steinmeier mã face sã mã gîndesc la douã aspecte – continuarea pragmatismului alianþei social-democraþilor cu Angela Merkel, dar ºi la un accent puternic al politicii externe datorat lui Steinmeier, anume apropierea de Rusia. În fine, o altã grupare se contureazã ca o citadelã central-europeanã, grupul de la Viºegrad, are în centru Austria, Cehia, Slovacia ºi Ungaria, plus Polonia. Am precizat „plus Polonia”, fiindcã toate celelalte sînt fie conduse pe pro-ruºi, fie, cazul Austriei, este indisolubil legatã economic de Rusia. Polonia, cu toate tarele istorice, are o relaþie economicã importantã cu Moscova, ridicatã chiar la nivelul unui secretariat de stat dedicat special.

Problemele þãrilor PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia ºi Spania) nu sînt rezolvabile prin metodele Comisiei Europene ºi ale Bãncii Centrale Europene, ci degenereazã în datorii imposibile ºi crize politice. Mai mult, BCE ºi, implicit, Euro, scîrþîie sub greutatea îndatorãrii ºi a creºterii decalajelor. Înainte de a recapitula, sã vorbim de alte douã evenimente - sau repere - ale euroscepticimului; primul este posibila demisie a preºedintelui Comisiei Europene (ºeful guvernului european) Jean Claude Juncker, anunþatã de sursele puternicului cotidian italian „La Repubblica”; al doilea este „gluma”, nu o pot numi altfel, a ºefului grupului ALDE, flamandul (nu flãmîndul!)

Guy Verhofstadt – care anuleazã esenþa UE, egalitatea membrilor, condiþie care nu poate fi acceptatã de nici o þarã cu minte ºi demnitate.

Recapitulînd, avem de-a face cu o Europã ajunsã în pragul ruperii politice (eurosceptice) în multe þãri de prim rang (Marea Britanie a fãcut deja pasul), în pragul falimentului într-un numãr însemnat de state, precum ºi state care deja configureazã alte grupãri multistatale. Iar peste toate, o dorinþã cvasi-unanimã de reluare a relaþiilor la nivel maxim cu Rusia.

Hai sã mai adãugãm un element – NATO. O alianþã care spune cã apãrã dar… Extinderea NATO a probat o flagrantã contiguitate cu extinderea terorismului; un raport prezentat sãptãmîna trecutã de DIICOT arãta clar o creºtere a

traficului ºi consumului de droguri ºi de etnobotanice (chiar exponenþialã, în acest caz, conform procurorului ºef Horodniceanu), mai toate produse, aduse, vîndute în ºi prin þãri NATO sau controlate de NATO. Consumul de droguri face parte tot din problemele de securitate ale unei þãri. Emigraþia, un alt fenomen datorat intervenþiei NATO – cine plãteºte pentru ea, tot Europa! Dar cine va plãti pentru milionul de morþi din Orientul Apropiat – sau pentru aruncarea unei nemeritate anateme asupra unei întregi comunitãþi religioase? Pentru toate aceste probleme grave ºi reale, UE nu are soluþii, ci doar acest factor agravant – NATO. NATO în schimb cere bani, din ce în ce mai mulþi bani. Pentru ce?

Pentru ca industria rãzboiului, a medicamentelor, a alimentelor cu modificãri genetice, a stimulentelor ºi a drogurilor sã prospere? Iar alãturi de ele, promotorii gen Friedman sau speculanþii gen Soros?

Ce va face UE cînd Ucraina va fi în colaps total, aºa cum se vede peste gardul zilei de mîine, va susþine Ucraina? Adicã va arunca bani fãrã numãr ºi fãrã efect pe o loviturã de stat finanþatã de Sörös? Din banii contributorului german ºi din amendarea falimentarului serelist român vor fi plãtite victimele ºi rãzboaiele marelui speculant internaþional ºi ale celor din specia lui mentalã?

Sau poate va geme sub teroarea cîtorva milioane de rackeþi, mult mai duri, mai periculoºi decît familiile musulmane izgonite de bombele democraþiei.

Hai sã fim serioºi – crede cineva cã Germania, singura þarã europeanã cu titluri de stat stabile, va accepta sã reintre în crize generate de americani sau de alþii? Credeþi cã Olandei, Ungariei, Cehiei sau Austriei nu le-a ajuns? Germania are calea dechisã cãtre resursele Rusiei, preºedintele Steinmeier este protejatul fostului cancelar Schroeder, actual conducãtor al Gazprom; Northstream-ul care aduce atîþia bani Germaniei va fi dublat, printr-un alt parteneriat al aceloraºi state. Olanda, aºa cum spuneam, are întîietatea investiþiilor în Rusia, iar Austria trãieºte bine datoritã investiþiilor ruse. Þãrile Viºegrad sînt partenere cu Rusia în multe domenii economice.

România nu, România þine la sancþiuni, liderii români ºi unii analiºti criticã superior Rusia ºi „regimul lui Putin”. Din pãcate, nu îºi þin neºtiinþa pentru ei, ci o propagã, speculînd „darul” românului de a fi mulþumit cînd ºtie cã e prostit în faþã, dar e lãsat sã facã pe deºteptul ºi sã critice pe alþii.

Oare nu e momentul sã ne gîndim ce facem „dupã”? Dupã UE, fiindcã nu poate exista cineva atît de nebun sã creadã cã o lucrare omeneascã poate dura la nesfîrºit –, iar un trup bolnav tratat cu alte ºi alte boli nu se însãnãtoºeºte. Relaþia cu estul este o primã urgenþã - ºtiu, voi fi acuzat de rusofilie, dar am spus cã nu-mi (re)neg decît fobiile. Pentru mine, ruºii nu sînt mai buni decît americanii sau francezii - ºi sînt aproape, au piaþã, au resurse, ba chiar au ºi bani, cel puþin nemþii, olandezii, austriecii, ungurii etc. aºa cred.

Ah, ºi mai e o chestiune: Rusia nu vine cu fobii, pe cînd democraþia UE sau NATO ne-a adus rusofobia ºi islamofobia – fobiile fiind, în opinia mea, afecþiuni psihice. În „confidenþialele” lui Titulescu, marele om lãsa ca o moºtenire diplomaticã: „Consider prietenia franco-rusã ca o axiomã: consecinþa sa inevitabilã este prietenia ruso-românã”. Închei aducînd aminte cã ruºii, esenþa slavilor, mai sînt ºi rude cu noi, atît prin sîngele formãrii poporului, dar ºi prin crearea limbii, dar mai ales prin persitenþa credinþei – chestiuni care nu ºtiu cît mai conteazã – dar ar trebui sã conteze din nou. Sînt daturi de la Dumnezeu, spre deosebire de UE sau NATO, care sînt menite, ca orice lucrare omeneascã, sã piarã.

Dictatura prostimii Motto: „Problema omenirii este cã oamenii inteligenþi sînt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proºti sînt plini de încredere”.

(CHARLES BUKOVSKI) Fie cã au vrut, fie cã doar s-au fãcut cã vor, fie cã au avut alte intenþii, sînt oameni în România, politicieni sau nu, care fac rãu acestei naþiuni ºi în loc sã fie ignoraþi, lucrurile stau tocmai pe dos.

Pînã în decembrie ’89, valorile celor care locuiau în acest spaþiu ºi cu tristeþe îºi spuneau români erau foarte bine cristalizate ºi, în general, cu foarte mici excepþii, totul se îndrepta spre cunoaºtere. De bine, de rãu, profesorii ºi cei care aveau studii erau respectaþi, nu pentru banii lor, ci pentru ceea ce reprezentau ei în societate. Existã un respect major pentru intelec-

tuali, respect acordat necondiþionat ºi fãrã sã se punã întrebãri. Fiecare familie, fiecare pãrinte îºi dorea sã facã cel puþin un copil care sã-i ajungã student, sã fie inginer, profesor, doctor etc.

Dupã ’90, lucrurile au început sã se schimbe ºi odatã cu oamenii s-au schimbat ºi valorile. Banul a început sã conteze, banul a început sã corupã.

Cunoaºterea a cãzut pe un loc secundar, dar, din pãcate, nu ºi nevoia de documente care sã ateste nivelul de inteligenþã ºi culturã. Dupã 1990, cunoaºterea, nivelul cunoºtinþelor la scara celor care au absolvit un liceu sau o facultate, a scãzut foarte mult, s-a cam dus în cap. Din acest punct de vedere, nu mai existã o scarã a valorilor, existã doar diplome ºi multã prostie.

Nu vreau sã mã leg de rezultatele de la Bacalaureatul din ultimii ani, nu vreau sã mã leg de calitatea îndoielnicã ºi de vocabularul îngust al unor lideri politici. Priviþi în jurul vostru ºi vedeþi ce se întîmplã. Acesta este doar începutul, viaþa, aºa cum o cunoaºtem, va suferi în perioada urmãtoare pentru cã dictatura proletariatului a fost nimic faþã de dictatura prostimii. Ei nu au reguli, ei nu au nimic de pierdut, ei nu au viziune, ei nu au nici un Dumnezeu. Priviþi la valorile promovate de televiziunile comerciale ºi „bucuraþi-vã”! Acum încã e bine, însã, pentru cei care încã mai gîndesc în þara asta, viitorul este sumbru.

Nu poþi sã nu te „bucuri” cã încã trãieºti în România. Medicii ne pleacã, geniile ne pleacã, oamenii care gîndesc pleacã ºi ei cînd au ocazia. Învãþãmîntul este la pãmînt, dar noi, „prostimea”, nu vrem sã vedem cã politicienii îºi duc copiii la studii în strãinãtate. Sãnãtatea este în pãmînt, dar tot pentru noi, „rumanii”. Politicienii, cei care ne conduc destinele, se duc la tratament tot în strãinãtate. Sã mai vorbim de Culturã? Sã mai vorbim de infrastructurã?

Sã mai vorbim de libertate? De fapt, ce vreþi voi sã vorbiþi? Chiar credeþi braºoavele cu libertatea voastrã? Chiar credeþi cã sînteþi liberi? Nu, nu vã îmbãtaþi cu apã rece, pentru cã nu sînteþi liberi! Liberi vom fi atunci cînd cei care ne conduc destinele vor face tot ceea ce trebuie, NU ce vor!

Fondatorul unei mari corporaþii a spus, la începutul secolului trecut, cã lumea ar fi mult mai bunã dacã toþi ar gîndi. Eu spun cã lumea ar fi mult mai bunã dacã mãcar 51% din populaþia Planetei ar ajunge sã gîndeascã.

Adevãrata putere a unei naþiuni stã în cunoaºtere.

TANO

Pag. a 8-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (57) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (9) În schimb, din picturã, Sfîntul Apostol Timotei priveºte sever spre cei cãrora le predicã, arãtînd pergamentul cu versete, þinut în mîna stîngã, în timp ce dreapta este datã uºor spre lateral, ca unul care demonstreazã semnificaþia spuselor sale. Întrebãtor priveºte Sfîntul Apostol Matia, care parcã nu ºtie dacã cel cãruia îi vorbeºte l-a înþeles pe deplin. O privire temãtoare, îndreptatã spre cer, o are Sfîntul Apostol Marcu, iar Sfîntul Apostol Iacov are înfãþiºarea unui venerabil înþelept, cu pãrul cãrunt, þinînd palma dreaptã ridicatã spre privitorul care nu se poate opri din elanul sãu. Dacã Sfîntul Apostol ªtefan are înfãþiºarea unui tînãr încrezãtor, Sfîntul Apostol Andronic este prezentat matur, binecuvîntînd. Întreaga aceastã succesiune de panouri pictate de pe calota sudicã se sprijinã pe arce, sub care continuã în jos peretele, sprijinit ºi el pe coloane. Acest arc sudic este pictat pe latura dinspre privitor cu motive florale, dar pe intrados sînt portrete în medalioane ale sfinþilor proroci: Ioan, Baruh, Ghedeon, Moise, David, Solomon, Aaron, Ahia ºi Azorie. Pe pandantivi sînt pictaþi Sfinþii Evangheliºti: Matei, Marcu, Luca ºi Ioan.

Pe partea nordicã, se repetã spaþiile arhitecturale existente la sud, dar sfintele personaje sînt altele. Aici, pe calota nordicã, este pictatã Maica Domnului Orantã, în medalion încercuit de un registru îngust, pe care se aflã scris versetul: „Cuvine-se cu adevãrat sã Te fericim pe Tine, Nãscãtoare de Dumnezeu, Cea pururea Fericitã ºi Prea Nevinovatã ºi Maica Dumnezeului nostru”.

Medalionul este aºezat pe douã suprafeþe pãtrate, de la care se vãd numai colþurile policrome, care formeazã o stea ornamentalã. Între colþurile acesteia sînt pictaþi îngeri, de la care se vãd doar capetele ºi aripile.

Pe urmãtorul registru în jos sînt pictaþi serafimi ºi heruvimi. În jurul acestui panou circular, se aflã încã unul, mai îngust, pe care sînt pictaþi, în medalioane: Sfîntul Proroc Ieremia, Sfîntul Proroc Miheia, Sfîntul Proroc Osea, Sfîntul Proroc Sofonie, Sfîntul Proroc Iezechiel, Sfîntul Proroc Zaharia, Sfîntul Proroc Iona, Sfîntul Proroc Naum, Sfîntul Proroc Daniel, Sfîntul Proroc Amos, Sfîntul Proroc Avacum, Sfîntul Proroc Avdie, Sfîntul Proroc Isaia, Sfîntul Proroc Agheu, Sfîntul Proroc Ioil ºi Sfîntul Proroc Maleahi. În partea nordicã a pridvorului, calota cu medalionul pe care este pictatã Maica Domnului Orantã, cît ºi panourile care se succed în jos, se sprijinã pe arce care formeazã, împreunã cu inelul de bazã al calotei, patru pandantivi pe care sînt pictaþi îngeri. Dacã pe lateralul acestor arce sînt motive florale ºi vegetale, pe intradosul lor sînt pictaþi, în medalioane: Dreptul Iacov, Patriarhul Isaac, Patriarhul Avraam, Sfîntul Proroc Ilie, Dreptul Ioachim, Dreapta Ana, Sfîntul Proroc Elisei, Dreptul Simeon, Sfîntul Proroc Zaharia ºi Dreptul Iov. Între cele douã calote de pe tavanul pridvorului se aflã un arc lat, pe bolta cãruia este pictatã, în medalion, Teofania de la stejarul Mamvri. De jur-împrejurul aces-

tui medalion se aflã un registru îngust, cu versetul: „Graiurile omeneºti nu pot sã Te laude dupã vrednicie, Uniune fãrã de început, dar pe cît este cu putinþã, îndrãznind credinþa, Treime Dumnezeieºte Stãpînitoare de un Scaun, Slavã ºi laudã aduc eu Stãpînirii Tale”.

Trecînd de la imaginea Sfintei Treimi la stejarul Mamvri, pe partea esticã observãm imaginea Domnului Iisus Hristos stînd pe scaunul de judecatã. Aceastã imagine este încadratã într-o mandorlã, din spatele cãreia privesc patru heruvimi, înfãþiºaþi numai cu feþele ºi partea superioarã a aripilor. De asemenea, în spatele suprafeþei rotunde este pictatã o ceatã de îngeri, flancatã la nord de Maica Domnului ºi la sud de Sfîntul Ioan Botezãtorul.

Tot pe peretele estic al pridvorului, la sud de intrarea în pronaos, este pictatã, de sus pînã jos, la draperie, Judecata de Apoi, inspiratã din Apocalipsa Sfîntului Ioan. În imagine, Domnul Iisus judecã faptele oamenilor, iar Maica Domnului ºi Sfîntul Ioan Botezãtorul sînt înfãþiºaþi ca mijlocitori. La stînga ºi la dreapta Mîntuitorului sînt pictaþi Sfinþi Apostoli ºi Sfinþi Proroci.

Un spaþiu apreciabil este alocat, pe suprafeþele superioare ale pridvorului, Sinoadelor Ecumenice.

Astfel, pe peretele nordic, într-un larg chenar semicircular, se aflã pictat Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. În prim-plan este pictat Împãratul Constantin cel Mare, în veºmînt purpuriu ºi aºezat pe tron. Are privirea severã, îndreptatã înaintea sa, spre stînga, þinînd crucea uºor înãlþatã, ceea ce aminteºte de viziunea sa, cînd semnul Sfintei Cruci a apãrut pe cer.

De o parte ºi de alta a împãratului sînt pictaþi sfinþi ierarhi, pe braþele cãrora, ca ºi pe ale împãratului, este desfãºurat textul primului verset din „Simbolul Credinþei“, scris de un scrib aflat în dreapta, mai jos, în exerciþiul ocupaþiei sale: „Cred într-Unul Dumnezeu, Tatãl Atotþiitorul, Fãcãtorul Cerului ºi al Pãmîntului, al tuturor celor vãzute ºi nevãzute. ªi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul [...]”.

La picioarele împãratului se aflã un personaj prosternat, Arie, cu omoforul pe gît.

Cel de-al Doilea Sinod Ecumenic, þinut la Constantinopol în anul 381, a fost reprezentat în pictura din pridvor pe o suprafaþã cu chenar semicircular, pe peretele vestic. Pictorii au urmãrit sã sublinieze, prin imaginea personajelor ºi a înscrisurilor, temele discutate ale adevãrurilor de credinþã. în tabloul pictat, împãratul se aflã aºezat pe un tron, þinînd pe braþele sale un pergament care vine de la ierarhi ºi pe care se aflã scris textul: „ªi într-Unul Duhul Sfînt, Domnul de viaþã fãcãtorul, Care de la Tatãl purcede. Cela ce [...]”.

Se observã figurile severe ºi gînditoare ale ierarhilor, cît ºi prezenþa altor personaje, în plan mai îndepãrtat.

Aceastã scenã ocupã jumãtate din suprafaþa semicircularã menþionatã mai sus. Pe cealaltã jumãtate se aflã pictat Sinodul al treilea Ecumenic de la Efes, din anul 431. ªi Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, ºi-a gãsit reflectarea în pictura din pridvor. în centru, pe tron, împãratul Marcian, cu sceptrul în mîna dreaptã ºi crucea în stînga, are o figurã tînãrã, gînditoare,

Degeaba vrei sã pari plin de pace, dacã þii minte rãul ºi îl reproºezi cu prima ocazie Se poate mînia ºi un om care are inimã curatã, care nu þine minte rãul ºi care este bun la suflet. Însã acest om, în mînia lui, nici nu va ocãrî, nici nu va grãi cuvinte urîte. „Omul cel bun, din comoara lui cea bunã scoate afarã cele bune” (Matei 12, 35).

Vine un „moment rãu”, în care sîntem stãpîniþi de patima mîniei ºi scoatem în afarã nu numai prisosul, ci ºi ceea ce este înãuntrul cisternei de otravã pe care o avem în sufletul nostru. Astfel, se întîmplã ca ºi cu marea: cînd se învolbureazã, scoate la suprafaþã lucrurile nefolositoare ascunse înlãuntrul ei ºi, oarecum, îºi curãþã adîncurile. Sfîntul Ioan Scãrarul spune: „Am

vãzut oameni care, aprinºi de nebunia mîniei, scoteau dinlãuntrul lor, ca printr-o vãrsãturã, þinerea de minte îndelungatã a rãului. Astfel, printr-o patimã s-au izbãvit de cealaltã”.

Mînia este oglinda sufletului Desigur cã a lãsa deoparte rãutatea înseamnã un bine pentru sãnãtatea noastrã, însã, „vãrsãtura” în sine este respingãtoare, urîtã. ªi acest „material” se gãsea depozitat înlãuntrul fiinþei noastre. De aceea, cei care în mînia lor scoteau þinerea de minte a rãului îºi fãceau, în acelaºi moment, bine sufletului lor. Ceea ce scoteau în

Dragobetele El e Soare, ea e Luna, Sufletele sînt totuna, Ea e Soare, el e Luna A plecat pe veci furtuna...

Cîntã ploaia peste mãri Armonii din multe zãri...

Plînge doru-n depãrtãri Umple potire cu flori...

El e ploaia, ea e picuri, În vãzduh sînt numai stihuri...

El e picuri, ea e ploaia Inimile þin vãpaia...

El e roua, ea e floarea Dragostea þine culoarea...

Ei culeg zîmbetele, Azi e Dragobetele...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã

Pe cînd Biserica era asupritã...

Odinioarã, cînd Biserica Domnului Hristos era asupritã, iatã cã într-un sat, pe cînd oamenii se aflau la bisericã, au venit niºte ostaºi trimiºi de stãpînire sã prindã pe preot ºi sã închidã biserica.

Dar preotul, care se aºtepta la aceasta, a fugit ºi a trecut în altã þarã.

Duminica viitoare, trecînd ostaºii din nou pe acolo, au vãzut pe sãteni strînºi in jurul mormintelor ºi stînd în rugãciune.

- „Ce faceþi aici?“, strigarã ostaºii.

- „Asistãm la sfînta liturghie...“ - „Cum aºa?“, întrebarã uimiþi ostaºii.

Unul din credincioºi îi rãspunse: - „Cînd a plecat, pãrintele ne-a spus cã în fiecare Duminicã, la ceasul acesta, el va sluji sfînta liturghie pentru noi, acolo unde se aflã, iar noi sã ne adunãm lîngã mormintele celor dragi ºi acolo sã stãm în rugãciune“.

Ostaºii s-au mirat de o aºa de mare putere de credinþã ºi nu le-au mai fãcut nimic. care priveºte undeva, spre stînga lui, parcã vrînd sã evite un personaj venit din dreapta, cu braþele întinse, avîntate înainte, ca un gest al unei dispute aprige, implorînd înþelegere.

Sinodul al cincilea Ecumenic îl prezintã pe Împãratul Iustinian, avîndu-l la dreapta pe Papa Virgiliu al Romei ºi la stînga pe Eutihie, Patriarhul Constantinopolului.

Sinoadele al ºaselea (680-681) ºi al ºaptelea (787) reflectã, în pictura din pridvorul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou, lupta împotriva monoteliþilor ºi iconoclaºtilor.

Astfel, dacã în pictura reprezentînd Sinodul al ºaselea Ecumenic împãratul stã pe tron, binecuvîntînd, la Sinodul al ºaptelea Ecumenic împãratul asociat la tron þine icoana Domnului Iisus Hristos în braþe, arãtînd cu dreapta spre împãrãteasã, mama sa, care þine în braþe icoana Maicii Domnului cu pruncul. De o parte ºi de alta a împãratului se aflã mulþimea Sfinþilor Pãrinþi prezenþi la acest sinod. În partea esticã a tabloului este pictat un Sfînt Pãrinte, care þine textul scris: „Oricine nu se închinã sfintelor icoane ºi cinstitei cruci, sã fie anatema [...]”. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU afarã era material respingãtor, urît, pe care îl depozitaserã în sufletul lor. Aceasta a fost marea lor greºealã: în loc sã-ºi þinã sufletul curat, l-au întinat, adunînd înlãuntrul lui þinerea de minte a rãului, însã, „din fericire, au pierdut-o, chiar dacã în acest mod!”.

Unii continuã s-o pãstreze încã în sufletele lor, cu tot ceea ce înseamnã aceasta pentru propãºirea lor duhovniceascã. Sfîntul Ioan continuã: „Pe aceºtia i-am compãtimit mai mult decît pe cei dintîi, pentru cã prin întunericul þinerii de minte a rãului au alungat din sufletul lor porumbelul, adicã pacea ºi bucuria Duhului Sfînt” (Scara, Cuvîntul 8, 18). „De rîul care curge molcom sã te temi!”, spune poporul, din experienþã.

Arhimandritul VASILIOS BACOIANIS

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Descoperirea fabuloasã la Sarmizegetusa Regia, þinutã „la secret“ timp de doi ani Imagini în care este înfãþiºatã cea mai importantã descoperire arheologicã realizatã în ultimii ani în Sarmizegetusa Regia au fost publicate, în premierã, la doi ani de la data descoperirii comorii arheologice. Fotografiile care înfãþiºeazã matriþa bijutierului din fosta capitalã a Daciei preromane au fost realizate de Vladimir Brilinsky, omul care a descoperit obiectul misterios.

Timp de doi ani, un obiect antic fascinant, descoperit în Sarmizegetusa Regia, a fost þinut „la secret”, departe de privirile publicului. Matriþa unui bijutier din fosta capitalã a Daciei, împodobitã cu scene misterioase ºi exotice din lumea animalã, a fost cercetatã de specialiºti, iar marþi, 16 iunie 2015, a fost expusã pentru prima datã la Muzeul Civilizaþiei Dacice ºi Romane din Deva. „De doi ani, aproape întregi, zi de zi ºi searã de searã, mîngîi cu privirea imaginile acestei minunãþii. Iar mintea îmi zboarã, de fiecare datã, cu 2.000 de ani în urmã.

Era noaptea de Sînziene, atunci cînd poveºtile spun cã bat flãcãrile pe comori. O furtunã, un copac, doi copaci, trãznet, prãbuºire, groapã ºi Ionuþ Trufaº.

Nenea Nunu, ce-i aia verde de acolo? Inima mi-a stat în loc, asemenea timpului care nu voia sã se mai scurgã. ªi da, era ea, cea care ne aºtepta cuminte, nederanjatã de fascinanta lãcomie, deja tradiþionalã, a locului. Matriþa din bronz de la Sarmizegetusa Regia. Ridicînd-o tremurînd, sub privirile uluite ale copiilor care mã însoþeau, am simþit cã a venit vremea sã înþeleg cã nu am trãit degeaba pe pãmînt, cã pe lîngã un copil fãcut, pe lîngã o carte cititã ºi pe lîngã un pom sãdit am mai fãcut ºi altceva. Ceva pentru care, acum, Dumnezeu mã rãsplãtea. Un dar de la Dumnezeu, pentru cei 20 de ani bãtuþi pe muchie în care Sarmizegetusa mi-a ocupat întreg sufletul, mi-a mîncat sãnãtatea, mi-a fermecat mintea, mi-a dat tot ce poate primi un om mai de preþ, într-o viaþã întreagã”, a scris pe brylu.ro, Vladimir Brilinsky, omul care a participat la descoperirea celui mai ciudat obiect din Sarmizegetusa Regia.

Expusã, în premierã, la Deva

Sfatul medicului

Marþi, 16 iunie 2015, Muzeul Civilizaþiei Dacice ºi Romane Deva a organizat vernisajul expoziþiei „Matriþa din bronz de la Sarmizegetusa Regia”. „Dupã cum se cunoaºte deja, piesa din bronz (o matriþã hexagonalã) a fost descoperitã întîmplãtor în situl de la Sarmizegetusa Regia, în luna iunie a anului 2013. De atunci ºi pînã în iunie 2015, ea a fost prelucratã ºtiinþific de cãtre colectivul de cercetare al ºantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia, colectiv condus de cãtre conf. univ. dr. Gelu Florea, responsabilul ºtiinþific al ºantierului”, a informat Liliana Þolaº, managerul MCDR Deva. Matriþa anticã din atelierul unui orfevrier este consideratã un obiect unic. Potrivit arheologilor, ea este confecþionatã din bronz, are o greutate de peste 8 kilograme ºi era folositã în Antichitate la realizarea tiparelor pentru turnat piese decorative din metale preþioase, fiind singura de acest fel descoperitã pînã acum pe întreg teritoriul fostei Dacii. Obiectul de formã hexagonalã este încrustat cu sculpturi ale unor animale mitice, provenite din zona mediteraneanã. Istoricul Gelu Florea declara despre aceastã unealtã de bijutier cã este o piesã foarte rarã ºi cu importante valenþe artistice.

Descoperirea reprezintã ºi o confirmare a unui fapt documentat de-a lungul timpului de generaþii de arheologi, anume cã Sarmizegetusa, în ajunul cuceririi de cãtre romani, era un mediu cosmopolit, în care elitele regatului dacic erau capabile sã achiziþioneze produse ºi servicii de foarte bunã calitate, susþinea cercetãtorul.

Luxaþia cotului

O descoperire ciudatã În luna iunie a anului 2013, chiar în noaptea Sînzienelor, o furtunã violentã a scos la ivealã comoara arheologicã. Vîntul a rupt un fag vechi de peste un secol din incinta cetãþii dacice Sarmizegetusa Regia, iar în cãdere trunchiul a antrenat un alt copac pe care l-a smuls din rãdãcini. În groapa creatã de sub rãdãcina trunchiului doborît, a doua zi Vladimir Brilinsky, omul care se ocupã de administrarea monumentului UNESCO, a descoperit, împreunã cu cîþiva copii pe care îi însoþea în acel loc, piesa unicã din bronz, provenitã, cel mai probabil, dintr-un vechi atelier de orfevrãrie al meºterilor daci.

DANIEL GUÞÃ

Cînd Albert Einstein l-a întîlnit pe Rabindranath Tagore În anul 1930, pe 14 iulie, Einstein l-a primit în locuinþa sa de la periferia Berlinului pe Rabindranath Tagore, filosof, muzician ºi laureat al Premiului Nobel.

Conversaþia lor a rãmas în istorie ca fiind una dintre cele mai profunde din punct de vedere intelectual, în care savanþii au analizat relaþia dintre religie ºi ºtiinþã.

Deºi, în prezent, unii oamenii considerã cã ºtiinþa este opusul religiei, Tagore a reuºit sã explice existenþa divinitãþii cu ajutorul ºtiinþei. El considera cã ,,Adevãrul Universal“ este, de fapt, omul. Precum în cazul materiei, care este compusã din protoni ºi electroni cu locuri goale între ele, la fel este ºi în cazul umanitãþii, care este compusã individual ºi trebuie sã aibã interconexiuni cu alþi oameni pentru a fi creatã lumea umanã, se afirmã pe siteul Brain Pickings. Einstein i-a propus filosofului douã concepte despre natura Universului: lumea ca o unitate dependentã de umanitate ºi lumea ca o realitate dependentã de factorul uman. Tagore considera cã lumea este a oamenilor, iar existenþa ,,omului etern'' este conferitã de experienþele oamenilor. Entitatea eternã sau ,,Omul Suprem“, dupã cum numea Tagore divinitatea, este conºtientizat de oameni prin emoþii ºi activitãþi. Din punct de vedere ºtiinþific, divinitatea nu poate fi explicatã pentru cã nu se limiteazã doar la indivizi, iar religia este adevãrul impersonal al omului individual. Einstein considera cã frumuseþea ºi alte concepte nu ar exista dacã omul nu ar exista: ,,Dacã nu ar mai exista oameni, Apollo din Belvedere nu ar mai fi frumos“. Însã, considera cã divinitatea nu

este dependentã de om; deºi nu avea nici o dovadã a supoziþiilor sale, savantul susþinea cã ,,asta este religia mea“. În schimb, filosoful afirma cã, în concepþia indianã, natura adevãrului era o aparenþã – ,,ceea ce pare real pentru mintea omului se numeºte maya sau iluzie“. El credea cã divinitatea poate fi conceputã doar prin intermediul unitãþii, astfel întreaga umanitate poate realiza adevãrul suprem. Einstein l-a contrazis pe Tagore, afirmînd cã divinitatea este independentã de om ºi umanitate. ,,În cele din urmã, mintea umanã este doar o multitudine de centri electrici“, spunea Tagore, care considera cã omul nu ar putea percepe divinitatea dacã nu ar fi educat sã facã acest lucru. El a oferit exemplul unei mese ºi susþinea cã omul nu ar ºtii ce este acel obiect solid dacã în mintea sa nu ar exista ,,nimic“. Pentru Tagore, religia ºi ,,Omul Suprem“ fãceau parte din individ.

Dupã ce a aflat pãrerea filosofului indian despre divinitate, Einstein a exclamat: ,,Înseamnã cã sînt un om mult mai religios decît tine“.

OANA BUJOR

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist în ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de 5 ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia.

Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Luxaþiile cotului sînt reprezentate de o DR. TAREK NAZER deplasare permanentã a extremitãþilor superioare ale radiusului ºi cubitusului în raport cu humerusul în articulaþia humero-antebrahialã datoritã unei leziuni traumatice.

Articulaþiile de la nivelul cotului sînt articulaþia humeroradialã, articulaþia humero-ulnarã ºi articulaþia radio-ulnarã.

Luxaþiile cotului pot fi posterioare, anterioare, mediale sau laterale, dar cea mai frecventã este cea posterioarã.

Cauze: Cea mai frecventã cauzã este cãderea pe palma mîinii cu cotul în diferite grade de flexie sau extensie, urmatã apoi de dislocãri sau de fracturi.

Simptome: Durerea puternicã este primul simptom resimþit, urmatã de imposibilitatea de a miºca braþul, de creptitate ºi de deformarea regiunii cotului.

Diagnosticul este relativ uºor de stabilit, prin examinarea fizicã pe baza semnelor clinice, dar investigaþia obligatorie este examinarea imagisticã prin radiografie în cele douã incidente: faþã ºi profil.

Tratament: Scopul tratamentului este de a readuce în poziþie normalã structurile articulare. Tratamentul nechirurgical implicã manevra de reducere a luxaþiei, care se realizeazã de cãtre personal medical specializat sub anestezie. Dupã reducere se repetã radiografia, pentru a verifica dacã manevra de reducere a avut succes, apoi se testeazã mobilitatea articulatiei ºi ulterior se va fixa membrul cu o atelã gipsatã într-o poziþie specialã în funcþie de tipul luxaþiei. În cazuri grave sau dacã apar ºi alte complicaþii, este necesar tratamentul chirurgical. www.artroscopiedegenunchi.ro

Mormîntul lui Tutankhamon ascunde un secret uriaº de mai bine de 3.000 de ani Unii cercetãtori considerã cã în interiorul mormîntului lui Tutankhamon existã douã camere secrete, a cãror existenþã a fost indicatã de mai multe serii de scanãri.

Arheologii de la Universitatea Politehnicã din Torino, Italia, vor relua cercetãrile asupra mormîntului vechi de 3.300 de ani al lui Tutankhamon la sfîrºitul lui februarie a.c., afirmã „Daily Mail“. Aceastã veste vine ca urmare a speculaþiilor, din 2015, egiptologului britanic Nicholas Reeves, care susþine cã a gãsit o uºã secretã în mormîntul regelui Tutankhamon. De asemenea, acesta afirmã cã una dintre camerele secrete poate aparþine reginei Nefertiti. Echipa italianã va fi a treia din ultimii doi ani care cautã urme ale încãperilor secrete din mormînt. Franco Porcelli, directorul acestui proiect, susþine cã „va fi o lucrare ºtiinþificã riguroasã ºi va dura cîteva zile, dacã nu chiar sãptãmîni. (...) Vor fi folosite trei sisteme radar ºi vor fi acoperite frecvenþe de la 200 Mhz pînã la 2 GHz“. De asemenea, bazat pe studiile lui Reeves, expertul Hirokatsu Watanabe susþine cã a gãsit dovada existenþei a douã camere ascunse în mormîntul regelui egiptean. Aceste cercetãri l-au fãcut pe un oficial egiptean sã admitã cã este posibil sã existe camere secrete în interiorul piramidei. Aºadar, Mamdough al-Damaty a menþionat: „Am spus mai demult cã sînt 60% ºanse sã existe ceva dincolo de ziduri, dar acum, dupã citirea iniþialã a scanãrilor, spunem cã sînt 90% ºanse sã fie ceva dincolo de acei pereþi“. Totuºi, existã niºte dubii. „The National Geographic Society“ a condus o serie de scanãri radar pentru a gãsi dovezi cu privire la existenþa unor camere. Au scanat pereþii la 5 înãþimi diferite, alternînd între douã antene cu frecvenþe de 400, respectiv 900 de megaherþi. Rezultatele au fost, însã, negative. Cunoscutul egiptolog Zahi Hawass a respins aceastã teorie, susþinînd cã, în toatã cariera sa, nu a gãsit nici o dovadã care sã susþinã afirmaþiile conform cãrora existã camere secrete în mormîntul lui Tutankhamon. Un alt plan este de a face observaþii fizice, prin sondarea pereþilor în cauzã, care ar rezolva problema.

O posibilã camerã este mormîntul lui Nefertiti?

Reeves a speculat cã este posibil ca una dintre potenþialele camere sã conþinã rãmãºiþele reginei Nefertiti. Atunci cînd regele a murit pe neaºteptate, acesta a fost îngropat în grabã într-una dintre camerele mormîntului lui Nefertiti.

Nefertiti era cãsãtoritã cu Akhetanon, care a încercat ºi a eºuat sã converteascã Egiptul la monoteism. Analizele ADN susþin cã Akhenaton era tatãl lui Tutankhamon, dar experþii nu s-au pus de acord asupra identitãþii mamei regelui.

Totuºi, aceastã speculaþie este departe de a cîºtiga teren, în condiþiile în care ºi existenþa unor camere secrete este discutabilã.

ALEXANDRU VOICULESCU

Pag. a 10-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Ce frumoasã este viaþa cînd te-apucã dimineaþa! (2) În schimb, ne isterizãm cînd auzim de propagarea islamismului. „Capitalismul – cu frica de supra-producþie, exploatare, sexualitate, ºomaj, poluare, bani, lãcomie ºi egoism – istoveºte sufletul“, ne atenþioneazã E.F. Schumacher, un mare gînditor. ªi mai adaugã: „Statul exercitã asupra noastrã un control la sînge, ºi asta ne face sã devenim agitaþi ºi depresivi. La fel procedeazã ºi instituþiile sale cele mai importante, Poliþia ºi Justiþia”. Sã nu uitãm camerele de supraveghere, telefoanele ascultate sau Internetul, care ne scurteazã viaþa. ªi, ca sã încheiem cu „realizãrile” societãtii moderne, sã mai adãugam o idee: anxietatea a devenit o plãcere, un viciu. Ne luãm doza de anxietate doar deschizînd televizorul sau o gazetã.

Aºa stînd lucrurile, ce antidot ne propune Tom Hodgkinson? El are la îndemînã cîteva soluþii. În primul rînd, lenea. ªi apoi, sã învãþãm sã uitãm, sã dãm la spate supãrãrile, sã fim nepãsãtori! Sã ne deconectãm de la sursele de stress, intrînd cît mai des în cîrciumi sau pe stadioane, cu prietenii.

Sã nu ne jeneze nici aventurile extraconjugale. Sã ne deplasãm numai cu bicicleta. Fãrã televizor, telefon, calculator, tabletã sau reviste. Gîndiþi-vã cã ne-am nãscut ºi ne-am fãcut mari fãrã aceste instrumente de torturã. Feriþivã de cumpãrãturi, care conduc la datorii, iar acestea, la griji. Mergeþi la pescuit cît mai des. Cu atît mai bine dacã nu prindeþi nimic. Protejaþi natura. Nu vã mai plîngeþi de neajunsurile bãtrîneþii. Se pare cã ºi plictiseala are un efect cancerigen. Scãpaþi de plictisealã mergînd pe skateboard ºi cîntînd la ukulele! Fugiþi din marile oraºe ºi alegeþi sã trãiþi în cãsuþe modeste, cu verdeaþã ºi soare mult. Evitaþi oamenii plicticoºi. La fel ºi cu proºtii. Rîdeþi din nimic, rîdeþi chiar ºi la nenorociri, precum Zorba Grecul, dar numai rîdeþi! În opinia lui Tom Hodgkinson, o altã cauzã a bolilor care ne macinã este teroarea facturilor. Azi, lumea se împarte în douã: cei care dau amenzi (mai bine organizaþi ca naziºtii) ºi cei care le primesc. Adicã voi. Daþi-vã mîna, ºi formaþi o nouã categorie: cei care aruncã facturile la gunoi. Între timp, învãþaþi contabilitate, ºi nu veþi mai fi jecmãniþi aºa de uºor. ªi chiar dacã pare o nebunie, puteþi trãi o viaþã fãrã griji, renunþînd la slujbe.

O altã sursã de stress este preocuparea pentru propria carierã, care e mai sîngeroasã decît lupta pentru supravieþuire.

Succesul într-o carierã înseamnã cã nu ºtim sã facem ºi altceva. Sîntem niºte handicapaþi cu diplomã. Sã învãþãm meserii practice complementare. Cît o sã mai suportãm umilinþa ca, pentru orice reparaþie în gospodãria noastrã, sã chemãm specialistul? Indiferent ce carierã v-aþi ales, fiþi creativi.

La þarã, traiul este mai ieftin; chiar dacã necesitã un volum de muncã mai mare, este sãnãtate curatã. Plus cã ten-

taþiile sînt mai mici. Iar banii vã rãmîn în buzunare. Dar ºi oraºul are avantajele sale, cum ar fi acela cã nimeni nu ºtie cine eºti ºi cu ce te ocupi. Ideal ar fi sã trãieºti vara la þarã ºi iarna la oraº. Viitorul omenirii îl reprezintã oraºele mici de 50.000-75.000 de locuitori, anonime, liniºtite ºi curate.

Astãzi, activitatea umanã este umbritã de douã nenorociri – comerþul ºi profitul. În Evul Mediu, funcþiona întrajutorarea, care îºi avea izvorul în „Etica“ lui Aristotel ºi în Predica de pe Sfîntul Munte. Atunci, oraºele numãrau cel mult 50.000 de locuitori ºi aveau ºcoli, spitale, bãi publice, ateliere. Activitatea productivã era organizatã în jurul breslelor. Oraºele aveau o limitã de dezvoltare, cãci erau înconjurate de ziduri, un fel de federaþii autonome. Oraºele de azi trebuie organizate pe aceleaºi coordonate, în care accentul sã fie pus pe energia regenerabilã, obþinutã din mori de apã ºi de vînt, panouri solare etc.

Un alt duºman al nostru este timpul. Prin urmare, sã renunþãm la ceas, simbolul modern al sclaviei. Tom Hodgkinson ne aminteºte cã în Evul Mediu exista un timp mercantil (care coordona munca oamenilor, aducãtoare de bani) ºi un timp religios (cînd îi chema pe oameni la bisericã).

Ce minune ar fi sã pierdem noþiunea timpului! Abia atunci am simþi cã trãim cu adevãrat, liberi ºi fãrã constrîngeri. Nu uitaþi: ceasul e un tiran care ticãie, amintindu-ne ce scurtã e viaþa...

Sã nu ne mai concurãm unii pe alþii ºi sã nu mai fim lacomi. În Evul Mediu, comerþul se baza pe camaraderie ºi pe dreptate. Astãzi, concurenþa e o boalã fãrã leac. În plus, ucide calitatea, cãci se bazeazã pe vînzãri mai multe, aducãtoare de bani în plus. Nu mai ºtim sã muncim ºi am uitat sã ne distrãm. Pînã ºi concediile au ajuns o torturã: banii cheltuiþi, transportul, vremea, ºoselele aglomerate. Viaþa a degenerat într-o luptã pentru supravieþuire. Am uitat sã ne iubim între noi, cãci am uitat sã-L iubim pe Dumnezeu.

Sã ne ferim de datorii! Sã ocolim bãncile, care sînt întruchiparea rãului. Pînã nu demult, cãmãtãria era consideratã o infracþiune. Azi, e un mod de viaþã rentabil. Bãncile adunã profituri uriaºe din dobînzi, ºi toatã Planeta este datoare la cineva sau la ceva. Pînã ºi caritatea a devenit o sursã de îmbogãþire pentru cei bogaþi: vezi magazinele second-hand.

Fãrã guverne ºi politicieni! Teroriºtii au ucis mai puþini oameni decît au fãcut-o guvernanþii, trimiþînd lumea la rãzboi. Nu mai votaþi!

Trebuie sã ne debarasãm de sentimentul vinovãþiei.

Inactivitatea ne face sã ne simþim vinovaþi. Ca urmare, luaþi-o mai uºor cu munca, distraþi-vã, acceptaþi dezordinea. ªi nu uitaþi: cu cît standardele morale sînt mai înalte, cu atît sentimentul vinovãþiei este mai mare.

Invenþia maºinilor nu a uºurat truda zilnicã a omului, cãci trebuie supravegheate ºi îngrijite. Concluzia?

Renunþaþi la maºini ºi folosiþi-vã braþele. Dar ºi mintea.

Sfîrºit PAUL SUDITU

FIGURI LEGENDARE ALE CINEMATOGRAFIEI FRANCEZE

Catherine Deneuve, despre meseria ºi viaþa de actor (2) - Nu vã era teamã?

- Aveam 19 ani. La o asemenea vîrstã, teama nu þine mult. Astãzi mi-e teamã, din ce în ce mai tare.

Deci, ,,Umbrelele” mi-au trezit vocaþia. Pe vremea aceea, în aceleaºi studiouri, Polanski turna un scurtmetraj. M-a vãzut ºi m-a angajat pentru filmul sãu, ,,Repulsie”. Eram deja lansatã.

- Fiicã ºi sorã de actori, deci. Dar, în curînd, ºi mamã de actor. Am citit undeva cã fiul dvs. îºi face debutul într-un film al tatãlui sãu, Roger Vadim.

- Îl face fãrã mine. Mai exact, împotriva voinþei mele. Consider cã actoria e o meserie foarte grea, iar astãzi, mai grea ca oricînd... Speram cã a vãzut, cã a înþeles dificultãþile... Dar, cu toate acestea, a fost ispitit... Nu þin, însã, sã zãbovesc asupra acestui subiect. E viaþa lui, noua lui viaþã, trebuie s-o iau, deci, ca atare.

- Dar dacã reuºeºte?

- Dacã va fi o reuºitã? Cred cã e foarte greu pentru un actor sã aibã o viaþã reuºitã. E greu ºi pentru o actriþã, dar încã pentru un actor!

- De curînd am întîlnit la New York o actriþã americanã, Meryl Streep...

- Aveþi noroc!

- Da. Mi-a spus despre actori un lucru care mai întîi mi-a plãcut, dar care, de fapt, este, în opinia mea, unul fals: „O actriþã e mai mult decît o femeie; ºi un actor e mai puþin decît un bãrbat“.

- E formulat cu duritate, dar nu sînt cu totul în dezacord cu ea. Vreau sã spun cã am vãzut mai multe actriþe realizate decît actori realizaþi. E adevãrat cã sînt

multe lucruri în meseria de actor care nu se potrivesc cu ceea ce se mai numeºte încã - cel puþin aici, în Europa - bãrbãþie. Cei care reuºesc cel mai bine sã împace aceastã bãrbãþie cu meseria lor sînt italienii, fãrã doar ºi poate, pentru cã au un fantastic simþ al deriziunii. Dar e adevãrat cã sînt aspecte, în meseria de actor, greu compatibile cu condiþia masculinã.

- Vã gîndiþi la farmec? Farmecul este, mai ales, feminin?

- Filmul este, totuºi, bazat pe fizic, ºi actorii acceptã greu aceastã idee. Femeia, trebuie sã recunoaºtem (chiar dacã dintr-un punct de vedere feminist se contestã tot mai mult aceasta), este obiºnuitã sã placã, încã din adolescenþã. Se vorbeºte, de altfel, de natura femininã. Ei, bine, cred cã actorii cei mai realizaþi sînt actorii care au naturi feminine. Cînd spun „feminine”, aceasta nu vrea sã însemne decît cã au ceva feminin în ei. Dau imediat un exemplu, ca sã nu încapã vreo neînþelegere. Depardieu este, pentru mine, un actor feminin.

- Reþineþi, a spus despre dvs. cã sînteþi bãrbatul pe care ºi l-ar fi dorit sã fie.

- Da, pentru cã trebuie sã fie ceva masculin în mine... Deci, nu e cu totul fals ce spune Meryl Streep.

Asta nu înseamnã cã actorii sînt mai puþin bãrbaþi... Pur ºi simplu, am constatat cã ei suferã mai mult decît actriþele, din cauza condiþiei lor de actor. Atitudinea lor e mai puþin suplã, mai puþin definitã. Sînt într-o situaþie tulbure. Le e mai greu, de fapt, sã suporte asalturile

ALBUMUL CU POZE RARE

Cîntãreaþa britanicã Adele, marea cîºtigãtoare a premiilor muzicale Grammy 2017, a obþinut 5 trofee, inclusiv la cele mai importante 3 categorii: Albumul Anului, Piesa Anului ºi Înregistrarea Anului. Ea a stabilit, astfel, un nou record, devenind primul artist care reuºeºte sã cîºtige de douã ori cele mai rîvnite 3 premii Grammy.

EPIGRAME Din simpatie Pe ºeful meu îl preþuiesc ªi cred cã nu din întîmplare Privirile ni se-ntîlnesc…

Pe fusta doamnei secretare.

Eu, capul familiei Dintre multele stihii, Greu lovit sînt de nãpastã: Am o groazã de copii... ªi… o groazã de nevastã!

Eu ºi „jumãtatea“ mea O sã cumpãr o saltea Mare, sã-ncãpem mai bine Fi'ndcã „jumãtatea“ mea…

E de douã ori cît mine.

NAE BUNDURI

femeilor, ale admiratorilor, sã se preteze la deghizãri, la machiaj...

- E incredibil, ºi totuºi adevãrat, cã John Wayne se machia la fel ca o femeie înainte de a face pe cow-boy-ul pe platou.

- Cu siguranþã cã se machia, nu ºtiu, însã, dacã la fel ca o femeie... De altfel, sînt actori care acceptã asta foarte uºor, care reuºesc, cu lejeritate, sã se acomodeze cu machiajul. Mai este ceva: actorii - ºi cînd spun actori, mã refer ºi la actori, ºi la actriþe - vor mereu sã fie iubiþi, ei þin mai mult sã placã decît o fac ceilalþi oameni. Este o caracteristicã a meseriei, deoarece succesul înseamnã sã fii plãcut de public. Aceastã dorinþã te obligã, deci, sã-þi pui farmecul în joc. Dar e adevãrat cã, uneori, te simþi epuizat de obligaþia de a cuceri oameni pe care, în mod obiºnuit, nici mãcar nu i-ai privi.

- Dar puterea de seducþie nu este unul din fundamentele relaþiilor interumane?

- Da, desigur, face parte din viaþã. Dar dorinþa de a cuceri este mai exacerbatã la actori. Din aceastã cauzã, ei se uzeazã mai repede, ºi chiar eºueazã. Toatã lumea are probleme, depresia e o boalã curentã, dar vreau sã spun cã ea face parte din viaþa actorilor, aproape fãrã excepþie. Turnarea unui film este un fapt exaltant. ªi cînd s-a terminat, e cumplit. Nu pentru cã nu mai lucrezi, ci pentru cã, dintr-o datã, totul s-a risipit. Apoi, ca sã revii pe pãmînt, depinde de viaþa pe care o duci.

Sînt oameni care nu ºtiu sã-ºi gãseascã locul. Dacã ai unde sã þi-l gãseºti - obligaþii familiale, de exemplu -, asta te ajutã mult. (va urma) (Text preluat din revista „Le Nouvel Observateur”, martie 1983) Prezentare ºi traducere de GABRIELA DOLGU

Pag. a 11-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (17) 6 ianuarie 1993 M-au învãþat cîteva femei de la Bisericã sã-mi prepar o turtã sãratã, s-o coc ºi s-o mãnînc, fãrã sã beau apã, pentru cã în vis va veni alesul meu ºi-mi va oferi apã. Aºa fac. Mã gîndesc la Emiºor ºi vreau sã-l visez, dar, nu, nici în vis nu am noroc!

Visez doi tipi, fraþi sau prieteni. Unul mai înalt, care mã plãcea ºi eu nu-l plãceam, ºi altul mai mic de staturã. ªi dintr-odatã, îmi apare în faþã Papa de la Roma! Mã aflam într-o catedralã, cu lume multã. Papa ne-a cerut tuturor sã-i scriem pe un bileþel numele nostru întreg ºi sã i-l trimitem, din mînã în mînã, sã se roage pentru noi. Fac ºi eu ce ne-a cerut. ªi, la un moment dat, îl aud pe Papa rostind: Popescu Afrodita Ionela, din strada... Sar în sus ca arsã. Papa mi-a stîlcit numele. Mã strãduiesc sã ajung la el, sã fac corectura. ªi cînd ajung, nici nu mã bagã în seamã. Rãmîne cum mi-a spus el.

Pentru Afrodita Popescu se roagã!

Duminicã, 24 ianuarie 1993 Mîine am examen la Psihodiagnostic.

L-am visat pe Emil atît de aproape de mine. El stãtea pe canapea, eu pe braþul ei. Mã cuprinsese de mijloc ºi îmi pãrea atît de bine cã nu mai eram singurã. Mã întreba unde vreau sã mã ducã. În Herãstrãu, i-am rãspuns. M-am dus în camera mea sã mã îmbrac. Voiam sã-mi pun ciorapii albi, dar nu i-am gãsit ºi am luat o pereche negri, care erau cu un fir dus ºi în care se afla un mãr mare, pe care i l-am oferit lui Emil. Am fost fericitã de visul meu ºi m-am dus sã mã rog la Bisericã.

Miercuri, 3 februarie 1993 Am luat nota 10 la examenul de Eticã! Tot ce mi-a oferit ziua de astãzi a fost minunat: am primit ºi frezii, ºi o garoafã albã, ºi un trandafir roz!

Rãscoalele secrete care lipsesc din manualele noastre de istorie În Istoria Românilor au existat o serie de rãscoale populare aproape necunoscute publicului larg. Aparent cu o importanþã minorã, ele au contribuit la agravarea chestiunii þãrãneºti, care a culminat cu marea rãscoalã þãrãneascã de la 1907.

De-a lungul Istoriei Românilor, þãranii s-au ridicat la luptã, atunci cînd cuþitul le-a ajuns la os. În momentele în care exploatarea marilor proprietari de pãmînturi a ajuns la cote puþin suportabile, supuºii plugari români au pus mîna pe arme ºi au devenit o forþã redutabilã, care a dat naºtere unor crize adînci în societatea româneascã. În Secolul al XIX-lea, problema þãrãnimii sãrãcite, înapoiate, aservite ºi pe alocuri mãcinatã de boli ºi alcoolism a fost, în genere, numitã „chestiunea þãrãneascã”.

Nerezolvatã, a dus la ultima mare rãscoalã þãrãneascã din Europa, în anul 1907. De altfel, pentru publicul larg, singurele revolte þãrãneºti cunoscute sînt cele de la 1784, a lui Horea Cloºca ºi Criºan, dar ºi cea de la 1907. În realitate, þãranii români s-au ridicat în repetate rînduri. Unele rãscoale au fost trecute cu vederea de regimurile politice, ascunse de ochii opiniei publice, altele minimalizate de istoriografia patriotardã în anii comunismului.

Revolta þãranilor contra lui Mihai Viteazul Una dintre cele mai importante ridicãri ale þãranilor din Principatele Române, în Evul Mediu, împotriva stãpînirii feudale, a avut loc chiar în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Eroul de la Cãlugãreni ºi cel creditat ca fiind primul fãuritor al unirii tuturor þãrilor române a avut, se pare, o politicã deficitarã în ceea ce priveºte þãrãnimea. Pentru a-ºi atrage sprijinul militar al marilor proprietari de pãmînturi, Mihai Viteazul, aºa cum aratã istoricii, a dat þãrãnimea pe mîna boierilor. I-a legat de glie ºi i-a lãsat în calea abuzurilor feudale. „Pe de altã parte, cercetãri mai noi au dovedit cã legãtura lui Mihai mai are ºi alt sens.

Oamenii liberi, nedependenþi de proprietari, care existau în þarã, au fost ºi ei fãcuþi ºerbi (rumâni) pe moºiile unde trãiserã liberi, aºa cã mãsura lui Mihai a lipsit de libertate, în favoarea boierilor, un numãr de þãrani care pînã atunci nu fuseserã ºerbi. Toate aceste adînci schimbãri sociale au fost în folosul clasei boiereºti, care guverna cu Mihai ºi, în aceste împrejurãri rãzboinice, s-au umplut de glorie, dar în acelaºi timp ºi de bani”, scria istoricul P.P Panaitescu în lucrarea sa „Mihai Viteazul”. În aceste condiþii, þãranii din Muntenia s-au ridicat împotri-

va boierilor, dar ºi a voievodului care-i asuprea. Mai mult decît atît, Mihai a trimis pînã ºi mercenari împotriva plugarilor care nu aveau de unde sã mai plãteascã taxele impuse. În acel moment, s-au ridicat la luptã ºi i-au chemat pînã ºi pe turci sã-i ajute. „S-au aflat veste sigurã cã Mihai Vodã, punînd asupra þãrii o dajdie grea ºi sãracii fiind foarte slabi, neputînd-o împlini, i-au dat de ºtire cã nu au cu ce plãti. Aflînd aceasta domnul, trimise trei sute de cazaci ca sã ia cu forþa dajdia ce o pusese, dar românii, aflînd pentru ce veneau cazacii, hotãrîrã sã se apere ºi trecurã peste Dunãre la Vidin cetatea turcului ºi au chemat opt sute de turci ce trecurã dincolo ºi, împreunã cu românii care ºtiau unde locuiau cazacii, s-au dus noaptea sã-i surprindã ºi-i luarã pe toþi prinºi, ducîndu-i cu ei la Vidin”, scria agentul ducelui de Toscana la Alba Iulia. Revolta s-a aprins în 1596, fiind urmatã imediat de altele, în 1600, a þãranilor din Mehedinþi ºi Dolj. „Întrezãrim una din cele mai impresionante pagini din istoria îndureratului nostru trecut, obijduiþi, cu pãmîntul rãpit, ºerbi ai boierilor, sãtenii se ridicã ºi aflã unii de la alþii; miºcarea se întinde în toatã þara, unii cu cãruþe, cãlãri ºi pe jos, pe drumuri cumplite, cu greutãþile de atunci strãbat zile, poate chiar sãptãmîni pînã la scaunul domnesc de la Alba Iulia, cerînd dreptate, o dreptate care pe atunci nu putea s-o înþeleagã nimeni”, scria P.P. Panaitescu în aceeaºi lucrare.

Þãranii care s-au ridicat împotriva regelui neamþ Una dintre rãscoalele mai puþin cunoscute ale þãranilor români are legãturã cu înscãunarea principelui Carol I. Este vorba de o întîmplare care nu a fost luatã foarte în serios, poate ºi datoritã caracterului sãu oarecum anecdotic. Mai precis, în 1866, þãranii din Dãbuleni s-au rãsculat fiindcã nu-l doreau pe Carol I ca domnitor al Principatelor. Ei se declarau împotriva abdicãrii lui Alexandru Ioan Cuza, pe care-l susþineau. Pe 7 mai, þãranii de la Calafat la Dãbuleni s-au ridicat ºi nu au recunoscut numirea principelui strãin. Mai precis, grãnicerii selectaþi din rîndul acestor þãrani au pus mîna inclusiv pe arme, deciºi sã-ºi facã dreptate. Istoricul Adrian Cioroianu explicã în cartea sa „Cea mai frumoasã poveste.

Cîteva adevãruri simple despre istoria românilor” cã þãranii din Dãbuleni erau speriaþi cã noul principe ºi elita politicã româneascã vor sã le ia pãmînturile date de Cuza în 1864. „În primul rînd, ei nu

23 februarie 1993 Din fata simpãticuþã care am fost, am devenit o plîngãcioasã ºi o „urlãtoare”.

Nu era destul! Mã transform într-o persoanã rea, iritabilã, nervoasã, mînioasã, chiar imposibil de suportat pentru ai mei.

Mã ruºinez ºi mã culpabilizez. Nu vreau sã fac ce fac ºi, totuºi, fac. Pãcãtuiesc.

Am nevoie de Iubire sã devin din nou un om adevãrat! Nepãcãtos.

Vineri, 26 februarie 1993, ora 4,15 (dimineaþa) Am scris scrisori Marianei, la Milano, lui Oscar, la Bergamo, în Italia. Mã voi duce la un concert de pian, la Institutul Francez, în vecini, pe Bd. Dacia. Tot astãzi, e ziua de naºtere a lui Andrei C. Ah, vremea copilãriei mele trecute! Aº vrea sã fiu iubitã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) înþelegeau de ce fusese dat jos un domnitor român pentru a veni alt domnitor tocmai din Germania. Apoi, ei au început sã se teamã cã reformele lui Cuza, care tocmai le dãduse niºte loturi de pãmînt, vor fi anulate, iar noul domn neamþ le va lua pãmînturile înapoi. În fine, în al treilea rînd, grãnicerii ºi-au adus aminte cã guvernul nici mãcar nu era foarte punctual cu solda pe care trebuia sã le-o plãteascã: din primele patru luni ale anului 1866, ei primiserã banii doar pe o lunã“, scrie în lucrarea sa Adrian Cioroianu.

Oamenii erau deciºi sã meargã inclusiv pînã la Bucureºti ca sã scape de neamþ.

Rãscoala a fost potolitã imediat, fiindcã þãranii din Dãbuleni au fost convinºi cumva de noul principe cã nu au motive de îngrijorare. Mai mult decît atît, oamenii din Dãbuleni vor face mari fapte de vitejie în Rãzboiul de Independenþã pentru principele Carol.

Revoltele necunoscute ale þãranilor de acum 200 de ani Binecunoscuta rãscoalã þãrãneascã de la 1907 a fost doar apogeul unor miºcãri populare, greºit ignorate de autoritãþile timpului. Deºi nu s-a popularizat foarte mult fenomenul, sfîrºitul Secolului al XIX-lea a fost marcat de numeroase ridicãri la luptã ale þãranilor. Oamenii erau sãrãciþi ºi pãcãliþi de arendaºi.

Boierii preferau sã pãrãseascã moºiile ºi sã trãiascã la oraº, lãsînd pãmînturile pe mîna unor arendaºi, mulþi de altã naþionalitate, evreiascã în special în Moldova.

Arendaºii urmãreau ca orice om de afaceri sã obþinã profit de pe aceste moºii arendate. La rîndul lor, arendau pãmîntul þãranilor, la preþuri destul de mari ºi pentru care plugarii aveau ºi o serie de obligaþii, printre altele ºi în muncã. Raporturile dintre proprietarii de moºii sau arendaºi au devenit încordate în Secolul al XIX-lea rãbufnind dupã legea împroprietãririi datã de Alexandru Ioan Cuza în 1864. „Þãranii cer mereu pãmînt. Ei socotesc cã, dacã li se va da pãmînt cît de mult, toate relele lor se vor lecui. Aceasta nu este adevãrat sau e adevãrat numai în parte. Dovada este cã cei care au fost împroprietãriþi la 1864, la 1879, se plîng ca ºi ceilalþi. Pãmînturile date la 1864 ºi la 1879 s-au fracþionat peste mãsurã prin moºtenire. Altele s-au arendat pe nimic la cãmãtari, iar cei care au pãmîntul întreg se plîng de sãrãcie, pentru cã nu ºtiu sã scoatã din el tot folosul ce se cuvine“, arãta Spiru Haret la 1905. Prima revoltã þãrãneascã a izbucnit în 1888. S-a manifestat cu precãdere în judeþul Dîmboviþa, acolo unde, la Gãeºti, proprietarul moºiei, Panã Olãnescu, încercase, încã din 1865, aplicarea Legii rurale de împroprietãrire a þãranilor, datã de Alexandru Ioan Cuza.

Sãraci ºi înfometaþi, þãranii nu au mai suportat ºi au plecat în numãr mare sã dea

Referendum Este mare-ncrîncenare, Mai ceva ca la rãzboi; De-un timp chiar peste hotare Se discutã despre noi.

Ca urmeazã sã se facã Referendum în popor, Sã se dea rãspunsul dacã, Unii vor, alþii nu vor.

S-a analizat ideea, Deunãzi ºi-n Parlament, ªi s-a dat, dupã aceea, Un aviz convenient.

Treaba, însã, nu e bunã, Care-ar fi finalizarea, Klauss nu-i decis sã spunã, Cum sã fie întrebarea.

Fiecare, cu pãrerea, κi dã la televizor, Fãrã har, fãrã puterea, Sau suport lãmuritor.

Mulþi spun, însã, cã-i prostie Susþinutã de trãzniþi, S-afli ce de fapt se ºtie: Bani aiurea cheltuiþi!

Cîte s-ar mai putea face Cu-atîta amar de bani, Cã de la Siret încoace Plinã-i þara de sãrmani.

Dar Johannis nu cedeazã, E pe tron de neclintit, ªi din cînd în cînd citeazã: „Asta-i pohta ce-am pohtit!”

Dragul nostru preºedinte, Dacã referendum vrei, Fii cu mare luare-aminte ªi la toþi românii tãi, Sã le fie de-nveghere Fie numai cum vrei tu, Zi-le rar, dar cu putere; „Vreþi sã mai trãiþi, sau nu?!

NICOLAIE IONESCU Bacãu, 14 februarie 2017 foc conacului ºi sã cearã socotealã proprietarului. Au urmat lupte în toatã regula. Peste 800 de rãsculaþi s-au confruntat cu jandarmii pe drumul cãtre Piteºti. Alþii au luat cu asalt locuinþa subprefectului pentru a-ºi elibera confraþii prinºi de autoritãþi. Disperaþi, ofiþerii din zonã cereau întãriri urgente contra rãsculaþilor: „Solicitãm urgent armatã mai multã pentru cã toatã plasa este rãsculatã”, scria disperat, la Ministerul de Interne al vremii, subprefectul din Dîmboviþa. Rãsculaþii au atacat Gãeºtiul în trei valuri, dînd foc ºi ameninþînd cu moartea arendaºii ºi autoritãþile. Cereau pãmînt ºi uºurarea învoielilor agricole. Rãscoala s-a întins la moºia Cojasca, unde au avut loc lupte cu soldaþii, murind 5 þãrani. „Pe proprietatea d-lui Cafegi Baºa Alexandru, locuitorii s-au rãsculat. S-au tras focuri de armã ºi sînt 5 morþi ºi 2 rãniþi”, scria în ziarul „Lupta” din aprilie 1888. Focare ale acestei rãscoale au apãrut în toatã zona Regatului României. Inclusiv în Moldova, au fost incendiate, la 1888, case ºi conace ale autoritãþilor sau arendaºilor care asupriserã þãranii. Mai mult decît atît, în localitatea Tudora, þãranii au comis cea mai odioasã crimã de la sfîrºitul Secolului al XIX-lea. Primarul din Tudora, Vasile Amãriucãi, dupã ce ºi-a bãtut joc de þãrani ºi i-a umilit, a fost prins în 1893 de plugari ºi omorît cu sadism. L-a bãtut, spînzurat ºi apoi decapitat. Cadavrul sãu a stat trei zile agãþat de un copac. Miºcãri ale þãranilor au izbucnit, de asemenea, ºi în 1889, dar ºi în 1900.

COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE

M a f i a C a l a b r e z ã L a ’ N d r a n g h e t a (1) Indiferent cã se referã la un stat sau la o unitate administrativã, teritorialã, Dicþionarul Explicativ al Limbii Române nu ºovãie cînd vine vorba de cuvîntul Capitalã: Capitala e o localitate în care îºi au sediul organele supreme ale Puterii în stat.

Luînd în serios definiþia, cine vrea, poate sã vadã, într-un oraº-Capitalã, sediile Puterii de stat. La Washington, Casa Albã ºi Congresul. La Moscova, Kremlinul ºi Lubianka, unde e sediul Serviciului Federal de Securitate al Federaþiei Ruse (FSB, fostul KGB). La Paris, Palatul Élysée. ªi aºa mai departe.

Toate site-urile, dicþionarele, televiziunile de ºtiri ºi documentele Serviciilor Secrete cad de acord asupra unui adevãr: satul San Luca, din provincia Reggio Calabria, aflatã pe versanþii de Est ai Munþilor Aspromonte, în valea rîului Bonamico, în partea dinspre Marea Ionicã a Calabriei, e capitala ’Ndràngheta.

Wikipedia (Noua Bibliotecã din Alexandria pentru cei care se cultivã doar de pe Google.com), varianta francezã, scrie negru pe alb: „San Luca e «Capitala» Mafiei Calabreze“. Varianta în limba italianã apeleazã la o metaforã niþel romanticã: „Comuna San Luca e consideratã inima ’Ndrànghetei calabreze“. În spirit anglo-saxon, Wikipedia în varianta englezeascã preferã o metaforã militãroasã: „San Luca e consideratã a fi bastionul ’Ndràngheta, o Mafie de tip organizaþie criminalã, cu baza în Calabria“. În 2008, la San Luca a fost jurnalista de la „Stern“, Petra Reski. Ea s-a documentat pentru cartea “The Honored Society: A Portrait of Italy’s Most Powerful Mafia“, apãrutã în SUA, la “Nation Books“, în 2013, dupã alte douã variante, în Germania (2008) ºi Anglia (2012). Locul ºi rolul satului San Luca în ’Ndràngheta sînt fixate cu precizie: „San Luca e cunoscut printre investigatorii italieni ca «Mama Crimei». El se distinge prin densitatea – mare chiar ºi în Calabria – de 39 de clanuri la doar 4.000 de locuitori. Familiile mafiote din San Luca se numãrã printre cele mai puternice clanuri din ’Ndràngheta (...). Cã e vorba de traficul internaþional de narcotice sau de arme, de ºantaje, rãpiri pentru rãscumpãrare, furturi de maºini sau spãlare de bani, clanurile din San Luca au în urmã decenii de experienþã“.

Deja o ameninþare mondialã Cã satul San Luca din creierii Munþilor Aspromonte, în sudul Italiei, e Capitala ’Ndràngheta am înþeles rapid din lectura textelor despre localitate. Dar ’Ndràngheta ce e?, m-am întrebat, în mod firesc, plecînd de la prezentarea San Luca drept Capitalã. Înseamnã cã e ceva de capul ’Ndràngheta, odatã ce, din ipostaza de Capitalã

Satul San Luca, în Munþii Aspromonte, e „cuibul“ celei mai puternice mafii din Italia zilelor noastre

a organizaþiei, un sat oarecare, de 4.000 de locuitori, San Luca, îºi trage o faimã planetarã.

Stau altfel lucrurile pe harta lumii?! Una e sã spui despre un oraº cã e Capitala Burundi, þarã al cãrei loc pe hartã îl dibui cu greu, ºi alta e sã spui cã e Capitala Regatului Unit.

Am acasã un raft de cãrþi despre Mafiile din lume, cu precãdere cele din Italia. Le-am cumpãrat ºi le-am studiat dupã un popas la Corleone, în Sicilia (unde m-a amuzat exploatarea turisticã a Mafiei), dar mai ales dupã ce am trecut pe la casa lui Paolo Borsellino, procurorul asasinat de Cosa Nostra, ºi pe la locul de pe autostrada Aeroport-Palermo, unde maºina lui Giovanni Falcone a fost aruncatã în aer, cu procuror, cu nevastã ºi cu gãrzi cu tot. Nu þineam minte sã fi dat peste vreo carte sau mãcar peste vreun capitol consistent despre ’Ndràngheta. Sînt convins cã referirile la Mafia calabrezã erau trecute la „ªi altele“. Aura primitã de San Luca, pe motiv de Capitala ’Ndràngheta, m-a convins cã e ceva de capul Mafiei cu pricina.

Chiar la Reggio Calabria fiind, am cãutat pe Google articole despre ’Ndràngheta. Am cãutat ºi am cumpãrat de pe „Amazon Kindle“ ºi de pe „Google Play“ cãrþi despre ’Ndràngheta. Surpriza a fost totalã.

Tãbliþele de la intrarea în San Luca sînt ciupite Toate scrierile despre ’Ndràngheta o considerã Mafia de gloanþe, iar puºtii satului fac tururi pe motoretã, numãrul unu din Italia ºi una dintre cele mai puternice pentru depistarea intruºilor din lume. Pe site-ul „France 24“, la rubrica „Reporter“, din 21 mai 2013, e sintetizat un reportaj TV intitulat: „Sur les traces de la ’Ndràngheta, la plus prin ele însele, prejudiciul pe care, în termeni de puissante des mafias d’Italie“ („Pe urmele ’Ndràngheta, creºtere, îl provoacã aceastã organizaþie criminalã cea mai puternicã dintre Mafiile Italiei“). Primele rînduri Calabriei ºi chiar întregii þãri. Ei i se adreseazã ºefi de proclamã: „În ultimii ani, La ’Ndràngheta a devenit mai întreprinderi, oameni politici sau membri ai unor profeimportantã ºi mai redutabilã decît cele patru organizaþii siuni liberale în cãutare de securitate, de apeluri de ale crimei din Italia, depãºind Camorra, din regiunea oferte, de voturi la alegeri, de recomandãri, de favoruri Neapole, Cosa Nostra, din Sicilia ºi Sacra Corona Unita, ilegale ºi de sfaturi”. ’Ndràngheta s-a lansat spectaculos cu obþinerea de din Puglia“. bani din rãpiri. Cei rãpiþi erau þinuþi în ascunziºuri din Specializatã în trafic de droguri, Aspromonte. Cu timpul, mafioþii ºi-au dat seama cã afacerea nu era rentabilã. Riscurile erau prea mari pentru organizaþia s-a mondializat sumele obþinute. Rãpirea provoca o emoþie deosebitã în John Dickie, în lucrarea de referinþã “Mafia opinia publicã. Asta însemna, pe de o parte, pericolul Republic: Italy’s Criminal Curse: Cosa Nostra, unei ostilitãþi din partea populaþiei, de evitat cîtã vreme ’Ndràngheta and Camorra from 1946 to the Present“ ’Ndràngheta supravieþuieºte din osmoza cu locuitorii („Republica Mafia. Blestemul criminal din Italia: Cosa Calabriei, pe de alta, autoritãþile simþeau nevoia sã Nostra, ’Ndràngheta ºi Camorra, din 1946 pînã în acþioneze imediat ºi spectaculos. Mafia calabrezã s-a oriprezent“), apãrutã în 2014 la Editura „Sceptre“, confir- entat atunci spre traficul de cocainã. Ea a luat-o înaintea mã: „’Ndràngheta e, fãrã nici un dubiu, cea mai puter- Cosei Nostra, axatã pe heroinã. Din cauza HIV, traficul nicã Mafie din Italia contemporanã“. Dupã lectura cãrþii de heroinã a devenit mai puþin rentabil. Toatã lumea e de “Mafia Republic“, mi-am zis cã n-am de ce sã fiu com- acord cã, azi, ’Ndràngheta joacã un rol de prim rang în plexat, pentru cã înainte de a veni în Calabria nu ºtiam traficul mondial de cocainã. Banii obþinuþi din rãpiri au prea multe lucruri despre ’Ndràngheta: „În fine, La fost investiþi în cocainã. ’Ndràngheta e o noutate. În 1979, doar o singurã carte a Potrivit Serviciilor Secrete italieneºti, 90% din fost publicatã în italianã cu cuvîntul ’Ndràngheta în intrãrile de cocainã în Europa se fac prin Mafia calatitlu. În 1980, n-a fost nici una. În 2010 ºi 2011, totalul brezã. Portul de intrare e Gioia Tauro, al treilea port ca era confortabil: peste 20“. mãrime din Italia, situat pe coasta Tireniana, într-o zonã Între timp, au apãrut ºi alte cãrþi dedicate în controlatã de ’Ndràngheta, avînd în centru Rosarno. întregime ’Ndràngheta, cum ar fi: „La ’Ndràngheta: Cocaina vine din Columbia, Enquete au coeur de la plus puissante des mafia italiennes“, de Stephane Quere (2009), “Blood Ties: The în containere cu fundul dublu ’Ndràngheta: Italy’s New Mafia“, de Gianluigi Nuzzi ºi Pînã la sosirea încãrcãturii în port, ’ndranghetiºtii Claudio Antoneli (2012), „La ’Ndràngheta. Dalla acceptã sã fie garanþie, ca ostatici, pentru cei din Calabria verso il resto del mondo“, de Anna Abbenante (2012), „La Mamma ’ndràngheta“, de Arcangelo Columbia. Pe 3 mai 2008, preºedintele George W. Bush Badolati (2014), „Santa ’ndràngheta de Denuncia a înscris ’Ndràngheta pe lista celor mai periculoase orgaMoccia“ (2015), “The Recipes of the Mafia: The secret nizaþii criminale din America, bazat pe rapoartele plates of the ’Ndràngheta“, de Lino Ponte ºi Maria “Foreign Narcotics Kingpin Designation Act“.

Dupã traficul de cocainã, ’Ndràngheta obþine bani Lupina (2014), o carte despre reþetele culinare ale Mafiei calabreze!, „Cosa Nouva. Viaggio nei feudi della din taxa de protecþie, numitã „Pizzo“, impusã mai tutur’Ndràngheta con lo squadrone cocciatori“, de Andrea or firmelor din Calabria. Reportajul de pe site-ul „France 24“, din 21 mai 2013, dezvãluie: „Mafie mondializatã, Apollonio (2012).

Cea mai bunã rãmîne „Dire e non dire. Idieci coman- stãpînind circuite complexe de spãlare a banilor ºi damenti della ’Ndràngheta nelle parole degli affiliati“ investind în lumea întreagã, La ’Ndràngheta îºi trage („A zice ºi a nu zice: Zece porunci ale ’Ndràngheta în puterea dintr-o funcþionare arhaicã: ea rãmîne cu baza în cuvintele membrilor“), scrisã de Nicola Gratteri ºi regiunea sa de origine, Calabria, în punctul de sud al Antonio Nicoso, tipãritã de Mondadori în 2012, apãrutã Italiei, departe de Roma ºi Milano. Regiunea cea mai în varianta francezã cu titlul „Mafia Calabraise, les Dix sãracã a Italiei. Aici, toate întreprinderile sau aproape Commandements“, la Editura „L’Express“, 2013. Chiar toate plãtesc «Pizzo», impozitul Mafiei. E preþul unei din „Preambul“, autorii þin sã avertizeze: „Cu numele vieþi liniºtite“. sãu dificil de pronunþat, La ’Ndràngheta constituie deja În volumul „Millieux criminels et pouvoir politique“ o ameninþare mondialã, pentru cã ea deþine o mare parte („Medii criminale ºi putere politicã“), apãrut la „Edition a pieþei europene de cocainã, parvenind la o cifrã de Karthala“, 2008, sub direcþia lui Jean-Louis Briquet ºi afaceri de o datã ºi jumãtate produsul intern brut al Gilles Favarel-Garrigues, în capitolul dedicat relaþiilor Calabriei - 21,8 milioane de euro pe cap de locuitor, 44 dintre ’Ndràngheta ºi firme, „Mafia ºi societatea civilã. de miliarde în total, cifre care dau ameþeli ºi dezvãluie, Controlul teritoriului ºi coliziunile economico-criminale

toriul satului“. Pe cei doi puºti de pe motoretã i-am mai întîlnit prin sat. Din cînd în cînd, fãceau acrobaþii pe o roatã, sã fim mai convinºi cã ei doar se dau cu motoreta.

Acum, revãzîndu-mi amintirile din popasul de la San Luca, îmi explic temeiul principalei mele trãiri: stinghereala, tradusã în nevoia inconºtientã de a o ºterge de acolo.

Nu mi s-a întîmplat nimic deosebit în plan personal. N-a venit nimeni sã mã întrebe ce caut în satul lui ºi, cu atît mai puþin, sã mã ia la rost cã filmez, fãrã aprobare. N-a tras nimeni în mine. Nu m-a rãpit nimeni. ªi, cu toate acestea, timp de douã ore, cît mi-am îngãduit sã stau în San Luca, am încercat sentimentul unui tip pîndit în permanenþã în miºcãrile sale. Sînt sigur cã puºtii au dat alarma de ivirea unui tip ciudat. Reportajul din „L’Express“ Iscoadele de pe motoretã scoate în prim-plan o axiomã: „Pentru a merge la San Pe întinderea unei cãlãtorii în Sicilia (partea din Luca, aºezare încastratã în munþii sãlbatici ai Aspromonte, insulã avînd Palermo în centru), am þinut neapãrat sã la capãtul Italiei ºi al Calabriei, trebuie cu adevãrat sã vrei ajung la Corleone. Fusesem în localitatea de baºtinã a sã mergi. Altfel, n-ai ce cãuta acolo“.

Naºului. Cum sã ratez ocazia de a vizita ºi Capitala Dacã ar fi sã mã refer la reportajele de pînã acum ’Ndràngheta?! despre San Luca, ziariºtii – italieni, dar ºi strãini – au fãcut Pe harta Calabriei, San Luca e de cealaltã parte a vîr- popas la San Luca. Cei mai mulþi, dupã masacrul de la fului Cizmei, în AsproDuisburg (Germania), din monte. Pe hartã, pãrea uºor 15 august 2007, cum i s-a de ajuns. În viaþã, aºa cum apus asasinãrii, de cãtre se va vedea nu peste mult ’Ndràngheta din San Luca, a timp, lucrurile ºedeau mult ºase membri ai Clanului mai complicat. N-am putut Pelle-Vottari în cadrul unei ajunge decît închiriind un sîngeroase Faida (rãzbutaxi de la Reggio Calabria. nare) (1991-2007).

Prin românii din Reggio Au fost la San Luca ºi Calabria, am dat de unul. jurnaliºtii italieni, specialLuni, 28 decembrie izaþi în Mafia. Despre aceºti 2015, am pornit spre San jurnaliºti se poate spune Luca. Cînd le-am zis c-au fost cu treabã la San românilor unde vreau sã Luca. Prin urmare, cei din merg, la San Luca, a fost San Luca sînt obiºnuiþi cu mai rãu decît dacã le-aº fi strãinii. Cu o singurã conspus cã vreau sã ajung în diþie: ca ei sã vinã acolo cu Iad, ca sã iau un foc pentru o treabã anume. Jurnaliºtii „’Ndràngheta: mizeria þãrii noastre“ – mai mulþi luleaua care s-a stins. sã scrie despre ei. Carastudenþi afiºeazã un banner în oraºul Locri, din Pentru mine, din Româsudul Italiei, în noiembrie 2005, dupã ce politicia- binierii, ca sã-i aresteze ºi nia, Mafia, indiferent de sã-i percheziþioneze. nul Francesco Fortugno fusese asasinat de un poreclã, þinea de filme, de La San Luca nu vin cãrþi, de reportaje de presã trãgãtor al ’Ndràngheta la ieºirea din cabina de vot turiºti. Oricît te-ai strãdui, senzaþionale. Din discuþii, n-o sã gãseºti site-ul vreunui am înþeles la iuþealã cã, aici, în Calabria, Mafia e o reali- hotel sau al vreunei pensiuni. „Trip Advisor“ nu suflã o tate cotidianã, cu care te confrunþi la fiecare pas, ºi nu vorbã despre San Luca. ªoferul meu de taxi nu ºtia cã sînt una din gazete, filme sau emisiuni TV. O româncã, anga- jurnalist. Lesne de imaginat bizareria întruchipatã de jatã ca femeie de serviciu la vila unui tînãr, îmi spune cã apariþia mea la San Luca. Un tip din România, împreunã cu tatãl acestuia, amestecat în afaceri imobiliare, a fost nevastã-sa, închiriazã un taxi la Reggio Calabria (distanþã împuºcat în cap chiar în faþa vilei. San Luca! de mers, peste 100 km), dînd bani grei ca sã ajungã la San Toate reportajele, fie de televiziune, fie de presã Luca, pentru a fotografia ºi filma. În ce scop? Comunicate tipãritã despre San Luca debuteazã cu imaginea panoului Centrului de cãtre iscoade, aceste informaþii vor fi avut care anunþã, la un kilometru de primele case, înaintea menirea sã-i dea peste cap pe ºefii din San Luca. urcãrii în pantã, localitatea cu pricina: „SAN LUCA N-am nici o îndoialã cã ordinul a fost de monitorizare Comune d’Europa gemellato con il comune di VALLE- a persoanei mele, fie ºi din curiozitatea de a vedea ce RANO e con la città di CASCIA“. Cele douã texte sînt vreau. Sã adaug ciudãþeniilor de mai sus alta, cea mai scrise pe douã tãbliþe, aºezate una sub alta, de mãrimi importantã. Veneam din România. Dacã veneam din egale. Sub ele, o tãbliþã pãtratã, mai micã, avertizeazã: America, mai era de înþeles. America e plinã de excentrici, „CARABINIERI località SAN LUCA, indirizzo Via doritori de cãlãtorii exotice. Dar România? România Potamia snc telefoni... pronto intervento 112“. unde sînt sigur cã ’Ndràngheta are multe pizzerii - trece Luînd exemplul înaintaºilor mei din presa mare a în ochii celor din San Luca drept o þarã de oameni serioºi.

Europei, m-am oprit în dreptul schelãriei de panouri pen- Ce sã caute un român la San Luca, ºi nu oricum, ci dupã tru a o fotografia ºi filma. Maºina, cu soþia pe bancheta ce-a închiriat un taxi, tocmai de la Reggio Calabria?! din spate ºi ºoferul guraliv la volan, a rãmas trasã la marginea ºoselei. Fotografiind ºi filmînd (nu numai cu camera, dar ºi cu telefonul mobil, de teamã sã nu mã întorc la Reggio fãrã inestimabilele dovezi c-am fost în Capitala La ’Ndràngheta), mi-am dat seama de ce s-au oprit ca sã consemneze video ºi foto panourile antecesorii mei într-ale aventurii la San Luca. Nu pentru a avea un clenci de deschidere a filmului, deºi nici asta n-aº exclude dintre motive, ci pentru cã cele trei tãbliþe sînt ciupite de gloanþe.

Cine o fi tras?

Mafioþii?

Carabinierii?

Responsabilii cu PR-ul senzaþionalist al San Luca? În timpul filmãrii, doi puºti cãlare pe o motoretã venind dinspre Bovalino s-au oprit în dreptul maºinii pentru a-l întreba pe ºoferul taxiului cine e ºi ce face pe acolo.

Nu ºtiu ce le-a zis ºoferul, care ºtia dialectul calabrez.

Sigur e cã respectivii au demarat în forþã, suind motoreta pe roata din spate ºi au plecat spre sat. Întorcîndu-mã la maºinã, am observat cu voce tare, în românã, ce babuini sînt ãºtia din San Luca!, odatã ce nu ºi-au putut înfrîna curiozitatea de a ºti ce cautã pe acolo un taxi de la Reggio Calabria. Soþia, mai suspicioasã, mi-a zis cã bãieþandrii erau ditamai iscoadele. La întoarcerea la Reggio, m-am apucat de lectura reportajelor despre San Luca.

Femeile din San Luca, statui ale tristeþii, în august Unul, semnificativ intitulat „Dans la sanctuaire du 2007, la înmormîntarea lui Francesco Giorgi, crime“ („În sanctuarul crimei“), din „L’Express“, 6 Sebastiano Strangio ºi Marco Marmo, victime ale august 2008, scria negru pe alb: „Tinerii pe scuter fac masacrului de la Duisburg. turul pentru a semnala orice strãin care pãtrunde pe teri-

în Calabria“, Rocco Sciarrone concluzioneazã: „Manifestarea cea mai clarã a controlului teritoriului de cãtre ’Ndràngheta o reprezintã existenþa unui mecanism de extorsiune-protecþie pe care grupurile mafiote îl aplicã într-o manierã capilarã la toate formele de activitate economicã din teritoriul pe care ele se implanteazã“. Rocco Sciarrone, specialist în fenomen, insistã pe adevãrul cã mai toate firmele locale iau în considerare din start, cînd îºi calculeazã veniturile pe un an, „pizzo“, vãzut ca un soi de TVA. Chiar ºi marile firme din Nord, care vin sã investeascã în Calabria, þin cont de banii negri pe care trebuie sã-i dea ’Ndràngheta.

Monument de PR al Mafiei Calabreze?!

La cîteva zeci de metri de începutul pantei care duce în centrul San Luca, pe stînga, se vede un monument. O clipã, dacã eºti din România, ca mine, îþi spui cã e o troiþã ridicatã în memoria unui ºofer mort într-un accident tragic, dupã curba luatã prost. Pe dreapta Monumentului, pe o plãcuþã ziditã în perete, pot fi citite aceste însemnãri: „La comunita Sanluchese Nel 28° anniversario dell uccisione del Brigadiere dei Carabinieri CARMINE TRIPODI MOVM «Generosità, umanità e sacrificio sono valori che rendona la vita eterna» San Luca, li 06 febbraio 2013 L’amministrazione comunale“.

San Luca e proclamatã de toate instrumentele de lucru drept Capitala ’Ndràngheta, la Mamma, cum îi spun membrii organizaþiei mafiote. Dacã ar fi sã dãm crezare textelor, puþine sînt familiile din San Luca rãmase în afara Mafiei. Dacã ar fi fost întrebat despre ocupaþiunea mintalã a celor din San Luca, Cocoºilã, din Moromeþii, ar fi rãspuns prompt: „ocupaþiunea lor mintalã e Mafia“. Înscrisul de pe monument e asumat de Comunitatea din San Luca, alcãtuitã cu precãdere din mafioþi. Îmi stãpînesc cu greu un chiot de uimire.

Brigadierul de carabinieri o fi fost ucis într-o confruntare cu niºte hoþi de lemne. Mafioþii din San Luca, generoºi, i-au ridicat un monument! Întors la Reggio, m-am apucat de studierea problemei.

Un asasinat comis de ’Ndràngheta poate fi rezolvat doar în primele 24 de ore Spre surprinderea mea, Carmine Tripodi e trecut în Wikipedia, varianta exclusiv italianã. Ce zice Wikipedia?

Carmine Tripodi (Torre Orsaia, 14 mai 1960 – San Luca, 6 februarie 1985) a fost un carabinier italian, brigadier în Arma dei Carabinieri: „Vittima della ’Ndràngheta” („Victimã a ’Ndrànghetei). Tot pe Wikipedia în varianta italianã, Carmine Tripodi e trecut pe lista „Vittime della ’Ndràngheta“.

Textul are drept motto un citat din Nicola Gratteri, procuror adjunct la Reggio Calabria, unul dintre magistraþii din prima linie a Frontului anti-’Ndràngheta, sub escortã din aprilie 1989, scãpat din mai multe atentate: „Un asasinat comis de ’Ndràngheta poate fi rezolvat doar în primele 24 de ore. Altfel e imposibil. Dacã eºti norocos, poþi afla dupã zece ani, dar de la un pocãit, altfel nimic“. Declaraþia e citatã de cotidianul „La Repubblica“ în ancheta „’Ndràngheta, delicte nepedepsite“, apãrutã în 2 mai 2013. Articolul sintetizeazã conþinutul în rîndurile introductive: „Un delict se descoperã doar în primele douã zile - susþin investigatorii. În 50% dintre cazuri s-a reuºit sã se clarifice doar contextul în care au fost comise crimele“.

Carmine Tripodi este unul dintre cazurile nerezolvate.

Absolvent al Academiei de Poliþie, ajunge în Calabria, la Bianco, la vîrsta de 20 de ani. De la început, se confruntã cu Fenomenul Dispãruþi fãrã urmã, rezultat al rãpirilor de tip ’Ndràngheta. Pe 8 ianuarie 1982, Carmine Tripodi e numit Comandantul Garnizoanei de Carabinieri din San Luca. Anchetele conduse de el duc la arestãri spectaculoase la San Luca. În seara lui 6 februarie 1985, în timp ce se îndrepta spre Bianco, unde locuia cu logodnica (urmau sã se cãsãtoreascã peste o lunã), pe la orele 21, un comando ’Ndràngheta îi bareazã drumul. Se trage asupra lui. Carmine Tripodi rãspunde, reuºind, înainte de a muri, sã-l rãneascã pe unul dintre atacatori. Atacatorii urineazã pe cadavrul lui, în semn de dezonoare.

La cîteva zile de la asasinarea lui sînt arestaþi trei suspecþi din San Luca. Alte opt persoane sînt anchetate pentru complicitate. Între 1986-1989, toþi cei suspectaþi vor fi absolviþi de acuzaþii. Nici acum nu se cunosc asasinii!

Monumentul a fost inaugurat dupã 28 de ani de la asasinat. M-am oprit în dreptul lui, l-am filmat ºi l-am fotografiat. Nici un semn cã pe cei din San Luca i-ar scoate din sãrite monumentul, ridicat - culmea! - în numele lor. Se tem aceºtia de carabinieri? Fireºte cã nu.

Explicaþia e alta.

Carmine Tripodi a fost ucis drept sancþiune pentru lupta sa împotriva ’Ndràngheta. Asasinii n-au fost descoperiþi ºi pedepsiþi. Monumentul de la intrarea în San Luca e cel mai eficient mijloc de publicitate gratuitã a ’Ndràngheta. Eu, de exemplu, n-aº fi ºtiut în veci cã un poliþist care a cutezat sã se ia de ’Ndràngheta a fost asasinat cît ai clipi. Poliþiºtilor, monumentul le atrage atenþia cã pot plãti cu viaþa dacã se iau de ’Ndràngheta.

Celorlalþi muritori, monumentul le confirmã adevãrul despre ferocitatea acestei organizaþii. Sã nu se fi gîndit autoritãþile la acest simbol? (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

Pag. a 14-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

cãlcatã în picioare de forþe oculte, atît din exterior, cît ºi din interior, fiindcã au existat mereu, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, destule cozi de topor care au sãpat la rãdãcina acestui neam. Întreb din nou: cînd ,,marele democrat” Traian Bãsescu ne-a blagoslovit cu tãierea (nu mãrirea) de salarii ºi pensii, de ce n-aþi ieºit în stradã?

Nu înþeleg de ce au participat la aceste proteste tinerii frumoºi ºi liberi. Ca sã mulþumeascã noilor guvernanþi pentru cã le-au fost mãrite bursele ºi li s-a acordat gratuitate la cãlãtoriile cu trenul? La fel, asistaþii social au dorit, oare, sã-ºi exprime recunoºtinþa pentru banii în plus pe care i-au primit, în cazul multora, pe nemerit? Nu ºtiu ce anume nu le convine pensionarilor, în condiþiile în care li s-au mai adãugat niºte bani în buzunarele mereu prea goale. Nici pe artiºtii care s-au dus la proteste nu i-am înþeles. Oare nu au fost mulþumiþi de mãrirea cu 50% a veniturilor pe care le primesc?

Se pare cã nimic din toate acestea nu conteazã.

Cineva parcã doreºte acest rãzboi, al românilor contra românilor, ºi distrugerea oricãrei urme de democraþie. Îi întreb pe cei care au ieºit în stradã: doriþi un stat dictatorial?

Cînd preºedintele a descins în piaþã din maºina prezidenþialã, flancat de SPP-iºti, incitînd mulþimea sã protesteze, de ce aþi tãcut? N-a încãlcat el, în mod grosolan, Constituþia þãrii? Atunci de ce n-aþi invadat strãzile oraºelor? De ce n-aþi protestat la Cotroceni?

Opiniile mele le veþi regãsi la toþi cei care iubesc, sincer, România. Nu sînt înscris în partidul lui Dragnea ºi al lui Ponta, pe care i-am criticat destul, ori de cîte ori a fost cazul. Eu am fost ºi rãmîn peremist, un naþionalist convins ºi un patriot.

Treziþi-vã, români! Deºteptaþi-vã din somnul cel greu, din somnul cel de moarte! De moarte a României.

Vae victis!

GEORGE MILITARU P.S.: Domnule Klaus Werder Iohannis, în calitate de preºedinte, garant al democraþiei, dupã ce ne-aþi ordonat ,,Jos labele de pe DNA!”, de ce nu-i cereþi doamnei Kövesi sã-ºi ia mîinile de pe mass-media?

bãri pe care ºi le pune populaþia, cum ar fi: de ce atîþia ani, fãrã sprijin politic murdar, N. Dan, ,,salvatorul” României, n-a reuºit sã treacã nici un prag electoral, local sau central? De ce, de atîta amar de vreme, partide precum PNÞCD, care a guvernat þara timp de 4 ani, ºi PRM - al cãrui lider de pînã mai ieri, Corneliu Vadim Tudor, a fost cîºtigãtor al alegerilor prezidenþiale, în confruntarea cu Ion Iliescu – nu mai intrã în Parlament?

Explicaþia este la mintea oricui: lipsa unei susþineri financiare. Care bancher de aici sau de aiurea ar catadicsi sã scoatã mãcar un leu din buzunar, ca sã susþinã politica PRM de apãrare a idealurilor naþionale, a libertãþii, independenþei ºi suveranitãþii þãrii noastre?

Sörös ºi alþi ºacali de teapa lui ciulesc urechea ºi îºi deschid punga numai în faþa unor afaceri extrem de profitabile pentru ei. Noii sörösiºti, ca ºi cei cu state mai vechi de trãdare, îl considerã pe sponsorul lor un afacerist cinstit ºi galant, care nu cere sã i se restituie subvenþiile pe care le acordã pentru campaniile lor electorale, ori pentru bursele de studii. Rechinul nu înfulecã musculiþe pe mãri ºi oceane. El preferã pradã de mari dimensiuni, pe care o pîndeºte cu mult înainte. Sörös nu le cere nimic slugilor sale din România, nimic altceva decît sã-l ajute sã punã mîna pe aurul de la Roºia Montanã ºi pe exploatãrile cuprifere. Cînd te sprijini pe spada vrãjmaºului, nu vei gusta niciodatã din cupa victoriei. Miºcarea legionarã, susþinutã de hitleriºti, ca ºi PCR-ul, creat pe principiile leninist-staliniste, au dispãrut fãrã urmã din România, unde n-aveau rãdãcini, n-aveau tradiþii, ºi unde nu se bucurau de sprijinul oamenilor. Nici USR n-are ºanse sã facã purici mulþi în politica româneascã. Apãrut ca o fantomã, din neant, fãcãtura politicã a lui Sörös va dispãrea în acelaºi mod.

De altfel, dihonia a ºi apãrut în rîndul geambaºilor politici. Într-una din cugetãrile sale, marele dascãl al naþiunii noastre, Nicolae Iorga, spunea cu adîncã înþelepciune: ,,Iuda a fost mai fericit cînd a dat înapoi arginþii, ºi a mers de s-a spînzurat”. Chiar dacã useriºtiisörösiºti nu-ºi vor pune ºtreangul de gît, ei vor fi doar niºte personaje moarte pentru viaþa noastrã politicã.

Scrutinul parlamentar a constituit, pentru liberali, o loviturã de mãciucã în moalele capului, de pe urma cãreia ºi-au pierdut puþina doxã politicã moºtenitã de la înaintaºi, dar ºi comportamentul moral, pe care l-au terfelit cumplit în ultimii 25 de ani. Umblã buimaci prin sediu ºi prin Parlament, se privesc pieziº ºi îºi vorbesc în ghionturi, urlã în stradã, împotriva poporului care nu i-a votat, bãtîndu-se fariseic cu cãrãmida în piept, cum cã ei reprezintã democraþia. Nici nu mai ºtiu unde le este partidul, sau dacã mai au aºa ceva. Plãnuiesc unul nou, prin cîrciumi, deºi ei ºtiu bine cã adevãratul PNL a pierit în ultimii 2-3 ani, puþin cîte puþin, prin el însuºi.

Anemici ºi neputincioºi, liderii sãi din ultimii ani - unii, liberali de conjuncturã -, simt cã pãmîntul le fuge de sub picioare ºi orizontul politic, din faþa ochilor. În mod normal, cele 20 de procente pe care liberalii le-au obþinut la alegerile parlamentare, împreunã cu asociaþii lor, n-ar trebui sã-i indispunã atît de rãu. În decursul îndelungatei lui existenþe, PNL a trecut prin dificultãþi cu mult mai grave. Recunoscut ca un partid de lideri (adicã exact ceea ce nu mai este astãzi), cu un numãr restrîns de membri statornici ºi fãrã prea mare audienþã în massa electoralã, la alegerile din 1920, 1926, 1928 ºi 1932, PNL a înregistrat o medie de 8,5%, iar la scrutinul din anul 2000, doar 7%. Impasul în care se aflã azi liberalii este urmarea fireascã a travaliului politic ºi ideologic depus de liderii lor, în ultimii 4 ani.

Deºi tunase multã vreme împotriva lui Traian Bãsescu ºi a PDL, Crin Antonescu, oratorul-moriºcã, al cãrui discurs s-a dovedit, de multe ori, o cacealma, n-a întreprins nimic pentru a împiedica împerecherea, contra naturii politice, dintre liberali ºi portocalii. S-a restras, lãsînd în urma sa o struþo-cãmilã, în interiorul cãreia convieþuirea politicã aminteºte întrutotul de amiciþia dintre cîine ºi pisicã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

surse termo a fost tot mai mult scoasã din joc, accentuînd artificial problemele financiare ale complexurilor miniere ºi centralelor pe cãrbune. Cînd a venit frigul, ce sã vezi?!, a trebuit sã se apeleze la cãrbune ºi la centralele termo. Preþul a crescut pe mãsurã ce a sporit cererea! „Bãieþii deºtepþi“, care nici nu se gîndiserã cumva sã contracteze din timp energie mai scumpã, au fost prinºi pe picior greºit. ªi au început sã dea din colþ în colþ. ªi, culmea!, statul, practic singurul producãtor de pe piaþã (ºi în hidro, ºi în termo, ºi în nuclear), a înregistrat ceva încasãri suplimentare, spre disperarea nãpîrcilor (pardon, privaþilor!) care-l cãpuºeazã din toate pãrþile, fie cã sînt distribuitori, fie speculatori! ªi, probabil într-un efort comun, au gãsit soluþia ºi, dintr-o datã, preþurile s-au potolit. „Bãieþii deºtepþi“ au ocolit „piaþa spot“ prin diferite aranjamente „nebursiere“, sugerînd cã producþia internã n-ar mai putea acoperi cererea ºi trimiþînd, subit, România la import! Nimic, nimic – nici puþinele încasãri din frig – sã nu ajungã cumva la Statul Român! Era obligatoriu ca „perlele energetice“ – ultimele ale Statului Român – sã nu parã cumva cã valoreazã ceva mai mult sau mãcar ceva! ªi astfel, prin sugrumarea încasãrilor lor, procesul de desfiinþare a energiei termo (care asigurã o independenþã a României) ºi de externalizare a energiei produsã ieftin, adicã a celei hidro, îºi poate urma cursul.

De altfel, obiectivul central al perioadei pentru capitalul strãin îl constituie preluarea hidrocen-

tralelor, cel mai profitabil segment de producere a energiei. Acestea, pe de o parte, sînt un monopol natural, cãci amplasamentele hidroenergetice favorabile sînt dar de la Dumnezeu, iar, pe de altã parte, valorificarea lor se face cu mari eforturi financiare ºi umane ºi deci trebuie sã aparþinã în veci celor cãrora le-a lãsat Dumnezeu acest dar, ºi celor care au fãcut aceste sacrificii materiale ºi umane, adicã românilor, ºi nu capitalului strãin. Intrarea în insolvenþã a Hidroelectrica a scos în evidenþã dramatismul cãpuºãrii companiei de cãtre „bãieþii deºtepþi“. Dar, sã fim realiºti, ieºirea întãritã din insolvenþã a Hidroelectrica nu echivaleazã cu un capitol încheiat pentru biata „cea mai mare perlã a coroanei“ a Statului Român. Cioclii strãini sînt pregãtiþi. Este de ajuns sã fie pusã în bursã! Este o purã iluzie cã externalizarea pe bursã doar a unor pachete minoritare din „perlele coroanei“ din sistemul energetic nu se va solda, pînã la urmã, cu pierderea totalã a controlului asupra acestora. Respectivele pachete minoritare joacã rolul invitãrii hoþului în casã. De rest se ocupã acesta. Cu cohorte de avocaþi, prin manevrarea insidioasã a aºa-numitelor drepturi ale acþionarului minoritar, cu constrîngerile de piaþã orchestrate de marile multinaþionale din domeniu ºi presiunile din partea agenþilor lor de vînzãri, care nu sînt alþii decît FMI, BM ºi Comisia de la Bruxelles, te trezeºti uºor, uºor dat afarã definitiv din propria casã.

ILIE ªERBÃNESCU

Rãzboi corupþiei Se vrea chiar ruperea României?

Asta este teribila, dureroasa, devastatoarea întrebare.

Ce s-a urmãrit cu acele aprige miºcãri de stradã, care au durat mai bine de 10 zile? De ce se vrea cãderea unui guvern abia instalat, a cãrui legitimitate e datã de voinþa exprimatã prin vot de Poporul Român? Cine stã în spatele cruntei manipulãri a masselor, care au protestat în stradã - incredibil, neverosimil - cu sutele de mii?

Ce nu le convine unora? Cã s-au luat unele mãsuri de mãrire a pensiilor ºi a salariilor? Cã s-au dat atîtea facilitãþi ºi au dispãrut taxe împovãrãtoare, cã se intenþioneazã renaºterea economiei naþionale, care a fost ruinatã, sistematic, dupã lovitura de stat din decembrie 1989? Cred cã prevederile din programul de guvernare, dragi tineri ºi bãtrîni din România, sînt de naturã mai degrabã sã sprijine progresul acestei þãri care, de prea mult timp, este

Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (3) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) O adevãratã explozie de bucurie a erupt, dupã despuierea scrutinului, în rîndul Uniunii Salvaþi România. Pentru membrii unei formaþiuni politice abia ieºite din scutece, firavele 8-9 procente obþinute la alegerile parlamentare constituiau o mare victorie.

Pentru alte partide, succesul formaþiunii lui Nicuºor Dan ridicã, însã, destule semne de întrebare. Fãrã sã se revendice de la vreo orientare doctrinarã, fãrã sã dispunã mãcar de o minimã organizare în teritoriu, fãrã sã se prezinte cu un program politic, economic ºi social, USR a intrat, totuºi, comod în Parlament, de la primul impact cu alegãtorii. Este greu de crezut cã aceastã izbîndã s-ar datora activitãþii politice a liderilor sãi, care se dovedesc, la fiecare pas, niºte neica-nimeni.

Aºa cum se vorbeºte în mediile politice ºi dupã cum se afirmã în unele publicaþii ºi la diverse posturi de televiziune, USR a fost propulsatã în Parlament, prin ,,doctrina financiarã” a miliardarului George Sörös, nu pentru a salva România, ci pentru a o stoarce de ultimele sale resurse. Încotro îºi vor îndrepta privirile proaspeþii parlamentari ai ,,Uniunii Sörös România”? În nici un caz în direcþia oamenilor necãjiþi, ale cãror drepturi pretind cã le apãrã. Nicuºor Dan ºi ceata lui se vor comporta aºa cum o fac în cadrul Consiliului Municipal al Primãriei Capitalei, adicã vor fi permanent acel Gicuþã Contra colectiv. Se vor opune oricãror mãsuri de redresare economicã a þãrii, iniþiativelor de majorare a salariilor ºi pensiilor, de reducere a impozitelor, precum ºi oricãror proiecte de ordin social, aºa cum le cere diabolicul lor stãpîn de peste Ocean. Noii sörösiºti vor îndruga multe ºi mãrunte despre potenþialul lor politic.

Nu ne vor spune, însã, nimic, legat de o serie de între-

Bizarerii deloc bizare În România se întîmplã mereu mai multe lucruri bizare. De pildã, zeci (dacã nu chiar sute) de mii de demonstranþi ies în stradã sã protesteze faþã de o ordonanþã guvernamentalã pe care nici n-au citit-o.

Pe piaþa energiei, cam în acelaºi timp, s-a întîmplat ceva similar, dar poate ºi mai bizar. Cînd gerul era încã în toi, preþurile, dupã ce explodaserã stimulate tocmai de valul de frig de la începutul anului, s-au potolit ca prin farmec pe aºa-numita „platformã spot“ (de achiziþii bursiere de energie pe termen scurt), anunþînd ca unicã explicaþie transformarea subitã a României în importator de electricitate. Cum, frate, aºa, deodatã, din exportator, importator?! Aºa-numita liberalizare impusã de la Bruxelles a pieþei energiei electrice a dus la apariþia „traderilor“, speculatori de energie, care cumpãrã cît pot de ieftin ºi vînd cît pot de scump, mai bine-cunoscuþi sub denumirea de „bãieþi deºtepþi“. Aiuritoarea liberalizare a pus în România, precum nicãieri în lume, în concurenþã, energia obþinutã din surse hidro cu cea obþinutã din surse termo, care, din motive tehnologice, nu pot fi puse în concurenþã ºi care, în plus, în România nu sînt concurenþiale, ci complementare în acoperirea consumului. În mod firesc, „bãieþii deºtepþi“ s-au nãpustit pe energia ieftinã din surse hidro, spre a o specula, ºi, în consecinþã, cea din

Pag. a 15-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Adevãrul iese întotdeauna la ivealã, cum este cazul scandalului Coldea De ani de zile, Vadim a avertizat despre generalul Coldea ºi despre implicarea lui în politicã. Dar de ce nu a ascultat presa adevãrul, atunci cînd a fost prima oarã dezvãluit?

Florian Coldea – pãpuºarul din spatele sistemului Strînsã cu uºa de procurorii anticorupþie, fosta ºefã PMP, Elena Udrea, readuce în dezbaterea publicã rolul ºi locul Serviciilor Secrete în societatea româneascã. Dupã ce, ani la rînd, ni s-a inoculat ideea cã putem dormi liniºtiþi cu microfoanele sub pãturã, acum, cînd unitatea de monolit a partidelor-stat crapã, ies la ivealã monºtrii democraþiei. Mãrturiile blondei despre legãturile fostului sãu soþ, Dorin Cocoº, cu Serviciul Român de Informaþii sînt arme cu bãtaie lungã folosite împotriva unui personaj aºezat cu grijã în planul doi al nomenclaturii actuale.

Ferit de ochii opiniei publice, Florian Coldea, acest prinþ de operetã cu 3 stele – aflãm noi astãzi din disperarea Elenei Udrea -, ar fi pãpuºarul din umbrã al politichiei dîmboviþene sau, mai grav, omul care intervine ºi decide în actul de justiþie folosindu-se de secretele altora. Cine este, cu adevãrat, ºeful de facto al SRI ºi cu ce se ocupã acesta? Emblematic pentru ultimul deceniu al politicii româneºti, generalul SRI Florian Coldea, Florinel cum îi spun pãrinþii, este originar din comuna Tîrnova, judeþul Arad. A absolvit un liceu industrial, apoi, printre cursele cu maºina familiei marca ARO, la piaþã, unde vindea varzã (conform afirmaþiilor pãrinþilor sãi), Coldea a studiat un an ºi jumãtate la Institutul Politehnic din Timiºoara.

A renunþat la civilie dupã ce a picat mai multe examene ºi a urmat Facultatea de Psihosociologie din cadrul Academiei Naþionale de Informaþii, pe care a absolvit-o în anul 1996, cînd a ratat examenul de licenþã. A promovat examenul în anul urmãtor. Iniþial, actualul prim-adjunct a fost promovat ºi susþinut în SRI de generalul de Securitate Dan Gheorghe, o rudenie a familiei Coldea. Originar din comuna Sinta, învecinatã cu Tîrnova, colonelul Gheorghe (avea în 1989 funcþia de locþiitor al ºefului Unitãþii Speciale de Luptã Antiteroristã/ USLA din cadrul Departamentului Securitãþii Statului/ DSS) era considerat reprezentantul aripii ceauºiste din SRI. Printre susþinãtorii lui Florian Coldea se numãrã ºi generalii Ion ªtefãnuþ, fost ºef al Inspectoratului pentru Prevenirea ºi Combaterea Terorismului, sau mentorul sãu pe linie de muncã ºi naº de cãsãtorie Sorin Brãteanu, ºeful Secretariatului General al SRI. În plan politic, Florinel a fost un servitor devotat al preºedintelui Traian Bãsescu, avîndu-i în spate ºi pe alþi doi Gheorghe pedeliºti arãdeni, Falcã ºi Seculici.

Mugur de Fluier ne-a stricat prietenia Momentul sãu de glorie a survenit odatã cu eliberarea ziariºtilor români rãpiþi în Irak în mai 2005, eveniment care i-a adus promovarea la numai 34 de ani, ca prim-adjunct al

directorului SRI, funcþie cu rang de secretar de Stat ºi gradul de general de brigadã. Cu ocazia acestui episod, l-am cunoscut pe Florian Coldea personal, acesta însoþindu-mã la întoarcere, de pe aeroportul din Bagdad pînã la vila SRIului, unde am fost parcaþi cîteva zile. Nici astãzi nu am înþeles bine ce cãuta un ofiþer SRI în Ambasada României din Bagdad, în condiþiile în care de misiuni externe se ocupã exclusiv Serviciul de Informaþii Externe. A urmat o perioadã de tatonare, care a durat mai multe sãptãmîni, timp în care atît Florian Coldea, cît ºi Traian Bãsescu au încercat sã afle ce ºtiu cei 3 ziariºti ºi dacã merg pe direcþia comandatã de preºedintele þãrii. Maestru de ceremonii în vila SRI-ului unde am fost cazaþi imediat dupã sosirea din marea aventurã, Coldea împînzise stabilimentul cu microfoane, ofiþeri ºi psihologi gradaþi. Ulterior, am primit nenumãrate semne de prietenie din partea viitorului general, fiind invitat sãptãmînal (poate chiar mai des) în biroul sãu pentru a-i suporta monologurile înregistrate ambiental. Pentru a elimina orice semn de întrebare asupra procedurii de înregistrare la sediul SRI, unde generalul Coldea îºi avea biroul oficial, vã pot spune cã atît timp cît am fost în „graþiile” sale nu mi s-a cerut vreun act de identitate la poartã (intrarea la sediul SRI din spatele clãdirii). Prietenia cu generalul a început sã scîrþîie dupã ce i-am dictat cu voce tare (sã rãmînã pe banda SRI) o listã cu motivele pentru care ºeful sãu de la Cotroceni poate fi acuzat de înaltã trãdare. Afacerea „Mugur de Fluier” a pus capac întîlnirilor mele cu ºeful de facto al SRI, opera scrisã ºi semnatã la ceas de disperare de Narcis Daju, ofiþer în cadrul Secþiei judeþene a SRI Gorj conspirat ca „Mugur de Fluier”, aruncînd în aer conducerea instituþiei la nivel de directori adjuncþi. Martor ºi personaj al scrierilor lui Daju era chiar ºeful direcþiei de contrainformaþii din cadrul SRI la acea datã, generalul Ion Maranda, care, alãturi de unul dintre adjuncþii directorului, generalul Dumitru Ion Zamfir (zis Titel), ºef nemijlocit peste secþia de la Gorj, încerca sã acopere corupþia generalizatã din SRI. Astãzi, Mugur de Fluier este jurnalist. Ca ºi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în ianuarie 2006, subsemnatul îi punea în braþe generalului Florian Coldea dovada cã militarii români care luptau pe frontul din Kandahar (Afganistan) alãturi de americani, francezi ºi alþi aliaþi se aflã în pericol extrem. Izbucnea astfel, odatã cu scandalul „cd-ului cu informaþii confidenþiale din Afganistan”, un wikileaks neaoº românesc. La prima vedere, era vorba despre date ºi informaþii clasificate dupã standardele americane, neclasificate conform legilor româneºti în vigoare. Procurorii, aceiaºi care îºi dãduserã silinþa sã muºamalizeze dosarul Rãpirea din Irak, au acþionat ca la regulament. Regulamentul militar dinainte de 1989.

S-au suit cu mascaþii pe jurnaliºti, sãltîndu-i urgent ºi rãscolind de zor prin redacþiile ziarelor. Astfel au îngropat sub bocancii mascaþilor primul wikileaks românesc procurorulºef al DIICOT Doru Ioan Cristescu ºi generalul Coldea.

Acoperiþi la CEDO Documente oficiale postate pe site-ul Senatului României fac referire la referendumurile pentru demiterea preºedintelui Traian Bãsescu din mai 2007, respectiv iulie 2012, cînd generalul Florian Coldea ar fi fost depistat întocmind note scrise, în scop de ºantaj ºi de compromitere împotriva unor judecãtori de la Curtea Constituþionalã (Aspazia Cojocaru, Nicolae Cochinescu ºi Ion Predescu). Surse din cadrul SRI afirmã cã, „dupã suspendarea-surprizã din iulie 2007, generalul Coldea a constituit o celulã de crizã pe care a condus-o împreunã cu generalesele Elena Istode, ºefa Departamentului Securitãþii Economice, ºi Emilia Cristina Posastiuc, ºefa Centrului pentru Surse Deschise (în realitate, Centrul de Monitorizare Media), amîndouã avansate în luna martie de preºedintele Bãsescu, cãruia i-au declarat devoþiune pe viaþã”. Celula de crizã instituitã de generalul Coldea a livrat zilnic materie primã pentru apariþiile publice ale preºedintelui suspendat ºi a alimentat agenþi acoperiþi din mass-media. Materialele de denigrare, intoxicare, dezinformare ºi derutare erau destinate opiniei publice interne ºi internaþionale ºi instituþiilor Uniunii Europene.

Trei stele pentru merite deosebite În 2012, preºedintele Bãsescu l-a avansat pe Coldea la gradul de general cu douã stele, deºi la adresa ºefului de facto al SRI au fost aduse nenumãrate acuzaþii, fiind prins deseori în flagrant, cu poliþia politicã în buzunar.

Presa îl bãnuia pe general cã se aflã în spatele interceptãrilor ilegale ale convorbirilor telefonice efectuate de reprezentantul României de la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (CEDO), judecãtorul Corneliu Bîrsan. Serviciile Secrete româneºti au reuºit sã infiltreze la grefa Curþii Europene a Drepturilor Omului douã „cîrtiþe”. Astfel, grefierul cu nume de cod „Dragaliþa” avea misiunea de a-l proteja pe fostul preºedinte Traian Bãsescu, protectorul lui Coldea, prin blocarea sau tergiversarea cauzelor CEDO care-l priveau pe acesta sau instituþiile subordonate lui. Cît priveºte buna relaþie cu presa, o altã glumã a generalului Florian Coldea – joc de glezne. Nici un cuvînt despre filajul, intoxicarea, monitorizarea, infiltrarea, într-un cuvînt controlul total al presei din ultimii ani. Din cauza acestor infiltrãri ºi manipulãri, jurnalismul este în derivã. Nu prea mai are cine sã stea cu ochii pe abuzurile Serviciilor Secrete. Ordinul strict secret de importanþã deosebitã S573/000214 emis la comanda generalului-bileþel ar trebui sã protejeze SRI de scurgerile de informaþii cãtre mass-media. Cel puþin aºa informa sursa „Piki”, în data de 20.04.2010, orele 17,30, la Piþeria Piaþa Alimente Nr. 1 din Satu Mare. În viziunea ºefilor SRI, jurnaliºtii de investigaþii puþini ºi filaþi trebuie sã ofere cititorului ce li se pune pe tavã.

Pentru aceste fapte de arme ºi pentru multe altele, în 24 martie 2014, Traian Bãsescu l-a rãsplãtit pe Florian Coldea cu gradul de general-locotenent cu trei stele.

CORNELIU VADIM TUDOR (Text publicat în data de 6 februarie 2015 în ziarul „Tricolorul”)

Alexandru Petrescu, actualul ministru al Economiei, ar fi încasat nelegal bonusuri de peste 53.000 de euro pe vremea cînd era director general al Poºtei Române, transmite hotnews.ro.

Potrivit unui raport al Curþii de Conturi, acordarea de bonusuri trimestriale ºi anuale nu s-a efectuat pe baza unor indicatori de performanþã, încãlcîndu-se prevederile Ordonanþei de Urgenþã 109/2011 privind guvernanþã corporativã a întreprinderilor publice, susþin inspectorii Curþii de Conturi, care recomandã operatorului poºtal sã recupereze acest prejudiciu, noteazã sursa citatã. Potrivit documentului, prejudiciul s-ar fi

petrecut în perioada 2014 - 2016. „Cu referire la bonusurile încasate de Alexandru Petrescu, Poºta precizeazã cã unul din principalele motive pentru care domnia-sa a încasat bonusuri de performanþã a fost faptul cã, în 2014, Poºta Românã a înregistrat, pentru prima datã, profit dupã 5 ani de pierderi, în 2015 a înregistrat profit operaþional, iar pe parcursul anului 2016 a continuat menþinerea în parametrii de profit, conform estimãrilor bugetare de la începutul anului. (...)

Mai mult, în 2016, Corpul de Control al ministrului Delia Popescu (MCSI) a întocmit un raport care valideazã faptul cã bonusurile au fost acordate doar

directorului general al Companiei, în condiþii de legalitate, în conformitate cu Contractul de Mandat al directorului general, subliniindu-se cã au fost îndepliniþi toþi indicatorii de performanþã solicitaþi în momentul acordãrii acestor bonusuri”, a reacþionat Poºta Românã.

Ce susþin inspectorii Curþii de Conturi: „Din verificãrile efectuate în baza documentelor puse la dispoziþia echipei de audit s-a constatat cã au fost aprobate ºi plãtite unele bonusuri directorului general al companiei în anul 2014 ºi în anul 2015, astfel: * suma netã de 49.428 lei - bonusuri trimestriale aferente anului 2014; * suma netã de 63.448 lei bonusuri trimestriale aferente anului 2015; * suma netã de 55.532 lei - bonus anual 2014; * suma netã de 68.456 lei - bonus anual 2015”.

CLAUDIA SPIRIDON

Fiþe de ºmecheri (38)

adevãrat hipermarket. Poþi gãsi aici absolut de toate ºi chiar ºi lucruri care nu þi-ar trece prin cap cã ar putea fi vîndute într-un pet-shop. Astfel, pe lîngã raioanele cu hranã, cu medicamente, vitamine ºi accesorii, de unde poþi cumpãra de la hamuri reflectorizante pînã la hãinuþe de blugi pentru cãþeluºe, se gãseºte ºi cel cu... produse cosmetice. Aici se aflã rafturi întregi cu produse americane: ºampoane simple, ºampoane cu balsam ºi soluþii echivalente cremelor folosite în mod curent de cãtre doamne. O noutate ar fi un recent sortiment de balsam care asigurã spãlarea blãniþei, revigorarea pielii, ºi, nu în ultimul rînd, îndepãrtarea atît de nedoriþilor purici.

Iar pentru cei care sînt de-a dreptul obsedaþi de igiena cãþelului lor, oferta include ºi o întreagã gamã de paste ºi periuþe de dinþi. Cea mai cãutatã este periuþa de dinþi cu dublu cap, acesta putînd fi schimbat în funcþie de ce zonã a danturii este supusã periajului. Periuþa costã 23 de lei noi, dar cumpãrãtorul primeºte drept bonus ºi un tub cu pastã de dinþi pentru cîini.

De ceva vreme iubitorii de cîini au la dispoziþie ºi o gamã întreagã de parfumuri pentru patrupedele lor.

Parfumurile nu conþin alcool ºi sînt fabricate dupã reþete aprobate de cele mai prestigioase asociaþii ale medicilor veterinari ºi de organizaþiile de apãrare a animalelor. O primã ofertã în acest sens este cea a gamei de apã de colonie „Lambert Kay”. Preþul unui flacon mic este de 22 de lei noi, iar cumpãrãtorul poate alege între cele cu miros de fructe tropicale, floral, „fresh ocean” sau alte tipuri. Cel mai bine se vînd însã cele mai scumpe dintre parfumurile pentru cãþei. Parfumul franþuzesc „Jean Pierre Henry” este o marcã de prestigiu recunoscutã în întreaga lume ºi a cãrei originalitate este garantatã de cãtre importator. Parfumul este disponibil în douã variante de prezentare, „Seduction” pentru cãþeluºe ºi „Macho” pentru cãþei. Aºa cã, dacã sînteþi hotãrît sã porniþi la cumpãrãturi împreunã cu patrupedul dumneavoastrã, trebuie sã aveþi la dispoziþie un buget destul de mare. Mai ales dacã acesta este deja un împãtimit al cumpãrãturilor ºi o victimã a modei canine. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Ministrul Economiei, Alexandru Petrescu, ar fi încasat ilegat bonusuri de 53.000 de euro

PARFUMURI FRANÞUZEªTI PENTRU CÃÞEI Se pare cã în ultima vreme expresia „viaþã de cîine” ºi-a schimbat semnificativ înþelesul. Traiul multor animale de companie presupune un lux la care unii oameni doar viseazã. Astfel, este binecunoscut faptul cã iubitorii de animale au la dispoziþie o gamã întreagã de reþele de cabinete veterinare, pet-shop-uri, saloane de cosmeticã, centre de dresaj, hoteluri canine prin intermediul cãrora le pot oferi prietenilor necuvîntãtori tot luxul unei vieþi ca-n rai. Cea mai recentã tendinþã în domeniu este reprezentatã de parfumurile franþuzeºti pentru cãþei. Mai ales cele mai scumpe dintre ele, „Jean Pierre Heniy” în variantele „Seduction” pentru femele ºi „Macho” pentru bãieþei se vînd ca pîinea caldã, deºi preþul unui micuþ flacon este de 420.000 lei vechi. Unele pet-shop-uri dispun de oferta de produse similarã unui

Pag. a 16-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

De cine este plãtitã doamna procuror Kövesi

Cum acoperã doamna Laura Codruþa Kövesi greºelile unor procurori? (1) Apariþia DNA, în anul 2005, din iniþiativa fostului ministru Monica Macovei, a generat, în ultimii 10 ani, o altã abordare privind rolul Ministerului Public din secþiunea a II-a art. 131 din Constituþia României. Doamna ministru Macovei a dorit, ºi probabil cã a reuºit, sã deturneze baza legalã constituþionalã a Ministerului Public reprezentat de „Instituþia Parchetelor”, iar începînd cu anul 2015, „PE CAI MARI” a fost înscãunat la Cotroceni domnul preºedinte „etnic german” - Klaus Iohannis Verner. Dacã pînã la aceastã datã capitalismul românesc a funcþionat „ºchiopãtînd”, începînd din acest an, capitalismul românesc „a fost împiedicat” precum „calul în cãpãstru” care avea ochii acoperiþi. Dacã timp de 24 de ani „mirajul capitalismului” era un deziderat ºi o dorinþã de la micul copil pînã la persoanele în vîrstã, dupã 1 ianuarie 2015, Constituþia a fost deturnatã, prin „spargerea instituþiei Parchetului” în douã: Parchetul Mic, cel mai important fiind DNA, care a început sã fie adulat de majoritatea cetãþenilor, ºi Parchetul Mare, care se ocupã „mult de gãinãrii”. Aceasta în condiþiile în care, la art. 131 alin. 1, se precizezã „în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãþii ºi apãrã ordinea de drept, precum ºi drepturile ºi libertãþile cetãþenilor”. Pînã aici, totul bun ºi la obiect.

Realitatea, însã, pe terenul societãþii româneºti, în activitatea „marelui Parchet” din art. 131, s-a desprins „copilul minune” al justiþiei, care a primit numele de DNA, ºi, peste noapte, printr-un referat al ministrului Monica Macovei, s-a desprins din cadrul constituþional, nemaifiind în subordinea ºi autoritatea ministrului justiþiei, aºa cum pre-

cizeazã art. 132. Drept urmare, încãlcarea gravã a Constituþiei de cãtre procurorul general DNA este evidentã, pentru cã, în ultimii ani, mijloacele mass-media nu au prezentat vreo informare cu privire la activitatea DNA, în cadrul Ministerului Justiþiei. Chiar ºi bugetul alocat DNA este cheltuit în secret, doar din pixul ºi aprobarea doamnei procuror general Kovesi. Este foarte adevãrat cã aºa-zisul „capitalism de cumetrie”, iar noi, în ziar, i-am spus „capitalismul proletar”, a fãcut greºeli capitale din cauza faptului cã, dupã 1990, România, fiind cuprinsã de „anarhia revoluþionarã”, a considerat cã cetãþenii au dreptul sã facã orice doresc. În consecinþã, clasa politicã româneascã, singura vinovatã de dezastrul economic, politic ºi militar din ultimii 25 de ani, a considerat cã trebuie sã „se îngraºe”, prin devalizarea economiei româneºti datoritã „imboldului” venit de la Bruxelles, care a stabilit cã Statul Român ar trebui sã disparã într-un viitor foarte apropiat, iar prin mãsurile impuse de acesta, România sã devinã „o provincie” în cadrul Uniunii. Numai cã se pune problema cine conduce în Uniune? România, în nici un caz, prin cei 33 de europarlamentari care, aleºi de partide prin grade de rudenie, nu au altã menire decît sã ridice mîna ºi sã aprobe, fãrã murmur, deciziile venite de la UE. De fapt, cã acest lucru se dovedeºte a fi adevãrat, este prezis ºi întãrit de însuºi savantul rus Bukovski, care spunea: „UE nu este altceva decît un nou URSS”. Pe fondul acestui deziderat, prin actul de la 1 ianuarie 2007, Traian Bãsescu a semnat „actul capitulãrii statale a României”. Ca urmare a modificãrii, prin Referendum, în 2003, a prevederilor

Probe-surprizã din Dosarul Arhiepiscopului Tomisului (2) „Netãiatã, nelucratã“ (2) „Au existat cîþiva butuci de viþã-de-vie, dar nu pe partea dinspre Constanþa, de lîngã doamna Roºca, pe care o cunosc, ci pe partea dinspre Poarta Albã, unde a fost IAS Nazarcea. Cred cã s-a dat ºi cu tractorul, dar nu mai þin minte exact... Cert este cã vie pe rod nu a fost în anul 2010”. Stere Beca a explicat la DNA cã a fãcut chiar o Plîngere penalã pentru distrugere, la Parchetul de pe lîngã Judecãtorie, „Dar nu am primit nici un rãspuns”. Am mai trecut întîmplãtor pe acolo ulterior, ºi tot nu exista nimic, era jaf”, a precizat acesta. Întrebat dacã Teodosie ºtia care era starea viþei-de-vie, Stere Beca a rãspuns: „Bineînþeles, venea pe teren cu preoþimea ºi fãcea mãtãnii”. „ªtia, deoarece veneau ºi fãceau mãtãnii pe teren, plus cã aveau via în folosinþã din 2002, prin Hotãrîre de Guvern. Oricum, nu se fãcea nimic fãrã sã ºtie IPS Teodosie”, a mai explicat Stere Beca.

„Dãdea 10 kg de struguri pe hectar“ Un alt martor-cheie, fost administrator al viilor Arhiepiscopei, a explicat la DNA cã viþa-de-vie de la Ferma 3 Nazarcea era abandonatã: „Eu, în 2010, am fost

acolo ºi nu era vie pe rod. O vie pe rod trebuie sã dea între 8 ºi 15 tone de struguri pe hectar, iar via lor de la Nazarcea dãdea 10 kg de struguri pe hectar. Era abandonatã, nu avea sîmbure. Dacã ar fi avut o asemenea producþie de vin, respectiv 8-15 tone pe hectar, cum ar fi fost normal, atunci producþia ar fi depozitat-o la mine în crama Nazarcea, deoarece nu aveau unde sã o depoziteze în altã parte. În toatã perioada 2010 – 2015, au depozitat un vagon ºi jumãtate de vin, în crama mea, adicã maximum 2,5 tone de vin/ pe an, adicã 15 mii de litri pe toatã perioada, 2011-2015”, a declarat martorul. Acesta a sintetizat procurorilor DNA: „În 5 ani, ar fi trebuit sã producã 575 de vagoane de vin, iar eu am depozitat de la ei un vagon ºi jumate, în 5 ani”.

Actul oficial prin care s-au dat de gol Alte probe-surprizã din dosarul DNA sînt mai multe documente oficiale, care dovedesc cã Teodosie ºtia de starea viþei-de-vie. Cum ar fi adresa Arhiepiscopiei Tomisului nr. 785, din 28 februarie 2011, transmisã de cãtre Arhiepiscopia Tomisului cãtre Guvernul României – Secretariatul Cultelor, în care se menþioneazã faptul cã plantaþiile agricole cuprinse în HG 300/2002 (prin

Parlamentul nãscoceºte piedici în calea Referendumului Majoritatea parlamentarã PSD-ALDE, deºi ostilã preºedintelui Klaus Iohannis, a susþinut adoptarea unui aviz favorabil pentru Referendumul pe tema Justiþiei, declanºat în urmã cu trei sãptãmîni de preºedintele Klaus Iohannis. Totuºi, PSD a venit cu 4 condiþionãri în ceea ce priveºte întrebarea care va figura pe buletinele de vot.

Parlamentul a adoptat cu unanimitate de voturi, adicã 310 „pentru“ din 310 deputaþi ºi senatori prezenþi, solicitarea preºedintelui Klaus Iohannis de a organiza un Referendum pe tema Justiþiei, în condiþiile în care în data de 13 februarie a.c., expira termenul de 20 de zile prevãzut de lege pentru ca Legislativul sã se exprime. Avizul a fost oferit cu 4 condiþionãri în ceea ce priveºte întrebarea pe care preºedintele urmeazã s-o adreseze poporului.

Condiþionarea 1. Constituþia spune cã nu pot face obiectul iniþiativei legislative a cetãþenilor problemele fiscale, graþierea, amnistia ºi problemele cu caracter internaþional. Iar combaterea corupþiei ar fi devenit o problemã internaþionalã prin ratificarea, de cãtre România, a Convenþiei Naþiunilor Unite împotriva corupþiei. Numai cã aici vorbim despre un Referendum convocat de preºedinte, nu despre o iniþiativã legislativã a cetãþenilor.

Condiþionarea 2. Decizia 70 din 1999 a CCR, în care se spune cã „Preºedintele nu poate iniþia un Referendum legislativ”. Lectura acelei decizii aratã, însã, altceva: Curtea s-a exprimat în sensul cã Referendumul propus de preºedinte nu poate fi legislativ, ci consultativ, în sensul cã nu poate avea ca rezultat obligatoriu adoptarea unei anumite legi, cîtã vreme Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.

Condiþionarea 3. Decizia 799 din 2011 a CCR, prin care Curtea ar cere exceptarea de la Referendumul cerut de preºedinte a problemelor care, odatã aprobate de popor, ar impune revizuirea Constituþiei. Numai cã respectiva decizie nu are legãturã cu actuala Constituþie, ci conþine observaþiile CCR faþã de o tentativã de modificare a Constituþiei, operatã de Guvernul Boc în 2011.

Iar excepþia cerutã de Curte era o propunere pentru o viitoare formã a Constituþiei, nu o exigenþã impusã de actuala Lege Fundamentalã.

Condiþionarea 4. Comisia de la Veneþia recomandã ca tema Referendumului sã nu contravinã principiilor dreptului internaþional (democraþie, drepturile omului, statul de drept).

„Îndoiala“ lui Nicolicea Social-democraþii s-au declarat în favoarea Referendumului, dar au criticat motivaþiile preºedintelui Iohannis de a-l convoca. „Unii luptã împotriva corupþiei doar din gurã. Eu sînt convins cã Poporul Român nu vrea continuarea luptei anticorupþie prin protocoale secrete, prin echipe mixte, prin peste 40.000 de mandate de interceptãri“, a declarat ªerban Nicolae, liderul senatorilor PSD, una dintre cele mai critice voci ale social-democraþilor în ceea ce priveºte Justiþia ºi relaþia cu Iohannis. Socialdemocratul Eugen Nicolicea, preºedintele Comisiei juridice din Camera Deputaþilor, a încercat banalizarea demersului lui Klaus Iohannis. „Tema este una generoasã, largã, lupta anticorupþie, dar atenþie la efecte. Nu se pune problema de a pune la îndoialã o anumitã parte a clasei politice cu privire la voinþa luptei anticorupþie. Cu aceastã

Constituþiei de cãtre „ºarlatanul” fost premier, Adrian Nãstase, evenimentele recente dovedesc, fãrã echivoc, cã România nu mai conteazã ca stat, devenind principala victimã într-un eventual conflict între marile puteri dominante în lume, SUA ºi Rusia. Am fãcut aceastã digresiune în timp, pentru a analiza motivele pentru care DNA, în anul 2015, a fost revitalizatã precum „Pasãrea Phoenix din cenuºã”. Acum, aproape peste noapte, dupã ce 10 ani a stat în letargie, neluînd în seamã sesizãrile penale pe care ziarul „Reflector Argeºean” le-a fãcut începînd cu anul 2007, prin devalizarea unor obiective importante ale economiei româneºti. Amintim, în acest sens, distrugerea Fermei Schiau de la Bascov. Amintim distrugerea investiþiei privind calea feratã Mîniceºti-Rm. Vîlcea, unde, în 1996, Guvernul României a alocat firmei italiene Secol suma de 300 milioane de dolari pentru punerea în funcþiune al acestui tronson de cale feratã care leagã capitala printr-un drum mai scurt de Transilvania ºi restul Europei. Iar faptelor sesizate de acest ziar, care are ca obiect „anchete, investigaþii, dezvãluiri”, procurorii DNA, în frunte cu doamna procuror general Kövesi, nu le-a dat curs, clasînd aceste sesizãri. Motivul, ultimul, prin dosarul 352/P/2015, este de-a dreptul scandalos ºi chiar penal.

Aceasta datoritã faptului cã, în dispozitivul ordonanþei de clasare din data de 31 august 2015, Ordonanþã semnatã de ºeful de birou Vartic Marius Cãtãlin, de la DNA, precizeazã scandalos pentru opinia publicã: „deoarece faptele nu sînt prevãzute de legea penalã”. (va urma) D. BOÞILÃ, directorul publicaþiei „Reflector Argeºean” (Text preluat din nr. 324, 1-14 iunie 2016) care 350 hectare de viþã-de-vie au fost trecute în proprietatea Arhiepiscopiei – n.r.) au fost degradate aproape în totalitate, ceea ce a determinat Arhiepiscopia sã pregãteascã un program cu finanþare europeanã de reconversie a culturilor. O altã probã este o notã de constatare nr. 7.120, din 6 iulie 2011, a Ministerului Agriculturii – Agenþia de Plãþi ºi Intervenþie pentru Agriculturã – Constanþa, din care rezultã cã plantaþia de vie (173,87 de hectare de pe raza localitãþii Lumina) este „invadatã de vegetaþie nedoritã, curãþarea plantaþiei nu a fost efectuatã pe nici una dintre suprafeþele declarate, cultura de viþã-de-vie de pe o suprafaþã de 10 ha cu soiul Sauvignon Blanc are goluri în procent de 30%, 6 ha din soiul Pinot Gris este abandonatã, iar restul plantaþiei prezintã goluri de pînã la 20%”.

Al doilea prelat Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, este al doilea înalt prelat trimis în judecatã de DNA. În martie 2015, procurorii l-au acuzat pe Episcopul Greco-Catolic de Oradea, Virgil Bercea, de dare de mitã ºi complicitate la abuz în serviciu, într-un dosar în care sînt implicaþi mai mulþi angajaþi ai Episcopiei ºi din Primãria Beiuº.

Sfîrºit IONEL STOICA întrebare se pune la îndoialã dorinþa Poporului Român de a lupta împotriva corupþiei, iar efectele internaþionale pot fi negative“, a afirmat Nicolicea. Eu sînt convins cã Poporul Român nu vrea continuarea luptei anticorupþie prin protocoale secrete, prin echipe mixte, prin peste 40.000 de mandate de interceptãri.

ªerban Nicolae, liderul senatorilor PSD Liderul interimar al liberalilor a luat apãrarea demersului fãcut de Iohannis ºi a cerut majoritãþii, ca mãcar în acest ultim ceas, sã susþinã lupta împotriva corupþiei, dupã încercarea de a modifica legislaþia penalã prin Ordonanþã de Urgenþã. „Acest Referendum e solicitat pentru a clarifica fractura dintre actuala coaliþie de guvernare ºi cetãþeni pe lupta împotriva corupþiei.

Semnalul pe care îl dã Parlamentul e unul de o importanþã majorã. Suveranitatea e, însã, a poporului“, a precizat Turcan.

Sugestia ALDE pentru Iohannis Cel mai agresiv discurs la adresa preºedintelui ºi instituþiilor judiciare l-a avut Varujan Vosganian, deputat al ALDE, cel care a fost de douã ori salvat de colegii sãi cînd procurorii DIICOT au cerut permisiunea începerii urmãririi penale. „Elitele politice au fost agresate permanent. Din cauza atmosferei din jurul clasei politice, elitele nu se mai împrospãteazã“, a afirmat Vosganian. Totodatã, acesta a venit ºi cu o sugestie de întrebare pentru Klaus Iohannis: „Eu fac o recomandare: sînteþi de acord cu continuarea luptei anticorupþie în condiþiile apãrãrii drepturilor omului? Aceasta este întrebarea de fond“, a precizat reprezentantul ALDE. RADU EREMIA

Pag. a 17-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

KLAUSTROFOBIA. Cum a rupt preºedintele sala în douã (2) „PSD a promis ceva ºi a fãcut altceva“ (2) La tribunã, Liviu Dragnea privea în gol, iar Cãlin Popescu-Tãriceanu mîzgãlea cu pixul pe hîrtie. Era abia începutul. „Retragerea Ordonanþei 13 ºi, eventual, demiterea chinuitã a unui ministru (Florin Iordache - n.r.) este, cu certitudine, prea puþin. Alegeri anticipate sînt în aceastã fazã prea mult“, a continuat Iohannis. Dintr-o datã, Marcel Ciolacu, liderul deputaþilor PSD, s-a ridicat din bancã ºi a þîºnit spre ieºire, fiind urmat, ca un adevãrat lider, de majoritatea aleºilor PSD. Din mulþime, s-a strigat din nou : „ªase case“, „Ruºine!“ ºi „Ai rupt România în douã!“. Autorul este colectiv: PSD. Nici Iohannis n-a tãcut. „Gata, aþi obosit deja? Ghinion“, a rãspuns preºedintele. De la ºedinþa plenului nu putea lipsi comicul de situaþie. Deputatul PSD Cãtãlin Rãdulescu, condamnat definitiv la un an ºi jumãtate pentru corupþie, a motivat astfel plecarea din salã: „Nu vreau sã stau sã ascult un penal“.

Trimiterea nu era la el însuºi, ci la Iohannis. Dar poate cel mai puternic mesaj l-a dat senatorul PSD Emanoil Savin.

De ce aþi pãrãsit sala, domnule Savin?, a întrebat reporterul „Adevãrul“. „Întrebaþi ºi dvs. în altã parte. Eu sînt nou p-aici“, a rãspuns, nonºalant, fostul primar al Buºtenilor. În acest timp, Iohannis vorbea despre românii din stradã „care au readus lumina în procesul democratic“.

Discursul preºedintelui a fost aplaudat în picioare de parlamentarii PNL ºi USR, în timp ce maghiarii – aflaþi, concomitent, la Putere, dar ºi în Opoziþie – s-au ridicat ºi ei în picioare, totuºi, fãrã sã aplaude. La PMP a fost echilbru: unii stãteau ºi butonau telefoanele, în timp ce Traian Bãsescu ºi Robert Turcescu s-au ridicat din bãnci, în semn de respect. Înainte de a pleca, Iohannis a vorbit cîteva momente cu Liviu Dragnea, iar camerele de filmat au surprins urmãtorul dialog: „Sper sã reuºim sã facem pace“, i-a spus preºedintele PSD lui Klaus Iohannis. „ªi eu“, a rãspuns ºeful statului. Deºi mesajul final a fost de pace, Tãriceanu încã emana

rãzboi. Dupã ce a plecat Iohannis, Dragnea ºi Tãriceanu au mai rãmas puþin la tribuna Parlamentului. ªerban Nicolae i-a adus un dosar lui Tãriceanu, ºeful Senatului l-a rãsfoit, pe urmã a sunat pe cineva ºi a început sã gesticuleze foarte nervos, în timp ce Dragnea îl privea placid. Tãriceanu a închis furios ºi a trîntit dosarul pe masa de prezidiu, iar o foaie a zburat din el.

Andronescu: „Nu am fost trãdãtoare“ Foºtii miniºtri ai Guvernului Ponta, Ecaterina Andronescu ºi Eugen Teodorovici, dar ºi parlamentari PSD mai tineri, precum Florin Manole sau Liviu Pleºoianu, au rãmas pînã la finalul discursului preºedintelui Klaus Iohannis ºi nu s-au alãturat colegilor care au pãrãsit ºedinþa. „Sã nu interpretaþi greºit, pentru cã nu am fost trãdãtoare niciodatã ºi nici nu am sã fiu. Credeam cã fiecare a luat decizia pe care a considerat-o. ªi aºa am fãcut ºi eu. Eu voiam sã ascult discursul preºedintelui, pentru cã merg ºi la televiziuni, ºi trebuia sã ºtiu“, a explicat Ecaterina Andronescu, pentru „Adevãrul“. La rîndul sãu, Florin Manole a spus: „Am rãmas în salã pentru cã, în mod natural, locul unui parlamentar este în sala de plen.

Am rãmas ºi pentru cã preºedintele Liviu Dragnea a rãmas, ºi m-am bucurat sã vãd declaraþiile sale, în care mã regãsesc întrutotul“.

Klaus Iohannis, preºedinte: „România are nevoie de un Guvern care lucreazã transparent, care guverneazã predictibil, la lumina zilei, nu noaptea, pe furiº“.

Liviu Dragnea, preºedinte PSD: „Stilul, cuvintele folosite i-au fãcut pe colegii mei sã iasã din salã. Eu nu am ieºit din salã, pentru cã mi s-a pãrut civilizat sã stau acolo“.

Cãlin Popescu-Tãriceanu, preºedintele Senatului: „Sînt dezamãgit de discursul preºedintelui. A venit la Parlament ca sã dea lecþii. Mi se pare foarte nepotrivit“.

Sfîrºit (Adevarul.ro)

Trei inculpaþi din dosarul lui Liviu Dragnea au recunoscut faptele de care sînt acuzaþi (1)

Radiaþii imaginare Cine citeºte acest titlu s-ar putea sã se gîndeascã la jurnaliºtii care cautã celebritatea din orice ºi oriunde, aºa cum este Cãtãlin Tolontan sau Dan Maxim, de la România TV. Astfel, Tolontan a lansat primul vestea sinistrã cã la Muzeul de Geologie, din Bucureºti, s-ar afla niscaiva forþe distructive ascunse care pun în pericol dinþii ºi pãrul cetãþenilor ºi cã, astfel, aceºtia se pot îmbolnãvi de cancer. Tolontan a pretins cã radiaþiile de aici sînt de 100 de ori mai mari decît la Cernobîl, apoi, cuprins de panicã, a afirmat cã s-a înºelat. Imediat dupã el a sãrit, avînd mare grijã de vizitatorii Muzeului de Geologie, un tînãr jurnalist de la România TV, Dan Maxim, care a mãrit doza de radiaþii, precizînd cã pericolul este foarte mare.

Tot Dan Maxim a lansat zvonul cã numita Codruþa Kövesi ar fi dispusã sã candideze la preºedinþia României, adicã sã candideze pe locul lui Iohannis. Codruþa Kövesi a precizat cã, fiind procuror, nu poate candida pentru funcþii politice, dar pentru Dan Maxim asta nu mai conta. ªtirile lui Dan Maxim erau ºi mai nãprasnice cînd venea vorba de conservele de roºii tãiate. A gãsit Dan Maxim ºi douã femei în vîrstã cãrora le-a adresat întrebarea fioroasã „dacã ºtiu ele, bãtrînele ceva despre EURI“? Acestea au rãspuns cã „Da! ªtiu ceva!“ „ªi de ce le cumpãraþi?“, le-a mai interogat Dan Maxim pe un ton ºi mai cumplit. Acesta a dat un verdict sever :„Sã fie retrase 80% din conservele de roºii din magazine, ca sã se înveþe minte neisprãviþii de negustori“. Nici pomenealã de analize, de vreun laborator citat drept exemplu etc. Despre conservele de zacuscã, sau despre conservele de fasole sau ºtevie, Dan Maxim na zis nimic. Dar timpul nu-i pierdut!

Avocat NESTOR CÃLIN

Prodana, ºi de angajaþi ai Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului (DGASPC) Teleorman.

Ulterior, instanþa i-a întrebat pe inculpaþi dacã recunosc integral faptele de care sînt acuzaþi ºi vor sã fie judecaþi în procedurã simplificatã, care le-ar putea aduce reducerea cu o treime a pedepselor pe care le-ar putea primi. Întrebat de instanþã dacã vrea sã fie judecat prin procedura simplificatã, Liviu Dragnea a spus cã vrea sã fie judecat prin procedura normalã, pentru cã se considerã nevinovat ºi nu poate astfel sã recunoascã acuzaþiile pe care i le aduc procurorii DNA. Dragnea a spus cã nu se va prevala de dreptul la tãcere, ci vrea sã fie audiat. Cinci inculpaþi au ales judecata prin procedurã normalã, susþinînd cã acuzaþiile aduse de procurorii DNA sînt nefondate.

Preºedintele PSD, Liviu Dragnea, le-a spus judecãtorilor de la Instanþa Supremã cã nu vrea sã fie judecat prin procedurã simplificatã, pentru cã se considerã nevinovat, precizînd cã nu se prevaleazã de dreptul la tãcere, ci vrea sã fie audiat. Alþi trei inculpaþi au spus cã recunosc faptele de care sînt acuzaþi ºi vor sã fie judecaþi prin procedurã simplificatã, care le-ar putea aduce reducerea cu o treime a pedepselor. „Eu sînt nevinovat, acest dosar se bazeazã pe cîteva declaraþii, eu o sã aduc martori. Dacã aþi adus în discuþie decizia instanþei de la Alba Iulia, eu am spus cã vreau sã merg în acest proces în speranþa cã vom spune adevãrul.

Decizia de la Alba Iulia a arãtat cã Guvernul a avut dreptate. Ce explicaþie dã acum domnul preºedinte Iohannis cînd a apãrut aceastã sentinþã? Dacã Ordonanþa 13 era abrogatã, nu se ajungea la astfel de decizii”, a explicat Liviu Dragnea la ieºirea de la Curtea Supremã. Instanþa a stabilit urmãtorul termen de judecatã, în dosarul acestuia, pentru 28 martie. „În Parlament existã un proiect de lege pentru aprobarea Ordonanþei 14, care abrogã Ordonanþa 13. Decizia a fost deja anunþatã ca aceastã lege sã fie adoptatã în regim de urgenþã, din ceea ce ºtiu chiar azi va fi aprobatã la plen, în Camerã vom proceda la fel. Cum ajunge la noi, va fi aprobatã, aºa cum a cerut toatã lumea”, a spus Dragnea cu privire la Ordonanþa 13. „Cred cã Ministerul Justiþiei, împreunã cu comisiile ºi cu Parlamentul, vor trebui sã facã o dezbatere serioasã în privinþa legilor justiþiei. Îmi doresc foarte mult sã fie

implicate UNJR, Consiliul Europei ºi Comisia de la Veneþia”, a completat el. „PSD a avut întotdeauna în istoria lui Chirici, partidul se va exprima în urmãtoarele zile”, a mai spus Dragnea, adãugînd cã Victor Ponta ar putea ocupa orice funcþie în Guvern.

Judecãtorii Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþiei au citit rechizitoriul din dosarul de abuz în serviciu în care Liviu Dragnea este acuzat, alãturi de fosta lui soþie, Bombonica

Curtea Supremã i-a cerut fiecãrui inculpat sã-ºi precizeze poziþia, dacã pledeazã vinovat sau nevinovat.

Primul chemat la barã este liderul PSD, cãruia instanþã i-a spus „Dragnea Nicolae”: „Am înþeles învinuirile care mi se aduc ºi nu este necesar sã mi se aducã explicaþii suplimentare. Înþeleg sã nu mã prevalez de dreptul la tãcere ºi sã fiu audiat ulterior. De asemenea, nu solicit aplicarea procedurii simplificate de judecatã, deoarece mã consider nevinovat”. A urmat fosta ºefã a DGASPC Teleorman, Floarea Alesu: „Cunosc învinuirile ºi nu am nevoie de explicaþii suplimentare. Înþeleg sã nu mã prevalez de dreptul la tãcere ºi sã fiu audiata ulterior“. (va urma) IONEL STOICA

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (7)

Constituit la Orºova-Tekija, grupul de proiectare româno-iugoslav a întocmit un Memoriu tehnico-economic cu 64 de variante, din care ambele guverne au aprobato pe aceea cu o singurã treaptã, în amonte de Gura Vãii.

Sistemul hodroenergetic cuprinde, într-o dispoziþie simetricã faþã de axul fluviului, urmãtoarele elemente: - barajul deversor central, cu înãlþimea constructivã de 60 m ºi lungimea crestei de 441 m, care este prevãzut cu 14 deschideri de 25 m, pentru evacuarea apelor mari, prin manevrarea stavilelor metalice duble (14,5 înãlþime); - douã centrale hidroelectrice, ambele cu cîte ºase grupuri turbogeneratoare ºi turbine Kaplan de 175 m, douã ecluze cu douã trepte, avînd lungimea fiecãrui sas de 310 m, lãrgimea de 34 m ºi adîncimea, peste prag, de 4,5 m. La un debit total instalat de 8.610 m/s ºi la o cãdere de 27,16 m, corespund o putere de 2.100 MW ºi o producþie de energie de peste 10 miliarde kWh. Ecluzele, cîte una pe fiecare mal, prin performanþele lor tehnice, prin soluþiile constructive adoptate ºi capacitatea de trecere, se numãrã printre cele mai mari ºi remarcabile construcþii de acest gen din lume.

Ecluzele asigurã o capacitate de trafic de circa 40 milioane de tone deplasament pe an, în cazul ecluzãrii în douã sensuri, la fiecare ecluzã. Umplerea unei singure camere dureazã între 9 ºi 13 minute, ceea ce reprezintã sub 15% din timpul total de ecluzare. Lacul de acumulare are volumul de 2 miliarde mc ºi ocupã suprafaþa de 170 kmp. Lucrãrile de betonare au înglobat 2,7 milioane de mp, fierul-armãturã - 80.000 de tone, iar echipamentele electromecanice ºi mecanice - 61.000 de tone.

Pentru stabilirea exactã a fundaþiei, s-au efectuat peste 20.000 de foraje; de asemenea, au fost sãpate galerii de circa 1.400 m lungime ºi numeroase puþuri de cercetãri în adîncime. Crearea lacului de acumulare a impus reconstrucþia, în zonã, a zeci de kilometri de ºosele, cãi ferate, poduri, mutarea sau reconstrucþia integralã a unor aºezãri de mãrimea Orºovei. Astfel, realizarea unui sistem energetic naþional, prin amenajarea complexã a apelor interioare ºi de graniþã, s-a reflectat ºi pe planul sistematizãrii, printr-o amenajare complexã a teritoriului României. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

5. Sistemul hidroenergetic ºi de navigaþie Porþile de Fier I Pe baza unui acord încheiat, la 22-30 octombrie 1963, între România ºi fosta R.S.F. Iugoslavia, au fost începute, la sfîrºitul anului 1964, lucrãrile pentru construirea importantului nod hidroenergetic ºi de navigaþie, menit sã valorifice, în folosul ambelor pãrþi, resursele hidroenergetice din acest sector ºi sã îmbunãtãþeascã substanþial condiþiile de navigaþie pe Dunãre. În baza Convenþiei din 1948, cu privire la regimul navigaþiei pe Dunãre, s-a creat Administraþia fluvialã specialã a Porþilor de Fier, alcãtuitã din reprezentanþi ai României ºi Iugoslaviei. La 16 mai 1972, preºedinþii celor douã þãri au inaugurat Sistemul hidroenergetic ºi de navigaþie Porþile de Fier.

„Este treaba lor” Liviu Dragnea s-a declarat nevinovat, cu toate cã douã dintre persoanele coinculpate - membre PSD, care ar fi fost angajate fictiv la DGASPC Teleorman - ºi-au recunoscut vinovãþia. În cazul lor se va aplica o procedurã simplificatã. „Este problema dumnealor”, a declarat Liviu Dragnea, întrebat despre faptul cã cele douã angajate ale DGASPC ºi-au recunoscut, practic, vinovãþia. „Este problema dumnealor, nu schimbã cu nimic nici atitudinea mea, nici adevãrul. Eu sînt nevinovat, acest dosar se bazeazã doar pe douã-trei declaraþii, pentru care eu o sã aduc martori care nu au fost audiaþi la Parchet, declaraþii care sînt neadevãrate. Ceea ce hotãrãºte fiecare om acuzat este problema dumnealui, nu schimbã cu absolut nimic adevãrul, ºi pe mine asta mã intereseazã”, a declarat Dragnea.

Rechizitoriul a fost citit în ºedinþã publicã

Liviu Dragnea: „Mã consider nevinovat” (1)

Pag. a 18-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Natura ºi puterea gîndului (3) Orice impuls al minþii, orice gînd este transmis celulelor. Astfel, ele sînt mult influenþate de diferitele condiþii sau stãri ale minþii. Dacã mintea este deprimatã, confuzã, sau conþine alte emoþii ºi gînduri negative, acestea sînt transmise telegrafic, prin nervi, fiecãrei celule a corpului. Celulele-soldaþi intrã atunci în panicã. Agitaþia le slãbeºte puterea, ele nu îºi mai pot îndeplini corect funcþiile, iar eficienþa lor scade. Unii oameni au o conºtiinþã corporalã foarte puternicã, dar nu au nici o idee despre Sine. Ei duc o viaþã neregulatã, nedisciplinatã, umplîndu-ºi stomacul cu dulciuri º.a.m.d. Organele lor digestive ºi cele eliminatorii nu mai ºtiu ce este odihna. În consecinþã, ei suferã de slãbiciuni ºi boli fizice. Atomii, moleculele ºi celulele corpului lor produc vibraþii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranþa, încrederea, credinþa, seninãtatea ºi buna dispoziþie. Dimpotriva, sînt nefericiþi.

Forþa-viaþã nu mai opereazã corect în ei. Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant plinã de teamã, disperare, îngrijorare ºi anxietate. Gîndul este cea mai puternicã forþã de pe pãmînt. El este cea mai puternicã armã din arsenalul unui yoghin.

Gîndurile constructive transformã, înnoiesc ºi modeleazã. Posibilitãþile uriaºe ale acestei forþe au fost dezvoltate pînã la perfecþiune de cãtre strãmoºii noºtri antici, care le-au gãsit cele mai înalte utilizãri. Pentru cã gîndul este prima forþã care stã la originea susþinerii întregii creaþii. Geneza întregii

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (9) Alegerea cãii personale Sufletul tãu a trãit milioane de ani, luînd cele mai variate forme. Tu te-ai încarnat ca mineral, plantã, animal ºi poate chiar ca o altã creaturã necunoscutã pe Pãmînt. În cele din urmã, te-ai încarnat ca om ºi ai trãit astfel mii de vieþi. De îndatã ce ai început sã te încarnezi ca om, tu ai primit un dar nepreþuit de la Creator: „liberul arbitru“, sau libertatea de a alege. Tu eºti regizorul ºi scenaristul unic al vieþii tale. De aceea, de-a lungul procesului de evoluþie, tu poþi lua orice decizii doreºti, legate de viaþa ºi de moartea ta. Aceste decizii îþi pot determina o viaþã ieºitã din comun sau una banalã, lungã sau scurtã, inclusiv alegerea unei vieþi muritoare sau nemuritoare. În mod surprinzãtor, tu ai capacitatea de a alege sã duci o viaþã eternã. Iatã cîteva exemple de posibile opþiuni între care poþi sã alegi.

Opþiunea 1: Calea lentã a evoluþiei Ai trãit deja nenumãrate vieþi ca mineral, plantã, animal ºi om, ºi, dacã doreºti, poþi opta pentru a trãi

Clubul Bilderberg – conducerea secretã a lumii (3) În clipa de faþã, bilderbergii par sã exercite controlul asupra preºedintelui american Bush ºi a politicii sale. Deºi pare a-ºi pãstra suveranitatea, Canada rãspunde la solicitãrile SUA. Bineînþeles, Europa este acum influenþatã de consensul Comunitãþii Europene. * Împuternicirea ONU. Utilizînd ceea ce deþine deja Organizaþia Naþiunilor Unite, ei plãnuiesc s-o modeleze într-un guvern planetar de jure ºi apoi de facto ºi sã aplice un impozit ONU direct asupra „cetãþenilor lumii“. * Blocul comercial occidental. Prin extinderea NAFTA în emisfera vesticã ºi în America de Sud, se va forma, finalmente, o „Uniune Americanã“, similarã Uniunii Europene. * Expansiunea NATO. Pe mãsurã ce ONU intervine în tot mai multe zone de conflict de pe toatã Planeta, aºa cum procedeazã actualmente în Afganistan, NATO devine armata mondialã a Naþiunilor Unite. * Un sistem juridic unic. Curtea Internaþionalã de Justiþie urmeazã sã devinã unicul sistem juridic al Planetei. * Un singur stat al bunãstãrii de tip socialist.

Bilderbergii au în vedere un stat al bunãstãrii de tip

manifestãri fenomenale este explicatã ca un prim gînd ce a apãrut în Mintea Cosmicã. Lumea este o Idee Primarã, ce a devenit manifestã. Primul Gînd a început sã vibreze în Tãcerea Eternã a Esenþei Divine. Terminologia clasicã se referã la acest aspect ca la ICHHA, dorinþa lui HIRANYAGARBHA, Sufletul Cosmic, care s-a manifestat în SPANDA, sau vibraþia. Aceastã vibraþie nu poate fi comparatã cu oscilaþiile rapide ale particulelor fizice, ci este ceva infinit de subtil, atît de subtil încît nu poate fi practic conceput de mintea normalã.

Aceastã teorie explicã faptul cã toate forþele îºi au originea ultimã în starea de vibraþie purã. Recent, ºtiinþa modernã a ajuns la concluzii apropiate, cercetînd natura fizicã externã. Radiumul este o substanþã rarã. Tot atît de rari în aceastã lume sînt ºi yoghinii care îºi pot concentra gîndurile. Aºa cum tãmîia emite constant parfumul sãu dulce, la fel, aura yoghinului care îºi controleazã gîndurile ºi care este centrat perfect asupra lui Brahman, sau Infinitul, iradiazã un parfum divin. Strãlucirea ºi parfumul feþei sale reprezintã BRAHMA-VARCHAS. Atunci cînd þii în mîna un buchet de iasomie ºi trandafiri, parfumul lor umple întregul spaþiu, mîngîind pe aceia care îl miros. La fel se întîmplã cu yoghinul care a atins controlul gîndurilor, cãci el devine o forþã cosmicã, faima ºi reputaþia sa rãspîndindu-se în lume precum parfumul. Orice gînd are greutate, formã, mãrime, culoare, calitate ºi putere, care pot fi percepute de cãtre clarvãzãtori alte asemenea vieþi, continuîndu-þi astfel ascensiunea lentã de-a lungul ierarhiei evoluþiei spirituale. Poþi continua astfel sã avansezi pe aceastã cale extrem de lentã, în care avansarea se face în ritm de melc, iar dacã nu vei face nimic pentru a-þi schimba calea, vei continua sã progresezi de-a lungul acestui proces evoluþionist pe care se dezvoltã toate fiinþele. Atunci cînd mergi pe aceastã cale lentã, te naºti, trãieºti ºi mori. În momentul morþii, ajungi într-o lume celestã în care, însã, nu rãmîi decît pînã în momentul urmãtoarei încarnãri. În acel moment, sufletul tãu îºi alege o pereche de pãrinþi care i se par potriviþi pentru continuarea evoluþiei spirituale, dupã care renaºte în pîntecul noii sale mame. Aceastã serie a încarnãrilor în forme umane continuã pînã cînd te decizi sã îþi asumi o naºtere superioarã în lumile celeste, ca înger.

Dupã absolvirea ºcolii angelice, evoluþia ta continuã, conducîndu-te la statutul de zeu sau de fiinþã divinã.

Abia aici înceteazã calea evoluþiei naturale. Ea nu conduce, însã, la eliberare ºi la realizarea supremã a conºtiinþei absolute.

Opþiunea 2: Aceea de a deveni un spirit legat de Pãmînt Unele spirite mor într-o stare de confuzie, de rãtãcire sau de ignoranþã, fiind incapabile sã pãtrundã în lumina lui Dumnezeu. De aceea, ele continuã sã socialist, în care sclavii ascultãtori vor fi recompensaþi, iar nonconformiºtii vor fi însemnaþi pentru exterminare. Clubul Bilderberg deþine puterea ºi influenþa pentru a-ºi impune politica asupra oricãrei naþiuni din lume. Am vãzut deja cît de departe ajung tentaculele sale: îi controleazã pe preºedintele SUA, prim-ministrul Canadei, toate marile agenþii de ºtiri massmedia din lumea liberã, pe cei mai importanþi politicieni, finanþatori ºi oameni din mass-media, ca ºi pe toþi bancherii importanþi din toate þãrile mari ale lumii, Rezerva Federalã SUA, ºi, în felul acesta, massa monetarã, Fondul Monetar Internaþional, Banca Mondialã ºi ajunge pînã la ONU. Cu asemenea conexiuni, bilderbergii sînt capabili sã distrugã pe oricine, mic sau mare, care se împotriveºte planurilor lor de creare a unei Ordini Mondiale Unice. În „Aventuri cu extremiºtii“ (“Adventures with Extremists“), publicatã în 2001, Jon Ronson descrie felul în care, în timpul rãzboiului din insulele Falkland, guvernul britanic a solicitat aplicarea de sancþiuni internaþionale Argentinei, dar „a întîmpinat o opoziþie rigidã. La o întrunire Bilderberg din Sandefjord, Norvegia, primministrul britanic David Owen s-a ridicat, însã, ºi a þinut un discurs energic pentru aplicarea sancþiunilor.

Discursul acela a schimbat multe opinii. Sînt convins cã diverºii miniºtri de Externe au revenit în þãrile lor ºi le-au spus superiorilor despre intervenþia lui David Owen. ªi ºtiþi ceva? Sancþiunile au fost aplicate“. Din pãcate, aceastã poveste simplã ºi frumoasã a cooperãrii internaþionale între naþiuni este foarte departe de relatarea completã.

prin ochiul interior. Gîndurile sînt ca obiectele. Aºa cum îi poþi dãrui unui prieten o portocalã ºi apoi i-o poþi lua înapoi, la fel poþi dãrui ºi lua înapoi un gînd. De aceea, trebuie sã învãþãm tehnica exactã a manevrãrii ºi manipulãrii gîndului.

Sã ne imaginãm cã avem o minte perfect calmã, fãrã gînduri. Cînd primul gînd va apãrea, el va purta un nume ºi va avea o formã. Forma este starea mai grosierã, iar numele - starea mai finã a unei singure puteri de manifestare, numitã gînd.

Dar toate trei nu formeazã, în realitate, decît una; oriunde se aflã una dintre ele, celelalte douã vor fi ºi ele acolo. Oriunde avem un nume, avem ºi forma, ºi gîndul. Un gînd spiritual are o culoare galbenã.

Un gînd de furie ºi urã este colorat într-un roºu întunecat; un gînd egoist are o culoare maro etc.

Prin puterea de a ne controla gîndurile, putem dobîndi o forþã creativã. Gîndul trece de la unul la altul, influenþeazã masse de oameni, astfel încît cei cu gînduri mai puternice îi vor influenþa pe cei cu gînduri mai slabe. Existã astãzi numeroase cãrþi despre cultivarea gîndului, a puterii ºi a dinamicii lui. Studiindu-le, vom putea dobîndi o înþelegere completã a gîndului, a puterii sale, a activitãþilor ºi foloaselor pe care le putem cãpãta mînuindu-l.

Trãim într-un ocean nesfîrºit de gînduri. Gîndul este deopotrivã lumea întreagã, marile dureri, bãtrîneþea, moartea, pãcatul, pãmîntul, apa, focul, aerul, eterul. Gîndul este cel care îl leagã pe om. De aceea, cel care îºi controleazã gîndurile devine un adevãrat zeu pe acest pãmînt. (va urma) SWAMI SHIVANANDA, „Puterea gîndului“ (Editura Deceneu) rãtãceascã prin planurile astrale inferioare (care corespund unui nivel cenuºiu ºi iluzoriu al existenþei) ca spirite dezîntrupate sau ca stafii, ºi rãmîn în aceastã stare pînã cînd devin capabile sã recunoascã lumina, caz în care se reintegreazã în lumile celeste ºi aºteaptã o nouã încarnare umanã. Un spirit poate trãi foarte mult timp într-o lume astralã inferioarã înainte de a descoperi lumina (chiar sute sau mii de ani). Existã 15 motive pentru care sufletele refuzã sã pãtrundã dupã moarte în lumina divinã.

Opþiunea 3: Posedarea unui corp uman Sufletele rãtãcite ºi ataºate excesiv de Pãmînt sau de plãcerile lumeºti încearcã, uneori, cu disperare sã se ataºeze de un corp uman pentru a putea continua sã îºi satisfacã dependenþa. Neputîndu-ºi resuscita corpul mort, ele se ataºeazã de corpul unui om viu. Îndeosebi oamenii slabi de înger (cum ar fi cei care se drogheazã, alcoolicii sau persoanele bolnãvicioase) sînt predispuºi sã fie posedaþi de spirite. Prin ataºarea de corpul acestor oameni neputincioºi ºi lipsiþi de voinþã, spiritele îºi pot satisface în continuare dorinþele inferioare. Ele pot trãi foarte mult timp în aceastã stare deplorabilã ca vampiri energetici, cãutînd diferiþi oameni pe care sã îi posede. (va uma) SUSAN SHUMSKY

TESTAREA BILDERBERG (1) Un obiectiv al Clubului Bilderberg este dezindustrializarea mondialã, prin suprimarea oricãror progrese ºtiinþifice, începînd cu Statele Unite. Þintele speciale sînt experimentele de fuziune nuclearã, ca sursã viitoare de energie atomicã în scopuri paºnice. „Dezvoltarea energiei de fuziune va distruge conceptul Bilderberg de «resurse naturale limitate». Corect utilizatã, fuziunea nuclearã ar putea crea resurse naturale nelimitate, nefolosite încã, din cele mai banale substanþe, aducînd astfel foloase întregii omeniri într-un mod care, deocamdatã, nu este nici mãcar pe departe înþeles de public“. De ce este atît de detestatã energia nuclearã de cãtre Noua Ordine Mondialã? Potrivit lui John Coleman, fost agent secret în serviciul britanic MI6, centralele nucleare care genereazã energie ieftinã în abundenþã constituie „cheia scoaterii statelor din Lumea a Treia din starea de înapoiere. Beneficiind de energie nuclearã care sã genereze ieftin electricitate în cantitãþi abundente, statele din Lumea a Treia ar deveni, treptat, independente faþã de ajutorul extern SUA, care le menþine în servitudine, ºi ar începe sã-ºi impunã suveranitatea“. Mai puþin ajutor extern înseamnã reducerea controlului FMI asupra resurselor naturale ale þãrii ºi creºterea libertãþii ºi independenþei poporului respectiv. (va urma) DANIEL ESTULIN („Clubul Bilderberg – Conducerea secretã a lumii“, 2007)

Pag. a 19-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (11) Jeanne-Antoinette de Pompadour (2) Amantele regelui luau masa cu el, discutau cu factorii de decizie din stat ºi cu diplomaþii strãini ºi, dacã doreau, puteau deveni ele însele factori de putere. Exista, totuºi, o formalitate ritualã, care fãcea trecerea de la statutul de simplã amantã la acela de maîtresse en titre. Potenþiala maîtresse en titre trebuia sã fie sponsorizatã ºi prezentatã de o doamnã de la Curte. Louise de La Valliere, prima candidatã la postul de metresã oficialã a lui Ludovic, era deja de mult timp amanta lui, dar cei doi copii pe care îi nãscuse erau în mod oficial bastarzi. Ludovic, plecînd pe cîmpul de luptã ºi conºtient cã ar putea sã nu supravieþuiascã, ºi-a reevaluat viaþa ºi a fãcut o serie de schimbãri. A numit-o pe Louise Ducesã de Vaujours ºi ºi-a recunoscut fiica în viaþã, pe Marie-Anne de Bourbon.

Marie-Anne a fost apoi crescutã ca un membru al familiei regale, deºi ea ºi alþi doi fraþi nãscuþi mai tîrziu nu aveau drept de succesiune la tron. La scurt timp dupã ce i-a acordat statutul de maîtresse en titre, atenþia lui Ludovic s-a îndreptat de la Louise cãtre prietena ei, Athénaïs, Madame de Montespan. Louise a trebuit sã trãiascã în continuare la Curte, martor trist la pasiunea crescîndã a regelui ei iubit pentru Athénaïs. Devoþiunea

Oameni aleºi (35) JEAN JACQUES ROUSSEAU (1712-1778) (2) Friedrich Hegel spunea, în „Istoria filosofiei“, cã „Rousseau a proclamat libertatea, esenþa fiinþei umane“. Filosoful a avut o viaþã zbuciumatã, cu multe ciudãþenii neexplicate. De o nervozitate ajunsã aproape de nebunia ideilor fixe, este de mirare cum de a gãsit momente de liniºte ca sã preaslãveascã viaþa, sã cînte natura, singura lui prietenã adevãratã care-i oferea clipele necesare de gîndire ºi puterea de a anunþa apariþia unor vremuri noi. Jean Jacques Rousseau s-a nãscut în 1712, la Geneva. Tatãl, ceasornicar de meserie, avea o fire de aventurier. Mama sa moare dupã cîteva zile, în urma complicaþiilor de la naºtere. Rãtãcirile lui prin lume încep încã de la 10 ani. Încercã sã înveþe limba latinã de la un preot protestant. Dupã foarte puþin timp, fuge de la acesta ºi devine ucenic la un ceasornicar, dar nu-i place ceea ce face, aºa cã pleacã ºi de la acesta. Dupã un timp, este angajat sã munceascã la un preot catolic. Acesta, venindu-i în minte sã-l converteascã la catolicism, îl trimite la o ºcoalã din Torino. (...) În 1728, o întîlneºte

Declasificat

Secrete de rãzboi (20) Agenþi dubli, dezertori ºi trãdãtori Prin 1850, Allen Pinkerton, un ajutor de ºerif din Chicago, a pus bazele primei agenþii de detectivi din Statele Unite ºi i-a dat propriul nume. Motto-ul sãu era „Noi nu dormim niciodatã“, iar agenþia folosea ca logo un ochi care nu clipea – sursa expresiei “private eye“ („detectiv particular“). Pe durata Rãzboiului Civil, Pinkerton activase în cadrul Serviciilor de Contraspionaj pentru Uniune. Dupã rãzboi, a explicat beneficiile faptului de a fi agent dublu: „În rãzboi, la fel ca într-un joc de ºah, dacã ºtii dinainte miºcãrile adversarului tãu, e uºor sã dai formã propriilor tale planuri ºi sã îþi elaborezi strategia în concordanþã cu acestea ºi, desigur, mereu în propriul tãu avantaj. Prin urmare... am concluzionat cã dacã informaþiile destinate rebelilor ar putea fi deþinute mai întîi de noi, dupã aceea ei n-aveau decît sã extragã toate beneficiile care ar fi putut sã decurgã din informaþiile respective“.

Informaþiile acumulate de un agent dublu pot sã schimbe istoria. Dupã începerea celui de-al II-lea rãzboi mondial, Serviciile de Spionaj britanice erau derutate în urma unei operaþiuni de spionaj dublu pe care Serviciile germane o realizaserã împotriva lor. Însã, pînã la sfîrºitul rãzboiului, britanicii îºi creaserã propria versiune de spionaj dublu – o iniþiativã reuºitã cu un nume de cod potrivit, “Double-Cross System“.

Pînã cînd vreun geniu va construi o altã versiune, “Double-Cross System“ rãmîne schema de spionaj dublu cea mai complexã din istoria spionajului.

Pe durata unei operaþiuni de spionaj dublu, un agent aparþine unui serviciu de spionaj, în timp ce lucreazã în secret împotriva acestui serviciu pentru un serviciu concurent, care îi furnizeazã agentului infor-

religioasã a lui Louise s-a accentuat. Postea, purta o cãmaºã din pînzã groasã pe sub hainele la modã pe care le cerea Curtea, dormea direct pe podea. A fugit la mînãstire de douã ori, ºi, de fiecare datã, Ludovic a adus-o înapoi. În 1674, ea l-a implorat sã o elibereze ºi sã o lase sã se cãlugãreascã. Melancolia ºi aspectul ei ofilit l-au impresionat profund, aºa cã ºi-a dat acordul. Louise s-a prãbuºit la pãmînt în faþa reginei ºi s-a cãit public pentru relaþia sa adulterã. Curînd dupã aceea, ºi-a luat rãmas-bun de la copii. Apoi, ca Sora Louise a Milei, s-a îngropat pe veci în mînãstirea carmelitã din Paris. Urmãtoarea maîtresse en titre a lui Ludovic, Athénaïs de Montespan, a conferit un alt aspect acestei poziþii: statutul marital. Nu numai cã Ludovic comitea adulter cu ea, dar ºi ea, la rîndul sãu, era adulterinã. Numai pe reginã o necãjea acest adulter, cãci soþul ei îi promisese sã renunþe la amante la împlinirea vîrstei de 30 de ani. Dar ziua lui de naºtere venise ºi trecuse, iar amantele rãmãseserã. Adulterul lui Athénaïs era altã poveste. Chiar ºi Regele Soare gãsea cu greu argumente pentru a combate criticii oripilaþi de faptul cã o femeie comitea adulter, care era deopotrivã un pãcat ºi o crimã. Era evident cã Athénaïs trebuia sã se despartã de soþ în mod legal, dar Parlamentul a aprobat divorþul abia dupã 5 ani de insistenþe ale regelui. Soþul lui Athénaïs a dat o notã bizarã acestor demersuri. Deºi Monsieur de Montespan nu-ºi iubea prea mult soþia, se simþea insultat de regele care i-o rãpise pur ºi simplu. Se repezea la Paris ºi fãcea scene. Într-o zi, a pãtruns în dormitorul lui

Athénaïs ºi a pãlmuit-o. Intra ostentativ în propriul castel pe poarta principalã, rostind replici lamentabile, de genul: „Coarnele mele sînt prea mari ca sã poatã trece prin poarta mai scundã“. La un moment dat, Ludovic l-a aruncat în închisoare. Dar Montespan nu s-a lãsat intimidat. Dupã eliberare, a înscenat o înmormîntare pentru soþia sa, declarînd-o victima propriei sale rãtãciri ºi ambiþii. Din fericire pentru Ludovic, soþul incomod al amantei lui s-a plictisit curînd de jocul acesta. Totuºi, de Montespan era susþinut de religie ºi moralitate. Regii fãceau legea, dar nu ºi amantele lor. Cãsãtoriile se contractau împotriva voinþei unora, dar, cu toate acestea, erau sfinte. Abstracþie fãcînd de cazul Montespan, era evident cã, dacã stãteai sã cîntãreºti lucrurile, amantele cãsãtorite se integrau mai uºor la Curte decît fetele libere, deoarece acestea riscau sã submineze poziþia reginei într-un fel în care femeile cãsãtorite nu puteau sã o facã. Cãsãtoria unei amante putea fi un paravan cinic, dar, pentru regina înºelatã, salva aparenþele, oferind un minimum de confort în vîrtejul de bîrfe ºi spionaj al palatului. În orice caz, biata fãpturã de rang regesc nu petrecea o zi la palat fãrã sã o vadã sau sã audã de cea mai recentã amantã oficialã, ale cãrei apartamente se aflau alãturi de acelea ale regelui, al cãrei pîntece era umflat de vlãstarul regelui ºi ale cãrei membre strãluceau de giuvaieruri plãtite din punga regalã. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

pe doamna de Warens, care îi va fi mulþi ani protectoare, iubitã ºi substitut de mamã. Sub autoritatea ei, îºi desãvîrºeºte educaþia ºi se converteºte la romanocatolicism. În 1742, Rousseau ajunge la Paris, unde prezintã Academiei franceze un sistem numeric de notaþie muzicalã, care este respins. Amãgit în aºteptãrile sale, se întoarce în Savoia, încearcã sã urmeze medicina la Montpellier, ajunge secretarul ambasadorului francez la Veneþia. În 1749, îl întîlneºte pe Diderot, cu care se împrieteneºte. Începe sã contribuie la „Encyclopédie“. Aflã despre un concurs al Academiei din Dijon ºi se decide sã participe cu un eseu despre consecinþele nefaste ale progresului artelor ºi al ºtiinþelor asupra moravurilor publice. În 1750, cîºtigã premiul acordat de aceastã Academie ºi devine faimos.

Dar, cu cît înainta în vîrstã, cu atît devenea mai ciudat. Era de o sensibilitate extremã ºi la bine, dar ºi la rãu. Se ceartã cu Diderot, deºi era bun prieten cu acesta; e la cuþite cu Voltaire, de care se apropiase la început. În 1761, publicã romanul epistolar „Iulia sau Noua Eloizã“, care va avea un succes extraordinar. Dupã un an, apar douã dintre cele mai importante lucrãri ale sale, „Émile“ ºi „Despre contractul social“, prin care devine profetul vremurilor care urmau sã vinã. „Poporul singur are dreptul sã-ºi aleagã conducãtorii. Un guvern nu are altã autoritate

decît aceea pe care i-o dã poporul“. Libertatea poporului nu putea fi toleratã în vremea suveranitãþii regale. În urma criticilor vehemente la adresa celor douã cãrþi, care au culminat cu interzicerea lor în Franþa ºi la Geneva, Rousseau e nevoit sã fugã.

Ajunge la Londra, unde este gãzduit de David Hume.

Dar începe sã dea semne de instabilitate mentalã. Are senzaþia cã Hume este parte a unei conspiraþii care vizeazã uciderea lui. Scrie „Destãinuirile vieþii“ („Les Confessions“), mãrturisirea brutalã, uneori, a unei bune pãrþi din rãtãcirile sale pe lumea aceasta. De asemenea, exprimã, fãrã menajament, aprecieri asupra mai tuturor persoanelor cu care intrase în contact. Starea sãnãtãþii lui se înrãutãþeºte continuu, iar relaþiile cu prietenii sînt extrem de afectate. Începe sã scrie texte obsesive, prin care îi acuzã pe alþii ºi se justificã pe sine: „Rousseau, judecãtor al lui JeanJacques“ ºi „Revenile – plimbãreþ singuratic“. În 1778, moare în chip misterios, dupã unii, otrãvindu-se, dupã alþii, împuºcîndu-se, sfîrºind astfel o viaþã zbuciumatã, dusã mai mult în mizerie, veºnic tulburatã. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc ºi astãzi. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

maþii false. Agenþii dubli sînt, de obicei, creaþi prin ameninþãri ºi stimulente din partea unuia dintre cei doi ºefi ai lor. Un agent dublu este un adversar puternic, dupã cum au aflat ofiþerii britanici de spionaj cînd au fost pãcãliþi de germani la începutul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Dupã ce Marea Britanie a declarat rãzboi Germaniei, pe 3 septembrie 1939, prim-ministrul Neville Chamberlain a sperat sã punã capãt rapid rãzboiului pe calea negocierii. SD (Sicherheitsdienst, Serviciul German de Securitate) a decis sã se foloseascã de dorinþa de pace a britanicilor, înscenînd, în acelaºi timp, o operaþiune anti-Hitler falsã, care urma sã scoatã la ivealã disidenþii reali. Un agent german care lucra pentru S. Payne Best, un ofiþer MI6, Servicul Secret de Spionaj Britanic, s-a infiltrat într-un grup de opoziþie real ºi, în stilul tradiþional al unui agent dublu, a acþionat ca ºi cum ar fi fost controlat de Best, în timp ce lucra în secret pentru SD. Agentul a pretins cã a organizat întîlniri pentru Best în Olanda, în octombrie 1939, cu un ofiþer german care s-a autonumit „Maiorul Schemmer“ ºi a spus cã era implicat într-un complot anti-Hitler. H.T. Stevens, din MI6, îl însoþea pe Best. El fusese împuternicit sã-i spunã lui Schemmel cã Marea Britanie ar accepta sã punã capãt rãzboiului ºi cã i-ar fi garantat Germaniei pretenþiile teritoriale de pînã în 1938, în cazul în care armata germanã l-ar fi rãsturnat pe Hitler de la putere.

Schemmel a afirmat cã grupul conspiratorilor urma sã-l aresteze pe Hitler ºi sã preia controlul asupra Germaniei. Însã Schemmel le-a spus lui Best ºi lui Stevens cã liderii complotului doreau sã se adreseze direct oficialilor guvernamentali britanici. MI6 a pregãtit un avion care sã-i ducã pe germani la Venlo, în apropierea graniþei dintre Olanda ºi Germania. Pe 8 noiembrie, în timp ce Best ºi Stevens aºteptau delegaþia germanã, o maºinã a trecut cu forþã prin punctul de frontierã, soldaþii germani trãgînd în gãrzile olandeze. Germanii au sãrit în maºinã, i-au luat pe cei doi

englezi cu ei ºi s-au întors în vitezã în Germania.

Schemmel s-a dovedit a fi Walter Schellenberg, membru al SD. Ofiþerii MI6 au fost predaþi Gestapoului pentru a fi interogaþi ºi au rãmas prizonieri pînã la sfîrºitul rãzboiului. O investigaþie MI6 de dupã rãzboi a descoperit cã aceºtia dezvãluiserã suficiente informaþii pentru a-i permite Gestapoului sã distrugã o mare parte din reþeaua europeanã a MI6.

Winston Churchill, care l-a înlocuit pe Chamberlain ca prim-ministru în mai 1940, nu a cãutat sã încheie înþelegeri cu Germania. El a sprijinit cu entuziasm activitatea “Double-Cross System“, un sistem prin care agenþii germani care pãtrunseserã în Marea Britanie fuseserã capturaþi ºi erau transformaþi în agenþi dubli. “Double-Cross System“ le oferea o alegere fermã: lucraþi pentru noi sau suportaþi consecinþele. În inima sistemului se gãsea un amestec de secrete adevãrate ºi false, pe care agenþii dubli îl transmiteau prin radio Abwehr-ului (organizaþia de spionaj militar germanã). Germanii nu doar cã au acceptat informaþiile false, ci, totodatã, au acþionat uneori în funcþie de ele – împlinind speranþa comitetului de a „influenþa ºi poate de a schimba“ planurile germane. Ideea de agent dublu este cel puþin la fel de veche ca sfatul pe care Sun Tzu l-a oferit în Secolul al Vl-lea î.Chr. ºi la fel de nou ca operaþiunile de rãzboi din Secolul XXI. Generalul Tommy Franks, comandant al forþelor militare ale Statelor Unite la începutul rãzboiului din Irak, a dezvãluit, în 2004, cã un ofiþer de spionaj irakian, sub acoperirea calitãþii de diplomat, i-a cerut unui ofiþer din armata americanã sã spioneze în favoarea Irakului.

Americanul a simulat un acord, devenind astfel agent dublu. El i-a dat intermediarului irakian documente contrafãcute, determinîndu-i pe strategii irakieni sã mobilizeze forþe în zone îndepãrtate de traseul real al invaziei. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Pag. a 20-a – 24 februarie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mihai Eminescu (7) Din vremea întunecãrii, care a însemnat sfîrºitul definitiv al creativitãþii sale, sfidînd în chip dureros adagiul lui Platon din „Phaidros“ („Cele mai multe daruri ne vin prin nebunie”), se pãstreazã unele testimonii de o jale infinitã.

Despre ziua nefastã de 28 iunie 1883, cînd a suferit întîiul atac al alienãrii ºi s-a refugiat la o baie publicã, un martor ocular relata: „Mut îi era glasul, mut îi era ochiul. Nici un semn. El nu mai era. Mi-am strîns obrajii între palme ºi am rãmas aºa, stanã de gheaþã, în cãldura de ghehenã... L-au împins spre careta cenuºie. El pãºea încet, încurcat în tîrºiala pantalonilor. Pãrea cã împlineºte, cuminte, indiferent, un îndemn. Pãrea cã nu mai suferã, cã e mut de orice cuvînt, cã nici un gest nu face... Dar eu, cum stãteam astfel, cu o ranã adîncã în piept în loc de inimã, cum priveam prin pãienjeniºul genelor înlãcrimate, l-am vãzut, parcã departe, într-o ceaþã rece, supt de nisipuri miºcãtoare, înfundîndu-se în mlaºtini negre, ridicînd braþele. ªi am auzit glasul sãu, cel adevãrat, strigînd cu deznãdejdea celui ce se îneacã: Ajutor!”. La moartea sa, survenitã în urma unui stop cardiac, s-au gãsit, printre altele, ceasul de aur cu lanþ, dãruit de tatãl lui în vizitã prin Bucureºti, în iulie 1881, precum ºi numeroase monede antice. (Sã nu uitãm cã, printr-o ciudatã repetare a destinului, sute de monede s-au gãsit ºi la moartea unui împuternicit peste decenii al geniului eminescian, regretatul Nichita Stãnescu...).

Un rechizitoriu cumplit, de o mare forþã emoþionalã, face autorul tuturor acelora care

i-au îngreunat viaþa lui Eminescu, fie prin obtuzitate ºi stupizenie, fie prin pizmã ºi rãutate maladivã. Unul dintre cele mai interesante documente este jalba þãranilor din Ipoteºti ºi din împrejurimi, revoltaþi de barbaria soþilor Papadopol, cei care au demolat în iulie 1924 casa natalã a poetului pentru a-ºi face din dãrîmãturi o remizã pentru trãsurã ºi o magazie...

Din noianul tuturor acestor mãrturii ºi amintiri se ridicã peste viitorime, neatinsã de vreo patimã trecãtoare, efigia în aur a marelui Poet. În condiþiile în care este dificil sã mai gãseºti un singur document inedit despre viaþa ºi opera sa, la aproape 100 de ani de la trecerea în veºnicie, ne dãm seama ce oficiu patriotic ºi cultural remarcabil a fãcut Augustin Z. N. Pop prin punerea în circulaþie a acestui bogat corpus.

Unele informaþii erau cunoscute anterior, ce-i drept, dar ºi ele capãtã girul unei încadrãri superioare, al unei scriituri de facturã clasicã, prin care profesorul a dovedit, o datã mai mult, cã Eminescu meritã o apologie în acelaºi timp ºtiinþificã, dar ºi patrioticã. Este o carte revelatorie, ce întregeºte deopotrivã biografia „Luceafãrului“ ºi opera de o viaþã a dascãlului.

Pentru cã Augustin Z. N. Pop a trudit cu migalã la basorelieful marelui bard, zile ºi nopþi îndelungate, pe parcursul unei jumãtãþi de veac, împlinind ceea ce se poate numi: o viaþã de om închinatã lui Eminescu, iar prin Eminescu Patriei Eterne!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi român“, Bucureºti, 1986)

PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (9) „Domnule Vadim Tudor, sînt tînãr, am 23 de ani, nu sînt nici xenofob, nu urãsc nici o minoritate. Dar normal ar fi ca toþi cetãþenii unui Stat sã aibã aceleaºi drepturi ºi obligaþii, indiferent de etnie, religie, sex sau orientare politicã. Dar în momentul în care un minoritar are mai multe drepturi ca alþii, deja e cel puþin ciudat. Ce drepturi au românii din Bucovina de Nord, ale cãror morminte sînt vandalizate de huligani? Cît vom continua cu atîtea amabilitãþi? Graniþele sînt deschise, fiecare e liber sã plece unde vrea. Eu vreau sã-mi duc familia sau prietenii din strãinãtate în vizitã prin þara mea, fãrã sã fiu pus în postura neplãcutã de a nu le putea explica o inscripþie turisticã pentru simplul motiv cã nu este redactatã în limba oficialã de Stat. Este aberant. La vizita pe care am fãcut-o la salina Praid am avut amenajatã o masã cu bucate, din partea organizatorilor. Turiºtii maghiari veneau pur ºi simplu ºi ne luau mîncarea de pe masã. E revoltãtor. Am fãcut o serie de fotografii ºi am cãrticica primitã de la Municipalitatea Miercurea Ciuc.

Aº dori, atunci cînd timpul vã va permite, sã vi le prezint. ªi poate reuºim cumva sã facem publice aceste realitãþi. Mã întreb, de fapt, vã întreb pe dumneavoastrã, deoarece cunoaºteþi mai bine Constituþia, aceste documente ºi obiecte artizanale pe care vi le-am descris, nu sînt o modalitate de a transmite un mesaj separatist ºi instigator? Putem concluziona cã locuitorii maghiari din zonã folosesc arta ºi meºteºugul pentru a-ºi susþine niºte interese anume? Putem merge pînã acolo încît sã afirmãm cã putem vorbi de subminarea puterii de Stat, prin transmiterea de mesaje, care atacã integritatea entitãþii statale?

Domnule senator, în ultima zi a vizitei, mergeam pe strãzile din localitate cîntînd «Noi sîntem români», iar la masa unei terase deja am ajuns sã fredonãm «Treceþi batalioane române Carpaþii».

Eram doar 10 oameni, dar nu ne mai interesa, eram orbit, cel puþin eu, de furie, mai ales cînd vedeam la tarabele comercianþilor steguleþe ale Ungariei, destinate comercializãrii. Eu vã mulþumesc pentru timpul acordat lecturii acestui mesaj ºi sper cã voi putea, cumva, sã vã prezint mai pe larg aceste realitãþi, prin viu grai. Cu deosebit respect, al dvs., Valentin Roman” - am încheiat citatul, repet, dintr-o epistolã pe care mi-a scris-o un tînãr ziarist. Dar noi am mai avut un succes, în sãptãmîna pe care ne pregãtim s-o încheiem. Mã refer la confirmarea, în Israel, a

celor spuse de mine la Conferinþa de Presã a PRM, de vineri, 14 septembrie 2001. Vã mai amintiþi? Într-un timp record, Regimul Iliescu mi-a ridicat imunitatea parlamentarã, mi-a fãcut Dosar Penal ºi m-a acuzat cã aº fi un duºman al poporului, alertînd lumea cã ar fi posibil chiar ca americanii sã ne bombardeze, fireºte, din pricina mea. Mai mult decît atît, dar am fost îndepãrtat, cu brutalitate, de la orice deplasare oficialã, peste hotare, mai cu seamã datoritã intoleranþei ºi ºantajului aºa-zisului senator PNL Radu Feldman Alexandru, care, de altfel, a contribuit ºi la suspendarea, de la Radio România, pe 30 de zile, a cunoscutului realizator Paul Grigoriu, pedepsit fiindcã mã invitase la emisiunea ,,Sfertul Academic”. Zilele acestea, corectînd, pentru tipar, un masiv volum de ,,Scrisori Deschise”, care are peste 750 de pagini ºi pe care îl voi lansa pînã la Congres, am gãsit un mesaj pe care i l-am adresat, la 12 februarie 2002, premierului israelian Ariel Sharon, cãruia i-am trimis ºi o listã cu palestinienii care fuseserã antrenaþi în România. Atît eu, cît ºi avocatul Viorel Dumitrescu, nu excludem posibilitatea ca identificarea, recentã, a celor doi luptãtori Hamas, pregãtiþi în þara noastrã, sã fi fost posibilã datoritã nouã. Dar, iatã cum sunã acea scrisoare: ,,Stimate domnule prim-ministru, permiteþi-mi, în primul rînd, sã-mi exprim gratitudinea în legãturã cu anunþul unui diplomat israelian de la Bucureºti, domnul Shmulik Bass, cã, în cazul în care justiþia românã va gãsi de cuviinþã sã vã citeze ca martor, veþi face o depoziþie în procesul care mi s-a intentat mie în România. De asemenea, vã mulþumesc pentru atitudinea dvs. corectã, pentru faptul cã dvs. ºi colaboratorii dvs. puneþi mai presus de orice adevãrul ºi interesele majore ale comunitãþii internaþionale. Permiteþi-mi, în continuare, sã aduc cîteva lãmuriri privind natura acestui proces politic, care a dat naºtere unor evenimente care vã intereseazã în mod direct“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã cu ceea ce se petrece astãzi în Transilvania.

Grigore Vieru, la 70 de ani! (2) Nu, n-am sã renunþ, fiindcã aici nu e vorba de oameni – care mai pot ºi greºi, aºa cum ºi eu sînt supus greºelii – aici e vorba de principii, de idealuri, de Identitatea Naþionalã. ,,Fiecare Neam are un stãpîn, dar ºi un înger“ – spunea profetul Daniel, în Biblie. Iar îngerul nostru e Limba Românã, cea mai scînteietoare pavãzã care ne-a apãrat ºi ne-a ajutat sã rezistãm în mijlocul unor seminþii care n-au nimic comun cu latinitatea. Prin 1990 sau 1991, auzind cã Grigore e bolnãvior, l-am invitat la mine acasã, unde se afla vindecãtoarea Maria Vârlan. I-am trimis bunului meu amic o maºinã, seara, sã-l ia de acolo de unde stãtea el, cred cã prin Cartierul Ferentari. A venit. ,,Taumaturga” i-a fãcut niºte ,,pase magnetice“, care nu l-au ajutat cu nimic. Aºa dupã cum, tot atunci, nu-l ajutaserã nici pe tata, despre care Maria Vârlan avea sã-i spunã soþiei mele: ,,Nu poþi sã te apropii de moºu’: e plin de Dumnezeu!“ Altceva a fost, însã, interesant, în acea searã: pur ºi simplu, m-am jucat cu Grigore de-a proiecþia lui Isus Christos! Ce s-a întîmplat? Nu mai ºtiu de unde primisem o hîrtie cu un desen alb-negru, pe care trebuia sã-l priveºti cîteva secunde, dupã care sã-þi îndrepþi ochii cãtre un perete, pe care, instantaneu, apãrea chipul Mîntuitorului! Nici acum nu ºtiu dacã era o iluzie opticã, sau poate ceva cu mult mai profund, o exteriorizare a Fiului lui Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi Îl are în inima lui! Micul ,,cinematograf“ l-a uluit pe copilul mare care e Grigore Vieru ºi care nu se mai sãtura, privind cînd la hîrtie, cînd la proiecþia ,,lanternei magice“ de pe tencuiala albã a sufrageriei mele ºi care se transformase, pentru cîteva minute, într-un perete al peºterii lui Platon. Desigur, am multe amintiri cu Grigore Vieru. În acest volum omagial, nu le pot povesti pe toate. Dar unele dintre ele îºi cer dreptul la viaþã ºi la comunicare. De pildã, ceremonia decernãrii Premiilor Naþionale ale Fundaþiei ,,România Mare“, în ajunul Crãciunului anului 1991. Trãia Eugen Barbu. Am organizat festivitatea în saloanele boiereºti ale Casei Lido. Printre laureaþi: Grigore Vieru ºi soþii Doina ºi Ion Aldea Teodorovici. Ce timp glorios, ca „Noaptea de Decembrie“, a lui Macedonski! Îmi mai aduc aminte de jubileul a 60 de ani de viaþã, cînd poetul a fost sãrbãtorit, în cadru festiv, la Palatul Cotroceni. Era seara zilei de 14 februarie 1995 ºi preºedintele de atunci, Ion Iliescu, ne-a aºezat, pe toþi, pe scena ,,teatrului de buzunar“, cu perdele de catifea ºi motive în fir de aur. Am fost mai emoþionat decît alþii, fiindcã acolo, în fosta reºedinþã regalã (devenitã Palatul Pionierilor), primisem eu, la vîrsta de 14 ani, Buletinul de Identitate, în 1963. Iatã cã reveneam dupã 32 de ani, dar nu ca un pionier în pantaloni scurþi, ci ca senator ºi ºef de partid. ªi mai pretind unii cã nu existã Dumnezeu! Cît de ciudatã e viaþa! Ultima mea întîlnire cu sãrbãtoritul nostru de azi a avut loc la 2 iulie 2004, cu prilejul Serbãrilor de la Putna, cînd am comemorat 500 de ani de la trecerea în eternitate a lui ªtefan cel Mare. Dupã sfînta liturghie, pe cînd mã îndreptam spre ieºire, lãsînd în urmã o frumoasã coroanã de flori pe racla de marmurã a Voievodului, a apãrut pe cãrare Grigore.

Nu era singur, ci însoþit de iubita lui consoartã. Ne-am îmbrãþiºat ºi ne-am sãrutat, ca doi fraþi buni, de mamã ºi de tatã într-ale spiritualitãþii: mama Limba Românã ºi tatãl Mihai Eminescu. Într-o efuziune spontanã, i-am prezentat proiecþia unui alt scenariu: ,,Mã, Grig, tu ºtii ce e aici, în perimetrul ãsta? Ia gîndeºte-te la acea noapte de varã, din 1871, cînd junele Eminescu a dormit în clopotniþa mînãstirii, la numai cîþiva paºi de locul unde dormea ºi va dormi mereu ªtefan cel Mare! Îþi poþi imagina, cu ochii minþii? Anton Dumitriu a publicat un volum, cu un titlu sublim: «Cartea întîlnirilor admirabile». ªi am mai avut noi, românii, parte de o astfel de întîlnire admirabilã, tot într-un sfînt lãcaº: la 17 iunie 1889, la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, din Bucureºti, stãtea pe catafalc ºi era prohodit Eminescu, iar aproape de el dormea tot somnul de veci Constantin Brâncoveanu. Oh, de ce n-a apãrut cinematografia puþin mai înainte? Am fi avut, azi, la ce sã ne uitãm ºi sã ne crucim: Eminescu lîngã ªtefan cel Mare ºi, mai apoi, lîngã Constantin Brâncoveanu! Aceºtia sînt martirii noºtri, zeii noºtri tutelari! La lumina lor trebuie sã-i creºtem pe copiii ºi nepoþii noºtri!“ Poetul lãcrima.

Ne-am strîns în braþe, din nou ºi, dupã cîteva fraze convenþionale, de rãmas bun, ne-am despãrþit. Pentru a ne întîlni, din nou, în mînãstirea miniaturalã, de hîrtie ºi cernealã tipograficã, a acestei cãrþi.

Grigore Vieru împlineºte 70 de ani! Poate 70 de mesteceni albi, sau 70 de privighetori – dar 70 de ani? La fel ar fi împlinit ºi Nicolae Labiº, nãscut tot în acel an de foc, cu o recoltã umanã atît de bunã, 1935. (va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR 15 ianuarie 2005 (Text reprodus din Ziarul „Tricolorul“, nr. din 9 septembrie 2013)

Pag. a 21-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (63) Agenda politicã a zilei e prea clocotitoare ca sã mã împiedic de un besafon ca acest Moº Tãgîrþã. Iar e zarvã mare în Piaþa Victoriei, se cere moartea lui Ion Iliescu ºi Petre Roman. Dupã-amiazã, citesc biografia lui Nicolae Bãlcescu, scrisã de vecinul meu, Dan Berindei. Ce om grozav a fost Bãlcescu! El credea în „înzeita libertate“ ºi prevedea viitorul: „Atunci aºteptarea, visarea vieþii mele se va împlini, atunci toþi românii vor fi una, liberi ºi fraþi“. Tot genialul oltean, fiu al coanei Zinca din þarina vîlceanã a Bãlceºtilor, scria despre un alt oltean de vazã, Mihai Viteazul, aflat pe piscul gloriei la anul 1600: „Vai, cãci nu ne-am putut opri aici în culmea triumfului Naþiei Române, oprind împreunã cu noi ºi timpul, ºi Istoria!“. Nu în alþi termeni vorbea Faust, al lui Goethe: „Rãmîi, cã eºti atîta de frumoasã!“, îi spunea el clipei. La cumpãna nopþii, scot cîinii la plimbare. Cînd dau sã intru în pãrculeþul din Bd. Alexandru Ioan Cuza, aud niºte urlete ºi o vînzolealã prevestitoare de rãu. „Hait, iar e tãmbãlãu în Piaþa Victoriei!“. Ajuns acasã, aveam sã mã lãmuresc repede, deschizînd televizorul: au venit mai multe garnituri de trenuri, pline ochi cu mineri.

Sînt cîteva mii de oameni, cu feþe înnegrite ºi cu lãmpaºele la ºapcã aprinse, risipind aburii frigului ºi ai foamei în noaptea de februarie. Sincer sã fiu, mã impresioneazã oastea asta sãritoare la greu, îmi place mult minerul ca om, el e muncitorul în stare purã, el e un mic Atlas care þine pãmîntul pe umerii sãi. Nu-mi place însã cã minerii sînt siliþi sã aparã în posturã de sperietori. Inabili, Sergiu Cunescu ºi Ioan Lup încearcã sã le vorbeascã de la niºte microfoane, dar sînt huiduiþi copios. Un asemenea boicot, cu fluierãturi asurzitoare, încheie, în mod logic, o carierã politicã. Ce tulbure se mai aratã viitorul...

20 FEBRUARIE 1990. Azi e ziua de naºtere a lui Eugen Barbu. Împlineºte 66 de ani. Altãdatã, o sãrbãtoream. În doi, fiindcã Patronului nu i-au plãcut niciodatã fastul, ospeþele. Uneori, venea ºi Marga cu noi. Astãzi, conform numelui amuzantei cîrciumi din romanul „La poalele vulcanului“ - „situaþia s-a schimbat“ (e logic cã s-a schimbat, în romanul cu pricina, fiindcã intrau oamenii în birt pe douã picioare, ºi ieºeau în patru labe). Vorbesc cu Lãncrãnjan la telefon: - Dom’ Vadim, trebuie sã rãspundem mai repede la toate mîrºãviile astea din presã, fiindcã altminteri se aglomereazã, Sînt perfect de acord. Dar unde sã scriem, cine o sã ne publice pe noi, niºte „paria“? Acum domnesc lichelele fãrã talent ºi fãrã culturã, fauna maidanelor ºi a cavernelor. Mã refer, bunãoarã, chiar la piesa transmisã astãzi la televizor: „Dimineaþa pierdutã“, dupã un roman al uneia pe nume Gabriela Adameºteanu. Cred cã mi-o aduc aminte pe volintira asta, fãcea figuraþie pe la Cenaclul Bacovia, prin 1967-1970, o þigãncuºã urîþicã, vizibil stingheritã de niºte negi mari ºi negri, care îi poceau faþa. Ce le este dat urechilor mele sã audã în seara asta? Niºte porcãrii cum nu-mi puteam imagina sã se difuzeze pe micul ecran. Notez, în fugã, cîteva trivialitãþi, care au scandalizat pe multã lume: ,,Ale bãrbatului sã le pui în ciur/ ªi sã le pui sub cur“; „Pe bãrbat nu trebuie sã-l cunoºti, decît de la brîu în jos“; „Dar-ar dracu-n tine“ - toate expresiile au fost rostite de Tamara Buciuceanu-Botez, pãcat de ea. Pe urmã, timp de 10 minute, douã femei fac pipi pe scenã, le taie la bãºica udului, se screm de efort ºi gem de plãcere, ceea ce este dezgustãtor. Încã vreo

Ajutor umanitar al PRM pentru sinistraþii din comuna Vintilã Vodã (jud. Buzãu).

duzinã de replici îmi reprimã orice chef de viaþã ºi de teatru: „Sãrut mîinile, eteee, curva dracului!“ ; „Ciorãpelul meu e plin de caca“ º.a. Imediat dupã ce se terminã transmisia, îmi telefoneazã Eugen Barbu: - Ai vãzut, mã, bãtaia asta de joc? Cine e autorul?

O femeie? Vai de capul ei de nenorocitã, dacã ºi asta mai poate fi femeie, atît de vulgarã. Vadime, ce-i de fãcut, e prãpãd, unde ajunge Þara asta? Înainte de culcare, mã reconforteazã o declaraþie a preºedintelui Poloniei, cititã în presa zilei: „Poporul polonez are nevoie de o dictaturã puternicã, pentru a munci!“. Aºa o fi, taicã electricianule, dar atunci de ce te-ai ridicat, în Portul Gdansk, împotriva dictaturii? Ca sã ajungi tot la ea?

21 FEBRUARIE 1990. M-am hotãrît sã-mi recuperez manuscrisul volumului de versuri „Recviem pentru mama“, de la Editura Eminescu. Timp de o orã, dau telefoane la editurã, dintr-un birou în altul, dar Valeriu Râpeanu refuzã sã-mi înapoieze textul. Motivul? Fiind ºtampilat, e un document (?!). Acest Râpeanu e cel mai ciudat „cur sucit“ din cultura românã, n-ar zice omul ãsta o datã ca tine, tot contra e, tot pe dos. O datã, l-am auzit strigînd la telefon, Spre înspãimîntarea unei slujnicuþe de pe la vreo centralã a librãriilor sau editurilor, cãreia probabil îi cãzuserã jartierele de fricã: „Dumneata nu pricepi? Îþi vorbeºte un membru al Comitetului Central al Partidului, ce vrei mai mult?! Tot n-ai înþeles? Îþi vorbeºte un membru al Comitetului Central al Partidului!... ªi tot aºa a graseiat, ca o placã stricatã, într-o garã pustie de provincie, de vreo 10 ori.

Altãdatã m-a reclamat „pe viu“ la Elena Ceauºescu, chiar în biroul acesteia, în 1985, cînd refuza cu încãpãþînare sã-mi publice volumul de studii istorice „Mîndria de a fi români“. ªtiu asta de la regretatul Petru Enache, cãruia i-a relatat Coana Leana în ce culori m-a pictat „membru?“ cu pricina. În rest, nimic de zis, un om de culturã ºi un bun editor în ceea ce priveºte valorificarea moºtenirii literare. Din pãcate, nu a lucrat întotdeauna dezinteresat - Cella Delavrancea îi arãta cuiva un perete gol, în locuinþa ei: „Aici era un tablou de mare valoare, pe care mi l-a luat Valericã, pentru a-mi publica volumul omagiat“. Acum, deºi fost membru supleant al C.C. al P.C.R. (asta l-a îndurerat mereu, cã de ce nu e plin), Valericã e mai dizident ca dizidenþii ºi tot el mã joacã pe mine. E la mintea cocoºului cã nu vrea sã-mi restituie volumul, ca sã nu vãd (ºi sã nu public ulterior!) sutele de operaþiuni ale cenzurii, în care el ºi redactorul de carte, Nicolae Ioana, au interpretat rolul principal: mi s-au scos fiecare Isus, Crãciun, Paºte, Cruce, Dumnezeu, Apostol, Biblie, Psalm º.a.m.d. Astea erau ciupelile în text, fiindcã s-au forfecat ºi poezii întregi, cam 15 scoase în total. Aºa masacrat, dupã ce m-am luptat zile în ºir pentru fiecare cuvînt creºtin, volumul ar fi urmat, totuºi, sã aparã. Dar s-au produs evenimentele din decembrie 1989. ªi a început delirul: nu numai cã nu e publicat în forma iniþialã, cum ar fi fost firesc, dar nici mãcar nu-mi este restituit! Aºa ceva numai prin capul râpenesc ºi ciufulit, ca o mãciulie de barabulã, putea sã treacã.

Atunci, îmi iau inima în dinþi ºi îi telefonez ministrului Culturii, Andrei Pleºu. Nu-1 cunosc, n-am vorbit în viaþa mea cu el, îl mai þin mite, vag, de prin centrul Capitalei, vedeam un negroid burduhãnos ºi bãrbos, fãcînd caterincã în mijlocul unui grup de tineri care îl petreceau mereu pe Petre Þuþea.

Corneliu Vadim Tudor, la biroul sãu de la Senat, lîngã Secretara lui Pleºu, o anume Anca Manolescu, îmi unul din obiectele de colecþie la care þinea foarte tare... spune cã acesta se aflã într-o întrevedere, dar cã mã

va suna el, în 20 de minute. Într-adevãr, noul ministru al Culturii, care stã pe acelaºi fotoliu pe care a stat Titu Maiorescu, mã sunã chiar în 20 de minute. Îi povestesc toatã tãrãºenia ºi îi cer sprijinul pentru a obþine ceea ce-mi aparþine mie ºi numai mie: manuscrisul volumului închinat memoriei mamei. îmi rãspunde cã el nu se poate amesteca (?!), fiindcã atunci ar semãna cu Suzana Gîdea, dar el nu ºtie cã nici predecesoarea lui nu se amesteca.

Vãzîndu-l cît de onctuos este (ca sã nu zic laº), îi recomand ca mãcar sã preîntîmpine izbucnirea unui scandal, pentru cã, în disperare de cauzã, o sã iau o grupã de 10 cascadori ºi o sã dau buzna peste Râpeanu. Mã roagã sã nu fac asta, pentru cã, în 2 zile, Râpeanu nu va mai fi directorul editurii.

Bine, domnule Pleºu, d-ta eºti de acord ca oculta asta sã se rãfuiascã acum ºi cu morþii mei?! Îþi dai seama ce lucruri grave se întîmplã?

Cu aerul lui de un calm artificial, Pleºu îmi rãspunde: - Domnule Vadim, dvs. aþi pariat greºit în politicã, pe Nicolae Ceauºescu...

Ce om inteligent, cum de ºi-a dat el seama cine a pariat bine ºi cine a pariat rãu?! Îi trîntesc un rãspuns pe care nu i l-a mai dat nimeni, de vreo douã luni, ºi care, cu siguranþã, i-a turtit scufiþa de „dizident“: - Lasã, domnule Pleºu, cã nu stabilim noi acum meritele sau pãcatele lui Ceauºescu. Omul a fãcut ceva pentru Þara asta, mai vorbim dupã cîþiva ani... Închid telefonul. Mã întreb cum o fi fost îmbrãcat Pleºu cînd am vorbit cu el: o fi avut la gît nelipsitul fular roºu, iar în rest numai chiloþii tetra, cu care participa la ritualurile Miºcãrii transcendentale?! El poate scrie, liniºtit, o tetra-logie! Dacã el o fi filosof, ce-o fi fost atunci Pithagora? Care iatã ce minunat agrãieºte, de se aplicã, dupã 2.500 de ani, ºi societãþii româneºti, inclusiv acestui îngîmfat fãrã operã: „În cetãþi intrã mai întîi luxul, apoi îmbuibarea, pe urmã trufia, iar dupã aceea pierzarea“.

Una dintre cele mai îndrãgite interprete de muzicã uºoarã româneascã, Mirabela Dauer, ºi-a lansat vineri, 4 noiembrie 2011, la Hotelul Novotel, din Bucureºti, un nou C.D., intitulat „În braþele tale“. Au fost prezenþi Anastasia Lazariuc, Iuliana Marciuc, Mihai Constantinescu, Liliana Mincã. Domnul Corneliu Vadim Tudor a fost însoþit de familia Liliana ºi Marius Marinescu, de alþi colaboratori ai sãi.

Îmi vin tot felul de idei. De pildã, azi m-am gîndit cum se poate amenaja, comercial, Dîmboviþa: pe tot splaiul, adicã pe ambele maluri ale rîului, în perimetrul central, de la Piaþa Naþiunii pînã la Stãvilarul Ciurel, sã fie opritã circulaþia ºi sã se facã un bazar, semi-acoperit, cu tarabe, chioºcuri, buchiniºti (vînzãtori de cãrþi) º.a. Obligatoriu, cu o poliþie bunã în zonã. Tot ne plîngem cã nu sînt spaþii comerciale, aºa cîºtigãm cîteva zeci de kilometri pãtraþi, baºca faptul cã am putea revitaliza oraºul. Îi telefonez viceprimarului Capitalei, Constantin Smeu - omul nu m-a ajutat niciodatã, cu absolut nimic, dar nu-i port picã, fiindcã pare civilizat. Îi povestesc viziunea mea ºi adaug: „Gîndiþi-vã cã Bucureºtii sînt mai aproape de Constantinopole decît de Londra, ar trebui cineva sã-i redea farmecul levantin“. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

ces, este achitat, dar va fi urmãrit din nou pentru infracþiune la Legea asupra societãþiilor secrete: trei ani de închisoare. În iunie 1856, el îºi obþine graþierea ºi se reîntoarce la Bucureºti.

Este momentul în care Victor Place este numit conBonjuriºtii (2) sul al Franþei la Iaºi, unde pregãteºte Unirea Lucrul de care locuitorul oraºului Boucarest va Principatelor dunãrene, în mijlocul unor peripeþii fãrã suferi cel mai mult va fi acela cã e slujit atît de prost. La numãr ºi sub ochiul neliniºtit al Rusiei, care tortura Boucarest el n-are un rob zigan pentru a-i umple ciubu- Regulamentul Organic pînã la a-l face sã spunã exact cul, un al doilea pentru a i-l aprinde, un al treilea pentru contrariul a ceea ce era stipulat în el. Principatele au a-1 aduce, un al patrulea pentru a-l privi, în picioare, pe reuºit sã ocoleascã obstacolele, prin cel mai simplu dintre expediente: au ales un stãpîn cum fumeazã, un al cincilea acelaºi principe, pe colonelul pentru a merge sã-i aducã o dulceaþã Cuza, ultimul dintre domnitorii de coji de chitrã, excelentã dupã români, în ciuda Convenþiei de tutun, un al ºaselea, trimis dupã un la Paris, care le impusese douã pahar cu apã etc. Fãrã a mai vorbi de guverne ºi doi conducãtori. valeþii trimiºi dupã cumpãrãturi ºi Iatã-i contopiþi într-o singurã de acei frumoºi arvaniþi (albanezi – naþiune, care se întoarce de n.red.) în fustanelã, care stau la îndatã spre Franþa: de la Paris spatele caleºtilor... Dar moldososesc în vrac Codul Napoleon valahul se obiºnuieºte cu toate, chiar ºi Teatrul lui Augier, învãºi cu „preþul fix, cu pîine la disþãmîntul gratuit, secularizarea creþie”, numai sã nu fie silit sã averilor clerului ºi romanele lui munceascã sau, mai ales, sã Dumas-tatãl. pãrãseascã Parisul. În ziua în care va Dupã cãderea lui Cuza, trebui sã aleagã între închisoarea detronat de o loviturã de stat, pentru datornici de la Sainte-Pélagie cînd va trebui sã se gãseascã un ºi reîntoarcerea pe Podul Mogoprinþ strãin ca sã domneascã ºoaiei, va spune suspinînd: „Lumea asupra celor douã Principate, e o Saharã care nu are decît o oazã, Jules Michelet reunite, în sfîrºit, într-unul sinParisul”. În acest rãstimp, la Paris, revoluþionarii îºi plãteau gur, Brãtianu îi va cere sfatul lui Napoleon al III-lea, iar cota-parte cu cîte o bombã: poliþia lui Napoleon al III- împãratul, mereu chibzuit, îi va propune sã ofere lea s-a mãrginit la a întreprinde doar cîteva mãsuri ºi coroana unui prinþ german, ºi anume lui Carol de percheziþii în dreapta ºi-n stînga; ea a scotocit aparta- Hohenzollern, francez, ce e drept, prin bunica lui, mentul sumbrului ºi frumosului Brãtianu, tînãr libertar Stéphanie de Baden, dar atît de funciar germanic, încît român; nimeni nu putea sã prevadã cã el avea sã fie va spune: „Printr-un decret al providenþei se face, iatã, primul om de stat al noii Românii ºi tatãl unui ºir de cã un Hohenzollern domneºte la izvoarele Dunãrii, ºi un preºedinþi ai Consiliului de Miniºtri, dintre care pe cel Hohenzollern la vãrsarea ei”. Lunga sa domnie mai mare noi l-am vãzut la Conferinþa de Pace. Poliþiºtii ireproºabilã va consolida România modernã, care creºte au gãsit accesoriile clasice ale revoluþiilor: o tipografie la umbra Triplei Alianþe. Pînã în 1877, turcii vor rãmîne clandestinã ºi o valizã cu documente încredinþate de un încã, doar cu numele, suzerani ai Principatelor; înfrînanonim. Brãtianu e arestat, împreunã cu alþi cîþiva, spre gerea lor, la Plevna, care avea sã punã capãt rãzboiul marea indignare a mediilor liberale, care protesteazã ruso-româno-turc, apoi Congresul de la Berlin - conprin amplificatoare sonore, precum Michelet ºi Victor sacrã Independenþa României, recunoscutã ca regat de Hugo, în timp ce Ledru-Rollin, membru al Comitetului toatã Europa, în 1881.

De acum înainte, înºiºi miniºtrii noºtri ai Afacerilor revoluþionar european, înspãimîntã guvernul, plimbînd drapelul roºu pe strãzi, cu strigãte de: „Moarte tiranu- Externe nu vor mai spune ,,Buchara”, ci Bucureºti.

Sfîrºit lui!”. Armand Lévy se agitã, pune în miºcare francmaPAUL MORAND soneria; Brãtianu îl ia pe Jules Favre ca avocat. La pro-

Aºa vã place Istoria?

Francezii la Bucureºti (2)

Ardealul, pãmînt românesc (7) PREFAÞà (7) Perfect informat, deci, asupra subiectului, la curent atît cu bibliografia româneascã, dar ºi cu cea internaþionalã, cunoscînd ambele perspective direct de la surse ºi judecînd în consecinþã, Milton G. Lehrer nu dã nici un moment impresia unui apologet, ci a unui om care nu face decît sã comenteze evidenþa însãºi, ºi aici el se deosebeºte de cei care, în epocã, nu se puteau sustrage unor legitime tensiuni provocate de circumstanþele istorice. Deºi nu-ºi ascunde poziþia de partizan al cauzei româneºti, Milton G. Lehrer reuºeºte, totuºi, sã rãmînã mai presus de resentimente ºi chiar de sentimentele celor direct implicaþi. Indignãrile, exclamaþiile - rare - sînt de ordin impersonal, þin de absurditatea sau tragismul intrinsec al realitãþilor sau afirmaþiilor pe care le înfãþiºeazã, ºi autorul este mereu devansat de cititor, care, înaintea sa, reacþioneazã la fel. Milton G. Lehrer rãmîne mereu juristul ºi ziaristul american adus de împrejurãri în faþa unui litigiu cu urmãri grave pentru echilibrul ºi existenþa în normalitate a unei întinse regiuni din Europa, ºi pînã la urmã ale Europei întregi.

Cartea sa nu este asimilabilã vreuneia dintre pãrþile implicate, ci exclusiv intereselor generale ale umanitãþii sfîºiate de tragedia rãzboiului, printre ai cãrei responsabili se numãrã ºi acoliþii „comparºilor” care au decis sfîºierea pãmîntului românesc. Tocmai spectacolul dezlãnþuirii tuturor forþelor de negare a dreptului ºi adevãrului cu privire la viaþa naþiunilor europene l-a fortificat, se pare, în aceastã poziþie singularã, cãreia cartea lui îi datoreazã ºi azi o indiscutabilã valoare exemplarã.

A treia calitate esenþialã a cãrþii lui Milton G. Lehrer este, fãrã îndoialã, cunoaºterea problemelor în acelaºi timp din perspectivã istoricã ºi politicã imediatã, autorul nefiind un savant de cabinet, ci un om al acestui secol, în care, în bunã parte, „istoria se scrie pe mesele redacþiilor”. Tocmai fiindcã era un ziarist ºi un observator politic cu bogatã experienþã, el a ºtiut sã lege necontenit planul istoric de prezent ºi sã le facã a se întrepãtrunde de o manierã care nu a reuºit nimãnui în acelaºi grad, ceea ce iarãºi conferã cãrþii sale un loc

cu totul aparte. În acelaºi timp, nimic în cartea sa nu vãdeºte improvizaþia sau stînjeneala strãinului ºi nici o judecatã, nici o apreciere nu ºovãie, nu tatoneazã.

Sîntem, de fapt, în faþa unei conºtiinþe umane care acþioneazã în conformitate cu ea însãºi.

Cartea lui Milton G. Lehrer nu este o carte de istorie, deºi istoria este prezentã la fiecare pas ºi mereu chematã a depune mãrturie în instanþã, deºi nimeni nu a înfãþiºat un tablou mai complet ºi mai cutremurãtor al suferinþei româneºti multiseculare sub nedreptatea legiferatã a oligarhiei ungare. Dar, în esenþã, cartea de faþã ridicã ºi discutã o chestiune de strictã actualitate, ºi anume tocmai ceea ce N. Iorga a numit „lupta - adesea nici mãcar ºtiinþificã! - împotriva dreptului românesc”.

Milton G. Lehrer este perfect informat asupra tuturor metodelor ºi a tuturor afirmaþiilor puse la bãtaie de propaganda revizionismului ungar interbelic ºi din timpul rãzboiului al II-lea mondial. El îºi face o datorie din a le arãta lipsa de consistenþã ºi contradicþia flagrantã cu realitatea mãrturisitã de istorie, punînd necontenit faþã în faþã cele douã planuri - cel propagandistic ºi cel al realitãþilor. În mãiestria cu care opereazã aceastã confruntare a rãmas încã nedepãºit. El a rupt, ca nimeni altul, masca pe care revizionismul horthyst ºi-a pus-o pentru a juca toate rolurile, pe toate scenele unde credea cã poate induce în eroare o opinie publicã total neinformatã ºi cu atît mai uºor de dezinformat. Între timp, aceastã mascã a fost culeasã din lada de gunoi a istoriei, recondiþionatã ºi pusã din nou sã serveascã aceleaºi þeluri. Ca urmare, ºi cartea lui Milton G. Lehrer redevine necesarã, am zice chiar salutarã, pentru a face luminã în conºtiinþele ce cautã sincer adevãrul.

Cititorul va admira, fãrã îndoialã, în expunerea autorului american tocmai stilul concis, „juridic”, fãrã înflorituri, subordonat direct comunicãrii unei informaþii de o sugestivitate egalatã numai de capacitatea de selectare - dintr-o masã impresionantã - a citatului caracteristic, a exemplului ce face luminã asupra unei întregi categorii de fapte similare. Nimic din ceea ce nu este probant prin sine. Nimic ambiguu. O enumerare de date, de fapte, de texte indiscutabile. Este un stil

TRIPTIC POETIC

Tristeþi de iarnã Închinare copiilor lumii Viori de zãpadã, viori de ninsori, Viscol de muzici polare; Alb irizînd caste splendori Peste plînsorile noastre amare; Vioarã de zahãr, viori de cristal – Sparte lumini îngheþarã Dulcele vis al copilului pal, Flãmînzit de haita avarã.

Glasuri de fiarã la pradã se chem În carcase de þãri, urlînd antioameni; Creºte troian eternul blestem: „Omul e lup pentru oameni!”

Isuse, dulce vioarã, Lãsa-vei copiii sã moarã?

Veniþi cu noi!

Rîvnitã Grãdinã, ºi Rai pe pãmînt, Rãscrucea duºmanã e crucea ce-o porþi; Învie odatã dintr-al rãbdãrii mormînt Cît mai ai timp sã te scuturi de hoþi.

O, Neam Românesc, etern chinuit, Dintru adîncuri, ridic asuprã-þi strigare: Cobori de pe crucea pe care stai rãstignit, Învie odatã din fatala-þi rãbdare!

Nu-i o virtute ca un neam sã priveascã Cum fiii sãi vrednici slujesc la strãini; Sfîntã-i pedeapsa cînd nu ºtie sã-i creascã, Urmaºii gonindu-ºi, de parc-ar fi cîini...

Unde-s strãmoºii din minþile voastre, Pentru cine-au pierit cei cinci Brâncoveni?

Ca sã vã scoateþi în faþã „babele” proaste, Ca sã ne umpleþi Grãdina de buruieni?...

Veniþi, copii ai durerii, de pe cãi rãtãcite – Azi Flamura albã vã face chemare: Nu-i nimeni mai demn ºi ferit de ispite Decît cei ce iubesc „România Mare“.

Icoane sfãrîmate Aurã blîndã de aur, preacuratul, strãluminatul chip al durerii, cercuind preþul Nepreþuitei, ofrandã truditã-n sudoare, în lacrima inimii îndelung încercatã sub lespedea neiubirii.

Erau pietre rubine boabe de sînge risipitul ºirag, picãturile roºii curgeau, catedrale abia împlinite, abia zugrãvitele chipuri, pãrãsind murii, de-acum în tãrii cercuiesc Tronul mãririi.

Aurã albã, argintul ninsorii, pîlpîie rana bobul luminii, arde sub tîmpla durerii, Cerului scarã; nu plînge tu, mamã, pre Fiul El este întregul din sfãrîmata icoanã.

ROMAN FORAI eminamente modern. Dar originalitatea ºi eficacitatea cãrþii lui Milton G. Lehrer stã, însã, mai presus de toate, în economia ei interioarã, în ierarhizarea problemelor luate în dezbatere ºi în succesiunea capitolelor.

Acolo unde istoriografia româneascã era tentatã sã discute mai ales în planul istoric, sã argumenteze, sã apere, ziaristul american nu face decît sã expunã ºi sã explice, cu metodã, elementele unui litigiu ºi dreptatea intrinsecã a unei cauze. El nu pledeazã într-un proces.

El explicã în ce constã monstruozitatea Diktatului de la Viena ºi neruºinarea cinicã, minciuna sfruntatã, falsul deliberat, ca „metode” esenþiale ale propagandei revizioniste ungare. Curajul minciunii - fenomen din pãcate nu specific veacului nostru, dar care a atins în secolul nostru, al celor mai perfecþionate mijloace de informare, culmile fãrã precedent ce-i conferã specificitate, este un fenomen pus în luminã cu o consecvenþã implacabilã de-a lungul celor 432 de pagini ale cãrþii. (va urma) MILTON G. LEHRER

Pag. a 23-a – 24 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Oficializarea riscantã a Europei cu douã viteze

în primul rînd prin achiziþia de armament produs în Vestul Europei, în dauna industriei americane de profil.

Cancelarul Angela Merkel a vorbit nu o datã în ultimii ani despre „o Europã cu mai multe viteze, în care nu toate statele membre sã participe la acelaºi nivel de integrare“, iar la Summitul informal din Malta, de la 3 februarie, cancelarul german a venit cu iniþiativa oficializãrii acestui proiect.

Europa cu mai multe viteze nu este un proiect, ci o realitate veche, Europa României nu este cea a Belgiei, dupã cum Europa vãzutã din Polonia nu este cea vãzutã din Italia. Însã poziþia actualã a Germaniei vine sã arate cã Angela Merkel, acuzatã mereu pentru imobilismul sãu, este pregãtitã sã iniþieze o asemenea schimbare, iar acest lucru poate fi oficializat în luna martie, la Roma, unde urmeazã sã fie semnatã o declaraþie privind viitorul UE dupã Brexit. Calendarul este unul foarte bun pentru Merkel, care îºi poate convinge electoratul cã a scãpat de statele-problemã din estul Europei ºi, astfel, poate obþine un nou mandat.

Iniþiativele vest-europene coordonate de Germania sînt identice cu acelea sugerate de criticii americani ai noului preºedinte Donald Trump. O analizã succintã, publicatã de „Carnegie Europe“, aratã cã nu toate statele UE respectã principiile la care au aderat. „Aceste valori sînt transformate în bãtaie de joc de guvernele din Polonia, Ungaria ºi România. De ce ar trebui contribuabilii europeni sã verse zeci de miliarde de euro pentru modernizarea infrastructurii unor þãri ale cãror guverne nesocotesc angajamentul pentru valorile statului de drept?“, se aratã pe site-ul „Carnegie Europe“. Pe de altã parte, UE are nevoie de o politicã de apãrare „credibilã“, avînd în vedere declaraþiile lui Donald Trump, despre NATO ca „organizaþie învechitã“ ºi posibila apropiere de Rusia. „Chiar dacã Trump se angajeazã sã menþinã umbrela americanã de securitate deasupra Europei, aceasta nu ar fi suficientã pentru a face faþã pericolelor interne ºi externe“.

Aºadar, în timp ce posibilitatea apropierii de nivelul economic al Vestului european se reduce, intrarea statelor esteuropene într-un soi de „Schengen al apãrãrii“, împreunã cu investiþiile aferente, este binevenitã.

Bani pentru apãrarea europeanã Europa cu douã viteze este susþinutã de toate statele fondatoare ale Comunitãþilor Europene ºi de majoritatea statelor din zona euro. Într-un interviu difuzat duminicã, 12 februarie, de radioul public din Germania, preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, s-a arãtat deschis pentru aceastã schimbare la faþã a Europei, cu mai multã „flexibilitate“ (i.e. lãsarea pe dinafarã a mai multor state membre) în ceea ce priveºte moneda euro. „Unde se poate, de ce nu am putea funcþiona mai diferenþiat?“, a spus el în interviu. În schimb, adaugã Juncker, nu este de dorit ca acest principiu al vitezelor diferite sã se aplice ºi în apãrarea europeanã, acolo unde UE ar trebui sã-ºi aprofundeze politicile comune. Cu alte cuvinte, preºedintele Comisiei Europene îºi doreºte un nucleu al statelor dezvoltate din Vestul Europei, care sã continue integrarea, în timp ce statele estice, aºa-zisa „Europã iliberalã“, sã contribuie doar la proiectul militar al integrãrii,

ALBUMUL CU POZE RARE

„Bãtaia de joc“ a României

Apel pentru o Europã condusã de Berlin Wolfgang Ischinger, organizatorul Conferinþei de Securitate de la München, care a început duminicã, 19 februarie, a pus sub semnul întrebãrii legãturile dintre Europa ºi SUA în timpul administraþiei Trump. „Dacã preºedintele SUA spune cã are la fel de multã încredere în Putin ca ºi în cancelarul Merkel, asta mã înfioarã.

Acordul anterior prevedea cã proiectul UE va fi apãrat ºi cã scutul va fi NATO. Nu vreau sã dramatizez, însã trãim într-o nouã erã, în care arhitectura de securitate este instabilã ºi viitorul relaþiei transatlantice este nesigur“, a spus Ischinger. Soluþia diplomatului german este ca toatã Europa sã apere proiectul dominat acum de Germania ºi sã sublinieze în faþa lui Trump cã „UE are 500 de milioane de locuitori, mult mai mulþi decît SUA“.

Tînãrul ºi carismaticul prim-ministru al Canadei, Justin Trudeau, a înregistrat un mare succes în cariera sa, dupã ce Parlamentul European a aprobat Acordul comercial UE-Canada. În discursul sãu, premierul canadian a subliniat cã, în opinia sa, acest acord va aduce mari beneficii clasei mijlocii de pe ambele pãrþi ale Atlanticului.

UE se joacã cu focul O reacþie a venit din partea Greciei, o poziþie foarte tãioasã, avînd în vedere disputa dintre Atena ºi Berlin privind condiþiile în care Grecia va trebui sã ramburseze datoria de circa 280 de miliarde de euro pe care o are la FMI ºi UE (în primul rînd Germania). Premierul Alexis Tsipras a declarat cã nu le va permite liderilor europeni sã se foloseascã de drama grecilor pentru a cîºtiga alegerile ce urmeazã în Olanda, Franþa ºi Germania. „Cine se joacã cu ideea unei zone euro cu douã viteze, cu sciziuni ºi diviziuni, se joacã cu focul“, a spus Tsipras, încrezãtor, totuºi, cã guvernul german „nu le va permite piromanilor sã se joace cu chibriturile în depozitul de muniþie“. Tsipras i-a cerut cancelarului Angela Merkel sã opreascã „agresiunea constantã împotriva Greciei“.

CÃLIN MARCHIEVICI (,,Cotidianul”)

România, þara europeanã care alocã Sorin Grindeanu i-a prezentat cei mai puþini bani pentru sãnãtatea populaþiei lui Donald Tusk prioritãþile România ocupã, din nou, un loc ruºinos într-un clasament european privind sãnãtatea populaþiei, alocînd cel mai mic procent din produsul intern brut (PIB) pentru Sãnãtate. La polul opus, þãrile care alocã cele mai mari procente sînt Suedia, Franþa, Germania ºi Olanda, unde procentul alocat sãnãtãþii depãºeºte 11%, în timp ce acela din România abia dacã atinge pragul de 5%, potrivit celor mai recente date furnizate de Eurostat.

România ocupã ultimul loc ºi cînd vine vorba de sumele cheltuite pe cap de locuitor pe sãnãtate, 388 de euro în 2014, faþã de 504 euro pe cap de locuitor în Bulgaria, 684 euro în Polonia ºi 757 euro în Ungaria.

Eurostat noteazã cã în marea majoritate a statelor membre UE, mare parte din cheltuielile pentru sãnãtate sînt pentru servicii curative ºi de reabilitare medicalã, al doilea capitol fiind cheltuielile pentru produse medicale, campioane la acest capitol fiind Bulgaria (43%) ºi România (37%), cu cele mai mari cheltuieli pentru

aceastã categorie. Un alt indicator la care România este pe ultimele locuri în UE îl reprezintã cheltuielile legate de îngrijirea preventivã. În timp ce Italia ºi Marea Britanie alocã fiecare 4,1% din cheltuieli pentru îngrijire preventivã, la polul opus sînt România (0,8%) ºi Cipru (0,6%). În ceea ce priveºte cheltuielile de sãnãtate pe baza furnizorilor, analiza aratã cã spitalele sînt principalul furnizor de servicii de sãnãtate (42,7% în cazul României), urmate de furnizorii de servicii de asistenþã medicalã ambulatorie, a cãror pondere în cheltuieile totale de sãnãtate varia în 2014 între 11,4% în cazul României ºi 32,1% în Belgia ºi Liechtenstein. Ponderea cheltuielilor de sãnãtate care aparþine retailerilor ºi altor furnizori de servicii medicale variazã între mai puþin de 10% în Danemarca ºi Luxemburg, 30-35% în Grecia, Lituania, Croaþia, România, Ungaria ºi Slovacia ºi ajunge la un vîrf de 42,4% în Bulgaria.

CLAUDIA SPIRIDON

Compromiterea ºansei României de a deveni furnizor de produse ecologice (3) Existã o iniþiativã legislativã de interzicere a explorãrii ºi exploatãrii lor (L251/2013), a deputatului Tudor Ciuhodaru, aflatã pe ordinea de zi a Senatului, dar venitã cu propunerea de respingere de la Guvern ºi Comisiile parlamentare. Senatorul Sebastian Grapã a depus, în 18.09.2013, o iniþiativã legislativã înregistratã la Senat ca B581/2013, prin care se cere protejarea rezervei de gaze a României ºi interzicerea exploatãrii resurselor de gaze naturale prin metode neconvenþionale, care pericliteazã siguranþa mediului. N-am auzit sã fie susþinute de cineva. Bulgarii, care nu au rezervele noastre de petrol ºi gaze exploatabile prin metode clasice, îºi permit sã respingã bulversarea ºi otrãvirea subsolului prin fracturare hidraulicã, o dovadã în plus cã au reuºit sã-ºi selecteze o elitã patrioticã, ºi nu o haitã de lupi hãmesiþi în blanã de oaie, ca la noi. Blestemul de la revoluþia din 1989, cînd nu s-a gãsit nici un lider comunist sã-l tragã de mînecã pe Ceauºescu cînd a luat-o razna, continuã. Dacã în 2006 nu s-a interzis utilizarea cia-

nurilor, iatã cã, în 2013, Guvernul vrea sã impunã utilizarea acestora cu orice preþ (L475/2013), încãlcînd reglementãrile legale ºi Constituþia, minþind populaþia prin exacerbarea avantajelor economice, omiterea potenþialului de poluare pe termen lung a mediului ºi a riscurilor de afectare a sãnãtãþii populaþiei.

Cu iazuri uriaºe de cianuri ºi lacuri cu sãruri de metale grele cocoþate la sute de metri înãlþime, un subsol bulversat ºi îmbibat cu o grãmadã de substanþe de la exploatarea gazelor de ºist, adicã o poluare ºi de sus în jos ºi de jos în sus a apelor subterane ºi a solului, nu mai existã nici o ºansã de certificare bio. Mai mult, s-ar putea ca produsele din România sã nu mai fie acceptate în alte þãri. Dar poate cã agricultura nu este o prioritate pentru guvernanþi. Poate cã nici poluarea surselor de apã, inclusiv izvoarele de ape minerale, nu este o prioritate pentru ei. Cei care au bani vor putea sã-ºi cumpere apã îmbuteliatã ºi restul alimentelor din Franþa. Poate nu conteazã nici cutremurele provocate de fracturarea hidraulicã. Rezultã cã pentru guvernanþi nu conteazã cã

Guvernului de la Bucureºti Premierul Sorin Grindeanu, aflat la Bruxelles, i-a prezentat, vineri, 17 februarie a.c., preºedintelui Consiliului European, Donald Tusk, prioritãþile Guvernului României ºi a reafirmat angajamentul de a continua lupta împotriva corupþiei. În cadrul aceleiaºi întrevederi, ºeful Executivului român a precizat cã, în ceea ce priveºte temele europene, implicarea ºi consolidarea rolului României în UE sînt prioritãþi pentru Guvernul de la Bucureºti. ,,Unitatea UE ºi sprijinul pentru aprofundarea integrãrii europene sînt esenþiale, dacã ne uitãm la provocãrile actuale, interne ºi externe, cu care se confruntã UE. Orice iniþiative care ar duce spre divizare trebuie combãtute cu fermitate“, a subliniat premierul Sorin Grindeanu, potrivit Comunicatului dat publicitãþii de Guvernul României.

populaþia va consuma apã ºi produse alimentare otrãvite cu metale grele, cianuri, substanþe mutagene ºi cancerigene, cã se vor naºte tot mai mulþi copii handicapaþi ºi vor fi tot mai mulþi bolnavi. Putem rãmîne apatici la un asemenea risc? Dacã nu, sã facem ce am fãcut în 1989, presiune în stradã, ca parlamentarii sã respingã proiectul de lege referitor la Roºia Montanã ºi sã interzicã exploatarea gazelor de ºist.

Sã nu acceptãm transformarea Grãdinii Maicii Domnului într-o vale a plîngerii, într-un iad pe pãmînt, de cãtre niºte iresponsabili hãmesiþi dupã arginþi, în stare sã facã orice pentru un pumn de dolari, totul ambalat în patriotism.

Sfîrºit IOAN ISPAS P.S. Asta era situaþia în 2013. Între timp, Gabriel Resources Ltd. a dat în judecatã România la ICSID, cazul ARB 15/31. Apãrãtorul României ales de Cioloº este un australian, deºi putea sã aleagã un român din Republica Moldova, care are vreo 8 persoane acreditate de tribunal. La Certej, lucrurile merg cum doresc lupii.

Dragnea a devenit preºedintele PSD. Mai rãmîne speranþa ca premierul Sorin Grindeanu sã salveze Grãdina Maicii Domnului din gura lupilor.

Pag. a 24-a – 24 februarie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (17) Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (4) Evident, toatã apãrarea ar fi concentratã în acel punct pînã cînd trece pericolul. Dacã o rachetã ar reuºi sã treacã de sistemul de apãrare ºi oraºul New York ar fi ars din temelii, America ar vrea sã riposteze imediat. Dar, din cauza geometriei Soarelui, riposta nu ar fi posibilã oricînd pentru o anumitã þintã sovieticã. Ar putea dura ore, zile sau sãptãmîni pînã cînd o þintã majorã din Rusia s-ar potrivi cu geometria armonicã a poziþiei Soarelui, pentru ca o rachetã sã poatã fi lansatã cãtre acea þintã cu certitudinea cã va fi detonatã. ªi astfel lucrurile vor trena, lunã dupã lunã.

Din acest motiv, a devenit necesarã înarmarea submarinelor cu arme nucleare ºi dispozitive de lansare pentru ca ele sã poatã cutreiera oceanele în secret ºi sã se poatã poziþiona astfel încît sã poatã lansa rachete nucleare cãtre þintele inamice, atunci cînd va veni momentul potrivit. Între timp, cei de la vîrf, care au început acest rãzboi nesãbuit, ºi cei aflaþi la comandã în ambele tabere ar ºti precis, cu mult timp înainte, unde vor fi punctele periculoase. S-ar asigura cã vor fi la sute de mile depãrtare pînã cînd ar trece perioada pericolului. Puteþi fi siguri cã plebea ar sta liniºtitã, neºtiind de exploziile iminente.

Dar acelaºi grup a iniþiat acum un joc mai

periculos ºi complex. Cunoºtinþele acumulate pe baza testelor cu bombe au deschis calea cãtre secretele antigravitaþiei; dacã un grup sau altul ar obþine supremaþia în acest domeniu, ar putea sã stãpîneascã lumea – dacã ar vrea.

Pentru cã OZN-urile sînt reale. Ele sînt dispozitive antigravitaþionale. Cineva deþine cunoºtinþe avansate despre ele. Iar noi am vrea sã avem acces la adevãr, la tot adevãrul, ºi sã fim ascultaþi în mod democratic în ceea ce priveºte propriul nostru destin.

Informatorul meu a declarat cã grupul din care face parte nu este interesat de problemele morale. Reprezentanþii sãi sînt aici pentru a îndeplini o anumitã sarcinã ºi îi preocupã exclusiv aceastã sarcinã. „Nu este nici drept ºi nici bine”, a spus el, „ca populaþia sã deþinã astfel de cunoºtinþe”.

Rãspunsul meu a fost cã eu fac parte din populaþie, sînt un om liber în ceea ce am crezut a fi o þarã liberã; ºi cã, bazîndu-mã pe propriile mele resurse, am reuºit sã descopãr foarte multe informaþii legate de activitãþile oamenilor respectivi.

Mã întreb adesea cîte griji, cîþi ani de muncã intensã aº fi putut sã scutesc dacã ar fi fost posibil sã studiez toate informaþiile relevante apãrute în publicaþii tehnice care sã fie disponibile. (va urma) BRUCE L. CATHIE

CAPITALE 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 ORIZONTAL: 1) Cehia – Norvegia; 2) Anglia; 3) Maroc – Pe unde a trecut plugul; 4) Þarã cu capitala la Roma – Washington este capitala...; 5) Stat în vestul Africii avînd capitala la Dakar – Sandy Woolf; 6) Intrarea în Nicosia! – Capabilã; 7) Organizaþie non-guvernamentalã care luptã pentru abolirea torturii ºi a pedepsei capitale – În ºurã!

8) Elena Ene – Þarã esticã cu capitala la Moscova; 9) Provincie canadianã cu capitala la Toronto – Ana Badea; 10) India (2 cuv.).

VERTICAL: 1) Franþa – Aparat pentru uscat pãrul; 2) Locuitoarele din capitala Greciei; 3) Tirana este capitala acestui stat european – 14 din Taiwan! 4) Fãrã conþinut (fem. pl.) – N’Djamena este capitala acestei þãri din centrul Africii; 5) Insulã din Caraibe a cãrei capitalã se aflã la Saint John’s – Greu la mijloc! 6) Asia! – Cîntecul pãsãrelelor; 7) Ceas – Notã muzicalã – University of Hyderabad (sigla); 8) Sindromul Acut Respirator Sever – Aºezat; 9) Alt stat european (capitala: Viena); 10) Canada – Emiratele Arabe Unite (... Dhabi).

DICÞIONAR: FIACAT PAUL BÃGNEANU Dezlegare careului din nr. trecut „Romb“: ASIN – ACASÃ – SAC – U – OLAN – IN – INS – OLE – A – ANALE – ÞS – CUI – ULM – T – DORMITOARE – OA – ÃLA – TIZ – SRI – A – MUÞI – ADUS – FÃRAª – RESTAURANT. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.