Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU
Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
FEERIE DE VARÃ E-o varã pe pãmînt atît de verde de parcã stãm pe-un fund de lac frumos sticlarii suflã-n þevi mãiestre cerul ca pe-un pahar de dar cu gura-n jos vestind cu buze mari de bucurie ceremonia firii s-a stîrnit prin lujeri lungi de grîu revarsã glia un zãcãmînt de maci fãrã sfirºit E pace, iatã, spicele se-ndoaie sub bobul christoforic plin de dor lumina dupã ploaie-ºi descompune bogatul spectru doar în trei culori iar viersul dulce ºi tocmit al mierlei detunã-n turle de biserici vechi
doar colo-n jos ºi mai din jos, sub ierburi prin rãdãcini oºteni ºi cai, perechi În munþi se-aºazã vîlvele de pazã pe bãi de aur, îngerul cel bun din visele copiilor alungã aspide, vasiliscuri, cãpcãuni iar cînd, tîrziu, vãzduhul ºi pãmîntul au fost închis spre somn toþi ochii lor poetul, lacom, bea din seva zilei cîntînd acest pãmînt nepieritor. CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
Nicolae Titulescu, diplomatul român care a uimit o lume întreagã (1) Nãscut în 1882, la Craiova, ca fiu al unui avocat, Nicolae Titulescu ºi-a petrecut copilãria la moºia tatãlui sãu, în satul Tituleºti, Olt. Dupã terminarea Liceului „Carol I“, la Craiova, în anul 1900, pe care l-a absolvit cu premiul de onoare, studiazã dreptul la Paris, obþinînd doctoratul cu teza „Essai sur une théorie des droits éventuels“ („Teoria drepturilor condiþionale“). În 1905, s-a întors în România, ca profesor de Drept la Universitatea din Iaºi, iar în 1907, se mutã în Bucureºti. În urma alegerilor din 1912, devine deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, iar 5 ani mai tîrziu devine membru al Guvernului lui Ion I. C. Brãtianu, ca ministru al Finanþelor. În vara anului 1918, împreunã cu alte personalitãþi române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille), înfiinþeazã, la Paris, Comitetul Naþional Român, cu scopul de a propaga în opinia publicã internaþionalã dreptul poporului român la unitate naþionalã. Acest comitet a fost recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenþiar al naþiunii române. În anii 19281936, Nicolae Titulescu a fost, de mai multe ori, ministru al Afacerilor Strãine. În primul ministeriat la Externe (1927-1928), a avut o contribuþie decisivã la acceptarea internaþionalã a punctului de vedere românesc cu privire la problema „optanþilor“ maghiari, ridicatã de Budapesta, potrivit cãreia România ar fi discriminat, la reforma agrarã din 1921, pe marii proprietari (moºieri) maghiari transilvani. Titulescu a combãtut reproºul guvernului maghiar, demonstrînd clar corectitudinea efectuãrii reformei respective de cãtre Guvernul de la Bucureºti. Începînd din anul 1921, a funcþionat ca delegat permanent al României la Liga Naþiunilor de la Geneva, fiind ales de douã ori (1930 ºi 1931) preºedinte al acestei organizaþii internaþionale. (continuare în pag. a 12-a) ANDREEA LUPªOR, FRANCESCA SAVU, STAN MIRCEA FLAVIUS, DRD. MARIUS HRISCU
NR. 1351
ANUL XXVII
A ÎNVIAT S.S.-UL! (1)
Sincer sã fiu, nu-l înþeleg deloc pe P.M. Bãcanu. Nu are ce mînca? Vrea posturi înalte în ierarhia dregãtoriilor româneºti? Pentru cã orice ar zice el astãzi - cã Securitatea i-a înscenat un proces penal, ca sã mascheze acuzaþiile politice - este o invenþie atît de rãsuflatã, atît de infantilã, încît nu o crede nici propria sa odraslã. Adicã Securitatea a inventat toþi acei oameni care au dat declaraþii împotriva lui, a inventat actele acelea ºtampilate ºi parafate pe la notariate cu vreo 10 ani înainte, a inventat seriile de motoare ale maºinilor, ori poate cã i-a bãtut bine pe numeroºii indivizi, liberi ºi cinstiþi, care apar pe traseul stufosului dosar de escrocherie bãcãnistã, ca sã-i forþeze a spune gogoºi, dupã care le-a dat drumul?! Chiar ne crede Bãcanu proºti? El nu-ºi dã seama cã se face de douã ori de rîsul lumii: o datã ca infractor mãrunt, ca geambaº de maºini, iar a doua oarã ca impostor închipuit, cu aere de lider politic? Oare chiar nu s-o gãsi cineva din preajmã care sã-i spunã sã stea în banca lui?! De furat, a furat, l-a fãcut scãpat Gh. Robu ºi i-a clasat dosarul, dar acum de ce mai þipã el ca broasca sub roþile cãruþei, de ce face atîtea valuri? Crede cã în turbulenþa asta generalã pe care o creeazã va zãpãci pe cineva ºi i se va ºterge urma propriilor infracþiuni, crede cã acuzînd la grãmadã Securitatea ºi Miliþia asta înseamnã automat absolvirea lui de niºte fraude concrete, dovedite, certificate de zeci de oameni obiºnuiþi, nu de-ai lui Postelnicu sau Vlad?! Ori poate crede Bãcanu cã împroºcînd fãrã alegere, pe o razã de 360 de grade, tot ce a însemnat Securitate ºi Miliþie în România, se va ºterge cu buretele colaborarea lui realã, tenace ºi primejdioasã, cu organele de interne, faptul cã el a fost ceea ce se numea un informator de camerã? Una dintre cele mai bune dovezi ale apetitului bãcãnist de a-ºi turna colegii numai ºi numai pentru a-ºi mai îndulci soarta penalã este urmãtoarea: tot timpul cît el a fost arestat, soþia lui a rãmas neclintitã pe postul de contabil principal la Tipografia C.C. al P.C.R., din
VINERI 15 IULIE 2016
Bucureºtii Noi, unde apãreau cuvîntãrile lui Nicolae Ceauºescu ºi documentele de partid, dar unde se tipãreau ºi paºapoartele, precum ºi alte materiale extrem de secrete. Ea intra în contact cu ele, vedea ce emisari importanþi vin pe-acolo, manevra acte oficiale cu ºtampila S.S. (strict secret) pe ele ºi mînuia bani mulþi, sute de milioane de lei. Putea sã facã Securitatea o asemenea gafã, sã lase într-un asemenea loc însemnat pentru partid ºi pentru interne pe nevasta unui deþinut politic, cum pretinde Bãcanu cã a fost? Asta s-o spunã lui Mutu, securiºtii erau bãieþi deºtepþi, cu ºcoalã americanã: ar fi îndepãrtat-o imediat - numai cã Bãcanu colabora cu ei, devenise unul de-ai lor, aºa cã i-au protejat familia. Iatã numai cîteva dintre explicaþiile comportamentului aberant al acestui om neterminat, bîlbîit ºi de o inculturã fenomenalã, cum nu cred sã mai existe cîþiva în presa românã. Cineva ºi-a bãtut joc de el ºi, atunci cînd a ieºit din puºcãrie (cîrlionþat, pletos ºi mustãcios ca D’Artagnan!), i-a trîntit pe cap o cãciulã prea mare pentru el. ªi îi cade sistematic pe ochi. ªi omul nu mai vede ºi face greºeli. Adicã loveºte cu urã în toate direcþiile, ca orice personaj încolþit de propriile sale gãinãrii, dã din mîini bezmetic ºi creeazã o atmosferã confuzã într-un domeniu foarte delicat. Iertaþi-mi o comparaþie, dar Bãcanu seamãnã cu un adolescent cam retardat, care de faþã cu niºte musafiri a fost rugat de tãticul lui, cu grad de general, sã desfacã masa mare din sufragerie, de-aia extensibilã, de 12 persoane: bietul copil a fãcut efortul, dar a scãpat un vînt, aºa cã imediat a început sã-ºi creeze justificãri, sã scîrþîie masa ºi scaunele, sã rîcîie covorul, ca nu cumva sã creadã lumea simandicoasã cã tocmai el produsese zgomotul acela nedorit. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Material reprodus din revista „România Mare“, nr. din 17 mai 1991)
24 PAGINI
4 LEI