Romania mare, nr 1361

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Nu scriu pentru voi. Scriu pentru a-mi þine mie de urît ºi a mã schimba pe mine însumi, dar ºi ca sã mã descarc sufleteºte. Dacã ºi voi vã regãsiþi în textele mele, cu atît mai bine.

CORNELIU VADIM TUDOR

Lidia Vadim Tudor – preºedinte de onoare al PRM Dragi colegi, Mã bucur cã mã aflu azi, dupã multã vreme, în sediul central al Partidului România Mare. ªi cu atît mai mult mã bucur pentru cã am venit ca sã rãmîn.

Aºa dupã cum toþi cei prezenþi ºtiu, ºi dacã nu ºtiu aflã acum, în ultima perioadã am avut mai multe propuneri de a mã alãtura Partidului, pe care, însã, le-am refuzat. Pe de altã parte, nu pot sã nu mã întristez cînd vãd cã, în ultimul an, PRM a devenit o umbrã a ceea ce a fost cîndva, situaþie care intrã în contradicþie cu sloganul partidului, „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!”.

Iatã de ce, stimaþi colegi, am decis, în urma propunerilor venite din partea unei echipe pe care o consider, la acest moment, cîºtigãtoare, sã accept sã mã alãtur partidului ºi, conºtientã cã nu am forþa tatãlui meu, sã încerc sã duc acest partid acolo unde îi este locul. În Parlamentul României ºi, mai mult, în istoria acestui popor. ªtiu cã sînt oameni care muncesc pentru ca PRM sã existe ºi care cred cu tãrie cã acest partid va deveni ceea ce a fost cîndva ºi chiar mai mult decît atît. Cunosc, aºadar, realitatea existentã a organizaþiilor ºi am reuºit sã-mi fac o pãrere despre ceea ce trebuie sã facem mai departe.

Este foarte important ca tot ceea ce spun acum sã fie luat în serios de cãtre toþi cei care doresc cu adevãrat ca acest partid sã supravieþuiascã încercãrilor din ultimul an.

Doresc ca orice neînþelegere, orice interes personal sã disparã ºi sã primeze interesul acestui partid.

Vã rog, aºadar, sã fiþi alãturi de mine, aºa cum ºi eu vin alãturi de voi, ºi sã începem reconstrucþia acestui partid, care, cîndva, era cotat cu mai mult de 20% din preferinþele electoratului.

Vin în Partidul România Mare, stimaþi colegi, cu credinþa cã numele tatãlui meu a însemnat ceva pentru fiecare dintre voi ºi consider cã sînt demnã sã îi port valorile cu demnitate. Vin alãturi de voi cu inima deschisã ºi cu convingerea cã, la rîndul vostru, o sã înþelegeþi acum, în ceasul al 11-lea, cã este nevoie de unitate ºi de un obiectiv comun: reconstrucþia partidului! Îmi doresc foarte mult sã contribui la promovarea PRM, sã reprezint cu mîndrie numele tatãlui meu ºi sã aduc partidului acel suflu de care acum are nevoie. ªi, pentru ca toate acestea sã se realizeze, este nevoie de unitate în rîndul tuturor membrilor acestei formaþiuni politice. Nu voi încuraja în nici un fel interesele personale ºi nu voi da curs bîrfelor ºi zvonurilor care nu au nici un fel de fundament. Nu voi reprezenta interesele nimãnui, altele decît cele ale partidului.

Aºa cum am spus la începutul mesajului meu, am revenit cu plãcere în sediul PRM, doar cã de aceastã datã am sã rãmîn.

Vã mulþumesc!

LIDIA VADIM TUDOR (Mesaj rostit la întîlnirea cu membrii din conducerea Partidului România Mare, de luni, 19 septembrie 2016)

Pentru împrospãtarea memoriei

Am fost farul cãlãuzitor, pe o mare în permanentã furtunã Mã uit, cu nostalgie, la perioada începutului. Ce nebunie! Ce urlete infame, de genul „Moarte pentru moarte!“. Nici eu, nici amicul ºi mentorul meu literar Eugen Barbu nu mai lucram nicãieri. Ne dãduserã alogenii Silviu Brucan ºi Andrei Pleºu afarã de peste tot. Eram buni numai de înjurat, de pus la zid. O sãptãmînã. O lunã. Apoi, lumea a început sã ne simtã lipsa. Pe urmã, sã ne ducã dorul ºi sã cearã revenirea noastrã. Foarte bine, de acord, dar cu ce bani?

Eugen Barbu mi-a spus, pe ºleau: „Vadime, eu am la CEC 1,2 milioane de lei – din romane, din filme. Pe vremurile astea poþi sã dai faliment cu o publicaþie în timp record. Nu vreau sã mor sãrac lipit, la cutia milelor, ca Mircea Damian“. Ãsta fusese un bun gazetar, patron la „Fapta“, unde debutase Barbu. ªi atunci m-am împrumutat eu de niºte bani – 10.000 de dolari, mai exact 1.000.000 de lei – la un amic din Germania, Gh. Niþu (Nuþu).

Ulterior, s-a minþit cã banii proveneau de la Iosif Constantin Drãgan. Nici pomenealã.

Mai nou, pe un post TV, Digi 24, s-a difuzat o altã porcãrie: cicã revista a fost finanþatã cu bani de la Stat (?!). Nu se poate atîta mîrºãvie! Ce bani ne-a dat nouã Statul? ªi de ce ne-ar fi dat? E posibil ca, dupã un sfert de veac, sã se mintã în halul ãsta? Iatã cã e posibil. Primul tiraj a fost de 50.000 de exemplare. În cîteva sãptãmîni s-a ajuns la 800.000 de exemplare pe sãptãmînã! Un record absolut pentru presa românã. Evident, i-am dat amicului Nuþu banii înapoi. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR, Duminicã, 7 iunie 2015

Întîmplãri din lumea cafenelelor literare Paginile 12-13

EDITORIAL

Iluziile unui popor bolnav Motto: „Cred cã inteligenþa, ca formã a bunãtãþii, mai poate face ceva în situaþii grele de viaþã“. (EUGEN SIMION) Acþiunile procurorilor nu trebuie sã se bazeze pe fapte, pe probe, este concluzia ultimilor ani de experienþã democraticã – iar azi, suspiciunile sînt suficiente. Oricît ar protesta faþã de acest sens nostalgicii principiilor de drept, opinia publicã este de partea actualelor forme de manifestare a sistemului coercitiv, a unei radicalizãri de tip totalitar.

Cu o singurã excepþie, anume cînd la tupeul autoritãþii abuzive s-a rãspuns cu un tupeu ºi mai mare. Aceastã excepþie începe sã placã unor categorii din ce în ce mai largi - dar, atenþie, nu e vorba de susþinerea unei forme de revoltã, ci de încurajarea tupeului golãnesc – apropiatã de reacþia copiilor de a se uita cu admiraþie la golanii care fumeazã în ºcoalã ºi îi rîd în nas directorului. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Luminã Posomorît mi-e sufletul, ºi greu dar cotropit de-o magicã iubire aprilie cu braþ de curcubeu îmbracã Pomul Vieþii ca pe-un mire.

Un ciclu nou începe-n Univers cu flori ºi ierburi clocotind de fluturi cu turme grele ce rodesc din mers perpetuînd lumina de-nceputuri.

Cãci din luminã toate s-au nãscut ºi în luminã totul iar învie iar Cartea lui Enoh se face scut peste credinþa mea în veºnicie.

Aceastã stare nouã mi-o asum ca Hermes cu puterea trismegistã am sã vã las într-un poem postum un semn adînc cã moartea nu existã.

Cã omul nu-i creat întîmplãtor menit a fost pentru ceva anume iar pentru cei ce pãtimesc ºi mor va fi din nou o primãvarã-n lume.

Nemuritor e omul ca un zeu revers etern aceleiaºi monede posomorît mi-e sufletul, ºi greu dar ºi mai greu mi-ar fi dacã n-aº crede.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 poezii * 101 bijuterii“)

Restituiri

Impresii din vãzduh Pagina 5

NR. 1361 zANUL XXVII zVINERI 23 SEPTEMBRIE 2016 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Moº Jumarã a intrat la carcerã Pãsãrica de 2 metri Hipopotamul lui Buhoiu Un mare gînditor leninist: Attila Partidul-Naþional-Þãcãnit Douã scrisori Dumitru Voican pierdute Þãranii ºi orgiile de la Palatul ªtirbey Dupã epoca iluministã – epoca întunescistã PARTEA I Real succes al misiunilor pe care le-au avut în Europa domnii Ion Iliescu ºi Petre Roman. În privinþa bãtãliei de la Strasbourg, ne exprimãm un regret: ce pãcat cã publicul din România n-a putut urmãri pe viu turnãtoria pe care, cu tandreþe ºi abjecþie (vorba unui dramaturg), a fãcut-o Ceata lui Mafoamea, compusã din Doina Cornea, John Raþiu, Smaranda Enache, Gabriel Andreescu ºi alþi patrioþi maghiari. Mai ales Piþigaia cu cãciuliþã tricotatã ar fi trebuit ascultatã, cred cã veninul ei a poluat aerul paºnicului orãºel, provocînd o catastrofã ecologicã mai rea decît mareea neagrã din Golf. Nu-i nimic, vom þine minte.

Primul mare consens naþional din istoria României: toatã lumea s-a coalizat împotriva lui Moº Jumarã, alias Silviu Brucan.

Portretul pe care i l-am fãcut noi sãptãmîna trecutã a fost destul de gustat de cãtre unii cititori, care ne-au trimis ºi caricaturi pe tema asta: elementul dominant sînt buzele sale late ca o talpã de melc, care îmbãloºeazã orice cuvînt. De altfel, în douã emisiuni televizate, admirabilii oºteni români ªtefan Guºe ºi Iulian Topliceanu (ambii, generali patrioþi, nu comisari ideologici ai lui Stalin) l-au cam bãgat puþin la carcerã pe Nastratin Hogea...

Minunea minunilor: a apãrut jucãtorul de baschet Pãsãricã!

Oricum, e prima Pãsãricã din lume care are 2 metri...

A exportat România de toate pînã acum, ºi petrol, ºi grîu, ºi tractoare, ba chiar ºi perechi de animale care, prin alte pãrþi, sînt pe cale de dispariþie. Dar nu mi-aº fi imaginat niciodatã cã vom exporta hipopotami. Uite cã am trãit-o ºi pe-asta, iar primul hipopotam made în România poartã numele Sanda Faur. Ea a fost ziaristã la revista de casã a Elenei Ceauºescu, pe nume „Femeia”, ºi a mestecat atîta cauciuc poli-izoprenic, adicã a tot elogiat invenþiile lu’ Tovarãºa, încît mai are ºi acum gura plinã. Dacã aveai ghinionul sã nimereºti cu halterofila asta în autobuzul 31, Fãcutu te numeai: acolo rãmîneai douã ore, se dezghioca burduful maºinii, ºi þeava de eºapament scotea flãcãri pe nãri ca unguroaica Cicciolina cînd se gîndeºte la Saddam Hussein. Amãrîtele de lifturi ale Casei Scînteii ºi-acum mai gem pe la încheieturi, balamalele lor plîng pe înfundate de atîta povarã grea, ºi nici o minune a tehnicii nu le mai poate reda tinereþea vlãguitã de acest tanc petrolier. Într-o iarnã, a dat bunul Dumnezeu ºi-a cãzut pe gheaþã cu posteriorul ei cît locomotiva lui Vasile Roaitã: întîi a icnit scurt, apoi a suflat lung de-a clãtinat vîrfurile mestecenilor ºi, în viscolirea stîrnitã de bojocii ei revoltaþi, s-a paradit chiar staþia meteorologicã de la Bãneasa. Au ridicat-o cu greu de pe jos, dar nu civilii, pentru cã s-au declarat depãºiþi de acest fenomen al naturii - sarcina a cãzut pe militari, tot ei, sãracii, care au legat douã tractoare cu ºenile de reactorul atomic de la Mãgurele, astfel încît au urnit

C A R I C A T U R I

mamifera vreo 2 metri, pînã s-a pus pe picioare; în urma ei a rãmas, însã, un crater masiv, cu gresii ºi roci strivite ca de cutremur, în care copiii au înfiripat iute un lac artificial, pe care patinau ca-n pînzele lui Bruegel cel Bãtrîn. Aceasta e Sanda Faur, cãreia noi îi ziceam Sanda Taur ºi pe care, ca un bicisnic ce sînt, am amãgit-o într-o bunã zi cu urmãtorul dialog: „Mãi femeia lui Dumnezeu, au nu vrei tu sã slãbeºti 70 de kile în cîteva zile, fãrã nici un efort?“. - „Vreau, dragul meu, ce trebuie sã fac?”. „Pãi, amputeazã-þi un picior!”. Pentru cã avea doi bulumaci, ca tunurile din Navarone, îºi fãcea pantofii de comandã, stil ºalupã, la fabrica de anvelope „Danubiana”. Nu i-am fi fãcut aceastã rãutate coanei Sãndica, dacã ea însãºi nu s-ar fi obrãznicit recent. Pe scurt, a scris numai minciunele despre noi, în lada de gunoi a teroristului internaþional Aristide Buhoiu. Cum o fi ajuns peste Ocean vechea activistã a femeilor, nu ne putem dumiri! Cu asemenea huidume, nu-i de mirare cã America se scufundã zi de zi...

Organizaþia U.D.M.R. a sãrit cu ambele lãbuþe în codul penal: a afirmat la televizor cã Vatra Româneascã ar fi organizat, în februarie 1990, nu ºtiu ce manifestare, la care au participat diverse ziare ºi reviste instigatoare. Printre acestea a fost prezentatã pe micul ecran ºi publicaþia „România Mare”, ceea ce este un fals grosolan, întrucît primul numãr al revistei noastre a apãrut în... iunie 1990! Iarnã grea în Bucureºti, dar ºi mai grea în casele noastre. Cei cu gaze n-au presiune nici cît sã fiarbã un ou, cei cu calorifere nu pot usca pe ele nici o batistã. Desigur, tot Ceauºescu e de vinã, hoþomanul, cu un ultim ºi diabolic efort s-a tîrît pe sub pãmînt ca o cîrtiþã ºi a oprit cu dinþii robinetul conductelor.

Nu ºtiu cum sã vã fac sã înþelegeþi, dar pentru a intra în Europa nu trebuie neapãrat sã ieºim din România!

Din cotidianul „Curierul Naþional“ aflãm cã pe la ICRAL Herãstrãu se întîmplã unele chestii-trestii foarte ciudate, în legãturã cu vilele foºtilor demnitari. Într-un fel de evidenþã scrisã a acestora, vila cu garaj din Strada Grãdina Bordei, care a fost atribuitã abuziv fostului ministru adjunct al Culturii, Dan Petrescu, figureazã cu menþiunea „fãrã valoare”. În realitate, imobilul are o mare valoare, cel complet lipsit de valoare fiind fraudulosul sãu ocupant, puºcãriaºul (pentru viol) Dan Petrescu, aflat acum la Paris ca... bursier! Ce-o studia el acolo? Cum sã violeze mai bine? Fraþilor, pãi Postelnicu a fost un erou naþional faþã de golanii ãºtia de la Ministerul Culturii, care au pus laba murdarã pe vile, tablouri, bijuterii ºi chiar pe aparatul de bãrbierit din aur al lui Ceauºescu! Dar nu te poþi lupta cu Andrei Pleºu!

N-ai cum, negroteiul e cel mai tare din parcare!

Bunãoarã, toate vechile lui relaþii cu diplomaþii strãini prezenþi la Bucureºti au intrat acum într-o nouã fazã. Am aflat, astfel, cã o colaboratoare de prestigiu

a publicaþiilor englezeºti „Financial Times” ºi „Times“ (doamna Miller, fostã Jacobsohn) a venit la Bucureºti, iar ataºatul cultural britanic i-a dat lista fermã cu cine are voie sã se întîlneascã; desigur, dopul cu barbã era în capul listei, iar dintre toate interviurile realizate numai al lui a fost publicat, cu fotografia de rigoare. Ce joc strãin face acest Pleºu?

Dar unii diplomaþi - mai cu seamã cei englezi ºi olandezi - ce tablã de ºah au în faþã?

Sub titlul cutremurãtor „Acte de vandalism la Ploieºti!”, ziarul „Dreptatea” publicã pe pagina I urmãtoarele fapte de o barbarie fãrã seamãn: „În primele zile ale lui ianuarie a.c., un oarecare «dom’ Nae» de pe Vasile Lupu (aºa s-a recomandat) îi telefoneazã domnului Bujor Popescu spre a-i ura (ironic, bineînþeles) «La mulþi ani»“. Nutrim convingerea cã mister John Raþiu, lider de frunte al Partidului Naþional-Þãcãnit, a relatat la Strasbourg aceastã scenã de groazã, care aratã cît de persecutatã este opoziþia. Aºadar, cei peste 20 de milioane de români care îºi spun anual, de mai multe ori, „La mulþi ani!”, comit, fãrã sã-ºi dea seama, un act de vandalism. Cît despre dom’ Nae, ce sã mai vorbim, ne aflãm în plin Caragiale. Se pare, însã, cã þãrãniºtii au reþinut din biografia marelui dramaturg numai satul unde s-a nãscut: Haimanale...

Dorind cu orice preþ sã facã politicã, precum tatãl sãu care fusese ºef peste un cuib de cuci, Nicolae Manolescu-Apolzan agitã spiritele prin aºa-zisa „Alianþã Civicã”. Omul n-are vocaþie, habar n-are de meseria asta, iar pe deasupra posedã ºi o voce de scripete neuns, care te zgîrîie pe trompa lui Eustache. Mai nou, el a scris în revista „România literarã” un articol împotriva „Renaºterii bãnãþene”, din care am reþinut o gafã de zile mari: conþinutul unui articol de aici conþine afirmaþii calomnioase etc.

Treci în bancã, profesore, cã ne-ai fãcut ºcoala de rîs!... În reportajul pe care televiziunea l-a consacrat Fundaþiei Sörös au putut fi remarcaþi în auditoriu Domokos Geza, Petre Mihai Bãcanu ºi alþi oameni de bine. Iar dacã ne gîndim cã acest Sörös este un ungur emigrat prin S.U.A. ºi s-a aciuit în sediul G.D.S., este limpede cam ce urmãreºte fundaþia...

Unul dintre eroii Revoluþiei, tînãrul rugbyst de la Rapid, Bogdan ªerban Stan, a primit post-mortem o dublã recompensã moralã: îndoliata sa mamã, Elena Bãncilã, i-a închinat o carte sub titlul „Trage, laºule!”, aflatã acum în librãrii, iar strãduþa pe care a locuit el, în cartierul bucureºtean Militari, îi poartã, de sãptãmîna trecutã, numele...

De la mama lui Bogdan am aflat, însã, ceva care ne-a uluit: plutonierul-major Traian Stan, cel care, probabil din panicã, a împuºcat, în decembrie 1989, 5 oameni, se aflã înmormîntat în Cimitirul Eroilor Tineri. Întîmplarea face cã mama unuia dintre adolescenþii uciºi de acel iresponsabil a aflat cã victima ºi cãlãul se aflã înhumaþi la cîþiva paºi unul de altul. Femeia a fãcut o congestie cerebralã ºi, dupã douã luni de chinuri, s-a prãpãdit ºi ea. ªi uite-aºa a fãcut Traian Stan ºi cea de-a ºasea victimã...

Dar ciudãþeniile nu se opresc aici: în emisiunea televizatã de luni seara, sub genericul „Ei au murit în Revoluþie“, acelaºi Traian Stan figura în chip de... martir, la poziþia nr. 444!

Cum e posibil?

A propos de derularea acelei liste de doliu: am remarcat cã din cei 550 de oameni morþi în acele evenimente, numai 4 au fost maghiari. ªi atunci de ce se înfig primii la recoltã, de ce se bat cu pumnii în piept cã ei ne-au fãcut Revoluþia? Fiindcã aºa e ungurul, n-ai ce sã-i faci, la plãcinte - înainte! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 8 februarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Ne vom întoarce la comunism Taxa pe noaptea nunþii Niºte boureni Totul despre sex cu Marele Licurici Paravan pentru dopaj Tãriceanu se însoarã ºi cu testul poligraf O tragedie: scãderea libidoului doamnei Lis Locul de baºtinã al virusului care provoacã SIDA Modelul suedez Blaga ºi Bleaga Cheia fericirii Prin anii '30, un ochelarist care simpatiza cu legionarii tocmai fiindcã era miop politic a spus o frazã memorabilã: ,,Nu cred sã existe o altã þarã în lume în care sã se consume mai multã patimã în politicã!”.

Decît în România, evident. Sau cam aºa ceva, cã noi nu l-am auzit ºi de citit nici atît, cã-l chema Mircea Eliade ºi n-aveai voie pe vremea cînd se citea, deoarece el alesese iadul capitalist în dauna raiului comunist. Acum e voie, dar nu sînt parale. Cã datoritã conducerilor înþelepte care au batjocorit România dupã deranjul din 1989, un Eliade costã cît patru-cinci Caragiale, ceea ce ne face sã lãsãm setea de culturã pe seama beduinilor din Sahara. Aºa cã în faþa lipsei de alternativã îl dai uitãrii pe Mircea Eliade cu volumele lui imense ºi-i citeºti mai degrabã pe Napoleon Cognac, Rasputin Vodka ºi pe alþi clasici ai bibliotecilor cu douã sau patru mese, privindu-i tulbure pe amãrãºtenii de-ºi tîrãsc viaþa de pe o zi pe alta prin Merþane, BMW-uri, hoteluri de lux ºi alte invenþii pentru borfaºii care-au schimbat ploaia de stele de pe umeri pe grindina de parai din conturi ºi au dat-o pe un fel de civilie de bîlci. Dar destul de foarte miºto. Cã dacã stai sã analizezi ce-a spus Eliade, regreþi cã n-ai vreo mãtuºã Tamara, sau Ghizela, ascunsã prin cimitirul elefanþilor comuniºti. Atunci, altfel ai pune problema pãcii în rãzboiul necruþãtor ce se desfãºoarã neîntrerupt, de douã-trei decenii, între maþele pitite prin cele mai ascunse unghere ale burþii. Cã bãtãlia pe ciolan a diverºilor cãcãnari de partid nu-þi þine de foame decît în mãsura în care eºti vreun nepot de-al lor. Altminteri rîzi ca prostu-n tîrg cînd vinde linguri. ªi aºa rãmîi. Ceea ce nu mai ºtie Eliade din India lui Dumnezeu, unde valseazã printre religiile lumii, e cã, în România, politica nu se mai face ºi din pasiune mistuitoare pentru patrie, ci doar din interes meschin. Dacã privim cãtre viitorii candidaþi la Parlament, ne dãm seama cã democraþia e foarte bunã, dar nu pe listele ruºinii, unde curvele politice ºi infractorii de drept comun se strîng în braþe cu o patimã bolnãvicioasã. ªi dacã o sã mai votãm mult timp haite de hiene aflate în cãutarea imunitãþii, dupã ce s-au înfruptat din cadavrul þãrii, o sã ajungem sã ne dãm palme, la coadã la cartele. Mulþi dintre ei nu ºtiu cum îi cheamã fãrã buletin, dar au impresia cã au inventat apa caldã, în timp ce ruinau instituþiile la care erau ºefi ºi, dacã i-ar supãra cineva, s-ar enerva, ar stinge lumina ºi ne-ar lãsa în beznã ca pe niºte fraieri. Cã ei sînt viitorii demnitari ºi-ºi vor vota legile de aºa naturã încît sã nu-i încurce prea tare la Tribunal, cînd vor da seamã, la caterincã, pentru escrocheriile ce i-au fãcut celebri, de-au ajuns în locul predestinat jefuitorilor. În Palatul Parlamentului Ruºinii Naþionale. Dacã n-ai nici o treabã ºi deschizi televizorul pe canalele insalubre de ºtiri manipulate, pe unde miºunã biºniþarii de sentimente, aurolacii politici ºi cerºetorii de voturi, ai sã te împiedici de nasul pe sus al unui potenþial parlamentar. Aduºi de apele tulburi ale tranziþiei de niciunde cãtre nicãieri, alde nea deputatu' de Bolintin Deal, ori senatorul de Cochirleanca îþi intrã în ochi ºi te îmbolnãvesc de gãlbinare. Cã, dupã ani ºi ani de speranþã, de masaje thailandeze ºi sãruturi franþuzeºti, organismul electoratului nu mai percepe altceva decît o scîrbã generalizatã. ªi cum sistemul electoral bazat pe votul la grãmadã nu oferã o variantã a vaccinãrii morale, trebuie sã ducem boala pe picioare. Pînã la prima staþie pe stînga, care s-ar putea sã se numeascã tot 22 Decembrie, dar pe invers. Acum sã nu vã gîndiþi cã o sã ne luãm dupã Kim Ir Sen, care, înainte sã-ºi dea duhul în palmele lui Lenin, Dumnezeul lui, a prezis: ,,Cine a cunoscut comunismul, se va întoarce la el!”. Nu ne luãm, dar dacã lãsãm superficialitatea deoparte ºi devenim profunzi, ceea ce nu ne caracterizeazã, îi dãm dreptate titanului înfometãrii. Cã noi, românii, sîntem în orice moment dispuºi, prin structura noastrã geneticã, sã ne întoarcem la comunism. Acum depinde de fiecare cu ce parte a corpului. Un deputat liberal propune taxa pe tacîmul de nuntã, citez cu aproximaþie, ,,ca sã intre fluxuri de capital în vistieria þãrii”. Adicã domnul Dobru, cã altfel nu ne permitem sã-i spunem, deoarece am fãcut nunta demultiºor, ar vrea sã ciuguleascã o mãslinã fiscalizatã direct dintre sînii nefericitei care a avut proasta inspiraþie sã joace rolul principal în ceea ce se numeºte popular ,,Hora miresii”. Nu este foarte clar cum va fi taxatã noaptea nunþii, dar sursele noastre strecurate în patul matrimonial susþin cu argumente irefutabile (cum altfel?) cã vor fi prevãzute sancþiuni drastice dacã mireasa n-a fost fatã mare. Nu va mai fi

exceptatã de la plata TVA pe orgasm, iar lipsa casei de marcat dintre picioare îi va aduce ºi o trimitere în judecatã, finalizatã cu o condamnare, cu executare, pe viaþã, în bucãtãrie. În funcþie de comportamentul afiºat în faþa organului ANAF, va primi un spor de pedeapsã ºi în dormitor, neavînd voie sã aibã relaþii cu statul decît în poziþia misionarului, pentru a se elibera mai uºor bonul fiscal. ªeful poliþiei anticorupþie din Rusia a fost reþinut pentru cã lua mitã. Acasã la el ºi la sorã-sa au fost gãsite 123 de milioane de euro! Cam 10% din cît s-ar descoperi, dacã s-ar vrea, la un hoþ mãrunþel din politica româneascã. Dar, la noi, nu confiscarea gologanilor conteazã, cît circul mediatic urmat de arest la domiciliu, printre saci cu bani. Aºchia nu sare departe de trunchi.

Fiica lui Cristian Boureanu, de numai 15 primãveri, umblã hai-hui prin spaþiul carpato-danubiano-erotic.

Ta-su a dibuit-o, a luat-o în maºinã ºi i-a aplicat terapia antichelner. Rea de sãmînþã, a urlat ca din gurã de bour, iar celebrul adversar al frapierelor a ajuns la cremenal, pentru rele tratamente aplicate ciufulitei. Miliþienii l-au întrebat de ce o bãtea pe junã, fiindcã ea nu fãcuse cine ºtie ce, doar îl minþise pe papagal cã se întîlneºte cu mã-sa, ºi o arsese pe la Pontus Euxinus vreo trei zile, de unde uitase sã se întoarcã, întrucît în cluburi se simþea ca acasã, printre partenerele de ºotron erotic ale pãrintelui sãu. Vã daþi seama ce a fost în inima bietului tatã, care o creºte singur (cu iubitele lui) de 12 ani, cînd se gîndea cîte pericole o pîndesc pe litoral?! Cîþi chelneri pe care i-a snopit (sau viceversa) îi pîndesc odrasla prin gaura neagrã a cluburilor de noapte?! Nu ne e foarte clar cu cine seamãnã puºtoaica rebelã: cu ,,hoaºca a bãtrînã” (doar 41 de ani, dar aºa o descrie Boureanu pe fina lui Sebastian Vlãdescu, naºul de cununie al celor doi, care, în ciuda a ceea ce se ºtia încã de pe vremea dacilor, a vãzut de mai multe ori puþa finei), sau cu urmaºul lui Irinel Columbeanu, care i-a adus acasã tovarãºe de activitãþi ludice de la acelaºi liceu! Despre care, e adevãrat, puºtoaica credea, pe bunã dreptate, cã sînt material didactic.

Hans Klemm, guvernatorul României, s-a tras în pozã cu steagul secuiesc. Nasol moment, miºto colivã politicã pentru toþi care au crezut cã americanii sînt serioºi ºi n-or sã ne lase din braþe numai pentru cã unora le-a plãcut sexul oral cu Marele Licurici. Aceastã atitudinea a lui Hans, care vine la puþine zile dupã ce celãlalt ambasador al SUA în România (în judeþul Chiºinãu) a declarat cã ar cam fi cazul sã ne luãm gîndul de la unirea Basarabiei cu România, e un semnal clar cã e momentul sã stãm pe coadã ºi cã lor le pasã mai mult de sensibilitãþile altora decît de ale noastre. Bãi, americanilor, aþi vãzut filmul ,,Balanþa”? E acolo un personaj, interpretat de Victor Rebengiuc, care vã defineºte perfect. Nu ºtiu dacã pe toþi, dar pe Klemm ºi Petit în mod sigur. Totuºi, mã aºteptam ca Licuriciul sã ne trimitã vãtaf pe moºie pe cineva mai bun ca ariciul de Klemm. Dar, de la americani e bine sã n-ai prea multe aºteptãri. P-asta o ºtiu de la bunicul meu.

De-a dreptul jenante comentariile ºi analizele unor tolomaci, care vor sã-i scoatã pe cei doi comici vestiþi ai ambasadelor din impas. Nu e vorba, mãi, fomiºtilor, de nici o greºealã.

Asta-i politica lor faþã de România în acest moment.

Interesele lor primeazã, ºi-i doare-n cot de noi, în condiþiile în care Rusia ºi Turcia s-au apropiat periculos. Aºa cã preferã sã dea semnale de bunãvoinþã cãtre Putin. Cît despre România, habar n-au cine o conduce în acte, ei discutã doar cu Guvernatorul.

Deºteptaþi-vã, dacã nu cer prea mult! M-a rãzbunat un pic Laura Bretan, româncuþa nãscutã la Chicago, care a ajuns în finala ,,America's Got Talent”, dupã ce, anul trecut, cîºtigase varianta româneascã. Bãi, americanilor, voi sînteþi parºivi, noi sîntem talentaþi.

Hackerii ruºi au spart serverele WADA ºi au demonstrat cã surorile Williams, gimnasta Simone Biles ºi alþi sportivi (în cea mai mare parte americani) au folosit medicamente interzise pentru a-ºi trata anumite probleme medicale, dar care, ce stranie coincidenþã!, creºteau ºi performanþa sportivã! Dar pe ele le doare-n paiºpe, cã s-au nãscut în SUA. Dacã erau din altã parte, se schimba calimera.

Oricum, nu cred cã se îndoia cineva cã nu s-ar dopa. În tenis, cel puþin, dacã nu te dopezi, nu ajungi în Top 10.

Dopajul e atît de rãspîndit, cã e mai uºor sã gãseºti pe cineva nedopat decît invers. ªi sã n-o facem pe proºtii: excepþia pentru uz terapeutic este, de fapt, un paravan pentru dopaj. Fãrã nici o legãturã cu ºtirea de mai sus, Simona Halep s-a retras din turneul de la Tokyo taman

în ziua în care ruºii au împînzit internetul cu suspiciunile de dopaj. Nu vã gîndiþi la prostii, Simona e dopatã doar cu dragoste de þarã. A dovedit-o de atîtea ori! ªi Ilie Nãstase îi zice lui Klemm sã ne cam lase în durerea noastrã mioriticã ºi s-o taie acasã, deºi pentru americani toatã lumea e a lor. Dar, înainte de plecare, n-ar fi rãu sã recite poezia simbolistã care începe cu ,,ºase saºi în ºase saci”...ªi se terminã rãu. Tãriceanu a acceptat testul poligraf în ,,dosarul Olteanu”. Aparatul a feºtelit-o. Pãi la cîtã sexperienþã politicã are al doilea om în statu-n fund, circuitele vor roºi ºi vor da verdictul ,,nevinovat”.

Sã nu mai vorbim cã, anterior, Tãriceanu a fost testat de cinci neveste ºi le-a ars pe toate, pãstrîndu-ºi motoreta ºi funcþiile publice.

Pînã la urmã am auzit-o ºi p-asta: Oana Lis a devenit alergicã la sex. ,,Dupã 20-30 de minute, înnebunesc! Sînt alergicã!”, zice ea. Mortulviu-din-lada-goalã-de-sub-scara-fãrã-trepte ºtie? Sau, în timpul ãsta, e la pãcãnele? Dar martira are probleme ºi cu maxilarul. Nu, nu de la sex, ci pur ºi simplu e bolnãvioarã (,,am artrozã la maxilar”), suferã de ,,sindromul Calache”. Totuºi, din cauza problemelor cu maxilarul i-a scãzut libidoul (,,N-am mai fãcut sex de douã luni!”). Nu te speria, fata tatii, dupã tortul festiv cu colivã, îþi va reveni ºi libidoul. Cînd se va întîmpla asta, n-am de unde sã ºtiu, nu te bucura degeaba! În 2021, alãturi de alte douã oraºe balcanice, Timiºoara va deveni Capitalã Europeanã a Culturii. E bine. ªi ar fi ºi mai bine dacã, în cinstea mãreþului eveniment, edilii bãnãþeni ar fura mai puþin ºi n-ar mai fi robii cliºeelor de genul ,,Banatu-i fruncea!” sau ,,Azi în Cimiºoara, mîine-n toatã þara!”. Aºa au fãcut în 1989, ºi uite unde am ajuns! ªtiþi care-i locul de unde provine virusul HIV? Nu, nu de la emisiunile culturale de la miezul nopþii, de genul ,,Un show pãcãtos”, ci din oraºul Kinshasa (fost Leopoldville), capitala RD Congo. Din acel oraº al plãcerilor coloniale, purtat de la unul la altul, a devenit foarte popular printre prostituate ºi politicieni.

Cea mai frumoasã femeie din lume, îmbrãcatã în uniformã, (ºtiu cã sunã ciudat!) este purtãtoarea de cuvînt a Jandarmeriei Române. ªi cînd vã spuneam cã româncele sînt cele mai miºtoace femei de pe mapamondul lumii, strîmbaþi din nas: ,,Or fi frumoase, dar sînt cam rele!”. Nu e rele, mãi, aceºtia, sînt un pic condimentate. Dacã le gãseºti punctul G, n-ai treabã cu ele. Dacã nu-l gãseºti, cumpãrã-þi o busolã! ªtiaþi cã tatãl lui Arsenie Boca a fost arestat, la 15 septembrie 1945, din ordinul tatãlui lui Horia Roman Patapievici?

Pînã la urmã e ceva normal; unde este Dumnezeu, este prezentã ºi Opoziþia.

Secretele lui Iohannis bîntuie pe reþele de socializare ºi desfrîu. Acestea ar fi: traficul de copii, falsul ºi uzul de fals, retrocedãrile ilegale.

Evident cã nu mai sînt secrete demult, dar aºa e netul, mai glumeþ. ªi dacã n-ai bube în cap, n-ai nici o ºansã în politica româneascã. Iar dacã n-ai nici cap, te-ai scos!

Scenariul serialului ,,Las Fierbinþi”, în care Andrei Pleºu îl joacã, în travesti, pe Celentano, nu va mai fi scris de Mimi Brãnescu. La plecare, scenaristul a luat-o de-o haripã ºi pe nevastã-sa (Mirela Opriºor), cea care juca destul de foarte miºto rolul Aspirinei. Bineînþeles cã despãrþirea a fost amiabilã, dupã cum posteazã Mimi pe Facebook. A fost, probabil, ultima lui glumã pe acest subiect. În compensaþie, Guvernul României a început scrierea scenariului la comedia fãrã sfîrºit ,,Autostrãzi 2030”. Sã mori de rîs. Suedia a introdus ziua de lucru de 6 ore, iar productivitatea muncii a crescut. Suedezele au devenit mai blonde ºi mai înalte, de unde ºi modelul suedez, pe care se tot chinuie româncele sã-l implementeze la coafor, în sala de gimnasticã ºi torturã, ori, pur ºi simplu, pe exclusivista centurã a politicii. Luatã de val, o agenþie de marketing digital de la noi (Web Digital) a redus sãptãmîna de lucru de la 5 la 4 zile, week-end-ul prelungindu-se pînã marþi, cînd, vrînd-nevrînd, sînt trei ceasuri rele. Dacã se va continua în ritmul acesta, fiecare zi a sãptãmînii va fi dedicatã odihnei. Va fi exact ca-n Parlament.

Omul de mare rafinament cultural (coproculturã) Gigel ªtirbu, senator PNL, o arde filosofic: ,,Nu conteazã ce sex ai, conteazã cine are pixul”. În traducere din limba ºtirbeascã, vrea sã însemne cã nu conteazã cã eºti tizul lui Lucian Blaga, dacã pixul e la Bleaga. Sau viceversa.

Cheia fericirii femeii gonflabile a fost, citez, ,,schimbarea numelui”. La 24 de ani a devenit Bianca, prin simpla adãugare a acelui Bi înaintea prenumelui ºi a unor cantitãþi apreciabile de silicon ºi bazarcã. De aici ºi pînã la a trece pe rãboj modiºti cu orientare sexualã incertã (cred ei, publicul e lãmurit), fotbaliºti rataþi ºi meteorologi basculaþi de temperaturi tropicale, n-a mai fost decît un pas pentru domniºoara Drãcuºanu (i-am schimbat ºi numele ca sã-i meargã ºi mai bine).

Un distins prieten de-al meu din mileniul trecut, care a lucrat la ,,Evenimentul zilei” pe vremea cînd gãinile nãºteau non-stop pui vii, susþine cã oamenii de ºtiinþã din Caracal au descoperit perpetuum mobile, dar cã nu ºtiu cum sã-l porneascã! Dar nu-i totul pierdut, în curînd va ieºi de la ªcoala de Corecþie a Vieþii inginerul Dan Diaconescu Direct, originar din celebra metropolã, cãruia i-a crescut, în locul mîinii drepte, un ºperaclu...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Nu sîntem fani ai televizorului

C

hiar dacã nu sîntem fani ai televizorului, din cînd în cînd mai butonãm ºi noi, sã fim în pas cu moda timpului, dar ºi cu oamenii. Sã nu se înþeleagã însã cã ne dãm în vînt dupã vreo emisiune sau vreun serial anume. Am urmãrit, în schimb, mai multe filme vechi româneºti, cu prestigioºi actori de-ai noºtri.

Unii nu mai sînt printre noi, iar cei care trãiesc au vîrste înaintate. Sînt niºte veritabile tezaure pentru industria filmului românesc. Nu pomenim numele nici unuia, fiindcã lista ar fi atît de lungã încît nu ne-ar permite spaþiul tipografic sã o prezentãm ºi n-am vrea sã omitem pe careva. Nu spunem cã filmele de-acum nu au valoare, dar nu ne conving, pe noi, ca spectatori. ªi asta nu pentru cã refuzãm modernismul, ci pentru cã majoritatea acestor producþii abundã în replici murdare, fapt care ne îndepãrteazã de sãlile de cinema. Poate o fi de vinã sensibilitatea noastrã, educaþia pe care ne-am fãcut-o bîntuind prin biblioteci. ªi, cã veni vorba de biblioteci: deunãzi, am descoperit povestirea „Ciorile”, de o frumuseþe rarã, a scriitoarei pentru copii Elena Matase, publicatã în „Cartea prietenilor mei”(1948). În zilele noastre nu se prea mai scriu asemenea poveºti. Aici, însã, este o altã discuþie, care necesitã o dezbatere specialã.

Revenind la televizor: îþi omori timpul degeaba stînd în faþa lui, cãci nu prea ai ce învãþa decît cum sã înjuri ºi cum sã þipi mai tare la partenerul de dialog, coleg sau prieten, iar cuvintele jignitoare ºi înjurãturile ,,fac deliciul” filmului, de prost gust, zi de zi, noapte de noapte. La mai toþi românii, televizorul funcþioneazã non-stop; fie cã se uitã cineva la el, sau nu, trebuie sã se audã zgomotul ºi vorbãria continuã, pentru cã numai televizorul îþi poate aduce în casã întreg circul zilei, de la certurile politice pînã la pusul fustelor în cap de la vreo ceartã în trafic, sau orice altceva, cãci zilnic sînt destule teme de dezbãtut, numai educative nu. Privitorul se consoleazã cu gîndul cã, deh, ceea ce i se oferã, aia trebuie sã consume. Este ca la piaþã: iei ce gãseºti pe tarabã, marfa frumos ambalatã, dar ce se aflã în interior e cu totul altceva. Oricum, grãbit cum eºti mereu, pleci cu ceea ce-þi pune vînzãtorul în traistã. ªi la televizor, fãrã excepþii, situaþia e asemãnãtoare, ba, mai

Maestrul Doru Popovici

A

m primit de curînd un volum al muzicologului dr. Adina Marta ªuºnea, cu titlul ,,Doru Popovici - Etapa simfoniilor”, apãrut la Editura Muzicalã Grafoart. Bucuria de a avea în mînã o foarte documentatã ºi amãnunþitã analizã a unora dintre cele mai importante lucrãri ale Maestrului a fost dublatã de satisfacþia de a vedea cã seniorii componisticii muzicale româneºti sînt încã în atenþia specialiºtilor în domeniu, deºi asemenea gesturi sînt sporadice ºi, din pãcate, nu sînt sprijinite ºi de prezenþa lucrãrilor muzicale în viaþa de concert.

Mi-am amintit atunci o convorbire cu Doru Popovici, care a avut loc cu cîteva luni înainte ºi în care Maestrul îºi exprima regretul cã nu mai poate participa la viaþa muzicalã a þãrii decît cu condeiul în mînã (fiind în imposibilitatea fizicã de a se mai deplasa), un condei foarte versat nu numai în scrierea muzicalã, ci ºi în cea publicisticã ºi literarã.

Domnia-sa îºi amintea cu mîndrie sintagma cu care fusese caracterizat de un alt important compozitor al nostru, Theodor Grigoriu, care îl numise „ultimul zimbru” al muzicii româneºti, deºi ar pãrea nepotrivitã pentru un compozitor ºi un poet sensibil, aºa cum este Doru Popovici.

Citind volumul amintit, am aflat cã aceastã caracterizare ar fi formulat-o, cu ani în urmã (cel puþin 30), decanul de vîrstã de atunci al muzicii româneºti, bãnãþean de origine ca ºi Doru Popovici, Maestrul Zeno Vancea. Cine a formulat-o nu mai conteazã. Se ºtie, însã, cu certitudine, cã Doru Popovici este renumit ca luptãtor înfocat pentru valorile culturii muzicale româneºti (ºi nu numai), cu simþ justiþiar ºi tenacitate neclintitã de o viaþã.

Cunoscut mai ales din emisiunile radiofonice, realizate ani de-a rîndul cu vervã criticã ºi probitate profesionalã, dar mai ales cu o mare dragoste pentru adevãrata culturã, pentru promovarea muzicii româneºti de calitate, a interpreþilor valoroºi ºi a creatorilor de prestigiu, Maestrul Doru Popovici nu s-a dezminþit în consecvenþa urmãririi traseului sãu creator, bazat pe valorificarea tradiþiilor seculare ale melosului românesc, izvorît din cîntul popular ºi din cel psaltic, de stranã.

Volumul ,,Doru Popovici - Etapa simfoniilor”, realizat de doamna Adina ªuºnea, pune în evidenþã tocmai aceste calitaþi ale compozitorului, muzicologului ºi omului de presã (radio) care este Maestrul. Perioada aleasã spre a fi analizatã reprezintã un moment de vîrf în creaþia compozitorului, hotãrîtor în evoluþia sa ulterioarã. Am putut urmãri,

Polemici

mult, în ultimul timp, au dat buzna în casele oamenilor emisiuni cu teme sociale dezbãtute în direct. Se aduc de oriunde, din satele þãrii, oameni sãrmani, ca vai de ei.

Dupã felul în care vorbesc, ai impresia cã vin din Evul Mediu, nu din lumea aceasta, despre care se spune cã aparþine progresului ºi civilizaþiei... ªi-apoi, vezi rîuri de lacrimi ºi gesturi miloase din partea societãþii, ºiruri nesfîrºite de întrebãri puse de moderatori ºi de invitaþii lor, cu toþii cãinîndu-se la suferinþa bieþilor nevoiaºi, într-o prefãcãtorie uimitoare.

Este cutremurãtor de trist sã vezi cum sînt umilite astfel de suflete, chinuite de necazuri, în lumina reflectoarelor, bãrbaþi beþivi ºi leneºi, femei care habar nu au cum sã întreþinã o gospodãrie. Oamenii aceºtia, din ignoranþã ºi, uneori, din nepãsare, au fãcut copii cu nemiluita, fãrã sã le ofere un minimum de confort. ªi toþi „eroii” ãºtia anonimi, televizaþi în direct, cu lacrimile înnodate în barbã, cer ca lumea sã-i ajute, sã le dea îmbrãcãminte, hranã, bani, sã aibã de bãuturã. Unii se întrec cu vãicãrelile cã nu au casã unde sã locuiascã ºi cã statul nu îi ajutã cu nimic, apelînd la cîte unul ºi altul cu dare de mînã. Iar dorinþa le este îndeplinitã de cei ce s-au lãsat înduplecaþi, spre surprinderea celor din platou cã, iatã, s-a rezolvat visul acestor oameni, care din vina lor au ajuns sã trãiascã la marginea societãþii... Vedem, astfel, cum este încurajatã lenea, nemunca, prin prezentarea acestui gen de emisiuni care, în opinia noastrã, nu fac decît sã aducã rating ºi bani frumoºi pentru televiziuni. În nici un caz o astfel de emisiune nu-i va determina pe aceºti indivizi sã munceascã ºi sã nu mai stea cu mîna întinsã la cerºealã, ori sã-ºi trimitã progeniturile la ºcoalã sã înveþe carte... Ne întrebãm: oamenii aceºtia amãrîþi de unde vin ºi unde au trãit pînã acum? Sînt, ei, români de-ai noºtri?... Nu condamnãm ºi nu criticãm faptul cã existã astfel de producþii tv. ªtim, însã, cã vom avea parte de asemenea emisiuni atîta vreme cît ele aduc bani televiziunilor ºi atîta timp cît vor mai fi astfel de cetãþeni ai patriei.

Dupã cum ne-au fost prezentaþi la televizor, oamenii ãºtia sînt atît de leneºi încît, pe unde calcã, arde pirul sub tãlpile lor. ªi atunci, dacã se poate trãi ºi aºa, la ce sã-ºi mai complice existenþa? Mai ales cã se gãsesc destui români miloºi care sã îi ajute cu ce pot, fãrã sã ia aminte cã asemenea personaje ne fac de rîs în toatã lumea.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” prin intermediul analizelor celor 4 simfonii, traseele creatoare parcurse de Doru Popovici, de la anii tinereþii, perioadã marcatã de atracþia ºi influenþa exercitate de modernismul unor tehnici expresionist-atonale (seriale), pînã la maturizarea artisticã, acel moment hotãrîtor în evoluþia sa spiritualã, care l-a îndreptat spre melosul românesc autentic, acela care defineºte identitatea unui popor creator în domeniul culturii muzicale.

Este binecunoscutã lucrarea sa orchestralã ,,Codex Caioni”, inspiratã de melodiile existente în acest codice medieval, evidenþiatã prin limpiditatea tratãrilor timbrale, supleþea ºi simplitatea expresivã a desfãºurãrilor muzicale polifonice, fascinantã atît pentru interpreþi, cît ºi pentru public. Filonului folcloric, exploatat aici, i se adaugã cel byzantin, care apare ºi în lucrãrile sale datînd din aceeaºi perioadã cu Simfonia a IlI-a „Byzantinã“: Poemul byzantin, Douã arii byzantine pentru bas ºi orchestrã (toate purtînd numãr de opus 33), dar ºi lucrãrile de mai tîrziu: Sonata byzantinã pentru vioarã solo (op. 125), Sonata byzantinã pentru violoncel solo (op. 129), Sonata byzantinã pentru oboi solo (op. 147), Frescã byzantinã pentru fagot solo (op.

136), Cantata byzantinã pentru voce înaltã, oboi, fagot ºi pian (op. 148), Lieduri în stil byzantin (op. 149).

Volumul doamnei Adina ªuºnea evidenþiazã, de asemenea, pasiunea constantã a Maestrului Doru Popovici pentru cultura universalã (în special cea Medievalã sau a Renaºterii, în care îºi aflã corespondenþã personalitatea sa de spirit renascentist), pentru figuri preoeminente româneºti ºi universale, care ºi-au pus amprenta pe traseele ascendente ale culturii umanitaþii. Omagii aduse prin intermediul muzicii le sînt dedicate lui Palestrina, Eminescu, Þuculescu, Iorga º.a., la acestea adãugîndu-se numeroase volume muzicologice dezvãluind taine ale unor epoci mirifice din istoria muzicii, precum: Cîntec flamand, Muzica elisabetanã, Arta trubadurilor, Cîntec iberic, Gesualdo di Venosa (Premiul U.C. din Iugoslavia), Muzica româneascã contemporanã (Premiul Academiei RSR) etc., sau romanul ,,Cîntec în extaz”. Toate acestea reprezintã coordonatele spirituale ce formeazã personalitatea complexã a Maestrului Doru Popovici. Într-un spaþiu editorial restrîns al unei reviste este greu sã cuprinzi o întreagã viaþã. Cartea însãºi a muzicologului dr. Adina ªuºnea este o incitantã deschidere de drum spre cunoaºterea, analiza, aprofundarea ºi înþelegerea unei creaþii atît de vaste ºi complexe. Maestrul Doru Popovici meritã o mai atentã aplecare asupra creaþiei ºi personalitãþii sale în

ALBUMUL CU POZE RARE

Soprana Sanda ªandru, o artistã cu mari performanþe vocal-scenice, îndeosebi în rolurile verdiene, remarcîndu-se, totodatã, prin mãiestria abordãrii altor personaje din opere celebre, pe care le-a interpretat cu deosebit succes pe scenele româneºti ºi din strãinãtate.

Ascultînd cîntecul Sandei ªandru Într-o Duminicã, Înainte de ziua Sfintelor colinde, Rãscolitoarea arie „Vissi d’arte“ Din tragica operã „Tosca”, A genialului Giacomo Puccini Am ascultat-o Cu respiraþia tãiatã... ªi mi-am dat seama Ce multe rezonanþe Se aflã-n cuvintele „Divinului critic”, Unicul George

Cãlinescu: „Ceea ce distinge Pe marii interpreþi E puritatea“...

Soprana Sanda ªandru, Care s-a dãruit, Pînã la identificare, Paradisiacei lumi A Euterpei, A înþeles cã... „Melodia e un cuvînt Nedefinit Al omului“...

DORU POPOVICI

M I C R O S I O A N E

Pugilisticã Minunat acest sport, boxul, care rãspunde perfect organizat ºi civilizat nevoii omului de a bate în mod artistic pe cineva de-a dreptul cu pumnul.

Crimã - Ziceai cã-i gîde, cînd acolo…

- Gîde e, de ce sã te mint?

Ba încã zice cã-i mai cãlãu decît cãlãii! ªtii ce-ºi spune seara, pe deplin satisfãcut? ,,În sfîrºit, am mai omorît o zi!”

Sociabilitate În orice caz, nu dupã numãrul copacilor poate sã spunã pãdurarul cã are mai mulþi sau mai puþini prieteni.

Detectiv - Cu cine a fost?

- Cu douã ajutoare: ziua ºi noaptea.

Noaptea l-a auzit, ziua l-a vãzut.

VASILE BÃRAN contextul culturii muzicale româneºti contemporane ºi nu numai. „Sã dãm compozitorilor ce este al compozitorilor” ºi sã-i preþuim atît timp cît îi avem printre noi ºi cînd încã pot sã ne ofere atît de multe din experienþa lor, dar ºi atunci cînd nu mai sînt aici, pentru cã tot ceea ce au creat este un bun patrimonial, care ne defineºte identitatea noastrã culturalã (muzicalã) româneascã în contextul european ºi universal.

MIHAELA MARINESCU

Pag. a 5-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Impresii din vãzduh Impresia cea mai puternicã am simþit-o cînd am zburat prima oarã la Binþinþi, în Ardeal. Blériot încã nu trecuse Canalul Mînecii. Primul meu aparat era tot de lemn ºi n-avea motor. Am legat trei cai de el, trei flãcãi au prins a pocni din bice, ºi aparatul s-a ridicat la vreo 15 metri înãlþime, dupã ce a alergat vreo cîþiva kilometri pe pãmînt. De-atunci, de cîte ori mã sui în aparat, zbîrnîiala motorului mi-aduce aminte de aeroplanul fãrã motor, ºi dinaintea ochilor fascinaþi de nemãrginirea vãzduhului îmi rãsar cei trei flãcãi chiuind ºi pocnind cu foc din bice.

Bucuria cea mai mare însã am simþit-o cînd am zburat prima oarã la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de 4 metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalþi ca înãlþimea la care mã ridicasem eu. Fiindcã 4 metri erau atunci, pentru mine, un record formidabil, un record care-mi consacra maºina.

Zburasem, ºi ãsta era principalul. Mã menþinusem singur în aer, fãcusem evoluþiuni neºovãelnice. Publicul care era de faþã m-a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, dupã ce am coborît, eram ca ºi beat de bucuria fãrã margini a izbîndei. Începusem sã mã dau peste cap, pe cîmp, de fericire.

Cei din jurul meu ziceau c-am înnebunit. ªi, eram, întradevãr, nebun de entuziasm ºi de mulþumire. De altfel, este, în adevãr, de mirat cum omul nu înnebuneºte cînd zboarã. Mã ridic. ªi un gol parcã se desface deodatã în toatã fiinþa - ca ºi cum m-aº ridica foarte repede cu un ascensor. Casele, drumurile, plantaþiile prind sã alerge nebuneºte în urma mea, sã se depãrteze din ce în ce, sã se micºoreze, sã devinã tot mai puþin clare. Pînã la o sutã de metri, am impresia cã zbor cu un tren fulger, pe un drum fãrã ºine, peste lucruri ºi oameni. E înãlþimea favoritã la care-mi place sã zbor. La o sutã de metri, nemãrginirea vãzduhului nu mã neliniºteºte, alergarea nebunã a lucrurilor de sub mine îmi dã continuu senzaþia ameþitoare a vitezei cu care zbor... De la Cotroceni, cînd sînt la o sutã de metri înãlþime, se vede departe în zare...

Vãd Argeºul cum scînteiazã ca o panglicã de fildeº...

„Testamentul“ lui Eugen Ionescu Nu, nu este vorba de vreun act notarial, prin care reputatul dramaturg îºi împarte bunurile. Probabil cã nici nu a existat aºa ceva. Este vorba de un document deosebit, apãrut în publicaþia parizianã „Le Figaro Litteraire“, a doua zi dupã moartea lui Eugen Ionescu, survenitã în 1994.

TESTAMENT Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment, mi-e, totuºi, atît de rãu, încît îmi este greu sã scriu. Nici ideile nu-mi vin cînd durerea este atît de violentã. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest, dar care îmi aduce, totuºi, cîteodatã, un somn atît de plãcut.

Mi se joacã piesele cam peste tot în lume ºi cred cã aceia care se duc sã le vadã rîd sau plîng, fãrã a simþi dureri prea violente. ªtiu cã se va sfîrºi curînd, dar, cum am spus-o nu de mult... fiecare zi este un cîºtig.

Cîteodatã, vin sã mã vadã prietenii, cîþiva prieteni devotaþi. Îmi face mare plãcere sã-i vãd, dar, dupã o orã, obosesc. Oare ce altceva fãceam, mai bine, înainte? Cred cã mi-am pierdut timpul ºi cã am alergat în van. Îmi simt mintea goalã ºi mi-e greu sã continui, nu din cauza durerilor, ci a acestui vid existenþial de care e plinã lumea, dacã pot spune cã lumea este plinã de vid. Ca de obicei, mã gîndesc cã poate voi muri în aceastã searã sau, sã nãdãjduim, mîine ori poimîine. Sau, chiar cine ºtie, cît timp mai tîrziu. Cînd nu mã gîndesc la tot ce poate fi mai rãu, mã plictisesc. Cîteodatã, mã gîndesc cã mã gîndesc, mã gîndesc cã mã rog. Cine ºtie, poate cã va fi totuºi ceva, va fi ceva. Poate cã, dupã, va fi bucuria.

Care este forma lui Dumnezeu? Cred cã forma lui Dumnezeu este ovalã. Am fost ajutat în carierã - carierã, cum se spune - de un mare numãr de oameni cãrora le datorez recunoºtinþã. A fost, mai întîi, mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilã tandreþe ºi plinã de umor, în ciuda faptului cã unul dintre copii îi murise la o vîrstã fragedã ºi cã fusese abandonatã - dupã cum am povestit adesea - de soþul ei care a lãsat-o singurã în marele Paris.

Apoi, mai tîrziu, au fost toþi profesorii mei de la liceul din Bucureºti. Dar, pe parcursul vieþii, mai ales soþia mea, Rodica, ºi fiica mea, Marie-France, au constituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fãrã ele, este

Vãd drumurile, clãdirile oraºului, pãdurile cum se rînduiesc, sub înrîurirea vitezei cu care alerg, în linii paralele... Toate contururile se vãd paralele de sus.

Cînd trec de 500 de metri, începe sã-mi fie urît.

Pãmîntul nu se mai vede decît ca o imensã movilã de cenuºã surã cu pete albe, munþii ºi vãile se niveleazã.

Confraþii zburãtori, ciorile ºi ceilalþi... aviatori de aceastã categorie au dispãrut cu desãvîrºire... Mã simt singur ºi începe sã-mi fie fricã... Nu mi-e fricã de cãderi sau accidente. Mã cuprinde teama de misterul nemãrginirii.

Niciodatã omul nu poate sã aibã mai precisã impresia neantului decît atunci cînd zboarã mai sus de 500 de metri. Jos haos, sus haos. Iar zbîrnîitul de bondar uriaº al motorului parcã dã un formidabil glas acestui haos.

Am trecut de 800 de metri. Alerg cu o vitezã foarte mare. ªi totuºi, parcã stau pe loc. În raport cu imensitatea vãzduhului, viteza motorului meu dispare. Aº vrea sã alerg mai departe. Încetineala asta mã enerveazã. Toate sforþãrile sînt zadarnice însã. M-am ridicat dincolo de limita putinþelor omeneºti. Am intrat în sfera unde omul nu mai înseamnã nimic faþã de infinitul atotputernic. *** Sã mã cobor deci. Coborîrea e mult mai plãcutã decît suirea. Pînã la 50 de metri deasupra pãmîntului, mã cobor fãrã nici o teamã, cu mîinile strînse pe cîrmã, cu ochii aþintiþi asupra motorului. De la 50 de metri începe sã mã cuprindã frica de a nu ateriza destul de uºor. În aviaþie, spre deosebire de viaþa de toate zilele, e mai greu de coborît decît de urcat. Cît ar cîºtiga aviaþia dacã predispoziþia fireascã a omului de a se coborî ºi de a coborî totul s-ar aplica exclusiv în folosul aterizãrii. ªi, mai ales, e greu de aterizat în timp de furtunã. De altfel, cînd aerul e agitat, aviatorii evitã sã zboare. Eu, totuºi, am zburat la Braºov pe un timp foarte puþin favorabil. Bãtea un vînt puternic. Aerul era neliniºtit ca valurile unei mãri înfuriate. Aparatul era cînd ridicat la înãlþimi de sute de metri, cînd coborît pînã aproape de pãmînt. Parcã eram o minge vie cu care o mînã uriaºã se juca cu sãlbaticã plãcere, între cer ºi pãmînt. Cînd bate vîntul tare, am impresia cã niciodatã nu vom putea stãpîni aerul.

AUREL VLAICU limpede cã n-aº fi fãcut nimic, n-aº fi scris nimic. Le datorez ºi le dedic întreaga mea operã. Datorez mult ºi unui escroc, Kerz, care s-a declarat falit în ziua ultimei reprezentaþii cu „Rinocerii“, la New York, ceea ce lui i-a adus, în 1940, suma de 10.000 de dolari, dar ºi mie mi-a adus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat, fãrã sã vrea.

Au fost, apoi, cronicile literare engleze ºi franceze. În plus, aceste cronici au ridicat împotrivã pe criticii de stînga, care crezuserã, la început, cã eu însumi sînt de stînga, aºa dupã cum ceilalþi mã credeau de dreapta.

Apoi, încã o datã soþia mea, mereu soþia mea, care m-a obligat sã-mi trec examenul de licenþã. ªi mi-a fãcut bine, dorind sã mã distrugã, cea de-a doua soþie a tatãlui meu, Lola, care m-a dat afarã din casã, provocîndu-mã în acest fel sã mã descurc ºi sã reuºesc. Mi-au fãcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat sã-mi iau Bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotit de sora soþiei mele, Angela, care þinea o pensiune pentru liceeni (care, dupã cîte ºtiu eu, n-au reuºit în viaþã). Vagabondînd de la unul la altul, de la unii la alþii, eu, cel fãrã adãpost, am acum unul dintre frumoasele apartamente din Montparnasse. Am mai fost, în sfîrºit, ajutat, cîteodatã, de rude mai mult sau mai puþin îndepãrtate, de cãtre mãtuºa mea Sabina ºi mãtuºa mea Angela, de cãtre profesori, care îºi imaginau cã am geniu. Am fost ajutat, mai recent, în timpul rãzboiului din 1940, de Anca, mama soþiei mele, care, în ciuda durerii proprii, cu inima sfãrîmatã, i-a lãsat pe ginerele ºi fiica ei sã plece în Franþa. A murit, sperînd sã se reîntîlneascã cu noi la Paris, unde nu a putut ajunge. A murit cu aceastã nãdejde. Am fost ajutat de Dumnezeu atunci cînd, refugiat la Paris pentru cã nu voiam sã mã alãtur comuniºtilor de la Bucureºti, am plecat într-o zi la piaþã fãrã un ban în buzunar ºi am gãsit pe jos 3000 de franci (din 1940!). Atîtea întîmplãri mi-au venit în ajutor!

Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toatã viaþa, care mi-a sprijinit toate eforturile ºi eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat, apoi, de proprietarul meu din strada Claude Terrasse, dl. Colombel, Dumnezeu sã-l binecuvînteze, care nu a cutezat sã arunce în stradã un biet refugiat care nu-ºi plãtea chiria, dar era, poate, trimis de Domnul. ªi astfel, din mînã în mînã, am ajuns sã obþin un soi de enormã celebritate ºi sã ajung împreunã cu soþia mea la vîrsta de 80 de ani, chiar 81 ºi jumãtate, cu frica morþii, cu neliniºte, fãrã a-mi da seama cã

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Octavian Goga, cel supranumit Poetul neamului, ºi Aurel Vlaicu, primul zburãtor român, într-o fotografie celebrã, care a circulat în epocã ºi al cãrei cliºeu a fost folosit la realizarea de cãrþi poºtale ilustrate.

Amintiri despre Aurel Vlaicu Dacã doreai sã-l înþelegi trebuia sã-l vezi în atelier.

Acolo era la el acasã. În mijlocul maºinilor, în murmurul monºtrilor de oþel, se strecura silueta lui zveltã în bluza albastrã de uvrier ºi-o vedeai rãsãrind sprinten la toate colþurile. Cerceta mersul roþilor, atingea cãngile în cãderea lor ritmicã, împãrþea ordine. Pupilele neastîmpãrate îi strãluceau ca doi licurici, ºi toatã figura lui primea o luminã nouã. Simþeai parcã plutind împrejur ceva din voinþa creatoare, un val diafan împletit de lumini ºi umbre, ceva din misterul geniului în luptã cu materia. Cînd apãsa un resort ºi se opreau toate alergãrile, el mai rãmînea o clipã cu privirea înfiptã în pãdurea de sîrme. Zîmbea, apoi se apropia de maºinã, îi netezea grumazul de metal cu intimitate, îi spunea glume ºi-i vorbea ca unei fiinþe vii... Într-un tîrziu se întorcea spre noi ºi continua rîzînd: „Am visat-o pe asta micã. Fãcea prostii, se suia pe perete drept în sus...

Acum se poartã bine...“. ªi apoi, încreþind fruntea uºor: „Maºina e mai de omenie ca omul. Maºina nu minte.

Ascultã ºi primeºte porunca. Eu în oameni m-am înºelat, în maºini, niciodatã...“.

Bietul Vlaicu, ce dezminþire grozavã i-a gãtit soarta...

OCTAVIAN GOGA Dumnezeu îmi dãruise atîtea binefaceri. El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoþilor, n-am reuºit niciodatã sã mã las, în voie, în braþele Domnului. N-am reuºit sã cred destul. Eu sînt, din pãcate, ca omul acela despre care se spune cã fãcea în fiecare dimineaþã aceastã rugãciune: „Doamne, fã-mã sã cred în Tine“. Ca toatã lumea, nici eu nu ºtiu dacã, de cealaltã parte, existã ceva sau nu este nimic. Sînt tentat sã cred, ca ºi Papa Ioan Paul al II-lea, cã se desfãºoarã o luptã cosmicã enormã între forþele tenebrelor ºi cele ale binelui. Spre victoria finalã a forþelor binelui, cu siguranþã, dar cum se va produce aceasta? Sîntem, oare, fãrîme dintr-un tot, sau sîntem fiinþe care vor renaºte? Lucrul care mã întristeazã, poate cel mai mult, este despãrþirea de soþia ºi fiica mea. ªi de mine însumi! Sper în continuitatea identitãþii cu mine însumi, temporalã ºi supratemporalã, traversînd timpul ºi în afara timpului. Nu apãrem pe pãmînt pentru a trãi.

Apãrem pentru a pieri ºi a muri. Trãieºti copil, creºti ºi foarte repede începi sã îmbãtrîneºti. Cu toate acestea, este greu sã-þi imaginezi o lume fãrã Dumnezeu. Este totuºi mai simplu sã þi-o imaginezi cu Dumnezeu. S-ar putea spune cã medicina modernã ºi gerontologia doresc, prin toate mijloacele, sã reconstruiascã omul în plenitudinea sa, aºa cum Divinitatea n-a putut s-o facã: în pofida bãtrîneþii, a stricãciunii, a slãbiciunii, etc. Sã-i restituie omului integritatea, în imortalitate, aºa cum Divinitatea n-a ºtiut, sau n-a vrut s-o facã. Cum n-a fãcut-o Divinitatea. Înainte, sculîndu-mã în fiecare dimineaþã, spuneam: slavã lui Dumnezeu care mi-a mai dãruit încã o zi. Acum spun: încã o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a fãcut Dumnezeu din toþi copiii ºi vitele pe care I le-a luat lui Iov? În acelaºi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru cã eu cred în rãu. Dacã rãul existã, atunci existã ºi Dumnezeu.

COTIDIANUL. RO

Pag. a 6-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Revista „Clipa“, la ceas aniversar Cele 50 de numere ale revistei, publicate, în cei 7 ani de existenþã, de Fundaþia Naþionalã pentru Civilizaþie Ruralã „Niºte Þãrani“ ºi Arhiepiscopia Râmnicului, sub îndrumarea fondatorului, a scriitorului care a dat viaþã romanului „Niºte Þãrani“ – Dinu Sãraru, au contribuit, la fel ca revista „România Mare“, fondatã ºi condusã de Corneliu Vadim Tudor, la promovarea, în mod critic, a valorilor literare, istorice, sociale, ºi, de ce nu, ºi a celor politice. Vorbind

Un istoric bulgar susþine cã Mioriþa este a lor...

Nicolai Ivanov Todorov se împiedicã în Istoria României, debitînd aberaþii privind etnogeneza civilizaþiei de la Dunãrea de Jos. E convins cã „statul de la Nord de Dunãre nu e (…) nimic altceva decît o creaþie artificialã“ ºi de aceea încearcã „demontarea falsei istorii mitologizante a românilor, care trîmbiþeazã, patetic, despre întîietatea lor pe aceste meleaguri, despre veºnica legãturã dintre pãmînt ºi stãpînitorii lui de astãzi, românii/dacii“, în lucrarea „Egreka-Balgarskoto ovcearsko, Ceast I“.

Pentru N.I. Todorov, românii n-ar avea o continuitate istoricã a populaþiei geto-dace pe teritoriul care îl ocupã astãzi, ci ar exista la Nord de Dunãre abia din Secolele XIII-XIV d.Chr., dupã o perioadã barbarã, cînd Bulgaria (în 1018) ar fi intrat sub stãpînire bizantinã, iar împãraþii de la Constantinopol ar fi populat teritoriul din Nordul Dunãrii cu trupe militare ºi coloniºti vlahi din Tesalia ºi italieni din Calabria (Grecia Mare) de religie ortodoxã, „limba devenind

Începutul „istoriei“ anului 2010 oglinditã pe micul ecran (7) DIALOG CU GÎNDUL MEU (7) În ultimul timp, probabil marcatã de scurgerea vremii de la plecarea în Infinit a inegalabilului OM de culturã, Corneliu Vadim Tudor, fãrã de care þara pare o pîine fãrã sare, mi-am pus întrebarea fireascã: oare unde este acum Sufletul sãu? De fapt, îmi pun nenumãrate întrebãri: cine sîntem? de unde am venit? încotro ne îndreptãm? ce este sufletul?

Rãspunsul l-am gãsit în conferinþele despre Antropologia Gnosticã, ale lui Samael Aun Weor, din care voi cita: „Înainte de toate, este necesar sã cunoaºtem Drumul care ne conduce la AUTO-REALIZAREA INTIMÃ A FIINÞEI. Fãrã îndoialã, este extrem de important sã înþelegem necesitatea de a cristaliza în noi ceea ce este SUFLETUL ISUS CHRISTOS a spus: „Cu rãbdare vã veþi obþine «sufletele», dar, înainte de toate, trebuie sã înþelegem ceea ce se numeºte «SUFLET»“.

Trebuie sã vã spun cã SUFLETUL este un ansamblu de legi, principii, virtuþi, puteri etc. Oamenii posedã ESENÞA, materialul psihic pentru a fabrica SUFLETUL sau, mai bine spus, pentru a cristaliza SUFLETUL, pe care încã nu-l posedã...

Ce este CONªTIINÞA? Cînd venim pe lume, noi toþi avem în timpul existenþei trei procente de conºtiinþã ºi nouãzeci ºi ºapte de procente împãrþite între subconºtient, infraconºtient ºi inconºtient.

Existã în noi înºine diferite tipuri de energie. În primul rînd, energia mecanicã; în al doilea rînd, energia vitalã; în al treilea rînd, energia voinþei; apoi, energia mentalã, energia conºtiinþei ºi energia spiritului pur.

Multe procese psihologice se realizeazã înlãuntrul lor, fãrã ca, pentru aceasta, conºtiinþa sã intervinã cu ceva. Conºtiinþa este Lumina pe care inconºtientul o

Polemici

despre evoluþia revistei, fondatorul sãu, Dinu Sãraru, ne spune: „A fost ºi este un drum frumos datoritã colaboratorilor, personalitãþi prestigioase, academice ºi universitare, scriitoriceºti ºi artistice, precum ºi tineri deosebit de înzestraþi care, azi, toþi, scriu numai de dragul revistei ºi sigur din respect pentru verticalitatea ei, pentru voinþa ei ardentã de a sluji autentica ierarhie a valorilor ºi pentru promovarea curajoasã ºi consecventã a identitãþii noastre spirituale“.

Constat, aºadar, cã ambele reviste împãrtãºesc ideea de promovare a autenticului ºi cã alãturi de publicaþiile de gen îºi aduc contribuþia la consolidarea unei societãþi civilizate, care ºtie sã îºi apere identitatea naþionalã, spiritualitatea ºi oamenii de valoare ai acestei þãri. Jubiliarul 50 al revistei „Clipa“ ne întãreºte convingerea cã zbaterea cu care a ieºit la luminã fiecare numãr nu a fost zadarnicã.

ANTON VOICU

italiano-vlahofonã“. Într-o astfel de „cunoaºtere“ a Istoriei, bulgarii ar fi fost „stãpînii permanenþi“ ai civilizaþiei de la Dunãrea de Jos, iar pãstorii lor ºi-au dus turmele din Balcani pînã în Carpaþi, în vremea „statului medieval bulgar“, prin „întinsa þarã a bulgarilor“. Þara Româneascã ºi Moldova ar fi fost provincii tîrzii ale românilor. În Transilvania, erau „o minoritate neînsemnatã“, „Mioriþa“, balada identitarã pentru români, ar fi o creaþie bulgarã, iar cîinele ciobãnesc „aºa–zis românesc“ ar fi, ºi el, o … creaþie bulgãreascã.

Cu o astfel de „Istorie“, Todorov „a fãcut-o de… oaie“.

Gospodin din Silistra vrea sã rãmînã, desigur, un istoric celebru cu ale lui „cãrþi ºtiinþifice“, intitulate „Sentimentul de teamã la bulgarul din Evul Mediu“ (2005), „Reprezentarea lumii de dincolo în mentalitatea bulgarului din Evul Mediu“(2008). „Istoricul“ ºi „antropologul“ Nicolai Ivanov Todorov din Silistra este pasionat de arme, de cîini, de iaurt ºi de balade. Cine îl plãteºte pentru „istoria bulgarã“ de pe pãmîntul civilizaþiei de la Dunãrea de Jos? Este de presupus! Prietenii bulgari?…

Prof. ION MOCIOI percepe. Avem nevoie sã ne deschidem pentru ca Lumina conºtiinþei sã pãtrundã în înspãimîntãtoarele tenebre ale eului însuºi, ale SINELUI însuºi.

Cînd cineva descoperã adevãratele cauze ale tuturor amãrãciunilor sale, e evident cã poate sã schimbe ceva.

Dacã reuºim sã terminãm cu „EU ÎNSUMI“, cu „BEÞIILE MELE“, cu „VICIILE MELE“, cu „AFECTELE MELE“, care îmi cauzeazã atîta durere în inimã, cu „frãmîntãrile mele“ care îmi distrug creierul ºi mã îmbolnãvesc etc. etc. este clar cã atunci apare ceea ce nu aparþine timpului, ceea ce este dincolo de corp, de emoþii ºi de minte, ceea ce este cu adevãrat necunoscut înþelegerii ºi care se numeºte „FERICIRE“.

Personalitatea, în ea însãºi, este purã energie: nimeni nu se naºte cu personalitate. Ea este fiica timpului sãu; se naºte ºi moare în timpul ei. Nu existã nici un mîine pentru personalitatea mortului.

Dezvoltarea armonioasã a Personalitãþii ºi a Esenþei îi are ca rezultat pe oamenii geniali.

ISUS a spus: „Cunoaºteþi ADEVÃRUL ºi el vã va face liberi“.

Trebuie sã ºtim de unde venim, încotro mergem, de ce ºi pentru ce sîntem aici. A trãi doar pentru a trãi, a mînca pentru a exista, a munci pentru a mînca nu poate sã fie cu adevãrat unicul þel al vieþii.

Incredibil, dar adevãrat: atît de mult lãudata civilizaþie modernã este îngrozitor de urîtã, este lipsitã de simþul estetic, este lipsitã de frumuseþea interioarã.

Lumea a devenit teribil de plictisitoare, aceleaºi case, aceleaºi strãzi cunoscute ºi peste tot locuinþe oribile, gunoaie, cîini vagabonzi, cerºetori etc. (Deschid o micã parantezã: un candidat pentru o Primãrie a propus ca tuturor cîinilor fãrã stãpîn sã li se opereze corzile vocale, iar persoanelor care dau mîncare acestora sau pisicilor, sã li se aplice o amendã de 500 lei. Are sau nu nevoie de un control psihiatric? Închid paranteza).

Este acelaºi uniformism dintotdeauna: oribil, greþos, steril. Modernism, exclamã mulþimea.

Pãrem adevãraþi pãuni vanitoºi cu veºmintele pe care le purtãm, cu pantofii strãlucitori, cu fundul gol amestecaþi printre înfometaþi. Frumuseþea naturalã a

EVENIMENT EDITORIAL La Editura ,,Amurg sentimental”, din Bucureºti, a apãrut volumul de versuri ,,Orele tinereþii – Poem în douãzeci ºi patru de cînturi”, semnat de Radu F. Gurãu.

Un exemplar al lucrãrii i-a fost oferit redactorului-ºef al revistei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Doamniºoarei Lidia Vadim Tudor, fiica regretatului nostru Tribun. Vã mulþumim pentru strãdania, vrednicia ºi priceperea de care daþi dovadã pentru a menþine în viaþã aceastã revistã, întemeiatã de tatãl dvs. ºi care este atît de dragã românilor.

Pãcat, mare pãcat cã Tribunul nu mai este printre noi. Acum, în aceste vremuri, era mare nevoie de el. Dumnezeu sã vã ocroteascã. Radu F. Gurãu. Bucureºti, 12 august 2016”.

CIOBURI DE GÎNDURI

TENTAÞIA RAMPEI… Existã în natura noastrã dorinþa, mai mult sau mai puþin manifestã, de a ne situa în atenþia celor din jur.

Pînã la un punct este normal sã fie aºa. Existã un prag de la care ceea ce se manifesta ca o dorinþã decentã devine o atitudine intolerabilã de a fi cu orice preþ în centrul atenþiei. În acest scop, sînt oameni care se aruncã cu totul peste liniºtea ºi armonia celor din jur.

Nu conteazã dacã ceea ce fac ºi spun este supãrãtor, cãci pentru ei nu adevãrul lumii conteazã, ci numai pofta inimii lor. ªi dacã asta este „pohta ce-au pohtit“, iatã, ei îºi fac cu de-a sila numãrul. Asta este legea obraznicului. El pîndeºte orice ocazie ºi tentaþia ieºirii... la rampã îl munceºte în orice clipã. El nu se bazeazã niciodatã pe regulile bunului-simþ, sau pe regula de aur, cã adevãrul trebuie slujit cu toatã dragostea noastrã de cãtre toþi oamenii. Eu, Tu, El, putem emite puncte de vedere, dar adevãrul se constituie prin dovezi istorice incontestabile, sau prin girul unor personalitãþi care au ºi harul ºi forþa spiritualã de a cuantifica valenþele unui adevãr. Dar, dincolo de lumina unui adevãr, discutabilã rãmîne tentaþia ieºirii la rampã, fãrã ca nimic din ceea ce eºti sã recomande acest lucru ºi fãrã ca vreun gest anterior din umila ta istorie sã valideze într-un fel oarecare gestul tãu. Într-o discuþie recentã cu un amic, acesta denigra tot efortul material ºi de gînd al omenirii, desfiinþînd ierarhii stabilite din negura timpului, sisteme juridice ºi morale, atacînd, de fapt, întreaga suprastructurã a societãþii umane, pe considerentul cã toate lucrurile, întreaga ordine din Univers ar sta numai dupã... logica discursului sãu limpezit sau, dimpotrivã, tulburat, la un pahar de vin. Întrebîndu-l în ce tratate ºi-a exprimat originalele sale puncte de vedere, m-a privit parcã nãucit de povara întrebãrii ºi s-a supãrat pe mine. Se vede cã amicul era doar... un liber cugetãtor! Sau poate un prea liber cugetãtor, dar cu o mult prea vie tentaþie de a ieºi... la rampã în mod nejustificat. Fiecare dintre noi sîntem parte a unui vast sistem social. Ce bine ar fi sã ne gãsim locul în cadrul acestui sistem, convinºi fiind cã propria noastrã existenþã creeazã premise favorabile nouã. Important este sã rãmînem în armonie cu propriul nostru loc ºi cu lumea pe care nu avem dreptul sã o tulburãm cu rãtãcirile noastre. Apoi, revolta ta, amice, împotriva ºtiinþei de pînã acum ºi a întregului tezaur de gînd este ca aceea a unui fir de iarbã pe un ºes fãrã de sfîrºit.

ILARION BOCA dispãrut, silicoanele sînt la „înãlþime“. Oamenii au devenit cruzi, avari, nimeni nu se mai îndurã de nimeni.

Extrem de insensibili: parfumul prieteniei ºi mireasma sinceritãþii au dispãrut radical. Unitatea familiei a dispãrut ºi oamenii se cãsãtoresc azi ºi divorþeazã mîine. (va urma) LILIANA TETELEA

Pag. a 7-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse (urmare din pag. 1) Îngrijorãtor este cã relevantele rating-uri ale realitãþii paralele în care societatea româneascã îºi duce existenþa - televiziunea ºi facebook-ul -confirmã o atitudine (la nivel) de massã de susþinere mimeticã a golãniei - un sindrom extins al copilãriei întîrziate, un retard în massã.

Coroborînd aceastã constatare cu rezultatele cercetãrilor sociologice privind soluþiile ºi instrumentele dorite (de români) pentru rezolvarea problemelor personale ºi naþionale, ajungem la o dihotomie relevantã: pe de o parte, românii doresc radicalizarea instituþiilor statului, practic transformarea statului într-un fel de mega instituþie de forþã (cu puºcãria drept unicã finalitate!), iar pe de altã parte, admirã ºi imitã golãnia incultã ºi frivol-promiscuã, aºa-zisa „ºmecherie“. Or, aceastã „dihotomie relevantã“ poartã numele de dublã personalitate, iar implicaþiile sînt clinice, psihiatrice, ºi greu de tratat ambulatoriu, necesitînd internare ºi regim strict.

Cu alte cuvinte, am toate elementele sã cred cã poporul român este bolnav grav, este în pragul nebuniei, iar în locul tratamentului pentru însãnãtoºire, el primeºte boalã în doze tot mai mari.

Orã de orã, schizofrenia generalã este amplificatã de vehemenþa paranoidã a unor acuzatori de serviciu, cu - sau fãrã emblemã politicã, jurnaliºti sau activiºti civici, procurori ºi judecãtori (ad hoc), care dezvãluie ºi condamnã concomitent, cerînd ºi emiþînd prin eter în mintea telespectatorului ani de puºcãrie pe bandã rulantã. Pînã ºi DNA, iniþial fecioara rãzboinicã a eposului lor justiþiar, a ajuns sã fie suspicionatã de aceºti rapsozi ai tele-acuzaþiei de falsã neprihãnire, asta fiindcã nu rezolvã toate poftele lor justiþiare, ceea ce i-

a condus la concluzia cã e pe bani, cã, de fapt, nu e fecioarã, ci e curvã! Orã de orã se întîmplã asta – culmea - în paralel ºi împletit cu cealaltã ipostazã a schizofreniei naþionale – golãnia „ºmecherã“. Prin faþa poporului bolnav se perindã halucinaþiile video ºi audio ale tîrfelor mondene, ale þiganilor maneliºti, ale stupizilor pierde-varã mondeni, ale cîntãcioºilor de jenante bolboroseli semidocte, ale ºarlatanilor astronumero-psiho-bio-energo, ale figurilor sinistre din pegra interlopã – de fapt, ale tuturor ciudãþeniilor unei societãþi bolnave, prãbuºite moral ºi spiritual.

Ei bine, provoc orice psihiatru sã mã contrazicã în privinþa distrugerii totale la care este condamnat omul sau poporul care pleacã la culcare dupã un asemenea bombardament „informaþional“, pentru a se trezi ºi a lua de la capãt ziua urmãtoare în acelaºi fel!

Culmea este cã, luate separate, cele douã aberaþii pot fi suportabile. Se poate trãi ºi cu tele-justiþiarii care þipã puºcãrie toatã ziua. Greu, cu pseudo-justiþia bazatã, aºa cum spuneam, pe suspiciune ºi delaþiune, cu instituþii ºi economie blocatã, cu aºa-zisa economie privatã în faliment generalizat… Greu, repet, dar se poate, fiindcã s-a mai întîmplat aºa dupã rãzboaie, dupã revoluþii… dar, atunci, lumea, omul simplu, poporul avea fie idealuri, fie teamã… Acum, însã, vine componenta a doua – dupã acuzator vin golanul ºi curva, cu maºini de lux, vilã, vacanþe în strãinãtate, cu sloganul „trãieºte-þi viaþa“ ºi „munca e pentru proºti“, pauzã de publicitate cu „distracþie la maxim“, „bere, bere, bere“, „iei credit fãrã buletin“, revenim în direct la tãietorii de frunzã din modã ºi showbiz, care povestesc, cu limbajul lor zdrenþuit ca ºi pantalonii, cum au suferit cînd cu implantul, ºcoala primarã, actualizarea agendei telefonice ºi mai ales, da, mai ales

despre cît de greu le este fiindcã sînt direcþi, spun tot ce au pe suflet - transformînd astfel în virtute tîmpenia expusã fãrã restricþii mentale sau morale.

Ca un apogeu al personificãrii nebuniei generalizate, sînt cei care îmbinã cele douã ramuri ale schizofreniei - justiþiarul opulent! Sînt personaje care nu pot justifica traiul luxos, despre care nu se ºtie mai nimic, în afara unor biografii evident inventate, al cãror limbaj, cu tendinþe de preþiozitate sau culturã, denotã impostura crasã. În faþa unor moderatori pe care nu-i intereseazã decît circul, aceºtia se agitã întro continuã vehemenþã, acuzînd ºi condamnînd ferm, ei ºtiu tot, au acces la toate secretele, au fost confidenþii tuturor marilor oameni, au citit ºi studiat tot, din spusele lor ai impresia cã lumea a depins ºi va depinde de ei… Desigur, oricine îºi pãstreazã puþinã logicã îºi dã seama de totala imposturã, de bãtaia de joc în care se transformã emisiunile cu asemenea invitaþi… ºi totuºi… Totuºi sînt prezenþi în continuare în platouri, ba chiar impostorii nu mai au timp sã respire, care sã fie explicaþia? Una singurã - telespectatorul, poporul, este din ce în ce mai bolnav.

Sincer, am început sã regret o altã perioadã de înnebunire – a afacerilor. Da, a existat acum ceva ani, nu mulþi, o perioadã în care erau multe, multe emisiuni destinate „mediului de afaceri“, afacerea era prezentatã ca un fel de reacþie fireascã dupã primii paºi, dupã întîiul caca la oliþã… Ei bine, rezultatul a fost o paranoia a îndatorãrii, a gajãrii caselor ºi terenurilor, a vînzãrii, a pierderii locurilor muncã, a spolierii ºi distrugerii ultimelor întreprinderi ale statului. Regret însã acea perioadã, fiindcã afecta naþiunea aproape numai material- pe cînd actuala nebunie decerebreazã nu doar societatea, naþiunea - ci chiar omul. Pe fiecare dintre noi.

Concluzia? Vorba unui prieten de-al meu, C.T. Popescu: „Patria e o poveste a cãrei urmare îþi este dat s-o trãieºti“. Sau parcã nu sîntem aºa prieteni, ba chiar dimpotrivã… Corecþie-în ziua de azi, oricine gîndeºte îmi este prieten! Asta trebuie sã fie concluzia. Altfel e sfîrºitul.

Amintiri din temniþele bolºevice (14)

la „Alimentara”, care era în drept sã aprobe înfiinþarea centrului de lapte. Directorul era de acord, cu condiþia ca remizerul sã nu fi fost deþinut politic. Eu nu puteam susþine cã n-am fost deþinut ºi, astfel, nu mi se aprobã numirea ca remizer. Atunci Budea îi propuse directorului sã caute alt titular, iar eu sã-i fiu ajutor. Omul a dat din umeri ºi a zis: „Vom vedea”. Între timp, trecusem ºi pe la cadre, ºi pe la contabilitatea unitãþii, dar nu gãsisem nicãieri înþelegere. Vãzînd Budea cum stau lucrurile, îmi mãrturisi: „Mãi, Ioane, crede-mã cã mi-e ruºine mie de neruºinarea acestor tovarãºi faþã de tine, dar nu trebuie sã ne lãsãm”. I-am mulþumit, dar nu prea vedeam ce se mai putea face. Cum a procedat Budea nu ºtiu, dar dupã 3 zile a venit din nou la mine ºi mi-a propus sã încep încasãrile pentru lapte pe perioada 16-30 noiembrie 1963.

Mi s-a dat un loc la o masã din biroul administrativ, unde am început încasãrile pe 15 zile. Locatarii, aflînd unii de la alþii cã vor avea asigurat laptele pentru familii, ceea ce era o veste bunã pentru ei, începurã sã vinã, fãcînd coadã pentru achitarea laptelui. Pînã în seara zilei de 14 noiembrie încasasem banii pentru 500 de litri de lapte zilnic, iar din ziua de 15 am început distribuirea lui. Începeam la ora 5 dimineaþa ºi pe la 10 eram gata.

Clara, titulara, muncea de la 8 la 10, dar nu-i convenea, cu toate cã ea nu lucra nici jumãtate din timpul efectiv, iar cîºtigul îl împãrþeam pe din douã. Dupã douã sãptãmîni ea a ºi renunþat, figurînd, însã, în ºtatele de platã. În locul ei a intrat Budea, care a continuat tot numai cu jumãtate de normã, dar cu cîºtigul neatins. În plus, chitanþele ºi formele de vãrsare a banilor le fãceam tot eu. Însã eram mulþumit ºi aºa; cel puþin nu mã simþeam un parazit.

Bineînþeles cã lucram permanent, nu numai iarna, dar în celelalte anotimpuri era o plãcere sã stai în aer curat, afarã. Din banii primiþi, în înþelegere cu Nelu ºi Jeni, contribuiam la cheltuielile gospodãreºti cu 300 de lei, iar Virucãi îi trimiteam la Bucureºti tot 300 de lei.

Acum Mica era studentã, fiind reînscrisã în anul VI de medicinã, la Bucureºti. Am avut o mare bucurie sufleteascã la Crãciunul din 1963, cînd am putut pune sub pom o pãturã, ca dar de la Moºul. Cred cã se înþelege din cele scrise cã Viruca se afla la Bucureºti, iar eu trãiam ca remizer de lapte în Cluj.

Doru, un fost elev de-al meu, cãruia i-am fost diriginte în clasa a V-a, mi-a spus cã la „Constructorul”,

unde lucra el, era un post liber, de merceolog, ºi Cintezã voia sã mã cunoascã, sã mi-l dea mie. M-am dus la Cintezã, care m-a primit bine. Dar fiindcã postul era socotit cu gestiune, nu l-am mai ocupat, ca sã nu mã pomenesc iar ºomer, deºi salarizarea era cu 200 de lei mai mare ca la bazã. De asemenea, n-am ocupat postul de ºef de birou, la Baia Borºa, în Maramureº, subordonat Trustului de construcþii Baia Mare, unde lucra Vasile Criºan, ci m-am mulþumit cu o salarizare mai micã, numai sã mã pot pensiona. În aceastã perioadã, am avut norocul sã contractãm construirea locuinþei în care trãim. Auzisem cã la C.E.C. s-au afiºat liste cu condiþiile în care se pot construi locuinþe proprietate personalã, cu ajutorul statului.

Era în primãvara anului 1967. M-am dus ºi am luat note scrise despre tot ce era în legãturã cu aceste construcþii. Am stat de vorbã apoi cu Jeni ºi cu Nelu.

Pentru a putea contracta locuinþa era obligatoriu sã se depunã la CEC, ca avans, 30% din valoarea apartamentului contractat. Amîndoi au fost de acord sã achite ei avansul necesar. Viruca era la Medieº, cu Ionuþ, la Nuþica. I-am comunicat imediat tot ce era legat de locuinþã ºi, dupã cîteva zile, mi-a scris cã este de acord.

Voia sã avem un apartament cît mai bun ºi mai încãpãtor. Eu vorbisem cu Nelu cã sînt bucuros ca ei sã contribuie cu avansul la cea mai redusã construcþie ºi cã eu voi face rost de restul sumei necesare la avansul care însemna 13.000 de lei. Ei nu aveau banii ãºtia ºi trebuiau sã-i împrumute. Ne-am frãmîntat noi pînã în august, cînd Jeni ºi Nelu au reuºit sã împrumute de la Dinu Daicovici suma de 13.000 de lei, la care am adãugat 5.450 de lei din economiile noastre. Am depus 18.450 de lei pentru construirea unui apartament compus din douã camere, în Blocul LII, etajul 3. Restul banilor urma sã-i achitãm în rate, timp de 15 ani, dupã ce locuinþa ni se dãdea în folosinþã. Foarte bucuroºi, ne-am dus sã ne vedem viitoarea casã, dar n-am avut ce vedea decît temelia, pînã la faþa pãmîntului, ºi mormane de pãmînt în jurul viitorului bloc...

Spre norocul nostru, însã, la începutul lunii ianuarie 1968, blocul LII s-a dat în folosinþã ºi, la 19 ianuarie, ne-am mutat în el. La aceeaºi datã Ancuþa a fost adusã acasã de la maternitate. Ne-am strîns tot ce aveam, de prin toate ungherele, ºi am împachetat lucrurile pentru a fi transportate în Gheorgheni. (va urma) ION ªTIRBU

Iluziile unui popor bolnav

Dupã noi colindãri pe la Oficiul forþei de muncã, am primit o repartizare ca administrator de imobil la Întreprinderile Comunale Cluj. Mare mi-a fost bucuria cînd, la 1 septembrie am fost poftit sã-mi iau serviciul în primire. ªeful de cadre s-a uitat lung la mine, dupã care mi-a spus cã locul de administrator se dãduse unui salariat al I.C.C.-ului ºi, dacã eu primesc, îmi dã postul de pontator la bãrcile din parc. Postul era de sezon ºi era valabil doar pe timpul verii, deci, dupã puþin timp, rãmîneam iar ºomer. N-am avut ce face ºi am primit ce mi s-a oferit. Pãcat, însã, cã salariul era cel mai mic posibil, iar pãcat ºi mai mare a fost cã lunile lucrate aici, douã la numãr, ºi cele trei de la Liceul Coºbuc mi-au micºorat pensia pentru toatã viaþa. Totuºi, ca pontator am petrecut douã luni ca într-o staþiune climatericã.

Pontarea bãrcilor era o glumã, ºi nu trebuia sã faci efort de nici un fel. Luna septembrie a fost frumoasã ºi, odatã cu sosirea elevilor la ºcoli, am avut activitate bogatã.

Aerul era curat ºi, cînd era cald, stãteam dezbrãcat, farã cãmaºã, pontînd bãrcile la plecare ºi la sosire. Aveam cinci-ºase ambarcaþiuni mari, în care intrau cîte ºase copii. Profitam de ocazie ºi dãdeam drumul copiiilor farã bilete, realizînd 6-9 lei la o barcã. Din aceastã hoþie am adunat încã un salariu în luna septembrie 1963. În octombrie am lucrat, cu bãrcile, numai cîteva zile, cãci fiind ploi ºi frig, activitatea pe lac încetase. Salariaþii fuseserã trimiºi în alte servicii, ºi am rãmas numai eu sã-l ajut pe Covaci sã aºeze luntrile pentru iernat. Se specializase omul în repararea ambarcaþiunilor ºi în aranjarea terenului de patinaj ºi, astfel, mînca o pîine bunã ºi fãrã prea multe griji. Îmi plãcea, în timpul cît am fost la bãrci, sã observ copiii, cu cît drag mînuiau vîslele ºi cît se þin de viteji cînd îi priveºte cineva. *** Au trecut repede ºi cele douã luni frumoase în parc, ºi m-am pomenit din nou ºomer. Într-una din primele zile ale lunii noiembrie 1963, a venit la mine un fost coleg din Sãlaj, pe nume Budea, care mi-a propus sã mã fac remizer pentru transportul laptelui la domiciliu, la blocurile din Piaþa Mihai Viteazul. Budea, în acel timp, era preºedintele blocurilor din piaþã: A, Bl, B2, C, D ºi F. I-am mulþumit cã se gîndise la mine, dar l-am avertizat cã, fiind post cu gestiune, sigur nu-l voi primi. Budea credea cã trebuie sã încercãm. Ne-am dus

Pag. a 8-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (37) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Între timp, Bucureºtiul se dezvoltase teritorial, economic ºi demografic, ceea ce va face ca incendiile ºi cutremurele ulterioare sã capete proporþii catastrofale.

Dintr-o Catagrafie a Poliþiei Bucureºtilor, din anul 1798, rezultã cã oraºul era împãrþit în 5 plase, cu 93 de mahalale, totalizînd 6.410 case.

Printre acestea era ºi mahalaua Sfîntul Gheorghe - Nou, cu 209 case, ºi hanul Sfîntul Gheorghe – Nou, cu 64 de case. Aceasta era situaþia ºi la 14 octombrie 1802, cînd s-a produs un nou cutremur de pãmînt, cu o arie mare de distrugere. În acea zi, dis-dedimineaþã, locuitorii Bucureºtilor au fost nedumeriþi ºi îngroziþi de unele semne prevestitoare ale cutremurului: „Cocoºii, cîinii, boii dau de mai nainte semne de o groazã nepriceputã ºi, cînd au început sguduielile [...] ceva asurzitor ºi nemaiauzit, nesce strigãte, sbierete, mugete, urlete s-au rãdicat cãtre ceruri, amestecîndu-se cu sgomotul duduiturilor cari se rostogoleau sub pãmînt. Fiecare se aºtepta ca pãmîntul sã-i crape sub picioare ºi sã-l înghitã în adîncurile sale! Atunci s-a deschis pãmîntul ºi a ieºit apã ºi pe alocurea catran”.

Cutremurul a fost urmat de numeroase replici. El s-a simþit cu mare intensitate ºi cu grave efecte distructive la Huºi ºi Iaºi, ca ºi la multe aºezãminte bisericeºti din Bucureºti. În ceea ce priveºte Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, efectele cutremurului din 1802 au fost dezastruoase. Aici au cãzut turlele, pãstrîndu-se numai postamentul de la turla cea mare, imagine surprinsã ºi în desenele ºi gravurile realizate de cãtre Bouquet ºi Raffet. În aceeaºi împrejurare au cãzut ºi bolþile bisericii, iar hanul a fost, practic, distrus, fiind deplin cãzut în ruinã.

A fost cea mai mare deteriorare a bisericii dupã tîrnosirea sa din anul 1707.

Cu toate cã lucrãrile de reparaþie a aºezãmîntului nu au întîrziat, se poate spune cã acest cutremur, din 1802, a fost începutul schimbãrii înfãþiºãrii ansamblului bisericesc al lui Constantin Vodã Brâncoveanu de la Sfîntul Gheorghe-Nou. Continuarea procesului de degradare arhitectonicã a fost cauzatã ºi de cutremurul de pãmînt din 15 iunie 1803, care, deºi a fost mai slab ca intensitate decît cel din 1802, a finalizat distrugerea clãdirilor nereparate încã dupã cutremurul din 1802. „De-obio se isprãvise de reparat”, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, scria cu amãrãciune cronicarul Radu logofãt Greceanu, cînd un incendiu de proporþii catastrofale a izbucnit la 28 august 1804 ºi a mistuit centrul Bucureºtiului ºi unele mahalale mãrginaºe. Dupã cum se exprima Dionisie Eclesiarhul în Chronograful sãu, incendiul a izbucnit mai întîi la o „spiþerie” (farmacie), din cauza unei neglijenþe. Cineva a umblat imprudent cu foc pe lîngã materiale inflamabile, cînd „s-ar fi aprins unsorile sau spirturile”. Focul izbucnit a rãbufnit pe ferestre, apoi a fost înteþit de vînt ºi ºi-a înãlþat flãcãrile în vãzduh cu pîrîiturile ºi trosniturile materialelor lemnoase.

Urmarea a fost cã vîntul dinspre rãsãrit a trimis scîntei în

acoperiºurile de stuf sau paie ale caselor vecine, înteþind focul. Oamenii abia puteau sã fugã sau sã se fereascã de dogoare, fãrã sã-l poatã stinge. Flãcãrile, care mãturau vãzduhul ºi-l spoiau cu fum negru ºi înecãcios, au ajuns în cele din urmã la prãvãliile cu mãrfuri ºi la bãniile din centrul tîrgului. Acolo a devenit mai puternic din cauza buþilor cu untdelemn ºi a celor cu rachiu, cu spirt ºi cu tot felul de parfumuri, care deveniserã surse de combustibil ºi de explozii cu trãsnete nãucitoare.

Oamenii se agitau zadarnic, bãrbaþi ºi femei alergau înspãimîntaþi care-ncotro, femeile îºi luau copiii în braþe ºi de mînã, þipînd ºi ferindu-se care cum puteau de fum ºi de dogoarea focului, întregul tîrg fusese cuprins de flãcãri.

Mãrfurile neguþãtorilor erau sparte ºi împrãºtiate ºi cãlcate în picioare de oameni, „iar arnãuþii ºi catanele domnesci ºi spãtãresci ºi ale agãi, care avea poruncã sã dea nãvalã sã stingã focul, ei se încãrca cu postavuri ºi alte materii ºi mãtãsuri, ºi fugia fiind noapte“. Focul a continuat sã ardã pînã a doua zi dimineaþa, cînd pe la ora ºapte a început sã plouã, astîmpãrînd flãcãrile, mai ales cã nu mai bãtea nici vîntul. În aceste condiþii, flãcãrile s-au oprit în zidurile Hanului ªerban Vodã ºi ale Colþei. Focul a început sã se potoleascã cu ajutorul ploii ºi al tulumbelor de apã, dar ruinele negre carbonizate ale caselor au continuat sã fumege timp de o sãptãmînã. Chiar ºi podurile de peste Dîmboviþa au ars pînã la nivelul apei.

Estimãrile pagubelor au fost diferite la cei care au descris evenimentul, dar cu toþii au subliniat proporþiile dezastruoase ale sale.

Cu aceeaºi furie s-a înteþit incendiul ºi în mahalaua Sfîntul Gheorghe - Nou, cu cele 209 case ale sale ºi hanul cu cele 64 de case, iar stricãciunile produse bisericii au fost atît de mari ºi zidurile au fost atît de slãbite, încît cronicarul scria: „din cauza noilor stricãciuni pricinuite de incendiu poate va urma trebuinþã a se preface de iznoavã“. Totuºi, cu eforturi financiare mari, biserica a fost din nou reparatã. ªi de data aceasta s-a adãugat, peste pavimentul din interiorul bisericii, înãlþat dupã incendiul din 1718, un nou paviment, fãcut dintr- un strat de moloz ºi nisip, care va constitui pavimentul de cãlcare pînã la cutremurul de pãmînt din anul 1838.

Pînã la acel cutremur a avut loc însã o nouã miºcare seismicã devastatoare, în ziua de 13 noiembrie 1829.

Cutremurul s-a fãcut simþit pe la ora 23 ºi a pricinuit mari pagube, surpînd case ºi biserici în toatã þara, ºubrezind Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, cît ºi hanul. De data aceasta, reparaþiile s-au efectuat ºi mai încet. Chiar ºi în anul 1837 hanul era funcþional doar parþial ºi mai avea doar cîteva ateliere cu meºteºuguri manufacturiere.

Iar ceea ce n-a reuºit sã distrugã cutremurul din 1829, a distrus cel din 11 ianuarie 1838. În seara acelei zilei, la orele 20,45, oraºul Bucureºti a resimþit puternic miºcãrile seismice. Din cauza acestui seism, trei din

Proteza de ºold este consideratã una dintre cele mai bune metode de tratament al coxartrozei avansate pe termen lung, atunci cînd artroza ºoldului distruge mare parte din cartilajul articular, iar celelalte tratamente nu mai au efect.

Care sînt cauzele de apariþie a coxartrozei?

Coxartroza poate sã fie primarã sau secundarã altor boli, cele mai frecvente cauze fiind: * Artoza; * Necroza de cap femoral; * Cauze traumatice; * Artrita reumatoidã; * Displazia de ºold.

Cînd se recomandã artroplastia de ºold?

Intervenþia chirurgicalã se recomandã în cazul persoanelor care suferã de dureri la nivelul ºoldului ºi au o impotenþã funcþionalã parþialã, iar tratamentul nechirurgical nu mai este eficace.

Cine efectueazã operaþia de artroplastie de ºold?

Artroplastia totalã de ºold sau proteza de ºold este o operaþie complexã ºi trebuie efectuatã de un medic

Sfatul medicului

Proteza de ºold ortoped cu suficientã experienþã în operaþia de protezare a ºoldului ºi care foloseºte metode moderne minim invazive de tratament, asigurînd o sîngerare minimã ºi o recuperare mult mai rapidã. Trebuie sã se þinã cont ºi de alegerea spitalului ºi de tipul de protezã, care este foarte important; o protezã bunã DR. TAREK NAZER rezistã 20-25 de ani.

Proteza trebuie sã asigure stabilitate, razã normalã de miºcare ºi sã fie mãrimea potrivitã pacientului. O mãrime mai mare sau mai micã poate provoca dureri ºi redoare articularã post operator. Materialul din care este fãcutã proteza de ºold trebuie sã fie compatibilã rezo-

Înãlþarea Sfintei Cruci Astãzi se-nalþã Crucea Domnului Spre crugul cel mai sfînt al Cerului, Ierusalimul saltã cu mult dor Luminã linã sfîntului odor!

Elena, Sfînta Împãrãteasã Se-nveseleºte evlavioasã, Cãci Crucea pãtimirii lui Iisus E binecuvîntarea cea de Sus...

Minune mare astãzi s-a fãcut ªi Crucea Domnului au cunoscut, Poporul strigã slavã din rãrunchi, Iar preoþii se-aºazã în genunchi...

Macrie, ierarhul locului Înalþã astãzi Crucea Domnului E praznic mare în Ierusalim, Iar îngerii în Cer vestesc sublim: Prin Crucea lui Iisus ne mîntuim!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã

Floarea albã Un grup de turiºti a vizitat o minã de cãrbuni. La intrarea în minã creºtea o plantã cu flori albe, strãlucitoare. Vizitatorii s-au mirat de faptul cã aceastã floare albã, înconjuratã de praf negru de cãrbune, rãmãsese aºa de curatã ºi de albã. Un miner aruncã o mînã de praf de cãrbune peste floarea albã, dar nici un firicel nu se prinse de aceasta. Petalele ei pãreau acoperite cu o „glazurã” care respingea particulele de murdãrie.

Dumnezeu, Creatorul, a creat astfel aceastã floare, ca sã rãmînã albã ca zãpada în mijlocul norilor negri de praf de cãrbune.

Fiecare om care se întoarce la Domnul Isus primeºte prin naºterea din nou o „naturã nouã”, adicã viaþã nouã, dumnezeiascã. Aceastã „naturã nouã” a unui credincios se aseamãnã acestei flori albe: ea nu poate fi „murdãritã” de pãcatul din jurul nostru, pentru cã rãul nu poate gãsi nici un punct de contact cu ea.

Natura veche este încã în noi ºi ea ne conduce mereu la pãcat. De aceea este necesar sã stãm aproape de Domnul Isus pentru a rãmîne pãziþi. Din propria noastrã putere nu reuºim acest lucru, dar viaþa nouã din noi posedã capacitatea de a învinge rãul. zidurile hanului Sfîntul Gheorghe - Nou s-au prãbuºit, iar bisericii, ca ºi în trecut, i-a fost avariatã turla.

Din nou, lipsa fondurilor a îngreunat reparaþia bisericii.

De data aceasta, ca urmare a incendiilor ºi cutremurelor repetate, aspectul exterior al bisericii începuse sã-ºi piardã din monumentalitate. Pe de altã parte, hanul a început sã-ºi piardã din importanþa economicã de odinioarã.

Cu toate acestea, Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou continua sã fie un reper monumental în arhitectura bisericeascã a oraºului Bucureºti din prima jumãtate a Secolului al XlX-lea. Accesul la acest sfînt lãcaº se fãcea, ºi la anul 1845, aºa cum s-a mai spus, printr-o poartã cu douã canaturi din lemn, cãptuºite cu tablã de fier, cu acoperiº învelit cu olane, avînd funcþie de clopotniþã ºi fiind înzestratã cu trei clopote. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU nanþei magnetice pentru a permite pacientului efectuarea de RMN. Schimbarea articulaþiei în protezã nu se face în regim de urgenþã. Aceastã intervenþie necesitã pregãtiri speciale, precum efectuarea analizelor de sînge, a consultului cardiologic ºi a celui preanestezic.

Ce se întîmplã dupã operaþie?

Dupã operaþie, este necesarã spitalizarea pe o perioada de 4-5 zile, timp în care se începe terapia de recuperare, care constã în deplasarea cu sprijin total timp de 2 sãptãmîni, urmat apoi de sprijin parþial pînã la 6 sãptãmîni. Majoritatea pacienþilor se simt bine la 6-8 sãptãmîni de la operaþie.

Ce se întîmplã dupã cei 20-25 de ani? Încep sã aparã semne de uzurã a protezei ºi apar dureri la nivelul articulaþiei ºoldului. În acest caz, se efectueazã investigaþii speciale, apoi încep pregãtirile pentru revizia protezei. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Cine a fost cu adevãrat Burebista La prima vedere, despre marea cãpetenie Burebista se ºtiu foarte multe. În realitate, este un personaj enigmatic, care apare sub diferite nume ºi în puþine surse istorice antice. Este descris ca o mare cãpetenie care a prãdat o mare parte a Europei, i-a cucerit pe celþi ºi s-a implicat în politica Romei.

Burebista, graþie mai ales istoriografiei patriotarde comuniste din România, este un personaj foarte bine cunoscut al Istoriei românilor. În general, generaþii întregi de ºcolari au învãþat cã Burebista a fost un rege care a stãpînit peste un presupus stat dacic centralizat ºi foarte bine organizat, cu legi proprii ºi sisteme superioare de administrare a populaþiei. În realitate, însã, Burebista a fost un personaj abscons. Nu se ºtie cu certitudine ce stat a condus, dacã a existat un stat dacic ºi, cu atît mai puþin, cum funcþiona. Cu toate acestea, s-au gãsit cîteva menþiuni antice cu privire la existenþa ºi acþiunile lui Burebista.

Boirebistas - un „bãrbat get“ Burebista este numele cunoscut de publicul larg, dar existã diferite variante ale numelui acestei cãpetenii. De exemplu, istoricul ºi geograful antic grec Strabon, în Rerum Geographicarum, îl numeºte Burebistas sau Boirebistas, în timp ce istoricul Iordanes (Secolul VII d.

Chr.) îi spune Buruista. În inscripþiile greceºti, mai este cunoscut ºi sub numele de Barabista. Existenþa sa pe teritoriile dacice este doveditã de cîteva izvoare istorice antice. Totodatã, Strabon îi atestã clar ºi apartenenþa etnicã: „Burebistas, bãrbat get, luînd conducerea neamului sãu“, scria grecul. Burebista este atestat ºi de o inscripþie din oraºul grecesc Dionysopolis, dar ºi de Iordanes. Acesta din urmã aratã cã Burebista a trãit în secolul I î. Chr., fiind deja rege al daco-geþilor, în timp ce Sylla lua puterea la Roma în anul 82 î. Chr.

„Tarabostesul“ din Muntenia Totodatã, istorici precum Constantin C. Giurescu sau Dinu Giurescu aratã cã Burebista a fost din neam nobil, devenind cãpetenie a tribului sãu. Se bãnuieºte cã era stãpîn peste neamul burilor (menþionaþi de Ptolomeu) din Cîmpia Munteanã ºi cã îºi avea centrul puterii la Argedava ºi în nici un caz în zona Orãºtiei. „Capitala acestei mari stãpîniri a fost aºezarea geticã Argedava.

Nu se ºtie precis unde era situatã; se bãnuieºte cã s-ar fi aflat în Sudul sau în Sud -Vestul Carpaþilor. Unii au identificat-o cu Arcidava, în Banat, alþii, au plasat-o pe rîul Argesos (Argeºul) cu al cãrui nume seamãnã“, scria Constantin C. Giurescu în „Istoria Românilor“.

Totodatã, istoricii mai sus-menþionaþi sînt de pãrere cã, în 82 î. Chr., Burebista atinsese deja apogeul, începînd campaniile de cucerire a altor þinuturi.

Rege peste toate neamurile geþilor Nu se ºtie cum a reuºit Burebista sã devinã rege, dintr-o cãpetenie regionalã ºi un ºef al tribului burilor.

Romeo ºi Julieta în variantã româneascã (1) Fiul scriitorului Cezar Petrescu îºi doarme somnul de veci în cimitirul din comuna vrînceanã Tîmboieºti, alãturi de iubita sa, Viorica. În vara anului 1940, cînd România se pregãtea sã intre în rãzboi alãturi de puterile Axei, în Vrancea, un tînãr ofiþer al Armatei române, fiul unui scriitor celebru, rescria tragedia shakespeareanã Romeo ºi Julieta.

Teodor Aurel Petrescu, nãscut în anul 1917, era unicul fiu al romancierului Cezar Petrescu. La vîrsta de 22 de ani, Aurel o întîlneºte, în oraºul Piatra Neamþ, pe Viorica Roman, o fatã de þãrani înstãriþi din comuna vrînceanã Tîmboieºti, care urma liceul în oraºul amintit. A fost sedus de frumuseþea ei, îndrãgostindu-se, la prima vedere, de fatã.

ªi, mai ales, nu se cunoaºte cum a reuºit sã îngenuncheze numeroasele triburi rãzboinice ale dacilor ºi geþilor. Cert este cã a fãcut-o. A izbutit, aºa cum aratã izvoarele antice, sã uneascã sub sceptrul sãu întreaga lume getodacicã, devenind una dintre cele mai mari cãpetenii tracice ºi un rege care dãdea fiori marilor puteri ale Antichitãþi în regiunea Central, Est ºi Sud europeanã. „Boirebistas-Getul, luînd conducerea naþiunii sale, a ridicat pe oamenii aceºtia înrãiþi de nesfîrºitele rãzboaie ºi i-a îndreptat prin abstinenþã ºi sobrietate ºi ascultare de porunci, aºa încît, în cîþiva ani, a întemeiat o mare împãrãþie ºi a supus geþilor aproape pe toþi vecinii“, spunea acelaºi Strabon. Mai mult decît atît, izvoarele antice ne aratã cã Burebista ajunsese sã-ºi întindã stãpînirea la Sud de Dunãre, asupra neamurilor tracice din acea zonã, dar ºi asupra litorarului Mãrii Negre, inclusiv cel care astãzi se aflã în Bulgaria, „regele Buerebista ajungînd cel dintîi ºi cel mai mare dintre regii din Tracia, ºi stãpînitor al tuturor þinuturilor de dincolo ºi de dincoace de Dunãre“, se aratã într-o inscripþie din oraºul grecesc Dionysopolis (n.r. actualul Balcic) din anul 48 î. Chr.. De altfel, aceeaºi inscripþie aratã o realitate interesantã. Burebista este, de fapt, un „prinþ moºtenitor“ al unui alt mare tarabostes, care bãgase frica inclusiv în greci. Documentul amintit aratã cã un oarecare diplomat grec, Acornion, fusese trimis la tatãl lui Burebista. Diplomatul din Dionysopolis trebuia sã-l convingã pe puternicul tarabostes din Muntenia sã cruþe cetatea greceascã.

Acornion va rãmîne în slujba lui Burebista, fiul acelei cãpetenii a burilor.

MOZAIC Mesembria ºi Apollonia“, scria Constantin C. Giurescu.

Mai mult decît atît, aflãm din documentele antice cã Burebista ºi-ar fi aruncat rãzboinicii asupra întregii Europe: „Trecea neînfricat Istrul ºi prãda Thracia, pînã în Macedonia ºi Illyria“, spunea Strabon. Cel mai mult au avut de suferit, din cauza lui, celþii. Deºi neamurile celtice erau de temut în Europa Anticã, rãzboinicii lui Burebista au ras de pe faþa pãmîntului triburi întregi. „A pustiit astfel pe celþii care se amestecau cu tracii ºi illyrii, iar pe boiii, care se aflau sub ascultarea lui Critasiros, precum ºi pe taurisci, i-a ºters de pe faþa pãmîntului“, continuã Strabon. Totodatã, i-a nimicit pe scordisci, un alt trib celtic ºi a pustiit pînã în Europa Centralã, ajungînd sã înfrîngã ºi cîteva triburi germanice.

Totodatã, însãºi Iulius Caesar îi amintea pe celþii terorizaþi de daci, care încercau sã scape de furia lor.

Burebista, spaima romanilor Totodatã, un astfel de rege barbar în apropierea frontierelor romane nu putea decît sã semene teamã în rîndul Senatului. Se spune cã Burebista i-a sfidat, ajutînd cetatea Histria, dar ºi prãdînd. pãtrunzînd adînc în zona Balcanilor, fãrã sã-i pese de romani. Strabon în special aratã cã Burebista era temut de romani. În plus, datoritã puterii sale, acesta se implicã ºi în politica romanã. Prin intermediul lui Acornion încheie un tratat cu Pompei, în timpul rãzboiului civil cu Iulius Caesar. Cãpetenia barbarã se oferea sã-l sprijine militar pe Pompei.

Rãzboinicii daci ajung însã prea tîrziu, iar Pompei este înfrînt. Iulius Caesar pregãtea un rãzboi cu dacii. Nu a mai apucat, fiind asasinat în 44 î.Chr. Aceeaºi soartã a împãrtãºit-o ºi Burebista, ucis de ai sãi, probabil de cãpetenii din zone îndepãrtate, nemulþumite de faptul cã trebuiau sã-i dea ascultare.

Burebista, ajutat de un „ºarlatan“

Dacã nu se ºtie cum ajunge la putere Burebista, se ºtie, însã, cã unind triburile geþilor cu cele ale dacilor, devine o cãpetenie cu o formidabilã putere militarã.

Strabon afirma cã avea peste 200.000 de rãzboinici.

Pentru mulþi istorici, pare o cifrã exageratã, pentru alþii, reprezintã, însã, o realitate. Cert este cã Burebista stãpînea peste triburi cu rãzboinici feroce, „înrãiþi“ aºa cum aratã Strabon ºi pe care i-a aruncat asupra Europei Centrale ºi de Sud. Burebista face legea asupra grecilor, celþilor ºi pustieºte cumplit Europa în cîteva campanii de jaf. În primul rînd, ca orice tarabostes din Cîmpia Munteanã, a visat la bogãþia cetãþilor greceºti de pe malurile Mãrii Negre. Întîi îi scapã pe greci de romani, apoi îi supune. Între 71 ºi 61 î.Chr., o parte din cetãþile greceºti erau sub stãpînire romanã. În 73 î.Chr., Histria se revoltã ºi, cu ajutorul lui Burebista, îi alungã pe romanii conduºi de guvernatorul Antonius Hybrida.

Astfel, cetãþile greceºti i-au dat ascultare lui Burebista, sporindu-i puterea, dar ºi averea. „Oraºele greceºti de pe þãrmul Mãrii Negre ascultau de Buerebista; ºi nu numai cele de pe þãrmul astãzi românesc, care, mai înainte, între 71-61 înainte de Christos, fuseserã stãpînite efectiv de romani; dar ºi unele de la Sud de Balcani, cum au fost

Nu se ºtie cu precizie cum a reuºit Burebista sã mobilizeze o forþã atît de importantã ºi mai ales sã se facã ascultat de rãzboinicele triburi dacice. Autorii antici ne oferã însã niºte indicii. Se pare cã Burebista a aplicat noi principii de conduitã, dar este posibil sã fi instaurat ºi un nou cult religios. Totul se explicã prin prezenþa lui Deceneu, atestat ca mare preot, dar ºi ca un învãþat, cãruia Burebista îi acordã statutul politic de vicerege. „Getul Burebista l-a înãlþat atît de mult prin exerciþii, abþinere de la vin ºi ascultare faþã de porunci, încît, în cîþiva ani, a fãurit un stat puternic“, explicã Strabon care erau metodele lui Burebista. Iordanes, preluînd informaþii de la oratorul ºi fiosoful grec Dion Hrisostomos spune cã: „Apoi, în timpul domniei la goþi a lui Buerebista, a venit, în Goþia, Deceneu, pe vremea cînd Sylla a pus mîna pe putere la Roma. Primindu-l, Buerebista i-a dat o putere aproape de cea a unui rege“, scria Iordanes. Mai precis, se bãnuieºte cã Deceneu a adus noul cult religios ºi noua ordine bazatã pe muncã, abstinenþã ºi ordine. Cu ajutorul lui Deceneu, Burebista a iniþiat o reformã în societatea dacicã prin care putea controla mai uºor numeroasele triburi. „ Pentru a þine în ascultare poporul, el ºi-a luat ajutor pe Deceneu, un ºarlatan care rãtãcise multã vreme prin Egipt, învãþînd acolo semne de prorocire, mulþumitã cãrora susþinea cã tãlmãceºte voinþa zeilor“, preciza Iordanes. Aceastã reformã ºi mai ales „zeificarea“ marelui preot se pare cã a stîrnit nemulþumirea unor cãpetenii care ar fi pus la cale asasinarea marelui Burebista.

COSMIN ZAMFIRACHE

Rãmas fãrã mamã, a fost nevoit sã-ºi urmeze tatãl în Capitala þãrii, dar nu a întrerupt corespondenþa cu Viorica. La începutul verii anului 1940, cînd era student la Arhitecturã, a primit vestea concentrãrii în armatã, ca sã lupte pe front. Îl despãrþeau doar cîteva zile de plecare, astfel cã s-a gîndit cã trebuia neapãrat sã-ºi vadã iubita ºi sã petreacã împreunã puþinul timp rãmas pînã la întîlnirea cu ororile rãzboiului. Au fost cîteva zile de vis pentru cei doi îndrãgostiþi, concretizate printr-o cerere în cãsãtorie. Conform tradiþiei, consimþãmîntul pentru împlinirea dragostei tinerilor era dat de pãrinþi. Pãrinþii Vioricãi nu s-au opus, gîndindu- se la fericirea propriului copil. Surpriza a venit din partea lui Cezar Petrescu, care s-a opus vehement unirii celor doi. Scriitorul nu agrea ideea ca tocmai fiul sãu sã lase înalta societate pentru o þãrãncuþã. „Nu se mai ºtiu astãzi motivele pentru care prozatorul nu a fost de acord cu nunta fiului sãu. Este posibil sã fi încercat sã-l fereascã pe Aurel de situaþiile prin care tre-

cuse el, în tinereþe. Potrivit biografilor lui Cezar Petrescu, acesta a fost cãsãtorit nu mai puþin de 5 ori. La prima cãsãtorie, din cauzã cã mama lui se opunea unei înrudiri cu o fatã sãracã, a fost nevoit sã-ºi sacrifice relaþiile cu aceasta“, susþine publicistul Iulian Marcel Ciubotaru, în revista de culturã Cronica. Dezamãgit de tatãl sãu, Teodor Aurel a hotãrît sã rupã relaþiile cu el ºi a revenit pe plaiuri vrîncene hotãrît sã o ia de nevastã pe Viorica. Nu se aºtepta ca ºi pãrinþii fetei sã se rãzgîndeascã, care motivau cã nu vor sã-ºi dea fata pe mîna unui bãrbat care pleacã pe front. Cei doi îndrãgostiþi au primit extrem de afectaþi aceastã veste, însã au fãcut tot ce a fost posibil pentru a se întîlni în timpul rãmas la dispoziþie. Teodor ºi Viorica au continuat sã se întîlneascã pe ascuns în podgoriile din jurul Tîmboieºtiului. Conºtient cã aceastã iubire neîmplinitã nu va avea sorþi de izbîndã, tînãrului i-a încolþit ideea sinuciderii. (va urma) BORCEA ªTEFAN

„Ucigaºul de celþi“ pustieºte Europa

Pag. a 10-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ,,Moda“ limbajului trivial în literaturã (1) Cu voie de la stãpînire (Servicii Secrete, Poliþie, Justiþie ºi politicieni de tot felul), în toate judeþele patriei noastre iubite opereazã, cu maximã eficienþã, clanurile de interlopi. În absenþa unei economii cît-de-cît funcþionale, ei stãpînesc toate domeniile care þin de latura infracþionalã a naturii umane: traficul de droguri, de armament ºi de carne vie; furturi ºi înmatriculãri de maºini; taxe de protecþie ºi falsificarea de bani, carduri, permise auto ºi paºapoarte; retrocedãri ilegale de imobile, pãduri ºi terenuri; evaziune fiscalã, spãlare de bani, spargeri de locuinþe etc. ªi nu se întrevede nici un semn, cît de mãrunt, cã situaþia s-ar putea schimba într-un viitor nedeterminat.

Cu ceva vreme în urmã, mã plictiseam la nunta unor cunoºtinþe dintr-un orãºel de vreo 30.000 de locuitori, din Cîmpia Românã, cîndva, clocotind de activitate economicã, dar, acum, mort de la un capãt la altul. Mort ºi îmbãtrînit.

Abia aºteptam sã se strige darul ºi sã plec acasã. Lîngã masa mirilor ºi a naºilor, cîþiva tipi cu cefe late ºi neveste pline de aur. În stradã, mai multe merþane ºi icsaichiuri.

- Uite Mafia!, mi-a ºoptit socrul mare. Mafia din Poliþie!…

- Pãi, din ce, frate?, m-am mirat eu, cã, din ce-am vãzut, nimic nu mai miºcã în tîrguºorul vostru…

- Asta s-o crezi dumneata! Pãi, n-avem cele douã pieþe, prãvãliile, conductele cu petrol ºi vagoanele ruginite din garã? Cerºetorii ºi curvele din centru, þepele þiganilor? Pe urmã, cele trei biserici ºi cimitirul… Toate astea fac evaziune la greu… Cine crezi cã le vãmuieºte?…

Dacã aºa stau lucrurile într-un orãºel uitat de Dumnezeu, închipuiþi-vã care e situaþia în marile oraºe ale þãrii, ca, de exemplu, Braºov, ditamai capitala, cu peste 300.000 de locuitori, dintr-un important judeþ din Transilvania. Despre ºmenurile fãcute la vîrful Serviciului Rutier Braºov a mai relatat presa. Ce-i drept, s-au operat unele arestãri ºi destituiri, însã, pînã la urmã, lucrurile au reintrat în normal, aºa cum se întîmplã peste tot în þara asta, dupã ce trece iureºul inspecþiilor. Dar, pe nepusã masã, un subofiþer pe nume Marian Godinã, a postat pe Facebook cîte ceva din isprãvile care îi au ca eroi pe mai-marii gaborilor braºoveni. Deocamdatã, doar abuzuri ºi violenþe de tot felul. Dar, mîine, dacã va fi cazul, s-ar putea sã aparã ºi alte destãinuiri. Ca o pãrere de ansamblu, acest Marian Godinã a surprins nu numai prin curajul ºi luciditatea cu care ºi-a devoalat ºefii, dar ºi prin talentul scriitoricesc. În mod normal, cum se întîmplã peste tot în lume, au urmat represiunile din partea acestora: ,,Ori ºtergi mizeriile alea de pe Facebook, ori zbori din Poliþie!”. Norocul lui Marian Godinã a fost cã incidentul a transpirat în presã ºi, pe datã,

s-au declanºat cîteva acþiuni de solidaritate din partea unor poliþiºti din judeþ ºi din þarã, dar ºi civili mai firoscoºi. Cãci aºa e la noi: cînd e sã ne punem pielea în saramurã, ne dãm loviþi ºi chemãm Smurdul. Dar cînd e sã ºi-o punã alþii, sã te þii solidaritate cu ãia. Dar sã revenim la fraierul de Godinã, care, pînã la urmã, tot ºi-o furã de la ºefii lui. Dupã gestul colegilor, a urmat tipãrirea rapidã a cãrþii ºi lansarea ei la Bucureºti, onoratã de prezenþa premierului Dacian Cioloº. Aºa cã mahãrii de la Braºov au fost obligaþi sã facã ciocul mic, înþelegînd ce papagali au fost cînd au încercat sã-ºi gîtuie, cu martori, subalternul. Însã, mai încolo, cînd lucrurile se vor mai liniºti ºi presa va gãsi alte subiecte de comentat, sã-l vedem pe eroul nostru pe unde va scoate cãmaºa, fiindcã ce-a fãcut el cam miroase a insubordonare, divulgarea secretelor de serviciu, terfelirea uniformei, dacã nu chiar trãdare de þarã. ªi Codul Penal, respectînd prevederile regulamentelor militare, este foarte explicit în aceastã privinþã: pe puþin 2 ani cu executare la Penitenciarul din Codlea. Asta numai dacã mai are noroc, fiindcã, de regulã, un pliculeþ cu droguri, strecurat în maºinã, sau o plîngere de viol în grup, soldat cu moartea victimei, îl va scoate din circulaþie cel puþin vreo 10 ani. ªi nici cãrþile sale nu-l vor salva, cãci sînt beletristice, nu de ºtiinþã…

Dar sã nu mai insistãm pe aceastã laturã a personalitãþii lui Marian Godinã ºi sã ne ocupãm, mai îndeaproape, de cartea respectivã - ,,Flash-uri din sens opus” -, care a provocat o oarecare agitaþie, mai ales la televizor. ªi nu atît prin valoarea ei, cît mai ales prin contextul social, cînd Justiþia, Poliþia, Parlamentul ºi Serviciile – instituþii chemate ºi plãtite sã impunã legea – sînt percepute, potrivit sondajelor, ca mari generatoare de corupþie. Dupã ce am citit volumul de aproape 200 de pagini, o primã impresie mi-a provocat neliniºtea: demult nu mai citisem o carte cu un limbaj atît de trivial!

Cu mai mulþi ani în urmã, cunoscusem un tip. Bãiat subþire, ce-i drept, aducea oarecum cu preºedintele Emil Constantinescu, atîta doar cã era mai mãrunþel. ªi îl bãtea gîndul sã cearã o audienþã la Cotroceni, ca sã-ºi ofere srviciile de sosie a preºedintelui. Era profesor de Francezã tipul ºi, în timpul liber, zicea cã face literaturã. Curios, i-am cerut sã-mi arate ºi mie ce-a scris. A doua zi, mi-a adus ultima lui carte, un volum de povestiri inspirate din propria copilãrie petrecutã la þarã. La terminarea lecturii, m-am convins cã omuleþul meu era, de fapt, un prozator în toatã puterea cuvîntului. Personajul principal, care coagula toate povestitirile, era tatãl sãu, un þãran din Ialomiþa, un tip original, mai ales prin încãpãþînarea cu care sfida toate normele de convieþuire socialã. (va urma) PAUL SUDITU

A fost Carol Davila copilul din flori al lui Franz Liszt?

Taina originii sale a rãmas un mister încã nedezlegat pînã în zilele noastre. Davila nu a vorbit niciodatã de originea sa nici chiar copiilor sãi. Însã documente inedite, descoperite în arhiva doctorului radical-socialist Ange Guépin, din Nantes, (1805-1873), care fusese tutorele lui Davila, ºi reproduse de cãtre Guy Frambourg într-o tezã de doctorat intitulatã ,,Doctorul Guépin, un nantez filantrop ºi democrat. Studiul acþiunii ºi a concepþiei unui om de la 1848”, ne pune la dispoziþie date noi despre originea lui Carol Davila.

Din însemnãrile sale aflãm cã Davila, sau - cum este menþionat în documente - Carlos Antonio Francesco d’Avila a fost un copil orfan, gãsit în oraºul Limoges de cumnatul lui Guépin, René Rabusseau, pe atunci rectorul Academiei din acel oraº. Copilul, în vîrstã de 14 ani, mergea pe jos, venind din Germania, ºi se îndrepta spre Spania, pentru a-ºi regãsi familia din partea tatãlui sãu, care murise la Hamburg, la cîteva zile dupã incendiul care avusese loc în 1842 în acest oraº; în incendiu, pãrintele sãu ºi-a pierdut toate documentele ºi averea.

Din ancheta sa personalã ºi din spusele copilului, doctorul Guépin a reuºit sã afle cã tatãl acestuia era un nobil pe nume Antonio, conte d’Avila, iar mama sa aparþinea uneia dintre cele mai însemnate familii din Austria.

Rãpitã de soþul sãu în momentul în care familia voia sã o mãrite cu un alt bãrbat, ea a murit în Elveþia, la cîþiva ani dupã rãpire. Rudele, atît cele din partea tatãlui cît ºi cele din partea mamei, au refuzat sã-l recunoascã pe bãiat drept fiu legitim, lucru care se explicã prin faptul cã erau în joc averi respectabile, la a cãror moºtenire membrii familiei se substituiserã copilului.

Din memoriile fiicei lui Davila, Elena PerticariDavila, rezultã cã tatãl ei a fost crescut pînã la vîrsta de

4 ani în Bretania, apoi la Frankfurt pe Main ºi la Hamburg. În Germania a fost încredinþat unui preceptor, poetul ºi literatul Moritz Hartmann, om cu o vastã culturã, care a influenþat mult dezvoltarea intelectualã a tînãrului Davila. Din documentele aflate în arhiva lui Guépin rezultã clar cã nu contesa Marie d’Agoult i-a încredinþat copilul. De altfel, pe doctorul Guépin ea nu l-a cunoscut decît în 1850, iar pe Davila doar în 1851, cînd acesta a venit la Paris ca sã-ºi continue studiile medicale ºi sã-ºi treacã doctoratul ºi teza. În felul acesta, cade versiunea potrivit cãreia Davila ar fi fost fiul natural al contesei d’Agoult. Înainte de cãsãtoria cu contele d’Agoult, numele contesei era Marie de Flavigny.

Ea nu era alta decît scriitoarea francezã care semna cu pseudonimul Daniel Stern ºi care, cu idei liberale ºi chiar radical-socialiste, scrisese o istorie a revoluþiei de la 1848, în trei volume, pe lîngã alte multe lucrãri cu subiect istoric sau filozofic. De bunã seamã cã aceste idei ºi preocupãri o apropiaserã de doctorul A. Guépin un radical socialist - care luase parte la revoluþia din 1848.

Ipoteza iubirii dintre contesa d’Agoult ºi Franz Liszt înainte de naºterea lui Davila este una total neverosimilã ºi nefondatã. Cunoscîndu-se abia dupã ce Carol Davila se nãscuse, contesa ºi Liszt au avut, într-adevãr, un copil, o fatã numitã Cosima, care a devenit, în a doua sa cãsãtorie, soþia marelui compozitor german Richard Wagner.

Din documentele aflate în arhive, aflãm cã primele clase de liceu, Carol Davila le-a fãcut la Limoges. Apoi a plecat la Nantes, unde a urmat ca stagiar în farmacia lui Léon le Soult (1 iulie 1843 - 1 aprilie 1845). Odatã cu stagiul în farmacie, el a trecut ºi clasele superioare de liceu, iar în 1847 ºi-a luat examenul de Bacalaureat ºi

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Carol Davila, pãrintele învãþãmîntului medical românesc, într-o fotografie din tinereþe.

EPIGRAME Spre alte zãri Mã lumina, cîndva, scînteia S-ajung pe unde mulþi s-au dus, Dar vãd c-abia la vîrsta a treia Mã-ndrept, în fine, spre APUS!

Iarna pe uliþã S-a aºternut din plin zãpadã ªi frigul intrã pîn' la oase, Cãci iarna s-a ivit pe stradã...

(Pesemne c-a scãpat din case).

S-au ieftinit locurile de veci Reformã e pe unde treci ªi drumul este bun, în fine, S-a ieftinit ºi-un loc de veci...

Deci este loc ºi de mai bine.

NAE BUNDURI

s-a înscris la ªcoala preparatoare de medicinã ºi farmacie din Angers. Între 1848 ºi 1851 a fost preparator al cursului public ºi gratuit de chimie aplicatã, din cadrul catedrei de chimie de la ªcoala de medicinã din Angers, obþinînd certificate pline de elogii de la maeºtrii lui, profesorii Trouessart ºi Davier. În acelaºi timp, a obþinut prin concurs funcþiile de extern, apoi de intern la Spitalul „Hôtel Dieu”, din Angers, ºi, ulterior, de prosector de anatomie al ªcolii pregãtitoare de medicinã, post în care a rãmas timp de 3 ani, studiind, totodatã, chirurgia. În 1849, cînd în Franþa a izbucnit o epidemie de holerã, Davila a fost trimis cu primele echipe de medici ºi de studenþi în medicinã sã participe la combaterea flagelului.

Avînd o pregãtire clinicã ºi farmacologicã deosebitã, a elaborat celebrele sale „picãturi antiholerice”, care-i poartã numele, precum ºi un aparat pentru încãlzirea bolnavilor cãzuþi în colaps algid (insuficienþã circulatorie, caracterizatã prin stare de prostraþie, cu scãdere bruscã a tensiunii arteriale, puls rapid ºi slab – n.red.).

Pentru continuarea studiilor ºi obþinerea titlului de doctor în medicinã, trebuia sã se mute la Paris, dar mijloacele materiale îi lipseau, iar cererea de bursã ºi scutire de taxe i-a fost refuzatã. Pînã la urmã a reuºit sã facã faþã singur greutãþilor ivite. „Fãrã ajutor material de la alþii, ci trudindu-mã, învãþînd, luptînd cu greutãþile vieþii încã de copil - arãta el într-o scrisoare cãtre un prieten -, activ ºi curajos, am reuºit sã-mi rãmînã cinstea de a-mi face drum prin viaþã ºi de a-mi crea un nume”. Mãrturisirea aceastã probeazã, cum nu se poate mai clar, faptul cã, în tot acest timp, nu a primit nici un sprijin de la protectoarea sa de mai tîrziu, bogata contesã d’Agoult.

Dupã doi ani de studii în clinicile din Paris, Carol Davila ºi-a dat teza de doctorat în februarie 1853, cu un subiect de medicinã socialã. La mai puþin de o lunã dupã acest eveniment, s-a îndreptat spre noul lui destin: Þãrile Române, unde îl aºteptau mari împliniri.

Pag. a 11-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cu Dumnezeu (ºi 6 din 49), înainte!

Sub presiunea Mãriei Sale Strada, (Vrem spitale, nu catedrale!), premierul Cioloº decretase: „Nu se vor mai aloca bani pentru biserici!“ A doua zi, o dãduse la-ntors: „Pardon, se vor aloca! Nu direct de la buget, poate indirect, om mai vedea“. Cum adicã indirect, domnule?!

Ministrul de Finanþe... Profesorul Turbatu nu-ºi amintea numele persoanei... Cum o cheamã, frate, pe aia care-a scãpat nerozia cu Brazilia, unde „oamenii muncesc pe 2 lei?“... Persoana, deci, anunþase cã se vor majora toate salariile, pentru ca a doua zi sã o bãlmãjeascã: „Docamdatã, vom majora salariile preoþilor!“ ªi cum le veþi majora, cucoanã, direct sau indirect?!

Rãsuceli de genul acesta (baºca 2000 de biserici construite, dar 200 de spitale închise!) erau suficiente sã impunã concluzia: Ciocu’ mic, copilaºi, cã Doamne-Doamne e de 2000 de ani la putere! Cãci nu întîmplãtor, din închisoare, scrisese „telepatul“ Dan Voiculescu pe blogul sãu: În curînd, Biserica va decide ºi dacã mai avem dreptul sã murim!

Ne îndreptãm, oare, spre o nouã dictaturã a Bisericii? Posibil... Deºi omenirea cunoscuse, domnule, rugurile Inchiziþiei, iar Marx avertizase cã fantoma Istoriei ne va da, ciclic, tîrcoale! Îl deprimau secvenþele românetului tîrîndu-se în genunchi pînã la moaºte, dar nu mai rezona cu Marx ºi pe ideea cã Religia ar fi opiumul masselor! Omul trebuie sã aibã ceva înãlþãtor, în care sã creadã. Or, dacã în cei pe care i-ai votat nu mai ai cum sã crezi, iar viaþa de toate zilele e ca dracu’, Dumnezeu devine, inevitabil, ultima nãdejde. Mã rog, Dumnezeu ºi 6 din 49! Cînd, însã, transformi ºi ultima nãdejde într-o dictaturã, se alege praful. El, unul, nu mai accepta ºi o tiranie religioasã, îi ajunseserã cele laice! Pe mulþi prieteni de-ai lui, nãscuþi-crescuþi într-un mediu religios, schimbarea la faþã a unora dintre neo-preoþi, care hrãpãreþ, care beþiv, care curvar (Vreþi exemple, domnilor? Vã dau o sutã, nu unul!), îi transformase în atei convinºi. Probabil, prin acelaºi mecanism psiho-social prin care neo-politicienii (He-he, paharnicul Bãsescu le zisese „zoaie pe geam“) fãcuserã ca mulþi sã-l regrete pe odiosul din decembrie ’89.

Se întreba dacã nu cumva popii îl vor excomunica ºi pe Dan Voiculescu, aºa cum procedaserã cu credincioºii dintr-o comunã, care nu acceptaserã sã le fie schimbat preotul? Preot schimbat fiindcã... nu realizase planul la vînzare de lumînãri! Dar poate cã-l vor excomunica ºi pe el însuºi, dacã, tot prin telepatie, i-ar citi gîndurile.

N-aº mai putea eu de excomunicarea lor! Schimb „partidul“ mai rapid decît Gelu Viºan!

Dacã va fi excomunicat, ºtia unde va trece: La „partidul catolic“! Unde n-au atîtea pomeni ºi parastase, la 3 zile, la 7 zile, la 9 zile, la 40 de zile, cîte au nãscocit popii ortodocºi! În Biblie, care e Constituþia Religiei, nu scrie nimic despre asemenea obiceiuri, mai degrabã mercantile, decît creºtineºti. Ar mai fi avut ºi alt argument: în catedralele catolicilor stai civilizat, pe bãnci, nu înghesuit, ore-n ºir, în picioare, cu lumînarea vecinului aprinsã lîngã basmaua vecinei.

Apropo, domnule: ISU n-are nimic de zis?! La copertina Arenei Naþionale a sãrit... ca ars!

S-ar putea „legitima“ ºi la mahomedani, cã, uite, dîgîdîm-dîgîdîm, bãieþii vin tare pe turnantã! La Paris, cu greu mai gãseºti un Pierre, la Köln, n-a mai rãmas picior de Wolfgang... În ritmul ãsta, nu-i exclus ca finala CM-2030 sã se dispute între Republica Islamicã Franþa ºi Republica Islamicã Germania. Cu Merkel în tribunã, purtînd broboadã pe cap (Pãi, ce, numai Nuþi Pocãita sã poarte broboadã neagrã? Angelica o fi mai fraierã?!).Din fericire, docamdatã, România e în afara pericolului, baºibuzucilor neplãcîndu-le sarmalele; preferã ºniþelul vienez. Cît priveºte schimbarea religiei, Rãduleasca nu trecuse scurt de la-la, ca sã punã laba pe Schwartzenberg?

Numai cele 7 Servicii Secrete ale noastre habar n-au cum sã punã laba pe Schwartzenberg...

Pornind de la credinþele paralele, se nãºtea o mare nedumerire: cum vine chestia cu Dumnezeu la noi ºi Allah la musulmani? Acolo, Sus, sã conducã, oare, doi co-Dumnezei, ca la partidul co-liberal? Nþþ! Dac-ar fi fost doi, precis ajungeau la cuþite! Ca Nãstase cu Iliescu, Constantinescu cu „Serviciile“, Iohannis cu Ponta sau Bãsescu cu... Bãsescu cu toþi, domnule!!

Cum rãmîne însã cu Paºtele ortodox ºi cu cel catolic, þinut la date diferite?! A Înviat ºi s-a Înãlþat la

Ceruri tot de douã ori?! Cîte o datã pentru fiecare religie, sã fie amîndouã mulþumite?... Biserica avea un singur rãspuns, care, de fapt, era o poruncã: Crede ºi nu cerceta!

Iar porunca þinea, nu glumã, la bãtrînetul satelor; cînd seceta lovea nemilos, preoþii, în loc sã îndemne þãranii sã refacã sistemele de irigaþii ori sã sãdeascã pomi, îi chemau la ritualuri de implorare a Cerului. Iar mulþimea, convinsã cã asta-i ultima nãdejde (Bineînþeles, împreunã cu 6 din 49!), venea buluc.

Dînd ºi cu frunþile de ogorul crãpat de arºiþã, dar ºi în mintea copiilor: Cãrãmidã nouã, Dã, Doamne sã plouã!

Dacã, odatã isprãvitã tribala procedurã, se nimerea sã plouã, preoþii deveneau Dumnezei pe pãmînt! Dacã nu ploua, de vinã fuseserã numai ºi numai pãcãtoºii de enoriaºi, care nu se rugaserã cu smerenia cuvenitã...

Precis învãþaserã chestia asta de la Mircea Lucescu; cînd cîºtiga meciul - era meritul lui, cînd pierdea - îl furaserã, cu neruºinare, arbitrii! În ceea ce-l privea direct ºi personal, ar mai fi existat o soluþie. Poate cea mai comodã: de ce sã treacã la alt „partid religios“, cînd putea rãmîne liber cugetãtor, ca Ion Iliescu? Pe fostul student moscovit îl bãtuse Doamne-Doamne, fiindcã nu se închina-spovedeaîmpãrtãºea? Da’ de unde! Nici mãcar Sfîntul Nicolae, ori Sfînta Elena, nu-l pedepsiserã, deºi, o-ho-hoo!, ãºtia ar fi avut motive serioase sã o facã... Dimpotrivã, profitînd de faptul cã, în grãdina lui Ion toate pãsãrile dorm, o dusese de minune ºi-nainte de ’89, dar mai ales dupã. Cînd se spãlase pe incisivi ºi canini cu pasta Dizi-dent, ajunsese preºedintele þãrii, felicitase minerii care ne cãlcaserã în picioare, trãise bine merci vreo 112 ani (Cît apelul de urgenþã, domnule!) - vîrstã la care continua sã dea din mîini ºi din cap prin toate prezidiile PSD, susþinînd cã n-a avut nici o legãturã cu miile de morþi ºi de rãniþi ai revoluþiei. Iar procurorii se pare cã erau ºi ei oameni cu frica lui Dumnezeu: Îl credeau ºi nu-l cercetau! ...La un parastas, se nimerise sã stea alãturi de preotul venit, conform datinii, sã sfinþeascã bucatele. Omul Domnului le sfinþise preþ de-un minut ºi douã sute de lei, bineînþeles fãrã chitanþã. Dupã care, azvîrlind pe gît cîteva pahare, cãpãtase chef de vorbã, dînd-o pe politicã: Taicã, aflaþi de la mine cã nu Parlamentul, ci Sfînta Bisericã e prima putere-n Stat! Aveþi habar de ce?

Fiindcã Biserica reprezintã cel mai puternic instrument electoral!

O scurtã pauzã de impresie, dar mai ales de pahar, apoi punea pe masã argumentul suprem: Pãi, n-aþi vãzut? Patriarhul Daniel a declarat cã va sprijini guvernul în toate demersurile sale! Mai trãgea o duºcã, dupã care: ªi ce vreþi sprijin mai puternic decît cã, în mii ºi mii de sate, toate babele, plus toate neamurile lor de la oraº ºi din diasporã, sã voteze doar ce le spune popa?! Ehee, chestie cu schepsis, taicã! Încã un pahar dat peste cap, urmat de finalul apoteotic: ªi staþi, cã încã nu ne-am tras partid!

Altã micã pauzã, în cãutarea unui punct de sprijin: Am zis bine, dom’ profesor? Încercase sã-l aducã la mal: Pãrinte, mai bine ziceþi-ne cum a fost chestia aia cu Pãcalã, cu cãrþile care se udau... Þi-ai gãsit, popa o luase rãu pe ulei: Ehee!... O sã vedeþi voi cînd ne-om trage partid!

Schimbase niþel registrul: Pãrinte, dacã nu ne povestiþi cum a fost cu Pãcalã, poate ne luminaþi într-o altã problemã. Popa, binevoitor: Care problemã, taicã? Zîmbind candid, îl tachinase olecuþã: E adevãrat cã acestui veºmînt pe care-l purtaþi i se spune sutanã, fiindcã mai puþin de-o sutã nu acceptaþi sã primiþi la nici o slujbã? Atît îi trebuise popii! Culoarea roºie a nasului i se întinsese imediat pe toatã faþa, tunase ºi fulgerase la adresa pãcãtoºilor care cîrtesc împotriva preoþimii ºi a Bisericii! Dracu-l pusese sã intre în vorbã! El intenþionase un dialog de complezenþã, sã nu parã vreun ursuz. Cãci, la urma-urmei, preotul respectiv, chiar machitor fruntaº cum se vãdise, chiar nedînd chitanþã ºi trãncãnind prosteºte, poate nu egala netrebniciile altor purtãtori de sutanã.

Curmase, scurt, gîlceava. Nu-i strigase popii nici „Mucles!“, precum Apostol, fotbalistul cu nume biblic, nici „Ciocu’ mic“, precum precupeaþa aia cu frunte îngustã ºi gurã largã. Doar ceea ce gîndesc mulþi români, dar abia în ultima vreme o rostiserã rãspicat: Pãrinte, vom putea purta o discuþie pe picior de egalitate, de la cetãþean corect la cetãþean corect, doar atunci cînd, ca ºi mine, ca ºi toþi cei de aici, veþi plãti taxe ºi impozite la Stat!

Ca ºi cum l-ar fi auzit, Nu-foarte-simpatizatul Daniel declarase public: Accept impozitarea, cu condiþia sã ni se restituie averile confiscate!

Aaa, deci Patriarhul e cel care decide, nicidecum Parlamentul!... În cazul acesta, ar rãmîne de aflat cum fuseserã acumulate averile cu pricina, dar cine sã-ndrãzneascã aºa ceva? Care-i inconºtientul dispus sã-l batã Doamne-Doamne? Ori sã fie alungat din þarã, precum Cuza!! ...Noul premier mai declarase cã, la urmãtoarele tratative, va invita ºi reprezentanþii strãzii. Ce coincidenþã, plagia stilul ºi metodele de lucru (modus operandi, ar zice criminaliºtii) ale preºedintelui Iohannis! Printre ai cãrui invitaþi la Cotroceni - tineri frumoºi, deºtepþi, dornici de schimbare - figurase ºi...

Piei, drace!, era bulbucatul despre care Vântu avea sã toarne la DNA... Mã rog, sã raporteze, cã ºpãguise puternic, ca sã fie instalat în postul de guvernator al Deltei!

Asta da, schimbare! Asta da, România lucrului bine fãcut! Asta da, democraþie, domnule!

Desigur, o democraþie a strãzii, ignorînd cã reprezentanþii aleºi sînt, totuºi, parlamentarii. Iar, apoi, nu cumva strada de azi o fi aceeaºi care, în 1990, scanda Noi muncim, nu gîndim!?...

Nu, domnule, nici gînd! Aia era „generaþia în blugi“, asta e „generaþia facebook!“...

O generaþie incomparabil mai evoluatã, mai maturã politic, mai informatã, mai... Ei, ºi?!

Stimatã stradã, stimatã diasporã, cu ce v-aþi ales dupã ce-aþi ales pe cine-aþi vrut voi?! ...Brusc, îl fulgerã ideea izbãvitoare. Izbãvitoare mãcar în planul înseninãrii personale; dacã tot pricepuse cum stau lucrurile cu invincibilul modus operandi, cu SISTEMUL, deci. Dacã înþelesese cã nu se poate schimba nimic, merita sã se mai frãmînte pentru problemele STRÃZII?...

Meritul decisiv în luarea înþeleptei decizii îl avusese Eugen Ionescu. Într-una din lungile nopþi de cumpãnã ºi deznãdejde, bustul marelui dramaturg începuse, nitam-nisam, sã-l dojeneascã: Domnule profesor, nu vã mai frãmîntaþi atît. Bucuraþi-vã de fiecare zi trãitã! Ca sã înþelegeþi ºi mai bine ce vã spun, citiþi piesa mea Regele moare. În al cãrei final, fostul rege atotputernic, Berenger I, acum muribund, o invidiazã pînã ºi pe umila lui servitoare: Julietta, zici c-ai fost la piaþã? - Da, Majestate.

Ce-ai vãzut acolo? Povesteºte-mi! - Pãi, ce puteam sã vãd la piaþã? Am vãzut vinete. Ai vãzut vinete?! Ce bucurie imensã!... ªi ce-ai mai vãzut? Povesteºtemi! - Am mai vãzut roºii ºi castraveþi. Ai vãzut roºii?!

Nu-þi imaginezi cît de norocoasã eºti! - Norocoasã?!

Pãi, eu, ca sã ajung în piaþã, a trebuit sã urc 273 de trepte! 273 de trepte?! Ooo, Doamne, ce fericire pe tine cã ai putut sã le urci!

SORIN SATMARI (Din volumul S.C. ARAOÞCHI S.R.L.)

Dacã e sã plecãm, sã plecãm frumos...

Uneori ne-o luãm în barbã. Deºi ne-am planificat cãlãtoria, brusc trenul opreºte între staþii ºi sîntem azvîrliþi... Tocmai cînd ne credeam pregãtiþi pentru viaþã se întîmplã ca viaþa sã vrea sã renunþe la noi. Cît de determinaþi ºi de motivaþi sîntem sã ne împotrivim?

Sã îndurãm? Sã nu îngenunchem? Sã ne luãm de pãr cu aceasta fandositã numitã viaþã, sã o punem la pãmînt pentru încã o zi, o lunã, trei... Sã rãmînem cu zîmbetul pe buze, o micã aroganþã împotriva implacabilului... Sã gãsim puterea de a contrazice destinul mãcar pentru un ceas... Sã gãsim alinare în tot ceea ce ne înconjoarã între minciuni ºi adevãr, între laude ºi reproºuri, între bine ºi rãu... Sã uitãm cît de des ne reaminteºte viaþa cã sîntem muritori... pentru o zi, o lunã, trei... Încolþiþi fiind, sã o luãm ca pe o provocare ºi sã ne bucurãm de tot ce am cîºtigat prin meritul nostru, loviþi fiind, sã dãm tot ce-i mai bun din noi. Sã mergem pînã la capãt de drum nu ca niºte milogi... ci puternici, pregãtiþi sã nu renunþãm aºa uºor la ceea ce-i al nostru... pentru o zi, o lunã, trei, sã descoperim dacã nu cumva viaþa are un cu totul alt sens... Cu mult mai simplu decît ne-am imaginat, dar mult mai profund...Dacã e sã plecãm, sã plecãm frumos...

MYNAME

Întîmplãri din lumea cafenelelor literare Dezbaterile juvenile din cafesub aparenþele lui erotomane, „arme“ de sus. Sã recunoaºtem, însã, cã pasiunea nele Bucureºtilor au fost, aproape vehemenþa ºarjei politice. lui nu depãºea limitele uniformei de paradã. întotdeauna, cuprinse în ziarele Iatã cîteva versuri din cele mai Odatã, la o concentrare, ºi-a rezumat singur, vremii. Polemicile continuau în scandaloase: într-un catren, cunoºtinþele - care se sprijineau, paginile revistelor ºi, uneori, „Umblau tîrfele cu ligheanele-n exclusiv, pe priceperea majurului: chiar ale ziarelor. Publicaþiile cap ca reginele“. „Plutonierul Ieremia scoase de N.D. Cocea, ºi apoi de sau L-a-ntrebat de dimineaþã: Ion Vinea, ofereau adãpost aces„Carnea sfîºiatã de explozia Ce sã fac cu bateria? tor manifestãri temperamentale, mîngîierilor“.

Pune-o repede la gheaþã“. care strãluceau mai mult prin taZiarul „Universul“ a luat o Puþini îºi mai aduc aminte de verva lui neînlent, decît prin obiectivitate. De la vehementã atitudine împotriva trecutã. Efectiv, nu a lãsat nici un urmaº. „Capºa“ pînã la redacþie, erau poetului. Rezultatele au fost - cel Cine mai mînuie astãzi, - prin cafenele numai doi paºi, - pe care aprigii puþin în familia lui Virgil autoironia cu farmecul lui Pãstorel? Într-o zi, combatanþi se grãbeau, imediat, Gheorghiu - cu totul neaºteptate. uºor ameþit, a ieºit dupã miezul nopþii de la sã-i facã. Bineînþeles, asemenea Mama era încîntatã: „În sfîrºit, se Athénée Palace. Întîlnind un personaj îmbrãcat în colaborãri erau onorifice, dar vorbeºte despre tine“. Tata, de uniformã ºi cu diverse dungi ºi pompoane, care Virgil Gheorghiu preopinenþii erau în stare sã mulþumit ce era, nu apucase tocmai intra, a crezut cã are de-a face cu portarul. plãteascã ei, ca sã se rãzbune sau mãcar sã citeascã articolul. Iar „Na cinci lei. ªi adu-mi un taxi“, bolboroseºte numai ca sã se exprime. Din aceastã forfotealã Virgil, încurajat de atmosferã, a îndrãznit sã Pãstorel. s-au desprins nume prestigioase, cum ar fi ale lui aprindã o þigarã. Dupã cîteva clipe, în urma unei „Domnule! Eu nu sînt portar. Eu sînt amiral!“ Ion Barbu, Vladimir Streinu, ªerban Cioculescu. palme bine aplicate, þigara a zburat spre pereþi: La care, imperturbabil, Pãstorel adaugã: Dar ºi altele mai mici, mai modeste, dar, uneori, „Oi fi tu celebru - dar cu mine nu-þi merge, sã „Atunci, adu-mi un vapor!“ tot atît de valoroase. Imagini, glume ºi tristeþi îmi ºtii!“ Cele mai bune glume ale lui erau cele mai simfluturã în amintire...

Vãzînd cã nici poezia, nici polemica nu-i ple.

Cine îl vede astãzi pe Virgil Gheorghiu, poetul renteazã, Virgil Gheorghiu a încercat cariera de Odatã, într-o braserie, a cerut un kilogram ºi ºi pianistul solitar ºi ursuz, în faþa unui pahar de instrumentist. Primul concert fusese fixat la un sifon - asta la o orã foarte matinalã. Prietenul borviz, nu-ºi poate imagina prea uºor nici aspec- Ploieºti, în Sala „Minovici“. Cînta, împreunã cu care îl însoþea, îl întrerupse: tul fizic, nici trãsnãile vremurilor cînd era Sandu Albu, o sonatã de Cezar Frank. „Bine, Pãstorel, bei vin, aºa, pe inima goalã?“ suprarealist.

Dar n-au apucat sã se audã douã-trei acor„Ai dreptate“, i-a rãspuns Pãstorel ºi, adresînVenea de la Iaºi, unde o greºealã de tipar îi duri, cã pianul a alunecat, cu zgomot, spre culise. du-se chelnerului, zise cu modestie: hotãrîse destinul în avangardã. Într-o revistã, Scena era în plan înclinat. S-a lãsat, repede, corti„Adu-mi întîi un rom!“ poetul nostru debutant scrisese, în cel mai pur stil na, apoi s-a reluat sonata. De astã datã, pianul era Maniera spontanã fãcea parte ºi din arsenalul Bolintineanu: „Farul pe o stîncã vegheazã“. Iar proptit cu niºte solide pietroaie - aºa încît Virgil curent al lui Tudor Mãinescu. Într-o zi, un culegãtorul a preferat: „Farul pe o stîncã putea sã cînte, fãrã sã disparã pisãlog îi spunea: necheazã“. De la o zi la alta, Virgil Gheorghiu instrumentul din faþa publicului. „Domnule! Eu, ori de cîte ori cãpãtase, astfel, dreptul de a sta alãturi de ªtefan (...) beau o cafea... mã simt alt om“.

Roll, de Victor Brauner, de Ilarie Voronca, de Dar cel mai necruþãtor dintre „Anunþã-mã atunci ºi pe mine, dragã“, îi rãspunde Tudor MãSaºa Panã. Un far care necheazã - metafora sunã suprarealiºti era ªtefan Roll. nescu; „aº vrea atunci sã te întîlaproape homeric. De la prima apariþie în Mare maestru al calamburului, nesc“.

Bucureºti - via Paris - autorul „Febrelor“ a fost a exprimat pãrerea lui despre un Altã datã, tot Tudor Mãiprimit de ªtefan Roll în iaurgeria familialã. Virgil coleg de miºcare, astfel: „Aºa nescu, adresîndu-se unui conumbla cu mãnuºi albe, cu haine negre ºi cu pãrul talent, ºi aºa panã“. Altã datã, s-a frate, cam intrigat, îl întrebã vopsit în verde. Cel puþin, acestea au fost culorile apropiat de o superbã femeie, care foarte banal: dinainte de „botez“. Fiindcã, aºa cum era îmbrã- strãbãtuse imperial sala restau„Ce mai faci, amice?“ cat, ªtefan Roll l-a coborît în pivniþã ºi i-a turnat rantului în care se afla ºi, fãrã sã o „Lucrez“, i-a rãspuns preîn cap un ciubãr cu iaurt. „De-acum încolo, con- cunoascã, i-a spus: opinentul. tezi ca avangardist - sã þii minte!“ ªi n-a uitat. În „Duduie! Mijlocul dumneavIar Mãinescu încheie discuþia mediul idilic de la Iaºi, Virgil Gheorghiu se plim- oastrã scuzã toate scopurile“. cu o întrebare: ba cu Topîrceanu pe la Copou. Îndrãznea chiar Dintre marile figuri ale cafeªtefan Roll „Pe cine?“ sã-i facã maestrului epigrame. Se ºtie, de exem- nelei, cine l-ar uita vreodatã pe De altfel, caracteristic pentru plu, cã, mic de staturã, Topîrceanu purta tocuri Pãstorel? Fiu al vestitului avocat acesta era cã nu îºi cruþa confraþii. foarte înalte. Virgil a imaginat un autocatren: Osvald Teodoreanu, frate cu autorul „MedeSe afla, pe vremuri, un cronicar dramatic la „Numai tocurile mele lenilor“, Al. O. Teodoreanu era el însuºi un poet Îmi dau certitudinea ºi un prozator deosebit. Omul, însã, avea un mic ziarul „Viaþa“ (director Liviu Rebreanu), care Cã-n momente foarte grele, pãcat - dacã pãcat se poate numi: iubea, cu era cam misogin. Într-o zi, s-a întîmplat sã-l criPãstrez altitudinea“. nestinsã pasiune, vinul de calitate, ºi, în ciuda tice pe un actor. Tudor Mãinescu îl consola pe Dar impetuozitãþile scrise ale tînãrului poet ºi oricãror prescripþii medicale, care i-ar fi limitat acesta din urmã: „Tinere actor, povaþa muzicant nu prea îl ajutau în viaþã. Lucra, dar viciul, continua sã se proclame, în scris ºi în Nu i-o lua în serios. mai mult era ºomer. vorbã, fidel adept al lui Dionysos. Tînãr, scrisese, Tot ce scrie el în Viaþa Într-o zi, dupã numeroase refuzuri, dirijorul de la Karlsbad, grijuliului sãu pãrinte, care îl Trebuie citit.... pe dos!“ George Georgescu s-a hotãrît, trimisese acolo pentru o curã: Dar gîndul îmi revine la Pãstorel, la acest totuºi, sã-l asculte. ªi a rãmas sur„Dragã tatã, ai dreptate inepuizabil rezervor de umor ºi de veselie. El, de prins de virtuozitatea ºi de ªi mã închin. altfel, ca ºi Iancu Brezeanu, ca ºi Cincinat, nu chemarea pianistului.

Apa asta e sãratã, venea decît în trecere pe la cafenea; prefera „Foarte bine! Dar de ce nu eºti Cere vin!“ mai rãzbãtãtor? Eu, la vîrsta dumiNimeni nu-l întrecea pe Pãs- localurile unde cafeaua era turceascã ºi vinul tale, nu mã lãsam cu una, cu douã. torel ca povestitor. Numai vinul nefalsificat. Pãstorel ºi-a prelungit pînã la Mã dãdeau afarã pe uºã, intram pe sã fi fost bun ºi femeile, care se bãtrîneþe adolescenþa.

Scrierile lui conþin multe perle, dar mult mai fereastrã“. La care, cu falsã modesaflau în jurul mesei, frumoase. tie, Virgil Gheorghiu i-a rãspuns: Dar, în afarã de vin, acest boem multe s-au risipit prin cîrciumile ieºene, prin „Eu nu prea sînt sportiv“. incorigibil avea ºi o altã pasiune, restaurantele din Bucureºti, prin saloane unde, Cum a putut, în asemenea cu totul surprinzãtoare pentru cînd era treaz, se purta ca un mare domn. Îi condiþii, sã tipãreascã ºi, mai ales, firea lui. Îi plãcea armata, uni- cunoaºteþi epitaful? „Aici zace Pãstorel, sã lipeascã pe gardurile Capitalei formele strãlucitoare, parãzile...

Suflet bun ºi spirit fin. celebrul poem afiº, rãmîne un misNimeni nu era mai fericit ca el, Dacã mai veniþi la el, ter. Era „cules“ pe o hîrtie cît cînd primea un ordin de concenPãstorel Teodoreanu Nu-l treziþi! Cã cere vin!“ cearceaful ºi ascundea, cu greu, trare. Artilerist, privea celelalte

«Dar ce ai de eºti aºa întors pe Zaharia Stancu, pe atunci director al instituþiei.

Dupã cum vedeþi, a reluat, în dos?» mã întreabã, acrã, nevasta. Zis ºi fãcut. Dupã un sfert de orã, Lemnaru se final, tema tinereþii sale de la «Ce sã am?» ªi i-am povestit ce întoarce cu un dar princiar. Stancu îi dãduse, Karlsbad. vãzusem cu cinci minute înainte. pentru Ion Barbu, cinci mii de lei în contul unei N-a fost singura lui „fideliCe crezi cã mi-a rãspuns? Ascultã, traduceri viitoare (a fost „Richard al III-lea“). tate“. bre! «Dar tu ce cãtai pe Buzeºti?» Dupã primele minute de entuziasm, poetul îi Unii dispreþuiesc gluma care Atît! Femeie, dom’le. Ce sã-i faci? oferã lui Lemnaru o mie de lei. Acesta, însã, nu supravieþuieºte clipei de care a Altceva nu ºtie!“. fost legatã. Mã despart categoric protesta cu jumãtate de glas ºi refuza de ruºine.

Nu voi uita niciodatã un Dar Barbu a insistat ºi a izbutit: de ei. Am asistat, de prea multe comitet de lecturã „sui generis“, la ori în viaþã, la momente de un „Te rog, te rog! Oi fi eu antisemit, dar care am asistat numai jumãtate de «antimisit» nu sînt“. comic suprem, determinate de orã - fiindcã n-am putut sã rezist apariþia neaºteptatã a unui per(...) sã mã þin de rîs. ªedinþa avea loc sonaj, de un gest, de o intonaþie, Un schimb de epigrame a avut loc, cu prilejul acum vreo treizeci de ani la un unei dispute literaro-financiare, între Cincinat de o aluzie involuntarã la „eveniteatru particular, de faþã fiind cei Pavelescu ºi George Topîrceanu. Arbitru era mentul zilei“. doi directori: Vasiliu-Birlic ºi Constantin Argetoianu - ministru de Finanþe, În aceastã privinþã, maestrul Grigore Vasiliu Birlic Niculescu-Buzãu. Fixau reperto- care binevoia sã comande o sutã de exemplare din apropo-ului perisabil era Niculescu-Buzãu, vestitul actor de pe vremuri. riul pentru stagiune. Birlic - mai cult - citea. volumul (în curs de apariþie) al celebrului epiNu era el prea cultivat ºi nici idei prea subtile nu Niculescu-Buzãu asculta ºi îºi dãdea cu pãrerea. gramist. Topîrceanu a propus un amendament în avea - dar aceste defecte minore nu l-au împiedi- Vãzîndu-mã pe culoar, au tras amîndoi de mine. versuri: cat sã se remarce pe scenã ºi la cafenea. Tãcea, Sã particip, cã poate le dau „o idee“. Am luat loc „Deºi nu am, ca el, chelie uneori cu ceasurile. ªi, pe urmã, spunea, tacticos, pe scaun ºi am ascultat în tãcere. ªi Cincinat nu prea mã una, de se tãvãlea lumea pe jos de rîs. Aºa, o datã, Birlic avea lîngã el un maldãr de cheamã, în vreme de iulie ºi de cãldurã mare, mai mulþi piese pe care le selectase în preaNu s-ar putea sã-mi faci ºi mie scriitori, ziariºti, actori se aflau adunaþi în jurul labil. Cum începea sã citeascã Mãcar un sfert de epigramã?“ unei mese, la o braserie. Printre ei, ªtefãnescu- dintr-una cîteva pagini, NiculescuDar Argetoianu, la rîndul lui, a Goangã asuda de zor ºi îngurgita, pe mãsura Buzãu îl întrerupea: dat riposta tot în versuri: „Aºa-i cã bãiatul ãsta al connãduºelii, alte numeroase pahare cu apã. Din cînd „Þi-aº face chiar acum ºi þie, în cînd, baritonul se întreba, cu glas tare, dacã e telui se însoarã cu fata? Iar mama Dar nu sînt tocmai inspirat. bine sã semneze un contract pentru un film în se amorezeazã de pianist?“.

Aºteaptã întîi sã ai chelie Birlic dãdea din cap. care urma sã cînte douã-trei bucãþi de slow-fox. ªi sã te cheme Cincinat“. „De unde ºtii? Ai citit piesa?“ Nu isprãvise bine vorba ºi iatã cã se deschide uºa.

La care, Topîrceanu, pierzînd „N-am citit-o, bre! ªi tocmai Intrã Birlic, radios. ªi, adresîndu-i-se lui Goangã, orice speranþã, a încheiat: de aia nu e bunã. Cã o ºtiu, ºi îi spuse: „Nu e nici o supãrare. „Dragã Bebel. Þi-am obþinut o mie de lei pe zi. n-am citit-o! Azvîrle-o, Grigore, ºi Promisiunea este nulã, începe alta!“.

E mult, nu-i aºa?“ Cãci pîn-sã am ºi eu chelie Pentru Niculescu-Buzãu nu A urmat o clipã de tãcere, pe care a sfîºiat-o Îmi iese pãrul prin cãciulã“.

V. Maximilian erau bune decît piesele pe care nu Niculescu-Buzãu: Dar Tudor Muºatescu? „Cum mult, dobitocule? Tu nu vezi cã ãsta, le putea ghici: un criteriu estetic, El ºi-a marcat genul cu un epitet devenit celela urma urmei, tot atît de arbitrar ca oricare numai apã bea de o mie de lei pe zi?!“ bru.

Glumele lui purtau emblema fabricii; li se Nenea Nae - cum îi spuneau actorii lui Buzãu, altul! „Capºa“ nu mai seamãnã astãzi cu ceea ce a spuneau „muºatisme“. Cuvîntul fusese, desigur, întrebuinþa puþine cuvinte ca sã se exprime.

Pentru simplul motiv cã nu prea ºtia multe. Din fost pe vremuri. Nu cã zidurile s-ar fi modificat inventat de oamenii pedanþi, gravi, plini de slujbe aceastã cauzã, pãstra un deosebit respect pentru substanþial. Dar s-au schimbat oamenii. Un ºi de decoraþii. Dar… lipsiþi de duh. Scînteierea, colegul lui, Maximilian, pe care îl socotea un pisc tineret zglobiu ºi pletos, amator de cafea ºi coni- care li se pãrea facilã ºi la îndemîna oricui, nu era de intelectualitate. ac, a luat locul pasionaþilor de ºvarþ. Iar dacã însã, în nici un caz, la îndemîna lor. Dacã „Mãi! Ãsta e mai deºtept decît tragi cumva cu urechea pe la Muºatescu producea muºatisme aºa cum respira, noi toþi. Ãsta ºtie toatã piesa“. mese, în loc de bîrfealã scrii- pentru ei, operaþia era, în schimb, imposibilã.

De aceea, dispreþuiau tot ce nu erau în stare sã Niculescu-Buzãu nu riscase toriceascã, auzi informaþii sporpriceapã, necum sã imite. Cît despre facultãþile de niciodatã sã meargã mai departe tive sau refrene de muzicã uºoarã. creaþie, se ºtie cã acestea nu umblã pe toate drude rolul personal. Felul în care Epigrama - rãmasã clasicã - pe discuta problemele de teorie era, care a închinat-o localului Nicolae murile, ca sã aibã ºi ei ºansa sã le gãseascã. din aceastã cauzã, pitoresc.

Crevedia, este anevoie de înþeles Surprinzãtoare era, totuºi, la Muºatescu, supraabundenþa focurilor de artificii, o luxuriExplica, bunãoarã, într-un cerc pentru cine nu cunoaºte decît conanaþã în care, spre surprinderea generalã, cantide tineri, ce este teatrul. figuraþia actualã: tatea nu era în paguba calitãþii. Muºatescu „Meseria grea, dom’le, meseLa Capºa, unde vin toþi seniorii, emitea, în serie ºi la nivel normal, muºatismele. rie grea! Eram odatã în turneu cu Local cu douã mari despãrþituri, Ba, uneori, printre sclipirile sticlei colorate, Leonard ºi cu Maximilian. Se Într-una, se mãnîncã prãjituri, printre pietrele aurii, un ochi atent ºi priceput îmbolnãveºte un actor. Au bãgat Într-alta, se mãnîncã scriitorii. distingea lumina cîte unui pur diamant. în rol un bãiat tînãr, un student la ªi, într-adevãr, relaþiile dintre Deopotrivã lui Ion Iancovescu, lui Al. O. Drept, din localitate. N-avea de oamenii de condei nu erau tot- Teodoreanu, el era mai mult decît un hîtru bun spus decît o singurã frazã: «A deauna cordiale. de glume. Era un personaj în structura cãruia George Topîrceanu venit domnul colonel». Seara însã, Mircea Damian (pe numele fiorii omeniei se împleteau cu ascuþiºuri de de emoþie, a fãcut pe el. Am luat real Constantin Mãtuºa), scriitor ºi polemist deºteptãciune bucureºteanã, cu eroism nemãrturpe altul pentru oraºul urmãtor. Au trecut trei ani temut, nu era mai amabil în conversaþie decît în isit de suferinþã sugrumatã. Muºatescu rîdea, de de atunci cînd, într-o zi, în timpul primului scris. Întîlnind, într-o zi, la o cele mai multe ori, cu lacrimi. rãzboi, mã aflam la «Tuffly», în Iaºi. Citeam masã pe bãtrînul Al. Cazaban, îl Era prin 1926, la Cîmpulung, gazeta. Se deschide uºa deodatã ºi intrã un tînãr apostrofeazã: acum aproape o jumãtate de secol. ofiþer cu pieptul plin de decoraþii. «Nu mã mai „Ce mai faci, moºule?“ Constantin Baraschi ºi Paul cunoaºteþi, maestre? Eu sînt Manole Stan! Ãla La care, acerbul nuvelist îi Miracovici, tineri artiºti plastici, care a fãcut pe el... la Ploieºti!»“. ªi Niculescu- rãspunde prompt: lucrau de zor, urcaþi pe schelã, Buzãu a tras concluzia: „Ce sã-i faci! Meserie „Bine... mãtuºã!“ fresca unei biserici. grea! Nu e ca rãzboiul! Pe care îl face toatã Jurnalistul Oscar Lemnaru Tudor Muºatescu, tot student, lumea!“. povestea, adeseori, o întîmplare îi privea de jos.

Altã datã, nea Nae asista la o discuþie despre de prin 1945, cu Ion Barbu. Erau „Cum vã plãteºte, mã? Cu femei ºi, mai ales, despre gelozie. Dupã ce fiecare amîndoi, fireºte, la „Capºa“. ziua? Sau cu «sfîntul»?“ ºi-a expus teoriile cu diverse citate din Stendhal ºi Autorul „Jocului secund“ era Nu de altceva, dar „cu ziua“ se angaja ºi el! foarte amãrît, foarte descurajat. din Proust, a luat ºi el cuvîntul.

Au trecut anii. Au murit „M-am întors, deunãzi, acasã, cam zguduit. Printre altele, ducea ºi mare lipsã oamenii.

Glumele au cãpãtat Asistasem, fãrã sã vreau, la un accident în piaþa de bani. Lemnaru s-a oferit sã patinã. Uneori, fãrã voia lor.

Buzeºti. Se ciocniserã douã autobuze; murise un meargã peste drum, la Teatrul N. CARANDINO Tudor Muºatescu bãtrîn, ºi o fatã de ºcoalã rãmãsese fãrã picioare. Naþional, ca sã cearã ajutorul lui

Pag. a 14-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei ªpagã pentru scoaterea de pe lista disponibilizãrilor Ministrul Energiei, Victor Grigorescu, cere conducerii Complexului Energetic Oltenia (CEO) sã deschidã o anchetã cu privire la presupusele ºpãgi pe care angajaþii unitãþii le-ar da pentru a fi scoºi de pe listele de disponibilizare. Aproximativ 700 de angajaþi CEO au intrat în preaviz ºi vor pãrãsi compania. Printre aceºtia se numãrã ºi salariaþi care au mai puþin de doi ani pînã la pensie ºi vor beneficia de pînã la opt salarii compensatorii, un an ºomaj tehnic ºi doi ani venit de completare. Dintre aceºtia fac parte pre-pensionari ºi cei care vor sã plece la cerere.

Bãrbãþia laºului (3) Motto: ,,Cînd eºti laº, mai bine taci!”

(EURIPIDE – poet antic elen) În confruntãrile cu adversarii politici, Traian Bãsescu a jucat tot pe cartea laºitãþii. Tutelînd Justiþia ºi Serviciile, unde numirea celor din conducere se afla în vîrful pixului sãu, vîrcolacul stalinist ºi-a întemniþat principalii adversari politici pe care, în confruntãri de idei sau la urne, nu i-ar fi învins niciodatã. Adept convins al partidului unic (ieri PCR, azi PMP), despotul a lovit cu nãduf în PNL, PNÞCD, PRM ºi în alte partide, încercînd sã le lichideze. N-a ezitat sã cotonogeascã pînã ºi PDL-ul lui, care l-a þinut în viaþa politicã pe cele mai înalte trepte, mai bine de 10 ani. De curînd a lichidat UNPR, o gaºcã de mari corupþi, pe care a topit-o în propriul partid, iluzionîndu-se cã, de acum, urnele parlamentarelor îi vor fi mai mult decît favorabile. ,,Pãduche la pãduche trage, ºi hoþ la hoþ”, spune o veche zicalã româneascã. Este greu de crezut cã alegãtorii vor mai trimite în Parlament, prin votul lor, mafioþi ºi demagogi.

Nici procurorii ºi judecãtorii numiþi de el în funcþii de conducere nu scapã de criticile dure ale ,,lupului moralist”. Cînd optezi pentru naºul din suflet, trebuie sã-i suporþi toate hachiþele. Iatã însã cã legãturile de cumetrie dintre jupîn ºi angajaþi nu mai sînt atît de suave. Nu de mult, presa anunþa cã Traian Bãsescu urmeazã sã fie anchetat pentru fals în declaraþii politice. Este vorba despre declaraþia fãcutã înaintea ultimei sale suspendãri din funcþia de preºedinte al þãrii. Atunci, încercînd sã-i intimideze pe parlamentari, laºul Bãsescu declara la postul preferat de televiziune (B1TV) cã, dacã Parlamentul va recurge la o asemenea mãsurã, la 5 minute dupã pronunþarea ei, îºi va prezenta demisia ºi se va retrage de la Cotroceni. Numai cã, în secundele urmãtoare, marele ipocrit s-a rãzgîndit ºi n-a mai vrut sã-ºi ia tãlpãºiþa.

Lumea a rãmas stupefiatã în faþa unui asemenea gest, prin care laºul Bãsescu îºi încãlca pînã ºi ultimul dram de bãrbãþie. Indignat de vicleºugul ºmecheraºului de pe malul gîrlei celei mari, un cetãþean din Craiova s-a adresat Justiþiei, cerînd anchetarea celui care ºi-a încãl-

ªmecheri de oraº (18) ULTIMUL OM CARE A DAT MÎNA CU RÎMARU (3) La Poarta Albã a ajuns a doua zi dupã ce Sîrcã fusese îngropat de viu din pricina unei surpãri. Acesta fusese ºoferul lui Mihai I. Cel mai cunoscut pedofil al vremii, spunea el. Tîrnãcopul lui Sîrcã i-a fost dat lui Stãnicã.

Opt ani de zile, cîte 16 ore pe zi, a sãpat la Canal.

Gardienii, în zilele lor bune, le arãtau locurile unde muriserã fruntaºii þãrãniºti ºi liberali. Ei, cãpãþînarii, erau bãgaþi la sacrificiu. „Muream ca muºtele. De cîteva ori, m-a acoperit ºi pe mine pãmîntul. Odatã, trei deþinuþi de lîngã mine au fost acoperiþi cu totul. Iar eu pînã la jumãtate. Trei ore am sãpat cu palmele, încercînd sã mã eliberez... Spre distracþia gardienilor...“.

Douã sãptãmîni nu ºi-a putut miºca picioarele. A avut noroc cu un gardian mai milos, care i-a dublat în acea perioadã porþia zilnicã de turtoi, de la 75 la 150 de grame. „M-au îngrijit deþinuþii mai ceva ca pe un prinþ.

Aveam pe etaj o droaie de doctori, procurori, popi.

Mamã, ce mi-au mai cîntat în strunã intelectualii! Erau fraierii închisorii, luau bãtaie într-o veselie. Dar pe mine mã apreciau pentru cã, deºi mã cãlcau pe nervi cu smiorcãielile lor, n-am plesnit niciodatã pe nici unul dintre ei.

Aveam eu supãrãrile mele. Mereu le spuneam cã la pîrnaie n-ai altceva de fãcut decît sã strîngi din dinþi. ªi se puneau ºi mai tare pe plîns”. Dar, între timp, venise decretul lui Ceauºescu. A primit „doar” 25 de ani. Greul trecuse. Cînd a împlinit 12 ani ºi 6 luni de pîrnaie, a plîns

Ministrul Elenergiei a cerut, într-o postare pe Facebook, conducerii CEO sã verifice aspectele semnalate: „ªtiu cã obiceiurile vechi se uitã greu, dar aº vrea sã îi avertizez pe cei care încearcã sã tragã foloase de pe urma restructurãrilor din sectorul minier cã nu tolerãm nici o încãlcare a legii. Sper ca informaþiile apãrute în

presa localã din Gorj, care susþine cã s-a ajuns sã se dea ºpagã pentru listele de disponibilizaþi de la Complexul Energetic Oltenia, sã se dovedeascã doar un zvon fãrã temei. Atrag atenþia conducerii CEO ºi îi cer imperativ sã facã toate verificãrile necesare în aceastã situaþie ºi sã se asigure ca planul de disponibilizãri sã se aplice în cel mai transparent mod cu putinþã. Cer o clarificare urgentã a situaþiei, pentru cã atît cei care vor sã pãrãseascã voluntar compania, cît ºi cei care întrunesc condiþiile de disponibilizare trebuie protejaþi atît de companie, prin salarii compensatorii, cît ºi de stat, prin veniturile de completare. (...) Planul de restructurare ºi redresare economicã al Complexului Energetic Oltenia sã fie aplicat ºi respectat de managementul companiei. Nu vorbim doar de o ajustare de costuri ºi o repunere pe baze corecte a societãþii pentru a ne asigura cã avem eficienþã economicã. Guvernul a alocat deja fondurile necesare pentru ca angajaþii sã beneficieze de mãsuri de protecþie socialã“.

ALIN ION

cat declaraþia fãcutã în calitate de preºedinte al þãrii. Nu ºtim dacã instanþele judiciare vor rãmîne, ºi de aceastã datã, surde, sau vor inventa vreun nou NUP fãrã acoperire, ca în atîtea alte dosare bãsiste. De pildã: n-a fost vorba de fals în declaraþii publice ºi atunci cînd îngãima cã nu va accepta sã redevinã preºedinte la masa verde (de fapt, masa nelegiurilor de la Bruxelles), ori cînd bãlmãjea, ca sã se dea mare, cã þara noastrã nu va fi lovitã de criza economicã din ultimii ani, sau atunci cînd îndruga cã salariile ºi pensiile nu vor fi diminuate? N-a comis fals în declaraþii politice ºi atunci cînd afirma cã, în calitatea sa de preºedinte, nu s-a întîlnit cu nici un procuror, cu nici un judecãtor sau cu vreun reprezentant al Serviciilor, pentru ca, în urmã cu puþin timp, sã-i acuze pe cei amintiþi cã veneau peste el la Cotroceni?

(Veneau, oare, nechemaþi, adicã de capul lor?)

Departe de a epuiza ºirul fãrãdelegilor sãvîrºite de Traian Bãsescu, cel mai detestat politician de dupã 1989, vom mai aminti încã un fapt de maximã laºitate, la care a recurs în ultimele luni: dobîndirea cetãþeniei moldoveneºti. Deºi, în aceastã privinþã, legile, în Republica Moldova, nu sînt deloc simple, stafia bãsistã s-a descurcat ºi peste Prut (unde are un naº de suflet), cererea fiindu-i aprobatã în regim de urgenþã. Presat de timp, înspãimîntat de zornãitul cãtuºelor ºi de croiala hainelor vãrgate, petiþionarul, care nu se mai bizuie pe suportul autoritãþile autohtone ºi nici pe cel comunitar, n-a gãsit altã ieºire, convins fiind cã, strãmutîndu-se peste hotarul vremelnic, va scãpa pentru totdeauna de judecatã. Mizeazã prea mult pe pupãza din tei. În condiþiile în care fostul premier moldovean, Vlad Filat, a fost aruncat dupã gratii pentru 9 ani, crede oare fantoma bãsistã cã îºi va gãsi liniºtea ºi siguranþa la Chiºinãu?

Dar, cine ºtie, poate cã, pentru laºul disperat, capitala Republicii Moldova nu-i decît o haltã, el þintind mai departe, spre o cetate cu ziduri groase, unde securitatea i-ar putea fi asiguratã pînã la cel din urmã hãhãit. Ce dacã în ultimii ani a vãrsat atîtea ocãri la adresa celui care ar putea sã-i fie gazdã? În 5 minute, un laº ca Traian Bãsescu va da la întors toate palavrele, se va pupa cu þarul în Piaþa Roºie, iar mai apoi va trece la o vodcã prelungitã. Pînã atunci, însã, marele laº face pe micul

viteaz. κi scoate de sub pat traista cu pietre, adunate cu grijã încã de pe vremea în care se afla butoanele de comandã ale þãrii, ºi le lanseazã zi de zi în geamurile Parlamentului, Peºedinþiei, Guvernului, Justiþiei, Serviciilor, socotind cã acela care atacã primul va izbîndi. Nu înþelege însã nici azi cã, pãrãsind cazemata PDL (pe care el însuºi a ciuruit-o), noua lui fãcãturã politicã (PMP) nu poate sã-i asigure decît apãrarea pe care linia Nãmoloasa-Galaþi i-o oferea României, în pragul celui de al II-lea rãzboi mondial. Simþind aproape goalã desaga cu care a dezlãnþuit atacul, vãzînd cã geamurile bombardate cu pietre au rãmas intacte în cercevelele lor, trimisul lui Sarsailã încearcã sã-i perverteascã iarãºi pe români, spre un nou ºi grav pãcat, acela de a-l instala pe el în cel mai înalt fotoliu de la Palatul Victoria.

Individul nu are simþul mãsurii, n-are ruºine, nici cãinþã. Dã cu capul mereu înainte, ca berbecul care vrea sã treacã prin zid. Crede cã în persoana lui, atît de nepreþuitã, stau concentraþi cîþiva premieri, purtîndu-se aidoma chefliului care, ieºind criþã din cîrciumã, se zbate sã treacã printre cei doi stîlpi din faþa sa, cînd, în realitate, pe trotuar nu-i decît unul. Se jurã cã, din postura de premier, ar aduce Raiul pe pãmîntul þãrii. În gîndirea himerei bãsiste nu-i loc, nici cît un vîrf de ac, pentru adevãr, pentru deosebirea dintre bine ºi rãu, dintre om ºi diavol, dintre Eden ºi Infern. Întreaga sa fiinþã este copleºitã de neputinþã, de lipsã de înþelegere, de viclenie, cinism, pizmã ºi venin, de maliþiozitate, sarcasm, rãutate ºi duºmãnie, de cruzime, ticãloºie ºi rãzbunare. Aceasta este stafia care, timp de 10 ani, s-a aflat în fruntea României ºi care dã iar tîrcoale palatelor politice ale þãrii. Zbaterea lui, aproape zilnicã, este, însã, inutilã. Prin demersu-i diabolic, el însuºi îl devoaleazã pe acel mafiot pe care milioane de români nu l-au putut identifica la timpul potrivit, pe politicianul laº ºi fãrã har, înspãimîntat nu de ceea ce a lãsat în urma sa, ci de uraganul care ar putea sã-l surprindã, într-o zi, fãrã protecþie. Cînd va veni acea zi? Cu siguranþã cã Traian Bãsescu o ºtie mai bine decît noi toþi, de vreme ce se agitã atît de intens ºi de haotic.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

o noapte întreagã. Începuse numãrãtoarea inversã. „Am ºtiut atunci cã voi scãpa. Pãi, dacã a trecut jumãtate de pedeapsã, cum sã nu treacã ºi cealaltã jumãtate?”

Colegi de pîrnaie i-au fost Cezar, Geamailã, Coco, Gelu Lungu, Bogdan, Topcanezu. Toþi „M.S.V”. Erau temuþi pînã ºi de gardieni. Numai Despinoiu, comandantul de la Poarta Albã, n-avea fricã de nimic. I-a ordonat lui Cezar sã facã amîndoi un meci de box în curtea penitenciarului. Dezbrãcaþi pînã la chiloþi, cei doi au început lupta. Despinoiu a rezistat doar cinci minute. Dupã ce l-a trîntit în þãrînã, Cezar i-a dat ºi douã picioare în gurã.

Toþi au amuþit. Cezar era ca ºi mort. Dar, dupã ce ºi-a revenit, Despinoiu i-a dat o zi de învoire. Era primul „M.S.V.” învoit. Seara, Cezar s-a întors.

Stãnicã a avut un singur vorbitor, de trei minute. A coborît convins fiind cã Finceaia nu l-a uitat. Dar era Perdela, fata cea micã: „Mãmica s-a luat cu altul ºi ne-a lãsat. Dar stai liniºtit, ne descurcãm noi, tãticule!”.

De acum, trebuia sã reziste. „Nu voiam decît sã fiu liber o zi, s-o hãcuiesc pe Finceaia”. În acea noapte, colegii de celulã i-au cîntat pînã dimineaþa cea mai jalnicã romanþã a puºcãriaºilor despre „Anina, fetiþa cu pãr bãlai”, care vine sã-ºi viziteze tatãl la închisoare ºi îi spune cã „Mãmica mea, soaþa ta, ne-a pãrãsit”. „Tata Stãnicã”, aºa cum îi spuneau ceilalþi, s-a jurat atunci cã va face tot posibilul sã scape cît mai repede ºi cã îºi va omorî nevasta. Dar, orbit de gelozie, nu a uitat de copii. De la Mãrgineni a fãcut un memoriu cãtre Comitetul Central ºi, cu ajutorul comandantului Niþulescu, a obþinut ca micuþii sãi sã fie internaþi într-un orfelinat. Nu-l mai interesa nimic altceva... Orice clipã care trecea îl apropia de momentul rãzbunãrii.

Dar ºtirea cã Rîmaru va fi adus în închisoare la ei, la Jilava, i-a bulversat pe toþi. Gardienii le-au dat sã citeascã „Scînteia“ ºi le-au spus „cãpãþînarilor” cã vine „dracul de Rîmaru”. „Drac era puþin spus. Cînd te privea, erai ca ºi terminat. Gardienii au solicitat sã li se permitã sã-i punã botniþã. Cu cãtuºe la mîini ºi lanþuri la picioare, tot era temut. De cîteva ori i-a muºcat de nas pe gardieni.

Dar cu noi, deþinuþii, se purta ca un tatã. Celula mea era ultima pe culoar. Cînd l-au scos pentru execuþie, am fost ultimul om cãruia i-a strîns mîna”. „Tata Stãnicã” s-a nimerit într-o zi în acelaºi lot de judecatã cu „nebunul din Izbiceni”. Acesta era înconjurat de opt miliþieni. Ceilalþi deþinuþi refuzaserã sã stea lîngã el. „Cînd a intrat judecãtoarea, Rîmaru a început sã urle ºi sã se zbatã în lanþuri. I-a scuipat pe ceilalþi judecãtori ºi le-a spus cã sînt niºte rahaþi dacã lasã un bãrbat la mîna unei femei”.

Dupã un timp, clipa mult visatã a sosit. Poarta penitenciarului s-a deschis. Stãnicã le-a spus colegilor sã nu lase pe nimeni sã-i ocupe postul. „Mã întorc repede. O fac pe afurisita aia de femeie ºi vin înapoi la voi!”.

S-a oprit însã în biserica de peste drum de Penitenciarul Mãrgineni. A cãzut în genunchi ºi a plîns.

Preotul a stat toatã noaptea sã-i asculte spovedania. „Mi-am cerut iertare Domnului ºi El m-a ascultat. Într-o clipã am uitat ce-i ura. Din ocnaº am devenit un bunic ca oricare altul. Toatã ziua le spun poveºti nepoþilor mei“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Aceºtia vor primi între unu ºi opt salarii compensatorii, un an ºomaj tehnic ºi doi ani venit de completare. O serie de mesaje venite din rîndul salariaþilor au arãtat cã s-ar percepe 500 de euro pentru scoaterea de pe listele de disponibilizare. Conducerea CEO a dispus o verificare în acest sens.

„Nu tolerãm nici o încãlcare a legii“

Pag. a 15-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Interlopul care a umilit istoric Poliþia Românã (1) Un interlop din clanul þigãnesc Tãnase, din Iaºi, urmãrit internaþional timp de 9 ani, s-a întors în România, cu avion de Paris, imediat dupã ce condamnarea sa s-a prescris. Venirea în þarã a lui Belgian Tãnase a fost transmisã în direct, pe Facebook, de fiul sãu, fãrã ca poliþiºtii sã se poatã atinge mãcar cu un deget de interlop. Belgian a fost arestat în Franþa la patru zile dupã ce pedeapsa sa din România a fost anulatã.

Situaþie umilitoare pentru autoritãþile ieºene, dupã ce unul dintre cei mai cãutaþi interlopi din România, dat în urmãrire internaþionalã în ultimul deceniu, s-a întors în þarã, cu avionul, rudele sale transmiþînd live, pe Facebook, întoarcerea sa. Belgian Tãnase a venit la Iaºi în urmã cu douã zile, cu cursa aerianã de la Paris, deºi numele sãu figura ºi ieri, pe site-ul Poliþiei Române, la categoria persoane urmãrite. Belgian a avut curajul de a se întoarce la familie, dupã ce s-a ascuns timp de 9 ani de justiþia din România, pentru cã, în urmã cu doar cîteva zile, pedeapsa pentru care era cãutat încã din 2007 s-a prescris. Cazul Belgian ridicã mari semne de întrebare cu privire la eforturile fãcute de autoritãþile române de a-l identifica ºi aduce în þarã pe interlop. Încã din 2008, la un an dupã ce a fost dat în urmãrire internaþionalã, o instanþã din Iaºi îl cita pe Belgian Tãnase la domiciliul sãu din Franþa, aceeaºi þarã din care, în urmã cu douã zile, interlopul s-a întors, dupã ce pedeapsa i-a fost anulatã.

De ce a fost condamnat Belgian Tãnase este fratele mult mai cunoscutului interlop Cosmos Tãnase, liderul clanului cu acelaºi nume, în prezent încarcerat dupã ce a fost condamnat la aproape un deceniu de puºcãrie pentru trafic de droguri. Belgian a fost condamnat definitiv, în iunie 2007, la patru ani de închisoare cu executare dupã ce a fost gãsit vinovat pentru conducere fãrã permis ºi refuz de prelevare probe biologice. Interlopul a fost condamnat cu executare întrucît nu se afla la prima faptã de acest gen, el mai fiind acuzat de infracþiuni rutiere. Înainte ca mandatul de patru ani cu executare sã fie pus în aplicare de poliþiºti, Belgian Tãnase a dispãrut din þarã. Se întîmpla tot în 2007, atunci cînd autoritãþile române au decis sã îl dea în urmãrire generalã pe interlopul ieºean. La finele lunii iunie a acestui an, condamnarea lui Belgian Tãnase a îndeplinit termenul de prescripþie. Conform Codului Penal, pedepsele sub 10 ani de prescriu la 5 ani, plus durata condamnãrii. Atît Belgian Tãnase, cît ºi Biroul de Executãri Penale din cadrul Judecãtoriei Iaºi au cerut aceleiaºi instanþe sã constate nulitatea mandatului de executare. Pe 26 august, judecãtorii au anulat toate formele de executare emise pe numele interlopului, inclusiv mandatul european de arestare, emis dupã ce Belgian a fost dat în urmãrire internaþionalã.

Venirea la Iaºi, transmisã pe Facebook Vestea cã Belgian se întoarce în sînul familiei a fost fãcutã publicã de fiul sãu, Anderson. Adolescentul ºi-a anunþat prietenii ºi rudele de pe Facebook cã îi „vine

Caritas, schema creatã de un contabil care a þepuit o þarã întreagã (1) Caritas a fost prima ºi cea mai mare escrocherie cu care românii au fost ademeniþi dupã Revoluþie. Ioan Stoica, un contabil din Braºov, a promis cã oricine va depune bani în conturile sale va primi, dupã trei luni, de opt ori mai mult. Au trecut 22 de ani de cînd Ioan Stoica a fost reþinut ºi apoi condamnat pentru numai un an ºi jumãtate, deºi aproximativ 260.000 de români au fost pãgubiþi cu zeci de milioane de dolari.

Schema de tip piramidal Caritas a funcþionat în România timp de doi ani, între aprilie 1992 ºi august 1994. A atras milioane de deponenþi din toatã þara, care au investit sume uriaºe, peste 1.000 de miliarde de lei vechi (aproape un miliard de dolari). Consideratã prima ºi cea mai mare þeapã naþionalã, bula Caritas s-a spart odatã cu intrarea în faliment a SRL-ului, la 14 august 1994. La acel moment, datoriile Caritas se ridicau la 450 de milioane de dolari.

Compania Caritas a fost înfiinþatã de contabilul braºovean Ioan Stoica, în vîrstã de 52 de ani, în aprilie 1992, ca SRL (societate cu rãspundere limitatã), avînd un capital de numai 100.000 de lei vechi (500 de dolari).

La doar douã luni de la înfiinþare, Caritas se mutã la Cluj-Napoca. Iniþial, valoarea depozitelor era una micã (2.000-10.000 de lei), dar mai tîrziu valoarea depozitului iniþial minim a urcat la 20.000 de lei, în timp ce valoarea maximã era de 160.000 de lei. De asemenea, la început,

Începerea urmãrii penale împotriva lui Gabriel Oprea (2) În acele situaþii, intersecþiile în care acþionau agenþii de poliþie nu erau alese în funcþie de valorile de trafic, iar manevrele de dirijare nu urmãreau optimizarea circulaþiei, ci reducerea timpului de deplasare a demnitarului.

Anchetatorii susþin cã în condiþiile în care numãrul de agenþi de poliþie care desfãºoarã la un anumit moment dat activitãþi de dirijare a traficului pe raza întregului Municipiu Bucureºti variazã între 60 ºi 80, asigurarea dispozitivului de siguranþã pentru fiecare demnitar presupune cã o parte importantã din resursele Brigãzii de Poliþie Rutierã este alocatã exclusiv activitãþii de însoþire, cu afectarea celorlalte responsabilitãþi. „Totodatã, un numãr important de intersecþii cu valori mari de trafic nu pot fi dirijate de cãtre agenþii de poliþie, care trebuie sã se deplaseze pentru a asigura traseul coloanelor oficiale”, aratã procurorii.

De ce era important sã aibã un motociclist în coloanã „Aºadar, profitînd de autoritatea pe care funcþia de ministru de Interne i-o conferea asupra funcþionarilor publici din cadrul acestui minister, ministrul de Interne Oprea Gabriel a determinat atît însoþirea sa permanentã cu echipaje ale poliþiei rutiere, cît ºi modalitatea de formare a acestor echipaje, respectiv folosirea unei motociclete a poliþiei rutiere pentru a facilita deplasarea cu vitezã a coloanei oficiale astfel formate”, se aratã în documentele DNA. Existenþa unei motociclete de poliþie care deschidea coloana oficialã a ministrului de Interne

doar clujenilor li s-a permis sã participe la aceastã schemã, iar din vara lui 1993, toþi cetãþenii români au putut participa la Caritas.

Ceea ce s-a dovedit o mare þeapã naþionalã, Caritas avea ca scop declarat ajutarea românilor sãraci sã ajungã mai uºor spre capitalism, promiþîndu-se sume de opt ori mai mari decît cele investite în numai trei luni de la depunere.

Sprijinul lui Funar ºi al „Mesagerului“ Aceastã schemã piramidalã a prosperat în bunã mãsurã ºi datoritã sprijinului venit din partea Partidului Unitãþii Naþionale (PUNR) ºi din partea lui Gheorghe Funar, primar al Municipiului Cluj-Napoca. În perioada 1992-1993, Funar a acordat sprijin logistic ºi l-a girat moral pe Ioan Stoica. Caritas a avut iniþial sediul chiar în clãdirea Prefecturii Cluj-Napoca, iar o vreme Funar l-a susþinut deschis pe Ioan Stoica. Dar cînd au apãrut primele semne cã jocul piramidal se va sfîrºi dezastruos, primarul s-a disociat rapid de Stoica.

Ziarul local „Mesagerul transilvan“ a jucat un rol decisiv în ascensiunea Caritas: în paginile sale erau publicate comunicatele lui Stoica, listele cu cîºtigãtori ºi articole elogioase menite sã risipeascã îndoiala oamenilor ºi sã atragã depunãtori. La apariþia Caritas, „Mesagerul“ încã era cotidianul Prefecturii, titulaturã pe permitea deplasarea cu vitezã mare a coloanei, motociclistul fiind în mãsurã a circula mai repede ºi a dirija circulaþia în intersecþiile pe unde avea sã meargã coloana ministrului, astfel încît sã permitã trecerea acesteia în condiþii optime de trafic rutier. Pe de altã parte, trebuie avut în vedere faptul cã prezenþa unui motociclist ca deschizãtor al coloanei oficiale reprezintã un element care implica un risc suplimentar, cunoscut fiind faptul cã participarea la traficul rutier din postura de motociclist reprezintã o activitate cu un risc potenþial ridicat, mai cu seamã în cazul deplasãrilor în regim de vitezã sporitã.

Oprea ar fi solicitat mãrirea vitezei de deplasare „Faþã de cele de mai sus, se reþine cã Oprea Gabriel este cel care a determinat, prin încãlcarea dispoziþiilor legale menþionate, prezenþa victimei Giginã BogdanCosmin ca motociclist într-o coloanã oficialã, împrejurare în care acesta a decedat”, acuzã procurorii. În ceea ce priveºte cauza accidentului de circulaþie constînd în viteza de deplasare (84 de km/h) ºi neadaptarea acesteia la condiþiile meteorologice, din probele administrate pe parcursul urmãririi penale ar rezulta indicii rezonabile cã aceastã cauzã ar fi fost determinatã de cãtre ministrul de Interne Oprea Gabriel. „Viteza de deplasare era stabilitã în mod implicit de cãtre ministrul de Interne prin comunicarea destinaþiei ºi a momentului precis la care aceasta trebuia sã ajungã la destinaþie. De altfel, acesta era singurul în mãsurã sã solicite mãrirea vitezei de deplasare dincolo de depãºirea limitei de siguranþã”, mai acuzã DNA. Din probele administrate ar rezulta cã necesitatea deplasãrii cu viteze superioare impuse de ministrul de Interne a determinat o modalitate de lucru. „În acest

regele acasã”. Mai mult decît atît, Anderson a realizat mai multe transmisiuni live, prin intermediul aceleiaºi reþele sociale, anunþînd venirea tatãlui sãu. Dupã ce Belgian a ajuns la Iaºi, cu cursa de Paris – dupã cum susþin surse apropiate familiei Tãnase, interlopul a apãrut ºi el într-o transmisiune live pe Facebook. În respectivul material o rudã spune cã trebuie sã vadã toatã þarã cã Belgian s-a întors acasã, în timp ce fugarul aratã degetul mijlociu celor care îl urmãreau.

Autoritãþile l-au scãpat printre degete pe Belgian (1) Pe 16 iunie 2014, cotidianul „Adevãrul” publica o investigaþie în care arãta cã Belgian Tãnase se ascunde la Londra. În argumentarea respectivului material erau prezentate mãrturii ale unor persoane care au stat în Londra în anturajul lui Belgian, dar ºi fotografii în care interlopul apãrea în maºini cu volanul pe dreapta. Belgian avea atunci ºi cont de Facebook, prin intermediul cãruia dialoga, în mod public, cu fiul sãu. Un alt aspect care denotã o pseudo-investigaþie a autoritãþilor în acest caz este o decizie judecãtoreascã din 2008. La un an dupã ce a fost condamnat definitiv, pe rolul Curþii de Apel se judeca, în recurs, o contestaþie în anulare prin care Belgian Tãnase – fugar la acea vreme - încerca sã scape de pedeapsã. La termenele din februarie 2008, judecãtorii au solicitat adresa la care Belgian poate fi citat, stabilindu-se cã „va fi citat contestatorul la adresa de domiciliu din Franta”. (va urma) („Adevãrul“) care o avea ºi pe frontispiciu, iar primul sediu al Caritas a fost chiar în redacþia ziarului. „Înscrierile vor avea loc la redacþia «Mesagerului transilvan» din cadrul Prefecturii”, anunþa un comunicat al Caritas din iunie 1992. Mai mult, Funar a plãtit spaþiu publicitar în „Mesagerul transilvan“ pentru a fi publicatã lista „cîºtigãtorilor“, care ajunsese la 44 de pagini pe zi cu o lunã înainte de prãbuºirea schemei. În toamna anului 1993, lista „cîºtigãtorilor“ a inclus 22.000 de nume.

Dimensiunea schemei puse la cale de Ioan Stoica este încã necunoascutã. Estimãrile variazã între douã ºi opt milioane de deponenþi. Bancherul Dan Pascariu estima cã între 35% ºi 50% din gospodãriile din România au fost participante la acest sistem, în timp ce Mugur Isãrescu, guvernatorul Bãncii Naþionale a României, estima cã circuitul financiar ajunsese, la un moment dat, sã ruleze o treime din masa monetarã a României. „The New York Times“ estima cã schema lui Stoica a atras între unul ºi cinci miliarde de dolari.

Guvernul a interzis schema piramidalã abia dupã ce compania a intrat în faliment. Iar asta chiar dacã Executivul primise avertismente privind Caritas din mai multe surse, inclusiv de la Serviciul Român de Informaþii (care scrisese într-un raport de la începutul anului 1993), dar ºi de la economistul Daniel Dãianu, care a numit schema drept o fraudã. (va urma) ADINA VLAD sens, motociclistul care deschidea coloana oficialã trebuia sã ajungã în intersecþii înainte de restul coloanei, sã se asigure cã traficul este oprit (dacã este cazul sã dirijeze traficul rutier pentru a facilita trecerea coloanei), dupã care – în momentul apropierii restului coloanei – sã se deplaseze cu vitezã sporitã cãtre urmãtoarea intersecþie pentru a repeta acest proces. Acest mod de lucru corespunde ºi situaþiei de fapt din prezenta cauzã cînd, dupã ajungerea coloanei în intersecþia strãzii ªtirbei Vodã cu Calea Plevnei, victima Giginã Bogdan-Cosmin a accelerat cãtre urmãtoarea intersecþie, cea cu Splaiul Independenþei, împrejurare în care s-a produs accidentul soldat cu decesul acestuia”, prezintã procurorii DNA.

Trei expertize criminalistice ºi tehnice, efectuate În raport cu ansamblul probelor administrate pînã în prezent (între care douã expertize criminalistice ºi o expertizã tehnicã), procurorii reþin cã existã indicii rezonabile în sensul cã ministrul de Interne Oprea Gabriel ar fi cel care a impus, folosindu-se de ascendentul pe care demnitatea deþinutã i-l conferea ºi cu încãlcarea dispoziþiilor legale care reglementeazã deplasarea coloanei oficiale care îl însoþea, ca deplasarea sã se facã cu vitezã foarte ridicatã, cauzã care a contribuit la producerea accidentului rutier care a dus la decesul victimei Giginã Bogdan-Cosmin. „Cererii transmise i-au fost ataºate referatul întocmit de procurorii din cadrul Direcþiei Naþionale Anticorupþie, precum ºi un numãr de 18 volume cuprinzînd copii ale dosarului de urmãrire penalã”, mai aratã DNA. Sfîrºit IONEL STOICA

Pag. a 16-a – 23 septembrie 2016

Pîrtia de schi abandonatã din Apuseni În Apuseni, la limita judeþelor Alba ºi Cluj, nu departe de locul unde s-a prãbuºit, în ianuarie 2014, avionul pilotat de Adrian Iovan, trebuia finalizat, de cîþiva ani, un proiect guvernamental privind construcþia unei pîrtii de schi. Investiþia a fost abandonatã dupã ce s-a cheltuit suma de 1,5 milioane de lei ºi se aflã în aceastã situaþie de patru ani. Iniþiativa amenajãrii pîrtiei a aparþinut Primãriei Horea, care a propus includerea proiectului în programul naþional „Schi în Carpaþi”, transformat, ulterior, în „Schi în România”. Administraþia localã a organziat o licitaþie pentru amenajarea pîrtiei ºi instalarea unui telescaun, cîºtigatã de firma Acomin SA Deva. Ministerul Dezvoltãrii, condus la vrea respectivã de Elena Udrea, a decontat pentru realizarea proiectului tehnic, amenajarea ºi defriºarea zonei în care urma sã existe pîrtie, respectiv pentru turnarea fundaþiilor la pilonii viitorului telescaun. „Proiectul s-a blocat cînd a cãzut guvernul PDL ºi a venit la guvernare USL, în mai 2012. Pîrtia urma sã aibã o lungime de 850 de metri, telescaun ºi tunuri pentru zãpadã. Este amplasatã pe un versant nordic al muntelui, ceea ce va permite existenþa zãpezii mai multe luni pe an. Oricum, acolo este zãpadã continuu vreme de patru luni. Dacã se realizeazã, va ajuta la dezvoltarea a douã judeþe, Alba ºi Cluj, mai ales cã în apropiere nu mai existã pîrtie de schi”, a spus primarul comunei Horea,

„Doi ºi-un sfert“, vacã de muls pentru ºefii spionilor de la Interne (2) Achiziþionarea bunurilor de lux, informaþii clasificate (2) Ancheta pe care Vãduva încearcã sã o þinã „clasificatã” viza achiziþiile extravagante, fãcute în mandatul lui Gheorghe Nicolae. Banii din fondurile operative, destinate informatorilor ºi activitãþilor de filaj, au fost folosiþi la cheltuieli de protocol sau cadouri pentru diverºi ºefi.

Banii au fost tocaþi pe un autoturism Audi A8, de 90.000 de euro, fotolii ºi jacuzzi pentru biroul ministrului, ceasuri, telefoane scumpe, sau parfumuri.

Petrecerile ºefilor din DIPI Mai mulþi ofiþeri DIPI, revoltaþi de aceste achiziþii, au denunþat totul la DNA ºi au povestit cum erau deturnate fondurile. Ei s-au plîns cã resursele alocate activitãþii informativ-operative erau neglijate, în raport de cele de protocol, destinaþia banilor fiind schimbatã discreþionar de ºefi. Astfel, s-a ajuns ca 20% din bugetul de fonduri operative al DIPI sã fie alocat conducerii Serviciului Secret ºi Diviziunii Administrative, în timp ce pentru structurile din teritoriu, cheltuielile operative au reprezentat doar 7% din fondurile alocate în acest scop. O parte din banii destinaþi informatorilor au fost folosiþi pentru achiziþionarea a sute de sticle de bãuturi alcoolice, uniforme, cine festive ale ºefilor DIPI, la care participau ºi ºefii altor instituþii publice, dotarea caselor de protocol, a sediului instituþiei etc. Ancheta procurorilor a scos la ivealã cã pentru achiziþia autoturismului Audi A8 a fost întocmitã o notã-raport, care a fost clasificatã, pentru a se ascunde achiziþia. Limuzina a fost dotatã suplimentar de la livrare

Inamicul tãcut: toxinele rãmase în urma marilor uzine ºi mine (5) Sechestraþi în case (2) Un alt episod povestit de Lucica Covrig este cel în care „aici, la Sãvineºti, dimineaþa se vedea un praf alb depus pe culturi, prin grãdini, de la uzinã. Analize chimice nu se fãceau, scãdea rezistenþa ºi la fructele în coacere. Boli au fost, dar nu se spunea pe vremea aceea, însã nu erau boli profesionale“. Reþeaua de supraveghere a calitãþii solului a Agenþiei de Protecþie a Mediului Neamþ a acoperit în 2014 douã zone reprezentative ale judeþului, una fiind Sãvineºti-Roznov. Din probele de sol prelevate în semestrul II al anului de raportare, au fost analizaþi indicatorii pH, umiditate, C organic ºi conþinutul de metale grele: „Poluarea cu metale grele din zona Sãvineºti-Roznov a afectat orizonturile de sol atît la suprafaþã (0 - 20 cm), cît ºi spre profunzime (20-40 cm).

Acumularea de metale depãºeºte valorile normale de 20 mg/kg substanþã uscatã pentru Cu (în ºase puncte de observaþie – orizonturile 0-20 cm ºi 20–40 cm)“.

Depãºiri ale valorilor normale se înregisteazã ºi la Cadmiu (Cd), ionii de plumb, cobalt (Co), ionii de crom (Cr), sau nichel (Ni). „Conþinutul în C organic înre-

ROMÂNIA MARE“

Corneliu Olar. Din punct de vedere administrativ, pîrtia se aflã pe teritoriul comunei Beliº, din judeþul Cluj, dar terenul este proprietate a administraþiei din Horea.

Suprafaþa vizatã de proiect se întinde pe 36 de hectare, de pe care a fost nevoie de defriºarea pãdurii. Primarul spune cã zona avea statut de pãºune împãduritã, ceea ce a permis amenajarea zonei fãrã costuri mari. „Ar fi pãcat sã nu fie finalizatã. Sîntem dispuºi sã venim ºi noi cu cofinanþare. Valoarea rãmasã a investiþiei este de 2 milioane de euro, din care cea mai mare parte este costul telescaunului ce va fi adus din Austria”, a completat primarul din Horea. Corneliu Olar a mai precizat cã un prim pas s-a fãcut în acest an prin deblocarea programului, dar nu ºtie dacã vor fi alocaþi bani ºi pentru pîrtia din nordul Apusenilor. O soluþie ar fi includerea acestor proiecte pentru finanþare cu fonduri europene prin Programul Operaþional Regional. Planul urbanistic zonal cuprinde, pe lîngã pîrtie, ºi amenjaarea unui sat de vacanþã pentru ca turiºtii sã aibã la dispoziþie toate facilitãþile. Zona se aflã la aproximativ 60 km de Cluj-Napoca, 150 km de Oradea, 40 km de oraºul Cîmpeni ºi 120 km de Alba Iulia. Recent a fost finalizatã modernizarea drumului naþional nr. 1R, care trece pe la baza pîrtiei. „Transursoaia”, cum l-au botezat deja localnicii, este asfaltat integral ºi porneºte din DN1, la Huedin, urcã domol spre zona de deal din localitatea Cãlãþele, pînã la Fîntînele, unde devine mai abrupt, ºi apoi pînã în vîrful Dealului Negru. De aici, ºoseaua coboarã, din nou, spre barajul de la Beliº ºi urmeazã cursul Vãii Beliºului, pînã în localitatea Poiana Horii. Drumul devine cu adevãrat

spectaculos de la Poiana Horii, unde trece prin pãdurile virgine, spre Ursoaia, ca într-un final sã coboare spre Mãtiºeºti (Horea) ºi Albac, fãcînd legãtura cu DN 75.

Programul naþional de construire a pîrtiilor de schi a fost aprobat încã din 2003 de executivul condus de Adrian Nãstase. Denumit „Schi în Carpaþi”, planul a fost aprobat prin lege ºi prevedea ca Ministerul Turismului sã identifice zonele potrivite din România pentru practicarea schiului ºi a altor sporturi de iarnã. Cinci ani mai tîrziu, Emil Boc a dat startul unui proiect intitulat „Schi în România”.

Era practic proiectul vechi, reºapat. Hotãrîrea prevedea cã investiþiile trebuiau fãcute cu bani de la bugetele locale. Atunci cînd acestea nu erau suficiente, urmau sã fie transferaþi ºi bani de la bugetul Ministerului Dezvoltãrii Regionale. În 2009, 12 consilii locale urmau sã primeascã de la Ministerul Dezvoltãrii, în total, 116 milioane de lei, adicã aproximativ 40 de miloane de euro, pentru a începe amenajarea pîrtiilor de schi. În februarie 2010, prin Hotãrîre de Guvern, alte 20 de localitãþi, printre care ºi Horea, au fost incluse în program, însã nu s-a stabilit exact cîþi bani urmau sã ajungã la primãrii. Investiþii similare au fost începute în Predeal, Azuga, Buºteni, Vulcan, Petroºani, Straja, Cîmpulung, Borsec etc.

Programul s-a dovedit, în final, un eºec datoritã sumelor mari de bani cheltuite fãrã ca proiectele sã fie finalizate. În unele situaþii, procurorii DNA anheteazã modul în care s-a derulat finanþarea acestora.

DORIN TIMONEA

cu semnale acustice ºi luminoase, ºi a fost folositã pentru transportul lui Oprea, pînã ºi la restaurante sau la întîlnirile de partid. În contradicþie cu achiziþia „clasificatã” a limuzinei de lux, dotarea cu armament a Diviziunii Protecþie ºi Protocol din DIPI s-a întocmit printr-o documentaþie neclasificatã, subliniazã procurorii. „Au urmãrit conspirarea sursei de finanþare a bunului ºi nu conspirarea autovehiculului”, mai aratã aceºtia.

tanþã. Ministrul Oprea Gabriel a primit ºi ameninþãri pe telefonul personal ºi pe reþelele de socializare la adresa sa ºi a familiei sale”, a susþinut Nicolae valul de pericole ce s-ar fi abãtut asupra lui Oprea ºi motivele care au dus la achiziþionarea limuzinei, parfumurilor ºi canapelelor de lux.

Vãduva ºi Nicolae, declaraþii la indigo În ancheta iniþialã, din care a fost disjuns noul dosar, Vãduva a dat o declaraþie de martor. El a spus cã nu a participat la luarea deciziei de achiziþionare a autoturismului ºi cã, ulterior cumpãrãrii maºinii, ar fi aflat de motivele care au stat la baza deciziei de achiziþionare a maºinii: „niºte informaþii primite de la un alt Serviciu de Informaþii, potrivit cãrora fostul ministru de Interne, Oprea Gabriel, fãcea obiectul unei activitãþi informativ-operative din partea unui Serviciu de Informaþii extern”. Comisarul-ºef a arãtat cã intenþia iniþialã ar fi fost aceea de a se asigura deplasãri conspirate pentru Oprea, dar în condiþiile în care maºina a fost folositã zilnic, cu girofar, a devenit una „la vedere”. Vãduva a arãtat cã în prezent autoturismul este dat în folosinþã unei structuri operative din cadrul DIPI. La fel a susþinut ºi Gheorghe Nicolae atunci cînd a fost întrebat de achiziþia maºinii. „În acele împrejurãri, ministrul era implicat într-o serie de decizii ºi activitãþi care intereseazã securitatea naþionalã (numirea directorului SRI, SIE, vizita secretarului general al NATO, operaþionalizarea scutului de la Deveselu). Un alt risc a fost acela cã s-a identificat o accesare neautorizatã a «cloud-ului» telefonului mobil utilizat de Oprea Gabriel, fiindu-i accesate mail-urile ºi SMSurile, precum ºi alte date existente în telefonul mobil. Într-un obiect personal al ministrului de Interne a fost identificat ºi un dispozitiv de înregistrare tip GSM cu transmisie la disgistreazã valori peste 3% (3,01 - 3,55), iar în zona Roznov valorile sînt de 3,30 ºi 3,50 – ceea ce indicã un sol mediu poluat“, se mai aratã în raport. Concluzia privind calitatea mediului este însã cã „valorile mãsurate nu depãºesc pragurile de alertã“.

„Este imposibil sã nu fi avut loc scurgeri în 60 de ani“ (1) Depozitul Petrom de la Focºani a fost construit în anul 1952 ºi a funcþionat pînã în anul 2007, cînd a fost închis. În anul 2010, reprezentanþii Petrom au solicitat un aviz de la Agenþia pentru Protecþia Mediului Focºani, pentru dezafectarea terenului în suprafaþã de aproape douã hectare, care se aflã în zona de vest a oraºului, în apropierea staþiei de cale feratã din oraº, dar ºi în vecinãtatea blocurilor de locuit. Dezafectarea a însemnat distrugerea celor 18 tancuri subterane ºi supraterane care au existat în perimetrul respectiv. „Terenul este acum nivelat. Este o suprafaþã care se gãseºte în intravilanul oraºului, aflatã în categoria de folosinþã industrialã. S-a cerut un studiu de risc, iar noi trebuie sã analizãm documentaþia ºi sã impunem niºte mãsuri de igienizare. Este imposibil ca în cursul unui interval de 60 de ani sã nu fi avut loc scurgeri de motorinã, ulei ºi alþi combustibili cu care s-a lucrat acolo. Obiectivele analizei studiului de

Cine este Rareº Vãduva Rareº Vãduva a fost numit ºeful DIPI, în februarie 2016, în locul chestorului Gheorghe Nicolae - inculpat în dosarul „Limuzina”. Comisarul-ºef lucra în DIPI din iunie 2015, cînd a fost numit adjunct al lui Gheorghe Nicolae. Anterior, în perioada 2006 – 2014, Vãduva a exercitat funcþii de conducere ºi de execuþie în cadrul SRI. Ofiþerul a absolvit, în 1999, Facultatea de Drept a Academiei de Poliþie ,,Alexandru Ioan Cuza”, ºi pînã în 2004 a îndeplinit funcþii de execuþie în cadrul Inspectoratului de Poliþie al Judeþului (IPJ) Tulcea ºi de consilier juridic.

Petele de pe onoarea „Doi ºi-un sfert” Deºi DIPI se dorea a fi o unitate de elitã a Ministerului de Interne, într-un final s-a dovedit a fi unul dintre cele mai corupte departamente din acest minister. Ofiþerii puºi sub acuzare nu sînt primii ºefi ai „Doi ºi-un sfert” care au probleme cu legea. În iunie, magistraþii Curþii de Apel Bucureºti l-au condamnat pe Cornel ªerban, un alt fost ºef al spionilor de la Interne, la 2 ani ºi 6 luni închisoare cu executare, în dosarul de corupþie în care a fost judecat ºi afaceristul Puiu Popoviciu. ªerban a fost acuzat cã a intervenit pe lîngã un ofiþer de poliþie judiciarã din cadrul DNA pentru ca Popoviciu sã fie scos basma curatã în dosarul privind tranzacþionarea terenului din Bãneasa aparþinînd Universitãþii de Agronomie, pe care a fost ridicat un important complex comercial al Capitalei. Decizia Curþii de Apel nu este definitivã.

Sfîrºit IONEL STOICA risc se referã în primul rînd la riscul asupra sãnãtãþii umane ºi a mediului“, a declarat Valentin Logodinschi, directorul Agenþiei pentru Protecþia Mediului (APM).

Potrivit ºefului APM, Petrom a propus de puþin timp acest studiu de evaluare, pentru care se impun niºte mãsuri, legate în principal de Ordinul 756/1996, care vizeazã reducerea concentraþiilor de hidrocarburi din sol. „Din ce am analizat noi, se pare cã nu are impact major asupra sãnãtãþii populaþiei. Au fost luate nu mai puþin de 216 probe, în special din locurile unde au fost îngropate rezervoarele cu combustibil. Adîncimea de la care s-au luat probele a fost cuprinsã între 1 ºi 17 metri, deci este o activitate destul de laborioasã ºi costisitoare în acelaºi timp“, mai spune Valentin Logodinschi. Documentaþia se aflã încã în lucru, iar probele sînt analizate în laboratoare acreditate RENAR, dar dupã ce vor veni rezultatele tot vor fi impuse ºi alte mãsuri. Este vorba despre mãsuri de ecologizare ºi decontaminare a solului. Practic, proprietarul terenului este obligat sã care pãmîntul din zonã, care va fi supus unui proces fizico-chimic de decontaminare. Reprezentanþii Direcþiei de Sãnãtate Publicã spun cã oamenii nu au de ce sã se teamã, pentru cã Focºaniul nu mai este demult un oraº foarte poluat, întrucît nu mai existã zonã industrial, iar apa este perfect potabilã. (va urma) („Adevãrul“)

Pag. a 17-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Napoleon, Hitler, Merkel Proiectul Europa Mare nu este în interesul anglosaxonilor, declara ministrul de Externe al Marii Britanii, Boris Jonson, pe cînd pleda pentru Brexit, inspirat de Churchill în vreme de rãzboi, ca þara sa sã devinã eroina eliberatoare. ªi doamna Marine Le Pen, lidera Frontului Naþional francez, vrea asta. Protectorul ortodocºilor nu-i de acord, nici el, cu UE/NATO. Putin îi vrea pe greco-pravoslavnici în Eurasia sa.

Jonson ºi Le Pen refuzã moneda unicã europeanã, UE, politica germanã, care încalcã tratate în timp de pace ºi îi obligã pe englezi, francezi ºi pe alþi membri comunitari sã plãteascã sute de miliarde de euro pentru Grecia, sã suporte criza euro, administraþia lui Junker, invazia a milioane de mahomedani ºi idolatri etc. Aceastã destabilizare promovatã de Berlin nu lezeazã interesele Moscovei, din contrã.

Popularitatea doamnei Merkel a scãzut de la 75% la 45%. La recentele alegeri din MecklenburgVorpommern, Uniunea Creºtin Democratã este surclasatã de Alternativa pentru Germania/AfD, care aruncã

Încã o teorie a conspiraþiei: Putin ºi Trump au otrãvit-o pe Hillary Clinton Bennet Omalu, un cunoscut medic legist american, a scris pe Twitter cã este posibil ca Hillary Clinton sã fi fost otrãvitã. Astfel îºi explicã Omalu episodul de pe 11 septembrie anul acesta, cînd Clinton a leºinat la comemorarea atentatelor din 2001. „Washington Post“ invocã acest mesaj de pe Twitter ºi dezvoltã o teorie a conspiraþiei. Medicul le sugereazã celor din echipa de campanie a lui Clinton sã-i facã niºte analize toxicologice. Însã lucrurile nu se opresc aici. Bennet Omalu a sugerat, tot pe Twitter, cã în spatele otrãvirii lui Clinton ar sta chiar Vladimir Putin ºi Donald Trump. „Nu cred în domnul Putin ºi în domnul Trump. Cu ei doi, totul e posibil“, a

Hans Klemm Ribbentrop ºi James Pettit Molotov Nu cu mult timp în urmã, scriam despre declaraþiile destabilizatoare, iresponsabile ºi jignitoare fãcute de ambasadorul SUA la Chiºinãu la adresa românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Acum, mult prea devreme, a sosit ºi continuarea din partea ambasadorului de la Bucureºti. Acesta s-a deplasat pe teritoriul suveran al României ºi s-a fotografiat þinînd în mînã „Steagul Þinutului Secuiesc“, drapelul de luptã al separatiºtilor din Harghita ºi Covasna. Nu a apãrut singur în fotografie, ci împreunã cu personaje controversate, unele chiar penale.

Ca sã satisfacã o mîna de extremiºti, acest individ a jignit întregul popor român, care tocmai se pregãteºte sã sãrbãtoreascã 100 de ani de la Marea Unire. Încearcã acum sã ne convingã cã e o gafã. Poate, dacã nu erau declaraþiile fãcute de colegul sãu pro-moscovit de la Chiºinãu, l-ar mai fi crezut cineva. Nu cumva Putin, ºi aºa preocupat de marile probleme economice ale Rusiei, ar trebui sã-ºi închidã, aºa, pentru a face economii, misiunile diplomatice de la Chiºinãu ºi Bucureºti? Nu de alta, dar ambasadorii SUA din cele douã þãri româneºti îi reprezintã viziunea ºi interesele imperiale mai bine decît cei proprii. Cum s-a ajuns aici? Sã o luãm de la început. Nici nu a fost bine ales Barack Obama preºedinte al SUA, cã a ºi primit Premiul Nobel „Pentru Pace“. Pentru ce l-a primit, nu ºtiu decît cei care i l-au acordat, pentru cã numai pace nu a adus în lume acest preºedinte. Cel care a fost premiat în numele inventatorului dinamitei a reuºit, prin politica sa externã dezastruoasã, în mai puþin de opt ani, sã dinamiteze þãri ºi regiuni întregi, sã întãreascã regimurile dictatoriale din multe zone ºi sã fie principalul motiv al ascensiunii ISIS. I-a întãrit pe chinezi, iranieni, nord-coreeni, dar mai ales pe ruºi. Iar despre ruºi, românii au o vorbã: „Dã-i nas lui Ivan, ºi se suie pe divan“. Cu un suveran sictir a tratat Obama aceastã zonã extrem de delicatã a Estului Europei.

Vã rog, nu mai pomeniþi de scutul antirachetã, acesta nu este menit sã ne apere pe noi. Ruºii, cînd ne vor ataca, vor avea trupe terestre speciale (omuleþii verzi), tancuri ºi avioane. Nu vor lansa rachete nucleare, cã nu sînt nebuni.

De altfel, noua lor strategie de rãzboi sub acoperire i-a lãsat fãrã replicã atît pe americani, cît ºi pe aliaþii mai puternici din NATO ai acestora. ªi nici mãcar nu dau semne cã s-ar fi dezmeticit pînã acum.

peste bord mai toate tabuurile. Deja nu mai e sigur cã prima femeie cancelar a Germaniei, reprezentanta RDGului, va mai candida sau va mai cîºtiga alegerile din 2017. AfD a ajuns deja, de la 0%, la 20%. În SUA, dupã Brexit, americanizarea, nu globalizarea, motiveazã electoratul.

Se ºtie cum au eºuat Napoleon ºi Hitler. De ce, însã, Angela Merkel invitã în Europa afro-asiatici incompatibili cu tradiþia creºtinã ºi teologia muncii? De ce nu respectã tratatul monedei comune euro? De ce nu vede cã e responsabilã de Brexit, de protestul grecilor, al italienilor ºi al ungurilor, care dirijeazã refugiaþii spre Berlin?

De ce a ajuns dependentã de Turcia lui Erdogan? De ce genereazã costuri de un miliard de euro pentru germani, dar ºi pentru toþi europenii, fãrã sã întrebe pe nimeni? În interesul cui destabilizeazã doamna Merkel marele proiect Europa?

Nu existã rãspunsuri la toate aceste întrebãri pe care ºi le pun germanii ºi mai toþi europenii. Istoricii generaþiilor viitoare le vor gãsi, probabil, în arhive.

Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic la Universitatea din Bremen scris Omalu. „The Washington Post“, o publicaþie care a respins, de fiecare datã, teoria conspiraþiei, merge mai departe pe acest fir ºi chiar aminteºte de otrãvirea agentului KGB Alexander Litvinenko, la Londra, în 2006. Ziarul precizeazã cã existã dovezi circumstanþiale care aratã cã în aceastã crima a fost implicat statul rus. Avînd în vedere cã asasinarea unui agent secret pe teritoriul Marii Britanii implicã riscuri importante, este puþin probabil ca acest lucru sã se fi întîmplat fãrã aprobarea lui Vladimir Putin.

Este de remarcat cã „The Washington Post“ a fost una dintre publicaþiile care a susþinut, sus ºi tare, ca nu este nimic în neregulã cu starea de sãnãtate a lui Hillary Clinton, publicînd chiar un articol intitulat „Oare nu putem sã nu mai vorbim despre sãnãtatea lui Clinton?“. „Sînt zero probe cã este ceva în neregulã cu Clinton“, însã imediat dupã apariþia acestui articol, Hillary Clinton a leºinat la ceremonia de la 11 septembrie.

CÃLIN MARCHIEVICI Mã întrebam, mai demult, dacã România va fi atacatã, cine ne va apãra. Americanii, desigur, vor spune mulþi. Acei americani care promoveazã steagul separatiºtilor? Prietenii noºtri americani, prin gesturile antiromâneºti ostentativ afiºate, doresc sã ne transmitã, pe lîngã faptul cã „Moldova nu e România“ pentru ei, nici „Transilvania nu e România“? Atunci, cine de cine sã ne mai apere? Iohannis este mult prea preocupat sã se facã preº în faþã oricãrui licurici mai lucitor. Cuvîntul preºedinte nu vine de la preº, dragã Iohhy. Siguranþa cetãþenilor ºi integritatea teritorialã sînt lucruri pe care tu le consideri nedemne de luat în considerare. Ce þeapã am luat acum aproape doi ani! Sîntem o þarã fãrã preºedinte, guvern ºi viziune lucidã. Dacã ai fi avut mãcar puþinã demnitate, în numele României, l-ai fi trimis în Obama lui pe ambasadorul iredentist. Noroc cã, la Washington, este sfîrºit de mandat. Ce noroc, i-aþi vãzut pe cei ce vor sã-i urmeze lui Barack? Revin la ce am mai scris mereu ºi mereu. Americanii trebuie sã rãmînã principalul nostru aliat strategic dar, pentru ca sã nu ne mai desconsidere în aºa hal, noi trebuie sã ne întãrim economic, sã ne dotãm armata, sã inspirãm respect. Cã, dacã eºti un neica nimeni, nu numai duºmanii, dar ºi aliaþii, te vor trata dispreþuitor. De noi ºi numai de noi depinde.

Am mai scris: unirea nu este veºnicã. A fost cu greu obþinutã ºi trebuie permanent apãratã. Marile puteri se înþeleg peste capul þãrilor slabe ºi în detrimentul acestora. De ce trebuie sã rãmînem în continuare o þarã slabã, copleºitã ºi amãrîtã? Vrem sã intrãm în Istorie ca „Generaþia deplorabilã“, generaþia care nu a ºtiut cum sã facã sã pãstreze marele cadou fãcut de înaintaºi, „Marea Unire“?

Lãsînd deoparte licuricii ºi interesele lor, trebuie sã ne vedem propriul interes. Sã hotãrîm dacã acum mergem pe calea cea bunã. Ce vrem, de fapt, sã fim un teritoriu ºi o populaþie UE, sau un popor, o þarã distinctã, cu o voce puternicã ºi competentã? Vrem globalizare ºi anonimizare?

Pentru cã pe aceastã cale am apucat-o vîrtos. Desigur, pe români nu i-a întrebat nimeni. Liderii þãrii cred cã dacã ei s-au pus în subordinea superiorilor din afarã, poporul trebuie sã tacã ºi sã-i urmeze. Aºa sã fie? Rezultatele încep sã se vadã ºi nu sînt deloc încurajatoare. Ca într-un joc sinistru, ambasadorii SUA ºi-au împãrþit rolurile celor care au rupt România în 1939. Hans Klemm - pe cel a lui Ribbentrop, care a luat Ardealul pentru fasciºti. James Pettit - pe cel al lui Molotov, care a luat Basarabia pentru comuniºti. ªi uite cum Istoria se repetã, chiar dacã ceea ce fac cei doi diplomaþi acum nu este decît o banalã repetiþie cu costume pentru Marea Premierã: România Micã.

SIMONA POPESCU

ALBUMUL CU POZE RARE

Aºa arãta, în tinereþe, Nicolas Sarkozy, cel care avea sã devinã preºedintele Franþei (20072012). Recent, el ºi-a anunþat candidatura pentru un nou mandat în cadrul alegerilor prezidenþiale din 2017.

Declaraþii ºi gargarã (1) Declaraþia ambasadorului S.U.A. la Chiºinãu a eliberat energiile patriotarde ale multor politicieni de pe ambele maluri ale Prutului. Iniþial, am zis sã nu mã leg de subiect, pentru cã eu nu sînt politician, iar patriotismul nu se calculeazã în declaraþii, dar vãzînd cã patriotarzii nu se mai opresc, mi-am spus cã e timpul sã li se punã stop, pentru cã marea majoritate a celor care s-au declarat lezaþi de declaraþia lui Pettit, una declarã ºi alta simt, sau, mai pe româneºte, spun cã îi doare inima de soarta neamului românesc, dar durerea o simt, de fapt, în cot sau cel mult în pãrþile ascunse soarelui.

Patriotul cu douã cetãþenii Unul dintre ei, primul care s-a simþit dator sã sforãie ca un armãsar în cãlduri ºi sã dea cu copita în stînga ºi în dreapta, este tocmai cel care îi criticã pe alþi politicieni, mai mult sau mai puþin scãpãtaþi decît el, cã vor sã se reafirme, adicã domnul Bãsescu, zis Bãse.

Domnul Bãsescu a uitat cã a promis cã, dupã ce pleacã de la Cotroceni, se lasã de politicã ºi acum se vrea preºedinte ºi în Moldova, ultima sa „mare iubire“, dupã moldoveanca Elena. Fiind acum pe jumãtate ºi cetãþean al Republicii Moldova, domnul Bãse se simte dator sã reacþioneze la declaraþia domnului Pettit ºi sã condamne, cu mînie vaporeanã, lipsa de... delicateþe a ambasadorului, spunînd cã declaraþia acestuia este un „afront grosolan adus istoriei României“. Sã avem pardon, domnule Bãsescu, fost preºedinte al României, fost coordonator al diplomaþiei, actualmente gargaragiu, dar mie mi se pare cã cel mai mare afront adus istoriei României a fost chiar... recunoaºterea de cãtre România a noului stat Moldova. Pãi, cînd tu, ca român, accepþi cã existã un alt stat locuit de români care, de fapt, este bucatã ruptã din România, ºi accepþi, prin declaraþii oficiale, acte semnate ºi contacte diplomatice, cã acolo este alt stat, unde se vorbeºte altã limbã, deºi e aceeaºi limbã, ce pretenþii poþi sã ai de la un strãin a cãrui istorie naþionalã începe acum 200 de ani?

Un alt afront adus Istoriei României, domnule Bãse, este momentul în care domnia ta a declarat cã România trebuie sã cedeze din suveranitate ºi sã îºi subordoneze interesele celor ale Statelor Unite ale Europei. ªi cel mai clar ºi mai recent afront adus de domnia ta personal, este cererea de primire a cetãþeniei moldave. Pãi cum, luminãþia ta, militezi pentru unitatea de neam ºi teritoriu, dar ceri cetãþenia unui stat pe care vrei sã îl dizolvi spre... slava românismului internaþional? Asta este cea mai mare curvãsãrie politicã ºi numai un personaj de teapa dumitale o putea gîndi. Deci matale te ceri cetãþean moldovean, ca de acolo, din interiorul þãrii, sã lupþi pentru dizolvarea statului? Alooooooooooooo, vede cineva absurdul situaþiei? Pãi cum, vrei Unirea, vrei România Mare, dar îþi împarþi cetãþenia statutînd astfel despãrþirea celor douã þãri nu numai în fapt, dar ºi în inima ta? Ori român ºi moldovean e tot una, ºi atunci nu ai nevoie de cetãþenia moldavã, pentru cã e ca ºi cum ai accepta separarea lor, ori sînt douã lucruri diferite, ºi atunci nu mai vorbi de unitate. Curat murdar! (va urma) Colonel (r) MARIN NEACªU

Pag. a 18-a – 23 septembrie 2016

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (6) MORTUL CARE VORBEªTE ªI DESCHIDE OCHII CELOR VII (2) Veþi înþelege cã, pentru prima oarã de la începutul acestei povestiri, voi trece sub tãcere un nume: acela al poliþistului care (ca atîþia alþii, de altfel) frecventeazã un astfel de „club“.

Nici nu m-am aºezat bine la masã, cînd mi-a zis: - Ei bine, cred cã existã un Dumnezeu al ziariºtilor francezi. De cînd eºti aici, toate evenimentele, dintre cele mai senzaþionale, se succed unele dupã altele. ªtii ce s-a întîmplat astãzi? Jack Zuta, faimosul bandit asasinat, primul din luna aceasta, tocmai a vorbit; el mortul – a vorbit! ªi niciodatã n-a fost atît de elocvent, nici mãcar cînd era viu.

Prietenul meu, poliþistul, care, evident, golise cîteva pahare aºteptîndu-mã, se afla într-o stare de exaltare extremã. I-am zis:

ROMÂNIA MARE“

- Dragul meu, ºi dumneata eºti foarte elocvent astãzi, dar totuºi nu înþeleg nimic din istoria unui mort care vorbeºte. Unde a vorbit ºi ce-a putut sã spunã?

- Ei bine, iatã: detectivul Pat Roche tocmai a deschis casele de bani pe care fostul Jack Zuta le poseda sub diverse nume în unele din bãncile din Chicago. ªi ce-a gãsit în ele? Cecuri! Ce fel de cecuri?

Emise de bandit în beneficiul unor judecãtori, politicieni ºi a unora dintre colegii mei... poliþiºti. Existã un cec de 250 de dolari încasaþi de cãtre judecãtorul Eller, pînã de curînd ataºat la Curtea Superioarã.

Judecãtorul Schulmann a încasat 6 500 de dolari ºi, dintr-o contabilitate þinutã cu grijã de Zuta, rezultã cã acesta vãrsa biroului Poliþiei din East Chicago Avenue un fleac de 3 500 de dolari sãptãmînal. Ei, ce spui? Du-te urgent ºi culege ºi alte informaþii, te vor interesa, te asigur.

I-am mulþumit prietenului meu... Am binecuvîntat destinul care m-a fãcut sã vin la Chicago într-o perioadã atît de bogatã în evenimente de tot felul. Am alergat la postul central de Poliþie, unde am fost întotdeauna bine primit de ºeful detectivilor, locotenentul Norton, ºi de adjunctul sãu, John Egan, care fusese ales ca sã-i însoþeascã pe Foch ºi Clemenceau în timpul vizitei la Chicago. De altfel, trebuie adus un omagiu Poliþiei americane, care este de o francheþe

Cum a fost umilit Napoleon Bonaparte de un detaºament de þãrani români (1) Napoleon Bonaparte, genialul general francez de origine corsicanã care a reuºit sã cucereascã aproape întreaga Europã, a fost pus în dificultate de un batalion de þãrani români, care servea în armata austriacã. Mai mult decît atît, viitorul împãrat francez era la un pas sã fie omorît de temutele „cãtane negre“, din zona Bistriþei. În anul 1796, armatele franceze din Italia, conduse de tînãrul general Napoleon Bonaparte, purtau un rãzboi crunt cu Imperiul Austriac. Acest conflict survenea din cauza schimbãrilor produse de Revoluþia Francezã. Marile monarhii absolutiste ale Europei nu doreau ca modelul revoluþionar francez sã se propage la nivelul întregului Continent, iar de cealaltã parte, Franþa revoluþionarã conducea, animatã de coagularea unor noi forþe politice ºi militare, o contraofensivã chiar în teritoriile marilor imperii absolutiste. Armata Italiei era condusã de strategul Napoleon Bonaparte, o revelaþie apãrutã în anii Revoluþiei Franceze. Acesta a pãtruns în provinciile italiene ale Imperiului Habsburgic ºi a ocupat oraºe ºi cetãþi. Generalul József Alvinczi a planficat o contraofensivã susþinutã împotriva armatelor franceze, care s-au întîlnit cu armatele austriece la podul de la Arcole. Napoleon a forþat trecerea ºi cucerirea podului, ceea ce i-ar fi permis sã-i încercuiascã pe austrieci. Deºi a fost o campanie fulger, Napoleon s-a împotmolit douã zile la Arcole, unde era sã-ºi piardã ºi viaþa.

Soldaþii care l-au sfidat pe marele general francez erau

Declasificat

Secrete de rãzboi (1) Rãzboiul este mai vechi decît Istoria. Topoarele de luptã fabricate din pietre ascuþite au apãrut cãtre finalul culturii neolitice, iar, de atunci, arme de rãzboi au existat în fiecare societate, evoluînd de la cele destinate distrugerii individuale la armele de distrugere în massã. Luptele sãlbatice au degenerat în rãzboaie între naþiuni. Ascuns în centrul fiecãrui rãzboi se aflã o luptã tãcutã, ale cãrei acþiuni pot sã nu fie menþionate în cronicile istorice. Datoritã lipsei documentelor, specialiºtii care scriu despre rãzboaiele purtate pe front ignorã, adesea, rãzboaiele secrete. În vremuri de pace, secretele încã sînt ascunse, rezistînd tentativelor Istoriei de a le identifica, însã, în cele din urmã, uneori la zeci de ani dupã sfîrºitul unui rãzboi, documentele ies la ivealã, dezvãluind originile ascunse ale victoriilor celebrate ºi ale înfrîngerilor suferite.

Spionajul, slujitorul secret al rãzboiului, este inclus în procesul de derulare a acþiunilor cînd rãzboiul e planificat, cînd rãzboiul este purtat ºi chiar ºi atunci cînd rãzboiul ia sfîrºit ºi încep negocierile de pace. Acest lucru e adevãrat de multã vreme. Conform Bibliei, atunci cînd puternicii conducãtori filistini au planificat un rãzboi împotriva israeliþilor, ei au recrutat-o pe frumoasa ºi seducãtoarea Dalila ºi i-au spus sã-l spioneze pe Samson, eroul israelit: „Apropie-te de el ºi aflã sursa puterii sale, ºi cum l-am putea învinge... Îþi vom da, fiecare, cîte 1.100 de monezi de argint“. Într-o altã parte a Bibliei, Moise alege cîte un om din fiecare dintre cele 12 triburi ºi îi trimite pe toþi în misiune în Canaan, Pãmîntul Fãgãduinþei. El le dã ordine explicite: sã

absolutã. Cînd un scandal izbucneºte printre membrii ei, Poliþia nu încearcã niciodatã sã-l escamoteze.

Dar înainte de a vã explica suita de revelaþii postume ale lui Zuta, permiteþi-mi sã vã prezint personajul.

Jack Zuta, bandit cunoscut mai ales ca proprietar al unor case... de iluzii, a fost omorît într-un hotel situat pe malul lacului North, în apropiere de Delafield, în statul Wisconsin, la 1 august 1930. Mã gãseam deja în Chicago ºi mi-am dat seama imediat de impresia puternicã stîrnitã de dispariþia acestui gangster celebru. Aliat bandei lui Bugs Moran, rivala celei a lui Al Capone, el figura pe lista celor „28 de inamici publici“ denunþaþi de Comisia pentru crime din Chicago, care cerea punerea în afara legii a acestor bandiþi.

Era bãnuit de a fi fost unul dintre asasinii reporterului Jack Lingle. Oamenii din banda lui Bugs Moran aveau motive puternice sã-l urascã pe Lingle. De fapt, acesta dorea sã le ofere serviciile sale de protecþie în cadrul Poliþiei, la vremea cînd Al Capone - fiind condamnat la un an de închisoare pentru port ilegal de armã, îºi executa pedeapsa la Philadelphia - îi retrãsese subsidiile. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU

„cãtane“ române din zona Bistriþei, þãrani liberi care luptau în armata austriacã.

Ofiþeri francezi umiliþi de „cãtanele negre“ Podul de la Arcole era apãrat de un batalion de þãrani nãsãudeni care luptau în armata austriacã. Fãceau parte din „Regimentul II Valah de infanterie grãnicereascã“ ºi aveau misiunea de a nu-l lãsa pe Napoleon sã treacã podul.

Mulþi fãrã uniforme, înarmaþi cu puºti ºi sãbii scurte, dar ajutaþi ºi de cîteva piese de artilerie, nãsãudenii erau cît pe ce sã rescrie Istoria, mai ales prin vitejia cu care au apãrat podul. Ofiþerii francezi, cu trupe de asalt experimentate, au atacat podul în valuri. Cu toate acestea, timp de 48 de ore, oºtenii valahi au fãcut prãpãd în rîndul armatei franceze. „Generalii francezi asalteazã podul în fruntea semibrigãzilor, dar toate eforturile lor eºueazã din cauza rezistenþei dîrze a grãnicerilor români. (...) Dupã o luptã de o violenþã neobiºnuitã, francezii au fost respinºi, acoperind, în grãmezi, cu trupurile lor podul ºi numai puþini au reuºit sã scape din aceastã ploaie de gloanþe“, scrie istoricul Ioan Pop, în „Revista Bistriþei“. Francezii au atacat podul timp de douã zile. Nãsãudenii, despre care Napoleon nu ºtia cã sînt români, îi fãceau zile fripte ºi dovedeau calitãþi ostãºeºti ieºite din comun, spun istoricii. Erau oameni cãliþi, care rareori greºeau þinta. „Un rol important în aceste lupte l-au avut trãgãtorii de elitã din cadrul batalionului care au provocat mari pierderi inamicului“. În ultimã instanþã, au fost aruncaþi în luptã grenadierii francezi, trupe bine instruite, formate din cei mai bravi soldaþi. Nu au avut nici ei o soartã mai bunã, fiind, pur ºi simplu, mãcelãriþi ºi împinºi în mlaºtina de sub pod. (va urma) ADEVÃRUL. RO descopere dacã locuitorii acestei þãri sînt „puternici sau slabi, puþini sau mulþi“ ºi dacã trãiesc „în corturi sau în clãdiri fortificate“. Într-un alt rãzboi, ºi anume în imperiul chinez din Secolul al Vl-lea î.Chr., nu mai puþin de 5 tipuri de spioni lucrau pentru împãrat. „Agenþii locali“ îºi spionau propriul popor. Oficialii din tabãra adversã, care îi furnizau împãratului informaþii, erau cunoscuþi sub numele de „spioni din interior“. Spionii vrãºmaºi care lucrau pentru împãrat erau numiþi „spioni convertiþi“ (astãzi, ei se numesc „agenþi dubli“). „Spionii supravieþuitori“ reuºeau sã procure informaþii dupã ce se infiltrau adînc în structurile interne ale inamicului (aºa-numitele „cîrtiþe“ de astãzi). În cele din urmã, existau „spionii condamnaþi“, cei „bãgaþi în faþã“ în mod deliberat de cãtre spionii împãratului, astfel încît agenþii de contraspionaj ai inamicului sã fie induºi în eroare ºi sã creadã cã au prins niºte spioni reali.

Informaþiile despre aceºti spioni ne sînt furnizate de Sun Tzu, un strateg militar chinez, în cartea Arta rãzboiului, scrisã în Secolul al Vl-lea î.Chr. Pentru Sun Tzu, cea mai importantã armã a rãzboiului era informaþia. „Dacã îþi cunoºti inamicul, ºi te cunoºti ºi pe tine, nu trebuie sã te temi nici de o sutã de bãtãlii“, scria el. „Dacã te cunoºti pe tine, iar pe inamic nu, cu fiecare victorie vei suferi o înfrîngere.

Dacã nu te cunoºti nici pe tine, nici pe inamic, atunci eºti nebun ºi vei fi înfrînt în fiecare bãtãlie“. Sir Francis Walsingham, strãlucitul maestru al spionajului, care a fãcut minuni pentru regina Elisabeta I, între anii 1573 ºi 1590, nu beneficia de înþelepciunea lui Sun Tzu. Arta rãzboiului a rãmas necunoscutã pînã la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, cînd a fost tradusã de Jean Joseph Marie Amiot, un misionar iezuit francez. (va urma) THOMAS B. ALLEN

CELEBRITATEA POSTBELICÃ A LACULUI TOPLITZ (8) VII.AVERTISMENTE DIN SALZBURG (2) Unul dintre autori a pus mîna pe telefon.

- Alo, dr. Bartsch?

- Da. - Am primit din partea dvs. o scrisoare prin care ne avertizaþi cã vom avea mari greutãþi în încercarea noastrã de a publica volumul Blutige Spuren.

Cum trebuie sã înþelegem acest lucru?

- Ceea ce apare în cartea dvs. nu corespunde realitãþii. Prin urmare, sînt împotriva unora dintre afirmaþiile dvs.

- Nu înþeleg de ce protestaþi. Cartea nu se ocupã de dvs. ºi, dupã cîte ºtim, nici lacul Toplitz nu vã aparþine.

- Nu-i vorba despre asta. Cred cã a venit vremea sã se spunã adevãrul despre Toplitz.

- Asta vrem ºi noi ºi tocmai de aceea am scris cartea respectivã.

- Mã îndoiesc cã adevãrul ar fi cel din cartea dvs. Eu cunosc perfect cazul Toplitz, am ºi scris despre el în 5 numere din Bild.

- Colaborarea cu revista Bild nu este în favoarea dvs. ªi ce credeþi cã nu-i adevãrat în cartea noastrã ?

- Chiar începutul: „Ce se gãseºte, încã, în lac…“. E complet golit. ªtiu acest lucru la fel de bine, pe cît de bine ºtiu ºi ce s-a gãsit în el.

- Interesantã treabã. De asta ºtiau doar cîþiva dintre conducãtorii SS. - Bine, dar nici eu n-am fost un nimeni.

- Ce-aþi fost?

- ªeful Cancelariei lui Goebbels. În afarã de asta, am deþinut funcþii înalte în cadrul NSDAP, aveam acces la informaþiile cele mai secrete. ªtiu ºi eu ce anume a ascuns SS în Toplitz. Am fost ºi eu standartenführer... credeþi cã nu ºtiu despre ce era vorba?

- Dar nu sînt prea mulþi cei care ºtiu ceea ce ºtiþi dvs.

- Da, se pãstra cel mai strict secret.

Cel care ºtie însã mai multe decît mine este dr. Hottl.

- Vã întîlniþi cu el?

- Acum nu, dar înainte aveam relaþii strînse.

- Dar în lãzile acelea nu se gãseau numai bani falºi, ci ºi date secrete, printre care ºi o serie de conturi deschise la bãnci din Elveþia.

- Astea-s simple pãreri.

- Ce-aþi zice dacã cineva v-ar aduce dovezi?

- Nu. Astea-s simple pãreri. ªi nimeni n-o sã reuºeascã sã demonstreze altceva.

- Totuºi, care-i adevãrul în legãturã cu lacul Toplitz?

- În lac nu se mai gãseºte nimic, toate nu sînt decît poveºti. Credeþi-mã!

Sfîrºit H. BORLES

Pag. a 19-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (123) *** VlANNEY (Jean-Marie Baptiste, zis pãrintele din Ars) Ecleziast francez Data morþii: 4 august 1859 (la 73 de ani) Cauza: epuizare Locul: Ars (Franþa) Înhumat: Ars Sleit de penitenþe ºi de îndatoririle de paroh, pãrintele din Ars trãgea sã moarã în modestul sãu prezbiteriu. O maicã stãtea de veghe ºi se cãznea sã alunge muºtele ce se aºezau pe faþa lac de sudoare. „Lasã bietele muºte, îi spuse muribundul. Singur pãcatul e supãrãtor“. Fiind ºi mare zãpuºealã, enoriaºii acoperirã prezbiteriul cu pînze, pe care, din vreme în vreme, le udau. Dar nimic nu-l mai putea ajuta. S-a stins, spunînd: „Ce bun e bunul Dumnezeu: cînd nu te mai poþi duce tu sã-l vezi, vine el“.

Oameni aleºi (15) MICHELANGELO (1475—1564) (3) Emana o vigoare formidabilã, într-un trup prea slab pentru a o cuprinde – Romain Rolland. În aceastã perioadã (1501), scoate dintr-un enorm bloc de marmurã albã de Carrara, abandonatã dupã eºecul altor sculptori. cea dintîi creaþie magnificã, uriaºa statuie a lui David, pãstratã în Florenþa, întruchiparea forþei ºi voinþei.

Atunci are loc ºi acel duel artistic între cei doi mari reprezentanþi ai Renaºterii, Leonardo ºi Michelangelo, puºi sã lucreze la decorarea Sãlii de Consiliu din palatul ducal. Nici unul nu a ieºit învingãtor; tablourile au rãmas numai schiþe, distruse ºi ele. Începînd cu anul 1504, cînd artistul e chemat de atotputernicul Papã Iulius al 11-lea la Roma, începe adevãrata activitate de mare artist, mereu nemulþumit, dar mereu lucrînd la opere îndrãzneþe, multe neisprãvite din cauza planurilor grandioase concepute înainte de a porni la lucru.

Stãpînitorul lumii creºtine voia sã ridice monumente veºnice ºi neîntrecute. Stãpînul ºi artistul se înþelegeau. Zborul acestuia din urmã însã întrecea chiar gîndul mãreþ al Papei. Opt luni cutreierã þinutul Carrarei pentru a alege blocurile de piatrã de care avea nevoie. Le-a adus la Roma, dar duºmanii, invidioºi pentru cã era susþinut de Papã, uneltesc împotriva lui, iar Michelangelo este dat afarã din palatul papal.

O istorie a orei exacte (3) Cazul românesc (2) Aºa se explicã anecdota potrivit cãreia, principele ºi apoi viitorul rege Carol I, în primii ani ai domniei sale, deranjat de lipsa de punctualitate a miniºtrilor, care întîrziau cu orele la ºedinþe, ori a funcþionarilor sãi, le dãruieºte ceasuri. Episodul este cu atît mai savuros cu cît, în epocã, regala cumpãtare, ca sã nu zicem zgîrcenia regelui, era proverbialã.

Ora ,,a la turka“. Ora ,,evropeneascã sau nemþeascã“. Ora localã (1) În Secolul al XVIII-lea, tot mai mulþi boieri încep sã-ºi procure ceasornice, iar tîrgoveþii cu stare îi imitã. Ceasornicul privat, orologiul public, atelierul de ceasornicãrie devin parte a peisajului urban, a vieþii cotidiene. Acest fapt se observã ºi în scrierile vremii, în numeroase însemnãri pe cãrþile bisericeºti, care au referinþe legate de ore, minute etc. Curgerea timpului încã mai este auzitã prin bãtãile clopotelor, care chemau la slujbã, prin strigãtele strãjerilor, care anunþau cã este noapte, ori prin lovituri de tun, care vesteau orãºenilor interdicþia circulaþiei pe timp de noapte, aºa cum se fãcea la Bucureºti, la 1787. Dar, din ce în ce mai mult, capãtã consistenþã privirea timpului, prin intermediul orologiului public ori prin ceasornicul

Ce-i în mînã...

Epitaful pe care ºi l-a compus sieºi Jeanne Genevieve de Luynes, contesã de Verrue (+1736), femeie de spirit al cãrei salon era renumit, colecþionarã de opere de artã ºi metresã - între alþii - a ducelui Victor Amédée al II-lea de Savoia: Aici odihneºte, cît se poate de împãcatã, O doamnã a plãcerii, Care, pentru mai multã siguranþã, A avut grijã sã-ºi facã un paradis pe lumea asta. *** VICTORIA Reginã a Marii Britanii ºi Irlandei, împãrãteasã a Indiilor Data morþii: ianuarie 1901 (la 82 de ani) Cauza: congestie cerebralã Locul: Osborne, Insula Wight (Marea Britanie) Înhumatã: Parcul Frogmore, Windsor (Marea Britanie) Pe 19 ianuarie 1901, un eufemistic buletin de sãnãtate anunþa poporul britanic: „Regina Victoria nu s-a bucurat în ultima vreme de buna sa sãnãtate obiºnuitã [...] drept urmare, medicii Majestãþii Sale au considerat preferabil ca, pentru moment, sã nu se ocupe de treburile statului“. Ce nu spunea buletinul era cã regina Victoria, epuizatã de faptul cã nu dormea ºi nici nu mînca, suferise

mai multe atacuri la rînd, de pe urma cãrora nu mai vedea bine, îi slãbise memoria ºi vorbea cu dificultate. În dimineaþa de 21 ianuarie, dupã o zi de letargie, regina îºi reveni ºi ceru sã-i fie adus Tutti, ºpiþul sãu de Pomerania.

I-a fost pus pe pat, unde a rãmas tot timpul cît a durat agonia stãpînei sale.

Pe 22 ianuarie, la orele 12.00, cînd prinþul de Wales sa aplecat peste patul mamei sale, regina i-a recunoscut silueta ºi, întinzînd un braþ spre fiul sãu, a ºoptit un ultim cuvînt ce a putut fi auzit: „Berty...“ Prinþul Albert Eduard - care aºtepta de atîþia ani coroana - a izbucnit în lacrimi. Stînd de-o parte ºi de alta a marelui pat cu baldachin, doctorul Reid ºi împãratul William al II-lea, nepotul reginei, îi potriveau perna pentru a-i uºura respiraþia. Cei doi nu s-au miºcat din incomoda lor poziþie timp de douã ore ºi jumãtate. În sfîrºit, la orele 6.30, chipul suveranei, schimonosit de pareze, s-a destins...

Regina lãsase instrucþiuni foarte precise: în primul rînd, dorea sã fie înmormîntatã cu voalul de mireasã ºi interzicea sã se apeleze la personalul pompelor funebre.

Aºa încît, împãratul William al II-lea în persoanã i-a luat bunicii sale mãsura pentru sicriul în care a fost pusã de fiii sãi. „Berty“ obiºnuia sã spunã în glumã cã mama sa nu dorise defel sã ajungã în paradis, fiindcã acolo, sus, pînã ºi îngerii ar fi fost mai importanþi decît ea... (va urma) ISABELLE BRICARD

„Începînd de azi, dacã aveþi nevoie de mine, mã puteþi gãsi oriunde, în afarã de Roma“, scria el Papei.

A fost cea dintîi ciocnire dintre douã firi autoritare, una mai capricioasã decît alta, douã peronalitãþi aproape egale prin caracterul lor. De o parte, însã, era puterea, care, oricum, învinge. Michelangelo a fost silit sã cedeze. „Din nefericire, ca sã se împace cu Iulius al II-lea, a fost nevoit sã se supunã capriciilor lui, iar voinþa atotputernicã ºi-a schimbat, din nou, pãrerea“ (Romain Rolland).

Dacã, la început, Papa dorea un mormînt pentru familia Medici, dupã un timp i-a ordonat sã toarne o statuie uriaºã de bronz, deºi artistul îi spusese cã nu se pricepe la turnat.

Au urmat doi ani de zbucium, de chinuri ºi de cazne nebãnuite. Abia avea vreme sã mãnînce. „Trãiesc în cea mai mare strîmtorare ºi nevoie. Nu sînt stãpînit decît de gîndul de a munci zi ºi noapte. E o muncã de uriaº“, scria fratelui sãu.

Raporturile dintre Papã ºi Michelangelo sînt de aºa naturã, încît mai degrabã s-ar crede cã marele potentat dorea sã-l chinuie.. Cu cît Michelangelo se supunea capriciilor, încercînd sã întreacã dorinþele Papei, cu atîta acesta nãscocea alte planuri, doar-doar va ajunge sã doboare uriaºul care dorea sã umileascã trufia forþei.

Papa i-a cerut sculptorului sã picteze Capela Sixtinã. Oricine îºi poate închipui starea sufleteascã a lui Michelangelo, care era pus la încercare ºi mai ales umilit de încrederea ºi dragostea arãtatã de Papã tînãrului ºi blîndului Rafael, care picta în acelaºi timp în încãperile papale.

A fost cel de al doilea concurs între titani. Printr-o muncã ce se poate asemãna cu sacrificiul unui erou, Buonarroti a început sã lucreze. „Uriaºa lucrare a început la 10 mai 1508. Ani întunecaþi, cei mai întunecaþi ºi cei mai sublimi din toatã viaþa lui. E legendarul Michelangelo, eroul Sixtinei, acela al cãrui chip este ºi trebuie sã rãmînã întipãrit în Istoria omenirii“.

Se închide între cei patru pereþi ai sãlii timp de 4 ani ºi lucreazã; nu dã voie nici Papei sã vadã ce picteazã. Acesta a ajuns sã-l loveascã odatã ºi cu bãþul, de mînie, cînd artistul i-a rãspuns: „voi termina, cînd voi putea“. În 1512, chinul ia sfîrºit. Schela este dãrîmatã, iar pereþii apar acoperiþi cu plãsmuirea unui suflet lãsat singurãtãþii atîta vreme ºi cu gîndul la concretizarea întregii vieþi a omenirii, de la Creaþie pînã la Judecata de Apoi. A creat o apoteozã a zbaterii sufletului omenesc, între forþa ºi adîncimea gîndirii.

Numele lui impune. Toþi care i-au urmat Papei Iulius al II-lea au vrut sã-l aibã în serviciul lor. Dupã o perioadã de relativã liniºte, cînd a sculptat singura statuie terminatã într-adevãr, Moise, sufletul sãu a reînceput sã fie zbuciumat. Se apucã de multe, dar duºmãniile îl împiedicarã sã isprãveascã ceva. A fost hãrþuit de moºtenitorii Papei Iulius al II-lea, cu care semnase un contract pentru realizarea mormîntului celui care l-a silit sã picteze Capela Sixtinã; era chinuit de familia Medici, care þinea ca membrii ei sã fie imortalizaþi în sculpturi nepieritoare. În aceastã perioadã, începe sã sculpteze mormintele familiei Medici, care au rãmas însã neisprãvite. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

propriu. Secolul fanariot în þãrile române înseamnã ºi împrumutul orei „a la turka“, adusã aici din Imperiul Otoman de cãtre greci. Acest timp se calcula þinînd cont de cele 5 rugãciuni zilnice ºi de rãsãritul ºi apusul soarelui. Curînd, peste ora turceascã se va suprapune timpul evropenesc sau nemþesc. Mãrturiile despre cutremurul din 1802 sînt un bun exerciþiu în acest sens. Relatãrile unor cronicari de ocazie ne dau informaþii interesante, care ne confirmã cã cei care trãiau în epoca aceea se raportau la cele douã moduri de mãsurare a timpului: „1802, octomvrie 14, la ciasu 7 turceºti, iar nemþãºti, la ciasu 12, s-au cutremurat pãmînto foarte tare, în zio preopodobnei Paraschiv(ei), care eu eramu la bîlciul Tîrgu-Jiului“... Nu cunoaºtem numele autorului acestor rînduri – se poate sã fie boier, tîrgoveþ ori cleric – dar rãmîne remarcabilã nevoia de exactitate, raportarea lui la toate timpurile epocii: cel al Bisericii (ziua sfintei Paraschieva), cel mirean (1802, 14 octombrie) ºi la orele turceºti ºi nemþãºti.

Referinþele la cutremurul din 1802, dar ºi la cutremurele din prima jumãtate a Secolului al XIXlea, ne mai aduc ºi alte date relevante pentru mãsurarea timpului: neconcordanþa dintre orele indicate ale desfãºurãrii acestora, semn cã nu era încã o procedurã unitarã localã de reglare a „orei exacte“, dar ºi posibilele diferenþe dintre localitãþi, acele ore locale pe care le-am descris în cazurile þãrilor occidentale. Cutremurul din 11 ianuarie 1838 se resimte, la moºia Rîmniceni din Vrancea, la ora 4 ceasuri fãrã un sfert, la Tîrgoviºte - la ora 4, la Schitul Lainici - la 3 ceasuri din noapte, la Piteºti, douã surse vorbesc despre ora 3 ºi, respectiv, ora 5;

la Iaºi, alt cutremur are loc, potrivit unui ceas, la ora 6, în vreme ce altul indicã ora 7. În Secolul al XIXlea se pare cã mãcar o parte a societãþii româneºti, cea mai dinamicã, este pregãtitã pentru modernizare, iar preocuparea pentru þinerea timpului exact este un semn al acesteia. Interesant este cã ºi primele romane ale literaturii româneºti: Manoil, Elena, ale lui Dimitrie Bolintineanu ºi Ciocoii vechi ºi noi, al lui Nicolae Filimon, conþin referiri la ceas, orologiu, minute. Autorii sînt nãscuþi la sfîrºitul epocii fanariote, în 1819, dar, la o primã verificare, Filimon se raporteazã în opera sa la „ciasurile turceºti“, secvenþele „orei exacte“ fiind doar în 10 locuri, pe cînd Bolintineanu, la ora europeanã. La el, secvenþele cu referire la ore ºi timp sînt în numãr de 29. Totul se explicã prin condiþia socialã iniþialã a acestora: Bolintineanu provine dintr-o familie mai avutã, cãlãtoreºte ºi studiazã, în tinereþe, în strãinãtate, pe cînd Filimon nu are aceleaºi ºanse. El rãmîne orfan de mic, învaþã în þarã dupã sistemul educativ fanariot ºi cãlãtoreºte în Occident la sfîrºitul vieþii.

Oricum, important este faptul cã, deºi educaþia, starea economicã iniþialã sînt diferite, ambii sînt prinºi în mrejele curentului favorabil modernizãrii.

Confraþii lor de la sfîrºitul secolului se vor raporta ºi mai mult la timp, pentru cã sînt contemporanii ascensiunii cãilor ferate în vechiul regat. Din 1869, cãile ferate au devenit o parte a peisajului cotidian românesc. Ele sînt cele care au contribuit, ca peste tot în lume, la apariþia orei unitare pe tot teritoriul naþional ºi a unui sistem de transmitere a orei exacte.

(va urma) DORIN STÃNESCU

Pag. a 20-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Maestre, ai plecat dintre noi mult prea devreme Repet ceea ce þi-am spus atunci cînd ai plecat dintre noi: ai fãcut-o prea devreme. Acest lucru îl spun prietenii, dar ºi neprietenii domniei tale, cei din urmã regretînd cã „le-ai luat obiectul muncii”! Deºi ne-am întîlnit rar (nu am fãcut parte din partidul pe care l-ai înfiinþat ºi pãstorit), am împãrtãºit multe dintre ideile pe care le-ai promovat ºi susþinut în ceea ce am întreprins. Am apreciat patriotismul de nenegociat pe care l-ai susþinut cu putere, pricepere, talent ºi vocaþie, patriotism considerat de cãtre detractorii pe care i-ai avut nu puþini – ca fiind exacerbat. Ai trecut prin vîrful creionului tot ce s-a publicat în „Romania Mare”, gazeta de suflet a domniei tale. M-a satisfãcut faptul cã ai dat bun de tipar cîtorva din puþinele mele scrieri, ceea ce dovedeºte compatibilitatea dintre multe lucruri gîndite de noi. Menþionez Scrisoarea Deschisã trimisã lui Traian Bãsescu în iulie 2010 – repet, iulie 2010 - prin care i-am recomandat apãsat, cu argumente irefutabile,

sã îºi „negocieze retragerea ºi sã o facã!”, precum ºi cea trimisã lui George Becali – pe care într-o perioadã l-ai ajutat, dar te-a uitat – în care am prezentat elemente practicate în SUA, favorabile punerii sale în libertate.

Nu închei înainte de a-þi spune cã merituoºii dumitale urmaºi au publicat Scrisoarea Deschisã trimisã lui Cãlin Popescu Tãriceanu, cãruia i-am reproºat lipsa de bãrbãþie în a aproba fãrã a fi „þinut de mînã“ adãpostirea dumitale pentru o zi în clãdirea Senatului înaintea plecãrii acolo sus, unde, þinînd seama de nestrãmutata credinþã în demiurg, cei care te apreciazã ºtiu cã te afli.

Te rog sã fii sigur cã în toate împrejurãrile unde o pot face nu omit sã vorbesc despre patriotismul luminat, dragostea de þarã, dragostea de semeni ºi de fiinþe, preocuparea permanentã ºi dezinteresatã pentru binele acestui popor atît de încercat de vreme ºi de vremuri ºi de tãria cu care te-ai opus tuturor celor care n-au dorit sã trãim pe aceste meleaguri unde, aºa cum frumos spuneai, noi sîntem dintotdeauna. Ne lipseºti, Maestre!

Dipl. ec. ªTEFAN D. POPA, Vicepreºedinte Liga Culturalã pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (fondatã în 1890) din 2005

Mi-e dor de Vadim!

De ce oare, mi-e aºa de dor de Vadim? Iatã cã a trecut un an de la moartea timpurie a Tribunului Vadim Tudor. Îmi menþin pãrerea cã fãrã Vadim scena politicã din România a devenit din ce în ce mai anostã: aceleaºi jocuri de putere, cu aceiaºi jucãtori (chiar dacã, între timp, au mai cosmetizat „echipele“), a cãror finalitate constã doar în dezbinarea ºi umilirea Poporului Român, jefuirea resurselor naþionale ºi afectarea integritãþii þãrii. În conjunctura politicã actualã, cu un guvern „tehnocrat“ ºi ineficient, o opoziþie care parcã nu ºtie cã e opoziþie ºi cu un preºedinte bine mobilat, dar fãrã iniþiativã ºi reacþie, ne lipseºte Vadim. Prin declaraþiile sale fulminante, crea derutã în rîndul politicienilor corupþi, stîrnea cutremure în procuraturã, justiþie ºi în viaþa socialpoliticã. Mã întreb: cum ar fi reacþionat Vadim, în varã, cînd poliþiºtii ºi jandarmii români au intervenit pentru a da jos steagul secuiesc arborat în Miercurea Ciuc de cãtre maghiari, precum ºi la celelalte evenimente antiromâneºti, de sorginte maghiarã. Cum ar fi reacþionat el zilele trecute, cînd ambasadorul american Hans Klemm s-a fotografiat, „din politeþe“, cum spune americanul, cu steagul secuiesc? Doar el cunoºtea aceastã problemã a politicii interne româneºti! Parteneriatul strategic SUA România încurajeazã, oare, ºi miºcãrile separatiste din Miercurea Ciuc? Dar cu vizele româneºti pentru SUA

Ea urcã din adînc, ca dintr-un crater topind în lavã fiece cuvînt cãldurã e, de stea, ºi Alma Mater ºi n-are seamãn pe acest pãmînt.

Oh, bocet e, ºi dans, ºi zeitate care îºi paºte turma între crini e geniul bun ce-n tîmpla þãrii bate ªi dacã astãzi luminaþi trãim. ºi inimile noastre-s fermecate cuvine-se, ºi ei, sã-i mulþumim.

CORNELIU VADIM TUDOR, (Text preluat din volumul „Poezii“, 1977)

capodopere. Pe vremea cînd trãia, ºi a trecut doar un an de atunci, ascultam cu mare bucurie tot ceea ce spunea, la emisiuni, pe vremea cînd era senator, sau îi urmãream discursurile. Era un erudit, ºtia sã se facã ascultat ºi tãia în carne vie orice trãdãtor. Asemenea lui era ºi Adrian cum rãmîne, dupã ce România numai cã nu s-a prostituat faþã de SUA? Mi-e foarte dor de charisma ºi atitudinea patriotic-revoluþionarã a lui Vadim! Urmãrim, în ultima perioadã, cum cei mai mari „aleºi“ ai poporului se perindã pe la DNA, cum puºcãriaºi ºi puºcãriabili participã la dezbateri publice, cum ies din închisori condiþionat infractorii ºi apoi fac chefuri, ca ºi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat, iar sabia lui Damocles n-ar fi deasupra capului lor. Aceºtia au averi sub sechestru, dar neconfiscate, ºi duc o viaþã de huzur. Ne întrebãm, cum mai au acces la banii furaþi?

La toate acestea, reacþiile mass-media ºi ale aºaziselor personalitãþi româneºti lipsesc aproape total. Iatã de ce mi-e foarte dor de Vadim! În ultimul an, de la plecarea lui Vadim, urmãrim sideraþi cum ne-a fost furatã þara, de cãtre strãini, în strînsã legãturã cu interlopi români, organizaþi în grupuri de interese economice ºi politice, la cel mai înalt nivel ºi, culmea, împreunã cu unii dintre reprezentanþii ºi ºefii celor mai importante instituþii vitale ale satului român, cu atribuþii de apãrare a intereselor naþionale. Cîtã dreptate a avut vizionarul Vadim! Ce fac Serviciile Secrete responsabile cu apãrarea interesului naþional, a securitãþii ºi integritãþii teritoriale ale României. Mi-e tare dor de el, pe bunã dreptate!

Sîntem în preajma alegerilor parlamentare, dupã un an economic catastrofal, gestionat de un guvern „tehnocrat“ ºi incapabil, impus ºi controlat de Bruxelles, acceptat, din pãcate, de toate partidele politice ºi care nu are legitimi-

tate politicã, rãspunderi de nici-un fel ºi nici respect pentru Poporul Român ºi þara noastrã. În mod logic, ne punem întrebarea: ce se întîmplã cu noi ºi ce s-ar fi întîmplat dacã Vadim trãia aceastã tragedie naþionalã? Ce ne-ar fi spus ºi cum ar fi acþionat el? Fãrã a avea talentul, previziunea ºi acuitatea minþii lui Vadim, putem numai sã ne imaginãm cã Tribunul i-ar fi spulberat pe toþi, în frunte cu ambasadorul american, ºi poate, în mod figurativ, i-ar fi spînzurat ºi dat pe rãzãtoare, cum ne spunea Arghezi. Cu siguranþã, Vadim ar fi pus în vîrful politicii româneºti idealul naþional al reîntregirii României ºi ar fi distrus definitiv actualele tendinþe de disoluþie a þãrii, de ignorare a Moldovei, teritoriu românesc, ºi de împãrþire a þãrii în trei regiuni, aºa cum ne informeazã unii politicieni despre acest plan diabolic. Oare cine l-a conceput ºi îl susþine?

Este lesne de înþeles!

Pentru a nu lungi prea mult acest moment, frumos ºi respectuos în sinea lui, pentru Vadim al nostru, concluzionãm cã dacã azi Tribunul lipseºte „puþin“, mergînd sã-L slujeascã cu credinþã pe Dumnezeu, cu modestele noastre posibilitãþi, noi ar trebui sã-i luãm locul, dar nu numai vociferînd ºi condamnînd, ci ºi acþionînd concret ºi eficient, aºa cum fãcea el, cu gîndul la Tribun ºi la Dumnezeul nostru. Ne e dor de Vadim ºi nimeni ºi nimic nu ne poate face sã nu strigãm, cu toatã fiinþa noastrã, „Ne e dor de tine, dragã Vadime!“.

Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL Preºedinte - Federaþia Societatea Civilã Româneascã

Încã o pozã de Istorie literarã: Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor. Aceºti doi corifei au plecat prea curînd dintre noi…

Mesaje de la iubitorii lui Corneliu Vadim Tudor * Un an maestre, un an atît de sãrac… Aþi fost sigurul motiv pentru care mai deschideam cutia de mizerii, numitã televizor. Dumnezeu sã te aºeze lîngã marile genii ale acestui neam, noi nu te uitãm! (Rareº Dospinescu) * Pe Corneliu Vadim Tudor l-am cunoscut, l-am respectat, l-am iubit, l-am ajutat ºi l-am susþinut pentru cã a avut cele mai multe calitãþi pe care un om le poate avea. Dupã plecarea sa, România a pierdut cel mai bun ºi cinstit politician, orator ºi patriot. Lupta sa permanentã cu tot rãul din aceastã þara l-a îmbolnãvit ºi i-a scurtat viaþa, cînd mai avea multe de fãcut pentru noi. În amintirea sa, eu am adoptat o cãþeluºã la care el þinea

Oricît am fi de buni sau rãi vreodatã oricît am fi de falºi sau de fireºti ne regãsim sfioºi cu toþii, iatã în templul limbii noastre româneºti.

Pãunescu. Pe ei nu-i egala nimeni în inteligenþã, patriotism, dragoste de neam ºi þarã. S-au opus cu însufleþire tuturor acelora care au distrus România, dar zbuciumul lor era de multe ori în zadar. Noi ne mîndream cu fabricile, combinatele, agricultura ºi tradiþiile poporului nostru. Acum, nu mai avem nimic! Am avut un conducãtor patriot, care n-a dat voie nimãnui sã ne calce în picioare.

Astãzi, þara este terfelitã de toate leprele interne ºi externe, mai rãu ca o cîrpã. Doamne, Dumnezeul nostru, învie-i pe eroii noºtri, care ºi-au dat viaþa pentru apãrarea Patriei: Tudor Vladimirescu, Horia, Cloºca ºi Criºan, ªtefan cel Mare ºi Sfînt, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Vlad Þepeº, Mareºalul Ion Antonescu, ºi atîþia alþii.

Scoalã-i din somnul cel de veci ca sã-i spînzure sau sã-i tragã în þeapã pe hoþi, pe mincinoºi, pe farisei. Învie-i, Doamne, pe patrioþii Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu, ca sã-i pãlmuiascã pe actualii trãdãtori. Deplîng trecerea în veºnicie a celor doi bravi patrioþi, Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu.

Dumnezeu sã-i odihneascã în pace ºi liniºte.

GHEORGHE ROBESCU, Timiºoara

Învie-i, Doamne, pe patrioþii Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu Þara Româneascã s-a bazat ºi s-a sprijinit pe doi piloni de susþinere: Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu. Aceºti doi bãrbaþi-eroi ºi iubitori de þarã au apãrat cu înverºunare glia strãmoºeascã, cu tot ce a avut: bogãþiile solulul, dar ºi ale subsolului. Ei au pus în slujba lor toatã inteligenþa ºi capacitatea de a-ºi apãra poporul, muncitorii, þãranii ºi eroii neamului. S-au luat la trîntã, s-au bãtut cu duºmanii înverºunaþi ai Patriei. Mie nu-mi lipsesc din casã revistele „România Mare“, „Flacãra lui Pãunescu“ ºi „Dacia Nemuritoare“. Citindu-le, îmi reamintesc ce am învãþat la Istorie, aflu lucruri noi despre cultura Poporului Român, descopãr tradiþiile, îmi reamintesc despre eroii neamului. Vã solicit sã retipãriþi tot ce a scris Corneliu Vadim Tudor, sã publicaþi toate discursurile lui. Este o mare cinste ºi reprezintã o mare bogãþie sã ai în casã, în bibliotecã, asemenea

ODÃ LIMBII ROMÂNE

foarte mult, pe nume Lupita Vadima. Mã rog la bunul Dumnezeu sã îl þinã alãturi în slujba sa. (Leonard Sîrbu, Agent-ªef principal de Poliþie) * L-am condus pe ultimul drum într-o zi de toamnã atît de frumoasã ºi de liniºtitã ca sufletul sãu bun, limpede ºi luminos... Fie-þi somnul lin, Corneliu Vadim Tudor! (Ioana Voicilã Dobre) * Zeii nu mor niciodatã! Numai cã tu, Vadime, ai schimbat scena, ai plecat printre cei buni. Aici, jos, pe pãmînt, prea mult te-ai luptat de unul singur ºi nimeni nu te-a auzit! Sînt mîndrã cã am fost contemporanã cu acest titan! Te iubim, Corneliu Vadim Tudor! (Mariana Tudor)

* ªi-a luat Biblia ºi Puºca ºi ºade de-a dreapta Tatãlui!

Ne-a lãsat singuri sã ne ducem Crucea, în faþa viforniþei.

Sã ne fie ruºine cã nu l-am apreciat cît timp a fost în viaþã!

Dumnezeu sã-l odihnescã-n pace! (Vasi Cristea) * Voi elogia memoria acestui Mare OM al dreptãþii ºi adevãrului la nesfîrºit! A plecat acolo unde spectacolul prostiei, al trãdãrii de neam ºi al rãutãþii omeneºti n-o sã-i mai sfîºie inima niciodatã! Acolo, cu spiritul sãu vulcanic, stã alãturi de marii noºtri patrioþi, de bravii noºtri oºteni morþi pe cîmpurile de luptã. Are, în mod sigur, un jilþ poleit cu aur în care stã alãturi de Eminescu ºi Adrian Pãunescu, de toþi cei care au suferit pentru România. Ne va veghea, rugîndu-se Atotputernicului pentru noi! (Lucian Savin)

Pag. a 21-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Centrul Naþional de Artã Tinerimea Românã a gãzduit o întîlnire In Memoriam Corneliu Vadim Tudor

NE-O ªTERGE LACRIMILE DUMNEZEU

Nu mã dezic de neamul românesc deºi m-am îndoit, ºi-am fost proscris, m-au bãtut fariseii ce-n tîrguri cerºesc m-au lovit prietenii cu sînge cîinesc uneori am fost singur, dar nu m-am dezis Se prãbuºeºte þara în prãpãstii globale se risipesc pãrinþii prin strãini copiii suferã de boli mereu mortale discursurile-s vorbe goale din hartã muºcã aliaþi haini E-o silã generalã ºi hoþii adînci îngroapã-n derizoriu destinul de creºtin condamnaþi sã cãrãm în lacrimã stînci încercãm s-apãrãm de nãpîrci ce-a mai rãmas din þarã la festin

Continuînd seria comemorãrilor la împlinirea unui an de la trecerea la cele veºnice a lui Corneliu Vadim Tudor, dl. Dragoº Dumitriu a avut o idee demnã de toatã stima. A dorit sã adune sub acelaºi acoperiº oameni de litere, jurnaliºti, persoane care l-au cunoscut pe Corneliu Vadim Tudor, în dorinþa de a rememora momente trãite de cei prezenþi. Ne-am adunat o mînã de oameni, prea puþini pentru un altfel de moment, dar dornici de a spune, fiecare în parte, cîte ceva legat de memoria lui. Amfitrionul, Dragoº Dumitriu, a avut susþinerea d-lui Voicu Enãchescu, director general al Centrului Naþional de Artã, fost dirijor al Corului de Camerã „Preludiu“, care a rãspuns prezent imediat auzind despre ce moment este vorba. Trebuie menþionat cã totul a fost pus la dispoziþia noastrã în mod gratuit, ceea ce ne aratã, o datã în plus, aprecierea de care sa bucurat Vadim. De altfel, dl. Voicu Enãchescu a fost unul dintre cei care a luat cuvîntul ºi a evocat cîteva momente trãite alãturi de Tribun. Alte douã persoane care au contribuit la reuºita acestei adunãri au fost Claudiu Barbãlatã ºi Vasile Lãcãtuºu. Dl. Dragoº Dumitriu a rostit cuvîntul de deschidere, dupã care i-a invitat pe cei prezenþi sã-ºi exprime opiniile legate de cel pe care îl comemoram. Prima care a luat cuvîntul a fost Lidia Vadim Tudor, care a mulþumim organizatorilor ºi celor prezenþi pentru cã s-au gîndit sã evoce memoria tatãlui sãu, avînd un discurs coerent ºi foarte la obiect. A urmat Mariu Marinescu, care a þinut sã pãstrãm un moment de reculegere în memoria celui dispãrut dintre noi, Corneliu Vadim Tudor, dupã care a rostit ºi domnia-sa un mic discurs. I s-a dat cuvîntul ºi lui Mihai Antonescu, jurnalist de profesie, care, în maniera personalã, a punctat cîteva aspecte care i s-au pãrut semnificative din experienþa avutã în întîlnirile cu Vadim. Nu trebuie sã-l uitãm pe Petre Rãcãnel,

preºedintele Federaþiei Societatea Civilã Româneascã, domnia-sa citind un material intitulat „Mi-e dor de Vadim“. A luat cuvîntul generalul Mircea Chelaru, recent întors de la Þebea, unde absenþa lui Vadim Tudor a fost resimþitã. Împreunã cu domnia-sa a fost la Þebea ºi Laurian Stãnchescu, care, de asemenea, a þinut sã rosteascã cîteva cuvinte în memoria Tribunului. A urmat Sorin Rotaru, bun prieten cu Vadim, care a fost alãturi de el chiar în sîmbãta de dinainte de data fatidicã în care preºedintele PRM a plecat la Ceruri. Cîteva cuvinte au rostit ºi Cristian Sandu, Emil Gavril Cãpâlnaº, Petricã Panã ºi Valentin Vasilescu. De imagine s-au ocupat cameramanul Jean Blagoi ºi tînãrul fiu al lui Mircea Chelaru, Iulian Cãtãlin Chelaru. Atmosfera a fost destinsã, cu inerentele mici discuþii în contradictoriu, dar în final constructive. Seara s-a încheiat cu promisiunea unei reîntîlniri, dar ºi cu niºte angajamente pe care le dorim duse la bun sfîrºit. Domnul general Mircea Chelaru ºi-a luat ca sarcinã sã se ocupe de fãurirea unui bust al poetului Corneliu Vadim Tudor, asemeni altora fãcute pentru Adrian Pãunescu, care ºi-au gãsit amplasarea în locuri cunoscute. Dl. Dragoº Dumitriu a încheiat întîlnirea spunînd cã de-acum încolo urmãtoarele asemenea evenimente vor fi mai dese, va avea grijã sã fie prezenþi cît mai mulþi oameni din sfera socialã, politicã ºi culturalã, ºi a decis ca numele acestui club sã fie Corneliu Vadim Tudor. Au fost prezenþi ºi membri ai Partidului România Mare, printre care ºi dl. preºedinte interimar Adrian Popescu. S-au servit dulciuri, sucuri, ºi un vin bun, toate întregind acest moment solemn.

Aºteptãm noi asemenea întîlniri, organizate ºi de alte persoane de bine, care doresc sã aducã un omagiu celui care a fost Corneliu Vadim Tudor. Mulþumim tuturor pentru participare.

Corneliu Vadim Tudor – cinste, altruism, patriotism

din exterior, sã ne vitregeascã traiul în þara noastrã. Ca ºi Crãiºorul Munþilor, Avram Iancu, fãcãtorul de Revoluþie de la 1848, Corneliu Vadim Tudor a nutrit pentru noi dorul de a ne vedea o naþie fericitã. Fie ca în fiecare an, în ziua de 14 septembrie, ziua în care am rãmas fãrã Corneliu Vadim Tudor, sã-i aducem un prinos de recunoºtinþã, oriunde ne-am afla, pentru dorul nutrit de a ne vedea o naþie fericitã ºi sã-i continuãm lupta pentru împlinirea acestui mãreþ ideal, cu bunãtate, cu milã, cu înþelepciune, cu bunãvoinþã, cu prestanþã, cu competenþã, cu sîrguinþã, cu prudenþã, cu impetuozitate, cu cinste, cu ardoare, cu altruism, cu optimism, cu patriotism...

COZIAN PETRU, membru fondator al PRM

Românie ºi tu, Mãria Ta, Popor Român, sub faldurile Tricolorului desfãºurat din hotarã în hotarã, aþi fost slujiþi de omul ºi creºtinul Corneliu Vadim Tudor cu bunãtate, milã, înþelepciune, bunãvoinþã, prestanþã, competenþã, sîrguinþã, prudenþã, impetuozitate, cinste, ardoare, altruism, optimism, patriotism... Corneliu Vadim Tudor nu se putea situa pe sine într-un timp ºi într-o istorie a umanitãþii - aºa cum am putut constata cu toþii urmãrindu-i faptele - decît dacã se afla într -o neobositã luptã cu tot ceea ce era venit, din interior sau

Nu vom avea statui în nici o garã în nici un loc secret, pe nici o stradã, ºi toatã infanteria stelarã ne va lovi c-o muzicã amarã, cã le-am deschis pustiul ca sã vadã De unde sîntem ºi de ce mai stãm pe-aceastã hartã ruptã pe la colþuri, de ce nu vrem sã abdicãm, de ce prin spinii nemiloºi cãlcãm, de ce ne sãvîrºim inima-n bolþuri Absurde sînt aceste lucruri pentru pigmeii încãlþaþi cu tocuri, ce nu aud tãcerile din muguri, n-au ochi sã vadã cã existã fluturi, bieþi saltimbanci cu ochii dupã trocuri Noi nu gîndim în palide cliºee ºi nu ne trece þara prin stomac, de-aþi mai avea prin sînge vreo idee, aþi semãna pe hartã orhidee ºi-aþi scoate dragostea supremã la atac Ne veþi gãsi, desigur, ºi pe noi, îmbrãþiºaþi de Nistru ºi de Tisa, n-am fost, nu sîntem, nu vom fi eroi am fost, se pare, uneori, ca voi dar þara-n braþe mie plînsu-mi-s-a De-atunci am tot cãzut din vis ºi mi-a fost greu din somn sã mã trezesc, un doctor de popoare mi-a prezis cã o sã fiu într-un final deschis o cruce pentru neamul românesc Mã veþi gãsi acolo, printre îngeri acelaºi revoltat plebeu, ºi-n ochii mei întotdeauna sinceri tu, Patrie abandonatã, sîngeri...

Ne-o ºterge lacrimile Dumnezeu.

ADI SFINTEª 14 septembrie 2016

Pag. a 22-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (44) Mã gîndesc la cu totul altã cugetare a lui Erasmus, care parcã izvorãºte din „Munci ºi Zile“ de Hesiod, ori din bucolicele poeþilor clasici latini: „Aº dori ca orice om sã poatã cînta pãrþi din Scripturã în timp ce-ºi arã pãmîntul“.

Mã trezesc din reverie unele ºtiri alarmante din Braºov: se pare cã în marele oraº de sub Tîmpa nu mai existã nici un aliment, noile autoritãþi au introdus raþiile încã de pe 8 ianuarie. Ce þi-e omul?!

Acum zice cã e mai bine cu raþiile. Atunci de ce-o mai fi trebuit sã moarã pãlmaºul ãla ca un cîine? În „România liberã“ citesc anunþul de deces al copilaºului unui oarecare ªtefan Niculescu-Maier. E vorba de unul dintre killerii actuali ai bestialului ziar, pe care tare crunt l-a mai bãtut Dumnezeu, luîndu-l la el pe acel înger nevinovat. Avertismentul e clar pentru toatã lumea, inclusiv pentru mine: cele mai dragi fiinþe ale existenþei noastre plãtesc pentru pãcatele noastre! Încep sã se „spele“ dosarele marilor borfaºi. Ajutat de P.M. Bãcanu ºi de procurorul general Gheorghe Robu, un oarecare Gigi Kent a ieºit imediat din puºcãrie, deºi la arestare i se gãsiserã 8 kg de aur, plus alte valori! Primesc un telefon ciudat de la Alexandru Dan Popescu - nepotul lui Gogu Rãdulescu, cel puþin aºa se prezenta peste tot - cum cã Eugen Barbu ºi Ion Dodu Bãlan ar fi trimis o scrisoare de scuze (?!) la „Europa liberã“. Mi se pare de domeniul absurdului. Poate numai dacã ar fi fost vorba de o scrisoare-capcanã, care în clipa deschiderii sã le arunce ºandramaua în aer. Ziarele de dimineaþã consemneazã demisia lui Dumitru Mazilu din toate funcþiile. Era ºi cazul. Televiziunea ni-l aratã pe Ion Iliescu în campanie electoralã la marea uzinã I.M.G.B., printre muncitori. Dacã e vineri, e ºi „Sãptãmîna“, normal. Deschid revista ºi ce-mi vãd ochii? „Nurnitul Corneliu Vadim Tudor nu a fost niciodatã angajatul defunctei reviste «Sãptãmîna»“. Vorba mamei, care era o doamnã, citise o bunã parte a marii literaturi universale: „Niºte jigodii!“. Pãi, dacã glorioasa publicaþie „Sãptãmîna“ e atît de defunctã, înseamnã cã Mircea Micu, Dan Claudiu Tãnãsescu ºi Ileana Lucaciu trãiesc dintr-un... cadavru!

27 IANUARIE 1990. Mã trezesc greu. Am limba încãrcatã, ca o ruginã de plumb. Cred cã de la vezicã. Anton Pann a cules o zicãtoare, veche de sute de ani: „Þãran de la þarã/ Cu limba amarã“. Trebuie sã mai dau jos cel puþin 20 kg. La 1,85 ai mei (atîta aveam în Armatã, cel puþin), am o greutate prea mare, 118 kg. Cam asta e drama tuturor acelora care au fãcut sporturi grele, de forþã - cîºtigã rapid în greutate. Cîte mii de tone de haltere am ridicat eu! De ce? Ca sã nu mi se mai vadã coastele probabil, asta era una dintre marile dorinþe ale vieþii mele, în copilãrie, cînd eram atît de slab, încît parcã nici n-aveam plãmîni, ci radiografiile lor. Ce-i drept, nici nu mîncam. N-aveam ce. Erau zile întregi cînd mã mulþumeam doar cu un ceai cu marmeladã, sau cu mere cu pîine, ba chiar ºi cu flori de salcîm, din curte. „N-are mama nimic de mîncare - ne zicea stîlpul casei - tata n-a cîºtigat azi nimic, nu ºtiu ce-o sã ne facem...“. (Mama îi spunea

La Biblioteca Sadoveanu are loc lansarea volumului „Omagiu“, semnat de Nicolae Ceauºescu. Corneliu Vadim Tudor ºi Eugen Barbu, dar ºi cunoscutul actor Florin Piersic au participat la acest eveniment, avînd datoria sã facã ºi recenzia cãrþii.

lui tata Tudorel, fãcînd diminutiv din numele de familie, iar tata îi zicea ei Jeni). Fiind cel mai mic, din 5 copii, purtam hainele ºi încãlþãmintea celorlalþi, în special ale surorilor. Pe la 10 ani, am vãzut „Hamlet“ la Cinema Noni (de fapt, cãpãtase numele Olga Bancic) din Calea 13 Septembrie. Pentru cã eram încãlþat cu niºte ghetuþe de pîslã, cu fermoar, ale unei surori, moina de afarã m-a fãcut leoarcã la picioare, aºa cã, în timpul filmului, mi-am scos încãlþãrile ude ºi le-am pus pe caloriferul sãlii de proiecþie, în timp ce pe pînza magicã se derula tragedia jucatã de Laurence Olivier. Cînd m-am fãcut ceva mai mãriºor, prin clasa a IX-a, a început tata sã mã ia cu el în Talcioc, duminica, sã-l feresc de Miliþie, fiindcã n-avea voie sã vîndã perechile de pantaloni pe care le croia ºi le cosea noapte de noapte, pînã în zori. El le vindea ieftin, 25 de lei perechea, dar n-avea autorizaþie ºi nu-l cunoºtea nimeni, nu-ºi putea permite sã ofere vreo „atenþie” vreunui miliþian sau administrator de piaþã. Dacã vindea de la 200 de lei în sus era bine, ne ajungea toatã sãptãmîna. Îmi dãdea ºi mie un pol, sã-mi iau cãrþi - atunci mi-am luat primul dicþionar latinromân, ca sã nu mai vorbesc de volumele din colecþia „Clasicii Literaturii Universale“, care costau 5 lei pe piaþã, dar în Talcioc puteau fi cumpãrate ºi cu 2 lei. „Nici o instituþie n-a fost pentru oameni o pacoste mai mare ca banii“ - scria Sofocle. Bani, bani ºi iar bani! N-am avut niciodatã bani. Bietul tata avea 650 de lei leafa, lucra la Cooperativa Sporul. Cum sã creºti 5 copii cu salariul ãsta?

Numai bunul Dumnezeu ºtie cum am supravieþuit, se mirau ºi vecinii noºtri. De ce scriu toate astea acum? Probabil ca sã nu plîng. Trebuie sã mã descarc, din cînd în cînd. Oare cum or fi trãit odraslele de ilegaliºti evrei, ruºi ºi þigani pe vremea cînd eu, copil de-o ºchioapã fiind, am visat o portocalã ºi m-am trezit cu mîinile întinse, uimit cã dispare ºi cã nu pot s-o mãnînc? Memorez bine scena, pentru cã în seara aceea mama ºi tata se duseserã sã vadã filmul creºtin „Jan Hus“, iar noi, copiii, rãmãseserãm singuri în odãiþa noastrã, la lumina lãmpii de gaz. Am avut mici traume de genul acesta, cu miile.

Ele mi-au provocat rãni în suflet, care nu se pot cicatriza decît o datã cu moartea. Chiar dacã în planul vieþii reale le-am uitat, toate umilinþele astea îmi apar în somn, cînd redevin ce-am fost ºi revãd fiecare piatrã din curtea casei pãrinteºti, fiecare smoc de iarbã, fiecare detaliu, cîinii buni pe care îi aveam, întîmplãri de acum 30-40 de ani care s-au întipãrit pe tabla de cearã a subconºtientului. Poate psihiatrii sã-mi explice de ce revãd toate aceste întîmplãri, în somn, cu o forþã ºi o acuitate mai mare decît le-am trãit pe viu. Ce Ilie Ilaºcu, cel care a fost închis în temniþele de la Tiraspol putere cosmicã are creierul omenesc, ºi a reuºit sã scape doar datoritã demersurilor fãcute cu cînd vom ºti ce-i cu organul acesta ºi de asiduitate de Corneliu Vadim Tudor, primeºte din partea ce naturã sînt undele pe care le emite?

Tribunului o distincþie specialã, semn al recunoºtinþei pentru Cu orfanii cred cã se petrece cam la lupta pe care acest brav român a dus-o cu autoritãþile fel. Experienþa copilãriei îi marcheazã pentru tot restul vieþii. Ce-i salveazã pe transnistrene.

unii copii sãraci sau pe orfani, care tot sãraci sînt ºi ei? Aº fi tentat sã spun Destinul. Dar, aºa ceva sunã vag. Fiindcã, de fapt, tot Destinul i-a adus în starea de dezmoºteniþi ai soartei. Cred cã adevãratul lor colac de salvare e Personalitatea. Da, da, Personalitatea Consideratã de Goethe drept bunul cel mai de preþ pe care l-a dãruit Dumnezeu muritorilor. Uitaþi-vã bine în jurul vostru: unde sînt premianþii clasei?, unde sînt bogãtaºii?, unde sînt progeniturile cu guleraºe scrobite, cu mame parfumate ºi elegante, pline de flori ºi cadouri, pentru învãþãtoare? Marile valori ale unei Þãri nu se recruteazã dintre eminenþii copilãriei, ci dintre aceia cu Personalitate. Mi-aº îngãdui un singur citat, deºi sînt conºtient cã ce e prea mult stricã: „Oamenii mari s-au nãscut în case mici“ - scria Nicolae Iorga. Îmi permit sã adaug modesta mea contribuþie: ba Cel mai mare dintre oameni nici mãcar nu S-a nãscut într-o casã, ci într-un grajd, numele Lui fiind acum ºi în vecii vecilor Isus Christos. Citatul din Iorga eu l-am scos la luminã, din noianul de cãrþi ale savantului, pentru a-l folosi într-un reportaj despre Ceauºescu, publicat în volumul „Idealuri“, în ianuarie 1983. Casa lui, din Scorniceºti, era mai mult un bordei. Cine zice cã Ceauºescu n-a fost un om mare al Statului Român este ori necinstit, ori imbecil. El a fost, deopotrivã, mare ºi în virtuþile, ºi în defectele sale.

A trecut 26 ianuarie 1990 ºi nu s-a întîmplat nimic. Ce-ar fi trebuit sã se întîmple? Nici acum nu se ºtie unde e îngropat. Niºte conspiratori plãtiþi de mai multe forþe strãine s-au folosit de revolta spontanã a populaþiei pentru a-1 lichida. Rãsfoind cartea de Istorie, vom vedea cã de pe la începutul Secolului al XVI-lea, dupã moartea lui ªtefan cel Mare, deci cam de o jumãtate de mileniu aproape, ca sã devii ºef de stat pe teritoriul României a trebuit sã te pui în slujba unei forþe strãine, sã fii

La 2 iunie 1997, s-a semnat Tratatul cu privire la relaþiile de bunã vecinãtate ºi cooperare dintre România si Ucraina. Un tratat al ruºinii, deoarece guvernanþii de la acea vreme au cedat Insula ªerpilor cu o uºurinþã de neimaginat. Partidul România Marea a avut o poziþie fermã împotriva acestui demers, dar totul a fost în zadar. Mitingurile de protest organizate de PRM ºi de Corneliu Vadim Tudor, care s-a aflat întotdeauna în primele rînduri ale manifestanþilor, au avut o amploare fãrã precedent. Mii de oameni au fost solidari acestor proteste, venind din toate colþurile þãrii pentru a apãra, ca o armatã, hotarele þãrii. acceptat de ea. Cine a ieºit din rînd - Ion Vodã cel Cumplit, Mihai Viteazul, Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Al.I. Cuza - a fost înlãturat fãrã milã.

Aºa ºi cu Ceauºescu. Care a fãcut marea greºealã de a-ºi îndepãrta propriul Popor. La fel cum, la alte dimensiuni, Tudor îºi îndepãrtase propria oaste, prin reprimãri ºi judecãþi sumare, cu o cruzime incredibilã, sãvîrºite de faimoasa „Gardã a Uciderii“, formatã din vreo 40 de sîrbi devotaþi lui, îmbrãcaþi în roºu ºi negru, care apãreau din pãmînt, din iarbã verde, ºi descãpãþînau, sau spînzurau un pandur pentru furtul unui miel... (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 23 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Am fost farul cãlãuzitor, pe o mare în permanentã furtunã (urmare din pag. 1) Eugen Barbu mi-a spus ceva care mi-a dat de gîndit: „Vadime, prevãd cã aceastã revistã va naºte un partid!“. ªi aºa s-a întîmplat, dupã numai 1 an. Dupã ºtiinþa mea, a fost întîiul, ºi singurul caz în care o publicaþie nãºtea un partid politic – pînã atunci, partidele fãceau publicaþii.

Fenomenul era de-a dreptul tulburãtor.

Lumea era însetatã de informaþii ºi de atitudini curajoase, fiindcã se sãturase de minciunile ºi tupeul aºa-ziºilor dizidenþi. Cu fiecare zi în care Ceauºescu putrezea în groapã, românii îl regretau. Astãzi, procentul celor care au nostalgia unei anumite siguranþe ºi echitãþi sociale este devastator. Istoria mi-a dat mie dreptate. Iatã de ce mã consider un învingãtor. Vorba lui George Bacovia, în poema „Cogito“: „Sînt fericit./ Mi-am îndeplinit toate profeþiile politice./ Frumos este cerul/ Senin sau mînios“.

Au murit atîþia prieteni ai mei ºi colaboratori ai „României Mari“ în aceºti 25 de ani! Mã gîndesc, cu duioºie, la Eugen Barbu, Mircea Muºat, Romulus Vulpescu, generalii Valeriu Buzea, Theodor Paraschiv ºi Ioan Alexandru

Munteanu, Ion Lãncrãnjan, Ioan Alexandru, Mihai Ungheanu, Mircea Micu, Sabin Bãlaºa, Constantin Piliuþã, Constantin Galeriu, ªtefan Iordache, Cella Delavrancea, Petre David, Viorel Sãlãgean, Fãnuº Neagu, Adrian Pãunescu, Ion Dolãnescu, Toma Nãstase, Edgar Papu, Marin Sorescu, Nicolae Paul Mihail, George Pruteanu, Ioan Marinescu, Paul Grigoriu, Aristide Buhoiu, Valentin Dinescu, Eugen Florescu, Gore Popescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, Ion Voicu, Iosif Conta, Ionel Budiºteanu, Iosif Constantin Drãgan, ªtefan Guºã, Iosif Socaciu, Dan Mutaºcu, Valentin Pãunescu, Leonida Lari, Nicolae Negoescu, Dan Cristian Popovici, Ioan Duþu ºi atîþia alþii.

Locurile lor, din pãcate, au rãmas goale. Mã bucur cã în paginile „României Mari“ au debutat tineri de talent, pe care i-am promovat: Vlad Hogea, Florian Bichir, Floriana Jucan, Bogdan Suceavã º.a. Timp de 19 ani am decernat Premiile „România Mare“ la sute de oameni de valoare. Apoi, criza financiarã ºi-a pus amprenta ºi nu ne-am mai putut permite. Aºa cum nu ne

DREPTATEA UMBLÃ CU CAPUL SPART (3) 3) Totodatã, acelaºi rechizitoriu reþine în mod revoltãtor numai o serie de chiþibuºuri, dar pierde pe drum (prin omisiune totalã) cea mai mare parte a afirmaþiilor din articolul meu: am afirmat cã Gh. Robu a fost sprijinit de P.M. Bãcanu, iar în schimb i-a blocat acestuia dosarul penal pe care l-a þinut în fiºetul personal; am fãcut referiri la implicarea lui Robu în evenimentele grave de la Tg. Mureº; am afirmat cã a fost sprijinit de Filimon Ardeleanu, pe care apoi l-a „muºcat”; acelaºi comportament reprobabil la avut ºi faþã de un alt procuror general, Bobocea, dar ºi faþã de Nicolae Popovici, în faþa cãruia, de asemenea, a fost servil timp îndelungat; am mai scris cã madam Robu s-a dus la tratament în Germania pe valutã grea, deºi existau (ºi mai existã!) atîþia eroi ai revoluþiei, care nu pot fi trataþi din lipsã de fonduri º.a.m.d. Nimic sau aproape nimic nu suflã rechizitoriul faþã de toate acestea! Rezumînd, se poate spune cam aºa: eu am afirmat 50 de chestiuni exacte ºi vreo 4 inexacte sau greu de dovedit; ei, bine, de astea se ocupã rechizitoriul lui Gh. Robu! Dacã aceasta e faza la care a ajuns justiþia românã la ora actualã, atunci ne-am lãmurit! Intrã omul la puºcãrie nevinovat ºi triumfã Mafia! În aceste condiþii, solicit cu fermitate RESTITUIREA CAUZEI LA PROCURATURÃ, pentru efectuarea unei anchete cinstite, nepartizane, fãrã imixtiunea abuzivã a lui Gh. Robu! Avem interes sã triumfe adevãrul? Atunci mai aºteptãm puþin, de ce ne grãbim? 4) La procesul de la Ploieºti, dl.

Robu a afirmat cã de teroriºti s-a ocupat direct primul sãu adjunct general-maior de justiþie Gh. Diaconescu, ºi cã de la demisia sa din înalta funcþie nu s-a mai finalizat nici un dosar al Revoluþiei, adicã procuratura a cam ars gazul de pomanã. În aceste condiþii, îl sfãtuim cu toatã condescendenþa pe noul procuror peneral - dl. Mihai Popa Cherecheanu, sã fie mai cu luare aminte cînd îl primeºte în birou la cafea ºi cînd îi împrumutã maºina oficialã a procuraturii, pentru cã, iatã, chiar lunea trecutã (24 iunie), dl. Robu îºi fãcea treaba prin oraº în luxoasa maºinã destinatã procurorului general!

E normal aºa ceva? Oare chiar nu s-a schimbat nimic în instituþia respectivã? ªi am vrea sã-l mai întrebãm ceva pe dl. Cherecheanu: cum anume îngãduie desfãºurarea acestei farse publice fãrã precedent, care sporeºte numãrul farselor ruºinoase de pînã acum, în vîltoarea cãrora mari patrioþi ca ªtefan Andrei, Ion Coman, Iulian Vlad ºi alþii sînt condamnaþi ca niºte criminali, iar ade-

vãraþii duºmani ai României se plimbã ca vodã prin lobodã, dau interviuri ºi practicã cea mai demenþialã vînzare de þarã din Istorie? Oare fruntaºii de azi ai justiþiei româneºti nu-ºi dau seama cã populaþia acestei þãri s-ar putea sã iasã din nou în stradã ºi sã-i ia la întrebãri chiar pe ei, direct, fãrã ocoliºuri: ce-aþi fãcut cu þara asta?

Cum aþi aplicat legile? De ce aþi lãsat statul fãrã aºii Serviciilor Secrete, ca sã devinã România iarmarocul spionilor? ªi am sã-l mai întreb ceva pe dl. Cherecheanu: ºtie domnia-sa cã în aceste zile a fost publicatã în presa noastrã cea mai bestialã instigare la omor împotriva preºedintelui þãrii?

Iatã textul de „Micã publicitate” apãrut în revista constãnþeanã „Contrast” (care în Bucureºti se vinde prin... Societatea comercialã a lui P.M. Bãcanu!) exact în zilele în care dl. Ion Iliescu se afla în vizitã în Delta Dunãrii: „Vînd puºcã cu lunetã, calibrul 7,62 mm pentru amatori de a intra în istorie. Aºtept provincia ºi oferte serioase. Da repede, sã nu plece din Deltã!“. În mod normal, Procuratura Generalã a oricãrei þãri se sesizeazã din oficiu pentru aºa ceva. La noi nu va fi cazul, pentru cã o însemnatã parte din forþe sînt concentrate împotriva mea, care l-am „ofensat“ pe un chefliu carierist! Bravos, naþiune!; 5) În procesul de la Ploieºti soþii Robu au minþit cu o seninãtate cuceritoare. Priviþi numai douã aspecte: au afirmat cã ei n-au cununat-o pe fiica colonelului Raþiu (fostul ºef al Direcþiei I a Securitãþii Statului), cã au fost numai invitaþi la nunta de la „Athénée Palace”; au susþinut cã meºterul Robu nu a bãut niciodatã în cîrciumile Scorniceºtilor, unde tot Raþiu i-a fãcut intrarea, ca fost ºef al Securitãtii pe judeþul Olt. Noi ºtim cã în orice þarã din lume mãrturia mincinoasã se pedepseºte cu asprime. De reþinut cã dl. colonel Raþiu a fost singurul ºef de Direcþie din Securitatea Statului care nu a fost închis dupã decembrie 1989 - aici a acþionat, cu siguranþã, ruda ºi amicul sãu Gh. Robu! 6) Violenþele comportamentale ale lui Robu sînt celebre în lumea justiþiei româneºti. Pe prima soþie o cãlca în picioare, pe un barman se pare cã l-a bãtut rãu de tot (la cãsãtoria unui procuror de la sectorul II), pe cînd era procuror la Strehaia a bãtut-o din gelozie pe d-ºoara Tuþica, fiica ºoferului unui secretar P.C.R. de la Turnu Severin º.a.m.d. Beþiile sînt, de asemenea, notorii. În tinereþe a adormit beat mort într-un cãmin de muncitori ºi era sã dea foc la toatã ºandramaua. La restaurantul „Moldova” din Bucureºti a bãut cîteva cisterne de vin, astfel încît se zice cã ajungea acasã - în 1990!

- cãrat în spate de ofiþerul M.Ap.N. care îi asigu-

putem permite sã organizãm o manifestare festivã, sau o recepþie. Nu demult, ca sã duc mai departe fenomenul „România Mare“, mi-am vîndut crucea de aur de la gît, dar ºi o serie de tablouri, icoane, documente istorice ºi cãrþi rare, din biblioteca mea. Meritã sacrificiul.

Acum, la Jubileul celor 25 de ani de existenþã a „României Mari“ vã rog sã faceþi un efort de imaginaþie: încercaþi sã vedeþi, cu ochii minþii, cum ar fi arãtat societatea româneascã dacã n-ar fi existat aceastã publicaþie. Era jale mare. Poate cã am fi intrat azi, în Transilvania, cu paºaport. A fost, ºi a rãmas, „România Mare“ acea tribunã de luptã cãtre care s-au îndreptat, cu speranþã, ochii a milioane de români, atît din þarã, cît ºi din Basarabia ºi Bucovina, dar ºi din diaspora. Privesc la „munþii“ colecþiei celor 25 de ani: încap într-un camion. Timp de aproape 1.300 de sãptãmîni, noi am dat ora exactã a societãþii româneºti. Am fost farul cãlãuzitor, pe o mare în permanentã furtunã.

Mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a dat putere sã þin sus drapelul deºteptãrii naþionale. Iar revista a fãcut ºi un pui: ziarul „Tricolorul“. Motto-ul pe care l-am pus pe frontispiciul „României Mari“, alãturi de Vulturul Cruciat Brâncovenesc, s-a împlinit, cu prisosinþã: „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!“. La Mulþi Ani, fata mea! ra protecþia. Despre corupþia lui, ce sã mai vorbim: acum vreo trei luni a venit în biroul meu dl.

Marian Giovlan, din jud. Argeº, care mi-a confirmat, de faþã cu dl. Dan Mirescu, cã în repetate rînduri Gh. Robu a luat ca mitã (în prezenþa lui) teancuri de zeci de mii de lei! ªi un astfel de personaj vrea sã mã bage pe mine la puºcãrie ºi sã interzicã revista „România Mare“. Din pãcate, unii n-au depus încã mãrturie, de teamã. Alþii, cei aidoma lui Robu, ne duºmãnesc ºi ne pun beþe în roate prin justiþie pentru cã ei se regãsesc integral în comportamentul deviant al lui Robu ºi a fost de-ajuns ca noi sã afumãm puþin gaura ºobolanilor, ca ei sã chiþãie ºi sã ne muºte pe la toate colþurile, pe motiv cã le-am curmat tihna opulentã ºi josniciile. Din fericire, mai existã destui slujitori cinstiþi ai justiþiei, care sper cã vor face luminã în aceastã junglã; 7) Coloratura politicã a procesului de la Ploieºti reiese din caracterul murdar al relatãrilor de presã: ca la un semn, toþi înapoiaþii mintal, toþi purtãtorii de caº la gurã ºi acnee juvenilã de la eternele gazete antinaþionale „România liberã”, „Scînteia tineretului”, „Caþavencu”, „Cuvîntul”, „Dreptatea” ºi „Expres-Magazin” au sãrit cu gura, au falsificat afirmaþiile mele ºi m-au prezentat ca pe un criminal de rãzboi. Brusc, i-a apucat pe toþi o înduioºãtoare dragoste faþã de soþii Robu, ba chiar un falsificator murdar ca acest Matica de la „Caþavencu” îºi trimitea bileþele cu madam Robu, în vãzul completului de judecatã! (trec peste afirmaþia acestui idiot sinistru cã eu m-aº fi dus apoi la... soþia primului-ministru, ca sã-i cerºesc bunãvoinþa - asemenea fraze de om nebun numai la cocina caþavencilor pot fi citite ºi zãu cã ne meritãm soarta, cã-i tolerãm!) Pentru plãcerea conversaþiei indirecte cu d-na Tãnþica Robu, am sã deschid aici o parantezã în care sã intre ºi dumneaei. Sincer sã fiu, dupã cîte auzisem cã a fãcut la viaþa ei, o credeam mai reuºitã. ªi în orice caz mai diplomatã, mai experimentatã. Din pãcate, ea a dat o reprezentaþie de zarzavagioaicã la Piaþa Matache, care se rãþoieºte la Mercurialul afiºat pe stîlp, trecînd de la ºmecherii ieftine la înduioºãri melodramatice, vezi Doamne, a fost atît de bolnavã încît numai în Germania se putea trata, cu 800 de mãrci, ºi numai cu paºaport diplomatic (?!), adicã un document din acela care te cam scuteºte de vamã ºi la plecare ºi la sosire, ce Dumnezeu, unii zic cã atunci s-au cam scos peste graniþã niºte valori remarcabile, de pe la confiscãri... (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 iulie 1991)

Pag. a 24-a – 23 septembrie 2016

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

Cãlcîiul lui Ahile

RECORD MONDIAL Existã o adevãratã modã a recordurilor, mai ales a celor mondiale. Pentru aceasta a ºi apãrut vestita carte a recordurilor mondiale – Guinness World Records - care þine evidenþa tuturor recordurilor mondiale ºi a condiþiilor în care acestea sînt stabilite.

Românii sînt destul de prezenþi în aceastã carte, poate mai mult decît alte naþiuni mai mari decît noi, tocmai pentru talentul cu care sîntem înzestraþi adesea, de la naturã, în foarte multe domenii.

Scepticilor, care nu cred în aceastã idee, le amintesc doar faptul cã, la concursurile de Inventicã, inventatorii români sînt mereu în frunte sau cã, la Olimpiadele elevilor, românii cuceresc medalii cu duiumul. Iertare pentru aceastã introducere lungã fãcutã cu prilejul tentativei de record mondial care a avut loc sãptãmîna trecutã, sîmbãta, 17 ºi duminica, 18 septembrie, în Parcul Herãstrãu din Capitalã, unde 4 tineri temerari s-au hotãrît sã realizeze un record mondial: sã joace padel timp de 24 ore, fãrã întrerupere.

Dar sã o luãm de la început. Pentru cei care nu au auzit de acest sport nou, padel este un fel de tenis, dar care se joacã pe un teren ceva mai mic decît cel clasic ºi care este înconjurat de o plasã metalicã, dublatã doar în fundul terenului, de un perete de sticlã, în care se poate lovi mingea. Cînd aceasta revine în teren poate fi, din nou, luatã de jucãtori. În acest fel, mingea, care este identicã cu cea de la tenisul clasic, dar mai puþin umflatã, este disputatã mai mult.

Jocul are loc între echipe de cîte doi jucãtori ºi este mult mai variat, mai dinamic ºi mai spectaculos decît tenisul clasic. S-a „nãscut“ în Mexic ºi s-a rãspîndit, rapid, în America ºi apoi în multe alte þãri. La noi, este mai puþin cunoscut ºi tocmai de aceea, cei 4 tineri curajoºi s-au pregãtit sã facã aceastã tentativã de record mondial. Dar, nu numai atît. Ei au urmãrit ºi un scop umanitar, dedicînd acest eveniment sportiv Organizaþiei „Salvaþi copiii“, cãreia i-au oferit banii strînºi prin mai multe procedee, dar ºi din licitaþii, în care jucãtori profesioniºti, cum ar fi

Horia Tecãu, Marius Copil, Andreea Mitu, Victor Hãnescu ºi alþii, au oferit tricouri ºi obiecte comemorative.

Condiþiile în care s-a atins acest record mondial au fost, dupã pãrerea noastrã, draconice: au jucat încontinuu, cu pauze ca la tenis, de cel mult 1 ½ ºi 2 minute.

Aceste pauze nu au fost depãºite nici cînd jucãtorii au fost la toaletã sau cînd au mîncat. Meciul a început sîmbãtã, la orele 13, ºi s-a terminat duminicã, la aceeaºi orã. Au fost spectatori care au stat pînã la orele 4 dimineaþa, iar duminicã, de la orele 7, au apãrut alþii, care i-au susþinut în continuare.

Eroul principal al acestei acþiuni a fost Adrian Vodislav, un tînãr de 25 ani, care a absolvit, în America, simultan, Facultatea de Finanþe ºi Facultatea de ªtiinþe Politice, iar, la Londra, a obþinut, în acest an, Masteratul în Politica Economicã Internaþionalã. Bun jucãtor de tenis, a jucat în echipa facultãþii din S.U.A., astfel diminuîndu-le pãrinþilor grija cheltuielilor pentru feciorul lor.

Adrian a avut aceastã idee. A discutat mult despre realizarea ei. Chiar ºi cu subsemnatul. Pe lîngã organizarea destul de anevoioasã, mi-am exprimat ºi neîncrederea cã vor rezista la un efort atît de mare, sugerîndu-i sã renunþe. N-a renunþat. ªi a reuºit, deºi cu cîteva zile înainte de competiþie nu dormise decît cîteva ore, datoritã grijilor privind organizarea, care voia sã fie perfectã. Au fost alãturi de el Clubul „Padel Mania“, precum ºi alþi iubitori de sport.

Primele cuvinte pe care mi le-a spus cînd m-a zãrit, la final, printre spectatori au fost: „Am reuºit, deºi dvs. nu credeaþi !“ M-am bucurat cã nu am avut dreptate. „Primele 12 ore de joc, a continuat Adrian, au trecut mai uºor. Dupã aceea, a început greul cînd îmi venea, chinuitor de tare, sã mã culc. Mai ales între 4 ºi 7 dimineaþa, fãrã spectatori. Dar, odatã cu rãsãritul soarelui, parcã s-a trezit ºi corpul meu“.

Iatã ºi ceilalþi 3 jucãtori, care nu sînt cu nimic mai prejos decît Adrian Vodislav, în privinþa efortului depus: Adrian Barbu, coechipier cu Vodislav, jucãtor profesionist de dublu. Echipa adversã a fost formatã din Gabriel Moraru, profesionist, jucãtor de Cupã Davis ºi Dan Lazãr, ºi el jucãtor profesionist.

SILVIU DUMITRESCU

Soarele, un portal pentru extratereºtri (2) Cum am ajuns sã fim atît de mulþi?

Dacã în anii de glorie ai împãratului Napoleon populaþia Planetei nu depãºea cu mult un miliard, cum a fost cu putinþã ca, doar un secol ºi jumãtate mai tîrziu, aceeaºi populaþie sã depãºeascã cifra de 6 miliarde de indivizi?! Cum a fost cu putinþã ca societatea umanã sã se înmulþeascã atît de mult, lucru pe care nu îl fãcuse în sute ºi mii de ani de istorie, în care, în lipsa tehnicii, oamenii socializau necontenit, apropierea dintre aceºtia fiind, pînã la dezvoltarea unor dispozitive de înaltã tehnologie, cu adevãrat propice formãrii de cupluri ºi familii, care sã ducã la înmulþire? Este un lucru recunoscut de cãtre specialiºtii în domeniu faptul cã oamenii, în ultimele decade, au fost tot mai puþin apropiaþi, prietenia, iubirea ºi familia devenind valori aproape absente din comunitãþile profund tehnologizate. Dacã aceste valori sînt atît de puþin reprezentate în societãþile umane ale ultimei jumãtãþi de secol, cel puþin, cum a fost posibil ca, în doar un secol, dacã scãdem ultimele douã decade, societatea umanã sã se înmulþeascã atît de mult?! Sã adãugãm la aceastã informaþie ºi faptul cã, tot în acest ultim secol, au fost raportate mii de apariþii de OZN-uri, întîlniri de gradul III, adicã întîlniri faþã în faþã cu umanoizi non-umani, reprezentanþi ai altor civilizaþii, despre care aflãm cã au ºi puterea de a se infiltra printre noi, fãrã ca sã îi putem deosebi de fiinþe cu înfãþiºare umanã.

Dacã aceste portaluri, de pe Soare, sînt reale, dacã prin ele se efectueazã, într-adevãr, cãlãtorii

intergalactice, de cãtre civilizaþii umanoide sau nu, dar total necunoscute omului obiºnuit, se contureazã tot mai profund ideea cã noi, civilizaþia umanã, am devenit, cel puþin în ultima sutã de ani, o civilizaþie invadatã, care nu îºi mai aparþine! Iar de aici, de la aceastã teorie, multe alte mistere, legate de evenimentele majore prin care a trecut umanitatea în Secolul XX, precum ºi de explozia inexplicabilã, cel puþin aparent, a tehnicii, devin mult mai uºor de desluºit.

Vin extratereºtrii!

La nivelul lunii martie anul curent, spre exemplu, s-a putut observa pe unele imagini captate prin satelit de pe suprafaþa Soarelui, cum, pe o mare arie a acestuia, s-a produs o anomalie incredibilã: pe o întindere de milioane de kilometri, s-a deschis ceva asemenea unei zone de acces, un portal. Ufologii sînt primii care au afirmat cã sînt portaluri pentru a permite cãlãtoria extratereºtrilor dintr-o galaxie în alta, iar cei de la NASA, care sînt adesea acuzaþi cã ascund adevãruri de orice gen, nu au avut nici o reacþie în urma acestor afirmaþii, nu au negat în iunie, acum douã luni, deci tot anul acesta, informaþia-bombã. Dar adevãrul urma sã vinã de la sonda specialã SOHO, care a trimis pe Pãmînt imagini foarte clare a ceea ce, la fel de clar, s-a putut evidenþia ca fiind o imensã flotã de obiecte extraterestre, care, ordonate, se deplasau, toate, cãtre Terra. (va urma) INGRID BACIU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Gastronomicã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Carne slabã, fãrã oase – Foarte vechi; 2) Grãsime obþinutã prin topire – Ana Aslan; 3) Constantin Tãnase – Puºi la murat ; 4) A trage brazde – A consuma alimente; 5) Capitala Austriei – Luat la mijloc! – În Mamaia! 6) Mîncare muratã – Cojocel; 7) Furnizoare de legume – Mic, dar se înfige; 8) Bun pentru acrit alimentele – Socotitor vechi; 9) Izvor de apã caldã – Dumneata; 10) Pusã la supe, ciorbe, ceai, cafea etc. – Dînsa – Fracþiune politicã; 11) Singular – Mîncare de origine animalã.

VERTICAL: 1) Carton gros – Puse la omletã, ochiuri; 2) Carne dintre coaste, de porc, vitã, oaie – Din apus! 3) Petece! – Atmosferã – Gaz de sondã; 4) Mur – Cîþiva; 5) Mîncãruri plãcut mirositoare – Barã de gimnasticã; 6) Poliþai turci – Numitã ºi cupru; 7) For mondial – Stofã din Rabat! 8) Într-un numãr oarecare – Plantã inferioarã de culoare verde; 9) Doi aºi! – Baltã mare – Repere! 10) Cere o repetiþie – Servit cu bere – Greul luptei; 11) Spuma de pe cafea – Zeamã din carne fiartã (pl.)

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „ IN MEMORIAM: OMAGIU MARELUI SCRIITOR ªI OM POLITIC“ ORIZONTAL: 1) ROMÂN – CAFEA; 2) TRIBUN – CLAN; 3) CORNELIU – I; 4) PACE – VADIM; 5) O – AVE – TUDOR; 6) LIRISM – LINA; 7) INDATORATI; 8) TE – TIMORATA; 9) ILA – CITITOR; 10) CARPATI – ERA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.