Romania mare, nr 1355

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

E-o vreme de stat sub pãmînt, la rãcoare E-o vreme de stat sub pãmînt, la rãcoare bînd vin din ulcele de lut frãgezit încep de acum mari explozii solare zãpezile veºnice-n munþi s-au topit E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouã în zbor se flambeazã cocorii ºi pier

ºi cei nenãscuþi tot se roagã sã plouã prelate încinse ne-apasã din cer Oh, Doamne, ºi umbra frunzarelor arde termitele verii înoatã-n mercur iar timpul se sparge în foc de petarde Tu vino cu mine, femeie, îþi jur te-oi face sã rîzi ºi sã nici n-ai habar de fantasticul hades ce spumegã-n jur!...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Carte Româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Ravagiile sifilisului politic (1) Cele mai importante momente din istoria fascinantã a Jocurilor Olimpice (1) Primele olimpiade Un vechi mit grecesc spune cã Zeus în persoanã a creat Jocurile Olimpice, pentru a-ºi celebra victoria asupra tatãlui sãu, Cronos. Dacã este sigur faptul cã Jocurile s-au þinut cu regularitate cu mult înainte de prima datã oficialã (776 î.Chr.), istoricul Pausanias (Secolul II d.Chr.) scrie cã, prin Secolul IX î.Chr., regele Iphitos este cel care ,,a organizat Jocurile în Cetatea Olympia ºi a reluat festivitãþile ºi jurãmîntul dupã o întrerupere a cãrei duratã nu se cunoaºte. La acea epocã, Grecia era bîntuitã de rãzboaie interne ºi de ciumã, iar Iphitos i-a cerut zeului, la Delfi, sã o elibereze de aceste nenorociri. Pythia a poruncit ca Iphtios în persoanã ºi elenii sã reinstaureze Jocurile Olympice”.

Tradiþia desfãºurãrii jocurilor la fiecare 4 ani avea sã dureze mai bine de un mileniu Jocurile Olimpice au fost organizate o datã la 4 ani, înainte de a fi abolite, în anul 394 d.Chr., de cãtre împãratul byzantinTeodosie, care le considera o moºtenire anacronicã a epocii pãgîne. Jocurile erau atît de importante, încît grecii le foloseau pentru a þine numãrãtoarea anilor. Desfãºurate în oraºul peloponez Olympia, într-un stadion ce putea gãzdui peste 40.000 de spectatori, jocurile erau, la origine, o sãrbãtoare religioasã dedicatã lui Zeus ºi, totodatã, o perioadã de repaus, permiþînd participarea la jocuri a tuturor popoarelor.

La început a existat o singurã probã – Stadionul - o cursã de aproape 200 m, atît cît era lungimea stadionului. În anul 776 î.Chr., învingãtorul a fost un anume Coreobus, un bucãtar venit din Elida. Drept recompensã, i s-a oferit doar o ramurã de mãr; mai tîrziu, campionii diverselor probe vor primi cîte o coroanã de laur sau de mãslin ºi importante sume de bani. (continuare în pag. 12)

Surse: Historia.ro ºi ,,Les 1001 jours qui ont changé le monde”

Sifilisul politic - iatã o sintagmã inexistentã pînã acum în istoria umanitãþii. Nu-i nimic, o lansãm ºi o brevetãm noi. Pentru cã ceea ce se petrece acum în România nu poate fi explicat în termeni normali, ci numai raportat la boalã. La o boalã pe cît de grea, pe atît de ruºinoasã. Din pãcate, o mare parte de vinã o are presa. Prin mijlocirea unor publicaþii aservite clar unor interese strãine, este difuzatã în atmosfera acestei þãri o gamã inepuizabilã de otrãvuri! Ce Hiroºima ºi Cernobîl? Ce Copºa Micã ºi Nãvodari? Toate exploziile nucleare ori sursele de poluare, mai mari sau mai mici, nu au infectat sufletele oamenilor aºa cum o face presa românã azi.

Se va spune cã ºi noi, „România Mare”, contribuim la aceastã stare cumplit de tensionatã. Nu avem ce rãspunde la o asemenea acuzaþie - vã vom trimite numai la colecþiile publicaþiilor, apãrute între 22 decembrie 1989 ºi 8 iunie 1990, interval de peste 6 luni în care noi nu am publicat un rînd în România, iar revista noastrã nu se nãscuse. Tot ghemul de probleme nevralgice, de injurii, calomnii, intrigi, minciuni ºi instigãri asasine se aflã acolo, intact. Adicã în „România liberã”, „Dreptatea”, „22”, „România literarã”, „Baricada”, „Expres” ºi încã vreo cîteva zeci de publicaþii imunde din provincie. Au uitat oare ce-au scris, cum au pus oamenii la zid. cum au izbit þara asta paºnicã cu un pumn în piept, pentru o intimidare totalã ºi definitivã? Dacã ei au uitat, noi n-am uitat. Faptul cã „România Mare” a apãrut în 8 iunie 1990 ºi, dupã cîteva sãptãmîni de bunã-cuviinþã din partea noastrã, am fost nevoiþi sã rãspundem valului de atacuri murdare - intrã în regulile jocului. Inamicii care ne-au vrut moartea ºi care au incitat lumea împotriva noastrã ºi a altor artiºti cred cã ºtiau la ce se pot aºtepta. Ei au început-o, ei ne-au provocat tot timpul. Oh, ºi de-ar fi fost numai atît, de-am fi avut de-a face numai cu chestiuni polemice, cu orgolii personale, sau cu adversitãþi care sã se limiteze doar la nivelul vorbelor! Numai cã aceastã parte agresivã a presei a atentat ºi atenteazã la valorile fundamentale ale Patriei, a publicat ºi publicã

materiale de o mare gravitate, unde se bagatelizeazã problema spinoasã a Ardealului, unde este atacatã Armata, unde sînt batjocorite, într-un fel sau altul, idealurile sacre de Independentã ºi Suveranitate! Ori aºa ceva nu poate fi tolerat la nesfîrºit.

Din pãcate, aici, în geamlîcul Balcanilor, presa a avut în mai multe rînduri un rol nefast. Am dinainte discursul rostit de Nicolae Iorga în sesiunea parlamentarã din vara anului 1920.

Ce zicea marele dascãl? Citiþi ºi vã cruciþi, seamãnã ca douã picãturi de apã: „Tocmai acum presa românã a contribuit esenþial sã înduºmãneascã oamenii, sã facã a se urî oameni care se duºmãneau ºi fãrã de aceasta, ºi nu mai trebuia sã vinã ºi presa ca sã toarne un pic de otravã pentru a face irespirabil aerul din viaþa noastrã politicã”. Totul e perfect valabil ºi acum, la mai bine de 70 de ani distanþã. Deºi acum e cu mult mai grav: dacã atunci de-abia se sãvîrºise înfãptuirea României Mari, acum nu numai cã nu avem încã hotarele întregi, dar unii vor sã le piardã ºi pe-astea! „Se risipeºte Þara”, zicea cronicarul. Dar oare se risipeºte cu adevãrat, este posibil aºa ceva? Cei mulþi ºi simpli, cei care fac istoria neamului de mii de ani, au fost întrebaþi ce pãrere au?

Dar, sã nu teoretizãm prea mult. Acest articol mi-a fost prilejuit de cîteva contribuþii de seamã ale unor „ziariºti” la degradarea ºi mai cumplitã a sãnãtãþii noastre civice, a imaginii României în lume. Voi începe cu o chestiune în aparenþã mãruntã. În publicaþia „Expres”, care aparþine în totalitate cuibului de vipere numit „Europa liberã”, un anume G. Pruteanu înjurã ca la ºatrã, de mai bine de un an, tot ce-i iese în cale. Pînã acum, nu l-am învrednicit nici mãcar cu o notiþã, e prea mic pentru lupta asta. N-a auzit de el nici mãcar nevastã-sa, aºa cã de ce sã aruncãm noi la porci mãrgãritarul vreunei vorbe de spirit?

De ce sã irosim noi o vorbã de duh pe care animalul sã o schimbe în duhoare? (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 14 iunie 1991)

NR. 1355 z ANUL XXVII z VINERI 12 AUGUST 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 125 august 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Cel mai prost program de Revelion De ce plîngea Þara cînd a plecat Regele? Carnetul de conducere al lui Leonardo da Vinci e la poliþistul cult Virgil Vochinã Doamna Chioamba ºi stalinistul Henri Wald Miss România sau aceleaºi 25 de gloabe Popa Þeavã PARTEA I A trecut ºi Revelionul! Televiziunea (singura instituþie care a profitat masiv de pe urma Revoluþiei) a realizat cel mai prost program din seculara sa existenþã de 35 de ani. A fost o veritabilã ruºine naþionalã, fãrã sare ºi piper ºi cu o ignorare totalã, timp de peste 5 ore, a celor cîtorva milioane de þãrani de pe cuprinsul þãrii. De asemenea, au lipsit marii noºtri actori, cei care ne-au þinut de urît în lungile nopþi ale regretatei dictaturi. În absenþa umorului ºi atmosferei sãrbãtoreºti, am fost agresaþi de o înjurãturã ordinarã, care, dupã gestul idiot al gãgãuþului Victor Rebengiuc, cel cu hîrtia igienicã, este cea mai mare mitocãnie produsã la televiziune întrun an. Vã amintiþi de actorul alcoolic Dumitru Furdui?

Cel care a devenit un mare dizident pentru cã, la un spectacol de teatru, a venit atît de beat încît a urinat, în batjocurã, pe spectatorii din primele rînduri? Ei, bine, acest nenorocit exhibiþionist, adus cu mari sacrificii dintr-un exil cerºetoresc, a înjurat din gros în noaptea de Revelion, într-un aºa-zis cuplet pe care ne mirãm cã Marin Traian l-a îngãduit: „Zii mersi cã nu eºti dupã grãtii/ Stai mai bine-n morþii mã-tii!” – zicea dipsomanul acesta cu figurã de om nebun, ºi vã rugãm, stimaþi cititori, sã ne iertaþi cã am reprodus acest gunoi lexical.

Ce facem, dragi parlamentari? Cît mai îngãduim televiziunii sã-ºi batã joc de acest popor? Emisiunea ungureascã ne iritã continuu, femei goale ºi gesturi triviale din abundenþã, unele partide batjocoresc ºi ele bunul simþ, redactorii televiziunii se bat pe ciolan în vãzul public ºi, colac peste pupãzã, acum mai auzim ºi în noaptea sãrbãtoreascã a Anului Nou cum se înjurã birjãreºte!

Desigur, vina principalã o poartã acest pedant închipuit, coborît parcã din „Preþioasele ridicole” de Molière, pe nume Rãzvan ºi Vidra Theodorescu. Recent, redactorii noºtri au fãcut o descoperire ieºitã din comun: istoricul cu pricina a fost un copil-minune, la 5 ani avea mintea de-acum. În mod concret, el fãcea mai multe lucruri în acelaºi timp: cînta din gurã, cînta din pian, juca Hora Unirii cu capu-n jos ºi se pieptãna cu prosopul. În preajma sãrbãtorilor de iarnã, familia Silvia ºi Cornel Dinu a înfiat un copil. Pe micuþ îl cheamã Cornelªtefan ºi a fost botezat, fireºte, de omul cu o inimã cît clopotul Patriarhiei, Fãnuº Neagu. Bravo, fraþilor, aþi fãcut o faptã creºtineascã. Bine ar fi dacã ºi alte familii fãrã copii s-ar gîndi sã-ºi aducã în cãmin fiinþe lipsite de dragoste ºi apãrare. Uite-i, de pildã, pe cei doi siamezi Dinu Giurescu ºi Lighean Vartachelian, foºti comuniºti înfocaþi, actualmente monarhiºti redutabili. Ei au declarat la tembelizor cã atunci cînd a plecat Mihai din þarã plîngeau toþi; plîngea poporul de mama focului, plîngeau morþii-n cimitir, plîngeau Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Nicolae Ceauºescu ºi comisarii sovietici, în fine, plîngeau curvele de la Crucea de Piatrã ºi curvele de la Yalta. Pãi, cred ºi eu cã plîngeau toþi: cînd au vãzut cu ce ieºise copchilul Miºu din þarã, cu cîte vagoane de bunãtãþi, cum sã nu bîzîie?! Zãrghitã ca o muiere care fuge de-acasã în noaptea nunþii, în papuci ºin pielea goalã (vorba lãutarilor), Doina Cornea-Juhasz se þine mereu de mitinguri. În preajma Anului Nou, pe un frig de crãpau pietrele de la remy, aceastã nevertebratã care va fi studiatã ca material didactic la ªcoala de

C A R I C A T U R I

hipoacuzici ºi-a adunat iarãºi ceata de prostovani ºi a mai tras o acþiune protestatarã la Cluj. Dupã cum s-a vãzut ºi pe micile ecrane, au fost mai mulþi poliþiºti decît demonstranþi. Fata tatii, ai intrat în gura noastrã, nu mai scapi aºa uºor: o sã-þi tragem cãciuliþa aia pe ochi ºi atîta o sã te gîdilãm, încît ai sã rîzi pînã o sã te cearã Puiu Cãlinescu de bãrbat! Extremiºtii unguri nu se lasã: Szücz Endre, Kallo Tamas ºi Apostol Janoº, cetãþeni maghiari, au fost prinºi la punctul de frontierã Vãrºand (Arad) pe cînd încercau sã introducã un mare numãr de cãrþi în limba aia a lor ca o sîrmã ghimpatã. Absolut toate tipãriturile erau ºovine ºi revizioniste, jignitoare la adresa Poporului Român, la loc de frunte fiind cunoscuta „Istorie a Ungariei de la 1686 la 1790”. Vãzînd cã le-a fost confiscatã otrava, cei trei contrabandiºti au refuzat sã mai intre în România. N-ar fi exclus ca o delegaþie a Uniunii Scriitorilor, condusã de Micea Dinescu, Radu Koloman Enescu, Nicolae ManolescuApolzan ºi alþi maghiaro-fili (sau româno-fobi, totuna) sã se ducã dupã ei, sã-i înduplece sã se întoarcã totuºi, pentru a izbãvi aceastã þarã. Dacã veþi întîlni pe strãzile Bucureºtilor un animal ciudat, cu ochii oblici, de rãþoi cãzut în excavator, cu un aer scremut, de pacient în care chirurgul ºi-a uitat foarfecele - sã ºtiþi cã nu poate fi altul decît Dumitru Modorcea, care ºi-a luat pseudonimul literar Grid. Individul a avut acum vreo 10 ani un straniu proces, fiind dat în judecatã de mai mulþi oameni pe care îi bãgase într-un aºa-zis roman de-al lui, plin de minciuni ºi calomnii. Gura tîrgului zice cã micuþul Grid a fost bumbãcit bine în mai multe rînduri, dar fiind incocoºeptibil nu i-a prea pãsat, a fost un bun încasator, ca Joe Frazier pe care din ce-l bãtea Cassius Clay din atît se fãcea mai deºtept. Acum, Motrocea ãsta s-a suit într-un borcan de miliþian, de unde observã tot, controleazã tot ºi îi scuipã în cap pe toþi cei pe care îi vede prin acele mici tãieturi de viezure pe care, într-un moment de optimism, îi numeºte ochi.

Concret, el scrie la „Baricada” ºi „Dreptatea” cele mai cretine articole din presa românã, înjurînd toatã cinematografia anterioarã revoluþiei, dar tãcînd mîlc cu privire la haosul ºi jaful care domnesc azi. Ultima mãgãrie a acestui þucãlar al lui Victor Edgar Cucui sa produs in „Dreptatea” ºi se referã la spectacolul „3 Havel”: „Pe cînd o premierã 3 Iliescu la Praga? Nui exclus ca preºedintele României sã dea o asemenea replicã omologului sãu cehoslovac, dat fiind cã talente are, iar documentarea n-ar fi o problemã, pentru cã ºi la noi cãcãnarii sînt de toate felurile ºi pe toate drumurile, sînt chiar la... !”. Adicã sînt chiar la Preºedinþie, vrea sã spunã Grid, aþi priceput, nu-i aºa?

Oricum, acesta e un nume de reþinut. Vi-l mai amintiþi pe Rudolf Pufulete, directorul Liceului nr. 33 din Bucureºti, cel care pentru o muiere unguroaicã a lãsat pe drumuri sute de copii de români? Nu ºtim ce educaþie face el ca dascãl, dar ºtim cã n-a fost capabil sã-ºi educe propria odraslã, coproducþia românomaghiarã Francisc Pufulete, în vîrstã de vreo 20 de ani. Acesta e angajat la secþia mecano-energeticã a Întreprinderii Optice Române, dar încaseazã salariul ºi primele de pomanã, nu l-au vãzut la faþã nici pontatoarele de serviciu. Motivul? Odrasla domnului director

aflat în graþiile U.D.M.R. practicã voleiul de performanþã la Asociaþia Sportivã I.O.R.... O figurã din ce în ce mai comicã face la televizor Virgil Vochinã, locotenent-colonel de poliþie. Între douã bujii ºi o frînã ruptã, pac! lanseazã un citat savant din Cicero, care dupã cum se ºtie a fost un mare automobilist, lua viraje prin Roma anticã mai ceva ca Niki Lauda. Între un rãnit catapultat în copaci ºi o oaie cãpiatã care a rãsturnat o maºinã Lãstun, bum! un citat ºi mai nãucitor, din Homer, Leonardo da Vinci, Shakespeare, Poincaré ºi alþi teoreticieni ai circulaþiei rutiere. Fundaþia Adrian Pãunescu anunþã apariþia celei de-a doua ediþii a volumului „Poezii cenzurate”, de Adrian Pãunescu.

Dupã epuizarea primelor 51.000 de exemplare, Combinatul Poligrafic Bucureºti înlesneºte drumul spre publicare a unui nou tiraj de 51.000 exemplare.

Sînt poezii scrise între 22 august 1968 ºi 22 decembrie 1989 ºi care nu ºi-au gãsit locul în cãrþile de pînã acum ale poetului. Cartea cuprinde ciclurile: „Sînt radical”, „Problema þãrãneascã”, „Nevoia de purificare”, „Comunicãri importante”, „Mãreaþa decãdere”, „Recurs la istorie”, „Ultima noapte pe Atlantida”, „Nedrepte vremi”. Volumul, care are aproape 800 de pagini, va putea fi gãsit în librãriile de stat, probabil în magazinele IDMS ºi la sediul editurii, Bucureºti, Strada Dionisie Lupu nr. 84. telefon 11.53.33, preþul unui exemplar, 160 lei. Vedeta televiziunii, Sanda Viºan, ºi-a pus un þucal în cap, o pelerinã mirobolantã pe umeri, ca stafia tatãlui lui Hamlet, ºi iar a dat buzna în casele noastre! Nu ne legãm de pronunþia ei infernalã - deºi destui cititori ne-au scris cã ar fi de dorit ca la televiziune sã nu aparã pe post redactori cu deficienþe de vorbire. Noi ne legãm de ifosele de fasole þucãrã pe care ºi le dã persoana asta cu sex incert, care din membrã foarte agitatoricã a Comitetului de Partid pe Televiziune (noiembrie 1989!) a devenit regalistã, elitistã, pleºuvistã ºi, în fond, profund reacþionarã. Pe scurt, parcã e mielul turbat al lui Aurel Baranga. Mai trist este cã Doamna Chioamba a realizat mai multe interviuri cu Pleºu, Liiceanu, Wald ºi alþi bãgãtori de seamã, din care am auzit o parascovenie mare, mai mare decît fundul sifonului din care ºi-a fãcut ochelari: cicã Librãria Eminescu din Bucureºti se va numi Librãria Humanitas! Avînd în vedere cã numele Eminescu nu poate fi înlocuit în România cu nimic, vã daþi seama ce geamuri sparte or sã fie la inaugurarea acelei filiale a Europei Libere. Tot mai triste ºi fãrã noroc sînt emisiunile televiziunii care ne prezintã aºa-zisele noastre Miss: de vreo 11 luni apar mereu pe diverse scene vreo 20-25 de fete dezbrãcãþele sãracele, þi-e mai mare mila cã li se face pielea gãinii. Impresia de compãtimire sporeºte în clipa în care le vezi cã umblã ca niºte gloabe împiedicate prin cadru, sforþîndu-se sã-ºi ridice puþin fundul ºi sã-ºi bombeze olecuþã pieptul, pentru a lua maul la niºte libidinoºi nenorociþi care le-au amãgit cã aºa vor da lovitura în viaþã. Barem sînt vreo cîteva (Violeta Tãnase, Claudia Niþã º.a.) care ºi-au scos parcã abonament la spectacole de-astea deochiate, doar-doar le-o vedea vreun prinþ, sã le scape de cratiþã sau de ºcoalã. Iar peste toatã adunãtura asta de ciolane în bikini troneazã în chip de frumuseþe absolutã o oaie de prin Piteºti, cu o cãpiþã de pãr cînepiu în cap, care nu se dezbracã în public (probabil numai în particular), dar împarte bezele ºi felicitãri de parcã ar fi Marilyn Monroe moartã de 30 de ani, sau Miss Univers din 1812. Acest post privilegiat e cu atît mai uimitor cu cît ea e cea mai vulgarã dintre toate ºi are o frunte de douã degete, de zici cãi ceafa, exact ca P.M. Bãcanu. Îmbrãcaþi-vã la loc, fetelor, cã vã furã bagabonþii hainele ca-n „Amintirile” lui Ion Creangã, frumuseþea, atîta cîtã e, trece ca Orient-Expresul prin Gara Ciulniþa, acum bate pensia la uºã, ºi n-aveþi nici o meserie... (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 18 ianuarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Þiganu-i þigan ºi pe Litoral Care este vîrsta realã a lui Iohannis? Retragerea în regatul cerului a Principesei Ana Halep se mãritã cu nepotul Þînþarului De ce fac românii tîngîtitã Homo Sovieticus Bulangius Vântu stîrneºte o furtunã Þîþichu Zvîrcolirile Elenei Udrea Educaþia - pe culmile disperãrii Niºte turiºti bronzaþi de la Mama Naturã s-au simþit la Mamaia ca acasã, la cort. În prima zi au tãiat un porc, iar pe la jumãtatea sejurului au fãcut ºi un berbecuþ la proþap. Nu foamea istoricã i-a împins în luptã, cît dorinþa de a le face în ciudã celorlalþi turiºti de pe plajã, bronzaþi doar de la soarele toropitor. Cine a zis cã þiganu-i þigan ºi pe Litoral fie a fost filosof, fie i-a fost foame. În ciuda aparenþelor, scaunele din Parlamentul României nu fac parte din recuzita piesei lui Eugen Ionescu, ci sînt model turcesc, implementat de Adrian Erdogan Nãstase, care le luase din bazarul de la Stambul, la pachet cu modelul otoman de democraþie. Tronul fostului preºedinte al Camerei Derutaþilor era comandã specialã, cu un þumburuº asamblat sub catifeaua albastrã. Trovanþii de la Rîmnicu Vîlcea, despre care unii mai iniþiaþi în prostologie ºi futurulogie susþin, cu argumente irefutabile, cã sînt mãrturii extraterestre, cresc cu viteza lui Adrian Copilul Minune: 4-5 centimetri la 1.000 de ani. E o performanþã, totuºi, þinînd cont cã e vorba de niºte pietroaie ca Iohannis. Vã daþi seama cîþi ani are Klaus Werner dacã e atît de înalt?! Cîþi Adrian Copilul Minune, model sãsesc, locuiesc în el! Ce baftã pe noi sã avem la Cotroceni nu un bolovan, ci o piatrã vie! ,,Trãim într-o lume anapoda.

Automobilul a devenit o necesitate, iar mersul pe jos, un lux” (Radu Beligan). Iar hoþii au devenit politicieni. Singura soluþie viabilã pentru oprirea lui Erdogan în tentativa sa de a restaura principiile de organizare ºi funcþionare ale Imperiului Otoman este ca un moldovean cu tupeu sã rãscoleascã prin cramele de la Cotnari ºi sã-l trezeascã pe ªtefan cel Mare... Zice-se cã 0,0004% dintre cei peste 1,5 miliarde de musulmani de pe Glob au comis atentate.

Se putea ºi mai rãu, dar ce-ar fi sã nu mai comitã nici unul? Vã daþi seama cîte virgine de la Crucea de Piatrã ºi-ar aºtepta zadarnic ursiþii, cu centurile de castitate nedetonate?! Sîntem pe primul loc din Europa la toalete amplasate în fundul curþii. Peste 33% dintre români merg în marº forþat, sau în pasul piticului, dupã caz, spre acel colþ de rai unde nu-i nici bucurie, dar nici cine ºtie ce întristare, numit, în tãbliþele nescrise de la Tãrtãria, Casa Poporului (Palatul Parlamentului, pe stil nou). Ion Þiriac a achiziþionat de la niºte ,,rumâni” de prin partea locului cîteva sute de pokemoni ºi i-a eliberat în þarcul de la Balc, sã se înmulþeascã. Din cîte se pare, ãsta-i viitorul, mistreþii cu colþi de argint e relicve ale trecutului. Cristian Bouleanu loveºte din nou.

Tot un chelner. De data asta l-a pus la podea, cu un pahar bine þintit în creºtetul capului. Cu tot respectul pentru chelnerii care nu pun apã în vin, dar trebuia sã li se înfunde la un moment dat. Prea ºi-o luaserã în cap, prea-l mototoleau pe unde-l prindeau, prea-l miºtocãreau cînd îl vedeau cu nepoþica (pardon, iubita) de mînã...Vedeþi, mãi bãieþi, ulciorul, chiar cu picior, nu merge de multe ori la apã, mai ales cînd liberalii sînt însetaþi. Principesa Ana, soþia regelui Mihai, s-a retras în regatul cerului pe 1 august, la vîrsta de 92 de ani. Dacã în viaþa pãmînteanã n-a avut prilejul sã poarte coroana României, poate a nimerit într-o lume mai bunã. Dumnezeu s-o primeascã aºa cum se cuvine! Principesa Anne-AntoinetteFrançoise-Charlotte-Zita-Marguerite de BourbonParma a fost o mare figurã. A practicat ciclismul, scrima, pescuitul, a pictat, a lucrat ca vînzãtoare la Bloomingdale's, a participat activ la cel de-al II-lea rãzboi mondial (în Africa ºi pe frontul german), a lucrat mobilier, a fãcut-o pe ajutorul de mecanic pentru Mihai (care, în semn de preþuire ºi respect, ia dãruit douã jeepuri sã se dea huþa cu cele 5 fete), a detestat moda, l-a suportat pe Motanul Încãlþat, cãruia i se spune Principele Radu. Un singur lucru n-a fãcut: n-a fost regina României! Dar asta nu din vina ei. I-ar fi plãcut, sãraca. A fost, totuºi, cea mai longevivã soþie de fost conducãtor român, fiind cãsãtoritã cu Mihai Întîiul ºi Ultimul timp de 68 de ani. Nu a fost decoratã de Statul Român, deºi acum toþi ºmecherii se dau în bãrci sã-ºi exprime regretul faþã de dispariþia acestei tanti cu sînge amestecat,

cãreia i-ar fi plãcut atît de mult sã fie româncã. Cel mai tupeist a fost, ca de obicei, Homo Sovieticus Bulangius, acel individ dubios care le-a prelungit exilul cu 7 ani, deºi nu reprezentau nici un pericol pentru putere întrucît, ºi dupã 1989, România a rãmas (tot) comunistã. Un comunism cu faþã inumanã, dupã chipul ºi asemãnarea sîngerosului Iliescu. Dar pe acest borfaº nu-l miºcã nimic, dã vina pe istorie, pe vremuri, ºi se simte curat ca un prunc.

Aºa cã, principeso, dacã vine pe la catafalc (e în stare, puºlamaua!) ºi vrea sã-þi pupe mîna, cum a învãþat el pe la întrunirile cu tovarãºele actriþe de la teatrul din Timiºoara, muºcã-l de nas! ªi bagã-i sceptrul regal în organul gîndirii! Continuã prigoana împotriva oamenilor de ºtiinþã. Lui Victor Viorel Ponta i-a fost retras titlul de doctor. Cine-i va mai scrie reþete lui Dacian Cioloº? Cine-i va mai face injecþii Alinei Gorghiu-Dej? Uite-aºa se adînceºte criza de doctori! ªi ne mai mirãm cã sãnãtatea naþiunii e în colaps! Mihai Bujor-Sion (62 de ani), ,,fiul adoptiv” al lui Iliescu, se dãdea în bãrci pe la Mamaia (normal!) cu o junã buzoiancã de nici 27 de aniºori. E ca ºi cum Iliescu s-ar fi plimbat prin apartamentul prezidenþial cu o blondinã de genul Corina Creþu, ca sã crape de ciudã Colin Powell.

Pãi, se poate, mãi, tovarãºi, sã întinaþi nobilele idealuri ale comunismului?! Pînã la urmã copilul nui vinovat, a fãcut ce-a vãzut la ãl bãtrîn. La RînjilãVodã. Se zice cã se mãritã Simona Halep cu fiul lui Teia Sponte, neporc de-al lui Becali, a cãrui poreclã e...Þînþarul. Mai bine se mãrita direct cu virusul Zika, pe care-l transmit tot rudele din partea prezumtivului soþ. Culmea e cã ºtirea a eclipsat-o pe cea cu decesul principesei Ana. Vorba cîntecului: unul naºte, altul moare... Cã tot veni vorba... La Florianopolis, în Brazilia, printre þînþarii îmbîcsiþi de virusul Zika, Irina Begu (cîºtigãtoare) ºi Ana Bogdan (semifinalistã) au fãcut spectacol la turneul de tenis. Irina va rãmîne ºi la Olimpiadã, ca sã fie masa bogatã. În schimb, milionara Halep trateazã cu sictir þara în care foarte mulþi proºti o idolatrizeazã.

Românul nu are capacitatea de a discerne adevãrul de minciunã, rãul de bine. Se îmbatã cu apã rece ºi pe urmã face scandal cã are tîngîtitã. E manipulabil ºi-i place asta. Se lasã uºor sedus, fiindcã e foarte superficial. Nu merge niciodatã la esenþe, e guraliv ºi impredictibil. Iar dacã se ridicã vreunul mai deºtept, care încearcã sã-i deschidã ochii, îl face nebun, îl alungã cu pietre ºi cu urãri de bine pentru mama lui.Vã întrebaþi, poate, ce legãturã existã între sportivele enumerate mai sus ºi ceea ce am spus despre Poporul Român?! Existã una, dar nu v-o mai explic, cã sînteþi superficiali. Simona Halep a fost desemnatã tenismena lunii iulie pe mapamondul lumii. Pãcat cã aceastã paparudã talentatã are, în locul inimii, un portofel. Aþi vãzut ce bine seamãnã cu omul de tinichea? ªtiaþi cã în Brazilia este iarnã ºi cã iarna nu sînt þînþari, chiar dacã temperaturile frecvente sînt de peste 20 de grade? ªi atunci cum rãmîne cu spaima Simonei Halep faþã de virusul Zika?! Mãi, copii ai durerii, eu v-am spus de la început cã bidineaua cu coadã de rachetã este o prefãcutã, dar v-aþi supãrat pe mine, mi-aþi fãcut diverse urãri care mai de care mai interesante. Eu nu vroiam decît ca talentata sportivã sã fie un model pentru ceilalþi români, în aceste vremuri în care reperele lipsesc. Nu vroiam decît sã-ºi reprezinte þara care, paradoxal, o iubeºte. Nu vroiam decît sã dea înapoi un pic din dragostea pe care oamenii i-o oferã necondiþionat. Putea sã ºi piardã, ca la Londra, dar arãta cã respectã valorile româneºti. Atît. Iar tolomacii care-i justificã decizia ºi-i încurajeazã individualismul feroce sînt fie niºte naivi incurabili, fie niºte jeguri cãrora nu le pasã de România. De þara noastrã, mãi, proºtilor... În cazul în care Moliceanu va fi reþinut ceva mai mult cu tricicleta la semaforul DNA, va prelua ºefia ALDE domnul doctor veterinar Ponta? Cã tot are o groazã de timp liber. Încã. Întrebam ºi eu, nu dau cu parul, deºi n-ar fi o idee rea. ,,Nu întotdeauna ce este bine pentru þara ta este bine ºi pentru umanitate”. Nu,

nu este un citat din Adolf Hitler, ci din Vasile Dâncu. ,,Statul de drept nu poate fi nici apodictic, nici dogmatic”, a gãvãrit, în 5 limbi de circulaþie internaþionalã, plus limba de ºarpe, fiul lui Valter Neulander, preþiosul ridicol care a implementat noul limbaj de lemn dupã 1989. Nu vã mai amintim de afirmaþia lui cã industria e ,,un morman de fiare vechi”, care a dat startul distrugerii economiei româneºti, cã ni se urcã sîngele la organul gîndirii (da, noi posedãm aºa ceva, ºi îl þinem pe trunchi, nu sub trunchi) ºi iniþiem o petiþie online cu scopul profund creºtinesc ca sã fie tãiat împrejur încã o datã, deoarece, cu precedenta ocazie, tovarãºul Stalin i-a retezat doar o parte din gît. Presa de calitate (asta da, glumã!) se ambaleazã ºi povesteºte cum dicta S.O. Vântu Guvernului Tãriceanu soluþii la problemele personale. Îl costa ceva parale, dar nu le lua de la el, ci tot de la proºtii care o fac pe deºtepþii. Mãi, copii ai durerii, voi ori sînteþi somnambuli, ori vã prefaceþi! Pãi nu aºa merg treburile în România de 26 de ani? Politicienii sînt doar marionete odioase în mîinile pãpuºarilor îmbogãþiþi din pradã de rãzboi. Uitaþi-vã numai la actualul Parlament, citiþi niºte poveºti nemuritoare date publicitãþii de DNA, ºi lãmuriþi-vã odatã pentru totdeauna. Cã de deºteptat, nu cred... Din Beciul Porcesc, Vântu se strãduieºte sã stîrneascã o furtunã prin instituþiile statului pe care le-a pãtruns pînã la orgasm. ªi, din cîte se vede de pe Muntele Gãina, ºi ele pe el. Dar mai mult pe la spate, uitînd rolul pe care l-ar fi avut în niºte afaceri legate de rãzboiul din Serbia, ori despre distracþiile din aºa-zisa Republicã Moldova. Da, vorba aia, cine limbã lungã are va sãpa mulþi ani la sare. Iar acolo, la ocnã, va învãþa ºi C.P. Moliceanu cum este sã fii al doilea om în stat, adicã mireasã. Cã mire a tot fost. ªi, totuºi, e pãcat de Vântu, fiindcã, vorba Poetului Mãscãrici, care a pãpat sute de mii de euro de la Hoþul Hoþilor, este un fin literat. Aºa este, cãlãtoria prin literaturã a începuto înainte de 1989, într-o patiserie, unde i se spunea, pentru talentul înnãscut de a sustrage fãina, Hoþul Pateurilor. A aprofundat lecturile la Biblioteca Academiei de Dansuri din Buric ºi Bune Maniere, unde bãieþii cu ochii albaºtri în dungi înfiinþaserã un cerc de scriitori cu auzul fin. Aceiaºi bãieþi i-au desenat traseul profesional ºi dupã 1989, dar, la un moment dat, Vântu s-a crezut un fin literat, capabil sã meargã pe picioarele sale. Iluzie opticã. Steaua a picat cu Manchester City în play-off-ul Ligii Campionilor. A cam belit belerenghiul, ca sã ne exprimãm academic, cã e ºi copii (M.M. Stoica, Gigi Becali, H. Duckadam...) prin preajma echipei. De ce? Pentru cã, la clubul ,,cetãþenilor”, femeia de serviciu e mai bine plãtitã decît Nicuºor Stanciu, starul în devenire al Stelei. Pentru cã nemernicii au distrus sistemul de irigaþii pus la punct de Ceauºescu, pãmîntul þãrii plînge de sete... Lumea rea a raportat-o pe Oana Lis la Facebook pentru nuditate, deºi în pozele de la mare, postate pe perete, încã avea textilele peste zonele crepusculare. Aºa crede ea, mititica, în realitate a fost pîrîtã întrucît era însoþitã de un pokemon bãtrîn (Þîþichu ) pe care n-a reuºit sã-l vîneze nici o altã virginã de prin bordelurile care-ºi zic televiziuni. Preafericita Elena Udrea oscileazã între meditaþie, vibraþie ºi curã de slãbire. Iar presa de sub bikini îi înregistreazã toate zvîrcolirile acestei martire a luptei pentru pace între douã dobitoace, care, deºi Cocoº a cîntat de trei ori, nu s-a lepãdat de Satana. Asta da credinþã pe invers! ªi mãcar dacã ar fi meritat efortul, dacã satrapul ar fi arãtat a om...

Pentru cã la Curtea de Argeº nu se organizeazã lupte de cocoºi, Irina, cea de-a treia fiicã a regelui Mihai, nu va participa la funeraliile mamei sale.

Dl. Porcea divorþeazã ºi de Alina Vidican ºi se va recãsãtori cu Femeia Gonflabilã, cã are lapte-n þîþe ºi frunze de pelinel în buze. Sistemul de educaþie românesc este traumatizant. ªi pentru elevi, ºi pentru profesori. Elevii trãiesc cu spaima examenelor nesfîrºite, de multe ori neconcludente, sau chiar inutile, iar profesorii sînt cocoºaþi de birocraþie, prost plãtiþi, dezamãgiþi de nerecunoaºterea importanþei sociale a profesiei lor. Educaþia este oglinda acestei societãþi mizere. Copiii, care stau ºi 7 ore la ºcoalã, sînt nefericiþi, iar profesorii, marginalizaþi ºi umiliþi, sînt pe culmile disperãrii. Dar le ºi place, altminteri ar încerca sã schimbe lumea ºi nu i-ar mai vota la nesfîrºit exact pe aceia care i-au adus la stadiul de rîme. Problema democraþiei este cã orice idiot poate sã ajungã în fruntea bucatelor. Iar cei mai mulþi dintre români îndrãgesc idioþii... Ultima orã. Toate rachetistele din Top 10 participã la Olimpiada de la Rio, cu excepþia Azarenkãi, care este însãrcinatã, ºi a Simonei Halep, care n-are caracter...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

„Autismul în ani: Reflexii“

C

onsiderãm cã este de datoria noastrã sã nu fim nepãsãtori faþã de omul aflat în suferinþã ºi sã nu rãspundem la suferinþã cu sfidare. Ceea ce spunem noi aici nu þine de domeniul fantasticului ºi nici de cel al poveºtilor televizate, ci trebuie sã þinã de sufletul ficãruia dintre noi, de cultura noastrã creºtinã, angrenîndu-ne în viaþa realã. Din pãcate, indiferenþa unora faþã de alþii a atins cote alarmante... Sfidarea...

Ura... nepãsarea faþã de aproapele, baºca goana dupã bani, toate acestea fac ºi mai dramaticã viaþa omului în epoca modernã în care trãim. ªi, cu toate acestea, se aflã printre noi ºi oameni care, prin pregãtirea lor profesionalã, pedagogicã, medicalã, psihologicã, fac tot ce le stã în putinþã pentru a sta la dispoziþia semenilor lor cu grave probleme de sãnãtate. Una din bolile cu care se confruntã astãzi omenirea este autismul... Pînã deunãzi, nu am ºtiut ce este aceastã boalã, care nu iartã ºi nu þine cont de vîrstã, sex ºi nici de statutul social al familiilor din care provin bolnavii diagnosticaþi cu autism. Într-o zi, însã, mi-a cãzut în mîini o carte în care se vorbeºte despre aceastã boalã. Nu e o carte obiºnuitã, e opera unor oameni care cunosc îndeaproape starea pacienþilor suferinzi de autism, este un ghid pe înþelesul tuturor, care ne explicã în detaliu ce înseamnã aceastã boalã, care sînt simptomele, cum se manifestã ea. Lucrarea este scrisã de specialiºti, pornind de la experienþa de viaþã a unor oameni ai cãror copii sau ale cãror rude apropiate suferã de aceastã maladie nevindecabilã.

Cartea în discuþie poartã titlul „Autismul în ani: Reflexii”, 2016, ºi este rodul muncii unor profesioniste în domeniu, doamnele Georgeta Criºu ºi Andreea Ognean, care sînt ºi coordonatoarele lucrãrii, alãturi de invitaþii lor - Echipa ANCAAR. formatã din Ruxandra Moºescu, Marius Ghinete, Radu Spiridonescu, Mihai Stan ºi Mãdãlina Shraim - la care, aºa cum am spus, îºi aduc contribuþia cu amintiri, mãrturisiri din experienþa personalã ºi pãrinþi ai unor copii autiºti. Importanþa lucrãrii rezidã în faptul cã vine în sprijinul celor care vor

CIOBURI DE GÎNDURI

SCRISOARE DE LA MAMA

D

espre poeta Mariana Adãscãliþei am mai scris cîndva. Iatã, în urmã cu douã zile, îmi fãceam bagajul sã mã întorc la casa de la þarã ºi, în timp ce îmi strîngeam cîteva lucruri, am adãugat ºi cartea „Galeria de nostalgii“, a acestui frumos ºi discret spirit ce culege poezia nu doar din cîmpiile clipei prezente, ci ºi din cele ale clipelor care au fost ºi s-au mutat în mituri, odatã cu o parte din lumina sfîntã în care ne bucuram de pãrinþii, de fraþii ºi prietenii noºtri, pe care, parcã, încã îi mai descoperim în pragul casei în care am vãzut pentru prima oarã lumina zilei ºi am auzit cele dintîi cuvinte ale celui mai minunat grai din lume. Înainte de a o aºeza printre lucrurile mele, mi-am aruncat ochii pe poezia „Scrisoare de la mama“. Mi-am spus cã o voi reciti acasã în liniºte ºi o voi prezenta la rubrica mea CIOBURI DE GÎNDURI, evocînd personalitatea frumoasã a acestei poete delicate ºi pline de iubire ºi respect faþã de toate valorile neamului nostru.

Mariana Adãscãliþei are poezii de o mare frumuseþe, cu imagini poetice atît de frumos conturate, încît uneori ai senzaþia cã pe cãrãrile pe care te poartã, la prima cotiturã, te vei întîlni cu un bãtrîn sau cu o bãtrînã din satul ei natal, sau cu icoana purã a unui copil care zburdã desculþ prin roua dimineþii. Mariana Adãscãliþei are forþa de a te muta, cu gingãºie, din clipa ta în orizonturile altor clipe ce au devenit istorie ºi lecþie de viaþã.

I-am apreciat întotdeauna talentul ºi capacitatea de a reînvia trecutul prin forþa emoþiei ºi a trãirilor sale, pentru a ne bucura ºi noi, alãturi de ea, de o lume care, pînã mai ieri, încã mai semãna cu lumea frumoasã din poveºtile lui bãdiþa Ion Creangã. Mi-a plãcut mult poezia „Scrisoare de la mama“, pentru cã în ea distinsa poeta ne conduce cãtre casa pãrinteascã, nu în casa clipei de faþã, ci în cea a luminii trecute, dar din care se simte aroma sfîntã a nucilor neculese din colbul drumului, parfumul florilor, freamãtul pãdurilor ºi grija nestinsã a mamei pentru gospodãria ei, neuitînd sã ne aminteascã micile detalii ale existenþei noastre, dar ºi dorul de lumina întregii sale lumi, redusã la dimensiunea satului pe care l-a iubit aºa cum îl iubeºti doar pe Dumnezeu ºi pe copiii tãi. Ea întreabã de vecini, de copii, de cine s-a mai predat în faþa morþii, de cine a

sã afle mai multe lucruri despre autism ºi care sunt interesaþi sã-ºi extindã cunoºtinþele. Astfel, vor avea posibilitatea sã se informeze pe îndelete, fãrã sã aibã studii de specialitate în domeniu, despre natura acestei boli, despre gravitatea ei, ºi atunci vor înþelege cã trebuie respinsã indiferenþa omului, mai cu seamã faþã de persoanele cu dizabilitãþi, care trebuie tratate nu prin manifestãri de milã ºi compasiune, ci printr-un ataºament aparte ºi o atitudine de încurajare, pentru a le stimula voinþa ºi încrederea în ei.

Lectura acestei cãrþi nu ne-a fost în zadar, pentru cã în paginile sale am descoperit oameni care, prin munca lor de zi cu zi, sînt dedicaþi total nu vreunui scop personal, ci omului confruntat cu dificultãþile unei maladii grave. „Autismul în ani: Reflexii” nu este o carte de beletristicã, nici nu se poate pune în discuþie aºa ceva, nu se face literaturã pe astfel de subiecte; spunem, totuºi, cã orice persoanã din aceastã categorie de suferinzi poate fi subiect de roman. Însã noi ne rezumãm la ceea ce ne-au oferit autorii ca izvor de cunoaºtere a unui univers uman aparte, luînd în analizã mãrturisirile unei mame, Irina Agachi: „Fiecare pãrinte are un crez propriu despre ceea ce înseamnã autism...”. Prin urmare, noi avem obligaþia sã ne supunem naturii vieþii ºi sã ne pãstrãm optimismul, iar prin ajutor ºi respect reciproc sã putem trece mai uºor peste zbuciumul din pragul fiecãrei zile. ªi, ca rezumat general al acestei lucrãri cu tentã ºtiinþificã, reproducem, din Nota (pag. 9) autoarei Georgeta Criºu, psihioterapeut ANCAAR, 2010, urmãtoarea concluzie: „...esenþialul: este nevoie de crearea unei stãri de echilibru între cunoaºtere, afectivitate ºi inteligenþã pentru a reuºi, dar mai ales de multã VOINÞÔ. Nici cã s-ar fi putut spune mai bine ºi mai clar care a fost raþiunea întocmirii acestei lucrãri, decît a fãcut-o, prin cuvinte plastice deosebite, autoarea amintitã, care ºi-a dedicat existenþa înþelegerii ºi tratãrii bolnavilor de autism. Iatã o apariþie tipograficã reuºitã, despre care scriem cu gîndul ca oamenii sã fie buni unii cu alþii, sã renunþe la prejudecãþi, iar comportamentul lor sã fie de aºa naturã încît sã nu lase rãni în sufletul celor de lîngã ei.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental” mai venit acasã de sãrbãtori ºi, cît de frumos, dacã a mai fost schimbatã gãleata la fîntînã... ªi pentru ca nu cumva sã aducem vreo atingere acestui minunat Univers rustic, îmi cer îngãduinþa sã vã prezint...

SCRISOARE DE LA MAMA Îmi scrie mama rînduri, printre stele, Pe cerul nopþii -'nalt, strãlucitor, Mã-ntreabã, cum e-n sat, de cînd e ea plecatã ªi toamnele de vin la timpul lor. ªi cît de triºti au înflorit bujorii...

- Ce fac vecinii? - Au crescut nepoþii? ...De-aici le mîngîi noaptea obrãjorii, ªi cin' s-a mai predat în faþa morþii.

- Pãdurile, mai freamãtã de pãsãri?...

Mai cresc bureþi de rouã... - Mai sînt flori?

Copiii din vecini mai sînt pe-acasã... ªi, cine-a mai venit de sãrbãtori?...

- Aþi mai schimbat gãleata la fîntînã?

Cînd o scoteam, se tot lovea de pietre, Crãpase, ºi din margini curgea apã, Mai merg la ºezãtori... bãieþi ºi fete?

- Pe iarnã, v-aþi fãcut ciorapi de lînã?...

Bãtrîne-s poate oile acum, ªi nucul de la poartã mai rodeºte? ...Sã strîngeþi mamã... nucile din drum.

- Mai poate tata sã-ngrijeascã via? ...Îs multe treburi toamna de fãcut!

Miroase pînã-aici a must ºi struguri, Ce mult aº vrea sã vin, sã vã ajut....

De dor mi-i dor, aºa sã ºtiþi ºi voi, Vã scriu pe stele-n fiecare noapte, O scurtã despãrþire e-ntre noi...

Dar, fi-vom mai aproape dupã moarte!

MARIANA ADÃSCÃLIÞEI Dincolo de toate acestea, ne rãmîne doar lacrima în flãcãri a amintirilor frumoase dintr-un univers în care, spre bucuria noastrã, ne regãsim cu toþii. Felicitãri, distinsã poetã, ºi... toatã preþuirea noastrã.

ILARION BOCA

ALBUMUL CU POZE RARE

Catherine Déneuve, un model de eleganþã ºi frumuseþe ºi una dintre cele mai respectate actriþe din industria filmului francez (fotografie din anul 1970)

MICROSIOANE Schimb Dau douã gloabe pe o iapã tînãrã ºi ziua de ieri pe oricare alta din viitor.

Dau peruca londonezã ºi avionul de Paris pe-un singur cãþãrat în cireº.

Zbor Cocoºul se ridicã pe gard ºi þipã tremurîndu-ºi creasta: - Exist! Exist! În vreme ce, în vîrful muntelui, vulturul îºi lua zborul pe tãcute.

Vernisaj Sã captezi fiecare clipã în parte, lucrul acesta numai un pictor îl poate face: clipele, una cîte una, lipite cu vopsea pe pînzã, pentru veºnicie, sã se repete în ochii celui care priveºte.

VASILE BÃRAN

Darul lui Dumnezeu Iarba, florile, gîndul Soarele mult aºteptîndu-l Pãmîntul, copacii, apele Lumina, sufletul, aproapele Noaptea, întunericul, cerul Cãutînd în tãcere misterul Omul, casa, pãmîntul Chemarea, genunea, cuvîntul Aerul, Luna, abisul Lacrima, dorul ºi visul Iubire, cînt, nemurire Pãmînt, univers ºi iubire Lunecã lumea cu apele Plînge-n tãcere aproapele Noaptea-ºi trimite iar ielele Sã joace-n luminã cu stelele.

GEORGE MILITARU

Pag. a 5-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

ARHIVA FOTO Polemici Controverse „ROMÂNIA MARE“ RESTITUIRI

Amintiri despre Gib I. Mihãescu În ultimul an al vieþii (1976), avocatul Marin Fudulu, fost ziarist ºi publicist, autorul unui roman în stil arhaic „Din vremea veche”, rãmas în manuscris, deºi contractat la „Cartea Româneascã”, mi-a relatat, cu o rarã luciditate la cei 80 de ani trãiþi, aceste însemnãri despre Gib Mihãescu, fostul sãu coleg de liceu la Colegiul craiovean, secþia clasicã, Gib fiind singurul elev care învãþa ºi greaca.

Era o fãpturã plãpîndã, nu participa la joacã, ci stãtea retras la capãtul grãdinii sau al curþii, învîrtind niºte chei pe mînã. La jocul „Cãpriþa” se angaja cîteodatã ºi directorul Colegiului, Albert Stigler, un francez alsacian cãruia un elev - ,,capra” - îi face într-o zi festa, aplecîndu-se intenþionat prea mult, ºi directorul cade în hazul tuturor, dar fãrã consecinþe, cãci jocul era joc.

Aveau ca pedagog pe un oarecare Nae Iliescu, poreclit Caþavencu - purta pardesiu, melon -, mentorul lor, care i-a „molipsit” de socialism, folosea acelaºi dormitor cu ei, fãcea manifestaþii, îi plimba în oraº sã priveascã prin ferestre la oamenii bogaþi, detestîndu-le opulenþa.

Gib Mihãescu a dat clasa a VIII-a în particular. Au intrat cu toþii în rãzboi, apoi Marin Fudulu a plecat la Nancy sã urmeze dreptul. Dupã teribila conflagraþie, Gib s-a aciuat, la Cluj, pe lîngã Cezar Petrescu, fondatorul, împreunã cu D.I. Cucu, al revistei „Gîndirea”. Marin Fudulu se afla acum la Chiºinãu, dupã Unire, gazetar la ziarul „Sfatul Þãrii”, transformat în „Dreptatea”, la care mai colaborau: Ludovic Dauº, Liviu Marian, fiul folcloristului Simian Florea Marian, Nuºi Tuliu º.a. În urma unei recenzii a nuvelei „Vedenia”, apãrutã în „Gîndirea”, recenzie semnatã de Marin Fudulu în ziarul din Chiºinãu, se pomeneºte cu Gib în redacþia „Dreptãþii“, cu un sul de afiºe ale „Gîndirii” ºi „Chemãrii”, rugînd sã se facã reclamã publicaþiilor clujene ºi chiar sã fie primit ºi el în redacþie. Fudulu l-a recomandat maestrului avocat Alexandru Oprea. Acesta l-a reþinut pe Gib la ucenicia ºi practica de avocat, fiindcã între timp îºi luase licenþa în drept. În perioada stagiaturii ca avocat, Gib a cunoscut o nepoatã basarabeancã a doamnei Oprea, tînãrã care va deveni prototipul eroinei din romanul „Rusoaica”.

Acestea se petreceau prin 1921, 1922.

Dupã ce i se jucase „Pavilionul cu umbre”, avînd-o în rolul principal pe celebra Marioara Ventura (1926-1927), actriþa l-a întîlnit pe Gib Mihãescu prin Bucureºti ºi, între-

O POVESTIRE CU HAZ DESPRE UN MARE POET AL ROMÂNILOR

Coºbuc, om de lume (2) ªi marele poet, rãsturnîndu-se comod în scaun, plutind în milioanele de cute ale fracului, scos, parcã, din etuvã, ºi ale pantalonilor mult prea largi ºi mult prea lungi, întinse în voie picioarele, sub masã, îºi propti ghetele în muchea cãlcîielor, oferind spectatorilor o pereche de tãlpi dublate de humã galbenã ºi uscatã. Sherlock Holmes, cu metoda lui inductivã, ar fi putut preciza din ce oraº provenea crusta de humã ºi de cînd dateazã. ªi marele poet începu sã citeascã Moartea lui Fulger.

De ce nu erau de faþã elevele din anul întîi al Conservatorului din Bucureºti? Toate ar fi putut avea încã o dovadã despre incontestabila lor genialitate faþã de modul incomensurabil de rãu în care ºi-a citit Coºbuc poezia.

Versurile lui, atît de fireºti, cu o limbã aºa de vorbitã, cu care au succes la Ateneu ºi cei mai puþin dibaci dintre recitatori - versurile acestea sunau aºa de strãin, aºa de lipsite de intenþie, de subliniere, în gura autorului lor... La un concurs de citire dezastruoasã a versurilor sale, Coºbuc ar fi cîºtigat cu siguranþã premiul magna cum laudae. Gãlãþenii onoare lor! - au aplaudat, totuºi, frenetic aceastã primã manifestare a maestrului.

batã de el ce sã facã, deoarece nu avea nici un rost, aceasta l-a sfãtuit sã meargã la Drãgãºani, la tatãl lui, avocat, ºi sã lucreze cu el. Gib a mers acolo, s-a cãsãtorit ºi, în opera care a urmat acestei perioade, apar tot mai vizibil viaþa ºi personajele vestitei staþiuni viticole.

Amintiri extrem de preþioase despre Gib Mihãescu mi-a relatat ºi N. Crevedia, înrudit cu el prin cãsãtoria cu o nepoatã de sorã mai mare a autorului romanului „Dona Alba”. Poetul „Bulgãrilor ºi stelelor” l-a vizitat la spitalul gardienilor publici din Bucureºti, l-a vegheat în ultimele clipe ºi i-a însoþit sicriul la Drãgãºani, unde Gib Mihãescu e lacrimã a literaturii pe care încã ar fi avut cu ce o îmbogãþi.

Omul îndrãgostit de viaþa pãmîntului ºi de imensa orologerie a cosmosului ºi astrelor lui deþine în istoria literaturii române o paginã luminoasã, deºi scurta-i existenþã i-a fost populatã mai mult cu umbre, victimã a unei societãþi bazatã pe arbitrar ºi opulenþã proprie, indiferentã la artã ºi sfidînd talentele.

Deþin cîteva file de manuscris din „Dona Alba” ºi „Pavilionul cu umbre”, oferite de N. Crevedia. Din cercetarea lor, reiese clar cã Gib Mihãescu trudea îndelung asupra filei, revizuind, refãcînd, adãugînd, ºtergînd. Se vede pasiunea artistului, permanent nemulþumit, preocuparea de a nu lãsa posteritãþii lucru efemer, lipsit de conºtiinþã artisticã. Se degajã din slova chinuitã o ardere a fiinþei fizice, comunã tuturor marilor creatori careºi zidesc opera cu propria lor jertfã.

Gib Mihãescu n-a fost scutit de privaþiuni, ºi acestea i-au subminat sãnãtatea, fiind ºi o naturã firavã. În cãutarea unui rost, în perioada debutului, nu uitã sã fie util altora, abandonîndu-se pe sine. Cum trebuie interpretat cãratul vrafului de afiºe de la Cluj tocmai la Chiºinãu, pentru reclama proaspetelor reviste „Gîndirea” ºi „Chemarea”, decît ca reversul altruismului?

Dupã primul rãzboi mondial, societatea româneascã era dominatã de arivism, de dorinþa escaladãrii unor situaþii care implicau, drept piedestal, acumulãri materiale.

Reformele promise oamenilor în tranºee - acum erau uitate sau constituiau paleative. Frenezia vieþii politice zdrobea idealuri pentru care cursese mult sînge. În atare conjuncturã, Gib Mihãescu, plin de alte concepþii ºi visuri, era o „rara avis”. Smulgîndu-se dintr-un angrenaj social zdrobitor, graþie unui potenþial artistic care-ºi cerea declanºarea, concretizîndu-se în opere, Gib Mihãescu rãmîne o treaptã solidã în scara literaturii române.

OCTAV SARGEÞIU

A urmat Nunta Zamfirii. Delicioasa poemã! Temeiul gloriei lui Coºbuc!

Sã nu mai vorbim... Aplauze delirante.

Publicul nu cerea sã înþeleagã. Publicul, care, în materie de celebritãþi, vrea sã vadã „viu ºi natural” ceea ce cunoaºte numai din ilustraþiile ziarelor, se mulþumea numai sã-l aibã în faþã pe Coºbuc, cît mai mult timp. Aplauze frenetice...

Poetul, zguduit de emoþie, face semn cu mîna ºi spune modest: - Am scris în viaþa mea douã nunþi.

Amîndouã au fãcut furori. Sã vã citesc ºi cealaltã nuntã: Nunta în codru. Dar mi se pare cã nu-i în volumul acesta. (Totuºi, a cãutat-o.) Nu; e în Balde ºi idile. Pãcat cã n-am cartea cu mine. N-o are cineva dintre dvs.? Sînt sigur cã trebuie s-o aibã careva!

Oricît de absurdã era aceastã siguranþã, se vede cã existã un dumnezeu al stîngacilor. Avea, cineva, în salã, volumul! Îl avea comandorul ªerbu, gazda ocazionalã a lui Coºbuc. ªi... Nunta în codru. Coºbuc era extenuat. Era clar cã nu va mai citi altã bucatã. Eu, unul, de mult nu mai auzeam nimic. Mã chinuia cumplit o idee diavoleascã. Mã gîndeam cu oroare ºi priveam întruna sîrma izolatã care traversa scena, ºi pe care Coºbuc, ridicîndu-se de la masã, o va lua între picioare, trãgînd dupã dînsul lampa electricã.

Aplauze tunãtoare. Dumnezeule mare!

Acum!... Maestrul se ridicã. Aplauzele

nebune îi fascineazã privirea, atrãgînd-o spre publicul în picioare.

Coºbuc se înclinã, iar se înclinã.

Lampa electricã se deplaseazã, iar se deplaseazã. Ajunge la marginea mesei... ªi, deodatã... Nu, rãutãcioºilor. Nu. Ceea ce aºteptaþi nu s-a întîmplat. Coºbuc a avut, ce-i drept, toatã bunãvoinþa, dar n-a rãsturnat lampa. În ultimul moment, dumnezeul poeþilor stîngaci i-a venit într-ajutor...

Sigmund Freud, pãrintele psihanalizei, întrebat fiind ce semnificaþie are fumatul unui trabuc, a rãspuns: ,,Uneori, un trabuc este doar un trabuc”.

E mult prea tîrziu

O senzaþie ciudatã în mine se-înnoadã inima se zbate în piept ca un tigru feroce se înalþã din sînge pãsãri de pradã smulg carnea sufletului cu poftã atroce Se-mprãºtie bucãþi peste tot, sîngerînde golul din jur colecteazã cenuºã vin nesfîrºite haite de fiare flãmînde vor sã pãtrundã dincoace de uºã Se sperie cînd le izbeºte lumina cãratã de fluturi cu ochii albaºtri se sparge sub gheaþa subþire retina ºi-n sînge se-ntorc nevãzuþi cai mãiaºtri Fug nopþile biciuite de stele aprinse le scapãrã orele numãrate plîng nevãzute suflete ninse de plugul tãcerii fãrã milã arate Se înalþã din sînge alte pãsãri de pradã vãzduhul rãstoarnã peste mine granit fluturii vin speriaþi sã mã vadã e mult prea tîrziu, deja am murit ADI SFINTEª, 1 august 2016

*** Dupã ºezãtoare, agapã nocturnã la „Central”. Toþi poeþii ºi artiºtii din program, notabilitãþi literare din oraº, soþiile notabilitãþilor, prieteni ºi subsemnatul. A lipsit, sau a plecat curînd - memoria mã trãdeazã - numai Eftimiu, care, ca sã-ºi justifice reputaþia de om de teatru, a ºtiut sã plece la timp din scenã.

Coºbuc, în capul mesei. În centrul ei, Cincinat. Mîncare bunã, vin excelent, antren mare. Cînd pe ultimul rînd de farfurii nu mai rãmãseserã decît cele din urmã resturi, Coºbuc, izolat în capul mesei, printre cîþiva comenseni, lîngã pãhãruþul pe jumãtate golit, începu, cu zîmbetul patriarhal, sã rãspundã agale, nu ºtiu cui, despre traducerea Divinei Comedii a lui Dante. Trebuie sã fi spus lucruri de mare preþ. Dar, deºi eram aproape, cine putea sã le audã?! Cincinat era într-o vervã îndrãcitã. Epigramele ºi spiritele lui, de astã datã într-adevãr improvizate, þîºneau ca rachetele ºi smulgeau hohote de cascadã din piepturile pline ºi frumoase ale sexului mai mult sau mai puþin slab ºi ale convivilor masculini.

Ca ºi Wilde, Cincinat este genial ca om de lume. Banchetul pãrea cã-l sãrbãtoreºte pe Cincinat. Pe undeva, pe la masã, asista ºi Coºbuc.

Dar cînd doamna Locusteanu Bonciu, una din excelentele noastre cîntãreþe de lieduri, fu solicitatã sã ne cînte ceva pe versurile lui Coºbuc, ºi cînd taraful de lãutari þigani, chemat numai sã þinã „isonul”, începu sã ne „zicã” el însuºi, prin gura primului viorist în smoching, balade de-ale lui Coºbuc, ºi cînd marele maestru, auzindu-se cîntat de trubadurii populari, începu sã dea din cap, zîmbind, trãindu-ºi în viaþã nemurirea - în clipa aceea, ceva mare de tot se pogorî peste mica salã a banchetului ºi peste micii comeseni din jurul omului ce purta aºa de rãu fracul. Rachetele rimate ale lui Cincinat amuþirã; bãrbaþii simþirã cu evlavie fiorul momentului, iar la un sfîrºit de cîntec, doamnele îºi smulserã crizantemele de la corsaj, ºi o ninsoare albã de petale cãzu din plin peste acela ce n-a ºtiut sau n-a voit sã fie om de lume, ci s-a mulþumit sã fie un simplu ºi modest poet genial.

Sfîrºit B. NEMÞEANU (iunie, 1918)

Pag. a 6-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Începutul „istoriei“anului 2010 oglinditã pe micul ecran (2) DIALOG CU GÎNDUL MEU (2) Moto „Munþii noºtri aur poartã, noi cerºim din poartãn poartã” (Octavian Goga) Fãrã locuri de muncã, pentru o bucatã de pîine românul a emigrat în þãri strãine. În trãirea româneascã, ÎNÞELEGEREA reprezintã un element esenþial, caracterizatã prin ceea ce s-a numit „înþelepciune mioriticã“.

– De la începutul începutului, spuse Gîndul, noi am fost pe aceste meleaguri pentru cã aici aerul este VÃZDUH, solul este GLIE, iar rîul este APÃ. De pe aceste meleaguri ne tragem, de pe plaiul unde pãstorul îºi pãºtea oile. Apoi, au nãvãlit barbarii, iar pãstorii s-au retras în pãdure. De atunci, pãdurea a devenit CODRU, o pãdure cu suflet de pãstor, iar sufletul ºi-a cîntat DORUL ºi JALEA. Românul s-a nãscut dintr-un amestec de SUFLET, JALE, DOR ºi DOINÃ, o moºtenire pe care o poartã în lume, pentru cã DORUL nu poate fi înlocuit. Dar, unde-i CODRUL? A fost defriºat în regimul democrat. Situaþia politicã ºi economicã a ajuns întrun dezastru din care nu mai pot ieºi. S-au împotmolit în corupþie. ªi corupþii se îmbogãþesc din ce în ce mai mult, în timp ce omul cinstit sãrãceºte tot mai mult. Trãim un timp al viselor spulberate, al minciunilor crezute, al promisiunilor neonorate.

- ªi al Speranþei?

- Da, ºi al Speranþei.

- Care Speranþã, cînd datoriile externe nu vor putea fi plãtite nici de urmaºii urmaºilor tãi?

- Aminteºte-þi cã, atunci cînd ne naºtem, Domnul ne dã în dar „Cupa Vieþii“. În ea adunãm, picãturã cu picãturã, SPERANÞÃ, IUBIRE, dar ºi AMAR cã nu putem sã umplem Cupa doar cu vise cu aur poleite. SPERANÞA nu-i doar un cuvînt, e o stare în margine de timp, e umbra noastrã ce preschimbã întunericu-n luminã, iar cînd dorinþele se aprind, trec prin Poarta de triumf a vieþii noastre, care e un labirint, la capãtul cãruia ajungem cînd vom zãri „luminiþa“.

- Care luminiþã? S-a stins de mult ºi rãtãcim în labirint.

Deocamdatã - fãrã ieºire.

- Nu fi pesimist.

- Nu sînt. Amestec lumina cu umbrele vieþii ºi aflu cã nu am nimic sau poate cã am totul. Adicã VIAÞA. Bunã sau rea, e a mea.

Amintiri din temniþele bolºevice (11) *** Din noiembrie 1952 ºi pînã în mai 1953 n-am avut apã nici de bãut ºi nici de spãlat. Cinci luni de zile n-am fãcut baie niciodatã, nici rufe nu ne-am spãlat. Eu am avut douã perechi de chiloþi pe care-i spãlam cu schimbul în cîte o bãltuþã, din care beam ºi cîte-o înghiþiturã de apã, cînd isprãveam de descãrcat un vagon. Îmbrãcam chiloþii aceºtia duminica ºi, peste ei, izmenele de monton, care au fost spãlate abia dupã 15 mai, cînd aveam deja baie ºi ne spãlam în fiecare sãptãmînã. Aici am lucrat, la acelaºi vagon, cu 2 preoþi romano-catolici: Eross ºi Tungogi. Erau la Canal pentru motive de-ale lor, ceva legat de supremaþia papalã. Toatã vremea discutau despre dogmele bisericeºti catolice ºi nu cãdeau totdeauna de acord.

Atunci se înþelegeau sã meargã la Criºenuþ, ca sã le arate el adevãrul. Eu mã bucuram cã un preot grecocatolic se pricepea mai bine la dogmele bisericeºti decît 2 preoþi romano-catolici. Am participat ºi eu o datã la discuþii ºi am auzit cum ungurii lãudau pregãtirea teologicã a românului.

Tot aici am avut norocul sã trãiesc în bune raporturi cu pãrintele Onofrei, fostul catihet al lui Nelu, la Cluj, în anul ºcolar 1939-1940, înainte de a ne refugia din Ardealul de Nord în România. Ne rugam împreunã, iar dupã ce a fost scutit de muncã, el mã aºtepta dimineaþa, cînd soseam de la lucru, cu un sfert de pîine, pe care-1 devoram mergînd spre baracã. ªi-mi cãdea tare bine...

Dar trebuie sã spun cã aceastã neaºteptatã favoare s-a datorat unui miracol. A venit în inspecþie la Canal colonelul Crãciun ºi a stat de vorbã cu pãrintele Onofrei, care-i luase jurãmîntul cînd fusese numit chestor de Cluj. La întrebãrile colonelului ce mai face ºi cum o duce, pãrintele i-a rãspuns: „Domnule colonel, niciodatã n-am avut o parohie aºa de mare ºi mã trudesc sã-i ajut ºi sã-i mîngîi pe noii mei credincioºi”. I-a plãcut colonelului rãspunsul ºi, datoritã lui, fusese scutit de muncã. (va urma) ION ªTIRBU

Polemici

- Vino sã bem un ceai, îi spun Gîndului. Cunoºti istoria lui?

- Da. Ceaiul a început ca doctorie ºi a ajuns, cu vremea, o bãuturã specialã. A pãtruns în China în Secolul al VIII-lea, fiind considerat o desfãtare. În Secolul al XV-lea, Japonia l-a ridicat pînã la o religie a estetismului, numitã Ceremonia servirii ceaiului.

- Ce este Ceremonia servirii ceaiului?

- Un cult al frumosului ºi al rafinamentului în mijlocul întîmplãrilor de zi cu zi din viaþa noastrã. Este un cult al armoniei, al iubirii între oameni, o credinþã a desãvîrºirii, precum ºi o gingaºã încercare de a împlini ceva ce este cu putinþã în imensitatea cãreia îi spunem VIAÞA. - De unde ºtii toate acestea?

- L-am citit pe ANDRÉ MALRAUX, care spunea cã filosofia ceaiului nu e numai esteticã, în înþelesul obiºnuit al cuvîntului, cãci vãdeºte, în legãturã cu morala ºi religia, întregul nostru punct de vedere faþã de OM ºi de FIRE. Este vorba de igienã, pentru cã te obligã sã fii curat; e tihnã, pentru cã pacea se gãseºte mai curînd în simplitate decît în lucruri sofisticate; este geometria moralei, întrucît hotãrniceºte simþul nostru de mãsurã faþã de univers.

- Ce „furtunã“ într-o ceaºcã de ceai! Dar cînd ne gîndim cît de micã e, la urma urmei, ceaºca bucuriei omeneºti, cît de curînd o umplem pînã peste margini cu lacrimi, cît de uºor o golim pînã la fund în nepotolita noastrã sete de infinit, nu trebuie sã ne mai certãm cã stîrnim atîta zvon în jurul ceºtii de ceai.

- Neamul omenesc a fãcut ºi lucruri mai rele: în închinarea cãtre Bacchus, fiinþa omeneascã a adus jertfe din belºug ºi a schimbat la faþã pînã ºi chipul sîngeros al lui Marte. De ce nu ne-am jurui atunci Reginei Cameliilor ºi nu ne-am desfãta în caldul rîu de iubire, care curge din altarul ei?

- Cerul omenirii moderne s-a sfãrîmat cu adevãrat în lupta dintre bogãþie ºi putere. Lumea bîjbîie în umbra egoismului ºi a vulgaritãþii. Rãsãritul ºi Apusul sînt încã doi Balauri cãzuþi într-o mare de clocot, luptînd, zadarnic, sã redobîndeascã giuvaerul vieþii.

- Sã bem puþin ceai. Lasã cafeaua, nu face bine. Sã visãm în mijlocul tremurat al unor zori de zi de primãvarã, cînd pãsãrile ciripesc în ramuri dupã tainice mãsuri. Nu þi se pare cã stau la sfat cu surorile lor, despre flori?

- Ce ºtii tu despre flori? (va urma) LILIANA TETELEA

Noutãþi despre negocierile privind recuperarea Tezaurului românesc de la Moscova Banca Naþionalã a României nu a renunþat niciodatã la recuperarea Tezaurului românesc de la Moscova ºi face în continuare toate demersurile pentru ca valorile înstrãinate în timpul primului rãzboi mondial sã revinã acasã, dar negocierile cu oficialii ruºi stagneazã. Conform unor surse, ruºi au încercat sã invoce tot felul de motive pentru care sã se amîne o discuþie concretã. În plus, nu existã nici o susþinere din partea Uniunii Europene, pentru ca negocierile sã fie mai dure. „Strategia BNR este de a întreþine în conºtiinþa românilor cã avem o creanþã de 100 de tone de aur de recuperat de la ruºi“, a declarat Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Comisia mixtã româno-rusã privind problema Tezaurului s-a întîlnit în perioada 25-26 martie a.c., dupã o pauzã de 10 ani. „Cea mai recentã întrunire a comisiei mixte privind Tezaurul României a avut loc la Centrul de Pregãtire al Bãncii Naþionale de la Sinaia în aceastã iarnã, ocazie cu care delegaþia rusã a trimis ºefii principalelor arhive din Federaþia Rusã. La întrunire, s-a afirmat cã cercetãtorii români vor avea acces, conform legii, în arhivele ruse, pentru a cerceta probleme legate de Tezaur“, a spus Cristian Pãunescu, consilier al guvernatorului BNR. În ºedinþele anterioare ale comisiei, Banca Centralã a României a transmis integral pãrþii ruse protocoalele bilingve, în francezã ºi rusã, întocmite la depunerea aurului românesc în Rusia, cu semnãturile ºi ºtampilele de predare-primire.„Partea rusã trebuie sã cerceteze - nu ºtiu de ce mai cerceteazã, avînd în vedere cã a semnat de primire. Într-o întrunire anterioarã a comisiei mixte, partea rusã a recunoscut, citez: «Banca Naþionalã ºi-a depus tezaurul de aur la Moscova»“, a spus reprezentantul BNR. Recent, guvernatorul Bãncii Centrale, Mugur Isãrescu, a declarat cã dezideratul recuperãrii Tezaurului de la Moscova a fost al tuturor guvernelor care s-au succedat în þara noastrã, indiferent de orientarea ideologicã. În decembrie 1916, au plecat cãtre Moscova 1738 de casete cu aur ale BNR, în valoare de aproximativ 315 milioane lei (cifra exactã - 314.580.456, 84 lei), adicã 91,32 tone, care au fost încãrcate în 17 vagoane de tren. În iulie 1917, a plecat al doilea transport; în 3 vagoane de tren, au fost încãrcate 188 de casete ale Bãncii Naþionale, care cuprindeau: aur, în valoare de 574 523,57 lei, adicã 0,16 tone,

Cine a fost ºi cum va rãmâne în memoria românilor Regina Ana

S-a mãritat din dragoste cu un rege fugar. Nici Papa de la Roma nu i-a vrut împreunã ºi au trãit nedespãrþiþi 68 de ani. Va rãmîne în memoria românilor drept Regina care primea colindãtorii veniþi cu sãniile de Crãciun, la castelul de la Sãvîrºin, cea care deschidea porþile Palatului Elisabeta pentru oamenii de rînd ºi care se potrivea perfect în decorul fastuos al Peleºului sau al Catedralei Westminster, atunci cînd, la braþul regelui sãu, a participat, în 2011, la cununia prinþului William. Dar ea va rãmîne în memoria noastrã ºi ca o femeie simplã, care a fost vînzãtoare de flori în America ºi ºoferiþã pe o ambulanþã militarã, în rãzboi, sau ca femeia speriatã de moarte, în anii ‘90, atunci cînd oamenii lui Ion Iliescu i-au alungat din þara unde trebuiau sã fie regi.

Principesa Ana de Bourbon-Parma – cunoscutã la noi în þarã îndeobºte sub apelativul de „Regina Ana”, dar pe numele sãu din actele de stare civilã Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marquerite – s-a nãscut pe 18 septembrie 1923, la Paris, ºi a murit pe 1 august 2016, într-un spital din Morges, Elveþia. Tatãl ei a fost prinþul René de Bourbon-Parma ºi mamã, prinþesa Margaret a Danemarcei. Ea fost strãnepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei – pe linie maternã ºi Miguel I al Portugaliei – pe linie paternã.

Principesa Ana, cetãþean francez naturalizat, a participat activ la cel de-al II-lea rãzboi mondial, pe linie medicalã, cu rezultate meritorii, dar nu extraordinare.

MIHNEA PETRU PÂRVU

ºi titluri, efecte, valori, depozite, parte din arhive ºi cãrþi, acte sale. Astfel, în total, în primul ºi în cel de-al doilea transport, s-au trimis 91,48 tone aur. La puþin timp dupã al doilea transfer, în octombrie 1917, bolºevicii au preluat puterea în Rusia ºi au confiscat Tezaurul României, pe care l-au declarat „intangibil“. Totuºi, bolºevicii ºi-au asumat rãspunderea „de a pãstra acest Tezaur pentru a-l preda în mîinile poporului român“.

Ulterior, sovieticii au restituit, în douã tranºe (1935 ºi 1956), porþiuni din Tezaur, cu o valoare redusã comparativ cu valoarea totalã a Tezaurului transmis la Moscova. În iunie 1935, Rusia a trimis în România 212 de lãzi, în care se aflau bilete de bancã, „cerneluri tipografice, hîrtie pentru tipãrirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei, hîrtii de valoare, inclusiv dintre cele depozitate de particulari la BNR, dar pentru care fuseserã deja emise duplicate, ºi documente de arhivã“. În 1956, URSS a trimis României, printre altele, Tezaurul cunoscut sub denumirea „Cloºca cu puii de aur“, în greutate de 19,763 kilograme. Dupã cãderea URSS, problema Tezaurului României a revenit în prim-plan în 1994, în timpul vizitei fãcute la Moscova de cãtre fostul preºedinte Ion Iliescu. De aceastã datã, ruºii au apelat la politica de tergiversãri, atunci cînd a fost pusã în discuþie chestiunea restituirii Tezaurului. Rezultatul vizitei preºedintelui Iliescu a fost o retrocedare simbolicã a 12 monezi de aur în greutatea de 77 de grame, care au fost înregistrate abia în 2008.

Tratatul româno-rus, semnat în anul 2003, „paseazã“ mai departe responsabilitatea legatã de tezaur unei comisii mixte de istorici români ºi ruºi. A fost, din nou, o metodã acceptatã de conducerea Rusiei pentru a scãpa de aceastã problemã delicatã. Serghei Golubiþki, filolog, scriitor, jurnalist ºi analist financiar rus, a declarat, recent, într-un interviu pentru ziarul Adevãrul Moldova, cã problemele economice cu care se confruntã Rusia nu constituie un obstacol pentru a restitui României cele 93 de tone de aur. „Este un pic mai puþin de 3,5 de miliarde de dolari, la preþul actual. Aproximativ atît cheltuie Federaþia Rusã într-o sãptãmînã pentru menþinerea cursului rublei ºi pentru lichiditatea sistemului bancar. Nu se pune problema dacã aurul a fost cheltuit sau nu, ci dacã existã cea mai micã ºansã pentru a fi restituit“, a spus ziaristul rus. Aleksandr Dughin, ideologul preºedintelui Vladimir Putin, a declarat cã „atunci cînd România va deveni prieten al Rusiei, românilor li se vor întoarce ºi tezaurul ºi Basarabia“.

COSMIN PAM MATEI

Pag. a 7-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Nimeni nu va þine doliu dupã un neam de nimeni Motto: „Toþi s-au rãspîndit departe Prea ticãloºi ai mei fii, Sate, oraºe sparte Au rãmas goale, pustii“ IENÃCHIÞÃ VÃCÃRESCU – „Plîngerea ºi tînguirea Valahiei“, 1825 Acum, cînd scriu aceste rînduri, se împlineºte exact un an de cînd am fost ultima datã într-un platou TV cu marele meu maestru, protector ºi prieten Corneliu Vadim Tudor. Era într-o duminicã, iar frumoasa ºi talentata moderatoare Irina Petraru (B1 TV) îl invitase pe Tribun pentru a comenta teme legate de probleme ale naþiunii ºi de culturã – de asta se preocupa, de fapt, Vadim, dar ºi de drama fiinþelor lipsite de apãrare, restul manifestãrilor sale publice fãcînd parte din tuºele de culoare ale portretului acestui inegalabil suflet de român ºi artist. Pe 14 septembrie, se va împlini un an de cînd Vadim e doar în mintea ºi sufletul nostru, nu printre noi… Da, eu ºi generaþia mea am avut ºansa de a trãi printre munþi – Adrian Pãunescu ºi Grigore Vieru, Marin Sorescu ºi Ioan Alexandru, Sergiu Nicolaescu ºi Emil Loteanu, Vadim ºi … ºi atîþia pentru care aceastã þarã va fi amintitã în cronica darurilor lui Dumnezeu. Aº putea spune simplu – „ce am fost… ºi ce-am ajuns!“.

Poate cã astea sînt timpurile, poate nu e vina celor de azi, cînd confundã ºi asociazã imprecaþiile, pornografia ºi zdrãngãneala emisã de procesoare - cu muzica, prostul gust ºi obscenitatea - cu eleganþa ºi frumuseþea, trivialitatea ºi barbarismele- cu literatura ºi teatrul… ºi aºa mai departe. Mã rog, sînt, probabil, un nostalgic din sfera patologicului ºi nu înþeleg vremurile.

Mã uit la România mea, e leatul 2016, sîntem la doi ani de centenarul Naþiunii. Þinem Doliu Naþional pentru o reginã care nu a fost niciodatã reginã, nici mãcar cetãþean român, ba chiar nu a avut bunãvoinþa de a învãþa limba þãrii a cãrei coroanã pretindea cã o poartã; în schimb, România nu a þinut doliu pentru doi poeþi naþionali, doi regi adevãraþi ai spiritului românesc Adrian Pãunescu ºi Grigore Vieru. Cît despre simbolul naþionalismului românesc, ei bine, nici mãcar nu s-a dat permisiunea de a i se aduce un ultim omagiu în Parlament – ce ruºine ºi, tare mi-e teamã, ce blestem pentru România! Parcã e o linie ce uneºte celebrele cuvinte de pe urmã ale Mareºalului – „Þie, popor ingrat, nu-þi va rãmîne nici cenuºa mea“ – cu eroismul

final al creatorului României puternice, Nicolae Ceauºescu, ucis, anatemic, în ziua Naºterii Domnului, ºi aceastã respingere a ultimului mare naþionalist. O linie ca o tãieturã de sabie a destinului naþional!

Cealaltã Românie, Moldova, arboreazã aceeaºi mascã ridicolã, ba chiar ºi mai ºi… La Chiºinãu, se decreteazã doliu pentru o „reginã“ care a fost încîntatã sã încaseze, ani de zile, „mulþumirile“ Uniunii Sovietice, fãrã sã-i aminteascã vreodatã de tragedia Basarabiei. Chiºinãul a fost îndoliat pentru Grigore Vieru, dar nu ºi pentru Adrian Pãunescu, cel care a trãit pentru Basarabia fiecare clipã a titanicei sale vieþi, ori pentru Vadim Tudor, cel care s-a luptat ca un leu ºi i-a eliberat pe Ilie Ilaºcu ºi ceilalþi eroi basarabeni. Chiºinãul e îndoliat pentru cetãþeana franco-britanicã Ana, dar nu la fel s-a manifestat pentru genialul Emil Loteanu, de exemplu… ªi nici mãcar pentru anexarea din 16 mai de acum mai bine de douã secole… Mã doare cînd citesc Jurnalul lui Puºkin, dar nu cumva marele poet vedea curva… acolo unde chiar era ºi va mai fi?

Basarabia cãtre Bucureºti… ªtiu, oare, românii cã nu existã în Capitalã o stradã care sã poarte numele eroului Unirii ºi al României Mari, care a fost Pan Halippa? În schimb, va apãrea o piaþã cu numele lui Elie Wiesel, omul care a formulat cele mai cumplite acuzaþii la adresa Naþiunii române: „România a ucis, a ucis, a ucis!“, a anatemizat Wiesel, aruncînd în cuptorul dezonoarei tot ce e românesc… ºi acum va avea piaþa lui în Capitalã!

Iatã ce au votat, în majoritate, consilierii generali: „Avînd în vedere cã Elie Wiesel a fost scriitor ºi ziarist american de origine românã, filosof umanist, activist în domeniul Drepturilor Omului, distins cu Premiul Nobel pentru Pace ºi, în anul 2001, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, supun spre dezbatere ºi aprobare Consiliului General al Municipiului Bucureºti Proiectul de hotãrîre privind atribuirea denumirii de Piaþa Elie Wiesel spaþiului public situat la intersecþia Strãzii Sofia cu Strada Émile Zola, Sector 1“ Îmi pun serios problema cînd va apãrea o propunere similarã pentru contele Apponyi, cel care considera cã naþiunea românã nu existã ºi cã românii nu meritã sã înveþe în limba lor, ori pentru „anticomunistul“ Stepan Bandera, ucigaºul de evrei… iubit de partenerii strategici! Existã multe controverse legate de susînºiratele atribute ale lui Wiesel ºi întreb – ºtiu, oare, consilierii generali cã monumentalul scriitor Zaharia Stancu,

15 August - sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului Noul Testament ne spune cã Fecioara Maria era mama Domnului nostru Isus Christos. În ebraicã, numele ei se traduce prin amãrãciune sau cea preaiubitã. Despre Maria gãsim puþine referinþe, dar cea mai deosebitã ºi importantã relatare o constituie naºterea Fiului lui Dumnezeu. Evanghelia dupã Matei începe cu genealogia Mîntuitorului nostru; ea explicã detaliat cã Fecioara Maria avea originea din seminþia lui David, fiul lui Avraam, în linie directã din punct de vedere biologic ºi juridic (Matei 1:1-17). De asemenea, se relateazã faptul cã era logoditã cu Iosif. De fapt, termenul folosit aici de autor este cel de cãsãtorie, deoarece la evreii din Antichitate nu a existat termenul de logodnã; într-o primã etapã, se organiza cãsãtoria, dupã care se desfãºura o altã ceremonie de consumare a ei. Maria era cãsãtoritã cu Iosif, cînd îngerul Gavril - în ebraicã numele lui însemnînd tãria Domnului - a venit la ea ºi i-a spus cã va împlini rolul de mamã a Fiului lui Dumnezeu, care se va numi Mesia, Cel aºteptat de poporul israelit, printr-o minune care va constitui lucrarea Sa. Prin credinþã, evlavie ºi supunere, Maria a acceptat fãrã ºovãire. Mai mult, ea s-a rugat ºi I-a mulþumit Domnului printr-o cîntare înãlþãtoare ºi plinã de înþelepciune duhovniceascã pentru Cel ce va veni sã mîntuiascã lumea de pãcate, pasaj descris de doctorul, psihologul ºi evanghelistul Luca, originar din Antiohia Siriei: „Sufletul meu mãreºte pe Domnul“ (Luca 1: 46). Credinþa Mariei în ceea ce-i vestise Dumnezeu a constituit baza venerãrii sale de-a lungul secolelor, care se intituleazã hiperdulie sau cult marial. În bisericile ortodoxe orientale din Secolul al V-lea se folosea termenul de maternitate divinã a Mariei, cunoscîndu-se cele douã naturi ale Domnului Isus: natu-

ra divinã ºi cea umanã. La noi în þarã, în Dobrogea, încã din Secolul al IV-lea a existat la Axiopolis (Cernavodã), o Bazilicã Cimiterialã a unor sfinþi, între care ºi a Fecioarei Maria, dovada unei preacinstiri distincte.

Expresia folositã de Matei în limba greacã pentru termenul fecioarã era parthenos, care se referea la vîrsta ei. Sinonimul pentru fecioarã în limba ebraicã era almah, pe care îl gãsim în Cartea prorocului Isaia din Vechiul Testament ºi este tradus literal prin fatã aflatã la începutul pubertãþii: „De aceea, Domnul însuºi vã va da un semn: Iatã, fecioara va rãmîne însãrcinatã, va naºte un fiu ºi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)“ (Isaia 7:14). Despre Iosif, aflãm din Noul Testament faptul cã era de profesie tîmplar, iar familia ºi strãmoºii sãi erau din Betleem. Era deja cãsãtorit cu Maria în momentul în care Dumnezeu i-a spus cã ea va

genialul filosof Anton Dumitriu sau fenomenul muzicii mondiale Nicolae Herlea nu sînt menþionaþi pe vreo stradã sau „piaþetã“, cã tot sînt la modã neologismele?

Unui român i se recunoaºte, la nivel mondial, crearea celui mai frumos imn al suferinþei de la Hiroshima abia am iertat încã un 6 august – se numeºte Eugen Jebeleanu ºi, evident, nu are vreun loc pe harta Capitalei. Culmea, nici simbolul vechiului Bucureºti, maestrul care a încîntat atîtea generaþii ºi a cîntat inegalabil sufletul oraºului, el, unicul Gicã Petrescu, nu are nimic… aºa cum de nimic a avut parte ºi cînd a pãrãsit pentru eternitate Bucureºtiul sãu iubit, însoþit doar de amintirile sale despre alte timpuri ºi alþi oameni… În fine, ºtiu, oare, românii, cã nici acum, în pragul centenarului României Mari, în Capitalã nu existã o statuie a lui Avram Iancu? Nu, românii de azi ºtiu doar cã trebuie sã se opunã Catedralei Neamului, promisã drept pioasã recunoºtinþã de generaþia Marii Uniri, dar uitatã de generaþia „aderãrii“, „integrãrii“ ºi muncii prin ºi la strãinãtate.

Dar, hai sã facem ca în vremea minþii celei de pe urmã, sã stãm strîmb, aºa cum se doreºte, dar sã judecãm drept: dacã va avea piaþã cel ce ne acuzã pe vecie de crime monstruoase, de ce nu s-ar putea da unei strãzi învecinate numele lui Raoul ªorban, românul care a salvat mii de evrei din Transilvania de la moartea pregãtitã de horthyºti ºi naziºti - cel care, în viaþã, a fost ca o stîncã, iar acum trãieºte ca un copac în grãdina „Drepþilor între popoare“, de la Yad Vashem… Raoul ªorban, vlãstarul unei vechi familii nobiliare dejane, cel care a luptat fãrã cruþare contra iredentismului unguresc, dar ºi marele critic de artã care a redat culturii maghiare pe cel mai de seamã pictor, Simon Hollósy, din Sighet. Pe scurt - lîngã acuzatorul Naþiunii, sã fie pus apãrãtorul! Sau cumva românii nu au dreptul la apãrare?

Am expus atîtea nume - ºi sînt încã prea multe altele! – sînt tot atîtea motive de mîndrie pentru Naþiune, dar ºi de ruºine pentru cei ce le uitã sau nu le (re)cunosc. Vrem sã ne numim români, nu „nimeni“?

Ei bine, aflaþi cã numele unui neam, al unei Naþiuni nu se compune din litere, ci din nume mari, din valori pentru care existãm ca sã le respectãm. Acceptarea nefirescului, a înstrãinãrii ori pîngãririi istoriei ºi a spiritului naþional face apel la blestemul atît de cumplit invocat în „Doina“ lui Eminescu: „Cine-au îndrãgit strãinii, Mînca-i-ar inima cîinii, Mînca-i-ar casa pustia, ªi neamul nemernicia!“ ªi nimeni nu va þine doliu dupã un neam de nemernici.

DRAGOª DUMITRIU naºte pe Pruncul Isus. Prima sa reacþie a fost sã rupã cãsãtoria, dar, ulterior, s-a gîndit sã nu-ºi facã soþia de ruºine. Planurile sale au fost schimbate în mod convingãtor de îngerul care i s-a arãtat, imediat, în vis (Matei 1:18-22). Dupã naºterea Domnului Isus, Maria ºi Iosif au mai avut copii, fapt confirmat de acelaºi evanghelist privitor la comentariile locuitorilor nazarineni: „Oare nu este El fiul tîmplarului? ªi Iacov, Iosif, Simion ºi Iuda, nu sînt ei fraþii Lui? ªi surorile Lui nu sînt toate printre noi?“ (Matei 13:55-56). În toate cele patru Evanghelii, gãsim informaþia conform cãreia Maria a fost singura persoanã din viaþa Domnului Isus care L-a însoþit de la naºtere, pînã la moartea Sa pe crucea Golgotei. În calitate de mamã extrem de îndureratã, ea L-a vãzut pe Mîntuitor într-un mod aparte, deoarece L-a crescut ºi a fost martora întregii Sale lucrãri de vindecare spiritualã ºi fizicã a celor care L-au iubit primindu-L, sau a celor care L-au respins din ignoranþã.

Evanghelistul Ioan o descrie ca pe o femeie care a avut deplinã încredere în Fiul ei la prima minune fãcutã la nunta din Cana Galileii: „Sã faceþi tot ce vã va zice“ (Ioan 2:5). Dragostea de mamã a acestei femei a determinat-o sã rãmînã alãturi de El pînã la capãt. Despre Maria gãsim în Cartea Faptele Apostolilor ultima relatare privitoare la prezenþa ei alãturi de ceilalþi ucenici adunaþi la Ierusalim în aºteptarea sãrbãtorii Rusaliilor sau a Cincizecimii (coborîrea Duhului Sfînt). Pentru fiecare creºtin, Maria rãmîne, alãturi de alte personaje feminine pozitive biblice, simbolul mamei ºi soþiei credincioase, evlavioase, înþelepte în viaþa de familie, cu rezultate extraordinare în viaþa lãuntricã spiritualã.

MARCELINA PÃTRAªCU Doctor în Istoria Bisericii

Pag. a 8-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (31) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Dupã elaborarea acestui comunicat, în ziua de 17 mai 2014 a avut loc o conferinþã de presã la Palatul ªuþu din Capitalã. Massmedia a preluat evenimentul ºi l-a dezbãtut pe larg. ªi ziarul „Lumina“ al Patriarhiei Române a relatat urmãtoarele aspecte: „Moaºtele Sfîntului Constantin Brâncoveanu au fost scoase din mormînt ºi cercetate de o echipã de specialiºti de la Muzeul Municipiului Bucureºti în perioada 12-15 mai. Din partea Patriarhiei Române a participat o comisie condusã de Preasfinþitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

Dupã o rînduialã specialã, sfintele moaºte au fost aºezate într-o raclã nouã.

O prezentare preliminarã a cercetãrilor arheologice a fost fãcutã ieri, 16 mai, de cãtre membrii echipei de cercetare ºi ai comisiei Patriarhiei Române, în cadrul unei conferinþe de presã la Palatul ªuþu, sediul Muzeului Municipiului Bucureºti. În urma cercetãrii arheologice a zonei mormîntului Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti, echipa desemnatã de cãtre Muzeul Municipiului Bucureºti, formatã din dr.

Gheorghe Mînucu-Adameºteanu, arheolog expert, responsabilul ºantierului arheologic, dr. Raluca-Iuliana Popescu, arheolog specialist, ºi Ingrid Poli, expert arheometrie, a descoperit marþi, 13 mai, trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului locaºului de cult. „Într-unul dintre aceste sicrie au fost identificate osemintele Domnitorului Constantin Vodã Brâncoveanu (16881714), depuse în cripta de nord a mormîntului, încã din anul 1720, de cãtre Marica Brâncoveanu. În cripta alãturatã au fost descoperite osemintele Domnitorului Ioan Vodã Mavrocordat (1716-1719), care au fost identificate pe baza unor iniþiale metalice (IM.), însoþite de o coroanã, montate pe sicriu. La deschiderea sicriului domnitorului Ioan Mavrocordat, printre oseminte se afla depus un recipient din sticlã sigilat, ce conþinea un document olograf, semnat de cãtre principele Constantin Edgar Mavrocordat, în data de 22 mai 1934, prin care declara cã în acel sicriu se aflã osemintele strãmoºului sãu, domnitorul Ioan Mavrocordat. În sicriul lui Constantin Vodã Brâncoveanu s-au gãsit un craniu ºi oseminte depuse în formã de cruce.

Alãturi de aceste sicrie, în cripte se aflau mai multe oseminte, depuse succesiv în decursul secolelor XVIII-XIX. Ieri, în conferinþa de presã de la Palatul ªuþu, moderatã de cãtre dr. Gheorghe Mãnuc-Adameºteanu, arheolog expert ºi responsabilul ºantierului arheologic, s-a precizat cã pe parcursul cercetãrilor arheologice au fost descoperite lucruri cunoscute ºi atestate de documente ºi izvoare istorice. Profesorul dr. Panait I. Panait, care a cercetat istoria oraºului Bucureºti timp de ºase decenii, a explicat cã sub Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti se aflã vestigii ale celei mai vechi biserici din

Sfatul medicului

Artroscopedie de ºold Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Artroscopia de ºold este o procedurã chirugicalã minim invazivã la nivelul ºoldului prin care se pot diagnostica ºi rezolva multiple probleme. Intervenþia se efectueazã prin 2-3 incizii mici prin care DR. TAREK NAZER se introduce o camerã ºi instrumente chirurgicale care vor ajuta la tratarea corectã a afecþiunii prezente.

Articulaþia ºoldului este complexã, cu rol important la mers ºi la menþinerea poziþiei verticale a corpului. Este formatã din douã oase, coxalul ºi femurul, care se articuleazã în cavitatea articularã, ambele fiind acoperite de un cartilaj fin ºi înconjuratã de muºchi, labrum, ligamente ºi capsulã.

Cînd este indicatã artroscopia de ºold?

Artroscopia de ºold se recomandatã atunci cînd apar dureri persistente care nu rãspund la tratamentul nechirurgical, blocaje, umflãturi sau boli degenerative ale articulaþiei. Se mai poate face ºi în urmãtoarele cazuri:

Capitalã, ridicatã pe la jumãtatea secolului al XV-lea de Dobruº Banul, ºi cã pãmîntul din interiorul bisericii ºi din vecinãtatea ei încã mai pãstreazã taine pe care arheologii trebuie sã le scoatã la luminã: «Ne bucurãm cã sîntem printre cei care am investigat, eu cel puþin, în anul 1985, mormîntul lui Constantin Brâncoveanu ºi cã avem acest buchet de sfinþi creºtini români care ºi-au pãstrat credinþa în Iisus Hristos ºi au iubit poporul acesta»“.

Despre succesiunea construirii bisericilor de la Sfîntul Gheorghe - Nou, dar ºi despre cele petrecute în aceastã sãptãmînã, a vorbit arhitectul dr. Dan. D. Ionescu, ºef de proiecte pentru lucrãrile de reabilitare ce se desfãºoarã la acest locaº de cult: „Ceea ce s-a întîmplat în ultimele zile confirmã poziþia mormintelor, respectiv a domnitorului Ioan Mavrocordat, înhumat în 1719, care a succedat lui Nicolae Mavrocordat, lui ªtefan Cantacuzino ºi lui Constantin Brâncoveanu. Alãturi de el este mormîntul Sfîntului Constantin Brâncoveanu.

Ambele morminte sînt cu lespezi foarte frumoase, din marmurã excepþionalã, lucrate în stil brâncovenesc. De asemenea, a fost observatã ºi temelia bisericii, foarte probabil databilã în vremea lui Dobruº Banul, însã urmeazã rafinarea cercetãrii“. În ziua descoperirii sicrielor, echipei de cercetare a Muzeului Municipiului Bucureºti i s-au alãturat dr. Mihai Constantinescu ºi dr. Andrei Soficaru, cercetãtori de la Institutul de Antropologie „Francisc J. Rainer” al Academiei Române, pentru a cerceta osemintele persoanelor de vîrstã ºi sexe diferite gãsite în acele sicrie. Cercetãrile ºi analizele celor doi antropologi asupra sfintelor oseminte ale Domnitorului Constantin Brâncoveanu au confirmat cercetãrile din 1932, efectuate de profesorul Francisc J. Rainer: „Craniul aparþine unei persoane de sex masculin, cu vîrsta de circa 60 de ani. Am observat urme de tãieturi, asemãnãtoare cu cele produse în cursul unei decapitãri, în special pe partea posterioarã a ramilor mandibulari, atît pe stînga, cît ºi pe dreapta; urmele unei perforaþii de formã circularã pe osul parietal stîng, produs cu un obiect ascuþit, probabil o suliþã. Aceste observaþii confirmã datele istorice legate de uciderea Domnitorului Constantin Brâncoveanu ºi a fiilor sãi, dar ºi analizele realizate în 1932 de cãtre profesorul Rainer ºi de profesorul Minovici. De asemenea, am avut ºi ocazia studierii celorlalte oseminte din cripta familiei Brâncoveanu. Am putut identifica osemintele domnului Ioan Mavrocordat. Astfel, conform analizelor noastre ºi datelor istorice cunoscute, se pare cã, într-adevãr, avem de-a face cu oseminte ale Domnitorului Brâncoveanu, ale familiei ºi ale domnului Ioan Mavrocordat”, a explicat antropologul dr. Mihai Constantinescu. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

- Impingement acetabular - cînd apar osteofite sau ciocuri de os la nivelul acetabului; - Leziunea de labrum, labrumul fiind inelul fibrocartilaginos ce înconjoarã capul femural ºi îi menþine poziþia în acetabul; - Inflamaþia sinovitei; - Îndepãrtarea de corp liber intra-articular; - Infecþie intra-articularã; - Coxartrozã; - Displazie de ºold;

Ce implicã aceastã intervenþie?

Artroscopia ºoldului se practicã cel mai frecvent folosind anestezie de tip rahidian, dar în funcþie de examenul clinic ºi cel preoperator se stabileºte tipul de anestezie potrivit fiecãrui pacient în parte. Pacientul fiind poziþionat pe partea dorsalã, se aplicã o tracþiune la nivelul ºoldului folosind un sistem special pentru a crea spaþiu suficient pentru a explora articulaþia, apoi folosind 2-3 incizii mici ºi instrumente speciale de vizualizare a articulaþiei se pot rezolva diferite probleme ale ºoldului, durata operatorie fiind între 60 ºi 90 de minute.

Care este timpul de recuperare?

Recuperarea diferã în funcþie de afecþiunea tratatã, fiind între 2-12 sãptãmîni. Primele cîteva zile este posibil sã fie nevoie sã folosiþi cîrje.

Rezultatul final al intervenþiei se vede la 6-12 luni post operator, respectînd programul de recuperare potrivit fiecãrui pacient cu fizioterapie ºi kinetoterapie pentru a recãpãta forþa ºi mobilitatea. www.artroscopiedegenunchi.ro

Sã iubeºti tot ce e sfînt Sã iubeºti tot ce e sfînt ªi sã nu pierzi nici un gînd Ce te duce la izvor Unde-i Domnul Domnilor...

Sã gîndeºti tot ce-i frumos, Sã rimezi prealuminos Cu întregul univers Ce se strînge într-un vers...

Versul e-n Cuvîntul Sfînt, Un sacru Aºezãmînt, E în Logosul cel Mare, Domnul fãr' de-asemãnare...

Sã vorbeºti prin Duhul Sfînt, Sfîntul Acoperãmînt, Cu Tatãl preaiubitor La rãscrucea zorilor...

S-o iubeºti pe Precista, Sfînta ºi Luminata, Ea e Maica maicilor, Izvor al izvoarelor...

Sã nu uiþi cã eºti din lut ªi cã trupul tãu e mut În faþa sufletului Lumina pãmîntului...

Sã iubeºti tot ce e sfînt, Crucea-þi este legãmînt Prin Domnul Iisus Hristos Dumnezeu prealuminos!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã Elvis Presley a murit mîntuit? În 16 august 1977, televiziunea ºi radioul american ºi-au întrerupt programele pentru a anunþa: Elvis Presley a murit la vîrsta de 42 de ani. Maºinile au frînat brusc, ºi în întreaga þarã s-au înregistrat multe accidente. Oamenii pe stradã au început sã plîngã: idolul lor murise. Dupã o tinereþe caracterizatã de sãrãcie ºi proscriere socialã, Elvis Presley a ajuns la reuºitã în 1954, în Memphis. A început o carierã ascendentã. Fetele ºi femeile plîngeau, zbierau isteric ºi leºinau cînd îl vedeau în direct. Discurile sale s-au vîndut excelent. Dãdea peste tot concerte.

Venitul sãu a crescut uimitor. Elvis s-a cãsãtorit ºi a devenit tatã. Avea tot ceea ce lumea numeºte fericire, noroc, dar onoarea l-a suprasolicitat în mod groaznic. Subjugat de dependenþa de medicamente ºi de mania mîncãrii, Elvis cîntãrea în anul morþii sale 124 kg.

Cea de-a 40-a aniversare a petrecut-o în pat, într-o stare de depresie.

Isus Christos pune întrebarea retoricã: „ªi ce ar folosi unui om sã cîºtige toatã lumea, dacã s-ar prãpãdi sau s-ar pierde pe sine însuºi?“ Isus oferã o cale pe care se poate ajunge la adevãrata fericire, nu prin onoare ºi bani, ci prin credinþa în El.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC „Pokemon Go“, creaþia CIA? „Patriot Act“ permite urmãrirea suspecþilor printr-o simplã cerere a FBI, fãrã sã mai fie nevoie de o decizie judecãtoreascã, însã Serviciile Secrete au dorit sã mai adauge cîteva articole acestei legi, care, însã, au fost respinse, deoarece s-a considerat cã este încãlcat ºi mai mult dreptul la viaþa privatã. Aceastã lege a fost adoptatã imediat dupã atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, cînd mai multe avioane au fost deturnate ºi apoi prãbuºite de teroriºti asupra complexului Wold Trade Center ºi a Pentagonului, pentru a da posibilitatea Guvernului sã supravegheze orice persoanã care ar putea plãnui un atac terorist împotriva Americii. Dar dacã aceastã iniþiativã nu a fost aprobatã, iatã cã a apãrut o alta, care i-a ºi luat locul. Aplicaþia „Pokemon Go“ a fost creatã de CIA ºi, în ultima perioadã, a cucerit întreaga lume. Iatã ce aflãm de pe site-ul corbettreport.com: „Dacã vã întrebaþi cum a fost posibil acest lucru, iatã cîteva detalii. Internetul conecteazã din ce în ce mai mulþi oameni, ale cãror date pot fi accesate cu uºurinþã. Cele mai importante prevederi ale aplicaþiei apar la capitolul Termeni ºi condiþii. În primul rînd, sînt cerute foarte multe detalii despre utilizatorul aplicaþiei, printre care abilitatea de a citi contactele din telefon, conturile pe care le are acesta pe device ºi accesul la camera video. De asemenea, se cere chiar ºi accesul integral la contul Google al userului, de unde pot fi citite sau trimise email-uri, pot fi vizualizate

documentele ºi fotografiile pãstrate în Google Drive, ºi multe altele. Dar, aparent, este vorba de o greºealã, care va fi corectatã în curînd“. „În al doilea rînd, siguranþa datelor utilizatorului este pusã sub semnul întrebãrii, conform urmãtoarelor precizãri: «Orice informaþie a utilizatorului care se aflã în posesia noastrã poate fi prezentatã guvernului sau oficialilor care se ocupã de siguranþa naþional㻓. „Niantic Labs“, compania care a lansat jocul „Pokemon Go“, a fost fondatã de John Hankes, CEO-ul firmei Keyhole Inc, un parteneriat achiziþionat de Google în 2004 ºi specializat în aplicaþii pentru vizualizarea datelor geospaþiale. De asemenea, Keyhole Inc a obþinut investiþii ºi de la In-Q-Tel, un fond finanþat de CIA pentru a obþine accesul la cele mai noi tehnologii în domeniul IT. Deci furtuna din spatele jocului Pokemon Go a fost creatã de un om de afaceri al CIA, care a integrat compania sa la Google. În consecinþã, Serviciile de Informaþii nu mai au nevoie de amendamentele propuse pentru creºterea siguranþei cu ajutorul „Patriot Act“. Acestea au solicitat sã se creeze o aplicaþie care sã fie distractivã pentru ca oamenii sã se joace ºi sã plãteascã, în acelaºi timp, pentru propria lor supraveghere. „Bine aþi venit în Matrix Economy, acolo unde oamenii plãtesc ca sã fie spionaþi... ºi o fac cu zîmbetul pe buze“, se încheie articolul din corbettreport.com.

RÃZVAN MARINESCU

Ce l-a ucis pe Napoleon Bonaparte? „Moartea mea este prematurã. Am fost asasinat de oligopolul englez ºi de criminalul pe care l-au angajat“.Acestea au fost cuvintele maliþioase ale lui Napoleon Bonaparte, cînd a dictat ultimul sãu testament, în aprilie 1821.

Moartea primului împãrat francez a rãmas pînã astãzi un mister. La numai o zi dupã decesul sãu, survenit la 5 mai 1821, 16 martori, dintre care 7 medici, au asistat la autopsie. Cu toþii au ajuns la aceeaºi concluzie: Napoleon Bonaparte a murit din cauza cancerului la stomac. Deºi verdictul a fost clar, au apãrut, de-a lungul vremii, numeroase teorii ale conspiraþiei legate de motivul care a dus la dispariþia primului conducãtor al Imperiului Francez: a fost ucis de guvernul britanic? A fost otrãvit de rivalii sãi francezi? Cadavrul descoperit la Longwood House nu era cel al Împãratului? Istoricul ºi scriitorul Siân Rees a luat în calcul fiecare variantã, analizînd-o în detaliu. Ce se cunoaºte cu siguranþã este faptul cã, timp de mai multe luni, Napoleon a avut dureri abdominale puternice, ameþea des ºi acuza stãri febrile intense. Starea sa de sãnãtate se înrãutãþea tot mai mult, iar acest lucru nu a trecut neobservat de cei aflaþi în preajma lui. La un moment dat, Bonaparte spusese cã aceste simptome se datorau faptului cã fusese otrãvit, însã, în final, susþinea cu tãrie cã este afectat de o formã de cancer care a dus ºi la moartea tatãlui sãu, Carlo Buonaparte. La 5 mai 1821, conducãtorul francez a intrat în comã, iar a doua zi, lumea întreagã era ºocatã sã afle cã Napoleon I nu mai exista. Prima teorie a conspiraþiei legatã de moartea lui Bonaparte a fost formulatã chiar de medicul sãu personal, Barry O'Meara. Acesta susþinea cã guvernatorul britanic al insulei Sf. Elena, Sir Hudson Lowe, i-a ordonat sã ,,scurteze viaþa lui Napoleon“. În 1818, irlandezul a fãcut publicã aceastã acuzaþie, însã nici pînã acum nu s-a putut dovedi prezenþa unei substanþe strãine în corpul Împãratului francez, mai ales cã acesta a fost depus în 4 sicrie îngropate sub un strat consistent de piatrã. În anii ’50, au fost publicate însemnãrile personale ale valetului lui Bonaparte, iar medicul Sten Forshufvud a profitat de acest lucru ºi a studiat documentele, în speranþa cã va afla cauza morþii acestuia. A descoperit cã liderul francez prezenta 28 dintre cele 31 de simptome asociate cu otrãvirea cu arsenic ºi a solicitat imediat unei universitãþi din Scoþia sã facã analize pe cîteva fire de pãr care i-au aparþinut Împãratului. S-a dovedit cã Barry O'Meara avea dreptate:

Napoleon fusese otrãvit cu arsenic. Cu toate acestea, Forshufvud nu a reuºit sã gãseascã ucigaºul.

A existat, într-adevãr, un ucigaº al lui Napoleon Bonaparte?

Deºi rezultatele obþinute în anii '50 au fost verificate de experþi, acest lucru nu i-a convins pe teoreticienii conspiraþiilor. În acest sens, în anii 1980, ideea otrãvirii cu arsenic a lui Napoleon Bonaparte lua o turnurã diferitã: dacã liderul francez a fost otrãvit cu substanþa respectivã din mediul în care trãia ºi nu ar fi fost neapãrat ucis de cineva anume? Rãspunsul a venit din partea cercetãrilor din Regatul Unit, care, pe parcursul mai multor ani, au realizat o serie de analize pe probe din pãrul fiului lui Napoleon, cel al soþiei Împãratului, dar ºi al celui provenit de la 10 indivizi aflaþi în viaþã.

Compararea rezultatelor a arãtat cã, în Secolul al XIX-lea, cantitatea de arsenic din corpul uman era de 100 de ori mai mare decît cea prezentã astãzi în organismul nostru. Prin urmare, exista o posibilitate foarte mare ca Napoleon I sã fi murit din cauza arsenicului acumulat din mediul în care a trãit.

Alte teorii ale conspiraþiei susþin faptul cã trupul îngropat pe insula Sf. Elena nu ar fi fost cel al lui Napoleon Bonaparte, ci a altcuiva. Una dintre aceste ipoteze menþioneazã cã Împãratul nu s-a aflat niciodatã pe insulã ºi cã a fost ucis, de fapt, în încercarea de a escalada zidul unui palat din Austria, pentru a se întîlni cu fiul sãu mai mic. O altã teorie afirmã cã Bonaparte a murit în timpul unei epidemii de hepatitã, în februarie 1818, fiind înmormîntat dupã aceea, în secret, de cãtre britanici. O altã acuzaþie a fost adusã englezilor, în anul 1969, cu ocazia bicentenarul naºterii lui Napoleon, cînd un jurnalist francez cerea ca trupul conducãtorului sã fie adus înapoi în Franþa, pentru cã a fost îngropat, în secret, de familia regalã britanicã la Westminster Abbey.

Una dintre cele mai probabile variante a locului în care se aflã rãmãºiþele lui Napoleon Bonaparte rãmîne, totuºi, Domul Invalizilor din Paris. Cu toate acestea, pînã ce autoritãþile franceze nu vor permite deschiderea sarcofagului în care se presupune cã se aflã osemintele, moartea primului conducãtor al Imperiului Francez va rãmîne un mister.

Sursa: historyextra.com

Devotament uimitor al lui Murgu, cãluþul alb care a rãmas douã zile lîngã stãpînul mort în munþi Un gorjean de 62 de ani, Gheorghe Fîcea, a murit luni, 1 august, într-o zonã montanã din apropierea comunei Stãneºti, în timp ce se întorcea cãtre casã. Omul a suferit un infarct, iar cãluþul Murgu, nu a plecat de lîngã stãpînul sãu pînã cînd localnicii din sat ºi salvamontiºtii nu l-au gãsit. În cele douã zile, animalul a coborît doar pînã în apropierea satului sã se adape ºi s-a întors lîngã stãpînul sãu.

Cãluþul alb a avut cea mai mare contribuþie la gãsirea bãrbatului care a murit în munþi. Cãutãtorii au gãsit prima datã animalul ºi au vrut sã-l ducã în sat, însã Murgu a refuzat. Atunci, oamenii ºi-au dat seama cã Gheorghe Fîcea trebuie sã se afle în apropiere. Au cercetat cu atenþie locul ºi l-au gãsit fãrã suflare. Localnicii ºi salvamontiºtii l-au cãutat aproape douã zile ºi probabil cã fãrã apariþia calului nu l-ar fi putut gãsi, pentru cã aria de cãutare era foarte întinsã.

Localnicii din satul Pîrvuleºti sînt uimiþi de devotamentul calului faþã de stãpînul sãu. „Calul a fost gãsit lîngã acesta. Nu mai voia sã meargã. Bietul animal a simþit. κi aºtepta stãpînul“.

ALIN ION

Luni, 8 august, se terminã resursele Terrei.

Omenirea va trãi pe credit Pe 8 august, se vor epuiza toate resursele pe care Planeta le putea regenera pînã la sfîrºitul anului, a calculat Global Footprint Network, un ONG care se ocupã de protecþia mediului. Din acel moment ºi pînã pe 31 decembrie, omenirea va trãi pe credit. Oamenii au atins, pentru prima datã, acest plafon la 19 decembrie 1987. Un comunicat semnat de douã dintre cele mai mari organizaþii de mediu din lume, Global Footprint ºi World Widelife Fund for Nature, anunþã cã resursele de apã, de efective de animale, de peºte ºi culturi agricole pe care Planeta le poate produce pînã la sfîrºitul acestui an vor fi epuizate pe 8 august. În 2015, ziua în care omenirea a început sã trãiascã pe credit a fost 13 august, iar activiºtii de mediu au calculat cã, în 2030, resursele regenerabile vor fi epuizate pe 28 iunie. „Pentru acoperirea consumului, avem nevoie, în acest moment, de 1,6 planete“, scrie în comunicatul celor douã organizaþii. „Costul acestui supraconsum este deja vizibil: penuria de apã, deºertificarea, eroziunea solului, scãderea productivitãþii agricole ºi a resurselor piscicole, dispariþia speciilor de animale ºi defriºãrile“. Cea mai mare influenþã asupra degradãrii Planetei o au emisiile de dioxid de carbon, susþin activiºtii de mediu. CO2 reprezintã „60% din amprenta ecologicã globalã“ pe care o lasã oamenii, a calculat Global Footprint. În ultimii 46 de ani, ziua în care resursele naturale s-au epuizat a venit din ce în ce mai devreme. În 1970, a fost calculatã pentru 23 decembrie.

Au urmat 3 noiembrie, în 1980, 13 octombrie, în 1990, 4 octombrie, în 2000, 3 septembrie, în 2005 ºi 20 august, în 2014. În 2013, Fondul Mondial pentru Naturã (WWF) estima cã, pentru satisfacerea nevoilor umanitãþii, ar fi necesarã mai mult de o planetã ºi jumãtate; astãzi, este nevoie de 1,6 planete. Pînã în 2050, va fi nevoie chiar de douã planete.

Creºterea demograficã ºi consumul individual sînt principalele motive ale acestei situaþii. Bilanþul ar putea fi atenuat prin contribuþia fiecãrui locuitor: de exemplu, prin consumul unei cantitãþi mai mici de carne, prin efectuarea unui numãr mai mic de cãlãtorii cu avionul sau prin cumpãrarea unor aparate electronice mai eficiente energetic. Ziua mondialã a depãºirii resurselor este calculatã de organizaþia nonguvernamentalã canadianã Global Footprint Network, care a creat ºi noþiunea de „amprentã ecologicã“. Raportînd suprafaþa Planetei la numãrul de locuitori ai acesteia, rezultã o suprafaþã de teren de care este nevoie pentru a se asigura necesarul de resurse ºi pentru a se neutraliza deºeurile generate de consumul nostru. Astfel, se calculeazã amprenta ecologicã (ecological footprint), index care mãsoarã presiunea pe care omenirea o exercitã asupra ecosistemelor. România are una dintre cele mai mici amprente ecologice din Uniunea Europeanã /UE/, echivalentul a 1,7 planete. Canada, statele din Peninsula Scandinavã, Rusia, Þãrile Baltice, Australia, cea mai mare parte a Americii de Sud ºi unele state din Africa pot fi catalogate drept „creditori“, biocapacitatea lor fiind cu 150 % mai mare decît amprenta lor ecologicã.

Anul 2016 se anunþã a fi unul record pentru creºterea temperaturii pe glob Anul trecut, s-au înregistrat cele mai mari temperaturi, precum ºi o creºtere fãrã precedent a nivelului mãrilor ºi a emisiilor de dioxid de carbon, în parte din cauza fenomenului El Nino, dar ºi din cauza topirii gheþarilor. Concluziile sînt cuprinse într-un studiu publicat de “State of the Climate“, bazat pe activitatea a 450 de oameni de ºtiinþã. Raportul, emis anual de Administraþia americanã pentru oceane ºi atmosferã, aratã cã, în prezent, lumea este cu 1 grad Celsius mai caldã decît în perioada preindustrialã, iar în mare parte cauzele sînt legate de poluarea cu gaze cu efect de serã. În acelaºi timp, climatologii de la NASA, vorbesc despre depãºirea recordului de temperaturã în acest an, deoarece primele ºase luni din 2016 au fost de departe cele mai calde din istorie.

VIORICA MARIN

Pag. a 10-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Un om care a aflat cã adevãrul este în Christos (2) Pãrintele Galeriu a fost un mare preot, duhovnic ºi predicator, un intelectual cu pregãtire complexã, care a înþeles cã teologia se îmbinã cu ºtiinþa, cu filozofia ºi cu toate artele, ele reprezentînd componentele esenþiale ale culturii ºi istoriei oricãrei epoci. Prin harul cuvintelor, îi atrãgea pe oameni, îi convingea ºi îi întorcea la dreapta credinþã ordotoxã. La spovedanii, el dãdea speranþe tuturor necãjiþilor. Acest mare preot, cu personalitatea sa complexã, merita sã fie nemurit într-o carte, ºi acest merit îi revine doamnei Elis Râpeanu, care a fost nelipsitã la slujbele sale, þinute ºi la Ploieºti, unde a locuit în tinereþe, ºi la Bucureºti, ºi se poate spune cã l-a cunoscut foarte bine. Fiindcã refuzase, în repetate rînduri, sã se roage ºi pentru sãnãtatea lui Ceauºescu, în vara anului 1989, pãrintele a fost arestat pe stradã, dus la Miliþie ºi bãtut pînã la ziuã.

Deºi au trecut atîþia ani de la moartea sa, amintirea pãrintelui Galeriu a rãmas vie în sufletele prietenilor sãi. Astfel, fizicianul dr. Andrei Dorobanþu relateazã o scenã memorabilã: ,,Într-o zi, unul dintre fiii pãrintelui m-a sunat ºi mi-a spus sã vin cu maºina mea la Hotelul Ambasador, unde erau cazaþi mai mulþi oaspeþi francezi cãrora pãrintele le promisese cã îi duce la Mînãstirea Cernica. În momentul în care am intrat în holul hotelului, am înlemnit: toatã lumea de acolo, inclusiv personalul hotelului, era în genunchi, ºi pãrintele îi binecuvînta! Ce ziceþi de aceasta?…”.

Vã redãm acum o altã scenã, relatatã de pãrintele preot dr.

Vasile Gordon, de la Facultatea de Teologie din Bucureºti: ,,Am fost cu studenþii mei într-o excursie la Mînãstirea Sihãstria. Vroiam sã-l întîlnesc pe pãrintele Cleopa. Dar pãrintele nu era în mînãstire. Era în pãdure, cu pãrintele Galeriu. Numai ei doi. Vã daþi seama ce vorbeau cei doi mari duhovnici, unul de mînãstire ºi altul de parohie?”.

Rãmînînd în acelaºi context, sã remarcãm cã scena aceasta se aseamãnã cu ceea ce a scris cîndva profesoara Zoe Dumitrescu-Buºulenga, aflatã în vizitã la Mînãstirea Vãratic, unde a cunoscut-o pe maica Pelaghia. ªi maica asta bãtrînã avea o memorie colosalã, aducîndu-ºi aminte ºi ce i-a povestit, în copilãria ei, vechea stareþã. Anume cã, într-o zi, venise în vizitã Eminescu, poate însoþind-o pe Veronica Micle, sau poate era împreunã cu Ion Creangã. ªi, la povaþa lui Creangã, Eminescu s-a spovedit ºi împãrtãºit la un bãtrîn preot de acolo. Ce i-o fi spus marele poet, n-a aflat nimeni,

dar, pînã la sfîrºitul zilelor sale, bãtrînul preot n-a mai vorbit cu nimeni. Ce înseamnã sã þi se spovedeascã un geniu!…” – a încheiat marea profesoarã, care, în ultimii ei ani, s-a cãlugãrit cu numele de maica Benedicta. A murit în anul 2006 ºi a fost înmormîntatã la Mînãstirea Putna. În încheierea articolului nostru, sã-i dãm cuvîntul autoarei cãrþii, care ne va mai dãrui ceva: o reþetã de… colivã, primitã de la aceeaºi coanã preoteasã Argentina, cu care, cum se vede, era în bune relaþii. ,,N-am mîncat nicãieri – se divulgã doamna Râpeanu – o colivã mai bunã ca aceea fãcutã la Ploieºti, oraºul copilãriei mele. Îmi aduc aminte cã se fãcea din grîu, pus cîteva zile la muiat, apoi se punea în piua de lemn ºi se pisa cu un pietroi lunguieþ, ca sã se desprindã coaja. Bobul de grîu rãmînea aproape alb ºi era pus la uscat.

Apoi se vîntura, ca sã se îndepãrteze cojiþele. Era pus la fiert, respectîndu-se cantitãþile de apã ºi de grîu. (În parantezã fie spus, astãzi se foloseºte arpacaºul.) Înainte de a fi dat de pe foc, se adauga zahãrul ºi se dãdea în cîteva clocote. ªi, mai ales spre sfîrºit, se amesteca, tot timpul, cu o lingurã mare de lemn, sã nu se lipeascã ºi sã se afume. Asta era renumita «Colivã a Coanei priotese», cãci fusese pusã în circulaþie de preoteasa Argentina, soþia pãrintelui Galeriu, pe vremea cînd acesta slujea la Biserica «Sf. Vasile» din Ploieºti, de lîngã bulevardul care ducea (ºi duce ºi astãzi) de la bariera Cîmpinii pînã la Gara de Sud, flancat, din centru pînã la garã, de aleile de castani, cîntaþi de Ionel Fernic. Mai tîrziu, am înþeles în ce constã secretul: cît mai multã nucã, cu miejii tãiaþi cu cuþitul (nu daþi prin maºinã, ca astãzi!), dar jumãtate din cantitatea de mieji e prãjitã, sau coaptã în cuptor, lãsatã sã se rãceascã, frecatã cu mîna, sã se îndepãrteze cojile, vînturatã, sã rãmînã miejii curaþi, apoi mãrunþiþi cu cuþitul.

Deasupra colivei, peste stratul de praf de biscuiþi, se cerne cacao amestecatã cu scorþiºoarã, dar ºi cu puþin praf de anason, ca la prãjiturile turceºti, de pe vremuri. Coaja de lãmîie (portocalã) nu prezintã mare importanþã. Ultimul strat de deasupra este zahãr farin, care, ca sã nu zboare în toate pãrþile, cînd bate vîntul sau se deschide uºa, e presat uºor cu o foiþã de hîrtie. Abia la urmã se orneazã cu bomboane ºi ciocolatã, puse neapãrat în formã de cruce”.

Sfîrºit PAUL SUDITU

nuncheze, pentru prima oarã dinspre versantul grindelwaldez, masivul Mönch-Cãlugãrul! Pornea sã-ºi înscrie numele pe frontispiciul de glorie al marilor alpiniºti ai lumii.

Dupã cîteva ore, soarele începuse sã dogoreascã.

Dupã deliberãrile de rigoare, bãtrînul s-a adresat, în gerCaravana mergea pe cãrarea ºerpuind pe Mettenberg, de-a manã, celorlalþi: lungul mãrii de gheaþã. De jur-împrejur, deasupra capetelor - Cred cã, bizuindu-ne pe curajul acestei doamne, ascensiunea poate fi întreprinsã. Cum sezonul este încã puþin drumeþilor, aproape, parcã aproape de tot, stînci golaºe ºi avansat, zãpada trebuie sã fie mai durã ºi gheþarii mai practi- culmi: Martinsdruck, Schreckhorn, din nou Eiger, Vieschhorn, Mittelegi. Au traversat, în cabili ca în alt moment. fine, „marea de gheaþã” întîlnitã în cale.

Apoi, privind-o în ochi pe femeia din Acum se trudeau sã se caþere pe pantele faþa lui, i-a fãcut ºi el o mãrturisire. Ca un fel de avertisment: abrupte ale Zägenbergului. Auzeau, de - Aflaþi, doamnã, cã, deºi am urcat pe mii de ori repetate, avalanºele rãsunînd Jungfrau, nu cunosc deloc caracteristicînd de-o parte, cînd de alta a gheþarucile traseului pe care doriþi sã-l urmãm. lui. În rãstimpuri rare, se aºternea peste De altfel, chiar dacã le-aº cunoaºte, premunþi - pentru o clipã numai - o pace cizez cã, pe munþi, zãpada ºi gheþarii, desãvîrºitã. Apoi, munþii se porneau sã crevasele ºi trecãtorile îþi pot juca vorbeascã în graiul lor aspru, ameninþãoricînd feste. Aºa încît vã previn cã peritor. colele ne vor pîndi la tot pasul. Vã mai În acest timp, alpiniºtii se luptau sã spun cã în escalada efectuatã de domnul ajungã tot mai sus. Greu. Sub cer, ca Agassiz, noi am plecat, pentru o singurã într-un deºert nesfîrºit, urcuºul lor zi, din Valais. Ascensiunea pe versantul solicita o voinþã neobiºnuitã. Se cãþãrau grindelwaldez - cum ºtiþi prea bine - va adesea în patru labe, ori erau siliþi sã avea o duratã mai lungã ºi va fi, pentru alunece ca veveriþele. Uneori, urcînd, toþi, mult mai grea. Pe aceastã parte a Dora D’Istria, pe numele sãu real nu gãseau fisuri în stîncã de care sã se masivului Mönch, nici o expediþie n-a Elena Ghica sprijine, ºi atunci se prindeau, cu spereuºit pînã acum! ranþa cã nu se vor prãvãli, de smocurile Vorbele încercatului montagnard, sunînd limpezi ca de iarbã rãzleþe care, din loc în loc, ieºeau printre pietre. Din sloiurile de gheaþã rostogolite, n-au reuºit sã-i clatine înãlþimile dimprejur cobora un vînt rece ca gheaþa, dar care hotãrîrea prinþesei.

Au fixat, cu toþii, data plecãrii - 9 iunie 1855, ºi locul de abia le rãcorea, dupã atîta efort, fruntea scãldatã în sudoare.

Noaptea au petrecut-o într-o grotã. Distingeau, în adînîntîlnire - localitatea Grindelwald, în faþa Hotelului „Aigle“. curile ei, izvoare susurînd înãbuºit. ªi picãturi de apã cãzînd Dar nu s-a putut pleca atunci. Furtuna din ajun rãzvrãtise monoton, undeva, în golul subteran. Cineva a aprins focul din natura, arãtîndu-le oamenilor numai chipul sumbru al ei: norii plante de ienupãr. În lumina flãcãrilor, gheaþa de pe pereþii ºi miºcîndu-se ca o cireadã de bivoli înfometaþi în preajma coapselor Wetterhornului, ale Eigerului, ale Seheideekului, plafonul peºterii strãlucea diamantin. Era frig. Un frig fãrã ale Faulhornului. O zi întreagã de neliniºti, de întrebãri a noimã parcã. Nimeni n-a pus geanã peste geanã. La 3 noaptea copleºit-o, la Grindelwald, pe Dora d’Istria. S-a înseninat au hotãrît sã plece mai departe. Ca sã nu se prãvãleascã în numai cãtre searã, cînd ghizii, pãstorii ºi þãranii adunaþi în hãuri, foloseau scara cea lungã. La a treia traversare cu scara, piaþeta hotelului au prezis vreme bunã. românca n-a mai ascultat sfatul ghizilor; tentaþia de-a privi în A doua zi, caravana s-a pus în miºcare. Era duminicã, 10 strãfunduri era mai puternicã decît teama de vertij... iunie. Însoþitã de cei 4 ghizi ºi de încã 4 „purtãtori de baga(va urma) je“, la ceasurile 8 dimineaþa, Elena Ghica pornea sã îngeVALENTIN BORDA

„Cãlugãrul“, îngenuncheat de o femeie... (2)

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Actriþa Brigitte Bardot ºi pictorul Pablo Picasso, la Cannes, în 1956

EPIGRAME De la Alba...la Jidvei La cramã - noi uitãm necazul ªi-n zonã curge vin, cît vrei; De-ar fi ºtiut Mihai Viteazul...

Intra cu „pompa“ în Jidvei !

„Viitorul sunã bine“ Un viitor cu conturi pline Ne duce spre înaltul pisc Dar ºi prezentul „sunã“ bine: Mereu mã sunã de la fisc.

În „circulaþie“ Democraþii dau dovadã De o mare competenþã: Vor regla, pe orice stradã, Traficul... de influenþã !

Simbolul democraþiei Mã întreb - ca ardeleanu’, Admirînd sub soare „mostra“: Asta-i casa lui Videanu, ...Sau e sediul „Cosa Nostra“?!

NAE BUNDURI

Cinste lor, cinste steliºtilor…

Cine a vizionat meciul de fotbal Steaua Bucureºti – Sparta Praga a putut constata, pe bunã dreptate, cã bãieþii noºtri, înþelegînd miza acestei partide, au fãcut dovada unui joc responsabil ºi au dat o replicã excelentã adversarilor, învingînd cu scorul de 3 la 1. Pe tot parcursul meciului, am vãzut la fotbaliºtii noºtri capacitatea de dãruire, hotãrîrea lor de a obþine victoria asupra unei echipe robuste, ambiþioase, care, adeseori, a practicat un joc dur. Pasele reuºite ºi acþiunile de penetrare a apãrãrii cehilor au permis marcarea a 2 goluri, unul mai surprinzãtor decît altul, ridicînd în picioare cei peste 37.000 de spectatori.

Nu pot sã închei aceste rînduri fãrã a aminti înþeleapta zicalã biblicã: ,,Daþi Cezarului ce-i al Cezarului”. Într-adevãr, acest frumos succes se datoreazã, în cea mai mare mãsurã, abnegaþiei ºi dãrurii pînã la sublim a lui Nicolae Stanciu, un sportiv de mare valoare, care, probabil, ºi-a dublat cota de piaþã dupã acest meci fabulos. Cu atît mai mult cu cît, prin calificarea în play-off-ul Champions League, în vistieria Stelei au intrat 10 milioane de euro, spre satisfacþia patronului Gigi Becali, care a declarat cã Stanciu a devenit ,,fabrica de bani” a Stelei.

ANTON VOICU

Pag. a 11-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

De la bun început, douã precizãri. Prima: pentru a putea ajunge la divorþ, este obligatoriu ca, mai întîi, sã te cãsãtoreºti. Apoi, nu-þi mai stã nimeni ºi nimic în cale!

Dar dacã nu zici Da în faþa ofiþerului Stãrii Civile, n-ai nici o ºansã sã urli în faþa Instanþei, Gata, nu mai suport! A doua: nu pentru toate cuplurile despãrþirea reprezintã un motiv de stress, cum greºit susþin psihologii. Uneori, trãirile oamenilor, nemaivorbind de... averile lor, devin mai dependente de divorþuri decît madam Nuþi de poºete scumpe - vezi ªtefan cel Mare, Prigoanã cel Pliciuitor, Tãriceanu Inimã Zburdalnicã, Borcea Rade Tot, Gigi Pinalty, Copos Sfîrºitu’ Lumii sau Bogdan Olteanu-Milion.

Nu stricã sã facem un scurt istoric al divorþurilor: respectiva noþiune juridicã este menþionatã pentru prima datã în Codul lui Hammurabi, cea mai veche colecþie de legi a lumii, datînd de pe la 1772 î.Chr. Conform acestui cod, bãrbatul cãpãta imediat dreptul sã divorþeze, dacã femeia lui ieºea din casã fãrã broboadã pe cap, ori îl persifla în prezenþa altei persoane. În Roma anticã, bãrbatul brunet, cu ochi ca smoala, putea cere divorþul ºi pentru un fleac de motiv, bunãoarã copii blonzi, cu ochi albaºtri (?!), dar ºi pentru cã femeia a fãcut còpii dupã cheile casei.

Odatã decãzut Imperiul Roman, instituþia divorþului a intrat în declin, sub presiunea Bisericii Catolice. O schimbare bruscã a intervenit pe la 1550, cînd regele Angliei, Henric al VIII-lea, s-a despãrþit în fapt de catolica ferventã Catherine de Aragon. Întrucît Papa nu i-a acordat divorþul, nãbãdãiosul Henric a rupt-o cu Roma, declarîndu-se ºef suprem al Bisericii Angliei, devenitã astfel un fel de hibrid între catolicism ºi protestantism.

Apropo: Henric i-a bãtut în play-off-ul cãsniciilor ºi pe Prigoanã ºi pe Tãriceanu, avînd la activ 6 case... ããã, neveste, vreau sã spun!

Motivele divorþului pot fi total diferite, cel mai des fiind invocatã nepotrivirea de caracter. Asta, bineînþeles, acolo unde, printre bunurile comune, figureazã ºi niþel caracter. Alteori, nepotrivirea þine mai mult de anatomie.

E de notorietate primul divorþ, pronunþat tot în Anglia, dintre doi soþi homosexuali. Rodul dragostei lor cu nãbãdãi, un bãieþel de 5 aniºori, s-a nimerit sã facã duº cu taicã-su. Fiind la vîrsta întrebãrilor, nu ºi-a ascuns mirarea: Tati, de ce tu o ai atît de mare, iar eu atît de micã?! Rãspuns: Eu ca eu, dar s-o vezi pe maicã-ta!

Aºadar, disproporþia fiind nepermis de... Ce s-o mai lungesc, doamna avea tot dreptul sã fie nemulþumitã direct proporþional!

O altã cauzã, susþin sociologii, o constituie ambiþia neostoitã a soþiei de a avea un soþ ºef. Pãi, ce, numai Piscupeasca, Zgoneasca ºi Antoneasca?!... Dar, ca sã reuºeºti ascensiunea pe vîrfu’ Omu, degeaba te închini la Crucea de pe Caraiman, dacã nu munceºti din greu la serviciu. Cã nu toþi sînt nepoþii lu’ Þepelea-Pepelea, cum naiba-l chema pe netotul ãla... pardon, nepotul ãla, sã ajungã, peste noapte, din ingineraº ºomer, ditamai directorul la TVR! Sau, ºi mai ºi, consul, deci cu nevastã consulã, în Franþa! Pe de altã parte, dacã munceºti din greu 8 ore la serviciu ºi, în sfîrºit!, ajungi ºef, va trebui dupã aia sã pui osul la treabã 12-14 ore pe zi. Moment în care vei constata, cu tristeþe în suflet ºi-n alte organe vitale, cã ai crescut în funcþie la birou, dar ai dat în disfuncþie

acasã. ªi-aºa-i rãu, nici aºa nu-i bine... Dacã nu ajungi ºef, dincolo de frustrãrile nevestei, intervine neiertãtoarea problemã a salariului. Cã ºtiþi cum devine cazul cu necazul: banii de la buget ajung întotdeauna pentru salariile nesimþite, dar se isprãvesc taman cînd vine vorba de salariile abia simþite.

Dupã cum ne-a luminat marxismul (ehee, pe vremea cînd kilowatt-ul era ieftin!...), se ºtie cã nu doar relaþiile de producþie îmbracã forme diferite - de la þarã la þarã, de la culturã la culturã, de la etnie la etnie -, ci ºi relaþiile distructiv-matrimoniale. În aceastã idee conturîndu-se cîteva curente.

Divorþul în stil italian: ca sã nu dezvolt inutil subiectul, poate vã amintiþi celebrul film cu Marcello Mastroiani în rolul soþului, care, sastisit de nevasta cam slutã ºi cam îmbãtrînitã, doreºte sã-ºi refacã viaþa cu o tînãrã veriºoarã (veriºoara fiind ªtefania Sandrelli, jur cã ºi eu aº fi fãcut, vorba cuiva, identic ºi la fel!).

Catolicismul interzicîndu-i însã divorþul, singura posibilitate ar fi fost sã-i însceneze consoartei un flagrante delicto de adulter. Dar cu cine naiba sã-ºi cupleze nasoala, în pricãjitul ãla de tîrg sicilian? În nici un caz cu contratenorul bisericii locale. Cu un cezarouatu?! Nu l-ar fi crezut nimeni... Dar nu vã mai povestesc tot filmul - cãutaþi-l pe goagãl, cã meritã efortul!

Divorþul în stil eschimos: la vînãtorii de foci nu existã ideea de adulter nici cît existã la noi speranþa cã va fi stîrpitã corupþia. Asta, în condiþiile în care la puºcãrie intrã doar fraierii, iar bani ºmangliþi sînt recuperaþi, vorba lui Creangã, cam cît pãr în barba spînului. Sau, poftim, în chelia lui Bodu-TVA! Cã, altfel, dacã bãieþii ºi fetele deºtepte (chiar dacã, sanchi, au divorþat, ºi habar nu mai au unii de banii celuilalt) n-ar face pîrnaie în vilã, ci pîrnaie adevãratã, cu ºobolanii la nas, cu sutiene confiscate, de unde ar mai ieºi doar cînd ar scoate ºi dumnealor mormanele de sub tejghea, ia sã vedeþi cum s-ar face luminã-n sat cît ai zice Jilava! Sau, în funcþie de gen-numãr-caz, Tîrgºor.

Eschimosul, deci, poate cere despãrþirea de eschimoasã doar dacã aceasta nu a acceptat „sã rîdã“ cu oaspetele de o noapte al casei. Mã rog, al iglu-ului... Nu mã credeþi? Cãutaþi pe Internet ºi filmul „Umbre albe“, cu Anthony Quinn & Yoko Tani. Cum însã refuzuri din astea nu prea se întîmplã mai la deal de Cercul Polar, nu prea existã nici divorþuri prin acele pãrþi ale lumii. Hoo, nu daþi nãvalã, cã, de cînd cu topirea gheþarilor, s-or mai fi schimbat ºi obiceiurilii eschimoase!...

Divorþul în stil rusesc: statisticile aratã cã, din pricina consumului ridicat de Stalinskaia, Krepskaia, Þarskaia ºi alte tãriciuni, pe 40 la sutã dintre rusnaci îi loveºte moliciunea înainte de a fi împlinit 40 de ani.

Drept care, de cum adoarme buºtean consumatorul fruntaº, nevestuicile îºi trag pîslarii pe copãnele, tulind-o spre încã viguroºii satului. Tulind-o nu oricum, ci în trap sãltat, topind nãmeþii pe o razã de 3 metri în jurul lor, de-atîta fierbinþealã ce le þîºneºte pe sub pufoaicã!

Divorþul în stil arãbesc: o nevastã a intentat divorþ fiindcã, dupã 30 de ani de cãsnicie, soþul a dorit sã-i vadã chipul! Atenþie, nu pe stradã, nici în piaþa publicã, ci în casã! Cum însã în localitatea lor din Arabia Sauditã, Khamis Mushayt pe numele ei, aºa ceva era interzis cu

desãvîrºire, cererea femeii a fost aprobatã de la prima înfãþiºare!

Divorþul fãrã vinã: Este o invenþie mai nouã, din 1970, lansatã în cîteva state americane.

Dar sã-i lãsãm pe alþii, aruncînd o privire în ograda noastrã. Topîrceanu ne avertizeazã cã la poalele Carpaþilor, ca ºi la revoluþie, în materie de divorþ lucrurile sînt incomparabil mai îmbîrligate decît în alte þãri. Îmbîrligate ºi pentru cei implicaþi în divorþ, nemaivorbind pentru judecãtor: Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze,/Lung prilej de bîrfe ºi de ipoteze!./Unii spun cã Miºu singur e de vinã,/Cã la ei în casã n-a fost zi seninã... /Alþii spun cã, totuºi, nu-i de vinã el,/Cã, din contrã, Miºu e un soþ model./Însã ea, Popeasca, este o ingratã./C-ar fi stat ºi-acuma tot nemãritatã,/Dacã, din pãcate, nu s-ar fi gãsit/ Un neghiob ca Miºu, un îmbrobodit...

Dupã cum veþi constata, ºi la noi motivele, ca ºi soluþiile, diferã de la comunitate la comunitate: Divorþul în stil moldav: bãrbat adevãrat, ªtefan cel Mare a rezolvat problema cu ciuperci.

Divorþ în stil oltenesc: Marin: Domnule preºedinte, cu tot respectul, vã rog sã mã înþelegeþi, din moment ce nu-mi mai vine s-o sãrut pe nevastã-mea, nici cãsnicia noastrã nu poate continua! Judecãtorul: ªi de ce, mã rog, nu-þi mai vine s-o mai sãruþi? Marin: Fiindcã nu vrea, în ruptul capului, sã se spele pe dinþi! Judecãtorul: Dar mãcar ai întrebat-o pe doamna de ce refuzã sã se spele pe dinþi? Marin: Bineînþeles cã am întrebat-o. Zice cã nu-i încape sãpunul de rufe în gurã!

Divorþ în stil ardelean: Maria: Apãi, domnu’ judecãtor, deºi ne-am luat de 5 ani, pînã acuma nimicanimicuþa! Sînt tot fatã mare, cum m-o luat de la mama!

Judecãtorul: Lasã-mã, mîndruþo, cã nu-mi cred urechilor! În 5 ani, chiar nimic?! Ioane, nu vrei sau nu poþi?

Ion: Apãi, domnu’ judecãtor, vã jur cu mîna pe Biblie cã eu ºi vreau, ºi pot. Da’ nu-nþeleg de ce atîta grabã?

Divorþ în stil gipsy: Piranda: Haoleo, dom’ judicãtor, scãpaþi-mã dã nebunu’ ãsta, cã noapte dã noapte vrea sã-mi facã sãx d-ãla anormalu’, în urechi! Ganciu: Minþeºte, dom’ judicãtor! Eu vreau sãx d-ãla normalu’, adîcã în gurã. Da’ dacã ea-ntoarce capu’ ca proasta, io ce sã-i fac?! Sã-mi plãteascã daune, cã, sã moarã ce-am mai scump, m-am zgîriat nasol în cerceii ei!

Dar ALDE astea funcþioneazã numai la noi, oamenii din popor. La bãieþii ºi fetele deºtepte, de care aminteam niþel mai sus, lucrurile se schimbã radical din 81. De fapt, din 81.000.000. Fiindcã, pe lîngã divorþul în sine, intervine problema problemelor - partajul pe ditamai averea. Cu alte cuvinte...

Divorþul pe stil nou. Ea: Dacã vrei sã rãmîn o doamnã, ºi sã nu zic nimic la DNA despre conturile tale din Seychelles, îmi laºi vila din Panama, palatul de la Snagov, valuta de sub coteþul cîinelui ºi cele 36 de arme de vînãtoare. El: Fã, nesãtulo, cînd te-am luat, toatã zestrea ta era un dinte de aur, ºi-acu’ ai un morman de pretenþii? Ea: Nu mã ºucãri, cã dau pe goarnã ºi ce-ai îngropat în pãdurea aia, ºtii tu...! El: Mucles, fã, cã neau bãgat ãºtia microfoane ºi-n... ºi-n pereþi! Gata, m-ai convins, îþi las þie tot! Eu o sã iau doar amãrîtele alea de tablouri - un Picasso, un Van Gogh ºi-un Gaugain. Ea: Dacã-mi laºi carpeta cu Rãpirea din Serai, mie nu-mi trebuie tablouri. Dar cum rãmîne cu copiii? El: Aoleu, uitasem de ei! Cîþi copii ziceai cã am fãcut cu tine?...

SORIN SATMARI

Adevãrata faþã a lui Winston Churchill (4)

României prin eliberarea României de sub jugul fascist german. Comandamentul Suprem sovietic considerã cã dacã trupele româneºti vor înceta ostilitãþile împotriva Armatei Roºii ºi daca se vor obliga ca, mînã în mînã cu Armata Roºie, sã ducã rãzboiul de eliberare împotriva nemþilor pentru independenþa României sau contra ungurilor pentru eliberarea Transilvaniei, Armata Roºie nu le va dezarma, le va lãsa în întregime tot armamentul ºi le va ajuta, prin toate mijloacele, sã îndeplineascã aceastã sarcinã de onoare. Dar, Armata Roºie poate sã înceteze operaþiunile militare pe teritoriul României, numai dupã ce vor fi lichidate trupele nemþeºti din România, trupe care sînt purtãtoare de împilare ºi subjugare a poporului român. Singurul mijloc pentru grabnica încetare a operaþiunilor militare pe teritoriul României ºi pentru încheierea de cãtre România a Armistiþiului cu coaliþia aliaþilor constã în aceea ca trupele române sã dea ajutor Armatei Roºii în opera de lichidare a trupelor nemþeºti”.

Perfidia ruºilor este evidentã, ei au cerut americanilor sã bombardeze România, plasînd, alãturi de bombe, ºi fluturaºii, ca românii sã poatã opta: sau bombe (în continuare) sau „frumoasele“ perspective ale capitulãrii.

Probabil cã aceºti fluturaºi aveau rolul sã-i intoxice ºi pe americani în privinþa „bunelor“ intenþii ale ruºilor. Nu ºtim ce a contat mai mult în decizia de încetare unilateralã a focului de la 23 august: bombardamentele sau propunerea explicitã de trãdare din finalul acestei declaraþii plinã de promisiuni frumoase, dar mincinoase. Braºovul a

fost bombardat în ziua de Paºti. A doua zi, radio Londra anunþa, cu cinism, ca a trimis ouã roºii de Paºti românilor. …În privinþa convingerilor sale morale, deºi se considera creºtin, ferocitatea cu care a dus rãzboiul împotriva civililor ne înfãþiºeazã un Churchill mai mult pãgîn, decît creºtin. A fost un adept al Eutanasiei. Cînd a fãcut parte din Guvernul Asquith (1908-1914), a propus ca 120 000 de defcienþi mentali sã fie trimiºi în colonii. Hitler s-a inspirat de aici.

Churchill era rasist. Nu voia sã fie acceptaþi negri în Anglia. A condus campania „Pãstraþi Anglia albã!“ Patrick J. Buchanan pune întrebarea: ce a fost, oare, Churchill – om de stat sau rãzboinic ºef? Pentru un om de stat, obiectivul este pacea, care sã permitã naþiunilor sã trãiascã într-o siguranþã mai mare. Pentru un rãzboinic, obiectivul este victoria. La 13 mai 1940, în prima sa luare de cuvînt ca prim ministru, în Parlament, Churchill a declarat cã obiectivul sãu este „Victorie cu orice preþ!“ (pag.405).

La Conferinþa de la Casablanca, din ianuarie 1943, Churchill l-a convins pe F.D.Roosevelt sã facã o declaraþie comunã privind capitularea necondiþionatã. În 1944, la Quebec, Churchill ºi F.D.Roosevelt au aprobat Planul Morgenthau, de distrugere a întregii industrii germane ºi transformarea Germaniei într-o þarã agrarã. Toate utilajele ºi echipamentele industriale urmau sa fie date ruºilor. (va urma) IOAN ISPAS

Fals tratat de divorþare

Deºi participanþii actului de la 23 august 1944 nu invocã explicit aceste bombardamente, s-ar putea, totuºi, ca ele sã constituie un motiv în plus pentru justificarea trãdãrii comise. Începînd cu primul bombardament, din 4 aprilie 1944, al Bucureºtilor, odatã cu bombele au fost lansaþi ºi fluturaºii cu „Declaraþia Comisariatului Poporului pentru Afacerile Strãine al U.R.S.S.“.

Denise Basdevant, în cartea sa “Against Tide and Tempest: the Story of Rumania“ („Împotriva curentului ºi a furtunii: Povestea României“), apãrutã, în 1965, la editura Robert Speller & Sons, redã o fotocopie a acestor fluturaºi (pag.

122). Iatã cum sunã aceastã Declaraþie: „În legãturã cu evenimentele din România, Guvernul sovietic considerã cã nu este de prisos sã confirme declaraþia sa fãcutã, în aprilie anul curent, cã Uniunea Sovieticã nu intenþioneazã sã dobîndeascã vreo parte oarecare a teritoriului românesc, sau sã schimbe orînduirea socialã existentã în România, nici sã ºtirbeascã în vreun chip oarecare independenþa României. Dimpotrivã, Guvernul sovietic considerã necesar de a restabili, împreunã cu românii, independenþa

Cele mai importante momente din istoria fascinantã a Jocurilor Olimpice (1) (urmare din pag. 1) Deºi istoricii au scris adesea cã atleþii greci se înfruntau goi, nuditatea a fost introdusã abia în anul 720 î.Chr., ca o modalitate de a celebra frumuseþea trupului omenesc.

Aromânul Evanghelie Zappa, prietenul lui Alexandru Ioan Cuza, a fost cel care a lansat pentru prima oarã ideea renaºterii Jocurilor Olimpice Puþini îºi mai amintesc de cel care a lansat pentru prima oarã ideea renaºterii olimpismului modern: Evanghelie Zappa (1860 – 1865), negustor ºi întreprinzãtor aromân, vestit la mijlocul Secolului al XIX-lea atît în Þãrile Române, cît ºi în Grecia. Nãscut în localitatea Lampobo, din provincia otomanã Epir, actualmente în Albania, Zappa a emigrat în Þara Româneascã în 1831, pãrãsind Grecia din cauza nemulþumirilor legate de noua organizare militarã de dupã obþinerea independenþei.

A fost prieten cu domnitorii Gheorghe Bibescu ºi Alexandru Ioan Cuza ºi este unul dintre cei care au finanþat înfiinþarea Academiei Române, dar ºi tipãrirea primei ediþii a „Dicþionarului limbii române“ ºi a „Gramaticii limbii române“. În 1856 el a început o amplã campanie de reluare a Olimpiadelor. Între autoritãþile greceºti din acele timpuri ºi Evanghelie Zappa s-a purtat o intensã corespondenþã, în urma cãreia nobilul a promis cãºi va dona jumãtate din avere pentru organizarea competiþiilor sportive. Aºadar, Zappa a donat statului grec peste 70.000 de galbeni ºi 400 de acþiuni pe care le deþinea la Societatea Elenã a Vapoarelor.

Doi ani mai tîrziu, în 1858, regele Greciei a semnat un decret prin care a ordonat crearea, în Atena, a „Fundaþiei Olympicelor“. Tot din donaþia lui Zappa, s-a construit „Zappeionul“ – precursor al parcurilor olimpice din prezent, inaugurat la 20 octombrie 1888. Evanghelie Zappa a adus spiritul olimpic ºi la Bucureºti, astfel încît, cu 2.500 de galbeni, a înfiinþat, potrivit istoricului Ioan Man, în 1860, Societatea Olimpicã Românã. Înainte de a muri, în 1865, a putut vedea primele jocuri preolimpice, sau panelenice, desfãºurate în noiembrie 1859 la Atena, la care au participat peste 300 de concurenþi. Pe lista învingãtorilor s-au aflat ºi aromânii Dimitrie Atanasiu, în proba de 200 metri vitezã, ºi Constantin Cristu, la aruncãri. Alte ediþii ale jocurilor au avut loc ºi în 1870, 1875 ºi 1888.

Primele Olimpiade moderne reînvie o mare tradiþie sportivã Spre sfîrºitul Secolului XIX, baronul francez Pierre de Coubertin, din dorinþa de a promova atletismul de performanþã ºi pacea în lume, ºi inspirat fiind de sãpãturile arheologice efectuate în acea perioadã la Olympia, s-a decis sã reia modelul Jocurilor Olimpice din Grecia anticã. El a înfiinþat, în 1894, un comitet însãrcinat cu organizarea acestor jocuri la Atena. În 1896, a avut loc prima Olimpiadã, desfãºuratã pe durata a 10 zile, la care au participat 241 de atleþi proveniþi din 14 þãri, toþi concurînd pentru ei înºiºi ºi nu în numele unei naþiuni. Fiind sportivi amatori, ei ºi-au plãtit propriile cheltuieli.

Stadionul, datînd din Secolul IV î.Chr., a fost restaurat datoritã fondurilor colectate, în Alexandria, de cãtre omul de afaceri Georgios Averoff, care a finanþat, totodatã, echipamentele sportive. Ceremonia de deschidere a avut loc în 25 mai 1896 ºi a fost urmãritã, din tribunele arhipline, de 80.000 de spectatori. Concurenþii erau adunaþi, pe þãri, în centrul stadionului, în timp ce fanfarele ºi

corurile cîntau Imnul olimpic, sub privirile Regelui George al Greciei. Flacãra olimpicã încã nu fãcea parte din ceremonie. Ea a fost introdusã abia în anul 1928. Prima probã, cea de triplu salt, a fost cîºtigatã de James Connolly, un american, iar marathonul, de un alergãtor grec, Spiridon Louis, cioban de meserie.

Primele Jocuri Olimpice moderne s-au bucurat de un succes deosebit.

Atleþii greci au obþinut doar cu o medalie mai puþin decît sportivii din SUA. Medaliile cîºtigãtorilor locului I erau, la acea vreme, din argint ºi nu din aur.

Femeile n-au avut voie sã participe la întreceri Condiþiile de desfãºurare a J.O. din 1896 au fost asemãnãtoare cu cele din Antichitate, astfel cã, în spiritul aceleiaºi tradiþii, femeile nu au luat parte la aceste prime întreceri olimpice. Cu toate acestea, o femeie, Stamata Revithi, a dorit sã se înscrie în cursa de marathon ºi a fost, evident, refuzatã. În semn de protest, Revithi, supranumitã ulterior Melpomene, dupã muza Tragediei, a alergat chiar a doua zi pe traseul parcurs anterior de bãrbaþi.

Cum au vrut americanii sã demonstreze „supremaþia albilor” faþã de „canibali feroce” ºi alþi „primitivi” A treia ediþie a Jocurilor Olimpice, care s-a desfãºurat, în perioada 1 iulie-23 noiembrie 1904, în Statele Unite ale Americii, a rãmas în istorie datoritã unui eveniment ruºinos, „Zilele Antropologiei”, menit sã demonstreze „supremaþia albilor” în raport cu „primitivii”.

Dupã Atena ºi Paris, era musai ca un oraº din Statele Unite sã gãzduiascã cea de-a treia ediþie a Jocurilor Olimpice, conform promisiunii pe care baronul Pierre de Coubertin le-o fãcuse americanilor încã din 1894. Iniþial, în 1901, a fost desemnat drept gazdã oraºul Chicago. Numai cã în 1904 se împlinea un secol de cînd Statele Unite cumpãraserã Louisiana de la Franþa, iar oraºul St. Louis urma sã gãzduiascã o Expoziþie Universalã care sã celebreze evenimentul. Organizatorii n-au vrut sã accepte un alt eveniment internaþional care sã se desfãºoare în acel an în Statele Unite, aºa cã Pierre de Coubertin, care conducea Comitetul Olimpic Internaþional la acea vreme, a fost nevoit sã accepte în cele din urmã ºi candidatura celor din St. Louis. Iar diferendul dintre Chicago ºi St. Louis a fost soluþionat chiar de preºedintele Statelor Unite, Theodore Roosevelt, în favoarea ,,capitalei bumbacului”. Avînd experienþa eºecului anterior ºi prevestind cã lucrurile n-aveau sã se schimbe prea mult în bine nici de aceastã datã, Pierre de Coubertin a preferat sã nu participe la eveniment, aceasta fiind, de altfel, singura datã cînd a lipsit de la o Olimpiadã.

Henri Rang

acest ,,experiment” nu a fost repetat niciodatã în cadrul Jocurilor Olimpice, grãdinile zoologice cu exponate umane au continuat sã existe ºi dupã 1904.

La ediþia din 1936, victoria sprinterului american de culoare, Jesse Owens, avea sã dezmintã pretinsa supremaþie arianã Jocurile Olimpice erau, indubitabil, o operaþiune de prestigiu pentru regimul nazist. Ceremonia de deschidere nu fusese nicicînd mai fastuoasã.

Filmul ,,Olympia”, regizat de Leni Riefenstahl, sublinia combativitatea tineretului arian ºi grandoarea lui Adolf Hitler: ,,Fiinþa supremã care a fãurit o naþiune ºi poporul sãu”. Aºadar, nu a fost deloc surprinzãtor cã Germania a obþinut atunci cele mai multe medalii. Din nefericire pentru naziºti, J.C. Owens, un american de culoare, a repurtat 4 medalii de aur ºi a fost cel mai strãlucitor dintre cei 5.000 de atleþi reprezentînd cele 53 de naþiuni participante. A învins în cursa de 100 m cu timpul de 10,3 secunde, apoi în cea de 200 m (în 20,7 secunde, nou record olimpic), în proba de triplu-salt, cu o sãriturã de 8,06 m (alt record olimpic, obþinut în faþa germanului Lutz Long) ºi, împreunã cu echipa þãrii sale, a cîºtigat ºi cursa de 4x100 m.

Imaginile înfãþiºîndu-l pe Hitler contrariat, pãrãsind stadionul dupã victoria lui Owens, au fost prezentate de o manierã înºelãtoare. Owens a crezut cã führerul îi fãcea un semn cu mîna ºi a fost destul de încîntat de primirea care i se fãcuse în Germania. Fãrã îndoialã, numeroºi sportivi ºi cetãþeni germani l-au felicitat cu entuziasm. Prin reuºitele sale sportive, dar ºi prin farmecul personal, prin modestia ºi felul elegant de a se purta, Jesse Owens a demontat ideea germanã referitoare la superioritatea rasei albe ºi la inferioritatea negrilor. Dar Hitler nu a permis ca realitatea sã-i dezavueze convingerile. Credinþa lui în existenþa unei rase superioare va duce la declanºarea celui deal II-lea rãzboi mondial ºi la distrugerea Germaniei.

De remarcat cã, la aceastã ediþie a J.O., proba fotbalisticã, revenitã în circuitul olimpic dupã ce

Grãdinã zoologicã cu exponate umane Pentru a le oferi spectatorilor o distracþie suplimentarã, James Edward Sullivan, preºedintele Comitetului de Organizare, a avut ideea sã includã, în perioada 12-13 august 1904, cîteva întreceri sportive separate pentru negri, pigmei, patagonezi ºi nativi americani, în cadrul Jocurilor Olimpice.

Circa 100 de bãrbaþi din cadrul grãdinii zoologice au fost selectaþi pentru a participa la întreceri. Evident, acestora nu li s-a dat ocazia de a exersa înainte ºi, în mod firesc, necunoscînd nici regulile, performanþele lor au fost foarte slabe. Asta ºi dorea Sullivan sã obþinã cu orice preþ: dovada clarã cã toate celelalte rase sînt complet inferioare celei albe. Chiar dacã

Jesse Owens

lipsise în 1932, a fost cîºtigatã de selecþionata Italiei, care ºi-a continuat dominaþia în acest sport din acea perioadã, începutã în 1934 ºi terminatã în 1938.

Benito Mussolini, liderul fascist al Italiei, s-a folosit de triumful echipei sale pentru a pretinde superioritatea regimului sãu politic. De pominã rãmîne un episod legat de Hitler, care, la un meci de fotbal în turneul olimpic, a plecat supãrat din tribunã pentru cã Germania pierdea în faþa Norvegiei, iar golurile nordicilor fuseserã marcate de un jucãtor cu origini evreieºti.

Povestea tragicã a primului argint olimpic românesc. Henri Rang a primit de la Adolf Hitler un cadou care i-a adus moartea Prima medalie de argint româneascã la Jocurile Olimpice a fost cuceritã de Henri Rang (1902-1946), în proba individualã de cãlãrie, însã triumful neamþului Kurt Hasse s-a datorat unei imense vicieri de rezultat.

Henri Rang, pe atunci locotenent, fãcea parte din echipa României, alãturi de Felix Þopescu, tatãl celebrului comentator sportiv. Rang, cu splendidul sãu cal Delfis, a stîrnit o adevãratã senzaþie în capitala germanã, dupã cum consemna delegatul federal, maiorul Dumitru Tãutu. Românul a încheiat proba la egalitate cu germanul Kurt Hasse, care concura cu iapa Tora. Pentru desemnarea învingãtorului avea sa fie nevoie de o probã suplimentarã de baraj. Deºi ambii cãlãreþi au greºit cîte un obstacol, în final, speakerul stadionului a anunþat victoria germanului, care ,,a parcurs distanþa într-un timp mai scurt”. Cu toate acestea, pe foaia de arbitraj, redactatã la finalul cursei, Hasse apãrea imaculat! A doua zi, Henri Rang a primit o invitaþie la cancelaria lui Adolf Hitler, führerul hotãrînd sã-i ofere un premiu de consolare: o motocicletã cu ataº Zündapp, foarte la modã în epocã. Dedicat carierei militare, Henri Rang nu a avut soþie ºi nici copii, iar sfîrºitul ºi l-a gãsit la scurt timp dupã încheierea rãzboiului, în 1946, chiar de Crãciun, într-un accident de motocicletã. Era chiar Zündapp-ul primit de la Hitler.

„Lumina vine de la Rãsãrit“ sau cum au refuzat românii sã meargã la Jocurile Olimpice de la Londra, din 1948 Dupã o pauzã de 12 ani, cauzatã de cel de-al II-lea rãzboi mondial, Jocurile Olimpice s-au reluat în perioada 29 iulie - 14 august 1948, la Londra, într-o þarã slãbitã de cei 6 ani de rãzboi, care i-au golit cuferele cu resurse. Poziþia României faþã de aceastã ediþie a fost una foarte interesantã ºi, totodatã, contradictorie. La 21 iulie, cu doar 8 zile înaintea startului competiþiei, s-a decis boicotarea ei. Motivul? Un Comunicat emis de Organizaþia Sportului Popular, descoperit de istoricul Anita Sterea, ne oferã singura explicaþie oficialã: „Comitetul Internaþional Olimpic este un for dictatorial care conduce Jocurile Olimpice fãrã sã dea socotealã nimãnui ºi fãrã sã rãspundã pentru deciziile sale”.

Numai cã, în realitate, Uniunea Sovieticã a fost cea care a ales sã nu trimitã nici un sportiv, deºi a primit invitaþia de a participa. Iar alte þãri socialiste, precum Cehoslovacia, Ungaria ºi Iugoslavia, au fost prezente fãrã probleme la Londra. (De fapt, Uniunea Sovieticã nu a participat deloc la Jocurile Olimpice nici înainte de 1948, singurele prezenþe ale ruºilor fiind cele ale Imperiului Þarist din 1900, 1908 ºi 1912.) Motivul e lesne de ghicit. Într-o scrisoare adresatã Politburo în 1947, Nikolai Nikolaevici Romanov, ºeful Comitetului Unional de Culturã Fizicã ºi Sport, a cerut permisiunea de a pregãti o echipã sovieticã pentru Jocurile Olimpice din 1948.

Cererea a ajuns la urechile lui Iosif Vissarionovici Stalin, care i-a rãspuns sec: „Dacã eºti pregãtit, tovarãºe, numai dacã eºti pregãtit…“. În memoriile sale, Romanov a povestit cã nu ºi-a putut asuma

obiectivul de a depãºi Statele Unite în clasamentul pe medalii, astfel cã tot planul i s-a nãruit.

Ca un ultim amãnunt, la cîrma forului olimpic românesc s-a aflat, între 1947 ºi 1951, nimeni altul decît Ion Gheorghe Maurer. ªi e foarte posibil, de fapt, ca viitorul prim-ministru sã nu fi dorit nici el avînd în vedere flerul de care a dat mereu dovadã sã-ºi asume riscul unui rezultat similar celui obþinut de sportivii deplasaþi la cea de-a V-a ediþie a Jocurilor de iarnã (30 ianuarie-8 februarie) de la Saint Moritz, la începutul anului 1948, unde delegaþia României, alcãtuitã din 15 sportivi, care au concurat la douã sporturi (schi ºi patrulã militarã) ºi patru probe, obþinuse rezultate mediocre.

Iolanda Balaº

Iosif Sîrbu, primul campion olimpic din istoria României Anul 1952 a fost cel mai important din cariera trãgãtorului român. El obþinuse douã titluri ºi tot atîtea medalii de argint la Campionatele Mondiale gãzduite de Oslo (Norvegia), iar aceste rezultate l-au recomandat drept unul dintre favoriþii pentru Jocurile Olimpice de la Helsinki, din 1952. Disputa cu ceilalþi pretendenþi n-a fost deloc simplã, mai cu seamã cã la tir nu existã o confruntare directã, fiecare sportiv încercînd sã tragã cît mai bine. Iar rezultatele afiºate la finalul probei de armã liberã calibru redus, 40 de focuri din poziþia culcat, arãtau cã primii 8 clasaþi erau despãrþiþi de doar 2 puncte.

Primul loc era ocupat, la egalitate, de Iosif Sîrbu ºi rusul Boris Andreev. Amîndoi aveau 400 de puncte, dar medalia de aur i-a revenit românului, care era superior dupã numãrul de „muºte” (gloanþe trimise în centrul þintei): 33 la 28.

Performanþa obþinutã de român a fost elogiatã în presa vremii. Sîrbu reuºise, în 70 de minute, sã atingã perfecþiunea Iosif Sîrbu în tir - în 1976, de pildã, americanul Murdock avea sã cîºtige titlul olimpic în aceeaºi probã cu un punctaj inferior (398 de puncte). Românul nu s-a bucurat însã mult timp de acel succes. El avea sã afle, mai apoi, la un control oftalmologic, cã riscã sã-ºi piardã vederea dacã îºi va mai folosi ochiul drept. Iosif nu s-a împãcat cu gîndul renunþãrii la tir. Inventiv, ajutat ºi de cadre din armatã, a pus la punct un dispozitiv de ochire care îi permitea sã þinteascã folosind ochiul stîng.

Astfel a putut participa la ediþiile din 1956 ºi 1960 ale Jocurilor Olimpice, însã rezultatele n-au mai fost la fel de bune: a ocupat locul 5, respectiv 12.

Misterul morþii lui persistã ºi dupã 51 de ani În vara lui 1964, Iosif Sîrbu se pregãtea pentru a patra participare la cea mai importantã competiþie polisportivã. Lucrurile nu mai mergeau însã la fel de bine ca înainte. Pe 6 septembrie 1964, cu o lunã înaintea startului ediþiei de la Tokyo, tocmai în poligonul pe care îl iubise atît de mult, Iosif Sîrbu a fost gãsit fãrã suflare, dupã ce s-a împuºcat cu propria armã. Circumstanþele dispariþiei campionului care nu împlinise încã 39 de ani au rãmas învãluite în mister. S-a vorbit despre faptul cã medicii i-ar fi interzis sã mai practice tirul, dar ºi de faptul cã ar fi suferit din dragoste. În urma sa rãmîne însã prima mare performanþã a sportului românesc la Jocurile Olimpice, un record mondial, dar ºi faptul cã a fost primul ,,Maestru Emerit al Sportului” din România, titlu primit în 1953. În onoarea sa, strãzi din mai multe oraºe îi poartã numele, iar în ªibot, localitatea sa natalã, i s-a ridicat un bust, în timp ce noile generaþii trec mai întîi pe la ªcoala Generalã ,,Iosif Sîrbu”.

Iolanda Balaº a cucerit „Cetatea Eternã”, la Jocurile Olimpice din 1960 Un exemplu al supremaþiei sportive a Iolandei Balaº a fost finala olimpicã de la Roma, 1960. Din 15 concurente iniþiale, numai patru au depãºit înãlþimea de 1,71

m. Iolanda Balaº a sãrit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaserã toate tentativele regulamentare, fãrã sã reuºeascã sã sarã o asemenea înãlþime. Dupã stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaº a continuat singurã întrecerea: a depãºit înãlþimea de 1,75 m, a sãrit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat ºi 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar dupã douã tentative a renunþat. A cîºtigat medalia de aur cu o diferenþã de 14 cm faþã de a doua clasatã, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.

Dupã 4 ani, la J.O. de la Tokyo, se reconfirmã campioanã olimpicã. Nivelul general al concurenþei crescuse între timp, dar diferenþa rãmînea notabilã: Iolanda Balaº a terminat concursul cu performanþa de 1,90 m, dupã ce a eºuat în încercãrile de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Brown, deþinãtoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu 10 centrimetri mai puþin.

Masacrul de la München Jocurile Olimpice din 1972 au fost scena unui adevãrat carnagiu: un schimb de focuri între poliþie ºi mai mulþi teroriºti palestinieni au fãcut 9 victime printre atleþii israelieni, luaþi ca ostatici. Atunci, 8 membri ai organizaþiei Septembre Negru au pãtruns în satul olimpic, profitînd de mãsurile de securitate precare, ºi au atacat reºedinþa israelienilor, omorînd 2 atleþi ºi luînd mai mulþi ostatici. Teoriºtii cereau eliberarea unui numãr de 200 de palestinieni deþinuþi în închisorile din Israel. Autoritãþile vest-germane, îngrijorate cã s-ar putea vãrsa din nou sînge evreiesc pe pãmînt german, au încercat sã ofere o soluþie amiabilã, dupã care au decis sã intervinã. Dar, la fel ca ºi cea mai mare parte a forþelor de ordine europene, poliþia din München avea puþinã experienþã în materie de terorism ºi nici una în privinþa eliberãrii de ostatici. Intervenþia a fost prost condusã, iar trãgãtorii, greºit plasaþi în teren. O echipã de poliþie de la baza aerianã a întîmpinat numeroase probleme de comunicaþie. Ostaticii, un poliþist ºi 5 teroriºti au fost împuºcaþi. S-a reuºit capturarea a 3 teroriºti, dar aceºtia nu au rãmas mult timp în detenþie. Cîteva sãptãmîni mai tîrziu au fost eliberaþi, dupã ce Septembrie Negru a deturnat un avion german. Între timp, Jocurile Olimpice au continuat sã se desfãºoare, dar tragedia produsã a avertizat Occidentul asupra pericolelor terorismului modern ºi a condus la adoptarea mãsurilor de protecþie. De atunci, problema palestinianã a devenit una crucialã în relaþiile dintre Occident ºi lumea arabã.

Delegaþia României la acea ediþie a J.O. a repurtat 3 medalii de aur: Gheorghe Berceanu - lupte (48 kg), Nicolae Martinescu - lupte (100 kg), Ivan Patzaichin - kaiac-canoe. (va urma)

Nadia Comãneci

Pag. a 14-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Paradisul turismului montan din Banat, o ruinã Staþiunea Semenic, aflatã pe unul din cele înalte culmi din Banat, cîndva un paradis al turismului montan, zace în uitare. Decãderea a început odatã cu achiziþionarea fostului OJT Caraº-Severin, devenitã Societatea de Turism Semenic, în 2001, de cãtre milionarul Gruia Stoica, patronul societãþii GFR, cel mai mare operator feroviar privat de transport marfã din þarã. Ocupantul locului opt în Top 500 Forbes a promis investiþii majore, dar nu a bãgat nici un leu în staþiunea din Munþii Banatului. Marile hoteluri, care puteau, cîndva, gãzdui sute de turiºti, au fost închise ºi lãsate sã intre în paraginã. Aratã ca niºte clãdiri bîntuite de stafii. Iarna se mai animeazã locurile, cu efortul unor mici proprietari de pensiuni. Fosta staþiune, însã, este aproape pãrãsitã. Totuºi, existã o veste bunã. Creditorii au scos la vînzare Societatea de Turism Semenic, deþinutã de Gruia Stoica, iar noii investitori sînt aºteptaþi cu braþele deschise ºi multã speranþã. „Gruia Stoica a cumpãrat fostul OJT Caraº-Severin, dar de un an ºi ceva existã un nou lichidator care a început sã vîndã din ele, la preþuri foarte bune. Gruia Stoica nu face afaceri în turism. El face afaceri în cãile ferate. A cumpãrat Semenicul la momentul potrivit. Omul acesta nu a cumpãrat OJT-ul pentru el. A cumpãrat la un preþ bun, crezînd cã va face ceva mai tîrziu. Nu vreau sã intru în amãnunte, dar nu cred cã a dat un milion de dolari pe tot. Vorbim de tot OJT Caraº-Severin. Hotelul Semenic de la Reºiþa este ºi el de vînzare, costã 1,2 milioane de euro. Din cîte ºtiu s-a vîndut ºi Vila Pietricica (fosta vilã a partidului) din staþiunea Secu, din apropierea Reºiþei. Eu m-am întîlnit cu Gruia Stoica de patru ori la Bucureºti, l-am rugat sã facã ceva cu pîrtia aia, sã ne-o dea nouã, pentru cã acolo stã de fapt esenþa Semenicului. Nu a vrut. Acum, noi cei din zonã trebuie sã facem ceva”, a declarat Sorin Blaga, primarul comunei Vãliug.

C.J. Caraº-Severin nu a reparat drumul de 25 de ani Distrugerea turismului de la Semenic începe practic de la Prislop, de unde se deschide un drum de opt kilometri, care duce spre vîrf. Este un drum plin de gropi ºi cratere în care oamenii, pur ºi simplu, îºi rup maºinile.

Nu s-a mai lucrat la acest drum de 25 de ani. „Prima investiþie care trebuie fãcutã la Semenic este în drumul care duce la Semenic. Pe drumul acela ºi PNL, PSD, PDL, PMP... toate partidele astea care au avut puterea au zis cã fac ceva, dar nu au fãcut. De-abia dupã ce este fãcut drumul poate sã vinã cineva sã cumpere ceea ce existã pe munte. ªi la ora asta chiar e de vînzare, cu preþuri destul de bune. Dar atît timp cît nu se investeºte

Percheziþii la Energy Holding Verificãrile le fac procurorii de la Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel, împreunã cu poliþiºti de la Serviciul de Investigare a Criminalitãþii Economice, din cadrul Poliþiei Sectorului 1 al Capitalei, într-un caz în care existã suspiciuni, mai clar fie spus „indicii temeinice” în privinþa a ceea ce oamenii legii considerã a fi fapte de evaziune fiscalã, dar ºi spãlare de bani ºi delapidare.

Concret, în cadrul acþiunii poliþiºtii ºi procurorii s-au oprit la sediul social al unor firme, precum ºi la

ªmecheri de oraº (13) ANI DE GLORIE, ANI DE MIZERIE (2) Peste doar cîteva luni avea sã se stingã. Pot spune cã a cîntat cu mine ultimul sãu cîntec. Ciudat, deºi nu bãuse mult niciodatã, în noaptea în care cãzuse fulgerat Ricã, Chitarã s-a îmbãtat pentru prima oarã. De atunci, deºi banii ºi gloria au mai curs ani buni, Bachus îi aºezase deja pe pletele rebele aura de geniu ratat.

Pînã la Revoluþie, Chitarã a cîntat vara pe litoral ºi iarna în restaurantele bucureºtene. Dupã Revoluþie a plecat cu formaþia în Germania, Austria ºi Iugoslavia. „Cîºtigam pe lunã 2.500 de mãrci, baºca mîncare, cazare, bani de îmbrãcãminte ºi distracþie. Dacã nu ar fi început rãzboiul, care m-a prins în Sarajevo, acum eram boier. E drept cã munceam din greu pentru bani, aveam program sã cînt ºapte nopþi pe sãptãmînã, între orele 19.00 ºi 7 dimineaþa. Nu aveam voie sã fac decît douã pauze”.

în infrastructurã, nu sînt ºanse sã se investeascã în Semenic”, a mai spus Sorin Blaga, primarul din Vãliug.

sîntem în stare sã facem nimic. Dacã mergem în Austria la schi, jumãtate din ce e acolo are statul, care este coinvestitor, care are parteneriate publice private cu investitorii. Doamna Elena Udrea a investit undeva 30 de milioane de euro într-o gondolã, dar în ºase luni de zile a cãzut pîrtia cu totul”, a adãugat Blaga.

700.000 de euro pentru o pîrtie de ºapte hectare

Prioritarã este pîrtia care leagã Semenic de Vãliug

Pe Semenic, se vînd hotelurile Gozna ºi Nedea (de la Gruia Stoica), cabana Centralã – care costã undeva la 900.000 de euro, care are ºi un teren de 18.000 de metri pãtraþi. Este de vînzare ºi hotelul „Duºan ºi fiul” – construit în fostele cãmine de pe Semenic, folosite pe vremea lui Ceauºescu de angajaþii OJT. Ultima sumã vehiculatã este 800.000 de euro. Tot din pachetul lui Gruia Stoica este de vînzare ºi hotelul Semenic de la Reºiþa, la aproximativ 1 milion de euro. Primarul din Vãliug anunþã cã ºi pîrtia, pe linia fostului funicular, este de vînzare. „Pîrtia este ºi ea de vînzare. Costã 700.000 de euro. Poate ºi mai ieftin. Dar vorbim de ºapte hectare de teren intravilan, unde scrie pe C.F.: Instalaþii telescaun. Cine vine sã facã pîrtie, sã facã un telescaun, are posibilitatea sã fie proprietar pe teren. Nu combinaþii cu primãria ºi cu alþii. Cred cã nu costã cu tot cu telescaunul mai mult de 1,5 milioane de euro, putem pune rapid un telescaun de ºase persoane, care va lega Vãliugul de Semenic. ªi care va funcþiona ºi vara. Sper sã se gãseascã un investitor în zona Timiºoarei. Cred cã sînt acolo potenþi oameni de afaceri, care sã fie ºi iubitori de sport, pentru cã e important acest lucru. Dacã ai numai bani ºi nu faci sport, nu se potriveºte”, a precizat primarul din Vãliug.

Punctul maxim de pe Semenic este Vîrful Piatra Goznei, la o altitudine de 1.447 de metri. Pîrtiile de schi de pe Semenic pornesc de la altitudinea de 1.410 metri, iar pe una dintre pîrtii – chiar dacã nu existã telescaun pentru revenire, se poate coborî pînã la Vãliug. Este vorba de pîrtia Semenic-Casa Baraj de peste ºase kilometri. Dupã coborîre, urcarea însã se poate face doar cu microbuzul. „În mandatul meu, cît mai sînt primar, îi voi ajuta cu tot ce pot pe cei interesaþi sã vinã sã investeascã la Semenic. Promit sã îi ajut, vor avea tot suportul pentru autorizaþii ºi avize. Nimeni nu investeºte în ceva dacã oamenii nu au ce face acolo. ªi momentan nu au. Dar fãcînd pîrtia, legînd Semenicul de Vãliug. Este o zonã care trebuie sã atragã turiºti cel puþin ºase luni pe an. La mare ai sezon doar trei luni, la munte ai tot trei luni. Dar la Vãliug sînt ºase luni. La ora aceasta nu ai loc liber sã te cazezi la Vãliug, toate locurile sînt ocupate. Lucrurile se miºcã bine. Avem în jur de o mie de locuri de cazare, în comparaþie, Reºiþa are 500 de locuri, deºi ar trebui sã aibã 5.000”, a mai spus Sorin Blaga.

Se distruge pãdurea

Semenicul trãieºte doar iarna, prin iubitorii de schi, cu condiþia sã existe zãpadã. Dacã Dumnezeul nu dã sã ningã, s-a dus ºi turismul. Vara, efectiv, nu este nimic de fãcut. Sînt cîteva cãbãnuþe unde se pot servi mîncare ºi lichide de bãut, priveliºtea e de vis, mai ales pe vîrful Piatra Goznei, aerul de munte e bun, dar nu existã nimic din ceea ce ar trebui sã ofere o staþiune montanã. „Anul trecut nu am avut zãpadã. Asta e un alt impediment. Poþi sã investeºti sute de mii de euro, dar dacã constaþi cã nu e zãpadã, dezamãgirea este mare. Se zice cã la Semenic este cea mai lungã pîrtie din þarã. Pe hîrtie existã. E ca ºi cum ai zice cã de la Timiºoara la Bucureºti existã autostradã. Poþi ajunge dintr-un loc în altul, dar nu pe autostradã. Aici nu existã teleferic. Fostul funicular s-a dus… unde trebuia sã se ducã. Au furat tot. ªi telefericul, ºi motorul – era un motor Marelli, de submarin, totul s-a furat, nu mai existã un stîlp vechi. Singurul lucru care a rãmas, e cãzutã acolo în pãdure, este roata mare. Ca sã vedeþi ce lucrãri au putut face pemii ãºtia de la Gãrîna, cu car, cu boi, nu cu betoniere. Iar noi, tîmpiþii ãºtia de români - cã bine a zis Petre Þuþea, a fãcut puºcãrie 17 ani pentru un popor de tîmpiþi – nu

O altã problemã despre care vorbeºte primarul Sorin Blaga este exploatarea pãdurii. Primarul susþine cã pe drumul de opt kilometri, de la Prislop la Semenic, circulã camioane grele de 65 de tone, cînd legal nu are voie sã depãºeascã 25 de tone. „Tot ce se întîmplã în þara asta e legal! ªtiþi vreo ilegalitate la noi?! Nu! Doar cã ele mai apar pe parcurs. Rãmînem ºi fãrã copaci. Fãrã industrie am rãmas. Vedeþi ce a ajuns Reºiþa. 26 de ani nu am fost în stare sã facem douã autostrãzi, de la est la vest, despre ce vorbim...”, a încheiat Sorin Blaga.

Revenind la Gruia Stoica, milionarul care a cumpãrat fostul OJT Caraº-severin, a primit o condamnare definitivã de 2 ani ºi ºase luni de închisoare cu suspendare (prima instanþã l-a condamnat patru ani de închisoare cu executare), într-un dosar care privea trucarea unei licitaþii publice organizate de Complexul Energetic Oltenia. Potrivit rechizitoriului, Stoica i-a promis avocatului Doru Boºtina 3 milioane euro pentru ca acesta sã exercite influenþã asupra directorului general al CFR Marfã, pentru a-l determina pe acesta sã îºi încalce atribuþiile de serviciu, sã divulge date confidenþiale ºi sã-i comunice preþul oferit de societatea pe care o conduce, la licitaþia din 29 ianuarie 2014. Demersul avea ca scop adjudecarea de cãtre Gruia Stoica a contractului ce fãcea obiectul licitaþiei, transport cãrbune de la nivelul Complexului Energetic Oltenia. ªTEFAN BOTH

locuinþele unor persoane fizice, pentru a ridica documente financiar-contabile ºi alte înscrisuri considerate utile în vederea continuãrii anchetei. Din cîte anunþã televiziunile de ºtiri, ar fi vorba despre verificãri ce ar viza ºi Energy Holding, firma controlatã de afaceristul Bogdan Buzãianu. „Din cercetãrile efectuate pînã în prezent, a rezultat faptul cã în cursul anului 2009, între douã societãþi comerciale, cu capital privat, au fost încheiate contracte de consultanþã ºi contracte de vînzare cumpãrare avînd cã obiect terenuri la preþuri mult supraevaluate, cu consecinþa prejudicierii bugetului de stat cu sumele aferente impozitului pe profit ºi a taxei pe valoare

adaugatã, în cuantum de aproximativ 500.000 euro”, menþioneazã reprezentanþii Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Bucureºti, într-un comunicat din care rezultã cã în cazul de faþã oamenii legii au doi suspecþi – persoane fizice, ºi tot atîtea persoane juridice. Dar ºi cã s-a dispus deja mãsura sechestrului asigurãtor în cazul a 14 imobile - terenuri extravilane, terenuri intravilane ºi construcþii, procurorii urmãrind, prin aceastã mãsurã, recuperarea prejudiciului identificat.

Ar mai fi de menþionat, însã, faptul cã tot în cursul acestei zile, urmeazã sã aibã loc ºi mai multe audieri, momentan nefiind clar pe numele cãror persoane au fost emise mandate de aducere.

Revine în þarã ºi, în urma unui chef cu prietenii, se întoarce acasã beat. „M-am luat la harþã cu nevasta ºi pentru prima oarã în viaþã i-am dat o palmã. Pe urmã am recidivat. Peste doar cîteva luni eram un om terminat, fãrã nevastã, fãrã casã, fãrã copii. În ziua în care s-a pronunþat divorþul am bãut trei kile de vodcã. Trei luni de zile nu cred cã am fost treaz nici mãcar zece minute. În urma partajului, eu am rãmas cu instrumentele mele. Dar ce instrumente! Numai de pe urma bietei staþii am bãut douã luni nonstop cu orice boschetar îmi ieºea în cale”. Pentru cã, din cine ºtie ce motive, hotãrîrea judecãtoreascã n-a ajuns la timp la el, a fost condamnat ºi la ºase luni de puºcãrie pentru neplata pensiei alimentare. A scãpat cu graþierea, dar din mrejele alcoolului n-a mai reuºit sã se desprindã.

De-abia în ultimii doi ani ºi-a mai revenit. Cu toate acestea, o încaseazã sistematic de la ºmecherii din cîrciumile de cartier ºi tot sistematic „mã scap la vodcã. Acum o lunã ºi ceva m-am dus la dezalcoolizare ºi a fost nesperat de bine. Sînt un ratat. O ºtiu prea bine. Dar nu fac rãu la nimeni. Doar noaptea, atunci cînd nu pot închide

ochii, cînd mã gîndesc doar la copiii mei pe care nu i-am putut vedea de aproape cinci ani, încep sã cînt. Dupã cîteva ore, deºi chitara este ca vai de mama ei, simt cã-mi revin ºi, pentru cîteva minute, aici, în pustiul jegos al acestei cãmãruþe cu gratii, simt cã sînt din nou eu, puºtiul cel rãsfãþat, cel talentat, cel invidiat de toþi. Vecinii nu zic nimic, unii mã înregistreazã pe combinele lor sofisticate, pe alþii îi aud ºoptindu-ºi: «E Chitarã, sãracul»”.

Foºtii ospãtari, acum patroni de cîrciumi care merg bine, trag încã de el sã se întoarcã pe scenã, îl mai ajutã cu cîte un ban. Bãieþii din formaþiile pe care le-a avut, toþi ajunºi instrumentiºti de renume, îºi aºteaptã încã ºeful.

Dar Chitarã nu vrea sã se întoarcã oricum. „Cînd ai fost în vîrf, nu te mai intereseazã locul II. Încã sînt cel mai bun.

Dar, ca sã demonstrez asta, trebuie sã reuºesc sã stau doar o sãptãmînã treaz. Încã nu pot, gîndindu-mã cã nu mi-am vãzut copiii de cinci ani...”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Au furat tot ce se putea din vechiul teleferic

Pag. a 15-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Pagubele din defriºarea României, ignorate intenþionat Garda Forestierã a primit ordin sã nu mai evalueze prejudiciile rezultate din tãierile ilegale de pãduri. Decizia vine de la cel mai înalt nivel, sub forma unei directive a Ministerului Mediului, dar contrazice legea ºi îi bulverseazã pe inspectorii din teritoriu care susþin cã rãmîn fãrã obiectul muncii. Inspectorii silvici sînt cei care trebuie sã combatã fenomenul defriºãrilor ilegale ºi sã stabileascã prejudiciile. Cel puþin aºa spune legea. Luna trecutã, însã, li s-a spus oficial cã evaluarea prejudiciului nu mai reprezintã o prioritate ºi cã ar trebui sã paseze aceastã atribuþie altor autoritãþi. Garda Forestierã a fost înfiinþatã anul trecut, sub acest nume, prin reorganizarea inspectoratelor silvice, iar scopul imediat al acestei mãsuri a fost tocmai stoparea tãierilor ilegale, estimate atunci la 8,8 milioane de metri cubi anual. Adicã aproape jumãtate din tot lemnul care se valorificã legal. Pericolul iminent a dus la reformarea legislaþiei printr-o ordonanþã de urgenþã care motiva astfel utilitatea instituþiei: „Problematica tãierilor ilegale de arbori, fiind de

Judecãtorii îi cer explicaþii lui Iohannis despre SRI Uniunea Naþionalã a Judecãtorilor din România i-a cerut preºedintelui Klaus Iohannis, pe data de 4 august, sã clarifice public în baza cãrei legi Serviciul Român de Informaþii face verificãri prealabile numirilor politice sau candidaþilor pentru funcþiile de conducere în sistemul judiciar, atît de la Parchete, cît ºi de la instanþe, inclusiv în cazul candidaþilor pentru Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Clarificãrile sînt solicitatate dupã ce, pe data de 29 iulie, preºedintele Iohannis a transmis un punct de vedere mai multor site-uri în care a afirmat, „fãrã echivoc ºi categoric, cã «statul de drept este funcþional» în România, iar declaraþiile celor care pun sub semnul întrebãrii acest lucru «sînt lipsite de credibilitate», deoarece sînt fãcute de «persoane puse sub învinuire sau trimise în judecat㻓. „Exact genul acesta de rãspuns, care discrediteazã orice critici, în loc sã rãspundã obiectiv ºi motivat la acestea, aratã cã statul de drept în România nu e funcþional la parametrii democratici“, au spus judecãtorii. Aceºtia au explicat cã „statul de drept este statul în care nu doar cetãþenii, ci ºi instituþiile statului se supun legii. Mai mult, într-un stat de drept funcþional, cei care conduc instituþiile sînt obligaþi sã dea socotealã în faþa oricãrui cetãþean cu privire la activitatea lor, sã rãspundã oricãror critici formulate ºi sã verifice orice posibile abateri de la lege“. „Acesta e motivul pentru care Constituþia, pe de o parte, garanteazã dreptul la libera exprimare ºi la petiþionare al cetãþenilor, iar, pe de alta, obligã instituþiile sã rãspundã petiþiilor ºi reclamaþiilor venite de la cetãþeni“, au arãtat judecãtorii. Rolul constituþional al preºedintelui este de a veghea „la respectarea Constituþiei ºi la buna funcþionare a autoritãþilor publice“. Aceasta „nu e o activitate pasivã de a sta ºi doar privi, asteptînd «rezultate pozitive», în timp ce respingeþi apriori orice

Familia Videanu s-a conectat la afacerea metroului din Drumul Taberei (3) Ex-liderul PDL a refuzat banii ºi a cerut un teren la schimb Povestea dintre Titan Mar ºi CNADNR dureazã de aproximativ trei ani, cînd compania de drumuri a anunþat exproprierea mai multor terenuri care se aflau pe raza planului de construcþie ºi modernizare a Centurii Capitalei. CNADNR a plãtit Academiei Agricole Gheorghe Ionescu Siseºti, în 2013, 16,3 milioane de euro pentru exproprierea unui teren de 7.000 metri pãtraþi. Alþi proprietari despãgubiþi pentru aceste lucrãri sînt doi foºti miniºtri. Este vorba despre Daniel Dãianu ºi Dan Ioan Popescu.

Titan Mar, firma controlatã de Adriean Videanu, a refuzat banii. Însuºi Videanu declara, la vremea respectivã, cã, „pentru a evita orice suspiciune, dat fiind faptul cã expropriatorul este Compania Naþionalã de Autostrãzi ºi Drumuri Naþionale, are niºte terenuri în vecinãtate, eu am cerut sã îmi dea un teren în echivalent.

Eu le dau 1.572 metri pãtraþi, alãturi sã îmi dea alþi 1.572 metri pãtraþi”.

CNADNR avea nevoie de o suprafaþã de 1.532 de metri pãtraþi din proprietatea companiei lui Adriean Videanu pentru a putea continua lucrãrile de modernizare a Centurii Bucureºtiului, statul fiind dispus sã-l despãgubeascã pe fostul ministru PD cu suma de

siguranþã naþionalã, a fãcut obiectul analizei în cadrul CSAT (Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii – n.n.) organizat în data de 9 iunie 2015, unde s-a evidenþiat soluþionarea în regim de urgenþã a acestei problematici, inclusiv prin înfiinþarea Gãrzilor Forestiere”. Toate acestea se întîmplau însã anul trecut. Ministerul Mediului are acum altã viziune. Circulara controversatã a fost emisã de Erika Stanciu, secretarul de stat responsabil de pãduri, iar argumentele demnitarului sînt urmãtoarele: „Gãrzile Forestiere sînt autoritãþi ale statului, iar prejudiciile se stabilesc de cãtre experþi. ªi aici ne referim la dosarele penale. Chiar dacã nu se menþioneazã în document.

Ei ºtiu la ce se face referire. Nu trebuie sã meargã în pãdure ca sã mãsoare cioata un specialist de la Gardã. Îi degrevãm de o activitate de rutinã, ca sã aibã timp sã îºi îndeplineascã alte atribuþii, sã facã controale la agenþii economici de exemplu”.

Experþii consultaþi de RISE susþin însã cã singura modalitate eficientã de evaluare a unui prejudiciu forestier trebuie fãcutã la firul ierbii. Ceea ce presupune mãsurarea efectivã a cioatelor din pãdure. Datele din teren sunt corelate apoi la controlul economic propriu-zis, cînd sunt verificate raportãrile oficiale ale firmei suspecte.

ALEXANDRA CRUCERU

Pescariu, audiat de procurori Continuã ancheta în dosarul în care se fac cercetãri în privinþa a ceea ce s-a considerat a fi fost hãrþuirea ºefei DNA. Din rîndul persoanelor audiate pînã la acest moment în cazul de faþã se numãrã ºi Dinu Pescariu. Omul de afaceri a ajuns în faþa procurorilor Antimafia dupã ce a fost chemat pentru a discuta cu anchetatorii - ca martor- în cazul Black Cube. Totul ca urmare a faptului cã numele sãu ar fi apãrut pe o listã de persoane cu care se presupune cã tinerii israelieni cercetaþi în dosarul de faþã ar fi urmat sã ia legãtura pentru a afla diverse aspecte.

Vã reamintim cã numele lui Pescariu a apãrut în atenþia opiniei publice în legãturã cu celebrul dosar Microsoft, în care a avut calitatea de martor-denunþãtor. Dar ºi cã tinerii angajaþi ai firmei Black Cube, suspectaþi cã ar fi încercat sã o spioneze pe ºefa DNA, Laura Kövesi, se aflã în arest la domiciliu.

Enational.ro

critici aduse autoritãþilor publice“, se aratã în scrisoare. „Spunînd cã sînteþi încrezãtor în ceea ce fac instituþiile, fãrã sã fi fãcut o verificare prealabilã a reclamaþiilor primite, oferiþi încã o dovadã cã statul de drept nu funcþioneazã în România în parametrii necesari“, au spus judecãtorii. Statul de drept se fundamenteazã pe echilibrul ºi controlul reciproc între puterile statului – „checks and balance“ – ceea ce presupune cã o instituþie o controleazã pe alta, astfel încît orice abuz de putere sã fie din timp identificat ºi corectat. „În timp ce dumneavoastrã priviþi neimplicat ºi aºteptaþi, instituþii ale statului îºi desfãºoarã activitatea – conform celor spuse de dumneavoastrã – fãrã a fi supuse vreunui control, pe motiv cã cei care reclamã nereguli nu ar fi credibili“, susþin judecãtorii. „Lipsa de dezbatere ºi analiza criticã a activitãþii instituþiilor este cea care le vulnerabilizeazã. Modul în care o instituþie se raporteazã la critici, modul în care se auto-verificã ºi îºi cenzureazã propriile acþiuni, dau mãsura funcþionalitãþii sale din perspectiva respectãrii statului de drept“, au mai spus aceºtia. „Fãrã dezbateri, fãrã criticã, nici o administraþie ºi nici o þarã nu poate avea succes ºi nici o republicã nu poate supravieþui“, a spus preºedintele american JF Kennedy. „Aceste cuvinte au rãmas în memoria colectivã ca fiind definirea condiþiei libertãþii, a democraþiei, a statului de drept“, s-a spus în scrisoare. Judecãtorii susþin cã „statul de drept este funcþional doar atunci cînd liderii instituþiilor înþeleg importanþa criticilor, a semnalãrii derapajelor ºi rãspund direct acestor critici, arãtînd cã au luat notã de ele ºi încearcã sã le rezolve ori explicînd de ce problemele ridicate nu sînt reale“. „Faptul cã dumneavoastrã decretaþi cã statul de drept e funcþional nu este un rãspuns care aduce luminã în cazul afirmaþiilor deosebit de grave fãcute în spaþiul public despre implicarea SRI-ului în justiþie“, au spus judecãtorii. Magistraþii afirmã cã „atunci cînd cetãþeni ai acestei þãri se plîng de abuzuri ale unor instituþii ale statului, acestea trebuie investigate cu toatã seriozitatea de cei

abilitaþi, deoarece numai în felul acesta statul, numit «de drept», poate arãta cã e funcþional în a garanta respectarea drepturilor propriilor cetãþeni“. Faptul cã persoanele ce ridicã probleme legate de buna funcþionare a statului sînt cercetate penal este irelevant, ancheta penalã neanulînd drepturile constituþionale ale celor vizaþi de aceasta, se aratã în scrisoare. „Dacã am urma logica dumneavoastrã, nici denunþurile celor deja condamnaþi, unii aflaþi deja în detenþie, nu ar trebui anchetate ori luate în serios de DNA, deoarece persoanele care le-au fãcut sînt deja condamnate, ca atare, denunþurile ar fi lipsite de credibilitate“, afirmã judecãtorii. Persoanele al cãror cuvînt „îl discreditaþi pe motiv cã sînt «puse sub învinuire sau trimise în judecatã» se bucurã încã de prezumþia de nevinovãþie, un drept garantat constituþional ºi care e fundamental într-o democraþie construitã, prin definiþie, pe garantarea drepturilor ºi libertãþilor individuale“, mai susþin magistraþii. „Faptul cã din poziþia de preºedinte al României desconsideraþi drepturi fundamentale ale cetãþenilor ºi anulaþi dreptul lor de a reclama disfuncþionalitãþi ale statului este un semnal deosebit de negativ pe care statul român ºi dumneavoastrã îl transmiteþi propriilor cetãþeni ºi partenerilor României“, au mai spus judecãtorii. În lumina celor declarate public în perioada actualã de mai mulþi actuali sau foºti oficiali ai statului, judecãtorii au reiterat la final solicitarea preºedintelui Klaus Iohannis sã clarifice public în baza cãrui temei legal SRI face verificãri prealabile numirilor politice sau candidaþilor pentru funcþiile de conducere în sistemul judiciar, inclusiv în cazul candidaþilor pentru Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. „Un stat în care Serviciile Secrete sînt implicate în numirile în funcþii publice ºi în justiþie nu poate fi considerat stat de drept, cu atît mai mult stat de drept funcþional“, ºi-au concluzionat scrisoarea judecãtorii.

FLORIN PUªCAª

500.000 de lei. Titan Mar deþine în zona vizatã de exproprierile CNADNR peste 8,1 hectare de teren.

asconait în SC Rom Easte Solutions SRL, care se ocupã cu recuperarea materialelor reciclabile. Înfiinþatã în 2011, de un anume Vlad Ionuþ Oancea, societatea este vîndutã un an mai tîrziu cãtre trei tineri: Andrei Valentin Videanu, Vasile Teodor Creºtin ºi Theodora Iulia Florescu. În 2012, cei trei decid sã primeascã în acþionariatul companiei firma SC Iberia Renovables SRL, controlatã de Lucian Zlate ºi care deruleazã afaceri în domeniul energiei. La sfîrºitul anului 2012, fiul lui Videanu pãrãseºte societatea Rom Waste Solutions SRL, pentru ca, în 2013, aceeaºi firmã sã fie reînfiinþatã, cu acelaºi cod unic de identificare ºi cu acelaºi acþionariat, cu sediul pe ªoseaua de Centurã, pe raza localitãþii Chiajna, adicã în zona în care Titan Mar deþine în proprietate suprafeþe importante de teren.

Copiii, plasaþi strategic în CA-urile Marmosim ºi Titan Mar Anul trecut, „Jurnalul Naþional” a dezvãlui faptul cã Adriean Videanu ºi-a plasat copiii în afacerile familiei.

Adriean ºi Mioriþa Videanu au împreunã doi copii. O fatã, Diana Alexandra, în vîrstã de 24 de ani, ºi un bãiat, Andrei Valentin, în vîrstã de 26 de ani. Atît fata, cît ºi bãiatul fostului ministru al Partidului Democrat Liberal au fost introduºi în cele douã companii care au adus prosperitatea familiei Videanu. În 31 ianuarie 2014, potrivit Oficiului Naþional al Registrului Comerþului, Mioriþa Videanu l-a numit pe Andrei Valentin Videanu în Consiliul de Administraþie al SC Marmosim SA, cu o indemnizaþie lunarã de 2.000 de lei. Tot atunci, însuºi milionarul în euro Adriean Videanu, care ocupa funcþia de administrator neexecutiv al Marmosim, primea o indemnizaþie lunarã egalã cu cea a fiului sãu.

Cu o lunã înainte, în noiembrie 2014, aceeaºi Mioriþa Videanu a numit-o pe fiica familiei, Diana Alexandra Videanu, în Consiliul de Administraþie al celei de-a doua companii, Titan Mar SA.

Fiul, implicat în afaceri cu deºeuri radioactive Fiul lui Adriean Videanu a fost, însã, plasat ºi în alte afaceri, alãturi de fiul lui Dumitru Creºtin, fratele lui Vasile ºi Ioan Creºtin, ultimii doi fiind implicaþi în „Dosarul Bancherilor”. Andrei Valentin Videanu este

Patru zile de arest în dosarul ridicãrii sechestrului de pe acþiuni În dosarul în care a fost pus sub acuzare, alãturi de fosta ºefã a DIICOT, Alina Bica, Adriean Videanu a executat patru zile de arest preventiv. Introdus, în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie 2015, în arestul Poliþiei Capitalei, fostul lider democrat-liberal a fost eliberat, sub control judiciar, printr-o decizie definitivã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie pronunþatã în seara zilei de 4 februarie. În acest interval de timp, maºina soþiei lui Adriean Videanu, Mioriþa Videanu, a fost surprinsã în timp ce intra în curtea Vilei Lac 3, locaþie încã ocupatã, la acel moment, de fostul preºedinte al României, Traian Bãsescu.

Sfîrºit ION ALEXANDRU

Pag. a 16-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Lucrarea de doctorat a lui Robert Negoiþã, obiectul unui dosar penal Lucrarea de doctorat a lui Robert Negoiþã face obiectul unui dosar penal, dupã ce Academia de Poliþie „Alexandru Ioan Cuza” a cerut retragerea titlului de doctor, avînd suspiciuni cã teza este plagiatã.

Cauza se aflã pe rolul Parchetului de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 1, deºi dosarul a fost deschis de Parchetul General dupã ce s-a autosesizat. Momentan, procurorii fac cercetãri in rem, nefiind vizatã o persoanã. Teza de doctorat a lui Robert Negoiþã se aflã ºi în cercetarea CNATDCU, autoritatea care stabileºte dacã o lucrare reprezintã sau nu un plagiat ºi care cere ministrului Educaþiei retragerea titlului de doctor. Robert Negoiþã (44 de ani) a devenit doctor în ªtiinþe Juridice în 2012, la Academia de Poliþie „Alexandru Ioan Cuza”, iar teza sa, cu lucrarea „Criza economico-financiarã ºi impactul acesteia asupra echilibrului social”, a fost coordonatã de prof. univ. dr. Ioan Dascãlu, care este conducãtor de doctorat asociat la Academia de Poliþie ºi fost decan al Facultãþii de Drept de la Universitatea Bioterra. Primarul sectorului 3 este acuzat cã ºi-ar fi plagiat cap-coadã lucrarea de doctorat. El ar fi copiat texte scrise de Nouriel Roubini, Mugur Isãrescu, Cristian Pãun, dar ºi zeci de pagini de articole apãrute în presã. Odatã cu adoptarea, în 2011, a Legii Educaþiei promovate de Daniel Funeriu, a fost introdusã obligativitatea semnãrii unei „Declaraþii pe proprie rãspundere privind originalitatea conþinutului tezei de doctorat ºi respectarea standardelor de calitate ºi eticã profesionalã“. O astfel de declaraþie trebuie sã semneze atît doctorandul, cît ºi profesorul care i-a coordonat teza. Prin declaraþia respectivã, Negoiþã s-a angajat cã lucrarea este rezultatul propriilor activitãþi ºi realizãri, nu conþine porþiuni plagiate, iar sursele bibliografice sînt indicate în tezã ºi pãrþile preluate din aceste surse sînt semnalate, în concordanþã cu legislaþia românã ºi convenþiile internaþionale privind dreptul de autor ºi respectã standardele de calitate ºi de eticã profesionalã.

MIHAELA COJOCARIU

Mafia din CFR (2) Trei contracte într-o singurã zi Într-o singurã zi, pe 28 iunie a.c., departamentul de achiziþii din cadrul Regionalei Iaºi a atribuit apropiaþilor directorului Pipa trei contracte, pentru execuþia unor lucrãri de întreþinere ºi reparaþii pe linia de cale feratã 511, între staþiile Dãrmãneºti – Vatra Dornei – Ilva Micã, ce însumeazã 467.365,35 lei plus TVA. Daria Const SRL a fost selectatã din poziþia de unic ofertant, fiind singura care s-a prezentat la licitaþia organizatã. Acestor angajamente li se adaugã încã unul, cu acelaºi obiect, obþinut în aceleaºi condiþii, cu cîteva zile mai înainte, pe 10 iunie, de 298.291,61 lei fãrã TVA. Tot în luna mai, Daria Const a fost selectatã pentru a executa reparaþii la calea feratã pe traseul Gura Humorului – Ilva Micã, urmînd sã încaseze 352.062,96 lei la care se adaugã TVA.

Pericol pentru siguranþa circulaþiei feroviare O serie de documente întocmite de reprezentanþii CFR aratã cã modalitatea de lucru ºi calitatea prestaþiilor executate de firma sãtmãreanã lasã de dorit. Un raport de constatare semnat de inginerul Dan Corneliu, ºeful Districtului SCB-5-Gura Humorului Oraº, datat 3 decembrie 2015, relateazã despre neregulile descoperite în patru dintre punctele de lucru ale firmei. În toate cazurile se face referire la nerespectarea documentaþiei tehnice, la lipsa avizelor ºi la neglijenþã în adoptarea mãsurilor de siguranþã a circulaþiei, fapt ce a pus în pericol traficul feroviar. Cum inginerul are cunoºtinþã de susþinerea de care se bucurã Daria Const la nivelul conducerii Regionalei, propune o soluþie extremã: scoaterea din funcþiune a instalaþiilor de semnalizare automatã tip BLA (bloc de linie automat) care permit controlul circulaþiei trenurilor pe linii. „Avînd în vedere cele menþionate mai sus, precum ºi faptul cã dupã toate demersurile efectuate de la nivelul districtului pentru respectarea Caietelor de Sarcini (Proiectelor), firma Daria (Const – n.r.) SRL continuã lucrãrile fãrã a respecta nici o prevedere privind protecþia cablurilor, a condiþiilor SC (siguranþa circulaþiei – n.r.), SSM (protecþia muncii – n.r.), SU ºi de protecþie a mediului cu privire la lucrãrile CT (ºi nu numai) ºi dacã aceastã firmã nu este determinatã sã respecte aceste condiþii, de cãtre factorii de decizie de la nivel de secþie sau regional, pentru a nu pune în pericol siguranþa circulaþiei prin transmiterea de informaþii eronate sau false (prin cablurile de dependenþã avariate la aceste lucrãri), singura soluþie rãmîne scoaterea aces-

ANAF atenteazã cu nesimþire la libertatea noastrã!

Dragnea se va pierde cu FIREA! Primãriþa, favoritã pentru a-l înlocui la ºefia PSD Intratã în „beþia“ politicii ca purtãtor de cuvînt al fostului premier al României Mugur Isãrescu, apoi ca senator ºi lider al PSD Ilfov, cariera fulminantã a Gabrielei Firea nu pare cã se va opri dupã cîºtigarea celui mai rîvnit fotoliu de primar din România, cel al Bucureºtilor. Fosta vedetã TV are ºanse reale sã ia conducerea celui mai mare partid politic din România, ºi nu peste mult timp, ci relativ repede, adicã dupã alegerile parlamentare de la sfîrºitul acestui an. Asta, dacã PSD, condus acum de Liviu Dragnea, nu va reuºi, în urma scrutinului, sã obþinã un numãr suficient de mare de parlamentari, prin care sã-l determine pe preºedintele României, Klaus Iohannis, sã desemneze un premier propus de social-democraþi.

Problemele pe care ºeful ei le are cu procurorii DNA, acesta fiind condamnat definitiv cu suspendare într-un dosar, iar un altul este trimis pe rolul instanþelor, în urma cãruia este greu de crezut cã va primi o pedeapsã la fel de blîndã, o ajutã pe Firea sã-i ia locul lui Dragnea. La nivelul doi al conducerii PSD, se vorbeºte cã au început deja tatonãrile despre soarta partidului, în special despre viitorul ºef al PSD. „Discutãm de ceva vreme prin teritoriu despre ce se va întîmpla dacã îl condamnã pe Dragnea cu executare sau cu interzicerea unor drepturi. În acest caz, va trebui sã plece de la ºefie. Mai punem problema ºi a scorului de la parlamentare. Noi, categoric, vrem la guvernare, dar trebuie sã cîºtigãm la scor alegerile, aºa cum a fost pe vremea lui Ponta, cînd Bãsescu a fost nevoit sã-l punã premier. Dupã ceea ce am fãcut la locale, nu prea vãd cum o sã reuºim sã-l determinãm pe Iohannis sã ne dea premierul.

Dacã nu avem Guvernul, intrãm în Opoziþie ºi ne vom împuþina considerabil, cã toþi vor vrea la ciolan. În acest caz, preºedintele va fi obligat sã plece. Va trebui pus omul cu cele mai bune rezultate, iar acum acesta este Gabriela Firea, care a cîºtigat Bucureºtii, cel mai important oraº al þãrii“, au declarat surse pesediste, care nu exclud chiar ºi o posibilã candidaturã a acesteia la preºedinþia României, în 2019.

Index-stiri.ro

tor cabluri din funcþie ºi implicit a instalaþiilor BLA aferente pînã la terminarea lucrãrilor“, concluzioneazã raportul de constatare.

CCF SA, înfiinþatã de nevasta lui Necolaiciuc, falimentatã de ºeful CCIA Iaºi O altã firmã apropiatã de Radu Pipa ºi care îºi rotunjeºte conturile din bugetul Regionalei CF Iaºi este Compania Construcþii Feroviare SA Cîmpulung Moldovenesc, controlatã de ºeful Camerei de Comerþ, Industrie ºi Agriculturã Iaºi, Paul Butnariu. În prezent, compania este în insolvenþã din cauza datoriilor foarte mari acumulate la bugetul de stat ºi la diverºi parteneri de afaceri.

Compania Constructii Feroviare SA (CCF) Cîmpulung Moldovenesc a fost înfiinþatã în 2003, spre finalul mandatului de director general SNCFR al lui Mihai Necolaiciuc, ºi are ca obiect de activitate construcþia de clãdiri ºi lucrãri de geniu civil. Printre acþionarii firmei s-au numãrat, în perioada de început, soþia lui Necolaiciuc, Sînziana Rariþa, iar printre administratori chiar Radu Pipa. În acest an, CCF SA Cîmpulung Moldovenesc a obþinut de la Regionala CF Iaºi nu mai puþin de zece contracte publice pentru întreþinere ºi reparaþii la calea feratã. Aceasta, în condiþiile în care, potrivit presei ieºene, activele firmei au fost scoase la vînzare de lichidatorii judiciari ºi existã pericolul sã nu-ºi poatã duce angajamentele la bun sfîrºit. Valoarea totalã a acestor contracte se ridicã la 3.497.207,19 lei plus TVA. Deºi suma nu este foarte mare, raportat la datoriile pe care le înregistreazã, de 149.900.243 lei, aproape 34 milioane euro, n-ar fi de mirare ca, în ritmul cu care prinde angajamentele, sã asistãm la revirimentul economic al CCF SA Cîmpulung Moldovenesc pe spatele CFR.

Refacerea Gãrii Iþcani - datã unei companii aflate în insolvenþã, cu rezultat previzibil... În octombrie 2014, compania din Cîmpulung Moldovenesc a obþinut contractul pentru reabilitarea Gãrii din Iþcani, Suceava, investiþie cãreia CFR i-a alocat un buget de 1,2 milioane de lei. Lucrãrile vizeazã reparaþii capitale, fãrã a se interveni în vreun fel la structura edificiului, declarat monument istoric. Dupã cîteva intervenþii în noiembrie 2014 la peroane ºi la acoperiº, Compania de Construcþii Feroviare a suspendat activitatea la acest obiectiv. Conducerea CFR a invocat absenþa unui certificat care sã ateste proprietatea CFR asupra terenurilor aferente imobilului, motiv ce ar fi împiedicat obþinerea autorizaþiilor de construire. ªeful Regionalei Iaºi a precizat cã actele respective se aflã în arhivele din Cernãuþi.

Cînd vrei sã promovezi o mãgãrie, o mãsurã cu caracter discutabil, încerci s-o strecori cînd lumea este ocupatã ºi are atenþia distrasã, cum e perioada concediilor. Este o manevrã diversionistã clasicã, din arsenalul structurilor care încearcã sã acapareze cît mai multã putere într-un stat. Punerea acum în dezbatere publicã a pretenþiilor ANAF, un proiect de ordonanþã, prin care instituþia ar avea dreptul sã afle tot ce cumpãrãm cu cardurile are în spate aceastã logicã. Intenþia este un atentat evident la libertatea noastrã, încercarea unui pas spre posibila controlare totalã a populaþiei de cãtre un grup neales democratic, din umbrã. E un cîmp liber de influenþare ºi ºantaje, în fiecare dintre pãturile societãþii, pentru o mai eficientã manipulare.

Dacã va trece ordonanþa, cei care vor avea acces la datele stocate de ANAF o sã ºtie titlul ultimei cãrþi cumpãrate, cînd, la ce orã ºi în ce minut v-aþi luat tampoane igienice, ce tip de bãuturã preferaþi, unde dormiþi la hotel fãrã soþie, spre ce direcþie plecaþi de acasã, ce mîncaþi de obicei ºi cît, de cîte plinuri de benzinã aveþi nevoie, ce marcã de hîrtie igienicã folosiþi, ce produse de slãbire încercaþi, cînd sînteþi bolnav ºi de ce boalã suferiþi - voi sau copiii, absolut orice. Cine nu-ºi dã seama de pericol, nu are întreaga armatã de pitici de pe creier acasã. Ori nu ºtie ce înseamnã libertatea. Ori e prost grãmadã. Indivizii care argumenteazã pro ordonanþã, luînd ca paravan, de înºelat fraierii, argumente strict economice, au o vajnicã mentalitate totalitarã. ªi o nesimþire crasã. Mai rãsfiraþi, bãieþi, mai rãsfiraþi!

ALEXANDRU PETRIA

ISIS Comprest Bîrlad, „teroriºtii” contractelor din Regionala Iaºi ISIS Comprest SRL, cu sediul în Bîrlad, este deþinutã de afaceristul Gelu Lupaºcu ºi cîºtigã în mod constant contracte în Regionala Iaºi. Firma presteazã o gamã largã de servicii, de la reparaþii ºi întreþinerea imobilelor, pînã la salubrizare ºi curãþenie în spaþiile CFR. Numele ISIS Comprest SRL a apãrut în Raportul întocmit de Corpul de Control al CFR, în 2013, în legãturã cu mai multe nereguli descoperite în contractele de achiziþii publice încheiate la nivelul Regionalei CFR Iaºi. Ancheta a avut în vedere mai multe contracte atribuite firmei, între care acordul-cadru privind „Salubrizarea staþiilor de cale feratã de pe raza de activitate a SRCF Iaºi“ atribuit în februarie 2013, cu o duratã de 24 de luni ºi o valoarea de 571.520,77 lei ºi „Reparaþii curente ºi igienizãri în staþia CF Cîmpulung Est-faþade“, în valoare de 61.490,16 lei. Inspectorii au descoperit numeroase nereguli în derularea contractelor, între care ajustarea unor preþuri fãrã justificare sau plata pentru prestaþii care nu au fost prevãzute iniþial. În 2015, ISIS Comprest SRL a încasat de la CFR Iaºi 345.600 lei pentru salubrizarea vagoanelor de cãlãtori din Postul Revizie Vagoane Vatra Dornei ºi încã 200.472 lei pentru prestãri-servicii de curãþenie pe automotoarele ºi ramele electrice din depourile din Iaºi ºi Suceava. La finalul anului trecut, compania a mai obþinut un contract, în asociere cu CCF Cîmpulung Moldovenesc, pentru lucrãri de renovare, igienizare ºi reparaþii la clãdirea staþiei CFR Nicolina, Iaºi. Valoarea contractului a fost de 188.967,94 lei plus TVA.

Director demis de Fenechiu, pentru a-l proteja pe Pipa (1) În primãvara anului 2013, Corpul de Control al CFR SA a întreprins un control de anvergurã la Regionala Iaºi, în fieful lui Radu George Pipa, dînd curs unor sesizãri primite de la mai mulþi angajaþi ai companiei. Verificãrile au vizat un numãr de 17 dosare de achiziþii publice ºi modul în care s-au derulat contractele încheiate cu societãþile desemnate cîºtigãtoare. Inspectorii au identificat o serie de nereguli majore în procedurile de achiziþie desfãºurate de Direcþia de Patrimoniu. Între contractele cu probleme au fost indicate cele încheiate cu ISIS Comprest, Daria Const SRL sau Ghenuta SRL. S-a mai stabilit cã aprobarea actelor adiþionale pentru suplimentarea fondurilor destinate derulãrii unor angajamente s-a fãcut fãrã a se respecta baza legalã ºi fãrã a exista note de fundamentare. (va urma) IONEL SCLAVONE

Pag. a 17-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Mãi românilor, sînteþi zdraveni la cap?

Am citit cea mai durã, tranºantã, nemiloasã dojanã meritatã transmisã poporului meu de un ambasador strãin.

Un fel de „mã, mãi românilor, sînteþi întregi la minte?“. O spune nu un neica nimeni, ci ditamai ambasadorul Norvegiei la Bucureºti. Omul ãsta, diplomat venit dintr-o þarã în care nu prea creºte nici grîul, nici pãtlãgica, nici floarea soarelui, nici leuºteanul, nu pricepe cum de o þarã cu un asemenea pãmînt, toatã traversatã de gîrle ºi izvoare ºi izvoraºe, capabilã sã hrãneascã, fãrã probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare sã hrãneascã o populaþie de 5 ori mai micã. E un uriaº paradox, zice ambasadorul, exprimîndu-ºi astfel perplexitatea.

E, citesc eu pe dedesubtul rãcnetului dojenitor, o idioþenie.

Cum sã imporþi tu, România, cireºe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lãptuci din Brazilia? Cum sã cumperi struguri, cînd ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masã ºi de vin încît sã umpli toate mesele princiare ale lumii? Cum sã cumperi, mãi România, nu þi-e ruºine,

struguri din soiul Italia, veniþi chiar din Italia, cînd, ºi nesãpatã, o vie de la Drãgãºani sau Pietroasele sau Valea Cãlugãreascã sau Odobeºti îþi poate da struguri de masã la fel de buni, dacã nu chiar mai buni decît cei cumpãraþi din Cizmã ºi stropiþi abundent cu pesticide?

Se mirã ambasadorul Norvegiei într-o conferinþã publicã ºi o sutã de politicieni ºi oameni de afaceri ºi de gurã cascã prezenþi în salã îi dau, tîmp, dreptate ºi apoi pleacã acasã liniºtiþi. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluþie sã nu mai cumpãrãm praz din Egipt, fiindcã se ridicã Nea Mãrin din mormînt, îi insulþi nu doar Bãileºtii, ci ºi opera umoristicã? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum sã nu mai cumpãrãm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu rahat uman, fiindcã chinezii nu aruncã nimic ºi gãsesc utilitate ºi productului ieºit din gãoazã, ºi sã folosim usturoiul nostru, îngrãºat cu gunoi de grajd, fiindcã la noi creºte un usturoi mai bun ºi mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiþia sã-l pui în pãmînt? Ne spune nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-ºi pierde cumpãtul cu una cu douã, uluit - din iubire pentru noi, fiindcã altã motivaþie n-ar avea - cã sîntem, ca sã nu zicã idioþi, paradoxali. Da, nea norvegianule! Sîntem un paradox european. ªi dacã mai cauþi niþel, mai gãseºti ºi alte paradoxuri. Îþi mai zic eu unul.

Acum un sfert de veac, exportam mobilã în toatã lumea.

Pãdurile noastre erau vîndute sub formã de viori ºi paturi ºi scrinuri sculptate. Nemþii cumpãrau, era singura ºmecherie îngãduitã, în lãdiþe de lemn, musai în lãdiþe de lemn, legume ºi fructe româneºti. Îi interesau, în primul rînd, lãdiþele. Azi vindem, în lumea arabã mai întîi, apoi în lumea europeanã ºi-n toate lumile, exclusiv buºteni. Lemn brut. Cumpãrãm de-ale gurii. Cumpãrãm grîu în þara grînelor ºi cumpãrãm cireºe. Cînd, mã întreb, vom cumpãra dude? Din Guineea Bissau sau din Tanganica? ªi zarzãre. Încã nu importãm zarzãre. Sã cumpãrãm ºi zarzãre. Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigãt pe care-l recepþionez ca pe o dovadã de dragoste. Transmite dragostea asta care sã ne trezeascã, chiar dacã te fereºti sã ne numeºti idioþi, ci doar paradoxali.

P:S. Am publicat acest comentariu prin august 2015.

L-am regãsit, reluat sub diverse titluri ºi semnãturi, pe amplele ºi sofisticatele reþele ale comunicãrii internetiste.

Cã-l semneazã alþii, n-ar fi o nenorocire ºi, oricum, nu mi se întîmplã prima oarã. Dar e atribuit Ambasadorului, ceea ce este aproape ilogic. Nu scrie un ambasador un comentariu despre ceea ce el însuºi a spus!

LUCIAN AVRAMESCU

Într-o încercare de a-ºi spãla imaginea, fostul lider al UNPR, Gabriel Oprea, înºirã pe Facebook cîteva evenimente-cheie din activitatea sa de premier interimar, despre care insinueazã cã n-ar fi simple „coincidenþe“. De fapt, chiar asta sînt: cîteva borne rupte din context. „Ce vreau sã spun este cã eu nu cred în coincidenþe. Cred, în schimb, cã, la un moment, dat unii ºi-au dat seama cã nu sînt vulnerabil, cã nu pot rãspunde la butoane ºi cã le încurc planurile. Au încercat apoi sã caute ceva, orice, care sã mã compromitã“, a scris Gabriel Oprea pe Facebook, a doua zi dupã ce i s-a dat verdict oficial de plagiator. În apãrarea sa, fostul vicepremier reaminteºte cîteva momente din vara anului trecut - cînd Victor Ponta l-a lãsat la conducerea Guvernului în perioada în care s-a operat la genunchi în Turcia. Deºi Oprea le dã o conotaþie conspirativã, evenimentele nu sînt altceva decît puncte obiºnuite de pe agenda unui premier sau a oricãrui lider politic. Sã le luãm pe rînd ºi sã le punem în context. * 15 iunie 2015 – „Este publicatã în Monitorul Oficial decizia premierului Victor Ponta prin care mi s-au încredinþat atribuþiile prim-ministrului privind conducerea operativã a activitãþii Guvernului“, aminteºte Gabriel Oprea. Victor Ponta a plecat la operaþie în Turcia, iar legea îl obligã sã delege atribuþiile de premier. A fost ales vicepremierul Oprea, mîna dreaptã a sa în Guvern. * 23 iunie 2015 – „Este adoptatã Strategia Naþionalã de Apãrare propusã de preºedintele Klaus Iohannis. Iatã ce spunea atunci Hotnews: «Votul a fost unul cu emoþii,

pentru cã mulþi PSD-iºti au lipsit din salã, iar cvorumul a fost depãºit cu doar ºase parlamentari. De remarcat cã premierul interimar, Gabriel Oprea, a spus de la tribuna Parlamentului cã susþine Strategia, iar UNPR-iºtii au fost prezenþi în numãr mare la ºedinþ㻓, a mai scris Oprea pe Facebook. Însã, la vremea respectivã, poziþia lui Oprea nu a surprins pe nimeni. Dupã ce Klaus Iohannis a cîºtigat alegerile prezidenþiale, Gabriel Oprea a anunþat cã va susþine în continuare Guvernul Ponta, dar, totodatã, va susþine ºi proiectele preºedintelui, în numele interesului naþional. Spre exemplu, partidul condus de Oprea UNPR – la doar o sãptãmînã distanþã de la votul pe Strategia Naþionalã de Apãrare propusã de Iohannis a votat pentru învestirea lui Mihai Rãzvan Ungureanu în funcþia de director al SIE, tot la propunerea lui Iohannis. * 26 iunie 2015 – „Cel mai mare tricolor din judeþul Harghita a fost arborat la Miercurea Ciuc, de Ziua Drapelului Naþional, la iniþiativa ºi în prezenþa mea, în calitate de premier interimar. La Miercurea Ciuc am transmis un mesaj naþional pentru o Românie puternicã într-o Europã puternicã“, aratã Oprea pe Facebook. În realitate, a fost doar o mãsurã de propagandã electoralã, în contextul în care alianþa PSD-UNPR folosea intens sloganul „Mîndri cã sîntem români“. * 30 iunie 2015 – „Plenul Camerei Deputaþilor, ca for decizional, a adoptat proiectul de lege privind pensiile militare de stat, care prevede cã baza de calcul folositã pentru stabilirea pensiei militare de stat este media tuturor veni-

turilor brute realizate în ºase luni consecutive, din ultimii cinci ani de activitate. Acesta a fost proiectul propus ºi susþinut de mine pentru a face dreptate militarilor“, reaminteºte Oprea. Într-adevãr, legea îi aparþine, însã mãsura a fost un cadou electoral, în condiþiile în care premierul Ponta, în prag de alegeri, oferea pe bandã rulantã tot felul de facilitãþi pentru bugetari. În plus, UNPR se baza pe voturile militarilor ºi poliþiºtilor, pe care Oprea, din postura de ministru, i-a scutit de tãierile salariale din perioada crizei financiare. De altfel, Oprea vorbea despre UNPR ca despre „partidul generalilor“. * 1 iulie 2015 – „Hotnews.ro publicã un amplu material despre aºa-zisul plagiat. Materialul este semnat de Emilia ªercan, «jurnalist freelance», dupã cum se recomandã, ºi fost angajat la trustul de presã al lui Sorin Ovidiu Vîntu (plãtitã, spun unii, surprinzãtor de bine chiar ºi la vremea aceea)“, se mai apãra Oprea. Dincolo de aspectele morale ºi de relaþiile sale contractuale, jurnalista Emilia ªercan nu s-a ocupat exlucisv de doctoratul lui Gabriel Oprea - confirmat ca plagiat de Ministerul Educaþiei la un an de la publicarea anchetei jurnalistice. Emilia ªercan a dezvãluit ºi alte plagiate semnate de alte vedete politice, cum ar fi Petre Tobã, actualul ministru de Interne, sau Robert Negoiþã, primarul sectorului 3. În concluzie, Gabriel Oprea vede azi conspiraþii în deciziile pe care singur le-a luat anul trecut din postura de premier interimar sau de preºedinte al UNPR. În plus, toate coincidenþele pe care azi le semnaleazã nu i-au fost fatale la momentul respectiv. Oprea a picat odatã cu întreg Guvernul Ponta, în urma tragediei de la Colectiv, la trei luni dupã mandatul sãu de premier interimar.

SEBASTIAN ZACHMANN

Bunica „premierului“ Bogdan Olteanu a fost Ghizela Vass

cum trebuiau sã cedeze mîncarea din pachetele primite de-acasã «tovarãºilor din conducere», timp în care ei erau hrãniþi cu mazãre furajerã. Cu alte cuvinte, nomenklatura nu s-a nãscut în momentul luãrii puterii, ci exista deacum, încã din ilegalitate. Era, în condiþii de opresiune ºi teroare, o «democraþie popularã» in statu nascendi.

Ghizela era cãsãtoritã cu ilegalistul transilvãnean Ladislau Vass. Sora acestuia, Olga, era una din amicele Elenei Ceauºescu încã din anii clandestinitãþii. Soþul ei, Jack Podoleanu (Mendelovici), a fost director al Editurii PCR ºi a deþinut numeroase alte funcþii de partid ºi de stat. Ladislau Vass a fost ministru adjunct de finanþe ºi membru al Comisiei de Revizie a CC. Ghizela ºi Ladislau au locuit vreme de decenii într-o vilã pe strada Muzeul Zambaccian, cu faþa spre Bulevardul Aviatorilor (între 1950 ºi 1962, Bulevardul Generalissim I.V. Stalin). Au avut trei copii: Ecaterina (Kati), a terminat Liceul «Petru Groza», a fãcut Politehnica, secþia de automaticã, mama lui Bogdan Olteanu, unul dintre liderii PNL în perioada Tãriceanu ºi preºedinte al Camerei Deputaþilor (din surse credibile aflu cã este o persoanã onestã, la ora actualã este pensionarã, se ocupã de copiii fiului ei); Gheorghe (a urmat acelaºi liceu, a murit tînãr); ºi Zoia, nãscutã în 1953, elevã la «Petru Groza», a studiat dreptul (colegã de an cu Valeriu Stoica), dupã care a emigrat în Statele Unite în anii ’80, împreunã cu soþul ei din acea perioadã, doctorul Eugen Zeligson. Din cîte am auzit, în Statele Unite, Zoia ºi-a schimbat prenumele în Lea ºi a refuzat contactele cu mama sa. Poate cã aceastã decizie era legatã de felul în care Ghizela îºi negase de-a lungul originea etnicã, de modul în care acþionase, asemeni atîtor altor staliniºti de origine evreiascã, pentru combaterea sionismului ºi eradicarea a ceea ce considerau a fi «naþionalismul burghez evreiesc». Un detaliu anecdotic amuzant: era prin 1968, Ghizela a plecat ca membrã a delegaþiei PCR la congresul comuniºtilor francezi. Fiul ei, Ghiþã,

nãscut în 1950 ºi numit astfel probabil în onoarea «tovarãºului Gheorghiu», i-a cerut sã-i aducã un disc cu Georges Brassens. Cum marea activistã nu vorbea franceza, a intrat într-un magazin, a vãzut multe discuri ale celebrului poet-cîntãreþ, a ales unul cu un titlu mai lung, «Chansons pas pour toutes les oreilles» (exista ºi «Chansons pour toutes les oreilles»). Discul a circulat printre prieteni ºi colegi care fredonau, graþie tovarãºei Ghizela, «Je suis le pornographe du phonographe», «Chez l’epicier, pas d’argent pas d’epice», «Ah, ah, ah, putain de toi/Ah, ah, ah pauvre de moi/Ah, c’est pas poli/Ah, une fesse qui dit/Merde a l’autre»…, mai scrie Tismãneanu. „Înzestratã cu o colosalã memorie, dar ºi cu o diabolicã perfidie, Ghizela Vass îi seconda în acele interogatorii nocturne, desfãºurate în sediul Comisiei Controlului de Partid de pe Aleea Alexandru, pe inchizitorii ºefi Iosif Ranghet ºi Gheorghe Pintilie, zis Pantiusa”.

Aceastã nenorocitã care nu a rãspuns pentru faptele sale din perioada comunistã ni l-a lãsat plocon pe nepo-su, care acum vrea prim-ministru. Dupã ce a fost amantul Alinei Gorghiu, care a încercat sã-l despartã de nevastã-sa Cristina cu care avea doi copii ºi nu a reuºit, acum se pare cã PNL ar vrea sã-l propunã la funcþia de prim-ministru.

Oare o ºantajeazã pe Alina sau ce s-o fi declanºat în cãpºorul co-preºedintei PNL? Menþionãm cã Alina n-a reuºit sã-l divorþeze pe Olteanu, dar a reuºit cu Lucian Isar, rãmînînd gravidã în acelaºi timp cu soþia acestuia.

Ei, acum Olteanu s-a plictisit la BNR, unde a fost ºi în incompatibilitate, dupã cum am arãtat în 2013, dar nimeni nu s-a sesizat, Horia Georgescu fiind ocupat sã-ºi numere ºpãgile. Crescut de o bunicã bolºevicã în Primãverii, Olteanu este ca ºi Petre Roman un favorizat al puterii, fãrã a se remarca intelectual vreodatã, ba chiar a fost dat afarã de la doctoratul la care se înscrisese la Babeº Bolyai. Dacã nu s-a dus la generalul Oprea...

DORINA LASCÃR

Ce a uitat sã spunã Gabriel Oprea despre conspiraþiile mondiale împotriva sa

Comuniºtii lovesc din nou în România. Dupã ce fiul lui Valter Roman, Petre, a fost uns prim-ministru, acum numele nepotului Ghizelei Vass, Bogdan Olteanu, este vehiculat pentru funcþia de premier. Bogdan Olteanu a fost preºedintele Camerei Deputaþilor în guvernarea Tãriceanu ºi cînd nu i-a mai plãcut a plecat la BNR pe un salariu confidenþial de aproximativ 10.000 de euro lunar.

Bunica lui Olteanu a fost ilegalista PCR-istã Ghizela Vass, fostã croitoreasã, nãscutã în Basarabia, în 1912.

Vladimir Tismãneanu o descrie ca pe o „ilegalistã din categoria durã, una dintre confidentele Elenei Ceauºescu încã din anii ’50 care a participat la numeroase anchete politice ºi a controlat ani de zile toate relaþiile internaþionale ale PCR. De profesie croitoreasã, provenind din mediile paupere ale micilor tîrguri de provincie, lipsitã de altã culturã decît aceea a vulgatei staliniste, tînãra Ghizela (nãscutã Gitta) a activat la Chiºinãu, a fost arestatã ºi a fost închisã la Mislea ºi la Dumbrãveni. A fãcut parte din comitetul de partid, funcþie pe care a avut-o ºi în timpul rãzboiului, cînd a fost deportatã în lagãrul de deþinuþi politici evrei de la Vapniarka. Fãcea parte din elita sectei comuniste din lagãr, alãturi de Petre Lupu, Simion Bughici, Lazãr Grünberg, Bernath Andrei, Barbu Zaharescu, ªtefan Voicu, Emanuel Vinea. Ca ºi la TîrguJiu ºi Caransebeº, la Vapniarka domnea o ierarhie rigidã ºi strictã în rîndul deþinuþilor, conducerea de partid, în primul rînd Lazãr Grünberg ºi Bernath Andrei, se bucurã de privilegii de nimeni contestate (în memoriile sale, Elli Pappas, vãduva lui Nikos Beloyannis, executat în 1952, a confirmat cã acelaºi model funcþiona ºi în lagãrele de deþinuþi politici din Grecia din anii ’50). Am cunoscut personal foºti deþinuþi de la Vapniarka, mi-au povestit

Pag. a 18-a – 12 august 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (117) *** TYCHO BRAHE Astronom danez Data morþii: 14 octombrie 1601 (la 45 de ani) Cauza: retenþie urinarã Locul: Praga (Cehia) Înhumat: Biserica Tyn, Praga Invitat la masã de împãratul Rudolf al II-lea, astronomul, jenîndu-se sã pãrãseascã încãperea pentru o nevoie urgentã, a fãcut o crizã de uremie ºi a murit, victimã a respectului pentru convenienþe, spunînd în latinã: „Mãcar sã nu fi trãit degeaba”.

I-a fost compus acest epitaf: Aici zace acel ce, stãpîn pe cele mai înalte ºtiinþe, Fuse victimã a bunei cuviinþe.

Oameni aleºi (9) JEAN JAURÈS (1859-1914) (2) II était plus que l'orateur. II était la conscience.

II etait une valeur morale. (A fost mai mult decît un orator. A fost însãºi conºtinþa. A fost o valoare moralã) CHARLES HUYSMANS. S-a nãscut, la 1859, în oraºul Castres, în sudul Franþei, dintr-o familie onorabilã de burghezi nu prea înstãriþi. ªcoala a început-o în oraºul natal. În liceu, s-a fãcut remarcat prin darul oratoriei ºi prin memoria minunatã. Datoritã sprijinului unui binefãcãtor care fusese captivat de însuºirile elevului, a plecat sã înveþe la Paris. Era un elev eminent. La vîrsta de 19 ani, a intrat ca student la ªcoala Normalã Superioarã, unde îl avea drept coleg pe filosoful Henri Bergson. κi va începe cariera ca profesor la liceul de fete din oraºul industrial Albi, dupã care ajunge profesor agregat la Universitatea din Toulouse. Aici este ales, la 26 de ani, deputat. Datoritã studiilor serioase de filosofie, activitatea sa politicã este caracterizatã printr-o gîndire neobiºnuit de profundã. La 1891, îºi trece doctoratul, cu subiectul Realitatea lumii sensibile. De le primele discursuri parlamentare asupra învãþãmîntului, se impune nu numai ca orator, ci ºi ca gînditor ºi om de stat.

Dupã ce îºi ia doctoratul, devine un socialist militant. Spre socialism îl împing ideile sale filosofice, acel „panteism evoluþionist“, care îi inundã sufletul cu un umanitarism idealizat, fãcînd parte din concepþia lui adîncã asupra unitãþii care domneºte asupra întregului. Unitatea însã este vie, mereu în miºcare, mereu în progres. Convins de existenþa

ROMÂNIA MARE“

Portretul sãu încape într-un singur rînd: A trãit ca un înþelept ºi-a murit ca un nãtîng. *** UGOLINO ( della Gherardesca) Senior al Pisei Data morþii: anul 1289 (la 79 de ani) Cauza: inaniþie Locul: Pisa (Italia) Înhumat: Pisa Cãzut în mîinile duºmanilor, seniorul Pisei a fost întemniþat în Turnul Gualandi, împreunã cu cei doi fii ºi cei doi nepoþi ai sãi. Dupã care, episcopul Ubaldini, cel mai mare vrãjmaº al sãu, a aruncat cheile turnului în fluviul Arno, osîndindu-i astfel sã moarã de foame. Ugolino a murit ultimul în „Turnul foamei”, dupã ce a mîncat din trupul copiilor sãi... *** VALAZÉ (Charles Éléonor Dufriche de) Om politic francez Data morþii: 30 octombrie 1793 (la 42 de ani) Cauza: sinucidere

Locul: Piaþa Revoluþiei (azi Piaþa Concorde), Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Errancis, Paris În momentul în care Tribunalul revoluþionar îi pronunþa condamnarea la moarte, girondinul Valazé se aºezã, fãrã vlagã, pe bancã. „Ce-i, Valazé, te lasã puterile?“, îl apostrofã Jacques Brissot. „Nu, mor!“, rãspunse Valazé, cu mîna crispatã pe pumnalul pe care ºi-l înfipsese în inimã. A cãzut mort pe treptele tribunalului, ºi aºa a fost dus la eºafod.

puterilor care prefac natura, privirea lui nu rãmîne aþintuitã numai asupra totalitãþii fenomenelor; nu poate sã nu se pogoare ºi asupra semenilor, ca parte din întreg. κi dã seama cã, între ceea ce este normal sã fie ºi realitate se cãsca o prãpastie îngrozitoare.

Iatã ce spunea politicianul francez Charles Rappaport: „La fiecare pas din activitatea rodnicã ºi vie a lui Jaurès, se vor gãsi ideile fundamentale ale operei sale filosofice: unitatea universalã“.

Condus de acest idealism, Jaurès cautã sã se sprijine ºi pe faptele trecute, pentru ca sã gãseascã mijloacele prin care sã conducã omenirea, restrînsã, deocamdatã, la patria lui, cãtre idealul dorit. De aici ºi studiul sãu Istoria revoluþiei, scris în lumina evenimentelor care se vor desfãºura mai tîrziu. Revoluþia este fenomenul istoric care pregãteºte drumul spre democraþie.

Filosof, istoric, orator, Jaurès a fost un luptãtor neobosit ºi un organizator, care îl scot în evidenþã pe omul de stat. A dus o luptã uriaºã în „Afacerea Dreyfuss“; a luptat în Parlament, a rãscolit Franþa oraº cu oraº, a luptat în propriul sãu partid, dar nu s-a lãsat. Pînã la urmã, dreptatea a învins ºi, cu ea, a dat lovitura împotriva reacþionarismului ºi imperialismului ameninþãtor. Era un moment cînd lupta împotriva lumii întregi, sugestionat de manevrele iscusite ale celor care voiau sã triumfe. Aceastã afacere a devenit „o epopee moralã, o dramã naþio?nalã, o tragedie politicã“, a devenit chestiunea umanitãþii ºi a adevãrului în sine.

Forþa moralã care l-a condus în aceastã luptã, l-a susþinut în faþa mulþimii ºi în lupta politicã a partidului sãu. Þinþa sa era sã adune la un loc toate grupãrile mai mici socialiste, cãutînd sã stabileascã o unitate în partid, pentru realizarea ideii sale primordiale: „Socialismul democratic, republican ºi laic, se realizeazã prin acþiunea reformatoare organicã, sub înal-

ta inspiraþie a idealului socialist integral“. Nu era un extremist. Nu considera revoluþia un mijloc de îndreptare a societãþii. Era evoluþionist. De la forma republicanã existentã, îl despãrþea numai un pas de democraþia realã pe care cãuta sã o înfãptuiascã.

Internaþionalismul sãu era chezãºia pãcii universale pentru care lupta nu excludea dragostea pentru patrie, la a cãrei dezvoltare lucra din toatã inima.

Evoluþia paºnicã internaþionalã era, pentru Jaurès, strîns legatã de cea naþionalã.

A contribuit la separarea Bisericii de Stat, la libertatea de acþiune a miºcãrilor spre democratizare; a fost un fervent apãrãtor al laicizãrii ºcolilor, care erau considerate izvoare puternice pentru naºterea conºtiinþei ºi a libertãþii individuale. Conform concepþiei lui, realizarea socialismului era realizarea ideii de dreptate. ,,Dacã obiectul sau conþinutul socialismului este de ordin economic, forma lui este de ordin moral“. ªi acest mare orator al timpurilor moderne, care „prin forþa cuvîntului reprezintã o majoritate în Parlament“, acest idealist care a luptat pentru trezirea omenirii din sclavie, este martirul ideilor sale.

Stînd în calea celor care doreau declanºarea rãzboiului, al cãrui dureros tablou îl prevedea, arãtînd consecinþele dezastruoase pentru înfãptuirea adevãratei democraþii constructive, a cãzut victima duºmanilor sãi. Pe cînd se afla într-un restaurant pentru a lua prînzul, un glonte îl rãpune în preziua rãzboiului. „Asasinatul celui mai de seamã dintre cetãþeni a fost vestitorul celei mai mari calamitãþi; s-ar putea spune cã soarta a vrut sã cruþe neclintitul optimism al celui care persista, împotriva a orice, sã creadã în triumful final al inteligenþei ºi al bunului simþ“. (Charles Huysmans, scriitor francez). (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

Adevãrul despre specia extraterestrã din spatele guvernului mondial (5) Ca parte a planului tiranic, Anunnaki Rãmaºi intenþioneazã sã cloneze mintea umanã ºi sã o introducã în forme de viaþã artificialã. De asemenea, au rãspîndit propaganda mincinoasã cã lumea este un Dumnezeu în devenire, apelînd la orgoliile ºi ignoranþa celor care cred acest nonsens. Este promovatã chiar ºi „nemurirea biologicã“ - care presupune îndrumarea oamenilor de cãtre aºa-numiþii „Maeºtri Spirituali“. Aceºtia, indiferent de numele lor, sînt, de fapt, tot Anunnaki. Prin rãspîndirea unor astfel de neadevãruri scandaloase ºi periculoase, gîndirea oamenilor este atît de alteratã, încît Anunnaki Rãmaºi sperã sã capteze spiritele victimelor ºi chintesenþa lor într-o „capsulã a timpului“. Este credinþa distorsionatã a „controlorilor“, care, dacã ar putea închide aceste spirite ºi ar putea clona spirite artificiale, ar crea niºte „forme“ care nu ar avea voinþã proprie ºi ar fi la mila „controlorilor“ ºi a ierarhiei lor. Deºi toate par de domeniul science fiction, acesta este, într-adevãr, planul.

Multe personalitãþi mondiale nu sînt deloc ceea ce par a fi. Mulþi au fost plasaþi în anumite poziþii, deoarece fac jocul Anunnaki Rãmaºi, chiar dacã sînt conºtienþi, sau nu, de acest lucru. Lumea noastrã a fost mult timp controlatã de Anunnaki Rãmaºi, care conduc cu ajutorul fricii, a forþei brute ºi a minciunilor. Cei care îndrãznesc sã se împotriveascã sistemului sînt fie dezavantajaþi, fie înlãturaþi de la putere (de exemplu, asasinarea mai multor preºedinþi americani). În schimb, prim-miniºtrii bri-

tanici, ca ºi omologii lor americani, nu împãrtãºesc aceeaºi soartã, pentru cã poziþiile lor au fost ocupate de cãtre Anunnaki Rãmaºi sau reprezentanþii acestora, cum ar fi Winston Churchill. Trebuie sã avem în vedere cã Anunnaki au diverse întrupãri. Ei pot pãrea susþinãtori pasionaþi ai pãcii, ca Mahatma Gandhi, dar sînt însãºi esenþa înºelãciunii Anunnaki. Dimpotrivã, Indira Ghandi a fost o fiinþã a Luminii. Cu toate acestea, ambii au fost asasinaþi. În perioada Revoluþiei Americane, au existat mulþi Anunnaki Rãmaºi ºi cîteva fiinþe de luminã implicate în roluri importante. De exemplu, John Adams, James Madison, John Marshall ºi Alexander Hamilton au fost susþinuþi de Anunnaki. Iar Thomas Paine, Thomas Jefferson ºi Benjamin Franklin sînt conºtiinþe Attas. Elvis Presley, cu aspectul sãu exterior de sclipici, farmec, faimã ºi avere era un Attas care a fost aici pentru a duce la îndeplinire o misiune importantã, sub acoperirea unui cîntãreþ popular. Moartea sa a avut loc în alt mod decît s-a crezut. Ca ºi John Kennedy ºi Abraham Lincoln, Elvis, a fost eliminat de Forþa Întunecatã. Cu toate acestea, fiecare dintre ei „a plecat“ dupã ce ºi-a terminat misiunea. Recent, China a recunoscut cã executã cel puþin 10.000 de oameni în fiecare an, ºi este uºor sã se presupunã cã cifra realã este mult mai mare. China a fost întotdeauna un cîmp de luptã între luminã ºi întuneric, chiar dacã întunericul pare sã cuprindã toatã þara, deoarece China a fost un bastion al

Eficienþã!

Cei trei fraþi Vaulabelle sînt înmormîntaþi în Cimitirul Montmartre: Achille (+ 1879), cel mai celebru, a fost jurnalist ºi politician; Éléonore (+ 1872) a fost autorul vodevilurilor semnate cu pseudonimul Jules Cordier. În schimb, al treilea, cel mai obscur, Hippolyte (+ 1856), a avut o moarte de pominã: conservator al unui cimitir, a dorit sã punã capãt prãdãrii capelelor în timpul nopþii ºi a pus la punct o capcanã cu gloanþe. Cînd a vrut sã-ºi încerce invenþia, arma s-a descãrcat, iar el a cãzut victimã propriului zel. (va urma) ISABELLE BRICARD

Anunnaki Rãmaºi (se ºtie cã cel mai mare genocid din istorie a avut loc în timpul dictaturii lui Mao; pe locul 2 se aflã Stalin, n.b.). Deoarece reptilienii Anunnaki Rãmaºi ºi-au schimbat forma conºtiinþei lor în China, creºterea execuþiilor din aceastã þarã nu este o surprizã. În prezent, existã o mulþime de avertizãri privind armele de distrugere în massã. Pericolul real în acest caz vine de la Anunnaki însãºi. Multe dintre aceste arme au fost dezvoltate ca urmare a teoriilor oamenilor de ºtiinþã Anunnaki, cum ar fi Albert Einstein, ºi au fost dezvoltate pentru a spori puterea acestora ºi a o folosi la ameninþarea, constrîngerea ºi subjugarea umanitãþii.

Toate acestea pot reprezenta un tablou foarte sumbru pentru soarta omenirii, dar, de aceastã datã, Attas, care au venit din viitor, sînt printre noi. Aºa cum am afirmat anterior, Anunnaki rãmaºi sînt în crizã de timp. Dar, fiecare dintre noi trebuie sã îºi consolideze, în mod conºtient, voinþa ºi Liberul Arbitru ºi sã nu cedeze asupritorilor. Sã sperãm cã energia conþinutã în urmãtoarele cuvinte va da putere celor care îmbrãþiºeazã Lumina: ,,Cei care au provocat crime necruþãtoare, nu-ºi vor gãsi nici un loc sã se ascundã. Le va fi fricã sã ºi respire. Inimile lor vor fi mereu în fricã ºi amorþealã. Ei vor plînge, dar lacrimile nu vor veni, vor striga, dar nu vor fi auziþi, vor striga dupã ajutor ºi iertare, dar nu vor primi nimic. Scrîºnirea dinþilor ºi ruperea pãrului din cap vor semnala sfîrºitul tribului lui Aaron, cel însetat de sînge. Munþii se vor zdruncina pentru a-i zdrobi pe cei rãi. Þara Sionului va plînge, ºi apoi nu va mai fi nimic…“.

Sfîrºit Sursa http://humansarefree.com

ROMÂNIA MARE“

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (6) GEORGE W. BUSH (3) Lui Bush i-a surîs norocul atunci cînd democraþii au gãsit poate singura figurã politicã majorã capabilã sã piardã o dezbatere în favoarea lui George W. ºi l-au desemnat candidatul lor la preºedinþie. John Kerry ocupase timp de aproape douã decenii funcþia de senator ºi cîºtigase numeroase onoruri militare servinduºi þara în Vietnam. Cu toate acestea, era un om rigid, care nu reuºea mai niciodatã sã spunã ce trebuia.

Kerry s-a dovedit atît de antipatic, încît campania lui Bush a reuºit sã întoarcã împotriva lui pînã ºi cele 3 medalii Purple Heart, cu care fusese decorat în Vietnam, susþinînd cã nu le merita, de fapt, decît pe douã dintre ele.

Lucrurile s-au înrãutãþit ºi mai mult în timpul celui de-al doilea mandat al lui Bush, cînd mulþi ajunseserã sã-l catalogheze drept cel mai ineficient preºedinte din istoria Americii. Marele moment hotãrîtor a avut loc în vara anului 2005, cînd uraganul Katrina s-a nãpustit asupra nepregãtitului New Orleans. Digurile înfrînte au cedat, iar potopul ºi-a croit drum în voie pe strãzile oraºului. Imaginile cu victimele inundaþiilor ºi cu cadavrele care pluteau printr-un important oraº american au revoltat naþiunea ºi lumea întreagã. Ca, de altfel, ºi reacþia lui Bush la toate astea - sau, mai bine zis,

Libido-gate Arta ºantajului sexual (1) Watergate. Cuvîntul s-a întipãrit în conºtiinþa americanilor ca sinonim al scandalului politic, ºablon pentru nenumãratele „gates“ (porþi) ce vor urma: de la interceptãri ilegale ºi bani negri, la minciuni spuse pentru a acoperi o relaþie extraconjugalã lamentabilã.

Unii spun cã motivul pentru care scandalul Watergate a escaladat, culminînd cu demisia lui Richard Nixon, din 9 august 1974, are legãturã cu criza internaþionalã monetarã a acelor ani, cu inabilitatea preºedintelui de a face faþã colapsului sistemului Bretton Woods ºi al dolarului SUA într-o manierã satisfãcãtoare pentru elita financiarã anglo-americanã.

Sã fi fost înlãturarea lui Nixon o loviturã de stat? Dacã aceastã teorie nu va convinge, nici o problemã: exista multe altele, pentru toate gusturile, inclusiv una conform cãreia preºedintele „mazilit“ nu ar fi fost decît o victimã colateralã într-un „libido-gate“, un savuros scandal cu prostituate ºi politicieni în „buna“ tradiþie americanã. De altfel, potrivit lui Jonathan Vankin ºi John Whalen, autorii cãrþii „Cele mai mari 80 de conspiraþii din toate timpurile“, in spatele fiecãrui scandal politic ca lumea se aflã cîte o prostituatã.

„Instalatorii“ preºedintelui În contextul rãzboiului din Vietnam, scandalul Watergate se declanºeazã în ’72, acelaºi an în care, în luna noiembrie, Nixon va fi reconfirmat la Casa Albã.

Pentru blocarea unei scurgeri de informatþi delicate cu privire la operaþiunile militare desfãºurate în

COMORI ASCUNSE (1) Care dintre noi nu a visat, în copilãrie, sã dezgroape comori? Desigur cã pentru a ieºi la luminã, lucrurile preþioase nu aºteaptã decît intervenþia oamenilor de iniþiativã, a celor care au o fantezie bogatã ºi a sapelor. Pare destul de ciudat faptul cã, în anii de maturitate, omul renunþã cu desãvîrºire la acest vis.

Fãrã îndoialã, mintea ne e tot atît de sãnãtoasã, tîrnãcoape avem - slavã Domnului!, la îndemînã -urme de comori se aflã pretutindeni - dar imaginaþia noastrã ºi-a pierdut elanul tinereþii.

O excepþie a fost Heinrich Schliemann! Feciorul unui biet preot de þarã, nu prea fusese binecuvîntat cu bunuri pãmînteºti. Încã de pe bãncile ºcolii, el îºi pusese în cap sã descopere comorile Troiei. Deºi se ºtia cã în Asia Micã exista un sat, care purta numele vestitei cetãþi, nimeni n-a fãcut - pînã la Schliemann - vreo legãturã între acest sat ºi falnica reºedinþã de odinioarã a regelui Priam.

Pag. a 19-a – 12 august 2016 lipsa ei. Cãci, în timp ce New Orleans ºi alte cîteva comunitãþi de coastã zãceau sub ape, preºedintele ardea gazul de pomanã într-o altã lungã vacanþã la ferma sa din Crawford. Cînd, cîteva zile mai tîrziu, ºi-a fãcut în cele din urmã apariþia în New Orleans, în cãutarea unui ocazii de a-i fi fotografiat eroismul, era prea tîrziu.

Economia scîrþîia, preþul gazelor explodase (împreunã cu profiturile pentru companiile petroliere), Osama bin Laden se afla încã în libertate, iar trupele americane ocupau un Irak lipsit cu desãvîrºire de arme de distrugere în massã, aºa cã Bush a pãrãsit preºedinþia cu un record pentru unul dintre cele mai puþin apreciate mandate din istorie. În ultimul an al mandatului sãu, 80% din populaþia americanã considera cã þara se îndreptase în direcþia greºitã în timpul preºedinþiei sale. La alegerile din 2006, Republicanii pierduserã controlul asupra ambelor Camere ale Congresului, iar Bush ºi-a dus la îndeplinire restul mandatului din postura de cel mai ratat dintre rataþi.

Încã una ºi mã duc Deºi zvonurile cu privire la presupusul consum de cocainã al lui Dubya au rãmas nedovedite, nu existã nici o urmã de îndoialã cã în tinereþe fusese un bãutor înrãit - ºi dosarele poliþiei o pot dovedi. În timp ce conducea (se unduia, de fapt) în apropierea locuinþei din Kennebunkport, Maine, în weekendul de Ziua Muncii din 1976, Bush a fost tras pe dreapta ºi arestat pentru conducere sub influenþa alcoolului. A fost reþinut ºi a primit o amendã de 150 de dolari, iar carnetul i-a fost suspendat. Dupã cîþiva ani, Bush a lãsat în urmã zilele de beþie: începînd cu aniversarea de 40 de ani, din 1986, s-a abþinut cu desãvîrºire de la bãuturã.

Vietnam (celebrele „Pentagon papers“, un studiu topsecret al Departamentului Apãrãrii asupra implicãrii Statelor Unite în Rãzboiul din Vietnam ºi în precedentele conflicte politice sau militare în Sud-Est-ul asiatic), ºi pentru a-l discredita pe presupusul responsabil, analistul militar Daniel Ellsberg, este, mai întîi, devastat cabinetul psihiatrului acestuia din Los Angeles. Apoi, pe 17 iunie 1972, echipa de „instalatori“, creatã la „adãpostul“ preºedintelui ºi însãrcinatã sã conducã operaþiunile de sabotaj ºi spionaj, este prinsã în flagrant în interiorul birourilor Comitetului Electoral al Democraþilor, din Hotelul Watergate Washington. Cei 5 cãrora, ulterior, li se vor adãuga alþi 2 complici, sînt surprinºi de paznicii de noapte în timp ce „plantau“ microfoane sub birouri. Iniþial, ºtirea trece neobservatã, fiind catalogatã (inclusiv de Ron Ziegler, purtãtorul de cuvînt al preºedintelui Nixon) drept o simplã tentativã de spargere; dar, în ianuarie 1973, se ºtia deja cã cei 7 aveau toþi, mai mult sau mai puþin, legãturi cu Partidul Republican. Astfel, la doar doua luni de la victoria democraþilor în alegeri, 2 membri din comitetul pentru realegerea preºedintelui, Gordon Liddy, fost agent FBI ºi fost angajat al Casei Albe, ºi James Mc Cord, ex CIA - ex FBI, însãrcinatul cu securitatea in cadrul comitetului de realegere a lui Nixon, vor fi incriminaþi pentru spionaj în dosarul Watergate.

Iatã cum pleacã, acolo jos… În timpul rãzboiului din Vietnam, numeroºi tineri se înscriau în Garda Naþionalã pentru a evita sã plece la rãzboi, în Asia de Sud-Est. Existau mult mai multe ºanse ca unitãþile Gãrzii sã rãmînã acasã în loc sã fie expediate peste Ocean. Drept urmare, în 1968, Dubya a dat niºte examene pentru a se înscrie în Garda Naþionalã Aerianã din Texas - ºi a reuºit sã se încadreze în ultimul sfert de candidaþi. În ciuda notelor sale proaste ºi a unei liste de aºteptare de 500 de persoane, Bush a intrat la ªcoala de aviaþie. Cum? Conform autorului Paul Begala, în cartea ,,Is Our Childern Learning?”, preºedintele Camerei Reprezentanþilor din Texas, Ben Barnes, a tras niºte sfori în numele lui Dubya, la cererea lui Sid Adger, un prieten al dinastiei Bush.

Totuºi, odatã ce a ajuns în uniformã, pãrea cã Bush Jr. nu prea îºi lua în serios îndatoririle. În 1972, s-a decis sã îl ajute pe candidatul republican din Alabama, Winton Blount, în campania pentru Senat, ºi a cerut sã fie transferat la Garda Naþionalã din Alabama. Însã, dupã ce a primit acordul de transfer, Bush - conform datelor din dosar - nu s-a mai prezentat la noul loc. De fapt, nici o persoanã ºi nici un document nu pot atesta prezenþa lui Bush în Garda Naþionalã din Alabama. Este ca ºi cum ºi-ar fi petrecut tot timpul muncind pentru Blount, eschivîndu-se de la responsabilitãþile sale militare. Cînd a fost presat cu aceastã problemã, rãspunsul lui Dubya a fost nu tocmai încurajator: „Nu mi-aduc aminte ce am fãcut”.

Hmm… (va urma) CORMAC O’BRIEN activitãþi ilegale, intrînd în istorie ca autorii celei mai faimoase anchete jurnalistice a Secolului XX. Ce-i drept, dupã mai mult de 40 de ani de la Watergate, raportul politicã-mass-media parcã ºi-a cam pierdut din „inocenþã“, liderii politici ºi jurnaliºtii fiind parteneri într-un joc de interese ºi ºantaje. Faptele în sine, cele întîmplate în criza Watergate, sînt grave, dar gravitatea lor aproape cã face parte din cotidianul democraþiilor occidentale; chiar Nixon le va subevalua impactul pînã aproape de final. Noutatea în mãsurã sã le promoveze la statutul de scandal super-mediatizat, imposibil de controlat politic, a fost tocmai existenþa „cîrtiþei“, a lui „Deep throat“, adicã a unei regii a mediatizãrii, prin intermediul cãreia a putut fi retezatã sistematic ºi transformatã în cap de acuzare fiecare tentativã de muºamalizare a afacerii. Astãzi, se ºtie cã „Deep throat“ era William Mark Felt, fost numãrul 2 al F.B.I în acea perioadã.

Ancheta ºi procesul (1)

Scandalul va fi alimentat copios de ancheta jurnalisticã întreprinsã de 2 reporteri de la Washington Post, Bob Woodward ºi Carl Bernstein. Intrînd în contact cu un misterios informator, supranumit „Deep throat“, dupã un personaj dintr-un popular film porno al epocii, Woodward ºi colegul sãu vor dezvãlui implicarea directã a staff-ului prezidenþial în

Aºadar, FBI-ul va descoperi cã tentativa de a introduce aparaturã de supraveghere la sediul democraþilor face parte dintr-o campanie amplã de spionaj politic, realizatã la comanda preºedintelui Nixon, activitãþi începute în 1971, care i-au avut în vizor pe toþi potenþialii candidaþi ai democraþilor la urmãtoarele alegeri prezidenþiale. De asemenea, se va confirma ºi existenþa unui cont ocult – denunþatã tot de Washington Post – pentru finanþarea celor mai diverse activitãþi de „intelligence“, precum punerea sub urmãrire a rudelor candidaþilor democraþi, crearea de dosare cu privire la viaþa privatã a acestora, falsificarea corespondenþei, a comunicatelor de presã, ilegalitãþi în strîngerea de fonduri, tentative de evaziune fiscalã, mitã etc. (va urma) CECILIA STROE

Bogãþia imaginaþiei lui Heinrich Schliemann se contopea cu un admirabil simþ al realitãþii, care l-a împins, mai întîi, spre negoþ. Deºi devenise un comerciant bogat ºi cu vazã, în Hamburg, nu ºi-a uitat visurile adolescenþei. La 40 de ani, avînd suficienþi bani, a finanþat o expediþie ºtiinþificã, cu destinaþia legendarei Troia, a lui Homer. Dar lumea întreagã l-a luat în rîs.

Pentru cã, cine era el? Doar un profan maniac, care se încãpãþîna sã regãseascã vestigii ale Troiei într-un sat mizer, purtînd, din întîmplare, acelaºi nume.

Fotografiile, caricaturile înfãþiºîndu-l pe Schliemann, precum ºi cupletele umoristice, scrise pe seama lui, sau bucurat de o mare popularitate. Dar toate acestea îl lãsau rece. Ajungînd în sat, a început sãpãturile.

Lumea a rãmas înmãrmuritã! Expediþia lui Schliemann a descoperit nu una, ci 7 cetãþi suprapuse.

A dezgropat minunate cupe din aur ºi argint, giuvaeruri preþioase, statui ale unor zeitãþi ºi multe alte minunãþii, care, laolaltã, au primit numele de Comoara lui Priam. Deºi, dupã cum s-a constatat din cercetãrile ulterioare, aceastã comoarã nu are nimic comun cu legendarul rege Priam, totuºi prezintã o deosebitã însemnãtate culturalã, în afarã de fabuloasa

valoare materialã. Desigur cã dacã nu ºi-ar fi urmat visul, aceste comori ar fi zãcut ºi astãzi în pãmîntul sterp al Asiei Mici. Dar Schliemann nu s-a mulþumit cu aceastã primã biruinþã. Dupã o amãnunþitã explorare a solului Troiei, a continuat sã cerceteze fortificaþia militarã de la Micene. Nici aci nu dat greº, gãsind obiecte minunate, care au îmbogãþit cunoºtinþele omenirii asupra celei mai vechi civilizaþii elene. Noua descoperire poartã numele de „Casa comorilor lui Atreus”. Descoperirile arhelogice ale lui Heinrich Schliemann se pot compara doar cu rezultatele expediþiilor anglo-americane din oraºul Ur.. În anul 2300, î. Chr., Ur fusese capitala Mesopotamiei, înaintea Babylonului ºi a Bagdadului, avînd drept supremã divinitate pe zeul Lunii. Acolo, în pustietatea deºertului, unde astãzi sãlãºluiesc doar beduini în tovãrãºia cãmilelor. Nivelul cultural de acum 4000 de ani atinsese culmile perfecþiunii. În decursul cercetãrilor arheologice, aici s-au gãsit îngropate, în nisipul arzãtor, numeroase temple, palate, locuinþe, giuvaeruri ºi tot felul de podoabe preþioase. (va urma) Dr. E.A.B.

Cîrtiþa cu gîtlejul adînc

Pag. a 20-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII De ce musulmanii sînt aºa cum sînt?

Cu mulþi ani în urmã, am dat la TV peste un film despre revoluþia din Mexic. Am prins numai jumãtatea a doua. Nu ºtiu titlul filmului... Era vorba, în ce am vãzut eu, despre un nou-venit printre revoluþionari, bãnuit cã este un trãdãtor sau spion infiltrat. Existau, în acest sens, mai multe dovezi, drept care revoluþionarii din film se decid sã-l ucidã pe intrus, pe ticãlos. ªeful lor are însã o idee ciudatã: sã-l supunã pe suspect unei probe, total neaºteptatã. Drept care, se pun cu toþii la bãut, inclusiv trãdãtorul, la sfîrºit urmînd sã i se decidã soarta. Dupã ce beau flãcãii zdravãn toatã noaptea, ºeful conchide: omul ãsta ºtie sã bea! A bãut cot la cot cu noi, nu s-a ferit de bãuturã. Asta înseamnã cã nu poate sã fie un ticãlos, un spion sau un trãdãtor.

Replica m-a lãsat visãtor. Nicicum nu era replicã de film mexican. La sfîrºit s-a dat genericul filmului ºi misterul s-a dezlegat: era o coproducþie sovieto-mexicanã, cu Serghei Bondarciuk regizor ºi scenarist. Aºadar, o replicã ruseascã, tipicã. Tipicã ºi pentru alte popoare, care þin la mare cinste virtutea golirii de pahare! De butelci ºi de butoaie! Aceastã virtute nu o au toate popoarele. Iar popoarele islamice nici nu au voie, prin religie, prin Coran, sã se atingã de vin ºi derivatele sale, mai alcoholice. Cred cã aici e „buba” islamismului. Punctul sãu nevralgic, care duce la denaturarea comportamentului. Un om care toatã viaþa sa nu a bãut niciodatã, care nu a simþit plãcerea sau nevoia de a bea, nu este un om întreg, dupã umila mea pãrere. Îi lipseºte o dimensiune metafizicã pe care, e drept, mulþi abstinenþi reuºesc s-o suplineascã prin alte calitãþi.

Dar asta pentru cã contextul este de normalitate.

Normalitate de neimaginat fãrã degustarea de vin ºi alte licori, pe îndelete. Nu insist asupra vinului, la ce este util ºi binefãcãtor. Au fãcut alþii elogiul vinului, o întreagã literaturã, de cea mai bunã calitate, i-a fost închinatã. N-am sã repet eu acum ce au spus alþii încã de pe vremea antichitãþii greco-romane, adicã încã din zorii istoriei. Fac însã o legãturã între cultura vinului ºi rasa albã, arianã. Ba chiar ºi cu creºtinismul, la un nivel de generalizare foarte înalt, care îngãduie sã constatãm ºi multe excepþii, dar le trecem cu vederea în mod conºtient. ªi ne întoarcem la silogismul lui Bondarciuk, bazat pe o premizã cãreia îi dãm toatã

Românii, între Þuþea ºi Isus, Turcia ºi Franþa, sau ce-ºi face omul cu mîna lui (2) Lecþia francezã (2) Nu încerc sã caut scuze criminalului care a intrat cu camionul în mulþime, dar nici nu putem sã evitam astfel de evenimente, sã spunem „a trecut un terorist pe aici!“, ºi sã dãm pagina mai departe, fãrã a încerca sã cãutãm implicaþiile sociale ale unor politici pe care istoria vrea sã le închidã considerînd cã ce a fost fãcut, e bine fãcut, sã privim înainte. Unii se uitã ºi înapoi ºi chiar cu destulã mînie. Franþa, care se spune cã în 50 de ani va deveni majoritar musulmanã, riscã sã se confrunte cu tot mai multe astfel de evenimente, trecutul nu iartã, ºi oricît vor încerca oficialii americani sau francezi sã dea vina pe ISIS, dupã ce un deceniu au pus totul în spinarea lui Osama Bin Laden, adevãrul este cã ºi Franþa, ca ºi Turcia, sînt tributare propriilor politici coloniale. Eu nu voi mai apuca, dar tare îmi e teamã cã, peste 100 de ani, vom asista la atentate de genul ãsta, dar puse la cale de naþionaliºti francezi, împotriva „colonizatorilor“ africani, iar „cetãþenii“ francezi de origine africanã vor cere ajutorul U.E sau U.A.. Sînt curios doar cînd se va schimba imnul francezilor, pentru cã, în curînd, „francezii“ nu se vor mai simþi reprezentaþi de un imn care nu are nici o legãturã cu patria lor mamã.

Lecþia românã În România, nu ºtiu cînd se va chimba imnul, dar stema drapelului s-a schimbat. Deºi am privit toate emisiunile lui Cabral, nu am vãzut în nici o emisiune sã fi întrebat mãcar el, dacã nu Iohannis, 100 de români, cum vor sã arate stema României. La noi, faptele, nu ºi vorbele preºedintelui, merg pe repede înainte ºi pe muteºte.

Românii se fac cã nu vãd ºi nu reacþioneazã, stau cu ochii pe turci ºi francezi ºi nu vãd ce se întîmplã în þarã.

De 27 de ani, þara este sub teroarea guvernelor ºi a politicienilor dirijaþi, conduºi, sfãtuiþi, luminaþi de guverne, imperii financiare ºi servicii interne ºi externe, de 27 de ani românii sînt schingiuiþi, împilaþi, traumatizaþi, terorizaþi de propriile guverne, de proprii guvernanþi, li s-a luat dreptul la sãnãtate, dreptul la educaþie, dreptul la suveranitate statalã ºi militarã, dreptul la viaþã, dreptul la muncã, ºi totuºi ei se uitã cu îngrijorare la francezi ºi turci, plîngînd de grija lor. Ori Þuþea a avut

crezarea, toatã greutatea: Cine este bãutor nu poate fi un ticãlos. Lui Vasile îi place sã bea. Deci Vasile este o persoanã de încredere. ªi reciproca: Cine este bãutor nu poate fi ticãlos. Mehmet nu are voie sã bea. Mehmet are toate ºansele sã o ia razna ºi sã-l supere pe Allah. Cu alte cuvinte, aº zice cã consumul de alcool, de vin, recomandat ºi de medici, atunci cînd lipseºte cu desãvîrºire din dieta unui popor, a unei comunitãþi, are consecinþe inevitabile, deviind comportamentul uman, individual ºi colectiv. Alcoolul dezumanizeazã cînd lipseºte cu desãvîrºire în proporþie de masã. Am încercat ºi eu sã înþeleg comportamentul dezaxat al unor teroriºti islamici. Cred cã fiecare dintre noi s-a întrebat cum e posibil ca un numãr atît de mare de rãtãciþi sã se dedea la gesturile ºi faptele cu care musulmanii au oripilat întreaga planetã. Explicaþia nu poate fi una singurã.

Dar printre explicaþii, cred cã trebuie reþinutã ºi aceasta: abstinenþa la vin, la alcool.

Bãutura, cînd nu devine dependenþã maladivã, a stîrnit momente de înãlþare sufleteascã ºi de inspiraþie savantã la o mulþime de mari spirite ale culturii creºtine (ºi nu numai!

- vezi-l pe sublimul Li Tai Pe...). Plãcerea de a bea þine însã de moºtenirea ºi tradiþia arianã, a antichitãþii greco-romane, mediteraneene, europene. Nu mai vorbesc de traci ºi de dacii noºtri. Fabuloºi. L-au inventat pe Dionysos, zeul cel mai uman din tot Pantheonul antic. Zeul chefului, al petrecerii pînã la uitarea de sine. Cãci omul, ca sã fie om, mai are nevoie ºi de asemenea recreaþii, cînd se dã la o parte din calea sa ºi se lasã purtat pe talazul dorurilor nemãrturisite nimãnui. În voia voii sale celei mai adînci! Eliberat de sub înlãnþuirea logicii, a raþiunii stricte, asfixiante. Avem nevoie de supapa numitã vin, petrecere, chef etc. Plãcerea de a cinsti din pahare o leg ºi de un mod de viaþã sedentar, cãci viþa de vie nu poate fi cultivatã de popoarele cu un mod de viaþã nomad. Iar statornicia într-un spaþiu naºte în om o sumedenie de virtuþi strãine nomadului. Nomadul are mereu ceva de ascuns ºi mai ales intenþiile. Mimeazã onestitatea, cãci modul sãu de viaþã l-a împins spre furt, spre jaf, chiar crimã. Pînã sã se afle cine este fãptaºul, nomadul a ajuns departe ºi nu mai dã nimãnui socotealã. Iar vinul te predispune la sinceritate. In vino veritas... ªi multora nu le convine sã se afle adevãrul despre ei înºiºi! ªi rãmîn cu pãcatele nemãrturisite, chinuindu-se ºi detestîndu-se fãrã sã-ºi afle leacul la insomniile devastatoare. dreptate ºi sîntem un popor de idioþi, ori Dumnezeu l-a clonat pe Isus ºi a trimis toate clonele în spaþiul Carpato-Danubiano-Pontic pe post de români ºi acestea, clonele, întorc obraz dupã obraz, salveazã vieþi dupã vieþi, dar se lasã crucificaþi, de parcã nu sîngele lor ar curge. Ciudat este nu numai cã românii nu reacþioneazã, dar nici nu vor sã înveþe din ceea ce se întîmplã pe lîngã ei, ceea ce nu intrã în codul genetic al Învãþãtorului.

Lessons learned Din lecþia turcã, românii ar putea învãþa cã bazele americane pot deveni, la un moment, dat cuibul de viespi sau ºerpi care sã genereze sau sã adãposteascã, sub acoperirea S.O.F.A., a uzanþelor diplomatice, sau a tratatelor internaþionale sau bilaterale, lovituri de stat împotriva conducerilor care nu mai convin celor ce leau susþinut sau instaurat mai mult, sau mai puþin, democratic. Interesant este cã Administraþia Americanã, prin John Kerry, a ameninþat cã dacã Turcia mai vorbeºte despre amestecul S.U.A. în lovitura de stat, riscã sã fie scoasã din N.A.T.O. Aici sînt douã aspecte: 1. de ce vorbeºte John Kerry în numele NATO (nu cã nu aº ºti, dar sã spunã el, cu guriþa lui); 2. îmi e teamã cã, la aceastã orã, S.U.A. are mai multã nevoie de Turcia în N.A.T.O., decît Turcia de S.U.A., indiferent cîte maidane vor organiza bãieþii Unchiului Sam. Sã nu uitãm, de asemenea, cã, prin mai 2015, Turcia anunþa cã îºi va dota sistemul de apãrare cu rachete chinezeºti, care nu vor fi integrate în sistemul N.A.T.O. De atunci se punea problema retragerii Turciei din N.A.T.O. Sã fie acest puci ºi o urmare a acelei declaraþii a ministrului turc al Apãrãrii? Dacã ar fi aºa, România, ºi cu ea toate þãrile membre N.A.T.O., ar trebui sã înveþe cã, odatã intrat în horã cu SUA, ieºi cînd vrea Unchiul Sam ºi cum vrea el, nu cînd vrei tu. Deveselu, Kogãlniceanu, Câmpia Turzii.

Din lecþia francezã, românii ar putea învãþa cã facerea de bine înseamnã ceva legat de mamã, iar aducerea în þarã ºi „civilizarea“ sau integrarea forþatã a unor „copii“ numiþi, eufemistic, refugiaþi, va duce mai devreme, sau mai tîrziu, mai ales în actualul ritm demografic al României, la ceea ce se întîmplã în Franþa. Sper, din inimã, sã nu apuc zilele acelea, sper ca nici un român sã nu treacã prin astfel de experienþe, indiferent unde ar fi ei, dar uite cã totuºi se întîmplã ºi nimeni nu învaþã nimic. Unde eºti tu, Tuþea, Doamne?

Sfîrºit Col. (r) MARIN NEACªU

Cele de mai sus nu pot fi luate în seamã decît ca o sugestie pentru o aprofundare de care nu mã simt în stare. Las altora subiectul spre a fi dezvoltat. Eu am numai aceastã intuiþie, sper ºi probabil corectã. Desigur, am ºi eu semnele mele cã aº avea dreptate. Intrã aici bunãoarã însemnarea pe care o fãcea un autor evreu, care ºi-a trãit primii ani de viaþã la Satu Mare, în perioada interbelicã, atunci cînd oraºul gãzduia trei comunitãþi etnice distincte: evrei, maghiari, români. Cînd îl întrebai pe un tînãr evreu cu ce îºi ocupã timpul liber, acesta se lãuda cu cãrþile luate de la biblioteca oraºului, pe care le returna de cele mai multe ori necitite...

Tineretul maghiar se ocupa cu vînãtoarea. Un fel ºi acesta de a te simþi puternic ºi pus pe fapte vitejeºti. Românii însã, dacã-i întrebai încotro aºa grãbiþi, rãspundeau cã prietenii sãi au pus de-un chef ºi nu se face sã piardã vreuna din fazele petrecerii!... (Vezi În viaþã sînt lucruri care nu se fac. ªi totuºi se fac... Peter Vardy în dialog cu Imre Toth, Humanitas, 2015.)

Cheful, adicã bãuta cu prietenii, prilej de glume ºi vorbe în dodii, cînd fiecare se simte ºi se dã cu un cap mai deºtept, dar ºi prilej de a verifica dacã þii la bãuturã – o virtute sine qua non a bãrbãþiei la români. Cheful modeleazã sufletul omului, îl elibereazã de grijile care îi împovãreazã gîndurile, le lasã sã zburde naive ºi generoase, uitînd de interese, de calculele meschine ale eficienþei, ale reuºitei, dîndu-þi mãsura efemeritãþii tale. Melancolia condiþiei de fiinþã trecãtoare în eternitatea lumii. Viaþa este scurtã. N-o putem lungi. Atunci, fraþilor, s-o facem latã! ªi-o facem latã de cîte ori se poate! Aceasta este soluþia româneascã la interogaþiile stîrnite în om de conºtiinþa morþii implacabile.

Acest rãspuns, acest reazem sufletesc care este petrecerea cu vin, muzicã ºi femei – cînd se nimeresc toate trei, nu te simþi om pe pîmînt, ci în rai! Românul ºtie sã coboare raiul pe pãmînt! ªi harul acesta se pare cã-l au ºi ceilalþi creºtini!

Este un atribut al rasei? Al Europei? Al Europei de sud-est mai ales? Al balcanicilor? Al constãnþenilor cu siguranþã!

Cheful la români. Iatã un subiect pentru zece doctorate. Cheful, acest concept românesc cum l-au catalogat mulþi strãini, consunã cu conceptul celãlalt, cu care se laudã tot românul: omenia. Sã fii om de omenie ºi bãiat de chef! Iatã idealul traco-daco-geto-vlah. Într-un cuvînt, idealul românesc!

ION COJA

CELEBRITATEA POSTBELICÃ A LACULUI TOPLITZ (3) III. SE CAUTÃ OMUL POTRIVIT 2. Un castel supravegheat Schwend a fost introdus în mod oficial în acþiunea Bernhard, în anul 1942. Hottl îl recomandã cu cãldurã pe aventurierul Schwend lui Ernst Kaltenbrunner ºi ºefului Secþiei a VI-a a R.S.H.A.(Biroul Principal de Securitate al Reichului German) Sub numele codificat „dr. Wendig“, Schwend ajunge Sturmbannführer (maior) în Secþia a VI-a. Obþine astfel toate actele care-i permiteau sã se miºte liber oriunde ºi oricînd ar fi avut nevoie. ªi iatã-l în posesia primului geamantan conþinînd lire sterline false, în valoare de 10 milioane mãrci germane.

Fritz Schwend ceruse, însã, un capital mai mare. O asemenea afacere trebuia sã fie fãcutã pe picior mare, nu? ªefii lui îi acceptarã cererea. Ce nu fãceau ei pentru omul care le plasa milioanele de lire false...! ...A doua zi, Schwend s-a urcat în Lancia ºi a plecat. S-a oprit într-un loc cu munþii cei mai frumoºi, cu vinul cel mai bun ºi - lucru important – cît mai departe de canonada frontului: la castelul Lüber, din sudul Tirolului. Nu dupã multã vreme, în cele 4 colþuri ale castelului apãrurã 4 soldaþi SS înarmaþi, iar tãbliþa fixatã pe poarta castelului: „Comandamentul special al corpului III german de tancuri“, era de naturã sã-i alarmeze pe paºnicii locuitori ai acestei zone. Oricine se apropia de castel era urmãrit cu stricteþe. Ciudat însã, cu toate cã tãbliþa se referea la o mare unitate militarã, în faþa castelului nu trãgeau maºini militare, ci limuzinele cele mai luxoase, din care nu coborau oameni în uniformã, ci doar civili îmbrãcaþi deosebit de elegant. Între ei se aflau directori de hoteluri, bancheri ºi multe alte categorii de oameni capabili sã punã rapid în circulaþie „florile de Sachsenhausen“. Condiþiile? Foarte clare, de la bun început: Schwend lãsa intermediarilor sãi, 25 la sutã din suma totalã, el îºi oprea numai 8,3 la sutã, iar restul de 66,7 la sutã erau puºi în circulaþie. Trebuie spus cã cele numai 8,3 la sutã lire sterline iau adus lui Schwend 20 milioane mãrci germane anual. Geniul e geniu, chiar dacã are bizareriile lui... Reþeaua lui Schwend se întinde ca o pînzã de pãianjen: Olanda, Belgia, nordul Franþei. ªi, peste tot, nu se urmãrea decît schimbarea lirelor adevãrate cu cele falsificate sau procurarea – cu lire false – de obiecte de valoare. Mussolini ºi ministrul sãu de Externe, Galeazzo Ciano, îi înlesnesc pãtrunderea pe piaþa latino-americanã. ªi astfel, prin intermediul bãncilor argentiniene, lirele sterline false ajung monedã de platã... A venit apoi rîndul Nordului Africii, care era, în perioada respectivã, sub ocupaþie britanicã. (va urma) H. BORLES

Pag. a 21-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Victor Babeº

V

ictor Babeº s-a nãscut în 1854 la Viena.

A fost fiul lui Vicenþiu Babeº, originar din Banat. A studiat medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde ºi-a luat doctoratul.

Babeº îºi începe cariera ºtiinþificã în Budapesta, ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologicã (1874 - 1881). În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie ºi pleacã la Paris, unde lucreazã un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. Împreunã cu acesta publicã primul tratat de bacteriologie intitulat „Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses“ (1885). În perioada 1885-1886 lucreazã la Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow ºi Robert Koch. În 1881 primeºte titlul de conferenþiar (docent privat), iar în 1885 postul de profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887, Victor Babeº este chemat la Bucureºti ca profesor la catedra de Anatomie Patologicã ºi Bacteorologie. Activitatea ºtiinþificã a lui Victor Babeº a fost foarte vastã, cu un accent deosebit în problemele de tuberculozã, leprã, vaccinare anti-rabicã ºi seroterapie anti-diftericã. A demonstrat prezenþa bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave ºi a pus în evidenþã peste 40 de microorganisme patogene. De o deosebitã importanþã este descoperirea unei clase de paraziþi - sporozoari intracelulari nepigmentaþi care cauzeazã febra de Texas la pisici ºi alte îmbolnãviri la animale vertebrate.

La Congresul Internaþional de Zoologie din Londra (1900) aceºti paraziþi sînt clasificaþi în genul Babesia. Prin cercetãrile sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor. Victor Babeº a pus bazele publicaþiilor „Analele Institutului de Patologie ºi Bacteriologie“ (1889), „România medicalã“ (1893) ºi „Archives des sciences médicales“ (1895). A murit la 19 octombrie 1926, la Bucureºti.

Grigore Antipa

G

rigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoºani – d. 9 martie 1944, Bucureºti) a fost un naturalist, biolog, darwinist, zoolog, ihtiolog, ecologist, oceanolog ºi profesor universitar român. Este savantul care a renovat total ºi a instalat în 1906 Muzeul Naþional de Istorie Naturalã, care acum îi poartã numele, în actualul sãu lãcaº din Bucureºti. ªi-a petrecut copilãria la Botoºani, într-un cartier locuit de mulþi armeni ºi evrei, care l-au deprins cu limbile strãine. Tatãl sãu era avocat, dar ºi-a pierdut devreme pãrinþii ºi a fost crescut de mãtuºi, într-un mediu modest. Mulþumitã fratelui sãu mai mare, Nicolae, care era parazitolog, a obþinut o bursã regalã ºi a fãcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (18341919), inventatorul ecologiei. ªi-a continuat cercetãrile ºtiinþifice în Franþa ºi Italia.

Din aceastã perioadã dateazã un studiu al sãu asupra evoluþiei timusului la peºti.

Antipa a înfiinþat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanþa, cu cele douã rezervaþii ºi staþiuni de cercetãri, cea de la Agigea (creatã de Ioan Borcea) ºi cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervaþia a fost distrusã, a doua este în ruine, dar rezervaþia mai existã). Institutul Biooceanografic din Constanþa a fost transformat în 1949 în Staþiunea de Cercetãri Maritime ºi Proiectãri Piscicole, înglobatã în 1970 în Institutul Român de Cercetãri Marine. A fost director al Muzeului Naþional de Istorie Naturalã (1892 - 1944). Principiile ºi inovaþiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul ºi explicarea colecþiilor au stîrnit interesul specialiºtilor strãini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturalã, care a fost publicatã în 1934, purtînd titlul „Principes et moyens pour la réorganisation des musées d'histoire naturelle“. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române ºi a mai multor academii din strãinãtate. A murit la 9 martie, la Bucureºti.

Demostene Botez

D

emostene Botez (n. 29 iulie 1893, satul Hulub, comuna Dîngeni, jed. Botoºani – d. 17 martie 1973, Iaºi) a fost un scriitor ºi publicist român, academician (membru corespondent din 1963) ºi avocat (licenþiat în drept al Facultãþii din Iaºi). Demostene Botez a urmat ºcoala primarã în satul natal, iar studiile liceale la Liceul Internat din Iaºi. A urmat Facultatea de Drept a Universitãþii „Al.I. Cuza“, ºi a obþinut licenþa în drept în 1915. A început sã practice avocatura la Iaºi, iar din 1934 la Bucureºti. Pânã în 1950 a practicat avocatura în paralel cu activitatea literarã. Dupã 1950, a lucrat numai în domeniul literaturii ºi al publicisticii. A debutat în literaturã în 1911, cu o poezie publicatã în revista ieºeanã „Arhiva“. Din 1921, a aderat de cercul de la revista „Viaþa româneascã“, în care i s-a publicat o mare parte a creaþiei sale. Debutul editorial a avut loc în 1918, cu volumul de poezii „Munþii“, premiat de Academia Românã.

A publicat multã literatura pentru copii ºi a desfãºurat o bogatã activitate de traducãtor. Demostene Botez a fost o perioadã preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Casa Memorialã „George Topîrceanu“ din Iaºi a aparþinut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. În memoria sa, Liceul teoretic din Truºeºti poartã numele „Demostene Botez”. A murit la 17 martie 1973, la Iaºi.

Liviu Ciulei

L

iviu Ciulei (Ioan-Liviu, n. 7 iulie 1923, bucureºti, România – d. 25 octombrie 2011, München, Germania) a fost un regizor, actor, scenograf, arhitect ºi professor universitar român. A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzicã ºi Teatru din Bucureºti (1946), apoi arhitectura (1949). A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa „Încãtuºarea“, dupã piesa „Animal Kingdom“ scrisã de Philip Barrz; ulterior s-a alãturat echipei Teatrului Municipal din Bucureºti (mai tîrziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punînd în scenã „Omul care aduce ploaia“ de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenã total originalã a piesei „Cum vã place“ a lui Shakespeare. A mai montat, printre altele, „Opera de trei parale“ (Bertolt Brecht), „O scrisoare pierdutã“ (Ion Luca Caragiale), „Azilul de Noapte“ (Maxim Gorki), „Leonce ºi Lena“ (Georg Büchner), „Elisabeta I“ (Paul Foster). A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 ºi 1974, de unde a fost îndepãrtat de cenzura comunistã în urma scandalului cu premiera „Revizorul“, montatã de Lucian Pintilie, care a fost interzisã de a mai fi reprezentatã dupã doar cîteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantã instituþie teatralã a vremii, nu doar în România, acolo lucrînd practic, în acelaºi timp, marii regizori de teatru David Esrig, Lucian Pintilie ºi Radu Penciulescu. A pãrãsit România în anul 1980 ºi a lucrat în multe þãri din Europa, precum ºi în Statele Unite ale Americii, Canada ºi Australia. A realizat scenografia a 125 de spectacole. Ca arhitect, în afara scenografiilor majoritãþii pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucþia auditoriului Teatrului Bulandra, precum ºi a altor teatre, ca sãlile Studio ale teatrelor din Tîrgu Mureº ºi Piteºti. A murit pe 25 octombrie 2011, la München.

Geo Bogza

G

eo Bogza (n. 6 februarie 1908, Blejoi, Prahova - d. 14 septembrie 1993, bucureºti) a fost un scriitor, jurnalist, poet român, teoretician al avangardei, fratele muzicianului Alexandru Bogza ºi al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza). George Bogza s-a nãscut la 6 februarie 1908, la Blejoi lîngã Ploieºti, ca fiu al lui Alexandru Bogza. A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al cîtorva din textele ei definitorii („Urmuz“, „Exasperarea creatoare“, „Reabilitarea visului“), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al „Jurnalului“ la recea ºi solemna puritate a lui „Orion“, ziarist de curajoasã ºi consecventã atitudine democraticã, patrioticã, umanistã („Anii împotrivirii (1953), „Pagini contemporane“, „Paznic de far“), reporter al unor lumi, þãri, priveliºti, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului. De asemenea s-a remarcat ca prozator al opulenþei tîmpe („Înmormîntãri“) ºi al plictisului exasperant provincial („O sutã ºaptezeci ºi cinci de minute la Mizil“), al destinului individual tragic, sub semnul dorinþei de înavuþire („Cum a înnebunit regele petrolului“), al absurdului („Moartea lui Iacob Onisia“), cîntãreþ al neamului din Carpaþi („Cartea Oltului“). Moare la 14 septembrie 1993, în bucureºti, la un an dupã fratele sãu, scriitorul Radu Tudoran.

Alexandru Graur

A

lexandru Graur (n. 9 iulie 1900, Botoºani - d. 9 iulie 1988, Bucureºti) a fost un lingvist, savant roman de origine evreiascã. A fost tatãl comentatorului sportiv Dumitru Graur. Alexandru Graur s-a nãscut într-o familie de origine evreiascã la Botoºani. Mama sa aparþinea familiei de cãrturari Sanielevici, din care au provenit ºi criticul literar Henric Sanielevici, precum ºi matematicianul Simion Sanielevici. Din cauza profesiei de contabil a tatãlui sãu, Graur ºi-a schimbat deseori domiciliul împreunã cu pãrinþii. A absolvit Facultatea de Litere ºi Filozofie din Bucureºti, fiind licenþiat în filologie clasicã ºi limba românã (1922). Între 1924 ºi 1929 a studiat la Paris, unde a obþinut diploma la École Pratique des Hautes Études. ªi-a susþinut doctoratul la Sorbona cu o tezã de lingvisticã indo-europeanã.

Revenit la Bucureºti, a îmbrãþiºat activitatea didacticã ºi, paralel, a publicat studii în diverse periodice. Este autorul unor valoroase studii ºi articole apãrute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum ºi al unor importante volume de lingvisticã, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreunã cu Iorgu Iordan ºi Ion Coteanu a fost redactor responsabil al noii serii a Dicþionarului limbii române (DLR). A coordonat volumele de Studii de gramaticã (1956-1961) ºi Probleme de lingvisticã generalã (1959-1967). În 1946 a fost încadrat în învãþãmîntul superior ºi a activat ca profesor la Universitatea din Bucureºti pînã în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultãþii de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei. A murit la 9 iulie 1988, la Bucureºti.

Pag. a 22-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (38) Dacã o asemenea cacealma tragicã a fost posibilã, atunci au fost posibile ºi altele. O sã avem surprize mari. ªi ne mai mirãm cã þiganii îºi fac de cap! ªi alþi borfaºi, mai mult sau mai puþin tuciurii. O micã tragedie localã, imposibil de imaginat înainte: în satul Viiºoara, din judeþul Bacãu, toate cele 4 fîntîni sînt inundate de benzina care arde.

Explicaþia acestui spectacol apocaliptic? Conducta de petrol care trece prin apropiere a fost înþepatã de hoþi, care au furat cîteva canistre, dar zeci de tone s-au infiltrat în pînza freaticã. În ritmul ãsta, Viiºoara se poate numi, în liniºte, Morþiºoara.

Cineva îmi dã telefon ºi îmi spune cã atacurile de la „Europa liberã” s-au înteþit: Monica Lovinescu ne face, pe mine ºi pe Barbu, securiºti. ªi cînd te gîndeºti cã (aºa dupã cum îmi declara colonelul Grigorescu, omul de legãturã al lui Bebe Spionul, care lucrase acoperit la Viena) aceastã Pirandã fãrã Dumnezeu trata prin anii ‘60 cu Securitatea, dar nu s-au înþeles la preþ! Aºa susþinea Grigorescu. Dar, eu cred cã cine nu s-a înþeles o datã, la un preþ, s-a înþeles a doua oarã, la alt preþ.

Un vecin de bloc, geolog, îmi dã speranþe: „Domn’ Vadim, s-ar putea sã vã ajut sã scoateþi un ziar!”. Îi rãspund cã n-am bani, nu am aprobãri, n-am sediu, n-am nimic - decît o maºinã de scris portabilã, marca zisã „ Consul”, pe care mi-a cumpãrat-o tata în 1967 din Talcioc, cu 1.500 de lei. „Nu-i nimic, facem noi rost de bani, se simte nevoia unui ziar curajos, românesc” - mã liniºteºte vecinul. Ca sã fiu sincer, nici nu ºtiu bine cum îl cheamã. Important e cã mã ºtie el pe mine. Dar îmi taie, brusc, maioneza optimismului Radu Toma, care îmi telefoneazã din America: „Nu-þi dau nici o speranþã cu ziarul! Ai duºmani prea puternici, n-au sã te lase sã miºti“ îmi mai spune cã pe pagina I a ziarului „New York Times“ a apãrut azi o pozã din România. E dificil sã povesteºti o fotografie, sau o picturã, ori o piesã muzicalã, dar am sã încerc: un pãrinte îi trage pe cei doi copii cu sania, prin zãpada din faþa Consiliului de Miniºtri din Bucureºti, dar soldaþii îi fac semn sã ocoleascã pe vizavi. Explicaþia pozei: „O practicã ceauºistã“. Pe la Casa Albã s-o da lumea aºa, cu sania, ca pe derdeluºul din „Iarna pe uliþã”! întreb ºi eu, nu dau cu parul. Ce curvã e Occidentul ãsta! Pînã nu ne vede la pãmînt, nu se lasã! Ei vorbesc de democraþie, ei, care ne-au vîndut într-un deceniu de douã ori: ºi lui Hitler, ºi lui Stalin. Cum a fost posibilã ascensiunea lui Hitler? În 1933, Vaticanul a fãcut un Concordat cu Hitler. În 1938, Churchill îl elogia pe Führer într-un articol. Cam tot pe atunci, industriaºii americani l-au ajutat sã-ºi punã pe picioare o armatã puternicã. ªi astfel a fost posibilã cea mai mare anomalie a secolului XX: englezii au intrat în rãzboi fiindcã Hitler ocupase o parte din Polonia, în 1939, pentru ca, în 1945, tot englezii sã cedeze nu o parte, ci întreaga Polonie, ca ºi întreaga Europã de Est, lui Stalin! Asta a fost drama României: am pierdut primul rãzboi mondial, dar am cîºtigat pacea – am cîºtigat al doilea rãzboi mondial, dar am pierdut pacea. Adicã Totul.

21 IANUARIE 1990. E duminicã. Afarã ninge uºor, e o fulguire ca de petale de ghiocei, vînturate de elicea unui soare cu dinþi. Nu mai am nici un

Hai la meci! Doi buni prieteni, Corneliu Vadim Tudor ºi Dan Claudiu Tãnãsescu, amîndoi, printre altele, ºi comentatori sportivi, au luat loc în tribunele multor stadioane. Aici, probabil, Steaua era cea care juca. Cum bine se ºtie, era echipa favoritã a preºedintelui PRM, despre care a scris multe materiale în paginile revistelor pe care le-a patronat.

L-am aºteptat. A sosit repede, învãluit de frigul nopþii de iarnã, ducînd în lesã un frumos exemplar de caniº, ca o uriaºã murã neagrã. N-am mai urcat sus, am rãmas în holul blocului. Mi-a cerut o fotografie a mamei. A pipãit-o cu degetele, a închis puþin ochii ºi mi-a spus: Mama dvs. e în ultimul vagon al unui tren. Ea agonizeazã pe un pat de spital. E îmbrãcatã într-o cãmaºã de noapte din diftinã. Medicii nu izbutesc sã stabileascã ce are. N-are nimic la pancreas.

Are, în schimb, ceva la vezicã. ªi aºa era, într-adevãr: mama s-a prãpãdit de la o banalã piatrã la vezicã, ce i-a dat peste cap funcþionarea celorlalte organe. Dar aveam sã aflu asta abia la autopsie. Din vorbã în vorbã, miraculosul Valeriu Popa mi-a luat mîna ºi mi-a spus: Domnule Vadim, dacã nu vã lãsaþi de fumat, în doi ani veþi da într-un pre-cancer pulmonar. Þin minte perfect aceste vorbe, fiindcã noþiunea de pre-cancer constituia o premierã pentru mine, nu credeam cã existã în limbajul medical, dar Popa o folosea pentru a exprima mai bine ceea ce simþea. M-a lãmurit cã el are acces la o Bancã de Date a Universului ºi, pe plan mental, vizualizeazã persoane, obiecte, locuri. Puterea lui de a „cãdea“ pe diagnosticul real era magnificã ºi te cutremura. În tratamentul prescris de el n-am crezut, dar în însuºirile paranormale da, am crezut ºi cred cu tãrie. Ei, bine, acel om m-a speriat din cale afarã. Sã fac cancer la plãmîni, pentru ce?

Dintr-o fandosealã? Poate crede cineva cã e mai bãrbat, sau mai stãpîn pe situaþie, ori mai puternic

cheag. Cred cã o sã-mi vînd maºina. Bine, cel puþin, cã nu mai fumez. Acesta e darul cel mai de preþ pe care mi-l face mama, de dincolo de mormînt.

Fumam ca un bimpaºã, mã înecam tuºind, dimineaþa scuipam negru. Mã apucasem de tutun în joacã - fiindcã la noi în casã nimeni n-a fumat, mama ºi tata erau niºte sfinþi - ºi, tot amuzîndu-mã eu, n-am mai putut lãsa þigara. Mai bine zis, eu o lãsam, dar nu mã mai lãsa ea pe mine, prinsese drag, afurisita. Am mai încercat, ce-i drept, sã mã las, am rezistat cîteva luni, dar cîte o provocare a vieþii mã fãcea sã mã agãþ iar de þigarã, ca de o cîrjã. Fac parte dintre acei oameni pe care numai o sperieturã zdravãnã îi vindecã de un astfel de viciu.

Iar eu am avut douã sperieturi. În mai 1989, cînd am însoþit echipa Steaua la acel dezastru de la Barcelona (0-4 cu AC Milan, în finala CCE), am fumat trei pachete de þigãri într-o zi: un pachet în avionul charter, care ne transporta în Spania chiar în ziua meciului, al doilea în timpul meciului propriu-zis, iar al treilea la tristul nostru banchet, împreunã cu Marius Lãcãtuº, Octavian ªtireanu, Constantin Alexe º.a.

Pe la 4 dimineaþa am ieºit în balconul camerei de hotel, ud leoarcã de o transpiraþie rece, nefireascã, am tras adînc aer în piept, simþeam cã mã sufoc. Cealaltã speriLa una dintre conferinþele de presã ale eturã am trãit-o cu cîteva luni înainte, în Partidului România Mare a þinut sã fie prezent ºi decembrie 1988. Mama se lupta cu îngerul Pãrintele Galeriu, figurã proeminentã a ortodoxiei morþii, pe un pat de la Spitalul Fundeni.

Celebrii medici Dan Setlacek ºi Al. Oproiu româneºti. Corneliu Vadim Tudor l-a primit cu cãlgreºiserã nu numai diagnosticul, ci ºi... durã ºi recunoºtinþã. Alãturi de Tribun, nelipsitã, organul: primul zicea cã are cancer la ficat Mitzura Arghezi. (?!), iar al doilea cã a fãcut pancreatitã (?!). ªi uite-aºa au tot bîjbîit ei, trimiþindu-mã la ºi mai interesant dacã fumeazã? Aiurea, e exact Elias dupã cele mai puternice antibiotice (ultima invers: în loc sã domini tu þigara, te stãpîneºte ea pe generaþie de cefalosporinã) pe motiv cã mama ar tine! Mahalaua levantinã a gãsit o definiþie nostimã avea ºi o groaznicã infecþie a sîngelui. Îmi dãdeam ºi pentru asta: „Ce e þigara? La un capãt iese fum, seama cã doctorii sînt neputincioºi. ªi nici de ope- la altul trage un nebun!“. ªi a venit luna iunie a rat nu putea fi vorba, pentru cã la aproape 75 de anului 1989. Am fãcut o virozã, aºa cum se face, de ani, cu inima ºubredã ºi cu ficatul distrus obicei, tocmai vara. Îmi era rãu, nu mai simþeam în urma unei hepatite pe care o fãcuse tot nici mãcar gustul alimentelor, darmite al þigãrii. la Fundeni, în 1983, ca urmare a unor Aºa cã am renunþat la tutun vreo 7 zile. A 8-a zi era transfuzii cu sînge infectat, ea n-ar fi sîmbãtã ºi fusesem invitat la nunta medicului Puiu rezistat nici mãcar la injecþia de Drãghici, fostul director al Salvãrii, în mijlocul anestezie. ªi atunci am hotãrît sã-l vizitez cîtorva zeci de oameni, care fumau cu nesaþ, la 4 pe cunoscutul Valeriu Popa. Eu, unul, mîini, am avut bucuria sã constat cã mã pot abþine. nu-l ºtiam personal, dar auzisem de la Asta m-a ambiþionat. Pe urmã, am început sã Mircea Angelescu cã e un diagnostician numãr zilele fãrã tutun, ca într-o competiþie extraordinar. Am apelat la ªtefan sportivã cu mine însumi. Mã rugam la Dumnezeu Andrei. La treburi din astea, umanitare, sã iau cît mai repede distanþã de ziua binecuvîntatã ºi el, ºi soþia lui, Violeta, au fost întot- în care abandonasem primejdiosul drog. Doream deauna foarte sãritori, cu toatã lumea. sã-mi înmugureascã plãmînii, sã-i am iarãºi curaþi Am primit confirmarea cã pot sã mã duc ºi puternici, sã pot respira aerul tare al dimineþilor, la vraciul-inginer. Era aproape 10 fãrã sã mã înþepe inima, sau sã mã înec tuºind, sau noaptea. Am plecat cu o maºinã, spre Bd. sã oftez din rãrunchi, în cãutarea unei respiraþii cît Muncii, pe aleea care duce la Stadionul mai profunde.

August”, însoþit de nevastã. Amîndoi (va urma) Anul 2010. La botezul bãieþelului lui Ionuþ „23 eram livizi de nesomn, fãceam cu schimDolãnescu, liderul PRM a fost invitat de onoare. În bul la cãpãtîiul mamei. Valeriu Popa nu (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la imagine, el apare alãturi de frumoasa realizatoare de era acasã. Niºte vecini ne-au spus cã e Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) la postul Acasã TV, Ioana Maria Moldovan. prin împrejurimi, îºi plimbã cîinele.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 12 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Ravagiile sifilisului politic (1) (urmare din pag. 1) Iatã însã cã în ultimul numãr al revistei d-lui Hîrciog (de meserie tehnoredactor, devenit milionar peste noapte datoritã unei moºteniri primite de la Londra ionraþistã!), s-a depãºit mãsura cu mult peste limita admisã. Netrebnicul ãsta de Pruteanu scrie urmãtoarea frazã: „Istoria ne aratã cã, din pãcate, poþi fi lichea ºi totuºi sã ai talent“.

Iar printre lichele îl trece ºi pe... Octavian Goga!

E normal aºa ceva? ªi mã rog, de ce ar fi fost „poetul pãtimirii noastre” lichea? Pentru cã a zãcut prin puºcãriile ungureºti? Pentru cã a scris cele mai frumoase reportaje de front din Rãzboiul pentru întregirea Neamului, îmbãrbãtînd cu poemele ºi articolele sale milioane ºi milioane de români? Aºadar, în România de azi orice vierme de gunoi, orice loazã, orice neterminat îl poate batjocori pe Octavian Goga, pe care G. Cãlinescu îl numea: „Poet Naþional, ca ºi Eminescu”! Iar tipografii, amãrîþi ºi flãmînzi, pot culege orice infamie pentru un ban! Nu este întîmplãtor cã în aceeaºi gazetã antiromâneascã au apãrut anul trecut afirmaþiile reprobabile, conform cãrora poporul român s-a format din drojdia armatei romane, cã a trãit 2.000 de ani de subistorie ºi cã a fost un laº ºi un ticãlos! Asta e publicaþia cozilor de topor Hîrciog, Nistorescu ºi Cristoiu! Mai nou, acest tãlîmb pe nume Nistorescu se aflã în America, pentru a-ºi încasa „tãieþeii” probabil ºi pentru a primi noi sarcini.

Articole incitatoare, de o mare periculozitate, apar cu nemiluita în revista „22”, mult iubitã de Pleºu, Sörös ºi ceilalþi elitiºti strãini de acest neam.

Un anume Dan Pavel scrie cã a vorbit el cu ardelenii, dupã care a tras concluzia stupefiantã „cã sînt atît de obosiþi ºi de neputincioºi în faþa puterii nomenclaturiste-securiste încît ar prefera sã trãiascã cu Ardealul cu tot în Ungaria” (?!). În aceeaºi revistã se mai scrie întunecata frazã: „ªi cã ungurii, la fel cum au fãcut-o ºi în 1956, îi vor agãþa pe comuniºti, pe poliþiºti ºi pe securiºti (din Ardeal

- n.r.) în cîrligele abatoarelor”. Întîmplarea face ca acest Dan Pavel sã fie fiul tovarãºei Zoe Pavel, actualul decan de origine evreiascã al Facultãþii de Istorie din Capitalã, care a instaurat în acest lãcaº un regim de teroare împotriva dascãlilor români, aºa cum ar vrea sã facã bivolul de fiu-sãu în Ardeal. Mergînd mai departe, pe linia aceloraºi instigãri la omor, sã amintim de „Soluþia finalã” pe care un membru al „Societãþii Timiºoara” o invoca în faþa unui ziarist polonez: românii nu se vor vindeca de „naþionalism” decît dacã vor fi trecuþi prin foc ºi sabie, întîi toþi copiii în vîrstã de 4 ani, apoi sã se aºtepte 20 de ani ºi toatã generaþia sã fie mãcelãritã. Încercãrile lui George ªerban de a arãta cã nu s-au rostit aceste vorbe sînt ridicole.

Sã trecem la „România literarã”, unde sifilisul politic este în plinã ebuliþie, cu toate simptomele de rigoare: greaþã, vome, furuncule pe mîini ºi pe picioare, pandalii ºi ruperi de lanþ. Întors tot din America (se putea altfel?) directorul Nicolae Manolescu a schimbat revista într-o gazetã de perete a Alianþei Civice ºi a Monarhiei - ºi se mai mirã cã n-o mai cumpãrã nimeni! Ultima perlã de sticlã chioarã pe care a prins-o N. Manolescu în coroana gîngavului rege se numeºte... Dan Deºliu!

Da, aþi citit bine, fostul stalinist, stahanovist ºi kaghebist scrie de zor la publicaþiile monarhiste.

Acum, explicaþii obiective ar fi. Haideþi sã schimbãm puþin registrul, cã prea ne-am întristat, ºi sã vedem cum devine cazul comic al acestui nãpîrstoc care nu se lasã pînã n-o mai ia pe cocoaºã de cîteva milioane de ori. Se zice cã prin anii ’20, fostul seminarist Iosif Vissarionovici Stalin s-a rãtãcit pe undeva, prin munþii Gruziei natale. Cãutat ºi de tovarãºii sãi de luptã, dar ºi de pîlcurile de albgardiºti care încã mai supravieþuiau prin vasta temniþã a popoarelor, tînãrul Djugaºvili nu putea fi gãsit cu nici un chip. Se lãsa seara. ªtiþi cum e seara în Gruzia, îþi bagi degetele în ochi, beznã mare, dar ºi un frig pãtrunzãtor. Norocul însã nu l-a pãrãsit pe junele Iosif, care a cãzut într-o groapã. Iar groa-

Eveniment editorial

CLIPELE ÎNSÎNGERATE ALE ROMÂNIEI (4) CUVÎNTUL AUTORILOR Mai mult, securitatea impusã de Spaþiul Schengen s-a dovedit ca ºi inexistentã, zecile de miliarde de dolari investite în securizarea frontierelor statelor membre dovedindu-se doar o mare afacere. Conform unor rapoarte ale serviciilor de informaþii europene, adevãratele victime ale rãzboiului se aflã în prezent în taberele din Kurdistanul irakian, în sudul Turciei ºi Libanului. Sînt ºiiþi, yazizi ºi creºtini.

Aceºtia au fugit de persecuþii, ºiiþii fiind pur ºi simplu uciºi imediat de membrii Statului Islamic (alternativ: Statul Islamic din Irak ºi Levant sau Statul Islamic din Irak ºi Siria, abreviat: IS, SI, ISIL ºi ISIS, în arabã), femeile yazide violate, copii yazizi vînduþi în tîrgurile de sclavi, iar bãrbaþii fiind uciºi. Despre creºtini, fie trec la Islam, fie sînt uciºi sau împovãraþi cu o taxã numitã „Jizya”.

Venind în completarea rapoartelor amintite, Witold Gadowski, un cunoscut jurnalist polonez de investigaþie ºi reporter de rãzboi, care a vizitat Siria ºi Turcia ca sã documenteze Statul Islamic ºi valul de migranþi care s-a pornit spre Europa, a afirmat cã ºiiþii, yazizii ºi creºtinii sînt grupurile cele mai persecutate de pe teritoriul Siriei ºi Irakului (provinciile Diyala, Anbar, o parte din Ninive, precum ºi Salah ad Din). Aceste victime ale rãzboiului se aflã de mai mult de un an în tabere, dar nu intenþioneazã sã migreze, iar cei care au luat în calcul aceastã variantã au fãcut cereri oficiale pentru migrare, solicitînd vizã de ºedere.

Deloc întîmplãtor, fapt ce dovedeºte o veritabilã teorie a conspiraþiei, aceºti oameni care au apelat la lege n-au primit vreun rãspuns de la oficialitãþile statelor europene cãrora li s-au adresat, dar în schimb zeci de mii de tineri musulmani, care au trecut fraudulos graniþele UE au fost acceptaþi! Ce sã înþelegem? Creºtinii sînt renegaþi de chiar þãrile creºtine?

Revenind la „refugiaþii” ce au asaltat Europa, s-a constatat cã printre ei sînt foarte puþini creºtini, foarte puþini yazizi ºi foarte puþini kurzi, care suferã într-adevãr din cauza Statului Islamic. Cei mai mulþi dintre ei sînt indivizi care ºi-au putut permite sã achite 10-15 mii de dolari pentru a fi transportaþi pe „Bãtrînul Continent”, pe cale infracþionalã, de cãtre mafiile turceascã, albanezã ºi rusã. N-au docu-

mente, nimeni nu ºtie cine sînt cu adevãrat, doar cã se închinã la Alah! Prin urmare, serviciile de securitate ale Uniunii au luat în calcul tot mai serios, în contradicþie cu perfizii politicieni europeni, o veritabilã invazie a susþinãtorilor Stat Islamic, misiunea acestora din urmã fiind instaurarea unui „Califat al Europei”. Se aflã ISIS în spatele unui astfel de scenariu? Ar avea Statul Islamic forþa unei astfel de lovituri? Conform ultimelor informaþii, provenite din sfera Serviciilor Secrete, rãspunsul la aceste întrebãri este... DA! Dupã cucerirea de noi teritorii, practic toate graniþele Statului Islamic au fost întãrite ºi sînt controlate minuþios de aºa-numitele trupe de frontierã conduse de emirul Al-Turki. Nimeni nu se poate strecura peste frontierã, pedeapsa fiind rãstignirea, cu atît mai mult un val de zeci ºi sute de mii de oameni!

Altfel, cum majoritatea veniturilor ISIS provin din contrabandã ºi trafic transfrontalier, Statul Islamic trebuie sã controleze graniþele ca sã aibã bani pentru existenþã ºi dezvoltare.

Bugetul Statului Islamic se ridicã în prezent la peste 800 milioane de dolari pe an, ISIS vînzînd ilegal mai mult de 65 de mii de barili de petrol pe zi! Toatã cantitatea este cumpãratã ilegal de companii iraniene ºi turceºti, fiind revîndutã în Europa ºi în alte þãri ale lumii ca petrol turcesc sau iranian.

Pe tot cuprinsul Statului Islamic acþioneazã Serviciile Secrete ale acestei organizaþii statale, „AMNI”, care funcþioneazã în conformitate cu standardele din domeniu, astfel cã ISIS îºi permite sã fie în conflict cu Al-Qaeda, cu aripa armatã a acesteia din Siria, adicã Frontul Jabbat al-Nusra. Interesant, ISIS nu ar fi existat dacã din închisorile iraniene, ºi mai ales din cele siriene, nu ar fi fost eliberaþi mii de oameni care ispãºeau pedepse pentru terorism ºi jafuri, care apoi au devenit soldaþi ai Statului Islamic.

Apoi, dupã ce, în 2003, americanii l-au învins pe Saddam Hussein, administratorul american din Irak, Paul Bremmer, ºi primul-ministrul Al-Maliki i-au dat afarã din armatã pe toþi ofiþerii superiori, care au ajuns în cele din urmã ºi ei în armata Statului Islamic, alcãtuind la aceastã orã statul major militar al ISIS. De reþinut, Statul Islamic este condus de oameni din Irak, nu din Siria! Mai mult, guvernul ºiit al lui Al-Maliki a început persecuþia sunniþilor. Aceasta a

pa se afla chiar lîngã o stînã. Aici cuvine-se a spune cã primarul Gruziei era unul, Oproiuºvili, care cultiva cu voioºie numai hîrtoape ºi cratere, ca în Bucureºtii noºtri iubiþi.

Bietul Stalin a îndurat ca bogomilism aceastã situaþie, cîntînd Imnul Armatei Roºii compus de Troþki ºi intitulat „A cãzut mireasa-n beci“. Auzind gemetele sale surde, dar ºi versurile revoluþionare pe care le intona cu oarecare însufleþire, o caprã s-a apropiat de marginea gropii. Aici a avut loc un schimb de licãriri din ochi. Stalin a crezut cã are de-a face cu o tînãrã druºcã de la Komsomol, capra a crezut la rîndul ei cã e vorba de un þap bãtrîn, aºa cã, fãrã prea multã vorbã, în acele condiþii precare ºi confuze, s-a înfiripat o idilã între ei. Aºa cã au rãmas în groapã timp de vreo douã luni. Iar la soroc s-a nãscut Dan Deºliu. Fireºte, a fost chemat de urgenþã marele Miciurin, ca sã constate aceastã împerechere miraculoasã. Normal cã nu s-a fãcut prea multã vîlvã, aºa era pe atunci în U.R.S.S., iar steaua lui Stalin era în ascensiune. Numai Lenin s-a încumetat sã-i spunã discipolului sãu, la o beþie prelungitã: „Bine, mãi, tovarãºe Stalin, nu zice nimeni cã te-ai încurcat cu o caprã, asta-i situaþia, n-aveai loc de întors. Dar tocmai cu urîta aia þi-ai gãsit?” Spiritele s-au liniºtit însã cînd marelui dascãl al popoarelor i-a fost adus pe braþe rodul dragostei dintre Stalin ºi cãpriþã: acel bebeluº botezat Dan, care behãia ºi þopãia prin Sala Sf. Gheorghe a Kremlinului în legea lui, amuzîndu-l nespus pe Lenin, care i-a bãgat atunci în botic douã coacãze ºi-o grenadã. Anii au trecut, Dan Deºliu s-a fãcut poet ºi în scurt timp a descoperit de unul singur un perpetuum-mobile: adicã a scris sute de balade din care reieºea cã la fereastra „tãtucului Stalin” (vedeþi, ce v-am spus eu? e tãtucul lui!) lumina arde fãrã întrerupere, zi ºi noapte, pentru cã genialul conducãtor al noroadelor lucreazã spre binele omenirii. Pentru acest perpetuum-mobile, care rezolva definitiv planul GOELRO al lui Lenin, dar ºi întreaga problemã energeticã a lumii, berbecuþul a luat Premiul de Stat ºi i s-a încredinþat marea onoare de a scrie versurile Imnului de Stat al R.P.R. Între douã imnuri bolºevice, îºi mai fãcea timp sã mai bage ºi un coleg la pîrnaie, în buna tradiþie a „tãtucului”. (va urma) fãcut ca triburile sunnite sã înceapã sã se alãture Statului Islamic ºi sã se supunã califatului auto-proclamat de Al-Bagdadi. Tot Al-Maliki a dizolvat miliþia sunnitã, cea care lupta împotriva extremiºtilor. Erau peste 100 de mii oameni! Majoritatea au ajuns în forþele armate ale Statului Islamic fiind deja instruiþi, înarmaþi ºi experimentaþi.

Acestora li s-a adãugat un grup numeros de ceceni, cu o vastã experienþã cãpãtatã în luptele cu ocupantul rus, dar ºi indivizi din Arabia Sauditã, Qatar, Yemen, Emiratele Arabe Unite. Din Qatar ºi Arabia Sauditã au venit ºi banii ce au ajutat la crearea „Califatului Islamic”. Dar forþa ISIS provine, în primul rînd, din modul cum este structuratã organizaþia: * îºi are propria conducere, dirijatã de Al-Baghdadi, care are în subordine doi prim-miniºtri – unul în Siria ºi unul în Irak – ce se folosesc doar de pseudonime de rãzboi, nu de nume; * ISIS nu utilizeazã comunicaþii telefonice sau prin satelit (a organizat un excelent departament de curierat, orice informaþie fiind transmisã prin ºtafete, pe cale oralã, în cîteva ore, în întreaga þarã, fãrã riscul de interceptare prin mijloace electronice); * nu alcãtuieºte formaþiuni militare de mari dimensiuni, trupele fiind plasate printre civili, ceea ce face imposibile atacurile din aer ºi face rãzboiul imposibil de cîºtigat prin bombardamente aeriene. Prin urmare, conflictul cu Statul Islamic poate fi cîºtigat doar pe teren, acolo unde luptã kurzii ºi ºiiþii, înarmaþi cu arme din epoca sovieticã, în timp ce Statul Islamic are cele mai noi echipamente americane!

Deci, lucrurile se complicã serios, mai ales cã ajungem din nou la valul de „refugiaþi” ºi la sursa acestuia. Iar primele indicii aratã cã Ar-Rakkah, capitala Statului Islamic, este cea care a dat practic drumul acestui uriaº val necontrolat de „refugiaþi” în Europa, printre ei infiltrîndu-se agenþi secreþi ai AMNI. În cadrul AMNI existã un departament ce se ocupã cu asasinate ºi sinucideri controlate, care menþine comunicarea cu toatã reþeaua mondialã de „lupi singuratici”, aceºtia fiind pregãtiþi pentru a fi „ºahizi”, adicã atentatori sinucigaºi. Acest lucru este foarte periculos ºi dificil, practic imposibil de detectat! Apoi mai este ºi Moscova, care se implicã tot mai serios în Orientul Mijlociu ºi vrea, prin acest val de refugiaþi, sã þinã Europa în ºah. Iar acum ajungem la adevãrul despre rãzboiul sirian ºi interesele geostrategice, care au condus la conflictul devastator din aceastã pînã nu demult perlã a turismului, am numit Siria, ºi care a permis naºterea ISIS. (va urma) General de brigadã (r) dr. GHEORGHE VÃDUVA

Pag. a 24-a – 12 august 2016

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

Cãlcîiul lui Ahile

AU ÎNCEPUT JOCURILE OLIMPICE Olimpiada la brazilieni Desfãºurarea Jocurilor Olimpice gãsesc, astãzi, Brazilia într-o stare diferitã faþã de atunci cînd ºi-a anunþat candidatura pentru organizarea acestor Jocuri sau cînd a fost stabilitã ca organizatoare a actualei ediþii. Astãzi, Brazilia este într-o profundã crizã politicã ºi economicã. Preºedinta þãrii, Dilma Roussel, din partea „stîngii“, a fost destituitã, în prezent fiind preºedinte ad-interim Michel Temer, care, prin discursurile sale, sperã ca Jocurile sã fie un prilej de conciliere, de unire, a forþelor pentru reuºita competiþiei. Aceastã destituire provocã largi proteste ºi greve care se pare cã au afectat ºi pregãtirile pentru Olimpiadã.

Preºedintele Comitetului Internaþional Olimpic, Thomas Bach, deºi a fost informat despre toate întîrzierile din satul olimpic ºi mai ales despre gravele deficienþe ale instalaþiilor sanitare ºi despre finisãrile neterminate, lucruri care au dus la multe nemulþumiri, fiind delegaþii, cum este cea a Australiei, care a preferat sã stea la hotel, a rãmas optimist.

Cunoscutul cotidian francez „LE MONDE”, în numãrul din 5 august, ziua festivitãþilor de deschidere a Jocurilor Olimpice, consacrã acestui eveniment douã articole, în care se aratã cã þara se aflã în pragul haosului. Sînt publicate rezultatele unor sondaje care aratã cã 50 % dintre brazilieni sînt împotriva Jocurilor Olimpice; cã 63 % dintre aceºtia nu aºteaptã nimic de la aceastã grandioasã competiþie sau cã pe 51 % dintre brazilieni nu-i intereseazã deloc aceste Jocuri. Situaþie diferitã cînd, în 2014, s-a organizat în Brazilia Campionatul Mondial de Fotbal care a trezit mult mai mult interesul masselor. De asemenea, cercurile economice afirmã cã suma de 9 miliarde de

Oglinda magicã (5) În fiecare casã existã cel puþin o oglindã, în care cei care locuiesc acolo aruncã, zilnic, o privire cînd pleacã la treburile lor. Înainte ca acest obiect atît de cunoscut sã aparã, oamenii se foloseau de orice altceva care le putea reflecta imaginea. Cel mai adesea, nu era vorba despre un obiect, ci doar de luciul apei, în care îºi puteau admira sau poate chiar detesta propriile trãsãturi. Aºa a apãrut mitul lui Narcis, tînãrul care, privindu-se în strãlucirea unei ape limpezi, a fost atît de încîntat, încît s-a îndrãgostit de sine însuºi. Numele sãu, precum ºi prea marea iubire de sine au ajuns, în epoca modernã, sã denumeascã o boalã psihicã ºi anume - narcisismul. Nu este de mirare cã oglinda a fost asociatã de timpuriu cu un obiect magic ºi cã, în jurul ei, s-au þesut numeroase superstiþii ºi ritualuri de aflare a viitorului. Ea are puterea de a fascina dar, în acelaºi timp, de a înºela. De aceea se spune cã, atunci cînd o persoanã se priveºte prea mult timp într-o oglindã, energia ei vitalã poate fi absorbitã în interiorul acestui obiect. Se ºtie cã, în Antichitate, oamenii erau convinºi cã zeii le transmiteau mesaje prin intermediul oglinzilor.

Adevãrat sau nu, se spunea despre magicianul John Dee, de la Curtea reginei Elisabeta I a Angliei, cã ar fi prezis un complot cu ajutorul oglinzilor. În numeroase culturi a dãinuit credinþa cã fiinþa umanã are un dublu eteric, o dublurã energeticã pe care, dacã o vede, este un

dolari investiþii este prea micã pentru a influenþa pozitiv economia þãrii.

Se sperã cã entuziasmul oamenilor de sport, eforturile miilor de voluntari la reuºita ceremoniei de deschidere ºi a organizatorilor pentru buna desfãºurare a competiþiilor, la care participã peste 10.500 de sportivi, vor reuºi sã ducã întrecerile la bun sfîrºit. La festivitatea de deschidere ne-a impresionat, prin imagini deosebit de sugestive, grija, prezentã ca un laitmotiv, pentru viitorul omenirii: combaterea poluãrii, a fenomenului de încãlzire, cu efecte dezastruoase pentru Planetã, protejarea naturii prin cultivarea de arbori...

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Aºteptãm minunea!

Aºteptãm minunea, deoarece deziluziile deja au apãrut. Din cîte ne amintim, la fiecare ediþie a Jocurilor Olimpice la care am participat, am avut fericitul prilej sã avem cîte o surprizã plãcutã, obþinînd cîte un titlu olimpic neaºteptat. La ultim ediþie, de la Londra, surpriza plãcutã a fost titlul, cîºtigat de Alin Moldoveanu, la puºcã 10 m. aer comprimat. La ediþia de la Tokio, din 1964, marea surprizã a fost Mihaela Peneº, la aruncarea suliþei, care, la 17 ani, junioarã fiind, fusese luatã în echipã ca încurajare, ºi s-a întors... campioanã olimpicã. Jocurile sînt de abia la început, dar deziluziile au ºi venit. Ne referim, în primul rînd, la echipa noastrã femininã de handbal, care a pierdut, neaºteptat, în faþa angolezelor. De asemenea, unele speranþe de medalii la judo feminin s-au spulberat. Sîntem, însã, la început pentru a trage concluzii. Putem spune doar cã, deocamdatã, unele previziuni pesimiste asupra rezultatelor noastre la Jocurile Olimpice se confirmã.

Dar în situaþia precarã în care se gãsesc, astãzi, majoritatea sporturilor noastre, de multe ori ºi o calificare în finale, mai ales dacã aceasta poate fi ºi o promisiune pentru viitor, este meritorie.

Aºadar: succes la medalii ºi calificãri în finale !

SILVIU DUMITRESCU semn sigur cã va muri în curînd. În Germania, unde i se spune Dopppelgänger, teama oamenilor de a o întîlni este paralizantã. De aici ºi o fricã accentuatã de oglinzi, care-i putea pune în contact cu acest semn aducãtor de moarte.

Ideea în existenþa unui dublu eteric al fiecãrei persoane era prezentã ºi în Egiptul Antic, dar acolo nu i s-a conferit niciodatã conotaþia negativã care domina lumea europeanã. Dimpotrivã, vechii egipteni credeau cã acesta se poate desprinde de trup ºi, astfel, viziteazã orice loc de pe pãmînt ºi poate cãlãtori în alte dimensiuni. În trecut, o oglindã era consideratã orice metal bine lustruit, capabil sã reflecte o imagine. Oglinzile cele mai bune erau fabricate din argint, preþul lor fiind deosebit de mare.

Veneþia era cunoscutã drept locul unde se confecþionau cele mai valoroase oglinzi. Cine nu a auzit de faimoasele oglinzi veneþiene? În artã, oglinzile au fost folosite ca simboluri ale infinitului ºi ale iluziei. Perseu reuºeºte s-o învingã pe Meduza cu ajutorul unui scut care-i reflecta imaginea, iar aceasta s-a transformat în piatrã.

Numeroase legende evocã existenþa unui Ocularis Infernum, un ochi atotvãzãtor, aflat în Pandemonium, capitala fictivã a Iadului.

Acesta poate reflecta orice eveniment, oriunde ºi oricînd s-ar petrece. Oglinda rãmîne ºi în zilele noastre un obiect misterios, prezent în numeroase legende ºi superstiþii.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

ORAªE-GAZDÃ ALE JOCURILOR OLIMPICE DE VARÃ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) 1932 ºi 1984 (2 cuv.); 2) Jocurile care se desfãºoarã în aceste zile la Rio de Janeiro; 3) Cãrunt (fig.) – 1900 ºi 1924; 4) Fir – Net! 5) Locurile 5-6 la Londra! – Atleta din dreapta! – Se încurcã des; 6) Din 4 în 4 ani (fem. pl.) – Punct în tenis; 7) 2000 – Nord-Est; 8) Cupru (simb.) – Trei aºi! – Neþ! 9) Încurcãturã la Roma! – 1904 (Saint): 10) 2016 – 1936.

VERTICAL: 1) 1908-1948 – Comitetul Olimpic Român (abr.); 2) Debut Olimpic! – Leziuni provocate de razele puternice ale soarelui; 3) Linie feroviarã – Locul unu la Atena ºi doi la Sydney! – Alex Oprea; 4) 1928; 5) Nicu Popa – 1896 ºi 2004; 6) Localitate în SUA – Patruped fabulos în Etiopia (leg.); 7) Localitate în Brazilia – Gary Young – Scor final!

8) Refrenul… alergãtorilor! – Ion Horia – Meci egal; 9) Dorinþã, gînd de a face, de a întreprinde ceva (pl.); 10) Metodã de lucru, mod de organizare în atenþia antrenorilor ºi tehnicienilor prezenþi la J.O. (pl.) – Sanda Neacºu.

DICÞIONAR: ORAM, GIP, EALE, ECAI. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „IN MEMORIAM RADU BELIGAN“: 1) VENTURIANO; 2) ANIINEGRI; 3) LANTERNA – V; 4) S – EII – AMBI; 5) VTR – C – AUR; 6) PLACERE – RG; 7) AA – AL – CRAI; 8) SIR – EROU – N; 9) ICOANA – MAI; 10) ULTIMAOARA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.