Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune O þarã e pierdutã atunci cînd oamenii drepþi ºi cinstiþi sînt consideraþi de populaþie expiraþi, sau enervanþi. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
Cine e de vinã pentru rãul României? Motto: „Aºa e lumea asta: rîde om de om ºi dracu' de toþi“. Începem, evident, cu ruºii, despre care dacã spun cã nu ne sînt duºmani, contemporanii, mai ales cei tineri, vor spune cã sînt kaghebist, putinist, vîndut ºi aºa mai departe, experienþã prin care am trecut ºi trec din plin. Un puºti îmi punea chiar întrebarea supremã – „ce, domne, smartphone-ul tãu e rusesc, sau Windows-ul, sau ce foloseºti rusesc? – lasã domne, cãrþile, muzica, alea sînt din alte secole“. Deci, ruºii sînt ruºi – dar ce ne facem cu prietenii ºi, mai ales, cu noi înºine, cu românii? Într-un editorial recent îl lãudam pe un europarlamentar naþionalist român, Laurenþiu Rebega; acum cîteva zile, politicianul respectiv mi-a dat prilej de frisoane, propunînd ca România sã facã parte din Tratatul de la Viºegrad. Adicã, acea formulã modernã de putere centraleuropeanã, care reia vechea alianþã a regilor rãzboinici ai Ungariei, Boemiei ºi Poloniei. Sigur, între timp s-au produs mutaþii, unii lupi ºi-au schimbat pãrul, chiar au îmbrãcat ºi blanã de oaie, dar combinaþia sentimental-istoricã, nãravul proverbial – ce schimbãri o fi suferit? ªi atunci, în Secolul XIV, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, avea planuri mari, europene, a fost un rege bun pentru unguri, numai cã bun pentru ei nu însemna ºi cã ne admite ca partener – ci numai ca supus; atunci, însã, a avut de-a face cu un mare voievod, Basarab, iar tînãrul voievodat a fost salvat – pentru a se acoperi, ulterior, cu gloria europeanã a marelui Mircea. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Grigore Vieru, la 70 de ani! (1) Aceste rînduri le aºtern pe hîrtie în seara zilei de 15 ianuarie. E ziua de naºtere nu numai a lui Eminescu, ci ºi a tuturor românilor care trãiesc în cultul lui. Dimineaþã, Mitzura Arghezi ºi alte doamne din PRM au depus, la mormîntul lui, de la Cimitirul Bellu, o coroanã de flori cu mãtase Tricolorã, în numele meu. La cîteva ore, am fost ºi eu la cimitir, ca de obicei, sîmbãta, întrun pelerinaj care cuprinde ºi alte sanctuare, cum ar fi, de pildã, acela unde îºi dorm somnul de veci iubiþii mei pãrinþi. Pe mormîntul Luceafãrului erau mormane de flori ºi zeci de candele ºi cãpãcele de lumînãri, albe ºi roºii. Soarele de iarnã se apropia de linia asfinþitului, dar lumea încã mai venea la acest loc de reculegere, cu evlavie ºi sfialã, dar poate ºi cu sentimentul intim cã intrã în contact cu Istoria, cu Cosmosul, cu Divinitatea. În asta constã superioritatea ritualului de îngropãciune al creºtinilor, faþã de alte obiceiuri, cum ar fi incinerarea, cu depunerea cenuºii într-o urnã sau chiar risipirea ei pe fluvii ºi mãri: oamenii ºtiu cã acolo, la un metru sub pãmînt, se aflã el, Zeul, cu partea mineralã care a mai rãmas din el, cu frînturi din veºminte, cu mici obiecte de podoabã cu care l-au înfrumuseþat, pe ultimul drum, cei care i-au spãlat trupul ºi l-au pogorît sub cruce. Aceea e taina comunã a lor, a pelerinilor ºi a idolului, nici nu trebuie spus sau fãcut mai mult, totul e un consens al bucuriei de a ne ºti aproape. Noi zicem cã ne ducem la mormîntul lui Napoleon, de la Domul Invalizilor, dar, de fapt, ne ducem chiar la el, la Napoleon, care e acolo ºi, de bunã seamã, ne simte ºi ne trece printre soldaþii potenþiali cu care îºi cîºtigã bãtãliile în cer. Aºa ºi cu Eminescu al nostru. Dar, poate fi îngropat, în Pãmînt, un Luceafãr? Încape el acolo? Pînã ºi un copil de ºcoalã ºtie cã Luceafãrul de Ziuã e cu mult mai mare decît Pãmîntul… (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR 15 ianuarie 2005 (Text reprodus din Ziarul „Tricolorul“, nr. din 9 septembrie 2013)
RÃZBOIUL PALATELOR Pagina 17
România pitoreascã
Veneticii Turnul Babel Redivivus: peste tot sînt corcituri Doar þigani, evrei ºi unguri de cu zori ºi pînã seara Ei fac Legea, ei ne scuipã cu spurcatele lor guri – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara? Ei s-au instalat la cîrmã ºi nu se mai dau plecaþi Pe cînd plebea bãºtinaºã duce tot mai greu povara S-au fãcut stãpîni pe Mare, pe Danubiu ºi Carpaþi – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara? Liftele ne ºantajeazã cã nu sîntem democraþi Ne pîrãsc strãinãtãþii ºi ne luãm, din plin, papara Ne trateazã ca pe-o slugã, din pãrinþi dezabuzaþi – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara? Ne conduc minoritarii, am ajuns ca vai de noi Ne înjugã ca pe vite ºi îºi sting pe noi þigara E ca ºi pierdut Ardealul, deºi nu-i nici un rãzboi – Totuºi, unde sînt românii cînd li se distruge þara? Unde sînt? În Evul Mediu, furiºaþi prin vãgãuni Fug de venetici, þin capul în pãmînt ºi tac din gurã Asta e realitatea cea amarã, oameni buni Iatã, dar, de ce-i nevoie de o nouã dictaturã! CORNELIU VADIM TUDOR 15 septembrie 2014 (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“)
Istoria celor mai cruzi dictatori
Aºa vã place Istoria?
Francezii la Bucureºti Paginile 22
Edgar Quinet
Paginile 12-13
NR. 1380 zANUL XXVIII zVINERI 17 FEBRUARIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI