Romania mare, nr 1375

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Tableta de înþelepciune Nu v-aþi întrebat niciodatã de ce anul începe cu iarnã ºi se terminã cu iarnã? Pentru cã ºi viaþa omului începe cu plîns ºi se terminã cu plîns.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Românii României Mari

Motto: „Nu este în lumea aceasta totul deºertãciune, rãmîne ceva statornic; rãmîn faptele mari, care sînt nepieritoare“.

MIHAIL KOGÃLNICEANU

Din cînd în cînd, vorbesc cu domnul Ion Iordan. Vechi membru PRM, a fost cel care a rezistat ºi a þinut în viaþã una dintre cele mai puternice organizaþii de partid din þarã, PRM Argeº. Un om serios, preocupat de chestiuni serioase, profunde, nu de flecuºteþele zilei. Mã întreabã ce se mai întîmplã la Bucureºti, cu partidul, cu þara?… De multe ori, nu ºtiu ce sã-i rãspund. Nu pentru cã nu mã duce gura, dar nu e genul de om pe care poþi sau vrei sã-l amãgeºti. Aºa erau mulþi peremiºti pe care i-am cunoscut pe vremuri.

Nu erau ca pesediºtii sau liberalii, care, cum necum, primeau funcþii la nivel local sau chiar central, ci ei, peremiºtii lui Vadim, fãceau politicã din conºtiinþã ºi din pasiune. Am spus-o de multe ori, PRM-ul lui Vadim a avut cel mai frumos electorat între toate partidele. Revin la întrebãrile lui „Nenea“, porecla pe care nu ºtiu dacã i-a dat-o deputatul Ion Mînzînã sau tinerii din organizaþie, asta pentru cã atît experimentatul preºedinte al organizaþiei, cît ºi tinerii îl priveau cu respect maxim.

Ce sã-i spun despre PRM la nivel central? Cã erau ºanse sã se ia peste 1,5% în alegeri? Nu puteam, fiindcã vedea ºi el bãlmãjeala ºi lipsa de idei, prezenþa unor personaje fãrã legãturã cu spiritul peremist. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Mihai Eminescu (1) Acum, dupã scurgerea vremurilor, ne este lesne sã interpretãm civilizaþia româneascã prin prisma Poetului Naþional, care parcã este un dat de cînd lumea. Dar cum o fi fost viaþa pentru românii din secolele anterioare naºterii lui Eminescu, de pildã pentru cei din Evul Mediu tîrziu? Din pãcate, unii dintre noi îl trateazã pe Poetul Nepereche precum o fãceau contemporanii Ducãi-Vodã, adicã fãrã sã fi auzit de el. Noi nu avem încã în Bucureºti un liceu cu numele Eminescu. Cinematografia noastrã încã nu e capabilã sã realizeze un film artistic consacrat vieþii ºi operei poetului de geniu, asta în vreme ce multe figuri de o mult mai redusã însemnãtate sînt imortalizate prin ecranizãri mai mult sau mai puþin convingãtoare. De asemenea, din vasta operã în prozã a poetului, cinematografia românã n-a gãsit de cuviinþã sã opteze pentru adaptarea nici uneia din lucrãrile sale: „Cezara“, „Geniu pustiu“ sau „Sãrmanul Dionis“ sînt considerate probabil vetuste, în schimb ecranele sînt luate cu asalt de regizori ºi operatori care au devenit peste noapte ºi scenariºti, producînd inflaþie cu roadele nesãrate ale neînzestrãrii lor.

Dar cea mai mare datorie o avem încã faþã de tipãrirea operei integrale. Am mai spus-o ºi cu alte prilejuri, ºi n-am fost singurul: aceasta trebuie sã vadã lumina tiparului urgent ºi necondiþionat. Nu existã nici o raþiune - diplomaticã, ideologicã sau conjuncturalã - care sã fie mai puternicã decît datoria noastrã faþã de cultura naþionalã, decît dragostea pe care trebuie sã o purtãm lui Eminescu. Prin urmare, aceluia despre care Simion Mehedinþi a spus cã este mintea cea mai cuprinzãtoare pe care a produs-o pãmîntul nostru de la Zalmoxis încoace.

S-au împlinit nu de mult 100 de ani de la definitivarea ºi apariþia poeziilor lui fundamentale, „Luceafãrul“ ºi „Doina“. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi români“, Bucureºti, 1986)

166 de ani Întîlnirile de la naºterea mele cu Poetului Hemingway Naþional Pagina 15

Pagina 10

„Asfinþit de Boboteazã“, picturã de Anca Bulgaru

Prima ninsoare Prima ninsoare peste trupul mamei întîia boboteazã de pãmînt precum un bob de grîu culcat în brazdã departe-i azi de toate cîte sînt Se scuturã de flori cireºul iernii cad lespezi de ivoriu efemer de parcã meºteri mari din Evul Mediu îi fac un bust de marmurã în cer Ca mîine îi voi þine pomenirea de ºase luni, de ºase mii de ani secunda ºi mileniul sînt egale ce trecãtori sîntem, ºi inumani Ea e acum în faþa marii taine cunoaºte tot ce eu nu pot sã vãd contemporanã cu atîtea glorii albite sub cupole de prãpãd ªi poate cã mai mare e cinstirea care se dã umilei ei fãpturi decît atîtor împãraþi ai lumii eternizaþi în piatrã ºi scripturi Ea a avut drept pavãzã credinþa smerenia în faptã ºi cuvînt rãsplata ei va fi dupã mãsurã aºa cum se cuvine unui sfînt De astãzi am ºi eu în veºnicie un sfetnic scump cu care pot vorbi ea m-a-nvãþat cã moartea nu-i sfîrºitul e doar o altã stare de-a trãi Iatã de ce ninsoarea nu mã doare iar cugetul mi-e clar ºi împãcat iatã de ce de moarte nu mã sperii – precum un bob de grîu în templul verii fãptura mamei va da rod bogat.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul ,,Poems”)

România pitoreascã

Paginile 12-13

NR. 1375 z ANUL XXVIII z VINERI 13 IANUARIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Mafia muzicalã a televiziunii R.F.G. nu s-a unit cu R.D.G., ci Peripeþiile d-nei Margaret Thatcher în România cu Israelul Andrei Pleºu la Madrid/ Ne-a fãcut de rîs rapid Pogromul Ce legãturã are Ticu Dumitrescu þiganilor împotriva românilor cu legionarii? Fraþilor, s-a dat drumul la nebuni! Ion Cristoiu era pregãtit sã devinã ºeful secþiei presã a C.C. al P.C.R. PARTEA I Dupã cum se vede, datoritã problematicii grave pe care trebuie sã o abordãm, noi nu avem o rubricã de sport. Asta nu înseamnã cã nu urmãrim cu atenþie ceea ce se petrece în sportul românesc, mai ales în fotbal.

Astfel cã l-am vãzut ºi pe arbitrul Adrian Moroianu care, la meciul F.C.M. Braºov - Steaua Bucureºti, a furat ca-n Codrii Vlãsiei, fãrã ruºine, fãrã teamã de consecinþe. Reluãrile de faze pe micul ecran, comentate de Ionel Stoica, au arãtat, fãrã nici un dubiu, cele trei greºeli fundamentale ale acestui aºa-zis arbitru: anularea a douã goluri, perfect valabile, pe care le-a înscris echipa Steaua ºi eliminarea abuzivã a jucãtorului Ilie Dumitrescu, deºi acesta fusese lovit cu cotul în faþã ºi trîntit la pãmînt. Circul de-abia acum începe: în pofida evidenþelor, în pofida imaginilor video de necombãtut, cronicarul „Gazetei Sporturilor”, Mugur Popovici, trece totul sub tãcere, îi dã pretinsului arbitru o confortabilã notã 8, ba chiar îl acuzã pe Ilie Dumitrescu cã a fost vinovat, pe scurt, publicã douã cronici la rînd (zilele de vineri ºi sîmbãtã) absolut scandaloase. Este de la sine înþeles cã nici Moroianu, nici Popovici nu prea mai au ce cãuta pe terenurile de fotbal.

Parcã prea repede dãm cu piciorul culturii naþionale ºi obiceiurilor bune de pînã acum vreo 15 luni. Înainte, programul televiziunii lua sfîrºit cu „Hora Unirii”, imn al demnitãþii ºi concordiei naþionale. Acum, locul sãu a fost luat de un altfel de imn, nu se ºtie al cãrei þãri sau al cãrei organizaþii: „Bunã seara, iubito”, cu care sîsîitul Ion Caramitru ºi Loredana Petru Groza ne-au intoxicat. Pentru cã tot vorbim despre cîntece de muzicã uºoarã, e cazul sã pomenim ºi de mafia care îºi face loc (de pe alte poziþii, ceva mai... revoluþionare!) în muzica uºoarã promovatã de televiziune. La concursul „O melodie dintr-o sutã” s-a prezentat, în faza de preselecþie, ºi îndrãgita formaþie „Savoy”, cu cîntecul „Tristeþi duminicale”, pe care îl interpreteazã împreunã cu Angela Stoica. Aflaþi cã piesa a fost respinsã imediat, fãrã prea multe comentarii, din cauza textului. ªi nu atît din cauza textului, cît a autorului sãu, Corneliu Vadim Tudor, pe care ºmecherii care trag sforile prin muzica uºoarã (textieri, aranjori, geambaºi, membri prin tot felul de jurii) îl urãsc cu o sinceritate cuceritoare. Au ºi motive. Iatã o strofã din poezia scriitorului amintit, pe care Marian Nistor a pus-o pe muzicã: „Ne vor rãzbi tristeþi duminicale/ Icoanele vor putrezi în ploi/ ªi un vulcan cu stînjenei la poale/ Va viscoli de-a pururi între noi...”. Iatã ºi cîteva „versuri“ ale veºnic abonatului Dan V. Dumitriu, desigur, acceptate ºi premiate repejor de mãsluitul concurs: „Dute-ncolo, vino-n-coace/ Asta-mi place, asta nu-mi place/ Ce eºti tu sã mã comanzi de fiecare datã/ Parcaº fi pãpuºa ta de mîini cu sfori legatã/ Nu sînt sclavul tãu/ ªi-o sã-þi parã rãu” etc. Dupã cum se vede, atît în culturã, cît ºi în alte domenii, nu comuniºtii au condus þara ieri, nu feseniºtii o conduc azi: ci mafioþii, escrocii de tot felul, micii ºi marii gãinari.

Cea mai mare cacealma a secolului: R.F.G. nu s-a unit cu R.D.G., ci cu... Israel! Altfel nu se explicã curtea nebunã, nebunã,

C A R I C A T U R I

nebunã pe care refegiºtii o fac israelienilor, acordîndu-le zeci de miliarde de mãrci, în timp ce fraþii lor de peste gardul dãrîmat au cam început sã facã foamea, sã caute cartofi prin gunoaie. Oricum, cine se aºtepta ca 1 din 3 est-germani sã fie în braþele nemiloase ale ºomajului? ªi pentru cã tot abordãm chestiunea delicatã a banilor ºi a alianþelor, hai sã ne uitãm puþin ºi la eroica Polonie. ªi ce vedem noi la eroica Polonie? Noi la eroica Polonie vedem cã eroii polonezi practicã o grevã de vreo 12 ani, cã s-au fãcut datorii externe în valoare de cîteva zeci de miliarde de dolari (nici ei nu mai ºtiu cît) ºi, iatã, din senin, comunitatea internaþionalã i-a iertat de 50 la sutã, ba chiar americanii, de 80 la sutã! Pomana lui Mielu...

Eveniment de senzaþie în viaþa noastrã politicã: sositã incognito în România, în cinstea sãrbãtorii de 1 aprilie, d-na Margareth Thatcher a fost cazatã la Ambasada Uniunii Sovietice. Nefiind, totuºi, obiºnuitã cu acest sever regim diplomatic, domnia-sa a pornit într-o plimbare solitarã spre ªoseaua Kiseleff, pentru ca, în dreptul Arcului de Triumf, sã se întîlneascã, cu cine credeþi?

Ei, bine, s-a întîlnit cu un tînãr care s-a dovedit a nu fi altul decît venerabilul senator I.V. Sãndulescu, care s-a deghizat în alergãtor de jogging. Întîmplarea face ca fotoreporterul revistei noastre, David Hamilton, sã se nimereascã prin zonã, pentru a urmãri modul în care primarul general al Capitalei a reuºit sã scobeascã o salbã de gropi chiar sub Arcul de Triumf. Normal cã fotograful i-a urmãrit pe cei doi, ºi nu micã i-a fost mirarea cînd a vãzut cã, la un moment dat, ei s-au intersectat cu Silviu Brucan, care le-a plasat, din fugã, scrisoarea celor 6 minus 5, adicã unul, el singur. În final, d-na Thatcher ºi dl. Sãndulescu au ajuns la Doina - dar nu Doina Cornea, ci Bufetul Doina, unde au luat loc sub o masã, fiind serviþi de un agent secret al S.R.I. Fotoreporterul nostru a mai apucat sã pozeze numai o chiftea, care s-a îndreptat cu cea mai mare vitezã în gura senzualã a mumiei indiene, pe nume I.V. Sãndulescu. Se pare cã dialogul dintre cei doi s-a axat mai mult pe problema cooperãrii est-vest-nord-sud, în condiþiile în care N.S. Dumitru va deveni secretar general al Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru surdo-muþi. „Vizita bãtrînei doamne” în România, vorba lui Friedrich Dürenmatt, va lua sfîrºit în ziua de poimarþi, cînd e programatã o sîrbã în cãruþã cu dl. John Raþiu.

Dl. Andrei Pleºu s-a întors de la Madrid fãrã sã fi apucat sã-l vadã pe regele spaniolilor de origine cehoslovacã, Vaclav Havel. Agenþia de ºtiri EFE transmite cã, trecînd pe lîngã o corrida, dl. Pleºu era sã o pãþeascã: niºte toreadori l-au confundat cu un taur pe cît de pãros, pe atît de fioros, ºi au început sã-l alerge cu sãbiuþele ºi andrelele alea ale lor, dar pe urmã dl. Pleºu s-a înfuriat, a pus frînã în cãlcîie ºi a bãgat gonetã sã-i alerge ºi el pe ei, cã doar avea antrenament de la Sinaia, cînd se zbenguia în costumul Evei prin poianã. În final, lucrurile s-au lãmurit ºi a avut loc cel mai rodnic schimb cultural din istoria relaþiilor româno-spaniole: dl. Pleºu le-a dãruit toreadorilor un exemplar din lucrarea lui Octavian Paler „Viaþa ca o corrida”, legat în piele ºi os, iar toreadorii

i-au legat de gît eºarfa cu care înfuriau taurii, cã tot i se furase lui fularul roºu la garderoba guvernului... Acuzã unii „România Mare” cã e în graþiile puterii. Care putere?

Puterea Ursului? Puterea ºi Adevãrul? De peste 7 luni, insistãm pe la toþi sfinþii sã ni se gãseascã ºi nouã un sediu mai de Doamne-ajutã. Cele mai bune clãdiri din Bucureºti sînt în posesia a tot felul de deþinuþi, de aripi tinere, bãtrîne ºi infantile ale unor partide, pe urmã vin asociaþiile de tot soiul, fundaþiile hungaroantropofage, privatizaþii care ne sfideazã cu zdrenþele lor pe valutã - numai pentru „România Mare” nu se poate gãsi o clãdire. Primãria Capitalei ne-a propus un sediu taman unde a-nþãrcat mutu' iapa ºi tranºeazã porcu ceapa, adicã prin Vatra Luminoasã. Normal cã am refuzat, doar nu sîntem Asociaþia Amicii Orbilor. Asta e culmea: nouã nu ne-au dat organele puterii nici mãcar un pix, dar sîntem acuzaþi cã facem jocul lor, în schimb pozeazã în mari indepandenþi-criticiºti-cîrcotaºi cei de la G.D.S., „22” ºi Fundaþia maghiarã Sörös, care se lãfãie în cea mai frumoasã ºi mai cochetã clãdire din Bucureºti, Palatul lui Al. I. Cuza, din Calea Victoriei nr. 120! În aceste condiþii, anunþãm public dorinþa noastrã de a cumpãra pentru Fundaþia, Editura, Revista ºi Agenþia de Difuzare „România Mare” o clãdire corespunzãtoare, cu o curte spaþioasã, necesarã adãpostirii, în condiþii de securitate, a parcului nostru de maºini. Aºteptãm oferte la telefonul redacþiei, 15.60.93.

A propos de primar: pe unde o fi micuþul bandit Dan Predescu, primul primar „revoluþionar“ al Bucureºtilor? Dupã ce a fost debarcat în condiþii de scandal înãbuºit (pentru cã se pare cã încasa cam 10.000 de dolari pentru acordarea unui spaþiu comercial), copilul cu hoþoaica a stat cu capul la cutie cîteva luni, apoi a tulit-o prin strãinãtate. Pe cine ºi la ce nivel o fi „uns“ el, de nu i s-a întîmplat chiar nimic, nu i-a zis nimeni nici „dã-te mai încolo“?! În ziarul „Adevãrul”, din 20 martie, citim un cutremurãtor reportaj semnat Adriana Vela, din care reproducem: „Întîmplarea a fãcut sigur ca, de ani, calea feratã, care leagã Capitala de oraºul dunãrean Olteniþa, ca ºi soarta miilor de cãlãtori navetiºti ºi cea a personalului feroviar, sã strãbatã satele Frunzãneºti, Gãlbinaºi, Curcani, Budeºti, locuite în proporþie de 90 la sutã de þigani. Desigur, tot întîmplarea a fãcut ca înfoiatele fuste ºi ºorþurile þigãncilor sã fie fãcute tocmai din perdelele ºi draperiile vagoanelor importate din (fosta) R.D.G. Întîmplarea ar fi ºi cînd, în loc de bilet, þiganii aratã cuþitele, sau cînd, imobilizînd sub ascuþiºul lamei tatãl, sau soþul vreunei fete sau femei, îl obligã sã asiste neputincios la violarea ei. Cînd puºi pe harþã, prin ceaþa alcoolurilor, se revoltã ºi taie banchete, smulg scrumiere, mese, etajere, uºi, sãpuniere, extinctoare ºi sparg. Tot. Sticle, geamuri, oameni. Cînd învîrtind cuþitul în bãrbia vreunui moºneag, îl jefuiesc de 300 de lei ºi de litrul de þuicã pe care-l ducea acasã. ªi apoi îl ucid. Cînd ajunºi în dreptul locului de destinaþie, trag nonºalant semnalul de alarmã ºi opresc trenul. În dreptul casei. Sau cît mai aproape. Cînd abia pus în miºcare, îl opresc.

Iar ºi iar. Cînd imprudentul care riscã sã protesteze este copleºit de înjurãturi ºi pocnit. Indiferent de sex sau funcþie”.

Ce ziceþi, dragi compatrioþi? Ce ziceþi, voi, romii ºi þiganii, care v-aþi constituit în partide ºi asociaþii, perorînd zilnic despre dreptul la exprimare culturalã proprie, despre tradiþii etc.? De ce nu cãlãtoriþi o datã, mãcar o datã, cu acest tren al morþii? La fel cum ar trebui sã cãlãtoreascã ºi internaþionaliºtii subþiri de pe la „22“, ºi gãina beatã Doina Cornea, ºi þãrãnista de la „Dreptatea”, pe nume Gilda Lazãr, ºi toþi ceilalþi care i-au acuzat pe mineri, dar ºi pe români în general, cã practicã pogromul împotriva þiganilor. Dar pogromul împotriva sãrmanilor români e bun, nu-i aºa, vã place! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 29 martie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Guvernul Gudureanu Crime împotriva umanitãþii Mica publicitate: miliardar, caut moºtenitor!

Rom de V-aþi prins, vrãjitoarelor!

Bãutura-i temelia vînzare Nefericirea vine pe Facebook A început campania La Sinaia-n port Pilda femeii decapitate electoralã!

Artiºti la mare preþ O dramã americanã Iliescu, Români cu aripi de îngeri ticãlosul absolut Pe repede înainte, ca într-o comedie mutã, a fost instalat Guvernul Gudureanu. Deºi are 26 de ministere de jocuri distractive pe seama Poporului Român, nu existã un Minister al Fericirii. E guvernul unui singur om. Iar dacã acesta nu are o viziune corectã asupra lucrurilor, sau pune, mai presus decît interesul þãrii, interesul personal, ne aºteaptã o catastrofã naþionalã. Cele 26 de ministere sînt menite sã satisfacã centri de putere din vîrful piramidei corupþiei. Nici nu conteazã sigla sub care guverneazã (a se citi haºmanglesc), gãºtile mafiote sînt transpartinice. E un guvern stufos, cu miniºtri care conduc ministere care nu existã. Criteriul dupã care au fost desemnaþi deþinãtorii portofoliilor e obedienþa faþã de liderul suprem, Soliman Teleormãneanul. Premier e Sorin Grindeanu, fost ministru al Societãþii Informaþionale în Guvernul Monta, despre care Curtea de Conturi zice, cu jumãtate de gurã, cã ar fi produs prejudicii de 3,5 milioane de euro. În schimb, ca deputat, a fost cuminte: a vorbit 75 de secunde! Cu adevãrat tãcerea e de aur! Copleºit de importanþa misiei sale, omulmarionetã s-a apucat de fumat în incinta Parlamentului. Legea? Un moft. Aºadar, nu va fi nici o problemã pentru dl. Gudureanu sã ne tragã în piept pînã cînd Livache va scoate din fundul democraþiei de cumetrie un act normativ din care sã reiasã cã este cel mai cinstit om de pe mapamondul lumii, numai bun de premier al României. Problema e cã, ºi în aceastã situaþie, tot în pixul lui Iohannis stã eventuala lui nominalizare. ªi, dupã cum lesne se poate observa, pe Werner îl cam doare-n pix de dl.

Dragnea. Aºa cã ar cam fi cazul ca fiecare sã-ºi vadã de treaba lui: Gudureanu sã guverneze, Klaus sã cãlãtoreascã ºi Dragnea sã mustãceascã... Aºa cum anticipam, Cîrpei Kaghebiste i se apropie funia de par. Împreunã cu Omul Fãrã Gît, ªarpele cu Ochelari, Cãlãul lui Ceauºescu ºi ceilalþi derbedei ai anilor '90, care au însîngerat România, au îngenuncheat-o ºi au îngropat-o în grotele istoriei, au fost trimiºi în judecatã pentru crime împotriva umanitãþii. Procurorul de caz se referã doar la mineriada din iunie 1990, dar bagabonþii îºi fãcuserã mîna încã din decembrie 1989, cînd trimiseserã într-o lume aºa-zis mai bunã peste 1.000 de oameni nevinovaþi. Regimul instaurat de aceºti teroriºti (singurii autentici, de altfel) a pustiit România, provocînd exodul Neamului Românesc. Þara s-a risipit, conºtiinþa naþionalã a fost profund viciatã. ªi-n vremea asta, ei, coordonatorii dezastrului, se lãfãie în orgii bugetare, le pîrîie ºoriciul pe obraz, de bunãstare. Nu le pasã cã 5 milioane de oameni trãiesc sub pragul sãrãciei, cã peste 200.000 de copii se culcã flãmînzi! Nici o pedeapsã nu-i prea mare pentru aceºti asasini ai prezentului ºi ai viitorului României. N-are þara asta atîta lemn de prun pentru þepele care ar trebui înfipte în curul ãstora, ca sã înþeleagã cum trãieºte Poporul Român de cînd l-au vîndut, ca pe o vitã de pripas, la talciocul istoriei. Ar trebui legaþi de statuia calului lui Mihai Viteazul, ca toate victimele lor, peste 20 de milioane de români, sã treacã, sã-i vadã ºi sã le facã o baie de scuipaþi. Aceste jeguri kaghebiste ºi urmaºii lor au sugrumat România. Ca sã-l parafrazãm pe Elie Wiesel: ,,Iliescu a ucis, a ucis, a ucis...”. Chiar dacã e liber rumegãtor (ateu), a venit vremea sã plãteascã pentru pãcatele sale. Cel mai bogat miliardar chinez, care poartã melodiosul nume de Wang Jianling (sã fie la el, acolo!), nu-ºi va lãsa averea fiului sãu, renumit în China pentru cã i-a cumpãrat cîinelui proprietate personalã douã ceasuri scumpe! Dupã care s-a pozat cu el ºi a postat capodopera intitulatã, probabil, ,,Douã javre”, pe reþeaua Weibo. Argumentul-surprizã e cã fiul nu vrea sã trãiascã viaþa tatãlui. O fi vrînd-o pe-a cîinelui sau, aºa cum a precizat ãl bãtrîn, ,,are alte

prioritãþi”. Dacã n-a gãsit pe nimeni care sã-i gestioneze cele 33 de miliarde de dolari, poate sã-mi dea un telefon. Cã nici cîinii mei n-au ceasuri la picioare...

Tot veni vorba despre foºtii noºtri tovarãºi ºi prieteni; Cuba vrea sã-ºi plãteascã o datorie cãtre Cehia (circa 300 de milioane de dolari), în rom. Cu r mic, ei n-au hartiºti ca ai noºtri, mari culegãtori de portofele. ªi dacã ar avea, n-ar ºti nimeni cum sã-i diferenþieze, chiar dacã ar scrie cubanez cu doi de c. Dacã afacerea se va perfecta ºi cehii vor vinde sticlele goale la un centru de reciclare, cu suma obþinutã ar putea rãscumpãra Slovacia. ªi-i mai vãitau unii pe cubanezi cã au dus-o naºpa sub Fidel. Avînd liber la bãuturã ºi la sex (la ei prostituþia e aproape legalã, în sensul cã o practicã toatã lumea, ca la noi, hoþia), nici n-au simþit cubanezii meandrele concretului. Totuºi, Raul ar putea sã aibã necazuri dacã-i lasã fãrã bãuturã. Pe aici, faza asta a încercat-o Burebista, ºi nu se ºtie nici pînã astãzi de la ce i s-a tras moartea.

Deºi, este evident.

Dr. Heimlich, tatãl metodei cu acelaºi nume, a înghiþit gutuia la vîrsta de 96 de ani. Nu s-a priceput nimeni sã-l scuture, sau au considerat cã e de ajuns?

Vrãjitoarele Vanessa ºi Melissa au fost condamnate la cîte 3 ani de închisoare pentru cã i-au dat þeapã savantului de renume mondial, Oana Zãvoranu. Cicã, în loc sã-l aducã pe Pepe (nu sînt bîlbîit, aºa-l cheamã pe lãutar) în mapuci ºi-n pielea goalã în patul extraconjugal, l-au fãcut s-o rupã la sãnãtoasa.

(Asta-i culmea fugii: s-o iei la sãnãtoasa de la nesãnãtoasa!) Pãi, se poate, mãi, vrãjitoarelor, atîta lipsã de pregãtire profesionalã? Ãsta-i malpraxis!

Evident cã instanþa a dispus suspendarea executãrii pedepsei, fiindcã oricum cele douã hartiste s-ar fi zburãtãcit printre gratii. Nu ºtim dacã, în urma vrãjelilor din Justiþie, cei aproape 200.000 de euro, plãtiþi drept taxã pentru prostie în formã continuatã, s-au mai întors la proprietara de drept, sau cãlãtoresc, în continuare, pe aceeaºi coadã de mãturã înmuiatã-n Lacul Ciurel. Din pãcate, cele douã vrãjitoare au ratat fericitul prilej de a se întîlni la þuhaus cu procurorul Max Bãlãºoiu, condamnat la 5 ani de creaþie literarã pentru cã solicitase, ca tot neomul, 300.000 de euro, pentru clasarea dosarului. ªi niºte puþã. Am uitat de la cine. De fapt, nu ºtiu dacã a cerut sau i s-a oferit, cert este cã finalizarea a lãsat de dorit. OMS ne-a inclus în topul celor mai beþive popoare din lume, cu un consum de 14,4 litri alcool pur pe cap de locuitor. Am fost dezavantajaþi, fiindcã s-au luat în calcul doar consumatorii care au depãºit 15 ani. Sîntem pe locul 5 dupã bieloruºi, moldoveni (au fost furaþi pe faþã!), lituanieni ºi ruºi!

Vã daþi seama pe ce loc o sã fim dupã reunificarea þãrii?! D-aia vã zic: haideþi la Prut, cu grãbire,/ Sã-l secãm dintr-o sorbire! Cu siguranþã, Prutul n-are nici o ºansã dimineaþa, cînd se stinge arºiþa nopþii.

Precizare: dacã în acea statisticã intra ºi un fost preºedinte, între locul I, ocupat de noi, ºi locul II s-ar fi întins un gol istoric.

Oamenii de ºtiinþã de la o grãdinã zoologicã din Silicon Valley au stabilit, cu precizie milimetricã, faptul cã Facebook-ul te face invidios ºi nefericit. Sincer sã fiu, aveam o bãnuialã în legãturã cu nefericirea. Dar invidios? Pe cine, mînca-v-aº ochii?

S-a furat startul campaniei pentru prezidenþiale. Hoþul a fost, cum altfel, Liviu Dragnea, care a fãcut acea propunere fantezistã de premier. Nimic n-o recomanda pe Sevil sã fie al patrulea om politic în Statul Român.

Dimpotrivã. Dupã ce s-au aºezat în stomacul burþii jumãrile de Crãciun, Werner a ieºit ºi el la bãtaie.

A rostit cea mai lungã propoziþie din viaþa sa: Nu! ªi ,,nu” a fost. Vorba bunicului meu: în MS Dosul mutului zace dracul! Culmea e cã a avut dreptate.

Bunicul. Dar ºi Iohannis, fiindcã Dragnea se dovedeºte un politician subþire, pe care, dacã l-ai

scos din aranjamentele de ciocoi judeþean ºi-l scuturi un pic de lindeni, n-ai ce sã mai faci cu el, poþi sã-l agãþi pe sîrma de rufe murdare a istoriei. Nu cã neamþul ar fi vreo capodoperã a spiritualitãþii apusene, dar, de data asta, a avut dreptate. Sevil n-ar fi avut ce cãuta în fruntea Guvernului României nici mãcar pe postul rezervat, de marionetã.

Ventrilocul a fost trãdat de stofa de proastã calitate din care i-a fost confecþionat costumul politic.

Pantalonii sînt prea largi, mîinile prea lungi, ºi mai umblã ºi cu pravacul descheiat. Iar Marele Mut nu s-a sfiit sã-i prindã organul gîndirii într-un cleºte de rufe. Oricum, dupã cum se comportã cei doi golãnaºi politici, viitorul preºedinte al României va fi altcineva. Cu siguranþã, indiferent cine ar fi, va fi o soluþie mai bunã.

Ghiþã, Kövesi ºi Dîncu chefuiau cu lãutari, la Sinaia, ºi interpretau, la fluierul piciorului, la caval cu guºã ºi þambal de lemn, nemuritorul hit ,,La Chilia-n port...”, varianta pentru statul de drept!!! Lupta anticorupþie a fost o farsã sinistrã. Iar fuga lui Sebi din faþa Justiþiei e o comedie bulevardierã, fiindcã toatã lumea interesatã ºtie unde face exerciþii de autoadmiraþie renumitul lotru.

Guvernul Cioloº n-a avut mari realizãri. Nici n-ar fi avut cum într-o perioadã atît de scurtã, în care susþinerea parlamentarã a lipsit, în realitate, cu desãvîrºire. Dar, în ciuda gafelor impardonabile ale unor membri ai Cabinetului (unii fiind, pe bunã dreptate, schimbaþi), a fost un guvern oarecum decent, care a încercat, ºi, pe alocuri, a reuºit, sã mimeze onestitatea.

O femeie afganã a fost decapitatã de talibani fiindcã a mers la cumpãrãturi fãrã soþul ei!

S-o fi cheltuit chiar atît de mult?

Cei mai preþuiþi artiºti români pe piaþa obiectelor de artã, în anul ce se scurse, au fost niºte zugravi: Adrian Ghenie (în strãinãtate) ºi Nicolae Grigorescu (în þarã). Dar cît de frumos zugrãvesc, sau au zugrãvit, o lume care nu mai existã!

Noul El Dorado al fotbalului a devenit China, unde au ajuns fotbaliºti ca Oscar ºi Tevez (38 de milioane de euro salariul pe sezon, aproape cît furã un politician român din tabãra puterii într-o lunã!).

Fostul ºef al Poliþiei, Petre Tobã, a fost mãturat din Ministerul de Interne dupã ce doctoratul sãu s-a dovedit a fi un banal plagiat. Prea tîrziu!

La o zi dupã ce Carrie Fisher (actriþa care a interpretat-o pe prinþesa Lea în ,,Rãzboiul stelelor”) a murit, s-a stins ºi mama ei, legendara divã hollywoodianã Debbie Reynolds.

Puþinã lume ºtie cã Debbie a fost pãrãsitã de soþul ei, cîntãreþul Eddie Fisher, tatãl celor doi copii, pentru arzoaica divã cu ochii violeþi, Elizabeth Taylor. Încurcate sînt cãile Hollywood-ului! Avantajul e cã sînt multe sensuri giratorii.

Ion Iliescu: ,,Eu nu am ce sã-mi reproºez nimic, din nici o perioadã!”.

Aþi întîlnit în viaþa voastrã un ticãlos mai mare?

2016 a fost anul a numeroase atentate cumplite ale islamismului jihadist. Religia e opiumul popoarelor. A avut dreptate Marx. Karl Marx, nu Richard Marx. ,,Deutsche Welle” susþine cã prin nominalizarea doamnei Sevil, Dragnea ºi-a pus partidul pe butuci. Nominalizãri sã fie, cã de butuci a avut grijã aliatul lor dintotdeauna, Verestoy Atilla, supranumit ºi Drujba lui Michiduþã. ªi ca sã nu fie nici un dubiu: anul 2016 a însemnat victoria minciunii asupra adevãrului, a consemnat triumful Mafiei asupra Patriei.

Ce sarcinã îi va da premierul Grindeanu balerinei care fãcea piruete pe la cabinetul sãu parlamentar? Va deveni ministrul Tineretului ºi Sportului Unduios, sau se va þine în continuare pe poante?! Sau de poante?! Iatã una: balerina lui Grindeanu trezeºte din morþi ciocanul!

N-am gãsit altã rimã. Dar nici n-am cãutat!

Sînt curios dacã la un moment dat, dupã ce va învãþa sã meargã copãcel, Grindeanu îi va sugera lui Dragnea sã se atîrne de el cu o frînghie bine sãpunitã politic.

Scene de film prost la sediul unui partid, altãdatã renumit pentru verticalitatea membrilor sãi: preºedintele interimar, un fel de Louis de Funès lipsit de charismã, i-a cerut ºefului de campanie socotealã. ªtiaþi cã 2016 a durat cu o secundã mai mult? Dacã nu ºtiaþi, aþi aflat acum.

Nu vã mai explic ºi de ce, fiindcã mã bag peste miºcarea de rotaþie a Pãmîntului ºi vã ameþesc de tot. Cît despre miºcarea de revoluþie, nu mai aduc vorba, cã aproape m-aþi convins cã nu vã intereseazã.

Dincolo de bine ºi de rãu, dincolo de marile dezamãgiri ale vremurilor odioase pe care le trãim, România încã mai are suflet. Inima ei încã mai bate. O þin în viaþã patrioþii, românii cu aripi de îngeri...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Despre þãrani ºi satul românesc ine nu a trecut în ultima vreme prin satele româneºti nu poate ºti cum stau lucrurile acolo ºi care este realitatea vieþii acelor oameni. O viaþã deloc uºoarã, plinã de griji ºi de amãrãciuni. Dorim sã auzim vorbindu-se despre sãtenii din þara noastrã numai prin prisma adevãrului ºi a constatãrilor la faþa locului.

Nu spunem acest lucru pentru a ne da careva nouã dreptate, ci pentru a ne reafirma ºi a ne susþine opiniile.

Aºa vom înþelege mai bine ce au însemnat pentru noi aceºti ultimi 26 de ani. Dupã revoluþia din decembrie 1989, românii au trãit ca vai de ei, într-un soi de capitalism pe care nu reuºim încã sã-l definim. ªi nu ºtim nici mãcar dacã l-a dorit vreunul dintre cei care, cîndva, duceau o viaþã liniºtitã, dar care, astãzi, constatã cã au ajuns într-o stare de sãrãcie înjositoare, neavînd la îndemînã nici o alternativã pentru a-ºi îmbunãtãþi traiul. ªi asta se întîmplã nu din vina lor, ci a indivizilor care s-au perindat la putere, în grupuri bine organizate, prin primãrii, prin Parlament ºi pînã la cea mai înaltã demnitate în stat, aceea de preºedinte.

Iatã cã, pînã acum, fie pentru un mandat, fie chiar pentru mai multe, i-am votat, pentru bunãstarea lor, pe Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Bãsescu ºi pe preºedintele de acum, Klaus Iohannis. Activitatea lor se cuvine a fi analizatã de specialiºti, desigur, dar asta nu înseamnã cã nu avem dreptul sã ne spunem ºi noi pãrerile... Vedem o þarã care se topeºte în sãrãcie, spre disperarea acelor oameni care nu mai întrezãresc nici o soluþie, care nu mai au nici o speranþã cã vor putea trãi ºi ei în mod decent, cã vor avea pe masã bucata de pîine care sã le ajungã de la o zi la alta.

C

Epistolã scriã cu cerneala ochilor Stimatã domniºoarã Lidia Vadim Tudor, Stimatã redacþie, Aceste rînduri le scriu din nou cu ochii în lacrimi ºi cu o mare, mare durere în suflet. Nu pot sã cred cã Partidul România Mare nu a intrat în Parlamentul României. Mã doare sufletul cã un partid cu nume atît de frumos, „România Mare“, nu a avut loc din cauza acelor „partide mari“, care mereu au fost la putere, prin rotaþie, ºi au contribuit la jefuirea þãrii. Mã doare sufletul cînd vãd cã în Parlamentul României este iar UDMR (6,22%), aceastã organizaþie, nu partid, care a demonstrat, prin fapte, în toþi aceºti ani, cît de mult urãºte þara ºi Poporul Român. Au dat foc Tricolorului, drapelul României, l-au spînzurat pe Avram Iancu (folosind acea pãpuºã drept simbol) în plinã stradã, luptã mereu pentru dezmembrarea þãrii, ei, o mînã de oameni, îºi bat joc de un întreg popor. Care popor, întreb eu? Cei 60% care au stat acasã, în loc sã meargã la vot, sã-ºi facã datoria de cetãþeni ai acestei þãri, pentru a aduce schimbarea mult doritã?! Care români? Cei 5,51% care au votat PMP – partidul lui Bãsescu, cel care îi trimitea pe tineri în þãri strãine, dacã nu le convin condiþiile de trai de aici, cel care, timp de 10 ani, ºi-a bãtut joc de þarã ºi de români?! El este astãzi în Parlamentul României, din cauza voastrã, a românilor care l-aþi votat. Partidul România Mare nu a avut loc în Parlamentul României, fiica marelui patriot român Corneliu Vadim Tudor, Lidia Vadim Tudor, nu a avut loc în Parlament. O tînãrã inteligentã ºi cinstitã cu credinþã în Bunul Dumnezeu, o luptãtoare pentru dreptate ºi adevãr, calitãþi dobîndite de la minunatul ei tatã, a rãmas pe tuºã, pentru viitoarele alegeri. Ea nu a avut loc în Parlament din cauza voastrã, a celor care nu v-aþi prezentat la vot, sau a celor care aþi votat PSD (45%), PNL (19.96%), aceste partide care sînt cele mai vinovate pentru situaþia actualã din þarã.

M-ai dezamãgit, Popor Român, eºti pãrtaº cu ei, tu, care i-ai trimis în Parlament. Din cauza ta, din cauza votului tãu, copiii mei, nepoþii mei vor fi în continuare departe de mine, muncind în þãri strãine. RUªINE! Nu v-aþi trezit nici acum, ºi astfel vã meritaþi soarta. Voi nu mai aveþi nici un drept sã vorbiþi, sã vã plîngeþi, asta-i judecata voastrã! Vã amintesc cîteva versuri care vi se potrivesc de minune, iar voi, cei care aþi votat, sã le învãþaþi pe de rost ºi sã nu le uitaþi. Au fost scrise în 2014 pentru voi de cãtre patriotul Corneliu Vadim Tudor: „Poporul meu, sînt supãrat pe tine/ Nu eºti aºa cum am crezut cîndva/ Faci pactul cu duºmanul, ce ruºine!/ Aºtepþi momentul ca sã poþi trãda“.

Voi, cei care aþi votat PSD-ul, atenþie la ce a declarat Liviu Dragnea unor reporteri TV: nu va scãdea nici o taxã, aceste lucruri vor fi avute în vedere în 2018. S-a

ªi iatã cã tocmai þãranii, cei care, cîndva, aveau hambarele pline, astãzi, sînt, la propriu, muritori de foame.

Mulþi dintre ei sînt bãtrîni, care nu mai au vlagã sã tragã de coada sapei, ori sã dea la coasã. Apoi, din lipsa banilor, nu au cum sã cumpere nici seminþe pentru a-ºi cultiva brazda de pãmînt. Nu mai vorbim de alte cele. În curînd, va veni viscolul nãpraznic, ºi tot mai mulþi sãteni vor fi gãsiþi cu ºoproanele goale, fãrã lemne în magazii ºi, dacã se va întîmpla ca nãmeþii sã ajungã la streaºina caselor, ei riscã sã moarã îngheþaþi de frig. În cazul acesta, societatea, instituþiile vor ridica din umeri neputincioase, aºa cum am vãzut cã au fãcut-o de-atîtea ori, cînd peste þarã s-a abãtut vreo nenorocire... ªi avem destule exemple de care trebuie sã se simtã vinovaþi aleºii noºtri. În campania electoralã, toþi au oferit promisiuni deºarte, dar, de îndatã ce ºi-au atins þinta, adicã obþinerea votului, l-au ºi uitat pe þãranul român. L-au lãsat în grija Domnului, dupã ce bietul om, cu noaptea în cap, a dat buzna în cabina de votare ºi a pus ºtampila pe buletin. A fãcut-o, însã, cu ochelari de cal la ochi, amãgit de vorbele mincinoase ale politicienilor. Prin urmare, el nu trebuie sã se mai mire cã e la fel de sãrac ºi cu burta goalã, fãrã apã ºi canalizare, fãrã curent electric, cu WC-ul în fundul grãdinii. ªi uite-aºa, satul românesc – cu uliþele pline de gropi, de hîrtoape ºi de noroi - va rãmîne la nivelul unei aºezãri care îºi duce existenþa ca în Evul Mediu: fãrã dispensar medical ºi post de poliþie, fãrã cãmin cultural ºi fãrã spirit comunitar, doar cu preot ºi un þîrcovnic, care sã-i ducã pe rãposaþi la locul de veci.

E puþin? E mult? Pãcat de þãranul român, el nu meritã o astfel de soartã.

Peste satele românilor, însã, prea s-au nãpustit belelele capitalismului, iar bietul þãran nu le poate face faþã... Cu toate acestea, el încã nu ºi-a pierdut speranþa, ºi nici umorul!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ vãzut omul cu sacii în cãruþã, ºi de acum aºteptaþi sã vã mãreascã salariile, pensiile, sã vã scadã taxele. Poate la alegerile viitoare (2020)! Sînt oameni care azi nu au ce pune pe masã, cum sã aºtepte pînã în 2018?! Sînt pensionari care luna aceasta (decembrie) au stat la cozi imense pentru a putea face un împrumut la CAR, ca sã aibã ºi ei ce pune pe masã de Sãrbãtori.

Sã nu vã plîngeþi, voi i-aþi votat, vã meritaþi soarta!

Voi, cei care aþi votat PNL-ul (fostul PDL, mai corect), vã amintiþi ce v-au promis înainte de alegeri?

Astãzi se luptã între ei pentru ocuparea unor funcþii, nici gînd sã-i auzi vorbind despre o viaþã mai bunã a Poporului Român, aºa cum au promis.

Sã nu plîngeþi, voi i-aþi votat, vã meritaþi soarta! Învãþaþi ºi aceste versuri ale lui Vadim: „Toþi nespãlaþii lumii, fãrã ºcoalã/ Te joacã azi la zaruri, pe maidan/ Dar tineretul nu se mai rãscoalã/ Fiindcã-i plecat sã facã rost de-un ban“. Întreb pentru a nu ºtiu cîta oarã: în þara mea, în oraºul meu, Suceava, oare nu este de lucru? De ce copiii mei trebuie sã fie sclavi în altã þarã? Din cauza voastrã, românilor, care aþi votat aceleaºi mutre de trãdãtori, care nu au fãcut niciodatã ceea ce au promis.

Ruºine lor! Ruºine vouã!

Dacã eu astãzi sînt supãrat pe voi, pe cei care aþi stat acasã ºi pe cei care aþi votat, lãsîndu-vã pãcãliþi din nou, nu uitaþi aceste cuvinte din poezie, pe care vi le adreseazã Vadim, care v-a iubit atît de mult pe toþi. El vã iartã: „E timpul, deci, sã speli acea ruºine/ Din zodiacul ce þi-a fost ursit/ Eu azi te cert, dar nu pot fãrã tine/ Mi-aº da ºi viaþa sã fii fericit“.

Cît de mult te-a iubit acest OM pe tine, popor îndãrãtnic! ªi tot Vadim spune într-un aforism de-al lui: „Românii care mereu aºteaptã sã li se dea ceva nu au nevoie de PREªEDINTE, ci de MOª CRÃCIUN“.

Sã nu uitaþi asta, iubiþi români, cum aþi uitat mereu anii din urmã, cum i-aþi uitat pe cei care ºi-au bãtut joc de voi ºi i-aþi trimis din nou în Parlamentul României.

Aºteptaþi-l pe Moº Crãciun, poate el o sã vã aducã mai mult decît vã vor aduce noii parlamentari!!! La ei deja Moº Crãciun a sosit cu mandatul de parlamentar, le-a adus cel mai frumos cadou de Sãrbãtori. La voi nu ºtiu dacã o sã vinã Moº Crãciun, el vine doar la cei care au fost cuminþi (cu-minþi!!!). Îmi pare rãu cã am scris aceste rînduri despre românii mei (repet, cei care n-au votat, ºi cei care au votat), dar ei m-au determinat sã scriu aceste rînduri, izvorîte din inima mea. Tot lor le reamintesc vorbele lui Brâncuºi la întoarcerea acasã: „Proºti v-am lãsat cînd am plecat.

V-am gãsit ºi mai proºti!“. Mare adevãr. Cu lacrimi în ochi ºi plin de durere, VASILE CRELINCÃ, Suceava, 15 decembrie 2016

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Bãtrînii noºtri de la sat...

Imnografilor byzantini Mi-e dor s-ascult Muzica imnografilor byzantini, Strãbãtutã de acea grandoare, Austerã ºi hieraticã, Tainic legatã De esenþele milei ªi ale morþii...

Ei obþineau, Compunînd pe o singurã voce, O forþã emoþionalã Pe care, doar pãgîn sã fii, Nu poþi sã nu o Cuprinzi în suflet, Cum cuprinde Pãmîntul o luminãtoare fîntînã...

Adîncind aceastã artã, Nãscutã în vremuri imemoriale, Din dramatica imnografie ebraicã ªi din apollinicele ode Ale paradisiacei Elade A lui Pericle Athenianul ªi înnobilatã de Christica învãþãturã, Adîncind o asemenea Artã, identificatã rugãciunii, Gîndurile mã poartã Spre sensul profundelor cuvinte Ale pãrintelui Epifanie, De la Muntele Athos: „Dacã n-ar fi existat mîhnirile, N-am fi cãutat Raiul”... „Mîhnirile trebuie sã le primim Cum primim chinul unei Intervenþii chirurgicale, Care se face spre asigurarea sãnãtãþii noastre.

Durerea îl smereºte pe om, ªi cu cît el se smereºte, Cu atît se apropie De Dumnezeu”...

O... chinuit Popor Român...

Cu o istorie Mult prea crudã ºi nedreaptã, Brav popor daco-roman, Care nicicînd nu a înrobit vreo þarã, Ci doar ºi-a apãrat sãrãcia ªi demnitatea nobilã, De neam de cîntãreþi nãscut creºtin, O... chinuit Popor Român...

Te rog, reþine ceea ce a spus Pãrintele Epifanie, Încet, nespus de-ncet, Cu expresia nudã A unui imnograf byzantin: „În mîhnirile noastre, Numai Dumnezeu Ne poate mîngîia.

De aceea, cel mai bun lucru E rugãciunea ªi nu atît cuvintele De mîngîiere”...

O... chinuit popor daco-roman...

Adu-þi aminte, „Pînã vei fi pulbere sub turmele mãrunte”..., De sensul rãscolitor Al nobilelor cuvinte: „Dacã n-ar fi existat mîhnirile, N-am fi cãutat Raiul”...

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Un nou poet ardelean (Octavian Goga ºi botezul criticii) La poalele Carpaþilor, dinspre Sibiu, se întinde un ºir de sate româneºti. Locuitorii îºi zic mãrgineni, fiindcã ocupã pãrþile mãrginaºe între România ºi Ardeal. Ei se considerã a fi cea mai nobilã ramurã a Poporului Român, ºi cine-i cunoaºte le dã dreptate, cãci nicãieri nu gãseºti oameni cu mai bunã stare ca pe aceºti oieri boieriþi de prin Rãºinari, Gura-Rîului, Sãliºte ºi Poiana, nicãieri nu auzi vorbindu-se o limbã româneascã mai curatã ºi mai bogatã ca acolo. Este, parcã, o rasã aparte, care ºi-a pãstrat mai multe însuºiri strãbune, trãsãturile mai marcante ºi mai armonice ale feþei, frumuseþea ºi varietatea portului, dorul de pribegie ºi dragostea de cîntec ºi de joc. Trãind departe de raza ungurizãrii (între ei ºi unguri se ridicã puternicul zid sãsesc), mãrginenii noºtri ºi-au pãstrat caracterul patriarhal al vieþii lor de odinioarã: cînd nu cîntã ºi nu iubesc, se închinã la cele sfinte. Nimic mai duios ºi mai pitoresc ca o duminicã în satele de pe margine, cu liturghiile de dimineaþã, iar dupã prînz, cu idilele ºi jocurile de sub nucii bãtrîni, înºiruiþi de-a lungul rîului de munte.

Ca o duminicã de acestea sînt poeziile d-lui Octavian Goga (N. Otavã), unul din redactorii ,,Luceafãrului” din Budapesta. Din ele se desprinde sunetul de clopot ºi glasul de preot binecuvîntãtor, auzi ºi tropotele flãcãilor zgomotoºi, chiotele Aniþei Cîrciumãriþa, legendara figurã din vremea haiducilor. Toatã poezia din viaþa ºi natura acestui colþ al românismului o regãsim în versurile noului poet, în mãsurã atît de potrivitã cu realitatea ºi în o formã atît de original exprimatã, încît e pãcat sã nu fie cunoscutã în cercuri mai largi.

La Goga, ca ºi la poeþii ardeleni mai vechi, se observã de la început un simþ adînc pentru viaþa de familie. Ceea ce pentru modernul nostru - care de timpuriu îºi pierde familia, pentru a-ºi pierde apoi pe Dumnezeu ºi, în sfîrºit, pe sine însuºi - constituie o ridicolã însuºire burghezã, pentru poetul ardelean este o virtute primordialã. Iubirea de pãrinþi, visele de copil, casa ºi împrejurimile, rãmase în amintire, îi oferã momente de liniºtitã ºi duioasã inspiraþie. Toate astea au la Goga un caracter mai mult local, cãci poetul, în legãturã cu amintirile sale, descrie ºi satul sãu, ºi obiceiurile, ºi credinþele aceluia. Pentru noi, însã, care nu rîvnim de-a dreptul la universalitate, e destul sã reuºeascã cineva a vedea ºi a ne interpreta poezia satului sãu pentru a-l socoti printre cei ce înseamnã ceva în literaturã. (...) Descriind casa vecinului, ruinele aceleia, îºi reaminteºte poveºtile care dorm sub vreascurile stinse din vatrã, apoi continuã: „ªi parc-aud pocnet de bici/ ªi glas stãruitor de slugã,/ O vãd pe mama-n colþul ºurii:/ Aºazã-ncet merindea-n glugã./ Înduioºatã mã sãrutã/ Pe pãrul cel bãlan, pe gurã:/ - Zii Tatãl Nostru seara, dragã,/ ªi sã te porþi la-nvãþãturã.// ªi uite-mi trec pe dinainte/ În rînduri-rînduri toate cele:/ Cum m-au lãsat la-nvãþãturã/ Cu toate plînsetele mele./ Cum m-am fãcut apoi cuminte/ Cu vremea ce înainta/ ªi m-am trezit pe nesimþite/ Cã-mi zice satul Dumneata.// ªi cîtor

APARIÞIA ªI EVOLUÞIA DOCTRINEI NAÞIONALE ROMÂNEªTI (3) Din punctul de vedere al Interesului Naþional, cîteva momente de maximã importanþã au marcat lunga domnie a lui Carol I. Primul a fost Rãzboiul de Independenþã.

Proclamatã la 9 mai 1877, cînd prim-ministru era Ion C. Brãtianu, Independenþa a fost pecetluitã cu sîngele vãrsat din belºug de Armata Româna, lucru ce i-a conferit valoarea ºi legitimitatea maximã pe care le poate avea un fapt politic. Perioada care urmeazã, caracterizatã de o dezvoltare majorã, dupã criteriile timpului, a condus nouproclamatul Regat al României spre o poziþie mai importantã în Europa, prin progrese economice ºi culturale. Un alt moment semnificativ al domniei lui Carol I - unii istorici considerîndu-l punctul de apogeu - apare dupã campania din 1913, de pacificare a Bulgariei, ºi obþinerea Cadrilaterului, strãvechi teritoriu românesc, unde dãinuiesc importante relicve ale simbiozei daco-romane, pãmînt aflat în componenþa Statului Medieval Þara Româneascã, încã din preajma anului 1380, sub domnia lui Mircea cel Bãtrîn.

Filonul naþional din viaþa politicã ºi culturalã a României a continuat sã se dezvolte ºi sã se manifeste ºi dupã instalarea pe tronul României a Principelui Ferdinand, nepot de frate al Regelui Carol. Este important de precizat cã procesul de cristalizare a conºtiinþei naþionale, de acumulare a evenimentelor ºi stãrilor de spirit, a documentelor care, toate, fundamenteazã Doctrina Naþionalã româneascã, a continuat tot Secolul XIX ºi la începutul Secolului XX, în

cîntece la joc/ Þineam cu glasul meu ison,/ De cîte ori am spus povestea/ Lui Alexandru Machedon./ ªi ca un cîntec cum s-a stins/ Frumoasa mea copilãrie -/ ªi dragostea de douã veri/ Cu fata popii Irimie... // Cu valul vremilor ce curg/ Atîtea cîntece s-au dus,/ ªi valul vremilor ce curg/ Atîtea cîntece-a rãpus” (...)

Amintiri de acestea au toþi poeþii ardeleni. Goga, însã, stãruie mai mult asupra lor decît ceilalþi. El mi se pare mai apropiat de spiritul poeziei populare, care se caracterizeazã tocmai prin veºnica nostalgie de cãminul pãrintesc. În multele noastre cîntece de strãinãtate, în doinele cãtãneºti ale feciorilor smulºi de la coarnele plugului ºi de la sînul iubitei, ºi duºi departe „în þarã strãinã”, nota predominantã este tocmai tînguirea dupã cele pierdute. E ceva primitiv ºi multã naivitate în poezia asta, dar valoarea esteticã nu i-o pot contesta nici cei mai rafinaþi critici. (...) Într-o poezie similarã, ,,Dorinþa”, poetul ar dori sã se cunune „într-o dimineaþã de Florii”, sã fie „cel mai cuminte în sat”, copiii lui sã-i ºtie „Crezul ºi Nãscãtoarea”, ºi cînd or fi mari sã-i vadã „cîntînd cu toþii în stranã sãrbãtoarea”, iar murind el, lumea cã ºtie c-a fost „un om de omenie“ - atît - ca orice „burghez“ ce se respectã. (...)

O notã mai veselã aduc cîntecele anacreontice, simpatice pentru acea ardeleneascã zburdãlnicie cu care flãcãul îºi cheltuieºte prisosul de energie. Dupã Coºbuc, nimeni n-a cîntat aºa de viguros pe struna zeiþei lui Bachus ca dl. Goga. (...)

Alte poezii lirice, cîteva cîntece erotice ºi pastelurile de la þarã ºi de la munte au un colorit mai întunecat, însã, totdeauna, subiect atrãgãtor. Din cele scrise într-un ton mai plin de melancolie, relevãm ,,Dãscãliþa”, dedicatã surorii sale, moartã de curînd (Victoria Goga; a publicat ºi ea cîteva poezii ºi schiþe prin ,,Familia”). Pãrþile astea duioase, însã, nu fac din Goga un pesimist. Poeziile puternice ,,Oltul” ºi ,,Apostolul” sînt consacrate mai mult ideii naþionale, ºi autorul lor se manifestã ca luptãtor voinic.

Poetul, care „cu buza arsã sãrutã unda cãruntã a Oltului bãtrîn” ºi al cãrui apostol rãzvrãteºte poporul, încît: „Moºnegii toþi fãrîmã lacrimi/ Cu genele tremurãtoare,/ Aprinºi, feciorii strîng prãseaua/ Cuþitului din cingãtoare”, nu poate fi considerat ca bard al resemnãrii, cum s-ar pãrea din momente cînd ,,fecioru' lui Iosif preotu'” îºi scrie cîntecele de jale „pe faþa foilor de murã”. Prin aceste douã poezii, Goga intrã în rîndul marilor noºtri poeþi.

Negreºit cã o parte a versurilor lui Goga sînt începuturi ºi conþin stîngãcii. Dar acestea se cunosc numaidecît din încãrcarea prea mare de cuvinte ºi figurã, ºi din desele repetãri. Oricît de frumoase ar fi cîteva tipuri, ca preotul Irimie, cantorul Cimpoi, vecinul Nicolae, lãutarul Laie Chioru º.a., repetarea lor continuã denotã lipsa de concepþii poetice. Astfel, luceafãrul, gãinuºa ºi greierii, Dealul Mare ºi, mai ales, Aniþa Cîrciumãriþa au fost prea des puse la contribuþie, încît continuarea aceleiaºi operaþii ar putea slãbi forþa producþiilor viitoare.

Cele mai multe poezii ale scriitorului mãrginean meritã, însã, sã fie amintite ca dovezi despre apariþia unui nou talent original în literatura românã. Cînd se vor tipãri în volume, criticii nu vor întîrzia a se ocupa pe larg de ele.

ILARIE CHENDI (1904) toate spaþiile geografice locuite de români ºi aromâni, fie cã ne referim la Transilvania, Bucovina, Basarabia sau Peninsula Balcanicã. În condiþiile unei astfel de evoluþii a sentimentului naþional, în principal, pe baza dreptului istoric ºi ca efect al patriotismului ºi dãruirii celor mai nobile spirite ale civilizaþiei ºi politicii româneºti, rãzboiul mondial din 1914 gãseºte România pregãtitã pentru pasul de maximã importanþã în istoria acestei naþiuni binecuvîntate de Dumnezeu: realizarea României Mari ºi readucerea tuturor românilor în interiorul graniþelor noastre naturale.

Decizia participãrii la rãzboi, alãturi de Antanta, a fost extrem de dificilã. Pentru adoptarea ei, numeroase interese ºi concepþii contrare s-au înfruntat atît la lumina zilei, cît ºi în penumbra cabinetelor. În spiritul adevãrului istoric, trebuie sã relevãm pendularea inteligentã a clasei noastre politice cãtre ambii poli ai hegemonismului european, dat fiind faptul cã tînãrul stat nou-creat, România, avea de revendicat teritorii de la ambele tabere, atît de la Austro-Ungaria, cît ºi de la Rusia þaristã; în acest sens, e grãitor Protocolul Secret semnat la Viena, în octombrie 1883, al Tratatului de Alianþã românoaustro-ungar, la care Germania adera în aceeaºi zi. Înþelegînd situaþia epocii la justele ei dimensiuni, actul respectiv ne apare ca o expresie a luciditãþii clasei politice româneºti faþã de primejdia panslavismului în expansiune. Cel puþin din punctul de vedere al înzestrãrii Armatei Române cu armamentul Krupp, deosebit de puternic ºi performant, alianþa cu Germania lui Bismarck a constituit un element pozitiv. (va urma) (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 21 iunie 1991)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Octavian Goga, în anul 1900.

Istorie

Ne-acopeream cu ploaie ºi cu vînt ªi tremuram prin ceþuri la Rovine, Mîncam dureri ascunse sub pãmînt Cu visul libertãþii carpatine.

Sub lacrimile lunii, pe un alt Crîmpei de cer, noi ne-am suit spre stele ªi-am sîngerat la Podul cel Înalt Sã apãrãm lumina grea din ele.

Am rãsuflat puþin pe la poieni De dor, copacii ne vegheau hodina.

Cînd nu cãdeam pe la Cãlugãreni, Ne ridicam din pulbere cu vina De-a fi români de-a pururea, ºi fraþi Cu dragoste de cele pãmînteºti, Am tremurat cu soarele-n Carpaþi, Cu þara-n suflete la Mãrãºeºti.

Ne-acopeream cu ploaie ºi cu vînt Prin valuri reci, la Dunãrea bãtrînã, Ca sã rãmînã viu acest pãmînt ªi þara asta-ntreagã sã rãmînã.

Pe þãrmul depãrtat, din aspra zare, Atîþi eroi cu visul s-au jertfit Ca sã dureze România Mare În spaþiul pontic veºnic neclintit... ªi-acum voi vindeþi ºi pãmînt, ºi ape, ªi codrii seculari, ºi bogãþia Cu care noi am stat de Dumnezeu aproape ªi mama noastrã însãºi, România?

Opriþi-vã, cãlãi! E mult prea mult.

Ne plîng strãbunii din strãvechi morminte ªi doinele ce murmurã demult Lumina Patriei care nu minte.

Aici am fost, aici sã fim mereu, În vatra veche-a vechilor hotare, Cu soarele pe boltã, acelaºi zeu, La Dunãre, eterni, Carpaþi ºi Mare.

GEORGE MILITARU

A murit scriitorul Vasile Bãran Poetul, prozatorul ºi publicistul Vasile Bãran (nãscut la 20 ianuarie 1931, în localitatea Pojogeni, judeþul Gorj) s-a stins din viaþã vineri, 23 decembrie 2016, la vîrsta de 85 de ani. Din 1959, a fost membru al Uniunii Scriitorilor ºi autor al unei opere cuprinzînd peste 60 de romane, nuvele, schiþe ºi alte scrieri. Începînd din 1991, s-a numãrat printre cei mai apreciaþi colaboratori ai revistei ,,România Mare”, fiind semnatarul rubricii ,,Microsioane”, gen literar creat de el, potrivit Istoriei Literaturii Române. Colectivul redacþional al revistei noastre deplînge dispariþia acestui mare om de culturã ºi transmite îndureratei sale soþii, precum ºi întregii familii sincere condoleanþe. Dumnezeu sã-l ierte.

Pag. a 6-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Balsamuri spirituale (5) Plutim printre amintiri, cãci fãrã ele, cuibãrite în suflet, ce s-ar alege de trecutul nostru? Poate gîndul cã a fost doar un vis. Lumea alunecã printre ele ca o panoramã a închipuirii prin lumina orbitoare a dorinþelor, în care totul îþi pare neasemuit de frumos. Poate o amãgire. Niciodatã n-am ºtiut dacã ceea ce am vãzut era bine, sau rãu. Iubeam, însã, totul, fugeam dupã luminã, o prindeam, o pipãiam, dar parcã nu o vedeam. Singurul adevãr este speranþa care se aºterne sfioasã la picioarele tale ºi aºteaptã visul, care, trezit la realitate, este, uneori, un coºmar. Pãrerile de rãu, îndoielile, remuºcãrile, toate întind coarda pe care, cîndva, a cîntat lumea amãgirilor în freamãtul vieþii ademenite de plãcerile trecãtoare. Aºa am învãþat ce-i setea de viaþã - o izbîndã a soarelui în tainiþa ascunsã a sufletului în care Timpul înseamnã întrebãrile, cãutãrile, nedumeririle, toate fiind aripi ale gîndului, care zboarã la nesfîrºit, de la rãsãrit la asfinþit, sorbind cu lãcomie din Cupa Speranþei, lãsînd amintirile sã se cuibãreascã în noi - un filtru al inimii, nu al ochilor ferindu-ne, uneori, de noi înºine, gãsind, adeseori, liniºtea în zbuciumul scos din suflet de glasul tãcut al privirilor. *** Liliacul a înflorit. În memoria mamei, pe masa din sufragerie, ovalã, lucioasã ca o oglindã, sprijinitã pe douã picioare „de leu“, aºternutã cu o faþã de masã albã, dantelatã, am aºezat un buchet mare de liliac. Parfumul sãu - pentru o clipã - îmi pune capul „în poala mamei“ ºi-i simt degetele catifelate rãsfirîndu-mi pãrul. În mijlocul mesei, un samovar de argint, cu 6 ceºti din argint (primit cadou de la o rusoaicã refugiatã). Aroma ceaiului este îmbietoare, la fel ºi prãjiturelele mici de pe platoul tot de argint. Invitatele mele au sosit: Primãvara, Vara, Toamna ºi Iarna. Toate seamãnã ca douã picãturi de apã.

S-au aºezat la masã. Primãvara contemplã tabloul cu-n cal alb, iar celelalte ascultã un concert al lui Ion Voicu.

Uimitã cã „a cerºit“ dreptul la noaptea tãcerii, amintirea mamei s-a aºezat cu noi la masã, fãrã sã simtã durerea ochilor mei, plini de lacrimi, dincolo de puterile mele, dar cu dorinþa supremã de „a mai fi“, pentru a servi idealuri la masa lumii. Mã dor amintirile, pentru cã tinereþea ºi-a luat zborul spre vise, deºi a poposit înaintea soarelui, rãtãcindu-mã în labirintul vieþii. Cînd nimic din ceea

NU VI SE PARE CÃ A FOST SCRIS PENTRU VREMURILE ACESTEA?

Piloþii orbi (2) Clasa conducãtorilor noºtri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atît de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putinþã ca sã-ºi prelungeascã puterea. Ei nu gîndesc la altceva decît la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambiþiile pe care ºi le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. ªi nu în aceste cîteva miliarde risipite ºi cîteva mii de conºtiinþe ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã, mãcar acum, cînd încã mai este timp, nu înþeleg sã se resemneze. (…) ªtiu foarte bine cã evreii vor þipa cã sînt antisemit, iar democraþii cã sînt huligan sau fascist. ªtiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã „administraþia“ e proastã – iar alþii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãþilor. Ca ºi cînd aceleaºi tratate l-au putut împiedica pe Kemal Paºa sã rezolve problema minoritãþilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia.

Ca ºi cînd iugoslavii ºi bulgarii s-au gîndit la tratate cînd au închis ºcolile ºi bisericile româneºti, deznaþionalizînd cîte 10 sate pe an. Ca ºi cînd ungurii nu ºi-au permis sã persecute fãþiº, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca ºi cînd cehii au ºovãit sã paralizeze, pînã la sugrumare, minoritatea germanã!

Cred cã sîntem singura þarã din lume care respectã tratatele minoritãþilor, încurajînd orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura ºi ajutîndu-le sã-ºi creeze un stat în stat. ªi asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur ºi simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai ºtie ce înseamnã un stat, nu mai vede. (…) Evreii luptã din rãsputeri sã-ºi menþinã poziþiile, în aºteptarea unei viitoare ofensive – ºi, în ceea ce mã priveºte, eu le înþeleg lupta ºi le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. Tristeþea ºi spaima mea îºi au, însã, izvorul în altã parte. Piloþii orbi!

Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai puþin româneascã, politicianizatã pînã în mãduva oaselor – care aºteaptã, pur ºi simplu, sã treacã ziua, sã vinã

Polemici

ce-þi este dat nu mai poate fi ascuns, închizi ochii pentru a pãstra pe retinã tot ce vrei sã fie numai al tãu, sã nu ºtie nimeni, ca sã nu te judece. Sã fie teama de adevãruladevãrat, în Pãcat întrupat? ªi atunci, faþã-n faþã cu Dumnezeu, cînd te afli la spovadã ºi conºtiinþa te întreabã - cu ce ai pãcãtuit - ai amuþit. Dar nu-i vina mea cã la rãspîntiile vîrstelor am cãzut în plasa amãgirilor, jucîndu-mã de-a baba oarba cu zilele din calendar, pîngãrind cu ochii minþii tainele dorinþelor împlinite sau nu, cu patimile plãcerilor nopþilor tãcute, tremurãtoare ºi liniºtitoare cum e cerul dupã furtunã. „Ochii vãd, inima cere“. Nu te grãbi sã mã judeci! Primãvara este îmbrãcatã cu o rochie înfloratã. Are ochi albaºtri, gene lungi, pãr blond ºi din decolteu apar, discret, doi sîni „de piatrã“. Îmi zîmbeºte. Întrebînd-o la ce se gîndeºte - nu-mi rãspunde, dar începe sã recite:

Inelul din grãdina lui albin Parfum de fîn ºi flori de mãr, nestemat inel, plantat în aur de copilãrie cu strãlucire de safire purtat pe timp de amintire. Inel de logodnã cu copilãria blondã, de pe deget nu-l voi scoate niciodatã, prin el sînt legatã de primii ani de viaþã ºi ea nu poate fi trunchiatã.

Cînd îl privesc, în el se oglindesc zilele pe care n-am sã le mai întîlnesc.

Aceste amintiri le închin la icoana lui Isus mulþumind cã-am simþit primãvara cu gustul mierii copilãriei, în polenul florilor de mãr ºi parfumului de fîn din grãdina lui ALBIN, deºi fructele din noi se coceau sub soarele cu suliþe de rãzboi: Unu, nouã, patru, doi. ªi, de atunci, cu aripi de secunde am zburat prin unde de dezastru sau albastru iar dorinþele mele le-am urcat în stele.

Nu strãlucesc, dar pîlpîiesc. Sînt încã vie.

Trãiesc!

Privindu-se-n oglindã, zise dezamãgitã: - A dispãrut prinþesa...!

Trebuia. Dar s-a obiºnuit cu umbra grãdinii. ªi atît. (va urma) LILIANA TETELEA noaptea, sã audã un cîntec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hîrtii, sã facã alte legi. Acelaºi ºi acelaºi lucru, ca ºi cînd am trãi într-o societate pe acþiuni, ca ºi cînd am avea înaintea noastrã 100 de ani de pace, ca ºi cînd vecinii noºtri ne-ar fi fraþi, iar restul Europei – unchi ºi naºi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneºte, cã în Maramureº, Bucovina ºi Basarabia se vorbesc alte limbi, cã pier satele româneºti, cã se schimbã faþa oraºelor – ei te socotesc în slujba nemþilor, sau te asigurã cã au fãcut legi de protecþia muncii naþionale.

Sînt, unii, buni „patrioþi“, care se bat cu pumnul în piept ºi-þi amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitînd, sãracii, cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grîu ºi peºte ºi nu cunoºteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul.

Uitînd cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfîrºitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grîului. Au venit apoi fanarioþii, care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenþa þãranilor. Blestemele s-au þinut, apoi, lanþ. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova, se bea, pînã în Secolul XVI, bere), austriecii în Ardeal ºi „cultura“ în Principate au adus sifilisul. Piloþii orbi au intervenit ºi aici, cu imensa lor putere politicã ºi administrativã. Toatã Muntenia ºi Moldova de jos se hrãneau iarna cu peºte sãrat; cãruþele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul ºi peºtele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia, totuºi, o hranã substanþialã. Piloþii orbi au creat, însã, trustul peºtelui. Nu e atît de grav faptul cã, la Brãila, costã 60-100 de lei kilogramul de peºte (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peºte ca sã nu scadã preþul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane ºi se vinde numai unul (restul putrezeºte), grav e cã þãranul nu mai mãnîncã, de vreo 10 ani, peºte sãrat. (va urma) MIRCEA ELIADE (Articol publicat în ziarul „Vremea“, 1937)

CIOBURI DE GÎNDURI

Dorinþã Vreau sã-þi colind, iubito, cu fulgii de zãpadã În templul de luminã al unui fraged crin ªi candele de aur s-aprindem în cuvinte Din lacrimile tale, Pãstorului Divin.

Se-aude, jertã sfîntã, acum, în prag de searã, Colinda vieþii noastre, cum n-a mai fost sã fie, O flacãrã de veghe, arzînd ca lumînarea Pe-altarele credinþei la poarta veºniciei.

Luceferi în ferestre rãsar sclipind în noapte ªi-n dor e-atîta freamãt cã frînge-al iernii ger, Cã Raiul plin de îngeri s-a coborît în ºoapte Iar noi pe o colindã acum urcãm la cer.

Aºa întreaga noapte vom fi din casã-n casã, Ca magii purtînd vestea din zori pînã-n apus, Lasînd ºi vinu-n cupe ºi pîinea de pe masã Pentru lumina sacrã a pruncului Isus.

Iar de va fi nãmeþii cît munþii sã ne parã, Întregul cer sã vinã cu-abastru-i infinit, Sã trecem în colindã, oricît ar fi sã doarã Povara veºniciei ºi naºterea în mit.

ILARION BOCA

Cum au fost asasinaþi Burebista, Bogdan al II-lea, Vlad Þepeº sau Radu de la Afumaþi (2) Vlad Þepeº (1431 – 1476) a fost domnitorul Þãrii Româneºti în mai multe rînduri, în anii 1448, 1456 – 1462 ºi 1476. Cunoscut peste hotare ca ºi Dracula, Vlad Þepeº este poate cel mai cunoscut domnitor român. Numele Þepeº provine de la pedeapsa preferatã a voievodului muntean, care îi trãgea în þeapã pe cei pe care dorea sã-i pedepseascã.

Vlad Þepeº a fost asasinat în anul 1476. Vlad Þepeº a avut un sfîrºit brutal, el fiind asasinat pe un deal din apropiere de Bucureºti. Versiunile cu privire la moartea sa sînt multe, însã cert este cã în luna decembrie 1476, domnitorul era pe cale sã învingã oastea turceascã, însã a fost omorît chiar pe dealul de unde îºi conducea armata. Dupã ce a fost ucis, Vlad Þepeº a fost decapitat, iar capul sãu a ajuns la sultanul turc, care l-a aºezat într-o þeapã. Nu se ºtie cu exactitate cine a fost asasinul lui Vlad Þepeº, cronicarii vremii avînd mai multe ipoteze, cum cã voievodul ar fi fost omorît ba de un boier nemulþumit, ba de un turc infiltrat în armata munteanã, ba cã ar fi fost confundat cu un turc ºi asasinat. „Trãia în Þara Româneascã ºi au venit asupra þãrii lui turcii ºi au început sã jefuiascã. I-a atacat ºi turcii au început sã fugã. Oastea lui Vlad Þepeº a început sã-i taie fãrã milã ºi i-a gonit, iar Þepeº, de bucurie, s-a suit pe un deal sã vadã cum taie pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaþi lui ºi s-a travestit ca turc. Apropiaþii lui l-au socotit drept turc. ªi l-a lovit unul cu lancea. El, vãzînd cã este omorît de cãtre ai sãi, îndatã a omorît cu sabia pe cinci dintre ucigaºii sãi.

Pe el, însã, l-au strãpuns cu multe suliþe ºi astfel a fost omorît”, a arãtat cuviosul Eufrosin.

Radu de la Afumaþi (1522 – 1529) a urcat pe tronul Þãrii Româneºti de patru ori, între 1522 ºi 1529.

Domnitorul muntean a fost cãsãtorit cu fiica lui Neagoe Basarab, unul dintre cei mai importanþi voievozi pe care i-a avut, de-a lungul timpului, Þara Româneascã. Pentru a deveni conducãtorul þãrii, Radu de la Afumaþi a dus mai multe bãtãlii cu Vladislav al III-lea, care era, însã, susþinut de turci. Voievodul Þãrii Româneºti ar fi putut avea o domnie lungã, dacã o parte dintre boieri nu deveneau nemulþumiþi de influenþa tot mai mare pe care o cãpãta familia Craioveºtilor. La începutul anului 1529, o grupare de boieri, condusã de vornicul Neagoe ºi postelnicul Drãgan, a organizat un complot împotriva lui Radu de la Afumaþi. Acesta a fost nevoit sã fugã, însã a fost prins de boieri, în apropiere de Rîmnicu Vîlcea, asasinîndu-l pe domnitor în interiorul bisericii de pe dealul Cetãþuii, chiar sub ochii preotului. În aceeaºi zi fatidicã de 2 ianuarie 1529, este omorît ºi Vlad, fiul lui Radu de la Afumaþi. „Radu ar fi putut domni vreme îndelungatã, dacã nu cãdea victimã unui complot ticãlos. Spre sfîrºitul anului 1528, o sumã de boieri, nemulþumiþi probabil de influenþa puternicei familii de peste Olt, se ridicã împotriva domnului.

Acesta, surprins, neavînd la îndemînã oastea spre a li se opune, e nevoit sã fugã. Pe drum, însã, boierii îl ajung la Rîmnicu Vîlcea ºi, nerespectînd nici lãcaºul dumnezeiesc în care Radu se refugiase, îl ucid în bisericuþa de pe dealul Cetãþuii, sub ochii îngroziþi ai preotului. S-a întîmplat aceastã mizerabilã crimã – unicã prin împrejurãrile ei în istoria noastrã – în ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune în lumina cea mai urîtã boierimea munteanã din acea vreme”, aºa a descris istoricul Constantin Giurescu complotul în urma cãruia Radu de la Afumaþi a fost asasinat. (va urma) DÃNUÞ ZUZEA

Pag. a 7-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Românii României Mari

Aristocraþia proletariatului

(urmare din pag. 1) Nici mãcar nu puteai întreba la sediul central cine citeºte revista „România Mare“, rãspunsul ar fi fost jenant. Culmea, peremiºtii vedeau la televizor personaje vorbind în numele partidului… dar care nu numai cã nu erau peremiºti, dar chiar îl atacaserã pe Vadim. Vadim… una dintre principalele griji ale noii „conduceri“ era sã spunã „noi nu avem legãturã cu Vadim, sîntem altceva“. Altceva… ce? S-a vãzut, un aºa-zis partid de 1 procent, ºi acela obþinut de o amintire… Ce pot sã-i rãspund în privinþa viitorului partidului? A fost o campanie care avea în centru mesajul „a murit Vadim, a murit ºi partidul“. În mare mãsurã, cei care spun asta au dreptate – fiindcã odatã cu Tribunul au dispãrut ºi nu au mai fost dorite inteligenþa, strãlucirea discursului, curajul politic, spiritul de bãtãlie cu opinia majoritarã ºi multe altele care atrãgeau atenþia presei, dar ºi a cetãþenilor dornici de o altã Românie. O Românie mare în spirit ºi idealuri. Cine sã facã asta în PRM-ul de azi-pe-mîine?

Pripãºiþii de prin alte partide, dornici sã repete un miºmaº politic pentru niºte ciubucuri locale, sau cei care, pe vremea lui Vadim, priveau de la poarta stadionului ce se întîmpla pe teren ºi acum au pus mîna pe partid ºi nu-i mai dau drumul? Un an fãrã Conferinþe de Presã, fãrã participãri la emisiuni, cu idei stupide ºi care nu se învîrt decît în jurul unei singure idei – sã gãseascã un nume drept paravan, iar pe la spate sã conducã ei partidul, cã ºtiu cel mai bine. S-a vãzut – cum am mai spus, partid unitar, adicã de 1%! Dar, ce, poate cineva crede cã unul ca Ion Iordan nu ºtie toate astea? Ce îi pot spune unui vechi peremist cã se întîmplã la nivel naþional? Preºedintele þãrii îl atacã ºi îl insultã pe la tribuna oficialã pe ºeful partidului majoritar, cel care a dat guvernul, depãºindu-l în duritate – ca sã nu spun mîrlãnie – pe fostul preºedinte, Serviciile se încaierã în vãzul lumii, producînd înregistrãri care dau mãsura golãniei ajunse la putere. Îmi scria, recent, o adevãratã victimã a României „democratice“, amicul Valentin Vasilescu: „Sebi Ghiþã recunoaºte cã a cunoscut-o pe Kövesi în sediile SRI, unde erau prezenþi generalul SRI Florian Coldea ºi un ºef al staþiei CIA din România. Sevil Shhaideh, care pãrea foarte competentã, a fost respinsã prin manipulãri securistice, semnal clar cã nu e (informatoare) a Serviciilor româneºti dirijate de CIA. Dragnea l-a desemnat apoi pe Sorin Grindeanu pentru postul de premier ºi a insistat pe faptul cã omul a fost pus în Comisia de supraveghere a SRI ºi a fãcut un curs la Academia Naþionalã de Informaþii. Ca ºi cum ar fi vrut ca, prin asta, Serviciile ºi CIA sã-ºi recunoascã omul lor. S-a ajuns pînã acolo încît Serviciile, de mînã cu procurori cu profilul doamnei Kövesi, adicã dirijaþi de

CIA, sã-þi însceneze ceva pentru a te distruge. ªi dupã ani de luptã în care Justiþia recunoaºte eroarea judiciarã, Serviciile aranjeazã sã nu-þi primeºti postul înapoi ºi sã nu poþi fi angajat nicãieri“.

Sã mai amintesc cã Vasilescu a fost arestat, achitat, apoi ostracizat de autoritãþile române, negãsindu-ºi loc de muncã? A fost salvat de Corneliu Vadim Tudor, care l-a propus pe lista de deputaþi în 2000. Nu, pentru cã lumea ºtie, aºa cum poate îºi aduc aminte oamenii de cazul asemãnãtor al altor ofiþeri patrioþi, de genul cãpitanului SRI Constantin Alexa sau al altui cãpitan SRI Constantin Bucur, alt om care a vrut sã trãiascã într-o þarã mai bunã, mai dreaptã, ºi a fost nimicit de sistem - ºi salvat de marele om care a fost Vadim. Dar unde e Vadim? Mai bine zis, ce ºanse are o þarã dacã nu mai existã mãcar un om gata sã se sacrifice pentru ea? Sincer, nu ºtiu ce sã rãspund…

Cîteodatã, mã simt pãrtaº la cãlãtoria lui Gulliver.

Trãiesc într-o lume a oamenilor mici, pe cale de a deveni minusculi, moleculari, celulari. M-am nãscut într-o lume a ambiþiei, populatã de cei pentru care nu exista imposibilul, cei pentru care principiul de viaþã era „de ce sã nu fim ºi noi ca ei, ca giganþii lumii?“, „de ce sã nu avem ºi noi ce au ei?“. Iar aceºti – cum sã le spun altfel decît eroi? – au provocat giganþii ºi i-au fãcut sã le recunoascã valoarea, sã îi aºeze la masa puterii, sã-i numeascã „mãreaþã naþiune“, „popor al pãcii ºi prieteniei“… Eroii au construit o þarã întreagã, în materie, dar ºi în spirit; niciodatã – ºi, cred, niciunde – nu s-a mai vãzut o asemenea aventurã a evoluþiei, într-un rãstimp atît de scurt! Economie, locuinþe, sãnãtate, educaþie, culturã, forþã armatã, diplomaþie, respect internaþional, toate astea realizate fãrã sacrificii umane ca în alte state, fãrã deþinuþi morþi în lagãre de muncã, fãrã populaþii întregi mutate sau exterminate pentru a li se lua pãmînturile ºi bogãþiile, fãrã exploatarea altor popoare, fãrã ameninþarea altora cu arme nucleare, lovituri de stat etc., etc. Acum, piticii printre care trãiesc, dupã ce au distrus, rozînd ca niºte gîndaci, ca niºte ºoareci, frumoasa statuie care era þara mea, mã ameninþã cu închisoarea dacã voi elogia memoria sculptorului.

Acesta e cotidianul nostru ºi al meu - timpul rozãtorilor pitici. Dar al cui e viitorul?

Omul de care vorbeam, „Nenea“ Ion Iordan, nu e singular, cel puþin printre peremiºti. ªi, sincer, nu cred cã dintre toþi oamenii care l-au cunoscut pe unul ca el nu mai au acolo, în adîncul conºtiinþei ºi al sufletului, un germene, o sãmînþã din care, într-un viitor pe care nu-l pot localiza, va creºte copacul magic al unei Românii a românilor mari. La Mulþi Ani, România Mare, în oricare suflet te regãseºti!

În ultimii 27 de ani, lumea a evoluat. Comuniºtii de linie doi sînt acum prima linie de viitori aristocraþi. Ei au viziune, potenþial ºi putere. Fie cã sînt foºti sau actuali ofiþeri, fie cã în anii ‘80 erau activiºti mediocri, acum sînt în pragul primului schimb de sînge. Sîngele roºu se transformã, încet, dar sigur, în sînge albastru.

Copiii lor vor avea o educaþie aleasã prin strãinãtãþuri, iar nepoþii lor vor merge la grãdiniþe ºi ºcoli speciale, acolo unde din genunchii tuturor copiilor, care cad de pe bicicletã, curge sînge albastru.

Ei reprezintã viitoarea aristocraþie a României.

Peste 100 de ani, aceºti copii, aflaþi în primul rînd de sînge albastru, vor fi respectaþi de cãtre contemporanii lor. Vor fi stimaþi ºi lãudaþi pentru bogãþia pe care au reuºit sã o moºteneascã. Ei vor fi cei care vor conduce aceastã þarã ºi tot ei vor fi cei care vor poza în mari filantropi. Ei îi vor ajuta, poate, pe cei aflaþi la greu ºi ei vor fi cei care vor pierde averi în cazinouri. Aceastã viitoare aristocraþie va avea privilegii ºi va fi oarecum rãspunzãtoare de soarta neamului. Urmaºii celor care acum ne conduc vor stabili ºi vor conduce destinele urmaºilor noºtri.

Pornind de la acest mic exerciþiu, prin care actuala clasã politicã ne va subjuga în continuare prin urmaºii pregãtiþi aleatoriu ºi aiurea prin Europa, mã gîndesc cã nepotul sau strãnepotul meu va trãi într-o civilizaþie cu o clasã aristocratã. Peste 150 de ani nu se va mai vorbi la fel de mult despre tunurile financiare de acum. Cei care atunci vor sîngera abastru nu îºi vor mai pune întrebãri despre modul în care vor fi ajuns sã moºteneascã averi. La cum funcþioneazã la ora actualã învãþãmîntul, nici cei care vor fi conduºi nu îºi vor pune întrebãri de acest gen. Ei vor lua de bune averea ºi puterea lor. Se vor muºca între ei pentru a susþine pe cine ºtie ce candidat ales din clasa conducãtoare, ºi tot ei vor aplauda cu graþie cînd unele strãzi, universitãþi sau ºcoli vor primi numele de Traian Bãsescu, Ion Iliescu sau Emil Constantinescu.

Poate cã Institutul Politehic din Bucureºti se va numi, peste ani ºi ani, Institutul „Marian Vanghelie”, iar Spitalul Filantropia va primi numele Elenei Udrea.

Nu poþi sã ºtii ce va urma, dar poþi sã intuieºti direcþia în care ne îndreptãm. Cei care acum sînt martori la falimentul democraþiei în România vor fi morþi de mult, iar cei care scriu Istoria vor avea grijã sã spunã cã ei, cei de acum, vor fi fost mari voievozi, luptãtori împotriva corupþiei, cu care vor fi sfîrºit prin a face pace.

Nimeni nu ºtie ce va fi peste 100 de ani, însã privind sistemul de învãþãmînt ºi cretinismul politic, nu poþi decît sã anticipezi cã destinaþia este o falsã aristocraþie, un sînge albastru ce are la bazã sîngele roºu al tinerilor morþi în 1989 ºi furtul organizat.

TANO

ISTORIE INCOMODÃ

tul, care îºi ignorã istoria ºi îºi ridiculizeazã eroii ºi personalitãþile istorice este un paria planetar, un popor care riscã sã-ºi piardã identitatea, ºi, în ultimã instanþã, e condamnat la pieire. ªi fiindcã istoria conferã unui popor demnitatea, conºtientizarea propriilor valori ºi, nu în ultimul rînd, mîndria naþionalã, adicã toate acele sentimente nocive pentru stãpînii din umbrã, încît istoria nu ar trebui distribuitã decît însoþitã de avertismentul interzis persoanelor cu vîrsta cuprinsã între 7 ºi 70 de ani!

Desigur, asta în contextul unei istorii reale ºi obiective.

Numai cã Istoria Românilor este departe de a fi una realã, ºi nici nu suferã de prea multã obiectivitate, fiind scrisã cu mult timp în urmã, mai exact, parafrazîndu-l pe istoricul ceh, „inventatã”, ºi încã se reinventeazã fiindcã, aºa cum afirmã Roberto Pinotti: „Povestea pe care ne-o prezintã istoriografia nu este nici adevãratã, nici obiectivã, din moment ce au scris-o, de fiecare datã, învingãtorii”.

Un adevãr doar pe jumãtate fiindcã nu doar învingãtorii ne-au scris istoria, mai sînt ºi alþii la rînd. În primul rînd politicienii, treziþi brusc pe post de istorici! Un primministru clama public în 2002 cã „e timpul sã întoarcem spatele trecutului... prea multã istorie duce la naþionalism”! (probabil constatase individul cã naþionalismul dãuneazã grav sãnãtãþii!); un fost preºedinte, elaborînd un raport de condamnare a comunismului (culmea, raport executat de fiii foºtilor comuniºti), ne sugera cã ar trebui sã ºtergem din memorie epoca comunistã, iar preºedintele în funcþie ne îndeamnã sã nu mai punem accent prea mare pe evenimentele de la 23 august 1944! Ceea ce nu înþeleg aceste înalte feþe politice este cã orice discuþie asupra trecutului face parte din ceea ce numim comunicare, iar comunicarea s-a aflat la originea evoluþiei umane („La început a fost cuvîntul, ºi cuvîntul era de la Dumnezeu, ºi Dumnezeu era cuvîntul”), fiind una din cãile de aprofun-

dare a cunoaºterii; totodatã, asumarea trecutului, cu bune ºi rele, ne ajutã sã evitãm erorile viitorului.

Apoi mai sînt istoricii de ocazie (fiindcã la istorie, ca ºi la fotbal, se pricepe toatã lumea), cei care, aºa cum afirma un astfel de „specialist”, au fãcut nopþi albe pregãtindu-se pentru examene (ºi eu care credeam cã istoria se studiazã din pasiune!). ªi astfel de „personalitãþi” vin cu pretenþii de atotºtiutori, ne dau lecþii atît de democraþie cît ºi de istorie, fiindcã se pricep la toate ºi, prin prisma funcþiilor deþinute în instituþiile statului, acelaºi stat distrus prin aplicarea inteligentelor ideologii copiate din Occident, au puterea (realã dar ºi legalã) de a-ºi impune propriile teorii.

Teorii care sã-l convingã odatã pentru totdeauna pe român cã este un nimeni. ªi pentru acest fapt trebuie sã i se inoculeze ideea cã aparþine unui popor fãrã istorie, cã sîntem tributari celþilor pentru cã ne-au învãþat metalurgia fierului (deºi cînd geto-dacii practicau metalurgia, celþii nu apãruserã pe scena istoriei), tracilor fiindcã fãceam parte din marele lor neam (conform lui Herodot, „pãrintele istoriei”, care obþinea informaþiile „pe surse”), cã am fost civilizaþi doar în urma cuceririi Daciei de cãtre romani (în realitate, cucerirea a 15% din spaþiul geto-dacic!), romani care ne-au învãþat sã vorbim ºi sã scriem latineºte (vai mama noastrã, dacã nu erau romanii!) ºi mai nou (dacã nu ºtiaþi) datorãm mult ºi slavilor, dupã cum comenta istoricul (!)

Zoe Petre (revista „Historia“ – 2013): „Noi scriem latineºte ºi vorbim în slavonã” – foarte intereant, nu?), „fratelui de la rãsãrit”, deoarece de acolo ne venea lumina (sã mai vorbeascã cineva de ateism în epoca trecutã!), iar mai nou, prietenilor de la apus, fiindcã de la ei ne vine apãrarea ºi civilizaþia (baºca imoralitatea, criminalitatea, prostituþia...). (va urma) SINEL TUDOSIE

ARTA MISTIFICÃRII (1) Motto: „Pentru a lichida popoare, se începe prin a le altera, a le ºterge memoria. Le distrugi cãrþile, cultura, istoria ºi altcineva le scrie alte cãrþi, le dã o altã culturã, le inventeazã o altã istorie. Între timp, poporul începe sã uite ceea ce este ºi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita ºi mai repede; limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tîrziu, va muri de moarte naturalã”.

(Milan Huble) Dacã principiile lui Sun Tzu din „Arta rãzboiului“, o adevãratã capodoperã în materie de distrugere a unui popor, aplicatã cu succes în România postdecembristã, prin rãzboi imagologic, psihologic, economic, nu au dat rezultatele scontate, românii încãpãþînîndu-se sã reziste (aºa cum o fac de milenii, fiind… greu de ucis), nu înseamnã cã elita ocultã s-a resemnat, epuizîndu-ºi forþa ºi mijloacele, din contrã, „inteligenþii planetei” demonstrînd nu doar existenþa unor resurse inepuizabile de manipulare, dar ºi o inteligenþã diabolicã, fiindcã trebuie ºterse din mentalul colectiv toate aceste trãiri ºi sentimente nãscute din conºtientizarea trecutului ºi respectului faþã de tradiþiile ºi valorile perene proprii poporului, sentimente care, prin unitatea lor, alcãtuiesc conºtiinþa naþionalã ºi, implicit, stau la baza conceptului de naþiune. Iar cea mai toxicã dintre ele este istoria, fiindcã istoria este expresia identitãþii unui popor, esenþa fundamentalã a existenþei sale, o ancorã peste timp, prin care îºi trage seva afirmãrii sale dintr-un trecut milenar; un popor care-ºi reneagã trecu-

Pag. a 8-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Plecarea toamnei

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (51)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞà A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (3) Sub aceastã boltã, un brîu ornamental cu motive vegetale delimiteazã scena Naºterii Domnului de alte panouri desfãºurate circular: Iisus la zece ani în Templu, Buna Vestire, Fecioara Maria cu Sfînta Elisabeta, Fuga în Egipt ºi scena dramaticã a Uciderii pruncilor.

Pe registrul de jos este zugrãvit grupul Deisis sau Dreptul Judecãtor, tronînd între Maica Domnului ºi Sfîntul loan Botezãtorul, iar la vest de fereastra absidei sînt pictaþi trei sfinþi militari.

Pe bolta absidei de nord este zugrãvitã Învierea Domnului, cu momentele principale: Pogorîrea lui Iisus la iad ºi scoaterea lui Adam.

Pe urmãtoarele registre din absida stîngã sînt pictate, mai întîi, un înger arãtînd mormîntul gol ºi Pescuirea minunatã. Pe registrul din mijloc sînt zugrãvite scenele de dupã învierea Domnului: Cina din Emaus ºi Hristos arãtîndu-Se ucenicilor Sãi.

Pe registrul de jos sînt înfãþiºaþi Sfîntul împãrat Constantin ºi mama sa Elena, în poziþie staticã, de o parte ºi de alta a Crucii.

De o parte ºi de alta a ferestrei vestice sînt pictaþi sfinþii doctori fãrã de arginþi, iar în zona esticã a aceluiaºi registru este zugrãvitã Maica Domnului pe tron împãrãtesc, cu Iisus Hristos prunc, þinut pe braþul stîng, binecuvîntînd. De o parte ºi de alta sînt înfãþiºaþi Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil.

La vest de abside, peretele sudic este împodobit cu scene din viaþa ºi activitatea Mîntuitorului Iisus Hristos ºi minunile Sale: Botezul Domnului ºi Schimbarea la faþã. În registrul urmãtor, de o parte ºi de alta a ferestrei, învierea fiicei lui Iair. Urmãtorul registru este întrerupt de arcosoliu, o niºã adîncitã în grosimea peretelui sudic, destinatã adãpostirii celor douã morminte, unul al Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu ºi celãlalt al Domnitorului Ioan Mavrocordat.

La est de arcul boltirii se aflã zugrãviþi, în mãrime naturalã, sus: Sfîntul Procopie, iar mai jos, Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu. În interiorul spaþiului destinat celor douã morminte aflate în naos este pictatã, pe un registru boltit, urmînd traseul arcului, scena tãierii capului Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. În registrul urmãtor, la aceleaºi dimensiuni verticale ca ºi la Sfîntul Constantin Brâncoveanu, sînt zugrãviþi Sfîntul Arhidiacon ªtefan, Sfîntul Ioan Botezãtorul, precum ºi Doamna Maria Brâncoveanu. În partea nordicã, sînt zugrãvite minunile înfãptuite de cãtre Mîntuitorul Iisus

Hristos, precum ºi scenele premergãtoare Patimilor Domnului, cum ar fi: Învierea lui Lazãr ºi Intrarea în Ierusalim. Sub acest registru este încã un arcosoliu, sub bolta cãruia se aflã racla cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae. în aceastã zonã este zugrãvit ºi Sfîntul Ierarh Nicolae în diferite ipostaze din viaþa sa.

Spre vest, peretele este pictat cu urmãtorii sfinþi: Sfîntul Mucenic Haralambie, Sfînta Filoftea de la Curtea de Argeº (în costum naþional), Sfînta Muceniþã Ecaterina ºi Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica.

Naosul este despãrþit de pronaos de doi stîlpi pe care se sprijinã un perete compact, a cãrui picturã este ordonatã pe trei registre. Pe primul registru sînt zugrãviþi cei doisprezece Apostoli la momentul Pogorîrii Sfîntului Duh în chip de limbi de foc deasupra lor. În urmãtorul registru este pictatã Nunta din Cana Galileii, iar pe al treilea registru sînt zugrãviþi sfinþi mucenici ºi muceniþe.

Pronaosul este pictat cu precãdere înfãþiºîndu-i pe sfinþii cuvioºi ºi sfintele cuvioase. Deasupra sînt boltirile a numeroase arce, ce sprijinã turla pronaosului. La rîndul lor, arcele se sprijinã pe capitelurile a patru stîlpi înalþi, sculptaþi cu caneluri în torsadã. Baza acestor coloane este ornamentatã cu sculpturi dispuse în douã registre, de dimensiuni inegale. Capitelurile lor sînt compozite, cu volute ionice ºi abundenþã vegetalã, cu tulpine împletite între ele. Turla de pe pronaos este, în prezent, cea proiectatã iniþial de cãtre constructorii brâncoveni ºi adusã dupã mai multe modificãri la actuala linie, de cãtre arhitecþii contemporani, care au înlãturat ceea ce era în contradicþie cu stilul proiectat, dupã dorinþele ctitorului bisericii. În forma actualã, turla de pe pronaos se încadreazã în armonia arhitecturalã generalã a întregului sfînt lãcaº. Este înaltã de aproximativ 10 metri, cu un diametru la bazã de 7 metri. Raportatã la masivitatea construcþiei, ea pare zveltã ºi uºoarã, pusã pe extradosul a patru arce boltite, asemenea unor curcubee de piatrã.

La joncþiunea celor patru arce cu circumferinþa bazei turlei s-au creat patru suprafeþe pandantive de formã triunghiularã, propice pictãrii unor portrete de sfinþi.

Cilindrul vertical al turlei este alcãtuit din douã segmente, delimitate printr-un profil inelar, ornamentat cu frunze de stejar dispuse în spiralã pe toatã circumferinþa inelului, ce constituie, în sine, un ornament arhitectonic.

La rîndul sãu, acest ornament se constituie ca bazã a pãrþii superioare a turlei, al cãrei diametru este în uºoarã descreºtere, fiind segmentatã vertical de opt ferestre înguste ºi înalte. Deasupra acestui al doilea cilindru al turlei este aºezatã cupola, de formã uºor aplatizatã datoritã razei sale mãrite, calculatã de proiectant pentru

CEI MAI IMPORTANÞI SFINÞI AI RELIGIEI ORTODOXE

Sfîntul Vasile, pãzitor de duhuri rele Sfîntul Vasile, unul dintre sfinþii care au fãcut minunile cele mai mari, considerat pãzitor de duhuri rele, este serbat în prima zi din noul an, cînd, potrivit tradiþiei, dacã ninge, anul va fi unul îmbelºugat, iar dacã este senin ºi geros, oamenii vor fi sãnãtoºi. Sfîntul Vasile cel Mare a trãit între anii 330 ºi 379, în vremea împãratului Constantin. Sfîntul Vasile s-a nãscut în Cezareea Capadociei, din pãrinþi credincioºi ºi înstãriþi, Emilia ºi Vasile, tatãl sãu fiind dascãl în cetate. Iubitor de învãþãturã ºi înzestrat pentru carte, Sfîntul Vasile ºi-a îmbogãþit cunoºtinþele învãþînd în ºcolile din Cezareea, Byzanþ ºi Atena, la cea din urmã cunoscîndu-l pe Sfîntul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strînsã prietenie. A fost înãlþat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru bisericã. Sfîntul Vasile este unul dintre sfinþii care au fãcut minunile cele mai mari. El este primul ierarh care a întemeiat, pe lînga biserici, aziluri ºi spitale pentru sãraci, leprozerie ºi un aºezãmînt pentru recuperarea prostituatelor. A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379, cînd încã nu împlinise 50

de ani, intrînd în istoria creºtinã cu numele de Sfîntul Vasile cel Mare.

Tradiþii ºi obiceiuri de Sfîntul Vasile În tradiþia românilor, Anul Nou, întîmpinat, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, se mai numeºte Revelion sau seara Sfîntului Vasile.

Se spune cã în noaptea de Sfîntul Vasile cerul se deschide de trei ori pentru cîte o clipã. De asemenea, se spune cã pe Isus Christos îl cheamã Vasile: Isus Christos s-a nãscut de Crãciun, iar la o sãptãmînã, de Sfîntul Vasile, a fost botezat în legea cea veche ºi a primit numele Vasile. Numele Christos (creºtin) i-a fost pus la vîrsta de 30 de ani, cînd a fost botezat. În tradiþia popularã, se spune cã Sfîntul Vasile s-a rugat de Dumnezeu sã-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintîi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfîntul Vasile a luat un clopoþel, i-a legat la toartã o crenguþã de busuioc ºi s-a suit la Dumnezeu sã-i ureze lucruri bune.

De aceea, de Sfîntul Vasile existã obiceiul de a ura. În ziua de Anul Nou, copiii umblã cu Sorcova din casã în

Se-aºterne toamna tristã printre ploi ªi frunze reci se-aºazã peste noi, Iar soarele se pierde-n depãrtãri Cãci doarme acum deasupra multor mãri... ªi pleacã munþii-ntorºi înspre amurg Sã hiberneze unde stele curg, Spre ceruri luminate-n curcubeu Cãci rãsãritul este-n apogeu...

Se uitã toamna peste mãri ºi þãri Sã privegheze iarna-n depãrtãri, Douã surori se-alint-a cîta oarã?

Cu gelozie privesc spre primãvarã...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã Corneliu, centurionul roman, era un bãrbat bogat ºi de descendenþã nobilã. El avea o poziþie de încredere ºi cinste. Pãgîn în ceea ce priveºte naºterea, pregãtirea ºi educaþia, prin legãturile sale cu evreii, cãpãtase o cunoaºtere a adevãratului Dumnezeu ºi I s-a închinat, arãtînd sinceritatea credinþei sale prin mila faþã de cei sãraci. ,,El fãcea multe milostenii norodului ºi se ruga totdeauna lui Dumnezeu“ (Fapte 10,2). Corneliu nu cunoºtea Evanghelia aºa cum fusese descoperitã în viaþa ºi moartea lui Christos, dar Dumnezeu i-a trimis o solie direct din cer ºi, printr-o altã solie, l-a trimis pe apostolul Pavel sã-l viziteze ºi sã-l instruiascã. Corneliu nu se alãturase bisericii iudaice, pentru cã ar fi fost privit de cãtre rabini ca fiind pãgîn ºi necurat; dar Dumnezeu i-a citit în inimã sinceritatea ºi a trimis mesageri de la tronul Sãu, ca sã se alãture slujitorului Sãu de pe pãmînt, în lucrarea sa de a duce vestea cea bunã acestui ofiþer roman. ªi astãzi Dumnezeu cautã suflete în acelaºi fel, atît printre cei mari, cît ºi printre cei de condiþie umilã.

Existã mulþi asemenea lui Corneliu, oameni pe care El doreºte sã-i aducã în legãturã cu biserica Sa. Aceºtia simpatizeazã cu poporul Domnului. Dar legãturile pe care le au cu lumea îi þin cu putere. Aceºti oameni au nevoie de curaj moral pentru a lua poziþie alãturi de cei de condiþie umilã. Ar trebui depus un efort deosebit pentru aceste suflete, care se aflã într-un aºa de mare pericol din cauza rãspunderilor ºi relaþiilor lor.

G. WHITE a sugera imaginea bolþii cereºti. Întreaga construcþie, inclusiv cele patru arce largi, pandantive, este prelungitã în jos ºi sprijinitã pe patru coloane puternice de piatrã, sculptate în torsadã rãsucitã. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU casã, în special pe la cunoscuþi, urîndu-le viaþã lungã, sãnãtate ºi prosperitate. Sorcova era confecþionatã, la început, din una sau mai multe rãmurele de pomi fructiferi (mãr, pãr, viºin, prun), sau de trandafir, tãiate ºi puse în apã la înmugurit ºi înflorit în ziua de Sfîntul Andrei (30 noiembrie) sau de Moº Nicolae (6 decembrie). Apoi, sorcova a început sã fie realizatã dintr-o nuia cu rãmurele împodobite cu fire colorate de lînã, cu betealã ºi cu un fir de busuioc în vîrf. În Bucovina, sorcova are ataºat un colopoþel. Copiii, dupã ce îºi sorcovesc pãrinþi ºi rudele apropiate, pornesc, cîte doi-trei, colindatul prin vecini. În timpul uratului, aceºtia ating ritmic cu Sorcova uºa sau fereastra, dacã se colindã afarã, sau corpul gazdelor, dacã se colindã înãuntru.

Dupã terminarea colindatului, Sorcova se pãstreazã peste an, ca un lucru sfînt, agãþatã de peretele de la rãsãrit al casei, la icoanã sau în alt loc curat al gospodãriei.

Un alt obicei este cel al Dezlegãrii Anului. Grupuri mici sau cete de feciori dezleagã anul ºi rodul colindînd pe uliþe, iar vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop înlãturarea forþelor malefice: seceta, tãciunele de grîu, insectele ºi animalele dãunãtoare recoltei. De asemenea, feciorii dezleagã ºi cununiile, cu un descîntec: „Slobozim cîºlegiile/ Sã mãritãm fetele/ Umblaþi, feciori,/ Sã fie peþitori“.

Tradiþia popularã spune cã de Anul Nou se înnoiesc toate ºi de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an sã-ºi punã un gînd bun, ca sã le meargã bine tot anul: „Atunci sã te pãzeºti sã nu te superi, sã nu te sfãdeºti, sã fii vesel ºi tot anul aºa vei fi“.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Un trib izolat din Amazon ia primul contact cu lumea exterioarã Sînt oameni a cãror existenþã în jungla amazonianã este, adesea, negatã, în special de traficanþii de droguri, de petroliºti sau de cei care practicã exploatarea forestierã ilegalã ºi care fac bani grei de pe urma pãmîntului locuit de sute, dacã nu de mii de ani de indigeni.

Dar, în urmã cu ceva timp, o lume întreagã a putut urmãri primul contact al membrilor unui astfel de trib izolat cu oamenii civilizaþi. Întîlnirea a avut loc în apropiere de rîul Envira, de la graniþa dintre Peru ºi Brazilia. Cel mai probabil, cei 7 indieni au fost forþaþi sã fugã de pe partea peruvianã a frontierei, în urma unei confruntãri violente cu strãinii înarmaþi, care le-au incendiat casele ºi le-au împuºcat rudele vîrstnice. Deºi trãiesc izolaþi, ei au ieºit din pãdurile tropicale din Peru pentru a cãuta ajutor, dupã ce au cãzut victimele unui atac violent al traficanþilor de droguri ºi al defriºãrilor ilegale, rãmînînd, astfel, fãrã locuinþe. Înarmaþi cu suliþe ºi arcuri uriaºe ºi aproape dezbrãcaþi, bãºtinaºii vorbeau într-o limbã care face parte din grupul lingvistic panoan, înþeleasã de un membru al tribului local Jaminawa, care a menþionat cã au folosit cuvinte care înseamnã „bun“ ºi cã s-au plîns de foame. Doi dintre membrii tribului au traversat rîul ºi au acceptat cîteva banane oferite de delegaþia trimisã de Departamentul pentru Afaceri indigene din Brazilia (Funai).

ALINA VASILE

Cea mai mare greºealã din istoria ºtiinþei ªtiinþa este una dintre cele mai remarcabile inovaþii ale omenirii. Aceasta a fost o sursã de inspiraþie ºi înþelegere a schimbãrilor sociale, economice ºi medicale. Însã, unele descoperiri au adus mai multe distrugeri decît beneficii. Una dintre cele mai mari greºeli din istoria ºtiinþei a fost împãrþirea oamenilor în diferite rase. Teoria a stat la baza unor acte barbare, a sclavismului ºi a genocidurilor. În prezent, este utilizatã pentru explicarea inegalitãþilor sociale.

Rasele umane au fost inventate de antropologi precum Johann Friedrich Blumenbach, în Secolul XVIII, pentru clasificarea noilor grupuri de oameni descoperite ºi exploatate în timpul expansiunii colonialismului european.

De la început, natura subiectivã a clasificãrii rasei a fost recunoscutã la nivel global. În mare parte, rasa era justificatã prin diferenþele culturale ºi de limbã dintre grupurile de

MOZAIC oameni, ºi nu prin diferenþele biologice. Pînã în Secolul XX, existenþa raselor a fost consideratã ca un drept natural, deoarece antropologii doreau sã explice, din punct de vedere biologic, diferenþele psihologice, inclusiv inteligenþa, educaþia ºi diferenþele socio-economice dintre grupurile de oameni. Unul dintre criticii teoriei rasiale a fost antropologul american Ashley Montagu, care scria, în 1941, ,,aceastã omletã numitã «rasã» nu poate exista în afara statisticilor la care a fost redusã de imaginaþia antropologilor“. În prezent, în cadrul unui studiu care a implicat mai mult de 3.000 de antropologi, aceºtia au rãspuns la anumite subiecte referitoare la existenþa realã a rasei, rolul acesteia în medicinã, în testele genetice ºi utilizarea termenului în prezent. Afirmaþia ,,populaþia umanã poate fi subîmpãrþitã în rase biologice“ a fost contrazisã cu un procent de 86%. Totodatã, afirmaþia ,,categoriile rasiale sînt determinate biologic“ a fost infirmatã de antropologi cu un procent de 88%. În urma studiului, nu se poate spune cã existã un consens între antropologi asupra faptului cã rasele nu sînt reale.

Sursa: ILF SCIENCE

Un triunghi bizar care a apãrut în Australia nedumereºte oamenii de ºtiinþã Un marcaj ciudat, în formã de triunghi, a fost observat cu ajutorul sateliþilor pe un cîmp de pe coasta esticã a Australiei.

Experþii îºi pun întrebarea dacã acesta este sau nu realizat de mîna omului.

Triunghiul este echilateral, avînd latura de 350 picioare (aproximativ 106 metri), iar în interiorul acestuia se remarcã un model regulat.

Cu toate cã imaginile de pe satelit sînt clare, la faþa locului nu s-a putut observa nimic, în aceeaºi zonã fiind ºi un parc de turbine eoliene. Existã posibilitatea ca imaginea de pe satelit sã fi fost faza incipientã a parcului de eoliene în care se testa fezabilitatea acelei zone.

Totuºi, au fost înregistrate anumite evenimente, cum ar fi blocarea sistemelor electronice ale avioanelor care au trecut pe deasupra acestei zone, dar fãrã vreun accident major.

De asemenea, similitudinea cu Triunghiul Bermudelor este izbitoare, acesta aflîndu-se chiar pe partea opusã a Planetei. Experþii emit ipoteza existenþei unui fenomen al cîmpului magnetic al Planetei necunoscut pînã acum, argumentînd afirmaþiile fãcute prin evenimentele bizare întîmplate în ambele emisfere ale Terrei.

Sursa: SCIENCE CHANNEL

Reginele desfrîurilor din lumea anticã (3) Ciudãþeniile strãmoºilor noºtri, relatate de turci „Femeile uºuratice prinse sînt duse pe o insulã ºi lãsate dezbrãcate, încît mor din pricina þînþarilor”. Strãmoºii noºtri aveau voievozi cumpliþi, femeile le erau frumoase, dar multe dintre ele uºuratice, iar „ghiaurii” erau rãi din fire. Sînt cîteva dintre descrierile pe care cronicarii turci din secolele trecute le ofereau locuitorilor Moldovei, Munteniei ºi Transilvaniei. Mãrturiile istoricilor otomani din anii Evului Mediu prezintã detalii inedite despre viaþa strãmoºilor noºtri.

Cea mai simplã metodã prin care femeile ascundeau pierderea virginitãþii Numeroase scrieri din Evul Mediu aratã cît de preþuitã era virginitatea femeilor în secolele trecute, dar ºi cum, o datã pierdutã, acestea încercau sã ascundã soþilor lor faptul cã nu mai erau fecioare. O serie de reþete ciudate erau folosite de femei în dorinþa de a-ºi masca pierderea virginitãþii.

Reþeta idealã pentru pofta de sex ºi vigoarea bãrbaþilor din Evul Mediu Ce alimente banale formau atunci „viagra“? Un savant din Secolul al IX-lea, cunoscut prin lucrãrile sale în întreaga Europã medievalã, a fost autorul unora dintre cele mai populare reþete menite sã trateze problemele de naturã sexualã din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reþetele pentru refacerea virginitãþii ºi orgasme fãrã sfîrºit, secretele contesei care a revoluþionat viaþa sexualã în Evul Mediu, femeile din Evul Mediu care aflau cum pot redeveni fecioare, dacã foloseau poþiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza, sînt doar cîteva subiecte intens dezbãtute în paginile unor lucrãri celebre. Celebra autoare a unei lucrãri ºtiinþifice dedicatã performanþelor sexuale ºi modului de redobîndire a virginitãþii a intrat în istorie datoritã reþetelor sale controversate.

Sfîrºit DANIEL GUÞÃ

FENOMENE BIZARE

Vise premonitorii Într-o dimineaþã de iulie a anului 1952, potrivit unui caz aflat în dosarele deþinute de Louisa E. Rhine, o femeie din New Jersey a încercat sã evite moartea unui copil care îi apãruse într-o viziune „precognitivã”. În aceastã pãtrundere în viitor, care a avut loc pe cînd femeia se odihnea într-o încãpere întunecatã, ea a asistat la deznodãmîntul unui teribil accident rutier. Un copil fusese ucis ºi zãcea pe stradã, acoperit cu o pînzã. Din aceastã cauzã, ea nu putuse identifica victima.

Dimineaþa, femeia i-a povestit vecinei despre straniul sãu vis ºi a implorat-o sã-ºi supravegheze atentã fiul, în vîrstã de 5 ani.

Apoi i-a telefonat unuia dintre fiii ei, care locuia într-un cartier aglomerat al oraºului ºi l-a sfãtuit sã aibã mare grijã de cei doi copii mici ai lui. Ea mai avea un fiu, care locuia într-un sat, dar n-a simþit nevoia sã-l mai avertizeze ºi pe acela sã fie atent la trafic. ªi totuºi, chiar fiica acestuia, micuþa Kathy, avea sã moarã în aceeaºi zi, accidentatã de un camion. Încã un exemplu, preluat din arhivele Louisei Rhine: o tînãrã din statul Washington ºi-a trezit soþul, într-o noapte, ºi i-a povestit visul teribil pe care-l avusese. Ea vãzuse un imens candelabru ornamental, aflat deasupra pãtuþului copilului, cãzînd din tavan ºi zdrobindu-l pe micuþ. În vis se fãcea cã, alergînd, alertatã de zgomot, pentru a vedea ce se întîmplase, ea remarcase cã acele orologiului de pe mãsuþa de toaletã arãtau ora 4,35.

MOZAIC Sfatul medicului Cum se trateazã hernia de disc?

Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare DR. TAREK NAZER în Medicina Sportivã.

Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate, în mare parte, de CNAS. Alegerea corectã a tratamentului herniei de disc nu depinde doar de cît de avansatã se vede pe RMN, ci ºi de alte aspecte, cum ar fi: * Durerile ºi simptomele pe care le prezintã; * Vîrsta pacientului; * Activitatea pe care o desfãºoarã zilnic; * Agravarea simptomelor sau apariþia altora noi.

Majoritatea cazurilor de hernie discalã sînt tratate nechirurgical, cele mai folosite metode de tratament conservativ fiind: Repausul relativ ºi reducerea activitãþilor fizice intense Primul tratament în hernia de disc constã în reducerea suprasolicitãrii, pentru a ajuta la reducerea simptomelor; aceasta constã în reducerea orelor de ortostatism sau a statului în aceeaºi poziþie ore întregi pe scaun, oprirea activitãþiilor sportive de contact sau a ridicãrii de greutãþi.

Aplicaþiile reci ºi calde Aplicaþiile reci, cît ºi cele calde ajutã la reducerea durerii ºi a inflamaþiei, la relaxarea muºchilor coloanei ºi creºte mobilitatea.

Kinetoterapia este indicatã în anumite situaþii pentru întãrirea muºchilor ºi reducerea presiunii intervertebrale.

Medicamentele antiinflamatoare Antiinflamatoarele nesteroidiene ajutã la reducerea durerii, dar ºi a inflamaþiei, care creºte mobilitatea articularã, însã este foarte important sã nu depãºim doza recomandatã de medic ºi sã administrãm pastilele pentru protecþie gastricã în acelaºi timp. Opioidele ajutã la reducerea durerii ºi se pot asocia cu relaxante musculare, care reduc semnificativ durerea.

Infiltraþiile în coloanã cu diferite substanþe pot ajuta la reducerea durerii ºi a inflamaþiei locale.

Tratamentul chirurgical este recomandat atunci cînd toate celelalte metode de tratament nu sînt eficiente, sau atunci cînd existã simptome neurologice de compresie avansatã. www.artroscopiedegenunchi.ro Soþul a rîs de acest vis, s-a întors pe partea cealaltã ºi a adormit imediat. Deºi se simþea jenatã sã acþioneze pradã fricii, tînãra s-a dat jos din pat, a intrat în camera copilului ºi a revenit cu acesta în braþe. Abia dupã ce l-a pus pe bebeluºul adormit între ea ºi soþ, a reuºit sã adoarmã.

Cîteva ore mai tîrziu, soþii au fost treziþi de un zgomot infernal, provenit din camera copilului, iar cei doi au vãzut, uluiþi, cã acel candelabru cãzuse, exact ca în vis, pe pãtuþ. ªi tot ca în vis, ceasul arãta ora 4,35.

BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

Pag. a 10-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Lecturi la gura sobei (2) * Ultimele zile din viaþa lui Octavian Goga Istoricii literari de pretutindeni, cînd îºi propun sã reconstituie viaþa unor autori, în afara mãrturiilor familiei ºi ale prietenilor, recurg ºi la concursul oferit de alte persoane din preajma lor: secretari, dactilografe, medic personal, contabil. Exemplul cel mai edificator ni l-a oferit Georges Painter. În monografia sa consacratã lui Marcel Proust, el s-a folosit de memoriile unor servitori aflaþi în serviciul sãu. La fel au stat lucrurile ºi la noi. De exemplu, Vasile Dumitrescu, ºoferul lui Marin Preda. El a lãsat posteritãþii pagini interesante despre autorul ,,Moromeþilor”: tãierea porcului în curtea casei sale din Cotroceni; familia; drumurile la Casa Scriitorilor de la Mogoºoaia, unde lucra la cãrþile sale; desele reveniri la Siliºtea-Gumeºti etc. Puþinã lume a auzit de Simion Socaciu. Timp de 12 ani, el a fost valetul lui Octavian Goga ºi s-a ataºat profund de ,,poetul pãtimirii noastre”.

De la el ne-au rãmas mai multe însemnãri despre moartea acestuia, adnotate de Bucur Þincu ºi publicate în ,,Almanahul literar 1973”. ,,La începutul lunii mai 1938, am plecat de la Bucureºti la Ciucea, cu maºina, împreunã cu poetul, care se întorsese, de curînd, din strãinãtate. Doamna Veturia Goga rãmãsese în Bucureºti. La 4 mai, a doua zi dupã sosire, poetul manifesta cea mai bunã dispoziþie ºi stare de stãnãtate. Spre prînz, a plecat, însoþit de Nerva Hodoº cu soþia, la Cluj, pentru a lua masa la prietenul lor comun, avocatul Laurian Gabor. La întoarcere, pe la ora 17, poetul era foarte vesel, întrebîndu-mã de pregãtirile pentru masa de a doua zi, cînd trebuia sã soseascã în vizitã un principe de Bourbon. Pe cînd vorbeam la telefon cu staþia piscicolã Poeni, de la care aºteptam pãstrãvii pentru masa ce urma sã aibã loc, am auzit din salonul vecin o chemare insistentã ºi neobiºnuitã, care m-a neliniºtit. Am alergat acolo ºi l-am vãzut pe poet, la intrarea din salon în baie, alunecînd pe covor. Ultima lui exclamaþie articulatã a fost: «Cu mine aþi terminat!».

Parcã o aud ºi astãzi. Partea dreaptã a corpului îi era paralizatã. Era palid ºi a început sã vorbeascã incoerent.

Am desluºit cã îi chema pe soþie ºi pe medici. Toatã drama aceasta, al cãrei martor am fost numai eu, s-a petrecut în doar 10 minute.

Au sosit în grabã prietenii Alexandru Hodoº ºi Laurian Gabor, care erau în grãdinã. Apoi au sosit de la

Bucureºti, cu avionul, doamna Veturia ºi prof. Bazil Teodorescu, medicul curant al poetului, iar de la Cluj, profesorii dr. Iuliu Haþieganu ºi I. Minea. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia cerebralã era gravã ºi ireparabilã. În ziua de 6 mai s-a ivit ºi o congestie pulmonarã. Bolnavul se agita uºor, pãrea cã înþelege ce se petrece în jur, dar nu mai putea reacþiona. Cu mîna stîngã strîngea uºor colþul pernei. Cea dreaptã era total paralizatã. Agonia a durat douã zile, în consternarea soþiei, a rudelor apropiate din familia Constantin Bucºan ºi a numeroºilor prieteni care veniserã la vestea bolii grave a poetului. În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 ºi un sfert, s-a stins din viaþã. Avea numai 57 de ani.

Ce a urmat se ºtie din ziarele vremii, care au relatat, pe larg, înmormîntarea cu funeralii naþionale”.

* Jonathan Swift - ,,Hotãrîri pentru cînd voi fi bãtrîn” Pamfletar, umorist, gazetar ºi eseist, Jonathan Swift (1667-1745) este considerat drept unul dintre cei mai importanþi scriitori britanici din Secolele XVII-XVIII. El s-a impus în literatura universalã prin personajul Gulliver, pe care l-a plasat prin mai multe medii sociale imaginare – Þara piticilor, Þara uriaºilor sau Þara cailor.

Reprezentant de seamã al realismului ºi al iluminismului britanic, satiricul, nãscut la Dublin, a urmãrit sã punã în luminã ºi sã biciuiascã racilele înaltei societãþi britanice din vremea sa: imoralitatea, corupþia, demagogia ºi politicianismul, bigotismul, lãcomia.

Toate acestea au fost adunate ºi publicate în 1699, sub titlul ,,Hotãrîri pentru cînd voi fi bãtrîn”, lucrare din care redãm, în cele ce urmeazã, 17 cugetãri cu un pronunþat caracter moralizator, folositoare tinerei generaþii din vremea sa, ºi nu numai.

1. Sã nu mã însor cu o femeie tînãrã.

2. Sã nu mã întovãrãºesc cu cei tineri, decît în cazul în care compania mea e cu adevãrat doritã.

3. Sã nu fiu arþãgos, ursuz ori neîncrezãtor.

4. Sã nu dispreþuiesc înfãþiºãrile noului în inteligenþã, modã, oameni, rãzboi etc.

5. Sã nu fug dupã copii; sã-i las, cît de rar, sã se apropie de mine.

6. Sã nu povestesc mereu acelaºi lucru la toatã lumea.

7. Sã nu fiu hrãpãreþ.

8. Sã nu nesocotesc buna cuviinþã ºi curãþenie ºi sã nu mã las cuprins de îngãlare.

9. Sã nu mã arãt aspru cu tinerii, ci sã mã port cu îngãduinþã faþã de nebuniile ºi slãbiciunile vîrstei.

AMINTIRILE MARELUI REGIZOR AMERICAN JOHN HUSTON

Întîlnirile mele cu Hemingway (1) Am plecat în Cuba pentru a repera exterioarele filmului ,,Comoara din Siera Madre” (Premiul Oscar n.t.), împreunã cu Peter Viertel ºi soþia lui. Peter a aranjat întîlnirea cu Hemingway, care-l considera întrucîtva ca pe fiul sãu. Citea ºi critica tot ceea ce fãcea Paul ºi îi propusese chiar sã scrie o carte cu el.

Puþin înainte de a ajunge la Havana, m-am dus la „finca” (reºedinþa) în care locuia scriitorul, într-o micã localitate de lîngã San Francisco. Eram un mare admirator al operei lui Hemingway, dar acest prim contact a fost destul de dificil. Cel cãruia i se spunea Papà era circumspect faþã de noii veniþi. Ulterior, Peter mi-a spus cã-i pusese unele întrebãri în legãturã cu mine.

Era, însã, o gazdã perfectã. Ne-a invitat la bordul vaporului sãu, „Pilar”, care era ancorat într-un mic golf. A zãrit o bucatã de lemn care plutea pe apã, a luat puºca de calibru 22 cu tir lung ºi a tras, ratînd 3 din 5 lovituri. Eu sînt un þintaº destul de bun, dar am ratat toate cele cinci gloanþe.

Era în plinã varã, cu o cãldurã cumplitã, aºa cum se întîmplã, de obicei, în Cuba. Eram instalaþi la umbrã, cu bãuturi rãcoritoare la îndemînã, cînd Mary, soþia lui Hemingway, a observat ceva care se miºca în spatele dunelor de nisip. Era capul unei iguane imense. Papà a luat puºca ºi a tras, iguana a fãcut un salt; era limpede cã o lovise.

Papà se pregãtea sã se ducã s-o ia, dar soþia lui a protestat: - Rãmîi aici. Or sã se ducã Peter ºi John.

Dar a fost imposibil sã gãsim animalul. Nu erau decît urme de sînge pe pietriº, semn cã fusese atins. Dupã ce am cãutat timp de trei sferturi de orã, ne-am întors pe vapor înot. Hemingway nu s-a lãsat bãtut: un vînãtor trebuie sã-ºi culeagã întotdeauna prada. ªi-a luat din nou arma ºi a plecat în cãutarea ei.

Eram ancoraþi într-un loc nu prea adînc, care putea fi uºor traversat. În circa 20 de minute, a ajuns în locul unde vãzuse iguana. S-a apropiat, fãcînd cercuri din ce în ce mai mici, îl vedeam dispãrînd ºi reapãrînd în spatele

ALBUMUL CU POZE RARE

dunelor, ºi asta a durat cel puþin douã ore, sub un soare de plumb. Dar a gãsit iguana. A auzit-o ºuierînd în fundul unei gropi ºi i-a tras un glonte în cap. Apoi ne-a adus-o.

N-am vãzut niciodatã atîta perseverenþã ºi determinare.

Dupã cîteva zile, am deschis discuþia despre box.

Peter îmi mãrturisise cã Papà se îndoia cã aº putea fi un bun boxer. Eram, spunea el, prea uºor pentru înãlþimea mea. Mã jignise. Am luat o pereche de mãnuºi ºi i-am întins altã pereche lui Hemingway.

- Începem, Papà?

Voiam sã vãd cum se apãra.

- Mi s-a spus cã ºtii sã boxezi, a spus el. Cu braþe atît de lungi, n-ai decît sã mã þii la distanþã ºi sã-mi faci mutra zob, nu-i aºa?

Am protestat. Mary Hemingway a încercat sã intervinã, susþinutã de Peter. Dar Papà voia sã rãspundã provocãrii. S-a dus la baie sã-ºi ude faþa. Peter l-a urmat: - O sã-l zdrobesc - i-a spus Hemingway. În absenþa lor, Mary m-a implorat: - A fost foarte bolnav. Trebuie sã se menajeze.

Cînd Hemingway s-a întors, am spus cã abandonez.

Rãmînea cu laurii învingãtorului, într-un rãzboi... care nu avusese loc, ceea ce era mult mai înþelept. Am revenit în Cuba pentru a filma exterioarele ºi l-am revãzut adeseori pe Papà. Acum eram mai degajaþi unul faþã de celãlalt. Într-o zi, pe vapor, mi-a vorbit despre meseria sa. Mi-a spus cã nimic nu este mai fascinant decît a scrie, cînd cuvintele þîºnesc, cînd mîna se lasã condusã de gînd ºi cînd acesta se volatilizeazã. În ceea ce mã priveºte, scriind, nu simt bucurie decît atunci cînd, dupã ce mi-am lãsat proza deoparte pentru un timp, recitind-o, constat cã rezistã. Mã simt, atunci, mai ales uºurat. Dar ascultîndu-l pe Papà, mã gîndeam: dacã Hemingway o spune, înseamnã cã într-adevãr e fericit cînd scrie.

Douã zile mai tîrziu, tot pe vapor, îmi vorbea despre ceea ce ura cel mai mult pe lume:

Una din pasiunile scriitorului Ernest Hemingway a fost boxul, sport pe care l-a practicat din copilãrie. Se spunea cã pugilatul îi oferea satisfacþii mai mari chiar decît scrisul. El ºi-a amenajat un ring de box în propria locuinþã, invitîndu-ºi adeseori oaspeþii sã-i fie sparringpartners. În imagine, scriitorul, aflat în Africa, îºi încruciºeazã mãnuºile de box cu un localnic.

10. Sã nu mã las influenþat ºi sã nu-mi plec urechea la bîrfele viclene ale servitorimii ºi ale altora.

11. Sã nu fiu prea sãritor cu poveþele, neplictisindu-i decît pe cei care mi le-ar cere.

12. Sã rog pe cîþiva prieteni buni sã-mi spunã la ce hotãrîre sã renunþ ori pe care sã o nesocotesc, ºi în ce fel; ºi sã mã îndrept în consecinþã.

13. Sã nu vorbesc mult, sau despre mine.

14. Sã nu mã laud cu frumuseþea mea de altãdatã, cu puterea sau cu trecerea mea, în tinereþe, la femei etc.

15. Sã nu dau crezare mãgulirilor ori sã-mi închipui cã pot fi iubit de o femeie tînãrã: ,,Et eos qui herediatem captant odisee ac vitare” (Iar pe cei ce umblã dupã moºteniri sã-i urãsc ºi sã-i ocolesc).

16. Sã nu fiu încãpãþînat ºi îndãrãtnic.

17. Sã nu pretind cã pot sã îndeplinesc aceste hotãrîri, pentru ca nu cumva sã nu îndeplinesc nici una.

Sfîrºit PAUL SUDITU - Sã dansez... Doamne, e ºi mai cumplit decît sã scrii.

Am înregistrat aceastã mãrturisire cu oarecare satisfacþie.

Cred cã boala de care suferea Papà în acea epocã era mai ales psihicã. El se identifica întocmai cu colonelul, personajul din ,,Across the River and into the Trees”, la care lucra atunci. În mod evident, Hemingway era colonelul. Fapt de-a dreptul jenant, într-atît descrierea eroului sãu reflecta imaginea pe care ºi-o fãcea despre sine însuºi. Acel personaj trãia ultimele sale ore, deci Hemingway era în agonie. κi trãia rolul ca un actor.

Altã datã vorbeam despre rãzboi. Spusesem, probabil, ceva prea mãgulitor despre comportarea mea, pentru cã a fãcut urmãtoarea remarcã: - Ei, noi, ãºtilalþi, ne strãduim sã fim subtili. Ne lãudãm fãrã ruºine, ca eroii de altãdatã. Modestia e bunã pentru idioþi.

Marele fotoreporter Bob Capa ºi Hemingway legaserã prietenie în timpul rãzboiului din Spania, dar se certaserã în 1944, din motive care rãmãseserã obscure.

Unii susþineau cã Bob nu aprobase cãsãtoria cu Mary. „Nici vorbã” - a protestat Bob, care mi-a destãinuit adevãratul motiv.

Papà ºi cu el avansau spre Paris, în august ’44, nerãbdãtori sã ajungã acolo pentru a asista la eliberare.

Germanii bãteau în retragere, dar, pe ici, pe colo, rãmãseserã cuiburi de rezistenþã îndîrjitã. Li se semnalase unul, pe drumul pe care intenþionau s-o apuce. Bob ezita, dar Hemingway i-a lansat un fel de provocare: - Ei, vii cu mine, da sau nu?

Papà era în autoturism, Bob în jeep.

- Ia-o înainte, te urmez.

Era, într-adevãr, mai prudent sã avanseze, pãstrînd o distanþã de cîteva sute de metri între maºini.

Dupã un viraj, au vãzut un tanc german instalat pe o micã înãlþime ºi care-i avea în direcþia sa de tir. Un obuz cãzu în faþa maºinii lui Hemingway ºi ricoºã pe deasupra, fãrã a exploda. (va urma) Fragment din volumul ,,John Huston par John Huston”, 1982 (Traducere de COLETTE CORBU)

Pag. a 11-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (12) 28 decembrie 1991, ora 4,18 Cine meritã sã-mi clatine psihicul? Nimeni! Sã încercãm sã uitãm tot, într-un colþ de încãpere ºi sã ne lãsãm cuprinºi de vraja muzicii de sãrbãtori.

29 decembrie 1991, duminicã A iubi înseamnã a aduce bucurie altuia ºi nu þie, pentru a avea mulþumire ºi pace veºnicã în toatã viaþa, în tot sufletul tãu, în toatã fiinþa ta. Cred cã mai bine este sã te laºi iubit, decît sã iubeºti ºi sã nu fii iubit.

30 decembrie 1991 „Dacã existenþa ar avea un sens, sensul ei ar fi sã ne schimbãm, sã uitãm, sã începem întotdeauna altceva nou, neaºteptat ºi sã uitãm complet trecutul. E evident cã astfel va trebui sã fie viaþa. Dar nimeni nu e atent la ea”.

(Mircea Eliade).

prozaic spus. Mai poetic ar fi sunat dacã, în loc de cracã ziceam ram. Nu! Eu sînt o „prozã”, nu o „poezie”.

Fac faþã cursului evenimentelor. Lupt cu mine. Am dat telefoane ºi am primit. M-am dus ºi la Dana. Întîlnirile cu ea mã remonteazã.

7 ianuarie 1992 ...nu, nu trebuie sã ne agãþãm dorind cine ºtie ce. Cu cît îþi doreºti mai mult ceva, dacã nu e partea ta, care trebuie sã-ºi revinã, nu va veni! Dacã te încãpãþînezi insistînd, se poate întîmpla sã-þi fie foarte rãu. Apoi, începi sã te tîngui.

Aºadar, sã ne mulþumim cu ce putem avea. Desigur cã acest lucru l-au spus alþii înaintea mea. Avem de unde alege ºi avem libertatea de a alege ceea ce ne este accesibil.

Dorinþe? Ce risc! Gesturile cele mai simple sînt uneori cele mai importante! ªi asta o fi spus-o cineva înaintea mea!

Cred cã prima dragoste rãmîne întotdeauna singura cea mai adevãratã ºi sincerã. Omul se schimbã pe parcursul vieþii. Nu rãmîne acelaºi. Dar ºi prima dragoste poate fi înlocuitã cu o a doua.

12 ianuarie 1992 Am pãcãtuit mult prea mult ca sã mai am parte de fericire. Mã ocoleºte. Parcã orice gest fac se rãsfrînge împotriva mea. O prietenie m-ar salva, dacã aº avea-o.

N-o am. N-o pot avea. Sînt prea timidã. Am întîlnit un om. El se învîrtea în jurul meu, eu îi vorbeam de suferinþa mea pricinuitã din pierderea iubirilor mele. Mã admira atît de mult, dar de asta mi-am dat seama prea tîrziu, cînd, reîntîlnindu-l, era atît de fericit cã prietena pe care, de curînd, o cunoscuse „seamãnã” mult cu mine!!! Încã nu mi-a trecut. Încã nu te-am uitat. Te-am iubit o secundã. Cînd te-am iubit douã secunde, iar tu spuneai cã mã iubeºti, cît Pãmîntul, n-ai mai fost lîngã mine.

Ascult singurã muzica stelelor îndurerate. Richard Clayderman. Sufletul mi s-a fãcut mic cît o nucã.

Respir durere. Mã sufoc. „Tu, corb nemilos ºi rece,/ Înfruptã-te din mine,/ Cã eu am mai rãmas!“

31 decembrie 1991, ora 13,40 „S-a dus! ªi el s-a dus ultimul, singurul meu însoþitor, marele meu duºman.

Necunoscutul meu, Cãlãul meu dumnezeiesc!

Nu! Revino, cu toate chinurile pe care mi le dai, vino iarãºi la mine, singuraticule!

O, revino!

Toate pîrîurile lacrimilor mele curg Spre tine.

Ultima flacãrã a inimii mele, Spre tine arde.

O, revino, Tu, Dumnezeule necunoscut!

Durerea mea ºi cea din urmã fericire!”

(Nietzsche, înþeleptul meu iubit)

13 ianuarie 1992

ANUL 1992 4 ianuarie 1992 Straºnic! Straºnic început! Ce va voii sã fie?!!

Pe 31 decembrie am mai scris o poezie. Mie îmi place foarte mult cum am întitulat-o „...ca pe cracã”. E

Am învãþat la Anomie ºi mai am încã mult de studiat. Plînsul nu mã lasã în pace. Din nou îmi þine de urît Richard, cu pianul lui alb.

M-aud strigînd: Vreau sã ajung la stele! De ce am nevoie de un pãcãtos al Pãmîntului ca tine?! Moliile amintirilor m-au invadat, iar examenele îmi bat la uºã. Îmi ºterg lacrimile sã nu mã vadã mama, sã nu mã vadã tata. Dar ei ºtiu ce fac, mã simt. ªi, discreþi, fug de durerea mea. Încep sã mã rog, pentru tine, sã-þi fie bine þie ºi sã nu te atingã niciodatã suferinþa.

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Baluri mascate în Bucureºti (2) Un bal popular era Balul lui Ianoº, din Ciºmigiu, cum cobori dinspre Schitu Mãgureanu. Avea orchestrã formatã din 8 muzicanþi, ca la ,,Dulap”. Aici era trai, nu glumã! Eticheta nu stingherea pe nimeni: se putea veni oricum, chiar cu galoºii în picioare, chiar fãrã de cipici, chiar cu cãmaºa ruptã ºi cu gherocul plin de pete: „Sala-i luminatã/ Cu cinci lumînãri/ ªi toatã afumatã/ De fum de þigãri”.

La birt se gãseau pîrjoale, cîrnaþi ºi piftie. Veselia era mare, fiindcã vinul fierbea în oale ºi „Chiote s-aude/ Cale d-un conac,/ Muzica rãspunde,/ Tobaþi dã prin cap”. Se adunã mãºtile, care cu boccele, care cu scurteici, care cu ii grele (de podoabe, de alesãturi...) ºi cu caþaveici. Se joacã pe brînci „Polci ºi contradanþe,/ Polc-mazurca mare,/ ªotiºuri ºi valþe...”.

A doua zi, toþi se înfiinþeazã, din nou, la bal. Clientela e formatã din „Slugi din prãvãlii,/ De pe Lipscani,/ Cizmari, vizitii,/ Bãrbieri ºi bãcani;/ ªi fete sãrace/ Ce nau de mîncare/ Care vor sã joace/ Cît e noaptea mare./ Fete pãcãtoase/ Care ºed prin hanuri/ ªi-aleargã voioase/ Sã joace la baluri”.

La acelaºi nivel cu balul de la Ianoº era ºi Balul lui Luca, de la „Noua Vienã”, local care mai purta ºi numele de „Gasthaus zum Engel” (Hotelul La înger), situat, de asemenea, în grãdina Ciºmigiului. ªi acesta avea reputaþia unui „bal de gîlceavã”.

Balul de la „Salcia pletoasã“ era în spatele fînãriei Comisiei de Albastru, pe Uliþa Flãmînda.

Intrarea se fãcea printr-o sãliþã strîmtã ºi întunecoasã, care ducea pînã în bufetul balului. Bufetul însuºi era o cãmãruþã de doar 4 stînjeni pãtraþi, din care mai mult de jumãtate era ocupatã de o masã

rotundã. Într-un colþ, se afla un cotlonaº, unde un cafegiu în cãmaºã ºi-n pantaloni fãcea cafele ºi ceaiuri.

Sala - „mãreaþa salã”, cum o ironizeazã autorul - era formatã din douã odãi între care fusese spart peretele, pentru a face din douã chiliuþe una, ºi era luminatã de douã lãmpi ºi patru luminãri.

Orchestra era compusã din 5 muzicanþi din Regimentul 3. Garderobã nu exista, fiecare þinîndu-ºi hainele ºi ºoºonii asupra sa. Cînd ºi cînd, se mai întîmpla sã

30 decembrie 1999. Amelia, alãturi de Andrei, proaspãt venit din Franþa. „ªi trecem prin durere.../ cu ochii închiºi/ mimãm fericirea ºi timpii uciºi/ trãim suferinþa/ crezînd cã credinþa/ ne macinã fiinþa.../ între ieri ºi azi“.

19 ianuarie 1992 Mã apasã singurãtatea. Inima îmi spune cã oriunde te-aº cãuta nu te-aº mai afla niciodatã. Te-am pierdut pentru totdeauna. ªi asta nu pentru cã þi-aº fi spus eu ceva care sã te ofenseze sau nu te iubeam sincer. Nu mã simt în eroare pentru o iubire atît de adevãratã! Cu ce am greºit?!

26 ianuarie 1992 Duminicã. Aproape am uitat ce bine mã simþeam în sfînta zi de duminicã. Ce liniºte, ce pace se pogora peste sufletul meu! Ce ai fãcut? Mi-ai furat cu tine duminicile? Dar pozele ºi filmele de la Sãrbãtorile petrecute la Praga unde sînt? Nu meritam sã le vãd ºi eu? A trecut un an. Dupã cum mã simt, cocoºatã de amintiri, parcã au trecut 10 ani de durere ºi lacrimi. Am învãþat continuu 12 ore pentru examene. Alte ore mã voi ruga lui Isus ºi Mãicuþei Maria. Mã vor scãpa de caznã. Iubirea curatã ne vine de la ei. Nu ne jignesc, nu ne ironizeazã ºi nu ne pãrãsesc. Le cer în genunchi iertare pentru rãtãcirea mea lumeascã. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

se poticneascã vreun dansator pe noroiul uscat de pe parchetul sãlii. În loc de altã costumaþie, se vedeau halate, scufe pe cap, ca la spital, ungureni ºi babe din vremea lui Mavrogheni.

Damele dansau în halate de noapte ºi cu voal pe ochi.

Dansurile înseºi erau: contra-danþ; „1, 2, 3”; polca; polca-mazurca; ºotiº; valþuri; chindia, brîul; ,,ca la uºa cortului” ºi „birul greu”. În altã odaie, la o masã lungã de lemn, neacoperitã, petreceau cei care nu jucau, bînd din cãni ºi din oale noi, nezmãlþuite, ca sã-ºi facã drum mai bine niºte porþii considerabile de curcan pe varzã. Veselia era mare ºi aici: oalele treceau de la gurã la gurã, bãutorii rãcneau la muzicanþi, care abia se mai desluºeau prin ceaþa fumului de tutun. Cine avea beþia tristã plîngea vremea de demult, pe duioºia cîntecelor din tinereþea de-a pururi trecutã; cine, însã, o avea cu arþag pocnea cu pumnii în masã de sãreau cãnile, dãdea cu oala de vin de-a azvîrlita, spãrgea cobza lãutarului ºi, încãierîndu-se cu vecinul, se lua la o sfîntã de bãtaie, care oprea tot balul în loc.

Sportivii potenþiali ai epocii se azvîrleau în mijlocul încãierãrii fãrã nici un interes de partidã, ci numai aºa, „de boalã”, ºi alaiul bãtãii nimerea pe scãri, de-a rostogolul, în stradã.

Ajunsã în rãcoarea nopþilor de iarnã, a vestitelor ierni bucureºtene, cu nãmeþi de zãpadã cît omul, ceata zurbagiilor îºi revenea. Se uitau unii la alþii, cãutau sã-ºi aducã aminte din ce se încãieraserã ºi, neaflînd pricina, porneau unii dupã alþii,

înapoi, pe scãri în sus, ca s-o ia de la început!...

Privindu-i de la distanþã, Nicolae Orãºanu va fi zîmbit în sinea lui de fiecare datã ºi va fi pornit mulþumit sã-ºi scrie reportajul în versuri sau în prozã.

Lui i-a plãcut sã-i zicã bombastic ,,Misterele mahalalelor”; de fapt, nu era nimic misterios în ele, fiindcã descriau un crîmpei din viaþa de toate zilele a Bucureºtilor de atunci.

Sfîrºit N. VÃTÃMANU (1973)

EPIGRAME Empatie Vezi la circuri, printre lei, Minunate maimuþele, Care - imitînd femei Se „maimuþãresc“ ºi ele.

„Întru credinþã…“ Sãraci lipiþi, dar plini de falã, Cu conturile cam slãbuþe, Noi facem Marea Catedralã, Iar cei bogaþi… „bisericuþe”.

Brâncuºianã Noi n-am ºtiut ce e smerenia, ªi Domnul nu ne-a prea iertat, Cã ne lipseºte Cuminþenia Pãmîntului… retrocedat.

ªoselele patriei Pornind la greu a construi În preafrumoasa noastrã þarã, Avem chiar viaducte ºi Autostrãzi… din cale-afarã.

NAE BUNDURI

România pitoreascã – fragmente – Pe Dunãre Porþile de Fier Soarele scapãtã spre asfinþit. Crestele munþilor par aprinse. Încet, se desfac ºi s-aºtern pe vãi perdele de umbrã. Înaintea noastrã, pe luciul plumburiu al apei, se iveºte-n curmeziº mai întîi o dungã, o coamã gãlbuie ºi creaþã. Ne apropiem de pragul gherdapurilor (loc îngust ºi stîncos de pe cursul unei ape).

Dunãrea începe sã vîjîie mînioasã - e un zbucium º-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste adîncimi se fac ochiuri mari, care rotesc în loc. Ici apa se scufundã, bolborosind, ca suptã de gura unei vîltori, colo se umflã, se burduºeºte ºi urlã fãcînd

Parcul Naþional al Porþilor de Fier

cã strigã, fiecare stîncã pare cã se miºcã.

Deodatã, apa lunecã de pe zãgazul colþuros ºi se întinde ca o pînzã. Lupta, nãprasnica luptã dintre cei doi uriaºi, care de aci încolo au a purta strãjile României, s-a încheiat. Munþii, învinºi, se dau la o parte. Zarea se deschide.

Din stînga, de sub curmãtura unui deal, vine rîul Bahna sã întîmpine, sã salute sosirea marelui fluviu la pragul þãrii, cu al cãrei pãmînt ºi destin se leagã pentru totdeauna.

Din ce depãrtãri scoboarã ºi cît a luptat Dunãrea ca sã strãbatã-ncoace! A trebuit sã spintece munþii, sã-ºi sape albia în piatrã de-a curmeziºul Carpaþilor. A bãtut, ºi „Porþile de Fier“ s-au deschis în faþa puterii eterne a valurilor ei. Acum, vuietul conteneºte - biruitoare, apa s-aºazã între maluri, potolitã, netedã ca o oglindã. Carpaþii îºi împing spre miazãnoapte înãlþimile învãlite în codru. Cîteva stînci curioase îºi mai ridicã, din desiºul verde, capetele pleºuve, ca ºi cum ar vrea sã mai priveascã o data la potopul acesta cãlãtor, cãruia nimic nu i-a putut sta împotrivã.

Ostrovul Mare. Ruine

clãbuci, bãtîndu-se de stînci care nu se vãd. Vaporul merge mai încet, mai cu pazã. Patru oameni stau la roata de la cîrma; amîndoi comandanþii sînt pe punte, în picioare, cu ochii aþintiþi înainte: trecem printre gherdapuri. Dunãrea mugeºte mai tare. Cu ochii închiºi, te-ai crede într-un codru pe-o vijelie cumplitã. Din fundul ei se-ntind, pe sub valuri, nenumãrate braþe de piatrã, gata s-apuce vasul ºi sã-l farme-n bucãþi la cea mai micã nebãgare de seamã. Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Carpaþilor cu Balcanii. Peste pumnii lor încleºtaþi, Dunãrea se aruncã furioasã, rupînd cu zgomot cele din urmã stãvilare care i se mai ridicã-n cale. ªi în vãlmãºagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare

E noapte - o noapte caldã, adîncã, liniºtitã. Nu se mai aude decît respirarea puternicã a maºinii ºi fîºîitul somnoros al apei. Luminile întîrziate ale satelor clipesc, ca niºte licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lîngã Ostrovul Mare. În bãtaia lunii, turla bisericii, satul, viile, pãdurea, toate au înfãþiºarea fantasticã a lucrurilor vãzute-n vis. Or fi ºtiind, oare, paºnicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au rãmas zidurile nãruite, valurile de pãmînt ºi cele patru metereze din preajma satului? Or fi bãnuind ei, vreodatã, cã, de pe monedele pe care le aflã cînd îºi sapã via sau ogorul, îi priveºte chipul unui împãrat roman ºi cã, sub vechile ruine, pe care-ºi întind nãvoadele la soare, dorm atîtea scumpe amintiri din Istoria Neamului lor? De la Severin pînã dincolo de Galaþi, mai toate satele ºi oraºele noastre de pe malul Dunãrii sînt ridicate pe ruine de acestea sfinte - ziduri surpate ºi mormane de moloz - rãmase de pe urma întinsei ºi glorioasei împãrãþii, ai cãrei legionari au vînzolit limanurile mãrilor ºi ascunzãtorile munþilor, zguduind pãmîntul sub tropotul cailor lor. Þãranii dunãreni - plugari, pescari, împletitori de rogojini - îºi întãresc temeliile caselor cu cãrãmizi scoase din vechile zidiri romane, admirabila simbolizare a închegãrii regatului român de azi, pe urmele ºi din vlãstarele celei mai frumoase ºi mai înfloritoare provincii romane, de acum 2.000 de ani aproape!

Cazanele Dunãrii

La Calafat Din vale de Gruia, în dreptul satului Pristolu, o lamã sclipitoare de oþel se-mplîntã-n malul drept. E rîul Timocului. Serbia rãmîne la Apus. Dunãrea, de-aci încolo, pune în faþa României o nouã vecinã Bulgaria. Pe-o depãrtare de 40 de kilometri, malurile nisipoase bat spre Rãsãrit, pînã la satul Cetatea, pe unde se îndoaie iarãºi un cot mare în þãrmul din stînga, scobit de valuri, pînã-n ºesul Maglavitului. E miezul nopþii. Slabe, tremurãtoare licãriri clipesc, ca niºte ochi somnoroºi, pe amîndouã malurile. Un muget lung, rãsunãtor, dã ecou

(1)

dumbrãvilor de pe ostroave. Vaporul se opreºte la Calafat. Oraºul doarme sub straja lunii. Casele, înºirate pe costiºa prãvãlitã spre Dunãre, îºi aºtern umbrele negre pe uliþele largi, tãcute, pustii. Schela (port) de grîne în timp de liniºte, cetate de apãrare-n rãzboi - Calafatul îºi are de mult paginile lui de suferinþe ºi de glorie în istoria þãrii. În zidurile caselor vechi se cunosc ºi azi urmele bombelor - aºa rãmîn pe trupul ostaºilor bãtrîni semnele rãzboaielor în care au dat vitejeºte piept cu moartea. Asupra acestui oraº s-au aruncat cele dintîi obuze turceºti în primãvara anului 1877, cînd rãzboiul nu era încã deschis, cînd România - liniºtitã în faþa furtunii care se pregãtea nu fãcea decît sã-ºi asigure paza graniþelor ei dunãrene. Dar la glasul tunurilor din Vidin, ca la un cîntec bãtrînesc, deºteptãtor de amintiri mãreþe, un dor adînc de luptã ºi de biruinþã tresãri în inimile ostaºilor din tabãra Calafatului. În ziua de 15 mai, pe cînd cele douã cetãþi îºi încercau puterile, aruncînduºi ghiulele peste valurile nepãsãtoare ale Dunãrii, un obuz cãzu ºi se sparse la cîþiva paºi înaintea domnitorului Carol. – „Ura!“, strigã voios tînãrul voievod, ridicîndu-ºi chipul în vînt; un „ura!“ puternic, mai rãsunãtor decît bubuitul tunurilor, izbucni din pieptul tuturor oºtenilor, ºi fanfarele regimentelor intonarã Imnul Naþional. Astfel salutau începutul rãzboiului aceia care, peste 8 luni, dupã minuni de vitejie, aveau sã intre, biruitori, în vechea cetate, care se grãbise sã le-arunce cele dintîi bombe, ºi la care, astãzi, priveºte cu falã vulturul de pe Monumentul Independenþei, întru amintirea acelei zile, în mijlocul oraºului Calafat.

Desa Vaporul luneca-ntre malurile joase, acoperite de sãlcii. Vãpaia lunii se fãrma de muchiile valurilor; ici ºi colo, pe luciul apei tremurau stropi de luminã.

Dunãrea, la vãrsarea Oltului De la Calafat, Dunãrea-ºi abate cursul spre Apus, tãind o curbã adîncã în þãrmul Bulgariei, pînã-n faþa satului Desa, de unde iarãºi se-ndreaptã spre Rãsãrit.

Gorgane rotunde, depãrtate unele de altele, se înºirã ca niºte strãji în largul zariºtei deschise. Noaptea e limpede, luminoasã, º-atîta liniºte e-n aer, cã frunzele nemiºcate ale sãlciilor îþi par înmãrmurite ca de-o vrajã. Aici, pe mãgurile Desei, ºi-au întins corturile, în vara anului 1877, escadroanele Olteniei, în aºteptarea rãzboiului. Nici nu se putea alege un loc mai nemerit pentru a pregãti la fapte vitejeºti inimile acelora care, peste douã luni, aveau sã se arunce cu pieptul deschis în foc ºi-n grindina de gloanþe pentru mîntuirea ºi-nãlþarea patriei lor. De jos, din marginea satului, ruinele unei cetãþi romane le spuneau din ce viþã strãlucitã-ºi trag neamul; iar în faþa lor, peste zãvoaiele de plopi ºi sãlcii de pe malul Dunãrii, se întindea cîmpia pe care, cu 300 de ani înainte, Mihai Viteazul, spãrgînd duiumul oºtilor turceºti ºi, ca o vijelie nãprasnicã, spulberînd steagurile verzi de pe pãmîntul þãrii lui, gonea dîra de sînge ºi de turbane risipite pînã-n vãgãunile Balcanilor.

Defileul Jiului

Gura Jiului. Bechetul. Celeiul Se crapã de ziuã. Negurile Dunãrii împiedicã vederea malurilor. Privirile ostenesc cãutînd în deºert un punct de sprijin dincolo de zãrile apei pare c-am pluti în largul mãrii. Dar iatã cã, dinspre Rãsãrit, un tanc se aprinde, ºi-n juru-i se desface-un rotocol de luminã alburie. Ceaþa se rupe-n pale argintii. Încet, de o parte ºi de alta, se dezvelesc malurile plecate sub pãduri de sãlcii. Stoluri de raþe sãlbatice îºi fîlfîie aripele greoaie pe deasupra apei.

Un brîu de oþel, sclipitor în bãtaia soarelui, taie lanurile din stînga. Este Jiul, copilul zburdalnic al munþilor, care-ºi goneºte undele limpezi peste ºesurile Olteniei, se prãbuºeºte urlînd în sãritoarea de la Zaval, ºi de aci, pãrãsindu-ºi vechea albie potmolitã de nisip, îºi sapã alta nouã pînã-n faþa ostrovului Copãniþa, unde intrã ºi se mistuie în valurile tulburii ale Dunãrii. Ne-apropiem de Bechet.

Cãsuþele albe, luminoase, ale satului se ivesc, una cîte una, de dupã perdelele de sãlcii. Ele par a fugi din marginea apei, gonite de amintirile rãzboaielor, speriate încã de viforul morþii, care de-atîtea ori ºi-a fãcut pod de gloanþe între cele douã þãrmuri. În faþã, pe malul drept, e Rahova - port bulgãresc - odinioarã cetate turceascã, pe zidurile cãreia de douã ori au fîlfîit biruitoare steagurile luptãtorilor români sub Mihai Viteazul, la 1595, ºi sub domnitorul Carol, la 1877. Razele soarelui bat pieziº, împrãºtiind solzi de aur pe-ncreþiturile apei. Vaporul lasã-n urmã o cãrare de spumã verzuie. Malul stîng se culcã, deschizînd ochiului priveliºti adînci în ºesurile Romanaþilor.

Iatã întinsa ºi strãlucitoarea Baltã a Potelului, vestitã pentru mulþimea ºi varietatea peºtilor ei. Iatã Celeiul - vechea Malva, Capitala Daciei Malvenze. Aici sînt ruinele celui mai mare ºi mai însemnat oraº din perioada tracicã; sub zidurile acestea zac scuticile Poporului Român de azi. Vase, statui ºi monede romane, dezgropate de sub paraginile Malvei, dînd la o parte negurile timpului, vin ºi urzesc, cu mãrturiile lor preþioase, începutul istoriei Neamului nostru.

Aici, la Celei, se vãd urmele podului pe care l-a durat

Constantin Daniel Rosenthal – Romania revoluþionarã

Constantin cel Mare peste Dunãre, pentru a pune în legãturã Dacia cu Moesia. De-aici, din valea Malvei, purcede „drumul lui Traian“, drum larg de piatrã, care trece prin Romula („Mica Romã“) ºi se-nfundã-n munþi. Pe calea asta veche, povestesc þãranii din Celei, se purta Craiul de rouã noaptea, pe lunã, între Dunãre ºi munte; º-odatã, pe cînd se-ntorcea devale, apucîndu-l ziua pe la locul unde-i acum satul Potopinu, cic-a întins soarele, care de mult îl cãuta, numai o raz-asupra lui ºi l-a bãut dintr-o sorbiturã. ª-atunci „Uriaºii“, care hãlãduiau în Malva, au pornit, ca stolurile de cocori, ºi s-au dus pe alte tãrîmuri, ºi-n urma lor s-au nãruit, de la sine, zidurile cetãþii, ºi toate s-au irosit, ca ºi cînd n-ar fi mai fost... Cine ºtie dacã, în aceastã închipuire a poporului, nu e rãsunetul depãrtat al pustiitoarelor invazii, în faþa cãrora, împãratul Aurelian, gingaºul „Crai de rouã“, a gãsit cã-i mai înþelept sã-ºi retragã legiunile din Dacia!

Islazul

Neam a rãmas legat de reînvietoarea miºcare de la '48, ºi þãranii din Islaz îl pomenesc cu drag în cîntecele lor: „Sã trãiascã popa ªapcã, Ne-a scãpat þara de clacã, ªi Goleºtii cîte trei, Cã ne-au dat cîte-un bordei“.

Giurgiu. Cãlugãrenii Sosim în faþa oraºului Giurgiu. Þãrmurile se depãrteazã. Din coºurile înalte ale fabricilor gîlgîie rotocoale negre de fum, care se risipesc molatic în zarea nesfîrºitã. Dunãrea, liniºtitã, largã are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. Un ºes neted, verde, rãsare în mijlocul apei. E Ostrovul San-Giorgio, pe care-a stat odinioarã un falnic castel, zidit de genovezi - stãpînitorii mãrilor de-acum 1.000 de ani. În dreptul acestei insule se-ntinde, pe cîmpia din stînga, Giurgiul - sentinela Capitalei la Dunãre - vechea ºi zbuciumata cetate, stãpînitã cînd de români, cînd de turci, bãtutã ºi pusã-n flãcãri cînd de unii, cînd de alþii, neºtiind, pînã pe la începutul acestui veac, cãrui Dumnezeu sã se închine, ºi cui, ºi-n ce limbã sã-ºi spunã durerile. În 500 de ani, ºi-a vãzut de 14 ori bisericile prefãcute în geamii: creºtinii trebuiau sã s-ascundã prin beciuri ca sã se poatã închina în legea lor. Pe aici ºi-a întins pod peste Dunãre, acum 300 de ani, bãtrînul ºi nebiruitul Sinan-paºa - spaima Creºtinãtãþii. El venea cu oaste multã ºi cu vîlvã mare, hotãrît sã sfarme - odatã

Soarele e sus. Tot cerul e de-un albastru strãlucitor. Ostroavele - grãdini plutitoare - îºi rãsfrîng în valuri rãchitele argintii. Din lunci rãsunã tãlãngi, fluiere s-aud doinind. În aerul cãldicel e un miros dulce de fîneaþã ºi de sulcinã. Pe dealuri, departe, tarlalele-nguste par niºte velinþe întinse la soare.

De-a lungul þãrmului stîng se-nºirã satele în lanþ; case mici, tupilate, bordeie acoperite cu sovar (papurã), ºi-n toate - un aer de umilinþã, de fricã, parcã stau gata s-o rupã de fugã. B ã t ã l i a d e l a C ã l u g ã r e n i Nimic din mãreþia uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. Pe-acolo, veacuri de liniºte ºi de siguranþã au îngãduit omului sã-ºi lege temeinic viaþa lui º-a urmaºilor lui de aceeaºi vatrã, deacelaºi colþ de pãmînt. Aici, pe valea Dunãrii, mereu au bîntuit rãzboaiele ºi nãvãlirile de barbari. Sute de ani au bãtut în pãrþile acestea vijeliile noroadelor flãmînde ºi pustiitoare, în urma cãrora doar grãmezile de cenuºã mai arãtau pe unde au stat gospodãrii ºi sate. Cine sã cugete la clãdiri nepieritoare pe-un pãmînt aºa de nesigur? Abia acum începe sã s-aºeze o viaþã mai statornicã de-a lungul acestui þãrm al Dunãrii, atît de des încercat cînd de foc, cînd de apã, cînd de înecul talazurilor de nisip purtate de vînturi. Trecem pentru totdeauna - stãvilarele române din poalele prin faþa Islazului, sat mare, frumos, aproape un Carpaþilor, cuibul acesta de viteji, care de-atîta timp orãºel, aºezat la vãrsarea Oltului în Dunãre. Aici stãteau strajã neadormitã la porþile Europei apusene ºi s-au sfinþit steagurile Revoluþiei de la 1848. Aici s-au nu lãsau puterea Semilunii sã-ºi întindã mai departe strîns întîi, s-au cuvîntat în faþa poporului conducãtorii valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea Neamului miºcãrii: Eliade, Magheru, Tel, Goleºtii. Afarã, în nostru, pe vremea aceea domn în Þara Româneascã Cîmpia lui Traian, numitã de atunci „Cîmpia era Mihai Viteazul, una dintre cele mai eroice figuri Regenerãrii“, pe pristolul înconjurat de fãclii aprinse din istoria omenirii. Vãzînd el ce potop de oaste vine strãluceau Crucea ºi Evanghelia - simbol de jertfã ºi asupra-i ºi cugetînd cã o luptã în cîmp deschis nu e cu de mîntuire. Norodul îngenuncheat, cîntecele putinþã, se retrase la cîteva ceasuri departe de Giurgiu, preoþilor îmbrãcaþi în odãjdii, lumina tremurãtoare a pe Valea Neajlovului, la locul numit Vadul Cãlugãfãcliilor în razele soarelui, zornãitul cãdelniþelor, renilor. Aici, drumul spre Bucureºti trecea printre douã fumul de tãmîie care se ridica în aer, toate dãdeau dealuri acoperite de pãduri. Valea era îngustã ºi clipelor acelora o mãreþie deosebit de sfîntã ºi de mlãºtinoasã. La intrare era un pod lung de lemn peste miºcãtoare. Inimile bãteau mai tare. Un sentiment bãltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul ºi se aºezã în nou, înãlþãtor, de evlavie, de încredere, strãbãtea strîmtoarea aceasta ca-ntr-o cetate. Puþini erau la numãr mulþimea. Se simþeau, toþi, mai buni, mai tari, gata ostaºii lui, dar inimoºi, încercaþi în lupte, cu multã iubire de orice jertfã, înfrãþiþi întru acelaºi cuget. Un alt de þarã, ºi hotãrîþi cu toþii a-ºi da scump viaþa. Împãrþiþi soare rãsãrise pe cer în ziua aceea de 9 iunie. în cete, aºteptau pe vrãjmaº ºi-ºi plãnuiau lovirile. A Frumoase ºi de neuitat sînt cuvintele inspirate pe patra zi, pe la namiezi, pîndarii de pe mãguri zãrirã care le-a rostit atunci, în ascultarea cuvioasã a noro- dinspre Giurgiu un nor mare de praf întunecînd vãzdului, preotul ªapcã, din Celei: „Dumnezeule al duhul. Pe la toacã, oastea marelui vizir, de 10 ori mai puterii ºi al dreptãþii, priveºte pe poporul tãu înge- numeroasã decît a lui Mihai, era împînzitã la Gura nuncheat înaintea Evangheliei ºi Crucii Tale. El nu Vadului, dincolo de pod. Din înfundãturile codrului, vrea alta decît dreptatea Ta; ascultã ºi binecuvînteazã românii îºi mãsurau vrãjmaºul cu care-aveau sã dea rugãciunea sa. Dã putere braþului sãu, ºi duºmanii piept a doua zi. Noaptea ºi-o petrecurã sfãtuind împreTãi vor pieri. Varsã în sînul lui curajul, în inima sa jurul focurilor. Cînd se luminã de ziuã, toþi erau în încrederea, ºi orînduiala în spiritul sãu. Dumnezeule picioare, nerãbdãtori, gata de luptã. Mãrimea primejdiei al lumilor, Tu, ce ai pus odinioarã stîlpul de foc îi înfierbîntã. Mihai se primbla printre ei. Privirea ºi povãþuitor lui Moise în pustiu, porunceºte ºi acum vorba lui dau sufletelor încredere ºi braþelor tãrie. „Cu îngerului Tãu sã se coboare în mijlocul nostru ºi sã inima, copii, ºi nu pierdeþi nici o miºcare. Gîndiþi-vã cã ne povãþuiascã întru cãile tale. Binecuvînteazã din în cumpãna bãrbãþiei voastre atîrnã, azi, destinele þãrii, înaltul cerurilor stindardele noastre, încoronate de mîndria ºi viitorul Neamului nostru!...“. (va urma) Crucea mult iubitului Tãu fiu, fã-le a se desfãºura pe ALEXANDRU VLAHUÞà (1901) drumul bunei orînduieli ºi al adevãratei glorii“...

Scriptorium.ro Numele acestui preot mare la suflet ºi iubitor de

Pag. a 14-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

EVENIMENTE EDITORIALE Ratio Sophia Autoarea acestei cãrþi, „Ratio Sophia“, pe numele ei Elena Petreºteanu, mi-a ieºit în cale cu ceva timp în urmã la o întîlnire cu foºtii colegi de liceu, nu întîmplãtor - pentru cã nimic nu este întîmplãtor pe lumea asta. Ceva mã trãgea ca un magnet spre acest eveniment, deºi nu participasem la celelalte întîlniri.

Am fost fericitã acolo, retrãiam anii de liceu, cu toatã nebunia lor. La un moment dat, în faþa unui coleg am vãzut o carte. Bineînþeles cã nu m-am putut stãpîni ºi am început sã o frunzãresc. Lectura este o pasiune a mea, de cînd eram copilã, deºi, la dorinþa tatei, am urmat un liceu de ºtiinþe reale, unde am ºi cunoscut-o pe Elena. Elena pãrea a fi dintre cei „tocilari“, cum le ziceam noi celor care învãþau foarte bine. Spre deosebire de mine, care eram pusã pe ºotii tot timpul ºi mã bucuram de simpatia colegilor, Elena era contemplativã, studioasã ºi serioasã.

Puþine erau momentele cînd o puteam prinde în „jocurile“ noastre.

Dupã doi ani de liceu, drumurile noastre s-au despãrþit, ºi iatã-ne acum, dupã aproape 35 de ani, din nou împreunã, dar în alt context. Elena a terminat cibernetica, o facultate foarte grea, la care se intra cu medii foarte mari ºi în care cu greu te puteai menþine. Mulþi chemaþi, puþini aleºi. Ea a fost printre cei merituoºi. Dar mai avea o pasiune ascunsã: cititul. Savura tot ce întîlnea, absorbind ca un burete tot ce o interesa.

Casa Poporului – Arc peste Timp Am luat parte, în data de 21 decembrie 2016, la lansarea cãrþii intitulate „Casa Poporului“. Într-o atmosferã caldã, primitoare, asiguratã de Librãria Mihail Sadoveanu, al cãrei spaþiu se aflã astãzi lîngã Librãria Mihai Eminescu, de la Universitate, amfitrioana a fost d-na Georgeta Munteanu.

Celebra Librãrie Mihail Sadoveanu, care pînã în luna decembrie putea fi gãsitã pe Bulevardul Magheru, din Capitalã, ºi-a gãsit o nouã casã, în februarie 2016, dupã ce a fost obligatã sã se mute din vecheiul spaþiu, în care a stat 65 de ani. Oficialii Companiei de Librãrii Bucureºti (CLB), cea mai longevivã reþea de librãrii din România, cu o istorie de aproape 66 de ani, au luat decizia de a nu lãsa marca „Librãria Mihail Sadoveanu” sã disparã ºi, deºi nu va mai putea fi gãsitã în sediul cunoscut de pe Bulevardul Magheru, din Capitalã, librãria în care ºi-au lansat cãrþile unii dintre cei mai mari scriitori, poeþi ºi publiciºti ai României, printre care ºi Corneliu Vadim Tudor, s-a mutat în Strada Edgar Quinet, colþ cu Strada Academiei, în locul Librãriei 88. Vechiul sediu a fost retrocedat de cãtre stat familiei Brãtianu. Aºadar, d-na Georgeta Munteanu a deschis aceastã frumoasã lansare, spunînd cîteva cuvinte elogioase la adresa celor prezenþi, dar ºi a celor dispãruþi dintre noi, dar care ºi-au gãsit loc prin reuºitele tablouri care pavoazeazã toþi pereþii sãlii unde am fost invitaþi.

Au luat cuvîntul, pe rînd, autorii cãrþii, dl. Marius Marinescu, dl. Adrian Eugen Cristea, dl. Mihai Bartoº ºi Cristina Mãrculeþ Petrescu, fiica arhitectei Anca Petrescu, datoritã cãreia aceastã carte a putut lua naºtere. A fost un travaliu greu de imaginat, pentru cã manuscrisul iniþial a trecut prin cîteva edituri, fiecare lãsîndu-ºi amprenta, în mod negativ, asupra ei. Din pãcate, foarte multe din fotografiile originale ºi din actele care au fost puse la dispoziþia tehnoredactorilor pentru a fi inserate în carte au dispãrut fãrã urmã, neputînd fi recuperate, pentru cã nu au fost date cu un proces-verbal, ci cu bunã înþelegere, nimeni negîndindu-se cã s-ar putea întîmpla asemenea lucruri. Din aceastã cauzã,

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (1) Etapa a doua postbelicã a þãrii, din anii 1966-1989, ca urmare a aplicãrii de cãtre stat, pe un plan mai larg, a strategiei economice naþionale de dezvoltare, orientatã spre creºtere ºi competitivitate, înfãptuitã într-un ritm accentuat, pe baza ºi cu aportul determinant al realizãrilor tehnicoºtiinþifice autohtone ºi al resurselor naþiunii noastre, poate fi consideratã ca o ,,epocã a construcþiilor”. La aceastã particularitate distinctã a acelor ani, cu semnificaþii aparte pentru evaluarea nivelului ºi performanþelor atinse de ºtiinþa, tehnologia, economia ºi viaþa social-culturalã a României, se cere a fi precizatã ºi o alta, tot atît de semnificativã, materi-

ªi a fost sã fie Studiul Matematicii Antice, din care s-a nãscut ceva mult mai mare, o viziune completã asupra lumii ºi dorinþa de a împãrtãºi ºi altora ceea ce ea a descoperit. În anul 2012, s-a pus serios pe treabã, culegînd informaþii, date, lãsîndu-ºi familia de multe ori pe plan secund. ªtia cã ceea ce „descoperise“ avea sã-i schimbe viaþa. ªi i-a schimbat-o. În 2014, vede lumina tiparului volumul „Cosmoza“, în care autoarea ne propune Iubirea Cosmicã, o teorie a compatibilitãþii dintre Dumnezeu ºi lume. Al doilea volum, „Ratio Sophia“, apãrut în 2016, pune în prim-plan teoria complementaritãþii. În aceastã a doua carte, Elena Petreºteanu cautã sã afle caracterul destinal al fiinþei umane, al individului.

Privitã prin ochii autoarei, matematica învãþatã de noi toþi în ºcoalã capãtã valenþe cosmice, dar este transpusã în metafore, în îmbinãri calde, care o scot din spectrul rece cu care sîntem obiºnuiþi. Spunem despre matematici cã sînt ºtiinþe exacte, ancorate în abstract, dar în viziunea Elenei Petreºteanu ele capãtã o altã luminã, fiind transpuse în imagini poetice clare, definite, care se întrepãtrund pentru a ne face sã reflectãm la ceea ce sîntem, de unde venim, cine ne sînt strãbunii ºi cum sîntem legaþi de ei.

Raportîndu-se la filosofi de renume, autoarea preia din mãiestria lor ºi se foloseºte de axiomele descoperite de ei pentru a-ºi prefigura ºi argumenta propriile axiome: despre viaþã, despre crearea ºi devenirea Universului, despre cum sînt toate împerecheate, începînd cu perechea Dumnezeu - lume.

Cu sinceritate spun cã n-am putut parcurge toatã cartea, mi-am ales 33 de capitole, care au fost pe înþelesul meu.

Trebuie sã ºtiþi cã nu este uºor sã compui o asemenea carte, cum nu este uºor nici s-o citeºti, dar îþi pune mintea la contribuþie ºi te obligã sã-þi foloseºti imaginaþia, ca pe un ochi al minþii, astfel fãcîndu-l sã se deschidã din ce în ce mai larg.

Ca ºi alþi critici, sînt de pãrere cã trebuie cititã cu creionul în mînã, subliniind aspecte importante, pentru ca apoi sã le pui cap la cap ºi sã poþi înþelege. Aº puncta doar cîteva din capitolele care mi-au reþinut atenþia, pentru a vã antrena sã o citiþi:

* Sîntem gînduri duse pînã la capãt; * El ºi Ea, împletiþi într-o coloanã vertebralã ce uneºte Cuibul cu Raiul; * Unu nedisociat ºi supremaþia imuabilitãþii ºi puritãþii; * Raportul cu sine, ca depãrtare de sine, pentru cunoaºtere de sine, prin relaþii; * Proporþia de Aur, o proporþie vie; * Întîietate, recunoºtinþã ºi nãdejde; * Liberul arbitru, putere a discernerii celor cernute; * Simþul inimii ºi spiritualizarea minþii mijlocitoare; * Raportul intuiþie/ imaginaþie; * Raportul inteligenþã/ înþelepciune; * Dobîndirea stãpînirii de sine; * Trinitatea fiinþei: un punct de siguranþã ºi douã grade de libertate; * Omul: mediator între divin ºi lume; * Calea strãlucirii Luminii interioare a omului.

Aºadar, acestea sînt cîteva din capitolele acestei cãrþi care poate captiva ºi hrãni orice minte dornicã de cunoaºterea de sine, fãcînd-o sã înþeleagã felul cum dorul miºcã lumea ºi sufletele, prin prisma logicii matematice, a fizicii, chiar ºi a teologiei, antropologiei, psihanalizei.

Cartea pe care v-o propun este o exprimare a faptului cã putem cu toþii sã atingem perfecþiunea, acel „infinitum“ care se ascunde în noi, trece prin noi, rãmîne pînã la capãt cu noi.

Sîntem fiinþe ale lui Dumnezeu într-o lume plinã de semnificaþii, care încã ne ascunde atîtea taine. Putem sã le descifrãm ºi cu ajutorul acestei cãrþi, care ne face sã ne minunãm cum funcþioneazã lumea dupã acelaºi mecanisme pe toate planurile ei: fizic, sufletesc, psihic, mental... trebuie doar sã o înþelegem, în toatã profunzimea ei, folosindu-ne de cheia pe care ne-o oferã, o adevãratã cheie iniþiaticã a cunoaºterii: înþelepciunea Raportului - Ratio Sophia.

Vã invit la lecturã, cãutaþi-o în librãrii, ºi, în mod sigur, veþi cîºtiga mult. A fost editatã sub atenta îngrijire a Editurii Eagle, în cadrul Colecþiei ªtiinþã ºi Cunoaºtere.

lucrarea în sine a avut mult de suferit, iar în ultimã instanþã, Editura PACO a reuºit sã o scoatã pe piaþã într-un timp record, spre mulþumirea autorilor.

Conþinutul cãrþii „Casa Poporului“ nu este rezultatul unei cercetãri ºtiinþifice, ci al unor documentãri personale ale autorilor, realizate pe parcursul multor ani de cãutãri. Însãºi Anca Petrescu, arhitectul Casei Poporului, a dorit sã compunã o carte despre munca sa la aceastã construcþie de o mare însemnãtate pentru Poporul Român, dar accidentul nefericit pe care l-a suferit ºi complicaþiile ulterioare, care au dus la moartea ei, au stopat acest proiect. Cristina Mãrculeþ Petrescu, fiica acesteia, a preluat ºtafeta ºi, împreunã cu Marius Marinescu, un apropiat al familiei, cu Adrian Eugen Cristea ºi cu Mihai Bartoº au încropit aceastã primã prezentare. Din cele spuse la lansare, vor urma ºi alte lucrãri, cu mult mai documentate ºi cu mult mai multe fotografii, care pot compune un album, cu o prezentare pe mãsurã. Cartea pune în valoare ansamblul format din mari construcþii, realizat în cea mai mare parte pînã în anul 1989, sub numele de Centrul Civic. Se avea în vedere ca, în Centrul Civic, sã-ºi desfãºoare activitãþile principalele instituþii ale statului, iar în Casa Poporului sã se gãseascã Comiteteul Central al Partidului Comunist Român, Consiliul de Stat ºi Consiliul de Miniºtri. Casa Poporului a fost înregistratã în „Cartea Recordurilor“ ca fiind a doua clãdire importantã din lume, dupã clãdirea Pentagonului, fiind apreciatã ca una dintre cele mai grele clãdiri. Autorii au vrut sã evidenþieze inteligenþa ºi capacitatea artisticã a creatorilor Casei Republicii, cum a fost numitã anterior, fãrã sã le scape aspectele cele mai importante de arhitecturã, ceea ce o face unicã în lume. Sute de specialiºti au lucrat, împreunã cu arhitecta Anca Petrescu, pentru a face pe plac cuplului prezidenþial Elena ºi Nicolae Ceauºescu. Au fost antrenate în acest mare proiect foarte multe întreprinderi, fiecare cu specificul ei, care au lucrat la foc continuu pentru realizarea

decoraþiunilor interioare. Armata a avut o contribuþie covîrºitoare, fiind aduºi la muncã soldaþi din toate colþurile þãrii. Mii de constructori, conduºi de inginerul Mihai Bartoº, au contribuit la ridicarea acestei impunãtoare construcþii.

Iatã cîteva cuvinte despre autori: * Colonel inginer Adrian Eugen Cristea. A fost ofiþer cu navigaþia ºi cu armele sub apã pe Distrugãtorul 21 ºi pe alte nave militare. Dupã 14 ani în domeniul Marinei, a fost transferat în Ministerul de Interne, devenind ofiþer de informaþii. * Inginer Marius Marinescu. Este absolvent al Facultãþii de Instalaþii din cadrul Institutului de Construcþii Bucureºti. ªi-a desfãºurat prima parte din activitate în Mina Anina, din judeþul Caraº-Severin, dupã care a fost numit director în cadrul Primãriei Municipiului Bucureºti. A fost senator din partea PRM în perioada 2004-2008. Este autorul a 12 legi împotriva actelor de corupþie, care au intrat în vigoare. Este preºedintele fondator al Federaþiei pentru Protecþia Animalelor, Mediului ºi Patrimoniului Cultural (Legea Marinescu). * Colonel (r) Mihail Bartoº. Ca ofiþer, dupã absolvirea studiilor de specialitate, a fost încadrat în Ministerul Forþelor Armate, unde a desfãºurat activitãþi în domeniul construcþiilor militare. A coordonat lucrãrile la numeroase construcþii importante de pe tot cuprinsul þãrii, inclusiv de la Casa Poporului. * Cristina Mãrculeþ Petrescu. Este doctorand în cadrul Facultãþii de Filosofie, anul III, Universitatea Bucureºti. A participat la conferinþe naþionale ºi internaþionale, susþinînd comunicãri ºtiinþifice pe tema filosofiei medievale. O intereseazã sociologia, antropologia culturalã a Bucureºtilor din perioada interbelicã. Este colaborator la revista „Antropologie urbanã“, unde publicã articole. În 2013, a publicat volumul de prozã „Moartea linguriþei“, iar în 2016, „Pelerinaj prin absurd“, ambele la Editura Oscar Print.

CARMEN IONICÃ

alizatã în edificarea, pe întreg cuprinsul patriei, de cãtre stat, de noi construcþii monumentale, de mare importanþã economicã ºi socialã. Relevante, în sensul celor afirmate, sînt, între altele – alãturi de Canalul Dunãre-Marea Neagrã, operã naþionalã de importanþã continentalã, realizatã în anii 1976-1984, urmãtoarele realizãri: 1. Amenajarea complexã a Rîului Dîmboviþa, de la izvor pînã în zona Capitalei Construcþia care se întinde pe întregul curs al Rîului Dîmboviþa, începînd de la izvor, din depresiunea formatã de Masivele Iezer-Pãpuºa, Fãgãraº, Piatra Craiului, pînã în zona Capitalei ºi a confluenþei cu Rîul Argeº, s-a realizat ca urmare a hotãrîrilor de stat. Punerea în operã a programului elaborat pentru înfãptuirea ei a fost demaratã în anul 1974, odatã cu ridicarea Barajului Pecineaga, de la izvoarele Dîmboviþei, ºi apoi a acumulãrilor din aval, menite sã regularizeze debitele rîului, sã asigure apa potabilã ºi industrialã, sã valorifice potenþialul hidroenergetic ºi sã extindã suprafeþele irigate. La 5 iulie 1985, conducerea superioarã a

statului a examinat propunerea privind amenajarea Rîului Dîmboviþa în Municipiul Bucureºti, iar pînã în 1989, acest proiect avea sã fie dat în folosinþã pe întregul sãu traseu.

Barajul Pecineaga, executat din anrocamente cu mascã de etanºare din plãci de beton armat, are o înãlþime de 105 m, o lungime la coronament de 270 m, un volum de 2.300.000 m3 ºi o capacitate totalã a acumulãrii de 69 milioane m3 de apã. Valorificarea energeticã a acumulãrii se realizeazã în centrala hidroelectricã Clãbucet, cu o putere instalatã de 64 MW. Prin realizarea acumulãrilor din bazinul hidrografic Dîmboviþa superioarã, cu un volum total de 212 milioane m3 ºi a derivaþiilor N.Fãgãraº – Bârsa Groºetului ºi Bratia – Rîul Tîrgului – Argeºel, cu un aport suplimentar total de 5,38-5,98 m3/s, s-a asigurat, din Rîul Dîmboviþa, un debit de 9 m3/s pentru alimentãri cu apã potabilã ºi industrialã în zona Municipiului Bucureºti, precum ºi debitul necesar pentru irigarea unei suprafeþe de 33.000 ha. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 15-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

166 de ani de la naºterea Poetului Naþional ,,Era o frumuseþe! O figurã clasicã încadratã de niºte plete mari, negre; o frunte înaltã ºi seninã; niºte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea cã cineva este înãuntru; un zîmbet blînd ºi adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt coborît dintr-o veche icoanã, un copil predestinat durerii, pe chipul cãruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare“.

I.L. CARAGIALE BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Eminescu A vorbi de poet este ca ºi cum ai striga într-o peºterã vastã... Nu poate sã ajungã vorba pînã la el, fãrã sã-l supere tãcerea. Numai graiul coardelor ar putea sã povesteascã pe harpã, ºi sã legene, din depãrtare, delicata lui singuratecã slavã. În toate veciile strãbãtute de atleþii ºi bicicliºtii filozofiei, el îºi are vecia lui deosebitã, închisã. Trebuie vorbit pe ºoptite... Într-un fel, Eminescu e sfîntul prea curat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieþii lui, s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastrã depãºitã, dimensiunile lui trec peste noi, sus, ºi peste vãzduhuri.

Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o ºtie oricine citeºte: cu pãrere de rãu, cã lacãtul limbilor nu poate sã fie descuiat cu cheile strãine.

S-au fãcut multe încercãri onest didactice de transpunere a poetului, unele, poate, se spune, mai izbutite; dar Eminescu nu este el decît în româneºte.

Dacã se poate traduce o prozã, o povestire, un roman, unde literatura se mãrgineºte aproape fizic la tablouri, la personaje ºi la contururi, dominatã de miºcarea ºi succesiunea cinematicã, poezia nu poate sã fie tãlmãcitã, ea poate fi numai apropiatã. Poezia aparþine limbii, mai mult decît proza, sufletului secret al limbii: jocul de irizãri din interiorul ei face vocabulele neputincioase. Eminescu nu poate fi tradus nici în româneºte...

Dovadã ºi încercarea de faþã. Competenþa autorului e limitatã, ºi ea n-ar vrea sã semene cu nimic coordonat ºi pedagogic.

E vorba de un Eminescu, zãrit în dezordine ºi rãzleþ, dupã o cãlãtorie prin peisajele lui, fãcutã în zigzag ºi fãrã cicerone... Muntele începe de jur împrejur ºi n-are poteci... Unde nu te poþi urca, te uiþi ºi te mulþumeºti cu cîteva imagini vaporoase... Dacã aº rîvni sã agãþ de constelaþia lui Eminescu o luminã, ar fi o neînchipuitã îndrãznealã. Constelaþia fuge mereu, se depãrteazã: cine ar putea s-o

ajungã ? Morþilor noºtri, din drumul de sus, le închinãm o scînteie, aprinsã aici, la pãmînt, la o rãscruce de drumuri de pãmînt, într-o candelã albastrã... Culoarea de safir ºi de ametist e a tuturor priveliºtilor mai totdeauna de noapte, din reveriile poetului pe care-l pomenim.

Aº fi încercat un portret de aspecte, dar cum s-ar putea reda portretul umbrei ºi al timpului neisprãvit? Cîteva reflexe reprezintã tot ce se poate aduna pe oglinda unei lentile. Slovele de faþã sînt numai o laudã de searã, ca un acatist...

Mã numesc unul din oamenii în viaþã care l-au vãzut pe Eminescu în carne ºi oase. Eram copil de ºapte ani. L-am zãrit pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grãbit, fãrã sã ocoleascã, impetuos. ,,Uite-l pe Eminescu” - a spus cineva, cu un glas pe care-l þiu minte. Se pare cã poetul nu mai fãcea parte din viaþa lui ºi cã trãia o metempsihozã strãinã. Nu puteam ºti atunci cine era sã fie Eminescu, ºi ar fi fost normal sã-i uit numele auzit. E curios cã nu l-am uitat. Mi-a rãmas în ureche, odatã cu tonul de stupefacþie ºi de compãtimire, probabil, cu care a fost rostit.

Mi-a rãmas aninat ca de o schiþã de fum.

Nu mã puteam gîndi, atunci, cã dupã 65 ani trecuþi, voi evoca într-o paginã de tipar ceea ce începea sã fie, încã de pe atunci, o amintire...

Inspiraþia lui Eminescu e, fireºte, variatã, dar casetele în care ar putea sã fie adunate cristalele ei nu se pot face nici dupã culoare, nici dupã carate, nici dupã transparenþã, unele intrînd în mai toate celelalte. În Eminescu e dragoste ºi durere de dragoste. Decepþia continuã în dragoste influenþeazã toatã inspiraþia lui de sentiment. Poetul se regãseºte intact într-alt punct de pornire, opus, în harul sarcasmului ºi al lepãdãrii. Dragostea lui Eminescu e mai cu seamã senzualã, o dragoste pribeagã, de pasiune. Ea e momentanã ºi totalã în momentul ei, ºi se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continuu, continuu trãitã ºi continuu epuizatã în întregime.

Vreo 17 poezii de dragoste sînt romanþe ºi cîntece de vioarã: ,,Pe lîngã plopii fãrã soþ/ Adesea am trecut./ Mã cunoºteau vecinii toþi,/ Tu nu m-ai cunoscut”.

O poveste cu tîlc „Cum ar putea fi definit un punct luminos în timp, în spaþiu, în familie, în ºcoalã, în societate, în posteritate?“, m-am întrebat jucîndu-mã cu gîndurile mele într-o searã geroasã de ianuarie. ªi mi l-am amintit pe bãtrînul deºirat, pe care paltonul se lungea ca pe un cuier de instituþie sãracã ºi care se sprijinea în troleibuz de uºa pe care scria, de-a-ndoaselea, „Coborîre“. Cãlãtorii se îndreptau cãtre celelalte uºi, pentru cã bizarul personaj le cerea sã recite o poezie „aºa, ca de Sãrbãtori“, zicea el. În cele din urmã, s-a hotãrît sã recite chiar el „Luceafãrul“ lui Eminescu, toate cele 99 de strofe, cu intonaþie – fãrã teatralism. O fi fost, poate, la viaþa lui actor...Mi-a ghicit gîndul ºi m-a apostrofat: „Am fost învãþãtor, adicã dascãl, sau poate

Dragostea lui Eminescu nu e amestecatã cu visul. Visul lui începe cînd dragostea s-a isprãvit. Dragostea poetului n-a durat niciodatã, rãmîne instantanee, dragoste de senzaþii iuþi. Ceea ce-i rãmîne din dragostea trecutã devine vis abia în singurãtate, ca o mîhnire cã a fost numai senzualã, cînd a trecut. Femeia lui Eminescu nu e niciodatã soþie, rãmînînd exclusiv amantã. Bãrbatul e un trecãtor, un cãlãtor... E o dragoste de pãsãri albe, care strãbat eternitatea ºi se întîlnesc din zbor în dreptul unei stele... Cãsãtoria stinghereºte: ea nu poate fi fãcutã decît cu o singurã femeie. Dragostea asta ºi-ar pierde farmecul în formele gospodãreºti ale vieþii. Statornicia, dupã care tînjeºte totuºi, îi face poetului oroare.

Femeia lui Eminescu nu are douã înþelesuri sau mai multe. Ea nu turburã printrun complex de nuanþe: foarte depãrtatã ºi de femeia adevãratã, tovarãºa bãrbatului, ºi de acea femeie, tot adevãratã ºi ea, din poezia de imperceptibile, a ºcolilor literare, cît timp e doritã, ºi numai amãrãciune, dupã despãrþire. Despãrþirile poetului au fost tot atît de numeroase, probabil cît ºi accesele lui de pasiune. Cu femeia, Eminescu a fost numai bãrbat. E de crezut cã femeia ar fi cerut mai mult de la el, un joc de dragoste, complicat ca o dantelã ºi subtil, nu cerebralitate ºi abstracþii. Cîteva citate la întîmplare: ,,Sãrutãri erau rãspunsul/ La-ntrebãri îndeosebi/ ªi de alte celen lume/ N-aveai vreme sã întrebi.// Fruntea albã-n pãrul galben/ Pe-al meu braþ încet s-o culci/ Lãsînd pradã gurii mele/ Ale tale buze dulci.// De mi-ai da o sãrutare/ Nime-n lume n-o sã ºtie,/ Cãci va fi sub pãlãrie/ ªi-apoi cine treabã are?// Pãrul tãu þi se desprinde/ ªi frumos þi se mai ºede./ Nu zi ba de te-oi cuprinde/ Nime-n lume nu ne vede.// ªi mã mir eu cum de vremea/ Sã mai treacã se îndurã./ Cãci eu stau ºoptind cu draga,/ Mînã-n mînã, gurã-n gurã...”.

Nici nu se poate dragoste mai directã ºi mai elementarã. Fiind numai bãrbat ºi nimic mai mult, nici mai puþin, ºi, dupã o vorbã latineascã, trist, poetul a fost ºi mereu dezamãgit... Femeia pãpuºã, femeia harem, nu mai e pe gustul epocii noastre, cînd ea

ºtiþi cã ni se mai spunea ºi apostoli, cu un secol în urmã, fiindcã ne duceam acolo unde era nevoie de noi, ne repartizau la absolvirea facultãþii“. Brusc, i s-a adresat puºtiului de lîngã el, care tot timpul moºmondise la un joc pe smartphone, apoi unui tînãr, care vorbea la telefon: „ªtii ce am recitat?“. ªi tot el a dat din mînã a lehamite. „N-aveþi de unde sã ºtiþi, tatãl nostru nu a fost pãmîntean.

Din sfera lui a coborît ºi n-am ºtiut sã îl pãstrãm...“.

Cuvintele lui m-au marcat, ºi mi le amintesc de fiecare datã cînd ianuarie coboarã pe Pãmînt ºi acoperã cu o mantie de zãpadã umerii statuii lui Eminescu din faþa Athénéului Român ºi monumentul funerar al poetului din Cimitirul Bellu. I se pronunþã numele la Academie, la radio, actori trecuþi de tinereþe recitã cu evlavie sau încearcã sã rosteascã mai altfel versul arhicunoscut. Dacã aº întreba un copil cine este Eminescu, poate ar arãta cu

La steaua

La steaua care-a rãsãrit E-o cale-atît de lungã, Cã mii de ani i-au trebuit Luminii sã ne-ajungã.

Poate de mult s-a stins în drum În depãrtãri albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe cînd nu s-a zãrit, Azi o vedem, ºi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncã, Lumina stinsului amor Ne urmãreºte încã.

MIHAI EMINESCU (1 decembrie 1886) participã ºi la rãzboi ca Ioana d’Arc. Poezia nouã aºa-zisã, ºi este, fãrã nici o îndoialã, o poezie nouã, e mai imprecisã, fiind ºi mai proaspãtã, ºi mai adevãratã, ºi mai naivã.

Poezia nouã nu începe, cum spun manualele, acum 50 de ani. Ea începe de acum vreo douã mii... Poezia a descoperit în femeie ºi un ideal religios.

Din poezia de dragoste a lui Eminescu se alege totuºi o bucatã - ,,Din valurile vremii” - care o depãºeºte, orientatã de o sensibilitate de distanþã ºi de regret: ,,Din valurile vremii, iubita mea, rãsai/ Cu braþele de marmur, cu pãrul lung, bãlai./ ªi faþa strãvezie, ca faþa albei ceri,/ Slãbitã e de umbra duioaselor dureri/ Cu zîmbetul tãu dulce, tu mîngîi ochii mei,/ Femeie între stele, ºi stea între femei/ ªi întorcîndu-mi faþa spre umãrul tãu stîng/ În ochii fericirii mã uit pierdut ºi plîng./ Cum oare din noianul de neguri sã te rump,/ Sã te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?/ (...) De mã gãsesc iar singur, cu braþele în jos,/ În trista amintire a visului frumos./ Zadarnic dupã umbra ta dulce le întind./ Din valurile vremii nu pot sã te cuprind”.

Decepþia îi dã lui Eminescu înãlþimea care-i lipseºte din dragoste, ºi lumina tîrzie ºi dureroasã, rãmasã ca o chiciurã pe plopii lui, dupã ce dragostea s-a stins, compenseazã deficienþa. De fapt, poezia caracteristicã ºi mare a lui Eminescu se ridicã din mîhnire. Speranþã, credinþã, mîngîiere, nimic nu se gãseºte la Eminescu. Locul de încolþire e dezamãgirea.

Accentele sînt profunde. Dezamãgirea a dat limbii româneºti o capodoperã de amãrãciune glacialã, care se cheamã ,,Luceafãrul”: ,,A fost odatã ca-n poveºti/ A fost ca niciodatã/ Din rude mari împãrãteºti/ O prea frumoasã fatã./ ªi era una la pãrinþi/ ªi mîndrã-n toate cele,/ Cum e fecioara între sfinþi/ ªi luna între stele./ Din umbra falnicilor bolþi/ Ea pasul ºi-l îndreaptã/ Lîngã fereastrã, unde-n colþ/ Luceafãrul aºteaptã”...

TUDOR ARGHEZI (1957)

mîna spre bolta înstelatã ºi mi-ar rãspunde „Nu vezi? Este Luceafãrul“. Dacã aº întreba un adult, cred cã acesta s-ar uita mirat la mine, ca ºi cum m-ar întreba: „Ce-þi veni?

Sînt lucruri mai importante; parcã din ºcoalã ºtiu de Mircea ºi de Baiazid“. Dacã aº întreba vreo persoanã „foarte importantã“, probabil cã aº primi rãspunsul rãspicat, de care mã tem: „Oricine ar fi, este depãºit. Trãim în alt secol, cu vitezã maximã înainte, nu mã intereseazã trecutul, viitorul e implementat cu idei noi“. Îmi zic: „Bine cã am scris mereu poate, probabil, cred“. De altfel, cel care s-a nãscut în þara cu teiul, cu plopii ºi cu lacul lui Eminescu - oriunde ar fi el - ºtie cã „Eminescu e suflet în sufletul neamului sãu“ (George Coºbuc, „Poetul“).

Sufletul nu trãdeazã ºi nu poate fi trãdat, pentru cã sufletul este veºnic.

Prof. univ. dr. CRINA BOCªAN

Pag. a 16-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Depunerea jurãmîntului de cãtre Guvernul Grindeanu Ceremonia de depunere a jurãmîntului de cãtre Guvernul Grindeanu, care a avut loc miercuri, 4 ianuarie 2017, a fost una protocolarã, cu valenþe clare de moment instituþional, datã fiind atitudinea rece a ºefului statului faþã de miniºtrii din Cabinet, dar ºi faþã de Liviu Dragnea ºi Cãlin Popescu-Tãriceanu, prezenþi în calitate de preºedinþi de Camere. Preºedintele Iohannis i-a aºteptat ºi a dat mâna cu fiecare, cu o atitudine la fel de distantã, dublatã de o strîngere de mînã scurtã ºi de o urare succintã de „succes”. * Ministrul Dezvoltãrii Regionale, Administraþiei Publice ºi al Fondurilor Europene - Sevil Shhaideh, viceprim-ministru; * Ministrul Mediului - Daniel Constantin, viceprim-ministru; * Ministrul Economiei - Alexandru Petrescu; * Ministrul pentru Românii de Pretutindeni - Andreea Pãstîrnac; * Ministrul delegat pentru Fonduri Europene Mihaela Virginia Toader;

* Ministrul delegat pentru Afaceri Europene Ana Birchall; * Ministrul Afacerilor Interne - Dan Carmen Daniela; * Ministrul Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale Petre Daea;

Rãzbunarea „golanilor“ din Piaþa Universitãþii (1)

„E clar cã, la un moment dat, a existat un semnal – nu ºtiu dacã poate fi legat de factorul politic sau de alte forþe ale statului. E clar cã a fost o undã verde datã de undeva, se doreºte ca aceste douã dosare, al Revoluþiei ºi al Mineriadei, sã se ducã într-un final pînã la capãt ºi serios, aºa cum ar fi trebuit sã se facã cu mulþi ani înainte. E, însã, pãcat cã se întîmplã aºa de tîrziu, nu meritam sã treacã 26 de ani de la acele momente ca sã se urneascã aceste dosare“, a explicat, pentru

Chemarea minerilor la Bucureºti pentru alungarea „golanilor“ ar putea avea consecinþe pentru Ion Iliescu abia acum. Fostul preºedinte, dar ºi alte personaje-cheie ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990 sînt acuzaþi de crime împotriva umanitãþii. Analiºtii susþin cã deºi au trecut 26 de ani de la acele evenimente, pedepsirea vinovaþilor ar fi o reparaþie pentru victimele Mineriadei.

Fostul preºedinte, Ion Iliescu, fostul premier, Petre Roman, fostul director al SRI, Virgil Mãgureanu, ºi fostul viceprim-ministru, Gelu Voican Voiculescu, sînt personajele-cheie ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990, care trebuie sã rãspundã celei mai grave dintre acuzaþiile prevãzute în Codul Penal: crime împotriva umanitãþii.

Faptele au fost anchetate din 1997 de procurori militari ºi civili, în mai multe dosare în care au fost audiaþi sute de martori, fãrã, însã, ca adevãraþii vinovaþi pentru cei patru morþi ºi peste 1.200 de oameni bãtuþi ºi reþinuþi atunci ilegal sã fie puºi sub acuzare.

La sfîrºitul sãptãmînii trecute, Parchetul Curþii Supreme a anunþat punerea în miºcare a acþiunii penale, pentru infracþiuni contra umanitãþii, împotriva lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu ºi Miron Cozma.

„Undã verde“ pentru procurori Analiºtii politici susþin cã demersul procurorilor militari este un semnal clar cã se doreºte pedepsirea vinovaþilor ºi cã nu este o simplã coincidenþã redeschiderea succesivã a Dosarului Revoluþiei ºi a celui al Mineriadei.

Fiþe de ºmecheri (32) NIKITA DIN DRUMUL TABEREI, SPAIMA FEMEILOR PROASTE (2) La ºcoalã, la 171, se împrieteneºte cu un coleg, Cristi, bãiatul unor profesori: „Ne înþelegeam excelent, atunci cînd eu reuºeam sã scap de acasã, ne þineam de mînã ºi alergam ca nebunii. Pe la 16 ani, mi-am dat seama cã eram îndrãgostitã. Dar Rangã a prins de veste ºi a intrat noaptea în casã peste profesori fãcînd un scandal-monstru. A reuºit sã calce în picioare prima ºi ultima mea iubire. M-am jurat cã n-o sã mã mai îndrãgostesc niciodatã, ca sã nu mai sufãr atît. Cînd Cristi, de fricã, nu a venit la întîlnire, m-a durut mai rãu decît toate bãtãile primite pînã atunci”.

A bãut o sticlã de clor de rufe. Doctorii s-au luat cu mîinile de cap. Mihaela Ispas era la a ºasea încercare de sinucidere. Luase Diazepam, verde de Paris, ºoricioaicã, dar degeaba. Dumnezeu nu se hotãrîse încã sã o cheme la El. ªi suferinþele au continuat. Dupã luni de zile petrecute pe patul de spital, caruselul bãtãilor continuã.

Coºmarul este oprit cînd, la împlinirea vîrstei de 17 ani, dupã ce primeºte cadou din partea „tatãlui” un pumn în

* Ministrul Apãrãrii Naþionale - Gabriel Les; * Ministrul Culturii ºi Identitãþii Naþionale - Ionuþ Vulpescu;

* Ministrul Educaþiei Naþionale - Pavel Nãstase; * Ministrul Cercetãrii ºi Inovãrii - ªerban Constantin Valeca; * Ministrul Finanþelor Publice - Viorel ªtefan; * Ministrul Justiþiei - Florin Iordache; * Ministrul Apelor ºi Pãdurilor - Adriana Petcu; * Ministrul Muncii ºi Justiþiei Sociale - Lia Olguþa Vasilescu; * Ministrul Comunicaþiilor ºi Societãþii Informaþionale - Augustin Jianu; * Ministrul Sãnãtãþii - Florian Bodog; * Ministrul Tineretului ºi Sportului Marius Alexandru Dunca; * Ministrul Transporturilor - Rãzvan Alexandru Cuc; * Ministrul Consultãrii Publice ºi Dialogului Social - Gabriel Petrea; * Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerþ ºi Antreprenoriat - Florin Nicolae Jianu; * Ministrul Turismului - Mircea Titus Dobre; * Ministrul Afacerilor Externe - Teodor Meleºcanu; * Ministrul Energiei - Toma Petcu; * Ministrul pentru Relaþia cu Parlamentul Graþiela Gavrilescu. întreaga þarã. Acestea nu erau ascunse în cine ºtie ce dosare ºi trebuiau cãutate. Nu s-au aflat acum alte lucruri noi ca sã înceapã urmãrirea penalã. Nu s-a dorit, iar la un moment dat, s-a primit o undã verde“, a mai spus Adrian Zãbavã.

Istoric: Rãnile democraþiei post-decembriste nu s-au vindecat (1)

„Adevãrul“, analistul politic Adrian Zãbavã.

Acesta afirmã cã pînã acum nu s-a dorit condamnarea vinovaþilor. „Se putea face mult mai devreme, însã din anumite motive, pe care doar le intuim, aceste dosare n-au fost duse niciodatã pînã la capãt.

Sã ne amintim de motivele hilare invocate de procurori pentru a închide dosarele. S-a spus ba cã faptele s-au prescris, ba cã nu s-au identificat probe. Asta în condiþiile în care multe din aceste probe erau publice – apelul lui Ion Iliescu la mineri sã vinã în Bucureºti l-a vãzut

La rîndul sãu, istoricul Constantin Corneanu este optimis cã cei vinovaþi vor rãspunde în final pentru faptele lor. „Redeschiderea Dosarului Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 ºi trimiterea în judecatã a liderilor aflaþi la conducerea Statului Român în acele clipe reprezintã un eveniment aparte pentru societatea româneascã, chiar dacã au trecut peste douã decenii de atunci. Rãnile create democraþiei noastre post-decembriste nu s-au vindecat în totalitate, unele s-au mai cicatrizat, însã nevoia de adevãr ºi pedepsire a vinovaþilor a rãmas constantã“, a spus istoricul. „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990 a fost elementul decisiv în a influenþa decizia Occidentului, încã circumspect în ceea ce priveºte modalitãþile de conlucrare cu eºaloanele de nivel doi ºi trei ale regimului Ceauºescu, de a bloca accesul României în proiectele aflate în derulare pe arena relaþiilor internaþionale. Uºile care pãreau deschise s-au închis brusc ºi cu zgomot. Avea sã fie nevoie de mult timp, mult efort politico-diplomatic ºi multe concesii în plan politic ºi economic pentru ca România sã fie consideratã un partener demn de încredere.

Mineriada din 13 – 15 iunie 1990 este expresia neputinþei unei societãþi ºi-a unei elite politice de-a învãþa din mers sau de-a redescoperi valorile democratice dupã anii totalitarismului“, a explicat Constantin Corneanu consecinþele Mineriadei. (va urma) SORIN GHICA

ochi, tînãra fuge de acasã. Foºtii prieteni din mahala, bãieþii pe care îi scãpase de atîtea ori de la bãtaie, nu o uitaserã pe „sora” lor: „Am trãit o lunã într-un loc, o lunã în altul, am stat în toate colþurile oraºului. Îmi gãseau ei de lucru pe la cunoscuþi, pe la terase. Încet-încet, am uitat de þigãnie. Nu-mi aduc aminte de acolo cu plãcere decît de porci, cîini ºi de Ana-Maria, fata cea mai micã.

Avea patru luni atunci cînd am fugit”.

A lucrat la o terasã, în Bãneasa. Apoi a stat cu douã prietene, Anda ºi Corina, într-un apartament închiriat în Drumul Taberei. Cu banii o duce biniºor: „Am avut ºi eu o datã baftã în viaþã. Am cunoscut o nemþoaicã, doamna Greta Sindich, care, impresionatã de povestea mea, m-a luat în Germania, la Frankfurt, sã am grijã de fetiþa ei de doi ani, Katrina. Am fãcut ºi treabã în casã, dar am cîºtigat frumuºel. Am stat mai mult de un an ºi, cînd m-am întors în þarã, mi-am îndeplinit visul ºi mi-am luat o motocicletã Honda CBR de 1000 cmc”.

Nikita are o gaºcã de 20 de motocicliºti adevãraþi, în frunte cu Gulie, Rãzvan Cascadoru’, Vali-Valizã, Sorin ªarpe, Radu Bardac. Membrii gãºtii „Cai putere, bere ºi femei” se strîng în Centru, la Romanã, ºi de aici pleacã în plimbãri „nãprasnice” în împrejurimile Bucureºtilor.

Nikita, sufletul gãºtii, se înþelege de minune cu toþi: „Eu

cu femeile am ce am. Nu ºtiu de ce, dar nu îmi plac deloc. Mai ales cînd vãd cîte una proastã, sau de-astea de fac trotuarul. Îi mulþumesc Domnului cã mi-a dat puterea sã nu ajung ºi eu ca ele, dar nu mã rãcoresc pînã nu le dau cîteva palme. Fãrã glumã, cred cã am caftit o sutãdouã de gîsculiþe. ªi dacã mai adaug ºi bãrbaþii care ºi-au luat-o de la mine...”.

Dupã doi ani de full-contact fãcuþi cu maestrul Sorin Iardan, Nikita a devenit o adevãratã profesionistã a luptelor de stradã. Zilnic trage cîteva ore de fiare, într-o salã de culturism. Bazîndu-se pe muºchii ei, a încercat sã-ºi facã o carierã în box. Nu a reuºit, însã, fiind învinsã la singura galã la care a participat de cãtre „Savarina”.

Nikita a susþinut tot timpul cã a fost victima „mînãriilor” din acest sport ºi s-a retras pe stradã. Încearcã sã rãmînã aceeaºi femeie independentã, singurã împotriva tuturor, lucru care nu e deloc uºor: „E greu ºi pentru un ºmecher în ziua de azi sã se descurce singur în oraº fãrã sã aibã probleme cu legea ºi clanurile mafiote, darãmite pentru o fatã singurã ca mine...”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Pag. a 17-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Cum se moare cu zile în spitalele din România

la nivelul plãgii postoperatorii, apãruse o supuraþie care necesita tratament ºi îngrijire de specialitate.

Avocatul Poporului s-a autosesizat ºi a deschis o anchetã dupã decesele a doi pacienþi internaþi ºi operaþi la Spitalul „Sfîntul Spiridon” din Iaºi. Pacienþii, identificaþi, în cursul internãrii, cu infecþii nosocomiale, au murit dupã ce au fãcut septicemie. Moartea pacientului Petru Horodnicu, un bãrbat de 63 de ani operat de mai multe ori la Spitalul „Sfîntul Spiridon“ din Iaºi la începutul anului ºi descoperit cu o infecþie cu Clostridium difficile, a atras atenþia instituþiei Avocatul Poporului.

De asemenea, felul în care a fost tratat de medicul curant Florin Grecu, chirurg în secþia clinicã de chirurgie III a spitalului, face obiectul unei plîngeri pe care apropiaþii victimei au depus-o la Colegiul Medicilor Iaºi.

Pacientul Petru Horodnicu, un bãrbat în vîrstã de 63 de ani, a murit dupã ce a fost supus unor intervenþii succesive realizate în intervalul martie-mai de chirurgul Florin Grecu, de la Spitalul „Sfîntul Spiridon“ din Iaºi.

Bolnavul a fost internat în unitatea medicalã în luna martie, cu probleme ale pancreasului, o serie de examene de laborator indicînd prezenþa unei tumori la nivelul acestuia. Pe 11 martie, pacientul a fost operat de medicul Florin Grecu, pentru a i se îndepãrta tumora identificatã. Dupã 36 de ore de la prima intervenþie, întrucît starea pacientului se degrada, acesta a fost operat a doua oarã, de acelaºi chirurg. Conform biletului de externare al bolnavului, în timpul celei de a doua intervenþii s-a constatat o hemoragie exteriorizatã prin stomac. Dupã trei sãptãmîni de la a doua operaþie, pe 4 aprilie 2016, pacientul Petru Horodnicu a fost externat „vindecat chirurgical“, dupã cum aratã biletul de externare din spital. Totuºi, acelaºi document aratã cã,

În acest context, familia îl interneazã pe pacientul abia externat de la Iaºi la Spitalul Judeþean din Botoºani, judeþul de domiciliu, pentru a îndeplini indicaþiile medicului ieºean. Aici, medicii botoºãneni au constatat ºi au scris pe foaia de internare cã pacientul a fost internat cu o plagã nesuturatã, în locul operaþiei, la exterior, bolnavul nefiind cusut. Pe 8 mai, cu starea de sãnãtate vizibil degradatã, pacientul este retransferat la Iaºi. Aici, pe 21 mai, pe fondul unui ºoc septic, este operat de douã ori, de acelaºi chirurg Florin Grecu. În cursul intervenþiilor s-a constat cã a avut loc o rupturã de anevrism, infecþia fiind astfel rãspînditã în tot corpul. Potrivit familiei, dupã 21 mai, starea pacientului a devenit criticã, pe 23 mai Petru Horodnicu fiind operat a cincea oarã. Dupã acest moment, bolnavul a fost menþinut în stare gravã în secþia ATI. Pe 6 iunie, bãrbatul a murit, familia precizînd atunci cã intenþioneazã sã-ºi caute dreptatea la instituþiile în drept. „Nu este firesc ce se întîmplã în acest spital. Medicul curant al socrului meu, Florin Grecu, a spus, cu o seninãtate care mie mi se pare absurdã, cã pacientul a luat bacteria Klebsiella din spital ºi cã asta este, astea sînt riscurile. De ce nu ne-au spus înainte de operaþie cã au atîtea probleme cu bacteriile? Dupã deces, am aflat cã era infectat ºi cu Clostridium difficile. Vreau sã fie informaþi toþi viitorii pacienþi cu privire la riscurile la care se expun cînd intrã în acest spital“, a declarat Laurenþiu Tudorache, ginerele pacientului decedat.

Complicaþii succesive dupã intervenþii

Trei pacienþi decedaþi în varã Potrivit reprezentanþilor Spitalului „Sfîntul Spiridon“, directorul medical al unitãþii medicale a cercetat cazul din

Voiculescu fãcea globuleþe de Crãciun în celula de la Rahova, în timp ce scria lucrãrile ºtiinþifice (2) Mogulul ºi „Bucuria de a fi propriul stãpîn” (2) Printre dezbaterile la care a fost activ se numãrã „Ziua Internaþionalã a Pãcii”, „Ziua Internaþionalã a Inimii”, „Ziua Internaþionalã a Toleranþei” ºi „Ziua Internaþionalã pentru Eliminarea Violenþei asupra Femeilor”. În decembrie 2014, Voiculescu a participat la realizarea unor obiecte de decoraþiuni pentru Crãciun ºi a contribuit la Masa Rotundã „Obiceiuri ºi Tradiþii de Crãciun”. Cele mai multe activitãþi le-a avut în luna decembrie 2014, atunci cînd a ºi publicat douã cãrþi pe teme economice.

Spectator de „Ziua Internaþionalã a Dansului” În 2015, Voiculescu a continuat colaborarea la revista „Sport ºi Sãnãtate” ºi a publicat restul de nouã lucrãri ºtiinþifice. Totul în acelaºi timp cu munca la întreþinerea curãþeniei în penitenciar. În paralel, el a participat la diverse conferinþe ºi dezbateri, cu diverse teme: „Mihai Eminescu - Luceafãrul poeziei româneºti”, „Conexiuni – corp, minte, spirit”,

Doctorul Secureanu, de la Malaxa (2) Braºov, Noul Ierusalim „Mayaºii ºi dacii spun cã trãim acum «între lumi», sau în timpul Apocalipsei”, este ultimul subcapitol al cãrþii. Cea de-a cincea lume a Mayaºilor ºi Dacilor s-ar fi terminat în 1987. „Nu vã spune nimic locul ºi anul în cursul cãruia România fost zguduitã de un puternic eveniment. Braºov - locul unde peste ani va începe construcþia Noului Ierusalim. Cea de-a ºasea lume începe în 2012. Aºa cã, în prezent (cartea este scrisã în 2010 - n.r), sîntem «între lumi». Aceasta înseamnã cã ajutorul ar fi revelat. De asemenea, înseamnã pentru noi sã ne rezolvãm atît la nivel individual, cît ºi colectiv”, scrie Secureanu. El a fãcut mai multe consideraþii privind sanctuarul Sarmizegetusei ºi calendarul folosit de daci.

El atrage atenþia asupra unei abateri de 15 grade la absida centralã, dar care ar fi fost fãcutã cu bunã ºtiinþã de cãtre daci, ºi nu din eroare.

„Dacii se închinau la Sfînta Treime” „Ne aratã cã anul dacic începe la 22 decembrie, la Solstiþiul de iarnã, iar neamplasarea precisã a Absidei Centrale pe direcþia Rãsãritului Soarelui la Solstiþiul de Iarnã ne aratã nu o eroare de proiectare, sau de construcþie, sau de mãsurare, ci este o mãrturie în credinþa zalmoxianã cã dacii nu se închinau creatorului, unui zeu precum soarele, dar fãrã a fi confundat cu acesta. Zeul

„Cerealele glutenice ºi boala celiacã”, „Bolile cardiovasculare”, „Importanþa hidratãrii pentru sãnãtate”, „Energia regenerabilã contribuie la o planetã mai curatã”, „Campanie de informare privind protecþia consumatorului în mediul penitenciar” ºi „Schimbãri climatice”. Nu în ultimul rînd, Voiculescu a fost spectator, în aprilie 2015, la unul dintre evenimentele importante ale penitenciarului: „Concursul interactiv - Ziua Internaþionalã a Dansului”. De asemenea, în decembrie 2015, mogulul s-a implicat în activitãþile derulate în cadrul „Proiectului de Crãciun”.

2016, anul lipsei de inspiraþie În 2016, Dan Voiculescu nu a mai scris nici o carte.

Este posibil sã aibã legãturã cu faptul cã anul 2016 a debutat cu scandalul privind „Academicienii din închisori”, dupã ce procurorii DNA au deschis o anchetã în care au arãtat cum profesori ºi editori facilitau publicarea unor lucrãri ºtiinþifice în numele unor deþinuþi. De altfel, ministrul Justiþiei a blocat printr-o Ordonanþã de Urgenþã prevederea potrivit cãreia un deþinut primea 30 de zile cîºtig pentru o carte scrisã. În dacilor nu era reprezentat prin statui sau chipuri, ci era reprezentat prin soare. Precum soarele este unul, aºa ºi zeul lor este unul, precum soarele dã cãldurã, luminã, viaþã ºi fãrã el nimic nu ar putea supravieþui, tot aºa ºi zeul dacilor, fãrã el, fãrã luminã ºi cãldura iubirii sale lumea ar dispãrea. Acesta este mesajul peste milenii al preoþilor cãlugãri zalmoxieni celor pregãtiþi sã-l primeascã: geto-dacii se închinau Maivîrstnicului (Tatãl) ºi Fiului acestuia, Isus Christos (Îi Sus; Hris = Aur; Tos, Teos = Zeu, Dumnezeu) ºi Sfîntului Duh. (ultimele propoziþii sînt scrise cu majuscule - n.r.)”, dezvãluie Secureanu.

Cea de-a ºase lume ar fi nescrisã „Dacã geto-dacii ar fi fost politeiºti, avînd aceiaºi zei ca grecii ºi romanii, atunci ar fi o enigmã (dacã nu o blasfemie) de ce latinii, dupã cucerirea Daciei, au dispus distrugerea Sanctuarelor din ansamblul de Sanctuare de la Sarmizegetusa Regia. Templele închinate aceloraºi zei, cãrora latinii se închinau, ar fi fost inutil de dãrîmat, întrucît cuceritorii le puteau folosi mai departe. Alta era situaþia dacã era un Zeu (sau mai mulþi) complet diferit de Pantheonul greco-latin. Cum adepþii politeismului geto-dac afirmã cã strãmoºii noºtri se închinau lui Hermes (ªermeº – ªarmaº – ªarmoº – Armoº – sarmas Sarmis. „Sarmis-e-getusa” = Hermes e Viteazul, Apãrãtorul), lui marte, Jupiter etc. Rãmîne de administrat (ºi de explicat) curajul latinilor de a distruge Templele acestor zei, la care ei însiºi se închinau, în loc

propria iniþiativã. Ulterior, odatã cu organizarea comitetului director de pe data de 5 septembrie, spitalul a primit de la instituþia Avocatul Poporului o solicitare pentru dosarul medical al pacientului. În paralel cu ancheta Avocatului Poporului, pe 8 decembrie, la Colegiul Medicilor Iaºi a fost înregistratã plîngerea oficialã depusã de familia Horodnicu, împotriva medicului Florin Grecu.

Soþia ºi copiii pacientului decedat reclamã modul în care bãrbatul a fost îngrijit ºi suspecteazã o posibilã culpã medicalã, în condiþiile în care, în perioada în care trebuia sã fie vindecat de o afecþiune, starea de sãnãtate a lui Petru Horodnicu s-a agravat de la o zi la alta. „Este puþin probabil sã putem oferi un rãspuns familiei în termen de 30 de zile. Dacã va fi nevoie de un expert, atunci plîngerea va primi o soluþionare într-un timp mai lung, pentru cã experþii nu sînt plãtiþi, ºi atunci ei onoreazã cererile noastre cînd au timp“, a arãtat Liviu Oprea, preºedintele Colegiului Medicilor Iaºi. În luna iunie, trei pacienþi operaþi la Spitalul „Sfîntul Spiridon“ ºi-au pierdut viaþa în urma unor complicaþii cu care s-au confruntat dupã ce au contractat bacterii intraspitaliceºti. Petru Horodnicu, Mihai Petrila ºi Bibiana Balint au fãcut septicemii ºi au murit dupã mai multe zile de internare în stare criticã în ATI. Potrivit anchetei Avocatului Poporului, Spitalul „Sfîntul Spiridon” din Iaºi deruleazã Metodologia de supraveghere a Infecþiei cu Clostridium Difficile din 2013, fiind desemnatã unitate sentinelã pentru implementarea Metodologiei naþionale în acest sens. „Metodologia de supraveghere elaboaratã în 2014 de cãtre INSP Bucureºti a fost transmisã tuturor secþiilor clinice ºi s-a precizat de cãtre conducerea spitalului cã a fost respectatã în mod riguros”, se aratã într-un comunicat de presã al Avocatului Poporului.

IULIA CIUHU acest context, Voiculescu a rãmas fãrã inspiraþie ºi n-a mai scris nici o carte. A colaborat în continuare la revista „Sport ºi Sãnãtate”. În plus, a mai participat la concursul „Bucuria de a fi propriul stãpîn” ºi la o expoziþie de obiecte decorative. De asemenea, cu gîndul la libertate, el a finalizat „Programul de Pregãtire pentru Liberare”. Surse judiciare au explicat pentru „Adevãrul” cã scopul lui Dan Voiculescu era sã se elibereze pînã pe data de 25 septemebrie 2016, atunci cînd a împlinit 70 de ani. Mogulul ar fi vrut sã fie la acea datã alãturi de familia sa, mai ales cã unul dintre copiii sãi este minor. Ordonanþa promovatã de Raluca Prunã i-a dat peste cap acest plan.

Primul verdict: în ianuarie 2017 La cîteva zile dupã verdictul negativ al Comisiei de eliberãri condiþionate, Voiculescu s-a adresat direct instanþei ºi a cerut punerea în libertate. Avocatul Gheorghiþã Mateuþ a declarat cã clientul sãu îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege pentru eliberarea condiþionatã, respectiv fracþia din pedeapsã executatã, comportament exemplar ºi stãruinþã în muncã, precizînd cã acesta nu a avut abateri de cînd a fost încarcerat. Judecãtoria Sectorului 5 a stabilit, iniþial, primul termen de judecatã pe 17 ianuarie 2017.

Sfîrºit IONEL STOICA de a le aduce ofrande drept mulþumire pentru victoria obþinutã împotriva dacilor. Ciudat mod de a rãsplãti ajutorul zeilor în rãzboi. Însã noi credem, mai curînd, cã dacii erau monoteiºti (deci complet diferiþi de latinii politeiºti), iar cînd romanii i-au învins, au învins ºi divinitatea unicã geto-dacã, ºi în acest caz, distrugerea Sanctuarelor era nu numai permisã, ci ºi obligatorie pentru a arãta celor rãmaºi în viaþã cã nu numai armata romanã este mai puternicã, ci ºi zeii romanilor, Astfel, distrugerea Sanctuarelor capatã sens în aceastã viziune monoteistã dacicã. Cea de-a ºasea lume a Dacilor ºi Mayaºilor este, în prezent, nescrisã. Aceasta înseamnã cã depinde de noi, ca ºi cocreatori, sã începem noua lume ºi civilizaþie pe care o dorim acum”.

„Vom trece dincolo de timp ºi de noþiunea de bani” (1) „Mayaºii ºi Dacii, de asemenea, mai spun cã pînã în 2012 vom depãºi tehnologia, aºa cum o cunoaºtem acum. Vom trece dincolo de timp ºi de noþiunea de bani.

Vom fi intrat deja în cea de-a cincea dimensiune; dupã ce am trecut de a patra dimensiune, planeta Pãmînt ºi Sistemul Solar vor intra în sincronizare galacticã cu restul Universului. ADN-ul nostru va fi «înnobilat» (în lume au apãrut deja cazuri de copii purtãtori ai celei de-a treia spirale ADN - evoluþii genetice atent monitorizate de Serviciile Secrete). (va urma) („Adevãrul“)

Pag. a 18-a – 13 ianuarie 2017

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (3) Joanna Cherry (2) Am început astfel sã meditez ºi sã experimentez, aproape zilnic, fenomenul Ascensiunii, cu ajutorul bunilor mei prieteni interiori Saint Germain ºi Babaji, yoghinul christic ºi maestrul nemuritor din Himalaya.

Am avut de la bun început o viziune clarã ºi idilicã asupra Ascensiunii mele: trupul urma sã devinã invizibil ºi sã se transforme într-un corp de luminã. Urma sã plutesc astfel pînã la sihãstria unui maestru înãlþat la cer, unde toatã lumea mã va întîmpina ºi mã va felicita. Dupã aceastã petrecere, reveneam acasã (tot în zbor), devenind astfel un maestru înãlþat la cer de pe Pãmînt. Desigur, mai trebuia sã transcend cîteva temeri, cum ar fi teama de moarte, cea de a nu avea un corp fizic (care, în mintea mea, echivala cu teama de moarte) ºi cea de a zbura prin vãzduh. De aceea, am lucrat pentru vindecarea acestor temeri. Timp de un

Civilizaþiile precolumbiene (9) Cãsãtorii dupã rang (2) Conºtienþi de pericol, legislatorii au cãutat, totuºi, sã întãreascã poziþia unei coya (prinþesã consort). Forþîndul pe împãrat sã se cãsãtoreascã cu propria lui sorã, ei au vrut nu numai sã reactualizeze tradiþia primordialã, dar ºi sã pãstreze puritatea sîngelui dinastiei imperiale.

Incestul, totuºi, nu-i era permis decît marelui Inca, deoarece, chiar în sînul aristocraþiei, cãsãtoriile între fraþi ºi surori sau, de o manierã mai generalã, între rude foarte apropiate erau, se pare, strict interzise. Guaman Poma de Ayala afirmã cã oricine nesocotea aceastã regulã era pedepsit cu moartea sau cu mutilarea.

Femeile nobile, destinate Soarelui Doamnele de neam nobil se bucurau de un statut care, cu tot caracterul destul de strict, le aducea consideraþie ºi respect. Ele îºi pensau sprîncenele, se fardau cu cinabru extras din minele din Huancavelica sau cu baca roºie a unei plante ºi dãdeau o mare atenþie pãrului lor, considerat ca fiind un criteriu important al frumuseþii.

Coya, dupã cum ne aratã Louis Baudin, „purta o tunicã

Declasificat

Secrete de rãzboi (15) Planificarea „Soluþiei Finale“ (2) Dupã conferinþã, evreii care „vor fi distribuiþi pentru executarea unor sarcini de muncã adecvate“ au fost deportaþi în 6 lagãre ale morþii din Polonia (Auschwitz, Treblinka, Chelmno, Belzec, Sobibor ºi Majdanek). Specialiºtii în Holocaust estimeazã cã peste 3 milioane de evrei au fost uciºi prin gazare în lagãrele morþii ºi cã aproape alte 3 milioane ºi-au pierdut viaþa în alte moduri ºi în alte locuri controlate de naziºti.

Printre victime s-au numãrat rromi (þigani), oameni cu handicapuri ºi homosexuali.

Deºi exterminarea nu este menþionatã în Protocolul Wannsee, oficialii naziºti au vorbit într-adevãr despre omucidere în massã ºi despre planul de a-i ucide pe evrei prin muncã silnicã.

Dreptate, onoare ºi dramã

Duelurile (3) Prejudecãþi, orgolii ºi pasiuni (3) Lermontov va fi ucis de fostul sãu coleg de ºcoalã militarã, un anume Nicolai Martinov. Alte celebritãþi nu ezitã sã recurgã la arme pentru a-ºi apãra onoarea. Aºa sînt criticul Sainte-Beuve, ziaristul Ledru-Rollin, Al. Dumas-tatãl, revoluþionarul Gambetta, socialistul Ferdinand Lasalle ºi chiar Thiers, viitor preºedinte al Franþei.

Toleranþã ºi influenþe pe pãmîntul românesc (1) În epoca medievalã, feudalii români, mult prea preocupaþi cu rãzboaiele împotriva invadatorilor, nu mai au timpul ºi nici disponibilitãþile de a se bate

ROMÂNIA MARE“

an sau mai bine, nu am fãcut nici un progres. Singura indicaþie clarã pe care am primit-o a fost aceea de a-mi deschide toate chakrele (centri energetici). În cele din urmã, am început sã percep lumina la nivelul celui de-al treilea ochi, iar aceasta a devenit din ce în ce mai clarã. Într-o zi, prin minte mi-a trecut urmãtorul gînd: „Cred cã mã voi înãlþa la cer chiar astãzi. Am trecut într-o oarecare mãsurã, peste toate temerile, deci ce-ar fi sã încerc?“. De aceea, mi-am deschis chakrele ºi m-am scufundat în luminã, care a devenit din ce în ce mai strãlucitoare. La un moment dat, mi s-a fãcut fricã: „Oare aº putea fi anihilatã de aceastã luminã?“ „Nu!“, am strigat disperatã. Lumina a dat imediat înapoi.

Am simþit o mare dezamãgire, care, însã, nu îmi aparþinea. L-am vãzut atunci pe Saint Germain (nu mi-aº fi imaginat niciodatã cã ºi el poate trãi sentimentul dezamãgirii), care mi-a spus: «Ai fost atît de aproape! Dacã ai mai fi mers înainte doar foarte puþin, ai fi experimentat fenomenul Ascensiunii». Din pãcate, m-am speriat singurã, cultivînd gîndul anihilãrii.

Timp de cîteva luni, nu am mai invocat lumina, dar am continuat sã învãþ informaþii vitale legate de procesul Ascensiunii. Mã întrebam tot timpul: „Cum te poþi înãlþa la cer? Ce anume ai de fãcut, exact?“.

Rãspunsul era surprinzãtor de simplu: tot ce trebuie sã faci este sã declari acest lucru, sã spui: „Mã înalþ la cer chiar acum. Devin din ce în ce mai luminos, din ce în ce mai uºor. Sînt o fiinþã de luminã creatã de propriul meu Dumnezeu interior etc“.

De îndatã ce am început sã rostesc astfel de afirmaþii, am simþit imediat o schimbare, ca ºi cum frecvenþa mea de vibraþie s-ar fi schimbat, accelerîndu-se. De aceea, aceste cuvinte au devenit parte integrantã din toate meditaþiile mele. Mai tîrziu, am învãþat sã adaug acestor cuvinte ºi o energie în spiralã, care le dã ºi mai multã putere.

Dupã cîteva luni, am simþit cum energia se acumuleazã în mine, iar într-o zi prin minte mi-a trecut acelaºi gînd: „Astãzi, mã voi înãlþa la cer“. De aceea, mi-am deschis din nou chakrele, am invocat lumina ºi am rostit cuvintele magice. Am vãzut din nou lumina în cel de-al treilea ochi. Aceasta a continuat sã creascã în intensitate, pînã cînd a devenit ca un soare strãlucitor în faþa ochiului meu spiritual. Din pãcate, mi s-a fãcut iar teamã. Eram pe punctul de a striga din nou: „Nu!“, dar, aproape fãrã sã-mi dau seama, am simþit cã mã prãbuºesc în gol ºi cã mã abandonez în totalitate. (va uma) SUSAN SHUMSKY

albastrã, roz, galbenã sau portocalie care cãdea pînã la picioare, cu douã cordoane de stofã împodobite, unul de obicei roºu, la talie, altul de diferite culori, în partea inferioarã. O pelerinã era pusã pe umeri, încruciºatã pe piept ºi prinsã cu un ac lucrat cu migalã. Sandale, din lînã albã de vigonie, îi acopereau picioarele, o stofã finã fixatã pe creºtet cãdea liber, în spate, pe pãrul lung. O însoþitoare ducea o umbrelã de soare din pene“. De la vîrsta de 8 sau 9 ani, tinerele din aristocraþie erau iniþiate în privinþa îndatoririlor pe care le aveau ca viitoare soþii. Cînd apãreau semnele pubertãþii, tînãra trebuia sã posteascã timp de 3 zile, nemîncînd absolut nimic în primele douã. În a treia, i se dãdea puþin porumb, ca sã nu moarã de foame, în a patra, ieºea din izolare ºi era spãlatã de mama sa. I se tãia pãrul ºi îºi punea costumul femeilor adulte, cu sandale din lînã albã. O micã serbare, numitã cuicuchicui, dura apoi timp de douã zile.

Prinþesele care erau sortite cãsãtoriei primeau numele de nusta, apoi, dupã nuntã, pala. Cele care doreau sã devinã „femei alese“ trebuiau sã treacã printr-un noviciat de 3 ani, în cursul cãruia erau învãþate sã toarcã, sã þeasã, sã pregãteascã alimente ºi bãuturi pentru zei, sã punã în ordine obiectele sfinte sau sã întreþinã focul în sanctuare. La sfîrºitul noviciatului, tinerele erau conduse la Curicancha, marele templu, ºi prezentate marelui preot ºi suveranului sau reprezentantului sãu. Erau invitate apoi sã facã o alegere definitivã între a se cãsãtori ºi a se consacra zeului Soare. Acelea care nu alegeau

vocaþia religioasã ºi care nu avuseserã parte de o donaþie din partea lui Inca, erau adunate, în prezenþa acestuia ºi a unor tineri aristocraþi cu vîrste de peste 23 de ani.

Bãieþii puneau sandale în picioarele acelora pe care le alegeau, dar cãsãtoria se fãcea întotdeauna printr-un acord reciproc.

ªtim acest lucru din amintirile adjunctului lui Heydrich, SS Obergruppenführer Adolf Eichmann, care a participat la discuþii în calitate de expert SS în problema evreilor. Dupã întrevedere, Eichmann a mãrturisit: „Am bãut cu toþii un pahar de vin... Am cîntat cîteva cîntece. Dupã o vreme, ne-am ridicat ºi am rostit toasturi, apoi ne-am suit pe masã, ne-am plimbat în jurul ei – apoi ne-am aºezat pe scaune ºi iar pe masã. Heydrich ne-a învãþat miºcãrile. Era un vechi obicei din nordul Germaniei“.

Conform lui Eichmann, SSObergruppenführer Heinrich Himmler, ºeful Securitãþii de stat ºi agent de monitorizare a lagãrelor morþii, nu a exprimat niciodatã în scris ordine privitoare la soluþia finalã, ci doar ordine verbale. Una dintre puþinele înregistrãri scrise ale adevãratelor sale sentimente dateazã din octombrie 1943, cînd un asistent a consemnat ceea ce i-a spus Himmler unui grup de ofiþeri SS: „Dacã 10.000 de rusoaice se prãbuºesc sau nu în timp ce sapã o tranºee pentru tancuri e un aspect care mã intereseazã doar în mãsura în care tranºeea e sãpatã pentru Germania...

Noi, germanii, care sîntem singurul popor din lume cu o

atitudine decentã faþã de animale, vom adopta o atitudine decentã ºi faþã de aceste animale umane. Însã e o crimã împotriva propriului nostru sînge sã ne facem griji pentru ei...“.

Amintirile lui Eichmann de la întrevedere, publicate în revista „Life“, au ieºit la ivealã dupã ce agenþii de spionaj israelieni i-au dat de urmã în Argentina, l-au capturat ºi l-au adus în Israel pentru a-l judeca pentru crime împotriva poporului evreu ºi crime împotriva umanitãþii.

El a fost gãsit vinovat ºi spînzurat în 1962.

Eichmann a susþinut cã „departamentul meu nu a dat niciodatã vreun ordin de exterminare. Noi eram responsabili doar de deportãri“. Însã Protocolul Wannsee a dezvãluit un plan nazist de exterminare la nivel înalt. Iar mãrturiile din cadrul procesului, oferite de supravieþuitori, au adãugat descrierile unor orori la ceea ce se sugera implicit în Protocol, prezentînd noilor generaþii realitãþile Holocaustului. (va urma) THOMAS B. ALLEN

între ei. Domnul este destul de puternic aici pentru a face dreptate, iar litigiile de onoare încã nu existã.

Felul de a se înfrunta specific oamenilor de rînd este trînta. Este o luptã bãrbãteascã, mai curînd de forþã, decît de tehnicã sau abilitate. Pe la începutul Secolului XlX, cînd încep deschiderile spre Apus ºi moravurile orientale intrã în declin, apar ºi duelurile.

La 1827, o frumuseþe deosebitã, Elena CarageaMoruzi, stîrneºte atîtea pasiuni, încît se ajunge la duel. Se înfruntã Dumitrache Bãrcãnescu ºi Iancu Moruzi. Profesorul Eufrosin Poteca, fãcînd necrologul, pe marginea gropii lui Dumitrache, þine acest patetic discurs: „Tu n-ai ºtiut sã tãgãduieºti cererea, cînd te-au îndemnat sã ieºi afarã cu nume de vînat, ca sã fii pradã ºi vînat veninoasei ºi aducãtoarei de foc ºi de moarte armã...“. Era clar cã fusese vorba de un duel cu pistoalele, în care victima era chematã pe teren sub pretextul unei vînãtori. În timpul Rãzboiului Crimeii, cînd Þãrile Române sînt ocupate de austrieci, la Iaºi are loc un duel cu pistoalele între colonelul Stolberg ºi prefectul Poliþiei, Constantin Balº. Ultimul va primi un glonte în frunte, decedînd

pe cîmp. Obiceiul se rãspîndeºte ºi, pe la 1857, deputatul Vasile Boerescu se vede nevoit sã ia cuvîntul în Parlament: „Strãmoºii noºtri gãseau de cuviinþã sã-ºi arate vitejia ºi sã-ºi sacrifice viaþa pe cîmpul de rãzboi în care au apãrat drepturile þãrii lor ºi chiar ale Europei creºtine; dar acum, cînd aceastã valoare militarã nu mai poate sã se arate, noi vedem, din cînd în cînd, cîþiva tineri, cea mai mare parte moi ºi efeminaþi, cãutînd sã maimuþãreascã tot ceea ce Occidentul a avut mai rãu, mergînd pe teren cu sabia sau cu pistolul în mînã“. În 1861, izbucneºte un mare scandal în armatã, în legãturã cu atitudinea generalului Carol Davila. Acesta admonesteazã dur un ofiþer de infanterie, locotenentul Apostolescu, iar cel din urmã se plînge superiorilor. La instigaþia acestora, a însuºi ministrului de Rãzboi, tînãrul ofiþer trimite provocarea. Davila, datoritã rangului, nu era obligat sã o accepte, totuºi nu refuzã întîlnirea.

Ostilitãþile se desfãºoarã în pãdurea Bãneasa, la o distanþã relativ micã, cu pistoalele. (va urma) IULIAN COSTANDACHE

Împãrtãºanie cu pîine ºi sînge În cursul acestei serbãri se desfãºura un rit, care ne este foarte bine descris de poetul ºi militarul Garcilaso de la Vega ºi care se aseamãnã în mod straniu cu cel al împãrtãºaniei creºtine. Fecioarele Soarelui pregãteau pentru incaºi o enormã cantitate dintr-un aluat de porumb, care se numea zancusi. Fãceau pîini rotunde de dimensiunile unui mãr, din care se luau douã sau trei înghiþituri la începutul mesei. Cu ocazia altei sãrbãtori, care avea loc în octombrie, se preparau douã tipuri de pîine de porumb. Primul, frãmîntat normal, se mînca la dejun, dupã rãsãritul Soarelui. Altul era preparat cu sînge, luat dintre sprîncenele copiilor între 5 ºi 10 ani. Aceste rituri sînt cu atît mai curioase, cu cît incaºii nu mîncau pîine decît cu ocazia celor douã sãrbãtori pe care le-am evocat. Utilizarea simbolicã a sîngelui ºi ritualul cupei nu poate decît sã ne mire, aºa cum i-a surprins ºi pe spanioli. (va urma) Graduo.ro

Pag. a 19-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (5) ELENA LUPESCU (5) „Dictatorul“ Pe mãsurã ce Elena îºi consolida poziþia la palat, duºmanii ei aprigi îºi întãreau ºi ei poziþiile. Dupã asasinarea liderului sãu spiritual, Garda de Fier ºi-a sporit popularitatea, iar Codreanu triumfa în moarte, ca o figurã christicã, sporindu-ºi popularitatea în ochii oamenilor. Reacþia lui Carol la aceste evenimente a dat naºtere unei veritabile revoluþii. A desfiinþat toate partidele politice existente, ºi-a impus propriul Front de Renaºtere Naþionalã ºi s-a autodeclarat dictator.

Partidul lui maimuþãrea atît de slugarnic modelul Mussolini-Hitler, încît a adoptat pînã ºi un salut fascist. Chiar ºi românii antisemiþi începuserã sã acuze cã regele conspirã cu Hitler, deºi erau nevoiþi sã admitã cã, dat fiind sîngele ei evreiesc, Elena Lupescu nu putea fi pãrtaºã la o astfel de trãdare.

Prin primãvara lui 1939, în timp ce tãvãlugul nazist fãcea ravagii în Europa, aliatul rus al Germaniei s-a întors împotriva României, anexînd Basarabia ºi Bucovina. Carol fãcea demersuri frenetice cãtre naziºti sã apere România de comuniºti. Dimpotrivã, Germania a ajutat Ungaria sã înghitã Transilvania.

Carol, disperat, a încercat sã-ºi atragã de partea sa Garda de Fier. Însã aceasta a înscenat o loviturã de stat, scoþînd în stradã gãºti care urlau cerînd sîngele Elenei Lupescu. Elena a fugit la palat. A adunat toate

Oameni aleºi (29) ROBERT BURNS (1759-1796) (3) Cel dintîi merit al poeziei, ca ºi al întregii lui vieþi, este adevãrul (Thomas Carlyle) Toþi doreau sã aibã versurile lui Robert Burns; nu numai cei care puteau sã înþeleagã substratul lor; þãranii ºi servitoarele îºi dãdeau bucuroºi banii agonisiþi cu trudã numai sã le poatã învãþa pe dinafarã.

Burns devine poetul naþional al Scoþiei. „Simplitatea, dragostea de þarã, extrema sensibilitate faþã de tot ceea ce este frumos, sentimentele adînci din poemele sale, precum ºi limba în care au fost scrise versurile, au fãcut sã fie înþelese ºi cãutate de toþi“. Þãranul plugar este sãrbãtorit de lumea cea mai aleasã din Edinburgh, mîinile bãtãtorite de coarnele plugului sînt strînse cu entuziasm de finele degete ale nobililor care îl înconjurau pentru a auzi vorbele pline întotdeauna de un adînc înþeles. Însã cele douã lumi, de unde pornise ºi unde se afla, erau prea diferite pentru ca sã nu producã o tulburare în echilibrul sãu sufletesc. Încerca din rãsputeri sã rãmînã acelaºi în norii de fum care înlocuiserã mireasma cîmpurilor. ,,Sînt, scria el, trebuie sã mãrturisesc, jucãria caprici-

Marele clarvãzãtor Wolf Messing ºi enigmele sale (3) Prins între Hitler ºi Stalin Ani la rînd, Messing a cãlãtorit în întreaga lume, oferind reprezentaþii senzaþionale în întreaga Europã, în cele douã Americi, în India ºi în Japonia. Ajungînd cu turneul la Riga, Capitala actualei Letonii, Wolf Messing a realizat, în faþa a mii de spectatori, un experiment unic, complet inedit: a condus, legat la ochi, o maºinã pe bulevardul principal al oraºului. În dreapta lui, ºoferul îi dicta, la nivel mintal, manevrele pe care trebuia sã le execute. Messing nu ºofase în viaþa lui, ºi acest experiment, deºi îndeplinit cu succes, în aplauzele mulþimii, nu s-a mai repetat niciodatã. În 1937, în timpul unei reprezentaþii din Varºovia, Messing a îndrãznit sã rosteascã o predicþie care avea sã îi schimbe traiectoria vieþii ºi a strãlucitei sale cariere. În faþa a mii de oameni, a prezis data exactã a morþii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germaniei, care deja pregãtea politica de declanºare a celui de-al II-lea rãzboi mondial. A doua zi, toate marile cotidiene poloneze titrau cu litere mari pe prima paginã: „Un prooroc evreu prevesteºte data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morþii lui Hitler!“. Fireºte cã aceastã ºtire a ajuns imediat la urechile conducã-

comorile ºi le-a dat foc. Flãcãrile au mistuit toate documentele incriminatorii. Curînd, ea ºi Carol erau gata sã fugã. Dar unde se putea duce acest cuplu? Carol îi ordonã unui asociat de încredere sã cearã azil de la Hitler. „Îl primesc pe el, dar nu ºi pe femeie“, a fost rãspunsul autorului Holocaustului.

Abdicarea La 6 septembrie, Carol a semnat, cu inima strînsã, un act care însemna efectiv abdicarea lui, lãsîndu-i fiului sãu, Mihai, în vîrstã de 19 ani, tronul unei þãri dezmembrate ºi rãzvrãtite. Mihai a plîns ºi a implorat sã nu fie obligat sã punã umãrul la o asemenea povarã.

Carol, însã, i-a ignorat rugãminþile. El ºi Elena s-au urcat în trenul regal care aºtepta gata de plecare, burduºit cu averea lor, printre care se numãrau maºini, doi cîini pechinezi ºi trei pudeli.

Exilul Dar fuga nu era atît de uºoarã pe cît s-ar fi crezut.

Membrii Gãrzii de Fier, care voiau capul Elenei, organizaserã un atac undeva, pe ruta trenului. Dupã un moment paralizant de indecizie, Carol acceptã propunerea ºoferului Elenei de a trece, pur ºi simplu, cu trenul în vitezã prin gara blocatã. În timp ce gardiºtii surprinºi au început sã tragã asupra trenului, Elena a stat culcatã într-o cadã, Carol acoperind-o cu propriul corp.

Fugarii au ajuns în Spania, dar supravegherea continuã la care erau supuºi i-a determinat sã se strecoare în Portugalia, traversînd frontiera pe furiº, cu Carol înghesuit într-un portbagaj. Întreaga Europã pãrea nesigurã. Se hotãrîrã sã traverseze Atlanticul, dar prima lor opþiune s-a dovedit imposibilã, cãci Statele ului ºi a pasiunii, dar respectul cãtre Dumnezeu ºi integritatea eului meu sper sã le pãstrez pentru totdeauna“. Însã dragostea de pãmînt rãmãsese neºtirbitã. Atunci cînd, pentru a doua ediþie a „Poemelor“ sale (1787) a primit o sumã mai mare de bani, o parte i-a dat-o fratelui sãu aflat în încurcãturã, iar cu restul ºi-a cumpãrat o fermã. La scurt timp, s-a cãsãtorit cu Jane Armour, fiica unui meºter zidar de lîngã ferma tatãlui sãu ºi a pãrãsit Edinburghul, în care trãise o vreme, ºi s-a întors, din nou, în mijlocul naturii.

Ferma era, însã, sãracã, cheltuielile fãcute fuseserã înghiþite de pãmînt. Dorea sã fie mulþumit, iar soþia lui, ,,fata cea mai frumoasã, caracterul cel mai blînd ºi inima cea mai cinstitã din toatã þara“, cum scria el unui prieten din Edinburgh, îºi dãdea toatã osteneala sã-i facã viaþa suportabilã. Totuºi, datoriile l-au obligat sã primeascã un post de funcþionar însãrcinat cu strîngerea taxelor, în oraºul Dumfries. Dar aºa nu se mai putea ocupa de fermã, pe care o va vinde, ceea ce l-a fãcut sã sufere enorm. Scrie foarte puþin, cãci inspiraþia a rãmas departe, în urmã, în lumea cîntecului pãsãrilor ºi a susurului apelor. A patra ediþie a „Poemelor“ cuprinde prea puþine versuri noi, compuse la Ellisland ºi Dumfries. Strãlucirea la care ajunsese în lumea elegantã din Edinburgh a demonstrat cã nobleþea adevãratã nu þi-o dã moºtenirea blazoanelor, ci lumina lãuntricã. Robert Burns, cel care a cîntat simþãmintele curate ale poporului, a gãsit cea mai adîncã rãsplatã în credincioasa dragoste pe care i-o pãstreazã ºi azi cei pentru care a scris. torului nazist ºi Führerul a oferit o recompensã de 200 de mii de mãrci, o sumã fabuloasã, celui care îi va aduce pe tavã „capul“ profetului.

Cînd trupele germane au invadat Polonia, împotriva lui Wolf Messing s-a declanºat o adevãratã vînãtoare. Conºtientizînd pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în ºir în beciul casei unui negustor din Varºovia, pînã într-o zi, cînd inevitabilul s-a produs.

Messing a fost descoperit, arestat ºi bãtut cu cruzime, pînã ºi-a pierdut cunoºtinþa. Revenindu-ºi în simþiri în celula întunecoasã din subsolul Ministerului de Interne, Messing ºi-a adunat toate forþele ºi, prin puterea minþii, a transmis ca toþi gardienii aflaþi dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat sã se adune acolo. Întîi au sosit gardienii ºi, dupã cîteva minute, în fugã, a venit chiar ofiþerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rãmas altceva de fãcut decît sã treacã pe lîngã ei fãrã probleme, sã zãvorascã uºa grea de fier ºi sã pãrãseascã clãdirea. În anii aceia cumpliþi, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestaþi ºi siliþi sã trãiascã în ghetouri. Cei care reuºeau sã scape fugeau peste graniþã, cu precãdere în Uniunea Sovieticã, în speranþa unei vieþi mai liniºtite. Astfel, deºi ideea nu îl încînta, Messing a decis cã noua sa destinaþie trebuia sã fie imensa þarã de la Rãsãrit. Deºi nu vorbea limba rusã ºi nu cunoºtea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artiºti care dãdeau reprezentaþii în regiunea Brest, din sud-vestul Belarusiei. ªi iatã cã, încã o datã, darul sãu unic, neobiºnuit, avea sã îi salveze viaþa. În timpul unui

Unite l-au condamnat pe Carol pentru colaborare cu naziºtii ºi pentru moralitatea lui laxã, comiþînd adulter cu Elena Lupescu. Cuba a fost mai puþin rigidã moral, acceptîndu-i pe cei doi, dar Elenei i se pãru cã Havana era insuportabil de cãlduroasã. S-au mutat din nou, mai întîi în Mexic, apoi, în 1944, în Brazilia, unde au ºi rãmas. În 1947, Elena s-a îmbolnãvit grav de o anemie fatalã. Doctorul îi spusese lui Carol cã starea ei era foarte gravã, iar Elena era pe moarte. „Prietenã dulce ºi iubitã“, îi telegrafia prietena ei, moºtenitoarea americanã Barbara Hutton, „sînt distrusã sã aflu de boala ta ºi vreau sã ºtii cã inima toatã, gîndurile ºi rugãciunile se îndreaptã cãtre tine“.

Cãsãtoria Carol era disperat. Crezînd cã avea sã o piardã pe veci, i-a dãruit ceea ce ea îºi dorise dintotdeauna: cãsãtoria. La 5 iulie 1947, într-o camerã de hotel, i-a acordat amantei rangul de Alteþã Regalã, Prinþesa Elena de România. În mod miraculos, Alteþa Sa se însãnãtoºi spectaculos.

Poate cã exagerase proporþiile maladiei în speranþa cã amantul va face din ea o femeie cinstitã. Împotrivirea lui de a face acest lucru în alte circumstanþe trebuie sã fi fost înrãdãcinatã în convingerile referitoare la nobleþea sîngelui sãu regal în contrast cu cel al Elenei.

Moartea lui Carol Curînd dupã cãsãtorie, cuplul regal s-a stabilit în Portugalia, unde Carol s-a recãsãtorit cu soþia sa, în vîrstã de aproape 50 de ani, într-o ceremonie condusã de un preot al Bisericii Ortodoxe Române. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

JOHANN WOLFGANG VON GOETHE (1740-1832) (1) Nu existã nici o armã în arsenalul geniului universal pe care sã nu o fi mînuit (Ralph Waldo Emerson) Din vreme în vreme, se nasc oameni care, prin însuºiri deosebite, pot fi consideraþi drept imaginea perfecþiunii fiinþei umane. Unul dintre aceºtia a fost ºi Goethe. Era un om blînd, luminos ca o zi albastrã fãrã pic de nor.

S-a nãscut în 1740, în oraºul Frankfurt pe Main.

Tatãl sãu nu era de origine nobilã, dar agonisindu-ºi o avere frumuºicã, ducea o viaþã liniºtitã de burghez. Avea o galerie de tablouri ºi o colecþie de ºtiinþe ale naturii. Se însurase tîrziu, iar dintre copiii pe care i-a avut nu au supravieþuit decît un bãiat, viitorul poet, ºi o fatã. Dacã tatãl era riguros, cam ursuz, uneori chiar pedant, în schimb mama era o femeie bunã la inimã ºi foarte inteligentã. Era îngerul pãzitor al familiei. Educaþia lui Goethe a început acasã, tatãl þinînd, multã vreme, locul de profesor. Foarte pretenþios, acesta îi preda fiului sãu tot ceea ce socotea cã ar fi fost necesar unui jurist de seamã. A încercat sã-l înveþe ºi limba greacã. Dorind sãi facã pe plac tatãlui, Goethe a început sã studieze, în anul 1770, Dreptul la Universitatea din Strasbourg. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942) spectacol care a avut loc la Minsk, pe scenã, lîngã Messing, ºi-au fãcut apariþia cîþiva agenþi NKVD poliþia secretã sovieticã. Cerîndu-ºi scuze publicului, aceºtia l-au „sãltat“ pe telepat. A fost dus direct în faþa teribilului Stalin, care deja auzise despre puterile fenomenale ale clarvãzãtorului. Pentru a-i testa capacitãþile, Stalin i-a ordonat sã pãtrundã în Trezoreria de stat ºi sã obþinã o sumã uriaºã, o sutã de mii de ruble, fãrã nici un document la mînã, ajutîndu-se doar de puterea minþii. Chiar sub ochii agenþilor secreþi, Messing a intrat în clãdirea Bãncii Centrale, s-a îndreptat cãtre casierie ºi, întinzîndu-i funcþionarului o filã goalã dintr-un caiet dictando, ºi-a deschis servieta în aºteptarea bancnotelor. Casierul a cercetat bucata de hîrtie, apoi a deschis seiful ºi a numãrat o sutã de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ureche. Deºi în Rusia, în acea perioadã, hipnoza, telepatia sau alte asemenea „trucuri iluzioniste“ erau considerate ºarlatanii ºi, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing sã dea reprezentaþii pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice. În 1943, în timpul unui spectacol susþinut în Novosibirsk, Messing a fost întrebat cînd se va sfîrºi rãzboiul. Fãrã sã stea pe gînduri, clarvãzãtorul a rãspuns cu voce gravã: „Vãd tancuri cu însemnele Armatei Roºii defilînd pe strãzile Berlinului în data de 8 mai 1945“. (va urma) MIXDECULTURA.RO

Pag. a 20-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei Mihai Eminescu (1) (urmare din pag. 1) Dacã întîia este consideratã culmea absolutã a creaþiei sale lirice, prin perfecþiunea stilisticã ºi profunzimea cugetãrii, cea de-a doua reprezintã un zguduitor manifest politic, un rechizitoriu aflat la incidenþa poeziei cu spiritul purificator care îi guverneazã opera ziaristicã. Altitudinea ºi dispreþul lui Hyperion, condensate în celebrele versuri din final, revin în cuprinsul „Doinei“ sub forma cumplitelor imprecaþii populare.

Apollinicul ºi blîndul Eminescu este în ambele acorduri un crainic exponenþial, cele douã cortine lãsîndu-se peste aceeaºi reprezentaþie a nimicniciei ºi trãdãrii. Scriind în paralel ºi terminînd în acelaºi an aceste capodopere, Eminescu era de fapt constant cu sine însuºi, practicînd ceea ce am putea denumi spãlarea aurului în douã ape. Cele douã ipostaze - daimon ºi profet - întregesc aceeaºi imagine a forþei divinatorii cu care spiritul sãu se rãzbuna în posteritate pentru toate umilinþele îndurate, mai mult colective decît personale. Este interesant de urmãrit cum a evoluat heptacordul eminescian, care vibreazã de armonia lucrurilor, de la poemele simple, de tinereþe, la aceste douã forme ale simplitãþii mature, ce reprezintã sublimarea a 17 ani de marº al geniului spre incandescenþã. Aºa dupã cum Novalis credea cã „arhitectura este o muzicã îngheþatã”, se poate spune cã un poem genial este secþiunea de aur a unui popor, care îl fixeazã mai bine în timp ºi spaþiu.

Nu demult, am mai celebrat un centenar eminescian, ºi anume acela al primei ediþii de poezii, îngrijitã ºi prefaþatã de Titu Maiorescu. În „Note istorice asupra editãrii operei poetice a lui M. Eminescu”, Nicolae Iorga scria prin 1928: „Întovãrãºite de chipul tînãr, mîndru ºi senin, faþa albã supt pãrul negru bogat, asemãnãtor cu

al surorii lui, Henrietta, pe care n-o pot uita, cu siguranþa ochilor clari în calma faþã de marmorã, cele ºasezeci de poezii care au tulburat ºi cucerit o societate întreagã smulsã-i de la alt fel de a gîndi ºi simþi, pãreau sã zicã: Tot Eminescu aici este. (...) Ediþia întîi, pe alesele, a operei lirice - a singurei acestei opere lirice - a lui Eminescu n-a fost determinatã de dorinþa de a impune unui public încã nepregãtit marea operã de poezie nouã. Nu era nici un omagiu adus cuiva care sã fi dispãrut. Ci - s-o spunem - un mijloc de a asista pe omul, care, în eclipsa minþii sale strãlucite, se apropia, ºovãind sub teribila loviturã a soartei, spre nesimþirea mai rea decît moartea”. Pusã în circulaþie în decembrie 1883 ºi anunþatã de ziarele „Românul“ ºi „România liberã“, din 22 decembrie ºi, respectiv, 23 decembrie, ediþia a avut un mare succes de public, ceea ce l-a determinat pe Maiorescu sã scrie, cu obiºnuita sa delicateþe, poetului suferind aflat pe patul unui sanatoriu vienez: „Acum trebuie sã mai ºtii cã volumul de poezii ce, dupã îndemnul meu, þi l-a publicat Socec în decembrie anul trecut, a avut cel mai neaºteptat succes, aºa încît Socec stã încã uimit; în aceste 7 sãptãmîni de la apariþiunea lui, s-au vîndut 700 de exemplare; o mie este toatã ediþia ºi de pe acum trebuie sã te gîndeºti la ediþia a doua, care va fi reclamatã pe la toamnã ºi în care vei putea face toate îndreptãrile ce le crezi de cuviinþã. Poeziile d-tale, pînã acum îngropate în «Convorbiri», sînt astãzi cetite de toate cocoanele de la Palat pînã în mahala la Tirchileºti, ºi la întoarcerea în Þarã te vei trezi cel mai popular scriitor al României“. Acest triplu centenar eminescian a fost marcat, printre altele, de un eveniment editorial memorabil: apariþia volumului „Mihai Eminescu. Viaþa ºi Opera”, alcãtuit de-a lungul unor decenii de muncã pasionatã de cãtre admirabilul nostru cãrturar D. Murãraºu. (va urma)

PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (3) Am fost tentat, la început, sã cred cã nu mã pricep la oameni. Pe urmã, m-am gîndit cã ceva-ceva m-aº pricepe, dar în cazul respectiv aveam de-a face cu un om care, vorba Bibliei, ,,avea drac”. Avea drac din nãscare, dar dracul ãla a crescut o datã cu el ºi a fost întãrîtat cu ambiþii nebuneºti ºi de o familie de neamuri proaste. Cine crede cã familiile n-au nici un rol în mãrirea ºi decãderea politicienilor, se înºalã. Ei, adicã noi, politicienii, nu trãim precum pustnicii în deºert, ci avem familii, care ne influenþeazã mai mult sau mai puþin. Întorc, pe toate feþele, acest fenomen, al trãdãrii sinucigaºe a lui Ciontu, pentru a înþelege mai bine ,,condiþia umanã”, de care vorbea André Malraux, preluînd expresia unui enciclopedist francez.

Numai cã, în cazul de faþã, se poate vorbi de ,,condiþia inumanã”. Ceea ce a încercat acest nefericit de Ciontu sã-mi facã mie echivaleazã cu o eventualã tentativã de asasinat moral la care m-aº fi putut deda eu, împotriva mentorului ºi binefãcãtorului meu, Eugen Barbu.

Cam astea sînt proporþiile. Þãranca noastrã Maria Vancea, din Maramureº, zicea atunci, la Plenara din 4 iunie: ,,L-o vîndut precum Iuda pe Christos!”. Fireºte, eu nu sînt Christos, dar acel ºarpe pe care l-am þinut la sîn a fost reîncarnarea lui Iuda. Numai cã autoritatea ºi gloria nu se pot fura. ,,Cu penele altuia te poþi împodobi, dar nu poþi zbura” – spunea Lucian Blaga.

Astãzi, la o jumãtate de an de la încercarea de puci, la care i-a dus mintea pe Cornel Ciontu ºi Anghel Stanciu, cînd furtuna de patimi s-a stins complet, fac o trecere în revistã a ultimilor ani ºi constat ceva: prea multã libertate stricã, în orice fel de organizare umanã.

Pentru cã oamenii nu sînt egali de la naturã, din multe puncte de vedere, iar cei rãi ºi vicleni se întovãrãºesc, se pricep, de minune, sã joace teatru ºi sã utilizeze pîrghiile democratice, îºi formeazã un nucleu, impenetrabil, al lor, ºi nu mai pot fi despãrþiþi prea uºor decît de cãtre echipajele de descarcerare de tip SMURD. Aºa se întîmplã mai peste tot: ºi în culturã (unde s-a creat o Mafie ai cãrei membri îºi dau premii ºi bani numai între ei), ºi în sport, ºi în afaceri, ºi în politicã. Încerc sã pãtrund tainele acestui mod de coagulare, de asociere a ticãloºilor, pentru a descifra natura umanã.

În mod sigur, Dostoievski ar fi avut multe de învãþat despre straturile labirintice ºi abisale ale omului. κi poate imagina cineva un Raskolnikov român, trãind în societatea noastrã de astãzi? În principiu da, însã el ar avea alte date de identificare ºi nu ºi-ar recunoaºte dubla crimã niciodatã, defilînd prin faþa Televiziunilor cu ochelarii negri la ochi ºi o puºcã Winchester pe umãr, minþind cã, de fapt, cele douã victime au dat buzna peste el, iar delicata lui soþie a pierdut ,,mormolocul” din burtã. În ceea ce-l priveºte pe Ciontu, mãrturisesc cã nu mã obsedeazã, cîtuºi de puþin, ci îmi stîrneºte doar compasiune: acum 6 luni era foarte important, iar acum, cei care l-au mai vãzut, prin Parlament, spun cã este o epavã umanã.

Probabil cã din experienþa de preºedinte al Grupului Parlamentar de Prietenie România-Japonia a învãþat ceva din tradiþia niponã: sã-ºi facã harakiri! ªi nu s-ar zice cã nu i-a reuºit. În cîteva rînduri, i-am transmis, prin intermediari, sã nu adopte o poziþie de forþã faþã de mine, fiindcã va pierde totul ºi îºi va rupe gîtul. Nu m-a ascultat, fiindcã, în cazul lui, rãutatea era sorã geamãnã cu prostia. ªi lui, ºi celor care l-au urmat, cu motivul cã PRM, cu mine în frunte, n-ar avea nici un viitor, li s-au închis acum toate uºile în nas. Bine cã aveau ei viitor, care s-au ºi risipit, între timp, ca fãina orbilor, care încotro. ªi, de fapt, cine au fost cei care l-au urmat? În special cei pe care i-a pus el pe listele electorale, contra-cost, fãcînd deputaþi din niºte iluºtri anonimi, de care eu nu auzisem ºi care nici acum nu ºtiu cum aratã: Cantaragiu, Almãºan, Brînzã ºi alte produse lactate, ori ciocoi judeþeni, care vor plãti, nici o grijã. Fiindcã, dacã e vreun capitol la care eu sînt extremist, acesta e urmãtorul: sînt extrem de bun cu cei cinstiþi ºi de caracter ºi extrem de rãu cu cei care înºalã încrederea nu numai a mea, ci ºi a electoratului.

Poate cã aceastã alternanþã e o trãsãturã a românilor, datoritã diferenþelor de temperaturã din þara noastrã: între minima de 30 de grade sub zero ºi maxima de plus 40 de grade sînt nu mai puþin de 70 de grade diferenþã, ºoc termic care nu se poate sã nu ne fi influenþat fibra biologicã! Dînd înapoi filmul acelei rãscruci, dintre aprilie ºi mai, vãd niºte palide umbre, unele chiar

Mãmãliga tot va exploda!

Motto: „Cu rãu sã-i pierdem pe cei rãi"...

(TUDOR VLADIMIRESCU) Dacã asta-i criza, e mai rea ca moartea!

Toate o iau razna, lumea n-are bani.

N-au probleme hoþii, care îºi fac partea Þara e condusã doar de ºarlatani.

Noi trãim o crizã dublã: cea externã ªi cea provocatã de cîþiva rechini.

Iau executorii fulgii de la pernã Iau chiar ºi icoana la care te-nchini.

Te aruncã-n stradã cîte o golancã Are ajutoare: poliþiºti, notari Banca azi te face chiar sã dormi pe-o bancã Într-un Circ al Foamei, printre boschetari.

Nu se mai respectã nici o Lege-n þarã Numai Legea Junglei, parcã ne-am tîmpit Pasãrea speranþei este tot mai rarã Þara asta blîndã s-a sãlbãticit.

Se ascund bogaþii, fug ca ºobolanii Numãrul ºi-l schimbã des la telefon Harpagoni balcanici îºi îngroapã banii Necrofori ai crizei, inimi de carton.

Nimeni nu ajutã, nu întinde-o mînã Celui care n-are, sau e grav bolnav.

Nu credeam cã poate fi aºa hapsînã Þara ce-a dat lumii un Orpheu moldav. Þara Mioriþei ºi-a lui Ars Amandi Þara creºtinatã de Andrei, cîndva.

India renaºte prin Mahatma Gandhi Dar pe noi, românii, cine ne-o salva?

Ne-am întors în peºteri, scapã cine poate Ne-a fugit ºi vechiul înger pãzitor.

Liftele spurcate, rupte-n fund ºi-n coate Fac averi în spume, cãci e vremea lor.

Din aceastã crizã nimeni n-o sã iasã Decît cu tãmîie ºi cu vatã-n nas.

Sau, mai ºtii minunea? O mãciucã groasã Hercule ne spune cã ne-a mai rãmas.

Nu-i lãsaþi pe ciocli sã vã bage-n comã Hai, reanimarea! Inventaþi ceva!

Noi sîntem Poporul! Criza-i o fantomã!

Mîine, mãmãliga tot va exploda!

Toþi sãracii lumii strigã, se rãscoalã Pîrîie Planeta de revolta lor.

Deºteptarea, Þarã! Scoalã-te din boalã!

Jos cu mafioþii ºi ia-i la omor!

CORNELIU VADIM TUDOR, 18 decembrie 2013 (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“) din rîndul parlamentarilor, care au fost cît pe-aci sã dezerteze, dar fie cã le-a fost fricã de sutele de oameni prezenþi la Plenara din 4 iunie, fie cã au aºteptat sã vadã rezultatul luptei, ca sã se plaseze de partea învingãtorului. Le-aº recomanda sã nu creadã, cumva, cã nu ºtiu cu ce se ocupau atunci. ªi cu ce se mai ocupã unii ºi acum, care se vãd cu cele douã caricaturi, Ciontu ºi Stanciu, le dau raportul, le oblojesc rãnile, ba chiar unii i-au ajutat, efectiv, sã-ºi completeze listele false, ale aºa-zisului lor partid. Aceºti potenþiali trãdãtori se cred, pesemne, prea deºtepþi, dar vor vedea cît de proºti sînt atunci cînd nu vor mai avea nici o funcþie ºi, bineînþeles, nu vor intra în viitorul Parlament. Pentru cã dacã i-aº ierta pe ei, ar însemna sã-i jignesc ºi chiar sã-i nãpãstuiesc pe cei loiali. Loiali nu mie, fiindcã n-am orgolii din astea dar loiali partidului ºi Idealului Naþional. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005)

Pag. a 21-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (57) Aici, în aceastã scenã de un grotesc inimaginabil - pentru un bãrbat falnic, care reorganizase Armata Românã ºi se fãcuse remarcat prin numeroase acte energice, de veritabil Reformator - se aflã izvorul „Lumii lui Caragiale“. Care, la ora aceea a Istoriei, încã mai copilãrea în comuna Haimanale, avînd numai 14 ani. Sã nu care cumva sã pice rîndurile de faþã sub ochii lui Lucian Pintilie, cã regizorul ar fi în stare sã toarne un film cu titlul „Periuþa de dinþi a lui Cuza“. Mai þin minte, din acea broºurã, cã Domnitorul a fost transportat sub escortã într-o casã conspirativã, unde i s-a fãcut sete (ce-o fi mîncat în ajun?), aºa cã a cerut o bãuturã rãcoritoare care îi plãcea lui, un fel de cidru sau cvas, care i-a fost adusã de la o prãvãlie situatã prin zona Bisericii Sf. Gheorghe-Nou. Aºa cu 11 februarie.

Privesc la televizor o emisiune transmisã de la Paris: „Searã Româneascã Excepþionalã“. Cine se urcã pe scenã, cu niºte bocanci de evadat? Acelaºi Mircea Dinescu, individ de o inculturã deplorabilã.

El se simte dator sã afirme în faþa asistenþei cã, la 1848, românii au fãcut o revoluþie dupã „model francez“ (?!), ceea ce e o inepþie - haideþi sã ne gîndim numai la Avram Iancu ºi la drepturile românilor din Transilvania, ca ºi la luptele care au însîngerat Munþii Apuseni, fapt care nu s-a întîmplat în Franþa. „Cînd mã întorc la Bucureºti“ - se mai scãlîmbãie acest întîrziat mintal – „trebuie sã îmbrac acelaºi pulovãr ca în 22 decembrie, pentru cã e cazul sã facem o nouã Revoluþie“. Babuinul ãsta chiar crede cã el a fãcut o Revoluþie ºi cã, de cîte ori îi vine lui pe chelie, poate sã facã altele ºi mereu altele, pe bandã rulantã. Urîtã mi-a fost prostia omeneascã! Dacã cineva ºi-a propus sã-l facã de rîs pe acest microcefal, atunci a reuºit de minune. Iatã „Poezia“ cu care mulatrul din Slobozia i-a fericit pe rafinaþii parizieni prezenþi în salã: „Scîrþa, scîrþa, scîrþa, scîrþa/ Pîine nu-i, da-i simt tãrîþa/ Hîrº, ºi hîrº, ºi hîrº, ºi hîrº/ N-avem oi, da' avem urºi“ (?!). Mã uit pe feþele spectatorilor acestei „Seri Excepþionale Româneºti“: singura expresie e de jenã, se foiesc oamenii pe scaune ºi nu-ºi dau seama ce se petrece. „Ãsta-i poetul ãla, de care s-a fãcut atîta caz ºi despre care scria presa cã se luptã din greu cu Ceauºescu ºi cu lagãrul socialist?“ - pãreau a gîndi mulþi dintre invitaþi. Iar zãpãcitul prindea curaj, se avînta, ºuiera prin strungãreaþã, îºi mai sufleca mînecile pulovãrului, se mai scãrpina, ca un maimuþoi, în cap ºi pe spinare, cu gesturi largi, grandilocvente, de megaloman, care avea aerul cã cugetã: „Dom'le, lãsaþi-l pe bãiatu, se terminã acum spectacolul ºi la chiolhan o sã vã lãmuresc io cum e cu Revoluþia, ºi cum m-am sacrificat, numai cã mai ieºiþi ºi voi cu ceva lovele, doar io am dãrîmat comunismul!“. S-ar putea ca aceia care nu mã cunosc sã aibã impresia cã sînt invidios, dar îi asigur cã se înºalã. Nu invidia mã animã, ci repulsia, sila de mitocãnia agresivã a unui ºmecheraº care n-a citit în viaþa lui o carte pînã la capãt. De ce, bunãoarã, nu-l critic eu pe Ioan Alexandru, care e un mare poet?

Duminicã, 16 martie 2014. Dupã emisiunea de la Antena Stars, invitaþii au fãcut o pozã împreunã: Gabi Luncã ºi Corneliu Vadim Tudor.

21 ianuarie 2015. Fuego a fãcut o vizitã acasã la preºedintele PRM, pentru a pune bazele unei colaborãri artistice.

Apropo de marii poeþi, citesc în „Metamorfozele“ lui Ovidiu (traducere ºi prelucrare de Scarlat Barbu Tîmpeanu, în anul 1808) urmãtoarele: „În scurt, n-au mai rãmas pe pãmînt nici dragostea, nici credinþa, de aceea dreptatea, care singurã zeii o cîrmuiau ºi o þineau între oameni, s-a întors la cer, pãrãsind pãmîntul ce era plin de vãrsare de sînge“. Ce reconfortantã e o lecturã din antici, pe vremuri de ploaie mocãneascã în naturã ºi în suflete! Ovidiu, pe care l-am numit întotdeauna primul mare poet român, a fost exilat la Tomis (Constanþa) de cãtre împãratul Octavianus Augustus, ca pedeapsã pentru relaþiile nu tocmai principiale pe care le avea cu cele douã Livii - Livia Minor (Livia Micã) ºi Livia Maior (Livia Mare), fiica ºi, respectiv, soþia suveranului.

Urmãresc la televizor, în rãstimpuri, un interviu cu dirijorul Sergiu Celibidache. „Yoga autentic e cel mai scurt drum spre libertate. N-am avut niciodatã nevoie de echilibru, pentru cã n-am avut niciodatã senzaþia cã sînt dezechilibrat. Din arta mea nu va rãmîne nimic“. Interviul a fost realizat în 21 ianuarie 1979, de o reporteriþã cu ifose, Marilena Rotaru, pe care marele dirijor a fãcut-o de rîs. Dar, ce nu ne oferã „cutia magicã“? Iatã o emisiune realizatã cu prilejul unei Adunãri a Foºtilor Deþinuþi Politici. Îl recunosc între participanþi pe acel Ticu Dumitrescu, pe care era cît pe-aci sã-l arunc pe geam la sediul P.N.Þ.C.D.-ului. Reproduc numai cîteva stridenþe ale strigãtului sãu de luptã: „România, crima de genocid a depãºit genocidul Germaniei lui Hitler ºi a depãºit de zeci de ori crimele din toate Þãrile Rãsãritene la un loc!“. Ce face isteria din om! Deci, în România s-ar fi asasinat sute de milioane de oameni, avînd în vedere cã Hitler a omorît vreo 6 milioane ºi Stalin vreo 20 de milioane (înmulþite cu „zeci de ori“). Parcã aºa se umflase „genocidul“ ºi în decembrie 1989, cu cei 64.000 de morþi! Cine vã pune sã vorbiþi, mã, copii ai durerii? E obligatoriu?

De ce nu vã puneþi frînã la limbã, chiar vã puteþi juca de-a hecatombele? Tot din televizor aflu cã noul ºi ciudatul ministru al Turismului, Mihai Lupoi, recunoaºte: da, a vrut sã facã un cazinou din Casa Oamenilor de ªtiinþã, pentru un an-doi, dupã care s-o dea înapoi Academiei Române. La Televiziune se strîng vreo 600 de semnãturi pe un Memoriu, pentru a fi debarcaþi „activiºtii numiþi de Nicolae Ceauºescu“, mai precis directorul general Petre Constantin (un cretin, pe care Eugen Barbu l-a ridiculizat mereu) ºi Vasile Vasile (fostul secretar de partid). Totuºi, asta nu-l împiedicã pe noul ºef al Televiziunii, Aurel Dragoº Munteanu, sã bea cafele, la etajul 11, cu cei doi.

A început sã facã agitaþie pe-aici, prin România, un individ suspect. Îl cheamã Doru Braia, ne predicã la televizor cã el e „un burete de democraþie“, ceea ce e o performanþã, fiindcã înainte de a fugi în Germania era un simplu tehnician la Metrou. ªi astfel mai trece o zi, în care totul a fost deºertãciune, mai puþin bucuria tatei, de a primi 3 Biblii cadou, de la Adunarea din strada Dragoº-Vodã. Ce fericit e, cum le mai mîngîie!

12 FEBRUARIE 1990. Micul monstru pãros ºi fumegos, cãruia îi place sã se asculte la infinit, plescãind din niºte buze parcã veºnic lubrifiate de ciolan cu fasole - Andrei Pleºu - a primit repede-

repede un balon de oxigen din Occident, ca sã ia faþa la proºti: Ordinul Artelor ºi al Literelor Republicii Franceze (?!). Scriitori importanþi, cu 10 romane, cu 100 de piese de teatru, cu 1.000 de poeme sînt ignoraþi total de cinicul Occident, de parcã ar fi morþi de sute de ani. În schimb, sînt împachetaþi cu nãmolul sapropelic al gloriei niºte impostori care au scris 3 eseuri ºchioape ºi 7 memorii la C.C. al P.C.R.. Cu puþin efort de imaginaþie, cred cã m-aº putea bãrbieri cu „opera“ subþire ca o lamã de ras a acestui þigãnuº turcesc, care s-ar vrea om de spirit, dar pe mine, cel puþin, orice apariþie a lui mã face sã rîd. ªi fiindcã nu pot citi mai mult de zece rînduri din „creaþia“ proaspãtului Cavaler de Kurlanda, mã întorc la „Metamorfozele“ lui Ovidiu, traduse ºi prelucrate de Scarlat Barbu Tîmpeanu (adicã de la Tîmpa), în 1808, anul întîlnirii dintre Napoleon ºi Goethe. (Aceºtia s-au întîlnit de douã ori, pe 2 ºi, respectiv, 6 octombrie 1808, la Erfurt). ªi astfel aflu de zeiþa numitã „Io“ niºte chestii, Zãu aºa, de-mi vine s-o reclam la Poliþia de moravuri: „În basm se mãrturiseºte ibovnicã a lui Zeus, iar în Istorie se aratã cã a fost o tînãrã vestalã în curvie, care nu s-a mulþumit a curvi numai în Patria ei, ci s-a dus ºi prin alte oraºe“. Nu-i de mirare cã Zeus a transformat-o în vacã, animal sacru, „care este zeoaia eghiptenilor“. Aceastã nãrãvaºã mai cã seamãnã cu Ana Blandiana, care ºi-a lãsat icrele prin multe ºi simandicoase paturi, iar mai nou umblã vorba cã apare pe la recepþii, în rochii elegante, ce-i drept, dar fãrã... chiloþi! Oricum, e un progres pe calea fãrã întoarcere a miºcãrii naturiste, futuriste ºi a

Corneliu Vadim Tudor, alãturi de Ilie Nãstase ºi Virginia Ruzici, la Federaþia Românã de Tenis, cu ocazia întîlnirii iubitorilor de animale. libertinajului, fiindcã mai verile trecute defila prin grãdina vilei lui Gogu Rãdulescu, de la Comana, în niºte chiloþi cu floricele, de i se vedea manºonul de blãniþã neagrã, risipit de-o parte ºi de alta a pulpelor, în stare haoticã, precum pilitura de fier în jurul magnetului, sau aidoma bãrbii acelui uriaº pe care l-a bãgat Chaplin cu capul într-un felinar cu gaz, pe Strada Liniºtitã...

Astãzi e o zi cu încãrcãturã electricã în aer. Are loc o mare demonstraþie a þiganilor în faþa Procuraturii Generale - s-au adunat vreo cîteva mii de baragladine, pentru a cere înapoi tonele de aur (?!) pe care cicã le-ar fi confiscat de la ei Nicolae Ceauºescu. Minciuna e ordinarã, fireºte, dar, chiar dacã, prin absurd, aurul acesta ar fi existat ºi ar fi fost luat de stat, de unde aveau þiganii atîta metal preþios, din muncã cinstitã sau din furat?

Cronicarul care am devenit, aproape involuntar, în aceste sãptãmîni de ºomaj, nu poate sã nu consemneze ºi un alt fapt ºocant pentru societatea româneascã: elevii din vreo 3 licee craiovene au cerut sã se înfiinþeze... bordeluri! Ce Crai mai sînt ãºtia din Craiova! (De altfel, de aici vine numele marelui oraº: în slava veche Crai-Iova însemnînd „Cetatea Iui Iov“, vreun Ban ori Cneaz local). (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

UN PUNCT DE VEDERE

Naþionalism ºi creºtinism ortodox la români (4) Iatã, se poate naþionalism, fãrã ºovinism, fãrã genocid. ªi cel mai bun exemplu sîntem noi, românii. De fapt, un adevãrat naþionalist, pornind de pe temelia solidã a iubirii propriului neam, nu poate urî celelalte neamuri.

Dimpotrivã, înþelege ºi sentimentele naþionale ale celorlalþi. O bazã solidã pentru evitarea confruntãrilor dintre neamuri.

Dar de ce oare acest efort mondialist rãu intenþionat, de a denigra, a rãstãlmãci, a denatura ºi a falsifica termenul de naþionalism? De a-l compromite? El face parte din rãzboiul, mai mult sau mai puþin evident, împotriva neamului, a neamurilor, a etnicitãþii, modul firesc, definitoriu pentru condiþia umanã de a trãi, modul de a exista al omului. Mod dat de sus, din Împãrãþia Cereascã. Fiindcã Biblia este o Biblie a neamurilor. Mîntuitorul precizeazã totdeauna neamul, etnia personajelor biblice. Femeia era cananeeanã, „bunul” era samaritean º.a.m.d. Judecata finalã va fi a neamurilor.

Dar acest efort, profund anticreºtin, de desfiinþare a neamurilor, de amalgamare a lor, e foarte vechi. El a fost prezent la toate imperiile pãgîne babilonice. Mai recent, el a fost prezent în imperiul babilonic þarist ºi sovietic.

De ce? În aceastã adunãturã haoticã (haos etnic, religios, moral) turmele umane pot fi cel mai uºor manevrate, întãrîtate una împortiva alteia, tîrîte în înfruntãri sîngeroase absurde etc. Pe aceste tãrîmuri ale haosului diabolic pot prinde toate diversiunile posibile. Marea revoluþie bolºevicã s-a desfãºurat în imperiul babilonic rusesc.

Un mod de camuflare a acestei campanii l-a reprezentat marxismul, cu obsesia sa de a interpreta social lupta de clasã, toate fenomenele istorice, etnice, religioase. Dar camuflajul acesta, destul de debil ºi de transparent, e uºor de observat. La noi, la români, de pildã.

Sã observãm marele genocid comunist al anilor ’50, comis dupã ocuparea României de Armata Roºie.

Diversiunea: erau pedepsiþi ºi exterminaþi „bogãtaºii”, „chiaburii”, exploatatorii de ieri, duºmanii poporului (?!), reacþionarii, agenþii imperialismului american º.a.m.d.

De fapt, marii bogãtaºi (Auschnitt, Blank, Hrisoveloni, Malaxa, nu tocmai români dupã cum se vede), marile familii de origine fanariotã, prevenite pe canale oculte, au emigrat din timp în Occident. La Piteºti, Aiud, Periprava, marea majoritate a martirilor erau ROMÂNI, ORTODOCªI. O elitã MORALÃ ºi nu a bogãþiei, a Neamului Românesc. Profesori universitari, ingineri, intelectuali de înaltã clasã, preoþi, oameni de condiþie materialã decentã. ªi studenþi sãraci, chiar adolescenþi. De diverse convingeri sociale (liberali, þãrãniºti, legionari ºi chiar social-democraþi autentici). Instauratorii ºi diriguitorii mecanismului torþionar, exterminator erau în covîrºitoarea lor majoritate NE-ROMÂNI, atei, „paraºutaþi” în România de Komintern ºi apoi de ocupantul sovietic. Mulþi au învãþat limba românã, la Moscova, prin cursuri intensive, în vederea administrãrii regimului comunist în România. Regim exemplar de ocupaþie, cu administraþie strãinã. Existau între ei ºi etnici români?

Da!, în eºaloanele superioare ale puterii, foarte puþini. ªi, oricum, dublaþi de „comisarul din pat”. Nevasta neromâncã impusã de partid. De fapt, de la Moscova.

Caracterul profund etnic ºi religios al acestui fenomen istoric - al acestui rãzboi de exterminare - este evident ºi indubitabil. S-a urmãrit desfiinþarea unui neam, cel românesc, începînd cu elita lui moral-naþionalã. ªi astãzi, diversiunile continuã. Vezi celebrul caz Viºinescu. „Escu”, român get-beget. E ilustratã astfel teoria lu Vladimir Tismãneanu (Vladimir Ilici, precum Lenin, ºi Tismienþky, de fapt). Românii ºi-au construit singuri comunismul ºi s-au exterminat între ei. Popor de sinucigaºi. Da, celebrul Viºinescu era român, un dement sadic.

Cum existã la toate neamurile. Nu trebuie sã ne facem complexe. Dar cine erau cei care l-au pus pe el (ºi pe alþii) în situaþia de a-ºi satisface complexele sadice ucigaºe? Cine erau comanditarii lui? Aceºtia sînt trecuþi sub tãcere. Majoritatea numelor lor reale nu se terminau în „escu”. Existã diversiuni ºi minciuni active (afirmarea explicitã de minciuni), respectiv diversiuni ºi minciuni viclene, pasive. Prin ignorarea ºi ascunderea adevãrului, a unor pãrþi din el.

Ardealul, pãmînt românesc (1) PREFAÞÃ (1) „Istoria istoriografiei“, disciplinã relativ nouã, dar care face progrese rapide în ultimul deceniu, deoarece reprezintã complementul necesar al mai vechilor preocupãri pentru filosofia istoricã, metodologia ºi teoria ei (cu sensul folosit de Xenopol în celebra sa „Theorie de l’histoire“) va trebui sã ia act de un fenomen aproape unic, foarte bogat reprezentat însã, ºi necesitînd ca atare un capitol special, cu importante implicaþii teoretice, fenomen denumit de Nicolae Iorga printr-una din acele fericite formulãri menite a face carierã universalã (de felul lui „Byzance apres Byzance”), lupta ºtiinþificã împotriva dreptului românesc. Într-adevãr, dincolo de inerentele deosebiri ºi chiar tensiuni ºi antagonisme intervenite între diferitele istoriografii naþionale, istoriografii mai mult sau mai puþin tributare unor prejudecãþi, orgolii sau resentimente locale - se profileazã pe fundalul unei istorii generale a istoriografiei europene acest fenomen singular, unic prin amploarea ºi masivitatea lui, prin îndîrjirea ºi, nu în ultimul rînd, prin deformãrile ºi orbirea aduse în cîmpul ºtiinþei istorice, care a fost definit de marele nostru istoric în cuvintele citate mai sus. Nicãieri nu se pot studia cu mai mare precizie ºi pe baza unei bogãþii de exemple literalmente incomparabile efectele negative, deformãrile, minciunile în trombã, care se nasc „logic” una din alta, dezinvoltura de neînchipuit faþã de orice realitãþi ºi faþã de orice noime metodologice ale investigãrii adevãrului în istorie, ca în „operele” prin care o anume istoriografie internaþionalã a încercat ºi încearcã sã nege drepturile Poporului Român asupra teritoriului sãu naþional, sã nege trecutul sãu, atestat de mãrturii pe care orice minte normalã le considerã mai mult decît suficiente spre a întemeia certitudini de nezdruncinat, ba chiar identitatea sa etnicã ºi spiritualã unitarã, de care a fost totdeauna conºtient, dar care i se contestã, parcelîndu-i-se fiinþa unitarã din interese care nu au nimic de-a face nici cu adevãrul, nici cu realitãþile cele mai constrîngãtoare, ºi nici cu normele elementare ale cercetãrii ºtiinþifice.

Un curaj incredibil al negãrii realului, o aroganþã a minciunii ce se simte uneori beneficiind de imunitatea forþei, o nepãsare suveranã faþã de ce ar putea fi judecata oamenilor neimplicaþi în angrenajul de interese care dicteazã ºi mînã pana pretinsei istoriografii - în realitate

o pseudo-istoriografie ºi, nu în ultimul rînd, o fervoare prozelitistã ºi propagandisticã cu atît mai susþinutã ºi mai asurzitoare cu cît adevãrul ce trebuie ocultat este mai implacabil ºi mai masiv, ca o stîncã pe care ceaþa o poate temporar ascunde, dar nu ºi scoate din configuraþia naturalã - acestea sînt caracteristicile dintotdeauna ale ciudatului fenomen. Un fenomen care, dacã a luat, începînd din Secolul al XVIII-lea, acest aspect al „luptei ºtiinþifice împotriva dreptului românesc” - ºi asta s-a petrecut în condiþiile luptei însãºi a Poporului Român pentru afirmarea acestor drepturi - are în realitate antecedente.

El s-a manifestat, la început, prin simpla relatare deliberat eronatã a unor evenimente din istoria noastrã de cãtre cronicarii strãini, ºi prin încercarea de frustrare a românilor de gloria unor victorii cu importanþã istoricã, sau de negare, fãrã clipire, a adevãrului în legãturã cu ele. Un exemplu dintre cele mai caracteristice a fost pus în luminã de curînd: încercarea propagandei regatului ungar, sub regele Sigismund de Luxemburg, de a-ºi însuºi, pur ºi simplu, victoria româneascã de la Rovine împotriva sultanului Baiazid I Trãznetul ºi a o prezenta la Paris drept o victorie ungarã, în „Cronica de la Saint Denis“, caracterizatã drept „buletinul oficial al regatului Franþei”, cronicã ce se scria pe mãsurã ce se petreceau evenimentele, gãsim o amplã relatare, plinã de amãnunte spectaculoase, a vitejiilor regelui Sigismund în lupta lui corp la corp cu sultanul Baiazid, relatare adusã de solii din Ungaria la Veneþia, ºi de acolo ajunsã pe malurile Senei în luna iulie 1395. La aflarea acestor veºti, regele Franþei, Carol al VI-lea, a ordonat o procesiune ºi tragerea clopotelor de la Notre Dame în cinstea marii victorii ungare! Dar ºtim absolut sigur, din înseºi spusele lui Baiazid, cîteva luni mai tîrziu, precum ºi din actele de cancelarie ale regelui Sigismund însuºi, cã regele ºi sultanul nu avuseserã ocazia sã se vadã faþã cãtre faþã (aceasta se va întîmpla abia la Nicopole, un an mai tîrziu, ºi se ºtie cum s-a terminat întîlnirea lor), ultimul fiind de aproape douã luni înfrînt de Mircea cel Mare ºi trecut Dunãrea „fãrã vad” atunci cînd mãreþul rege soseºte, în sfîrºit, în ajutorul domnului român! Alt exemplu, de aceeaºi naturã ºi în legãturã cu acelaºi eveniment ni-l oferã cronicile otomane, unde cronicarii contemporani cu marea confruntare româno-otomanã recunosc

ªi... s-a întîmplat în România un fenomen uimitor, prin profunzimea ºi nobleþea lui. „Se pot întîmpla în România fenomene nobile, pozitive?”, vor întreba, miraþi ºi dispreþuitori, „spãlaþii pe creier” de care am vorbit mai înainte. „Poate fi ceva bun la români? Ptiu!” Da. În fond, la Aiud, Piteºti, Jilava, putem spune cã era chiar iadul pe pãmînt. Urã turbatã, sadism, voluptatea rãului. Torturi, ucideri, umiliri. Boli (tuberculoza) rãspîndite printre deþinuþi. Celule supraaglomerate, neîncãlzite iarna, cu podele bãltite de apã ºi murdãrie. Foame permanentã etc... etc... Da, acestea au fost tãrîmuri ale iadului! ªi aceºti români ortodocºi, precum Mîntuitorul odinioarã, s-au coborît în iad, dar... prin credinþa lor creºtinã au „spart porþile iadului” ºi au adus acolo luminã. În mijlocul acestui iad au existat gesturi sublime de iubire a aproapelui, de sacrificii pentru el. Cei mai robuºti cedau celor bolnavi mizerabila lor raþie de mîncare. Cei mai sãnãtoºi se culcau, iarna, direct pe cimentul îngheþat al temniþei, pe post de saltele pentru cei mai bolnavi.

Puþinele medicamente, pãtrunse în lagãr prin coruperea gardienilor, erau cedate de cei mai puþin bolnavi celor mai grav bolnavi.

Aceste tãrîmuri ale iadului au fost adevãrate „universitãþi”, în care intelectualii de înaltã calitate întemniþaþi îi învãþau pe ceilalþi - în special pe tineri - istorie, filozofie, chiar fizicã, chimie etc. ªi, mai ales, trãirea intensã a sentimentului religios. Rugãciunea i-a însoþit zi ºi noapte pe aceºti martiri în calvarul lor. Altfel nici nu se poate explica tãria lor supraomeneascã de a îndura acest iad. Cu toatã supravegherea ºi represiunea, sãrbãtorile religioase erau strict prãznuite. Comunicarea între deþinuþi se fãcea prin mijloace de o ingeniozitate greu de imaginat.

Comunicarea prin bãtãi în pereþi era urmãritã de torþionari.

Am citit interviul unui fost deþinut politic. Profesor universitar cu o viaþã împlinitã (pînã la întemniþare): carierã prestigioasã, familie iubitoare, nivel de trai prosper, copii inteligenþi ºi ascultãtori. Întrebat fiind, retrospectiv, de reporter care a fost cea mai fericitã perioadã din viaþa lui, acesta a rãspuns: „Aiudul. Niciodatã n-am cunoscut, ca în calvarul acela, nobleþea condiþiei umane, forþa solidaritãþii umane. Lumina adevãratei omenii. Trãirea atît de intensã a sentimentului religios. Niciodatã nu am cunoscut o mai mare senzaþie de libertate”. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU (fie ºi în forme menite a menaja susceptibilitatea stãpînilor lor) înfrîngerea oºtilor lui Baiazid de cãtre cele ale lui Mircea, în vreme ce numai o generaþie mai tîrziu, cînd martorii au dispãrut, se proclamã sus ºi tare cã sultanul a repurtat în bãtãlia contra românilor o mare ºi rapidã victorie!

Cu alte cuvinte, chiar de la pãºirea lor pe scena istoriei universale, românii încep sã fie însoþiþi - ºi aºa au rãmas pînã astãzi - pe de o parte de un ecou relativ corect al luptelor lor în cronografia ºi istoriografia universalã, pe de altã parte, de acest fenomen, care este încercarea de a li se minimaliza, deforma, nega, iar uneori chiar fura istoria în beneficiul altora.

Odatã cu istoriografia imperialã habsburgicã ºi apoi cu era þaristã, ne vom afla în faþa procesului mult mai virulent - ºi susþinut cu toatã armãtura ºtiinþei istorice moderne de cãtre oameni adesea foarte bine pregãtiþi ºi remarcabil înzestraþi intelectual - pe care N. Iorga l-a numit „lupta ºtiinþificã împotriva dreptului românesc”.

Din acest moment, cînd împotriva Naþiunii Române, în plin proces de renaºtere ºi afirmare, care punea sub semnul întrebãrii cuceririle nedrepte a trei imperii, se porneºte un adevãrat rãzboi, chipurile ºtiinþific, dar condus de interese care nu aveau nici o contingenþã cu adevãrul ºi cu normele ºtiinþei istorice, ce va urmãri deliberat ºi sistematic mistificarea opiniei publice internaþionale. În acest scop vor fi nãimiþi, sau atraºi prin interese ori resentimente comune, învãþaþi sau condeieri din cuprinsul altor istoriografii, neimplicate, cel puþin în aparenþã, în planurile ºi interesele puterilor contrare renaºterii ºi unificãrii Poporului Român.

Dar tot din acest moment - care coincide cu intrarea Europei în „secolul naþiunilor” - se naºte ºi reacþia fireascã a oamenilor cu adevãrat dispuºi sã discearnã adevãrul în legãturã cu aspiraþiile ºi revendicãrile ºi cu temeiurile istorice, etnice ºi juridice ale acestor revendicãri ºi aspiraþii prezentate în faþa lumii de poporul de la Dunãrea de Jos. Apare, astfel, o istoriografie internaþionalã, care ia în cercetare „chestiunea românã” din altã perspectivã decît a intereselor marilor puteri ale vremii ce se împiedicau de români în realizarea planurilor sau înþelegerilor dintre ele, ori vedeau în ridicarea Poporului Român la o viaþã politicã independentã ºi cãlãuzitã de idealul unitãþii naþionale o primejdie de moarte pentru combinaþiile lor reciproce. (va urma) MILTON G. LEHRER

Pag. a 23-a – 13 ianuarie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Anti-intelectualismul protestant ºi cel ortodox Anti-intelectualismul protestant ºi cel ortodox au dominat recentele alegeri prezidenþiale din SUA ºi cele parlamentare din România. Împotriva tuturor prognozelor ºi aºteptãrilor intelectualilor mondialiºti aserviþi politic corect establishment-ului, samsarul de case, dl.

Donald Trump, ºi dl. Dragnea au ieºit învingãtori. În America ºi în România existã o veche tradiþie antiintelectualã. (Vezi Richard Hofstadter: ,,Anti-intelectualism in American Life”, NY 1970, 434 p.)

Dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunistã, 19491989, a proletariatului eliberat de exploatare, era prin definiþie anti-intelectualã. Aceastã componentã a mai multor generaþii de oameni noi, cu origine sãnãtoasã, muncitoreascã, a partidei ortodoxe moldo-valahe – PMR, PCR, FSN, FDSR, PDSR, PSD – este susþinutã discret ºi de Biserica naþionalã ortodoxã, revoltatã ºi ea de lipsa de unitate creºtinã, de incompatibilitatea cooperãrii ºi coordonãrii activitãþii social-politice cu Occidentul, fãrã intermediari evrei, maghiari, masoni etc.

Cine este ,,presa internaþionalã“ din România? (2) ,,La Libre Belgique” este, în realitate, Maria Udrescu (2) Iatã cum a fost preluat articolul Mariei Udrescu de cãtre Digi 24: „Cotidianul La Libre Belgique scrie despre cum a apãrut USR într-o þarã în care «dezgustul pentru o clasã politicã perceputã ca fiind coruptã, necinstitã ºi incompetentã nu înceteazã sã se amplifice». Cu o finanþare care se bazeazã pe donaþii, cu feþe noi, de diverse sensibilitãþi politice, ºi cu liste din care sînt excluse persoanele cu trecut judiciar, USR este un OZN pe scena politicã româneascã, noteazã publicaþia belgianã“. Nici o menþiune despre autoarea articolului, ca ºi cum opiniile sale ar fi ale cunoscutului cotidian belgian, cînd, de fapt, sînt opiniile unei fãtuci care abia bate la porþile jurnalismului!

Sînt ultimul care ar avea ceva împotriva libertãþii de exprimare, mai ales în ceea ce-i priveºte pe jurnaliºti. E treaba fiecãruia sã-ºi exprime opiniile în deplinã libertate, fie ele ºi foarte subiective. Chestiunea care ne

Naþionalism ºi globalizare în Secolul XXI (4)

Mai ales preponderenþa intelectualilor evrei în satul global, în economia fãrã graniþe, pe care o slujesc în mod firesc încã din Antichtate, printr-o diasporã globalizatã, omniprezentã ºi mult mai bine pregãtitã profesional decît autohtonii, genereazã, pe lîngã antisemitismul religios, unul antimodernizator ºi anti-intelectual. Dacã la protestanþi existã, însã, o simbiozã anglo-mozaicã (jumãtate din membrii familiei Trump sînt israeliþi), la ortodocºi antisemitismul este ºi o formã discretã de antioccidentalism religios. Lumea modernã, care este una dinamicã, genereazã nesiguranþã pentru massele largi marginalizate, care nu pot, sau nu sînt ajutate sã þinã pasul cu schimbãrile tehnologice rapide ale inteligenþei artificiale.

Iar dacã modernitatea actualã, globalizarea, e numai în folosul unei minoritãþi, rezultatul alegerilor populiste anti-intelectualiste e o consecinþã cît se poate de fireascã.

Pentru cei fãrã multã ºcoalã, intelectualul e ºi el un slujbaº, care foloseºte mai multe cuvinte decît e necesar, ca sã spunã mai mult decît ºtie. De aceea tendinþa alegerilor anti-politic corect, anti-intelectuale, antiestablishment vor continua, dupã Anglia, America, ºi în Franþa, Germania, Olanda etc.

Prof. univ. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen intereseazã aici este felul în care aceste articole apãrute în presa strãinã sînt preluate de presa din România!

Preluate fãrã pic de discernãmînt, aceste articole creeazã, pe de o parte, o mare confuzie, lãsînd impresia cã aparþin unor analiºti strãini cu experienþã, care reprezintã punctele de vedere ale publicaþiilor! Pe de altã parte, acest gen de preluare, sub titulatura „presa internaþionalã“, reprezintã o manipulare a opiniei publice de la noi, cãci permite acþiunea unor agenþi de influenþã, plãtiþi din surse ambigue, care fac jocuri oculte!

„Cozi de topor“ Reamintim ceea ce am dezvãluit în nenumãrate rînduri: existã de ani de zile o reþea de agenþi de influenþã, sub masca unor „jurnaliºti“, plãtitã uneori pe statele Ministerului de Externe sau ale ICR, care devine extrem de activã în ceea ce priveºte construirea unei anumite imagini despre România.

Pe aceastã listã am plasat nu numai mãrunþii jurnaliºti români, absolut necunoscuþi în þarã, ci ºi cozi de topor din strãinãtate, toþi fiind finanþaþi de instituþii române sau de aiurea: Mirel Bran, soþul Tatianei Bran, fosta ºefã a cancelariei lui Klaus Iohannis, Raul Sanchez oamenilor face imposibilã învãþarea de cãtre toþi a unei limbi unice, chiar dacã aceasta ar fi engleza sau geto-daca.

Globalizarea, opusul statelor-naþiune

Poziþia geograficã, atît un avantaj, cît ºi un obstacol (1)

Al doilea concept prin care trebuie explicat naþionalismul este acela al globalizãrii, care, prin esenþa ei, este opusã statelor-naþiune. De data aceasta, ne aflãm într-o relaþie de favorizare a marilor puteri economice ºi lingvistice, care permit creºterea numãrului de cunoºtinþe pe plan global asupra oricãrui tip de subiect, oricît de obscur ar fi, precum ºi menþinerea ºi afirmarea unor aspecte mai degrabã anecdotice pe tot globul. Astfel, rãspîndirea diasporelor þãrilor permite o mai mare legãturã între diferitele legende ºi poveºti care atrag prin „ceva“, cu urmarea raþionalã cã unele dintre ele se „impun“, întocmai versiunii istorice propagate de un film cu milioane de spectatori.

Vlad Þepeº este cunoscut azi la nivel global, dar pentru atît de puþin din adevãrata sa dimensiune istoricã, ºi profund deformat. În plus, percepþia sa se întinde ºi asupra românilor, cel puþin ca prim stereotip. Cazuistica este foarte largã ºi nu insistãm asupra ei. Globalizarea nu are, însã, doar dimensiune culturalã, comunicaþionalã ºi economicã. Ea are ºi o componentã politicã, precum ºi una de tip migraþionist. Dacã acceptãm ideea cã existã o societate globalã, înseamnã cã trebuie sã acceptãm ºi o conducere politicã unicã, la nivel planetar, o singurã cetãþenie, libertatea de miºcare în interiorul planetei pentru orice persoanã, libertatea de a avea un loc de muncã oriunde ºi fãrã nici o discriminare. Ar mai presupune ºi un sistem unic de legi ºi de Justiþie, o administraþie unicã, precum ºi o limbã unicã. Aceastã unificare planetarã ar putea fi, cît de cît, acceptabilã, dacã s-ar îndeplini cumulativ 4 condiþii: distribuþia de resurse sã fie aceeaºi pe întreaga suprafaþã a Planetei; nivelul de trai sã fie aproximativ acelaºi pe Terra; statul de drept sã fie real ºi efectiv pentru toþi; iar ca ultimã cerinþã, limba sã nu fie unicã de la începutul proclamãrii statului global, deoarece nivelul intelectual al

Din pãcate, nici una dintre cele 4 condiþii nu poate fi îndeplinitã, ceea ce pune statele în faþa unei întrebãri majore: cît acceptãm din globalizare? Rãspunsul este dat de poziþia geograficã, de forþa economicã, precum ºi de forþa demograficã a statelor în cauzã. Astfel, poziþia geograficã protejeazã Noua Zeelandã de orice mare migraþie, cum, de asemenea, permite ºi altor state din zona Saharei sã nu fie þinta migraþiilor, condiþiile de mediu ostile nepermiþînd o viaþã confortabilã. Lipsa apei va constitui în acest secol un element de diferenþiere între state, antrenînd invazii în zonele care vor suferi mai puþin la acest capitol. Dar tot poziþia geograficã este un obstacol pentru menþinerea standardelor înalte de viaþã din unele state, care le va împinge spre o dezvoltare mai puternicã a naþionalismului, pînã la apariþia xenofobiei. Astfel, majoritatea migraþiilor ºi invaziilor care trebuie sã se facã din Asia spre Europa, trebuie sã treacã prin Turcia, ceea ce va ostiliza Ankara faþã de toþi vecinii sãi. Ruta caucazianã nu poate fi folositã, pentru cã Rusia apãrã zona de nord a lanþului muntos, iar prin Cipru ºi Grecia posibilitãþile de blocare sînt mai mari, fiind vorba de strãbaterea unei mãri. În Europa, aceastã situaþie creeazã probleme Austriei, devenitã o rutã aproape obligatorie, ceea ce aduce în discuþie rezultatele ultimelor alegeri din acest stat. Deloc surprinzãtor, opþiunea naþionalã a fost preferatã de cvasimajoritatea populaþiei, deoarece pe teritoriul acestei þãri, populatã de doar 8,70 milioane de locuri, au trecut, în 2015, peste un milion de indivizi, membri ai invaziei musulmane a Europei. De fapt, în Germania au intrat 1,1 milioane de invadatori doar între ianuarie–decembrie 2015, în mare majoritate tranzitînd teritoriul austriac. Practic, austriecii s-au vãzut, în ultimii 2 ani dinaintea alegerilor, în faþa unei invazii care, numeric, a depãºit 20% din populaþia sa. Cine

ALBUMUL CU POZE RARE

Anul Cocoºului, potrivit calendarului chinezesc, care va începe la 28 ianuarie 2017, este întîmpinat în Taiwan cu imaginea unui cocoº uriaº, cu freza în stil ,,Trump”. Potrivit designerului, pãrul galben al preºedintelui ales al SUA reprezintã ,,simbolul bogãþiei”.

Costa, de la „El Pais“, pe care l-am gãsit pe lista ICR condus de Patapievici, bulgarul Alexander Levy, care ºtia de numirea lui Dacian Cioloº chiar înaintea lui Iohannis, Carmen Pãun, de la ,,Euobserver”, care era ºi reporter, ºi protestatar în acelaºi timp, Keno Verseck, de la „Der Spiegel“ ºi „Deutsche Welle“, gãsit ºi el pe lista ICR, Laura Balomiri, de la „Der Standard“, care a primit de la ICR o bursã pentru a învãþa limba maternã, impostorul Karl-Peter Schwarz, de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, sau Manuela Preoteasa, de la EURACTIV. Cineva s-ar putea întreba de ce ne preocupã acest subiect, iar rãspunsul este cît se poate de simplu: acest gen de articole creeazã în opinia internaþionalã opinii false despre România, ele putînd genera acþiuni ostile din partea oficialitãþilor din acele þãri sau din partea ambasadelor acestora la Bucureºti, aºa cum s-a întîmplat deseori! ªtim cã toate þãrile au astfel de reþele cu agenþi de influenþã, însã diferenþa este cã toate acestea acþioneazã doar în interesele þãrilor respective! Ai noºtri, însã, nu au o astfel de preocupare, fiind interesaþi doar de propriul buzunar!

Sfîrºit ION SPÂNU (,,Cotidianul.ro”) crede cã acest numãr nu sporeºte xenofobia, sau cel puþin naþionalismul, este mai mult decît naiv, pentru cã nu înþelege cîte probleme administrative, juridice ºi logistice reclamã uriaºul numãr de invadatori. Austria nu a mai vãzut o astfel de mare deplasare de persoane decît în 1919 ºi 1945, dar raþiunile erau altele, iar paradigma culturalã nu diferea prea mult. Astãzi, însã, diferenþele sînt prea mari, iar anumite incidente din Köln sau alte oraºe germane o subliniazã pregnant. Spre surprinderea naivilor, ultimii 2 ani au consolidat apariþia naþiunilor ca subiect central al politicii.

Rezultatele o demonstreazã net: în Austria, partidul considerat naþionalist are 21%; în Elveþia 29%; în Suedia 13%; în Finlanda 18%, iar în Danemarca 21%; Franþa are doar 14%; dar Ungaria – caz special, xenofobia fiind trãsãtura majorã a politicii ungare, iar naþionalismul este puternic la fiecare etnic ungur din Ungaria – are 21% etc.

Rezultatele nu sînt surprinzãtoare, deoarece problema nouã a invaziilor musulmane se adaugã vechilor dureri: sistemele sociale, precum ºi datoriile publice ale statelor europene sînt suprasolicitate, oamenilor li se oferã drepturi, dar plata lor o va face, în majoritate, generaþia viitoare.

De fapt, Continentul nostru se aflã în faþa unei redimensionãri economice, amînatã de peste douã decenii, pe care, însã, politicienii o întîrzie, cu costuri mari pentru statele europene. În aceastã situaþie, o invazie musulmanã era ultima problemã care mai trebuia unor state care sînt surprinse de adevãrata dimensiune a paradigmei globalizãrii.

Este adevãrat, tehnologic ºi economic, Continentul nostru este considerat ca fiind cel mai avansat din perspectiva globalizãrii, dar acest fenomen unificator se dezvoltã zilnic, cu preþ în mentalul europenilor, care se schimbã inevitabil. Doar cã transformarea mentalã nu merge cu aceeaºi vitezã pe care o are tehnologia, ceea ce atrage nemulþumirea oamenilor faþã de maºini, faþã de politicieni, faþã de marile companii ºi faþã de orice altã persoanã care vine din afara statelor europene. (va urma) MARIUS VÃCÃRELU

Pag. a 24-a – 13 ianuarie 2017

MICÃ

ENCICLOPEDIE

Cãlcîiul lui Ahile

La sfîrºit ºi început de an Existã tradiþia ca la sfîrºit de an ºi în pragul Noului An sã tragem linie ºi sã adunãm ce am fãcut. ªi apoi sã întocmim planuri de viitor. Ar fi bunã tradiþia, dacã acest bilanþ ar fi întocmit corect. Dar, din pãcate, uneori el este o simplã formalitate, care nu foloseºte nimãnui. Vom încerca ºi noi sã facem un bilanþ, cu îngãduinþa cititorului, chiar dacã materialul este, uneori, arid. André Gide, cunoscutul om de litere francez, spunea cã „numai sprijinindu-se pe trecut poate prezentul sã ia avîntul spre viitor“.

Astfel, vom încerca ºi noi sã privim sumar trecutul ºi prezentul activitãþii sportive pentru a putea sã venim cu cîteva propuneri pentru îmbunãtãþirea performanþelor, dar mai ales a creºterii stãrii de sãnãtate a populaþiei noastre, propuneri uºor de realizat. Statistica aratã cã, la noi, numãrul deceselor din cauza accidentelor cardiovasculare este aproape dublu faþã de cel al altor state europene. Aceasta dovedeºte cã motivul principal este lipsa de activitate fizicã, fapt constatat, de altfel, ºi de o anchetã internaþionalã în care figurãm pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveºte timpul pe care românii îl consacrã activitãþilor sportive. Avem convingerea cã prin îmbunãtãþirea concepþiei despre sport a populaþiei se poate rezolva atît aspectul sãnãtãþii, cît ºi problema selecþiei celor talentaþi pentru toate sporturile. În trecut, ne-am bucurat de condiþii materiale mult mai bune decît cele pe care le avem astãzi, mai ales în latura ºtiinþificã a pregãtirii.

Antrenorii, la majoritatea sporturilor, aveau cunoºtinþe despre fiziologia eforturilor sportive ºi erau apreciaþi ºi în strãinãtate. Acum angajãm noi antrenori din strãinãtate, iar despre rarii antrenori care mai au cunoºtinþe de fiziologie spunem cã lucreazã dupã metode învechite, fãrã sã þinem seama cã fiziologia omului nu se schimbã. Succesele medaliaþilor olimpici din acest an au fost realizate mai ales din voinþã. O voinþã care este un amestec de dragoste ºi urã, de ambiþie ºi suferinþã, de vis ºi realitate ºi mai puþin datoritã condiþiilor materiale. La acestea se adaugã nerespectarea legilor care protejeazã sportul, cum ar fi interzicerea dezafectãrii bazelor sportive, care au dispãrut în proporþie de

DE IARNÃ 1

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11 12

2

3

4

5

6

7

ROMÂNIA MARE“

8

9

80%. Dar cel mai important este astãzi sã schimbãm concepþia pãrinþilor care a rãmas, din pãcate, prezentã ºi la mulþi educatori: „Lasã mingea (sau sportul) ºi pune burta pe carte!“.

De aici porneºte tot rãul. Copiii noºtri sînt obezi, unii au ajuns chiar la diabet, nu ºtiu sã alerge, nici chiar sã meargã, sînt bolnãvicioºi ºi stau mai mult la jocuri în faþa tabletelor, laptopurilor, telefoanelor inteligente ºi mai ºtiu eu ce se mai inventeazã pînã la apariþia acestor rînduri.

Mai pe scurt, propunem noilor diriguitori ai sportului, care s-au perindat în numãr mare la conducere în aceastã perioadã, cîteva idei care nu costã bani sau costã foarte puþini, pentru crearea unei concepþii noi asupra valorii sportului în viaþa omului modern. În orice caz, mai puþini bani decît costã un spital necesar pentru cei care nu fac miºcare. În primul rînd, obligativitatea ca orele de educaþie fizicã sã fie însoþite ºi de un manual ºcolar cu urmãtorul conþinut: „Scurt istoric al sportului. Efectele binefãcãtoare ale alergãrii.

Tehnica alergãrii. Puþinã fiziologie pe înþelesul tuturor. Noþiuni de antrenament ºi pedagogie sportivã. Cum sã dezvoltãm calitãþile fizice – viteza, forþa ºi rezistenþa. Despre alimentaþie (E-uri alimentare, vitamine, minerale, enzime, oligoelemente, diete alimentare). Traume provocate de efort. Diverse (psihologia efortului, gînduri pozitive, antrenamentul psihoton)“.

Acest manual ar fi util ºi pentru numeroºii elevi care îºi scot scutiri de efort, de cele mai multe ori nejustificate, iar notele la aceastã materie ar fi acordate ºi pe cunoºtinþe teoretice.

O altã sugestie. În colaborare cu Ministerul Învãþãmîntului ar trebui înfiinþatã Insigna Cercurilor Olimpice, cu norme ºi punctaj pentru fiecare cerc. Aceste cercuri olimpice sã fie criteriu de apreciere ºi la Bacalaureat sau la alte examene unde se munceºte ºi fizic. Cercurile Olimpice pot avea probe de atletism, de înot, aruncarea mingii de oinã, un joc sportiv, ºi altele.

Iar dacã la înscrierea pentru Cercuri se percepe ºi o taxã de un leu, atunci toatã cheltuiala pentru formulare ºi insigne ar fi acoperitã.

Staþi ºi cugetaþi, conducãtori sportivi, la propuneri, deoarece puteþi contribui la sãnãtatea populaþiei noastre ºi la performanþele sportive viitoare!

SILVIU DUMITRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (11) Organizarea unui miracol (5) Pe mine m-a interesat în mod deosebit felul în care Downing explicã Exodul. Acum cîteva luni, am fost sfãtuit sã verific toate poziþiile geografice cu semnificaþie religioasã unde avuseserã loc întîmplãri miraculoase sau altfel de evenimente, din timpurile biblice pînã în vremurile noastre, pentru a stabili dacã, din punct de vedere armonic, poziþia geograficã avea vreo legãturã directã cu incidentele respective. Am fãcut o verificare aproximativã pentru cîteva locuri, inclusiv pentru Lourdes ºi Fatima.

Am descoperit, de exemplu, cã toate valorile matematice încorporate în poziþia geometricã a Betleemului duceau, invariabil, la unitate. Alte descoperiri m-au convins cã poziþiile geografice erau într-adevãr asociate cu anumite evenimente ºi manifestãri. Am fost de acord cã ar fi mai bine ca întreg subiectul sã fie dezvoltat într-o lucrare ulterioarã, dupã ce vom fi stabilit existenþa armonicelor geometrice care leagã lumea fizicã, aºa cum o cunoaºtem noi, de lumile mai puþin tangibile la care se ajunge prin manipularea armonicã a frecvenþelor luminii ºi gravitaþiei. (va urma) BRUCE L. CATHIE

ORIZONTAL: 1)... Popa, actor de T.V., compozitor, dansator, cîntãreþ ºi jurat la „Next Star“, interpretul (împreunã cu colegii de la Lala Band) 10 11 12 melodiei „Din albul iernii“ – A compus tradiþionalul colind pentru sãrbãtorile de iarnã „Cu þurca“ (Tudor; 1922 – 2007); 2) „... în zãpadã“ se intituleazã acest tablou semnat de pictorul austriac Gustav Klimt – Patinoar natural pe timpul gerului; 3) Nea! – Mare scriitor ºi filozof indian, autorul poeziei „Anotimpuri“ (Rabindranath) – Sere! 4) Vali Ganea – Horã de nuntã; 5) Pe unde a trecut „Pluguºorul“ – Autorul poeziei „Iarna“ (George); 6) Scriitor român (George), autorul poeziei „Laude zãpezii“ (1899 – 1965) – Început de lapoviþã; 7) Marele nostru poet, autor al poeziei „Cînd crivãþul cu iarna“ – Frig mare; 8) Geniul muzicii româneºti, autorul „Simfoniei concertante pentru violoncel“, a cãrei premierã a avut loc în iarna anului 1909, la Paris – „Albã ca zãpada ºi cei ºapte pitici“; 9) În viscol! – Îi aparþine poezia „Iarna“ (Aurel) – Viorel Adam – Crivãþ Olimpia; 10) Comodã – Încãlþãminte de sãrbãtoare (înv. pop.); 11) În afara terenului – A respira greu în timpul somnului; 12) A scris pentru tema noastrã poeziile: „Sania“, „Gerul“, „Bradul“, „La gura sobei“ º.a. (Vasile).

VERTICAL: 1) Poetul marinarilor, autor al poeziei „Din ochiul ciclonului“ (George) – Cristale de gheaþã subþiri ºi ascuþite – Poet clujean (Emil); 2) General român, erou în luptele pentru apãrarea Bucureºtilor din iarna anului 1916 (Gheorghe);

3) Radu Florea – A jucat în filmul „Iarna bobocilor“ (Carmen) – „Regional Transit Authority“ (sigla); 4) În pieþe! – Cei mai pasionaþi de schi, sãniuº ori patinaj; 5) Semnatarul tabloului „Iarna în pãdure“ (Th.) – Întîmplãri nefavorabile, ghinioane; 6) Pictor, regizor de film, scenarist ºi producãtor de film originar din România, nãscut iarna, la 26 februarie 1900 (d. 1933; Jean) – Fotbal Club; 7) „Eugen...“, centru cultural în oraºul Slatina, unde a avut loc spectacolul cu piesa romanticã „Visul unei nopþi de iarnã“, de Tudor Muºatescu – Punct în baschet; 8) Muzician din Moldova (Nicolae), care a acompaniat concertul lui Cristofor Aldea Teodorovici intitulat „Dragostea ce miºcã sori ºi stele“ – Se zice cã nu-i ca iarna; 9) Sufixul unor nume de familii româneºti – Prozator, poet, dramaturg, publicist, editor ºi artist plastic român stabilit în S.U.A. (Cristian Petru); 10) Rele! – Sanda Ene – Vorba gîºtei – Toma Ion Dumitru; 11) Compozitoare de muzicã uºoarã (n. 22 ian. 1921; Camelia); 12) Acidã – „... de iarnã“, spectacol care a avut loc la Teatrul „Luceafãrul“, din Iaºi.

PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut „SÃRBÃTORI FERICITE!“: ORIZONTAL; 1) CRACIUN – USA; 2) DATINI – ARAT; 3) ZIT – ORNATE; 4) BATRINI – TE; 5) AIT – AHO; 6) CI – CIS – PRUT; 7) INVENTA – INE; 8) GI – EROI – IA; 9) CETERA – JOC; 10) BREZAIE – RAM; 11) AI – CREDINTA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.