Romania mare, nr 1353

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Nu mã-ntreba, tu, floare vienezã Nu mã-ntreba, tu, floare vienezã de unde vin ºi cum e þara mea în nici o limbã n-am sã-þi pot reda fãptura ei de flãcãri ºi ascezã Beþia firii, munþii-n dimineaþã palate verzi de aburi înãlþînd un cîmp sub rouã, clopotul cel blînd trezind un sat duminica la viaþã

ªi oamenii, frumoºi, purtînd curatã fãclia unui neam pogorîtor din stirpea Romei binecuvîntatã Sã nu mã-ntrebi, prinþesã, te implor eu nu îþi pot rãspunde niciodatã ºi-apoi, mai mult, îmi face rãu de dor.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Carte Româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Lupii cei bãtrîni (1) CELEBRITATEA POSTBELICÃ A LACULUI TOPLITZ (1) I. OPT CRIME NEELUCIDATE 1. Începutul listei... În anul acela, întreaga Austrie, dar mai ales þinutul Salzburg, cãzuse pradã zãpezii. La altitudinea de 700 metri, între lacurile Altaus ºi Kamers, era, practic, imposibil de umblat. Nu se putea circula nici cu maºina, dar nici cu piciorul. Haine groase nu se prea gãseau, aºa cã cei care nu aveau treabã pe afarã se dovedeau mai înþelepþi dacã rãmîneau în casã. De plecat pe munte, nici vorbã! Totuºi... Doi au fost oamenii care s-au încumetat sã urce: inginerii Ludwig Pischler ºi Hermann Mayr, amîndoi din Linz. Aveau un cort, schiuri, provizii de conserve ºi tot ce le trebuie pentru a urca pînã la 1878 m, la punctul Loser. La 700 m, deasupra satului Altaus, se aflã o cabanã, loc de odihnã pentru turiºti. Aici, cei doi ingineri erau aºteptaþi de ºoferul Peter Haslinger. Cei trei încep sã urce în direcþia nord-vest, spre vîrful Bräuningalpe, situat la doi kilometri de cabanã.

O furtunã puternicã îl obligã pe Haslinger sã se întoarcã, în vreme ce Pischler ºi Mayr îºi continuã, cu greu, drumul. Au trecut ºapte sãptãmîni fãrã ca cineva sã fi primit vreo veste de la cei doi. Li se pierduse cu desãvîrºire urma, în ciuda faptului cã cei de la Salvamont cercetaserã în amãnunt împrejurimile. În sfîrºit, la 31 martie, în apropierea lacului Wilden, un turist a zãrit vîrfurile unor schiuri ieºind din stratul de zãpadã. Oamenii din serviciile Salvamontului sînt, de regulã, niºte indivizi trecuþi prin ciur ºi dîrmon, nu se pierd uºor cu firea. (continuare în pag a 12-a) H. BORLES

NR. 1353

Au fost voci care au comentat cu satisfacþie victoria în alegerile interne ale U.D.M.R., a tovarãºului Domokos Geza. „E moderat, înseamnã cã va fi liniºte în þarã” - s-au grãbit sã aprecieze unii. Ar fi fost bine sã fie aºa. ªi de la depãrtare chiar puteam fi ºi noi amãgiþi, întrucît, faþã de isteria revanºardã a lui Tökes sau Szöcz, acest Domokos pãrea mai ponderat. Motive ar fi avut sã fie astfel: în primul rînd, pentru cã e mai în vîrstã decît ceilalþi doi contracandidaþi, iar, în al doilea rînd, fiindcã are o oarecare experienþã politicã, de pe vremea cînd a fost în C.C. al P.C.R. ªi, totuºi, cu rasa ungarã nu rezistã nici o înseriere logicã. Pentru cã mai vîrstnic ºi mai nomenclaturist decît toþi este tovarãºul Kiraly, dar parcã cele mai iresponsabile declaraþii tot el le-a fãcut. Aºa cã numai aparent acest Domokos reprezintã aripa moderatã a U.D.M.R.-ului. Dar oare existã o asemenea aripã? Ne îndoim. În realitate, Domokos n-a fost moderat niciodatã.

Lipsa lui de bun-simþ a fost tot o formã de extremism: deºi n-a avut nicicînd vreo operã literarã sau mãcar vreo broºuricã, el a fost printre cei 10 - 15 tartori care au condus, în ultimul sfert de veac, destinul Uniunii Scriitorilor din România. Pe bani grei, se înþelege. Tot lipsã de moderaþie era ºi maniera posesivã în care se lupta de fiecare datã sã facã parte din acele foarte restrînse delegaþii scriitoriceºti, care erau primite de Nicolae Ceauºescu. O datã, pe la începutul anilor ’80, cînd vreo ºase închipuiþi scriitori înmînau, în ziua de 26 ianuarie, un volum omagial secretarului general, Domokoº a izbutit s-o strecoare ºi pe „slãbiciunea” sa, Daniela Crãsnaru, actualmente deputatã F.S.N., mare anticomunistã, anticeauºistã, antisecuristã, antiantisemitã, antiacvaticã, antimagneticã º.a.m.d.

Aºadar, la Tg. Mureº, într-o atmosferã încordatã, Domokoº a triumfat în faþa „lupilor tineri”.

Dar este oare acesta un semn îmbucurãtor pentru români? Nu cred. Pentru cã, dacã vom analiza cu atenþie luãrile de atitudine domokoºiste, vom vedea cã el nu este cu nimic mai breaz decît Tökeº ºi Szöcz. Nu, el n-a spus niciodatã, cum a spus Szöcz, cã îl va spînzura de limbã pe Ion Lãncrãnjan pentru cartea „Cuvînt despre Transilvania” sau cã Ungaria de Vest nu s-a unit, încã, cu Ungaria de Est, el n-a spus niciodatã,

ANUL XXVII

cum a spus Tökeº, cã limba românã, a fost instrument de opresiune pentru maghiari ºi cã el e menit sã conducã o nouã revoluþie sîngeroasã în România - nu. Domokoº a fost parcã oleacã mai precaut. Dar tot ticãlos a fost, de bunã seamã, pentru cã a atacat niºte chestiuni de o mare gravitate, atît în mass-media, cît ºi în Parlament.

El, ºi nu altul, a declarat la începutul lui 1990 cã în faþa ºovinismului populaþiei majoritare (române) ungurii se vor radicaliza! El, ºi nu altul, a condamnat manevrele armatei române, efectuate în anumite zone ale Transilvaniei, în decembrie 1990! El, ºi nu altul a propus eliminarea termenului „naþional” din formularea de început a noii noastre Constituþii: „România este un stat naþional unitar, independent ºi suveran...”! În fine - ºi aici mînia noastrã se face tunet - el, ºi nu altul, a fost lupul cel bãtrîn (baranga, în limbaj popular) care a dat un urlet cãtre lupii tineri ºi au comis împreunã, în ziua de 31 mai 1991, o scenã revoltãtoare, grosolanã, fãrã precedent în lumea civilizatã. La propunerea unui parlamentar, s-a pãstrat un moment de reculegere în memoria Mareºalului Ion Antonescu, de la a cãrui moarte de martir se împlineau, la 1 iunie, 45 de ani. Ei, bine, toatã lumea s-a ridicat în picioare, pentru cã aºa e datina, pentru cã aºa e uman ºi creºtin, pentru cã indiferent de opiniile politice divergente, în faþa morþii trebuie sã triumfe înþelepciunea unei înþelegeri superioare între oamenii supuºi deºertãciunii. Numai tovarãºul Domokoº, congestiv ºi scandalizat, cu capul lui înfoiat ca varza roºie cutreieratã de larvele urii, nu s-a ridicat, ºi-a îndesat ºi mai tare fundul iredentist în fotoliul pluºat ºi bine plãtit din bugetul statului român, comiþînd, astfel, cel mai mare gest de mitocãnie din viaþa publicã româneascã. Alãturi de el, alþi doi-trei baci udemeriºti, care ne tot împuie capul cu drepturile omului ãl cu democraþia, au fornãit cu dispreþ ºi au sfidat momentul creºtin al forului suprem legislativ al României. Ce-o fi fost în capetele lor aburite de palinkã, ce-or fi zis ei cã demonstreazã printr-o asemenea mîrlãnie? Mister! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 14 iunie 1991)

VINERI 29 IULIE 2016

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

– o anticipare a evenimentelor care ar putea sã aibã loc în anul 1991 – Luptã corp la corp Bush – Saddam Regele Miºu Navetistul S.R.I. se pronunþã în Rãzboiul Chiloþilor!

Manifestãri de Sf. Manevre ale Nicolae la mormîntul celui mai iubit dictator Greva pupãcioaselor ºi a Armatei Române lîngã Budapesta piloþilor automaþi de la TAROM PARTEA I Inevitabilul s-a produs: Rãzboiul din Golf a fost declanºat mai degrabã decît anticipau observatorii.

Totuºi, trebuie sã semnalãm un fapt pozitiv: la insistenþele Consiliului de Securitate al O.N.U., pentru a fi cruþate milioane de vieþi, ambele pãrþi beligerante au acceptat propunerea rezonabilã de a se lupta, corp la corp, preºedinþii George Bush ºi Saddam Hussein.

Aceasta este o veche practicã a Evului Mediu, cînd cavalerii se luptau în faþa cetãþilor asediate. Astfel, în ziua de 20 ianuarie 1991 cei doi ºefi de stat s-au întîlnit pe teren neutru, la Timiºoara. A fost aleasã, ca formã de luptã, trînta dreaptã, care a avut loc chiar în Piaþa Operei din oraºul-martir. Brigada de arbitri a fost compusã din Stela Popescu, Moses Rosen, Ilie Dobre ºi multiplul campion olimpic, mondial ºi european Gheorghe Berceanu, supranumit Hercule de buzunar.

La locul bãtãliei au sosit sute de mii de ziariºti ºi pozari din toatã lumea. Aceastã foarte agitatã metropolã s-a împãrþit în douã: jumãtate era împotriva lui Bush, iar cealaltã jumãtate þinea cu Saddam. Au avut loc strigãri ca la nuntã, de încurajare a favoritului. Cele mai frecvente lozinci au fost: „Hai noroc Georgicã Bush/ Cã tu ne-ai scãpat de ruºi!”, precum ºi „Bãi Saddame, la mulþi ani/ Scapã-ne de-americani!”. Cele douã coruri au fost dirijate de dl. Claudiu Iordache, care ba îºi depunea carnetul de deputat, ba era tras de pãr, ceea ce era în favoarea lui, pentru cã avînd o chelie perfectã scãpa mereu ca prin farmec. Dar, sã nu ne pierdem în divagaþii. Dupã cum se ºtie, ziua de 20 ianuarie a fost o zi geroasã, în care a nins din abundenþã, dar a ºi plouat, totul desfãºurîndu-se sub blagoslovirea unui soare despre care nu ºtiai ce sã crezi. Pe aceastã vreme cîinoasã, dar atît de caldã în fond, le-a fost dat sã lupte goi pînã la brîu celor doi preºedinþi. Unul, cãlit de C.I.A. în gheþurile americane, altul, extrem de rezistent la temperaturi înalte. Perfid ca un vulpoi, iute ca un cocostîrc, ager ca un cimpanzeu, preºedintele irakian a dat tîrcoale adversarului pînã a ameþit ºi era sã cadã, noroc cu Stela Popescu care l-a susþinut la timp, printr-un plonjon bine executat. Atît i-a trebuit lui Bush: s-a repezit ca o panterã asupra adversarului, citindu-i în acelaºi timp Drepturile Omului, dar ºi fragmente din Coran, ºi din rezoluþiile Consiliului de Securitate. Cu o eschivã îndelung gînditã, în atîtea ºi atîtea nopþi închinate lui Allah, Saddam s-a ferit din calea furiosului sãu atacator, s-a ridicat în mîini, a mers aºa pînã la Sinagoga din apropiere, unde s-a rugat stãruitor sã fie lãsat înãuntru pentru a da un telefon. Regulile jocului nu i-au permis însã aºa ceva, astfel încît dl. Moses Rosen l-a tîrît înapoi pe saltea, cu o forþã ieºitã din comun. Au urmat minute grele, de studiu psihologic. Deodatã, cu un urlet nefiresc, s-a nãpustit în arena de luptã un individ spîn, cu capul ca un ou de lemn tãvãlit prin Pallux: era Rãzvan Theodorescu, care solicita dreptul de a transmite în direct aceastã bãtãlie istoricã. A fost oprit însã, cu vorbe care nu pot fi reproduse, de cãtre crainicul

C A R I C A T U R I

sportiv Ilie Dobre – acesta i-a citit în auzul tuturor actul de desfacere a contractului de muncã, semnat chiar de cãtre Dumitru Iuga, care a pus degetul. Odatã epuizat acest incident, lupta a continuat cu o intensitate sporitã. ªi-a fãcut apariþia Ciocciolina, purtatã în triumf de cãtre conaþionalii sãi de la UDMR. Ea îºi manifestase mai de mult intenþia de a face amor cu Saddam Hussein, dar acum, cînd l-a vãzut de George Bush ce corp are, cîþi muºchi tresaltã în veritabile frînghii prin bicepºii ºi tricepºii lui (deºi omul are aproape peste 70 de ani ºi se aflã cu un picior în groapã!) - atunci aceastã bravã femeie de stradã s-a hotãrît sã îºi împartã favorurile la amîndoi, ca sã nu existe discuþii. Aºa cã cei doi i-au tras la poartã Ciocciolinei, zi de varã pînã-n searã, cu schimbul, dar se vede treaba cã ei n-au cunoscut rezistenþa eroicã a acestei rase de oameni, udemeriºtii; Ciocciolina i-a pus la pãmînt pe amîndoi! Aºa a luat sfîrºit Rãzboiul din Golf, printr-un echitabil meci nul.

Armatele s-au retras fiecare pe la barãcile ei, Kuweitul a rãmas la Irak, iar Irakul a fost înglobat de Israel.

Partidul Þiganilor din România ureazã Partidului Romilor cu prilejul Noului An multã prosperitate.

Semneazã preºedintele acestui partid, Hoþu Hoþilor.

Mare bucurie printre oamenii de ºtiinþã: dupã îndelungi tentative, o echipã de scafandri de la Institutul de Oceanografie din Monte Carlo, condusã de academicianul francez Jacques-Yves Cousteau, a reuºit sã-l pescuiascã dintr-un butoi de vin pe scriitorul din Buzãu numit Ion Bãieºu. Menþionãm cã acest personaj a cãzut încã din fragedã pruncie în recipientul respectiv ºi, timp de 55 de ani, a scos rareori capul la luminã, mai ales pentru a se drege cu vodcã. În momentul în care primul explorator monegasc a ajuns în Lumea Tãcerii (cum se spune acestor lichide), a vãzut o scenã impresionantã: Ion Bãieºu juca riºca cu un alt vechi combatant, ziaristul orãdean Radu Koloman Enescu, folosind o monedã din noua emisiune de 10 lei.

Culmea ingratitudinii acestor oameni aflaþi în recluziune a fost cã s-au opus scoaterii lor la suprafaþã. „Noi de-aicea nu plecãm, nu plecãm acasã!” - cîntau ei hotãrîþi. Au dat din lãbuþe, au fãcut bule de aer la gurã, dar cercetãtorii nu s-au lãsat cu una, cu douã.

Evenimentul a fost foarte bine primit în lumea ºtiinþei, dar ºi în lumea celor care nu cuvîntã, pentru cã aºa ceva va fi studiat la Muzeul Grigore Antipa, unde cei doi sinistraþi se aflã într-un borcan cu formol. O ºtire de ultimã orã ne anunþã cã borcanul trebuie înnoit în perNoi manenþã, fiindcã piºicherii ãºtia îl dau pe gît. apariþii editoriale: „Amintiri din Mînãstirea Secu”, de Corneliu Coposu (în seria Opere Complete), „Cum l-am înjunghiat pe Nicu Ceauºescu”, de Aristide Gunoiu, „Amanta tovarãºului Mortu”, de Victor Epaminonda Eraclide Edgar Eustaþie Guguy, „Teroriºtii eram chiar noi”, de un colectiv de autori condus de tovarãºii Silviu Brucan, Nicolae Militaru ºi Dumitru Mazilu, „Manualul micului stalinlist”, de Dan Deºliu de la Rusca, „Maxima Imoralia”, de

Cu o majoritate zdrobitoare de Andrei Pleºu, º.a. voturi, Parlamentul României a aprobat ca dl. senator Gelu Voican Voiculescu sã nu mai fie bãtut haotic, aºa, de cãtre oricine, ci dupã un program riguros care va fi afiºat la uºa tuturor blocurilor, þinînd seama ºi de programul de bãtut covoare. Pînã cînd sã asistãm neputincioºi cum acest vajnic luptãtor care ne-a scãpat de Ceauºescu (cine l-a rugat?) sã mai ia pumni în cap, diverse castane, ºuturi intrauterine ºi alte smulgeri de barbã de la orice pretins revoluþionar care nu respectã În listele întocmite de populaþie ºi nu stã la rînd?! suita actelor de caritate ale revistei „România Mare” dl. Gheorghe Robu a fost angajat consilier juridic pentru a-l reprezenta pe dl. Corneliu Vadim Tudor la cele 72 de procese ale sale. Anul 1991 a fost proclamat de UNICEF drept An Internaþional de Depistare a Handicapaþilor Nedeclaraþi - o comisie internaþionalã va funcþiona ºi în þara noastrã, cu sediul la Uniunea Scriitorilor, pentru a analiza comportamentul unor nefericiþi despre care existã indicii clare cã au nevoie de tratament: Mircea Dinescu, Gh. Grigurcu, Nicolae Manolescu, Paul Agarici, Victor Rebengiuc, Grid Modorcea, Cezar Ivãnescu, Domokos Geza, LauÎn renþiu Ulici ºi alþi ambuscaþi care fac foarte urît. ziua de 20 mai a fost sãrbãtorit în întreaga þarã un an de la alegerile din 1990. Þãrãniºtii ºi liberalii au demonstrat în faþa sediului Guvernului, în semn de protest pentru ceea ce ei au denumit „falsificarea brutalã a buletinelor”. Participanþii au strigat tot timpul „Fãrã violenþã!” - aruncînd totodatã, cu multã simpatie, sticle incendiare în direcþia soldaþilor de pazã. Ministrul Apãrãrii Naþionale, dl. mareºal Paul Cheler, l-a însãrcinat pe ºeful Marelui Stat Major, dl. general-colonel ªtefan Guºe, sã rãspundã cu o salvã prieteneascã în La 24 de ore de la consumarea vãzduhul patriei. acestor evenimente, regele Miºu Navetistul a încercat din nou sã treacã frontiera în România. Vigilente, organele noastre vamale ºi grãnicereºti (care nu demult au trecut în subordinea Ministerului Sporturilor) l-au semnalat concomitent în mai multe locuri: unii zic cã a trecut cu deltaplanul pe la Giurgiu, alþii afirmã cã l-au vãzut niºte babe la Biserica din Ciocãneºti, deghizat în tractorist, dar totul e fals. Adevãrul este urmãtorul: exregele l-a însoþit pînã la graniþa de la Nãdlac pe premierul nostru, Nica Leon, cãruia i-a promis cã o sã-i dea fata de nevastã ºi jumãtate din împãrãþie. Dl. Nica Leon a zis cã pentru început el se mulþumeºte ºi cu 200 de dolari, pentru cã vrea sã-ºi ia o pereche de Adidaºi Torsion ºi niºte ciunga. Coloana de maºini s-a îndreptat cãtre Mînãstirea Curtea de Argeº, unde regele a dorit sã se închine în preajma sãrbãtorilor Sfintelor Paºti la mormintele înaintaºilor sãi: Martin Luther, Bismarck ºi Eva Braun. Numai cã ministrul de Interne, dl. Doru Viorel Ulpiu Robu Popa Balthazar, era ascuns de multã vreme în discoteca mînãstirii ºi i-a cerut paºaportul. S-a constatat cã ºi de data aceasta fostul suveran a pãtruns în þarã cu paºaport fals, emis de autoritãþile din R.D.G., care nici nu mai se ezistã ca stat. Aºadar, cea dea noua tentativã a regelui navetist de a se ruga la mormintele celor care au avut ghinionul sã-i fie strãmoºi Savanþii români au realizat o premierã mona eºuat. dialã: din barba domnului Andrei Pleºu (care a fost ras, tuns ºi frezat) a fost confecþionatã o perucã abundentã pentru domnul Rãzvan Theodorescu. Oricum, obiectul cu pricina va avea aceeaºi întrebuinþare, ºtiþi dvs. care...

La Maternitatea Puºcãriei Jilava a avut loc o scenã emoþionantã: fericitul cuplu Doina Cornea - Marian Munteanu a adus pe lume un copil. El va purta numele Postelnicu (dupã naºul mic) ºi Dãscãlescu (dupã naºul mare) ºi va rãmîne în arest preventiv alãturi de fericiþii sãi posesori pînã la normalizarea situaþiei. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 11 ianuarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Pe Laszlo Tökes îl mãnîncã pielea Cea mai mare sportivã a Secolului XX La Mulþi Ani, puºtiule!

Plagiatul - o boalã care se ia Oameni din cer Groapa de gunoi a Europei Avatarurile domnului Andrei Pleºu Ce faci, fã, Sharapovo? Þiganiada - la concurenþã cu Olimpiada Femeia trebuie iubitã Doi bandiþi au întîrziat la serviciu Pe Laszlo Tökes îl mãnîncã rãu pielea aia de mãgar.

Aflat în vîjîialã pe la Tuºnad, fostul agent maghiar ºi-a reluat teoriile hungariste, cu seninãtatea rîmãtorului care îmbaloteazã toate lãturile din teicã, deºi le regurgitase de mai multe ori. Mãi prostovane, þinînd cont de faptul cã, la un moment dat, L-ai fentat pe Dumnezeu pretextînd cã Îl slujeºti, deºi jucai în echipa adversã, creºtineºte ar fi ca, drept recompensã pentru modul în care þi-ai slujit þara care te-a alãptat ca pe un pui de nãpîrcã, fiecare bun român sãþi dãruiascã cîte-o pereche de palme, douã-trei capace ºi niºte scuipaþi. ,,La 18 iulie 1976, Nadia a luat primul 10 din istoria gimnasticii”, dupã cum eronat menþioneazã posturile de tembeleviziune. De fapt, incomparabila prinþesã a sportului mondial mai primise anterior nota maximã de ºase ori, o datã la Campionatele Naþionale din 1975, iar restul la concursul cu echipa Canadei, chiar în anul Olimpiadei. Cele 9 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint ºi una de bronz) nu reprezintã decît o parte din cît ar fi meritat cea mai talentatã artistã din istoria gimnasticii, declaratã ºi cea mai mare sportivã a Secolului XX. Inspirate de Nadia, multe fetiþe din România au devenit mari campioane, primind la rîndul lor nota maximã la olimpiade (Melitha Ruhn, Emilia Eberle - colege de generaþie, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaº, Lavinia Miloºovici - ultimul 10 din istoria gimnasticii!) sau la mondiale (Lavinia Agache, Mirela Barbãlatã, Simona Pãuca, Daniela Silivaº, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Camelia Voinea ºi Cristina Bontaº). Poate acesta este cel mai important lucru pe care l-a fãcut Nadia. Pentru rezultatele de la Montreal, a primit titlul de ,,Erou al Muncii Socialiste”, decernat de Nicolae Ceauºescu, în cadrul unui spectacol organizat la Sala Polivalentã, suma de 100.000 de lei ºi un autoturism Dacia. Dar mult mai mult decît atît, a devenit cea mai iubitã fiicã a României.

Restul e istorie. O istorie în care fufele de astãzi, gen Simona Halep, pentru care singura valoare e banul, nu vor intra niciodatã. O altã legendã a sportului mondial, Ilie Nãstase, a împlinit 70 de ani (pe 19 iulie). Ce trece timpul!

Parcã mai ieri se juca cu puþa-n þãrînã, alãturi de Þiriac, deºi mustãciosul nu poseda jucãria respectivã, dupã cum lãsa sã se înþeleagã soþia fostului premier Ion Gheorghe Maurer. Dar pentru Ilie nu era o problemã, mai avea drept tovarãºe de viaþã vreo 2.500 de pãpuºi cu douã picioare, care-i invadau periodic imaginaþia. Pentru copiii care au deschis ferestrele ochilor mai tîrziu, le amintim cã stãpînul rachetei a fost primul numãr 1 mondial în clasamentul ATP, cã a cîºtigat 87 de turnee de simplu (57 ATP), 55 la dublu (47 ATP), de patru ori Mastersul, de douã ori US Open (1972 ºi 1975) ºi French Open (1970 ºi 1973), iar Wimbledonul l-a înhãþat, la dublu, în 1973. A jucat de trei ori cu Cupa Davis pe masã, alãturi de acelaºi Þiriac, ºi a fost unul dintre cei mai spectaculoºi ºi iubiþi tenismani din istorie. N-a refuzat niciodatã sã-ºi reprezinte þara, în ciuda faptului cã a fost cu adevãrat un star mondial. Nu i-a fost teamã de molii, de arbitri, de politicieni, iar pe virusul Zika îl pleznea cu racheta de-i sãreau ochii, dacã ar fi întîlnit aºa ceva. A fost frumosul nebun al tenisului mondial.

Urmãriþi-i mãcar meciul pierdut în finala de la Wimbledon din 1972, cu Stan Smith, ºi-o sã aveþi dimensiunea exactã a acestui mare campion. La Mulþi Ani, puºtiule!

Melania Trump, actuala nevastã a apocalipticului Donald Trump, a rostit o alocuþiune beton la Convenþia Republicanã. Discursul a fost atît de bun încît Prima Doamnã a SUA, Michelle Obama, nu s-a putut abþine ºi l-a rostit ºi ea. Cu 8 ani mai devreme... Doi zgubilitici, un român ºi un american, pentru care tragerea în þeapã nu e o vorbã goalã, solicitã justiþiei române sã le fie recunoscutã cãsãtoria din Belgia, ca sã se poatã beneficia, citez cu emoþie ºi dispreþ, de ,,oportunitãþile de care se bucurã orice cuplu cãsãtorit”. Aºtia-s duºi cu capul! De ce vor cei doi amorezi sã strice o logodnã frumoasã cu o cãsãtorie, în România? Ei nu ºtiu cã orice logodnicã înþelegãtoare devine o nevastã capricioasã ºi cã orice candidat la titlul de soþul anului se transformã într-un oþetar leneº, veºnic nemulþumit?! Asta-i reþeta tradiþionalã. Bine, în cazul lor nu poate fi vorba de aºa ceva, dar treaba e ºi mai nasoalã, cã nu ºtii care-i el ºi care-i ea. Aºadar, sînt ºanse mari ca, dupã recunoaºterea mariajului, acelaºi tribunal sã constate cã a acceptat cãsãtoria dintre douã curve masculine. ªi magistraþii vor fi nevoiþi s-o desfacã, pentru prea marea potrivire de caracter. Aºa cã-i mai bine sã-i trimitã la plimbare prin Parcul Operei, sã se mai curturalizeze. Nici Dacian Cioloº nu agreeazã jocul dea mama ºi de-a tata în care nu ºtii care-i mama, care-i tata, ºi s-a pronunþat ca atare. Bravo, mãi bãiete! Dar, ia spune-

ne ºi nouã, tu în ce relaþie eºti cu Iohannis? Uniune consensualã, sau e mai multã vrãjealã?

România a devenit groapa de gunoi a Europei ºi la propriu. Zilnic, camioane imense depoziteazã deºeuri toxice, ºi chiar radioactive (mascate între gunoaiele obiºnuite), la noi în þarã, cu voia stãpînirii. ªi-n vremea asta, poporul doarme ºi viseazã cai verzi pe pereþi ºi, ca un somnambul irecuperabil, îi voteazã exact pe aceia care au pus bazele dezastrului naþional. Sã-þi fie somnul lin ºi groapa de gunoi aproape! În sfîrºit, ºi o veste bunã! Domnul Andrei Pleºu a început sã se deºtepte ºi recunoaºte cã-i lipseºte Vadim, care, atunci cînd îi scria biografia romanþatã, chiar în aceastã rubricã, îl amuza teribil. Susþine, cu o trivialitate monumentalã, cã n-a haºmanglit stiloul de aur ºi aparatul de bãrbierit ale lui Ceauºescu, cã nu înfuleca 60 de pãstrãvi la o masã (doar 59, pe ultimul i-l dãdea lui Patapievici) ºi cã nu alerga ca un atlet grec, în pielea goalã, niºte grupuri mixte de tineri filosofi, pe la Sinaia, cu scopul de a le bãga minima moralia în cap ºi morcovu-n ciorba de potroace, dar cã nu i-ar fi displãcut ideea. Puºtiul e destul de simpatic, totuºi, ar trebui sã restituie mãcar aparatul de ras, cã oricum nu-l foloseºte. Stiloul poate sã-l pãstreze, poate se mai înscrie la vreun cros. Dar sã nu-l punã la un loc cu sticlele goale pe care celãlalt dictator (pe care l-a slujit cu rea credinþã, deºi era cumãtrul celebrului platonician Bercea Mondial) le arunca dupã el pe vremea cînd îl consilia, cu ugerul la vedere, la Palatul Cotroceni. ªi dacã a ºutit ºi vreun sutien de pe biroul prezidenþial, sãl pãstreze ºi p-ãla la un loc cu amintirile de la Peleº (chiloþii tetra folosiþi la ritualurile miºcãrii transcendentale de integrare în boscheþi, lumînãrile parfumate din seu de oaie ºi lacrimi de odaliscã, mãrul rumenit din gurã...). ,,Sute de mii de bugetari ar trebui daþi afarã”, afirmã sadicul Traian Bãsescu, cu ocazia aniversãrii, într-un cadru festiv, la o cîrciumã de cartier, a tãierii pensiilor ºi salariilor românilor. Iartã-l, Doamne, cã nu ºtie ce face la bãuturã! La 20 iulie, Adrian Pãunescu ar fi împlinit 73 de ani. Personalitate marcantã a spaþiului public românesc, Poetul e la fel de mare dupã mutarea în cer, cît a fost în rãtãcirile sale pe pãmînt. Amintirea sa arde ca o flacãrã vie.

Pînã la urmã s-a retras printre îngerii radioºi ºi Radu Beligan, un aristocrat al teatrului românesc. La cei aproape 98 de ani, mai avea destule de spus. Cu condiþia sã nu fi fost Florin Piersic de faþã.

Legea pensiilor speciale pentru aleºii locali este neconstituþionalã, a decis, pentru a doua oarã, Curtea Constituþionalã. Absolut corect. Iar aleºii locali sînt, în cea mai mare parte, niºte borfaºi. La fel de corect. (Asta am decis-o eu, deoarece instituþiile statului se trezesc mai tîrziu, dupã prînz.)

Anunþ sfîºietor: Adrian Nãstase se retrage din politicã. Prea tîrziu.

Celebrul infatuat este un simbol al corupþiei. În timpul guvernãrii sale (2000-2004) fãrãdelegea a atins noi culmi de progres ºi (ne)civilizaþie, încît a trebuit înfiinþat, la sugestia americanilor, PNA (viitor DNA), cãruia îi va deveni client fidel. ªi care, de altfel, l-a scos de mult pe tuºã. Cea mai mare realizare a Arogantului este mãtuºa Tamara. Pe care, din pãcate, n-a vãzut-o nimeni la fizionomia figurii, fiind plecatã într-o croazierã pe Marea Marmara.

Dacã treceþi prin Cîmpina, puteþi viziona mormîntul nãpãdit de buruieni al lui Nicolae Grigorescu.

Pictorul carelor cu boi din sufrageria lui Adrian Nãstase ºi din cele ale altor iubitori de lucruri scumpe, al þãrãncilor simple din paturile boierilor ºi al þigãncilor îmbãiate în ulei de pînzã, cãruia pînã ºi Napoleon al III-lea i-a cumpãrat trei lucrãri, e tipul de pe bancnota de 10 lei, pe care politicienii mai citiþi îl confundã cu Emil Constantinescu...

Internetul e locul unde proºtii o fac pe deºtepþii. ªi nu scapã nici o ocazie. Cele cîteva înþepãturi ale unor bãieþaºi care au fost la ºcoalã doar ca sã-ºi batã învãþãtoarea, le-am tratat cu sictir. Totuºi, n-ar fi rãu ca, înainte de a comenta, sã deschidã o carte de gramaticã pentru oligofreni, ciclul de zi. ªi ar fi minunat dacã ar înþelege cã rubrica este un pamflet în care, intenþionat, ne jucãm cu limba românã de-a mama ºi de-a tata. Dar dacã ei e proºti, n-avem cum sã-i ajutãm. Cît despre criticile la adresa Simonei Halep, ele sînt consecinþe ale comportamentului excesiv de individualist al acestei domniºoare, pe care unii o vãd altfel decît este în realitate.

Cînd a meritat, la începuturile urcuºului ei spre culmile îndoielnice ale gloriei, am lãudat-o de ne puteam îmbolnãvi cititorii de diabet. Dar a nu-þi reprezenta þara la Olimpiadã pretextînd cã un þînþar posesor de Logan ºi Zika abia aºteaptã sã joace un ghem cu pãrþile intime proprietate personalã, dovedeºte individualismul înfiorãtor al acestei fete de la þãrmul Mãrii Negre, transformatã în

fabricã de fãcut bani de cãtre hienele din jurul ei. Cînd nu va mai juca tenis de performanþã, oamenii vor uita victoriile episodice ºi îºi vor aminti cã a fost singura sportivã din istoria României care a refuzat sã-ºi reprezinte þara la Olimpiadã! E mare pãcat cã a procedat astfel, chiar dacã n-ar fi avut vreo ºansã realã la medalii!

Nimeni nu-i contestã calitãþile sportive sau rezultatele, atîtea cîte are, ºi i le vom menþiona ca atare. De exemplu, anul acesta a cîºtigat turneele de la Madrid ºi Bucureºti, ambele organizate de Þiriac, unul dintre sfãtuitorii de tainã...

Iatã cum sufeream, în 2014, alãturi de Simona Halep, atunci cînd credeam cã nu luptã doar pentru bani, ci cã doreºte sã fie un model, un reper moral pentru generaþiile care or sã vinã: ,,Noi, românii, iubim rar, dar cînd o facem, e jale. Se opresc instantaneu trenurile de mare vitezã dintre Bucureºti ºi Adjud, pãsãrile îºi îngheaþã zborul, Marea Neagrã se face blondã naturalã, iar greierii cîntã «Of, viaþa mea» pînã conving furnicile siliconate, rupte de greutãþile cotidiene, cã se poate trãi ºi din muzica marilor compozitori ai lumii interlope, de la Adrian Tatãl Copilului Minune care a fugit în lume ºi pînã la Florin Salam cu Soia. Cînd ne picã pata, telefonul trebuie setat pe unu-unu-doi conform distihului shakesperian: «te iubesc atît de tare /cã vor sã sune la salvare». Pînã la urmã e ceva normal la un popor care încã de pe la 1870, cînd o lua pe ulei, fãcea revoluþie cît ai zice peºte.

E drept cã a doua zi, la ciorba de potroace, uita pe cine a pus în capul trebilor þãrii, dupã ce mai spre searã, în clinchet de halbe ºi sfîrîit de mititei, proclamase Republica de la Ploieºti, dar oriºicît, gestul conteazã.

D-aia zic, ne aprindem repede ºi ne stingem aºijderea, sîntem destul de instabili în dragostea noastrã. Totuºi, iubim cu o patimã sãlbaticã sportul. Nu în ideea de a-l practica, Doamne fereºte, dar ne place sã ne uitãm la el.

L-am contempla zile în ºir din faþa televizorului. ªi cînd se întîmplã ca din hãurile României contemporane cu ea însãºi sã se aprindã o luminã, devenim de-a dreptul pãtimaºi. Aºa au descoperit toþi românii cã o iubesc fãrã mãsurã pe Simona Halep, care ne-a reamintit cã e posibil sã fim o naþie de învingãtori. ªi cã putem iubi ºi pe altcineva în afarã de noi înºine. ªi ne-am reamintit cã avem o problemã cu ruºii, care ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei, Þinutul Herþa, tezaurul, petrolul, haleala ºi Roland Garos-ul. Nasol moment, miºto colivã, vorba filosofului Nicolae Dide, un revoluþionar de la '89, cãruia intelectualitatea româneascã, invidioasã ºi exagerat de selectivã, nu i-a apreciat valoarea intrinsecã. Sigur, noi avem o problemã cu ruºii de multiºor, date fiind înclinaþiile lor de colecþionari de orice nu le aparþine, dar acum problema s-a acutizat de cînd cu domniºoara Sharapova, pe care am invitat-o deunãzi sã ne vedem ºi sã rezolvãm mãcar chestiunea Basarabiei, dacã despre tezaur nu vrea sã parlim. Se face cã nu mã aude, ba, mai mult, o frige, din nou, pe Simona Halep, ca sã ne schimbãm impresia despre fetele înalte ºi blonde. Sã ºtie Maria cã, dacã o mai bate o datã pe fata noastrã, o sã aibã de-a face cu mine personal, fiindcã e vorba de o chestiune naþionalã aici. ªi cu mine nu te joci cînd e vorba de «þarã, þarã, vrem ostaºi». Rareori românii sînt uniþi ºi îºi apreciazã valorile, aºa cã rusoaica sã nu-ºi mai bage racheta în treburile noastre interne, cã ne dã bioritmul peste cap. Meciul a fost crîncen, Sharapova arãta ca o fiarã care nu ºtie decît sã ucidã, iar Halep, ca o pradã care nu vrea sã moarã. Surprinsã de atîta îndîrjire, Maria a folosit toate trucurile posibile pe care orice mare sportiv, obiºnuit sã cîºtige, le are în arsenalul propriu ºi le aruncã în luptã atunci cînd a dat de dracu'. Dupã trei ore de negocieri intense, cu rachetele pe masã, s-a încheiat un armistiþiu în urma cãruia Rusia a rãmas cu tezaurul, iar România cu speranþa cã într-o zi l-ar putea recupera.

Totuºi, pentru ca ºansele sã fie pe viitor egale, Sharapovei ar trebui sã i se aplice niºte leucoplast peste gurã, pentru cã nu este normal sã faci tenis ºi sã urli de parcã eºti înfiptã în inima pãdurii. ªi cînd te gîndeºti cã vroiam s-o invit sã ne cunoaºtem mai bine ºi sã rezolvãm ºi chestiunea Basarabiei, din cauza cãreia eu vara nu dorm!

Iarna nici atît, cã mi-e frig. Ce-ar zice vecinii mei, niºte pensionari cumsecade, foºti informatori ai securitãþii, cînd ar auzi-o plasînd un lung de linie sau dînd lovitura decisivã cu reverul? Ce sã zicã, ºi-ar face cruce cu limban cerul gurii ºi-ar bolborosi cu evlavie: «Vai de copiii care învaþã carte ºi se fac profesori, cã uite-i cum urlã în ziua de salariu!». Sã nu mai vorbim de strigãtele de bucurie sau de semnele de exclamare ale Sharapovei cînd loveºte neþul sau comite o dublã dublã greºealã. Nici nu vreau sã mã gîndesc, cã mi se face pielea de gãinã. ªi dupã cum ºtim din poveºtile bunicilor noºtri care au trecut Prutul ºi încolo ºi încoace, ruºii ne-au luat ceasurile, petrolul, cerealele, Basarabia, Roland Garos-ul ºi pielea de pe noi.

Cînd ne-o vor da înapoi, Dumnezeu ºtie... P.S.Vã întrebaþi poate ce legãturã are titlul (Ce faci, fã, Sharapovo?) cu textul. N-are nici una, dar mie îmi place cum sunã...”(9 iunie 2014).

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 29 iulie 2016

Atitudini MESAJUL DISTINSEI SOPRANE ªI PROFESOARE GEORGETA STOLERIU

STUDENÞILOR MEI...

Dragii mei studenþi, Viitori maeºtri Ai fascinantei lumi a Euterpei, Pe fond sufletesc daco-roman, E bine sã aprofundaþi legile Discursului muzical, Sau, altfel spus, Lumea melodiei, esenþa artei sonore, A armoniei ºi a polifoniei, surori nedespãrþite-n eternitate, A arhitecturilor ºi a timbrelor respective, Dar ºi a esteticelor solare, Potrivit cãrora mult adevãr se aflã-n Cuvintele compozitorului neobaroc Max Reger, Pe care le citez cu christicã smerenie: „Un talent necultivat Se pierde”...

Dragii mei discipoli, În aceste sadoveniene „vremuri de bejenie” În care deculturaþia-i ameninþãtoare – Nu e bine sã nu citiþi ªi sã nu aprofundaþi Tulburãtoarele cãrþi, cum ar fi Biblia, poemele homerice, Tragedia optimistã a lui Don Quijote, Cele legate de Olimpianul „Faust Goetheian”, de Învãþãturile lui Kant, apoi... eseurile despre Cãinþã, în sens dostoievskian, Dar, mai ales, adînciþi Tezele astralului Mihai Eminescu, Cel ce a dat þãrii noastre Un trecut, un prezent ªi-un viitor!

Dragii mei învãþãcei, Cu inima identificatã Sunetelor viorilor Amati, Nu uitaþi - ºi bine va fi pentru voi ªi pentru noi toþi... – Sã analizaþi cu Seriozitatea geometrului ªi religiozitatea ºi altruismul

ROMÂNIA MARE“

Polemici Lui Francisc de Assisi Semnificaþia sublimã A „Oedip-ului enescian”, Dupã care „fericit e cel curat la suflet, Cu el este pacea”...

Mai meditaþi la cugetãrile Olimpianului Lucian Blaga Despre veºnicia ce la sat S-a nãscut ªi la mãiestria operei, de o grandoare austerã ªi hieraticã, A celui mai mare þãran român Nemuritorul statuar de la Hobiþa, Unicul Constantin Brâncuºi – Iar dupã ce v-aþi contopit - Pînã la identificare Cu semnificaþiile rezonanþelor tulburãtoarelor lucrãri Din lumea ºtiinþelor exacte ªi a limpidelor discipline umaniste, Cãiþi-vã, în sens christic, ªi „melodiaþi” pe cuvintele: ,,Doamne, Dumnezeule Doamne, În toate zilele bune, Bine te vom cuvînta ªi vom lãuda Numele Tãu, În veac ºi în veacul Veacului... Amin”...

O... minunaþi discipoli ai mei...

Creaþia fãrã temele majore Ale omului bun E un non-sens etic ºi estetic; De aceea, pregãtiþi-vã, Cu o ardentã ºi multilateralã dãruire, Ca-n lumea paradisiacã a frumosului liber Sã înþelegeþi cã Profetul de la Lancrãm Ne-a oferit, pentru realizarea Dorinþelor noastre, Rãscolitorul aforism: „Poezia este un veºmînt În care Ne îmbrãcãm iubirea ªi moartea...

Iar mireasma unei flori Este ca mãrturisirea Unui pãcat”...

DORU POPOVICI

TABLETÃ DE SCRIITOR

Mãgarul are ºi el farmecul lui

N

u ºtiu de ce, dar cînd vãd un mãgar, mi se încrînceneazã carnea pe mine de mila lui, mai ales cînd stãpînii sãi îl ciomãgesc sã meargã mai repede. ªi el, bietul animal, îºi iuþeºte mersul atît cît îi stã în putinþã, dar picioarele lui nu sînt atît de lungi, precum cele ale cailor care, cum ai strigat la ei, o iau la galop, de abia-i mai struneºti. ªi trage sãracul la cîte o cotigã din greu, cu urechile þintã spre cer, de parcã ar fi douã antene prin care este în legãturã cu Dumnezeu, zicîndu-I, probabil, cum de l-a fãcut aºa de firav, de rîde toatã lumea de el. Bietul animal nu are nici o vinã cã este aºa cum este ºi cã iarna, în bãtaia viscolului, ronþãie toatã ziua la coceni, într-un þarc, iar vara, cu buzele lui late, adunã de prin ciulini smocuri de iarbã uscatã. ªi el, nefericitul, rage din orã în orã, supãrat pe sine cã trebuie sã rabde umilinþa stãpînului sãu, care-l þine nemîncat ºi însetat, lãsîndu-l mai mult la voia sorþii... ªi am vãzut destui mãgari triºti, cu ochii lãcrimînd, fiindcã oamenii nu-i preþuiesc mai deloc, deºi sînt, ºi ei, niºte suflete care au nevoie de o mîngîiere... Dar cine sã þinã seama de asta, cînd sentimentele au dispãrut chiar ºi în relaþiile dintre oameni?... Am rãmas profund dezgustat cînd, deunãzi, am vãzut un mãgãruº, trecut biniºor de vîrsta tinereþii, care cãzuse între hulube, lovit nãprasnic de niºte bãrbaþi, în furia lor oarbã, cu furca, pentru cã nu putea trage dupã el cotiga plinã cu fel de fel de rãdãcini de arbori, pe care nu mai avea puterea sã o tragã. ªi se prãvãli în hamul care-i fãcuse rãni peste tot, dîndu-ºi ultima suflare, cu ochii în lacrimi, ruºinat cã este mãgar ºi cã din cauza aceasta i se întîmplase tot necazul. Atunci mi-am simþit inima sãgetatã de du-

ALBUMUL CU POZE RARE

rerea lui, dar ºi de neputinþa mea de a-l ajuta, de a-l salva ºi m-am întrebat: de ce, Doamne, se petrec asemenea fapte? Pentru ce ai mai fãcut animalele dacã oamenii, în cruzimea lor, le maltrateazã în chip ºi fel? ªi bietul animal murise împãcat cu sine, ºtiind cã toatã viaþa a dus la moarã sacii cu grãunþe ai stãpînului ºi ai altor sãteni, fãrã sã fi primit mãcar un grãunte, baºca a cãrat la cimitir, pentru somnul veºnic, sicriele cu trupurile neînsufleþite ale multor oameni, fãrã sã i se fi pus dinainte mãcar o gãleatã cu apã. ªi asemenea scene se petrec la tot pasul, pentru cã legea de protecþie a animalelor nu se prea respectã la români. Fiecare face ce vrea cu animalul din bãtãtura sa, pentru cã nimeni nu-l va trage vreodatã la rãspundere. Vedem la televizor, zilnic, scene de o brutalitate ieºitã din comun, care ne oripileazã. Totul rãmîne fãrã un rezultat final din partea autoritãþilor, a celor care ar trebui sã efectueze o anchetã corectã ºi sã aplice o sancþiune pe mãsura gravitãþii actelor de cruzime sãvîrºite asupra animalelor, pentru cã legea este la mîna unor angajaþi care nu vor sã o punã în practicã... Pentru mãgarul ucis în bãtaie, dupã mintea unora, nu este nimeni vinovat, decît sãrmanul animal, care a sfîrºit de pe aceastã lume, nemaiputînd rãbda ciomãgeala acelor bestii.

Am dorit sã aduc la cunoºtinþa cititorilor aceastã poveste din douã motive: sã sensibilizez opinia publicã ºi sã arãt cã îmi pasã de tot ceea ce se întîmplã în jurul meu. Mãrturisesc cã am o afecþiune aparte pentru acest animal, încã de pe vremea copilãriei, cînd învãþam sã cãlãresc pe spinarea mãgãruºului din gospodãria noastrã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Soprana Georgeta Stoleriu, una dintre cele mai valoroase soliste ale ultimelor decenii ºi un foarte apreciat pedagog, care a format, în cadrul Universitãþii de Muzicã din Bucureºti, mari cîntãreþe, precum Felicia Filip, Ruxandra Donose, Liliana Nichiteanu, Mirela Zafiri ºi alte remarcabile artiste ale scenei lirice româneºti.

MICROSIOANE Avertisment Din lumina flãcãrilor se ridicã, totodatã, la mare înãlþime, ºi fumul cel mai gros.

Toatã grija ar fi ca mass-media sã nu producã o ceaþã atît de densã încît sã nu vezi ce se întîmplã cu adevãrat nici în propria ta ogradã.

Concluzie Nimeni ºi în nici o împrejurare, mai ales personalã, nu-i dispus sã vadã în Moarte un viitor.

Mai curînd acceptã dispariþia întregii lumi, dar nu pe a lui.

VASILE BÃRAN

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Regina Maria a vrut sã se încoroneze la Alba Iulia cu… o nuia de la Mãrãºeºti!

R

egina e furioasã; a vrut chiar sã-l opreascã pe Rege sã meargã la Alba Iulia, pentru a nu avea rãspunderea ororilor de gust care se pregãtesc.

- Sînt artistã, ºi nimeni nici nu mã consultã! ªi se crede cã eu, fatã de împãrat rus ºi de rege englez, voi pune pe capul meu o coroanã de aramã!

Sã se culeagã o nuia la Mãrãºeºti, sã mi se încingã fruntea cu ea, consimt; dar cu aramã? Niciodatã! Ce rost are aceastã grabã? Dl. Argetoianu pretinde cã nu are sã cedeze d-lui Brãtianu toate actele din istoria noastrã; poate c-a fãcut vreo prinsoare. ªi de mîine – Regina avea lacrimi în ochi – aº dori ca, pentru încoronare, toþi oamenii de frunte din þarã sã fie împrejurul nostru; nu numai dl. Argetoianu!

Atunci spun ºi eu cã încoronarea nu poate fi un sacru, cãci este de drept divin; ºi apoi, diferenþa de religie… Atunci trebuie o ceremonie simbolicã, jurãmîntul pe Constituþie; însã cum se poate jura pe Constituþie, cînd nu avem încã nici o Constituþie? Regina în douã rînduri mã roagã cu insistenþã sã merg la Rege ºi sã-i vorbesc: ,,Dumneata eºti din aceia a cãror opinie are greutate pe lîngã el”.

AL. MARGHILOMAN

Pag. a 5-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Amintiri despre Mihail Sadoveanu Pe Sadoveanu îl iubeam ºi-l preþuiam ca pe un monument de care te apropii cu respect, dar ºi cu o anumitã distanþare: mi se pãrea (vai, tristã prezumþie - dar mã gãsesc la ceasul mãrturisirilor) cã „se repetã”... ºi cã lumea lui, universul lui artistic se cufundã treptat în negura timpurilor ºi în zona admiraþiei cultural-istorice. Mult mai tîrziu am înþeles, am simþit, cu ruºine ºi indulgenþã faþã de rãtãcirile vîrstei, cã puþini au fost scriitorii români a cãror operã sã fi rãmas atît de durabilã, atît de modernã ºi atît de fertilã, cã Sadoveanu e singurul scriitor român care a lãsat în urma lui o operã, un univers, ca Dickens, ca Balzac, ca Dostoievski. Dacã Johann Sebastian Bach e „monoton” ºi „se repetã”, atunci ºi Sadoveanu, da. ªi, cu trecerea anilor, am mai înþeles ceva: cã opera marelui moldovean cere iniþiere ºi abia dupã aceea infinitele ei faþete, mereu altele („tot alte ape cîntã aceluiaºi pîrãu”), recompun una dintre cele mai cuprinzãtoare deschideri asupra spiritualitãþii româneºti...

Dar atunci, în dimineaþa aceea a anului 1955, cînd, cu inima ticãind ºi cu prima mea carte subþioarã, intram în faþa maestrului, eram foarte departe de-a ºti toate acestea. George Cãlinescu nota odatã una din acele intuiþii fulgurante care au fãcut mulþi epigoni, dar nu ºi ºcoalã: „Acum, la bãtrîneþe, faþa lui Mihail Sadoveanu a cãpãtat o frumuseþe celestã. Dacã l-aº vedea pe Goethe, n-aº fi mai tulburat”.

Simþind stîngãcia care se zbãtea în mine, maestrul ma învãluit de la început în vasta mantie a calmului sãu liniºtitor; s-a interesat de biografia ºi de lecturile mele (îl cunoºteam oare pe Anatole France?! Îl cunoºteam ºi-mi plãcea, ºi mai cu seamã acea trist-savantã „Rôtisserie de la Reine Pédauque”); a reproºat romanului meu violenþele verbale ºi, fãrã sã vreau, am mãrturisit cã o sudalmã crudã mi se pãrea, în prozã, dovadã de virilitate ºi nonconformism. A zîmbit a rîde unei depãrtãri ºi unei înþelegeri a oamenilor tineri pe care o avea. Mi-a mai spus cã romanul meu i-a plãcut, dar cã voisem sã spun prea multe într-o singurã carte. N-am cutezat sã-i replic

ªi totuºi, românii iubesc cartea Emulaþia produsã la Tîrgul de Carte Bookfest, desfãºurat în perioada 1-5 iunie a.c., la Romexpo, este un argument cã încã se mai citeºte în România ºi cã oamenii sînt interesaþi de culturã, de noutãþile din cele mai diverse genuri de literaturã. Se pare cã aceastã a XI-a ediþie a tîrgului, printr-o mai bunã organizare ºi varietate de exponate, prin bogãþia standurilor ºi buna primire a doritorilor de culturã, a atras un numãr important de vizitatori.

Prezentãrile de carte fãcute de autori, participarea unor somitãþi în domeniu, cum ar fi academicianul Eugen Simion, scriitorul Nicolae Breban º.a., precum ºi sesiunile de autografe au stîrnit interesul amatorilor de culturã.

Unele cãrþi au dat naºtere la reacþii pro ºi contra, aºa cum a fost cazul volumului ,,Jurnal din închisoare”, al regretatului ªtefan Andrei, un diplomat abil ºi veritabil patriot, dar ºi un intelectual de o vastã culturã, prezentat de fostul premier Adrian Nãstase ºi de jurnalistul Ion Cristoiu.

Dezbaterea a fost un bun prilej de clarificare a unor momente nebuloase, petrecute la începutul anilor '90.

O altã lansare, de aceastã datã cu iz de glumã, a fost cea a volumului ,,Beciul ºi apocalipsa zgîriatã”, a ,,inegalabilului Miºu Ghiþã, un adevãrat virtuoz al cuvîntului”, potrivit Cristinei Foarfã. Iatã un scurt fragment, extrem de savuros, din prezentarea pe care aceasta i-a fãcut-o autorului: ,,Maestrul Miºu Ghiþã, pe care îndrãznesc sã-l numesc un Dostoievski al zilelor noastre pentru profunzimea cu care analizeazã abisalul suflet omenesc, cu nuanþele unui Tolstoi ºi cu perspectiva universalã a unui Platon, a scris un roman care, fãrã îndoialã, va sta pe raftul întîi al literaturii române ºi, dacã dã Dumnezeu ºi fondurile pentru culturã, sã fie tradus, al celei universale”. Iar noi spunem cã, dacã aºa stau lucrurile, ar fi bine ca domnul Nicolae Manolescu sã-l propunã, din partea Uniunii Scriitorilor, drept candidat la Premiul Nobel pentru Literaturã pe autorul Miºu Ghiþã, ºi sã renunþe la eternul aspirant ºi veºnic perdant Mircea Cãrtãrescu. În concluzie, sînt de pãrere cã Tîrgul de Carte din acest an a fost un eveniment care se cuvine a fi lãudat, ºi îmi exprim speranþa ca ediþia viitoare sã fie ºi mai reprezentativã ºi mai bine cunoscutã de publicul larg.

ANTON VOICU

cã ambiþionam sã scriu „Rãzboi ºi Pace”, simþind în acel moment incongruitatea unei atari ambiþii.

- Vãd cã ai fruntea bombatã, moºtenire bunã a înaintaºilor domniei tale... Dar te vãd cam subþiratic ºi cam frãmîntat.

- Trãim o epocã atît de complexã..., am suspinat.

- Totdeauna au fost... Frãmîntarea se cuvine s-o pãstrãm cãrþilor noastre ºi vieþii celei nevãzute a scriitorului. Mulþi se cheltuie în afarã... E drept cã ne-a fost datã liniºtea apelor ºi odihna vîntului. Iar ºcoala statorniciei e grea... ªi nu e principala calitate a tagmei întru care trudim.

Mi-am adus atunci aminte de un episod din „Anii de ucenicie”. I l-am reamintit ºi maestrului. A clãtinat din cap cu melancolie.

- Mata vînezi?, m-a întrebat Sadoveanu.

- Nu, am spus ºi nu i-am putut povesti întîmplarea aceea pe care o trãisem, cu puºca ciuntitã ºi cu groaznica zbatere a cãprioarei ce nu putea muri.

- Nici nu pescuieºti?

- Nu, am rãspuns, de data asta fãrã argument interior, deºi era unul despre care va veni vorba îndatã.

- Îmi va face plãcere sã te am însoþitor o datã, la o asemenea lucrare.

M-am supus cu respect, dar fãrã entuziasm, ºi peste cîtva timp am petrecut o dupã-amiazã pe faþa tainicei (pe atunci!) bãlþi a Mogoºoaiei, privind dezarmat ºi neînþelegãtor peºtiºorii de tinichea pe care Sadoveanu îi alegea dintr-o vastã cutie, mirîndu-mã de prostia rãpitoarelor care se agãþau furioase de acele închipuiri abstracte, deloc asemãnãtoare cu peºtiºorii vii care foiau sub nuferi. ªi mi-am dat seama cã niciodatã nu voi cãpãta aceastã ºtiinþã.

Pe urmã a venit boala maestrului, ºi i-am mai vãzut o singurã datã chipul pe care se întipãrise liniºtea plecãrii din care nu este întoarcere, spre zarea cea fãrã de amurg. ªi ceea ce ar fi trebuit sã înþeleg atunci, am înþeles mai tîrziu. Poate, totuºi, nu prea tîrziu.

TITUS POPOVICI

A plecat dintre noi un titan al scenei româneºti, Radu Beligan Un moment sfîºietor pentru teatrul românesc.

Actor de geniu, a fost, de cele mai multe ori, gazdã a visului, a speranþei ºi a marilor revelaþii, pe care le-a transmis publicului prin tehnica desãvîrºitã, prin intuiþia extraordinarã, prin inteligenþa scenicã neasemuitã, cu mãiestrelei frazãri ºi cu o sensibilitate nebãnuitã. A încercat sã descopere oameni, sã descifreze psihologii, fiind un partener de scenã excepþional. (…)

Numele lui Radu Beligan nu este doar legat de teatru, el se confundã cu teatrul. Un lung monolog, cu privirea îndreptatã spre noi, cei uluiþi de acest actor ºi mag deopotrivã. Senior al teatrului românesc, Radu Beligan a devenit o personalitate proeminentã de-a lungul anilor, într-o continuã evoluþie datoratã talentului, glasului sãu inconfundabil ºi dragostei pentru scenã, care nu l-a pãrãsit niciodatã.

Un talent înnãscut ºi crescut numai din fibre, umor, fineþe, limpezime, culturã, vibraþie, conºtiinþã, inteligenþã de laser, clarviziune de fulger, o ureche muzicalã extraordinarã, precizia unui arcaº în marile simboluri ºi în pluralitatea de sensuri. A exercitat o uluitoare fascinaþie asupra publicului care a mers cu el din prima secundã. Era omul de tip renascentist, care ne impresiona cu aplombul marilor navigatori care aduc pe scenã, cu fiecare rol, un nou continent. Într-o lume fãrã modele, avem mulþumirea cã a existat Radu Beligan.

Ileana ºi Romulus Vulpescu – 60 de ani de viaþã trãitã împreunã

RESTITUIRI

Carte poºtalã I Sus, lîngã Turnul Alb, e gri, E rece, vînt ºi ud.

Jos, cerul Tâmpei se-nnegri ªi nu existã Sud. Braºovul fãrã tine-i mort, E sumbru, rãu, urît.

Biserici negre-n suflet port ªi orgi dogite-n gît.

Contemplu-n cimitirul grec Un nume brâncovan. ªi-aº vrea sã plec, nu pot sã trec, ªi te aºtept în van.

N-am sã revin, n-ai sã revii: Munþi mici, munþi mici ºi triºti...

Nu mai existã oameni vii: Tu - singurã - exiºti.

Carte poºtalã II Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureº ªi beau cafea.

Oraºu-i trist, ostil, semeþ ºi gureº, Cu lume rea.

N-am timp, n-am bani, n-am inimã, n-am chef Sã mai scriu versuri: În fiecare prost presimt un ºef ªi întrevãd demersuri.

Abandonat de tine, trag tutun ªi mi-e cam silã, Cã-n barbã-aborigenele vãd un Semn de prãsilã.

Cum m-aº scula voievodal, drept, dac, Într-un scurt iureº, Întreagã cafeneaua praf s-o fac La Tîrgu Mureº...

ROMULUS VULPESCU Drum bun printre stele, Maestre!

Acest Cristofor Columb al actoriei ºi-a pus arta la picioarele micului rege în care credea ºi pe care îl rãsfãþa, Mãria Sa Publicul, cel ce recunoaºte de peste ºapte decenii în el pe Regele teatrului românesc. Din pãcate, numai publicul. Nu ºi Statul, nu ºi alþi „intelectuali“ din societatea civilã care nu ºtiu sã-ºi rãsplãteascã valorile ºi au încercat sã arunce cu noroi în loc sã-i aºtearnã un covor roºu la fiecare aniversare. Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-l aibã în pazã.

MAGDALENA POPA BULUC

Pag. a 6-a – 29 iulie 2016

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (34) BASMUL „BALAURUL CU MAI MULTE CAPETE“ A fost odatã o þarã în „Epoca de aur”, condusã de-un balaur cu douã capete. Cel de-al doilea cap-pereche îi ºoptea mereu la ureche primului: «Fã-i pe supuºii tãi pitici ºi mai mici. Sã se plimbe doar prin „ curte“, sã nu vadã ce-i dincolo de garduri». ªi piticii, care primeau porþia pe jumãtate, munceau din zori ºi pînã în noapte, stînd, zilnic, la cozi pentru carne ºi lapte. Lumina, deºi venea de la Rãsãrit, ne întuneca, mereu, din ce în ce mai rãu. Ca flacãrã albastrã ardea speranþa noastrã. Într-o Sfîntã zi de Crãciun, cînd s-a nãscut ISUS, pãgînii, nu creºtinii, sub stindardul Libertãþii, au împuºcat cele douã capete, aruncînd peste noi blestemul sã nu ajungem nicãieri. Capetele balaurului s-au reîncarnat, s-au multiplicat ºi au promis cã oricine VA TRÃI BINE! Piticii, adicã noi, de cînd a venit „beleaua“, strîngem mereu cureaua. „Ciuruiþi“ ºi amãrîþi, trãind cu frica-n sîn cã salariile ºi pensiile vor fi „decapitate“ pe jumãtate, ºtiind cã ºomajul e în floare ºi datoriile cresc peste hotare, cum sã ne mai amintim de darurile cereºti? Cum sã ne mai bucurãm cã, din roua florilor poþi sã sorbi cu nesaþ fiecare clipã din zilele lungi, pînã la stele? Cum sã mai simþim culorile Curcubeului, care leagã pãmîntul de cer, munþii de cîmpii, pe care zburdã fluturi argintii.

Am uitat ce înseamnã mireasma fînului, cum aratã evantaiul cozii de pãun, cum se aude cîntecul ciocîrliilor, dangãtul clopotului ciopoarelor de mioare, susurul izvoarelor ºi cîte toate balsamuri spirituale ,„pictate“ ºi binecuvîntate de CREATOR ºi dãruite pentru a fi pãstrate cu demnitate de fiecare în parte, ca sã trãim în libertate. De atîta „libertate“, parfumul Planetei Albastre s-a risipit în fum ºi ne îneacã prostituþia ºi corupþia, iar bunului simþ i-au crescut dinþi ºi muºcã din

Amintiri din temniþele bolºevice (9) *** La Poarta Albã am stat din primãvara anului 1951 pînã în 20 noiembrie 1952. În relatarea celor petrecute în intervalul respectiv nu voi putea respecta cronologia, cãci am uitat cînd s-a petrecut fiecare eveniment.

Aºadar, cine va citi rîndurile mele, le va plasa între luna martie 1951 ºi noiembrie 1952. La primul vorbitor, în martie 1951, un cetãþean din Brusturi, venit la o rudã, a dus vestea la Piþica Moldovan – fosta mea colegã între anii 1922-1931, care era învãþãtoare în satul soþului ei, preotul Moldovan Gavril – cã ºi eu sînt la Poarta Albã.

Cînd a auzit Piþica, imediat mi-a trimis un pachet cu o pîine mare ºi o bucatã de slãninã. La ridicarea coletului trebuia sã declar numele persoanei care mi l-a trimis.

Adicã, sã precizez cine-i expeditorul, cu nume ºi adresã.

Cum nu ºtiam, caraliul, vrînd sã mã ajute, m-a întrebat ce doamnã cunosc din apropierea Jiboului. În cele din urmã am intrat în posesia merindelor din acel colet. Mai bine nu-l primeam, cãci în aceeaºi lunã mi-a sosit ºi pachet de-acasã, cu bunãtãþi adevãrate, care, însã, a trebuit sã fie returnat, cãci nu puteam primi douã colete în aceeaºi lunã. În tot anul 1951 am primit pachete consistente, care m-au ajutat sã mã refac. Îi mulþumesc Virucãi pentru grija pe care mi-a purtat-o, trimiþîndu-mi mereu colete cu mîncare. În cursul verii au venit Viruca ºi Nelu la mine, la vorbitor. Am fost lãsaþi sã vorbim ºi sã ne înþelegem cu privire la tot ceea ce ne interesa, iar la sfîrºit am sãrit peste una din mesele ce ne despãrþeau ºi ne-am sãrutat, plîngînd de emoþie. Cu acea ocazie am aflat ºi vestea îmbucurãtoare cã la recurs mi s-a redus pedeapsa la 2 ani ºi 6 luni, urmînd ca, în data de 6 mai 1952, sã fiu eliberat. Fericirea n-a þinut mult. În aceeaºi searã am aflat cã de 2 ani nici un deþinut cãruia îi expirase pedeapsa nu fusese pus în libertate.

Mai spre toamnã a venit iar Viruca la mine. Noi eram pedepsiþi, ºi dînsa a pîndit timp îndelungat ocazia sã afle ceva despre mine. Mircea ªtefãnescu, fostul meu elev de la Carei, a vãzut-o ºi, dupã aceea, m-a înºtiinþat. Eu eram la curãþat cartofi. Mircea i-a spus caraliului cã mã duce la administraþie. Întrucît era cunoscut de gardieni, i s-a dat voie sã mã scoatã de la corvoadã. Pe urmã i-a pãcãlit ºi m-a bãgat la vorbitor, unde a reuºit sã intre ºi Viruca, tot cu ajutorul lui. Am aflat cu mulþumire cã Nelu intrase student la medicinã. Dar tot am plîns amîndoi. Apoi, Viruca mi-a povestit cã, vînzînd pãmîntul din Bogdana, a fãcut rost de bani ca sã nu sufere copiii de foame. *** În anul 1952 am avut un singur vorbitor cu Nelu, chiar în ziua în care s-a fãcut o nouã stabilizare. Peste ani, bãiatul mi-a vorbit despre peripeþiile din tren, legate de lipsa banilor. Cînd Nelu a trebuit sã plece, m-am uitat

ROMÂNIA MARE“

Polemici demnitatea poporului nostru, aflat într-o þarã care pare democratã ºi în care din amintiri rãmîn doar torþe care aruncã umbre ºi lumini. Încet, încet cîte una se stinge, dar speranþa le reaprinde ºi, din lacrimile cristalizate, vom zidi un castel, în care, fãrã îndoialã, vom locui. Pe aripa Timpului necruþãtor nu va mai flutura speranþa, ci realitatea cînd, în fine, democraþia o sã devinã un izvor de progres, nu de ruºine. Bucuraþi-vã, Vaticanul a recunoscut cã extratereºtrii au venit din Univers pe Pãmînt ºi, ca într-o poveste, piticii vor creºte înalþi, creînd un drum de mãtasã în þara noastrã.

Fiind ardeleancã, eu sînt „dintr-o bucatã“ ºi, chiar dacã nu se cuvine, lucrurilor le spun pe nume. Gîndul mã îndeamnã, în prag de toamnã, cînd subtilul se confundã cu firescul, plutind prin amintiri, sã despart întunericul de luminã, pentru ca realitatea sã strãbatã aura adevãrului. Trecutul ºi viitorul „conduc“ spre absolutul cu care ne iubim viaþa, mereu vrãjiþi de calea spre misterul Universului. În basmul „Balaurul cu mai multe capete“, din pãcate, cele spuse sînt adevãrate. Poate cineva sã conteste Istoria? ªi cîte capete are Balaurul hoþiei, al incapacitãþii, al prostiei? Le-a numãrat cineva? Nu! pentru cã ele sînt FORME ASCUNSE. „Mai greu o scot la capãt cu FORMELE ASCUNSE (de cîte ori de exactitãþi pãtrunse?)

Doar se aude, se vede ºi se ºtie cã viaþa are ºi repetenþie! ªi nu din cauzã de note sau ºtiinþã cît din motive de deloc întîmplãtoare neputinþã!

Deci, rezumînd voi spune cã aceste nãstruºnice FORME ASCUNSE rãmîn ºi aureolate ºi veºnic nepãtrunse“.

(Liviu Cãmui, fragment din emisiunea „Du-mã cu tine, la capãtul lumii) A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost ºi VA MAI FI! (va urma) LILIANA TETELEA în urma lui, iar el se uita dupã mine. Un caraliu m-a vãzut ºi a venit în direcþia mea. În timp ce continuam sã-i fac semne cu mîna copilului, am început sã fug, ca sã scap de paznic. Însã acesta m-a ajuns ºi mi-a pus piedicã. Am cãzut. Cu toate acestea, gardianul m-a lãsat în pace ºi eu, ridicîndu-mã, am fãcut iar semne de rãmas bun cãtre Nelu. Apoi am plecat la baracã.

La schimbarea banilor, salariile învãþãtorilor s-au fãcut de 400 de lei. Din aceºti 400 de lei, Viruca mi-a trimis cu poºta 25 de lei, astfel cã am fost primul care avea bani din toatã baraca. La Poarta Albã era o cooperativã de la care puteam cumpãra, din cînd în cînd, paste fãinoase, þigãri ºi zahãr. Mi-am cumpãrat zahãr cubic din toþi banii. Atunci cînd a venit Nelu sã mã vadã, a fost cea mai mare zi de vorbitor. Vecinul meu de pat, cînd m-am întors eu, îºi luase mîncarea de prînz ºi m-a rugat sã i-o pãzesc, cãci el mergea sã-ºi mai vadã fratele de dupã sîrma ghimpatã. Îndatã dupã plecarea lui, am auzit o împuºcãturã puternicã, aproape de baraca noastrã. Am ieºit sã vedem ce s-a întîmplat. La cîþiva paºi de gardul de sîrmã, bietul meu vecin se zbãtea în ghearele morþii.

Fusese împuºcat de soldatul de gardã fiindcã se apropiase prea mult de sîrma ghimpatã. Pentru bravura lui, soldatul a primit 30 de zile de concediu. Mîncarea vecinului rãmãsese pe masã, dar el nu s-a mai întors. A fost dus la morgã. Dumnezeu sã-l ierte. În seara aceleiaºi zile, un profesor a evadat, dupã ce ziua fusese ºi el la vorbitor. Lucram de noapte ºi, cu toate cã locul de muncã era bine luminat, a reuºit sã se furiºeze printre doi soldaþi, care nu l-au observat, ºi dus a fost. Terminaserãm de descãrcat un vagon, ºi ºeful escortei a ordonat adunarea, dupã care ne-a numãrat.

Vãzînd cã lipsea un puºcãriaº, s-a speriat ºi a dat ordin sã ne trîntim la pãmînt. Solul era îngheþat, dar ne-a þinut aºa mai bine de o jumãtate de ceas, pînã au sosit toþi caraliii mici ºi mari la noi. Cerul era brãzdat de trasoare luminoase. Comandantul a ºi început ancheta. Voia sã afle cine l-a favorizat pe evadat. În primul rînd s-a ocupat de cei care au lucrat la acelaºi vagon cu fugarul.

Nimeni n-a spus nimic. Apoi au urmat la rînd, în mod special, cei de la vagoanele vecine ºi, pe urmã, întreaga brigadã. Nu s-a aflat nimic. S-a supãrat tare comandantul ºi ne-a pedepsit. Caraliii s-au rãspîndit în toate direcþiile sã prindã fugarul, dar cîþiva au rãmas cu noi.

Dimineaþa, dupã ce am ajuns la baracã, am fost dezbrãcaþi ºi, dupã ce ne-au aºezat în spaþiile dintre paturi, ne-au fãcut o percheziþie minuþioasã. Mie mi-au confiscat banii ºi o fotografie. În loc sã ne lase sã dormim, am fost duºi la corvoadã, la bucãtãrie, pînã la masa de prînz.

De deþinutul evadat n-am mai auzit nimic, nu ºtiu dacã a fost prins sau dacã a avut noroc sã scape de urmãrire. (va urma) ION ªTIRBU

Va n inge d oar în v iaþa v iitoare Iubita mea, pe Terra este cald, se-ntind tristeþile înrobitoare, pe rugul verii fluturi ard, va ninge doar în viaþa viitoare În care am sã vin cînd or sã fie motive de derutã pe pãmînt, ca nesfîrºirea ta pustie s-o spulbere cãderea în cuvînt E mult prea multã spaimã împrejur, iar sufletul e-un biet recrut, de voi putea tot Cosmosul þi-l fur ca sã-l întrebi de ce-a tãcut Dar ce pãcat cã nu vei auzi! povestea mea funebrã nu vei ºti-o, cã de-un mileniu întîrzi ºi n-ai s-apuci sã-mi spui mãcar adio Chiar dacã lacrimile-mi ard ºi se îneacã-n semne de întrebare, în inimã, pe bulevard, va ninge doar în viaþa viitoare ADI SFINTEª, 17 iulie 2016

CIOBURI DE GÎNDURI

NEVOIA DE A FI...

În vremuri tulburi, m-am gîndit cã este foarte important sã fac ceva pentru mine. Simþeam cã o nouã paradigmã îi va lua locul celei care se învestise cu forþa cîndva, în faþa bunicilor, pãrinþilor ºi ochiºorilor noºtri uimiþi de atîta neînþelegere. ªi am muncit mult, cu dragoste ºi pasiune, pentru a face ceva bun, durabil ºi frumos pentru viaþa mea. În focul arderilor mele, am ars multe din speranþele pãrinþilor, soþiei ºi copiilor mei. Dar am mers cu încredere înainte, asemenea celui care are în faþa sa un mare ideal.

Am realizat repede cã nu sînt singur ºi cã, alãturi de mine, sînt foarte mulþi alþi oameni. Aºa am parcurs o frumoasã etapã din viaþa mea. Etapa marilor aspiraþii personale.

Apoi, a urmat confruntarea cu adevãrata realitate din sfera pe care o locuiam ºi eu. Pentru a FI... Pentru a Fi, era nevoie de plata unor indulgenþe, iar eu dispuneam doar de o minte frumoasã ºi de idealuri înãlþãtoare. ªi pentru cã nu am avut decît atît de puþin, am fost trecut acolo unde sînt trecuþi toþi frumoºii visãtori ai zilelor noastre. Vremea decontãrilor mele a fost una tragicã ºi de care nu vreau sãmi aduc aminte în fiecare zi. Uºor, uºor, a trebuit sã aleg între a rãmîne ºi chiar a FI... În ciuda tuturor promisiunilor vechi, îmi vedeam speranþele cãlcate în picioare, aºa cum fuseserã cãlcate ºi speranþele pãrinþilor mei. Vremea nimicirilor nu trecuse... A trebuit sã gãsesc o cale pentru a nu claca. Aceasta a fost scrisul... Era o cale începutã încã din copilãrie, mai mult ca o joacã nevinovatã. Dar ea avea sã fie salvarea zborului meu. Însã... ºi pe aceastã cale nu miam împãrþit bucuria cu nimeni multã vreme. Am mers de unul singur, din foarte multe motive, care nu-i onoreazã pe cei care mi-au stat în cale. Acum, iatã, merg alãturi de foarte mulþi prieteni pe un nou drum ºi paradigma vieþii mele este cu totul alta. Astãzi nu mai lupt pentru mine.

Astãzi îmi dedic toatã forþa spiritului meu þãrii mele.

Astãzi nu mai urmãresc un ideal personal, ci unul colectiv: instaurarea unei noi ºi drepte atitudini faþã de propriul nostru demers în istorie. Mie nu-mi mai trebuie gloria lumii! Dar îmi doresc un nou anotimp pentru þara mea.

Pentru aceasta, însã, este nevoie de o nouã atitudine în viaþa noastrã. ªi dacã vom înþelege cã cel puþin acest lucru implicã o profundã ºi dreaptã conlucrare a tuturor forþelor noastre de bine, pentru a reuºi sã realizãm acest frumos vis, atunci înseamnã cã putem spera la zorii unei noi ere ºi pentru poporul nostru. Altfel...vom rãmîne la practica indulgenþelor, la mila lumii ºi la jugul propriilor noastre neputinþe, fapt ce ar contrasta, în mod dramatic, cu toatã zestrea noastrã materialã ºi spiritualã. Dar de ce sã nu ne aducem aminte cã împãratul Traian, intrînd în Dacia, afirma cã se întoarce în þara strãmoºilor sãi. Iatã, conducãtorul celui mai strãlucit imperiu din istorie era unul din strãmoºii noºtri. Sã ne aducem aminte de toate momentele noastre de glorie ºi din flacãra lor sã renaºtem spre un nou ºi frumos viitor, aºa cum spunea cîndva ºi poetul. ªi dacã am fost consideraþi în vechime ca fii ai luminii, sã arãtãm lumii cã ºi fructele faptelor noastre sînt pe mãsura rãdãcinilor noastre. Aºa ne vor respecta ºi prietenii, ºi neprietenii acestor vremuri. Dar, în nevoia de a FI... sã nu uitãm cã onoarea este expresia altitudinii morale la care am ajuns.

ILARION BOCA

Pag. a 7-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse nenumãratelor turnuri Babel cu care omul, în toate epocile, a crezut cã a ajuns (la) Dumnezeu.

Putem determina trei direcþii care definesc sensul evolutiv – materialist-istoricã ºi relaþionalã, socialasociativã ºi spiritualã. Pe direcþia materialist istoricã, schimbarea este generatã de evoluþia mijloacelor de producþie ºi de relaþionarea omului (grupurilor sociale) faþã de acestea. ªi aºa a fost, prin trecerea de la dominanta agrarã ºi naturalã la manufacturi ºi schimburi maritime, apoi la producþie industrialã, apoi la servicii ºi globalizare comercialã, în paralel cu desfiinþarea ideii de om ca marfã, apoi a privilegiilor, respectiv îndatoririlor de clasã, trecerea la raporturile contractuale de muncã…

Iatã, în cîteva rînduri, dialectica materialistã poate expune logica istoricã a evoluþiei sociale. Din punct de vedere social-asociativ, adoptarea unui singur suveran, imuabil în recunoaºtere, poporul, cu forma sa evoluatã naþiunea, a condus la egalitatea ºi asigurarea respectului (în faþa) legii, vocea respectivului suveran, precum ºi a datoriei necondiþionate a cetãþeanului faþã de acelaºi suveran. Spre deosebire de vechile formule în care regele sau nobilul aveau calitatea asiguratã de divinitate, o divinitate faþã de care omul era fundamental dator cu rãscumpãrarea unor pãcate inclusiv originare sau congenitale, ei bine, cetãþeanul naþiunii – liber, egal ºi fratern – este obligat, prin mîndria, demnitatea ºi conºtiinþa propriei existenþe, de a-ºi servi suveranul – naþiunea.”„Libertate prin naþiune“, rostesc în momente ºi fraze diferite Lamartine, C.A. Rosetti, Iorga ºi alþi corifei ai demnitãþii, dar sensul este acelaºi, libertatea într-o uniune de cuget ºi simþiri, de fapt o certificare cã libertatea individului nu poate exista în afara acestei uniuni anteice, numitã naþiune. În fine, evoluþia spiritualã are ca axã încleºtarea Fides et Ratio, credinþã ºi raþiune, sau inspiraþie ºi gîndire – o sistolã care rãspîndeºte creaþia în umanitate de peste 4500 de ani, de cînd maeºtrii egipteni au încrustat secretele muncii minþii omeneºti în templul mormînt al veºniciei misterioase a zeilor, unind ºtiinþa ºi revelaþia într-un adevãr - ºlefuirea Galateei, evoluþia spiritului.

Antiteza trecutului astfel identificat cu prezentul este evidentã. Materialist-relaþional, trãim o dispariþie a evaluãrii raþionale ºi acceptãm araþionalul ca metodã de apreciere; mã refer la aºa-zisa capitalizare bancarã în condiþiile permanentizãrii crizelor, a transformãrii prin burse fãrã ºansa (conceperii) unui algoritm, dar mai ales la interferenþa materialului (realului) cu virtualul, acesta predominînd, din ce în ce mai mult, spectrul necesitãþilor generaþiilor tinere ºi nu numai. Concret, societatea vinde ºi cumpãrã chestiuni virtuale, ireale, oferind la schimb

valori virtuale, ireale - ºi se bazeazã din ce în ce mai mult pe relaþionarea virtualã, irealã! Merit, respect, drepturi ºi obligaþii, toate se anuleazã într-o lume în care tineri ºi chiar adolescenþi americani sau europeni uitã cã nu se aflã în faþa monitorului ºi descarcã arme reale în mulþime sau taie cu toporul oameni cu aceeaºi ferocitate cu care o fãceau încã din copilãrie în Quake sau alt joc obsedant care i-a fost alãturi mai mult decît propria mamã… La nivelul de decizie al societãþii, au intrat în uzul comun principii precum „pierderi colaterale“, „atacuri ºi bombardamente preventive”, armele de nimicire continentalã sînt numite „strategice”, înarmarea fãrã limite se numeºte „descurajare”… totul denotã o pierdere generalã a sensului noþiunilor, cuvintelor. Trecînd la nivelul social-asociativ, constat aceeaºi dominaþie a araþionalului – prezentul susþine un sistem, pluripartidismul, pe care îl reneagã la toate capitolele ºi-l acuzã de toate relele societãþii, dar îl apãrã cu o înverºunare implacabilã, comparabilã cu aceea a unei lupoaice ce îºi apãrã puii care, peste ani, o vor devora de foame cînd fi-va rãnitã sau neputincioasã. „Omul este lup pentru oameni“ are logicã, pe cînd situaþia asocierii în haite care se autoatacã de fiecare datã este nu doar ilogicã – ci aºa cum afirmam anterior, araþionalã. Spiritual, prezentul se împarte între banalizarea „revelaþiei“, a „iniþierii“, a „cunoaºterii“, ceea ce ar fi ilar… dacã nu ar fi caracteristic timpului.

Prezentului. Un prezent al dezinformãrii generale, al transformãrii ºtiinþei în crimã în massã sau în caricaturã sinistrã, douã feþe ale aceleiaºi monede – utilizarea cunoaºterii. Precum în cele mai demente vise ale constructorilor Babelului, Dumnezeu este peste tot, la îndemîna tuturor ºi dator a se supune voinþei oricãrui individ. Cu toate acestea, prezentul, prin vocile autorizate de asocierile umane, considerã credinþele „ismuri“ religioase, culpabile ºi capabile de cumplite rele, ceea ce duce, araþional, la întoarcerea cãtre primele uimiri semicerebrate de la graniþa trecerii de la animal la om, astfel cã planete de la miliarde de kilometri spun cînd sã se plece în concediu sau chiar cînd e binevenitã cezariana, „conectarea“ cu zeii, îngerii sau Universul se produce prin intermediul unor netrebnici ºi multe alte... forme ale „întoarcerii la origini“.

Ce sã mai comentez despre sumele colosale, echivalente cu visele de mai bine ale unor state întregi, plãtite unui „showman“, sportiv sau pentru un eveniment ori pentru o aºa-zisã „operã de artã“? Are acest fenomen vreo legãturã cu spiritul culturii sau cu gîndirea? Nu, ci cu acelaºi „araþional“. S-ar putea obiecta cã araþionalul nu existã în realitate, cã raþiunea este bazatã pe simþuri, care nu dispar în totalitate, ºi pe memorie, persistentã într-o oarecare mãsurã. Însã exemplele prezentate aici nu sînt singularitãþi, ci dimpotrivã - constituie „substanþa“ prezentului.

Restul, este virtual, iluzie.

Iar temerea mea, o concluzie a prezentului lipsit de sens, este cã viitorul este o iluzie araþionalã. Poate e o prefigurare a gãurii negre cãtre care se îndreaptã, încet dar sigur, substanþa galaxiei?

DRAGOª DUMITRIU

„contemporani” le-au invocat în discuþiile ce s-au purtat pe marginea proiectului Catedrala Mîntuirii Neamului.

Mi s-a cerut pãrerea despre acest proiect. Sînt sau nu de acord cu ridicarea acestei catedrale? Fireºte cã sînt de acord. E în firea lucrurilor ca tocmai în acest spaþiu, unde s-au ridicat cu bunã intenþie cele mai mici biserici, la un moment dat sã se ridice una, cea mai mare ºi mai falnicã, al cãrei mesaj, mai puþin subtil, dar mult mai complex, sã se potriveascã veacului nostru ºi celor ce va sã vinã. O bisericã ale cãrei dimensiuni sã se potriveascã cu rolul jucat de români ºi de Biserica Româneascã în Istoria Creºtinãtãþii. O asemenea Catedralã, probabil una dintre cele mai mari, sã sperãm cã-i va pune pe gînduri pe istorici, îi va face sã înþeleagã ºi sã explice ºi altora în ce constã excelenþa româneascã nu numai pe planul trãirii creºtine, ci ºi pe planul major al devenirii umanitãþii întru rosturile ei fireºti. Ca sã nu lungesc vorba, unul din gîndurile cu care susþin acest proiect este ideea cã dintre toate bisericile ortodoxe confruntate cu agresivitatea ateismului de stat ºi de partid comunist, Biserica Ortodoxã Românã a rezistat cel mai bine, ºi-a dovedit autenticitatea ºi trãinicia pe care celelalte biserici surori nu au avut de unde sã le scoatã, sã le arate ºi sã impunã respect agresorului iudeo-bolºevic. O asemenea catedralã te va duce cu gîndul la rostul înalt pe care ºi l-au asumat clericii ºi domnitorii români dupã Cãderea Constantinopolului.

Celebrul Byzanþ de dupã Byzanþ care s-a înfiripat în Þãrile Româneºti tustrele! Îl mai pomenesc pe Constantin Brâncoveanu ºi sutele, miile de sfinþi necunoscuþi, de „calibrul” unuia ca Ion Moldoveanu de la Ploieºti sau Vasile Baciu din Tecuci ori Ion Popescu din ªtefãneºtiArgeº, care se vor simþi rãzbunaþi prin dimensiunile ºi strãlucirea Marelui Lãcaº. ªi de ce nu l-aº pomeni ºi pe Mircea Eliade, în fruntea cãrturarilor români dedicaþi Crucii lui Christos?! Pentru toþi aceºtia imensa Catedralã se va dovedi neîncãpãtoare! E nevoie de o asemenea catedralã nu ca sã întãreascã credinþa noastrã, azi mai agresatã ca oricînd. Nici pe vremea prigoanei

cominterniste nu a fost primejdia mai mare. Ci e nevoie de o asemenea catedralã ca sã se consfinþeascã în chip pipãibil realitatea, autenticitatea ºi trãinicia credinþei noastre, fãrã egal în lumea creºtinã. Sã nu ne sfiim s-o spunem deschis ºi limpede: Sîntem nu numai cei mai vechi. Ci ºi cei mai autentici creºtini. E nevoie de o asemenea catedralã, cu un hram atît de neaºteptat: Mîntuirea Neamului, adicã, în termeni mai expliciþi, Salvarea Neamului, tocmai pentru cã sîntem agresaþi ºi ca neam, ca naþiune, ca popor! O asemenea catedralã va insufla curaj ºi elan în confruntarea tot mai îndîrjitã cu cei care ar vrea sã ne termine ºi fizic, nu numai spiritual! Vor nu numai sã ne decreºtineze, ci sã ne ºi deromânizeze! Iar replica bolmojitã a unor burtã-verde, cum cã „tocmai acum, în plinã crizã economicã v-aþi gãsit?!”, nu face decît sã vãdeascã puþinãtatea minþii ºi sufletului cîrcotaº sau mercenar al celor care spumegã de indignare, simþind sau ºtiind bine ce reazem puternic vom cãpãta noi, românii, prin ridicarea Catedralei Mîntuirii Neamului! N-am decît o singurã grijã: mãreþia ºi splendoarea Catedralei sã nu se sprijine numai în dimensiuni. Atenþie, stimaþi proiectanþi, la proporþii mai ales! La doi paºi de Catedralã, un analfabet s-a priceput sã ridice o clãdire încã ºi mai mare, surprinzãtor de bine proporþionatã, de echilibratã... Dacã în momentul de faþã clãdirea Parlamentului este sediul Rãului din România, nu peste mult timp ea va deveni ceea ce a fost planificatã sã fie: Casa Poporului. Cele douã case, a Domnului ºi a Poporului, nu trebuie sã stea cu spatele una la cealaltã. Între cele douã clãdiri se impune o armonizare arhitectonicã, o înfrãþire, o îmbrãþiºare care sã transmitã tuturor mesajul subtil ºi tainic al unitãþii neamului. Cele douã mari clãdiri trebuie, într-un fel, sã fie una! Ut unum sint! La fel cum la români credinþa în Isus ºi mulþumirea cã eºti român sînt una! De neseparat!

Imposibil de conceput una fãrã alta. Dixi et salvavi animam mea!

Sfîrºit ION COJA

Privire din prezentul fãrã sens Motto: „Doamne, pentru cã Tu ai dat moartea, cred cã trebuie sã fie bunã“.

C.A. ROSETTI – „Jurnal intim“ Societatea socialistã multilateral dezvoltatã nu a fost doar o noþiune abstractã, un vector propagandistic. A fost un obiectiv determinat pe baze ºtiinþifice, o construcþie teoreticã dificilã care a trebuit sã îmbine principiile marxismului naþionalist-tradiþionalist, promovate cu stricteþe ºi sacrificii de Ceauºescu, cu cele mai avansate studii ale ºtiinþelor economice ºi sociale, plus teorii ale implementãrii în viaþa noii societãþi a noutãþilor ºtiinþifice – sau a „cuceririlor ºtiinþei“, dupã cum atît de epic suna în acei ani sintagma fanion a evoluþiei. Preocupãrile societãþii erau serioase, filtrele acelei sobrietãþi nepermiþînd tratarea cu uºurinþã a temelor majore, iar conþinutul propagandistic specific epocii anterioare (între 1930 ºi 1958, respectiv de la Marea Crizã pînã la plecarea trupelor sovietice ºi adoptarea liniei naþionale de cãtre Gheorghiu Dej) nu mai impieta asupra creaþiei ºtiinþifice sau artistice. Institutele de cercetare româneºti se bazau pe informaþii ºi colaborãri internaþionale, pe sursele cele mai valoroase, fãrã restricþii de ordin politic. Din aceastã cauzã, specialiºti din lumea întreagã îºi exprimã ºi azi uimirea în faþa saltului evolutiv al societãþii româneºti, evaluat la jumãtatea deceniului opt. ªi dacã realizãrile mari din acea perioadã, concretizate în institute de cercetare sau în platforme economice, au fost distruse dupã 1990, au rãmas ca mãrturie lucrãrile ºtiinþifice de atunci – de o valoare excepþionalã, ºi din toate domeniile. Practic, bibliografiile lucrãrilor de azi, mai ales în ºtiinþele umaniste, sînt bazate pe studiile acelor ani. Iar în privinþa actului de culturã ºi a operelor filosofice nici mãcar nu se poate imagina o comparaþie, decît la altã scarã. Cred, însã, cã mã aflu în faþa unei tautologii, bat la o uºã deschisã întru elogiul societãþii româneºti a anilor ’70 ºi, prin implicita antitezã, condamn cãderea actualã.

Problema fundamentalã este însã alta: întreaga societate globalã a anilor '60 – '70 avea un sens –spre deosebire de prezent - ºi de aici pleacã ºi îngrijorarea mea, anume de la cãderea generalã, de la lipsa de sens a societãþii la nivel mondial. Pînã acum, istoriologia (umanã) a putut determina un sens al evoluþiei - chiar dacã a fost bruiat, estompat, de prea multe ori cu tendinþe ultimative marcate de accente ipohondre ºi hedoniste transformate (manifestate) în atrocitãþi sangvinare; cred cã istoriologul (cel care cerceteazã ºi analizeazã ºtiinþific, nu doar consemneazã metodic) a decupat un sens cãtre libertate, egalitate ºi fraternitate, lãsînd, totuºi, pe fundal proiecþia

Troiþa româneascã (2) Am comentat ceva mai pe larg aceastã „misticã” subtilã a lui UNU, mereu prezentã în teologia þãrãneascã, a românului. În cartea „UNU în limba românã“.

Se pare cã Biserica dintr-un lemn este o creaþie spiritualã pur româneascã! Erau ridicate asemenea bisericuþe de ciobani sau de cãlugãri, în locuri depãrtate de lume, la mari distanþe de drumurile cãlcate de multã lume. Într-o asemenea bisericuþã se putea aduna o mînã de oameni, zece-unsprezece cel mult. De asemenea, biserica dintr-un lemn se ridica deseori într-o poieniþã, nu departe sau chiar pe locul unde fusese doborît „lemnul” din care fusese duratã. În jurul ei o sumedenie de copaci, de lemne din care se putea face o bisericã mult mai mare.

Dar tocmai acesta era farmecul sau rostul acestor bisericuþe, sã fie cît mai mici, cît mai... personale, mai intime. Obligîndu-L pe Dumnezeu sã stea la doi paºi de tine, la o întindere de braþ. Sã-i simþi rãsuflarea, adicã Sfîntul Duh cum te învãluie, dens, puternic, real.

Bisericuþele dintr-un lemn tind asimptotic spre bisericuþa în care sã poatã intra sã se roage o singurã persoanã... Aºa cum o visase Brâncuºi, cînd i s-a comandat sã construiascã un templu budist. L-a schiþat, l-a proiectat în cea mai româneascã tradiþie, împlinitã: un templu pentru o singurã persoanã. Troiþa noastrã, cea din fotografie, se înfãþiºa la fel privitã ºi din cealaltã parte, avînd un soi de sfericitate.

Arãta la fel pentru toþi drumeþi, oridincotrova ar fi venit.

N-avea revers. Precum oul. Desigur, cel primordial, al aceluiaºi cioplitor în lemn. O fi vãzut Brâncuºi troiþe de felul celei din fotografie?! O mulþime din lucrãrile sale în lemn, rãmase în atelier, amintesc, aduc cu aceastã troiþã.

Constantin celãlalt, Noica, comentînd monumentele de arhitecturã româneascã medievalã vorbea de „gama minorã” în care au fost gîndite ºi construite, ºi gãsea o subtilã consonanþã cu alte manifestãri materiale ale spiritualitãþii româneºti. Dacã nu mã înºel, unii

Pag. a 8-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Sfinþii lui Dumnezeu Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (29) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – PROCESIUNEA RELIGIOASÃ A REÎNHUMÃRII OSEMINTELOR LUI BRÂNCOVEANU Potrivit hotãrîrii Sfîntului Sinod ºi a înaltei binecuvîntãri a întîistãtãtorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, în baza avizului Ministerului Culturii, a început deshumarea moaºtelor Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu din mormîntul voievodal al Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou. Pentru acest moment cu încãrcãturã duhovniceascã, istoricã ºi emoþionalã deosebitã, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a desemnat o comisie, formatã din teologi, arheologi, istorici, antropologi, un arhitect specialist în monumente istorice, precum ºi doi specialiºti în restaurare-piatrã. Aceastã Comisie a fost coordonatã de cãtre Preasfinþitul Pãrinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. Membrii acestei Comisii au fost urmãtorii: P.S. Episcop Varsanufie Prahoveanul - Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, ulterior ales de cãtre Sfîntul Sinod al B.O.R. Arhiepiscop al Rîmnicului; P.C. Preot Ionuþ Corduneanu - Vicar Patriarhal; P.C. Preot Alexandru Moþoc - Inspector General Bisericesc; P.C. Preot Prof. Dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru - parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou; Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu, membru al Academiei Române; Prof. Univ. Dr. Panait I. Panait, istoric, arheolog specialist; Prof. Dr. Gheorghe Mãnucu Adameºteanu, arheolog expert; Dr. Raluca - Iuliana Popescu, arheolog specialist; Ingrid Pool, expert în arheometrie; Dr. Andrei Soficaru, specialist antropolog, de la Institutul „Francisc Rainer” al Academiei Române; Dr. Mihai Constantinescu, specialist antropolog, Institutul „Francisc Rainer” al Academiei Române; Arhitect Dr. Dan D. Ionescu, specialist monumente istorice; Prof. Anton Raþiu, sculptor; Alexandru Siminic, sculptor restaurator monumente istorice.

La aceastã lucrare din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou a participat ºi o echipã de la Sectorul Cimitire ºi Servicii Funerare al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, coordonatã de P.C. Preot Costinel Ailioaiei, Consilier eparhial.

Intervenþia arheologicã la mormîntul Sfîntului Voievod Constantin Brâncoveanu s-a desfãºurat în perioada 12-15 mai 2014. Operaþiunea de desfacere a plãcii funerare a început în dimineaþa zilei de luni, 12 mai 2014. Înainte de începerea lucrãrilor, s-a sãvîrºit o rugãciune de binecuvîntare în prezenþa Preasfinþitului Pãrinte Varsanufie Prahoveanul ºi a membrilor Comisiei, dupã care echipa desemnatã a trecut propriu-zis la lucrarea de deschidere a mormîntului voievodal. Mai întîi a fost desfãcutã, cu multã atenþie, piatra funerarã, ce cîntãreºte aproximativ o mie de kilograme ºi era fisuratã în trei locuri încã din timpul incendiului din martie 1847. Apoi a fost scos „patul” de cãrãmidã pe care fusese aºezatã piatra funerarã în anul 1985. Ulterior, echipa a purces la desfacerea plãcii de beton, aºezatã deasupra criptelor în timpul lucrãrilor de consolidare ºi protejare a mormîntului, efectuate tot în anul 1985, sub coordonarea renumitului arhitect ªtefan Balº. Dupã cum se ºtie, intervenþia la mormîntul voievodal din anul 1985 a avut ca scop exclusiv consolidarea mormîntului, sicriele din cripte rãmînînd neatinse. Dupã ce a fost deschisã placa de beton marþi, 13 mai 2014, au fost gãsite trei cripte despãrþite prin pereþi de cãrãmidã, în interiorul cãrora se aflau trei sicrie.

Primul sicriu identificat a fost cel al domnitorului loan Mavrocordat (1716-1719). Sicriul se afla în cripta din latura de sud-vest. Stabilirea identitãþii osemintelor domnitorului a fost realizatã pe baza unui recipient din sticlã, sigilat la ambele

Pildã creºtinã Îmi aparþin doar mie!

Aºa s-a numit cîntecul introductiv la filmul muzical „Elisabeth“. El istoriseºte viaþa Elisabetei, care prin cãsãtoria cu Franz Iosef, în 1854, a devenit împãrãteasa Austriei. Ea a avut tot ce alþii doar viseazã: inteligenþã, frumuseþe, bogãþie ºi onoare. Dar nu a fost fericitã. În spatele faþadei frumoase a palatului regal vienez a eºuat sub obligaþiile regulilor prãfuite ale curtoaziei ºi ale severitãþii soacrei ei. Astfel, ea ºi-a stabilit un singur scop: sã trãiascã pentru sine ºi sã nu fie dependentã de cineva. Ea s-a retras din viaþa de cãsnicie ºi de familie ºi

capete, ce conþinea un document olograf, semnat de cãtre principele Constantin Edgar Mavrocordat, la data de 22 mai 1934, prin care arãta cã în acel sicriu se aflã osemintele strãmoºului sãu, domnitorul Ioan Mavrocordat. Acest document lãmureºte identitatea osemintelor domnitorului Ioan Mavrocordat, cît ºi faptul cã, potrivit documentului gãsit: „în racla a doua se gãsesc oseminte strãine familiei Mavrocordat, care nu trebuie confundate cu acele ale lui Ioan Vodã Mavrocordat, care sînt aºezate chiar sub capãtul criptei”. În plus, la identificarea osemintelor lui Ioan Vodã Mavrocordat a contribuit ºi existenþa unor litere confecþionate din metal, cu iniþialele «I M» (Ioan Mavrocordat) ºi a unei coroane în miniaturã, alcãtuitã tot din metal, toate acestea fiind aplicate pe sicriu.

Aºadar, specialiºtii arheologi ºi antropologi, pe baza cercetãrilor prezente ºi a celor anterioare, au stabilit faptul cã în sicriul alãturat lui Ioan Vodã Mavrocordat se aflã oseminte ale familiei Brâncovenilor (aflate în cripta de sud-est).

Odatã ce a fost stabilitã apartenenþa osemintelor din cele douã cripte, atenþia membrilor Comisiei s-a îndreptat asupra celui de-al treilea sicriu, situat în latura de nord a mormîntului, într-adevãr, în conformitate cu relatãrile arheologice mai vechi, în aceastã criptã au fost gãsite moaºtele Domnitorului Martir ºi Sfînt Constantin Vodã Brâncoveanu.

Ele erau aºezate în formã de cruce, iar craniul sfîntului se afla în partea de sus a acestor moaºte. Descoperirea sfintelor moaºte a creat o puternicã emoþie membrilor Comisiei. Echipa de antropologi, examinînd sfintele moaºte, a constatat la craniul Sfîntului Constantin Brâncoveanu urmãtoarele: „Craniul aparþine unei persoane de sex masculin, cu vîrsta de cca. 60 de ani. Acesta prezintã urmele unei perforaþii de formã circularã pe osul parietal stîng, produsã cu un obiect ascuþit. De asemenea, am putut observa, pe partea posterioarã a ramilor mandibulari, urme ale unor leziuni produse cu obiecte tãioase. Aceste observaþii sînt în concordanþã cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu ºi cu observaþiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932”.

Important de consemnat este faptul cã antropologii Dr. Andrei Soficaru ºi Dr. Mihai Constantinescu au adus mãrturii noi faþã de Raportul antropologic din decembrie 1932, care atesta cã la una dintre vertebrele cervicale exista o tãieturã „oblicã” produsã de un corp tãios. Ei au descoperit în plus unele leziuni produse de „obiecte tãioase [...] la partea posterioarã a ramilor mandibulari”, adicã la partea de sub maxilarul inferior, ceea ce aratã o evidentã tãieturã la nivelul gîtului, produsã în urma execuþiei prin decapitare. În privinþa „perforaþiei de formã circularã de la osul parietal stîng” este de consemnat faptul cã aceasta este produsã din interior spre exterior, confirmînd atestãrile istorice ce aratã cã, dupã execuþia din data de 15 august 1714, capul Sfîntului Constantin Brâncoveanu, precum ºi ale celorlalþi martiri au fost purtate în suliþe la poarta Seraiului, dupã care, în aceeaºi zi au fost aruncate în mare [...]. Dupã examinarea antropologicã, Preasfinþitul Pãrinte Varsanufie Prahoveanul a îndeplinit un ritual bisericesc de punere în raclã a sfintelor moaºte, în timp ce se sãvîrºea Acatistul Sfinþilor Martiri Brâncoveni.

Mãrturisesc, ca martor ºi participant la acest eveniment cu conotaþii istorice ºi duhovniceºti, cã trãirea resimþitã în faþa descoperirii moaºtelor Marelui Domnitor ºi Sfînt Martir Constantin Brâncoveanu îmi va rãmîne în minte ºi în suflet pentru totdeauna. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU ºi-a impus frumuseþea ei admirabilã cu mare inteligenþã ºi mult egoism ca mijloc de putere pentru îndeplinirea dorinþelor ei. Dar nici cele mai scumpe hobby-uri ale ei ºi lungile cãlãtorii în strãinãtate nu au putut-o satisface. Prin practicile oculte a fost deschisã la acþiunea diavolului ºi a demonilor. În locul libertãþii ºi independenþei a ajuns la dependenþã.

Mulþi oameni împãrtãºesc acest motto al împãrãtesei Elisabeta: „Îmi aparþin!“ La fel ca împãrãteasa, doresc sã fie liberi ºi independenþi, dar sînt dezamãgiþi ºi înºelaþi. Cum sã-mi aparþin, dacã nu sînt în stare sã adaug vieþii mele mãcar o zi? Nu, îi aparþin lui Dumnezeu - El este Creatorul meu.

Dumnezeu m-a rãscumpãrat. El nu doar are drept asupra vieþii mele, ci ªi-a dovedit dragostea la cruce. De ce sã nu doresc sãi aparþin Lui? Cui îi aparþine viaþa dumneavoastrã?

Sfinþii lui Dumnezeu sînt luceferi înalþi cît Cerul, Prin dragostea lor se-nvedereazã Adevãrul, Cîntã tot raiul cu mãreþia vocilor sale, Cãci Dumnezeu prin sfinþii Sãi primeºte osanale...

Sfinþii lui Dumnezeu sînt munþi ce rãsar dintre vãi, Cîmpii nesfîrºite de maci în zile line de mai, Magnifice stele aprinse înspre viaþa de veci, Oaze pline de flori în iernile strãine ºi reci...

Sfinþii lui Dumnezeu, prooroci ºi ierarhi preaînalþi, Apostoli, mucenici ºi pustnici - sînt Pãrinþi preasmeriþi, Cuvioºi ºi Cuvioase - prin ei raiul noi vedem, Mãrturisitori ºi îngeri - cu ei mîntuire avem...

Sfinþii lui Dumnezeu sînt liant între Cer ºi pãmînt, Pricesne în liniºtea serilor purtate de gînd, Ei sînt cãlãuze eterne ce ne fac sã iubim Pe Maria Fecioara ºi al ei Fiu preasublim...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Ce este o unghie încarnatã Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Unghia încarnatã este o afecþiune provo- DR. TAREK NAZER catã de creºterea marginii laterale a unghiei în þesutul moale periunghial lateral ºi inclavarea ei la acest nivel cu apariþia durerii, inflamaþiei locale ºi deseori infecþiei bacteriene. Este o afecþiune care apare cel mai frecvent la degetul mare al piciorului.

Cum apare unghia încarnatã?

Cea mai frecventã cauzã a unghiei încarnate este pedichiura inadecvatã atunci cînd colþurile unghiei sînt tãiate prea scurt sau sînt rotunjite marginile ºi intrã sub piele. ªi predispoziþia geneticã joacã un rol important. Încãlþãmintea necorespunzãtoare, traumatismele ºi infecþiile locale pot fi, de asemenea, factori favorizanþi în apariþia acesteia.

Care sînt simptomele? În stadiul de încarnare propriu-zisã apare durerea asociatã cu o senzaþie de disconfort, urmatã de o zonã de tumefacþie ºi de roºeaþã, sensibilitate la atingere ºi chiar imposibilitatea de a purta încãlþãminte. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, rareori fiind necesare alte investigaþii.

Tratamentul De cele mai multe ori nu este necesar tratamentul chirurgical ºi este suficientã tratarea cu antiinflamatoare ºi antibiotice în cazul infecþiei. Este importantã tãierea corectã a unghiilor cu colþurile drepte ºi este nevoie de încãlþãminte adecvatã, care sã nu fie strîmtã. Rareori este necesar tratamentul chirurgical prin care se poate îndepãrta parþial sau total unghia. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Pãdurea Hoia-Baciu, distrusã din inconºtienþã Pãdurea Hoia-Baciu din Cluj, loc unic în Transilvania, cunoscut în întreaga lume ºi veritabil centru al fenomenelor inexplicabile, este în pericol. Asta dupã ce un grup de copaci cu forme unice a fost distrus, fiind tãiat cu securea. Cei care au observat rezultatul acþiunii distructive sînt realizatorii filmului documentarturistic „The Hoia-Baciu Forest – Truth or Legend?”, realizat în pãdurea misterioasã din Cluj. Cineaºtii atrag atenþia asupra nevoii de protejare a pãdurii ºi vor sã se implice în acþiuni de salvare a acesteia. „Nu ne-a venit sã credem! Cel mai frumos grup de copaci rãsuciþi a fost distrus. Unul dintre copaci a fost tãiat cu securea. Din pãcate, nu toatã lumea înþelege cã Pãdurea Hoia-Baciu (la fel ca orice pãdure) trebuie protejatã, mai ales cã are atît de mulþi copaci cu forme

MOZAIC unice”, au precizat realizatorii documentarului. Aceºtia intenþioneazã sã se implice ºi sã tragã un semnal de alarmã asupra acestui fapt, în intenþia de a-l descuraja. „Cine doreºte sã se implice puþin sã îi protejãm? Vom lua legãtura cu Ocolul Silvic, sã punem un panou informativ acolo, de urgenþã, ºi ceva gãrduleþ… încercãm sã facem ceva, este nevoie de urgenþã! Mãcar se va vedea cã sînt protejaþi ºi poate vor fi descurajaþi pe viitor…”, adaugã realizatorii „The Hoia-Baciu Forest – Truth or Legend?”.

The Hoia-Baciu Forest – Truth or Legend este primul documentar turistic profesionist fãcut în România despre acest loc. Documentarul conþine reconstituiri ale povestirilor celor care au experimentat fenomene stranii în timpul vizitelor în pãdure, dar ºi mãrturii ale turiºtilor români ºi strãini care susþin cã au trãit momente inexplicabile, precum ºi interviuri cu localnici ºi specialiºti în diverse domenii. Producãtorii acestui documentar turistic au reuºit sã-i includã în echipã pe doi dintre cei mai cãutaþi naratori din lume: Peter Baker – fost prezentator BBC ºi Eric Gordon – voice-over CNN International.

Pãdurea Hoia-Baciu este un veritabil centru al fenomenelor inexplicabile, ceea ce a fãcut locaþia celebrã deja în întreaga lume, corespondeþii unor televiziuni prestigioase de pe mapamond ºi celebritãþi internaþionale dorind sã vadã mãcar o datã cu ochii lor pãdurea despre care circulã deja atîtea legende.

Pãdurea a fost inclusã în diferite topuri ale celor mai înfricoºãtoare locuri din lume, iar posturi mass-media precum BBC, ABC sau Travel ºi-au deplasat unii din cei mai importanþi corespondenþi pentru relatãri din acest loc, unii dintre ei avînd ocazia sã încerce pe propria piele experienþe stranii legate de echipamentele electronice folosite.

Adevãrul despre specia extraterestrã din spatele guvernului mondial (3) Eºalonul superior nu poate duce la îndeplinire planul real, pentru cã se bazeazã numai pe minciuni… Cel mai important grup de pe Pãmînt nu este alcãtuit din conspiratorii finali; pentru cã membrii lui nu urmeazã decît ordinele „controlorilor“, care, de fapt, nu existã într-un corp fizic. Slujitorii nu cunosc modul în care se va încheia planul, pentru cã nu ºtiu cum este programatã întreaga schemã. Publicul nu va afla ce se întîmplã. Mulþi dintre cei care se opun Unei Noi Ordini Mondiale analizeazã, în amãnunt, evenimentele fizice de pe Planetã, care indicã noua conspiraþie Unii dintre aceºtia au abordat chiar ºi unele aspecte spirituale ale planului prin care se încearcã decimarea ºi înrobirea rasei umane. Mare parte dintre aceste persoane provin dintr-o gamã largã de medii religioase convenþionale. Trebuie sã fim conºtienþi cã Anunnaki au înfiinþat ºi au facilitat toate religiile populare de pe Planetã - inclusiv miºcarea New Age. Din fericire, existã întotdeauna unele fiinþe benefice care sînt prinse în aceste miºcãri.

Prin urmare, cei care promoveazã o comunitate globalã sînt asistaþi de „controlorii“ planului, fie cã sînt conºtienþi de acest lucru sau nu. Existã oameni care au fost deja aleºi, de cãtre elita conducãtoare, pentru supravieþuire. Dar, din pãcate, supravieþuitorii vor fi sclavii stãpînilor lor. Mulþi au fost aleºi în funcþie de liniile genealogice, profesii, esenþele ontologice etc. pentru a se potrivi elementelor esenþiale cuprinse în agenda celor care îºi spun Anunnaki Rãmaºi. „Controlorul“ are o „gardã“ formatã din luptãtori de elitã care sînt numiþi „Rumblers“ („cei care fac zgomot“). Aceºtia au fost folosiþi numai în situaþii disperate. Totuºi, recent, cîþiva dintre ei au ajuns pe Pãmînt, pentru a încerca sã-i blocheze pe Attas, (Salvatorii Luminii), care se luptã cu „controlorii“ ºi cu toþi slujitorii lor. Curînd, Rumblers vor ajunge pe Pãmînt în numãr mare. Acesta va fi momentul în care lupta dintre Forþele Luminii ºi Forþele Întunericului va deveni un conflict puternic. Venirea acestor

Rumblers demonstreazã cît sînt de disperaþi „controlorii“, mai ales cã îºi compromit propria apãrare, prin aducerea, pe Planetã, a gãrzii lor de elitã. Contrar credinþei populare, Pãmîntul nu este un loc important - este doar unul dintre zonele finale în care se ascund Anunnaki. Cei numiþi Attas sînt þintele principale ale celor care se intituleazã Rumblers. Mulþi dintre Attas au ajuns ca „walk-ins“ (introduºi în sistem pentru a putea acþiona din interior fãrã a ºti ce este fiinþa spiritualã, dar care-ºi vor desãvîrºi misiunea dupã ce vor conºtientiza puterea lor, n.b.) pe Pãmînt în poziþii umile, în corpuri de femei ºi bãrbaþi. Existã multe exemple ale unor teste de control mental în massã asupra populaþiei Pãmîntului. Un astfel de exemplu este cazul Diana Spencer.

Pentru necunoscãtori, se pare cã moartea ei a copleºit inimile, dar acest lucru nu a fost motivul real. Oamenii au fost, de fapt, programaþi sã rãspundã cu o enormã izbucnire emoþionalã, durere ºi opinii deformate despre decedaþi. Cele mai multe dintre aceste persoane nici nu o cunoºteau, nici nu aveau vreo legãturã cu ea. Puþini oameni bãnuiesc cã energia emoþionalã le este colectatã de cãtre „controlori“ pentru propriile scopuri egoiste. Imaginaþi-vã vastitatea proiectului de control mental necesar pentru a condiþiona atît de multe milioane de oameni „îndureraþi în mod spontan“ din cauza decesului unei anumite persoane.

Atunci cînd preºedintele Statelor Unite, John F. Kennedy, a fost asasinat, a fost o revãrsare de durere ºi emoþie, dar unii dintre cei îndureraþi erau fiinþe de Luminã, care au simþit cã au pierdut un prieten drag pe acest Pãmînt. Moartea sa a fost resimþitã de toþi cei care-ºi spun Attas. Cu toate acestea, ,,plecarea“ lui Kennedy a fost aºteptatã de Attas, iar Lumina nu a fãcut nimic pentru a împiedica asasinarea lui. Programarea emoþionalã în massã de cãtre elita care guverna era, la momentul respectiv, doar la început. (va urma) Sursa http://humansarefree.com

MOZAIC Populaþia României dispare cu „viteza“ de 248 de persoane pe zi Dacã se menþine acest ritm, peste doar 219 ani nu va mai exista nici un locuitor. Specialiºtii susþin cã, de la an la an, rata fertilitãþii scade, iar flagelul pare sã se rãspîndeascã ºi în Europa, care a intrat, ºi ea, anul trecut, pentru prima datã, în declin demografic. În primele 5 luni ale anului acesta, România a pierdut 37.500 de persoane, echivalentul unui oraº cît Mangalia. ªi asta, în condiþiile în care tinerii amînã sã devinã pãrinþi. Pentru cã, statistic vorbind, un român dispare la fiecare 3 minute, proiecþia fãcutã de Naþiunile Unite pentru populaþia României aratã, în scenariul cel mai pesimist, cã, în 2100, vor mai exista abia 13 milioane de locuitori. Scenariul cel mai optimist ar fi acesta: 19 milioane de locuitori - adicã sã se menþinã numãrul actual, cu o serie de mãsuri care ar sprijini natalitatea, ar pune pe picioare sistemul sanitar ºi ar educa populaþia spre un stil de viaþã mai echilibrat.

Dacã nu s-ar schimba nimic, vom avea, inevitabil, 14 milioane de locuitori. Proiecþia româneascã este chiar mai pesimistã, se va ajunge la puþin peste 13 milioane de locuitori încã din 2060, iar regiunile care ar pierde cei mai mulþi români ar fi Muntenia, cu 1,4 milioane, Oltenia, Dobrogea ºi Moldova.

Potrivit Eurostat, pentru prima datã în istoria ei, în Uniunea Europeanã s-au înregistrat, anul trecut, mai multe decese decît naºteri. Acest uºor declin demografic a fost, însã, compensat de migraþia record din 2015.

Sursa: Pro Tv

Perle de la examenul de Bacalaureat 2016 ☺ ,,Romanul Riga Crypto ºi Lapona Enigel este unul tradiþionalist, de facturã modernistã”, a scris unul dintre candidaþi, confundînd romanul cu poezia lui Ion Barbu. ☺ ,,E profundã tema poeziei, nu îþi poþi da seama de ea, poetul e cam visitor ºi se stinge uºor-uºor în lume”. ☺ ,,Versurile au la bazã jertfa, fiind cum am spus mai sus o bijuterie, trebuie sã cadã în noapte ºi sã se stingã în roua rozelor”. ☺ ,,Virgula desparte un cuvînt de alt cuvînt, sã respire ºi poetul”. ☺ ,,Eu nuti strivesc corala de minuni a lumii este scrisã cînd poetul era sub influienþa lui Bacchus”. ☺ ,,Tema este distracþia poetului prin vãzduh. Luna e întîlnitã în toate poeziile care le-am citit”. ☺ ,,Idea poeticã este ºmecherã ºi se aflã cu titlul la sentimente”. ☺ ,,Romanul interbelic s-a nãscut dupã primul rãzboi mondial, dar nu înainte de al doilea”. ☺ ,,Ion este nãrãvaº ºi iubitor, atingînd-o discret pe Ana”. ☺ ,,Moromeþii are ca personaj pe Marin Moromete, care are o viziune despre lume în care þãranul român avea copii, pe care îi bãtea, deoarece ei cereau haine ºi fugeau cu oile la oraº, mai ales unul dintre fraþi, Nilã”. ☺ ,,Moromete era zgîrcit, dar nu era beþiv, ci era fumãtor”. ☺ ,,ªtefan Gheorghidiu era frustrat, nu se poate sã iubesti o tîrfã, aia vroia bani mai ales cã a dat de ãla la Odobeºti. Ce prost stã dupã fundul femeii?” ☺ ,,În opinia mea romanul Moromeþii are la bazã tema iubirii dintre ªtefan ºi Ela”. ☺ ,,Romanul Ion cuprinde 6 pãrþi adicã 6 cãrþi ºi a fost scris în 17 zile, semn cã va sfîrºi grav Ion. A fost omorît cu o furcã care o þinea tatãl Anei în grajd”.

☺ „În romanul Ion, Rebreanu scrie o dramã psihologicã tare de tot! Ion o iubeºte pe sãraca Florica, dar se însoarã cu bogata Ana. Florica îl iubeºte pe Ion, dar se însoarã cu George. Toþi se iubesc între ei, dar invers”. ☺ ,,Pe Florica o ardea în coceni iar pe Ana pe dupã sobã, bun bãiat, deºtept, Ion se aseamanã cu bãieþii care ºtie ce vor de la o femeie, nu iubire”. ☺ ,,Rebreanu are surse gîrlã, de aceia a scris în 25 de ani, nu a ºtiut ce sã aleagã.” *** ªi la subiectele relativ simple elevii au greºit. Puºi sã construiascã un enunþ în care sã ilustreze sensul conotativ al substantivului ,,ochi”, aceºtia s-au hazardat, improvizînd: ☺ ,,Mama îmi scoate ochii pentru cã cheltui banii pe care oricum mi-i dã tata, care lucreazã în strãinãtate”. ☺ ,,Eu mãnînc ochiuri, dar nu multe”. *** Un alt subiect a fost realizarea unui eseu despre rolul jocurilor pe calculator, în dezvoltarea personalã.

Iatã cîteva rãspunsuri: ☺ ,,Jocul pe calculator e dãunãtor, te poate prosti”. ☺ ,,Pe calculator, jocurile sînt bune, te învaþã sã fii mai deºtept decît eºti”. ☺ ,,Eu nu utilizez internetul pentru cãrþi, eu vorbesc cu prietenii pe facebook, stau la chat cu ei, îmi caut prieteni noi, mai dau cîte un like din cînd în cînd; cînd vãd cîte un scriitor care posteazã ceva pe perete, dacã e ºmecher dau ºi share”. ☺ ,,Cartea nu este promovatã pe internet, aºtia în fiecare an greºesc subiectele”.

Pag. a 10-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Explicarea rugãciunii ,,Tatãl nostru“ (2) ,,Fericirile” În predica Sa de pe Muntele Mãslinilor, Isus Christos a fãgãduit oamenilor 9 ,,Fericiri”, adevãrate binecuvîntãri de Mîntuitor în ,,Evanghelia dupã Matei”. Alãturate celor 10 Porunci, ,,Fericirile” sînt niºte îndemnuri prin care oamenii sînt chemaþi sã împlineascã Legea, în scopul vindecãrii lor morale. Însã, aceste Fericiri nu trebuie înþelese ca niºte interdicþii (,,Sã nu…”) sau porunci, ele trebuie înþelese în chip de binefaceri, cãci se potrivesc, pe deplin, cu smerenia ºi blîndeþea Mîntuitorului. Pe de altã parte, ele sînt atît de potrivite cu nãzuinþele creºtinului, încît, numai auzindu-le, avem puterea sã le îndeplinim.

1) ,,Fericiþi cei sãraci cu duhul, cãci a lor va fi împãrãþia Cerului”. Aceastã sintagmã nu se referã la cei sãraci de minte, cum s-ar crede, pe care nu-i ating rãutãþile lumii. Nu, sînt socotiþi ,,sãraci cu duhul” acei oameni care considerã cã nu au adunat destule învãþãturi folositoare (,,ªtiu cã nu ºtiu nimic, ºi nici mãcar asta nu ºtiu” – Socrate), deprinderi frumoase, fapte bune ºi tot felul de comori sufleteºti. Tuturor acestor oameni Mîntuitorul le fãgãduieºte fericirea vieþii de veci.

2) ,,Fericiþi cei ce plîng, cã aceia se vor mîngîia”. În aceastã categorie intrã cei care se cãiesc de pãcatele lor. Pentru aceasta, ei vor dobîndi iertarea ºi mîngîierea.

3) ,,Fericiþi cei blînzi, cã aceia vor dobîndi Pãmîntul”.

Blîndeþea este o însuºire rarã a sufletului, pe care Dumnezeu o preþuieºte. Dacã n-ar exista ºi oameni blînzi, viaþa pe Pãmînt ar fi un chin. De aceea, cei blînzi vor moºteni pãmîntul.

4) ,,Fericiþi cei ce flãmînzesc ºi se însetoºeazã de dreptate, cã aceia se vor sãtura”. Aceastã fericire îi priveºte pe aceia care doresc dreptatea ºi sînt impresionaþi de nedreptãþile din lume.

Dumnezeu le va da dreptate, ºi pe asupritori îi va pedepsi.

5) ,,Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui”. Milostenia izvorãºte din dragostea de oameni ºi este folositoare ºi celui care-o primeºte, dar ºi celui care o face. Milostivi sînt toþi acei oameni care dau din inimã celor aflaþi în nevoi ºi în nenorocire.

Pentru faptele sale bune, milostivul, la rîndul sãu, va fi miluit de

PORTRETE DE ACTORI CELEBRI DE LA HOLLYWOOD

Gary Cooper Corespondentul revistei „Cinema“ la Hollywood, Joseph de Valdor despre care s-a vorbit mai pe larg în „Mituri ºi legende“ – l-a întîlnit la o seratã pe Gary Cooper. Subintitulat Cow-boy-ul în smoking. Depãnare de amintiri, reportajul conþine relatarea convorbirii dintre cei doi.

Dialogul s-a derulat în jurul cîtorva filme pe care Gary Cooper le-a turnat în decursul vieþii sale.

Corespondentul nostru a menþionat douã scene: scena procesului din Extravagantul Mr. Deeds, ºi scena de dragoste cu Marlene Dietrich, în Dorinþã. Gary Cooper a pãrut surprins. N-ar fi crezut, a declarat el, cã existã persoane care sã memoreze lucruri petrecute pe ecran cu atîta timp în urmã. El însuºi aproape cã le-a uitat. Procesul... Ah, da. N-a pronunþat, probabil, niciodatã într-o secvenþã atîtea cuvinte ca în acel film. În ceea ce priveºte scena de dragoste cu Marlene Dietrich... a fost el însuºi surprins, cînd a vãzut-o pe ecran. În studio, aceastã scenã i s-a pãrut mai degrabã stupidã... Ajungînd la acest subiect, Gary ºi-a amintit de altã scenã de dragoste, care fusese un mare obstacol în evoluþia sa. Se turna Children of Divorce, cu Esther Ralston, Clara Bow ºi el. Timp de douã zile, se lucrase intens la aceastã scenã. Dar a fost imposibil sã obþinã un rezultat satisfãcãtor. Nu putea s-o joace ºi pace; se simþea stingherit, se vedea ridicol. A treia zi, a pãrãsit Hollywoodul. Mai tîrziu, a fost chemat înapoi, dar a refuzat. Ideea de a juca din nou acea scenã cu Esther Ralston îl îmbolnãvea. În timp ce reporterul ºi actorul stãteau de vorbã, o femeie tînãrã ºi vioaie se apropie de ei. Era blondã, mãrunþicã, foarte frumoasã. „Ah! gunguri ea. Ce aud, d-le Cooper? Dupã afirmaþiile dumitale, s-ar spune cã urãºti femeile ºi cã n-ai fi în stare sã faci rãu nici unei muºte. Dar noi ne cunoaºtem...“. Se aplecã apoi la urechea reporterului pentru a-i face confidenþe.

Numai cã „ºoaptele“ ei puteau fi auzite de toþi invitaþii: ,,Se ºtie prea bine... Nu citez decît pe Clara Bow... ºi Lupe Velez, ºi...“ „Teribil! remarcã Gary Cooper. Pentru o astfel de femeie, m-am aventurat în cariera cinematograficã“.

Abia absolvise colegiul, cînd a primit o loviturã de trãznet.

Pãrinþii sãi erau oameni cu stare. El însuºi avea o slujbã bunã în redacþia ziarului din Helena (Montana)... Nu, nu era reporter; era desenator, dar voia sã se impunã în faþa fetei pen-

Dumnezeu. Faptele milosteniei sînt de douã feluri: cele care privesc sufletul ºi cele care privesc trupul.

Cele care privesc sufletul sînt ºi ele de mai multe feluri: - întoarcerea pe calea cea bunã a celor care s-au rãtãcit; - învãþarea celor neºtiutori ºi nepricepuþi; - sfãtuirea celor care au trebuinþã de un sfat; - rugãciunea la Dumnezeu pentru aproapele nostru; - mîngîierea celor întristaþi; - rãsplãtirea rãului cu bine, nu tot cu rãu (de reþinut recomandarea întoarcerii ºi a celuilalt obraz; catolicismul are în vedere altceva); - iertarea greºealelor împotriva noastrã.

Cele care privesc trupul sînt: ospãtarea celui flãmînd; adãparea celui însetat; îmbrãcarea celui gol; cercetarea celor aflaþi în închisori; tãmãduirea celor bolnavi; gãzduirea cãlãtorilor; îngroparea morþilor sãraci sau a morþilor pe care n-are cine sã-i îngroape.

6) ,,Fericiþi cei curaþi ca lacrima, cãci lor le va fi dat sã-L vadã pe Dumnezeu”. Cei care-ºi alungã din inimã toate gîndurile rele ºi se înfrîneazã de la fapte rele, pe lumea cealaltã, vor fi rãsplãtiþi sã stea în preajma lui Dumnezeu.

7) ,,Fericiþi fãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Ca sã poatã înflori, omenirea are nevoie de pace.

Cine ajutã la pãstrarea pãcii ºi a bunei înþelegeri între oameni dobîndeºte dreptul de a se numi ,,fiul lui Dumnezeu”, nume care aminteºte de Isus Christos, venit pe lume pentru a-i ierta pe oameni de pãcate ºi a aduce pacea.

8) ,,Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cã acelora le este împãrãþia Cerului”. La fel precum cei sãraci cu duhul, ºi mãrturisitorii de adevãr vor avea parte de împãrãþia Cerului.

9) ,,Fericiþi veþi fi cînd vã vor ocãrî ºi vor zice tot cuvîntul rãu, minþind pentru Mine. Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã, cã plata voastrã va fi multã în Ceruri”. Aici se fericesc martirii întru Christos ºi cei care îndurã tot felul de prigoane din cauza sau pentru numele Sãu. Adicã pentru cã sînt creºtini, ºi pentru aceasta li se fãgãduieºte plata în cer.

Sfîrºit PAUL SUDITU tru care nutrea o deosebitã afecþiune. Scoase de la bancã cele douã sute de dolari pe care le avea în cont ºi plecã la Los Angeles, pentru a-ºi gãsi o situaþie mai bunã. A eºuat, Los Angeles n-avea ce face cu un modest desenator din Helena.

Dupã acest eºec, nu a dorit sã se întoarcã la ai sãi. Era mereu stãpînit de ambiþia de a se impune în faþa fetei ºi, mai mult decît atît, voia sã cîºtige bani mulþi pentru a se putea cãsãtori cu ea. Mergea din poartã în poartã, oferindu-se sã facã portretul locatarilor pentru 50 de cenþi. Pe lîngã aceasta, picta bannere de reclamã pentru cinematografe. Mai tîrziu, a devenit agent de asigurare, apoi, vînzãtor de cravate etc. Toate acestea nu i-au adus nici un venit însemnat. Adeseori, suferea de foame ºi dormea pe unde gãsea. Nu avea asiguratã nici suma derizorie pe care o plãtea pentru umila-i odaie mobilatã... Avea 23 de ani. La aceastã vîrstã, suporþi greu foamea. Primele tentative de a îmbrãþiºa cariera cinematograficã i-au plãcut, ºi nu prea. Uneori, avea de lucru, alteori era ºomer. Uneori mînca, alteori þinea post... Evident cã pe atunci nu i se încredinþau roluri. Ducea viaþa mizerabilã a miilor de figuranþi din Hollywood. Cînd lucra, cîºtiga 7 dolari pe zi. Era folosit întotdeauna în filme cu cow-boy, pentru cã era înalt ºi ºtia sã cãlãreascã bine. Pe vremea aceea, se turnau foarte multe filme despre Far West. Tocmai începuse sã se lanseze ºi visa sã se întoarcã la Helena, cînd i se oferi rolul principal într-o serie de westernuri de scurt metraj. Ceea ce însemna cã avea de primit 50 de dolari pe sãptãmînã. În epoca aceea, suma aceasta reprezenta o avere pentru el. A rãmas la Hollywood ºi a telegrafiat vestea cea bunã la Helena. Acum, se putea cãsãtori cu femeia visurilor sale. Dar ea fusese mai puþin statornicã decît el... Între timp, se cãsãtorise cu altul. Întîmplare fericitã pentru el... Gary i-a rãmas recunoscãtor fostei sale prietene...

De atunci, n-a mai suferit niciodatã de foame. Interesant de remarcat este faptul cã - dupã cum i s-a confiat corespondentului - Gary Cooper considera ridicolã pentru un bãrbat profesiunea de actor de cinema. „Dacã ai alurã frumoasã ºi voce agreabilã, spunea el, cîºtigi multe parale“. „Toate acestea sînt bune, poate, pentru o femeie, dar pentru un bãrbat normal, demn de acest nume, este...“ Atunci, de ce nu pãrãsise Gary Cooper Hollywoodul? Recunoºtea cã acolo se cîºtigau mulþi bani, ceea ce îi permitea sã-ºi procure toate lucrurile la care rîvnise odinioarã. Gary detesta seratele, ca aceea la care lua parte. Apoi, nu-i plãceau nici societatea, nici oraºele mari. Nu agrea decît viaþa în aer liber, pescuitul, nataþia, cãlãria. Dar cum credem cã am împins cam prea departe indiscreþia, sã-i lãsãm pe cei doi interlocutori sã-ºi bea liniºtiþi whisky-urile...

LAZÃR CASSVAN

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Compozitorul francez Arthur Honegger, o personalitate complexã a lumii muzicale din prima parte a Secolului XX.

EPIGRAME Mobil...în imobil La un gagiu ºucar din fire, (Pe undeva , pe la Periº) „Mobilul“ are-acoperire…

Dar casa n-are-acoperiº.

Remediu În casa mea, eu nu-s ostil ªi cu soþia ºtiu reþeta: La cît vorbeºte pe „mobil“…

Va trebui sã-mi iau – „tableta“ !

Eu, capul de familie Dintre multele stihii, Greu lovit sînt de nãpastã: Am o groazã de copii ªi o groazã de...nevastã !

Oul primordial, la originea lumii O Lume dintr-un ou ieºit-a, Dar observînd ce e în þarã, Eu îi reneg, acum, ursita Mai bine îl fãcea paparã.

Parodie la Minulescu Poet ºi eu, ca fiecare, Sedus de patimi ºi plãceri, I-am spus iubitei zîmbitoare: „Eu ºtiu c-am sã te-nºel... chiar ieri!“

Privind bãºtinaºii În lumea nouã fac remarca: La doiºpe ani sînt fete mari, Brunetele din Danemarca... ªi blondele din Ferentari !

În ultimã instanþã Iubit de toatã România, Iohannis, omul cu virtuþi, A cîºtigat Preºedinþia În „þara saºilor pierduþi“.

Blestem Primarului, ce ia „uiumuri“, Blesteme nu-i aduc - decît, Sã asfalteze-atîtea drumuri…

Pe cîte dînsul m-a tîrît!

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Întrucît precis aþi auzit de vreo n’ºpe ori snoava, ce mai conteazã dacã o ascultaþi încã o datã?... Cicã Bulã, cocoþat (din motive doar de el ºtiute) în podul casei pãrinteºti, începe, tam-nesam, sã urle ca apucatul: Mamããã, cu Joiana noastrã nu-i a bunã, cã-l vãz pe tata venind cu chielea ei pã bãþ!

Cocoþîndu-mã ºi eu în podurile Comitetului Olimpic Sportiv Român, al Ministerului Sporturilor ºi al Agenþiei Naþionale Anti Doping, apoi privind împrejur, ºi mai ales cãtre apropiatele J.O. de la Rio, nu mã pot abþine sã nu strig, la rîndu-mi: Petracheee, bãiatu’ lu’ tac’tu (n.a.

- tac’su, altminteri, un om de toatã isprava) cu J.O.iana noastrã nu-i a bunã! Cã, uite, o vãd pe Lipã venind întro Vâjâialã cu pielea ei pe bãþ! (n.a. - pielea Joianei, bineînþeles, nicidecum a Elisabetei Lipã).

Am evocat, deci, cele 3 personaje care conduc, ºi rãspund, de starea sportului românesc. Jerome K. Jerome le-ar fi zis, probabil, Trei într-o barcã, fãrã a mai socoti ºi vaca. Deie Domnul sã mã înºel, dar încep sã cred cã nici unul dintre ei nu poate îngriji ca lumea J.O.iana noastrã, cea alimentatã neraþional, dar mulsã de un Comitet mai supradimensionat decît Parlamentul! Alt copil hidrocefal, cu capul imens ºi picioruºe firave. Înainte vreme, COR-ul era compus din 3 persoane, iar delegaþia olimpicã ajungea la 300. Acum, mai avem la un colþ ºi inversãm raportul...

Pe Alin Petrache nu-l cunosc personal; ºtiu doar cã era un rugbist mediu, într-o naþionalã neclasatã în primele 10 ale lumii. Dar, conform vremilor ce le trãim, scos din pãlãria COSR, precum iepurii lui Iosefini, pe timpuri.

Altfel spus, nerecomandat de ceva, ci propulsat de cineva. În schimb, Elisabeta Lipã a fost o campioanã de legendã, cea mai mare canoistã mondialã. Numai cã una e sã tragi eroic la vîsle ºi cu totul altceva sã devii un „cîrmaci“ priceput. Ceea ce, s-avem pardon, dar... O cunosc cît se poate de bine, fiindu-i ºef la Dinamo, imediat dupã revoluþie, adicã în cea mai grea perioadã a clubului. Cînd, totuºi, performanþele internaþionale fuseserã incomparabil mai mari decît cele din anii în care la conducere venise doamna chestor. În ceea ce o priveºte pe doamna Vâjâialã, cu voia dumneavoastrã ultima pe listã, de asemenea, tot respectul, dar... Nu m-aº încumeta sã o compar cu un ilustru predecesor, eminentul doctor, ºi om de o rarã calitate, Ioan Drãgan; ar fi, probabil, cam aceeaºi diferenþã cu cea dintre performanþele comparate adineauri.

Cã situaþia sportului nostru e mai albastrã decît limba J.O.ianei, o aratã prãbuºirea rezultatelor. Iatã, bunãoarã, Regina... Nu Regina din cazul ALRO, ci regina unanim recunoscutã a Jocurilor Olimpice, atletismul. Pãi, dupã cum ar constata „pentatlonistul politic“ Gelu Viºan, de curînd se-ncheiarã campionatele europene de seniori, unde nu fãcurãm nici o ispravã. Nici mãcar o sãmînþã de speranþã. Dar de unde speranþã, dacã se trage la nesfîrºit de monumentele Sorin Matei ºi Marian Oprea, iar din urmã nu prea vine mai nimic; cã’z doar n-o sã nembãtãm cu apa chioarã a cîtorva juniori de talent, pe care cine ºtie ce Italie sau Germanie îi vor înghiþi mîinepoimîine. Or, dacã la nivel continental nu mai miºcãm, ce pretenþii sã mai avem, Gogule, la nivel mondial?! Cel mult retenþii, din cînd în cînd, foarte rar, detenþii (ºi alea, la domiciliu), în nici un caz, pretenþii!

Neuitînd tragedia contemporanã numitã gimnasticã, nici declinul din alte sporturi cîndva la loc de cinste (lupte, tir, haltere, nataþie, box), sã mai rãmînem oleacã tot în preajma Reginei; a „Reginei Regatelor“, cum mai este denumitã proba de schif 8+1. În care fetele noastre erau abonate la aur, iar acum, Dumnezeu cu mare Mila Lui. Pe undeva, deznodãmîntul era previzibil; cum sã þii în cantonament, 11 luni pe an, 14-15 femeiuºti, fãrã sã le asiguri tuturora salariul, mai nou ºi fãrã nãdejdea cã vor deveni campioane olimpice, deci cã vor beneficia de mult-visata rentã viagerã? Cît s-o mai acorda ºi renta asta, în condiþiile unui buget mai pe nãsãlie decît... atletismul. Pe lîngã cumplita corvoadã impusã de canotaj, poate cã ºi sclavagismul de la Berevoieºti (descoperit la noi în plin mileniu 3, neamule!) mai permitea mici momente de îndurare; în barcã, însã, cum þi-ai îngãduit sã-þi ºtergi o clipã transpiraþia, cum a zburat medalia!

La disciplina „sorelã“, kaiac-canoe, înmormîntare cu dric la poartã ºi cai mascaþi. Sorelã cu canotajul, dar ºi cu... ªarapova, federaþia noastrã de specialitate, cu sportivi cu tot (nimeni alþii decît urmaºii lui Patzaichin, Leon Rotman, Ismailciuc, Simionov, Covaliov etc, etc) fiind suspendatã de Federaþia Internaþionalã, deci exclusã de la J.O., pentru consum excesiv de meldonium ºi nu numai.

Ajunºi la acest capitol, se impune momentul de reculegere promis, în dreptul Agenþiei Naþionale AntiDoping. De ani de zile, doamna Graþiela Vâjâialã, preºedintele amintitei Agenþii, dã senzaþia cã e mai vigilentã decît dorobanþul de la Podul Cernavodã, cã nu-i bîzîie nici musca pe sub fereastrã, fãrã ca dumneaei sã nu-i tresalte acul (n.a.- acul dopingometrului, nu al doamnei preºedinte) º.a.m.d. Numai cã, din ceea ce declarã Ion Bârlãdeanu, preºedintele FRKC, aflãm cã rezultatele testelor descalificante ar fi sosit de la un laborator din strãinãtate, nicidecum de la ANAD! Staþi puþin, cã mã ia cu vîjîialã ºi nu mai înþeleg nimic... În afarã de CNADR, preocupatã mai mult de amenzi, ºi prea puþin de starea drumurilor, mai avem o altã Agenþie Naþionalã incapabilã sã se ocupe de obiectul muncii, înscris cu majuscule pe firma ei?! Analiza testelor antidoping trebuie fãcutã, contra-cost, peste mãri ºi þãri? Pãi, în cazul acesta, nu mai era necesarã, neamule, ditamai Agenþia! Cîteva asistente medicale, instruite olecuþã pe tema recoltãrii de probe, ar fi fost suficiente.

Aº zice cã e momentul ca Palatul Victoria, de ce nu ºi Cotroceniul?, sã se-ntrebe dacã de vinã e patul, ori nevasta?! Vorba aia, sã ºtim ce aruncãm pe fereastrã...

Aparatura ANAD þine ritmul cu cea a laboratoarelor olimpice, sau e contemporanã cu Lia Manoliu? Dacã aparatura e de pe vremea lu’ ma’mare, atunci, stimaþi domni Iohannis ºi Cioloº, dispuneþi schimbarea ei, fiindcã, altfel, vom mai avea multe surprize neplãcute. Dar dacã utilajele sînt ultimul rãcnet, atunci schimbaþi neîntîrziat conducerea Agenþiei! Pentru probleme similare, Vladimir Putin a dat de pãmînt cu vinovaþii.

Stupoare, la auzul veºtii cã Simona Halep nu va participa la J.O. din Brazilia. Zãu, neamule, chiar atît de nepregãtit te-a gãsit anunþul marmazelei?! În cazul acesta, ia sã revedem ce întrezãrea „nostradamusul“ din

mine, în cartea S.C.Araoþchi S.R.L., deci cu un an ºi ceva în urmã: „Halep... Bravo ei, jos pãlãria, pînã la un punct! Ce ne facem, însã, cã fãtuca a refuzat sã joace pentru România, în Cupa Federaþiei din Canada (n.a. - acolo ce virus o fi bîntuit?!)... Nemaivorbind cã schimbã antrenorii mai des decît George Becali la Steaua. Cum pierde un meci, cum e de vinã antrenorul! Cã, nu-i aºa?, antrenorul returnase nu ºtiu cîte mingi în fileu, el nu prea avea serviciul pus la punct ºi tot el fãcea crizuliþe aproape la fiecare greºealã neprovocatã, în loc sã se concentreze la punctul urmãtor! Iar nimeritul din fruntea COSR o ºi desemnase purtãtoare de drapel la J.O. 2016! Dar dacã?... Dacã, pînã la ora Jocurilor, Halep va coborî în clasamentul mondial? Cã, uite, la Wimbledon - 2015 pierduse în primul tur, la o tenismenã din Slovacia ce nu figura în primele 100 ale lumii. În vreme ce Tecãu nu doar cã învinsese la Wimbledon, dar avea ºi „aspectul comercial“ necesar unui purtãtor de drapel. Aºa stînd lucrurile, tot pe Halep o va pune Petrache sã ducã steagul tricolor? Chiar ºi dacã... nu va accepta sã participe la J.O. de la Rio?!“ Motivul invocat de Simona, în fapt de mistreþul cu colþi de argint, cum cã se teme de virusul Bica, sau Zica, n-am reþinut exact, e cel puþin pueril. De cînd cu globalizarea, în toatã lumea bîntuie fel de fel de boli, pe care le poþi contracta ºi dacã, sã zicem, în avionul de Melbourne, cãlãtoreºti alãturi de-un brazilian cu virus la purtãtor. Ca sã nu mai vorbim cã, de cînd cu teroriºtii ãºtia, e periculos sã mai mergi cu orice avion, ori sã ieºi într-un club de fiþe. Adevãrul? Simona simte, ºtie, cã, în clipa de faþã, nu mai are ºanse împotriva jucãtoarelor de calibru, drept care n-avea rost sã iroseascã timp (ºi bani!) în Brazilia. Poate, pe viitor, îºi va reveni, ceea ce-i doresc din suflet. Dar, dacã, preþ de 1 (un) an de acum înainte, va mai cîºtiga ºi alte turnee în afarã de Bucureºti ºi Madrid, vã rog respectuos sã-mi expediaþi ºi mie un mail; conþinînd, bineînþeles, înjurãturile de rigoare.

Fiindcã am început cu o anecdotã, propun sã încheiem la fel. Cicã priveºte Saveta peste gard, ºi, ce-i vãd ochii?!

Vecinul Petrache juca tenis cu un tip care i se pãrea cunoscut. Se dã mai aproape, ºi, în timp ce Petrache se refriºa cu apã din puþ, îl întreabã: -Vecine, domnul acela nu cumva-i Djokoviæ? -El îi, vecino. - ªi tu poþi sã te mãsori la tenis cu marele campion?! -Ehee, nu se mai mãsoarã el cu mine, fiindcã azi l-am bãtut a treia oarã! Vorbeºti serios?! -Parol. Acum, eu sînt cel mai tare din lume! -Phiii! Da’ cum reuºiºi minunea asta? -Ascultã... Þie-þi spun, cã ne ºtim de mici, dar sã nu mai vinzi secretul: du-te în fundul grãdinii, unde vei gãsi un broscoi rîios. Nu-þi fie scîrbã de el, e un broscoi fermecat. Du-i cîteva lãcuste, cã-i aproape orb, ºi nu prea le mai înhaþã singur. Iar broscoiul, în schimb, îþi va-ndeplini orice dorinþã. -Phiii, mã duc cît poci de repede! În urma ei, Petrache abia mai apucã sã strige: Vecinã, dar vorbeºte-i tare, cã-i ºi surd!

Gãseºte Saveta broscoiul, îl îndoapã cu lãcuste, dupã care îi spune cã ea-ºi doreºte mult, foarte mult aur. Aur olimpic! Cînd revine acasã, gãseºte un... taur! Furioasã, se duce glonþ la Petrache: -Mãi, vecine, eu îi spusei cã vreau aur, iar tîmpitul de broscoi îmi trimise un taur! La care, Petrache ofteazã din rãrunchi: Eee, Saveto... Crezi cã mie-mi trebuia sã fiu mare ºi tare în tenis?!

SORIN SATMARI

Adevãrata faþã a lui Winston Churchill (2)

cucerit Oslo ºi alte 5 porturi. Dupã rãzboi, pentru cã amiralul Erich Raeder a avut succes acolo unde Churchill a pierdut, Raeder a fost condamnat la închisoare pe viaþã.

Greºeala lui Churchill a plãtit-o, însã, primul - ministru Neville Chamberlain. Churchill nu avea încredere în submarine. În timpul celor 8 luni ca Prim Lord al Amiralitãþii, submarinele germane au scufundat douã cuirasate ºi alte nave britanice, cu un total de 800.000 tone deplasament.

Ca prim-ministru, la presiunea lui Stalin de a deschide un al doilea front, pregãteºte debarcarea de la Dieppe, din 19 august 1942. Acþiunea a fost o baie de sînge, în care douã treimi din comandoul de 6.000 militari, majoritatea canadieni, au fost uciºi, rãniþi sau luaþi prizonieri, iar pierderile Forþelor Aeriene Britanice au fost de trei la unu.

Acestea sunt cîteva din greºelile lui Churchill ca strateg militar. Ca om politic, n-a avut nici un respect faþã de þãrile neutre. În 1914, ca Prim Lord al Amiralitãþii, a dispus blocarea oraºului Anvers.

Tot în aceastã poziþie, a cerut ocuparea insulelor olandeze ºi daneze, deºi erau neutre, ºi blocarea Dardanelelor. Blocada pentru înfometare a dus la moartea a 750.000 de germani în primul rãzboi mondial.

Semnificativ pentru profilul moral al lui Churchill este scopul declarat al blocadei. Astfel, dupã Churchill, blocada avea drept scop distrugerea întregii populaþii: bãrbaþi ºi femei, copii, bãtrîni ºi tineri. Dupã capitularea Franþei, a dispus bombardarea flotei franceze refugiate

în rada portului Mers-el- Kébir (pe atunci, în Algeria francezã), sub pretextul prevenirii cãderii acestui port în mîna germanilor. În acel mãcel, au murit 1.500 marinari francezi fãrã apãrare. Cîteva mii de prizonieri germani, care erau etnici ruºi, au cazut în mîna englezilor. Cînd sa dezbãtut problema lor, Churchill a fãcut presiuni ca aceºtia sã fie trimiºi în Rusia, pentru cã aºa îi promisese lui Molotov. De asemenea, a acceptat sã fie deportaþi 12 – 15 milioane de germani. I-a trims înapoi, la cererea lui Stalin, ºi pe cazacii care luptaserã, în 1919 – 1920, împotriva gãrzilor roºii ºi se refugiaserã, apoi, în Vest. (…) La Ialta, prin stabilirea graniþei de Vest a Poloniei pe Oder, 11 milioane de oameni au fost scoºi afarã din case,iar 2 milioane au murit în timpul acestui exod. În prima zi de ministeriat, în anul 1940, a ordonat bombardarea civililor. Churchill a fost iniþiatorul ºi cel care a „lãmurit“ Vestul sã adopte aceste metode barbare. Ele au fost aprobate de guvern ºi sînt dovada declinului moral al lui Churchill. La 11 mai 1940, la 24 de ore dupã invadarea Franþei, Comandamentul bombardierelor a trimis 18 bombardiere, noaptea, departe de front, în Westphalia. A fost primul act deliberat, un dezacord în regulile rãzboiului, în care ostilitãþile se duc doar între forþele combatante. La Conferinþa de la Casablanca, din ianuarie 1943, Churchill a prezentat un raport al ªefului Forþelor Aeriene Regale, Charles Portal, care cerea fabricarea, de urgenþã, a 4 000 – 6 000 de bombardiere grele. (va urma) IOAN ISPAS

Cu J.O.iana noastrã nu-i a bunã!

În august 1915, a urmat dezastrul din Dardanele. El a încãlcat principiul Amiralului Nelson, ºi anume: „vasele nu luptã cu forturile“. A vrut ca flota sã împartã în douã Turcia ºi sã asigure o nouã rutã de aprovizionare cãtre Rusia. A atacat forturile de pe maluri, fãrã trupe terestre. A pierdut 3 vase bombardate ºi 3 lovite de mine, chiar în prima zi a atacului. Dupã 24 de ani, în 1939, s-a întors la Amiralitate. A încercat sã facã presiuni în guvern pentru invadarea Norvegiei, þarã neutrã, pentru a tãia alimentarea cu oþel, din Suedia, a Germaniei. La începutul lui 1940 , Hitler credea cã e mai bine ca Norvegia sã rãmînã neutrã. Churchill a ordonat unei nave militare britanice sã intre în apele teritoriale norvegiene. Dar se pare cã el ar fi vorbit despre aceastã decizie la o întîlnire cu presa strãinã ºi astfel Serviciile germane de Spionaj au aflat de planul sãu. Hitler a ordonat invadarea Norvegiei în 9 aprilie 1940. Deºi Churchill a dat asigurãri cã Marina Regalã Britanicã are supremaþia în Marea Nordului, nemþii, îmbarcaþi pe nave comerciale, au fost cei care au

CELEBRITATEA POSTBELICà A LACULUI TOPLITZ (1) (urmare din pag. 1) Însã, ceea ce au descoperit atunci, nu mai vãzuserã niciodatã în viaþa lor: în zãpadã, inginerul Mayr zãcea cu pîntecede spintecat, cu organele interne împrãºtiate jur-împrejur! Inginerul Pischler era ºi el mort, fãrã însã ca pe corpul lui sã se observe urme de violenþã. Atîta doar cã degetele mîinilor îi erau toate tãiate. Poliþia austriacã nu a reuºit sã afle cum se petrecuserã lucrurile. Însã era cît se poate de clar cã asasinul sau asasinii lui Mayr cãutaserã în intestinele acestuia ceva ce acesta înghiþise, poate chiar în vãzul. lor. Pentru a liniºti opinia publicã, poliþia a declarat cã Mayr a fost atacat de... vulpi! În zona respectivã, vulpile se aflau, e adevãrat, în majoritate absolutã...

Sigur cã nimeni n-a crezut o iotã. În aceastã situaþie, procurorul general al Austriei a gãsit o altã „explicaþie“: mutilarea lui Mayr este ,,opera“ lui Pischler, aflat într-o stare avansatã de nebunie.

ani, prea multe astfel de accidente în aceastã regiune? Locuitorii sînt neliniºtiþi, iar versiunile Poliþiei nu sînt demne de crezare. De altfel, drumul spre vîrful Gamsstelle nu este bine cunoscut, nici mãcar de localnici. Nu este trecut pe nici o hartã ºi este folosit doar de un numãr foarte restrîns de pãdurari ºi tãietori de lemne. Atunci, cum de-l gãsise inginerul Maier – care nu era nici pãdurar, nici tãietor de lemne? Potrivit pãrerii oamenilor din împrejurimi, mai mult ca sigur cã acesta dispunea de o hartã specialã sau de un plan. La autopsie, s-a dovedit cã Maier nu avea apã în plãmîni, aºadar nu s-a

...1950 La 10 kilometri sud de lacul Wildensee, se aflã un alt lac Grundlsee. Pe malurile lui se gãsesc cabane, pensiuni, restaurante. La nord de lac se întinde muntele Totes Gebirge, ale cãrui vîrfuri ating aproape 2 000 metri. În dorinþa de a-ºi vizita un camarad cu care fãcuserã rãzboiul, inginerii Keller ºi Gehrens, amîndoi din Hamburg, coboarã în sãtuleþul Gössl, situat între lacurile Grundlsee ºi Toplitz. Într-o bunã zi, cei doi au pãrãsit aºezarea, îndreptîndu-se spre Reichenstein, un pisc cu totul neînsemnat pentru alpiniºti, dar de unde se deschide o perspectivã tulburãtoare asupra lacului Toplitz. Dupã cîteva ore, Keller a revenit singur în sat. La Poliþie, a declarat cã prietenul sãu a cãzut într-o prãpastie...

...1952 Pe drumul care duce de la aºezarea Gössl spre lacul Toplitz, au rãsunat cîteva împuºcãturi. Ceva mai tîrziu, Poliþia a descoperit pe malul lacului cadavrele a doi bãrbaþi. Procedînd la identificare, poliþiºtii au descoperit cã cei doi fãcuserã parte, pînã în 1945, dintr-o organizaþie teroristã S.S.

Lacul Toplitz înecat în mlaºtina unde fusese gãsit. Avea niºte mici rãni pe bãrbie, însã nu s-a gãsit nici o urmã de sînge acolo unde fusese gãsit. Dupã descoperirea cadavrului, cîþiva locuitori din Altaus au declarat cã, într-o noapte, au zãrit semnale luminoase în zona respectivã. Într-adevãr, cercetînd împrejurimile, Poliþia a descoperit locurile unde fuseserã fãcute 3 focuri...

3. ...ªi finalul ...1963. Octombrie

Perioada vacanþelor se terminase de mult, iar nopþile erau tot mai reci la Salzburg. Nimeni nu se mai gîndea la scãldat sau la scufundãri, mai ales cã vara se încãlzeºte doar apa de la suprafaþã, în vreme 2. Continuarea ei ce, la adîncime, apa este ca gheaþã. Într-o searã, în sãtuleþul Gössl a oprit un Mercedes care fusese ...1955 înmatriculat în München. Geamantane multe, pesemne cã noii sosiþi nu veniserã pentru ca sã Citim în cotidianul „Der Abend“: „Individul gãsit cu capul într-o mlaºtinã, a fost admire frumuseþile naturii, ale munþilor ºi ale lacuidentificat drept inginerul Maier, din Frankfurt pe lui. În geamantane se gãseau mãºti pentru scufunMain. Evenimentul a avut loc la poalele vîrfului dare, costume speciale, precum ºi cîteva butelii de Gamsstelle, care se înalþã lîngã lacul Altaus. Un acci- oxigen. Ajuns lîngã lacul Toplitz, a cãrui suprafaþã dent straniu. Dar nu cumva s-au petrecut, în ultimii a examinat-o cu un reflector, Alfred Egner, un scufundãtor de numai 19 ani, ºi-a îmbrãcat, în grabã, costumul de scafandru. În acest timp, ceilalþi doi prieteni ai sãi pregãtesc barca de cauciuc.

Este binecunoscut cã lacul Toplitz este deosebit de periculos. La numai cîþiva metri de mal, apa atinge, brusc, peste o sutã de metri ºi este atît de rece, încît nu se poate sta mult timp, chiar îmbrãcat în costumul de scafandru. La unu ºi jumãtate noaptea Egner ºi Karl Heinz Schmidt, stomatolog din Köln, pluteau Mistere din cel de-al II-lea Rãzboi Mondial. pe suprafaþa apei în barca de Unde este ascuns aurul naziºtilor.

cauciuc. Dupã 10 metri, erau pierduþi deja în întuneric. ªeful grupului, doctorul Freiberger din oraºul Starnberg, îi observa de pe mal. Misiunea lui era sã încerce sã abatã atenþia unor posibili observatori, deoarece se ºtia cã scufundarea în acest lac era interzisã. Barca s-a oprit la o distanþã de 70 metri de malul din partea de nord a lacului. Schmidt prinsese la cureaua lui un cablu lung de aproape 100 de metri, de care era legat Egner. Acesta se aruncã în apã. O clipã de ezitare. Apoi scufundãtorul a dispãrut în adînc. Ce a urmat, numai doctorul Schmidt poate sã spunã. El a povestit întîmplarea, doi ani mai tîrziu, în faþa tribunalului: dupã ce Egner s-a scufundat, a observat în jurul bãrcii bule de oxigen. Atunci, ºi-a dat seama cã Egner atinsese fundul lacului.

Peste aproximativ 10 minute, bulele dispãruserã. Schmidt a încercat sã-l readucã la suprafaþã, chiar l-a tras cîteva zeci de metri. Apoi a simþit o rezistenþã, care nu i-a mai permis sã-l scoatã la suprafaþã.

A continuat sã-l tragã pe Egner din adîncuri, apoi, complet epuizat, a vîslit spre mal, þinînd tot timpul cablul legat de barcã. Cînd a atins malul, cablul s-a rupt, din motive necunoscute. Freiberger ºi Schmidt au mai aºteptat puþin, apoi i-a cuprins panica. Au sãrit în maºinã ºi au pomit în direcþia Bad Ischl-SalzburgMünchen. Reuºesc sã fugã din Austria.

Abia dupã ce au ajuns la München, ºi-au dat seama cã ar trebui sã-i anunþe pe pãrinþii lui Egner despre ce se întîmplase. ªi iatã-i din nou în maºinã: Salzburg-Bad Ischl- Grundlsee. Ajunºi aici, au informat Poliþia, dar de la dispariþia lui Egner trecuserã mai mult de 24 de ore. Cadavrul lui Alfred Egner a fost gãsit dupã ceva timp. Zãcea pe fundul apei, la adîncimea de 69 metri. Împotriva tuturor explicaþiilor date, expertiza criminalisticã a fost categoricã: cablul de legãturã dintre ei ºi barcã nu a funcþionat, acesta fiind perforat...

4. Punct ºi de la capãt Pischler, Mayr, Gehrens, doi SS-iºti, Maier, tînãrul Egner ºi încã un soldat american, acesta din urmã mort în 1946, 8 oameni uciºi în împrejurimile Salzburgului, în circumstanþe cît se poate de stranii.

Ce urmãreau aceºti oameni? Au avut ei un numitor comun? Ce cãutau atît de înverºunaþi, încît au fost în stare sã o ia pe cãrãri nemaiumblate, sã îndure furtuni sau rãceala de gheaþã a apei? Pentru gãsirea unui rãspuns, cît de cît, plauzibil la aceste întrebãri, dar ºi la încã multe altele, trebuie sã ne întoarcem în primãvara lui 1945, în ultimele sãptãmîni ale celui de-al doilea rãzboi mondial.

Aºadar... În noaptea de 29 aprilie 1945, þãranul Hermann Steinegger, din Gössl, a fost trezit, pe neaºteptate, din somn. Cineva, care pînã atunci bãtuse cu patul puºtii în uºã, striga: „Deschide, deschide imediat!”

Somnoros, Steinegger ºi-a luat o hainã pe el ºi s-a dus sã deschidã. A rãmas stanã de piatrã: în faþã lui se aflau cîþiva oameni în uniformã cu capul de mort la chipiu ºi cu însemnele SS la gulerul hainei.

- Miºcã! i-a ordonat unul dintre ei. Miºcã ºi înhamã!

Steinegger n-a mai avut timp ca sã ia ceva mai cãlduros pe el. În faþa casei lui, a vãzut douã camioane cu obloanele rabatate.

- Miºcã, pune boii la jug!

SS-iºtii au apropiat carul de camioane ºi au început sã încarce în el lãzi grele.

- ªi acum, la lacul Toplitz!

A urmat o noapte cumplitã pentru þãranul din Gössl. A trebuit sã se întoarcã de douãsprezece ori pentru a transporta toate lãzile. Acestea au fost încãrcate pe o barcã care pleca în mijlocul lacului, de unde revenea, de fiecare datã, goalã...

II. ACÞIUNEA BERNHARD 1. „Veþi deveni purtãtorii unui mare secret...”

- „Eu?“ Cineva mã prinse de umeri ºi mã zgîlþîi pentru a mã trezi din apatie.

- „Eu?“ Am reuºit, cu mare greutate, sã-mi întorc privirea spre vecinul meu. Cel care mã þinuse atunci cînd, în culmea disperãrii, am încercat sã mã arunc în sîrma ghimpatã strãbãtutã de curent de înaltã tensiune, el, deci, mã trãgea acum, din rînd ºi mã ducea în fata gestapoviºtilor. De ce? ªi ce pot eu sã cred despre asta? ...Lîngã ofiþerul SS se gãsea translatorul, ºi el un deþinut.

- Ce ocupaþie ai ? mã întreabã într-o polonezã aproximativã.

- Jestem artysta, malarz, am rãspuns, tot în polonezã.

- Artysta malarz, repetã translatorul. E artist plastic, pictor, domnule Sturmbannführer (maior).

- Artist plastic. Ia te uitã! am auzit eu glasul liniºtit al Sturmbannführerului.

Nu-mi dãdeam seama ce urmãrea.

- Întreabã-l unde a studiat, nu cumva a inventat...

- Am studiat grafica ºi pictura la Berlin.

- Vorbeºti nemþeºte? zise Sturmbannführerul, venind mai aproape de mine. ªi de ce n-ai spus? Eºti german?

- Nu sînt considerat drept german...

Apoi, m-a întrebat dacã mã pricep sã scriu ceva cu litere mici. Dupã care,scoase de la brîu un model ºi-mi arãtã.

- Sã zicem, mai mici ca astea.

- Cred cã da...

Acest dialog a avut loc în lagãrul de concentrare de la Osvetim (Oswiecim), în sudul Poloniei.

Artistul plastic era Peter Edell, un neamþ care a acþionat în miºcarea antifascistã, fapt pentru care a fost internat în 1942. În perioada acestui dialog, în anul 1944, el arãta mai degrabã ca un schelet, decît ca un om ºi îºi dorea moartea, ca pe un dar de preþ.

Interlocutorul lui era Sturmbannführerul SS Bernhard Kruger, care venise de la Berlin ºi era membru al R.S.H.A. (Biroul Principal de Securitate al Reichului German). Ce a urmat dupã discuþia de mai sus, lui Edell ºi altor deþinuþi li s-a pãrut un vis.

La Osvetim, fuseserã duºi în vagoane pentru vite, acum — spre Berlin — într-un tren de persoane. De la Berlin, drumul continua spre Nord, la Oranienburg, apoi în lagãrul de concentrare de la Sachsenhausen. Aici, blocurile 18 ºi 19 se aflã chiar în apropierea comandamentului lagãrului.

- Ascultaþi, oameni buni, - se adreseazã Kruger grupului de deþinuþi - sã fie foarte limpede de la început. Veþi deveni purtãtorii unui mare secret, iar din aceastã clipã sînteþi subordonaþi direct R.S.H.A. Sarcinile pe care le avem de îndeplinit sînt foarte importante ºi trebuie sã le executãm ca ºi cînd ar fi ceva personal. Este vorba – continuã Sturmbannführerul – despre faptul cã aici se tipãresc lire sterline false, care nu se deosebesc cu nimic de cele adevãrate. Se mai fac ºi alte diferite documente, ca de exemplu paºapoarte. Fabrica se aflã deja în funcþiune, iar voi sînteþi specialiºtii ei. Acum puteþi arãta tot ce ºtiþi...

2. Made în Sachsenhausen Diabolicã idee! În anul 1940, apãruse ideea cã rãzboiul poate lua sfîrºit cu ajutorul lirelor sterline false, care urmau sã fie confecþionate de naziºti. Nu au fost puþini cei care s-au întrebat: cum este posibil ca sã fie cîºtigat un rãzboi cu ajutorul banilor falºi?! Dar ce importanþã avea faptul cã unii îºi puneau aceastã întrebare? Important era faptul cã persoanele de la conducerea SS îmbrãþiºaserã aceastã idee... Planurile SS erau foarte simple. În primul rînd, trebuiau procurate din unele þãri neutre – Suedia, Elveþia – materialele absolut nece-

sare fabricãrii bancnotelor. Iar pentru asta, era nevoie de valutã forte: lire sterline ºi dolari... ªi cît de simplu era sã fabrici bani falºi! În al doilea rînd, banii falºi urmau sã creeze enorme probleme financiare Angliei ºi Statelor Urnite, mai ales Angliei, lira sterilnã fiind consideratã mai stabilã ºi acceptatã peste tot. Banca Angliei se bucura de o faimã unanimã. Dacã se reuºea ca falsele lire englezeºti sã fie introduse în circulaþie, se producea o puternicã destabilizare atît a economiei britanice, cît ºi a aliaþilor. În fine, în al treilea rînd, Serviciul german de Spionaj avea peste hotarele þãrii un numãr însemnat de agenþi ºi spioni, a cãror platã reprezenta o veºnicã problemã. Unul dintre cei mai zeloºi susþinãtori ai ideii banilor falºi era ºi tînãrul ofiþer nazist Wilhelm Hottl, din Viena.

Acesta devenise, încã din anii studenþiei, agent secret al C.C., organizaþie interzisã în Austria. În anul 1940, Hottl activa în cadrul filialei din Viena a S.D., Serviciul de Securitate, unde primise misiuni speciale de la însuºi Reinhard Heydrich, ºeful lui direct. Misiunile pe care le avea erau atît de secrete, încît Hottl trebuia sã depunã, la primirea fiecãrei noi misiuni, un jurãmînt special. Una dintre acestea era sã analizeze, prin metode ºtiinþifice, toate canalele prin care banii falºi puteau fi puºi în circulaþie. Berlinul era extrem de interesat de gãsirea unor modalitãþi cît mai sigure prin care lirele sterline false puteau sã ajungã în mîinile unor persoane, cum puteau fi schimbate pe unele adevãrate ºi care ar fi greºelile pe care Germania n-ar trebui sã le facã în acest domeniu. În timp ce Hottl îºi începea activitatea, la Berlin se fãceau pregãtirile necesare pentru începerea fabricãrii banilor falºi. Aceastã sarcinã fusese încredinþatã R.S.H.A., Secþia a Vl-a grupa F 40. Cele mai mari probleme le-a creat falsificatorilor procurarea hîrtiei, care trebuia sã reziste

lire sterline made in... Sachsenhausen! Era foarte mulþumit de cum arãtau. Verificarea banilor a fost fãcutã de S.D în Elveþia. A fost trimis, la Geneva, un agent care avea o mare sumã în cont, deci se bucura de încredere. Agentul a predat directorului bãncii o mare cantitate de lire sterline, odatã cu rugãmintea oficialitãþilor germane de a examina foarte atent calitatea ºi autenticitatea acestora.

Examinarea a durat douã zile ºi a fost realizatã de cei mai buni specialiºti elveþieni în materie. „Absolut autentice“, a fost rãspunsul bãncii elveþiene. S.D. nu s-a mulþumit însã cu atît. Prin intermediul unei bãnci elveþiene, Serviciul german de Spionaj s-a adresat, din nou, Bãncii Angliei. ªi de aceastã datã, totul a fost perfect. Banca Angliei a certificat autenticitatea a milioane ºi milioane de lire sterline. În aceastã situaþie, singurul pericol care-i pãºtea pe falsificatori ºi pe cei care îi conduceau era ca banii adevãraþi ºi cei falºi sã ajungã, în acelaºi timp, în mîna cuiva care ar putea, eventual, sã descopere falsul. Dar erau puþine ocazii sã se întîmple aºa ceva… Pînã în anul 1942, „florile“ - aºa numeau falsificatorii noile bancnote - au fost realizate numai artizanal, dacã putem spune aºa.

Noul ºef al serviciului pentru falsificarea banilor, a devenit Bernhard Kruger, ajuns acum Obersturmbannführer (ofiþer superior la comanda unitãþilor de asalt), ºi însãrcinat cu fabricarea în serie a lirelor sterline. Prima decizie a noului ºef a fost sã schimbe numele acþiunii - iniþial Andreas - cu Bernhard!

3. De ceea ce te temi, nu scapi niciodatã

ºi celor mai exigente analize de laborator ºi trebuia sã nu se deosebeascã cu nimic de hîrtia pe care erau tipãrite lirele adevãrate. În acest scop, S.D. a înfiinþat, la Eberswald, în apropiere de Berlin, o fabricã proprie de hîrtie, unde au fost aduºi cei mai buni specialiºti din întreaga Germanie. Nici unul dintre ei nu ºtia pentru ce era folositã hîrtia respectivã.

Dupã îndelungi experimente ºi analize, s-a dovedit cã cea mai bunã materie primã pentru hîrtia necesarã banilor falºi o constituiau deºeurile de la lîna pieptãnatã. De care, însã, Germania nu dispunea.

Turcia, însã, da. ªi astfel, au fost trimise în Germania cîteva tone din aceastã materie primã.

Calitatea hîrtiei nu era însã cea aºteptatã. Structura ºi culoarea corespundeau pe deplin, dar luciul era departe de a fi cel normal. În cele din urmã, s-a ajuns la concluzia cã englezii foloseau la fabricarea hîrtiei pentru bani, zdreanþã de lînã... ªi iatã-l pe Heydrich, la sfîrºitul anului 1940, admirînd primele

Primele lire false au fost scoase în lume la începutul anului 1943. ªi inevitabilul s-a produs. Într-o bunã zi, comunistul Kurt Lewinsky, care lucra la secþia lui Kruger, a luat douã bancnote false pe care le-a trimis comandantului miºcãrii de rezistenþã din lagãr, Robert Uhrig. Categoric, activitatea de falsificare a lirelor nu putea fi tãinuitã aºa cum ar fi dorit Kruger. Deþinutul ceh Oskar Skala a ascuns - riscîndu-ºi viaþa - datele exacte despre numãrul ºi seriile lirelor falsificate, care urmau sã fie puse, cu prima ocazie, la dispoziþia aliaþilor. Deþinuþii au sabotat activitãþile de falsificare a banilor, mai ales din anul 1944, cînd a început falsificarea dolarilor americani. Sub conducerea ofiþerului ostatic olandez Abraham Jakobson, ºeful sectorului de fototipie, deþinuþii sabotau sistematic „acþiunea Bernhard“, ascunzîndu-se în spatele aºa-zisei „precizii germane“. Într-o zi, cînd Kruger a venit în control l-a gãsit pe Jakobson explicîndu-i, cu rãbdare, unui lucrãtor-deþinuit cã este necesar sã îmbunãtãþeascã aspectul bancnotei. Evident, scopul lui Jakobson era întîrzierea lansãrii pe piaþã a noii cantitãþi de falsuri.

De altfel, Kruger, era atît de convins de devotamentul, pregãtirea ºi seriozitatea lui Jakobson, încît n-ar fi crezut cã olandezul îl ducea de nas, nici dacã cineva i-ar fi demonstrat acest lucru. Aºa se explicã faptul cã primii dolari falºi au fost gata la sfîrºitul anului 1945, dupã ce Germania nazistã suferise marele ei infarct, binevenit ºi prea îndelung aºteptat. La Sachsenhausen s-au fabricat, în total, 8,9 milioane bancnote false, a cãror valoare nominalã depãºea 134,6 milioane lire sterline. Conform cursului valutar de atunci, aceastã sumã reprezenta 5,4 miliarde mãrci germane. (va urma)

Pag. a 14-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Mie nici cã-mi pasã Motto: „Iohannis citeºte un text… Nu ºtiu cine dracu’ i-l face!“ (Ion Cristoiu) Aºa spunea maestrul (mai toþi – ºi analiºti, ºi politicieni – îl numesc astfel pe marele ziarist), într-o emisiune TV. Dar ce-o fi rãu în faptul cã domnul preºedintevoiajor citeºte textele fãcute de alþii? Conteazã doar apetenþa dumnealui pentru cãlãtoriile în lumea largã, mai ales în þãri cu un peisaj pitoresc, de naturã sã satisfacã exigenþele estetice ale doamnei sale. Vizitele preºedintelui sînt aranjate nu neapãrat din raþiuni economice ºi din perspectiva vreunui folos pentru þara asta, care se tot prãbuºeºte. În tot cazul, domnului de la Cotroceni ºi de la Sibiu nici cã-i pasã, vorba cîntecului. κi urmeazã, pas cu pas, planurile de relaxare. Cu week-end-uri în frumosul oraº din Ardeal, unde se retrage, dupã atîta trudã ºi

În pragul falimentului total (10) Coordonatele politicii noastre externe nu se mai stabilesc la Bucureºti, ci ne sînt transmise de la Bruxelles, Paris, Berlin ºi Washington. Dacã diplomaþii noºtri de peste hotare acþioneazã în cel mai profund anonimat, ambasadorii occidentali aflaþi la Bucureºti nu ezitã sã se amestece brutal în treburile autoritãþilor noastre, aºa cum o face domnul Klemm, trimisul SUA în România, încã de la sosirea la post. Un exemplu recent îl reprezintã cel prin care domnia-sa a blocat votul în Camera Deputaþilor, susþinînd cã va colabora mai departe cu Valeriu Zgonea, aflat atunci la ºefia acestui for, împotriva deciziei majoritãþii deputaþilor.

Dupã susþinerea inexplicabilã a lui Traian Bãsescu, demis, prin referendum, din funcþia de preºedinte al þãrii de 7,4 milioane de români, autoritãþile de la Washington ne oferã azi încã o mostrã de dictat în cadrul parteneriatului româno-american, ºi asta chiar în zilele în care a fost pus în funcþiune Scutul de la Deveselu. Este greu de înþeles cum reuºea un lider comunist ca Nicolae Ceauºescu, fãrã nici un dram de experienþã în politica externã, sã medieze relaþiile diplomatice dintre doi giganþi ai lumii, precum SUA ºi China, între americani ºi vietnamezi, sã aducã la masa tratativelor autoritãþile israeliene ºi pe cele palestiniene, sã restabileascã relaþiile României cu fosta Republicã Federalã a Germaniei ºi cu Israelul, în condiþiile în care de la Moscova, Varºovia ori Budapesta eram acuzaþi cã subminãm politica externã a lagãrului socialist. Mergînd pe linia marilor tradiþii ale diplomaþiei noastre – instituitã, de-a lungul timpului, de eminente personalitãþi, precum Mihail Kogãlniceanu, care, în 1877, ºi-a legat numele de actul proclamãrii independenþei României, Nicolae Titulescu, singurul european care a deþinut, în douã rînduri, preºedinþia Ligii Naþiunilor, ori Grigore Gafencu, strãlucit ziarist ºi om politic al perioadei interbelice -, Nicolae Ceauºescu izbutea sã implice activ þara noastrã în prim-planul relaþiilor internaþionale, printr-o politicã externã legatã strîns de interesele Poporului Român. Întreaga politicã externã promovatã de comuniºti era fundamentatã pe principiile colaborãrii ºi cooperãrii cu

ªmecheri de oraº (11) POVEªTILE DEÞINUÞILOR DE LA RAHOVA (2) Marin Nãvropescu „a cãzut la bulãu” pe timpul lui Ceauºescu, fiind condamnat pentru omor deosebit de grav. Acum este „mîna dreaptã” a preotului, fiind dascãlul neoficial al penitenciarului. „În libertate nu dãdeam doi bani pe religie, nu cred cã am dat de vreo douã-trei ori pe la bisericã. Am apucat aceastã cale, a Cuvîntului Domnului, dupã crima pe care am fãcut-o.

Am cîntat în corul Penitenciarului din Aiud ºi, acum, miam dedicat viaþa, aºa pãcãtoasã cum este ea, lui Dumnezeu”. Marian a mai gãsit cinci deþinuþi cu care a înfiinþat un cor bisericesc. Repetiþiile deja au început, se mai aºteaptã doar cîteva aprobãri formale pentru ca ºi Rahova sã aibã un cor bisericesc al deþinuþilor. „Nu-mi stã mie acum gîndul la eliberare, de-abia am ajuns la jumãtatea pedepsei. Dacã totuºi Dumnezeu mã va þine în viaþã pînã atunci, cum ies de aici, intru la mînãstire. În aceeaºi zi”.

Gavril Cornel Mureºan, de 43 de ani, are la activ patru condamnãri, toate fiind „cu violenþã”, în ciuda

zbucium în slujba naþiei, ca sã-ºi refacã forþele ºi sã revinã mai proaspãt ºi mai viu la Bucureºti. ªi apoi, domnule Cristoiu, ce dacã nu ºtiþi cine îi face preºedintelui Iohannis textele pe care le citeºte? Nici noi nu ºtim, dar ãla care le concepe se strãduie, vorba ceea, sã fie cît mai ambiguu, sã nu spunã mai nimic. Iar dom’ profesor se strãduie sã le citeascã, folosind o intonaþie specificã, pentru a fi cît mai elocvent. Dar nu reuºeºte. ªi ce dacã nu-i reuºeºte, ce-are a face? „Mie nici nu-mi pasã“, vorba cîntecului. Nu-mi pasã, în înalta mea funcþie de preºedinte al republicii, deºi, în ultima vreme, mi-am descoperit unele afinitãþi regaliste, ca ºi alþi politicieni din clasa pe care vreau s-o reformez, neapãrat. Nu-mi pasã nici cã ne mai bate ºi Dumnezeu cu ploi ºi inundaþii. Nici eu ºi nici guvernul meu de tehnocraþi – toþi, unul ºi unul - nu ne sinchisim de asta. În timp ce satele sînt înghiþite de ploi torenþiale ºi revãrsãri de ape ce nu se mai sfîrºesc, în loc sã merg aºa, în semn de solidaritate, printre oamenii ãia necãjiþi, mã

duc în vizitã la o ºcoalã, ca sã zic cã-mi pasã de învãþãmînt. - Pãi, dacã vã pãsa, dom’ preºedinte, ieºeaþi din Palatul Cotroceni, ca sã discutaþi cu profesorii protestatari.

Nu-mi pasã nici mie, premierul þãrii, os de român ardelean, zic eu, deºi unii spun, din contrã, c-aº fi, cel puþin dupã nume, os de ungur-sadea. Taman acum mi sa nãzãrit, iac-aºa, subit, sã mã odihnesc ºi eu la vila lui Ceauºescu de la Neptun. De sinistraþi, nici cã-mi pasã, ca mea-i mai frumoasã (situaþia) ºi mai luminoasã. – Vai de sãrmanii þãrani aflaþi sub ape ºi la cheremul unor conducãtori pe care, deocamdatã, nu-i bate Dumnezeu, dar va veni odatã, curînd, ºi pedeapsa pentru ei. ªi pentru toþi cei care ºi-au bãtut joc de þara asta ºi de Poporul Român.

Spunem ºi noi, deh, ca proºtii, cã o aºa nepãsare nu s-a mai vãzut vreodatã la nivelul conducãtorilor postdecembriºti ai României. Nici pe vremea lui Iliescu, nici pe aceea a lui Constantinescu, nici pe timpul ,,reformatorului” Bãsescu. Cine are urechi de auzit - sã audã. Dar domnul Iohannis tace. Domnul Cioloº tace. Cine oare cãtre þarã faþa îºi întoarce? Tot bunul Dumnezeu?

GEORGE MILITARU

toate statele lumii, înfãptuirii unei pãci trainice, dezarmãrii generale, deplinei egalitãþi a tuturor popoarelor, bazatã pe dreptul fiecãrei naþiuni de a-ºi hotãrî singurã soarta. Prin reprezentanþii sãi, aleºi în funcþii de conducere la nivelul diferitelor orane ale ONU (preºedinte, vicepreºedinte ai unor sesiuni ale Adunãrii Generale ori ai unor comitete ale acestui for mondial), România iniþia numeroase propuneri privind problemele pãcii ºi securitãþii internaþionale, promovarea dreptului internaþional în relaþiile interstatale.

Astãzi, autoritãþile noastre refuzã sã mai desemneze candidaþi pentru diverse funcþii în cadrul ONU, pornind probabil de la concluzia cã vocea României nu conteazã nicãieri. Politica noastrã externã se confundã tot mai mult cu turismul. Mergem la Ierusalim nu ca sã calmãm interminabilele conflicte din Orientul Mijlociu, ori ca sã contribuim la soluþionarea problemei refugiaþilor, ci doar sã punem în niºa Zidului Sfînt bileþelul care sã ne asigure îndeplinirea propriilor dorinþe. În apropierea graniþei noastre de rãsãrit, mocneºte un conflict care ar putea da naºtere celui de al III-lea rãzboi mondial, cu consecinþe groaznice pentru mulþi, dar mai ales pentru noi. Cu toate acestea, nu ne implicãm cu iniþiative ºi propuneri temeinice pentru rezolvarea neînþelegerilor regionale. Dezinteresul autoritãþilor noastre se manifestã copios nu doar în planul politicii externe, ci ºi în celelalte domenii, multe de importanþã majorã.

Cînd vorbeºti, astãzi, despre patriotism ºi despre Interesul Naþional pare sã fie mai grav decît ai predica despre fascism ori despre comunism. Nici n-apuci sã termini propoziþia, cã elitiºtii de trei parale au ºi sãrit în tranºee, cu ochiul pe cãtarea armei, întru apãrarea boºorogului miliardar americano-israeliano-maghiar Sörös, cel care, de ani ºi ani, se zbate sã destabilizeze lumea din punct de vedere politic, economic ºi financiar, ca sã instaureze globalizarea, sub conducerea unui guvern mondial. Incapabili sã fi fãcut vreun lucru cît de mic pentru binele societãþii româneºti, aceºti indivizi inapþi ºi jalnici delatori, stipendiaþi de forþe oculte de pretutindeni, îºi închipuie cã li se cuvine totul, inclusiv pretenþia, criminalã, de dictat în faþa propriului popor.

Veþi spune cã sînt puþini. Este adevãrat, sînt poate cîte-

va sute, dar rãul pe care îl produc þãrii este imens. Mai grav este faptul cã numãrul lor nu scade. În schimb, din pãcate, se rãresc rîndurile românilor patrioþi. În ultimul deceniu au trecut în cealaltã lume mari iubitori de neam ºi þarã, precum Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Pãunescu, Grigore Vieru, Fãnuº Neagu, Romulus Vulpescu, Paul Anghel, Emil Hossu, Sergiu Nicolaescu, Mircea Micu ºi atîþia alþii, a cãror absenþã este resimþitã dureros de milioane de oameni. Dacã ne gîndim, însã, cã din mijlocul acestui popor s-au ridicat generaþiile paºoptiºtilor ºi unioniºtilor, care prin lupta ºi jertfa lor de sînge au fãcut România Mare, nu încape nici o îndoialã cã naþiunea noastrã încã nu ºi-a epuizat resursele de patriotism, astfel încît, într-un viitor previzibil, pe baricadele luptei pentru apãrarea Interesului Naþional se vor ridica noi ºi noi cohorte de români adevãraþi. Deocamdatã, ne zbatem amarnic ca sã ieºim din marea hîrtoapã în care trãim de douã decenii ºi jumãtate, dar fãrã nici un rezultat. ,,Credeþi cã România mai are ºanse sã se redreseze curînd?” – este întrebarea pe care am adresat-o unui numãr de 41 de persoane. Dintre acestea, doar ºase s-au dovedit optimiste. Patru intervievaþi ºi-au legat speranþele de alegerile din acest an, fãrã sã ia în calcul faptul cã, deºi exprimarea votului se face de cãtre cetãþenii români, conform procedurii democratice, rezultatele se stabilesc departe de urne ºi de hotare. ªapte dintre respondenþi cred cã mîntuirea va veni din Piaþa Universitãþii. Probabil cã nici unul dintre ei nu ºtie cã strada a devenit un spectacol de operetã, regizat de Servicii, aºa cum s-a întîmplat dupã accidentul de la Clubul Colectiv. Strada nu ºi-ar mai dovedi forþa ºi eficienþa decît atunci cînd pe arterele Bucureºtilor ºi ale marilor oraºe ar mãrºãlui vreo 10-15 milioane de români. Este, însã, puþin probabil sã se întîmple aºa ceva, dar nu e imposibil, de vreme ce 150 de mineri din Oltenia au strãbãtut pe jos peste 300 de km, ca sã protesteze în faþa Palatului Victoria, întru apãrarea locurilor de muncã din subteran, atît de periculoase, dar care le asigurã traiul zilnic. Cei mai mulþi dintre respondenþi (restul de 24 din eºantionul chestionat) s-au declarat total pesimiºti cu privire la ºansele de redresare a României în viitorul apropiat. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

înfãþiºãrii sale atît de blajine. Este de trei ani la „pension” ºi mai are încã opt ani. „Sînt mãcinat de boalã, am ficatul fãcut praf, dar mai rezist eu pînã la eliberare. Aºa, ca sã le fac la toþi în necaz. Cum sã fie prima zi dupã eliberare, toate sînt la fel... Te obiºnuieºti, nu mai e ceva deosebit. Treci pe acasã, pe urmã intri în cîrciumã, te întîlneºti cu bãieþii ºi nu mai ºtii ce-o sã se întîmple.

Asta-i viaþa noastrã”. ªi, plecînd capul, murmurã mai mult pentru sine: „Pe naiba, de data asta nu o sã mai fie la fel”. Se lasã cîteva minute de tãcere, pînã cînd un alt deþinut explicã sec: „În octombrie i-a murit nevasta, era închisã la Jilava. N-o sã mai dea pe-acasã, o sã intre direct în cîrciumã”.

Nicolae Popescu, de 45 de ani, este cunoscut de toatã lumea drept Craiu’, fiind un adevãrat lider spiritual al celorlalþi deþinuþi. Prima oarã „a mîncat turtoi” în 1971, cu cîþiva ani înainte chiar ca autorul acestor rînduri sã se nascã. Între timp a strîns în jur de zece condamnãri („nici eu nu mai þin minte cîte”), n-a ratat nici „o facultate” de pe plaiurile noastre mioritice, a fost cãutat ani de-a rîndul de Interpol ºi ultima oarã a fost sãltat în Olanda, fiind condamnat pentru omor. Dupã niºte calcule fãcute în grabã, ar urma sã se elibereze prin 2017. „Eu ies cu Cozma! Dar pun pariu pe ce vrei tu cã ãsta scapã înaintea mea. Uite de cît timp sînt eu aici ºi nu m-am gîndit

niciodatã cum e cu prima zi dupã eliberare, înainte de ’90 era ceva obiºnuit, eram într-un circuit. Nici nu era nevoie sã-þi faci «A.M.R.»-ul, cã se dãdea decreþelul tãu.

Totuºi, eliberarea de la Revoluþie n-o s-o uit niciodatã. În decembrie ’89 eram la Bîrcea. Au zis cã ne elibereazã, pe urmã, cîteva zile, nu s-a mai auzit nimic ºi toþi au ieºit din celule. S-a fãcut un tribunal militar ºi m-au declarat cap de revoltã. Am crezut cã mã mierlesc, dar pînã la urmã mi-au dat drumul în ianuarie. Am luat dintr-un stoc de ajutoare un tricou cu mînecã scurtã ºi niºte pantaloni de-mi veneau pînã la glezne. Aºa am plecat, pe frigul ãla, desculþ. Am dîrdîit o noapte întreagã într-un depozit de cãrbune în garã la Simeria pînã a venit trenul. Aia da eliberare! Acum, cînd m-oi elibera, mã sui direct în avion, direcþia Paris. Am vãzut eu ceva miºto în muzeu la Luvru. Glumesc, pe bune cã glumesc...”.

Nici o poveste nu seamãnã cu alta. Par desprinse dintr-o altã realitate, despre care noi, ceilalþi, abia dacã am auzit. Ce le rãmîne oamenilor acestora dupã punerea în libertate? Mulþi dintre puºcãriaºi, la fiecare eliberare, îºi cresteazã o linie orizontalã, cu cuþitul, pe burtã. Asta ca sã nu uite numãrul condamnãrilor... (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Pag. a 15-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Dezastru la Primãria Sectorului 5 dupã „era“ Vanghelie Administraþia Sectorului 5 suferã încã de haos ºi lipsã de organizare, la mai bine de un an de la suspendarea din funcþie pe motive de corupþie a fostului primar, Marian Vanghelie. Schimbarea sediului instituþiei ºi instalarea noii conduceri dupã alegerile locale din iunie 2016 au bulversat ºi mai mult cetãþenii, care nici nu mai ºtiu unde sã se adreseze pentru a-ºi rezolva problemele. „Aici nu este o primãrie. Este o clãdire cu niºte oameni în ea ºi atît. Asta am gãsit“, a descris situaþia actualul primar al Sectorului 5, Daniel Florea. Dupã 15 ani cît a stat în fruntea Primãriei Sectorului 5, în aproape patru mandate, Marian Vanghelie a fost suspendat din funcþia de primar, din cauza arestului preventiv pe motive de corupþie. Amprenta lãsatã în tot acest timp nu s-a ºters nici dupã mai bine de un an de cînd a pãrãsit instituþia. „Este o instituþie blocatã care funcþioneazã la nivel de avarie din cauzã cã sînt compartimente care nu mai corespund din punctul de vedere al cerinþelor actuale, necesitãþile organizatorice nu sînt îndeplinite, nu existã un flux informaþional, iar relaþia cu oamenii a fost obturatã, nu avem intranet ºi multe altele“, a descris pe scurt situaþia primarul Sectorului 5, Daniel Florea.

Primarul Daniel Florea: „Aici nu e primãrie“ Mai mult decît atît, mutarea sediului central al Primãriei din Bd. Regina Elisabeta în str. Constantin Mille (Sector 1), în luna februarie 2016, a bulversat ºi mai mult cetãþenii care nu ºtiu nici acum unde sã se adreseze pentru a-ºi rezolva problemele curente. Practic, în prezent, la sediul vechi mai funcþioneazã Poliþia Localã Sector 5 ºi Direcþia de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Sector 5, iar în noul sediu aparatul Primãriei. Aici a fost anterior sediul Administraþiei Strãzilor Bucureºti - instituþie subordonatã Primãriei Capitalei, unde Sectorul 5 stã gratuit, fãrã a plãti chirie.

Cum a pierdut Primãria Sectorului 5 sediul din Bd. Regina Elisabeta Schimbarea sediului Primãriei Sectorului 5 din Bd. Regina Elisabeta a fost negociatã de la începutul anului 2015, între foºtii primari Sorin Oprescu ºi Marian Vanghelie din cauza stadiului avansat de degradare al imobilului. Întrucît fosta clãdire monument istoric aparþine municipalitãþii, iar Primãria Capitalei fãcuse rost de bani pentru reabilitare ºi modernizare, Oprescu ºi Vanghelie s-au înþeles ca pe perioada lucrãrilor de renovare sã se mute în str. Constantin Mille, urmînd ca apoi sã revinã pe poziþie. Pînã cînd Vanghelie a fost sus-

pendat din funcþie, activitatea Primãriei a rãmas în Bd. Regina Elisabeta. Apoi a fost suspendat din funcþie ºi Oprescu, iar înþelegerea iniþialã a rãmas în aer. În aceste condiþii, la presiunea fostului primar general Rãzvan Sava, fostul primar interimar al Sectorului 5 - Dan Croitoru (ambii de la PNL) a acceptat sã se mute în sediul din str. Constantin Mille, o clãdire micã, necompartimentatã corespunzãtor, unde nu au mai încãput însã sediile a douã direcþii importante, respectiv Poliþia Localã ºi DGASPC Sector 5.

Sediile Poliþiei Locale ºi DGASPC Sector 5 ar putea fi mutate Mai mult decît atît, scãrile circulare din interiorul clãdirii din str. Constantin Mille fac imposibil accesul cetãþenilor în scaun cu rotile, circulaþia fiind însã greoaie ºi pentru ceilalþi contribuabili care solicitã audienþã la primar, de exemplu. Singurul loc care aratã acceptabil este biroul edilului ºi cel al secretarei sale. „Problema este cã, pînã la 1 septembrie, trebuie sã eliberez complet sediul din Bd. Regina Elisabeta, deoarece va intra în reabilitare, lucrãrile urmînd sã fie fãcute de Primãria Capitalei. Acum cãutãm soluþii sã îi mutãm pe toþi (n.r. - Poliþia Localã ºi DGASPC Sector 5), dar nu prea am unde. Aici (n.r. - la sediul din Constantin Mille) nu mai încape nimic“, a comentat primarul Daniel Florea, care a menþionat cã exclude varianta închirierii unei clãdiri din cauza bugetului pe care îl gestioneazã.

Astfel, este de aºteptat ca din aceastã toamnã bucureºtenii din Sectorul 5 sã fie nevoiþi sã treacã printr-o nouã schimbare a sediilor anumitor direcþii din primãrie.

CRISTINA MACUC

Judecãtoarea aflatã în detenþie pentru luare de mitã, trimisã în judecatã în alt dosar de corupþie Floriþa Boloº, judecãtoarea din Arad condamnatã, la patru ani de închisoare, pentru cã a luat mitã pentru pronunþarea unor sentinþe favorabile a fost trimisã în judecatã de cãtre procurorii DNA într-un alt caz, în care este acuzatã de mai multe infracþiuni, între care abuz în serviciu contra intereselor publice ºi fals intelectual. Floriþa Boloº ºiar fi împroprietãrit abuziv cu terenuri mai multe cunoºtinþe. Aceasta se aflã în prezent în detenþie.

Judecãtoarea este acuzatã, de aceastã datã, de opt fapte de abuz în serviciu contra intereselor publice, opt fapte de fals intelectual, douã fapte de fals material în înscrisuri oficiale ºi de instigare la fals în înscrisuri sub semnãturã privatã. În acelaºi dosar mai este judecat un bãrbat, Petre Georgiu, acuzat de sãvîrºirea a 12 infracþiuni de uz de fals. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reþinut urmãtoarea stare de fapt: în perioada 2010-2012, inculpata

Familia Videanu s-a conectat la afacerea metroului din Drumul Taberei (1)

Doamnei-Eroilor (PS Operã) ºi Tronsonul 2 Universitate-Pantelimon, Secþiunea 1 Staþia Depou ºi Ganeria de legãturã Valea Ialomiþei»”.

Trimis în judecatã, alãturi de fostul procuror al DIICOT, Alina Bica, pentru complicitate la abuz în serviciu, fostul lider al PDL, Adriean Videanu, s-a conectat, prin intermediul companiei Titan Mar SA, la lucrãrile de construcþie a Magistralei 5 de metrou Drumul Taberei – Pantelimon. În ciuda faptului cã acuzaþiile din dosarul penal respectiv sînt tocmai acelea cã un pachet de 50 la sutã din acþiunile deþinute de Adriean Videanu la Titan Mar SA au fost scoase ilegal de sub sechestrul penal instituit, sub pretextul cã nu-i mai aparþin lui, fostul lider democrat-liberal a garantat un împrumut pe care societatea urmeazã sã-l contracteze de la BCR pentru finanþarea contractului încheiat cu asocierea constructorilor care au cîºtigat licitaþia organizatã de Metrorex pentru metroul din Drumul Taberei. Toate aceste operaþiuni au fost decise la începutul lunii iunie a acestui an, în plinã cercetare judecãtoreascã a dosarului trimis în instanþã de procurorii anticorupþie încã din luna februarie a anului trecut, ºi se aflã, azi, în derulare.

Conform unei încheieri din data de 6 iunie 2016 a Adunãrii Generale Extraordinare a Acþionarilor SC Titan Mar SA, unde s-au prezentat deþinãtorii tuturor acþiunilor care compun capitalul social ºi, sub conducerea Mioriþei Videanu, în calitate de preºedinte al AGA ºi de secretar de ºedinþã, firma controlatã de fostul demnitar PDL a anunþat cã intenþioneazã sã acceseze finanþare de la BCR, „pentru a susþine plãþile din cadrul contractului încheiat cu asocierea Astaldi SPA-FCC Construccion SA-UTI Grup SA-Activ Group Management SRL, în proiectul «Magistrala 5, Trosonul 1 - Drumul Taberei-Universitate, Secþiunea 1 Râul

Se înþelege, astfel, din acest document, faptul cã firma controlatã de famlia Videanu a subcontractat o parte din lucrãrile aferente construcþiei liniei de metrou din Drumul Taberei. Tot în data de 6 iunie 2016, acþionarii au hotãrît cã Titan Mar urmeazã sã contracteze un produs de „factoring fãrã regres” de la BCR SA, în baza unui contract de factoring care va fi încheiat de cãtre Titan Mar (în calitate de aderent) ºi BCR (în calitate de factor), „indiferent de suma plafonului de finanþare ºi/sau a plafonului de acoperire a riscului de neplatã”. În termeni de specialitate, contractul de factoring reprezintã contractul încheiat între o parte (numitã aderent) furnizoare de mãrfuri sau prestatoare de servicii ºi o societate bancarã (denumitã factor), prin care aceasta din urmã asigurã finanþarea, urmãrirea creanþelor ºi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeazã finanþatorului, cu titlu de vînzare, creanþele nãscute din furnizarea de bunuri sau din prestarea de servicii cãtre terþi. În ceea ce priveºte „factoringul fãrã regres”, acesta reprezintã acea formã de factoring care se caracterizeazã prin dobîndirea de cãtre factor (în cazul de faþã BCR) a creanþelor transferate cu riscul de neplatã sau al insolvabilitãþii debitorului cedent. Astfel, dacã debitorul cedent, la scadenþã, refuzã plata creanþelor, factorul (banca) nu se mai poate îndrepta împotriva aderentului (în cazul de faþã Titan Mar SA) pentru recuperarea sumelor plãtite cu titlu de preþ al facturilor.

Contract de factoring fãrã regres

Videanu va garanta personal împrumutul Suma pe care Titan Mar intenþioneazã sã o contracteze, cu titlu de împrumut, de la BCR, prin mecanismul descris anterior, va fi de maximum 578.300 de euro,

Boloº Floriþa, în calitate de magistrat judecãtor la Judecãtoria Ineu, prin încãlcarea ºi ignorarea normelor procesual civile imperative în ceea ce priveºte competenþa teritorialã ºi fãrã sã existe dovada plãþii taxelor judiciare de timbru ºi timbru judiciar mobil, a pronunþat un numãr de opt hotãrîri judecãtoreºti, prin care în mod abuziv s-a transferat în patrimoniul reclamanþilor din cauzele civile respective dreptul de proprietate asupra a 329 parcele de teren (respectiv 468,6829 ha), care au fãcut obiectul judecãþii. De asemenea, soluþiile din cauzele civile au fost pronunþate de inculpatã în absenþa persoanelor care în mod real trebuiau sã aibã calitatea de pãrþi ºi a probelor necesare adoptãrii unor soluþii juste, pronunþînd astfel hotãrîri contrare legii prin care anumite persoane din cercul sãu de cunoºtinþe/sau indicaþi de aceºtia, au dobîndit dreptul de proprietate de care în alte împrejurãri nu ar fi beneficiat. Aceste aspecte ar fi trebuit sã conducã (pe cale de excepþie) la anularea acþiunilor (pentru netimbrare) ºi la declinarea cauzelor la instanþa competentã teritorial, respectiv Judecãtoria Chiºineu – Criº. Unul dintre beneficiarii acestor drepturi de proprietate este ºi inculpatul Georgiu Petre (12 parcele), care în luna aprilie/mai 2012, a ºi depus sentinþele respective pentru întreprinderea formalitãþilor de intabulare. Concret, inculpata Boloº Floriþa a reþinut în cuprinsul sentinþelor în mod nereal faptul cã acþiunile sînt timbrate legal, cã pîrîþii ºi reclamanþii din cauze au calitate procesualã pasivã, respectiv activã ºi cã pîrîþii au avut în patrimoniul acestora la data încheierii antecontractelor de vînzare-cumpãrare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren menþionate în acestea ºi în cererile de chemare în judecatã. Mai mult, înaintea pronunþãrii hotãrîrilor judecãtoreºti, se înregistrau cereri în numele pãrþilor privind renunþarea la calea de atac (acestea fiind întocmite de persoane din anturajul magistratului judecãtor). Dupã pronunþarea hotãrîrilor judecãtoreºti, pentru ca acestea sã rãmînã definitive ºi irevocabile, se constata în mod nereal cã pãrþile au renunþat la cãile de atac. Astfel, se înlãtura orice posibilitate ca o instanþã superioarã sã cenzureze hotãrîrile în condiþiile în care nu erau citate ca pãrþi ºi persoanele care erau titularii reali ai dreptului de proprietate asupra parcelor de teren, care fãceau obiectul judecãþii menþionaþi în titlurile de proprietate. Prin aceastã conduitã s-a cauzat un prejudiciu total de 41.089,03 lei primãriilor pe raza cãrora se aflau terenurile respective, prin faptul cã nu s-au încasat la bugetele locale sumele corespunzãtoare taxelor aferente, concomitent cu obþinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru persoanele beneficiare ale drepturilor de proprietate constituite din dobîndirea injustã a acestora”. Dosarul a fost trimis spre judecare Curþii de Apel Timiºoara. Floriþa Boloº este judecatã în al doilea dosar de corupþie. În 5 iulie 2013, procurorii au dispus trimiterea în judecatã a magistratului de la Ineu dupã ce a primit mitã.

UNTARU CLAUDIA creditul urmînd a fi garantat cu ipotecã asupra oricãrui cont prezent ºi viitor al societãþii deschis la aceastã bancã, iar, în cazul creanþelor girate cu bilete la ordin, Titan Mar va gira, la rîndul ei, aceste bilete la ordin în favoarea bãncii. De asemenea, Titan Mar va mai depune drept garanþie douã contracte comerciale încheiate în 18 ºi 29 februarie 2016, dar ºi stocurile de materii prime, materiale ºi mãrfuri depozitate la Chiajna ºi la depozitul din ªoseaua Bucureºti-Piteºti. O altã garanþie depusã sînt douã contracte de fidejusiune semnate de Adriean Videanu ºi de Mioriþa Videanu. Mergînd din nou la dicþionarul termenilor de specialitate, aflãm cã „fidejusiunea” este o formã de contract prin care o persoanã (în cazul de faþã Adriean Videanu) se angajeazã sã execute obligaþia asumatã de o altã persoanã, denumitã debitor principal (în cazul nostru Titan Mar SA), faþã de creditorii acesteia (BCR). Fidejusiunea ia naºtere prin încheierea unui contract între persoana care îºi asumã aceste obligaþii ºi creditor, chiar ºi fãrã acordul sau ºtiinþa debitorului principal. Aceastã informaþie vine sã întãreascã ºi mai mult acuzaþiile pe care procurorii i leau adus lui Adriean Videanu în dosarul în care fostul lider PDL a ºi fost arestat, în 2015, ºi trimis în judecatã, împreunã cu fostul procuror-ºef al DIICOT, Alina Bica.

Trimis în judecatã în legãturã cu acþiunile de la Titan Mar (1) Astfel, dosarul penal la care facem trimitere a fost instrumentat de DNA ºi a fost înaintat Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie în data de 25 februarie 2015, cu Adriean Videanu în calitate de acþionar al Titan Mar SA, la data faptelor, pentru complicitate la infracþiunea de abuz în serviciu. Inculpatul principal al acestei speþe este Alina Bica, la data faptelor avînd calitatea de procurorºef al DIICOT, trimisã în judecatã pentru abuz în serviciu ºi favorizarea fãptuitorului. (va urma) ION ALEXANDRU

Pag. a 16-a – 29 iulie 2016

Ouãle au ajuns atentat la sãnãtatea publicã Autoritatea Naþionalã Sanitar-Veterinarã ºi pentru Siguranþa Alimentelor (ANSVSA) a constatat cã din spaþiul Uniunii Europene vin transporturi de ouã a cãror origine este necunoscutã, a declarat preºedintele ANSVSA, Radu Roatiº Cheþan. „Ouãle din România sînt verificate. Industria noastrã de profil, cea de pasãre, este una extrem de maturã ºi responsabilã. Noi ne confruntãm cu altceva. Ne confruntãm cu faptul cã din spaþiul Uniunii Europene vin transporturi de ouã a cãror origine este necunoscutã. Vom înãspri controalele în privinþa a ceea ce înseamnã transporturile de ouã ºi carne de pasãre în România. Am avut acum patru sãptãmîni din Polonia o problemã. Faptul cã înãspreºti controalele înseamnã cã dai un semnal prin care lumea înþelege cã nu-ºi poate permite sã invadeze spaþiul altei þãri, chiar dacã este europeanã, ºi îºi ia mãsuri de precauþie în care ori nu mai transportã, ori o face la modul cel mai transparent ºi legal“, a precizat ºeful ANSVSA. Acesta a afirmat cã ouãle care au venit din spaþiul UE erau nemarcate la producãtor, intrau în România ºi ulterior erau marcate în diferite zone sau depozite intermediare, iar dupã aceea se puneau în consum. În România, producãtorii au obligaþia de a marca pe fiecare ou: ziua, data ºi ora la care el a fost obþinut. „Mã îngrijoreazã faptul cã poate fi un atentat la sãnãtatea publicã, cã existã o problemã pe care trebuie sã o rezolvãm ºi ea a venit semnalatã ºi din partea industriei de profil româneºti“, a adãugat Radu Roatiº Cheþan.

Zeci de percheziþii în Bucureºti ºi Ilfov prejudiciu de milioane de euro Poliþiºtii specializaþi în investigarea criminalitãþii economice efectueazã, sub coordonarea procurorilor de la Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel Bucureºti (PCAB), 25 de percheziþii în Capitalã ºi judeþul Ilfov, într-un dosar de evaziune fiscalã cu prejudiciu de peste douã milioane de euro. Descinderile au loc la sediul social al unor societãþi comerciale ºi domiciliile unor persoane fizice cu privire la care existã indicii temeinice de comitere a infracþiunilor de evaziune fiscalã ºi complicitate la evaziune fiscalã, în vederea ridicãrii de documente financiar-contabile ºi înscrisuri, potrivit unui comunicat. „Din cercetãrile efectuate pînã în prezent a rezultat faptul cã, în perioada 2007 - 2013, în contabilitatea mai multor societãþi comerciale active, avînd ca principal obiect de activitate servicii de pazã, au fost înregistrate achiziþii/prestãri de servicii fictive, provenind de la societãþi identificate cu comportament de tip fantomã, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind estimat la suma de 8.383.502,69 lei (echivalentul sumei

Sistemul sanitar din România ne omoarã cu zile (1) EVZ a solicitat public Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate (CNAS) ºi Casei de Asigurãri de Sãnãtate a Municipiului Bucureºti (CASMB) sã explice neconcordanþele din sistemul de acordare a îngrijirilor la domiciliu. Rãspuns am primit doar de la CASMB, doar cã justificãrile lor sînt, unele, abracadabrante, în timp ce altele sînt pe lîngã subiect.

Fiecare român asigurat care este externat din spital, deºi încã are rãni sau are nevoie de tratament cu perfuzii, mãnîncã doar prin tuburi înfipte în stomac sau are tot felul de pungi ataºate de corp, fãrã de care nu poate trãi, are dreptul, legal, la 90 de zile pe an de îngrijiri la domiciliu, asigurate de o asistentã/ firmã de specialitate, pentru care nu plãteºte nimic din propriul buzunar.

Trebuie, teoretic, sã depunã o cerere ºi cîteva acte justificative ca sã beneficieze de aceste servicii.

Trecem peste faptul cã, dacã le depune, nu primeºte rãspunsul pe loc, ci în maximum 48 de ore – de parcã tratamentul lui ia pauzã pînã cînd pune un funcþionar pixul pe hîrtie.

Cum stabilesc cine trãieºte ºi cine moare Vorbim, însã, de reglementãrile dupã care funcþioneazã serviciul, care sînt, în parte, aberante.

Pacienþii, imobilizaþi sau parþial imobilizaþi, sînt puºi pe drumuri, puºi sã dea telefoane ca sã se informeze, plimbaþi pe la notar, unde achitã nota etc., toate aceste

ROMÂNIA MARE“

de 2.056.351,03 euro), reprezentînd impozit pe profit - 3.113.868,48 lei, TVA de platã - 4.359.996,00 lei ºi impozit pe dividende - 909.638,21 lei“, se precizeazã în comunicat. Procurorii efectueazã cercetãri faþã de cinci suspecþi, împotriva cãrora s-a dispus efectuarea în continuare a urmãririi penale sub aspectul sãvîrºirii infracþiunilor de evaziune fiscalã ºi complicitate la evaziune fiscalã. În vederea asigurãrii prezenþei la audieri, pe numele suspecþilor au fost emise mandate de aducere. În vederea garantãrii recuperãrii prejudiciului, procurorii au instituit sechestru asigurãtor asupra unui numãr de opt imobile identificate în proprietatea suspecþilor.

Percheziþiile sînt efectuate de ofiþeri ai Serviciului de Investigare a Criminalitãþii Economice din cadrul Poliþiei Sector 1, cu sprijinul Serviciului Operaþiuni Speciale din Inspectoratul General al Poliþiei Române.

FLORIN PUªCAª

DNA a surprins o întîlnire penalã la Poiana Braºov Lucian Duþã ºi realizatorul Rareº Bogdan ar fi cei care au intermediat comunicarea ilegalã între Mihai David ºi edilul Braºovului, George Scripcaru, cercetaþi pentru fapte de corupþie. Un mesaj pe Facebook l-a speriat pe realizatorul de la Realitatea TV. Dezvãluirile fãcute de cãtre Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA) în cazul anchetei ce îl vizeazã pe primarul Braºovului, George Scripcaru, aratã cã fostul director al Hidroelectrica, Mihai David, ar fi încercat sã ia legãtura cu el, prin intermediari, deºi instanþa i-a interzis acest lucru, amîndoi fiind anchetaþi pentru corupþie, în acelaºi dosar. „Evenimentul zilei” a aflat, însã, cã cei care ar fi mijlocit dialogul dintre cei doi ar fi fost Lucian Duþã, fostul preºedinte al Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate (CNAS), ºi jurnalistul Rareº Bogdan, realizatorul emisiunii „Jocuri de Putere”, de la postul Realitatea TV. PETRIªOR CANA

RATB sfideazã cãlãtorii RATB va cumpãra o maºinã blindatã, un buldoexcavator ºi centrale termice din cele 33 de milioane de lei primite în urma unei hotãrîri a Consiliului General al Municipiului Bucureºti, o parte din bani fiind folositã pentru modernizarea a zece tramvaie. În cadrul primei ºedinþe a Consiliului General al Municipiului Bucureºti, consilierii au decis acordarea a 33 de milioane de lei Regiei Autonome de Transport Bucureºti (RATB). Din aceºti bani, 237.000 de lei vor fi folosiþi pentru achiziþionarea unei maºini blindate de transport valori, care va colecta banii de la tonetele unde se vînd bilete. Alþi 387.000 de lei sînt destinaþi cumpãrãrii unui buldoexcavator, iar trei milioane de lei pentru a cumpãra trei centrale termice, necesare pentru încãlzirea apei ºi a incintelor din depourile Colentina ºi Vatra Luminoasã. 680.000 de lei vor fi piedici îngrãdind în fapt accesul la serviciile la care AU DREPTUL. În urma anchetei în care detaliam aberaþiile din normele care reglementeazã îngrijirile la domiciliu, am adresat CNAS ºi CASMB cîte un set de întrebãri, ca sã lãmurim situaþia. Rãspuns am primit doar de la CASMB. Întrucît justificãrile celor care, din vîrful pixului, stabilesc cine trãieºte ºi cine moare sînt revoltãtoare, vi le vom explica pe rînd.

Recunosc cã au încãlcat o lege! * Întrebare EVZ: De ce au fost refuzate cele aproape 650 de cereri de îngrijire la domiciliu depuse de avocaþi în intervalul 4-5 iulie? Care este justificarea (cu paragraful din norme, vã rog) pentru care s-a considerat cã avocatul nu este reprezentant legal? * Rãspuns CASMB: „Art. 7, alin. (1) din Anexa 31 la Ordinul MS / CNAS nr. 763/377/2016 în forma aflatã în vigoare la data de 4-5 iulie prevedea cã împuternicit putea fi doar o persoanã împuternicitã cu procurã notarialã. În situaþia în care norma legalã ar fi intenþionat sã permitã ºi persoanelor care au calitatea de avocat sã depunã cererile de îngrijiri la domiciliu în numele altor persoane, aceasta ar fi trebuit prevãzutã distinct în cadrul prevederii privind persoana împuternicitã, ori aici regãsindu-se doar procura notarialã. De asemenea, sintagma reprezentant legal (pe care unii furnizori de îngrijiri la domiciliu au încercat la acel moment sã o extindã prin includerea avocatului) din art. 7, alin. (1) poate include doar tutorele/ curatorul/curatorul special, desemnaþi prin hotãrãrea

utilizaþi de RATB pentru a cumpãra un agregat de sudurã. O parte din sumã, 19 milioane de lei, va fi folositã pentru modernizarea a zece tramvaie vechi, pe care însã nu se vor monta aparate de aer condiþionat.

Adrian Mititelu, judecat pentru evaziune fiscalã ºi înºelãciune Adrian Mititelu ºi Gigel Preoteasa, fostul administrator ºi fostul director general unic al SC Fotbal Club U Craiova SA, respectiv fostul secretar al aceluiaºi club, au fost trimiºi în judecatã, de procurorii DNA, fiind acuzaþi de evaziune fiscalã, în forma substituirii, degradãrii sau înstrãinãrii de cãtre debitor a bunurilor sechestrate ºi înºelãciune.

Procurorii DNA aratã cã totul începe pe 31 ianuarie 2011, cînd, ca urmare a unor debite foarte mari pe care SC Fotbal Club U Craiova SA le avea cãtre bugetul consolidat al statului, în cadrul procesului de executare silitã, declanºat împotriva societãþii în vederea recuperãrii creanþelor fiscale în sumã de 9.906.095 lei, Ministerul Finanþelor Publice - Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã a întocmit un proces-verbal de sechestru pentru bunuri mobile, prin care au fost indisponibilizate drepturile federative de joc ale celor 39 de jucãtori de fotbal, care activau în baza unor contracte de muncã/convenþii civile în echipa Universitatea Craiova.

Au fost achitate salariile fotbaliºtilor Anchetatorii precizeazã cã jucãtorul nu a putut fi legitimat în evidenþele clubului cesionar, iar transferul nu a putut fi înregistrat în Liga Profesionistã de Fotbal, „întrucît reprezentanþii legali ai acestui organism au comunicat cumpãrãtorului cã jucãtorul nu putea face obiectul transferului, deoarece Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã instituise sechestru asupra drepturilor federative de joc ale acestuia. Aceastã împrejurare nu a fost cunoscutã la data de 23 martie 2011 de cãtre semnatarii acordului de transfer din partea clubului cesionar, care, dacã ar fi cunoscut-o, nu ar fi încheiat acordul de transfer ºi nu ar fi achitat integral suma prevãzutã în acest act”. Din suma de bani încasatã în condiþiile de mai sus, ar fi fost achitate drepturi salariale ale angajaþilor clubului, iar o sumã importantã a fost transferatã în contul unei societãþi comerciale controlatã prin interpuºi de Mititelu. „Suma rãmasã a fost executatã de bancã, banii fiind transferaþi în contul pus la dispoziþie de organul fiscalã”, se aratã în rechizitoriu. Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã – Direcþia Generalã Regionalã a Finanþelor Publice Craiova s-a constituit parte civilã cu suma de 4.032.764 lei, iar clubul cesionar cu suma de 5.627.864 lei. În cauzã, procurorii anticorupþie au instituit mãsura asigurãtorie a sechestrului mai multor imobile ce aparþin lui Mititelu Adrian Marin ºi lui Preoteasa Gigel. Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Dolj, cu propunere de a se menþine asigurãtorii dispuse în cauzã. („Adevãrul“) judecãtoreascã de punere sub interdictie/ referat al autoritãþii tutelare. Trebuie subliniat cã modificarea la norme prin care s-a introdus ºi posibilitatea depunerii cererilor prin avocat s-a realizat prin extinderea categoriilor de împuterniciþi ºi nu prin cea a repezentantului legal, o dovadã suplimentarã cã forma iniþialã a normelor nu permitea includerea în cadrul persoanelor împuternicite a avocaþilor. * EXPLICAÞIE EVZ: Prin acest rãspuns abracadabrant, CASMB recunoaºte cît de prost fãcute sînt normele. Nu este posibil ca o instituþie, fie ea ºi autonomã, cum este Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, sã emitã ºi sã punã în aplicare, prin structurile sale teritoriale, reglementãri care încalcã drepturile fundamentale ale oricãrui român. Sã consideri cã avocatul nu este reprezentant legal este o încãlcare a prevederilor Legii 51 din 1995! CNAS ar trebuie sã explice aici cum ºi-a permis sã emitã o astfel de reglementare, chiar dacã, dupã o sãptãmînã, a modificat-o ca sã includã ºi avocatul, aºa cum era firesc. Pentru cã în baza ei, pentru 650 de pacienþi dosarele au fost refuzate. Dintre aceºtia, peste 30 au murit în decurs de o sãptãmînã. Notãm aici ºi cã Normele de aplicare pentru 2016 sînt elaborate de directorul de la Direcþia Reglementãri ºi Norme Contractare, doamna Iulia Stoea (economist de profesie, nu jurist cum poate ar fi fost cazul dat fiind profilul departamentului), ºi semnate de preºedintele CNAS, Gheorghe Radu Þibichi. (va urma) DANA LASCU

Pag. a 17-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Sforile trase de Liviu Dragnea Preºedintele PSD, Liviu Dragnea, a fost persoana care a gãsit soluþia remunerãrii a douã femei care munceau la sediul Organizaþiei Judeþene PSD Teleorman din fondurile DGASPC Teleorman, susþin procurorii DNA. Cele douã femei ar fi fost angajate fictiv chiar în departamentul condus de Bombonica Prodana, fosta soþie a lui Liviu Dragnea. Preºedintele PSD, Liviu Dragnea, a fost trimis în judecatã de procurorii DNA pentru instigare la abuz în serviciu ºi instigare la fals intelectual, în dosarul în care este acuzat alãturi de fosta lui soþie, Bombonica Prodana, pentru fapte comise pe vremea c]nd era preºedinte al Consiliului Judeþean Teleorman. În acelaºi dosar au mai fost trimiºi în judecatã alþi ºapte angajaþi ai DGASPC Teleorman, printre care ºi Floarea Alesu, fostul ºef al instituþiei. Ancheta procurorilor priveºte modul în care douã femei care lucrau la PSD Teleorman, Adriana Botorogeanu ºi Anisa Niculina Stoica, erau angajate scriptic ca funcþionari publici pe statul de platã al DGASPC Teleorman, condus de Floarea Alesu. ªi alþi directori din cadrul DGASPC ºtiau despre acet lucru ºi ar fi acoperit totul, spun procurorii. Totul s-ar fi întîmplat în perioada iulie 2006 – 2013, atunci cînd Dragnea era preºedinte al CJ Telorman. „În perioada în care cele douã inculpate figurau ca angajate la DGASPC Teleorman, acestea ºi-au desfãºurat activitatea efectivã la sediul Organizaþiei Judeþene a organizaþiei PSD Teleorman, al cãrei preºedinte era inculpatul Dragnea Nicolae Liviu”, se aratã în rechizitoriul DNA.

decembrie 2013. „Rezultã, aºadar, cã în situaþia în care inculpata Adriana Botorogeanu nu mai era remuneratã de cãtre organizaþia judeþeanã PSD, unde, de altfel, îºi desfãºura efectiv activitatea, persoane din cadrul partidului gãseau soluþia pentru a fi remuneratã, fapt care s-a întîmplat ºi în privinþa angajãrii acesteia la DGASPC Teleorman”, susþin procurorii. Pe de altã parte, fãrã sprijinul persoanelor din conducerea organizaþiei judeþene PSD, inculpata Adriana Botorogeanu nu ar fi putut sã încaseze salariul în calitate de angajatã a DGASPC Teleorman fãrã sã se prezinte la locul de muncã nici mãcar o zi”, mai aratã DNA.

Prejudiciul: 108.612 de lei

„În perioada 22.05.2006-27.12.2010, în care inculpata Anisia Niculina Stoica figura ca angajatã la DGASPC Teleorman, aceasta ºi-a desfãºurat activitatea efectivã la sediul Organizaþiei Judeþene PSD Teleorman, al cãrei preºedinte era inculpatul Dragnea Nicolae Liviu”, se aratã în rechizitoriul DNA. Potrivit procurorilor, Anisia Niculina Stoica la data de 18 aprilie 2014 a semnat condicile de prezenþã inclusiv pentru perioada în care a absentat nemotivat, creînd aparenþa cã s-a prezentat la serviciu ºi a lucrat în perioada menþionatã în cadrul DGASPC Teleorman.

Aceste fapte i-ar fi adus acesteia avantaje patrimoniale necuvenite, respectiv plata drepturilor salariale în cuantum de 33.019 lei (perioada 22 mai 2006 – 22 decembrie 2010) ºi a operãrii în carnetul de muncã a vechimii în muncã corespunzãtoare.

Prin angajarea fictivã a celor douã membre PSD, prejudicul ar fi de 108.612 de lei, reprezentînd drepturi salariale încasate necuvenit de cãtre Adriana Botorogeanu (75.593 de lei) ºi Anisa Niculina Stoica (33.019 de lei), sumã cu care Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Teleorman s-a constituit parte civilã în procesul penal. Cele douã femei au fost trimise în judecatã în acest caz pentru complicitate la abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ºi complicitate la fals intelectual.

Cazul Adrianei Botorogeanu „În toatã perioada în care inculpata Adriana Botorogeanu figura ca angajatã la DGASPC Teleorman, aceasta ºi-a desfãºurat activitatea efectivã la sediul Organizaþiei Judeþene PSD Teleorman, al cãrei preºedinte era inculpatul Dragnea Nicolae Liviu”, se aratã în rechizitoriul DNA. Botorogeanu a figurat ca angajatã la DGASPC în perioada 20 iulie 2005 – 31

Fosta conducere de la Hidroelectrica Curtea de Argeº, trimisã în judecatã de DNA Octavian Florian Oprea, fost director tehnic la Hidrocentrale Curtea de Argeº (sucursalã a Hidroelectrica), a fost trimis în judecatã de procurorii DNA - Serviciul Teritorial Piteºti pentru abuz în serviciu, fals intelectual ºi complicitate la fals în înscrisuri sub semnãturã privatã. În acelaºi dosar, au fost trimiºi în judecatã Constantin Metehoiu, fost director al Hidrocentrale Curtea de Argeº, acuzat de complicitate la fals în înscrisuri sub semnãturã privatã; ªtefan Vulparu, inginer în cadrul Serviciului Tehnic al Sucursalei Hidrocentrale Curtea de Argeº ºi asociat în cadrul unei societãþi comerciale; Nicolae Arman, fost director tehnic la SC Filiala pentru Reparaþii ºi Servicii Hidroserv Curtea de Argeº SA; Emil Nicolae Vasile Stãticescu, fost ºef serviciu comercial în cadrul SC Filiala pentru Reparaþii ºi Servicii Hidroserv Curtea de Argeº; Vasile Oae, ºef al laboratorului Metrologie - PRAM din cadrul aceleiaºi companii.

De asemenea, au mai fost deferiþi justiþiei Teodor Dima, Florin Nicolae Stoian, asociat în cadrul unei societãþi comerciale, Bogdan Alexandru Metehoiu, Vlad Alexandru Dragu.

Potrivit unui comunicat al DNA, în perioada 20112012, Octavian Oprea, în calitate de director adjunct (tehnic) al Sucursalei Hidrocentrale Curtea de Argeº ºi Vasile Arman, în calitate de director tehnic al SC Filiala pentru Reparaþii ºi Servicii Hidroserv Curtea de Argeº SA, beneficiind de ajutorul altor inculpaþi, ºi-au îndeplinit în mod necorespunzãtor atribuþiile de serviciu în legãturã cu încheierea a opt contracte privind implementarea unor sisteme software.

Contractele respective au fost atribuite în mod preferenþial unor firme controlate de Teodor Dima, Bogdan-

instituþie în cadrul cãreia au fost încadrate cele douã membre PSD, care au ºi încasat salariul corespunzãtor, însã fãrã a se prezenta la locul de muncã ºi fãrã a desfãºura nici un fel de activitate. Una din acuzaþiile principale ale procurorilor DNA este aceea cã Dragnea ar fi determinat-o pe ºefa DGASPC, Floarea Alesu, sã îºi încalce atribuþiile de serviciu constînd în menþinerea în funcþie, în calitate de angajate la DGASPC Teleorman, a celor douã femei, „deºi cunoºtea faptul cã cele douã angajate îºi desfãºurau activitatea la sediul Organizaþiei Judeþene PSD Teleorman, fapte de naturã sã aducã acestora avantaje patrimoniale necuvenite (…) precum ºi operarea în carnetul de muncã a vechimii în muncã corespunzãtoare”. Acest lucru, potrivit DNA, „rezultã fãrã nici un dubiu din probele administrate în cauzã”. Potrivit procurorilor DNA, „chiar inculpatul Dragnea Nicolae Liviu a fost persoana care a gãsit soluþia remunerãrii inculpatei pentru activitatea desfãºuratã la sediul Organizaþiei Judeþene PSD Teleorman, în sensul încadrãrii acesteia la DGASPC Teleorman”.

Cazul Bombonicãi Prodana, fostã Dragnea

Cazul Anisiei Niculina Stoica

Acuzaþiile în cazul lui Liviu Dragnea Procurorii spun cã Liviu Dragnea, în calitate de preºedinte al Consiliului Judeþean Teleorman, coordona ºi controla activitatea Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Teleorman, Alexandru Metehoiu ºi Florin Nicolae Stoian. La una dintre acestea era asociat ºi ªtefan Vulparu. Atribuþiile de serviciu au fost încãlcate de cei doi directori în legãturã cu comandarea lucrãrilor, derularea propriu-zisã a procedurii de achiziþie, negociere valoare ofertã, realizare situaþii de lucrãri aprobarea ºi admiterea la platã, în mod nelegal, a unor facturi emise în baza contractelor respective.

Concret, întreaga procedurã s-a derulat cu încãlcarea dispoziþiilor legale ºi a procedurilor interne, în condiþiile în care lucrãrile nu au fost realizate de firmele beneficiare ale contractelor, nu au existat situaþii de lucrãri, mai mult sistemele respective fie nu existã, fie sînt nefuncþionale ºi nu au fost livrate componentele software necesare. O parte dintre lucrãrile trecute la platã au fost realizate de fapt de cãtre personalul SC Filiala pentru Reparaþii ºi Servicii Hidroserv Curtea de Argeº. În realizarea acestor fapte, Octavian Oprea ºi Nicolae Arman au beneficiat ºi de ajutorul inculpaþilor Vasile Oae ºi Vasile Stãticescu, care au fost ºi membri în comisiile de evaluare al cãror preºedinte era Vasile Arman.

Pentru a disimula originea ilicitã a sumei de 2.032.908 lei, Teodor Dima, Bogdan-Alexandru Metehoiu ºi VladAlexandru Dragu au creat un mecanism prin care, în relaþia cu Hidrocentrale Curtea de Argeº, au interpus 4 entitãþi - persoane fizice autorizate. Astfel, banii respectivi au fost transferaþi în mod repetat din conturile acestor entitãþi în conturi personale, operaþiuni urmate de retragerea acestora prin folosirea instrumentelor electronice sau retrageri în numerar.

Procurorii susþin cã, prin acþiunile realizate de inculpaþi, s-a produs un prejudiciu de 8.192.817 lei bugetului SC Hidroelectrica SA, sumã cu care aceastã societate s-a constituit parte civilã în cauzã. În cauzã, procurorii au pus sechestru pe bunuri mobile ºi imobile ale inculpaþilor. Dosarul se va judeca la Tribunalul Argeº. Octavian Oprea ºi alþi membri din con-

Bombonica Prodana, fosta soþie a lui Liviu Dragnea, este acuzatã în acet caz de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit. Ea ocupa funcþia de coordonator al Complexului de servicii destinate copilului ºi familiei ºi ºef serviciu Secretariat din DGASPC Teleorman. În fapt, Bombonica era ºefa directã a celor douã femei. „De altfel, în perioada în care inculpata Prodana (fostã Dragnea) Bombonica a avut calitatea de ªef Serviciu Secretariat, avea în subordine doar patru angajate, printre care ºi pe inculpatele Botorogeanu Adriana ºi Stoica Anisa Niculina.

Aºadar, jumãtate dintre angajatele aflate în subordinea inculpatei Prodana Bombonica nu s-au prezentat la serviciu o perioadã mai mare de un an de zile ºi cu toate acestea cele douã inculpate continuau sã îºi încaseze salariul de la DGASPC chiar dacã în fapt îºi desfãºurau activitatea la sediul PSD Teleorman”, aratã DNA. Bombonica Prodana mai este acuzatã cã nu a întreprins nici un demers de sancþionare a celor douã angajate, pe care le-a avut subordonate atît în cadrul Complexului destinat copilului ºi familiei (în perioada 3 martie 2008 – 1 august 2008), cît ºi în cadrul Serviciului secretariat (în perioada 3 iulie 2009 – 1 august 2010), fapte ce au permis acestora sã îºi încaseze în mod necuvenit drepturile salariale aferente perioadelor menþionate, în cuantum total de 34.339 lei (22.560 lei pentru Adriana Botorogeanu ºi 11.779 lei pentru Anisa Niculina Stoica).

IONEL STOICA ducerea Hidrocentrale Curtea de Argeº au mai fost trimiºi în judecatã de DNA în august 2015 pentru fapte similare.

Agerpres

Producãtorii de medicamente, generoºi cu doctorii care prescriu reþete Aproape 1.650 de medici ºi farmaciºti au primit sponsorizãri de la companiile care produc pastile. Asociaþiile pacienþilor se tem cã în schimbul acestor ajutoare, doctorii îºi asumã sã recomande bnolnavilor produse scumpe de la companiile care i-au sponsoriat pe doctori. Printre cei care au beneficiat de sponsorizãri îl întîlnim pe Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naþional de Boli Infecþioase „Prof. Dr. Matei Balº”. Acesta a primit anul trecut 141.433 de lei de la ºase companii de profil (Abbve, Atellas Pharma, Bristol-Myers Squibb, Gilead Science Europe Ltd, Johnson&Johnson, Merck Sharp Dohme ºi Pfeizer). La acestã sumã, tot în familia StreinuCercel au mai ajuns sponsorizãri de 134.582 de lei, de la aceleaºi companii, primite însã de fiica sa, Anca StreinuCercel. Dumitru Lupuliasa, preºedinte al Colegiului Farmaciºtilor, a fost „ajutat” cu 210.867 de lei de la 20 de firme de profil. Dragoº Vinereanu, prorector la UMF „Carol Davila”, a primit 102.320 de lei de la ºapte producãtori (Astrazeneca Pharma, Bayer, Boehringer Ingelheim, Gedeon Richter, Novartis Pharma Services).

Irinel Popescu, unul dintre cei mai cunoscuþi chirurgi, a declarat sponsorizãri de doar 10.391 de lei de la Astellas Pharma ºi Sofmedica. Dan Prelipceanu, probabil cel mai cunoscut psihiatru de la Spitalul „Obregia” din Bucureºti a primit 18.168 de lei.

ALEXANDRA CRUCERU

Pag. a 18-a – 29 iulie 2016

Nicolae Titulescu, diplomatul român care a uimit o lume întreagã (3) Cauzele demiterii O cauzã a fost ºi deturnarea spre Spania republicanã, în timpul rãzboiului civil spaniol, a unei comenzi de avioane realizatã de România la unele uzine franceze. Acest ajutor, trimis de Titulescu Spaniei republicane, l-a indignat pe regele Carol al II-lea. O altã cauzã importantã care a dus la demiterea lui este reprezentatã de anumite animozitãþi personale care existau între Titulescu ºi o serie de personalitãþi politice româneºti, cum ar fi: Gheorghe Tãtãrãscu, Mihail Manoilescu, Ion Gigurtu, Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Octavian Goga.

Aceºtia îl acuzau pe Titulescu de deteriorarea raporturilor României cu Italia, Germania ºi Polonia.

Titulescu s-a pronunþat pentru semnarea unui tratat de asistenþã mutualã cu Uniunea Sovieticã, fiind conºtient cã, în acest fel, România putea sã aibã un grad sporit de securitate în eventualitatea unei apropieri sovieto-germane care, de altfel, se va realiza

Oameni aleºi (7) CICERO (106-43 î. Chr.) (2) „Ce n’est pas le nom d’un orateur; c’est le nom de l’éloquence“ – Lamartine („Nu este numele un orator; este numele elocinþei“ – Lamartine).

Era harnic ºi învãþa uºor orice; era preocupat de filosofie ºi poezie. De pe urma lui, au rãmas cîteva poeme din tinereþe; uºurinþa de a scrie versuri o pãstreazã pînã la bãtrîneþe. „Cînd se punea pe lucru“, scrie Plutarh, compunea ºi 500 de versuri înto noapte“. Dar, cu timpul, preocupãrile sale s-au îndreptat numai spre filosofie ºi oratorie. Cel dintîi succes l-a avut pe cînd era foarte tînãr, într-un proces împotriva puternicului Sylla. Din aceastã cauzã, a trebuit sã plece la Atena. Dupã cucerirea Greciei de cãtre romani, Atena strãlucea încã din punct de vedere cultural. Spre ea se îndreptau tinerii din Roma, ca sã se desãvîrºeascã în artã ºi ºtiinþã. Din Atena, unde a avut profesor strãluciþi , Cicero a plecat în Asia, apoi în Rhodos, unde a luat lecþii de orartorie de la vestitul Apollonius Molon. Cînd acesta l-a auzit declamînd în greceºte, i-a spus: „Te felicit ºi te admir, tinere, dar plîng soarta Greciei vãzînd cã tu

ÎNTÎMPLÃRI ADEVÃRATE DIN VIAÞA PICTORILOR (2) Revenit pentru scurt timp în þarã, cu prilejul expoziþiei personale din 1935, Lucian Grigorescu s-a stabilit imediat la Balcic, unde a pictat mai multe luni în ºir. Într-o zi, întorcîndu-se la prînz acasã, în dreptul locuinþei unde era gãzduit, un copil de tãtar îi oferã spre vînzare o broascã þestoasã. Înduioºat, o cumpãrã, dar nu înainte de a afla de unde a luat-o.

Dupã ce a mîncat, pe o cãldurã toridã de varã, a dus broasca þestoasã la locul de unde a fost luatã, la o distanþã de vreo 5 kilometri. Dar copilul, avînd nevoie de bani, se învãþase sã-i iasã, zilnic, în cale cînd se întorcea acasã ºi sã-i ofere spre vînzare broasca þestoasã. Urma cumpãrarea ºi apoi ducerea þestoasei, de cãtre Lucicã, înapoi, la locul ei. Dupã vreo douã sãptãmîni, timp în care întîlnirea avea loc zilnic ºi se desfãºura dupã acelaºi ritual, aflaserã despre aceastã întîmplare toþi cei veniþi în Balcic. Într-o searã, la cafeneaua lui Mahmud, actorul Puiu Iancovescu i-a spus ironic, faþã de ceilalþi comeseni, care se vãitau de scumpetea vieþii: „Dragã Lucicã, ce-ar fi sã-þi aduc eu de mîine broasca þestoasã? Mi-aº scoate cheltuielile de sezon“. Pictorul a lãsat capul în jos ºi n-a rãspuns. A doua zi, spre decepþia copilului, n-a mai cumpãrat broasca þestoasã, dar i-a dat în schimb un bacºiº. „Coana Lucica”, cum era denumitã în intimitate Lucia Demetriade Bãlãcescu, s-a bucurat nespus de mult aflînd de la Esmée Gafencu, prietena sa, cã acesteia, cînd l-a întrebat pe Theodor Pallady ce

ROMÂNIA MARE“

la 23 august 1939, prin Pactul Ribbentrop - Molotov.

El declara cã: „apropierea ruso-germanã trebuie sã ne gãseasca ca aliaþi ai U.R.S.S...“. Aºa cum s-a arãtat mai sus, la 21 iulie 1936, la Montreux, Titulescu ºi Litvinov au parafat Tratatul de asistenþã mutualã între România ºi Uniunea Sovieticã. Cei doi au hotãrît ca tratatul sa fie semnat, în septembrie 1936, cu prilejul începerii lucrãrilor Adunãrii Generale a Societãþii Naþiunilor. Din cauza apropierii de Uniunea Sovieticã, Titulescu a fost acuzat cã ar fi comunist. În replicã, diplomatul român declara: „Politica noastrã faþã de Uniunea Sovieticã derivã din necesitatea de a trãi în bunã armonie cu un vecin de 170.000.000 de oameni.

Nu sînt comunist, n-am împãrtãºit niciodatã aceastã doctrinã. Consider însã cã o apropiere pe tãrîmul politicii externe cu U.R.S.S., care este aliata aliaþilor noºtri Franþa, Cehoslovacia ºi Turcia, este cel mai bun mijloc de a permite tratatelor noastre de alianþã existente sã-ºi dea plina lor eficacitate“.

Titulescu a fost acuzat de faptul cã prevederile Articolului 3, din Tratatul de asistenþã mutualã, care urma sã fie semnat între Uniunea Sovietica ºi România, puteau periclita suveranitatea ºi integritatea teritorialã a României. În baza acestui artiol, trupele fiecãruia dintre statele semnatare nu puteau sã depãºeascã graniþa dintre România ºi Uniunea Sovieticã, adicã Nistrul, pentru acordarea de ajutor, decît la cererea formalã a pãrþii contractante, care a fost victima unei agresiuni, iar dupã ce-ºi îndeplineau

Criza declanºatã la 11 iulie 1936 atinge deznodãmîntul la 29 august 1936. Nicolae Titulescu afirma cã momentul ales de regele Carol al II-lea pentru a-l demite a fost unul bizar: „s-a pretins cã se vedea un plan care ar fi pregãtit lovitura din 29 august 1936... Un plan? Sînt foarte slabi cei ce vorbesc astfel. Ar fi fost mult mai simplu de a accepta demisia mea, decît de a-mi reînnoi noile puteri“. (va urma) ANDREEA LUPªOR, FRANCESCA SAVU, STAN MIRCEA FLAVIUS, DRD. MARIUS HRISCU

vei duce la Roma singura avere care ne mai rãmîne: elocinþa ºi erudiþia“. Întors la Roma dupã moartea lui Sylla, s-a dedicat vieþii politice. A fost numit chestor ºi a fost trimis în Sicilia într-o vreme de foamete cumplitã. Era un bun guvernator, atît de prudent, blînd cu toatã lumea, încît ºi-a cîºtigat un mare renume. „Se zice, spunea Plutarh, cã niciodatã nu punea sã batã pe cineva cu vergi ºi cã nici mãcar în mînie nu arunca o vorbã jignitoare, nici nu pronunþa o amendã cu vorbe injurioase“.

Roma îl atrãgea. Acolo era întreaga viaþã a marelui Imperiu. La 35 de ani, ajunge celebru prin pledoaria împotriva lui Gaius Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei, care adunase din jaf ºi biruri nedrepte, vreo 7.500.000 de drahme, peste 10 milioane de lei, o avere mare pentru acea vreme. Verres a fost condamnat la o amendã de 600.000 lei aur.

Pretor la 40 de ani, consul peste 4 ani, Cicero impune prin dreptatea judecãþilor sale, prin nepãrtinirea ºi ne-recurgerea la acte brutale, chiar cînd interesele þãrii le impuneau. În vremea cît a fost consul, pretorul Lucius Sergius Catilina, om intrigant, care voia sã preia conducerea Statului, a utilizat toate mijloacele pentru a-ºi ajunge scopul, avînd intenþia chiar de a-l omorî pe Cicero. Conjuraþia lui Catilina a fost descoperitã. Cu aceastã ocazie, Cicero þine acele 4 discursuri minunate, pentru apãrarea

intereselor generale, cunoscute sub numele de Catilinare, de pe urma cãrora Catilina ºi tovarãºii sãi sînt condamnaþi la moarte. „Quo usque tandem…?“ (Pînã cînd!) sînt cele dintîi cuvinte, cu care încep discursurile sale ºi care se repetã ºi azi, ori de cîte ori vrem sã spunem: sã se sfîrºeascã odatã! Cicero este considerat drept salvatorul ºi pãrintele patriei ameninþate; e sãrbãtorit ca ºi un învingãtor. Era cea mai mare cinste adusã unui cetãþean roman. Însã în jurul lui se urzesc intrigi; minciunile roiesc. ªi-a fãcut mult rãu prin vorbele pline de ironie usturãtoare pe care le arunca asupra tuturor.

Unul din aceºtia, Publius Clodius, ajuns tribun, îi doreºte pieirea, deoarece Cicero ºi-l fãcuse duºman þinînd o cuvîntare ºi prezentînd dovezi împotriva sa, cînd acesta fusese judecat pentru blasfemie, la începutul lui 61 î.Chr.. Un om drept, cu greu poate lupta împotriva uneltirilor ascunse. Doborît, a fugit la Salonic. I se confiscã bunurile, i se ard casele. Exilul îl durea; mereu se întorcea cu faþa înspre Italia, ridicînd mîinile ca pentru rugã. Dar aceastã durere nu a þinut mult. Gladiatorii tribunului Titus Annius Milo îl ucid pe Clodius, iar Cicero este chemat înapoi. Locuinþa îi va fi reclãditã pe seama Statului. Cînd se întoarce, dupã 16 luni de exil, „Italia întreagã”, spunea el, „m-a ridicat pe umeri ºi m-a dus la Roma“. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

pãrere are despre un tablou al ei, pe care îl cumpãrase recent, artistul îi rãspunsese „aº fi dorit sã-l iscãlesc eu“. Cu prima ocazie, cînd acesta i-a vizitat o expoziþie personalã, l-a întrebat cu candoare, cu emoþie ºi cu voce nesigurã: „Ce tablou vã place mai mult?“ Marele meºter, dînd roatã împrejurul sãlii, dar fãrã sã se uite la vreun tablou, întinse deodatã celebrul sãu baston cãtre o plantã grasã de apartament, aflatã pe fereastrã, ºi zise cu o voce tunãtoare ºi cu „acºãnt moldovinesc“: „Aista îmi place!“ Dar s-o lãsãm în continuare pe „Coana Lucica” Bãlãcescu, care nu avea nici ea o limbã mai puþin ascuþitã ºi un fel de a se îmbrãca nu mai puþin bizar decît al ciufutului pictor, sã ne relateze, aºa cum a fãcut-o în cartea sa, Destãinuiri anti-literare, o altã întîmplare personalã cu acelaºi hirsut. «Scena se petrecea la coana Cellica D(elavrancea), în locuinþa ei, atunci cînd ne dãdea acele neuitate audiþii muzicale.

Pallady venea des sã asculte. Voind sã fac pe intermediarul între Mînecuþã (colecþionar – n.n.) ºi el, l-am întrebat: „ªtiþi, domnule Pallady, cã aveþi un admirator înfocat, medic, nu vorbeºte decît de lucrãrile dumneavoastrã, pretutindeni, ºi nu ºtie ce sacrificii sã mai facã pentru a ºi le procura. Nu are în casã – adaug eu (cu oarecare mîndrie în ton ºi voce) – altceva decît pe dumneata ºi pe mine“. Dar Pallady, de colo, prompt ºi tãios: „Ah, il n’entend rien! sau, pe româneºte: Vai, dar nu pricepe nimic!...“.»

Pictorul Eustaþiu Stoenescu se bucura printre artiºti de prestigiul ºi faima unui pictor care îºi vindea foarte bine lucrãrile, datoritã firii sale descurcãreþe de oltean. Dar, cîteodatã, nimerea ºi pe alãturi, spre hazul colegilor. O astfel de întîmplare o

povestea, cu mult umor, dar ºi cu sarcasm, prietenii acestuia, pictorul Jean Steriadi ºi sculptorul Oscar Han. Stoenescu ºi Steriadi stãteau de vorbã într-un antract la Teatrul Naþional. La cîþiva paºi de ei se afla Liviu Rebreanu. Stoenescu îi spune lui Steriadi: „Te rog, prezintã-mã ºi pe mine lui Liviu Rebreanu (pe atunci directorul teatrului) „Bine, te prezint“. „Dar, spune, ce roman a scris?“ „A scris romanele Ion ºi Pãdurea spînzuraþilor“. Se face prezentarea.

Stoenescu, cam fonf: „Domnule Rebreanu, am citit din opera dumneavoastrã pe Ioana din spînzuraþii pãdurii“.

Pe cînd era rector, Camil Ressu primea vizitele unui zelos inspector al Ministerului Învãþãmîntului, care îl asalta cu diverse sarcini de serviciu, fie rapoarte ºi situaþii, fie lãmuriri privitoare la reclamaþiile anonime privind administraþia Academiei de arte, de care pictorul rãspundea. Într-una din întrevederi, inspectorul îl atenþioneazã cã trebuie sã fie mai drastic în privinþa prezenþei profesorilor la cursuri ºi a controlului asupra bunei lor desfãºurãri.

La perplexitatea lui Ressu, care nu ºtia cum sã procedeze spre a afla dacã orele de curs sînt bine dozate ºi se desfãºurau în cadrul programei, inspectorul îi sugereazã sã cearã ca profesorii sã specifice detaliat ce vor face ºi la orele de corecturã. La auzul acestei propuneri, Ressu, cu o voce piþigãiatã, îi rãspunde: „Cred cã este suficient sã specifici doar cã faci corecturã, cãci dacã te vei apuca sã faci precizãri amãnunþite în cadrul zilelor, poþi ajunge sã spui cã lunea te ocupi de cãlcîie, marþea de burice, miercurea de sfîrcuri de þîþe ºi joia... nu mai ºtiu de ce...“. (va urma) PETRU OPREA

aceastã obligaþie, ele trebuiau ca, la cererea statului care a primit asistenþã, sã se retragã imediat pe teritoriul pe care s-au aflat înainte de a-ºi executa obligaþiile de ajutor. Nu exista, însã, nici o garanþie cã trupele sovietice se vor retrage, peste Nistru, la solicitarea statului român. Aceasta a reprezentat una dintre cauzele majore care au dus la demiterea lui Nicolae Titulescu. O altã cauzã semnificativã este reprezentatã de compromiterea legãturilor diplomatice românoitaliene, datoritã intransigenþei cu care Titulescu a cerut sancþiuni economice pentru Italia, în cadrul Societãþii Naþiunilor, dupã atacarea Abisiniei. La aceasta se adaugã discursul violent a lui Titulescu împotriva ziariºtilor italieni, în ºedinþa Adunãrii Generale a Societãþii Naþiunilor, din iulie 1936, discurs care a îndepãrtat definitiv România de Italia.

Jocuri de culise (1)

Pag. a 19-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (4) W. J. CLINTON (3) În ape adînci La vremea cînd absurditatea cu Monica Lewinsky ieºea la ivealã, Clinton avusese deja parte de o grãmadã de scandaluri. În 1994, propriul procuror general al lui Clinton, Janet Reno, a desemnat un avocat independent pentru a investiga acuzaþiile cu privire la implicarea lui Bill ºi a lui Hillary Clinton în afaceri financiare ilegale cu un vechi proiect de dezvoltare din Arkansas, numit Whitewater Development Corporation. Iniþial condusã de Robert Fiske, investigaþia a fost preluatã, în cele din urmã, de un copoi republican nemilos, pe nume Kenneth Starr. Deºi Starr s-a dovedit, pînã la urmã, incapabil de a aduna suficiente dovezi în cazul Whitewater pentru a condamna familia prezidenþialã de infracþiune, investigaþia avea sã ducã la procesul Paulei Jones - care, dupã cum ºtim, a avut ca rezultat blamarea lui Clinton. Iatã, în continuare, alte cîteva scandaluri care, puþin cîte puþin, au distrus credibilitatea lui Clinton. În 1993, administraþia Clinton i-a concediat pe cei 7 angajaþi ai biroului de deplasãri al Casei Albe ºi a început sã utilizeze serviciile unei companii de turism cu sediul în Arkansas, condusã de un vechi prieten deal lui Clinton. „Travelgate” a avut ca rezultat critici virulente, ceea ce l-a constrîns pe Clinton sã-i reangajeze pe cei mai mulþi dintre angajaþii biroului de deplasãri. Consilierul Casei Albe, Vincent Foster, s-a sinucis în 1993, probabil din cauza afacerii Travelgate ºi a altor poveri administrative. Asistenta lui Hillary Clinton, Maggie Williams, a fost vãzutã pãrãsindu-ºi biroul, încãrcatã cu mai multe dosare, înainte ca poliþia sã poatã percheziþiona încãperea – despre acele

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (115) *** TRISTAN (Flora Céleste Thérese Tristan-Morcoso, zisã Flora) Om politic francez Data morþii: 14 noiembrie 1844 (la 41 de ani) Cauza: febrã tifoidã ºi congestie cerebralã Locul: Bordeaux (Franþa) Înhumatã: Cimitirul Chartreux, Bordeaux Înainte sã intre în comã, Flora Tristan le-a cerut prietenilor sãi Lemonnier, în casa cãrora îºi aºtepta sfîrºitul: „Dacã mor... faceþi ca toþi cei care m-au iubit sã ºtie cã ºi eu i-am iubit nemãrginit, cu religiozitate”.

Flora Tristan nu ºi-a ascuns niciodatã ateismul; cu toate acestea, a fost înmormîntatã religios, ceea ce a stîrnit mirarea celor care o admirau. Soþii

Doi torþionari, demascaþi de IICCMER (4) Fostul comandant de la Periprava, deferit justiþiei Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie începerea urmãrii penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncã de la Periprava, colonel (r) Ioan Ficior (85 de ani), pentru sãvîrºirea infracþiunii de genocid. În aceeaºi zi, Ministerul Public a anunþat cã a înregistrat denunþul formulat de Institut. IICCMER informa cã din investigaþiile întreprinse a reieºit cã Ioan Ficior a impus ºi a întreþinut un regim de exterminare a deþinuþilor politici aflaþi în executarea pedepselor privative de libertate în cadrul coloniei de muncã Periprava, în virtutea funcþiilor de conducere pe care le-a ocupat în cadrul acestui loc de deþinere, în perioada 1958-1963.

Cine sînt Gheorghe Boºtinã ºi Marian Petrescu (1) Iatã fiºele biografice ale celor doi torþionari: BOªTINÃ D. GHEORGHE, general-maior de securitate Nãscut la 6 aprilie 1930, în comuna Ciuperceni, jud. Gorj.

La 11 septembrie 2001, teroriºtii islamici militanþi au reuºit sã loveascã World Trade Center cu douã avioane ºi Pentagonul cu un altul. A fost cea mai tragicã zi din istoria modernã a Americii, o zi care avea sã defineascã Administraþia lui George W. Bush (2001-

1009). Dacã organizaþia lui Osama bin Laden, Al Qaeda, a fost cea care i-a fãcut pe americani sã-ºi dea seama cît de vulnerabili sînt la ei acasã, Irakul lui Saddam Hussein a fost cel care, datoritã unor evenimente controversate, a devenit centrul atenþiei pentru administraþia lui George W. Bush - fapt care, în cele din urmã, a împãrþit þara ºi întreaga lume în douã tabere.

George Walker Bush a fost crescut în Texas, dar a cãlcat pe urmele tatãlui sãu, mergînd la unele dintre cele mai prestigioase ºcoli din nord-est. Dupã ce a absolvit Andover, Bush a intrat la Yale, unde a þinuto într-o continuã petrecere, dupã care s-a înscris în Garda Naþionalã Aerianã din Texas, ceea ce l-a scãpat de înrolarea în rãzboiul din Vietnam. În ciuda notelor sale mediocre ºi a beþiilor, a reuºit sã intre la Harvard, absolvind în 1975 cu un Master în Administrarea Afacerilor. Apoi s-a întors în Texas, unde a înfiinþat o firmã de exploatare a petrolului ºi gazelor, a candidat fãrã succes la Congres ºi a devenit manager-partener al echipei de baseball Texas Rangers. Bunul cel mai valoros al lui Bush pare sã fi fost tatãl sãu: cei care vroiau sã obþinã o favoare de la bãtrînul Bush fãceau afaceri cu cel tînãr, iar George Bush a devenit, în scurt timp, un om bogat. În 1994, a fost ales guvernator al Texasului, în 1998 a cîºtigat un al doilea mandat ºi, în anul urmãtor, ºi-a anunþat candidatura la preºedinþie.

Bush era un politician de categorie uºoarã, al cãrui oponent democrat din cursa prezidenþialã din 2000, Al Gore, se afla la ani luminã înaintea lui, din punct de vedere intelectual. Însã Gore avea douã puncte slabe: vicepreºedinþia sub Bill Clinton, a cãrui administrare scandaloasã împinsese la limitã rãbdarea populaþiei, ºi imaginea sa publicã rigidã. Astfel de neajunsuri au fost suficiente pentru a-l coborî pe Gore în ochii multor alegãtori, în ciuda erorilor de campanie nechibzuite ale adversarului sãu. (De exemplu, Bush a þinut un discurs la Universitatea Bob Jones, o instituþie ridicol de anaconicã ºi de conservatoare, ce interzicea relaþiile interrasiale.) (va urma) CORMAC O’BRIEN

Lemonnier au afirmat cã, atunci cînd au întrebat-o dacã doreºte un preot, ea a spus mai întîi cã nu, apoi „foarte clar”, cã da. „Se cuvenea sã respectãm o astfel de dorinþã, chiar dacã a fost manifestatã în timpul delirului“. În virtutea acestei dorinþe, soþii au decis sã fie înmormîntatã religios. Flora Tristan dorea - ºi acest lucru este cert – ca, înainte de a fi aruncat la groapa comunã, cadavrul sã-i fie dat spre a folosi ºtiinþei. Dar aceastã dorinþã n-a fost respectatã de soþii Lemonnier. Ei doreau ca ea sã aibã „un altar la care muncitorul sã poatã merge în pelerinaj, pentru a învãþa sã iubeascã ºi sã fie credincios fraþilor ºi surorilor sale“. Aºa încît, încã o datã trãdatã, a fost înmormîntatã la Cimitirul Chartreux, avînd drept monument, fãcut prin subscripþie, o coloanã din marmurã albã. *** TROÞKI (Lev Davidovici Bronstein, zis Leon) Om de stat sovietic Data morþii: 21 august 1940 (la 63 de ani) Cauza: asasinat Locul: Coyoacán, la periferia oraºului Mexico (Mexic)

Înhumat: Mexico De puþin timp, jurnalistul Ramon Mercader reuºise sã pãtrundã în anturajul lui Troþki. Pe 20 august, spre sfîrºitul dupã-amiezii, acesta veni sã-i arate un articol pe care tocmai îl scrisese. Troþki îl conduse în birou ºi închise uºa. Cîteva clipe mai tîrziu a fost auzit „un strigãt de agonie, care era ºi strigãt, ºi hohot de plîns“: în timp ce el citea articolul, Mercader îl izbise în cap, pe la spate, cu un piolet pe care îl þinuse ascuns sub impermeabil.

Rana avea o adîncime de 7 centimetri. „De data asta, au reuºit!“, a ºoptit Troþki, care a fost transportat imediat la clinica Croix-Verte. Pentru cã trebuia sã fie operat, a fost tuns. „Vezi“, i-a spus el soþiei, cãreia îi ceruse în dimineaþa aceea sã cheme un frizer, „frizerul a venit, totuºi...“ Înainte de a intra în sala de operaþie, i-ar fi spus secretarului sãu, Hansen: „Sînt sigur de triumful Internaþionalei a patra. Înainte!“ A murit în ziua urmãtoare, la orele 8 seara, fãrã sã-ºi mai recapete cunoºtinþa. (va urma) ISABELLE BRICARD

Origine socialã: þãran sãrac Naþionalitate: românã Studii: 4 clase industriale Profesia de bazã la încadrarea în MAI: strungar în fier Între septembrie 1937 ºi iunie 1944 a fost elev la ºcoala primarã din localitatea Ciuperceni, iar între octombrie 1944 ºi iunie 1948 a intrat ucenic la Pirotehnica Armatei (fosta uzinã Sadu din Tîrgu Jiu), urmînd, în paralel, ºcoala profesionalã de ucenici pînã în 1950. În 1948 merge voluntar pe ºantierul SalvaViºeu, iar în mai 1950 a fost scos din producþie, lucrînd ca operator la cinematograful Sfatului popular din Tîrgu-Jiu. În decembrie 1950 a fost încorporat în regimentul 7 artilerie din Buzãu, mai apoi fiind mutat în cadrul unitãþilor MAI. În octombrie 1951, a fost trimis la ªcoala militarã de ofiþeri din Cîmpina, dupã doi ani terminînd cu gradul de locotenent. Timp de 2 ani ºi 6 luni a lucrat ca locþiitor politic la Regimentul de securitate Bucureºti. În martie 1956, a devenit membru de partid ºi a fost decorat cu medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apãrarea orînduirii de stat”. Din octombrie 1955 pînã în mai 1956 a urmat cursul de perfecþionare ofiþeri Oradea, apoi a lucrat ca locþiitor politic de companie în aceeaºi unitate. A fost mutat în Direcþia Generalã a Penitenciarelor ºi Coloniilor de Muncã ºi încadrat ca locþiitor politic la Colonia de Muncã Dãeni. În iulie 1957, a fost promovat locþiitor politic al Penitenciarului Galaþi. În februarie 1960, a

fost numit locþiitor politic al Formaþiunii 0957 Ostrov ºi organizator de partid la Gospodãria MAI Salcia. În 1960, a urmat cursul de propagandiºti de pe lîngã ªcoala superioarã de Partid „ªtefan Gheorghiu”, lucrînd la aceeaºi formaþiune. La 1 octombrie 1964, a fost numit locþiitor al ºefului secþiei politice din brigada pazã obiective Constanþa, iar la 6 ianuarie 1964 a fost numit ºeful secþiei politice a brigãzii de pazã Constanþa.

Din 1964 a fost numit instructor în Secþia pentru probleme militare ºi justiþie a CC al PCR pînã la 12 aprilie 1978). La conferinþa regionalã de partid Dobrogea a fost ales delegat la cel de-al IX-lea congres al PCR. A îndeplinit funcþiile de secretar al Comitetului de partid din aparatul central al Ministerului de Interne începînd cu data de 12 aprilie 1978, membru în Biroul Consiliului Politic din MI (din februarie 1979), instructor la CC al PCR (din august 1974); ºef de Secþie la Direcþia Informaþii Externe – UM 0544 Bucureºti din DSS (din 1979), ºef al Inspectoratului judeþean Constanþa al MI (din 1979), membru în CJ Constanþa al PCR ºi în Biroul CJ Constanþa al PCR (1979 – 1984), deputat în Consiliul popular al judeþului Constanþa. Între 25 decembrie 1989 ºi 1990 a îndeplinit funcþia de ºef al Direcþiei Generale a Penitenciarelor. Prin Decretul 23 din 28 decembrie 1989 colonelul Boºtinã D. Gheorghe este înaintat la gradul de general maior. (va urma) SÎNZIANA IONESCU

dosare mulþi au susþinut cã ar fi putut aduce dovezi legate de ,,afacerea Watergate a celor doi Clinton”.

Ambii au fost acuzaþi de încãlcarea regulilor privind strîngerea de fonduri, printre care ºi acceptarea de sume de la cei care fãceau lobby pentru guvernul chinez ºi un aranjament prin care donatorii pentru campanie erau recompensaþi cu „petrecerea unei nopþi” la Casa Albã.

Clinton nu a putut evita scandalurile nici mãcar dupã ce a pãrãsit Casa Albã. Una dintre ultimele sale decizii în calitate de preºedinte a fost emiterea a 140 de amnistii - dintre care unele pãreau a fi în schimbul unor contribuþii la biblioteca sa prezidenþialã sau pentru campania electoralã din Senat a lui Hillary.

Numeroºi lideri din ambele partide au fost ºocaþi, mai ales cu privire la amnistierea lui Marc Rich, un miliardar care fugise în Europa dupã ce fusese acuzat de evaziune fiscalã, escrocherie ºi fraudã - ºi a cãrui soþie donase 400.000 de dolari fundaþiei bibliotecii lui Clinton. Uf!

Probleme cu aºteptarea În ziua preluãrii funcþiei, Bill Clinton a întîrziat 27 de minute la salutarea oficialã a familiei Bush. A fost un semnal al lucrurilor ce aveau sã se întîmple: noul preºedinte pãrea aproape incapabil sã-ºi respecte programãrile. Odatã, l-a lãsat pe preºedintele Curþii Supreme de Justiþie, William Rehnquist, sã aºtepte 45 de minute, ºi a întîrziat chiar ºi la întîlnirea cu regele Spaniei. ªi nu doar cei din Guvern îºi ajustau programul în funcþie de cel al preºedintelui incapabil de punctualitate – Air Force One a suspendat traficul aerian de pe Aeroportul Los Angeles, în timp ce Clinton ºi-a fãcut o tunsoare de 200 de dolari la celebrul stylist Cristophe.

GEORGE W. BUSH (1)

Pag. a 20-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Þiganizarea României Palatele postrevolutionare au motive arhitecturale din India, iar þiganii din Berevoieºti trãiesc ca în India castelor, în care cele superioare le þin în sclavie pe cele inferioare. Astfel, ei scot la ivealã degradarea statului, care genereazã, ceas de ceas, zi de zi ºi în proporþie de massã, „O þara bolnavã“, cum o numeºte ,,politic corect” Andrei Pleºu.

Nu þiganii sînt vinovaþi de mafia orientalã, de lipsa statalitãþii ortodoxe moldo-valahe, vinovaþi sînt „Ciocoii vechi ºi noi“ (Nicolae Filimon, 1864), mereu la putere. În Parlament ºi în Guvern sînt aleºii oligarhilor, ai ,,baronilor”, stãpîni pe poliþie, justiþie ºi presã. Toþi, dependenþi de economia subteranã, crima organizatã, de evaziune fiscalã ºi de corupþie.

Brexit-ul, debutul dezmembrãrii Europei/UE, la care pun ºi þiganii/ romanes/ romi, vîrtos, umãrul, nui de bun augur pentru europenizarea Statului ºi a Bisericii românilor. Sfîntul ºi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe a avut loc, în mod paradoxal, simultan cu Brexit-ul ºi nu a fost, din pãcate – în lipsa bisericilor slavilor - unul Panortodox. Eºecurile din

Opriþi proiectul „Marea Moschee“, din Bucureºti!

Este de neimaginat lipsa de reacþie a autoritãþilor din România faþã de evenimentele din Turcia! În afara asociaþiilor magistraþilor (AMR ºi UNJR), care au reacþionat faþã de tratamentul la care sînt supuºi colegii lor din Turcia, toate celelalte instituþii parcã s-ar afla pe o altã planetã ºi nau aflat de „lovitura de stat”!

Nici mãcar declaraþia consulului general al Turciei, Ali Bozçalýþkan, nu le-a scos din carapacea tãcerii. Acesta a declarat, miercuri, 20 iulie: „Încercarea de loviturã de stat aparþine Organizaþiei Teroriste Fethullah Gülen (Fethullah Gülen Terörist Örgütü – FETÖ). Guvernul nostru a informat la timp toþi aliaþii ºi partenerii privind liderul ºi adevãratul scop al acestei organizaþii ºi a solicitat închiderea instituþiilor ºi a fundaþiilor acesteia din strãinãtate. Instituþiile de învãþãmînt ºi fundaþiile din România se înscriu în acelaºi context“! În urma acestor declaraþii ºi pe fondul evenimentelor din Turcia, România n-ar trebui sã fie indiferentã faþã de

Disensiunile dintre Turcia ºi SUA Avioane de vînãtoare folosite în tentativa de loviturã de stat din Turcia ar fi fost alimentate în zbor de o aeronavã decolatã de la baza aerianã turcã Incirlik, utilizatã parþial de Statele Unite, afirmã surse militare turce, citate de Mediafax, sugerînd cã Departamentul american al Apãrãrii ar fi ºtiut de complot.

Starea relaþiilor dintre Ankara ºi Washington depinde în prezent de o serie de date radar care ar face legãtura directã între baza aerianã Incirlik, situatã în sudul Turciei ºi utilizatã parþial de SUA, ºi organizatorii tentativei de loviturã de stat împotriva Administraþiei Erdogan, noteazã cotidianul italian La Repubblica. Mulþi dintre apropiaþii preºedintelui Recep Tayyip Erdogan sînt convinºi cã Pentagonul avea cunoºtinþã de planurile generalilor rebeli turci, existînd indicii – pretind aceºtia – cã reþeaua de comunicaþii a NATO ar fi fost utilizatã pentru coordonarea loviturii de stat.

Surprinzãtoarea istorie a Downing Street 10 Odatã cu noua funcþie, Theresa May, prim-ministrul Marii Britanii, se va muta în bine cunoscuta locaþie din Downing Street, la numãrul 10.

Deºi casa de pe Downing Street, numãrul 10, pare modestã din exterior, interiorul este mult mai impresionant. Reºedinþa originalã, care a fost construitã pe o fostã fabricã de bere din Evul Mediu, este, de fapt, un portal spre mai multe clãdiri, avînd, în total, peste 100 de camere, conectate printr-un labirint de holuri ºi scãri.

Timp de peste 400 de ani, zona ocupatã acum de Downing Street a fost centrul puterii britanice. În 1682, regele Charles al-II-lea i-a acordat proprietatea, aflatã la marginea magnificului palat Whitehall, lui Sir George Downing. Nãscut în Irlanda, acesta a crescut în colonia Massachusetts Bay, din America de Nord, unde unchiul sãu, John Winthrop (1587/88- 1649), a fost guvernator.

Downing a construit între 15 ºi 20 de case pe strada care acum îi poartã numele. Din cauza faptului cã numerele erau date la întîmplare, pînã în anul 1779,

Grecia ºi din Anglia, din punct de vedere european, s-au intercondiþionat?

UE/NATO susþin DNA-ul ºi DIICOT-ul, oferind astfel ºansa ca românii sã intre în rînd cu lumea. Dar Statul e slab fãrã Bisericã. În ciuda tuturor, Statul Român are ºansa ca, avîndu-l pe Klaus Werner Iohannis ca preºedinte, ºi pe conducãtorii principalelor biserici creºtine, Patriarhul Daniel ºi Cardinalul Lucian, sã iasã din sfera de influenþã þigãneascã/indianã ºi chiar sã rupã „lanþurile grele ale duhovniciei ºi soborniciei moscovite ºi constantinopolitane“, printr-un dialog sincer, constructiv ºi unirea cu Roma.

Papa Francisc a promis cã revine în Þara Maicii Domnului, în România, pe urmele Papei Ioan Paul II, cel care a deschis porþile Europei/UE tuturor românilor. În 2018 se aniverseazã un secol de la Marea Unire de la Alba Iulia, unde este aºteptat Papa Francisc. Este un moment crucial, în care fie statul ºi biserica românilor adoptã standarde europene, fie ne vom confrunta cu Romexit-ul ºi þiganizarea românilor.

Prof. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic la Universitatea din Bremen cifrele îngrijorãtoare furnizate de BBC: 15.200 de cadre didactice au fost demise; 1.577 de decani universitari au primit ordin sã demisioneze; 8.777 de angajaþi ai Ministerului de Interne au fost suspendaþi; 1.500 de angajaþi ai Ministerului de Finanþe au fost suspendaþi; 257 de angajaþi din biroul premierului au fost suspendaþi; 24 de posturi de radio ºi televiziune acuzate de legãturi cu Gülen au rãmas fãrã licenþã.

La acestea, se adaugã arestarea a 3.000 de militari ºi a unui numãr similar de magistraþi. Toate aceste cifre aratã cã situaþia din Turcia este extrem de complicatã, multe instituþii internaþionale, între care ºi ONU, ºi-au exprimat îngrijorarea faþã de evoluþia evenimentelor de dupã „lovitura de stat” ºi cer autoritãþilor din Turcia sã revinã la normalitate.

România are în derulare Proiectul „Marii Moschei“ din Bucureºti, care ar trebui sã fie construitã în reciprocitate cu o bisericã ortodoxã româneascã în Turcia. În acest moment, cînd ambasadorul Turciei la Bucureºti ºi consulul general al Turciei cer închiderea celor 10 ºcoli din reþeaua „Lumina“ pentru cã ar fi finanþate ºi influenþate de Fethullah Gülen, pe care regimul Erdogan îl considerã organizatorul „loviturii de stat“, autoritãþile din România ar

ALBUMUL CU POZE RARE

27 aprilie 1965. Prinþul Rainier de Monaco – în faþa Palatului Elysée, împreunã cu preºedintele francez Charles de Gaulle. Cei doi sînt flancaþi de soþiile lor, Yvonne de Gaulle (stînga) ºi prinþesa Grace. trebui sã opreascã, pentru moment, Proiectul „Marii Moschei“, din Bucureºti!

Dupã cum se ºtie, în acest proiect este inclusã ºi o puternicã instituþie de învãþãmînt, cea mai mare din Europa, care ar urma sã pregãteascã 6.000 de musulmani. Este cunoscutã ostilitatea românilor faþã de acest proiect, manifestatã cu mult timp înainte de recenta „loviturã de stat“, aºa încît acum, cînd chiar reprezentanþii Turciei cer închiderea tuturor ºcolilor din reþeaua „Lumina“, primul lucru care ar trebui fãcut este suspendarea Proiectului „Marea Moschee“! În acest sens, preºedintele Klaus Iohannis, premierul Dacian Cioloº ºi primarul Gabriela Vrânceanu Firea ar fi trebuit deja sã se întîlneascã ºi sã anunþe suspendarea acestui proiect, urmînd ca discuþiile sã fie reluate ulterior, în funcþie de evoluþia evenimentelor din Turcia! Tãcerea lor nu aratã altceva decît incapacitatea de a reacþiona în situaþii limitã, cînd opinia publicã din România este lipsitã de o poziþie oficialã clarã.

ION SPÂNU

Însã, pînã acum, singura dovadã împotriva SUA este urmãtoarea: cel puþin un avion militar de alimentare în zbor a decolat de la Baza Incirlik. Acest avion-cisternã a alimentat cu carburant aparatele de vînãtoare F-16 folosite de generalii rebeli în tentativa de înlãturare de la putere a lui Recep Tayyip Erdogan. Însã în Baza Incirlik sînt avioane de alimentare americane ºi turce de acelaºi tip - KC-135 Stratotanker. Toate erau sub comanda generalului turc Bekir Ercan Van, arestat duminicã, 17 iulie.

Pentagonul a argumentat imediat cã avionul-cisternã decolase din zona turcã a Bazei de la Incirlik.

Dupã blocarea tentativei de loviturã de stat, regimul de la Ankara a luat mãsuri speciale de control la Baza Incirlik, folositã de Statele Unite pentru operaþiunile antiteroriste din Siria ºi Irak. În plus, Recep Erdogan a adoptat un ton dur împotriva Washingtonului, cerînd extrãdarea urgentã a clericului musulman Fethullah Gülen, care locuieºte în statul american Pennsylvania. Premierul turc, Binali Yildirim, a

ameninþat cã orice þarã care îi oferã protecþie lui Fethullah Gülen, principalul adversar al preºedintelui Recep Tayyip Erdogan, va fi ,,în rãzboi” cu Turcia, o referire la Statele Unite.

Clericul musulman Fethullah Gülen, un fost aliat, lider al Miºcãrii Gülen (Hizmet), stabilit în statul american Pennsylvania dupã ce a cãzut în dizgraþie, este acuzat cã se aflã în spatele opoziþiei din Turcia, iar Erdogan probabil considerã cã rivalul sãu politic s-ar bucura de susþinerea Washingtonului. În plus, liderul autoritarist de la Ankara este nemulþumit cã Statele Unite oferã susþinere miliþiilor kurde din Siria ºi Irak, în contextul conflictului dintre Ankara ºi miºcarea separatistã Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Aproape 300 de persoane au murit în confruntãrile militare din Turcia, iar mii de militari rebeli au fost arestaþi dupã tentativa de loviturã de stat.

Mediafax

Downing Street numãrul 10 a fost Downing Street numãrul 5. Casa a fost construitã, din ,,zgîrcenie'', dupã planurile Sir Christopher Wren, unul dintre cei mai mari arhitecþi englezi. Terenul mocirlos nu a fost cea mai solidã fundaþie pentru construirea reºedinþei, care i-a gãzduit pe viitori prim-miniºtri.

Mai multe personalitãþi marcante au locuit în aceastã casã pînã la începutul anului 1730, cînd regele George alII-lea i-a oferit întreaga reºedinþã Primului lord trezorier, Robert Walpole, considerat, la acea vreme, primul prim ministru al Marii Britanii. Inscripþia ,,Primul lord al trezoreriei“ se regãseºte ºi astãzi pe cutia de scrisori din faþa uºii reºedinþei. În 1735, Walpole a acceptat darul regal ºi s-a mutat în aceastã reºedinþã, cu prevederea ca Downing Street 10 sã fie la dispoziþia tuturor viitorilor primiminiºtri.

Dar o mare parte din succesorii lui Walpole nu au fost impresionaþi de ceea ce Wiliam Pitt cel Tînãr – primministru al Marii Britanii între 1783-1801 ºi 1804-1806 numea o ,,casã vastã ºi ciudatã'' ºi au refuzat oferta de a se muta pe Downing Street. În 1800, în vecinãtatea casei se gãseau o mulþime de bordeluri ºi pub-uri, fiind descrisã ca ,,o groapã murdarã ºi degradatã“. În 1874,

prim-ministrul Benjamin Disraeli a plãtit renovarea casei, în timp ce guvernul a finanþat îmbunãtãþirea altor pãrþi ale locuinþei. Din 1902, fiecare prim-ministru al Marii Britanii a locuit pe Downing Street, la numãrul 10. Dupã ce reºedinþa a fost distrusã, în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, s-a considerat cã demolarea reºedinþei ar fi cea mai bunã soluþie, dar decizia a fost respinsã în favoarea unui plan de renovare masiv, pus în aplicare în anul 1950. Culoarea neagrã a faþadei casei de pe Downing Street se datoreazã celor douã secole de poluare de cînd a fost construitã clãdirea.

Fostul prim-ministru David Cameron ºi familia sa nu au locuit exact pe Downing Street numãrul 10, ci în vecinãtate, la numãrul 11, reºedinþa oficialã a ministrului de Finanþe.

Potrivit ziarului Evening Standard, noul prim-ministru, Theresa May, ar putea urma exemplu lui Cameron. Noul prim-ministru va pãstra ,,pisica-administrator“ Larry, care, de asemenea, locuieºte pe Downing Street. „Instalatã“ în 2011, felina poartã numele oficial de ,,Chief Mouser“, fiind cel mai renumit membru al reºedinþei.

Un fapt extrem de curios: uºa reºedinþei nu poate fi deschisã decît din interior, de cãtre un paznic de serviciu.

Sursa: History

Pag. a 21-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români! ugen Barbu s-a nãscut la 20 februarie 1924 ºi a copilãrit într-o mahala a Bucureºtiului (Cuþarida). A început sã scrie încã din liceu despre clasa socialã din care provenea. Dupã absolvirea liceului, în 1943, începe Facultatea de Drept, apoi urmeazã ªcoala de ofiþeri de jandarmi. Intrã la Facultatea de Litere ºi Filozofie, pe care a absolvit-o în 1947.

Pasionat de fotbal, dar ºi de literaturã, începe sã facã muncã de corector pentru diferite publicaþii ºi mai ales sã scrie. Dorinþa lui cea mai mare începe sã fie aceea de a scrie ºi de a publica. De-a lungul anilor, a experimentat toate genurile: prozã scurtã, roman, reportaj, teatru, poezie, criticã ºi istorie literarã, scenariu de film, jurnal, jurnal de cãlãtorie, cronicã sportivã etc. Dupã propria-i mãrturisire, a copiat de cîteva ori de mînã, ca un caligraf zelos, „Istoria literaturii române de la origini pînã în prezent“ de G. Cãlinescu. În literaturã, a debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos“ (publicat mai întîi în „Viaþa Româneascã“ ºi apoi republicat la Editura Tineretului sub titlul „Gloaba“). În conºtiinþa publicã, Eugen Barbu este perceput în primul rînd ca romancier.

Romanul „Groapa“, la care a lucrat timp de zece ani, refãcîndu-l de 13 ori înainte de a-l publica, în 1957, a avut mare rãsunet, atît în þarã, cît ºi în strãinãtate. Activitatea sa jurnalisticã a fost foarte importantã, el fiind, între 1962-1968, redactor-ºef la revista „Luceafãrul“, pe lîngã care a înfiinþat un cenaclu pentru descoperirea tinerilor talentaþi, iar în 1970 a preluat conducerea revistei „Sãptãmîna“. Dupã 1990, a fondat, alãturi de Corneliu Vadim Tudor, revista „România Mare“. A fost cãsãtorit cu actriþa Marga Barbu, pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiduci ºi cea a lui Margelatu, în care aceasta juca împreunã cu marele actor Florin Piersic. A murit la 7 septembrie 1993, în Bucureºti.

E

Adrian Paunescu (

Eugen Barbu

drian Pãunescu (n. 20 iulie 1943, Copãceni, jud. Bãlþi, România, astãzi în Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, Bucureºti) a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducãtor ºi om politic român.

Adrian Pãunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutînd în 1960 ºi fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – ºi ca organizator al Cenaclului Flacãra, întrunire muzicalculturalã desfãºuratã periodic în anii 1973–1985, de regulã în oraºele mari ale României, unde artiºtii promovaþi de poet prezentau lucrãri muzicale ºi literare în faþa unui public numeros. În cadrul cenaclului, Pãunescu a încurajat cultura de masã îndrãgitã de publicul tînãr, în ciuda numeroaselor sancþionãri aduse acesteia de cãtre puterea comunistã; el a inventat sintagmele „generaþia în blugi” ºi „muzicã tînãrã” pentru a-ºi desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritãþile iubite de aceºtia, ale genurilor folk ºi rock.

Pãunescu ºi-a început activitatea publicisticã în 1973, an cînd intrã la conducerea revistei „Flacãra“. Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacãra din Ploieºti din iunie 1985, însã Pãunescu devenise cunoscut ºi pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeþii”, publicat în 1980 în „Flacãra“). Dupã cãderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei „Flacãra“, astfel cã, în toamna anului 1990 fondeazã revista „Totuºi iubirea“. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtã perioadã, în 1999, ziarul „Sportul românesc“, ºi a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1. A murit la 5 noiembrie, la Bucureºti.

A

(

Romulus Vulpescu Fanus, Neagu

omulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, bucureºti) a fost un poet, scriitor, traducãtor, editor, publicist ºi politician român. Este fiul Elenei (nãscutã Botez) ºi al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier. A fost cãsãtorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiicã, Ioana (d. 2012). A urmat, la Bucureºti, ºcoala primarã, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) ºi „Gh. ªincai” (1948-1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o ºcoalã profesionalã (1950-1951), devenind ºi strungar calificat. S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, Secþia Limba ºi Literatura Românã, a Universitãþii din Bucureºti, pe care a absolvit-o în 1955. A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din þarã; „Ateneu“ „Tomis“, „Transilvania“, „Gazeta literarã“, „Luceafãrul“, „Cinema“, „Sãptãmîna“. În 1970, i se conferã distincþia francezã „Laurii academici“ (Les Palmes academiques) în gradul de ofiþer, distincþie care îi este înmînatã abia în 1996.

Romulus Vulpescu a îngrijit ediþiile din scrierile lui C. Sîrbu, I. Barbu, G. Bacovia.

A publicat „Antologia poeziei latino- americane“ (1961) ºi „Antologia poeziei chineze“ (1963). A fost senator din partea FSN în Legislatura 1990-1992, cînd a fost membru în grupurile de prietenie cu statul Israel, Franþa ºi Ungaria, apoi a fost membru în Consiliul Naþional al Audiovizualului între 1994 ºi 1998. A fost membru al Partidului România Mare ºi colaborator al revistei „România Mare“. Romulus Vulpescu a încetat din viaþã la vîrsta de 79 de ani, pe 18 septembrie 2012.

R

Marin Sorescu

arin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeºti, jud. Dolj – d. 8 decembrie 1996, Bucureºti) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist ºi traducãtor. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de þãri, totalizînd peste 60 de cãrþi apãrute în strãinãtate. S-a fãcut remarcat ºi prin preocuparea pentru picturã, deschizînd numeroase expoziþii în þarã ºi în strãinãtate. Fãrã a se înscrie întrun partid politic, dupã Revoluþia românã din 1989, a ocupat funcþia de ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Vãcãroiu (25 nov.

1993 - 5 mai 1995).

Marin Sorescu debuteazã în 1964, la vîrsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeþi“. Pînã la moartea sa (în 1996) mai publicã încã 23 de volume, devenind o figurã marcantã a poeziei româneºti contemporane. În 1966 primeºte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Poeme“, reuºind sã repete aceastã performanþã de încã 5 ori pe parcursul carierei sale.

M

ãnuº Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grãdiºtea-de-Sus, judeþul Brãila – d. 24 mai 2011, bucureºti) a fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier ºi dramaturg român. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. A îndeplinit funcþia de director al Teatrului Naþional din Bucureºti (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 ºi membru titular în anul 2001. S-a nãscut la 5 aprilie 1932 într-o familie de þãrani. A studiat primii cinci ani de ºcoalã primarã în satul natal. κi continuã studiile între 1944 ºi 1948 la Liceul Militar din Iaºi (trei ani îi urmeazã la Liceul Militar din CîmpulungMuscel). Urmeazã apoi ªcoala Pedagogicã nr. 2 din Bucureºti, iar în 1951 devine cursant al ºcolii de literaturã „Mihai Eminescu” pînã în anul 1952, fiind coleg de generaþie cu Nicolae Labiº, Radu Cosaºu º.a. Între 1954 ºi 1957 învaþã la Facultatea de Filologie din Bucureºti, dar nu îºi încheie studiile. Fãnuº Neagu a fost internat mult timp la Spitalul Elias din cauza unui cancer la prostatã, iar în ultimele sãptãmîni a fost în comã. A murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din Bucureºti.

F

Mircea Micu ircea Micu (n. 31 ianuarie 1937, Vãrºand, jud. Arad – d. 18 iulie 2010, Bucureºti) a fost un poet prozator ºi publicist român.

Autor a peste 35 de volume de prozã, versuri, memorialisticã, laureat al premiilor literare pentru prozã, poezie ºi dramaturgie a Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti ºi al Academiei Române, preºedintele Fundaþiei Internaþionale pentru culturã, artã ºi moralã civicã Mihai Eminescu. Este autorul romanului „Patima“ ºi „Semnul ªarpelui“, al volumului de versuri „Poeme pentru mama“ ºi al volumelor de memorialisticã „Întîmplãri cu scriitori“. Parodist remarcabil, ºi-a adunat volumele tipãrite în antologia „La munte ºi la mare… parodii“. A scris ºi numeroase cãrþi de prozã, iar cu romanul „Patima“ se afirmã ca un prozator redutabil în buna tradiþie a ªcolii ardelene, fiind comparat cu Slavici, Agîrbiceanu sau Titus Popovici. Dupã revoluþie, Mircea Micu publicã mai rar ºi este prezent în presa scrisã cu numeroase articole ºi eseuri pe care nu le-a reunit într-un volum. Volumele sale, tipãrite înainte de revoluþie, precum ºi cele de dupã au cunoscut o largã audienþã în rîndul cititorilor, apãrînd într-un tiraj de peste un milion de exemplare. În ultimii ani, Mircea Micu a colaborat la diverse posturi de televiziune, realizînd emisiunile „Convorbiri duminicale“ ºi „Ateneul artelor“. A murit la data de 18 iulie 2010, la Bucureºti.

M

Pag. a 22-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (36) În 1980, dupã articolul „Idealuri”, am fost interzis chiar de douã ori - prima datã 3 sãptãmîni ºi, de parcã pedeapsa asta n-ar fi fost de ajuns, Ion Lotreanu a þinut morþiº sã se remarce, a trîntit un alt „protestãm cu vehemenþã” pe pagina 1 a „Sãptãmînii” ºi Dumitru Popescu m-a mai interzis o datã, vreo 5 sãptãmîni. Pe urmã, în 1984, Marea Suspendare, moartea civilã: retragerea din librãrii ºi biblioteci a volumului „Satumalii” ºi interdicþia totalã de a fi publicat (sau mãcar pomenit) în presã, la Radio ºi Televiziune, din aprilie ºi pînã la sfîrºitul lui noiembrie, aºadar 8 luni. Ce-i drept, eram pomenit undeva, foarte des, dar într-o singurã manierã: la „Europa liberã”, care mã înjura tot timpul. Blestematã muiere þiganca asta bãtrînã, cu vocea ei tabagicã, pe nume Monica Lovinescu!

Nu i-ar tãcea flaºneta aia hodorogitã nici mãcar o zi, e programatã pe un computer al iadului, sã mîrîie, sã pîrîie, sã cîrîie, sã denunþe, sã mintã, sã aleagã numai ce poate face rãu. Extrag din „Povestea Vorbii” a lui Anton Pann cîteva versuri care îi vin mãnuºã, nu alta, ciorap cu jartierã: „O vãduvã-n vîrstã, bãtrînã, zbîrcitã/Cu doi dinþi în gurã, barba ascuþitã, /Nas cît pãtlãgeaua, la vorbãnþepatã/Cu ochii ceacîrã, gura lãbãrþatã/Fruntea-i cucuiatã, faþa mohorîtã / Peste tot negoasã ºi posomorîtã/ Umbla-ntunecatã ºi tot înnoratã/ Nu o vedea nimeni sã rîzã vreodatã/ N-o puteai cunoaºte cînd e mulþumitã/ Cã ea-n toatã vremea era necãjitã/ Neaga-Neaga reaua/ Sparge mahalaua!”... În fine, alte interdicþii sporadice am mai suferit în 1985, 1986, 1987 ºi 1988. Sincer vorbind, de mine însumi nu mã sinchiseam, aveam antrenament. Cel mai rãu îmi pãrea de mama, care aºtepta cu inima cît un purice sã-i vinã „Sãptãmîna”, o deschidea cu emoþie, murmurînd cîte-o rugãciune, dar fiul ei iubit nu era nicãieri. „Mamã, nu mai plînge, nu mai pune la inimã, oare nu m-ai învãþat tu sã fiu aºa? Nu tu ne-ai crescut patrioþi? Cum aº putea sã scriu eu altfel?” Atunci se liniºtea ºi se înviora la gîndul cã o sã aibã grijã Dumnezeu de toþi. Astãzi, cînd scriu rîndurile de faþã, în ianuarie 1990, mama nu mai este. Am crezut mereu cã, dacã ea se va prãpãdi, voi muri ºi eu. Cã nu voi putea supravieþui nici mãcar o sãptãmînã. Cã voi putrezi pe mormîntul ei, aidoma cîinelui Ducelui D’Enghien, sau al Lordului Byron. Dar n-am murit. Sau, cine ºtie? Poate numi cineva „viaþã” ceea ce trãiesc eu acum? Mã agãþ de fiecare telefon, de fiecare convorbire cu vreun amic, de fiecare gînduleþ rãzleþ care-mi zboarã prin minte. E prima oarã în viaþa mea cînd n-am ce face, m-au trecut nãtãrãii pe linie moartã. Aº vrea sã public pe douã coloane paralele poezia mea cu Paºtele, închinatã mamei - pe prima coloanã textul cenzurat masiv la Editura Eminescu, de redactorul de carte Nicolae Ioana (pus de cerberii de la Ministerul Culturii), iar pe a doua coloanã textul iniþial, autentic, în care existã, la locul lor magic, cuvintele Isus, Paºte, arhangheli, cruce, înviere º.a.m.d. Da, dar cine sã mã publice pe mine? Aº putea eu sã acuz regimul anterior cã mã forfeca pe sfert, cînd actualul regim m-a tãiat de la rãdãcinã, pe de-a-ntregul? Stalin i-a fãcut figura asta unui oponent, care se tot plîngea cã nu-i publicat: a dat

Anul 1976. La Sala Polivalentã din Capitalã are loc primul Congres al Culturii ºi Educaþiei Socialiste. Corneliu Vadim Tudor, tînãr reporter la Agerpres, a fost unul dintre cei care trebuia sa scrie reportajul de presã. Dar nu a putut rata o discuþie între Eugen Barbu ºi Paul Everac...

ei; 2) la ora actualã NU se mai înregistreazã nici o convorbire. De unde ºtie? Am senzaþia cã Pintilie ascunde ceva - a fost colonel de Securitate ºi ºef de cadre la Ministerul de Interne, cum poate spune el cã nu se înregistrau telefoanele, pe cine crede cã prosteºte? Vorbesc la telefon cu Eugen Barbu. Se zguduie de rîs, în stilul lui, cînd îl distreazã ceva din cale-afarã. Nu-i mai recunoºti vocea, rîde cu lacrimi ºi, deºi înþelegi cu greu ce spune, starea lui de voioºie e molipsitoare ºi te provoacã sã rîzi uneori fãrã sã ºtii motivul: - Vadime, mi-a telefonat regizorul ªerban Marinescu. Asearã, la Casa Scriitorilor, s-a petrecut o scenã mortalã, nici nu-þi trece prin minte! A vãzuto cu ochii lui, se dusese sã mãnînce. La o masã, se afla Dan Deºliu, împreunã cu o ziaristã din Belgia, care venise sã-i ia un interviu, dar mai erau doi pe lîngã el. Toatã lumea se uita la Deºliu, deh, apare mereu la televizor, e în vogã. ªi limbricul nu mai putea, uite-aºa se arcuia ºi se înfoia, nu-ºi mai încãpea în pene.

Nu puteam pierde ocazia unei glume: - Bravo, Patroane, carevasãzicã limbricii au pene, e bine de ºtiut. De ce nu te-ai fãcut zoolog?

S-a oprit din rîs ºi mi-a aruncat afurisenia lui preferatã: - Du-te-n moaº-ta, nu poate vorbi omul serios cu tine. Ascultã aici, mã, e o scenã epocalã! La un moment dat, de la o masã mai îndepãrtatã se ridicã o namilã de tînãr, pe care nu-l mai vãzuse nimeni la circiuma aia. Matahala avea 2 metri. Se îndreaptã agale cãtre masa lui Deºliu, se înclinã respectuos, dã

ordin sã-i fie tipãritã cartea. într-un singur exemplar. Pe care a avut cinismul sã i-1 înmîneze. Mai putea spune cineva cã opera n-a vãzut lumina tiparului? Dupã atîtea denunþuri, mã mir cã nu miau publicat ºi adresa, ca sã mã poatã linºa lumea. ªi emigraþia? Emigraþia ce face? Am tot mai mult senzaþia cã oamenii aceºtia se întorc în România ºi se uitã la noi, cei rãmaºi aici, în frig ºi întuneric, ca la niºte aborigeni, a cãror singurã menire pe lume a fost aceea de a rãbda ºi de a le preda lor Þara pe mînã. Asearã au venit fiicele lui Mihai de Hohenzollern la Aeroport. S-a strigat „Trãiascã Regele!”. Lumea a plîns. Seara, la televizor, F.S.N.-ul are o întîlnire cu P.N.Þ.-ul. Pop Iftene prezintã o idee pe care i-am sugerat-o eu, zilele trecute: „Lupta dintre partide e inegalã, pentru cã Frontul e însuºi STATUL”. Niºte studenþi recitã „poezii” de Mircea Dinescu la televizor: „Fir-aþi ai dracului, mã, ai autorizaþie?”, „Ar trebui bisericã ºi pentru curve!” º.a.m.d. Dacã ºi astea sînt poezii, cîinele Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu Eyal Arad, direcmeu dalmaþian e general de Armatã! Trece torul campaniei electorale a preºedintelui PRM. În pe la mine doctorul Tibi Trandafir. E un fotografie mai apar Nati Meir ºi Eran Fridman. om minunat. Un spirit cultivat, un camarad desãvîrºit, un patriot din stirpea boierilor cu „Bunã seara” la doamnã, apoi spune: „Dvs. sînteþi gulere din blanã de samur, care zburau cu sãniile cunoscutul poet Dan Deºliu?”. Þiganul cu pantofi pe Uliþa Cîmpineanu a anului 1840, sau prin albaºtri nu mai putea de fericire: „Da, eu sînt!”.

Ciºmigiul îngheþat: Individul continuã: „Adicã poetul revoluþionar pe - Mãi, gîndeºte-te ºi tu - îmi spune Tibi cu vocea care l-am învãþat noi la ºcoalã, cu Lazãr de la Rusca sa persuasivã - au fost 3.000 de morþi la Timiºoara ºi ºi Imnul R.P.R.?”. Deºliu a înghiþit gãluºca, n-avea 3.000 de morþi la Bucureºti Nu se ºtie nici acum unde cum sã spunã cã nu le-a scris el, aºa cã a mormãit sînt cadavrele. Îþi dai seama ce volum uriaº, ca spaþiu, ceva, afirmativ. La care tînãrul a spus: „În acest caz, ocupã 6.000 de cadavre? Un munte întreg! ªi cine a daþi-mi voie sã vã fac un mic dar...”. ªi ce crezi mã, tras? Eu am fost cu studenþii mei, în 21 decembrie, în Vadime, cã a fãcut? Aºa cum stãtea el în picioare, s-a Piaþa Universitãþii. Am vãzut cine era în prima linie a întors cu spatele, într-o fracþiune de secundã ºi-a dat plutoanelor de represiune: niºte indivizi în pantalonii jos ºi s-a c...t în farfuria lui Deºliu! Hi-hihaine militare foarte lungi, dar fãrã hi! Belgianca a leºinat, Deºliu a cãzut sub scaun ºi însemne de armã ºi fãrã grade, care aveau toþi clienþii au fugit afarã, sã borascã în zãpadã! cam 1,55 m înãlþime, cu ochii ºi pomeþii Japiþa de Deºliu! A pãþit ºi ruºinea asta. În urmã asiatici, de parcã erau calmuci, sau cu cîþiva ani, a fost alergat cu ºuturi în fund de poetul triburile alea, gurka. Nu ºtiau româneºte, Ion Nicolescu, care juca rolul lui Golescu Arãpilã lumea i-a provocat la discuþii, dar ei n-au într-un film cu paºoptiºti. Atunci cînd Deºliu a rãspuns nimic. útia au tras. chemat Miliþia ºi a reclamat cã l-a molestat „nebunul Parcã mi se ia o ceaþã de pe ochi. Dacã, de Nicolescu” - acesta, nespus de mîndru în hainele lui într-adevãr, au acþionat ruºii? Ar fi putut de epocã, pline de fireturi, epoleþi ºi catarame strãluromânii sã tragã în români? Ba bine cã citoare, a ridicat un deget în sus ºi a spus: „Pardon, cã nu, ce naiv mai sînt! În 1888 ºi 1907 cum n-ai fost molestat, ci bãtut, ºi nu te-am bãtut eu, ci revoau tras în þãrani?! luþionarul paºoptist Golescu Arãpilã!“. Deºliu urla ca Hai sã mai rãsfoim ºi presa. Ministrul un apucat: „Fir-ai al dracului cu Arãpilã al tãu, o sã te Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor, dau în judecatã!“ Imperturbabil, Nicolescu i-a Stelian Pintilie, dã un interviu în rãspuns: „Nu poþi sã mã dai în nici-o judecatã, pentru „România liberã”. Prin ce se face intere- cã eu fac parte din alt secol!”. sant interviul? Întrebat cum era ºi cum (va urma) Unul dintre cei care a primit Premiul Fundaþiei mai este cu înregistrãrile convorbirilor, (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la România Mare a fost ºi Puiu Iordãnescu, prieten bun al lui Pintilie declarã: 1) el nu ºtie nimic despre Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Corneliu Vadim Tudor. La prezidiu, alãturi de preºedinte, înregistrarea acestora înainte de 22 decembrie 1989, pentru cã nu se fãcea la se aflã ºi actriþa Marga Barbu.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 29 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Lupii cei bãtrîni (1) (urmare din pag. 1) ªi cînd te gîndeºti cã Domokoº propusese chiar sub aceeaºi cupolã, cu doar vreo douã sãptãmîni înainte, sã fie reabilitaþi moral ºi trataþi ca eroi ºi honvezii care au murit în cel de-al II-lea rãzboi mondial! Adicã nimeni alþii decît asasinii românilor ºi ai evreilor spintecaþi, rãstigniþi, arºi de vii ori deportaþi spre lagãrele morþii, de pe urma cãrora au rãmas îndoliate pe vecie aºezãri-martir ca Ip, Trãznea, Moisei, Sãrmaº! Pentru asemenea fiare Domokoº pãstreazã momente de reculegere, vrea ca statul român sã acorde chiar pensii de urmaºi - pentru Antonescu însã, spiritul lui de toleranþã în faþa morþii nu mai funcþioneazã. Ce rãu þi-a fãcut Mareºalul Antonescu, tovarãºe Domokoº? Din cîte ºtim, el n-a atacat Ungaria, l-au împiedicat tot timpul protectorii voºtri de atunci, Hitler ºi Mussolini. Înþeleg sã nu-l cinsteascã ruºii, pentru cã a eliberat pãmînturile româneºti dintre Prut ºi Nistru, dar ungurii, ungurii ce au cu el?

Nu el a eliberat Budapesta în 1919, nu el a eliberat-o în 1945, ci alþi militari ºi politicieni români.

Dar, mã rog, ce dialog istoric poþi purta cu un personaj capabil sã facã un asemenea sacrilegiu!

Un gest, veþi spune, un simplu gest. „E atît de ireal în murdãria lui, încît nici nu meritã sã-i dai atenþie” - m-a sfãtuit chiar un amic, pe care nu-l pot suspecta cã nu-i bun român. Da, aºa e, avem de-a face cu un simplu gest, nu se moare din asta.

Dar prea se adunã toate bubele rele numai la gura ungurilor. Prea sfideazã ei opinia publicã a acestei þãri, prea întind coarda rãbdãrii noastre pînã o sã se rupã ºi o sã-i izbeascã în ochi, aºa cum l-a izbit pe un alt exponent al iredentei maghiare, Süto Andras. Ca om, poate cã îl înþelegem pe Domokoº; obosit peste mãsurã de genoflexiunile pe care le-a tot fãcut, în numãr de cîteva zeci de mii, în cei 40 de ani de cînd a tot servit Partidul Comunist Român, picioarele lui cu varice bãtrîne n-au mai rezistat, aºa cã l-a tras plumbul capului în jos ºi a rãmas în scaun. Ca politician însã, nu-l mai putem înþelege, mai cu seamã cã el n-are nici mãcar cel mai elementar instinct de conservare. Ia spune, draghe Domokoº baci, dacã ai avea o mitralierã, nu-i aºa cã ne-ai pune pe toþi la zid, nu înainte de a ne lega

Eveniment editorial

CLIPELE ÎNSÎNGERATE ALE ROMÂNIEI (2)

CUVÎNTUL AUTORILOR

În articolele ºi cãrþile pe care le-am scris fiecare dintre noi, sau în colaborare, am încercat, prin puterea cuvintelor, sã prezentãm situaþia grea prin care a trecut România timp de 26 de ani.

Din pãcate, prea puþini au înþeles demersurile noastre jurnalistice, sau au fost ignorate de toþi cei care ar fi trebuit sã reacþioneze instituþional.

An de an, România a fost jefuitã de „nãvãlitorii” veniþi din cele patru zãri în complicitate cu trãdãtorii autohtoni, reprezentanþi ai instituþiilor statului, politicieni, oameni de afaceri º.a. Acest „transparteneriat” al crimei organizate a promovat trãdarea, corupþia, jaful, care au permis distrugerea economiei româneºti.

Dupã 25 decembrie 1989, Antichristul a coborît pe meleagurile Grãdinii Maicii Domnului, România, pîrjolind-o fãrã milã. An de an, România s-a transformat într-un stat mafiot, dupã chipul ºi asemãnarea celor care au „hãcuit-o”. Sãrãcia s-a extins ca un virus mortal, „contaminînd” 80% din populaþia þãrii.

De 26 de ani sîntem minþiþi cu sloganuri în care populaþia nu mai crede: democraþie, libertate, stat de drept, drepturile omului º.a. În realitate, an de an, sãrãcim, pierdem din avuþia naþionalã ºi ne împuþinãm ca populaþie. Nici un semn de prosperitate, de relaxare economicã, nici urmã de speranþã cã vor veni vremuri mai bune, care sã ne lumineze existenþa scurtã, unicã ºi ireversibilã pe acest pãmînt. România este o þarã ocupatã de „asasini economici” care, în complicitate cu „colaboraþioniºtii” trãdãtori români (politicieni, miniºtri, reprezentanþi ai Serviciilor Secrete, magistraþi, funcþionari publici, oameni de afaceri, jurnaliºti ºi alþii), obedienþi intereselor „ocupantului”, o jefuiesc fãrã milã. Politicile internã ºi externã ale României sînt dictate din afara ei, din centrele de putere ale Europei ºi SUA. Faptul cã nu reacþionãm, cã nu ne indignãm ieºind în stradã cu zecile de mii, este un semn de slãbiciune a Poporului Român, care încã nu conºtientizeazã cã ºi-a pierdut suveranitatea ºi libertatea pe termen lung. Sã sperãm cã va veni ºi ziua cînd acesta se va dezmetici, va ajunge la limita suportabilitãþii ºi va realiza la ce tratament umilitor a fost supus. Pînã atunci, însã, ne meritãm soarta! Am scris aceste cãrþi cu speranþa cã Dumnezeu lucreazã prin oameni, iar oamenii, prin cuvîntul lui, lucreazã pentru semenii lor prin vorbe ºi fapte.

Cartea „Clipele însîngerate ale României” este o prezentare a tuturor prefaþelor cãrþilor pe care le-am scris împreunã („Rãzboiul spionilor”, „Armagedon România”, vol. I ºi vol II, „Frãþia spionilor” ºi „Spionii ºi Loviluþia”), realizate de specialiºti redutabili în domeniul analizelor politice, militare, a Serviciilor Secrete, economice ºi sociale.

Timp de 26 de ani, elitele intelligence-ului românesc sînt într-un rãzboi al spionilor ºi contraspionilor pentru

integritatea Statului Naþional Unitar Român, într-un context deloc favorabil României. De aceea, abordarea acestui subiect extrem de sensibil, dar mereu de actualitate, a fost o prioritate în preocupãrile noastre ºi am încercat sã scriem cu obiectivitate, cu decenþã, fãrã a fi marcaþi de patimã, fãrã sã iubim sau sã urîm. În cuvîntul nostru, denumit al „autorilor”, am prezentat un scurt istoric al confruntãrii din umbrã a elitelor în spionaj ºi contraspionaj, cu intenþia de a conºtientiza pe cititorul mai puþin avizat de ceea ce a reprezentat ºi încã mai reprezintã „frãþia” spionilor ºi deciziile politice, militare ºi economice ale celor care conduc o þarã.

Dar, nimic nou sub soarele Balcanilor, zonã unde aderarea culturalã a þãrilor române, aflate sub conducere fanariotã, la spaþiul cultural byzantin era literã de lege.

Fenomenul se petrecea în Secolele XVII-XVIII, adicã la peste douã sute de ani de la ocuparea Constantinopolului de cãtre otomanii conduºi de sultanul Mahomed al II-lea „Cuceritorul”, act care încheia din punct de vedere istoric ciclul glorios al Byzanþului.

Aºa cum bine remarca reputatul analist Bogdan Radu Herzog, la sute de ani de la cãderea Byzanþului, intelectualitatea laicã sau ecleziastã din Þara Româneascã ºi Moldova vorbea, predica, scria, citea, ºi tipãrea în limbile greacã ºi slavonã, aºa cum pictura ºi arhitectura aveau reminiscenþe byzantine, iar domniile se negociau la „Înalta Poartã”, popular Þarigrad, Stanbul sau Stambul (Constantinopol, numit anterior Byzantion ºi rebotezat de cãtre turci, la 28 martie 1930, Istanbul - numele ar proveni din cuvintele turceºti „Islam” ºi „bol”, care semnificã „acolo unde Islamul abundã”). Firesc, entuziasmul pentru Byzanþ ºi lumea greacã, cum evidenþia ºi marele istoric Nicolae Iorga, este cu atît mai paradoxal cu cît, domniile pãmîntene, de pe vremea marilor voievozi români, Mircea cel Bãtrîn, Vlad Þepeº, Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, Petru Rareº, Mihai Viteazul fuseserã indubitabil mai legate de cultura apuseanã decît de lumea greacã, deºi impactul religios al ortodoxismului nu poate fi subestimat. Domnitorii moldoveni ºi valahi din Secolele XIV-XVI ne apar ca niºte prinþi apuseni, înarmaþi ºi îmbrãcaþi aidoma contemporanilor lor din Centrul ºi Apusul Europei Medievale. Acum, Estul European pare sã reînnoade povestea nostalgicã, dovedind un ataºament special pentru instituþia Uniunii Europene, tot mai intens criticatã în înseºi þãrile care au constituit-o. În Germania, Franþa, Italia, Spania, Grecia, Marea Britanie, Suedia, Austria curentele de opoziþie faþã de instituþia Uniunii Europene sînt tot mai puternice. Sînt atacate între altele, moneda unicã, birocraþia ineficientã ºi lipsa de responsabilitate în faþa cetãþeanului, ºomajul în creºtere îndeosebi în rîndul tinerilor, dispariþia industriilor manufacturiere, calitatea tot mai proastã a educaþiei, vîrsta de pensionare în creºtere, imigraþia necontrolatã ºi

ochii cu fîºii din revistele „Tromf” ºi „Valosag”?

Dacã ai avea vreo putere miraculoasã nu-i aºa cã i-ai înþepa limba lui Antonescu, aºa cum au fãcut duºmanii lui Cicero dupã ce-a murit, ori i-ai spînzura cadavrul dupã tipicul regaliºtilor englezi, care nici la zece ani dupã moarte nu l-au iertat pe Cromwell? ªi cum o nenorocire nu vine niciodatã singurã, iatã cã, în aceeaºi sãptãmînã în care parlamentarii unguri s-au purtat ca niºte þoape cu ºoriciul obrazului foarte gros, un alt arhanghel al lui Arpad ne insultã bunul-simþ ºi sparge clepsidra rãbdãrii noastre. Este vorba despre scriitorul Bodor Pal (e scriitor ca ºi Domokoº), rudã foarte intimã cu ºeful suprem al Gospodãriei CC. al P.C.R. tovarãºul Mihai Gere. Dupã ce a luat instrucþiuni de la Budapesta, unde a locuit în ultimii ani, acest Bodor Pal-Secam îi adreseazã preºedintelui Iliescu - tocmai din Capitala Ungariei - o „scrisoare deschisã” care a luat piuitul la multã lume. ªi nu din cauza trufiei, a sechelelor poliomielitei cu care ne-au obiºnuit grãjdarii ãiºtia cu pretenþii nobiliare, cînd, în realitate, ei au þinut Europei caii de dîrlogi toatã viaþa lor. Nu, aºa ceva e la ordinea zilei, se practicã ºi în Parlament ºi la televizor. (va urma) copleºirea populaþiei autohtone de alogeni care nu au nimic comun cu Europa ºi tradiþiile ei, degenerarea moralã ºi dictatura corectitudinii politice.

La ea acasã, UE se zbate sã supravieþuiascã, realitãþile vieþii de zi cu zi fiind mai convingãtoare decît o presã de sistem ºi o armatã de „analiºti politici” care vînturã de zeci de ani viziuni mincinoase. Euroscepticii, de orice coloraturã, de la patrioþi naþionaliºti la centriºti motivaþi economic ºi pînã la stînga radicalã, cîºtigã procente în cam toate þãrile din Vestul ºi Centrul Europei. Într-o perioadã atît de confuzã pe care o traversãm sîntem îndreptãþiþi sã ne întrebãm: trãim o realitate crudã a zilelor noastre, menitã a prefaþa prãbuºirea Europei unite, sau rezultanta unei vaste operaþiuni de spionaj ºi dezinformare a Statelor Unite? Politologii ºi analiºtii de marcã ai lumii, în primul rînd cei americani, din mediile academice de mare prestigiu, susþin ºi pun aceastã variantã a conspiraþiei antieuropene din ultimul deceniu, în cea mai mare parte, pe seama politicii Washingtonului, a faptului cã aceastã politicã a fost ºi este exercitatã de cãtre cercurile ultraconservatoare, strîns legate de interesele Complexului Militar Industrial al SUA. De reþinut, din 1990, fãrã nici o întrerupere, SUA au continuat cursa înarmãrilor, fapt ce a condus la apariþia unui imens dezechilibru în plan militar între SUA ºi restul lumii.

Totuºi, saltul economic considerabil al Germaniei, în ciuda crizei economice, precum ºi investiþiile majore ale principalelor puteri europene în dezvoltarea arsenalului comunitar, nu puteau trece neobservate de cãtre americani.

Firesc, „Casa Albã” nu poate tolera o Uniune Europeanã puternicã economic ºi militar, aºa cum nu vede cu ochi buni o eventualã apropiere tot mai mare între Uniune ºi Rusia. Tot atîtea motive pentru ca, dupã cum consemna ºi reputatul colonel (r) Florian Gîrz (scriitor ºi analist politico-militar), în discursul politic american adresat lumii exterioare sã-ºi facã loc o suitã de sintagme de naturã sã provoace stupefacþie ºi îngrijorare, precum: folosirea rãzboiului ca instrument de menþinere a pãcii (probabil cea mai mare inepþie din istorie); dreptul exclusiv al SUA de a declanºa rãzboaie preventive, primul fiind cel împotriva Irakului; cruciada împotriva terorismului perceputã în toate statele musulmane drept o „cruciadã împotriva islamului”; cine nu este cu noi este împotriva noastrã; ultima destinaþie a istoriei lumii este societatea americanã; SUA, naþiunea indispensabilã lumii.

Mai alarmantã decît toate este pretenþia Washingtonului cã SUA, ca „unicã superputere”, este în mãsurã, prin puterea sa militarã fãrã egal în istorie, sã croiascã, cu de la sine putere, o nouã ordine politicã mondialã. Cu alte cuvinte, hegemonia SUA asupra lumii este inevitabilã, indispensabilã ºi obligatorie. Cu toate acestea, majoritatea politologilor ºi analiºtilor responsabili ºi neaserviþi politic sînt de pãrere cã omenirea se îndreaptã, nu spre o „lume monopolarã” americanizatã, ci spre o „lume multipolarã”. Acest din urmã proces va fi însã îndelungat ºi dureros. Procesul de „globalizare” este interpretat diametral opus de pe cele douã maluri ale Oceanului Atlantic.

Uniunea Europeanã se contureazã tot mai mult ca o superputere diferitã de Statele Unite ale Americii. (va urma) General de brigadã (r) dr. GHEORGHE VÃDUVA

Pag. a 24-a – 29 iulie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

OLIMPIADE DE IERI ªI DE AZI V-AÞI GÎNDIT? V-aþi gîndit, mari conducãtori ai sportului românesc, cînd aþi desemnat-o pe excepþionala Cãtãlina Ponor sã fie portdrapelul României la Olimpiada din Brazilia, cã ea face douã antrenamente pe zi ºi cã, în ziua deschiderii, nu va face nici unul ? Mai mult, cã va face eforturi sã stea în picioare o mare parte din zi, în loc sã se odihneascã, cum este normal, înaintea unei mari competiþii?

V-aþi gîndit cã atîtea festivitãþi, la care sînt purtaþi sportivii, le ia din timpul de antrenament ºi odihnã prezentarea echipamentului, prezentarea echipei României la Olimpiadã, la Preºedinþie (unde, se pare cã preºedintele a avut mai multã înþelepciune decît conducãtorii sportului, fiind punctual, fãrã sã-ºi þinã mult în picioare invitaþii), prezentarea participanþilor la cluburile mari de care aparþin, etc.?

V-aþi gîndit cã este mai bine sã vinã croitorii la locurile de pregãtire al sportivilor în loc sã fie obligaþi sportivii sã vinã la croitori, pentru probe?

V-aþi gîndit cã locurile de pregãtire pe caniculã nu sînt potrivite pentru rezultate înalte, chiar dacã unele baze olimpice au fost create în zone în care vara este frecvent caniculã ºi cînd toþi atleþii buni ai lumii sînt la altitudine? V-aþi gîndit?

OLIMPIADELE ªI EROII LOR Apropierea Jocurilor Olimpice de la Rio ne duce cu gîndul la Olimpiadele din Antichitate. Intenþionãm sã vã relatãm despre învingãtorii olimpici ºi despre onorurile pe care le primeau, ei devenind adevãraþi eroi ai acelor vremuri. Mai ales cã sîntem de acord cu Aristotel (Secolul IV î.Chr.) care spunea cã „iubitorul de amintiri este, în oarecare mãsurã, un iubitor de înþelepciune“. Încoronarea învingãtorilor la Jocurile Olimpice nu se fãcea cu public, ci printr-o ceremonie sobrã, în faþa Templului lui Zeus, lîngã un mãslin sacru, care, spune legenda, a fost sãdit de Hercules. Aici, crainicul anunþa numele învingãtorilor, iar judecãtorul suprem le punea pe cap coroane de mãslin, iar numele lor erau trecute în tablourilor de onoare ale Olimpiadelor.

Doar dupã ce toate aceste ritualuri erau îndeplinite, învingãtorii se arãtau în faþa mulþimii, defilînd în aclamaþiile entuziaste ale celor prezenþi. Din acest moment, ei erau acoperiþi de cele mai înalte onoruri care se puteau acorda unui muritor. Aceºtia primeau ºi daruri materiale: sclavi, cai, obiecte de valoare ºi chiar bani. Dar onorurile cele mai mari le primeau învingãtorii la întoarcerea lor în Cetate. Se forma un cortegiu în care învingãtorul olimpic sosea pe un car triumfal cu 4 cai. Campionii intrau în Cetate printr-o spãrturã fãcutã în zid, acest lucru semnificînd cã oraºul, cu un asemenea cetãþean nu mai avea nevoie de

Oglinda magicã (3) Cei care studiazã folclorul diverselor popoare au remarcat existenþa multor superstiþii ºi mituri legate de oglinzi. Vrãjitoarele le foloseau adesea pentru ritualurile lor. Dacã o persoanã dorea sã se rãzbune pe cineva despre care credea cã i-ar fi fãcut un rãu, se putea adresa unei vrãjitoare. Aceasta scufunda în apã un obiect al presupusului rãufãcãtor. Se ºtie bine cã apa, prin faptul cã reflectã diverse imagini pe luciul ei, este asimilatã unei oglinzi, atribuindu-i-se puteri identice. Dupã scufundarea obiectului respectiv în apã, imaginea persoanei apãrea ca într-o oglindã. Cel care dorea sã se rãzbune, trebuia sã înþepe imaginea respectivã. Vrãjitoarea îl asigura cã, în felul acesta, se putea considera rãzbunat, pentru cã rãul nu va întîrzia sã se abatã asupra celui sau celei care-i provocase necazuri.

Se spune cã spargerea unei oglinzi, care este una dintre cele mai rãspîndite superstiþii, aduce membrilor unei familii ºapte ani de ghinion. Explicaþia ar fi aceea cã sfãrîmarea oglinzii provoacã un dezechilibru la nivelul spiritului. Dar, cum oamenii nu se resemneazã sã suporte ºapte ani de ghinioane ºi neplãceri, au apãrut diverse trucuri pentru a anihila blestemul. Cea

ziduri de apãrare… urmau serbãri. De asemenea, ei erau scutiþi de impozite, cãpãtau o pensie viagerã, erau primiþi în locurile de cinste la festivitãþi etc.

Cel mai mare poet liric al Greciei antice, Pindar, a scris peste o sutã de ode consacrate învingãtorilor olimpici. El compara o victorie cu aurul printre giuvaeruri sau cu soarele printre aºtri. Iar Cicero, vestitul orator roman, spunea, prin anii 50 înainte de Christos, cã, în ochii grecilor, o victorie olimpicã era mai valoroasã decît era pentru romani o victorie militarã. Învingãtorilor li se fãceau statui aºezate în Olympia sau în cetãþile fiecãruia, multe dintre ele pãstrate pînã în zilele noastre.

De altfel, Jocurile Olimpice erau ºi un criteriu de evidenþã a evenimentelor istorice. De pildã, vestita luptã de la Termopile a fost evocatã ºi cinstitã la a 75a Olimpiadã (anul 480 î. Chr). Cel dintîi învingãtor olimpic la alergare a fost Korekos, trecut primul pe lista învingãtorilor în anul 776 î. Chr. De atunci, pînã la ultima Olimpiadã- anul 394 d. Chr. – au trecut 1172 de ani, adicã 293 de Olimpiade, þinute fãrã întrerupere. Aceasta, în timp ce Jocurile Olimpice moderne se þin de doar 120 ani, din care trei ediþii nu nu au avut loc din cauza celor douã rãzboaie mondiale.

Am vãzut fastul, onorurile ºi premiile pe care le primeau în Antichitate învingãtorii olimpici din care reieºea, în primul rînd, latura moralã. Cei certaþi cu legea nu erau primiþi la Jocuri. Astãzi, aceastã cerinþã nu mai este la modã. Nu te întreabã nicãieri dacã ai cazier judiciar, iar în afara cîºtigurilor materiale, celelalte onoruri sînt mult reduse.

Dar sã cunoaºtem ºi cîþiva campioni olimpici ai Antichitãþii, unii dintre ei intraþi de mult în legendã.

Astfel, scriitorii vremii, dar ºi cei care au scris sute de ani mai tîrziu, vorbesc de vestitul Milon din Crotona care a cîºtigat – notaþi bine – 6 victorii la proba de trîntã, iar la a 7 –a Olimpiadã, cînd trebuia, în finalã, sã se lupte cu mult mai tînãrul Timasithos, acesta din urmã a refuzat. Vã daþi seama, supremaþia lui a þinut 24 de ani, timp în care nimeni nu a putut sã-l învingã, performanþã nereuºitã de-a lungul timpului de nimeni. Se povestesc despre el multe minunãþii pe care le fãcea pentru a-ºi dovedi forþa. De pildã, ungea un disc ºi stãtea în picioare pe el ºi nimeni nu reuºea sã-l dea jos.

Sau se lega la cap cu o coardã, ca o cununã, ºi apoi, þinîndu-ºi respiraþia – se încorda pînã cînd legãtura se rupea sub presiunea venelor umflate. Alteori, lua o rodie în mînã ºi o proteja, în aºa fel încît nimeni nu putea sã o ia, dar nici nu o strivea, ºi, în sfîrºit, mai scriu hrisoavele, cã singur ºi-a ridicat statuia cioplitã ºi a pus-o pe soclu. Neîntrecutul Milon era ºi un cugetãtor, fãcînd parte din cercul de discipoli ai lui Pitagora.

La o masã comunã a acestor filosofi s-a desprins, deodatã, un stîlp al sãlii, care urma sã-i striveascã pe toþi cei ce se aflau acolo. Atunci, Milon s-a repezit, s-a vîrît în locul stîlpului, salvîndu-i pe cei prezenþi, ºi apoi, printr-o miºcare abilã, s-a salvat ºi el.

SILVIU DUMITRESCU mai sigurã metodã este mãrunþirea cioburilor, pînã la transformarea lor într-un praf foarte fin. Alte sugestii ar fi îngroparea oglinzii sparte sau lovirea unui ciob, de ºapte ori, de o piatrã de mormînt. Dar, atenþie! Sã nu cumva sã se recurgã la douã metode deodatã, pentru cã, astfel, nefericitul sau nefericita care a îndrãznit sã facã aºa ceva va avea parte de o mulþime de nenorociri. Existã, însã, un remediu ºi pentru a o contracara: dezgroparea cioburilor îngropate ºi mãrunþirea acestora. Toatã lumea ºtie cã, în casa în care cineva a decedat, se acoperã toate oglinzile, de obicei cu o pînzã neagrã.

Una dintre explicaþii ar fi cã sufletele celor decedaþi percep realitatea altfel decît cei vii. Oglinda oferã fantomei imaginea unui vortex, a unui fals portal prin care ar putea trece dincolo de oglindã. În situaþia în care spiritul ar trece în acel portal, ar rãmîne blocat în oglindã, pînã ce aceasta s-ar sparge. Teoria ar putea conþine o parte de adevãr. Revistele de specialitate au prezentat cazuri în care, dupã ce cumpãraserã o oglindã veche, locatarii unei case au fost bîntuiþi de spirite.

Se vorbeºte destul de mult despre oglinzi bîntuite, care cad de pe pereþi sau care reflectã imagini ale unor chipuri care nu se aflã în faþa oglinzii. Budiºtii considerã cã oglinzile pot avea un rol protector ºi le plaseazã în faþa intrãrii în casã, pentru a capta spiritele rele care

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

DRUMEÞIE 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6

7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Cãlãtorie – Amenajatã pentru odihna drumeþilor; 2) Cãlãtori în spaþiu; 3) Indira Gandhi International Airport – Intrarea în Transilvania! 4) Rîu în Italia care traverseazã regiunea Toscana – Inter Regio (abr.) – Bold; 5) Municipiu spaniol în Provincia Huesca – Cuvînt la despãrþire; 6) La baza cãii ferate; 7) „Anexã“ la… mobil – Vine de la Nicolae; 8) Obiectiv al unei cãlãtorii extraterestre – Rãsãrit; 9) Începe avalanºa! – Verigã – În raft! 10) Zodie estivalã – A ridica spre cer; 11) ªcolar – Extremã.

VERTICAL: 1) Timpul marilor excursii (2 cuv.); 2) În post! – Strada din Paris – Spre vãrsare; 3) Rutã – Sus, la Cetate! 4) Au cãlãtorit spre Colhida ca sã aducã Lîna de aur; 5) Cea mai scurtã zi din sãptãmînã – Militari; 6) Instrumentul lui Gh. Zamfir – Alexe Oprea – Venit mediu!

7) Corina Anghel – Ramurã – Avînt; 8) În afara terenului – Compact – Locotenent (presc.); 9) În afara graniþelor þãrii; 10) Usturoi – Altitudini – Ghidul marinarilor.

PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „CRIZÓ: 1) SARACIE – CEA; 2) UM – PRO – FALI; 3) TETRA – TUPEU; 4) AN – I – CAIS – R; 5) DE GIT BOULE; 6) PAMIR – LALEA; 7) AMI – IMORAL; 8) IESIT – UE – IR; 9) UNA – AUR – ATE; 10) STRA – TIMPAN. ar încerca sã intre în locuinþã. Despre vampiri, se spune cã ei nu se reflectã în oglindã pentru cã nu au suflet. În spaþiul nostru, însã, explicaþia acoperirii oglinzilor cu o pînzã – nu neapãrat neagrã – este mult mai simplã ºi mai logicã. Sufletul celui decedat nu îºi dã seama imediat cã a murit ºi, dacã se priveºte în oglindã ºi constatã cã nu-ºi vede imaginea, poate avea un ºoc dureros, dîndu-ºi seama cã a trecut deja în lumea umbrelor. (va urma) MARGARETA CHETREANU

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.