Romania mare, nr 1349

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Flautele fricii Sat de lemn, bisericã de piatrã cum s-a dus copilãria mea în cadenþa ploilor de toamnã nicovala soarelui pleznea Timp înalt ºi fãrã nici o grijã nu ºtiam ce vreau ºi cine sînt flori de cositor topit pe plitã pocnitori de fosfor ºi pãmînt Anii mei de glorie supremã demiurg am fost, ºi nu credeam ce n-aº da acum sã-ntorc ocheanul sã mã vãd din nou copil la geam Sã simt iar mirosul sãrãciei ca de rufã înfloratã-n ger sã-l aud pe tata de cu noapte cum se rade cu un ciob de cer

Te revãd la vremea de cireºe te revãd în jilþ de iarnã grea rãu erai, mãicuþã, îmbrãcatã þi-era teamã ºi de umbra ta cum veneai din cruciada foamei cu o pîine cît un asfinþit iar la piept strîngeai ca pe-o icoanã cîte-un pui de cîine rãtãcit Astãzi ce departe-s toate astea rãvãºite ca de-un vast prãpãd cînd mi-e dor de tine închid ochii pe ecranul pleoapei sã te vãd Parcã un fachir nebun îmi sunã flautele fricii la fereºti sat de lemn, bisericã de piatrã viaþã, viaþã cît mã pedepseºti...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Ciocolata - un viciu, sau un deliciu? (1) „Dumnezeu le-a dat îngerilor aripi ºi oamenilor ciocolata”. – Anonim Deºi mulþi o considerã un simbol modern al dulciurilor, ciocolata este, de fapt, un aliment destul de vechi, datînd din 250-290 d.Chr., fiind originar din America Centralã. În timpul perioadei clasice, ciocolata (chocolati) nu reprezenta un desert, ci era consumatã ca o bãuturã amarã ce avea un rol important în viaþa religioasã ºi socialã a poporului maya. De asemenea, i se atribuiau însuºiri miraculoase, ea fiind capabilã sã-i oþeleascã pe luptãtori, la drum lung sã învingã oboseala, în lupta cu duºmanul sã dea forþã, iar acasã, sã confere însuºiri afrodiziace. Prima dovadã despre existenþa ciocolatei a fost gãsitã în rãmãºiþele unor vase antice din aceastã perioadã. Multe artefacte descriu scene în care oamenii petreceau, în timp ce savurau ciocolata.

Imperiul Maya Secretul copacului de cacao, care creºtea în pãduri, nu a fost cunoscut mulþi ani. Mayaºii au replantat copacul în propriile curþi, unde, ascunzîndu-se de ochii curioºilor, au amestecat, au fermentat ºi au mãcinat seminþele copacului, transformîndu-le într-o pastã. Cînd au adãugat apã, ardei iute, ºi alte ingrediente, aceastã pastã s-a transformat într-o bãuturã spumoasã ºi picantã. Mayaºii turnau mixtura dintr-un recipient în altul, pînã cînd aceasta forma o spumã densã la suprafaþã.

Cum în cultura meso-americanã nu se auzise, încã, de zahãr, îndulcitorii proveneau, probabil, de la un pic de miere sau nectar de floare. Ciocolata era o rãsplatã pentru fiecare cetãþean, indiferent ce statut avea acesta în societate. (continuare în pag. a 12-a) VICTOR PIÞIGOI, CARMEN CIRIPOIU, COSMIN J, GEORGE TOMA

ISTERIA PUTERII Dintre sutele de documente, reviste ºi cãrþi vechi care ne picã în mînã, aduse de oameni binevoitori, fie pentru achiziþie, fie sub formã de împrumut, am remarcat deunãzi o tipãriturã rarã: „Calendarul Gazetei Transilvaniei” pe anul 1921. Are, aºadar, paginile îngãlbenite de 70 de ani de istorie. La o sumarã rãsfoire, mi-a ieºit în relief floarea micã a unei cugetãri de un desãvîrºit bun-simþ. Este o cugetare ce se aplicã României ºi astãzi, ºi aparþine cãrturarului N. Bagdasar, un reputat istoric al filozofiei: „Boala aceasta a þãrii, boalã grea ºi istovitoare, care e lipsa de caractere nu poate fi remediatã ºi suprimatã aºa de uºor. Caracterele se formeazã numai printr-o muncã stãruitoare ºi harnicã, punînd în funcþie tot ceea ce cultura sãnãtoasã poate sã dea”. Este, într-adevãr, de mare actualitate! Þara asta duce lipsã de caractere, o lipsã cronicã, dureroasã, cu efecte grave în plan social-politic.

Ar fi o dovadã de imaturitate sã dãm pe mai departe vina pe Ceauºescu sau pe regimul comunist - ºi asta pentru simplul motiv cã situaþia era valabilã ºi în 1921, exact anul în care se nãºtea P.C.R. Criza moralã pe care se bate atîta monedã acum tocmai de aici pleacã: existã prea mulþi oameni, ºi prea în fruntea bucatelor, la vedere care nu au un ideal, care sînt dispuºi sã negocieze totul, care, vorba lui Shakespeare în „Hamlet”, „cu o faþã de cucernic ºi cu fapte evlavioase îndulcesc ºi pe diavol“. Aparent, avem de-a face cu persoane onorabile. Aparent, oamenii aceºtia au cele mai bune intenþii; sînt credibili ºi oneºti.

Toatã glazura lor de onorabilitate se spulberã, însã, la o probã de foc: poziþia faþã de integritatea ºi demnitatea acestei þãri! Dacã în alte probleme mai putem discuta, mai putem gãsi punþi de comunicare ºi de înþelegere reciprocã, la chestiunile vitale ale României nu putem face rabat. Ni se va spune cã avem o înþelegere îngustã a patriotismului, cã sîntem extremiºti ºi tindem sã monopolizãm iubirea de þarã. La toate aceste

(1)

acuzaþii noi vom rãspunde: faceþi dovada cã vã iubiþi þara, faceþi dovada cã luaþi o atitudine fãrã echivoc faþã de tendinþele grave ale ungurilor de a curãþa Transilvania de elementul românesc ºi, în final, de a o smulge din trupul patriei! Cînd privesc la televizor toate aceste marºuri ºi mitinguri declarate apolitice, fireºte - mã apucã o milã sfîºietoare faþã de acest popor. Pentru cã toþi aceia care ies cu portretul fostului rege Mihai ºi agitã chestiunea monarhistã nu ºtiu (ori se fac cã uitã) un adevãr cutremurãtor: bãtrînul Mihai este o unealtã în mîna unei nenorocite bande de cãpãtaþi ºi de rãufãcãtori politici, care l-au determinat sã îºi dea consimþãmîntul faþã de criminala Declaraþie de la Budapesta! Iar acea Declaraþie, iniþiatã ºi semnatã de „Europa liberã”, de fiica Doinei Cornea ºi de alþi agitatori apatrizi, prevede limpede autonomizarea Transilvaniei!

Iar noi ºtim prea bine, din învãþãmintele istoriei, care va fi urmãtorul pas unguresc: alipirea acelei provincii ºi, desigur, zdrobirea rapidã a populaþiei majoritare, sau izgonirea ei. Aºa s-a întîmplat, în alþi parametri, ºi în anul 1940, iar o a doua experienþã de acest gen nu ne mai trebuie.

Iubim prea mult ºi prea cu durere acest popor ca sã nu-l ferim de primejdii, ca sã nu-l punem în gardã. ªi sîntem prea maturi, prea cunoscãtori în ale istoriei ca sã ne lãsãm amãgiþi de ipocrizia unor lideri maghiari, care peroreazã peste tot cã ei nu vor Ardealul. Cum nu vor Ardealul, cînd acesta e visul vieþii lor de sute ºi sute de ani, cînd n-au pierdut în istorie nici un prilej, nici o alianþã, pentru a pune gheara pe el? Dacã nu vor Ardealul, atunci ce vor, de ce nu e liniºte, pentru ce tot agitã falsa problemã a drepturilor, pe care nici o altã minoritate din România n-o mai instrumenteazã atît de diabolic? (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 aprilie 1991)

NR. 1349 z ANUL XXVII z VINERI 1 IULIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Tökeº, diavolul cu fustanelã Japonezul Suge-Þîtzu D-ale Parlamentului Gigi Securistul Marele savant Rãzvan TheodorescuCiufulici ºi-a tratat chelia în China Evenimentul sãptãmînii: Doamna Margareth Thatcher îi rãspunde iar Domnului John Raþiu!

PARTEA I Ne aflãm înaintea celei mai frumoase sãrbãtori a lumii creºtine: Naºterea Domnului nostru Isus Christos. Cuvine-se a începe purificarea sufleteascã, atît de necesarã pentru primirea sfintei taine a miracolului divin, prin împãrtãºirea unuia dintre cele mai frumoase, mai triste, mai înãlþãtoare versete ale Noului Testament: „Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat ca jertfã pc singurul sãu fiu, pentru ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã trãiascã viaþã veºnicã” (Evanghelia dupã Ioan 3:16) La Mulþi Ani, Sãnãtate ºi Fericire celei mai longevive artiste pe care a avut-o Poporul Român în întreaga istorie: Doamna Cella Delavrancea! Pianistã ºi profesoarã de mare vocaþie, memorialistã strãlucitã (calitãþi pentru care a primit, în 1983, Premiul revistei ,,Sãptãmîna”), fiica dramaturgului nostru iubitor de þarã a traversat un secol de patimi, i-a cunoscut îndeaproape pe Caragiale (se afla la Berlin, în camera de alãturi, cînd acesta se prãpãdea de apoplexie, în 1912), pe Goga, Coºbuc, Grigorescu, Vlahuþã, Enescu, mareºalul Averescu, Ionel I.C. Brãtianu, Regele Ferdinand, ca ºi pe Reiner Maria Rilke, Manuel de Falia ºi alte ilustre personalitãþi ale unor vremuri demult apuse. Are 103 ani? Nici pomenealã, e mai sprinþarã la minte, mai curatã la suflet ºi mai cinstitã decît toate gîºtele care zic cã salveazã Capitoliul, dar, în realitate, ne tulburã tihna sufleteascã. Aceleaºi calde urãri se cuvin unei alte mari artiste iubitoare de þarã, laureatã ºi ea a Premiului „Sãptãmîna”: Silvia DumitrescuTimicã, slujitoare a scenei româneºti, care a împlinit recent 83 de ani de viaþã. În librãriile þãrii se aflã o minusculã bijuterie pentru copii, tipãritã în 100.000 de exemplare: „Colinde reamintite ºi restituite pentru sfînta noapte de Crãciun”, de Mircea Micu.

De-a dreptul captivant interviul pe care marele nostru economist, profesorul american Anghel Ruginã, l-a acordat, duminicã, televiziunii. Ce-ar fi ca guvernul sã ia varianta lui de salvare economicã a þãrii ceva mai în serios, sã lase implementãrile manageriale care produc distorsiuni ºi sã fie mai realist?! Parcã niciodatã în decursul istoriei noastre n-a fost mai valabilã decît acum zicala veche: „Dã-i, Doamne, românului mintea de pe urmã!“. Iatã cã se ajunge tot mai rapid la vorba noastrã, pe care o spunem cu disperare de vreo 20 de sãptãmîni: Atenþie la Ungaria! Atenþie la U.D.M.R.! Atenþie la caii troieni din þarã! Ultimele evenimente care au reuºit sã ne înfurie ºi sã ne scoatã din rãbdarea noastrã proverbialã sînt legate de persoana aºa-zisului preot Tökeº Laszlo (nu-mi cereþi sã-i redau corect pocitura de nume, cã mi se stricã maºina de scris). Acesta face tot mai mult

dovada cã este nu numai agent ºi spion maghiar în România, ci ºi un primejdios criminal, care instigã la moarte, la mãcel. Dupã ce cã are vreo paiºpe kile de ºuruburi în corpul sãu delict, cã dacã îi pui un magnet îl dai pe gheaþã pînã la Lacul Titicaca, dupã ce cã stã trîntit la pat ºi face pe victima Securitãþii române (ah, cum bate el, bunul Dumnezeu!), acest diavol cu fustanelã turuie toatã ziulica declaraþii pe la posturi ºi ziare strãine. Zilele trecute, de pildã, a umplut paginile unei reviste italiene cu atîtea murdãrii împotriva poporului român, încît ai crede cã infirmierele unguroaice au uitat sã-i mai punã plosca.

Dacã vã amintiþi, era vorba cã el a fãcut revoluþia din decembrie ºi cã va veni în România sã mai facã ºi o a doua Revoluþie, dar interviul mai conþinea ºi o serie de atacuri iresponsabile la adresa realitãþilor din aceastã þarã, cu care el n-are nimic în comun. Vãzînd cã popa iar a fãcut-o latã, agenþii mai mãrunþi din U.D.M.R. ºi, implicit, din Parlamentul României, sau grãbit vineri sã citeascã un fel de scuze penibile, ca venind din partea lui, cum cã nu a fãcut nici o declaraþie vreunei gazete italieneºti! Culmea neruºinãrii, desigur, pentru cã presa internaþionalã a reprodus ºi ea otrãvurile cu pricina, iar presa din Italia poate fi acuzatã de orice, dar nu de piraterie, de falsuri grosolane. Asta pe lîngã faptul cã, de 11 luni, pe toate meridianele lumii, milogul numai ºi numai asta sporovãieºte. Observaþi, însã, cît de proºti ne cred parlamentarii unguri? Ei ridicã din umeri la microfon, îl iau pe nu în braþe, se desolidarizeazã de cei care ucid ºi lovesc cu lanþurile prin trenuri - ºi cu asta basta, zic ei, ne-am spãlat pe mîini, dar voi, românii, nu sînteþi deloc democraþi, sã vedeþi ce paparã o sã vã tragem noi la Consiliul Europei, dacã nu vã cuminþiþi! Dar nãbãdãiosul þîrcovnic le-a tras o farsã de zile mari, fãcînd imediat dupã aceea o declaraþie de-a dreptul dementã, la postul de Radio Budapesta: „A sosit momentul ca în România sã aibã loc o a doua Revoluþie sîngeroasã!“. Îl auzi, Doamne? Cum îl mai rabzi? În faþa acestei instigãri la masacru, Comitetul Naþional pentru Apãrarea Revistei „România Mare”, care numãrã peste 20.000 de semnatari de adeziuni ºi cîteva milioane de simpatizanþi, membri potenþiali, solicitã cu fermitate organelor puterii legal alese: 1) Expulzarea definitivã a agentului ungur Tökeº Laszlo din România ºi retragerea cetãþeniei române; 2) Excluderea din Parlamentul României a grupului terorist U.D.M.R.! Vor revoluþii sîngeroase? N-au decît sã se ducã în stepa aia a lor, sau pustã, cã-i tot un drac, ºi sã se joace de-a hoþii ºi vardiºtii pînã i-o lovi damblaua, sã-ºi dea borºul unul la altul, ca în 1919 ºi 1956, dacã încã nu le-a trecut gustul de sînge al primelor hãlci de carne de sub ºaua

migraþiilor! Afarã din România! Una dintre cele mai bune emisiuni ale televiziunii este „Tip-top Minitop”, dedicatã prichindeilor. Am rîs sîmbãta trecutã pe sãturate, deºi poate cã afirmaþia unui copil cã muzica popularã e urîtã n-ar fi trebuit lãsatã pe post aºa l-or fi învãþat pãrinþii lui... Cînd intrã în emisie crainicul sportiv Ilie Dobre, cu vorbirea sa în hîrtoape, cu scrîºniturile sale care ne ofilesc urechile, cu aerul apocaliptic cã al treilea rãzboi mondial bate la uºã, iar al patrulea se încãlzeºte la vestiare, atunci cîinele meu maidanez Gigi Securistul se uitã zbanghiu la aparatul de radio, ridicã o sprînceanã ºi blegeºte o ureche, intrã treptat în fibrilaþie, se mai învîrte de cîteva ori în jurul cozii, dupã care, fericit, face pipi pe el. Bravo, Gigi, eºti un adevãrat securist!

Una dintre cele mai necinstite, mai violente, mai anti-româneºti publicaþii din România este „Expres”.

Patronatã de un fel de bigam, sau trigam, pe nume Mihail Cîrciog, revista face o politicã veºnic în rãspãr, tratînd cu o aroganþã bolnavã realitãþile româneºti, strîmbînd din nas la absolut orice, de parcã toatã morga aristocraþiei britanice a fãtat pui vii în scrofuloza figurii ciupite a acestui Cîrciog (simplu tehnoredactor la Editura „Cartea Româneascã“, pînã acum un an) sau în capul de tingire goalã ºi neagrã al acestui Nicolae Cristache (fost ºef de secþie la C.C. al U.T.C.) ori în ifosele de acromegal ale lui C. Nistorescu, care are darul de a cere palme chiar ºi de la rudele sale, fiind un vechi escroc ºi spãrgãtor de familii ale guristelor de muzicã popularã, irod, ºi el, al lui Ceauºescu ºi cronicar entuziast al Cenaclului Flacãra, de amintirea cãruia fuge acum ca dracul de tãmîie. Nu mai departe decît în 22 ianuarie 1988, acest Nistorescu publica în revista Flacãra un elogios articol intitulat „Nicolae Ceauºescu: o viaþã dãruitã partidului, patriei, poporului, un nume pentru o epocã, o epocã pentru istorie”, din care reproducem: „Restituind în mod creator ºi consecvent praxisului revoluþionar adevãrurile fundamentale ale gîndirii social-politice universale - al cãrei patrimoniu l-a îmbogãþit în permanenþã printr-o vastã operã teoreticã ºi o tumultoasã activitate practicã -, tovarãºul Nicolae Ceauºescu a imprimat întregii construcþii socialiste din patria noastrã sensuri noi, valori superioare, obiective însufleþitoare, prin care România de azi se afirmã demn, independent ºi suveran în concertul naþiunilor lumii (...) Viaþa ºi opera preºedintelui Nicolae Ceauºescu reprezintã un bogat tezaur de idei ºi pilde, de fapte revoluþionare ºi gîndire politicã pe care viaþa le confirmã cu justeþe în fiecare împrejurare, lãsînd la îndemîna fiecãruia bogãþia de idei ºi înãlþimea moralã la care sã se raporteze mereu”. ªi mai pozeazã acum în campion al anticomunismului, alergînd spre democraþia occidentalã ca un paralitic care a luat un supozitor cu terebentinã. Pe cît de proastã, pe atît de instigatoare la urã ºi la sfîºierea între români, revista „Expres” este o oglindã fidelã a ticãloºirii moravurilor în România, în aceste vremuri în care orice oligofren (cu îndelungate vacanþe pe la ospicii, ca Nistorescu ºi Cristache) se poate pronunþa asupra destinului patriei, terfelind numele scump de România. Nu-i ierta, Doamne, cã ºtiu ce fac... (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 14 decembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT România laºitãþii unanime Noaptea generalilor Puºi pe furat Muc ºi sfîrc Sfîrºitul sexului? Triunghiul Bermudelor de la Mihãileºti Noi metode de racolat membri de partid Sãrutul franþuzesc Nu existã pe mapamondul lumii popor mai dispus la compromisuri, mai uºor manipulabil, mai rãbdãtor la umilinþe, mai nepãsãtor la relele din jur, decît poporul român. Cei care nu vor sã vadã adevãrul îl numesc ,,prost de bun”. Realitatea, însã, ne contrazice. Românii au devenit o naþie care preferã ºmecheria ieftinã, fardarea evidenþei, în dauna adevãrului ºi a dreptãþii, cu condiþia ,,sã-i iasã ºi lui ceva”. Chelner de bacºiºuri mici. Chiar dacã rãul îl sugrumã, românul preferã sã respire prin aparate manevrate de doctorii bolnavi ai lumii sãlbatice, în loc sã se ajute singur, sã se revolte cînd talpa strãinã îi apasã grumazul. Mor zeci de mii de persoane prin spitale din cauza corupþiei înfiorãtoare, se scurge seva vieþii din pãrinþii, fraþii ºi copiii lor, dar românul nu miºcã un deget.

Nici o formã de protest, nici o minimã stare de revoltã. κi acceptã soarta? Da, ºi-o acceptã, în ciuda îndemnurilor inutile din Imnul naþional, care se numeºte, paradoxal, ,,Deºteaptã-te, române!”, deºi, mai potrivit cu atitudinea generalã ar fi ,,Somnoroase pãsãrele”. Politica de îngenunchere a Poporului Român, desfãºuratã metodic, cu rãbdare, pe toate planurile (educaþie, sãnãtate, culturã, economie, religie º.a.) a reuºit. Nici n-a fost prea greu la un popor dispus, oricînd, la orice compromis. Dacã mîine negustorii de sclavi care conduc Uniunea Europeanã ne vor vinde în piaþa publicã (,,piaþa comunã”), nimeni nu va miºca un deget, nu va ridica din sprînceanã, doar va lãsa ochii în pãmînt, cu umilinþã ºi recunoºtinþã veºnicã. Ba se vor gãsi ºi dintre aceia care vor spune cã aºa e mai bine.

Laºitatea a devenit singura ,,virtute” vizibilã a Poporului Român. Mai sînt puþine baricade apãrate de patrioþi. Dupã ce se vor prãbuºi ºi acestea - ºi nu mai e mult - ne vom împrãºtia în vînt precum fãina orbilor. În noaptea de 19 iunie 2016 au decedat generalii Anghel 11 Gloabe Iordãnescu ºi Victor Atanasie Stãnculescu. Nici nu ºtii care a fãcut mai mult rãu. Primul a fost ucis de Sadiku, Tãtãruºanu ºi de nevinovatul Chiricheº, dupã cum au scris, miloase, ziarele, deºi adevãrul e cã a murit din prostia acelora care l-au numit selecþioner, luîndu-l cu arcanul de pe imaºul Senatului, unde rumega liniºtit ogrinjii regurgitaþi de generalul interesului personal, care posedã un girofar în loc de creier. Iordãnescu nu mai antrenase de mult, dar ºi-a zis cã meseria asta e ca mersul pe bicicletã. Nu se uitã niciodatã. Cu condiþia sã o fi ºtiut vreodatã. Nu mai reiau detaliile despre cariera lui glorioasã, de mare antrenor, beneficiar al unor echipe fãcute de alþii, cu jucãtori mari, care impuneau ºi primul 11, ºi tactica de joc. Sã fie sãnãtos! A avut rezultate numai cît au jucat Hagi ºi compania de sunet ºi lumini, în rest, pe unde a fost, a dat chix. Dar omul, cã altfel n-avem cum sãi zicem, a considerat cã se pricepe la antrenorat, mai ales cã avea ºi carnet de partid(ã). Fie i-a luat Dumnezeu minþile, fie nu le-a avut. Mandatul sãu a fost o catastrofã de la început pînã la sfîrºit. Singurele momente luminoase au fost cînd au ieºit la rampã alde Sînmãrtean, Budescu, ori arbitrul meciului cu Finlanda. În rest, a inoculat naþionalei un stil primitiv, cu o tacticã în care portarul se afla în faþa celor 10 jucãtori cantonaþi pe linia porþii, de vedeau românii numai scoruri albe în faþa ochilor. Nu ruºinea rezultatelor de la Euro ne doare cel mai tare, ci modul în care au fost contabilizate. Stilul infect al României a consternat lumea fotbalisticã, numai acestui Pui de bogdaproste i se pare cã am jucat frumos. Scuza cu ,,n-avem fotbaliºti” e penibilã. N-avem antrenor lucid, bãdiºorilor, care sã le explice jucãtorilor cã fotbalul e un sport care se joacã 11 la 11 ºi cã principalul lui scop e sã bagi mingea în plasã. În plasã, nu în sacoºã. ªi, dacã se poate, în poarta adversã. De aici trebuie sã înceapã discuþia. Cît despre Albania, nu este o echipã mare, însã a întîlnit o echipã condusã prost. Cam în acelaºi timp cu moartea publicã a generalului de operetã, dãdea colþul, într-un azil, în urma unui atac (Iordãnescu nu cunoaºte acest cuvînt) cerebral, Victor Atanasie Stãnculescu, unul dintre cei mai mari ticãloºi din istoria recentã a României.

Toatã viaþa a trãdat pe toatã lumea ºi a fost un interlocutor de vacanþã creativã pentru Serviciile maghiare ºi britanice, altele decît cele de catering. În 1989 a balansat între Ceauºescu ºi cãlãii sãi. Distingîndu-se prin fapte deosebite în represiunea de la Timiºoara, a fost avansat ministru al Apãrãrii Naþionale, dupã moartea generalului Milea. Conform indicaþiilor primite în vara aceluiaºi an de la agenturile strãine, vorba regretatului, l-a trãdat pe binefãcãtorul sãu, ba, mai mult, cu un cinism înfiorãtor, ia organizat ,,procesul” ºi execuþia, alegînd inclusiv peretele W.C.-ului la care sã fie împuºcat. A fost tovarãºul de cîrdãºii al lui Iliescu, dar, pînã la urmã, dupã o viaþã de ticãloºii, a ajuns ºi la închisoare. De fapt, a fost mai mult

un fel de pension, unde s-a bucurat de îngrijire ºi supraveghere gratuite. Egoist, fãrã urmã de regret pentru crimele înfãptuite, avea propriile justificãri pentru faptele sale mîrºave. La 88 de ani, a cîrmit-o spre iad, în acelaºi timp în care nea Puiu a anunþat cã, dupã atîta muncã în folosul comunitãþii fotbalistice, pleacã în vacanþã. útia-s generalii României. Sau au fost, pentru cã, lui Stãnculescu, justiþia, într-un rar moment de luciditate, i-a smuls gradele de pe umeri ºi le-a aruncat în haznaua istoriei. Ceea ce a fãcut ºi Albania cu Iordãnescu, fiindcã mãscãricii din fruntea FRF n-au avut ºtiinþa sã o facã la timp. În sfîrºit, ºi o veste bunã dinspre UEFA! Forul continental a decis, în spiritul fair-playului care animã miºcarea fotbalisticã mondialã, ca finala Campionatului European sã se dispute între paºnicele echipe ale României ºi Rusiei care, în ciuda a ceea ce se credea - cã ar fi foarte rãzboinice -, nu au bãtut pe nimeni. În plus, României, care a fost sodomizatã de Albania, i se va asigura ºi consiliere psihologicã. Iar Iordãnescu va fi decorat pentru noncombat de cãtre Senatul României, locul de muncã liniºtit, care l-a obiºnuit cu lenea ºi cu apãrarea supraaglomeratã faþã de DNA. Cu un mentor ca Tãriceanu, soarta echipei de troglodiþi e pecetluitã.

Liviu Dragnea sugereazã societãþii româneºti cã ar cam fi cazul s-o lase mai moale cu lupta anticorupþie ºi sã nu-l mai cheme toatã ziua,bunã-ziua la DNA, cã el are treabã, cu alimentãrile cu apã, cu (tel)drumurile, cu pîinea amarã a puterii. I se pare corect ca poporul sã se hotãrascã ºi sã aleagã între pîine ºi cãtuºe. Cã are o armatã de ºmanglitori în subordine, care nu ºtie ce sã facã: sã fure cu fricã, sau ca pînã acum? Ei preferã varianta B. Ca sã sintetizãm, Dragnea a zis aºa: bã, lãsaþi-ne cu rahatul ãla de DNA, cã ne încurcaþi la furat, ºi nu mai merge treaba în România! Dacã ne lãsaþi în pace, vã scãpãm ºi vouã cîte ceva printre degetele de la picioarele lui Prigoanã. Ce, aþi uitat sloganul nostru de la locale: puºi pe furat? V-aþi prins cum stã treaba, sau ne mai votaþi o datã? Profesorul David Spiegehalter, de la Cambridge, susþine cã în 2030 oamenii nu vor mai face sex deloc. Iar spre 2050 vor fi buºon la buºon cu roboþii. Fugi, mã, d-acilea, crezi cã-l va opri cineva pe Florin Piersic sã împingã la vagoane?!

A fost descoperit Triunghiul Bermudelor. Nu, nu era la Mihaela Rãdulescu, acolo-i Groapa Marianelor, ci în localitatea Mihãileºti, din judeþul Buzãu, unde a explodat, în urmã cu 12 ani, un camion cu azotat de amoniu (sau cam aºa ceva, cã singura mea legãturã cu chimia e formula apei, cu care Traian Bãsescu nu e de acord), accident soldat cu moartea unor ziariºti ºi a unor pompieri. Dupã care, în aceastã lunã au luat foc, la intervale de cîteva zile, un camion cu butelii ºi un microbuz care transporta cãlãtori spre Bucureºti. Tot pe acolo trec ºi politicienii buzoieni spre locul de muncã, distracþie ºi procreaþie. Pînã acum au dispãrut vreo patru hîrciogi din lanurile de porumb, condamnaþi cu suspendare, dar sînt speranþe cã, mai spre toamnã, va fi o recoltã bogatã. Niºte oameni de bine de prin jungla amazonianã ne-au informat cã relaþiile dintre Mihai Rãzvan Ungureanu, ºeful SIE, ºi Klaus Werner Iohannis, ºeful SIEªI, s-au rãcit într-atît, încît primul refuzã sã demisioneze, aºa cum i-a solicitat, printr-un cãscat, turistul de la Cotroceni. Nici vorbã, oamenii se mai ceartã, se mai împacã, dar cu preºedintele n-ai nici cum sã te cerþi, nici cum sã te împaci, cã te plictiseºti pe parcurs. Asta în eventualitatea cã vine prin þarã. Fiindcã rezervele de coniac învechit în butoaie de stejar de dincoace de Prut nu mai sînt ce au fost, dupã douã mandate apãsãtoare, Traian Bãsescu a devenit cetãþean al României de dincolo de Prut, cãreia i se spune inexact Republica Moldova. Încurcate sînt cele ºapte cãrãri ale Domnului! Într-un acces de 50% sinceritate, Livicã ne sfãtuieºte sã nu mai credem pe nimeni din PSD, deoarece ,,singura sursã credibilã de informaþii sînt eu”. Nasol, vorba lui Shakespeare! Alegerile din 5 iunie alimenteazã cu marfã DNA pentru urmãtorii mulþi ani. ªi mai ziceau unii cã poporul nu se pricepe sã voteze! În semn de protest pentru eliminarea prematurã a teribilei echipe a României de la Euro 2016, britanicii sau retras din M.U.E. (Marea Uniune Europeanã), în urma referendumului din 23 iunie. Anglia e singura echipã pe care a bãtut-o România la un turneu final european (3 la 2), iar ei n-au uitat asta. Orice s-ar spune, englezii e fraþii noºtri, cãci, la origine, dupã cum recunosc celebrii lor cercetãtori, e daci. ªi nu orice fel de daci - ci de aceia care se aruncã în suliþe cînd þi-e lumea mai dragã.

Singura veste cu adevãrat bunã de la Euro e cã Rusia n-a mai apucat sã se joace cu Ucraina. Þigãnia de la Huniunea Scriitorilor pe Pereþi continuã cu ºi mai multã

înverºunare. Cãpitanul Apolzan ºi locotenenþii sãi (Paraipan, Lãscãricã, dom Semaca) nu se dau duºi, deºi o tipã cu un trenci model ,,Gestapo” ºi un instrument de cosit le bate insistent la uºa bordelului. Un psiholog susþine, cu argumente irefutabile, cã dansul este un substitut pentru sex. O fi valabilã ºi reciproca? Pe marele pisãlog îl cheamã Cioc ºi-l duce mintea numai la prostii.

Probabil, în viziunea lui, ciocãnitorile care doftoricesc copacii învaþã alfabetul Morse. Dacã sînteþi pe Litoral ºi vedeþi ieºind din spuma mãrii un bãrbat viguros, întruchiparea sex-appel-ului la 112, sã ºtiþi cã nu este Adonis, ºi le-am ruga, mai ales pe tinerele dezinhibate din Vama Foarte Veche, sã nu tragã de corpul lui, cã e însurat.

Inclusiv corpul. Puºtanul rãspunde la frumosul nume de Viorel ºi, dupã o evadare cu cearºaful, pe fereastra cãminului conjugal, s-a refugiat la nudiºti. Tînãra ºi neliniºtita lui soþie a dat un anunþ la mica publicitate (,,Pierdut iubire în stare de funcþionare”) fiindcã doreºte sã-l recupereze pe distinsul derbedeu. Pe aceastã martirã, o adevãratã Isoldã a zilelor noastre, o cheamã Oana Lis ºi locuieºte într-o cãsuþã poºtalã. Klaus a dat o fugã ºi prin Bulgaria, unde nu a scãpat ocazia de a se face de rîs. Le-a prezentat gazdelor planurile sale rãzboinice legate de flota Mãrii Negre, de manevre militare comune care, în viziunea lui, ar trebui sã-i sperie de moarte pe ruºi. Spre veºnica lui nedumerire, premierul bulgar i-a sugerat sã cînte la altã masã, întrucît ei preferã pacea mondialã, liniºtea trupeascã ºi plaja de la Nisipurile de Aur. Ãsta a fost un afront, fiindcã oricine ºtie cã Marele Mut preferã Miami Vice ºi tehnica Origami. Rãnit în amorul propriu, KWI a ras-o spre Sibiu, însoþit de preºedintele Germaniei ºi de consoarta proprietate personalã. A fost rîndul Primei Doamne sã ne arate un sfîrc. Dupã ce toatã omenirea sa speriat de încãlzirea globalã (teorie falsã, deoarece iarna e destul de frig în ºcolile româneºti), epidemiologii ºi microbiologii (niºte biologi mai mititei decît Emil Boc), ne ameninþã cu posibila apariþie a unor superbacterii care ronþãie antibioticele precum seminþele de dovleac ºi le transformã în ulei de frînã de muci. Mãi, bãieþi, mai lãsaþi cartea pe noptierã cã, rumegatã în exces, are efecte adverse.

Ia luaþi voi un pahar de superþuicã bãtrînã ºi-o sã vedeþi cum îºi iau tãlpãºiþa superbacteriile. Ce naiba, prea vã faceþi griji pentru nimic. Jenor Beudean, vicepreºedintele PNLBistriþa, a vrut sã o înscrie în partidul lui I.C. Brãtianu, Vasile Blaga ºi Alina Gorghiu, pe o femeie care traversa strada. Cum distinsa doamnã cãlãrea regulamentar pe zebrã, aprigul Jenor a încercat sã o prindã din urmã cu maºina. A frînat cu aplomb numai cît s-o sperie pe amazoanã, care i-a returnat rapid o poºetã în ceea ce în limbajul de specialitate se numeºte, de regulã, cap. Plãcut surprins de atitudinea doamnei pe care tocmai o lovise cu titiul, s-a hotãrît pe loc s-o atragã în PNL. A folosit mijloacele de convingere specifice liberalilor: sudalma, flegma, scatoalca. La ora la care scriu, organele competente (asta-i adevãrata glumã a textului) încã nu s-au lãmurit dacã tînãra doamnã a acceptat sã se înscrie în PNL, sau mai mãnîncã bãtaie. Oricum, nici înãuntru nu scapã de munca de convingere, deoarece Cãtãlin Moroºanu, bãiatul ãla simpatic care are geacã de piele ºi ºtie ºi olecuþî di bataie, a devenit, prin neprezentarea adversarilor, prim-vicepreºedintele tineretului liberal. E clar cã liberalii se pregãtesc intens de alegeri, care se vor desfãºura dupã tipicul celor din perioada interbelicã. Numai cã þãrãniºtii îl scot la înaintare pe ãla mic cu capul mare, ca sã citãm din clasicii alcoolului dublu rafinat, care nu prea pare genul sã þinã la tãvãlealã, iar PSD-ul te lucreazã cu armata de zombi. Ceva probleme ar putea avea cu Daniel Ghiþã, care e ºeful Sulei lui Hector, sau cam aºa ceva, de la PTRU. Clotilde Armand se doreºte un aspirator de voturi. Vrea Parlament cu 300 de borfaºi (100 la Senat, 200 la Camera Derutaþilor), adicã exact cum a solicitat PRM în campania electoralã din 2008, cu un an înainte ca Bãsescu sã subtilizeze ideea ºi s-o valorifice în stilul sãu de mare hoþ politic, la alegerile prezidenþiale din 2009, cu referendum în coadã. Întrucît avea serioase probleme de orientare, Matrozul Chior a cerut ca toþi bagabonþii sã fie bãgaþi într-o singurã camerã, sã-i ameþeascã dintr-o suflare.

Dar cum la noi nu se respectã nici legea gravitaþiei, avem un Parlament cu 588 de parlamentari, cu 43 mai mulþi decît în SUA, þarã cu o populaþie de zece ori mai numeroasã decît România. Aºa cã demersul doamnei Armand vine în întîmpinarea dorinþei poporenilor. Ceea ce ne face sã concluzionãm cã sãrutul franþuzesc, cu care încearcã sã ne obiºnuiascã Clotilde, e binevenit. Ieºirea Regatului Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord din Uniunea Europeanã este fireascã. O naþiune care a condus cel mai mare imperiu colonial, care a impus limba ºi cultura englezã pe jumãtate din suprafaþa globului, care s-a opus cu eroism nazismului cînd restul Europei capotase, nu putea accepta sã fie condusã de Germania. Pentru cã asta este Uniunea Europeanã: o formã subtilã de dominaþie a continentului de cãtre Germania, care, dacã n-a reuºit sã se impunã prin rãzboaie, a fãcut-o prin diplomaþie. ªi atunci nu vã mai întrebaþi de ce-a plecat Marea Britanie. Întrebaþi-vã de ce ar mai fi rãmas... Ultima orã: De Ziua Drapelului României, Belgia a zdrobit Ungaria (la fotbal). Ce poate fi mai frumos?!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Amintindu-mi de genialul pictor Ion Þuculescu... (2) Înainte de a reda cîteva dintre dialogurile purtate între Ion Þuculescu ºi semnatarul acestor rînduri, doresc sã subliniez, ca imnograf byzantin, cîteva aspecte legate de stilul artistic al sublimului pictor. Ion Þuculescu a îmbinat cu o uimitoare mãiestrie policromia covoarelor þãrãneºti - mai ales din Oltenia - cu tehnica picturalã a nefericitului ºi, în acelaºi timp, genialului Van Gogh. Arta acestuia, ca ºi arta maestrului român, nu a fost înþeleasã de mulþi dintre contemporani; aprecierea avea sã vinã abia dupã trecerea lor în eternitate. Despre ambii creatori s-a spus cã arta lor poate fi consideratã „o plecãciune în faþa frumosului etern, nu o linguºire pe lîngã urîtul aflat vremelnic la putere”... *** Nu am sã uit niciodatã cu cît farmec mi-a vorbit pictorul despre cerul Eladei: ,,Stimate Doru Popovici... Cerul din Elada are acel ceva din «naramzele de flãcãri ce aºtern, pe acoperiºuri, amurgul din Athena». Numai sub un asemenea cer s-au putut naºte ºi au putut crea Aristotel ºi Platon, Fidias, Praxiteles, Skopas, Socrate, Sofocle, Homer ºi divinul Pericle.

Maestre Doru Popovici, reþine ceea ce îþi voi spune: Kant a fost ºi rãmîne un sublim filosof. Dar Platon vieþuieºte, trecînd peste timpuri, peste tot ce-i vremelnic, vestind, ca un profet protocronist sau, cum ar spune francezii, avant la lettre, pe Mîntuitor, pe Domnul nostru Isus Christos. Mai reþine ºi ceea ce a susþinut Platon, despre spiritualitatea tracilor”....

Apoi, pictorul, identificat cu semnificaþia spuselor lui Verdi - torniamo all'antico e sara un progresso -, mi-a citit un fragment din opera muzicologului George Breazul, mai precis, finalul ,,admirabilei cãrþi Un capitol de educaþie muzicalã, scrisã de sufletul cel mai senin care a trãit vreodatã printre noi, artiºtii români”: „Din acele strãfulgerãri de muzicã tragicã pe care le descoperim pînã azi în conºtiinþa româneascã, strãbãtînd veacuri de transformãri, de încercãri, de înfrîngeri ºi biruinþe, s-a alcãtuit, cu vremea, sufletul muzical al romînului, autentic, caracteristic, mãrturie vie ºi concludentã asupra firii, asupra geniului, asupra aspiraþiilor neamului. Din acele strãfulgerãri, iatã, pentru încheiere, o sentinþã a lui Zamolxe, o razã de înþelepciune, surprinsã, încredinþatã nepieirii, transmisã nemuritoare lumii ºi nouã de cãtre Platon, sub lumina gîndurilor cãruia deschidem acest capitol de educaþie muzicalã ºi sub care îl închidem: «Tot aºa ºi

Polemici

cîntecul acesta, Harmenide: l-am învãþat în oaste de la un doctor trac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune cã are puterea sã te facã nemuritor. Acest trac spunea cã doctorii greci au mare dreptate sã facã observaþia de care pomenii. Dar, adaugã el, Zamolxe, regele nostru, care e zeu, spune cã, precum nu se cade sã încercãm a vindeca ochii fãrã sã ne ocupãm de cap, ori capul fãrã trup, tot astfel nu se cade sã încercãm a vindeca trupul fãrã sã vedem de suflet ºi cã, tocmai din princina asta, sînt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcã nu cunosc întregul de care ar trebui sã îngrijeascã. Cãci dacã acesta merge rãu, este peste putinþã ca partea sã meargã bine... Prin urmare, întîi de toate ºi mai presus de orice, trebuie sã îngrijim de suflet, dacã vrem sã fie în bunã stare capul, ºi trupul, întreg. Cu cîntece de vrajã sã ne curãþim sufletul!»”. *** Dintre dialogurile cu emoþionantul pictor Ion Þuculescu, unul dintre ele a avut o foarte mare influenþã, pentru mine, ca muzicolog ºi scriitor: ,,Dragã Doru Popovici…

Cãrturarii români, dar, mai ales, creatorii din fosta Dacie Felix au aprofundat cultura germanã ºi francezã. În Transilvania ºi-n Banat au adîncit cultura germanã, iar în Vechiul Regat, pe aceea din Patria lui Victor Hugo. Din nefericire, au neglijat culturile din Anglia, Þãrile de Jos, Spania ºi Rusia. Te rog, tînãrul meu prieten, sã studiezi lumea frumosului din aceste þãri, ºi ele binecuvîntate de Cel de Sus”.

Abia dupã moartea sa, pictorul Ion Þuculescu - nefericitul, în viaþã, dar genialul plastician, în eternitate - a fost apreciat pentru imensa lui valoare.

Datoritã acestui straniu astru, am dat naºtere volumelor mele: Muzica Elisabethanã - din Era nemuritoarei Regine Elisabetha –, Cîntec Flamand - granitic legat de Rubens, Rembrandt, Orlando di Lasso ºi Dufay - ºi Cîntec iberic, unde i-am pus într-un con de luminã torenþialã pe Cervantes, cel poreclit ,,Ciungul de la Lepanto”, Velasquez, Goya, Picasso, Manuel de Falia, Federico Garcia Lorca ºi Salvador Dali. Mai mult chiar, am creat opera „Mariana Pineda”, pe un libret conceput de mine, inspirat de drama omonimã scrisã de Lorca, „privighetoarea Spaniei”, cum a fost el numit.

Operele mele – Prometheu, dupã Victor Eftimiu, ca libretist, ºi Mariana Pineda, dupã Federico Garcia Lorca, unul dintre cei mai profunzi scriitori din Secolul XX, din pãcate, ucis, din ordinal ,,Cãlãului Franco” – s-au impus în lumea Euterpei. În acest climat evocator, pot afirma, cu tristeþe, cã odioasa lume a ,,politichiei” a reuºit sã umileascã trei pictori români, înzestraþi de Dumnezeu cu geniu - mã refer la Andreescu, Luchian ºi Þuculescu. (va urma) DORU POPOVICI

TABLETÃ DE SCRIITOR

Singurul lucru care ne-a mai rãmas Dc ce sîntem neînþeleºi de cei care nu ar trebui sã nu ne mai mintã?

De ce se spune cã poporul trãieºte bine, cînd abia îºi duce zilele de azi pe mîine?

De ce se spune cã, de fapt, ce este bun este rãu ºi ce este rãu este bun?

De ce sãtulul e sãtul de cînd lumea ºi sãracul e sãrac ºi flãmînd pînã în ultima clipã a vieþii sale?

De ce unii oameni sînt într-un fel ºi alþii, în alt fel?

De ce nu se mai cîntã Imnul Þãrii în ºcoli?

De ce în Mileniul III se mai arã cu plugul tras de cai?

De ce þãranii ºi-au mai vrut pãmîntul înapoi, dacã, apoi, l-au lãsat de izbeliºte, în stãpînirea bãlãriilor?

De ce oamenii nu mai sînt patrioþi?

De ce se spune cã sîntem liberi, cînd, în realitate, sîntem supravegheaþi la tot pasul, prin camere de luat vederi, la locul de muncã, pe stradã, peste tot?

De ce nu ne mai respectãm valorile?

Iatã cîteva întrebãri la care nu aºteptãm vreun rãspuns, pentru cã nu ar avea cine sã ni-l dea! ªi totuºi, pentru plãcerea noastrã, vrem sã ºtim: ce au de gînd oamenii mari ai acestei lumi? Unde vor sã ducã omenirea, spre care orizonturi, cînd vedem cã tot mai des se întîmplã atîtea fapte necugetate, nedemne pentru planeta asta, despre care se spune cã ar fi civilizatã? Oare civilizaþia sã însemne asuprire, tiranie, boli fãrã leac?...

Tineri fãrã viitor? …Oameni muritori de foame, care se încaierã pentru o coajã de pîine, la groapa de gunoi?

ARHIVA „ROMÂNIA MARE“

Toate acestea constituie imaginile unui film dezolant, în care protagoniºti sînt oamenii acestei planete, exploatatã la maximum pentru bani ºi averi, numai în folosul unora. ªi am aduce în discuþie pãdurile noastre, arborii munþilor noºtri, care sînt scoºi din rãdãcini pentru a fi comercializaþi de strãini pe bani frumoºi, în acest fel sãrãcind poporul ºi afectînd grav clima þãrii.

Oare va plãti cineva pentru acest dezastru? Va da cineva bani pentru aurul nostru verde, care nu mai e al nostru, spre a fi replantate pãduri nu pentru noi, ci pentru generaþiile viitoare? Altminteri, copiii ºi nepoþii noºtri vor fi obligaþi sã respire un aer poluat. Iatã pentru ce ne punem aceste întrebãri... Vrem sã se ºtie cine am

„Chipul fermecãtor al domniþei Zoe Ghica“ – picturã în ulei de Alexandru Roslin (1777), aflatã la Muzeul Naþional din Stockholm.

MICROSIOANE Atenþie E o – neîncetatã – învolburare peste tot, chiar ºi acolo unde lumea pare amorþitã.

Nu existã clipã în care omul sã nu vorbeascã, fie chiar ºi numai el cu el, uneori, pînã ºi în somn. Tocmai din aceastã pricinã, tu þine minte: cuvintele sînt fãcute mai ales ca sã taci!

Onestitate Dacã n-ai s-o pãþeºti, nici viaþa nu te va înºela, în mod sigur se va purta cu tine conform atitudinii tale faþã de ea.

Artã Decît un soare pictat din imaginaþie, mai bine lasã-l sã te batã în cap cel real.

VASILE BÃRAN

fost odatã ºi de ce am ajuns, acum, ca vai de noi...

Oamenii cunosc toate acestea: de la factorii politici la cercetãtori, de la agricultori la intelectuali, dar toatã lumea se face cã nu vede... De ce? Pentru cã nepãsarea a devenit virtute într-o democraþie în care fiecare pe fiecare ,,se face” la buzunar ºi toþi îºi dau apoi mîna, întrale cîrdãºiilor... ªi iatã cã legile, chiar dacã sînt aceleaºi pentru toatã lumea, printre ele se strecoarã infractorii, care au destule portiþe de scãpare. Dar nu e vorba de ciorditorii vreunei raþe din gospodãria vecinului, sau ai vreunui portofel, din mijlocul de transport în comun, ci de oamenii aceia cu rang înalt, care umblã în toatã lumea, fãrã sã fie verificaþi la bagaje, ,,baºtanii” care muncesc pe rupte, vorba vine, în Parlament... Cã doar nu ar cãra dupã ei, fãrã un scop, ditamai genþile burduºite ochi, dar nu cu praz ºi mãmãligã de aici, de pe la noi, precum bietul personaj al lui Amza Pellea. Bãnuim noi ce ascund înãuntru...

Lumea s-a schimbat, în ce sens, vedem fiecare dintre noi... Mondializarea ne-a vîrît sãrãcia în casã ºi o simþim pãtrunzîndu-ne în trupuri prin toþi porii cãmãºii de pe noi…Aºadar, sã-i urmãm calea, cã oricum nu mai avem ce pierde. Rãmîne doar sã ne întrebãm de una, de alta, sã ne treacã timpul. N-avem altceva de fãcut decît sã stãm cu ochii zgîiþi la televizor, cu punga de seminþe sub nas, ºi sã comentãm pe marginea subiectelor oferite cu atîta generozitate: crime, violuri, tîlhãrii, copii abandonaþi sau vînduþi ca vitele în tîrg de pãrinþii lor, ºoferi prinºi beþi la volan, soþii decapitate de bãrbaþii lor, baºca unele cazuri sociale, cu personaje grobiene, care fac deliciul spectatorilor în fiecare zi.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Pag. a 5-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Cum a dispãrut un roman Sincer vorbind, aº fi vrut ca aceastã poveste sã nu aibã sfîrºit, în orice caz nu acesta spre care mã împinge, atît de imperativ, condeiul. Întrucît ceea ce ºtiam despre cei doi era atît de pur, atît de firesc armonios, încît cu toatã reticenþa - dacã nu rezistenþa mea - faþã de calvarul prozei lungi, mult na lipsit sã mã apuc de un roman. Romanul lor, evident. Aveam totul pentru aceasta ºi, în primul rînd, lucrul cel mai important pentru mine, imboldul de a-l scrie. Vãzusem ºi ºtiam mult. În plus, intuiam prin simpatie totul ºi, mai ales - repet - îmi plãcea povestea lor. Într-adevãr, totul era ca într-un roman... ªi ce frumos, cu cîtã inimã le-aº fi scris pe toate!

Tabãra de munte, prima cunoºtinþã, prima discuþie, prima plimbare la graniþa dintre înserare ºi noaptea gonitã de primul foc de tabãrã, primul dans... Dupã o sãptãmînã nu se întîmplase nimic deosebit ºi, totuºi, totul era altfel decît înainte... Ar fi urmat apoi sã scriu despre „nimicul“ din cea de-a doua sãptãmînã. ªi cu cîtã ardoare aº fi fãcut-o!

Toate amãnuntele îmi sînt încã prezente în minte, vãd totul ca într-un film pe care îl pot proiecta dupã dorinþã ºi în care ceea ce lipseºte abia face mai semnificativ ºi mai clar restul. Aº fi scris un capitol, pe cuvînt, un capitol întreg numai despre momentul schimbului de adrese.

Acum, însã, nu mai are sens. La ce sã dilatez cele 2-3 minute încît sã cuprindã milionul de amãnunte ce se cerneau ºi nu prea, prin niºte gene înrourate? Dar despãrþirea? Ah, cîte aº fi reþinut într-o poveste mai feric-

it încheiatã? Aºa... Ei bine, sfîrºitul - îmi dau seama tocmai nefericitul sfîrºit nu mã lasã, nu-mi dã rãgazul sufletesc sã detaliez nimic. ªi dacã aþi înþeles cã, din clipa cînd cei doi s-au despãrþit, singurele clipe fireºti ºi firesc folosite erau cele în care ea îi scria lui (sau se gîndea sã-i scrie) ºi el îi scria ei (sau se gîndea s-o facã), nu mai insist cîtuºi de puþin. ªi de ce aº mai insista cînd, exact dupã prima lui scrisoare, a urmat dezastrul!

Un dezastru absolut, definitiv. Totuºi, firesc. (ªi, desigur, tocmai de aceea atît de absolut ºi definitiv.) Ea nu i-a mai scris, îi era cu neputinþã sã o mai facã. Puteþi fi de acord sau nu, eu o înþeleg pe deplin. Poate a suferit (nu insist), cãci îºi amintea totul, absolut totul, dar nu, ea nu mai putea sã-i scrie un rînd. Dintr-o datã, de la prima vedere a cartonaºului ilustratei, ceva, ceva deplorabil ºi ridicol îl micºora, transformîndu-l pe EL într-un ins oarecare, neajutorat ºi vag nãtîng. Îl vedea dansînd, rîzînd, agitîndu-se ca de obicei, blond, vioi ºi vesel ºi, cu cît mai vesel, cu atît mai neputincios ºi mai lipsit de haz. În acea clipã, atunci ºi aºa s-a sfîrºit povestea.

Dintr-o scrisoare? Da, dintr-o scrisoare sincerã, amicalã, cuviincioasã ºi, mai ales, scurtã.

Iatã miezul ei, în afara formulelor de rigoare: „Scrisorile tale leam primit tîrziu, altfel þiaº fi scris mai devreme. Iartãmã pentru întîrziere. Eu mam hotãrît sã plec la bunici. Scriemi acolo, te rog. Numã uita. Nucu”.

Dar ea nu l-a iertat.

Am întrebat-o mai tîrziu: - Ce mai face Nucu?

- Care? A, individul de la Timiº? Nu mai ºtiu.

- Nu corespondaþi?

- Cu cine? Cu el?, m-a întrebat sincer miratã ºi mi-a arãtat ilustrata.

Am constatat dintr-o ochire greºelile de scriere.

Desigur, m-au deranjat, într-un fel i-am dat dreptate, dar mi-a pãrut rãu. Grozav de rãu! Uite, mi-am zis, cum a dispãrut un roman! ªi-am scris aceastã scurtã povestire.

Ah, Nucule, Nucule, ce mi-ai fãcut?

MIRCEA SÂNTIMBREANU (1976)

Nãzbîtiile fãcute de Constantin Brâncuºi în copilãrie Nonconformismul lui Constantin Brâncuºi s-a manifestat încã din copilãrie. κi formase propria lume ºi era, de multe ori, neînþeles de cãtre cei din jur. Pietrele gãsite în albia rîului Bistriþa ºi briceagul, de care era nedespãrþit, erau principalele sale jucãrii. Copilul Constantin Brâncuºi era mai zvãpãiat decît cei de-o vîrstã cu el. Fura mîncare ºi fugea de lîngã animalele cu care se ducea la pãscut. Din acest motiv, primea multe corecþii fizice din partea fratelui mai mare, Grigore. Un martor din vremea îndepãrtatei copilãrii, Vasile Blendea,Moº Trifu, cum i se zicea — îºi depãna, la 83 de ani, amintirile, criticului de artã Vasile Drãguþ. „«Cînd era mic, Constandin se þinea tot de drãcovenii ºi cu porcii la pãscut nu-i plãcea deloc sã stea. Cam fugea, ºi cînd îl bãtea frat-su, Grigore, fugea la Chijnea, la prãvãlie. Grigore îl bãtea des, mai ales cã fura din casã de mîncare, cã era tot nesãtul. ªi de ce mînca, tot mic a rãmas… (...) Cînd fugea de la porci, se ducea la Bistriþa ºi-ºi umplea traista cu pietre, cã era cu ea tot ruptã...»“, se menþioneazã în lucrarea „Începuturile lui Brâncuºi“, al lui Barbu Brezianu.

A scrijelit banca de la ºcoalã cu briceagul Tot Vasile Blendea a povestit cum Constantin Brâncuºi a scrijelit cu un briceag banca de la ºcoalã ºi a fost pedepsit, fiind închis într-un coteþ, de unde a fugit.

A urmat ultimii ani de ºcoalã la Brãdiceni, un sat din apropiere de aºezarea de unde era mama lui: „«Altã datã, s-a apucat sã cresteze beþe cu briceagul, cã totdeauna umbla cu briceagul la el...(...) Cînd ne-a dat la ºcoalã, mergeam împreunã la Peºtiºeni, unde era ºcoala de nuiele. A stat acolo douã clase; pe învãþãtor îl chema Zaharia. O datã a zgîriat banca cu briceagul ºi l-a bãgat la arest, cã era arestul fãcut într-un coteþ. El a fugit ºi nu s-a mai întors, s-a dus la Brãdiceni, unde era învãþãtor Petre Brâncuºi; acolo a fãcut ºi clasele celelalte... El avea un cap bun, de pricepea repede ºi-i plãcea sã ºtie de toate»“. Potrivit mãrturisirii lui Vasile Blendea, Constantin Brâncuºi a amenajat un fel de colibã lîngã

rîul Bistriþa, unde stãtea perioada îndelungate. Nu vorbea cu nimeni ºi îºi bãtea picioarele cu uzici.

A lucrat într-o boiangerie Primele semne ale genialitãþii sculptorului s-au manifestat încã din copilãrie. „Cînd mergea cu vitele la pãscut, el visa – aºa cum îºi aducea aminte în pragul morþii (...) «un sbor între arbori ºi cer...

Am pãstrat pînã astãzi aceastã nostalgie. De patruzeci ºi cinci de ani sculptez într-una pãsãri. Nu vreau sã reprezint o pasãre, ci însuºirea în sine, sborul, elanul ei... Nu cred cã voi izbuti vreodat㻓, a menþionat Barbu Brezianu.

Copilul Constantin Brâncuºi a lucrat doar timp de cîteva luni în boiangeria lui Mosculescu, din municipiul Târgu Jiu. „Brâncuºi avea o dorinþã de a fugi de acasã. Prima datã a fugit în 1884. Apoi, în 1887, a primit consimþãmîntul mamei ºi bunicii sale. Nu mai voia sã urmeze clasa a IV-a. Se pare cã fratele lui, Chijnea, a vorbit cu Ion Mosculescu, amîndoi negustori, pentru a-l lua ucenic pe Brâncuºi. A lucrat cîteva luni bune ºi a deprins meºteºugul culorilor, ceea ce era foarte important. Era o muncã foarte grea ºi avea mîinile arse de vopsele ºi de diluanþi“, explicã Sorin Buliga, cercetãtor al vieþii ºi operei lui Constantin Brâncuºi.

Palma care l-a trimis la Paris Un moment foarte important în viaþa sculptorului ar fi fost palma pe care a primit-o de la patronul boiangeriei. „Era ºi un obicei de-al lui ca ucenicii sã înveþe mai bine meºteºugul: mai primeau ºi cîte o palmã.

Brâncuºi era o persoanã foarte independentã, orgolioasã ºi þîfnoasã. Nu a suportat ideea - ºi a plecat. S-a angajat la Doiþescu, la o cafenea. A stat un timp, dupã care s-a întors la Peºtiºani, la fratele lui, Chijnea, ºi a lucrat în prãvãlia acestuia, urmînd ca anul urmãtor sã plece la Craiova ºi, de aici, sã înceapã un cu totul alt destin: ªcoala de Arte ºi Meserii, apoi ªcoala de Belle Arte, din Paris. Dacã nu era palma lui Ion Mosculescu, poate cã rãmînea boiangiu aici. A fost o palmã care l-a

ALBUMUL CU POZE RARE

În urmã cu 30 de ani (1986), Prinþesa Stéphanie de Monaco îºi lansa cea mai nouã colecþie de costume de baie. Ea s-a îndreptat cãtre lumea modei dupã ce ºi-a revenit din cumplitul accident de automobil, în care ºi-a pierdut viaþa mama ei, Prinþesa Grace.

Bãtrîni abandonaþi κi duc viaþa prin aziluri, Bãtrîni, bolnavi ºi pãrãsiþi, Suferã toþi atîtea chinuri, ªtiind cã nu mai sînt doriþi.

De multe ori, fiind uitaþi, Sînt mai retraºi din fire, Dar ard mocnit, neobservaþi, ªi dãruiesc iubire.

Toþi ºtiu cã sînt abandonaþi Într-un improvizat cãmin, ªi-aºteaptã triºti ºi resemnaþi Copiii, care nu mai vin.

Trãiesc din amintiri apuse, Albume dragi mai rãsfoiesc, Ofteazã dupã vremuri duse ªi, totuºi, încã mai iubesc. κi spun necazurile-n ºoapte ªi grijile ce îi apasã, Visînd în fiecare noapte Cã se întorc la ei acasã.

PAUL CURIMAN, Braºov trimis direct la Paris“, a mai spus Sorin Buliga, care a descoperit clãdirea în care a funcþionat boiangeria.

Studiile La vîrsta de 11 ani, Brâncuºi a plecat. A lãsat totul în urmã ºi a fugit la Craiova, unde a lucrat la un restaurant de lîngã garã ºi în crîºma lui Zamifirescu.

A lãsat, într-o bunã zi, turma în plata Domnului ºi a fugit pînã la Craiova, pentru a se procopsi. Aci a slujit ca bãiat de prãvãlie la restaurantul Spirtaru, din faþa gãrii; apoi la crîºma lui Zamifirescu, de pe uliþa Maica Domnului; ºi a fãcut asta pînã în anul 1895, cînd a izbutit sã intre intern la ªcoala de Meserii ºi Arte (secþia de sculpturã), ºcoalã absolvitã în trei ani, în loc de cinci, cît era duratã normalã. (...) Între 1895 ºi 1898, Brâncuºi se bucurase, în afarã de bursa ºcolii, ºi de un ajutor de studiu în valoare de 200 lei anual, venit din partea „Epitropiei Bisericii Madona Dudu“, sumã pe care o va primi în continuare ºi la Bucureºti, unde, se ºtie, începînd din 1898, urmeazã ªcoala Naþionalã de Arte Frumoase.

ALIN ION

Pag. a 6-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (30) Echilibrul spiritual Aruncînd o scurtã privire asupra opiniei domnului Mircea Cãrtãrescu, din cartea „Postmodernismul Românesc“, vom vedea cã, dupã schimbãrile politice de la începutul deceniului: „lumea culturalã româneascã s-a vãzut pusã în faþa unor dileme noi, producînd o stare de panicã, scepticism ºi resemnare. Dupã prãbuºirea comunismului, literatura cunoaºte un fenomen de rapidã devalorizare. Scriitorii s-au vãzut deodatã marginalizaþi ºi minimizaþi prin asaltarea mediaticã a opiniei publice de cãtre alte categorii intelectuale, pînã atunci inexistente. Au intrat, brusc, în centrul atenþiei politicienii, ziariºtii, analiºtii politici, oamenii de televiziune cu opinii mai agresive decît literaþii. Editurile care funcþionau în sistemul socialist au început sã publice romane erotice, thrilere, scrieri de ocultism ºi magie etc., literatura originalã româneascã fiind aruncatã pe o plajã extrem de îngustã, la concurenþã devastatoare cu competitorii pieþei libere”. În prezent, condamnaþii din penitenciare care doresc sã li se reducã pedeapsa, „scriu” cîte o carte. Au fost cazuri de deþinuþi care au scris 4-5 cãrþi ºi au scãpat de pedeapsã.

Interesul public pentru literaturã a scãzut, aproape nimeni nu mai citeºte, se cumpãrã foarte puþine cãrþi, la preþul unei manichiuri sau chiar mai scãzut. Pe scena Operei cîntã maneliºtii care s-au îmbogãþit „dormind pe aur“.

Cinematografele, aproape toate, s-au închis. Ministerul Culturii nu mai are nici o influenþã asupra vieþii literare.

Uniunea Scriitorilor ºi-a pierdut importanþa, concurenþa autorilor „dizidenþi“ este începutul sfîrºitului pentru scriitorii români. Revistele literare nu mai sînt susþinute material, astfel fiind subminat prestigiul scriitorilor, iar Internetul diminueazã interesul pentru literaturã. În ºcoli, dezastrul este ºi mai mare. Dacã pînã în 1989 existau puþini analfabeþi, acum s-au înmulþit „ca ciupercile dupã ploaie“. Se cumpãrã diplome false, profesorii nu mai au nici un prestigiu, sînt plãtiþi prost, sînt insultaþi de elevi ºi chiar bãtuþi pentru o notã prea micã. La rîndul lor, copiii mici sînt bãtuþi de educatoare. Din pãcate, România, din contemporaneitate, a plecat în Antichitate, cu dorinþelengropate într-o lume de cristal în care Penelopa þese vise pentru Ulise. România se destramã... ºi te întrebi, dacã mai avem o þarã.Vorba ardeleanului, „nu-i bai“, vom fi populaþi de emigranþi. În imaginaþia mea, destul de bogatã,

Amintiri din temniþele bolºevice (5) În dimineaþa urmãtoare am vãzut din nou raza de soare, dar copiii lipseau. N-am intrat imediat în celulã, vrînd sã aflu ce-i cu pruncii. Uitîndu-mã atent, am zãrit un coº mare, din care un copil a strigat: „Nu ne lãsaþi, cã vor sã ne taie!”. N-am mai putut vedea ce se întîmplã, cãci a venit caraliul ºi m-a împins în hrubã. Toatã ziua m-am gîndit la copiii aceia ºi la soarta lor. Începusem sã mã împleticesc din ce în ce mai tare. Un plutonier burduhãnos, cînd a vãzut cã sînt cît pe ce sã mã prãbuºesc, i-a spus altuia: „Dar pe ãsta ce-l mai þin aici? Trebuie împuºcat dracului”.

M-am oprit iar la soare. Coºul era tot acolo, umplut cu bucãþi de copii. Dintre bucãþile de carne a ieºit la suprafaþã un bãieþaº, care a strigat cã mai sînt 2-3 copii ºi, dacã-i taie ºi pe aceia, îi vînd la mãcelãria din colþ. Auzind grozãvia, mã gîndeam sã spun autoritãþilor ce face Securitatea, sã nu-i mai lase sã vîndã carne de om.

Dupã cele pomenite, nu ºtiu ce-a mai fost, însã, cîteva zile mai tîrziu, s-a întîmplat ceva grav. Nemaiputînd suporta oboseala, zãceam în genunchi, cu capul rezemat de uºa hrubei, cînd mi s-a pãrut, iar, cã miºcã ceva în celulã.

M-am sculat ºi am vãzut un þigan borþos ºi urît, cu un sac în spate ºi o cutie într-o mînã. Nu-i pãsa de mine. ªi-a dat jos sacul ºi s-a aºezat pe el. Apoi ºi-a deschis cutia, din care a scos mai multe cuþite, care semãnau cu cele ale hahamului din Buciumi, cînd tãia cîte o pasãre sau un animal mai mic, aºa cum vãzusem cînd acesta trecuse peacolo, în copilãria mea. L-am întrebat ce vrea sã facã el cu cuþitele. În loc sã-mi rãspundã la întrebare, þiganul a început sã le ascutã. Eu m-am speriat tare ºi m-am depãrtat de el. Cînd termina de ascuþit cîte un cuþit, se întorcea spre mine. „Bucurã-te, zicea el, cã taie aºa de bine încît nici nu te-o durea cînd îþi voi tãia capul. Mai bine þi-ai spune rugãciunile, cã apoi scapi uºor de viaþa aceasta, fãrã sã suferi prea mult”.

Cum el mai avea de ascuþit, eu mã gîndeam la toatã existenþa mea ºi mã rugam lui Dumnezeu. Cînd ascuþea ºãtrarul ultimul cuþit, am sãrit la ferestruicã ºi am început sã zbier din toate puterile: „Cine mã aude sã vinã sã mã salveze, cã mã taie þiganul”. Apoi am cãzut pe ciment. La

Polemici

viaþa are trei porþi imense: POARTA PREZENTÃ, POARTA TRECUTÃ ºi POARTA VIITORULUI. Dacã aº fi nenãscutã ºi destinul, þinîndu-mã de mînã, m-ar întreba pe care poartã vreau sã intru în viaþã, aº alege POARTA TRECUTULUI. Atunci, natura nu era mutilatã, Cerul era înstelat ºi harta sa bine conturatã de stelele strãlucitoare, alimentele nu conþineau chimicale, ºi carnea din export nu era congelatã de peste 40 de ani, adusã de peste Ocean…

La stînã, oile rãmîn fãrã lînã, numãrul cîinilor fiind limitat… Catedrala romano-catolicã este în mare pericol.

Ilegalitatea întregului proces de validare ºi autorizare a construcþiei mastodont, la doar cîþiva metri de lãcaºul de cult, pune în pericol acest edificiu. Hotãrîrea pentru demolarea clãdirii nu se pune în aplicare, construcþia fiind o mutilare urbanã, iar cei competenþi „tac“… Necuratul a dat startul „balului“ la D.N.A., corupþia, care e în floare, danseazã la rãcoare.

Intrarea în viaþã prin POARTA PREZENTULUI, poate fi ilustratã prin aceste „gînduri“: „am trecut prin centru sã-mi cumpãr þigãri am intrat într-o plãcintãrie a trecut ºi ianuarie ºi a fost destul de cald lîngã mine era o femeie care mînca plescãind m-a scos din sãrite am vrut sã-i pun mîna pe gurã s-o opresc însã mai repede am intrat într-o librãrie sã vãd dacã nu i-a apãrut cartea lui marineasa am ieºit dupã vreo cinci minute începuse sã plouã bine cã nu ninge mi-am spus am vãzut o femeie frumoasã aproape de treizeci de ani pãcat mi-am spus am mers la anticariat se vindeau cãrþi de bucate ...“ Fãrã conþinut, fãrã virgulã, fãrã punct. Aºa este viaþa dupã POARTA PREZENTULUI prin care „libertatea, care ne asigurã, zilnic, o anumitã deschidere, este la fel de mare cu deschiderea pe care zilnic o asigurãm libertãþii“.

(Franz Hodjak) Intrarea în viaþã pe POARTA VIITORULUI, se reduce la un singur cuvînt: APOCALIPSA ilustratã prin poemul unui tînãr scriitor [sic!] : „Te-am iubit atît sufletul meu, ce sã-þi trimit? te-am auzit atît scîrþîind paturi cu alþii ºi cu mine nu, cu mine nu, mi-am lipit atît timp nasul în ploaia de geamurile palide în care te despuiai te-am visat desfãcîndu-þi genunchii....“ (va urma) LILIANA TETELEA foarte puþin timp s-a deschis uºa ºi am fost scos în culoarul pe care mergeam la baie. Gardienii mã mustrau cã speriu lumea ºi mã pofteau sã mã întorc în celulã. Eu n-am vrut sã intru, strigînd cã mã taie corturarul. Atunci a venit ºeful, unul Patriciu, ºi m-a dus sã-i arãt þiganul ºi sã-i spun pe unde a intrat. Pe balaoacheº nu l-am gãsit, nici nu i-am putut spune pe unde a intrat. Atunci, ºeful mi-a dat brînci în celulã. Eu, în loc sã intru în beci, am cãzut iar în genunchi ºi i-am spus: „Domnule ofiþer, vãd cã aveþi revolver, vã rog împuºcaþi-mã, cã nu vreau sã mi se taie gîtul”. Doi caralii m-au desprins de ºef, m-au dus cu forþa în celulã, promiþîndu-mi cã vor avea grijã ca þiganul sã nu mai ajungã la mine. În aceeaºi searã am fost scos de acolo ºi dus la alt arest, mai bun.

Eram în aceleaºi condiþii ºi aici, ca ºi dincolo, cu camera goalã, ºi eu tot dezbrãcat. Mi se pãrea cã-i mai cald ºi am încercat sã dorm. Dar n-am reuºit, cãci mi se pãrea cã aud vorbindu-se ungureºte, ºi o cãlugãriþã îndrepta copilaºii de la grãdiniþa din Carei sã-ºi facã programul WC peste mine. M-am revoltat ºi am bãtut în uºã, sã-i spun gardianului cã pruncii îºi fac nevoile peste mine. „ªi ce cautã aceºti copilaºi aici, am mai strigat, ori ºi ei vor sã rãstoarne guvernul?”. Gardianul rîdea ºi mã pãcãlea cã-i va opri el imediat. Mi-am fãcut patul ºi am adormit, dar proptit cu capul de uºa celulei. Dupã un pic de aþipealã, am cãzut între cizmele lui Felecan, care deschisese uºa. În timp ce mã ridicam de jos, el mi-a aruncat hainele pe pardosealã, spunîndu-mi sã mã îmbrac. Apoi a închis uºa ºi, pe cînd mã îmbrãcam, mi-a adus laviþa ºi mi-a pus-o în celulã.

Acum eram fericit ºi, întinzîndu-mã pe laviþã, am adormit.

Nu ºtiu cît timp a trecut pînã cînd Felecan mi-a zis: „Îþi doresc poftã bunã”, în timp ce-mi întindea un sfert de pîine ºi o bucatã de marmeladã. A fost cea mai bunã mîncare din viaþa mea. Dupã ce m-am îndestulat, m-am culcat iarãºi ºi, timp de douã zile, numai la masã mã trezeam. Dupã o vreme mi-a fost adus ortac de camerã unul Marczi, din Viºtea, cãruia i-am povestit toatã tragedia mea. Omul era sã moarã de fricã. Într-o zi, vãzîndu-1 culcat pe scîndurã, în timp ce eu mã plimbam prin celulã, Felecan i-a strigat lui Marczi sã-i fie ruºine cã ocupã laviþa, în loc sã mã lase pe mine sã mã odihnesc. (va urma) ION ªTIRBU

Toþi d in j ur p urtau peste z îmbet o m ascã Mã bate vîntul în cuie pe-o cruce de aer vin corbii ºi ciugulesc înfometaþi doar inima simte durerea ºi-n vaier cresc munþii ei precum Munþii Carpaþi Încercaþi ºi voi sã înþelegeþi viaþa am încercat ºi eu, dar nu am înþeles pînã unde-ºi întinde ºarpele aþa de ce pãianjenii capcanele-ºi þes În jurul soarelui cãzut în dizgraþie ori de cîte ori se face iarnã ºi ne dãm lovitura de graþie cînd zãpada ar dori prin ea sã ne cearnã Îmi intrã-n suflet cuiele de lut ºi-o cãdere din vise ca o grotã se cascã sînt aici însã nu m-au vãzut toþi din jur purtau peste zîmbet o mascã Sînt fixat într-o lungã aºteptare de-o mie de ani mã întreb cine-am fost rãspunsul se-ascunde-n ecouri primare pe pãmînt sînt o umbrã ce-ºi cautã-un rost Nu mai sînt nici motive de luptã laºitatea i-a zdrobit pe toþi cu un bici cu inima neagrã, de patimã ruptã am sã plec înspre mine chiar mîine de-aici Nu-mi cãutaþi paºii prin nisipul aprins v-aþi frige tãlpile în propriul noroi nepãsarea voastrã supremã m-a-nvins ºi n-am sã mã-ntorc niciodatã înapoi.

ADI SFINTEª, 19 iunie 2016

CIOBURI DE GÎNDURI

Troia copilãriei...

Ieri a plecat din aceastã lume bunul meu prieten din copilãrie, Antoniadis. A fost unul din cei doi copii foarte blînzi pe care i-a avut satul meu natal.

Era de o cuminþenie ºi de un bun-simþ exemplare.

Niciodatã nu îl puteai desprinde din paginile cu amintiri ale marelui nostru Ion Creangã. El nu mergea la cireºe cu ceilalþi copii, el nu mergea la scãldat, la rîul de la marginea satului, el nu se certa cu nimeni. El nu ieºea din cuvîntul pãrinþilor sãi. Nu avea probleme fizice sau mentale. Pur ºi simplu, îºi asculta pãrinþii, pentru cã, ºi pe la noi, ca ºi în alte locuri, mulþi pãrinþi au plãtit un greu tribut vieþii, pierzîndu-ºi unul sau mai mulþi copii, în evenimente nedorite. El era mereu un spectator al jocurilor noastre. ªi aºa a rãmas pînã am plecat fiecare pe drumul sãu, sã ne facem un rost în viaþã. Aºadar, iatã, a mai plecat unul dintre noi ºi cercul nostru a devenit mai mic. Ne uitãm cu uimire ºi umilinþã la ce ni se întîmplã, incapabili sã mai spunem ceva, incapabili de a vãrsa o lacrimã. Da, a mai plecat încã una din luminile copilãriei mele. Prietenia noastrã a pãstrat ceva din misterul unei rudenii îndepãrtate, dar ºi din prietenia exemplarã a pãrinþilor noºtri. La noi, oamenii nu-ºi uitã rãdãcinile proprii, nici dupã a ºaptea generaþie, cum se spune. Dar vremurile trec ºi oamenii se schimbã... Vom mai putea noi pãstra ceva din sacralitatea obiceiurilor primite de la bunicii ºi strãbunicii noºtri? Vom mai fi noi o mare ºi frumoasã familie, în care pierderea suferitã de unul din noi sã-i adune cu dragoste în sentimente pe toþi? Nu ºtim... Rãspunsul îl vor da anii ce se tot prãvãlesc peste noi, ca versanþii unui munte zguduit de o forþã nevãzutã. Acum, ne plecãm frunþile în faþa acestei noi pierderi ºi nu vrem sã-i spunem adio unui bun ºi drag prieten. Anton Necula a plecat spre zãri mai blînde ºi mai senine.

Viaþa de aici l-a trãdat ºi l-a obosit. Eu îi voi spune Antoniadis, aºa cum îi spuneam în copilãrie, dupã ce citisem Iliada lui Homer. El mã asculta ºi-mi rãspundea la alintul meu, cu un rîs blînd ºi prietenesc. Acest rîs, de copil, îmi va lipsi de acum înainte. Voi merge mai departe, cu el în gînd, ºi voi ºopti doar atît: mergi cu bine, Antoniadis! La cît ai fost de bun, cu siguranþã vei fi cãlãuzit spre zãri mai limpezi ºi mai clare ca acelea de aici. Dar ce se va alege de Troia copilãriei noastre?

ILARION BOCA

Pag. a 7-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Din bube, mucegaiuri ºi noroi, iscat-am un naþionalism ca pentru noi Motto: „Din ziua aceea, mã simt mai tare pentru a face tot, a jertfi tot pentru patria mea. Din ziua aceea, simt un dezgust ºi mai mare pentru aceia care se ambiþioneazã mai mult a fi ºefii unui stat sau a unei conspiraþii“. C.A. ROSETTI, 9 august 1851 Iniþial, mã gîndeam sã scriu un articol despre dezastrul partidului nãscut din revista „România Mare“. ªi nu doream sã mã refer la procentele de mizerie – anticipate nu doar de mine, ci de orice cunoscãtor într-ale politicii - ci la cãderea, degenerarea cronicizatã ce a urmat preluãrii partidului de un grupuscul de personaje obscure moral ºi impotente intelectual. Îmi amintesc prima declaraþie a unui X-sulescu, transmutat din calitatea de neica-nimeni în cea de urmaº al lui Vadim, ei bine, respectivul promitea gogomãnia de 10% în alegerile locale, dovedind atît cã nu cunoaºte istoria (rezultatelor) partidului, dar ºi cã e fie mincinos, fie psiho-suferind, în ambele cazuri fiind clarã natura patologicã. Ah, trebuia X-sulescu ºi grupusculul sã-ºi prezinte demisia (de onoare)? Desigur cã nu, aºa ceva necesitã demnitate ºi un dram de valoare, ori în speþa menþionatã gravitãm în jurul unei gãuri negre. Hai sã vedem – un conducãtor politic actual trebuie sã fie un vizionar ºi un bun comunicator, sã aibã cunoºtinþe de politologie, sociologie ºi istorie, un bagaj de culturã serios, sã se poatã exprima în 2–3 limbi strãine, discursul public sã fie impecabil, sã aibã obiºnuinþa emisiunilor TV, sã aibã colaborãri cu media, relaþii personale cu lideri politici ºi personalitãþi din varii domenii, române ºi strãine, în fine, sã fie Cineva, nu ceva. Inutil sã constat cã personajul în cauzã nu corespunde la nici un capitol…

Probabil compenseazã rezultatele, adicã stabilizarea partidului la procente subunitare, cu perspective de adãugare a încã unui 0 dupã virgulã la alegerile din toamnã, dacã rãmîne aceeaºi formã de existenþã. Dar poate cea mai nesimþitã nemernicie este folosirea numelui ºi amintirii lui Vadim ca acoperire pentru aroganþa stupidã manifestatã ºi incapacitatea crasã doveditã, rezultatul final urmînd a fi neîndoielnic distrugerea creaþiei politice a Tribunului.

Aminteam de viziune… existã aºa ceva la actualul PRM? Habar nu au de doctrinã, bîlbîie stupid de „doctrina naþionalã“, sau de „doctrina lui Vadim“, fãrã sã aibã habar de ceea ce vorbesc. Singura grijã a lui

X-sulescu ºi a gãºculiþei lui a fost sã atragã oameni cu notorietate pentru a le acoperi gãunoºenia - ºi pentru a face nimicnicii pe la spatele lor, din acelea ale mãrunþiºului politic, aruncat în scîrbã de jucãtorii politici importanþi – vinderea locurilor din secþiile de votare, plasarea pe listele locale a unor candidaþi, susþinerea în consilii locale. În felul acesta, X-sulescu l-a gãsit iniþial pe vînãtorul de marþieni, cu nume atît de naþionalist – Strãinu. Un personaj fãrã legãturã cu politica, dar care apare la televizor cu tot soiul de poveºti funambuleºti – la asta se rezumã înþelegerea lui X-sulescu cu privire la ideologia naþionalistã. Mai nou, X-sulescu încearcã sã-l atragã în jocul sãu mãrunt pe profesorul Ion Coja, un nume important pentru o parte a naþionaliºtilor, dar cu o floare de 74 de ani nu se mai face nici mãcar toamnã.

Chiar eu l-am invitat pe scriitor sã discutãm în cadrul Grupului pentru Acþiune Naþionalã despre acuzaþiile de antisemitism ºi despre criza înþelegerii naþionalismului, prilej pe care X-sulescu l-a folosit pentru a-i servi d-lui Coja diverse gogoºi umede despre afinitãþile dorinþelor lor politice. Sper, totuºi, ca venerabilul scriitor sã nu facã un pas greºit care sã-l compromitã acum, la concluziile unei vieþi remarcabile. Oricum, anunþ cu aceastã ocazie cã GAN (Grupul pentru Acþiune Naþionalã) nu va mai avea nici o legãturã cu actuala formulã a PRM. La ultima întîlnire a Grupului, am avut o controversã cu dl. Coja pe tema falsei asocieri a naþionalismului cu etnicitatea - ºi am expus apartenenþa etnicã, alta decît românã, a unor personalitãþi fundamentale pentru istoria noastrã, adevãraþi binefãcãtori ai României – evrei, ruºi, polonezi, italieni, greci etc. – ba chiar ºi scoþiana Maria Grant, devenitã Rosetti prin cãsãtoria cu C.A. Rosetti (familie de provenienþã genovezo-bizantinã), scoþiana Maria fiind prima imagine a României, pozînd pentru celebrul tablou „România Revoluþionarã“ al pictorului Constantin Daniel Rosenthal, erou al revoluþiei române de la 1848, un evreu ungur nãscut la Budapesta, care a preferat, la doar 30 de ani, sã se sinucidã decît sã trãdeze secretele „fraþilor“ sãi, revoluþionarii români. Mã gîndeam în acest sens la constatarea amarã a unuia dintre pãrinþii României Mari ºi ai Constituþiei din 1923, basarabeanul Constantin Stere, scrisã prin 1929: „Naþionalismul, la cei mai mulþi intelectuali din Regat,

RECURS LA MEMORIE

Corespondenþa lui Vasile Pârvan cu Martha Bibescu (2) În Italia, ce descoperã el?

Descoperã „imensele linii antiumane“, „mîngîierea infinitã a pietrei”, „piatra, mult mai recunoscãtoare decît carnea umanã” ºi avertismentul pietrelor: „Nu uita cã eºti muritor, adu-þi aminte cã eºti singur”. În jurul lui, obiºnuita lume de „globe-trotteurs”, care-i inspirã „o dorinþã copilãreascã de a plînge”, în faþa „iluziei acestor muritori nebuni, nebuni pînã la divinitate” („diviniment fous”).

La 8 ianuarie 1922, el descrie patima umanã a lumii antice ºi medievale, pentru cucerirea cetãþilor de sãmînþã ale unei civilizaþii. „Rapace, majestuos ºi crud”, omul acela s-a priceput sã-ºi construiascã hambarele ºi sã-ºi cinsteascã strãmoºii; apoi, s-a gîndit sã potoleascã bestialitatea care izbucneºte intermitent din om: a construit catedrale, ca sã se teamã omul ºi de dreptatea divinã. Sînt pagini scrise cu nobleþe, lipsite de josnicie: el înþelege ºi, prin urmare, iartã. Nimic n-ar fi frumos pe lume, dacã omul primitiv n-ar fi avut vocaþia de a fi zidar ºi soldat.

Martha Bibescu îl poreclise pe Vasile Pârvan „Maître Erasme”. El îl vizitase pe Corrado Ricci (ilustrul istoric al artei italiene) ºi acum tîlcuia un text german, referitor la geniul umanitãþilor. Întrebîndu-l pe Pârvan dacã îi place mai mult inscripþia greacã decît cea romanã, el a rãmas pe gînduri. Ca român, el ºtia cã ambele popoare au plãmãdit spiritul românilor. Iatã ce spune el Marthei Bibescu: „Deci, am lãsat de-o-parte marea inscripþie a lui Traian, care mã tulburã adînc, ca arheolog, ºi vã trimit la reproducerea ºi la comentariile germane (...) la relieful apollonian, atît de mutilat ºi

totuºi atît de frumos, cu femeia aceea îngenuncheatã ºi rugãtoare, de lîngã altar, cu inscripþia lui Callicrates, cu relieful Dioscurilor ce mi se par, uman vorbind, cele mai frumoase lucruri de la Histria, pentru cã înfãþiºeazã idealismul pur”. Urmeazã textul inscripþiei: „Callicrates ºi soldaþii lui au alergat în ajutorul Apolloniei, colonia-sorã a Histriei, au luptat pentru ea cu ajutorul Fraþilor Cereºti care pãzesc drumurile morþii, în timp de rãzboi, ºi cãile mãrii furtunoase, apoi s-au întors teferi ºi sãnãtoºi în patrie, ridicînd acest monument, ca o mãrturie a martirajului celor care au salvat-o”. De-abia dupã lectura inscripþiei ne explicãm pentru ce Pârvan a ºovãit sã rãspundã întrebãrii lui Ricci: ideea patriei este mai presus de unii ºi de alþii.

Cu o discreþie admirabilã, el scrie despre colegul sãu, Sir Pavel Vinogradov, de la Universitatea din Oxford („Knight or baronet, I don’t know”, Cavaler sau baronet, nu ºtiu), „un rus, devenit englez ºi care a rãmas rus”. Îl admirã pentru faptul cã, la Conferinþa de la Bruxelles, „el reprezenta Rusia, nicidecum Anglia”. Onoarea de a aparþine poporului care l-a nãscut îl umple de mîndrie pe Vasile Pârvan ºi nu menþioneazã nici un alt arheolog, în afarã de Sir Pavel Vinogradov, care poartã demnitatea de a fi rus. Ce lecþie strãlucitã, pentru toate generaþiile; sã-þi onorezi patria, indiferent de destinul tãu individual... Scrisoarea asta e lungã ºi, de altfel, nu este reprodusã integral de Carcopino. Dar, în continuare, el scrie despre Boni, „comendatorele” Boni, savantul ghid al Romei subterane. Scrisoarea a fost trimisã de la Hotel

se confundã cu antisemitismul“. Tradiþia „soluþiilor“ pretins naþionaliste simpliste de tip tot ce e românesc e bun ºi trebuie apãrat – iar tot ce e rãu are o origine alogenã ascunsã, conspirativã, de cele mai multe ori semitã, ei bine, aceastã meteahnã face parte din patologia slãbiciunii, a inculturii – deci, de fapt, e contra naþionalismului adevãrat, acela care þine seama de serviciile aduse naþiunii ºi patriei - nu obligatoriu de sînge, ci de conºtiinþã. Erorile naþionalismului simplist ºi gãunos se manifestã azi aºa cum se întîmpla demult, chiar prin sincopele unor minþi strãlucite ale vremii; tristã amintire din 1907, „Neamul românesc“ al nemuritorului Nicolae Iorga îi numea „jidani ruºi, care promoveazã socialism jidovesc“ pe Pantelimon Halippa, erou al Marii Unirii de la 1918, ºi pe alþi nouã basarabeni, români sadea, dar promotori ai unor idei de dreptate socialã. Naþionalismul nu poate fi privit simplist, este, poate, cel mai pretenþios curent politic, nu beneficiazã de combinaþii politice transfrontaliere, deci efortul pe multe planuri, iar abordarea este obligatoriu complexã, doctã, plurivalentã.

Cine propune naþionalism cu þepuºa lui Vlad, cu deconspirãri ºi vorbe umplute doar cu „românii - uber alle“ este departe de naþionalism. Dar cui sã spun asta? Actualului PRM? Mai bine vedeþi ce bine se potriveºte parafraza la „Testamentul“ lui Arghezi lui X-sulescu ºi companiei.

DRAGOª DUMITRIU

Ia româneascã tradiþionalã cucereºte lumea Primarul capitalei americane, Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie 2016 drept „Ziua Universalã a iei“ în Washington, rãspunzînd în acest fel demersurilor Ambasadei României în SUA. „În hotãrîrea semnatã de primar, se aratã cã ziua de 24 iunie a fost recunoscutã ºi celebratã în toatã lumea ºi este sãrbãtoritã inclusiv de comunitatea româneascã din Washington. De asemenea, este menþionat faptul cã ia româneascã a devenit un simbol internaþional al culturii române ºi o sursã de inspiraþie pentru mari creatori de modã“, precizeazã Ambasada României Iniþiatã ºi coordonatã de comunitatea online „La Blouse Roumaine“, „sãrbãtoarea este un prilej de a promova o frumoasã tradiþie româneascã“.

Ia româneascã a strãlucit ºi în capitala Austriei.

Asociaþia Culturalã „Mihai Eminescu“ din Viena a organizat, în 20 iunie a.c. a doua ediþie a „Zilei Iei Româneºti la Viena“, la Palatul Schönbrunn. Prin acest eveniment, organizatorii au vrut sã punã în evidenþã faptul cã ia este parte din istoria þãrii noastre, fiind dovada vie cã este cel mai bun ambasador al României.

Quirinal, din Roma, ºi aminteºte Marthei Bibescu „Cele opt Paradise”, scrisã de dînsa, la vîrsta de 18 ani ºi premiatã de Academia Francezã. În timpul unei cãlãtorii pe Dunãre, a vãzut ºi el numeroasele morminte tumulare, de pe ambele þãrmuri ale fluviului, ºi s-a gîndit cã în aceºti „tumuli” se aflã, sub pãmînt, o istorie mai precisã decît oricare alta. Va fi fost, atunci, prima licãrire de geniu cu privire la muncile lui viitoare? Trebuie sã cunoaºtem vieþile strãmoºilor, înainte de a vorbi nepoþilor. Tradiþia, în partea ei viabilã, este forþã curatã. Toate vechile popoare ale lumii consultã tradiþia ºi, astfel, sînt nepieritoare. În februarie 1922, el comunicã Marthei Bibescu cã pregãteºte prima lui conferinþã, pe care o va þine la Universitate, despre civilizaþia provinciilor scitice, despre Muntenia, Dobrogea, Moldova. Se simte „îngropat ca un erou al lui Anatole France, sub volumele bibliotecii sale”. Dar ºi acolo, el aratã ce-l doare mai mult: „Douã dintre cãrþile mele, de acum 12 ani, care se referã la istoria creºtinismului, au fost considerate ca inspirate de Duhul Sfînt (!) - acest semn de exclamaþie face parte din textul lui Pârvan - pentru cã susþineam cã apostolizarea occidentalã a fost fãcutã de Niketas de Remesiana, învãþãtor ºi prieten fraternal al suavului poet al Italiei meridionale, Paolino de Nole, înainte de anul 400. Teoria mea este admisã chiar ºi de cei mai buni ortodocºi, ca N. Iorga ºi alþi istorici ai Transilvaniei, indiferent de confesiune, dar respinsã cu dispreþ de teologii noºtri ºi de alþi istorici bucureºteni”.

La 6 martie 1922, Pârvan noteazã cu amãrãciune o greºealã a unor fanatici, care pierd din vedere cã una dintre condiþiile pãcii este buna vecinãtate, afinitatea, iubirea reciprocã dintre România ºi Iugoslavia: „Foarte interesantã este, în Italia, poziþia noastrã, în urma logodnei regale sîrbo-româneºti. Se cautã a se vedea, în acest fapt, o declaraþie de solidaritate, din partea noastrã, cu interesele ºi patimile anti-italiene”. (Aluzia priveºte cãsãtoria fiicei regelui Ferdinand cu regele Alexandru al Iugoslaviei, asasinat în 1934, la Marsilia). (va urma) ROMULUS DIANU

Pag. a 8-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (26) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Program Pentru solemnitatea reînhumãrii osemintelor Domnitorului Constantin Brâncoveanu Voevod, care va avea loc în ziua de 21 Maiu a.c.

1. În dimineaþa zilei de 21 Mai a.c., se va sãvîrºi în paraclisul Palatului patriarhal, Liturghie ºi pomenire pentru Marele Martir Constantin Brâncoveanu, de cãtre Clerul Sf. Patriarhii, în prezenþa I.P.S. Patriarh ºi a P.S. Membri ai Sf. Sinod ºi a înaltelor autoritãþi, cari vor fi de faþã.

Serviciul religios se va sfîrºi cel mai tîrziu la orele 9 ºi jum. - 10. În acest timp, sicriul cu reliquele Marelui Constantin se va afla în mijlocul paraclisului, sub policandru, aºezat pe un catafalc, anume amenajat, din timp.

2. Se va oficia Sf. Liturghie în toate bisericile cu ectenia pentru morþi ºi cuvîntare panegiricã, rostitã de preoþii respectivi.

3. P.C. Protopopi, cu cîte o delegaþie de 8-10 preoþi, îmbrãcaþi curat, în þinutã oficialã, culion, baston, cruci, cei care au, ºi cu epitrahile - de preferinþã culoare deschisã - vor fi prezenþi în Bucureºti, în Piaþa BibescuVodã, în ziua de 21 Mai a.c., ora 9 dimineaþa, unde li se va indica locul ce trebuie sã ocupe în cortegiu.

4. Toþi preoþii din Bucureºti, în ziua de 21 Mai a.c., vor termina serviciul liturgic la bisericã în aºa fel, pentru ca la ora 9 ºi jum., sã fie prezenþi în curtea Sf. Patriarhii, în costume oficiale: culion, baston, cruci ºi cu epitrahile - culoare deschisã - unde li se va indica locul ce trebuie sã ocupe fiecare în cortegiu.

5. Clopotele tuturor bisericilor din Capitalã vor fi trase în tot timpul procesiunii, începînd de la ora 11 dimineaþa ºi urmãrind cu atenþiune momentele, cînd începe ºi cînd înceteazã, sunetul clopotului celui mare al Sf. Patriarhii.

6. Prapori frumoase, curate, noui, vor fi purtate în procesiune de cãtre cîntãreþii bisericilor respective, îmbrãcaþi în haine curate.

7. Stareþii ºi stareþele mãnãstirilor din eparhie, împreunã cu cãlugãrii ºi cãlugãriþele respective, vor fi prezenþi în ziua de 21 Mai a.c. la orele 9 dimineaþa, în Piaþa Bibescu-Vodã.

8. Se va scoate un numãr festiv al revistei „Apostolul“, care va cuprinde materialul comemorativ ºi chipuri ctitoriceºti.

9. Se vor organiza, de cãtre P.P.C.C. Protopopi din Eparhie, în înþelegere cu autoritãþile ºcolare ºi comunale locale, cîte o serbare, în toate ºcoalele, la care se vor þine cuvîntãri ocazionale ºi se vor recita poezii pentru proslãvirea faptelor marelui domnitor.

10. Elevii Seminarului monahal de la Mãnãstirea Cernica, curat îmbrãcaþi, cu mantii, cu camilavce ºi cu metanii, vor fi prezenþi în ziua de 20 Mai a.c., ora 2 p.m. la Sf. Patriarhie, spre a fi rînduiþi 8 dintre elevii seminarului de aceeaºi staturã, la strejuirea sicriului cu osemintele Domnitorului peste noapte ºi la purtarea a doua zi, a sicriului cu aceste oseminte, pînã la Biserica Sf. Gheorghe - Nou. Deasemenea, vor lua parte la marea solemnitate, elevii celorlalte seminarii Central ºi Nifon din Bucureºti, ca ºi de la celelalte ºcoale.

11. La Biserica Sf. Gheorghe-Nou din Capitalã, unde se va face reînhumarea osemintelor Marelui Domnitor, se va oficia în ziua de 21 Mai a.c. Sfînta Liturghie, cu rugãciunile pentru morþi, de clerul Bisericii, slujba fiind terminatã la ora 11 dimineaþa.

12. Vor lua parte toate autoritãþile civile ºi militare dupã un itinerariu ce se va stabili de o comisie specialã. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel Sfîntul Apostol Petru – fiul lui Iona ºi fratele Apostolului Andrei, s-a nãscut în Betsaida Galileei. Înainte de apostolie numele sãu era Simon, însã Mîntuitorul îl va numi Chifa (piatrã): „Tu eºti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care, tãlmãcit, însemneazã Petru)”. (Ioan 1, 42). Dupã o pescuire minunatã pe lacul Ghenizaret, este chemat sã devinã pescar de oameni. Mãrturiseºte în numele apostolior dumnezeirea lui Christos, dar se ºi leapãdã de Christos cînd El este prins spre a fi rãstignit. Dupã înãlþarea Domnului, Petru ia cuvîntul în adunarea ucenicilor ºi

aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, dupã predica Sfîntului Apostol Petru, se boteazã trei mii de persoane. Sfîntul Apostol Petru a propovãduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Micã pînã în Babilon ºi în ultima parte a vieþii, la Roma. În timpul persecuþiilor împotriva creºtinilor, declanºate de cãtre împãratul Nero, dupã incendierea Romei în anul 64 d.Chr., Sfîntul Petru a fost arestat împreunã cu Apostolul Pavel. Sfîntul Petru a fost condamnat la moarte ºi executat prin rãstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul rãstignirii lui Isus Christos), în anul 67 d.Chr., lîngã fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei.

Sfîntul Apostol Pavel, cunoscut mai întîi sub numele de Saul (cel dorit), s-a nãscut la Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, din pãrinþi evrei, cu bunãstare materialã. Oraºul Tars avea ºcoli vestite, la care Saul a învãþat bine din copilãrie limba greacã. În timpul activitãþii publice a Mîntuitorului, Saul trãia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii miºcãri produse de predica Apostolilor despre Isus Christos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al creºtinilor.

Prezent la lapidarea Sfîntului Apostol ªtefan Întîiulmucenic (Fapte 7:58), Pavel este orbit de Isus Christos Însuºi pe drumul Damascului (Fapte 9:1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeieºti, Saul îºi regretã faptele ºi este botezat de Anania.

Curînd dupã convertire, Saul ºi-a schimbat numele în Pavel, iar mai tîrziu a fost inclus în ceata Apostolilor.

Pavel a propovãduit Evanghelia pe o zonã foarte întinsã, din Arabia pînã în Spania, atît la evrei, cît ºi la pãgîni. Pavel ºi-a petrecut viaþa de creºtin în suferinþã ºi lucrînd pentru Christos, înfiinþînd ºi organizînd Biserici pretutindeni. Sfîntul Pavel a fost martirizat împreunã cu Apostolul Petru, în timpul împãratului Nero, prin decapitare.

Ziua Învierii Cît de frumos eºti, Doamne, în haina Învierii, Din viaþã Tu dai viaþã în pragul primãverii, O lume întreagã cîntã - Christos a înviat! În ziua cea mai sfîntã - Adevãrat a înviat!

Lumina strãluceºte în Cer ºi pe pãmînt, ªi picuri de iubire ne-alintã în dor sfînt, Iar îngerii din Ceruri slavoslovesc cucernic: Christos a înviat! E adevãrul veºnic...

Cît de frumos eºti, Doamne, în haina veºniciei, Tãrîmul fericirii e-n bulbul dragostei, Mai dã-ne din luminã-lumina învierii, E ziua cea mai sfîntã în miezul primãverii...

O, cît de sfînt eºti, Doamne, mormîntul tãu e gol, În veci el devenit-a sublimul Tãu prestol, Jertfelnica Golgotã strãluce în azur, Christos a înviat - e Adevãrul pur! Întregul cosmos cîntã în ziua Paºtilor Cã moartea este moartã în vecii vecilor, Christos ne înviazã de-a pururi ºi pe noi, Cãci viaþa-n fericire acum este în toi!

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Infiltraþii cu acid hialuronic Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Infiltraþiile cu acid hialuronic reprezintã un procedeu simplu, care ajutã la reducerea simptomelor multiplelor probleme articulare (artrozã) DR. TAREK NAZER sau ligamentare (tendinitã).

Aceste infiltraþii asigurã o lubrifiere adecvatã ºi naturalã în articulaþii, ce ajutã la reducerea procesului de frecare ºi de distrugere a cartilajului ºi joacã un rol important în diminuarea nivelului de substanþe inflamatorii, numite prostaglandine, din lichidul articular, formate în urma procesului de distrugere a articulaþiilor.

Infiltraþia se face direct în spaþiul articular, folosind anestezia localã. Procesul dureazã aproximativ 7-10 minute, folosind o metodã sterilã pentru a exclude orice risc de infecþie.

Acidul hialuronic joacã douã roluri importante: * Protejeazã cartilajul: - prin proprietatea vîscoasã apãrã suprafaþa articularã de deteriorarea mecanicã; - prin proprietatea elasticã funcþioneazã ca un amortizor de ºocuri în cazul unui traumatism. * Hrãneºte cartilajul prin formarea unei bariere protectoare de sinovialã, mascînd receptorii de inflamaþie.

Care sînt avantajele infiltraþiilor cu acid hialuronic?

Infiltraþiile cu acid hialuronic prezintã numeroase avantaje: - inhibã durerea; - reduc inflamaþia ºi cresc mobilitatea; - protejeazã membrana sinovialã; - cresc calitatea lichidului sinovial ºi lubrifiazã articulaþia; - scad nivelul de prostaglandine, reducînd durerea.

Cînd este recomandatã infiltraþia?

- Artroze (gonartrozã, coxartrozã, artrozã de gleznã, artrozã de umãr); - Tendinite (achilianã, rotulianã, coafã rotatorie).

Cît dureazã efectul?

De obicei, efectul dureazã timp de un an, însã poate dura ºi mai mult dacã sînt cazuri de artrozã incipientã.

Existã contraindicaþii?

Infiltraþiile cu acid hialuronic nu se recomandã tuturor pacienþilor ºi au urmãtoarele contraindicaþii: - infecþia localã, la nivelul locului de injectare; - persoane cu tulburãri de coagulare, deoarece creºte riscul de sîngerare în articulaþie; - persoane care prezintã boli alergice; – gravide ºi mame care alãpteazã. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Scriitori români care s-au sinucis din dragoste Pantazi Ghica, Alexandru Odobescu, Ilarie Voronca, Luca Gherasim ºi Paul Celan sînt cei mai cunoscuþi poeþi ºi prozatori români care s-au sinucis din cauza dezamãgirilor în dragoste. „Fiecare carte scrisã este ca o sinucidere amînatã”, spunea marele filosof Emil Cioran.

Pentru mai mulþi scriitori români, dragostea neîmpãrtãºitã a fost, însã, mai puternicã decît atracþia scrisului. Atît de puternicã, încît au ales sã-ºi ia adio de la viaþã.

„Urîciunea fãrã suflet”, îndrãgostitul fãrã noroc Primul din galeria acestor autori nefericiþi este fratele lui Ion Ghica, Pantazi, un personaj care a fost fãcut celebru de Eminescu. Fãrã a-i da numele, acesta l-a descris, în ,,Scrisoarea III”, drept „urîciunea fãrã suflet, fãrã cuget, negru, cocoºat ºi lacom”. Prozatorul ºi publicistul român Pantazi Ghica face parte din categoria celor fãrã noroc în dragoste. „Mare amator de aventuri galante, Pantazi ºi-a creat un renume mai degrabã prin prisma relaþiilor dezmãþate pe care le-a avut dupã ce a pierdut-o pe Wanda, cea care la fãcut bãrbat ºi despre care credea cã este sufletul sãu pereche, deºi îi despãrþeau ani buni de viaþã. Dupã aceastã mare dezamãgire, Pantazi cade într-o depresie ºi cautã sã se trateze prin desfrîu”, povesteºte istoricul Dan Falcan. Urmãtoarea femeie care avea sã-l obsedeze pe Pantazi este Ilinca Arnoteanu, din cauza asemãnãrii izbitoare cu neuitata iubire, Wanda. De altfel, el îi ºi cere mîna, dar aceasta moare, la scurt timp, doborîtã de scarlatinã. Copleºit de depresie, Pantazi îºi va lua ºi el curînd viaþa, la vîrsta de 51 de ani, dupã ce înghite un pumn de pastile recomandate pentru demenþã.

Al. Odobescu s-a sinucis cu morfinã din cauza unei profesoare Aceeaºi soartã tristã a avut-o ºi colegul sãu de generaþie, Alexandru Odobescu, un personaj enciclopedic al cul-

Duiliu Zamfirescu, un Don Juan fermecãtor ºi un duelist redutabil Nãscut în 1858 în Vrancea, la Plãineºti, azi comuna Dumbrãveni, Duiliu Zamfirescu este unul dintre titanii literaturii române. A scris versuri, prozã scurtã, piese de teatru, dar cea mai importantã contribuþie a sa la literatura românã o reprezintã romanele sale din Ciclul Comãneºtenilor, respectiv Viaþa la þarã, Tãnase Scatiu, În rãzboi, Îndreptãri ºi Anna. Licenþiat în drept ºi iniþiat în loja masonicã, Duiliu Zamfirescu ºi-a început cariera ca magistrat, apoi a fost avocat ºi redactor la ziarul „România liberã”.

Puþinã lume cunoaºte faptul cã Duiliu Zamfirescu a fost, la vremea sa, unul dintre cei mai importanþi cronicari ai vieþii mondene din Bucureºti, posturã care i-a atras ºi un renume de curtezan. Era un bãrbat extrem de elegant, care se îmbrãca dupã ultimul „rãcnet” în materie de modã, fapt pentru care doamnele din înalta societate roiau în jurul sãu. „Frecventa cele mai cunoscute locuri ale lumii bune, de la grãdinile Rasca, Union sau Stavri, pînã la restaurantul Hugues sau cofetãria Fialcovski. Scriitorul era un obiºnuit al saloanelor þinute în Strada Cãderea Bastiliei (pe atunci Primãverii) de directoarea pensionului de fete, Elena Miller Verghy, ºi în Strada gen. Berthelot (pe atunci, Fîntînii), de doamna Zoe Mandrea. Iar rãutãcioºii spuneau cã Duiliu era prea curtenitor cu amîndouã doamnele”, scriu cronicile vremii despre Duiliu Zamfirescu.

Prima aventurã amoroasã despre care se ºtie este cea cu Eliza Ioanid, fiica unei foarte înstãrite familii din Hîrºova, care a fost forþatã de pãrinþi sã-l abandoneze pe Duiliu Zamfirescu pentru un alt tînãr bogat. Eliza a murit dupã puþin timp, rãpusã de tuberculozã. Pe lista aºa-

turii noastre, pentru care ultimii ani de viaþã au fost un adevãrat infern.

Scriitorul, cãsãtorit cu Alexandra (Saºa) Prejbeanu, fiica naturalã a Ruxandrei Bãleanu ºi a contelui rus Pavel Kiseleff, s-a îndrãgostit cu patimã de Hortensia Racoviþã, o profesoarã de geografie cu 30 de ani mai tînãrã decît el.

La 60 de ani, Odobescu a crezut cã ºi-a întîlnit sufletul-pereche. Cum nu ºi-a putut reprima sentimentele pentru tînãra profesoarã, a fost nevoit sã recunoascã în faþa soþiei cã iubeºte altã femeie. În plus, viaþa i-a fost îngreunatã ºi de durerile fizice pricinuite de gutã.

Soþia scriitorului, impresionatã de suferinþa acestuia, la lãsat sã-ºi trãiascã ultimele clipe din viaþã aºa cum ºi-a dorit, alãturi de Hortensia. Doar cã, între timp, profesoara l-a pãrãsit pe Odobescu, iar acesta nu mai gãseºte nici un motiv sã trãiascã ºi se omoarã, luînd o supradozã de morfinã, nu înainte, însã, de a lãsa un bilet de adio. „Cugetã, te rog, ºi spune tuturor cã nebun n-am fost, dar cã, cu inima mea peste fire simþitoare, am cãzut pradã uºurinþei ºi vulgaritãþii simþurilor unei fiinþe fãrã inimã, fãrã conºtiinþã, lipsitã chiar de acea pãtrundere de minte ce-ar fi fãcut dintr-însa o zînã inspiratoare a multpuþinelor mele facultãþi intelectuale. A fost adevãratul mormînt al inteligenþei, al iluziilor, ba chiar ºi al vieþii mele!”, a scris Odobescu în biletul de adio.

Ilarie Voronca s-a spînzurat din cauza unei actriþe Bîntuit de amorul pentru douã femei a fost ºi poetul Ilarie Voronca (numele real, Eduard Marcus). Acesta ºi-a lãsat casa din Bucureºti, de pe Strada Parfumului, pentru a pleca la Paris, acolo unde a ºi cunoscut-o pe Colomba, cãreia i-a jurat dragoste eternã. Asta pînã a întîlnit o actriþã franþuzoaicã „fatalã”, care i-a furat minþile. O

ziselor iubiri ale „craiului” Duiliu Zamfirescu se numãrã ºi o interpretã de operã celebrã în epocã, Silvia Montalba, care se spune cã ar fi încercat sã-l ia cu ea în lume pe junele Duiliu, însã acesta a refuzat oferta. ,,Nu pot atinge partea cu adevãrat bunã a trupei, fãrã sã pun în frunte pe dna Montalba. Se pare cã aceastã eminentã artistã nu place tuturor deopotrivã. Unii o judeca dintr-o direcþie greºitã, pe cînd alþii, în adevãrata direcþie, o coboarã prea jos. Umila mea pãrere este cã, alãturi de doamna Sparapani, doamna Montalba e singura cîntãreaþã dramaticã. La d-sa, vocea plinã ºi modulatã cu dibãcie se întovãrãºeºte cu un joc rotund, grav, plin de nobleþe, care, în cele mai grele situaþii de canto, o face sã rãmînã stãpînã pe emoþia lãuntricã a sufletului femeii ºi sã nu lase decît emoþia actriþei. Darul de a se identifica cu rolul arareori l-am vãzut aºa de întreg ca la d-na Montalba. D-sa cîntã cu gura, cu ochii, cu miºcarea... ªcoala francezã are ºi aici o superioritate incontestabilã asupra ºcolii italiene, pe care o au toþi ceilalþi artiºti”, a fost una dintre cronicile din ziar care au fãcut-o pe renumita interpretã sã se îndrãgosteascã de Duiliu Zamfirescu.

Eleganþa ºi extravaganþa lui Duiliu Zamfirescu i-au atras ironii ale colegilor de breaslã în presa vremii, astfel cã scriitorul nu a întîrziat sã-i provoace de fiecare datã la duel, cunoscut fiind faptul cã el frecventa foarte des ºi sãlile de scrimã. Din aceste dueluri ieºea mereu cîºtigãtor, fapt care i-a atras o reputaþie de spadasin de temut. Ca ziarist monden, avea un umor extrem de fin ºi un sarcasm pe mãsurã, înfierînd zilnic, în paginile ziarului, cucoanele cu ifose.

Dupã ce a pãrãsit jurnalistica, Duiliu Zamfirescu a intrat în diplomaþie ºi a fost secretar de legaþie la Roma. Acolo s-a cãsãtorit cu italianca Henriette Allievi ºi a avut doi copii, Henrietta ºi Alexandru, nãscuþi ºi crescuþi în Italia. S-a stins din viaþã în anul 1922, la Mînãstirea Agapia. Scriitorul a fost înmormîntat în Cimitirul Sudic, din Focºani, acolo unde se aflã cavoul sãu ºi al familiei. În Focºani, biblioteca publicã îi poartã numele, ca, de altfel, ºi o unitate de învãþãmînt ºi o asociaþie a scriitorilor.

Adevãrul.ro

iubire neîmpãrtãºitã, ce i-a alimentat dorinþa pentru moarte. Astfel cã, la scurt timp dupã ce se întoarce dintro cãlãtorie în România, unde þinuse o conferinþã la Cercul Militar, poetul, care în acel timp lucra la „Manualul perfect al fericirii”, ºi-a pus ºtreangul de gît.

Paul Celan s-a aruncat în Sena Unii ar putea spune cã e un destin tragic sã fii poet în limba francezã. Un exemplu în acest sens îl dã scriitorul Paul Celan (nãscut la Cernãuþi, într-o familie de evrei germanofoni). El s-a aruncat în Sena, exact cum avea s-o facã prietenul sãu, Luca Gherasim, cel care, în 1994, a ales sã moarã astfel la vîrsta de 80 de ani, lãsînd urmãtorul mesaj: ,,În aceastã lume, poeþii n-au ce cãuta”.

Celan a locuit ani buni la Bucureºti, însã, ulterior, a plecat la Viena. Pentru el, problemele sentimentale au început dupã ce s-a mutat în oraºul muzicii, loc în care sa îndrãgostit de o junã scriitoare, cãreia îi umplea casa cu flori de mac ºi-i scria poeme cu versuri fãrã perdea: „Ochiu-mi coboarã-n adînc spre sexul iubitei./ Ne privim, spunem întunecimi,/ Ne iubim precum macul, ºi cu memoria/ Adormim ca vinul în scoici,/ Precum marea în raza de sînge a Lunii” (,,Corona”, 1952).

Relaþia lor nu dureazã foarte mult; Celan ia de nevastã o altã tînãrã scriitoare, care mai tîrziu îi intenteazã un proces de plagiat. Ba mai mult, îl acuzã cã a încercat sã o violeze în somn. Depãºit de situaþie, Paul Celan intrã într-o depresie puternicã. „Nervii mei sînt niºte bieþi nervi. La asta se adaugã o presiune psihologicã à la longue”, i se confesa el lui Petre Solomon, în 1962. Patru ani mai tîrziu, starea de sãnãtate a scriitorului devine deplorabilã, motiv pentru care este internat într-un ospiciu, iar Emil Cioran consemneazã acest lucru: „Am aflat cã P. Celan a fost internat într-un ospiciu dupã ce a încercat sã-ºi omoare nevasta”. Tot Cioran vine ºi cu anunþul morþii poetului: „Paul Celan s-a aruncat în Sena. I-au pescuit cadavrul lunea trecutã. Acest om fermecãtor ºi insuportabil, feroce, cu accese de blîndeþe, la care þineam ºi de care fugeam, de teamã sã nu-l rãnesc, cãci totul îl rãnea”.

Sursa: GORJ DOMINO

Scrisori nemaivãzute ale actriþei Audrey Hepburn (1) Audrey Hepburn a rãmas în memoria tuturor drept una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile. Dar, cu aceeaºi frumuseþe, ducea ºi poveºti de viaþã nebãnuite pe care le nota în scrisori.

Cum se simþea la începutul unei cariere de succes Viaþa personalã a celebrei Audrey Hepburn nu era atît de spectaculoasã pe cît se vedea din afara ei. Fanii actriþei admiratã pentru frumuseþe, stil ºi carismã au, de aceastã datã, ocazia sã „intre“ în viaþa celebritãþii graþie a zece scrisori nemaivãzute pînã acum, care vor fi scoase la licitaþie, ºi în care chiar Hepburn detaliazã suiºurile ºi coborîºurile existenþei sale. În scrisori, ea prezintã ºi modul în care ºi-a început ascensiunea – „de la o balerinã britanicã necunoscutã la una dintre cele mai mari ºi importante actriþei de film ale lumii“ (revista Vanity Fair). „Îþi vine sã crezi?“, scria Audrey Hepburn, în 1951, cãtre prietenul ºi profesorul ei de oratorie, Sir Felix Aylmer, în timp ce se afla pe platourile de filmare ale peliculei „Monte Carlo Baby“, una dintre primele sale reprezentaþii în cinematografie. „Sînt în Monte Carlo, lucrez la o peliculã francezã.

Locul este divin, este unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întîmplat“.

Durerea despãrþirii Un an mai tîrziu, Hepburn se logodea cu baronul James Hanson. În timp ce filma pentru „Vacanþã la Roma“, presa raporta cã Hepburn era ocupatã pînã peste cap cu planificarea nunþii, fugea de la repetiþii pentru a-ºi proba rochia albã de satin. În cele din urmã, actriþa s-a despãrþit de influentul om de afaceri ºi a descris, pe larg, în corespondenþa sa, felul în care se simþea. „Cu pãrere de rãu, îþi scriu cã eu ºi James Hanson nu mai sîntem logodiþi. ªtiu cã nu trebuie sã îþi detaliez totul, tu fiind un domn. Pentru un an de zile, am crezut cã este posibil ca vieþile ºi carierele noastre sã se sincronizeze. Mã simt nefericitã, dar sînt sigurã cã este singura decizie raþionalã“, îi scria ea lui Aylmer . Într-un interviu ulterior, Hepburn a detaliat modul în care privea lucrurile: „Programul meu mã obligã sã fiu pentru un film aici, ºi apoi sã plec pentru o scenã la Hollywood. James îºi petrece o mare parte din timp avînd grijã de afacerile sale din Anglia ºi din Canada. Ar fi fost foarte dificil ca noi doi sã ducem o viaþã de cuplu normalã“. La scurt timp dupã logodna eºuatã ºi Oscarul cîºtigat pentru rolul din „Vacanþã la Roma“, actriþa s-a îndrãgostit de actorul american Mel Ferrer, pe care l-a întîlnit la o petrecere. Cei doi ºi-au dus relaþia ºi pe scena de pe Broadway, jucînd împreunã în piesa „Ondine“ - care i-a adus acesteia un premiu Tony -, dar ºi în filme, precum „Sabrina“ (1954) ºi „Rãzboi ºi pace“ (1956). Înainte de nunta celor doi, din 1954, din Elveþia, Hepburn i-a scris lui Aylmer, invitîndu-l la o bisericã secretã, acolo unde urma sã aibã loc ceremonia ºi, apoi, la „un mic dejun de nuntã“. „Ne-ar plãcea foarte mult sã fii alãturi de noi în ziua nunþii noastre. O maºinã te va aºtepta ºi te va duce pe vîrful nostru de munte, vineri, la cabana noastrã dragã. Sîmbãtã va fi nunta. Vrem ca totul sã fie un secret, pentru cã nu ne dorim ca presa sã aparã“, scrie Hepburn. (va urma) VICTOR ARVUNESCU

Pag. a 10-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O nouã contribuþie la elucidarea misterului morþii (2) Alte notaþii din cartea „Cuvînt despre moarte“, scrisã de Sfîntul Ignatie Briancianinov: * ,,Cine moare în fiecare zi (adicã se pregãteºte de moarte prin iertarea pãcatelor) acela trãieºte de pe acum viaþa veºnicã”.

(Apostolul Pavel) * ,,Lazãr a fost dus în Sînul lui Avram, acel despãrþãmînt al Raiului. Cînd se va auzi trîmbiþa Învierii de Apoi, sufletele credincioºilor din Rai se vor reuni cu trupurile lor, în timp ce sufletele rãilor se vor chinui, mai departe, în Iad”. * ,,În lumea noastrã vãzutã, nu vedem nici Raiul, nici Iadul. Vedem foarte puþine.

Doar telescopul ºi microscopul ne ajutã sã vedem cîte ceva. La fel, mirosul sau pipãitul. Ochiul nostru e mãrginit. Vedem mare ce e aproape, ºi mic ce e departe. În plus, nu vedem decît o laturã a unui obiect. Nu vedem prin lucruri ºi fiinþe”. * ,,Microscopul ºi telescopul au sporit misterul cosmic”. (Petre Pandrea) * ,,Sufletul este foarte subþire, eteric ºi zburãtor. El copiazã întrutotul trupul, cu toate organele sale de simþ ºi cu puterea minþii. În Secolul XIX doar doi monahi ºiau vãzut sufletul ieºind din trup, la ora rugãciunii”. * ,,La început, protoomul a stat în Paradis (cuvînt provenit din grecescul paradeisos = grãdinã), dar fiindcã a cãlcat poruncile Domnului, a fost izgonit pe Pãmînt, unde era ºi bine, ºi rãu, ºi frumos, ºi urît. Dar ºi moartea. Uneori, prin frumuseþile ei, natura pãmînteanã ne aminteºte de Paradis («Raiul pe Pãmînt»)”. Dar ºi lenea, care ne cuprinde cîteodatã, este un ecou al momentelor cînd omul trãia în Paradis ºi nu fãcea nimic (n.n.). * ,,Sf. Grigore Sinaitul spune cã Paradisul este cerul cel mai de jos ºi poate fi localizat undeva, spre rãsãrit. Prin Paradis trece un rîu cu 4 braþe”. * ,,Apostolul Pavel a spus: «Natura Paradisului e ceea ce ochiul omului nu a vãzut, urechea nu a auzit ºi la puterea de înþelegere a omului nu s-a suit. Dumnezeu a creat Paradisul pentru cei care-L iubesc pe El ºi ni l-a descoperit nouã prin Duhul Sãu». Cu alte cuvinte, cãderea omului este atît de adîncã, încît nu-ºi mai poate face idee despre fericirea pe care, vai!, a pierdut-o, ºi în inima lui, iubitoare de pãcat, nu mai poate iubi pe nimeni cu adevãrat”. * ,,Dupã ce protopãrinþii noºtri au pãcãtuit, Dumnezeu a blestemat Pãmîntul. De atunci, neorînduiala ºi tulburãrile se þin lanþ pe suprafaþa lui. Ba se cutremurã, înghiþind oraºe ºi sate; ba

izbucnesc inundaþii ºi incendii; ba ne pomenim cu furtuni ºi secete teribile, lãsînd pustiu în urmã. Un rãzboi necurmat a cuprins omenirea, se omoarã întrei ei fie oameni, fie mari colectivitãþi, naþii, popoare întregi. Patimi, osteneli deºarte, pãcate, crime. Virtuþile cu greu îºi mai gãsesc loc în sînul omenirii. ªi animalele se nimicesc între ele, fãrã cruþare. Pe Planeta Pãmînt totul este o luptã, viaþa însãºi este o luptã, în loc sã fie o desfãtare. Totul suferã, totul se îndreaptã spre nimicirea reciprocã. Pãmîntul este locul surghiunului nostru”. Sau, cum spunea cineva, Pãmîntul ar putea fi Iadul altei planete. * ªi acum, o altã teorie interesantã expusã de Sf. Ignatie Briancianinov în cartea sa: ,,Paradisul este locaºul ceresc cel mai apropiat de Pãmînt”. Este primul cer. Aceastã teorie este asemãnãtoare cu o alta, care susþine cã lumea cealaltã este foarte aproape de noi, un adevãrat Univers paralel. * ,,Pãmînt eºti ºi în pãmînt vei merge, Adame!” (Dumnezeu) * ,,Isus Christos, fãcîndu-Se om, a murit cu trupul; sufletul Lui nu s-a depãrtat de trup, dar nu s-a despãrþit nici de Dumnezeire. Aºa ºi cu oamenii credincioºi: despãþindu-se de trup, ei nu se despart de Dumnezeu, cãci, dupã Înviere, se vor înãlþa la Dumnezeu ºi cu trupul”. * ,,Viaþa sufletului este unirea cu Dumnezeu, iar viaþa trupului este unirea cu sufletul”. * ,,Muncile Iadului sînt veºnice ºi pentru pãcãtoºi, ºi pentru îngerii cãzuþi”. * ,,În Iad domneºte deznãdejdea cea mai cumplitã dintre bolile inimii. În ciuda belºugului de flãcãri, acolo este o beznã de nepãtruns”. * ,,Sîntem biruiþi de patimile noastre doar pentru cã uitãm de pedepsele care urmeazã dupã ele, nici nu ºtim ce chinuri sînt în Iad”. * ,,Patimile se sting fie cu pocãinþã, fie cu chinuri pe lumea cealaltã”. (Cuviosul Nil Sorski) * ,,Ce nu e deºert pe acest Pãmînt? Ce nu e nestatornicie? Ce are vreo dãinuire?” * ,,Oare de ce omul nu-ºi pãzeºte sufletul, aºa cum îºi pãzeºte trupul?” * ,,Ucigaºul nostru este pãcatul. Sã fugim de el!” * ,,Sã nu uitãm ºi sã nu ne lãsãm înºelaþi; Infernul mai înseamnã: Iadul – Tartar – Hades – ªeol – Orcul – Gheena – Tofel”.

Sfîrºit PAUL SUDITU

„Sînt un scriitor român“ rele, despre lumea în Cîþi l-au cunoscut care trãieºte. Dacã ne ºi cîþi l-au iubit pe gîndim bine, puþini au Panait Istrati (1884fost acei scriitori - de la 1935), nici nu se mai noi, desigur, - care ar fi ºtie. Avînd vocaþia scãpat de „gura lumii“, fascinaþia - prieteniei, începînd cu Eminescu cei mai mulþi dintre ºi Creangã. De aceea, cei care i-au fost priPanait Istrati, hulit ºi eteni l-au folosit ºi ldinafarã, dar ºi dinãunau trãdat, cînd i-a fost tru, intrã ºi el în seria mai greu. Ceilalþi, ilustrã a „batjocoriþilor“ care nu i-au fost priîn viaþã. Umbra creatã eteni, l-au urît ºi l-au artificial s-a întins deaurmãrit cu obstinaþie supra numelui sãu ºi pentru a-l distruge dupã moarte, el lipsind fizic ºi moral. Numit din cursuri ºi manuale. „Haiduc al SiguranPanait Istrati Aceasta nu înseamnã þei“ (ce ar fi fost mai cum crede un improuºor pentru denigratorii strãini decît sã-l includã pe necunos- vizat istratolog - cã lipsea ºi din conºtiinþa cutele liste ale Siguranþei române!), cititorilor. A fost, este ºi va fi citit, împotriva lui a fost montatã de foarte indiferent de opinia cuiva. Este unul dindeparte o campanie de presã, dirijatã de tre faimoºii scriitori al lumii, ale cãrui „umanistul“ Henri Barbusse (cu rol de cãrþi nu dispar din biblioteci. ªi totuºi, pãpuºã a unui ventriloc mustãcios) ºi abia în 1964, prin apariþia monografiei lui îngãduitã de cel care îl numise „Gorki al Al. Oprea, care, în prealabil, prezentase Balcanilor“, prietenul ºi protectorul sãu, documente cît se poate de elocvente prin Romain Rolland. A murit singur, aproape care îl „dezvinovãþea“ de infama calomfãrã prieteni, în „þara nimãnui“, între linia nie, Panait Istrati este „reabilitat” oficial. celor care nu-l iertau pentru vederile sale În 1976, Al. Oprea tipãreºte o nouã de stînga dinainte ºi linia celor care îl monografie „Panait Istrati” care, în realiconsiderau vîndut ºi trãdãtor al vechii tate, prin bogãþia materialului inedit, este sale credinþe. De altfel, nimic nu este mai o continuare a primei. Fosta Editurã penuºor decît sã defãimezi un scriitor care-ºi tru literaturã a reacþionat, ºi ea, prompt, afirmã cu curaj opiniile sale bune, sau ºi astfel, în 1966, apar primele volume

din „Opere alese“, prefaþate de Al. Oprea, în traducerea lui Eugen Barbu. Ultimul volum apãrut, 8 (versiune Eugen Barbu ºi Andrei Ion Deleanu), apare în 1983. Cum se vede, aceastã serie e departe de a fi epuizat opera lui Panait Istrati. Meritul însã de a fi înlãturat prejudecãþile atît de periculoase în ceea ce îl priveºte îi revin, deopotrivã, lui Al. Oprea ºi Eugen Barbu. ªi aceasta, indiferent de opiniile proaspeþilor istoriografi. E cu atît mai salutarã hotãrîrea organizatorilor „Zilelor Istrati“, Cenaclul Uniunii Scriitorilor ºi Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al judeþului Brãila, de a acorda Premiul Panait Istrati lui Eugen Barbu. În acest sens, pe lîngã meritul de a-l fi redat cititorilor români, existã între cei doi scriitori multe similitudini; ºi în scris, dar ºi în viaþã. Deci, nu întîmplãtor a tradus Eugen Barbu, cãruia orice i se poate contesta, dar nu ºi faptul cã este un mare scriitor, pe Panait Istrati. Farmecul extraordinar al limbii ºi, mai ales, al construcþiei frazei, iubirea faþã de cei sãrmani, o viaþã închinatã scrisului, levantului ºi levantinilor; fascinaþia prieteniei în ciuda aceloraºi mari ºi mici trãdãri ºi trãdãtori; dar ºi francheþea opiniilor bune sau rele, fericite sau nefericite (e nevoie sã mai amintim articolul lui Istrati despre Eminescu?); dar ºi incomoditãþile unor personalitãþi puternice, care au ºtiut ºi ºtiu sã-ºi facã duºmani, sã-ºi creeze adversari tenaci, ori chiar sã-i încãlzeascã la sîn, cum se zice.

L-a trãdat Eugen Barbu pe Panait Istrati?

Sã fim serioºi, de trãdat l-au trãdat toþi cei care n-au fãcut nimic pentru a-l readuce

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Fotografie ineditã a lui Mircea Eliade, realizatã de Ioan Miclea.

Originalul se aflã la redacþia noastrã, fiindu-ne oferit de vãduva cunoscutului artist fotograf, actriþa Lucia Mureºan.

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z Pila Ce sã spunem despre pilã Cînd în coaste ai o sulã?!

Este scula cea utilã...

Pusã de o „mare sculã“.

Rechinul Un peºte cu potenþe varii, Rapace, dur ºi rãpitor, Dar comparat cu demnitarii...

Rechinul e un peºtiºor.

Reþeta Bilet prescris cu doctorii În scop uman, de sãnãtate; Jumate nu le vom gãsi, Jumate nu sînt compensate.

Salutul Un gest anemic sau decis, Ce vrea în suflet a pãtrunde; Cu cît îþi pare mai deschis, Cu-atît mai multe îþi ascunde.

Salvarea Echipã mai mereu pe drum Ce-þi spune numai lucruri certe: Cînd pleacã: - „Demarãm acum!“ Cînd vine: - „Dumnezeu sã-l ierte!“ NAE BUNDURI între scriitorii români, în cultura românã, acolo unde se dorea el însuºi, toþi cei ce se strãduiesc sã ne convingã ori cã este francez prin adopþie, ori grec dupã tatã. „Sînt, în primul rînd, un scriitor român”, scria Panait Istrati. Prin acordarea Premiului Panait Istrati lui Eugen Barbu nu s-a fãcut un act de complezenþã faþã de un scriitor care sã dea, ºi-i dã, o aurã specialã, ci, mai ales, un act de recunoaºtere a meritelor incontestabile ale celui care ºi-a asumat cu un curaj exemplar aventura extraordinarã de a-l reda limbii ºi literaturii române pe vagantul Panait Istrati.

IULIAN NEACªU (1987)

Pag. a 11-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mangalia, dragostea mea! În fiecare an, cum nãvãleºte vara peste noi, cum o zbughesc la mare. Îmi iau nevasta, cãþeii Cocuþa & Bibi, papagalul Titi, periuþele de dinþi, ºi pun cap-compas pe Mangalia. De unde nu ne mai întoarcem pînã pe 15 septembrie, eventual 16, dacã ºoferul, deci subsemnatul, nu sa dres corespunzãtor. N-avem cum sã ne-ntoarcem mai devreme, fiindcã pe 14 septembrie e ziua prietenului Iulicã, ºi se lasã cu bairam la Limanu. Altãdatã, „transhumanþa“ spre Litoral se-ntîmpla la-ntîi Mai, dar, de data aceasta, frigul ºi ploile (fenomen meteorologic de datã mai recentã, datorat probabil... încãlzirii globale) ne-au þinut în Bucureºti pînã la 11 iunie. Cînd era musai sã o pornim întracolo, pe 12 fiind ziua prietenului Dorel, mare patron de terasã micuþã, dar plinã de farmec, la Jupiter. Care Dorel, deºi purtãtor al numelui devenit bãºcãlie naþionalã, nu dã nici cu basculanta-n pom, nici cu tîrnãcopu-n conducta de gaze; dimpotrivã, pregãteºte o saramurã de crap ce n-a vãzut Jidveiul! Obligatoriu, sec ºi de la gheaþã, cu puþinã Poiana Negrii (neapãrat Aprigã!), turnatã de ospãtarul Costel, cam de la juma’ de metru-nãlþime, fix în centrul paharului. Nici renumitul pistolar Sorin Babii nu nimerea „musca“ aºa cum o reuºeºte Costeluº. Sã fie primit!

Iubesc nespus Mangalia, staþiunea în care mi-am copilãrit mai toate verile, copilãrindu-mi acum ºi bãtrîneþile. Sigur, oraºul de azi nu mai e aºezarea din anii ’50, în care nu puteai ajunge fãrã o autorizaþie specialã.

Partea dinspre mare era plinã de cazemate (una dintre ele devenitã renumita cîrciumã a lui nea Puiu - nici o legãturã cu Iordãnescu!), ºi patrulatã, zi-noapte, de vedetele griºobolan ale flotei militare, cãci inamicul putea rîvni oricînd la izbînzile tinerei republici democrat-populare.

De partea cealaltã a falezei se înºiruiau cãsuþele tãtãreºti, albe, joase, termoizolate sub bolþi de viþã, înconjurate de garduri din piatrã ridicate pînã la ºoldul omului, deci încã semãnînd cu tabloul din Pînza de pãianjen a Celei Serghi, colega de ºcoalã ºi prietena maicã-mii. Amintiri proaspete încã, explicînd ºi titlul, fãrã pic de ironie în el (veþi vedea mai jos pentru ce aceastã precizare), articolului de azi.

Care titlu, îmi aminteºte exclamaþia þopãitã a lui Mircea Geoanã, dragul de el, cînd se vedea deja preºedintele þãrii: Mihaela, dragostea mea! Eh, de-ale vieþii... Tot de-ale vieþii s-au întîmplat ºi cînd ex-vînzãtorul de mãrþiºoare în Piaþa Romanã s-a vãzut ejaculat din PSD, drept care a organizat, în regim de urgenþã, un miting naþional la...

Dãbuleni. Demers care, desigur, nu însemna cã, mãcar d.p.d.v. politic, Geoanã ajunsese la pepeni. ...Dar, tot mergînd pe A2, m-am luat cu gîndurile, nebãgînd de seamã cã urmeazã podul de la Agigea. Aici, coadã mai mare decît la tachimuri, pe timpuri. Nimic nou sub soare, cãci, de la revoluþie-ncoace, podul cu pricina se tot reparã ºi nu se mai reparã odatã! A socotit cineva cîþi bani or fi înghiþit aceste interminabilele lucrãri, mai degrabã zis lucrãturi, sau nimeni n-a avut curaj sã-ºi bage nasul într-o asemenea „gaurã neagrã“? Cert e cã noi, cei mulþi ºi proºti, avem parte de-nghesuialã, nervi, þipete, înjurãturi, aripi de maºinã ºifonate, poliþiºti dînd neputincioºi din braþe. Bãi, aceºtia de la CNADR... Bãi, beneficiari de salarii neruºinate... Bãi, zdrenþelor (cum ar fi zis Gigi Becali), care încasaþi miliarde din taxe de drum, din procente benzinale, din rovignete plãtite ºi neplãtite...

Domnule Cioloº, chiar sînteþi neputincios în faþa unei asemenea mostre, ori de hoþie din banii noºtri, ori de crasã incompetenþã, cãci altã variantã nu mai poate exista! Într-una din dimineþi, mã duc la Primãria Mangalia, sã-mi achit impozitul. Deplasare inutilã, fiindcã sistemul cãzuse. Adicã nu funcþionau computerele. Zeci de oameni se uitau unii la alþii, sub privirile indiferente ale funcþionarelor. Iatã, deci, cã Emil Constantinescu nu vorbise prostii, cînd afirmase cã pe el l-a terminat Sistemul... Înspre prînz, încerc din nou marea cu degetul; sistemul,

sãracul, tot mort ºi cu vatã-n nas. Pe una din funcþionare se pare cã a agasat-o insistenþa mea: Dumneata ai mai fost ºi dimineaþã, de ce-ai mai venit ºi-acum?! Îndrãznesc un rãspuns à la Gheorghe Dinicã: Pãi, ºtiþi... În nemernicia mea, credeam cã 4 ore ar fi fost suficiente pentru remedierea defecþiunii. Dumneaei pufneºte superior în rîs, eu plec, înjurînd sistemul ºi nu numai. Întrebîndu-mã, totodatã, cine, dracu sã-l ia!, o asigura service-ul sistemului mangaliot? Tot firma vreunui cumnãþel, ca ºi la? ªi la? Sã nu mai vorbim la!...

Ziua urmãtoare, mai exact miercuri, 22 iunie, tot de dimineaþã, revin la Primãrie. De data aceasta, uraaa!, sistemul funcþiona, dar... se-ntrerupsese curentul electric.

Se-ntrerupsese pur ºi simplu, fãrã vreo furtunã la mijloc sau cine ºtie ce altã calamitate. Îndrãznesc o întrebare: Bine, dar ditamai Primãria, în plin sezon turistic, nu are un generator propriu, pentru asemenea situaþii?

Funcþionarele se uitã la mine ca la unul de pe altã lume.

Neprimind rãspuns, consider cã mai am dreptul la o-ntrebare: Dar la recentele alegeri locale sistemul a funcþionat? Curentul electric nu s-a-ntrerupt nici un moment?! Una dintre funcþionarele de dincolo de sticlã pare de-a dreptul indignatã. Întrerupîndu-se din spart seminþe, sau ce mesteca dînsa acolo, m-a pus scurt la punct: Vã vãd om cu pãrul alb, ce-ntrebare-i asta?!

Bineînþeles cã la alegeri a funcþionat!!

Spre prînz, uraaa!, revenise curentul. Mã grãbesc sã plãtesc, fiindcã, vorba aia, ce-i în mînã, nu-i minciunã! ªi nu m-am înºelat: la cîteva clipe dupã ce sistemul îmi eliberase adeverinþa, de undeva din interior a apãrut o „piele lungã“, unul înalt cît uºa, cu o privire cam pierdutã-n timp ºi spaþiu, anunþînd scurt: Fetelor, încetaþi orice operaþiuni, cã peste 1 minut tãiem din nou curentul!

Lîngã piaþã, mã-ntîlnesc cu amicul Aurel, care, mîhnit, îmi spune cã a murit nea Ion. Dumnezeu sã-l Ierte, cã mult bine a mai fãcut oamenilor pînã la cei 90 de ani trãiþi pe lumea asta! Pe mine, bunãoarã, m-a lecuit de-o artrozã, sau luxaþie cronicizatã, ce naiba oi fi avut la umãrul drept, ca urmare a unei vechi fracturi de claviculã. ªi cãreia cîþiva medici sportivi nu-i dãduserã de cap, unul dintre ei asigurîndu-mã cã „fãrã cuþit, nu se rezolvã beleaua asta“. ªi probabil cã la cuþit aº fi ajuns, fiindcã ziua nu puteam nici sã duc furculiþa la gurã, darãmite sã mai manevrez schimbãtorul de viteze, iar noaptea nu adormeam de dureri!

Aurel, vecinul lui nea Ion din cartierul „Colonii“, m-a îndrumat spre acel vraci local, care, contra cîtorva firfirici, lecuise multe beteºuguri, într-o zonã în care reumatismul e la el acasã. Bref: dupã cîteva manevre, care, ce-i drept, m-au durut de mi-au ieºit ochii ca la melc, nea Ion m-a vindecat, pot spune, definitiv ºi irevocabil, dacã au trecut 7-8 ani de atunci ºi nu m-a mai vizitat nici mãcar un pui de junghi.

Peste alþi 2-3 ani, o colegã de serviciu mi se vãita cã trãieºte o adevãratã tragedie în familie, cumnatul ei, bãiat tînãr, nemaiputîndu-se ridica din pat, din cauza unei grave afecþiuni la coloanã. Cheltuiserã o cãruþã de bani, îl duseserã la cei mai mari specialiºti români, dacã înþelesesem bine încercaserã ºi la Viena, dar degeaba. Întrucît, coincidenþã, colega mea urma sã plece în concediu la Mangalia, o sfãtuiesc sã încerce marea cu degetul la nea Ion. Total de acord, îmi zice, ei oricum nemaiavînd nimic de pierdut, dar problema era cum sã-l ducã pe cumnãþel tocmai la Mangalia, cãci era paralizat de-a binelea?... În fine, cu scaunul din dreapta faþã culcat la maximum, cu bolnavul cãrat pe braþe pînã la maºinã, problema transportului s-a rezolvat. Aºtept eu cîteva zile un semn de viaþã, aºtept o sãptãmînã - nici o veste. Mã temeam cã nici nea Ion n-a putut face nimic, de unde ºi tãcerea colegei mele. Îmi iau inima-n dinþi ºi sun eu. O nimeresc stînd pe o terasã, cu paiu-n gurã ºi sorbind dintr-un pahar de Cola: Vai, domnu’

Amintiri despre Serghei Esenin ºi Isadora Duncan (4) Pe Esenin îl afectase ceva în convorbirea cu Gorki ºi acum continua sã-l zgîndãre.

- Sã-i mai ia ºi mama dracului de deºtepþi!, îºi descãrcã el nãduful, ciocnind cu Kusikov. Ce-a zis Puºkin? „Poezia, Dumnezeu sã mã ierte, presupune în mod obligatoriu un dram de stupiditate”. Ei nu-i plac deºtepþii, mãi frate! „Studiaþi Eurooopa!”, îngîna el pe cineva. Dar ce sã studiezi la curva asta? Bea, Saºka!

Era un Esenin pe care, personal, nu-l cunoºteam.

Ghiceam o dozã de afectare - cu care se vede cã se obiºnuise - în expresia acestei bruºte incivilitãþi, care ascundea nu se ºtie cîtã sensibilitate vulneratã ºi cîtã disperare. Îmi era milã de el ºi doream sã se termine cît mai curînd aceastã searã nefericit prelungitã.

Isadora ºi Esenin ocupau douã camere spaþioase la Hotelul Adlen, de pe Unter den Linden. Trãiau pe picior mare, dispunînd, se vede, de exact atîþia bani încît sã-ºi

poatã permite a avea faþã de ei o atitudine de dispreþ.

Isadora tocmai îºi ipotecase casa de lîngã Londra ºi se afla în tratative pentru vînzarea alteia, la Paris. Voiajul prin Europa, în Buickul de 5 locuri, proiectat încã de la Moscova a fi fãcut în doi, cu Esenin, cerea bani, cu atît mai mult cu cît Isadora era însoþitã de un secretar francez, iar de Esenin se þinea scai poetul Kusikov.

Automobilul era singurul mijloc de locomoþie pe care-l recunoºtea Isadora. Vagonul de cale feratã îi provoca un cutremur de dezgust; se spunea cã nu cãlãtorise cu trenul niciodatã.

Isadora era ºi în alte privinþe o femeie cu ciudãþenii.

Incontestabil inteligentã, de o inteligenþã a ei, altfel decît cea comunã, ea þinea cu orice preþ sã-l lase nãuc ºi cu gura cãscatã pe interlocutor. Aceastã notã de teribilism verbal am observat-o mai tîrziu la un alt compatriot al ei, la scãpãrãtorul aurebour-ist Bernard Shaw. Isadora afir-

Sorin, ce noroc am avut!... Uff, încep sã sper: Deci, e totul în ordine? Ea, printre sorbituri: E supeeer!! Avem parte de-un timp frumos ºi de-o apã caldã, ce nu s-a pomenit!

Eu: Lasã fleacurile, cum se simte cumnãþelul? L-aþi dus la nea Ion? Ea: Aaa, la asta vã refereaþi? Bineînþeles cã l-am dus. I-a fãcut o serie de 3 ºedinþe, care ne-au costat 100 de lei. Eu, nerãbdãtor: ªi? Cum e cu el?! Ea, ca ºi cum sar întîmplat cel mai firesc lucru de pe lume: Cum sã fie?

E cu bãieþii, joacã fotbal pe plajã!

Seara, terasa lui Dorel e plinã-ochi. La mese, cu ochii aþintiþi pe televizor, oameni de tot felul, din toatã þara, veseli cum e românul în concediu, cînd îºi vede realizat visul ultimelor 50 de sãptãmîni: sã aºtepte meciul de la ora 22, c-o bere rece-n faþã... Dinspre diferite mese, pe mãsurã ce imaginile ºi informaþiile TV se succed, opinia publicã se face auzitã mai ceva ca-n Poiana lui Iocan: Ce-i aia „Furtunã pe Bosfor?“ Traducerea exactã e „Familii destrãmate“. Mi-a spus mie turcul de la care aduc sãptãmînal blugi, haine de piele ºi detergenþi. Auzi, domnule, tupeu la Iordãnescu, cicã sã spunã Burleanu dacã mai continuã sau nu la naþionalã! Pãi, dacã avea un pic de bun simþ, îºi dãdea imediat demisia, la fel ca antrenorul rus! Bãi, fratele meu, au ºi medicii tîmpiþii lor: cum vine aia, sã consumãm obligatoriu cîte 2 litri de apã pe zi?! ªi eu, care am 114 chile, ºi nevastã-mea, care are 51 de chile, tot cîte 2 litri de apã pe zi trebuie sã bem?! Domnilor, aþi aflat care sînt transferurile verii? Vã spun io: Aganovici, de la Limassol, la Steaua, ºi Bãsescu, de la B1, la România TV! Mai exact, la Ciutacu. Dinspre o masã învecinatã se aude imediat completarea: Bãsescu simte cã nu-i a bunã cu vaca lui. Mai întîi a încasat frati-su 4 ani, acum Popoviciu, ãla care i-a dat apartament fiicã-sii, a luat 9 ani...

Dom’le, dacã vã mai aduceþi aminte, Gigi Becali a anunþat de mult cã Popoviciu ãsta-i un bandit! A anunþat el, dar dupã aia a dat-o la-ntors. C-o fi, c-o pãþi, cã n-a zis ce-a zis... Oricum, e bine cã se strînge laþu’! Se strînge, se strînge, fraþilor! Uite, ºi lui Miticã, tata ºmecherilor, cum îºi zicea el, i-a ieºit ºmecheria pe nas; a luat 7 ani cu executare de nu s-a vãzut! Cicã pentru ciocîrdeala cu drepturile de televizare. Pãi, na! Dacã era vorba de „drepturi“, ºi-a luat ºi el dreptul!

Mãi, sã fie!... Chestia asta o avea vreo legãturã cu faptul cã, exact înaintea licitaþiei cu pricina, pe cînd ne aflam împreunã la Moscova, unde ar fi trebuit sã rãmînem 4 zile, în a doua zi de ºedere, preºedintele de atunci al LPF a primit un telefon, în urma cãruia m-a pus pe jar sã-i gãsesc cea mai urgentã posibilitate de revenire în þarã, ºi liniºtindu-se abia cînd i-am gãsit un avion care decola peste doar cîteva ore?

Vom afla mai multe la recurs, decizia nefiind definitivã... În „Poiana lui Iocan“ continuã dezbaterea publicã: Iauzi, ia, Parlamentul a votat pensii speciale pentru primari! Pãi, nu-i normal, mãi, nea Gogule? Iohannis n-a fost ani de zile primar?... La Pro TV, Busu uitã de ameninþãrile cu grindinã, devenind el însuºi o tornadã: Bine cã v-aþi gîndit la pensiile primarilor! Dar la salariile doctorilor cînd o sã vã gîndiþi, domnilor parlamentari?

Mie îmi ajunge sfidarea asta! Dar, dacã se vor mai gãsi alte 15 milioane ca mine, terminãm cu bãtaia de joc!“.

Stai liniºtit, Busule, nu se vor gãsi!

Plecãm spre miezul nopþii de la terasa lui Dorel, comentînd în cor faptul cã unde n-au fost în stare sã ajungã marii profesioniºti ai lui Moº Puiu, au ajuns amatorii islandezii. Dar, bãgînd toate datele în calculator, meritam, oare, sã ajungem? Mai degrabã nu, din moment ce, iatã, în plin sezon, ºoseaua Jupiter-Cap Aurora e-n beznã.

Sistemul de iluminat stradal, batã-l vina! Noroc cu farurile maºinilor, fiindcã, altminteri, am orbecãi precum consãtenii lui Moromete, cînd întîrziau în Poiana lui Iocan.

Dar la ce altceva ne-am fi putut aºtepta, odatã încheiate alegerile? Noi, ãºtia mulþi ºi proºti, ne-am reîncolonat cuminþei în sistemul de toate zilele. ªi de toate nopþile, cele luminate, vorba lui Radu Mazãre, de uite Luna, uite faru’, io-te ºi Madagascaru’!

SORIN SATMARI ma bunãoarã: „Majoritatea relelor de care suferã societatea provin din faptul cã oamenii nu ºtiu sã se miºte. Ei fac multe miºcãri incorecte ºi de prisos. ªi o miºcare incorectã aduce dupã sine o acþiune incorectã”.

Aceste gînduri le exprima sub forma unor aforisme scînteietoare, parcã vrînd sã-i facã în ciudã celui cu care vorbea. Aflînd cã scriu, ea surîse sceptic: - Dar mãcar un amant aveþi? Ca sã scrii versuri e nevoie de un amant.

Faþã de tot ce era rusesc, manifesta o exaltare suspectã. Uneori te întrebai dacã aceastã femeie ghiftuitã ºi sãtulã de celebritate nu vedea cumva în Rusia, în revoluþie, în dragostea lui Esenin ceva în genul unui aperitiv trãznitor, al unui condiment nãpraznic la ultimul fel pe care i-l servea, la banchetul ei, viaþa. Avea 45 de ani.

Era încã frumoasã, dar în relaþiile ei cu Esenin se simþea deja tragica lãcomie a ultimei pîlpîiri pasionale. (va urma) Traducere de IOANICHIE OLTEANU

Ciocolata - un viciu, sau un deliciu? (1) (urmare din pag. 1) Dar cei bogaþi beau ciocolata din vase special decorate de artizani. Aceste artefacte sînt martorele prezenþei ciocolatei în viaþa de zi cu zi a mayaºilor. Pe unele dintre acestea sînt prezentate scene în care regi, zei ºi chiar animale beau ciocolatã. Cuplurile mayaºe beau ciocolata în timpul ceremoniilor de logodnã sau de nuntã.

atenþie ºi abia în 1519, conchistadorul spaniol Hernán Cortés, fiind servit cu ciocolatã de regele Montezuma, a lãsat pentru posteritate urmãtorul mesaj: „daca bei din ea, poþi umbla o zi întreagã fãrã sã oboseºti ºi fãrã sã þi se facã foame sau sete“. Cortés a putut vedea ritualul celor 50 de cãni de ciocolatã pe care regele le bea zilnic, dar ºi modul în care boabele de cacao erau folosite Imperiul Aztec ca formã de platã. Ciocolata a devenit chiar motiv de rãzboi, AsemenEA drumului pe cînd Cortés a cucerit Imcare îl urmeazã marile civiperiul Aztec ºi a dus-o la lizaþii, mayaºii au fost cucercurtea regalã a Spaniei. iþi de azteci, care - pînã în Potrivit unei legende, în 1544, anul 1400 - au dominat Amepreoþii spanioli - în timp ce se rica Centralã, teritoriul lor aflau într-o vizitã la Regele extinzîndu-se din nordul Filip al Spaniei - i-au prezenMexicului, pînã în Honduras.

La început, aztecii negoci- Formarea spumei de ciocolatã de cãtre tat acestuia ºi întregii curþi regale ciocolata. Chiar dacã au cu mayaºii pentru semino femeie aztecã este doar o poveste, ciocolata þele de cacao, dar, treptat, au început sã le cearã ca tribut. Ei foloseau boabele a avut un succes imediat, ºi, în doar 100 de ani, de cacao ca monedã de schimb. O roºie o puteai a început sã fie consumatã pe întreg tericumpãra cu o boabã de cacao, un ou de curcan - toriul Europei. Spaniolii adorau ciocolacu 3 boabe, iar un iepure mai mic - cu 30 de ta, dar pentru a rãspunde cererii mari boabe. Desigur cã ºi în acele vremuri existau fal- de pe piaþã, era nevoie de o muncã sificatori. Hoþii goleau boabele de cacao ºi elaboratã ºi dificilã pentru a obþine atît umpleau tecile cu pãmînt, „sigilîndu-le“, pentru zahãrul, cît ºi ciocolata. Acest lucru a a pãrea reale. Ca ºi mayaºii, aztecii consumau însemnat, în 1600, la aducerea pe planbãutura de ciocolatã amarã, condimentatã cu tot taþiile de cacao a sclavilor din America felul de arome, adaugînd, în ritualurile lor, ºi Centralã în robie. De asemenea, în proachiete (seminþele Copacului de Annatto), ceea ce cesul de producere a ciocolatei, a fost a fãcut ca mixtura sã devinã roºu-sîngerie. introdus un nou instrument: molinillo, Ciocolata a fost atît de preþuitã, încît comercianþi un bãþ folosit la agitarea conþinutului, azteci ºi-au umplut cuferele cu cacao ºi le-au fãcînd astfel mai uºoarã munca de cãrat în spate pînã în capitala aztecã, oraºul transformare a ciocolatei într-o spumã Mexico de azi. În societatea aztecã, ciocolata era densã ºi delicatã. Spania a deþinut rezervatã nobililor, celor bogaþi, dar, cu timpul, a monopolul producerii ciocolatei mulþi început sã fie consumatã ºi de preoþi. De aseme- ani. Secretul preparãrii ei a fost straºnic nea, era folositã la decorarea soldaþilor ºi la rãs- pãzit ºi doar cei mai bogaþi o puteau plãtirea comercianþilor. Potrivit unei legende, cumpãra. În Secolul al XVI-lea, Biserica zeul Quetzalcoatl („ºaspele cu pene“), zeul Catolicã Spaniolã a dat ordin ca ciocolata sã fie suprem în mitologia aztecã, a adus cacaua consumatã ca energizant, aceasta devenind cunoscutã ca o bãuturã clericalã de post. Însã, cereascã pe Pãmînt. dupã dezbateri îndelungate, Biserica a permis ªi …Spania oamenilor sã bea ciocolata ca substitut Deºi este posibil ca exploratorii mãrilor sã fi nutriþional al unor alimente, în timpul perioadescoperit cu mult înainte ciocolata în delor de post.

America, europenii nu au aflat de aceastã bãuCe se întîmplã în Europa turã delicioasã decît dupã 1521. Se pare cã Nu se ºtie cine a rãspîndit vestea despre cionavigatorul Cristofor Columb nu i-a dat nici o colatã în celelalte colþuri ale Europei.

Potrivit unei legende, un grup de piraþi englezi au introdus bãutura în Anglia, dupã ce au confiscat ciocolata de pe o navã spaniolã. O altã poveste ne spune cã niºte comercianþi italieni au aflat secretul ciocolatei în timpul unei cãlãtorii în Spania. Dar oricare ar fi adevãrul, se ºtie cã, pe parcursul unui secol, curþile regale europene s-au bucurat de gustul ei deosebit. Tendinþa a durat pîna la Revoluþia Industrialã, cînd s-au creat noi tehnologii de producere a ciocolatei, fãcînd-o astfel accesibilã publicului larg. Între anii 1600 ºi 1750, englezii, germanii ºi francezii au pus bazele unor plantaþii în Ceylon, Venezuela, Java ºi Ilustraþie din Secolul al XVIII-lea: oferirea ritualicã Sumatra, unde creºteau copacii de de fructe de cacao în timpul ceremoniilor religioase

cacao. Curînd, aceste þãri au importat cacao, pentru a oferi Europei rezervele de care avea nevoie. Datoritã numeroaselor decese în rîndul sclavilor meso-americani, era nevoie de noi resurse pentru a rãspunde cererii crescînde de forþã de muncã. Iar colonialiºtii, proprietarii de pãmînturi, ºi-au îndreptat privirile cãtre Africa - ale cãrei popoare au fost înrobite timp de mai bine de douã secole. În Franþa, ciocolata era ridicatã la stadiul de simbol, rezervat, prin decret regal, doar membrilor aristrocraþiei franceze. Potrivit unor bîrfe, doar regina Anne de Austria, soþia lui Ludovic al XIII-lea, care se declara ca fiind dependentã de ciocolatã, avea acces la ea. În aceastã perioadã, boabele de cacao erau utilizate sub formã de bãuturã. În Secolul al XVII-lea, europenii au adãugat lapte, zahãr, dar ºi ouã, condimente ºi arome de vanilie, trandafir sau nuci.

Englezii au fost mai democratici în ceea ce priveºte ciocolata ºi oricine avea bani o putea cumpãra. În 1657, s-a deschis primul magazin de ciocolatã la Londra. Aceasta se putea servi în „chocolate houses”. Gãseai acolo ºi cafea ºi ceai. Ciocolata era însã cea mai scumpã, iar

Ciocolata de dimineaþã

ceaiul cel mai ieftin. Ca ºi magazinele de cafea, acestea au devenit locurile de întîlnire pentru cei care doreau sã socializeze, sã þinã discursuri sau sã joace cãrþi.

Cu timpul, ciocolatei i s-au dat numeroase întrebuinþãri, printre care avea ºi rolul de medicament, antidot al durerilor de stomac, al febrei, mulþi doctori descriind-o ca pe un „elixir al vieþii“. Mult timp, ciocolata a fost consumatã pentru beneficiile aduse sãnãtãþii, ºi nu ca desert. ªi în Secolul al XVIII-lea ciocolata a rãmas un lux pentru mulþi oameni, fiind accesibilã doar celor care puteau plãti sume foarte mari pentru ea. În Veneþia anilor 1700, cafeaua era de 3 ori mai ieftinã. Astfel cã ciocolata era pentru nobili, iar cafeaua, pentru aristocraþii din clasa de mijloc. ªi pentru cã era o bãuturã destul de popularã, cei vicleni au descoperit un mod uºor de a-ºi atinge scopurile. Ciocolata putea ascunde gustul otrãvurilor. Se crede cã Papa Clement al XIV-lea (1705-1774) ºi-a gãsit astfel sfîrºitul.

Italienii au fost foarte inventivi fiind gãsite, din acea perioadã, reþete în care ciocolata era folositã ca ingredient principal în diverse mîncãruri: ficat prãjit (întîi scufundat în ciocolatã); mãmãligã cu migdale, unt ºi bucãþi de ciocolatã ºi o supã din lapte, zahãr, ciocolatã, scorþiºoarã ºi gãlbenuº.

porta oriunde. Aceste tablete au fost denumite „Chocolat Dèlicieux à Manger“ ºi erau primele care puteau fi consumate ca atare, obiºnuinþa pînã în acel moment fiind de a le dizolva în apã. În 1875, Daniel Peter ºi Henri Nestlé (care au inventat un procedeu prin care s-a putut crea lapte praf prin evaporare) s-au asociat pentru a introduce laptele în ciocolatã. Ei au fãcut prima tabletã de ciocolatã cu lapte praf în 1879. Alte documente afirmã cã „ispita“ dulce a fost amestecatã cu lapte în Secolul al XVIIIlea, cînd Sir Hans Sloane, doctorul personal al Reginei Anne, a inventat o reþetã secretã ºi a vîndut-o mai tîrziu fraþilor Familia Ducelui de Penthièvre savurînd o ceaºcã de ciocolatã Cadbury, care au fãcut din producerea ei o adevãratã avere. Ciocolatã cu lapte a „Regina“ dulciurilor a devenit produs devenit, rapid, foarte popularã. de massã odatã cu Revoluþia Industrialã În acelaºi an, elveþianul Rudolphe Lindt a descoperit un procedeu definitoriu pentru a Procesul de preparare a ciocolatei a rãmas crea o ciocolatã finã, cremoasã ºi lucioasã, fãrã neschimbat pînã la mijlocul anilor 1700, cînd Revoluþia Industrialã în floare a modificat a o sfãrîma. Se spune, însã, cã descoperirea a cursul istoriei pentru acest aliment dulce ºi fost accidentalã, dupã ce unul dintre angajaþii minunat ºi pentru nenumãraþii sãi fani. În sãi a uitat deschisã peste noapte maºina în care primul rînd, ciocolata ºi-a schimbat forma. era amestecatã ciocolata.

Acum nu mai era o bãuturã, ci era solidã ºi era savuratã sub forma unei bomboane rafinate. Noile maºinãrii puteau sã creeze ciocolatã solidã ºi sã o ºi producã în cantitãþi uriaºe. Fiind produsã în cantitãþi atît de mari, delicatesa putea fi cumpãratã destul de ieftin, fãcînd-o astfel accesibilã publicului larg... Poate ºi datoritã reputaþiei pe care conchistadorii spanioli o aveau, ciocolata a fost consideratã un afrodisiac ºi folositã, pentru multã vreme, ca un leac împotriva impotenþei.

Motiv în plus pentru Casanova sã o considere mîncarea preferatã la micul dejun.

Era, însã, ºi un excelent mod de a mitui gardienii de la casele pe care le vizita frecvent. Deºi nu conþinea alcool, ciocolata a fost pentru mult timp un produs al lumii Secolul al XIX -lea nu a avut reglementãri adulte. Copiii nu aveau voie sã guste din ea. bine definite pentru industria alimentarã. Din Secolul al XIX-lea a adus mari schimbãri acest motiv, multe dintre alimente erau greu de tehnologice ºi în industria ciocolatei. Au apãrut gãsit în formã purã, naturalã. Toate conþineau tabletele de ciocolatã, pudra de cacao a devenit un aditivi ºi conservanþi. Pudra ºi untul de cacao lucru prezent în orice casã, iar deserturile fãcute erau scumpe, iar unii dintre ciocolatieri cu ciocolatã erau din ce în ce mai des întîlnite. foloseau diverse trucuri pentru a-ºi înºela Americanilor nu le-a trebuit mult ca sã-ºi clienþii, adãugînd fãinã de orez, grîu, orz sau construiascã fabrici, începînd cu anul 1780, amidon din cartofi. Este de menþionat faptul cã, cînd farmacistul James Baker a dat lovitura cu la 1850, o comisie de sãnãtate, instituitã în producþia medicamentului „chocolati“, bun ºi Anglia, a descoperit cã mai bine de 50% din ca aliment. Pînã sã se ajungã la procesul elabociocolata vîndutã era coloratã artificial cu rat de fabricare de astãzi, a fost nevoie de ingecãrãmidã. Ceea ce a dus, în 1860, la promulniozitate ºi perseverenþã. În 1815, un chimist garea unei legi referitoare la siguranþa aliolandez, Conrad Van Houten, a inventat o mentelor ºi medicamentelor din aceastã þarã. maºinãrie - cunoscutã astãzi ca „presa de Sclavia a continuat pentru mai mult de douã cacao“ - fãcînd mai uºoarã viaþa ciocolatierilor. secole ºi a fost abolitã în toatã lumea abia în Aceastã maºinãrie storcea untul de cacao, iar cacaoa era mai consistentã ºi mai ieftinã de 1888. Nevoia de forþã de muncã pentru a produs. Pudra de cacao rãmasã reuºea sã rãspunde cererilor în creºtere pentru produpãstreze nutrienþii iniþiali ai boabei de cacao. În 1819, ciocolata a ajuns ºi în Elveþia, cerea de zahãr ºi ciocodatoritã lui Francois Louis Cailler, iar apoi cio- latã a continuat în acelaºi colateria a prosperat datoritã lui Philippe ritm ºi, în multe þãri tropSuchard, al cãrui nume mai figureazã ºi astãzi, icale, condiþiile de muncã ca brand, pe ambalajele unor renumite tablete deplorabile au continuat de ciocolatã. Suchard este cel care a inventat chiar ºi dupã abolirea ofi„mélangeur“, prima maºinã de mixat ciocolata, cialã a sclaviei. În America, au existat care combina pasta de cacao cu zahãrul, într-o mixturã omogenã. El a cîºtigat cu produsele persoane care s-au opus sale o medalie de aur la expoziþia internaþionalã acestor condiþii crunte de muncã. În 1910, de la Paris, din 1855. În 1847, englezulJoseph Fry a gãsit o modali- producãtorul britanic tate de a separa, ºi apoi de a amesteca pudra de William Cadbury a invicacao cu untul de cacao (adãugînd zahãr), creînd tat cîteva companii care o pastã pe care a modelat-o sub forma unei produceau ciocolatã sã-l tablete. Pînã în acel moment, pudra se amesteca susþinã într-un boicot doar cu apã. Fry a descoperit cã, adãugînd unt de împotriva cumpãrãrii de cacao, obþinea o pastã pe care o putea trans- cacao de pe acele plan-

taþii care supuneau muncitorii la condiþii grele de muncã. În acelaºi an, o decizie a Congresului Statelor Unite a dus la interzicerea formalã a comercializãrii de cacao produsã prin exploatarea sclavilor de pe aceste plantaþii. În Statele Unite, producþia de massã a ciocolatei a demarat odatã cu batonul de ciocolatã cu lapte Hershey’s. Astfel, a început o nouã etapã în istoria ciocolatei. Poate pãrea puþin ciudat, dar europenii erau mult mai avansaþi în tehnica producerii acesteia decît americanii. Aºa se face cã Milton Hershey a fost cel care a adus tehnicile europene în Statele Unite, le-a combinat cu cîteva invenþii americane, ºi a construit cea mai mare companie de ciocolatã din anii 1920. Sistemul lui a permis scãderea preþului pe unitate ºi accesul tuturor la un produs considerat, pînã nu de mult, de lux. Meritele lui Hershey nu se opresc aici, el fiind primul ciocolatier care a introdus alune întregi în baton ºi a dezvoltat un produs rezistent la cãldurã, care putea fi transportat ºi în zone calde.

Ciocolata a început sã fie folositã ºi ca ingredient în prepararea de prãjituri ºi diferite produse de patiserie. Publicitatea a transformat ciocolata în ceva ce toþi oamenii, dar în mod special femeile ºi copiii, îºi doreau sã guste în fiecare zi. Ciocolata la micul dejun a devenit extrem de popularã, iar consumul batoanelor de ciocolata era încurajat ca fiind o sursã de energie. Armata este cea care a extins „iubirea“ pentru ciocolatã pe întreg globul.

Tendinþa a inceput la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, cînd regina Victoria a trimis cadouri sub formã de ciocolatã soldaþilor ei, cu ocazia sãrbãtoririi Crãciunului. Popularitatea bomboanelor de ciocolatã a explodat, pur ºi simplu, dupã primul rãzboi mondial, cînd ciocolata a fost inclusã drept raþie printre alimentele care erau alocate fiecãrui soldat înrolat. Pînã în 1930, existau deja 40.000 de diferite tipuri de ciocolatã. Astãzi, mai existã cîþiva producãtori care deþin propriile plantaþii de cacao, însã plantaþiile de pe continentul european ºi american au dispãrut.

Majoritatea proviziilor de ciocolatã din lume sînt produse de fermieri independenþi sau grupuri cooperatiste din Africa ºi Indonezia. În timp ce tehnologia poate grãbi producþia, arborele de cacao încã este cultivat manual, iar producãtorii trebuie sã obþinã cacao de la fermieri.

Prima fabricã româneascã de ciocolatã a apãrut în 1930 În anii 1900, la Paris, „Casa Capºa” primeºte brevet pentru o invenþie extraordinarã la acea vreme: ciocolata solubilã, un deliciu rãspîndit apoi cu repeziciune în toatã lumea. În 1930, în România ia naºtere o fabricã de ciocolatã, care exporta bomboane dupã reþetele renumitei „Case Capºa“. (va urma)

Pag. a 14-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Sãracul dom Bãsescu Motto: ,,Aideþi sã vorbim degeaba, cã tot n-avem nici o treabã”. ANTON PANN. Recentele apariþii pe sticlã ale fostului preºedinte, cu predilecþie la B1TV ºi România TV, au lãsat impresia unui om dezbrãcat de obiºnuitul sãu costumul de zale (de împrumut) ºi de pe fruntea cãruia a cãzut Coiful lui Traian Împãratul, cel suav cîntat de muza Elena din Pleºcoi. Imaginea aceasta a fost alimentatã cu abilitate de un cotoi politic precum Ion Cristoiu, un moldovean uns cu alifii de faþadã (pardon, de faþã, din cele contra ridurilor), de un incisiv moderator politic, Victor Ciutacu, ºi chiar de atotºtiitorul Radu Banciu. Cu privire la acesta din urmã, mãrturisesc cã, la cei 82 de ani pe care îi am, mã tot strãduiesc, fãrã succes, sã descopãr din pãlãvrãgeala lui cînd spune adevãrul ºi cînd nu, ce opþiune politicã are, pe ce se bazeazã ea ºi, nu în ultimul rînd, pe cine, sau interesul cui îl reprezintã. Oricum, pot spune cã acest Banciu, pe zi ce trece, dupã eºecul Bãsescului cu ,,Turcescu, primar al Capitalei”, capãtã aspectul unui fost dulãu politic, transformat într-o potaie jegãritã care cînd mîrîie, cînd latrã a pustiu… În privinþa lui dom Bãsescu (vroiam sã zic domnul, dar domn sãrac nu existã), constatãm în ultima vreme, cu uimire, cã ascultã cu oarecare rãbdare reproºurile care i se aduc, ba chiar recunoaºte multe din gafele ºi abuzurile comise, dar, cu binecuoscuta-i viclenie ºi fãrã a renunþa la tupeul caracteristic, încearcã, în unele situaþii, sã scoatã castanele din foc cu mîna altora. Sperã, probabil, cã se vor mai gãsi destui care sã-l creadã. În ceea ce mã priveºte, acest lucru este exclus. Nu vreau decît sã ne lase în pace, fiindcã, în cei 10 ani în care ne-a condus ca un guvernator de colonie, ne-a chinuit destul cu stilul sãu de ,,eu ºtiu tot”. Ne-am sãturat de laudele pe care ºi le aduce, împãunîndu-se, de pildã, cã ar putea fi cel mai bun prim-ministru. Pãi nu a fost, în locul lui Boc, atunci

În pragul falimentului total (6) Situaþia grea, fãrã precedent, prin care trece astãzi România nu poate fi pusã doar pe seama guvernului Cioloº, ci ºi pe aceea a clasei politice, aflatã într-o continuã dezintegrare, precum ºi a partidelor, paralizate de corupþie ºi de Justiþie. Un PSD cu lideri ca Hrebenciuc, Mitrea, Nichita ºi alþii nu se poate defini ca partid socialdemocrat. ªi mai grave sînt confruntãrile din sînul partidului, pentru putere. Va redeveni Ponta liderul socialdemocraþilor, dupã ce i-a pãrãsit fãrã argumente temeinice? PNL se aflã într-un impas ºi mai mare decît PSD. Dupã cataclismul politic prin care a trecut în ultimii 2 ani – contopirea cu PDL, cel mai corupt ºi mai toxic partid din istoria vieþii noastre politice, aderarea la PPE ºi despãrþirea de liberalii care s-au constituit în formaþiunea ALDE - noul PNL merge astãzi, cu paºi siguri, pe drumul pieirii, deschis de celãlalt partid istoric, PNÞ (PNÞCD). Consimþind, în mod cu totul surprinzãtor, sãºi topeascã istoria de aproape un secol ºi jumãtate în creuzetul PPE, un conglomerat artificial, fãrã resorturi ideologice, fãrã tradiþie ºi viitor, renunþînd la liberalism, doctrina care a constituit dintotdeauna nervul sãu vital, ºi despãrþindu-se de atîþia liberali cu experienþã ºi glagore politicã, PNL este azi o umbrã a ceea ce a fost cîndva.

Aducînd în partid diletanþi ºi venetici, PNL a ajuns la discreþia unor lideri neaveniþi, ca Alina Gorghiu, care face permanent o politicã agresivã de cartier, ºi Vasile

ªmecheri de oraº (7) REGELE MAFIEI ÞIGÃNEªTI (1) Presa l-a numit Regele Mafiei Þigãneºti. Poliþiºtii, atunci cînd îl opresc la un control rutier de rutinã, încep sã tremure ºi cheamã, în disperare de cauzã, ajutoare de urgenþã. Taximetriºtii refuzã sã se apropie la mai puþin de un kilometru de casa lui, chit cã le-ai plãti drept „spor de risc” greutatea lor în aur. ªi toate acestea pentru cã o þarã întreagã ºtie cã el, Nicolae Duduianu, zis Pian, este cel mai temut þigan, ºeful de necontestat al lumii interlope din România, omul care controleazã ºi mafia þigãneascã din Germania ºi Franþa. A fost acuzat cã a pus sute de patroni cu capetele sub roþile Mercedesului care se învîrteau la turaþie maximã, pentru a obþine de la ei taxe de protecþie fabuloase. Se crede cã rãpea copii de „ºmecheri”, cerînd rãscumpãrãri de zeci de mii de dolari.

S-a spus despre el cã este singurul om din Europa cãruia temuta mafie iranianã a traficanþilor de droguri îi plãteºte

,,Ce sã (ne) facem cu doi penali în fruntea Parlamentului?”, cam aºa titra ziarul ,,Adevãrul” în nr. din 26 mai a.c. Enunþul ne-a enervat atît de tare, încît nam mai lecturat, aºa cum se cuvenea, conþinutul articolului. Vasãzicã, pe prima paginã, dai, cu litere de-o ºchioapã, o astfel de formulare (sublinierea ne aparþine), ca sã iei faþa eventualului cititor. Apoi, din poze, îþi dai seama cã este vorba de Victor Ponta ºi Cãlin Popescu Tãriceanu. O metodã simplã: ai pus ºtampila neagrã pe doi politicieni, aruncînd cu noroi prin epitetul dezgustãtor „penali“, ºi gata. Omul de rînd, naiv, asta a reþinut. Sa terminat. Nici nu mai conteazã eventuale argumente.

Sã fie presa noastrã (o mare parte a ei) atît de ticãloºitã? Atît de vîndutã ºi de iresponsabilã? Nu cumva acei ziariºti s-ar putea numi, ei înºiºi, penali? Existã, în legile noastre, un fapt acceptat de toatã lumea: prezumþia de nevinovãþie. Deocamdatã, fostul lider PSD ºi ex-premier - care a condus un guvern performant, înregistrînd, în opinia multor români, rezultate dintre cele mai bune pentru þara noastrã ºi pentru acest popor - nu a fost dovedit ca penal. A fost chemat la DNA-ul doamnei Kövesi, fãrã motive serioase, mai mult pentru cã… ar fi de stînga. ªi pentru cã ar avea gura cam slobodã ºi s-ar împotrivi practicilor ,,binomului” ºi ambiþiilor politice ale domnului preºedinte Klaus Iohannis, cel care, dacã e sã facem o comparaþie, nu este mai puþin suspect decît

fostul lui rival din campania electoralã. Problema cu casa/casele pe care dumnealui le deþine este, pentru orice om de bunã credinþã, una foarte serioasã, iar culpa a fost doveditã, în justiþie, de un tribunal. Faptul cã, dînd dovadã de înaltã ,,moralitate”, dom’ prezident nu vrea deloc sã recunoascã o sentinþã clarã nu face decît sã ne punã serios pe gînduri. Sau, poate, chestia asta cu casa, intratã în proprietatea familiei Iohannis pe baza unor documente de retrocedare falsificate, n-are nici o legãturã cu corupþia? ªi, dacã se tot spune cã, inevitabil, ,,corupþia ucide”, sã înþelegem cã ea ucide doar la alþii?!

Preºedintele ar fi mai presus de lege? Dar, hai sã-l lãsãm pe „penalul“ Ponta (care, între timp, a ºi declarat cã nu intenþioneazã sã devinã preºedinte al Camerei Deputaþilor) ºi sã ne ocupãm puþin de „penalul“ Tãriceanu. În cazul lui - au spus-o oameni avizaþi -, se vede de la o poºtã cã avem de-a face cu o fãcãturã. Nu ar fi nici un motiv sã i se intenteze un proces. Probabil, vã deranjeazã ieºirile curajoase ale ºefului ALDE, care dezvãluie nedreptãþile ºi abuzurile unui stat pe cale sã devinã unul poliþienesc, dacã nu cumva a ºi devenit deja?

Pãi, dacã cei doi lideri care vã demascã sînt atît de incomozi, atunci vã sugerãm sã-i sã-i puneþi lideri la Parlament pe Blaga, Videanu, Berceanu, la alegere, cã nici nu mai conteazã. Sau pe Alina Gorghiu, cã dumneaei este onestitatea, frumuseþea ºi tinereþea întruchipate din liberalismul actual, PNL-ul însemnînd, cicã, forþele de dreapta ale politicii româneºti, de care onor (in)Justiþia noastrã nu vrea neam sã se atingã. Sau puneþi-o pe doamna Udrea, ori pe Blejnar, ce mama naibii! Toþi sînt de dreapta. Sau ungeþi, în înaltele funcþii, niºte tehnocraþi din ,,guvernul meu”: forþe proaspete, precum doamna Prunã, doamna Dragu, de la Finanþe, ori pe doamna ªuteu, noua numitã de la (in)Culturã. Ori chiar pe domnul de la Educaþie, pe care nu l-am auzit luînd vreo poziþie faþã de doleanþele dascãlilor.

Hai, aveþi curaj! Puneþi oameni oneºti ºi competenþi.

Dar cu vederi de dreapta. Neapãrat. Sau puneþi-l pe ministrul Tobã, cã tot este el tobã de carte, are ºi doctorat.

Ori, mai bine eternizaþi-l pe Valeriu Zgonea, ce dacã a fost de stînga! Poate trage pe dreapta, subit! Cã tot e el de americani iubit!

GEORGE MILITARU

Blaga, vameºul pedelist care spurcã scaunul Brãtienilor.

PNL se aflã într-o asemenea grea situaþie, încît nu mai gãseºte liberali în rîndurile sale pe care sã-i propunã candidaþi în alegeri. Anul 2016 nu contureazã perspective roze pentru PNL. Cu o încredere extrem de redusã în rîndul votanþilor, aºa cum s-a vãzut la recentele alegeri, PNL are toate ºansele sã devinã o prezenþã palidã nu doar în administraþia localã, ci ºi în Parlament. În mod neîndoielnic, dupã alegerile parlamentare, struþo-cãmila liberalo-pedelistã se va dezintegra. UNPR se destramã vãzînd cu ochii. Mîine-poimîine îºi va muta sediul într-o garsonierã, iar în lipsa unui lider, va apela la administratorul blocului. PNÞCD este mortul care se zbate sã-nvie, dar planºeul criptei este mult prea gros. Un afiº electoral þãrãnist îi anunþa pe puþinii simpatizanþi cã PNÞCD renaºte pentru România. Dar de ce nu a fãcut nimic pentru þarã atunci cînd a fost viu, adicã la putere? În timpul guvernãrii sale din anii 1929-1933, i-a împuºcat pe muncitorii bucureºteni de la Atelierele Griviþa ºi pe minerii de la Lupeni, a instituit curbele de sacrificiu, diminuînd cumplit de mult salariile, ºi aºa de mizerie, în perioada celei mai grave crize economice, iar în timpul guvernãrii post-decembriste a jefuit þara la adãpostul acelui criminal dicton ,,restitutio in integrum”. Cît despre gãºtile lui Bãsescu ºi Macovei, ele se vor destrãma dupã rezultatele obþinute în alegerile locale, fiindcã sînt niºte adunãturi de mafioþi. De fapt, mai toate partidele vor intra cu junghiuri în alegerile parlamentare,

care se anunþã nu doar tensionate, datã fiind miza lor politicã, dar ºi timorate de zelul Justiþiei, fiind marcate, în acelaºi timp, de absenteismul alegãtorilor ºi de lipsa campaniei electorale. Alegerile din acest an au, însã, un specific aparte, acela al apariþiei pe listele de candidaþi a unor penali care, deºi nu ºtim cum vor încheia conturile cu Justiþia, nu vor sã scape trenul electoral ºi sã fluture cu batista în urma lui, timp de 4 ani. Nu mai vorbim de elementul comun al tuturor scrutinelor electorale – frauda. De la organizarea alegerilor la finanþarea campaniilor ºi pînã la numãrarea voturilor, frauda e în floare. În decursul a 26 de ani, de cînd pretindem cã avem alegeri libere, nu ne-am debarasat deloc de vechile metehne electorale. Autoritãþile noastre n-au fost în stare sã emitã cartea de alegãtor pentru toþi cetãþenii care se prezintã la urne. Se voteazã cu Cartea de Identitate, care-i ticsitã de ºtampile, cu Paºaportul, cu Livretul Militar ºi cu ce mai are alegãtorul prin bzunare. Nu este întîmplãtor cã unii voteazã de cîte douã ori. Pînã cînd nu vom stîrpi frauda, care însoþeºte alegerile ca o umbrã, nu putem spera la vreo cît de palidã însãnãtoºire a vieþii noastre politice.

România zilelor noastre este încã tributarã, în multe privinþe, preceptelor ºi mentalitãþilor totalitariste, de care credeam cã am scãpat odatã cu dispariþia ideologiei leninist-staliniste. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

taxã. Cã are o echipã de asalt formatã din nu mai puþin de 150 de „killeri” rromi, angajaþi doar dacã au 20 de ani de închisoare în spate.

L-am gãsit pe Pian. Am vorbit cu Pian. Un om care are procese în calitate de victimã, cãutîndu-ºi prin tribunale dreptatea, plîngîndu-se cã a fost escrocat. Un om care face un apel disperat pentru ca fiii sãi sã fie primiþi înapoi la ºcoalã. A acceptat sã vorbeascã, încercînd sã lãmureascã o datã pentru totdeauna problema mafiei þigãneºti. În tinereþe, Pian a fãcut ani de zile sport de performanþã. Deºi era unul dintre cei mai promiþãtori boxeri ai generaþiei sale, a trebuit sã renunþe din cauza þigãrilor. A trãit în mijlocul lumii interlope. Toatã lumea îl ºtia pe Pian din clanul Duduienilor. Omul cu pumnul de fier. Þiganii nu-1 vor uita niciodatã pe puºtiul care, ajuns la închisoare pentru o infracþiune minorã, nu ºi-a plecat ochii în faþa temutului Cezar. Mai mult chiar, Pian l-a înfruntat fãþiº. ªi minunea s-a întîmplat: tînãrul Pian l-a bãtut zdravãn pe Cezar. Vestea, transmisã de þigani, a fãcut imediat înconjurul întregii þãri. Apãruse un nou ºef.

Au urmat alte condamnãri. „Pe cuvîntul meu de om, doar de douã ori am ajuns la mititica pe bune, în anii ’70. În rest, am fost bãgat aiurea. Ultima condamnare din timpul comunismului am primit-o în 1984. Am cumpãrat de la niºte þigani douã inele de aur ºi m-am trezit a doua zi în celulã la Jilava. Primisem o condamnare de cinci ani pe motiv cã inelele erau de furat. Aºa stãteau lucrurile cu miliþia. O singurã greºealã era suficientã sã fii terminat pe toatã viaþa. Nu þi se oferea nici o ºansã de reabilitare”, povesteºte Pian.

A fost eliberat pe 18 februarie 1988, fiind hotãrît sã-ºi vadã numai de familie ºi gospodãrie. Pînã în toamna anului 1991, nu a primit nici mãcar o amendã: „Pe 8 octombrie 1991, Cristofor s-a dus la Angela, o þigancã din Baloteºti, cãreia îi împrumutase 3.000 de mãrci. Angela a spus cã nu are banii, dar îi dã în schimb un Mercedes. Au fãcut chitanþã, de faþã cu o mulþime de martori“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

cînd ne-a tãiat salariile ºi ne-a ciuntit pensiile, în timp ce camarila lui se îmbogãþea din retrocedãri fictive ºi abuzive, de sute de milioane de euro? Pentru astea se gãseau bani, dar pentru pensii ºi salarii, nu. Acum, ce mai vrea? E cazul sã renunþe la ambiþiile sale politice ºi sã-ºi vadã de nepoþi ºi de cele 62 de dosare pe care le are.

Poate - cine ºtie? - unul-douã dintre ele (dosarul Flota, sau Vila din Mihãileanu) sã-l trimitã unde trebuie ºi, aºa, sã ne liniºtim ºi noi.

ANTON VOICU

Oameni cu vederi de dreapta

Pag. a 15-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Foºtii miniºtri Mihai Tãnãsescu, D.I. Popescu, Sebastian Vlãdescu ºi Gheorghe Pogea, urmãriþi penal Foºtii miniºtri Mihai Tãnãsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlãdescu ºi Gheorghe Pogea sînt urmãriþi penal pentru sãvîrºirea infracþiunilor de constituire a unui grup infracþional organizat, abuz în serviciu ºi complicitate la delapidare, potrivit unui comunicat al DIICOT transmis de AGERPRES. Procurorii DIICOT au dispus extinderea ºi începerea urmãririi penale faþã de cei patru suspecþi în dosarul Rompetrol II printr-o ordonanþã din 7 iunie, conform sursei citate. „Prin aceeaºi ordonanþã s-a dispus efectuarea în continuare a urmãririi penale faþã de suspecþii Nicolae Mihai Tãnãsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlãdescu ºi Gheorghe Pogea pentru sãvîrºirea infracþiunilor mai sus menþionate. Totodatã, prin ordonanþele din data de 17.06.2016 s-a dispus instituirea de mãsuri asigurãtorii asupra bunurilor mobile ºi imobile ale suspecþilor“, se precizeazã în comunicat. Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlãdescu ºi Gheorghe Pogea s-au prezentat la sediul DIICOT, unde au fost anunþaþi cã au fost puºi sub urmãrire penalã, dupã ce Mihai Tãnãsescu se prezentase în faþa procurorilor pe 17 iunie. Dan Ioan Popescu a declarat, la ieºirea de la DIICOT, cã procurorii i-au adus la cunoºtinþã cã a fost pus sub urmãrire penalã în cazul Rompetrol II, precizînd cã dosarul are „vreo 3.000 de volume“, ceea ce ar însemna „peste un milion de pagini“. „Am fost încunoºtiinþat cã a început aceastã urmãrire penalã. Este un dosar-mamut, am înþeles ºi eu, de vreo 3.000 de volume. Asta înseamnã peste un milion de pagini. Îl voi consulta ºi dupã aceea voi da declaraþii (procurorilor - n.r.)“, a afirmat Dan Ioan Popescu, el susþinînd cã DIICOT i-a pus sechestru pe „cele cîteva bunuri“ pe care le are. Preºedintele Klaus Iohannis a aprobat, la sfîrºitul lunii mai, cererile de urmãrire penalã pentru cei patru foºti miniºtri în dosarul Rompetrol II. Conform DIICOT, foºtii demnitari sînt acuzaþi de sãvîrºirea infracþiunilor de constituire a unui grup infracþional organizat, abuz în serviciu ºi complicitate la delapidare. DIICOT susþinea cã, în perioada septembrie octombrie 2003, ministrul Finanþelor, Mihai Tãnãsescu, ºi ministrul Economiei ºi Comerþului, Dan Ioan Popescu, „ºi-au exercitat cu rea-credinþã atribuþiile de serviciu, în urma unei înþelegeri cu Dan Costache Patriciu, George Philip Stephenson ºi Alexandru Nicolcioiu, în sensul iniþierii ºi promovãrii OUG 118/2003 prin care datoriile bugetare restante ale SC Rompetrol Rafinare SA, la data de 30.09.2003, în cuantum de aproximativ 603.000.000 dolari, au fost convertite în obligaþiuni subscrise de cãtre Ministerul Finanþelor Publice“.

AGERPRES

Secretul Laurei Kövesi Cine a spus cã diavolul se ascunde în detalii nu a greºit, iar o dezvãluire extrem de caldã legatã de persoana ºefei DNA, Laura Kövesi, confirmã strãlucit, în opinia noastrã, aceastã zicalã. Fãrã a fi ceva exploziv, în aparenþã – ba chiar dimpotrivã – e, totuºi, o dezvãluire care spune multe ºi despre Kövesi, ºi despre statul de drept instaurat la noi. Exact cel de care fãcea miºto McCain zilele trecute. Ce a pãþit, mai exact, Laura Kövesi? Nimic deosebit: ºi-a rupt mîna. ªi ce-i cu asta? Mai-marii statului nu sînt ºi ei oameni ca ºi ceilalþi? Dacã îi tai, nu sîngereazã, vorba lui Shylock?

Ba bine cã nu. Existã o singurã micã problemã. ªefa DNA ºi-a rupt mîna imediat dupã alegerile prezidenþiale din 2014. ªi nu a fost deloc uºor: a fost o rupturã cu complicaþii, care a necesitat operaþie chirurgicalã, într-un spital de stat autohton. Nu ºtim cum ºi de ce s-a produs incidentul. Dacã mai trãia, rãposatul Vadim Tudor ar fi scris, citînd surse din Serviciile Secrete, cã i-a rupt mîna Coldea, aruncînd cu scaunul dupã ea de fericire cã a ieºit Iohannis. Lãsînd pamfletul deoparte, informaþia despre respectivul incident sa aflat abia acum, graþie a douã interviuri date de Kövesi pentru siteurile news.ro ºi republica.ro. „Nu ºtiu cît de secretã sau nesecretã este informaþia, dar în urmã cu un an ºi jumãtate mi-am rupt mîna ºi am fost operatã într-un spital public. Îmi fac analizele la fiecare ºase luni, mã duc la spital public. Sînt în viaþã, bine-sãnãtoasã”, a spus Kövesi. Ea a completat: „ªi eu mã duc la doctor, ºi eu îmi fac analizele o datã la ºase luni. ªi eu am suferit o operaþie în România. Am avut mîna ruptã ºi am fost operatã în România, m-am dus la un spital din România cu toatã încrederea. Faptul cã se întîmplã infracþiuni de corupþie într-un spital sau un manager de spital este anchetat de DNA nu înseamnã cã tot sistemul este la fel. Sînt probleme izolate, în care

PERCHEZIÞII LA UN CENTRU DE PLASAMENT DIN CAPITALÃ

Angajaþii „lagãrului“ îi sedau pe copii ºi îi bãteau ca sã le fure mîncarea Se întîmplã în centrul Capitalei în anul 2016.

Angajaþii Centrului de plasament „Sfînta Maria”, din Sectorul 1, sînt acuzaþi cã îi bãteau crunt pe copiii internaþi aici ca sã le fure mîncarea ºi bunurile primite de la stat. Mai mult, procurorii Parchetului Capitalei susþin cã minorii erau sedaþi pentru a nu se rãzvrãti.

Peste 20 de persoane sînt cercetate pentru rele tratamente aplicate minorului, delapidere ºi abuz în serviciu. Dãnuþ Fleacã, directorul DGASPC Sector 1, a încercat sã explice de ce erau sedaþi ºi agresaþi copiii de la Centrul „Sfînta Maria”: au un nivel mai mare de agresivitate ºi fug din centru. „Centrul de plasament Sfînta Maria este un centru cu probleme, în sensul cã sînt fete care fug din centru, le reclamãm la poliþie ºi le readucem. (...) În afarã de faptul cã unele fete au nivel de agresivitate mai mare, nu sînt copii cu probleme”, a spus Fleacã. Întrebat dacã fetelor li se administra un tratament psihiatric, acesta a precizat cã nimeni nu primeºte nici un fel de medicamentaþie fãrã prescripþie medicalã. „Fiecare copil primeºte medicaþia prescrisã de medicul de familie, de psihiatru sau de un medic curant. Sînt douã asistente medicale, cine sã le sedeze? Fetele merg la ºcoalã, unele merg independent. Nu am avut niciodatã vreun semnal. Sînt copii care au medicaþie psihiatricã, dar e datã de medici curanþi. Fiecare copil are o fiºã de tratament stabilitã de un medic”, a rãspuns acesta. În acest caz, a deschis o anchetã ºi Avocatul Poporului, iar investigaþia este realizatã de cãtre reprezentanþii Domeniului pentru Prevenirea Torturii. În acest moment, au loc 19 descinderi în Capitalã, una dintre acestea fiind la Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului (DGASPC), iar alta la Centrul de plasament „Sfînta Maria”, din Sectorul 1. Aici sînt internate numai fete. Procurorii Parchetului Tribunalului Bucureºti au anunþat cã în acest caz se fac cercetãri privind „modalitatea frauduloasã de funcþionare a sistemului de protecþie specialã a copiilor instituþionalizaþi, în perioada 2014 – 2016 în cadrul unui centru din Bucureºti”. „Dosarul a fost deschis ca urmare a unui denunþ formulat în luna noiembrie 2015”, spun anchetatorii. Mai exact, în denunþ se arãta cã fetele internate în centrul de plasament din Sectorul 1 erau bãtute ºi sedate pentru a nu-ºi cere drepturile. Asta pentru cã angajaþii Centrului de plasament luau alinoi intervenim. Asta nu înseamnã cã medicii în România nu sînt buni”. În ambele interviuri, ºefa DNA a fãcut dezvãluirea într-un context bine determinat, vorbind despre nevoia încrederii în medicii români, în ciuda campaniei procurorilor din ultima perioadã. Kövesi a dezvãluit, deci, cã ºi-a rupt mîna, pentru cã informaþia servea argumentaþiei, deci scopurilor sale. Aici e marea problemã, însã: cum se face cã nimeni nu a suflat un cuvînt despre mîna ruptã la vremea respectivã? Cum se face cã nu existã nici cea mai mãruntã relatare de presã, nici mãcar pe surse? Sã fim bine înþeleºi: de vreo doi ani încoace, Kövesi e cea mai urmãritã ºi mai comentatã femeie din România. E omni-prezentã în presã, e asediatã de jurnaliºti ºi, mai ales, trece pe lîngã grupul celor acreditaþi la DNA foarte des, în drum spre birou. Nici unul nu a observat, în perioada aproximativã decembrie 2014 – ianuarie/februarie 2015 cã femeia avea mîna ruptã ºi operatã. Ciudatã aceastã scãpare. Cînd premierul Ponta a avut probleme la genunchi, mass-media a luat foc.

Faptul cã premierul s-a operat în Turcia nu a împiedicat fiºa lui medicalã sã circule în presã, în facsimil. Ziariºtii au fãcut eforturi disperate sã afle date inclusiv de la medicii turci, deºi nu era decît o rupturã de ligament ceva mai complicatã, e drept. Medicii români care l+au tratat iniþial au fost hãrþuiþi sistematic cu întrebãri. S-a mers cu speculaþii pînã la a se afirma cã premierul s-a tratat în spitalul familiei Erdogan în contra-partidã cu marea moschee etc. ªi alte figuri grele au pãþit la fel, de la piciorul în ghips al lui Tãriceanu la hernia lui Bãsescu, presa alocînd, de fiecare datã, spaþii uriaºe evenimentelor. Despre fostul preºedinte se fãceau speculaþii doar pentru cã bîþîia, uneori, din cap, în conferinþele de presã. La fel cum ºi grimasele necontrolate ale adjunctului SRI, Florian Coldea, au fost amplu analizate.

Exemplele sînt nenumãrate. La Kövesi s-a rupt, brusc, „tradiþia”. S-a instaurat secretomania, ca sã nu spunem de-a dreptul omerta. Oare de ce? S-a considerat cã nu e

mentele, medicamentele, electrocasnicele, lenjeriile ºi cosmeticele pe care fetele internate aici le primeau prin donaþii ºi fie le duceau acasã, fie le vindeau. Mai mult, unii educatori le luau banii de cheltuialã copiilor.

Au fost inclusiv cazuri în care copiii erau încurajaþi sã fugã din centrul de plasament. Cel mai des asta se întîmpla atunci cînd erau organizate tabere sau excursii, iar educatorii preferau sã meargã cu rudele lor, ºi nu cu cei pentru care practic erau organizate.

Cum erau ajutate fetele sã „fugã” Minorele erau lãsate frecvent sã iasã din centrul de plasament, nu o datã acestea devenind victime ale abuzurilor sexuale. „Unele minore au rãmas însãrcinate la o vîrstã fragedã”, aratã oficiali din cadrul Autoritãþii pentru Protecþia Copilului. „Educatoarele întocmeau bilete false de învoire pentru a crea impresia cã fetele au fugit din centru, însã ar fi fost ºi situaþii în care educatoarele le-ar fi dat anumitor fete bilete de învoire, deºi ºtiau cã acestea nu se vor mai întoarce”, au explicat sursele citate. Ancheta în acest caz a fost fãcutã cu sprijinul Direcþiei Operaþiuni Speciale din cadrul Poliþiei Române. De asemenea, o parte dintre activitãþi au fost realizate în colaborare cu Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Drepturilor Copilului ºi Adopþie, Federaþia Organizaþiilor Neguvernamentale pentru Copil ºi Fundaþia SERA.

Atribuþiile centrului de plasament Centrul de plasament „Sfînta Maria” din Capitalã se ocupã de primirea, gãzduirea, îngrijirea ºi întreþinerea zilnicã într-un cadru de viaþã cît mai asemãnãtor celui din familie a fetelor care sînt abandonate de pãrinþi. Angajaþii centrului au ca sarcini asigurarea unei asistenþe medicale generale ºi asistenþa psihologicã de specialitate, educaþie pentru sãnãtate, pentru învãþãturã ºi aplicarea deprinderilor igienice, relative la propria persoanã ºi la mediul de viaþã. „Scopul acestuia este de a crea un climat afectiv favorabil dezvoltãrii personalitãþii complexe a copilului, stimularea capacitãþii de comunicare a copiilor prin crearea unui climat de încredere, de respect reciproc, precum ºi dezvoltarea majoritãþii deprinderilor de viaþã independentã în vederea reintegrãrii sau integrãrii familiale ºi socio-profesionale”, se aratã în documentele oficiale ale centrului. În privinþa bugetului, acesta este asigurat fie din bugetul local al Sectorului 1, fie din donaþii, sponsorizãri sau alte contribuþii din partea persoanelor fizice ori juridice din þarã ºi din strãinãtate. Procurorii precizeazã cã, în perioada iunie 2014 - iunie 2016, în Centrul de plasament „Sfînta Maria” ar fi fost instituþionalizate 40 de fete beneficiare a mãsurii de protecþie specialã a plasamentului.

MIHAELA COJOCARU benefic ca publicul sã afle cã „femeia de fier” a României – cea care bea lacrimi de corupt în loc de cafea, conform noului folclor – e, ºi ea, om? Posibil.

Deºi, dacã e vorba de speculaþii, noi am merge pe altã explicaþie. Dacã se afla, dupã prezidenþiale, cã Laura Kövesi ºi-a rupt mîna, presa ar fi fãcut, ca de obicei, un întreg tãmbãlãu, mai ales cã începuturile de an aduc crizã de subiecte, de obicei. Ori, era extrem de neproductiv ca subiectul DNA sã aparã în mass-media, în acea perioadã, cu amãnunte despre accidentul suferit de Kövesi, cînd trebuiau promovate masiv, netulburate de nimic altceva, evenimente mult mai serioase þinînd de aceeaºi instituþie. Cum ar fi debutul operaþiunii de hãrþuire cu procurori a Elenei Udrea ºi a familiei Ponta, aduºi la audieri exact în perioada ianuarie-februarie 2015, cînd ºefa DNA se afla în recuperare. Sã nu mai vorbim de gloriosul bilanþ al DNA, din februarie 2015, pe anul precedent, cînd se operaserã arestãri de rãsunet în plinã campanie electoralã, arestãri care trebuia musai sã fie prezentate în toatã splendoarea lor. Ca sã se þinã la secret mîna ruptã a procuroarei-ºefe, probabil cã s-au fãcut eforturi deosebite, de la apelarea la serviciile unor medici „militarizaþi”, adicã cei de la spitalul SRI ori Militar, pînã la comandamente transmise discret subalternilor ºi majoritãþii publicaþiilor. Acea majoritate care nu îndrãzneºte sã o mai „deranjeze”, oricum, de multã vreme, pe ºefa DNA altfel decît cu interviuri penibil-slugarnice. Un diavol ascuns într-un detaliu. ªi o mostrã despre ce înseamnã, în acest moment, statul de drept din România, în care puternicii zilei jongleazã cum vor cu informaþiile. Un stat în care primulministru e pozat pe ascuns de te miri cine în Dubai, în Turcia, la Londra, la Miami ori pe vase de croazierã caraibiene, iar pozele sînt difuzate rapid pe net, dar în care preºedintele þãrii dispare cu zilele, inclusiv în ziua votului, ºi nimeni nu are habar pe unde.

BOGDAN TIBERIU IACOB

Pag. a 16-a – 1 iulie 2016

Fostul ministru Relu Fenechiu, acuzat cã ar fi luat ºpagã 620.000 de euro Fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, a fost pus sub acuzare de procurorii DNA pentru trafic de influenþã ºi spãlare de bani. În prezent, Fenechiu este încarcerat la Penitenciarul Vaslui, unde executã pedeapsa de 5 ani de închisoare cu executare primitã în dosarul „Transformatorul”.

Procurorii DNA l-au pus sub acuzuare pe Ion Krech, fost director al Direcþiei Tehnologia Informaþiei din cadrul Ministerului Justiþiei ºi membru în comisia de licitaþie, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de luare de mitã.

Potrivit procurorilor, în perioada 2012-2013, Krech, în calitate de director al Direcþiei Tehnologia Informaþiei din cadrul Ministerului de Justiþie, manager al unuia dintre proiectele derulate de minister ºi membru în comisia de licitaþie, a pretins ºi primit, printr-un intermediar, de la reprezentanþii unei firme de software, în trei tranºe, suma totalã de 239.000 euro. Aceºti bani au fost pretinºi ºi primiþi pentru ca suspectul Krech Ion sã sprijine aceastã firmã în cîºtigarea licitaþiei pentru atribuirea ºi derularea unui proiect derulat de Ministerul Justiþiei, în valoare de 14.700.000 lei fãrã TVA”, aratã procurorii DNA. Concret, cu cîteva luni înainte de publicarea oficialã, prin intermediul aceluiaºi intermediar, Krech ar fi remis reprezentanþilor firmei de software caietul de sarcini ce urma sã fie publicat de Ministerul Justiþiei. „În acelaºi sens, suspectul a mai conceput ºi redactat împreunã cu reprezentanþii firmei respective documentele aferente licitaþiei, inserînd în cuprinsul lor cerinþe menite a-i favoriza pe aceºtia din urmã”, susþin procurorii. De asemenea, în schimbul banilor pretinºi ºi primiþi, Krech ar fi asigurat ºi buna derulare a contractului, a susþinut ºi a fundamentat note interne, a semnat fiºe de acceptanþã, acte

ROMÂNIA MARE“

adiþionale ºi a ajutat la deblocarea plãþilor, atunci cînd au intervenit astfel de probleme.

De ce este acuzat Relu Fenechiu Relu Fenechiu este acuzat de trafic de influenþã, în formã continuatã ºi spãlare a banilor, fapte fãcute în calitate de deputat în Parlamentul României. Potrivit procurorilor DNA, „în perioada 2012-2014, Fenechiu, în calitatea amintitã mai sus ar fi pretins ºi ar fi primit de la o firmã de software un procentaj de 15% din valoarea a douã contracte promovate de Ministerul Justiþiei (în valoare de 14.700.000 lei fãrã TVA) ºi de la o societate farmaceuticã cu acþionar majoritar Ministerul Sãnãtãþii (în valoare de aproximativ 1.800.000 euro), pentru sprijinul promis ºi acordat în cîºtigarea ºi derularea acestor proiecte”. Concret, sprijinul acordat de Fenechiu s-ar fi materializat prin intervenþia sa la funcþionari din cadrul Ministerul Justiþiei sau la persoane din conducerea societãþii farmaceutice, asupra cãrora avea influenþã la acel moment. Pentru acest „ajutor”, politicianul ar fi primit de la reprezentanþii firmei de software, prin intermediul a douã societãþi pe care le controla, suma totalã de 620.000 euro. „Pentru a disimula provenienþa ilicitã a banilor, între cele douã societãþi ºi firma de software au fost încheiate mai multe contracte de prestãri servicii, în realitate serviciile respective fiind efectuate doar de cãtre angajaþii acesteia din urmã”, susþin procurorii DNA.

Fost director IT, audiat Ionuþ Krech, fostul director IT din Ministerul Justiþiei, a fost dus cu mandat la DNA Ploieºti. Krech lucreazã în Ministerul Justiþiei, ocupînd în prezent o funcþie de execuþie la Direcþia de implementare a proiectelor finanþate prin Banca Mondialã. Relu Fenechiu a fost scos din arest ºi dus la DNA Ploieºti pentru a fi audiat într-un nou dosar de corupþie, aratã news.ro.

Cum au înflorit afacerile hingherilor de maºini ºi ce soluþii are Justiþia pentru maºinile parcate ilegal Guvernul ºi Ministerul de Interne au tolerat timp de 10 ani hingherii de maºini fãrã sã facã nimic. Este concluzia magistraþilor Curþii de Apel Bucureºti, care au obligat Guvernul ºi Ministerul de Interne sã elaboreze regulamentul de ridicare a maºinilor parcate neregulamentar.

Judecãtorii Curþii de Apel Bucureºti, care au obligat Guvernul ºi Ministerul de Interne sã elaboreze regulamentul de ridicare a maºinilor, în urma unei sesizãri fãcute de Primãria Sectorului 1, au sancþionat, practic, refuzul autoritãþilor centrale de a aplica legea.

Magistraþii spun cã este inadmisibil ca timp de 10 ani de cînd a fost iniþiat actul normativ privind circulaþia pe drumurile publice autoritãþile sã nu stabileascã modul în care se pot ridica maºinile de pe spaþiul public, deºi erau obligate prin lege sã facã acest lucru. Asta a permis primãriilor sã organizeze, dupã bunul plac, ridicarea maºinilor, transformînd-o într-o sursã de venit pentru firmele cãrora le-au concesionat aceastã activitate.

Numeroasele abuzuri comise de hingherii de maºini au determinat, anul trecut, Avocatul Poporului sã cearã ºi sã obþinã de la Curtea Supremã suspendarea ridicãrii maºinilor dupã regulile autoritãþilor locale. „În concluzie, omisiunea litigioasã a Ministerului Afacerilor Interne ºi a Guvernului României este o abþinere de la însãºi aplicarea ºi respectarea legii, iar, în condiþiile unei durate a acesteia de aproximativ 10 de ani de la momentul la care se împlinise termenul de executare a obligaþiei, ea se calificã juridic ca un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, constituind o exprimarea explicitã, cu exces de putere, a voinþei de nereglementare“, se aratã în motivarea hotãrîrii instanþei.

Cum îºi justificã Guvernul nepãsarea Ridicarea maºinilor parcate neregulamentar a fost suspendatã exact în urmã cu un an. Instanþa Supremã a luat decizia dupã ce a fost sesizatã de Avocatul Poporului. Acesta a reclamat hotãrîrile consiliilor locale prin care se stabilesc sancþiunile pentru ºoferii care parcheazã ilegal. Avocatul Poporului afirma cã doar Guvernul poate stabili astfel de sancþiuni. O nouã decizie judecãtoreascã, din aprilie 2016, impune obligaþia Ministerului Afacerilor Interne (MAI) ºi a Guvernului sã elaboreze, respectiv, sã aprobe regulile prin care pot fi ridicate maºinile parcate neregulamentar.

Prinºi în off-side, reprezentanþii Guvernului ºi ai MAI au venit în faþa judecãtorilor cu o scuzã neverosimilã:

Parlamentul analizeazã modificarea legislaþiei privind circulaþia pe drumurile publice, iar orice alt demers s-ar suprapune celui al legiuitorului. Aceºtia au solicitat respingerea cererii de chemare în judecatã. „Una dintre condiþiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentatã de respectarea principiului legalitãþii care guverneazã competenþa autoritãþilor publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele ºi cu respectarea competenþei stabilite prin Constituþie, lege sau alte acte normative de nivel superior. În acest context, în prezent Parlamentul României este sesizat cu privire la adoptarea Legii de aprobare a OUG 69/2007 pentru modificarea ºi completarea OUG 195/2002 privind circulaþia pe drumurile publice, astfel cã promovarea de cãtre Guvernul României ºi/sau a Ministerului Afacerilor Interne a oricãrei soluþii de modificare ºi completare a OUG 195/2002 se va suprapune demersului Parlamentului de a realiza cu celeritate o lege unitarã, care sã reuneascã normele legale“, au justificat autoritãþile refuzul de a face regulamentul.

Judecãtori: „Ridicarea maºinilor nu trebuie sã aibã scop patrimonial“ Judecãtorii însã le-au demontat argumentele, arãtînd cã demersurile legislative n-au legãturã unul cu altul. „Existenþa în dezbaterea Parlamentului României a unui proiect/a unei propuneri legislative privind o nouã reglementare a domeniul circulaþiei rutiere, inclusiv sub aspectul în litigiu, priveºte viitorul, iar nu prezentul aplicãrii normelor juridice, cele în vigoare impunînd pãrþilor pîrîte o anumitã conduitã de acþiune, de care nu se pot exonera cîtã vreme OUG 195/2002 produce efecte juridice“, a precizat instanþa. Judecãtorii i-au tras de urechi ºi pe iniþiatorii acþiunii – Primãria sectorului 1 ºi Consiliul Local al sectorului 1, arãtînd cã scopul ridicãrii maºinilor nu este nici punitiv, nici de a aduce profit celor care au concesionat de la autoritãþile locale aceastã activitate, ci trebuie sã deserveascã interesului public. „Scopul mãsurii ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar pe partea carosabilã nu este unul punitiv, cum este în cazul sancþiunilor contravenþionale.

Aceastã mãsurã este utilã ºi deserveºte interesul public în mãsura în care prin aplicarea acesteia se urmãreºte fluidizarea circulaþiei pe drumurile publice, prin îndepãrtarea provizorie a unui vehicul care constituie un obstacol pentru circulaþia publicã. Modalitatea de aplicare în practicã a acestei mãsuri de cãtre administraþia

Condamnat în dosarul „Transformatorul” Relu Fenechiu a fost trimis în judecatã de procurorii DNA în iunie 2012, în dosarul „Transformatorul“, fiind acuzat cã prin firmele sale a vîndut transformatoare ºi întrerupãtoare uzate ºi vechi la preþuri de produse noi cãtre Sucursala de Întreþinere si Servicii Energetice Electrice Moldova, cu complicitatea fostei conduceri a instituþiei. În ianuarie 2014, completul de cinci judecãtori de la Curtea Supremã a menþinut pedeapsa de cinci ani de închisoare dispusã în iulie 2013 de un complet de trei judecãtori în cazul fostului ministru Relu Fenechiu, pentru complicitate la abuz în serviciu în formã calificatã. La aceeaºi pedeapsã au fost condamnaþi fratele fostului ministru al Transporturilor, Lucian Fenechiu, ºi Mihai Bogdan Damian. Ioan Turbatu, director general al Sucursalei de Întreþinere ºi Servicii Energetice Electrice (SISEE) Moldova în perioada 2002-2004, ºi Ion Mãrghidan, director general al aceleiaºi instituþii în perioada 2004-2005, au fost condamnaþi la cîte ºase ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu în formã calificatã. Petru Andronache, director comercial al SISEE Moldova în perioada 2002-2005, a primit o pedeapsã de ºapte ani de închisoare cu executare ºi cinci ani interzicerea unor drepturi, pentru abuz în serviciu în formã calificatã. Instanþa a mai dispus atunci ca toþi cei ºase inculpaþi sã plãteascã, în solidar, peste 5,7 milioane de lei, reprezentînd daune materiale cãtre SISEE Moldova. Relu Fenechiu a fost membru al PNL timp de 18 ani ºi se afla la al treilea mandat de deputat în momentul condamnãrii.

El a fost preºedintele PNL Iaºi din 2004, iar din 2008 a deþinut funcþia de vicepreºedinte al PNL la nivel central, dupã decizia instanþei demisionînd din PNL. De asemenea, Fenechiu a fost ministru al Transporturilor timp de ºapte luni, pînã în iulie 2013, cînd s-a retras din aceastã funcþie ca urmare a condamnãrii în primã instanþã în dosarul „Transformatorul”. publicã localã/poliþia localã, suprapusã cheltuielilor ocazionate de recuperarea vehiculului, a generat în rîndul opiniei publice un sentiment de nemulþumire faþã de astfel de proceduri. Din acest considerent se impune ca norma legalã sã fie clarã, previzibilã ºi sã ofere garanþii cã mãsura ridicãrii vehiculelor nu este deturnatã de la scopul sãu iniþial cãtre alte scopuri, cum ar fi unele pur patrimoniale“, a susþinut instanþa. Judecãtorii subliniazã cã ridicarea maºinilor este în continuare necesarã, dar trebuie sã aibã în vedere strict interesul comunitãþii. „Þinînd cont de faptul cã serviciul poliþienesc se realizeazã în interesul comunitãþii, mãsura de ridicare a vehiculelor staþionate neregulamentar pe partea carosabilã reprezintã în continuare o mãsurã necesarã, însã o mãsurã care trebuie aplicatã raþional“, au mai precizat magistraþii în motivarea deciziei.

Psiholog: O mãsurã foarte bunã ar fi o amendã usturãtoare Psihologii spun cã situaþia actualã în care s-a ajuns este cauzatã de indolenþa autoritãþilor, care au permis abuzurile hingherilor de maºini. „Din pãcate, legea nu reprezintã o prioritate nici pentru autoritãþi. Asta a permis primãriilor sã ridice maºinile cu firme private, care au fãcut nenumãrate abuzuri. Vorbim de un interes material substanþial. Zeci de mii de maºini erau ridicate anual. Ar fi trebuit ca ºoferii sã fie amendaþi, iar banii sã ajungã la stat, nu la firme private“, a declarat psihologul Mihai Copãceanu. Acesta aratã cã se puteau gãsi mãsuri alternative la ridicarea maºinilor, cum ar fi amenzi mai mari, care sã-i determine pe ºoferi sã respecte legea. „O mãsurã foarte bunã ar fi o amendã usturãtoare, în loc de ridicarea maºinii. Este o cutumã oriunde. O lege foarte exigentã, aplicatã, scade rata încãlcãrii ei. Din pãcate, nici autoritãþile nu aplicã legea. Deci, pe de o parte, oamenii nu respectã legea, iar pe altã parte, autoritãþile nu aplicã legea. Dacã poliþiºtii vor aplica legea, chiar dacã nu se mai ridicã maºinile, oamenii vor evita sã mai parcheze aiurea. Din pãcate, susþine psihologul, carenþele în educaþie îºi spun cuvîntul. „Vorbim de nerespectarea oricãror norme legale sau civice. Din pãcate, lipsa edicaþiei îºi spune cuvîntul. Românii parcheazã oriunde, de la locurile pentru persoane cu handicap, pînã la trecerile de pietoni sau intersecþii. Românii cînd merg în Occident respectã legea, pentru ºtiu cã nu sînt iertaþi.

Acolo plãteºti amenzile, care sînt usturãtoare, ºi nu comentezi. Ãsta e un semn cã ne putem adapta, ne putem civiliza. Putem fi educaþi sã respectãm legea, dacã ea se aplicã în mod corespunzãtor. Trebuie sã înþelegem, e lege ºi nu putem parca oriunde. Asta e valabil în orice situaþie. Respectarea legilor trebuie sã fie un mod de viaþã“, a mai spus Mihai Copãceanu.

SORIN GHICA

Pag. a 17-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Fiscul nu reuºeºte sã-l execute pe George Copos Încã o licitaþie eºuatã pentru Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã. Fiscul nu a reuºit sã vîndã unul dintre terenurile de lîngã baza Pro Rapid în Bucureºti, aparþinînd unei firme din grupul controlat de familia omului de afaceri George Copos. Astfel, Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscal (ANAF) avea programatã pentru miercuri, 22 mai, o licitaþie pentru vînzarea unui teren de 10.000,08 metri pãtraþi în Bucureºti, lîngã baza Pro Rapid, preþul de pornire fiind de 2,527 milioane de lei (561.650 de euro), redus cu 25% faþã de preþul de evaluare ºi de cel de pornire în prima licitaþie eºuatã.

Numai cã nici la licitaþia de miercuri nu s-a înscris nimeni. În anunþul publicat pe portalul ANAF se precizeazã cã terenul este proprietatea companiei Ana Residences SA, parte a grupului controlat de familia Copos, ºi are calitatea de garant ipotecat pentru debitorul SC Fotbal Club Rapid SA. ANAF va publica în termen de 30 de zile un anunþ cu o nouã licitaþie, preþul de pornire urmînd sã fie redus cu 50% faþã de preþul de evaluare. De asemenea, ANAF mai organizeazã o licitaþie pentru vînzarea unui alt teren, de 10.000 de metri pãtraþi, preþul de pornire fiind de 3,9 milioane de lei (866.000 de euro), redus tot cu 25%. ªi acest teren este în proprietatea companiei Ana Residences, avînd calitatea de garant ipotecar pentru debitorul SC Fotbal Club Rapid SA. În anunþ se precizeazã cã societatea nu este plãtitoare de TVA. Alte douã licitaþii au fost programate pentru sfîrºitul lunii mai, dar acestea au eºuat din lipsa participanþilor. De asemenea, alte patru licitaþii de vînzare a celor douã terenuri au fost programate în toamna anului trecut, însã ºi acestea au eºuat. Pentru a recupera din datoriile bugetare ale clubului de fotbal Rapid, Direcþia Finanþe Publice Bucureºti a scos la vînzare prin licitaþie cele douã terenuri în suprafaþã de cîte un hectar, aparþinînd firmei Ana Residence, care este garant ipotecar în favoarea clubului.

Cele douã terenuri sînt în imediata apropiere a bazei Pro Rapid, din cartierul Bucureºtii Noi, unde firma Ana Residence deþine în total aproape 10 hectare de teren, pe care intenþiona sã construiascã un cartier rezidenþial. Ana Residence a fost înfiinþatã de George Copos în 2007, iar în 2010, cînd procurorii au început ancheta în cazul lui

Beizadeaua „Doi ºi-un sfert“, asasin liber timp de 18 ani (1) O crimã comisã la comandã în anul 1998 a fost rezolvatã de poliþiºtii Serviciului Omoruri ºi de procurorii bucureºteni. Cînd se aºtepta mai puþin, Alexandru Gãinã, fiul colonelului Constantin Gãinã, de la Departamentul de Informaþii ºi Protecþie Internã, a fost ridicat de acasã ºi acuzat cã în urmã cu 18 ani, la cererea mafiei italiene, l-a ucis cu trei focuri de armã pe afaceristul Mihai Ionescu.

Fiul unui fost ºef al Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã din Ministerul de Interne („Doi ºi-un sfert“ – n.r.) a ajuns în spatele gratiilor, fiind principalul suspect al unui omor comis la comandã în urmã cu 18 ani.

Alexandru Gãinã a fost ridicat de trupele speciale ale Poliþiei ºi dupã mai multe ore de audieri pe numele sãu a fost emisã o ordonanþã de reþinere pentru 24 de ore. Deºi refuzã sã recunoascã faptul cã în schimbul unei sume de bani primitã de la mafia italianã a acceptat sã-l ucidã pe omul de afaceri Mihai Ionescu (48 de ani), procurorii ºi ofiþerii de la Serviciul Omoruri au reuºit sã strîngã dovezi suficiente care aratã cã cel care a apãsat cu sînge rece de trei ori pe trãgaci, în iulie 1998, este Gãinã. 15 iulie 1998, ora 22,15. Pe Strada Intrarea Mieilor, din sectorul 2 al

Un ministru din Guvernul Cioloº îl acuzã pe Ponta cã i-a fãcut cadou lui Ghiþã marile contracte din IT (1) Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, i-a trimis o scrisoare deschisã fostului premier Victor Ponta, în care îi rãspunde, elegant, la atacurile din ultima vreme, fãcînd o comparaþie între guvernarea Cioloº ºi guvernarea PSD. Redãm integral scrisoarea lui Cristian Ghinea.

Stimate domnule Ponta, Aþi început de curînd o campanie agresivã la adresa Guvernului Cioloº, printre altele, pe tema fondurilor europene. Acest Guvern s-a obiºnuit sã nu rãspundã atacurilor politicianiste ºi sã ne vedem de treabã, conform proverbului despre caravanã ºi cîini. Însã aþi depãºit limita bunei cuviinþe. Oamenii aud de la dumneavoastrã cã Dacian Cioloº ºi echipa lui sînt „jemenfiºiºti” – cã ne doare în cot, pe româneºte –, iar de la

Copos, 99% din acþiuni au fost transferate unui off-shore din Cipru, familia Copos mai fiind reprezentatã oficial în aceastã firmã de cãtre Alexandra Copos, fiica omului de afaceri, cu 1% din acþiuni, potrivit Profit.ro. Unul dintre cei doi administratori ai firmei este Ion Taban, vicepreºedinte al grupului Ana Holding.

ADINA VLAD

Milionarul Puiu Popoviciu a fost condamnat la 9 ani de închisoare

Ce a confiscat statul: de la sticle de whisky ºi pãlincã, la calendare ºi pixuri Instanþa a mai decis ºi confiscarea unei sticle de whisky JB ROSE de 3 litri, o sticlã de plastic de 2 litri cu pãlincã, un calendar pe anul 2009 inscripþionat Energy Holding, o agendã pe anul 2009, un pix, un calendar de birou, o brichetã de culoare albastrã, toate inscripþionate Energy Holding ºi un tricou de culoare verde inscripþionat Power Comes White Respondability. Cu toate acestea, magistraþii au lãsat nesoluþionatã latura civilã a procesului ºi au decis disjungerea cauzei sub acest aspect.

Magistraþii Curþii de Apel Bucureºti au menþinut mãsurile asigurãtorii dispuse în acest dosar, respectiv sechestru asigurãtor pus pe bunurile imobile aparþinînd lui Gabriel Popoviciu, Ioan Niculae Alecu, ªtefan Diaconescu, Andrei Mihai Bejenaru, Gabriel-Rãzvan Toader, Lizeta Minea ºi Gheorghe Petrulian. Aceastã sentinþã nu este însã definitivã, putînd fi atacatã la Curtea Supremã.

Puiu Popoviciu a fost condamnat la 9 ani de închisoare cu executare în dosarul în care este acuzat de un prejudiciu adus statului de 300 de milioane de euro prin afacerea Bãneasa. Decizia magistraþilor Curþii de Apel Bucureºti nu este definitivã.

Puiu Popoviciu a fost condamnat la cîte 7 ani închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu ºi pentru dare de mitã. Instanþa a dispus însã ca acesta sã execute o pedeapsã de 7 ani de închisoare, la care a adãugat un spor de pedeapsã de 2 ani de închisoare, urmînd ca acesta sã fie încarcerat pentru 9 ani. Fostul ºef DIPI Ilie Cornel ªerban a primit o pedeaspsã de 2 ani ºi 6 luni închisoare pentru complicitate la dare de mitã ºi la 2 ani închisoare pentru favorizarea infractorului. Instanþa a decis însã ca acesta sã execute pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 2 ani ºi 6 luni închisoare. De asemenea, Petru Daniel Pitcovici, fost ºef al DIPI, a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru complicitate la dare de mitã ºi la 2 ani închisoare pentru favorizarea infractorului, urmînd ca acesta sã execute o pedeapsã de 2 ani de închisoare. Ioan Neculae Alecu, fost rector al USAMV Bucureºti, la 6 ani închisoare pentru abuz în serviciu în formã calificatã. Andrei Mihai Bejenaru a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu în formã calificatã. ªtefan Diaconescu a primit o pedeapsã de 5 ani închisoare pentru abuz în serviciu în formã calificatã. Mihai Ion Florin Luican, fost prefect al Capitalei ºi preºedinte al Comisiei Municipiului Bucureºti de aplicare a Legii 1/2000, Ioan Todiraº, fost viceprimar al Sectorului 1, ºi Gabriel Rãsvan Toader au primit cîte 1 an închisoare pentru abuz în serviciu în formã calificatã. Minea Lizea ºi Gheorghe Petrulian au primit, pentru abuz în serviciu, cîte 2 ani de închisoare cu suspendare.

Omul de afaceri Gabriel Popoviciu ºi foºtii ºefi de la DGIPI ºi DGA, Cornel ªerban ºi Petru Pitcovici, au fost trimiºi în judecatã, alãturi de alte opt persoane, pentru fapte de corupþie în legãturã cu tranzacþionarea la un preþ subevaluat a unui teren de 224 de hectare de la Universitatea de ªtiinþe Agronomice ºi Medicinã Veterinarã (USAMV) Bucureºti. Procurorii au stabilit cã prin aceste fapte s-a produs statului un prejudiciu de 335.387.260 de lei, iar dauna produsã USAMV Bucureºti se ridicã la suma de 619.472.218 lei. Gabriel Aurel Popoviciu este acuzat de complicitate la abuz în serviciu ºi dare de mitã, iar Ilie Cornel ªerban, fost director al Direcþiei Generale de Informaþii ºi Protecþie Internã din MA, ºi Petru Daniel Pitcovici, fost ºef în Direcþia Generalã Anticorupþie, sînt judecaþi pentru complicitate la dare de mitã ºi favorizarea infractorului. Ioan Neculae Alecu, fost rector al USAMV Bucureºti, Mihai Ion Florin Luican, fost prefect al Capitalei ºi preºedinte al Comisiei Municipiului Bucureºti de aplicare a Legii 1/2000, ºi Ioan Todiraº, fost viceprimar al Sectorului 1 sînt judecaþi pentru abuz în serviciu. („Adevãrul“)

Capitalei, se aud trei focuri de armã. Mai mulþi vecini ies la porþile curþilor. Cineva sunã la Poliþie. „S-au auzit împuºcãturi”, anunþa persoana respectivã. În scurt timp, la faþa locului a ajuns echipa de cercetare. Maºina omului de afaceri Mihai Ionescu era în mijlocul drumului, nu apucase sã deschidã porþile casei ca sã intre. Cineva l-a aºteptat în întuneric ºi a tras pînã ca afaceristul sã poatã pãtrunde în curte. Au fost trase trei focuri prin portierã, iar Ionescu nu a avut nici o ºansã. A murit pe loc.

Asasinul voia sã fie sigur cã-ºi ucide victima. La 18 ani de la comiterea crimei, poliþiºtii l-au ridicat pe Alexandru Gãinã (42 de ani), care este considerat suspectul principal în acest caz. „Din probele administrate în cauzã a reieºit faptul cã, dupã o supraveghere prealabilã în vederea pregãtirii comiterii faptei, Gãinã Alexandru-Constantin a executat trei focuri cu o armã letalã procuratã în acest scop, în direcþia victimei I.M., provocîndu-i plãgi în zona toracelui, leziuni grave care în scurt timp au condus la decesul acesteia”, se aratã într-un comunicat emis de Parchetul Capitalei. Surse apropiate anchetei spun cã omorul a fost comis la comanda mafiei italiene ºi cã în spatele asasinatului ar fi stat o datorie de aproape un milion de dolari, sumã pe care victima o împrumutase unor italieni din Napoli. Aceºtia nu au mai vrut sã îi dea banii ºi ar fi pus la cale crima. Nu le-a luat mult sã gãseascã persoana potrivitã sã o comitã. Alexandru Gãinã, fiul

colonelului „Doi ºi-un sfert“, Constantin Gãinã, era persoana perfectã: tatãl - adjunct la cea mai importantã structurã din Ministerul de Interne - îl putea proteja aºa cum se auzise cã mai fãcuse ºi cu alte ocazii în care beizadeaua a cãlcat strîmb. ªi nu au fost puþine. „A fost prins, cercetat ºi judecat pentru deþinere de droguri, viol, furt, loviri ºi alte violenþe etc. Nu a petrecut însã foarte mulþi ani dupã gratii”, spun cei care i-au vãzut cazierul. Iar acum pãrea cã scapã cu totul de crima din Intrarea Mieilor. Trecuserã 18 ani. Anchetatorii nu s-au lãsat însã impresionaþi de trecerea timpului ºi periodic au reluat cercetãrile în dosarul care rãmãsese cu autor necunoscut (AN - n.r.). „În perioada 2014-2016, pe lîngã alte activitãþi specifice, au fost reaudiaþi peste 40 de martori, au fost efectuate numeroase identificãri de persoane din planºã fotograficã ºi au fost reevaluate listingurile telefonice din perioada sãvîrºirii faptei”, mai aratã procurorii în comunicatul de presã. La toate aceste activitãþi au lucrat ºi poliþiºti tineri, angajaþi de curînd la Serviciul Omoruri al Poliþiei Capitalei.

Printre ei, un inspector care în ziua asasinatului abia intrase la ºcoalã. „Bogdan ªtefãnescu are acum 26 de ani.

Cînd a fost comisã crima la comandã avea doar 8.

Lucreazã la noi din 2015 ºi este foarte dedicat”, au povestit coordonatorii anchetei. (va urma) („Adevãrul“)

colegii dumneavoastrã de partid aud chiar cã „acþionãm împotriva României”. Domnule Ponta, o sã vã dau cîteva exemple de „jemenfiºism” din timpul guvernãrii dumneavoastrã, care vor rãmîne în istorie. Oamenii vor compara cu ce a fãcut Dacian Cioloº pentru aceastã þarã ºi vor trage singuri concluziile. Sã le luãm pe rînd.

creat un întreg pachet privind Clasa de Mijloc de la sate – vã invit sã-l citiþi pentru a vedea ce înseamnã o viziune patrioticã despre satul românesc ºi oamenii lui. Sã ai determinarea ºi capacitatea sã influenþezi politicile la nivel european înseamnã sã-þi pese ºi sã acþionezi pentru binele ultimului sat din þara ta. Dumneavoastrã vreþi sã þineþi satele în dependenþã, ca sã obþineþi voturi.

OAMENII DE LA SATE Dacian Cioloº este românul care a adaptat Politica Agricolã Comunã a Uniunii Europene la realitatea agriculturii din România. Agricultura noastrã fragmentatã, þãrãneascã, are acum ºansa dezvoltãrii prin ceea ce toatã lumea numeºte „Reforma Cioloº”. Doar cã Guvernul condus de dumneavoastrã nu a avut priceperea sã fructifice la maximum aceastã reformã. Aþi exclus cea mai mare parte dintre fermieri din Programul Naþional de Dezvoltare Ruralã (PNDR), acþionînd doar în interesul marii agriculturi industriale. Aþi ignorat, astfel, cu bunã ºtiinþã, nevoile oamenilor de la sate. Aceºtia nu-ºi pot creºte gospodãriile ºi continuã sã trãiascã de azi pe mîine. Acum lucrãm sã schimbãm acest Program – am

Puiu Popoviciu, trimis în judecatã alãturi de 8 persoane

FUNCÞIONARII DAU DIN UMÃR ªI ªOPTESC (1) Domnule Ponta, a te durea în cot de români înseamnã sã acaparezi sistemul informatic al þãrii, sã-l foloseºti în interesul personal, sã încurci ºi sã umileºti cetãþenii punîndu-i pe drumuri de la o instituþie a statului la alta. În procesul de debirocratizare început de Guvernul Cioloº ne-am lovit des de sisteme informatice prost croite, ineficiente ºi scumpe, dar mai ales incapabile sã comunice unele cu altele. (va urma) SEBASTIAN ZACHMAN

Pag. a 18-a – 1 iulie 2016

CAZURI CELEBRE DIN ISTORIA CRIMINALISTICII

Un rendez-vous fatal (3) Vecinii, alertaþi de lumina ce se reflecta pe cer, au venit la timp pentru a þine scara, în vreme ce argatul se avîntase pe ea, în sus. A ajuns la ultimele trepte.

Cãrãmizile din jurul ferestrelor pãreau sã se opunã avalanºei de foc; trozneau ca nucile sparte. Zidurile se dezagregau ºi Joseph, cuprins de flãcãri, a lãsat scara ºi a cãzut, pentru a doua oarã, ca prin minune întreg ºi nevãtãmat, în mijlocul vecinilor. Incendiul atinsese o asemenea violenþã, încît nu se punea problema sã te mai apropii. La puþin timp dupã aceea, enorma clãdire s-a prãbuºit într-un amestec de flãcãri, de jar, scîntei ºi fum negru.

A trebuit sã se aºtepte ziua urmãtoare, cînd, abia dupã-amiazã s-a putut pãtrunde printre resturile fumegînde. Tot ceea ce cîndva fusese o casã se afla acum prefãcut în scrumul ce zãcea în hãul pivniþei.

Sub carcasa pianului de la primul etaj au fost descoperite resturile calcinate a 3 copii ºi ale unei femei. Acesteia îi lipsea, însã capul. Fermierii veniþi din împrejurimi formaserã un cerc împrejurul înspãimîntãtorului decor. Deodatã, unul dintre ei începu sã strige. Un individ care se ascunsese într-un pom a sãrit ºi se pregãtea sã fugã.

- El este! Este cel care a dat foc!, a urlat isteric o femeie.

- Nu! Nu! Nu e adevãrat! Mi-am petrecut noaptea cu Elisabeth Smith!

Oameni aleºi (3) MARTIN LUTHER (1483 – 1546) (1) Il libéra le monde, en étant soi, pour tous. (El a eliberat lumea, fiind el însuºi pentru toþi).

Emile Verhaeren De obicei, de numele lui Luther se leagã numai reforma bisericeascã, el fiind primul reformator protestant. În realitate, urmãrile activitãþii sale se resfrîng ºi asupra schimbãrilor politice de mai tîrziu.

El este un precursor al celor care au fãcut sã izbucneascã Revoluþia Francezã. Jean Jaurès, studiind Originile socialismului german, nu porneºte de la Hegel, ci începe cu Luther.

Prin reforma bisericeascã, acesta dã o loviturã papalitãþii, care cãuta sã subjuge gîndirea ºi acþiunea lumii întregi; traducînd Biblia în limba poporului, pune temelia dezvoltãrii literaturii naþionale, omul putînd sã-ºi îndrepte singur ruga cãtre Cel Atotputernic, îl înalþã, dîndu-i încredere în puterile proprii. Pînza de pe ochi cade; o lume nouã se deschide celui care devine stãpîn pe judecata lui.

I-a fãcut pe oameni sã înþeleagã cã au dreptul sã trãiascã pe pãmîntul care nu era numai al unora; de aici, ºi încercarea reformiºtilor de a rupe lanþurile economice, care fãceau din fiinþa omeneascã un iobag. Democratismul a devenit mai puternic încã de pe vremea lui Luther.

O incursiune în istoria pirateriei (3) Mai multe rãzboinice vikinge ºi o reginã irlandezã (2) Acelaºi Saxo Grammaticus ne mai spune ºi povestea prinþesei Sela, sora lui Koller, rege al Norvegiei. Horwendil, regele Iutlandei, renunþase la tron în favoarea jafurilor pe mare, iar norvegianul pleacã în urmãrirea sa, pentru cã, ucigîndu-l, ar fi cîºtigat mult prestigiu. Sfîrºeºte însã sub sabia piratului, care apoi va trebui sã ducã o luptã deloc uºoarã cu foarte îndemînatica Sela. Wigbiorg, Hethat ºi Wisna sînt alte nume de femei-cãpitan. Nici Aethelflaed, fiica lui Alfred cel Mare, nu se lasã mai prejos, devenind un lider militar important care îi hãrþuia pe mare pe neobosiþii jefuitori vikingi. Piraþii femenini din Europa nu ocolesc nici vestul Irlandei, unde ia naºtere legenda reginei irlandeze Grace O’Malley, nãscutã în jurul anului 1530. Dupã moartea soþului, ea începe sã facã ravagii pe rutele comerciale dintre Scoþia, Anglia ºi Continent.

Adunînd în jurul ei tot felul de proscriºi sau oameni

ROMÂNIA MARE“

Pe Elisabeth Smith, toatã lumea o cunoºtea. Era o prostituatã notorie din La Porte. Cineva a alergat sã o trezeascã.

- Ray? De o sãptãmînã nu l-am mai zãrit pe omul acesta!

Fostul argat continua sã afirme cã nu a observat incendiul decît la orele 4 dimineaþa ºi cã, pentru a-l vedea mai bine, se urcase în pom.

- Bineînþeles, a spus el, doriþi sã ºtiþi ce cred despre toate acestea? Ei bine, sînt mulþumit!...

Mulþumit sã ºtiu cã ea e moartã. Dacã nu ar fi avut loc acest incendiu, m-ar fi doborît! ªtiam prea multe!

- Dar ce ºtii, de fapt?, l-a întrebat ºeriful.

- Nu o sã vã spun niciodatã! În orice caz, prea multe lucruri i se pãreau bizare ºerifului. Acesta s-a instalat la hanul din La Porte, decis sã nu-l pãrãseascã pînã nu rezolvã cazul.

Mai întîi, corpurile care au fost recuperate din ceea ce rãmãsese dintr-o somierã. Pentru ce nu erau resturi sub aceastã somierã? Teoretic, ar fi trebuit sã antreneze în cãdere bucãþi din planºeul de la etajul doi. ªi acest schelet de pian, cãzut peste cadavre?

Pianul era la primul etaj! Dacã în momentul prãbuºirii corpurile fuseserã precipitate de la etajul doi, ar fi trebuit sã se afle peste resturile de la pian! În mod sigur, nu dedesubt!

Concluzia: cadavrele se aflau deja în pivniþã, pe somierã, mai înainte ca incendiul sã izbucneascã. De altfel, cum se poate explica faptul cã Bela îºi pieduse, la propriu, capul? ªi cum se face cã nu a mai fost regãsit?

Raportul medicului legist avea sã-l tulbure enorm pe ºerif: imaginîndu-ºi cã ar avea un cap, dupã cum era ºi normal, cadavrul scos din pivniþã mãsura 1,50 m ºi cîntãrea 57 kg. Or, Bela mãsura 1,60 m ºi cîn-

tãrea peste 80 kg. Flãcãrile pot diminua oare o fiinþã umanã într-o asemenea mãsurã? Hotãrît lucru, nu.

Dentistul Belei îi aplicase acesteia, în urmã cu 6 luni, o protezã. ªeriful s-a dus sã discute cu el. Bineînþeles, dentistul ar fi recunoscut proteza pusã de el, dacã i se arãta. Dar mai întîi trebuia sã fie regãsitã. ªeriful sa hotãrît sã fie cernute toate resturile de la casã, dar în acel moment s-a produs o loviturã de teatru. Exact la 5 zile dupã incendiu, în biroul ºerifului s-a prezentat, venind direct de la ferma sa din Makote, un fermier, care i-a aºezat pe birou un mic anunþ decupat dintr-un ziar norvegian ce apãrea în Statele Unite: - Vã rog, mai întîi, sã citiþi aceasta, domnule ºerif. „Vãduvã încã tînãrã, energicã, întîmpinã dificultãþi pentru a plãti o importantã ipotecã asupra fermei pe care o exploateazã ºi îi este greu sã-ºi creascã singurã cei trei copii pe care îi are. E dispusã sã se întîlneascã, în vederea cãsãtoriei, cu un compatriot posedînd capital ºi care iubeºte copiii. Acest bãrbat va deveni proprietarul fermei. A se scrie Belei Sorensen, La Porte, Indiana”. ªi fermierul a relatat întîmplarea urmãtoare: „Fratele meu ºi cu mine sîntem norvegieni. Mã numesc Alse, iar el, Andrew. Fiind neînsurat, Andrew a rãspuns la acest mic anunþ ºi a primit mai multe scrisori de la Bela Sorensen. Primele erau simple ºi politicoase, apoi, în scurt timp, au devenit foarte drãgãstoase. Fratele meu a fixat un rendezvous cu Bela. S-a dus la fermã, avînd asupra lui 3.000 dolari, bani lichizi, în portofel.

Bineînþeles cã mi-a promis cã îmi va scrie pentru a mã invita la cãsãtoria lui. Cum nu am primit noutãþi, i-am trimis o scrisoare Belei“. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

Viaþa lui este aceea a unui om complet, deºi plin de contraste. Nu avea nimic din ipocrizia prelaþilor catolici. Alãturi de prinþi, la masa lui stãteau ºi cãlugãri prãfuiþi ºi zdrenþuiþi.. Acelaºi în faþa lumii ca ºi în intimitatea familiei, era agreabil; îi plãceau muzica, societatea, glumele.

A cunoscut sãrãcia, nevoia, dar ºi mãrirea. Nu ºia pierdut încrederea, cînd era sãrman, dar nici cumpãtul, cînd era tovarãºul prinþilor. Nu se dãdea îndãrãt de la pericole, ci le înfrunta cu mare curaj, mai ales cînd era vorba sã-ºi apere convingerile.

Acest mare om, care a arãtat omenirii calea libertãþii, ca mulþi alþii dintre cei aleºi, s-a nãscut în bordeiul sãrãciei ºi al muncii cinstite, la Eisleben, în 1483, unde pãrinþii s-au dus sã cumpere din iarmaroc cele trebuitoare pentru casã.. Tatãl sãu era un biet minier din Mohra, în Saxonia. A crescut în nevoi, cunoscînd de timpuriu ce e truda. ,,Ca sã ne creascã, mama cãra lemne în spinare”, scria el.

Un om de inimã, vãzînd isteþimea bãiatului ºi aflîndu-i dorinþa de învãþãturã, îl ajutã sã urmeze cursurile Universitãþii din Erfurt. Dupã obiceiul vremii, ca sã aibã cu ce învãþa, cerea, din casã în casã, Panem propter Deum, „ pîine pentru dragostea lui Dumnezeu“. Pe lîngã durerea pricinuitã de lipsuri, cunoaºte ºi umilinþa celui sãrac. Sufletul, însã, era cuprins de dragostea tovarãºilor lui de suferinþã, cãrora, mai tîrziu, le-a dat toiagul Bibliei, ca sã strãbatã valurile vieþii. Dorea sã înveþe de toate ºi sã pãtrundã rostul lucrurilor. A urmat Dreptul, dar ºi literatura ºi nu a neglijat nici muzica.

La 20 de ani, o întîmplare i-a hotãrît drumul vieþii. Se întorcea spre Erfurt, pe jos, împreunã cu un bun prieten. Nori groºi se ridicau pe cer, brãzdaþi de fulgere. Prietenul sãu fu trãznit lîngã dînsul. Cerul le arãta cît preþ trebuie pus pe viaþã. Ca urmare a acestei întîmplãri, s-a cãlugãrit, cu toatã împotrivirea tatãlui sãu, care nu-i dorea o viaþã de trîntor, sã trãiascã pe seama altora, ci sã se hrãneascã din munca proprie. Astfel, a cunoscut mai de aproape adevãrata viaþã de mînãstire, atît de deosebitã în interiorul zidurilor de ceea ce se vede în faþa altarului. Dar îndoiala i se furiºã în suflet, frãmîntãrile au cuprins mintea tînãrului ce vãzuse mizeria ºi moartea, dar ºi practica ispãºirii. Aceasta sã fie, oare, calea cea adevãratã?

Totuºi, a rãmas credincios ºi, mai ales, conºtiincios, ºi a cãpãtat încrederea superiorilor. Luînd doctoratul în teologie, a fost numit profesor la Universitatea catolicã din Wittenberg. Cuvintele apostolului Pavel: „Cel drept este scãpat prin credinþa sa“, l-au apãrat împotriva zbuciumului lãuntric.

La vîrsta de 27 de ani a fost trimis la Roma. E a doua întîmplare hotãrîtoare asupra existenþei lui ulterioare. Ce contrast izbitor între liniºtea chiliei din mînãstire, între calea atît de spinoasã pe care ºi-o croise prin chinurile sufleteºti, ºi traiul oriental, plin de bogãþii, de pompã, dar ºi de intrigi de la curtea Pontifului, reprezentantul lui Christos pe pãmînt. (va urma) Prof. I SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

de condiþie umilã, Grace luptã împotriva englezilor, pînã cînd se vede nevoitã sã apeleze la regina Elisabeta I, rugînd-o sã o primeascã în serviciul ei drept corsar. Corsar este ºi Lady Mary Killigrew, care izbuteºte, în 1570, sã captureze un vas comercial german. Din aceastã cauzã, era gata sã fie executatã, pentru cã a nesocotit ordinul reginei, prietenã cu cãpitanul vasului. În acelaºi Secol al XVI-lea, aflãm ºi despre un personaj, de aceastã datã din Maroc, Sayyida al Hurra, aliata corsarului Barbarossa din Algeria, cu care îºi împarte zonele în care prãda. Nici urmãtorul secol nu duce lipsã de femei pirat. Printre acestea, Jacquotte Delahaye, din Haiti, „roºcata întoarsã din morþi“ din Caraibe, sau Anne Dieu-leVeut (1661-1710), soþia piratului olandez Laurens de Graaf (1653- 1710), alãturi de care a luptat cot la cot.

toarei acestuia. Împreunã cu pãrinþii, a imigrat în America stabilindu-se pe o plantaþie lîngã Charleston, Carolina de Sud. O tînãrã temperamentalã, cu un curaj de fier ºi foarte rebelã, Anne fuge cu iubitul sãu, James Bonney, nesocotind voinþa tatãlui de a-i încredinþa afacerile plantaþiei. Nelegiuitul James o duce într-o ascunzãtoare din New Providence, Bahamas. Sentimentul de rebeliune ºi viaþa aventuroasã se pare cã sînt în consonanþã cu nevoile ei de afirmare mai neconvenþionalã. Însã în 1718, cînd guvernatorul din Bahamas, Woodes Rogers, oferã posibilitatea graþierii, James devine un informator de primã clasã, ceea ce o dezgustã pe piratesã, care îl acuzã de laºitate ºi îl pãrãseºte. Mai tîrziu, îl va întîlni ºi se va îndrãgosti de cãpitanul Jack Rackham (Calico Jack). Deghizîndu-se în bãrbat, îl însoþeºte pe acesta pe vasul numit Vanity ºi se dedicã jafurilor, atacînd corãbiile spaniole. Singurul moment în care renunþã la piraterie a fost atunci cînd a nãscut, dar a revenit imediat în forþã în zona Cubei, cîºtigîndu-ºi reputaþia de piratesã neînfricatã. (va urma) MANUEL STÃNESCU IRINA MANEA

Anne Bonney ºi cãpitanul Calico Jack Dar cele mai feroce ºi înfricoºãtoare exemple de piratese le gãsim în Secolul al XVIII-lea, tot în spaþiul Caraibelor. Este vorba despre Anne Bonney ºi Mary Read, ale cãror incursiuni piratereºti s-au ridicat la nivelul marilor raiduri întreprinse de mult mai renumiþii lor omologi masculini. Anne Bonney (17001780) s-a nãscut în Irlanda, în Comitatul Cork, ca fiicã nelegitimã a avocatului William Cork ºi a servi-

Pag. a 19-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

graniþele noastre. În faþa noastrã se deschidea o paginã nouã, plinã de temeri, solemnã, bogatã în neºtiute desfãºurãri, grea de îngrijorãri neghicite. Stãteam amîndoi în picioare în mijlocul Camerei Deputaþilor.

Noul rege îºi depunea jurãmîntul în faþa poporului sãu; plin de toate nãdejdile supuºilor sãi, se afla în faþa lor, pe pragul unei vieþi noi. Era ca o carte necititã încã; nimeni nu-i ºtia gîndurile, dar el întrupa, poate, zorile unei mari înfãptuiri; poate cã avea sã fie cel care va îndeplini un vis îndelung visat.... Eu stãteam deoparte, cu copiii în jurul meu. Un vãl lung îmi acoperea obrazul. Bãtãile inimii mele sunau ca paºii soartei. Abia am desluºit glasul regelui ºi cuvintele lui, însã am auzit aclamãrile care le întîmpinarã.

Regele de mîine... Un strigãt imens, lung. Un tunet de aplauze fãcu sã bubuie bolta. Apoi, deodatã, rãsunat

în vãzduh, numele meu: Regina Maria... În felul în care îmi strigau numele, se simþea ceva ce pãrea a fi rãsunetul unei nãdejdi. Am simþit cã trebuie sã-mi descopãr faþa, în ochii întregii adunãri, cã trebuie so întorc spre ea, fãrã vãlul cernit care ne despãrþea.

O aclamare prelungã, ce mã umplea de fiori, izbucni din sute de inimi: Regina Maria.... ªi ne uitarãm unul la altul, poporul meu ºi eu. Acesta a fost ceasul meu, un moment care n-a fost dat multor fiinþe pe lume, cãci, atunci, scumpii mei Români nu aclamau numai o idee, o tradiþie sau un simbol, ci aclamau ºi o fiinþã pe care ajunseserã s-o înþeleagã. Eram a lor.. Au putut urma dezamãgiri ºi dureri, cãci sîntem cu toþii în mîna Domnului, dar ziua aceea a fost una din cele mai mari pe care mi-a fost dat sã le trãiesc. De aceea, vreau sã-mi închei cartea asupra ei: asupra Þãrii Româneºti, întorcîndu-se spre noi ca spre cea mai scumpã nãdejde a ei.

Sfîrºit REGINA MARIA (Fragmente din cartea „POVESTEA VIEÞII MELE“ – vol. II)

Dupã care, Beth deveni ºi mai nervoasã.

- Dar trebuie sã-ºi revinã. Trebuie! Sîntem iar prietene. Azi dupã amiazã mi-a vorbit! Dupã care începu sã plîngã. În sfîrºit, se gîndi Finlay, aceste surori sînt din nou prietene acum, la bãtrîneþe. Adãugã cu voce tare: - Trebuie s-o salvãm!

Dar nu era uºor. Starea lui Anabel se înrãutãþea ºi ea devenea din ce în ce mai slabã. Finlay nu era sigur dacã Anabel avea destulã putere ca sã scape cu viaþã.

Beth o îngrijea zi ºi noapte, devenind cea mai amabilã infirmierã. În cele din urmã, dupã 14 zile, Finlay era sigur cã Anabel îºi mai revenise.

- Slavã Domnului, strigã Beth, cînd îl auzi cã spune asta. Nu pot sã trãiesc fãrã sora mea.

Din ziua aceea, lui Anabel începu sã-i fie mai bine.

Dupã 10 zile, se sculã din pat. Stãtea pe un scaun lîngã fereastrã ºi privea spre mare. Dupã încã o sãptãmînã, coborî în salonaº. Pe la sfîrºitul lunii, doctorul Finlay le spuse cã Anabel s-a vindecat complet.

- Aveþi dreptate, doctore, spuse Anabel. Acum mã simt minunat.

- Bine, spuse Finlay. Peste o sãptãmînã am sã mai trec sã vã vãd. Dupã care plecã. Era mulþumit, vãzînd cã acum ambele surori erau fericite.

- Doctorul Finlay e un tînãr de treabã, îi spuse Anabel surorii sale.

- Aºa e, rãspunse Beth. Atîta doar cã nu chiar Finlay a fost cel care m-a salvat. Cea care m-a salvat ai fost tu, Beth. Cînd mi-ai vorbit, aºa cum mi-ai vorbit. A fost o mare surprizã pentru mine, spuse Anabel. Beth o þintui cu privirea, Ah, da, continuã Anabel. Faptul cã mi-ai vorbit prima! Asta m-a salvat, Beth. Abia atunci am început sã mã simt mai

bine. Beth se ridicã.

- Ce tot spui acolo, dragã Anabel? Cea care ai vorbit prima ai fost tu. Mi-ai spus: „Dã-mi sã beau ceva“. Îmi amintesc perfect.

- Nu, nu, rãspunse Anabel. ªi eu îmi amintesc perfect, cum ai venit lîngã patul meu ºi mi-ai spus: „A fost vina mea, Anabel. Îmi pare rãu pentru tot ce s-a întîmplat“.

- Ce?! strigã Beth, devenind din nou nervoasã.

- Ooo, da, rîse Anabel. Mi-ai spus cã era noaptea ta sã chemi motanul.

- Asta nu-i adevãrat, þipã Beth.

- Ce?! Ce-ai spus?! strigã ºi Anabel fãrã sã mai rîdã.

- Nu-i adevãrat! ripostã Beth, furioasã. Tu eºti cea care mi-ai spus cã era noaptea ta sã chemi motanul!

- Ba nu.

- Ba da.

- Ba nu.

- Ba da.

- Ba nu. ªi au þinut-o tot aºa, þipînd ºi certîndu-se. Finlay trecu pe la ele la sfîrºitul sãptãmînii. Surorile Scobie îºi scriau din nou bileþele, nemaivorbindu-ºi deloc una alteia. În casa lor se aºternuse tãcerea. Finlay nu le-a putut înþelege. Pãrãsi casa, þinîndu-se de cap. „O, Doamne, îºi zise el în sinea lui. Sper ca nici uneia din aceste surori sã nu i se întîmple sã se îmbolnãveascã din nou. Dacã, totuºi, se va mai îmbolnãvi vreuna, no sã se mai facã bine! Nu, chiar dacã ar trebui s-o ucid cu propriile mele mîini“.

Sfîrºit A.J. CRONIN

*** THOMAS (Clément) General francez Data morþii: 18 martie 1871 (la 62 de ani) Cauza: executat Locul: Strada Rosiers nr.36 (azi, Strada Chevalier-de-la-Barre), Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris De cînd reprimase fãrã milã revolta din iunie 1848, lîngã bariera d’Enfer (Infernului), generalul Thomas era detestat de cetãþenii Parisului.

Imprudent, în prima zi a insurecþiei Comunei, a ieºit sã se plimbe pe bulevardul Clichy, în þinutã civilã.

Deºi era îmbrãcat ca un burghez obiºnuit ºi avea ºi joben pe cap, a fost recunoscut, reþinut ºi dus în strada Rosiers, unde se afla tribunalul insurgenþilor.

Dupã un simulacru de judecatã, a fost condamnat la moarte, împreunã cu generalul Claude Martine Lecomte, tîrît pînã la numãrul 36 ºi împuºcat. Nu a fost doborît cu o singurã salvã, ci - rafinament al cruzimii - cu douãzeci de gloanþe trase, unul cîte unul, de soldaþii plutonului. Cu jobenul în mînã, privind tãcut la cei care-l executau, Thomas a rãmas în picioare pînã la al 14-lea glonþ. Al 15-lea, atingîndu-l sub ochiul drept, l-a doborît. A urmat Lecomte, ucis cu nouã gloanþe þintite în spate. Zidul unde s-a petrecut tragedia a rãmas în picioare pînã în anul 1914.

Locul: Canterbury (Marea Britanie) Înhumat: Catedrala din Canterbury. Sub Henric al VIII-lea, osemintele i-au fost arse ºi împrãºtiate Cancelar al regelui Henric al II-lea, din al cãrui ordin a fost apoi ales arhiepiscop de Canterbury, Becket s-a opus voinþei suveranului de a supune justiþia ecleziasticã justiþiei regale, mergînd pînã la a-l excomunica. Neputînd tolera un asemenea lucru, regele a hotãrît suprimarea celui care-i fusese prieten apropiat. La 29 decembrie, patru cavaleri pãtrunserã în catedralã. Îl gãsirã pe înaltul prelat la masã, în apartamentul sãu alãturat bisericii. Ghicindu-le intenþiile, Becket a vrut sã se refugieze în sanctuar ºi sa îndreptat spre altar, dar cavalerii i-au tãiat calea în dreptul unui stîlp ºi au încercat sã-l tragã afarã.

Becket s-a împotrivit: „Nu voi ieºi. Faceþi aici ce aveþi de fãcut“. Lovit de moarte, mai avu puterea sã spunã: „Doamne, îþi înapoiez sufletul meu”, ºi a murit, murmurînd: „Pentru Dumnezeu ºi Bisericã, accept moartea“. Becket a fost înhumat în catedralã, iar mormîntul sãu a devenit loc de închinare, mai ales dupã canonizarea sa, în anul 1173. Pelerinii aduceau ofrande, deseori foarte bogate, iar regele Franþei, Ludovic al VII-lea, a depus pe altar un giuvaer de valoare nepreþuitã. Patru secole mai tîrziu, regele Henric al VIII-lea n-a mai îngãduit un asemenea cult pentru un episcop care voise sã ridice puterea papalã deasupra autoritãþii regelui. ªi a început prin a-ºi însuºi comoara care se strînsese pe altar, dupã care l-a somat pe sfînt sã comparã în faþa curþii sale de judecatã.

Cum acesta n-a dat curs citaþiei [sic!], a fost judecat ºi condamnat ca trãdãtor, numele i-a fost ºters din calendar, osemintele arse ºi cenuºa împrãºtiatã în vînt. (va urma) ISABELLE BRICARD

Bucureºtii în Memoriile Reginei Maria (3) Zile de furtunã, de luminã însoritã, zile de înfãptuiri care, uneori, au venit prea tîrziu, zile bogate de nãdejdi, zile îngreunate de teamã, ºi de îndoialã, zile pline de soare, de flori ºi de speranþe, zile înfiorate de bucurie sau de durere, zile ca un potir plin pînã la revãrsare, calde, minunate, clocotind de viaþã ºi de energie; zilele tinereþii mele. Zile în care tremuram ºi zile în care rîdeam, zile cînd orice lucru îmi pãrea cu putinþã, zile în care fiece pas cerea o sforþare, dar ºi zile cînd picioarele îmi alergau pe pãmînt ca înaripate, zilele tinereþii mele...“. ªi, iatã încã un tablou care mi-a rãmas în veci întipãrit în inimã. În acea dimineaþã, devenisem, soþul meu ºi cu mine, regele ºi regina unui popor care începuse sã ne iubeascã, încetul cu încetul, rege ºi reginã, în clipa cînd Europa întreaga ardea în flãcãri care dogoreau toate

SURORILE SCOBIE (3) Finlay îi spuse lui Beth ce trebuie sã facã pentru Anabel. Apoi plecã. Beth începu sã o îngrijeascã pe sora ei. Nu vorbeau între ele, ci comunicau scriinduºi bileþele. Apoi, Anabel începu sã se simtã mai rãu.

De cîteva ore, arãta ºi mai bolnavã decît înainte. În timpul febrei, încerca sã vorbeascã. Nu ºtia ce spune.

Deodatã vorbi clar : - Ah, Beth, spuse ea. Mi-e tare sete. E din cauza febrei. Dã-mi, te rog, ceva de bãut.

Beth se holbã la sora ei. Anabel îi vorbise! Dupã 15 ani, Anabel vorbise prima! Apoi, Beth îi spuse, plîngînd: - O! da, Anabel. Am sã-þi dau ceva de bãut!

Alergã la patul ei ºi îi întinse surorii sale o canã. Uite!

Poftim! Anabel o privi, zîmbindu-i. Beth fu atît de surprinsã, cã începu din nou sã plîngã. Îmi pare aºa de rãu, Anabel, spuse ea plîngînd. Totul e numai din vina mea. ªi totul a pornit de la nimic.

- Poate sã fi fost vina mea, spuse Anabel, slab.

Poate cã era noaptea în care trebuia ca eu sã fi chemat motanul.

- Nu, nu, spuse Beth. Eu cred cã era noaptea mea sã chem motanul. ªi iar începu sã plîngã. În seara aceea, Finlay a trecut din nou sã o vadã pe Anabel. Beth îl aºtepta în salonaº. Era foarte nervoasã.

- Sora mea se simte mult mai rãu, doctore. O sã-ºi revinã, nu-i aºa? întrebã Beth, agitatã.

Finlay îi rãspunse liniºtit: - Nu ºtiu. S-ar putea sã-ºi revinã.

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (111) *** THIERS (Adolphe) Om politic francez Data morþii: 3 septembrie 1877 (la 80 de ani) Cauza: insuficienþã cardiacã Locul: Pavilionul Henri IV, Saint-Germain-enLaye (Franþa) Înhumat: Cimitirul Père-Lachaise, Paris (Franþa) Întrebat, cu cîteva luni înainte de a muri: „Cum stai cu bunul Dumnezeu?”, Thiers a rãspuns: „Nu sînt nici cu cei de la curte, nici cu Opoziþia...” În iulie 1877, pleca, împreunã cu soþia sa, ca sã se odihneascã la Saint-Germain-en-Laye, la Pavilionul Henri IV. Pe 3 septembrie, lua dejunul cu prietenul sãu, filozoful Jules Barthélemy ºi cu viceamiralul Louis Porthuau, cînd, la desert, a simþit cã i se face rãu. Revenindu-ºi, a cerut sã iasã la aer: „Sã ieºim!

Vreau sã ies!” Dupã cîþiva paºi prin grãdinã, susþinut de soþia sa ºi de Barthélemy, Thiers s-a întors în casã ºi s-a întins pe patul de campanie adus în salonaºul în care luaserã masa. Imediat a intrat în comã ºi, la orele 18.10, a murit. A doua zi, Le Pays, ziar bonapartist, scria: „Acest om nu mai este: cu atît mai bine! ºi e ºi singura datã cînd a eliberat, într-adevãr, un teritoriu!” La un secol dupã reprimarea Comunei, în mai 1971, în grandiosul monument unde odihneºte Thiers a fost pusã o bombã cu plastic.

Distrugerile nu au fost reparate nici astãzi.

*** THOMAS BECKET (sfîntul) Prelat ºi om politic englez Data morþii: 29 decembrie 1170 (la 52 de ani) Cauza: asasinat

Pag. a 20-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

N.C. Paulescu ºi Charles Darwin, sau argumentele ºtiinþifice contra unei teorii pseudoºtiinþifice (2) Revista NATIONAL GEOGRAPHIC, în numãrul din februarie 2009, publicã douã articole despre darwinism, care se întind pe 40 de pagini, încercînd sã ne convingã cît de genial a fost Darwin ºi cum îl confirmã cercetãrile actuale. Concluzia este prezentatã pe o jumãtate din pagina 71: „Ce probã mai bunã poate fi adusã pentru credinþa lui Darwin în trãsãturile comune ale tuturor speciilor decît aceea de a gãsi aceeaºi genã fãcînd aceeaºi treabã atît la pãsãri, cît ºi la peºti, pe diferite continente?“. Este aceastã întrebare o probã cã peºtii s-au transformat în pãsãri sau invers?

Categoric, nu. Prezenþa aceleaºi gene la peºti sau la pãsãri este o observaþie la fel de relevantã pentru transformarea speciilor ca ºi observaþia cã ºi pãsãrile ºi peºtii au corpurile formate din carbon, oxigen, hidrogen etc. Totuºi, astãzi, cînd s-a realizat fecundaþia in vitro, noi, ca cititori nespecialiºti în biologie, am putea pune întrebarea: dacã peºtii ºi pãsãrile au o genã comunã, de ce nu s-a reuºit obþinerea unei specii intermediare prin combinarea unei icre de peºte cu, sã zicem, sperma unei pãsãri, ca sã se obþinã acea specie intermediarã între peºti ºi pãsãri, pe care evoluþioniºtii o cautã de peste 150 de ani prin scoarþa Pãmîntului? În anul 2009, s-au împlinit 200 de ani de la naºterea lui Darwin, aºa cã evoluþioniºtii au anunþat, cu mare fast ºi tam-tam, cã au descoperit veriga lipsã care leagã oamenii de mamifere, sugerînd cã ar fi vorba de a opta minune a lumii. De fapt, miracolul se referã la faptul cã scheletul maimuþei – lemur, gãsit acum 20 de ani, era întreg în proporþie de 95 %. Ulterior, analizele fãcute de alþi oameni de ºtiinþã au arãtat cã n-ar fi chiar veriga lipsa ºi cã alte aspecte legate de dinþi indicau faptul cã ar fi mai degrabã o „mãtuºã“ ºi nu o „bunicã“ (Curentul internaþional, 28 mai 2009 ). Dar impactul asupra publicului a fost creat, ceea ce au ºi urmãrit evoluþioniºtii, chiar dacã în lumea oamenilor de ºtiinþã adevãrul este cunoscut. Anunþul sugereazã cã numai o verigã mai lipsea din lanþul care leagã omul de mamifere. De fapt, pînã acum nu s-a gãsit nici o „verigã“,

doar niºte asemãnãri. Alþi cercetãtorii care au studiat îndeaproape fosila au tras concluzia cã nu era vorba de un simplu lemur, ci de o nouã specie pe care au denumit-o, cu umor involuntar, zicem noi, Darwinus massilae, pentru a celebra bicentenarul naºterii lui Charles Darwin. Astfel cã numele celui ce a dorit atît de mult ca omul sã se tragã din maimuþã, va fi purtat de o maimuþã .

Dacã din punct de vedere ºtiinþific, darwinismul este fãrã valoare ºi ar putea fi privit ca o ipotezã neconfirmatã asemenea, de exemplu, sistemului geocentric al lui Ptolemeu, din punct de vedere social ºi filozofic, darwinismul a avut un efect funest asupra omenirii.

Darwinismul, cu toate concluziile ce derivã din el: omul este un animal, rasele umane sînt diferite ca evoluþie, cele superioare sînt îndreptãþite sã le conducã sau sã le distrugã pe cele inferioare pe baza teoriei cã lupta pentru existenþã este un factor de selecþie ºi de progres al omului, a fost, la început, îmbrãþiºat de Anglia, care era în plinã ascensiune colonialã ºi avea nevoie de o teorie care sã-i justifice cuceririle. Desigur cã atunci se cãutau ºi dovezi paleontologice care sã confirme superioritatea englezilor faþã de restul popoarelor, iar cînd nu s-a gãsit nimic, s-a trecut la falsuri (cazul craniului din Piltdown). Naziºtii au îmbrãþiºat cu entuziasm darwinismul, depãºindu-i net pe englezi, prin punerea în practicã a eutanasiei, ca armã de purificare rasialã, ºi a lagãrelor de exterminare, ca mijloc de eliminare a celor indezirabili.

Efectul a fost catastrofal ºi s-a ajuns la Holocaust , consecinþa directã a faptului cã omul a fost considerat animal ºi, astfel, poate fi ucis fãrã nici o mustrare de conºtiinþã de cãtre cel mai puternic, ca în lumea animalelor. Darwinismul a fost util la elaborarea materialismului istoric ºi dialectic de cãtre Marx ºi Engels.

Lenin l-a pus în practicã, omorînd, fãrã nici o remuºcare, cu scopul „nobil“ de a instaura dictatura proletariatului. Hitler ºi Stalin au fost materialiºti, iar în numele omului superior sau al celui nou, au ucis zeci

Focul de la 1847 (2) Plecarã toþi ºi, întîlnindu-se cu aga Iancu Manu, Vodã îi ordonã sã înconjoare hanul cu toatã puterea pompierilor ºi cu toþi sacagiii oraºului. Aceastã operaþie se fãcu într-o clipã, cãci pe unde focul deja ardea, apa ºi maºinile erau de prisos, fiind un pîrjol de nestins.

Dupã asta, Vodã plecã tot pe unde venise, cãci prin Lipscani nu putea sã rãzbeascã, fiindcã ardea partea dreaptã a strãzii.

Iancu Manu, rãmînînd cu Hillel ºi cu Zerlendi, Halfon, Cociu ºi alþii, zise: — Ce fãcuºi jupîn Manuah, cum nu-mi dãduºi de ºtire cã e iarbã de puºcã în bolþile Hotelului ªerbanVodã din clipa în care ai vãzut cã ard Bucureºtii?

— Nu mã mai judeca acum, cucoane Iancule, în astfel de vremuri, respunse Hillel, cã destul mã vor judeca mîine, cînd voi fi spînzurat.

A doua zi, înþeleptul bancher Hillel Manuah, împreunã cu Zerlendi, era pe treptele Palatului, aºteptînd sã vinã Vodã ca sã încalece, cãci îl aºtepta în curte toatã suita sa cu calul domnesc gata sã meargã sã vadã mahalalele pîrjolite toatã noaptea de foc.

Cînd a ieºit Vodã pe scarã, îl întîmpinarã cei doi vestiþi bancheri ºi-i mulþumirã, urîndu-i ani fericiþi, pentru cã a ordonat de au scãpat toate mãrfurile zarafilor, bancherilor, lipscanilor ºi argintarilor, care erau grãmãdite în acel han cu porþile îmbrãcate în fier, strãjuite pe dinãuntru de mai mulþi negustori înarmaþi. I-au spus lui Vodã cã nu era nici o iarbã de puºcã în pivniþele hanului, ci a fost numai o scornire a lor, ca sã se scape hanul.

Vodã le-a rãspuns: — Uitaþi-vã, o sã vã arate ceva aghiotantul meu, beizadeaua Scarlat.

Atunci, porunci acestuia sã le arate douã pungi mari, una plinã cu bani de aur, cealaltã plinã cu bani de argint.

Vodã continuã: - Vãzut-ai, ovreiule, cu ce mã duc sã-mi plãtesc pãcatele? Ei bine, vã rog ºi pe voi ca sã mã imitaþi, sã mîngîiaþi ºi sã ajutaþi pe cei în lipsã.

Vodã plecã cu suita ºi ieºind pe lîngã Bisericile Sf. Vineri ºi Lucaci, le gãsi pe amîndouã neatinse de foc ca prin minune, în vreme ce împrejurul lor erau tãciuni încã arzînd. Vodã trecu prin mahalalele Udricani, Lucaci, Sf. ªtefan, Ceaº-Radu, pînã la Obor, oprinduse din stradã în stradã la cei ce se vedeau mai scãpãtaþi, ºi-i mîngîia prin cuvinte blînde ºi dîndu-le aur ºi argint.

M-am despãrþit de suita lui Vodã la Biserica Lucaci, de zidul cãreia se vedeau rezemate trei cadavre prefãcute în tãciune; unul era al unui pompier; se cunoºtea dupã cizmele soldãþeºti.

De acolo, m-am dus la Stelea unde am gãsit pe vlãdica grec Chesarie, plîngînd pe sorã-sa arsã în bãtãtura casei unde locuia. Am mers la Foiºoru de Foc, unde ardeau încã schelele cele mari ale foiºorului, care erau de brad. (Foiºorul acesta era la rãspîntie, chiar pe locul unde este, astãzi, bazinul cu 4 ciºmele, la colþul Grãdinii Sf. Gheorghe, cãci acolo este vîrful celui mai înalt deal al Bucureºtilor, pe care inginerii strãini l-au gãsit la acelaºi nivel cu cel al Dealului Mitropoliei).

De aici, am coborît la Hanul Sf. Gheorghe, în care arsese toatã marfa venitã din Braºov de prin bolþile lui, depouri de spiþerii, cojocãrii, pînzãrii; arseserã chiar cãruþele braºovenilor din curte.

De acolo, m-am întors la Curtea Domneascã ºi, intrînd pe poartã, am dat calul sã mi-l þinã un soldat de la caraulã, cînd, iatã, mã pomenesc cu ofiþerul de ordonanþã de sus de la Palat, care mi-a spus cã mã cheamã Doamna.

Ea mã vãzuse intrînd în curte cãlare. Indatã m-am repezit sus, am intrat în odaia care avea ferestre spre Spitalul Brâncovenesc ºi Mãria Sa, doamna Mariþa, stînd la fereastrã cu capul rezemat de mînã ºi privind fumul care se ridica încã din piaþa micã, mã întrebã unde se aflã Vodã.

I-am raportat cã Mãria Sa este bine ºi cã se aflã prin mahalalele mai sus numite, împãrþind bani la sãraci.

Apoi, m-am întors pe la locurile pe unde trecuse pîrjolul toatã noaptea.

Vîntul încetase, dar era o tînguire a nenorociþilor noºtri concetãþeni, de nu gãsesc alt mod ca sã le

de milioane de oameni. Printre cele 3 lucruri recomandate de Stalin studenþilor în vederea „descãtuºãrii“ lor era ºi „învãþãtura lui Darwin“. Cred cã dacã Darwin ar fi intuit cum va fi „valorificatã“ teoria sa, probabil cã ar fi renunþat sã o lanseze.

Acum peste 100 de ani, profesorul Paulescu a cerut probe, dar acestea n-au apãrut nici astãzi. El deplîngea faptul cã cercetãtori valoroºi se îndreaptã intr-o direcþie greºitã. Recent, am citit cã un cercetãtor canadian vrea sa refacã invers aºa-zisul lanþ evoluþionist, ºi sã transforme puii de gainã în dinozauri. Imediat, concernul NATIONAL GEOGRAPHIC s-a oferit sã sponsorizeze aceste cercetãri. Este doar vîrful aisbergului, pentru cã în cercetãrile privind evoluþionismul se pompeazã sume uriaºe, deoarece darwinismul este util ºi pentru globalizare. În ce scop? Doar pentru a dovedi cã omul se trage din maimuþã? Nu are omenirea alte prioritãþi în activitatea de cercetare? Desigur cã are, dar pentru promotorii globalizãrii, care deþin puterea financiarã, politicã ºi informaþionalã, evoluþionismul le justificã statutul de superiori care pot manipula restul omenirii dupã bunul plac, în numele luptei pentru existenþã, fãrã nici o limitã moralã, o manevrã prin care se încearcã dezintegrarea naþiunilor ºi transformarea omenirii întro turmã de consumatori ai produselor informaþionale, culturale ºi alimentare, pe care cei mai „evoluaþi“ decid sã le furnizeze celor „neevoluaþi“. Este tragic sã vezi cum, din cînd în cînd, se fac încercãri de resuscitare a darwinismului, apelînd la aceleaºi cliºee vechi cu asemãnãri forþate, dar false, ale unor embrioni, cu descrieri frumoase, dar mincinoase, ale evoluþiei omului din maimuþã, sau cu descoperiri ale ºtiinþei înghesuite forþat în teoria evoluþionistã, ca în Patul lui Procust. Sã nu uitãm ce a spus Malraux despre Secolul al XXI-lea ºi sã nu lãsãm urmaºii unor maimuþe sã ajungã la butonul atomic, sau sã facã experienþe gen globalizare. Globalizarea este o metodã de manipulare a omenirii, de aducere la acelaºi numitor, la nivelul animalelor superioare, toate hrãnite cu aceleaºi alimente, cu aceeaºi aditivi, care, pentru a obþine profit cu orice preþ, pot sã ducã la catastrofe, sau pot crea catastrofe.

Desigur, cei care se hrãnesc organic, bio, eco sau kosher se considerã în afara pericolului. Dar dacã, în lipsa oricãrei morale, lucrurile scapã de sub control?

Sfîrºit IOAN ISPAS descriu, decît prin lacrima mea, care picã chiar acum pe liniile ce le aºtern în istoria Bucureºtilor.

Sã vã arãt, însã, ceva creºtinesc. Focul a durat 24 de ore. S-a iscat la orele 12 în ziua Învierii, iar la orele 4 dupã prînz era în teribila lui furie. Atunci, Mitropolitul Neofit porunci sã se scoatã icoana Sf. Dumitru ºi o aduse pe deal, unde astãzi este clopotul, înconjurat de tot clerul, de o mulþime de popor, de felinare cu lumînãri. Atunci, se fãcurã cele mai fierbinþi rugãciuni cãtre sfînt spre a fi mijlocitor pe lîngã Dumnezeul prea puternic ca sã facã sã înceteze focul.

Am spus cã mã aflam cãlare cînd focul a izbucnit ºi cã eram dejurna; spre înserate, mergînd sã vãd ce fãcea paza din Curtea Domneascã, cãci era din compania mea, vãd publicul strîns pe deal; dau pinteni calului pînã la poarta Mitropoliei, ca sã vãd ce e acea aglomeraþie. Iar acolo gãsesc icoana sfîntului, aºa cum v-am arãtat. Soarele asfinþise ºi, cu aceastã ocazie, am privit înspre partea care ardea. Într- adevãr, se vedea ca un pîrjol, întocmai ca acela care cuprinde trestia din Bãlþile Dunãrii, cînd i se dã foc primãvara.

Fumul era negru de tot. Se auzeau, ca un muget al oceanului, urlete; detunãri, trosniturii din cauza cãderii zidurilor. Era ceva nemaipomenit de înspãimîntãtor.

De pe acest deal se vedeau foarte bine ºi tãciunii care fãceau focul din mahala în mahala, pînã se pierdea în marginea dinspre rãsãrit a Bucureºtilor. (Aceastã tristã panoramã am publicat-o prin mai multe tablouri litografice, din care tot mai am pentru doritori).

Eu ºedeam în Gorgani ºi cînd m-am repezit pînã acasã ca sã mãnînc ceva, cãci nu mîncasem nimic în ziua Paºtelui, nu am putut rãzbi cu calul la pas pentru a coborî pe lîngã Hotel de France la Podul de la Dîmboviþa, din cauza lumii îmbulzite, a cãruþelor încãrcate cu calabalîcuri, cu bolnavi, trase de mîini omeneºti, venind dinspre strãzile unde ardea focul.

Toþi se grãbeau sã-ºi scape bolnavii, pe care-i duceau în cearºafuri slugile lor prin diferite hanuri ºi case ce se gãseau în Gorgani, pe întinderea Podului de Pãmînt, precum ºi pe Strada Mihai-Vodã, astãzi Strada Cazãrmii. Pînã la locuinþa mea, am sosit cu calul la pas prin aceastã mulþime, care fugea dinspre rãsãrit spre partea apusului Bucureºtilor.

Sfîrºit DIMITRIE PAPAZOGLU (Din ,,Istoria Fondãrei Oraºului Bucureºti“, 1891)

Pag. a 21-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Marcel Pavel

Anda Cãlugãreanu

A

nda Cãlugãreanu a fost una dintre marile soliste de muzicã uºoarã româneascã. S-a nãscut în data de 24 octombrie 1946 în Bucureºti, purtînd numele de Anca Miranda Cãlugãreanu.

Actriþã ºi interpretã de muzicã uºoarã româneascã desãvîrºitã, aceasta a fãcut parte inþial din trupa „Sincron“, debutînd pentru prima datã în anul 1965, într-un concert la Sala Palatului. În timpul vieþii, Anda Cãlugãreanu a devenit colaboratoare a Cenaclului Flacãra, luînd parte în marile spectacole realizate atît în þarã, cît ºi peste hotare. A fost cãsãtoritã cu Dan Tufaru, cu care a ºi colaborat, dar ºi cu Florian Pittiº, Nicu Alifantis ºi Toma Caragiu. Vocea sa aparte a ajutat-o sã interpreteze diverse roluri muzicale în mai multe filme pentru copii – „Maria Mirabela” sau „Maria Mirabela în Tranzistoria”. A fãcut parte din „Club Anda”, un club destinat pentru a-i distra pe cei mai mici telespectatori. În anul 1969, participã la Cerbul de Aur, unde a fost premiatã cu menþiune. În anul 1972, participã la Festivalul Mamaia, unde cîºtigã premiul de interpretare. Moare în data de 15 august 1992.

Nicu Alifantis

N

icu Alifantis este unul dintre cei mai mari artisti români ai þãrii. Sa nãscut în data de 31 mai 1954 în localitatea Brãila, fiind de origine macedoneanã.

Pasionat de muzicã, acesta ajunge sã profeseze în acest domeniu începînd cu anul 1973, avînd studii muzicale în domeniu. În anul 1975, acesta este angajat la Teatrul din Brãila, fiind remarcat de marile autoritãþi ale zonei. Puþin mai tîrziu devine membru al Cenaclului Flacãra, fiind apreciat de poetul Adrian Pãunescu. Iubitor al genului folk, Nicu Alifantis semneazã contracte cu casa de discuri Electrecord, încã din perioada regimului comunist. Numãrul concertelor la care a participat cu cel mai mare succes este impresionant, depãºind mai bine de 5.000 de apariþii atît în þarã, cît ºi peste hotare. În anul 1995 acesta fondeazã trupa „Alifantis&ZAN”, avîndu-i alãturi pe Virgil Popescu, Sorin Voinea, Rãzvan Miricã ºi Relu Bitulescu.

De-a lungul timpului, acesta a participat activ ºi în lumea teatrului românesc, devenind colaborator al teatrelor din întreaga þarã. În anul 1999 ia fiinþã fundaþia ce îi poartã numele, dorind astfel sã promoveze cele mai bune valori muzicale.

M

arcel Pavel s-a nãscut în data de 4 decembrie 1959 în comuna Independenþa, judeþul Galaþi. Marcel Pavel este unul dintre cei mai mari cîntãreþi români, cîºtigînd numeroase distincþii ºi medalii la festivalurile de muzicã naþionale ºi internaþionale.

Marcel Pavel s-a nãscut într-o familie cu abilitãþi ºi talente muzicale. Urmeazã cursurile ªcolii de muzicã din Cîmpulung Muscel ºi Liceul de Muzicã ºi Arte Plastice din oraºul Piteºti. De aici capãtã deprinderi ºi cunoaºte chitara bas, contrabasul, pianul, bateria ºi violoncelul. Se remarcã prin talentul sãu muzical, vocea sa tenor fiind destul de rar întîlnitã printre soliºtii de muzicã uºoarã din România, dar ºi de peste hotare. În anul 2006, Marcel Pavel urmeazã cursurile Conservatorului din Bucureºti. A fãcut parte din formaþia „Riff“, însã începe o carierã solo odatã cu lansarea melodiei „Frumoasa mea”. În anul 2002, participã împreunã cu Monica Anghel la Eurovision, de unde se întorc pe o poziþie destul de bunã.

Elena Cîrstea

E

lena Cîrstea se numãrã printre cei mai mari interpreþi ai þãrii noastre. Nãscutã în data de 26 februarie 1962, în localitatea Agnita din judeþul Sibiu, Elena Cîrstea se numãrã printre cei mai mari interpreþi, textieri ºi compozitori ai muzicii uºoare româneºti. Absolventã a liceului de artã din Sibiu, Elena Cîrstea a devenit solistã într-un grup consolidat împreunã cu Ioan Gyuri Pascu, intitulat „Trandafiri Negri“. În perioada 1982-1986, Elena Cîrstea devine solistã în formaþiile lui Cornel Verban ºi Alexandru Wilmany. Un vestit turneu în Emiratele Unite a reuºit sã o facã cunoscutã atît în þarã, cît ºi peste hotare. Imediat dupã anul 1989, Elena Cîrstea a participat la numeroase turnee în Statele Unite, Canada, Anglia sau Germania. Pe lîngã aptitudinile sale muzicale aceasta devine ºi un cunoscut poet, editînd volumul „Poezele pentru Vipi“. Începînd cu anul 1999, Elena Cîrstea devine fondatorul ºi, în acelaºi timp, preºedintele de onoare al Sindicatului Interpreþilor ºi Compozitorilor Liberi Profesioniºti, luptînd astfel pentru drepturile artiºtilor consacraþi ai þãrii ºi pentru recunoaºterea meritelor. De-a lungul vieþii, Elena Cîrstea cîºtigã numeroase premii. În anul 1983 îi este marcat debutul sãu în interpretarea muzicalã prin cîºtigarea premiului publicului la festivalul Melodii 83. Piesa cu care a cîºtigat acest premiu a fost „Ochii tãi”.

Ocupã locul I la mai multe festivaluri, printre care amintim festivalul din Turcia – Izmir, Irlanda – Coven, Lituania – Vilnius. În anul 2004, Elena Cîrstea este premiatã cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler la categoria Muyicã de cãtre preºedintele statului, Ion Iliescu.

ªtefan Bãnicã Jr. Mirabela Dauer

A

ctor ºi interpret de muzicã uºoarã româneascã, ªtefan Bãnicã Jr. s-a nãscut în data de 18 octombrie 1967, în Bucureºti. ªtefan Bãnicã Jr. este unul dintre cei mai mari interpreþi de muzicã uºoarã româneascã, dar ºi un vestit actor de teatru ºi film. De-a lungul anilor s-a fãcut cunoscut, îmbrãþiºînd ºi o carierã de televiziune, fiind moderatorul emisiunii „Dansez pentru tine”. În anul 1985 a finalizat cursurile Liceului Teoretic Ion Luca Caragiale din Bucureºti, urmînd ulterior cursurile IATC la secþia actorie, avîndu-l ca îndrumãtor pe profesorul Ion Cojar. În profesia de actor a interpretat mai multe roluri. Debutul sãu a avut loc odatã cu interpretarea personajului „Guriþã” din filmul serial „Eroii nu au vîrstã” în regia lui Mihai Constantinescu. În anul 1984, ªtefan Bãnicã Jr. a devenit celebru în întreaga þarã, dar ºi peste hotare, interpretînd alãturi de Oana Sîrbu rolurile personajelor principale din filmul „Liceenii”, în regia lui Nicolae Corjos. „Extemporal la dirigenþie”, „Liceenii rock’n roll”, „O cãlãtorie de neuitat” sînt doar cîteva dintre cele mai renumite filme în care a jucat roluri cît mai diverse. A început sã cînte încã de la vîrsta de trei ani, fiind pasionat de genul rock’n roll. În anul 2000 primeºte locul I la secþiunea ªlagare din cadrul Festivalului de la Mamaia, iar în 2002 avea sã fie desemnat cel mai bun cîntãreþ de cãtre Radio România. În anul 2004 primeºte „Discul de aur” pentru albumul „Zori de zi”, în acelaºi an fiind premiat ºi cu Ordinul Cavalerului.

M

irabela Dauer este una dintre cele mai cunoscute cîntãreþe de muzicã uºoarã româneascã.

S-a nãscut în data de 9 iulie 1947 în Bucureºti. Ascensiunea sa muzicalã a avut loc în perioada anilor 1970-1980, atunci cînd a participat la mai multe concerte alãturi de Corina Chiriac ºi Angela Similea. În anul 1963 devine membru component al formaþiei „Roºu ºi Negru”. Fiind pasionatã de muzica Ritei Pavone, aceasta a interpretat numeroase melodii ale cîntãreþei încã de la începutul carierei sale. Fiind pasionatã de muzicã, aceasta urmeazã în anul 1967 cursurile ªcolii Populare de Artã. Puþin mai tîrziu, se lanseazã în emisiunea „Tele Top” din cadrul Televiziunii Române. De-a lungul carierei sale a colaborat cu numeroºi compozitori români. Îi putem aminti pe Marius Þeicu, Vasile Vasilache, Ionel Tudorache, Marcel Dragomir. Încã de la debutul sãu muzical, solista a cîºtigat numeroase premii, fiind cunoscutã atît în þarã, cît ºi peste hotare. Criticii muzicali sînt de pãrere cã Mirabela Dauer a rãmas în continuare cea mai bunã voce femininã din ultimii 30 de ani, avînd un timbru vocal destul de pronunþat ºi melodios. Pînã în prezent, cîntãreaþa a scos pe piaþa muzicalã peste 28 de albume cu care ºi-a încîntat publicul permanent.

Mircea Baniciu

M

ircea Baniciu este unul dintre cei mai cunoscuþi cîntãreþi români, avînd o popularitate de remarcat atît în þarã, cît ºi peste hotare. Mircea Baniciu s-a nãscut în data de 31 iulie 1949 în Timiºoara, fãcînd parte dintr-o familie de oameni modeºti. Începînd cu anul 1970 acesta devine membru în cadrul formaþiei „Phoenix“. Cu toate acestea, participarea sa în cadrul formaþiei nu dureazã foarte mult timp, în anul 1977 ceilalþi colegi de trupã fug din þara ºi în acest mod este obligat sã înceapã o carierã solo. În anul 1992 acesta devine fondatorul grupului „Pasãrea Colibri”, una dintre trupele rock de succes, avîndu-i alãturi pe Florian Pittiº, Mircea Vintilã si Vlady Cnejevici. Începînd cu anul 2002 are loc relansarea proiectului Phoenix, moment în care acesta devine iarãºi membru în cadrul acestei trupe. În anul 2007, Mircea Baniciu îmbrãþiºeazã iarãºi o carierã solo, aducînd pe piaþã noutãþi muzicale remarcante ºi numeroase cd-uri. De-a lungul timpului, Mircea Baniciu s-a remarcat prin marea sa popularitate, participînd la numeroase spectacole atît în þarã, cît ºi peste hotare. De asemenea, premiile ºi distincþiile oferite pentru întreaga sa carierã au fost destul de multe. În anul 2010 are loc la Sala Palatului unul dintre concertele aniversare ale carierei sale, intitulat „Mircea Baniciu&Prietenii”, un eveniment de succes în care s-a putut observa cã publicul român i-a rãmas în continuare alãturi.

Pag. a 22-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (32) unguri sã ne terorizeze? Jos cu Dictatura!

Asta-i situaþia. Îi spun despre casã. Promite Trãiascã Anarhia! Un incident stupid ceva vag, cã va analiza. Se vînturã multã lume enerveazã Bucureºtii: o frumoasã casã pe la ei. Eu am un fular roºu la gît. O bãgãtoare bãtrîneascã, cu etaj, de pe Calea Griviþei, colþ de seamã, în chip de femeie-comisar, încearcã cu strada Buzeºti (lîngã Cinema Marna sau un fel de glumã deplasatã: Aveþi fular roºu, sînFeroviarul), a fost incendiatã de locatarii teþi comunist! þigani, aceºtia trãgînd nãdejde cã vor cãpãta Cei doi cunoscuþi ai mei îi amintesc lui apartamente în Centrul Civic. Un medic Coposu cã sînt primul om dupã rãzboi care a veterinar îmi spune cã actualul ministru secerut, în presã, reabilitarea publicã a lui Iuliu cretar de Stat de la Agriculturã, pe nume Maniu ºi tipãrirea cuvîntãrilor sale ºi ale altor Victor Surdu, a fost adus de Ion Iliescu de la tribuni interziºi, în colecþia intitulatã „Biblioteca Iaºi - doctorul precizeazã cã acest Surdu e un Naþionalã“. Am fost interzis atunci în douã escroc ºi un beþiv, facea chiolhanuri searã de reprize: o datã trei luni, ºi a doua oarã (ca sã fie searã, ba cu Nicu Ceauºescu (cînd trecea pesiguri cã am bãgat la cap) încã o lunã. Bãtrînul acolo), ba cu alþii, de pe la Bucureºti, sau de politician îmi spune cã ºtie de articol ºi cã, la pe plan local. Mi se mai spune cã Iliescu, pe vremea lui, a produs vîlvã. ÎI privesc cu simcînd era prim-secretar la Iaºi, l-a chemat pe patie. Ar putea omul acesta ruinat de puºcãrii, „Casã, casã, dulce casã!“ – sunã titlul unui cîntec anglo-saxon. Surdu sã facã niºte produse adiacente care sudeazã þigarã de þigarã ºi e îmbrãcat în niºte haine negre, pe cît de ponosite pe atît de Jeni ºi Lidia se rãsfaþã, fiindcã cine le iubeºte mai mult decît tãtic- (pufuleþi, covrigi, tartine) pentru realizarea planului. Aºa o fi? Mai aflu cã medicul ºef pline de mãtreaþã - sã scape þara de gaºca de ul lor? Mai poate fi vãzutã ºi broasca þestoasã Pãpuºa... veterinar pe Bucureºti lua mitã 125.000kominterniºti a lui Brucan? Îmi este prezentat executarea soþilor Ceauºescu, bãtrîna lichea staliun alt bãtrînel, ceva mai comunicativ decît Coposu nistã îºi aratã iar buzele ºi mãselele pline de sînge: 150.000 de lei pentru atribuirea unui post la o cir- îl cheamã Popovici. Mã bucur la gîndul cã s-ar „În aceeaºi noapte, am avut o a doua ºedinþã. cumscripþie bunã, de unde titularul îºi recupera putea sã fie nepotul marelui luptãtor unionist de la Þinîndu-se seama de situaþia criticã pe plan militar, rapid paguba, întrucît cîºtiga peste 1 milion de lei pe Alba Iulia, Mihai Popovici. El îmi confirmã cã da, la care se adãuga pericolul ca trupele de Securitate an. La televizor, o emisiune despre Patrimoniul este. ªi îmi mai spune cã a trãit mulþi ani în Franþa, ce atacau garnizoana militarã unde se aflau deþinuþi Naþional. Un bãrbos fãrã nume trînteºte perle în la Grenoble, unde are strînse legãturi cu masoneria. cei doi tirani Ceauºescu sã reuºeascã sã pãtrundã stilul lui La Palice: „Ar fi bine ca Televiziunea sã În privinþa locuinþei, acelaºi rãspuns: vor analiza, înãuntru ºi sã-i elibereze, s-a hotãrît ca, a doua zi, cheme arhitecþii care mai sînt în viaþã..”. Bravo, vor vedea, sã aºtept. Plec fericit. S-ar putea sã am luni, 25 decembrie, sã se organizeze procesul celor neicã, dacã nu fãceai precizarea asta, ne-am fi noroc ºi oamenii aceºtia, care au suferit atîta prin doi Ceauºeºti, iar SENTINÞA Sà FIE pomenit pe Postul Naþional ºi cu arhitecþii morþi! În toiul nopþii, aceeaºi Televiziune transmite un fel de puºcãrii, sã înþeleagã ºi suferinþa bãtrînului meu EXECUTATà IMEDIAT“ (subl n.). tatã, veteran de rãzboi (rãnit la Odessa), care e Acum nu mai e nici un dubiu. Omor vãduv de un an ºi are atîta nevoie de mîngîierea ºi cu premeditare. umãrul meu. Seara, la televizor, se transmite o întîlLa ora cînd corectam manuscrisul nire între F.S.N. ºi P.N.Þ. În mod neplãcut, sînt sur- acestui volum. Eugen Florescu îmi prins de prezenþa, alãturi de Ion Iliescu, a lui Mihai povestea, la Neptun (iulie 1999), ce i-a Bujor Sion - biºniþar notoriu, bãiat de bani gata, ºi relatat Ion Coman: sãptãmîni în ºir, dupã evreu, ºi homosexual, ce mai, le are pe toate! Cum arestarea sa, generalul a avut, 24 de ore de se poate compromite un om ca Iliescu, în faþa din 24, puºca automatã lipitã de tîmplã, Naþiunii, cu un asemenea rebut? A ajuns ºi ãsta pentru a spune tot, sau pentru a-i ceda vreun conducãtor de partid ºi de stat? Bine cã nu inima ºi a muri de moarte „naturalã“. participã ºi Brucan, care ceruse prin 1947 con17 IANUARIE 1990. Fierbe ºi lumea damnarea la moarte a lui Coposu. ªi eu, ºi nevastã- sportului. Mircea Pascu, omul atît de civimea, urmãrim cu interes dezbaterea. Sentimental, lizat, care n-a supãrat pe nimeni niciodatã, sîntem alãturi de þãrãniºti, fiindcã printre ei avem a fost dat afarã de la Federaþia Românã doi amici, pe care credem cã îi cunoaºtem destul: de Fotbal. La ºedinþa respectivã, patroO delegaþie a Partidului România Mare, condusã de Corneliu Iftene ºi Petrina. Iar noua Putere ne-a desfiinþat natã de Mircea Angelescu, Pascu n-a avut „Sãptãmîna“. Un fesenist cu barbã, parcã se nici un drept la replicã. Se pare cã Pascu Vadim Tudor, face o vizitã la Auschwitz. O parte dintre aceºtia cheamã Marius Cîrciumaru, tot apare ºi dispare e pedepsit, printre altele, datoritã faptului nu au ratat ocazia sã se fotografieze în faþa porþii de intrare în prin fundal. Coposu nu e lãsat sã vorbeascã. Iliescu cã ºtie prea multe referitoare la un cont lagãrul morþii, unde ºi-au pierdut viaþa atîþia oameni, iar alþii au spune: „Ce credeþi voi, cã am pregãtit plãcinta ca sã secret existent la o bancã din Elveþia. Aici fost supuºi la experimente greu de imaginat. vinã alþii sã se înfrupte din ea?!” - sau cam aºa ceva. depuneau bani, obligatoriu, ºi cei de la Steaua, ºi Asta are darul sã mã înfurie pînã la embolie. Ca sã cei de la Dinamo, dar ºi alte cluburi. Plecau emisa- masã rotundã din biroul ministrului Culturii. vezi, România a ajuns ºi plãcinta lui Bujor Sion! rii din România, acoperiþi sub diverse însãrcinãri. Troneazã, ca o odaliscã obezã ºi cu barbã, þiganul Noaptea, aflu cã Petre Roman l-a numit pe Horvath Se fereau de Cristian Þopescu. Dupã finala Cupei turcesc Andrei Pleºu. Nu l-am cunoscut niciodatã pe Andor ministru adjunct al Culturii. Ofensiva Campionilor Europeni de la Barcelona, cînd Steaua individul ãsta, arareori îl vedeam bîntuind prin minoritãþilor e de nestãvilit. Un evreu pune un a fost învinsã de AC Milan cu 4-0, ce-i drept, dar a Bucureºti, într-o gaºcã ºleampãtã, care chibiþa prin ungur pe capul culturii române, iar între ei doi se încasat bani frumoºi, munciþi de bãieþi, un înalt spatele lui Petre Þuþea, rîdea lumea de ei. Mã rog, aflã un þigan - Andrei Pleºu. Bine ai mai ajuns, funcþionar UEFA a telefonat la Mircea Pascu ºi a Þuþea era un vagabond de geniu, fãcuse puºcãrie Popor Român! Aici te-a adus toleranþa ta prost înþe- întrebat: „Ce cont e ãsta?”. Încurcate treburi! Cine grea, n-avea operã scrisã, ca ºi Socrate - dar ciracii leasã! În „Adevãrul” (fost „Scînteia”) de azi, Silviu mã informeazã, îmi spune cã Nicolae Gavrilã, lui? Pentru prima oarã a auzit lumea de un Pleºu sau Brucan dã un interviu în care comite aceeaºi gravã comandantul Clubului Steaua, ºtie multe despre de un Liiceanu atunci cînd i-a tãvãlit Barbu prin greºealã ca în urmã cu cîteva zile. Referindu-se la subteranele astea valutare, dar, zacuscã, în serialul sãu „Istoria literaturii române”. Pe fireºte, nu va mãrturisi niciodatã. acest Andrei Pleºu l-a propus ca ministru al Culturii Noutãþi despre Rodica Gamsievici, însãºi muierea aia evadatã de la cratiþã, Doina care a avut în ziua de 29 decembrie Cornea, am auzit-o cu urechile mele, la televizor.

1989 percheziþie la domiciliu, în Acum mã uit la ºleahta asta de pederaºti ºi nu-mi Strada Sãgeþii nr. 9. Un om de vine sã cred cine conduce cultura naþionalã! Andrei nimic a reclamat-o cã ar deþine Pleºu, Coriolan Babeþi, Dan Petrescu ºi Horvath arme. Asta-i culmea ridicolului, Andor. O ºuetã de ºmecheri, care fumeazã pipã ºi Rodica ºi armele! Desigur, mil- spun bancuri, chipurile „subþiri”, dar în fond gîliþienii n-au gãsit nimic, dar, fiindcã gîind de urã. Din profunzimile unui munte de tot erau acolo, au furat un ceas, o unturã, învelit cu un pulover gigantic, cu guler ºal, cutie cu parfumuri ºi niºte casete Pleºu îmi apare cu mult mai gras decît Suzana video, printre care una pe care i-o Gîdea. Mãcar femeia cu pricina se mai salva prin împrumutasem eu. Rodica a fost infinita grijã, abnegaþie ºi rãbdare cu care veghea þinutã din 29 pînã în 31 decembrie la cãpãtîiul soþului ei paralizat, hrãnindu-l cu lin(deci pînã în noaptea de Revelion) guriþa, încercînd sã-l deprindã iarãºi sã meargã, ca pe un copil neputincios. ªi era chiar profesoarã în arest.

Nebunia e în toi. Nimeni nu mai universitarã la Politehnicã, prin meritele ei. Pe ascultã de nimeni. Toatã lumea cînd Pleºu? (va urma) þipã. Toatã lumea pozeazã în vic(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la timã a Dictaturii. Care Dictaturã?

Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Corneliu Vadim Tudor se relaxeazã, la Moeciu, într-un concediu Aia care nu-i lãsa pe hoþi sã fure, pe trãdãtori sã trãdeze, pe þigani ºi binemeritat, alãturi de o parte din cãþeluºii care i-au înseninat zilele.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 1 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ISTERIA PUTERII (urmare din pag. 1) Aici lucrurile sînt foarte simple: ori luptãm pe faþã, cu bãrbãþie ºi loialitate, pentru Transilvania, ori am pierdut-o! Dar asta înseamnã cã vom fi rãspunzãtori pentru viaþa atîtor comunitãþi româneºti, expuse la urgia bestialã a hoardelor de unguri, care ºtim bine ce omoruri rituale practicã. De ce oare opoziþia asta iresponsabilã nu ia atitudine faþã de teroarea instauratã pas cu pas de unguri nu numai în Ardeal, ci, iatã, ºi în inima Bucureºtilor, prin umilirea ºi alungarea a sute de copii români de la Liceul nr. 33?

Chiar acum, cînd scriu aceste rînduri, am primit o delegaþie de români din Tg. Mureº. Au venit sã-mi relateze, înnebuniþi de durere, o nouã crimã a fiarelor fasciste ungureºti: tînãrul Ionel Sand, în vîrstã de 26 de ani, tatãl unei fetiþe de 4 ani, a fost asasinat miºeleºte de mãcelarul ungur Mikloº Ladislau, care i-a tãiat gîtul cu cuþitul în plinã stradã, pe motiv cã a cîntat cîntece despre Ardeal ºi Avram Iancu. Instantaneu, criminalul a strãpuns pieptul unui alt român, aflat acum în comã. Imobilizat cu mare greutate ºi bãgat în celulã, asasinul s-a dovedit suficient de treaz ca sã nu uite lecþia învãþatã: „Nu declar nimic pînã nu vine avocatul U.D.M.R.-ului!” ªi iar se vor tergiversa lucrurile, ºi iar o sã scape basma curatã. Pentru cã, e util de ºtiut, mãcelarul a fost unul dintre cãlãii de la 20 martie 1990, dupã care a fugit la sînul Ungariei ºi, de scurtã vreme, se înapoiase la Tg. Mureº. Aºa ceva vreþi sã se întîmple mereu? Asta, ca sã nu mai vorbim despre jaful pe care (în eventualitatea dobîndirii Ardealului) ungurii îl vor instaura în aceastã zonã atît de dãruitã de Dumnezeu, despre transformarea acestei provincii în cea mai mare rezervaþie de vînãtoare a Europei, pentru toþi nespãlaþii lumii, veniþi sã masacreze cerbii, ºi cãprioarele, ºi urºii, ºi cocoºii noºtri de munte.

Asta se urmãreºte, printre altele. V-am anticipat, pas cu pas, succesiunea evenimentelor. Vreþi sã se ajungã aici? Atunci aduceþi-l pe rege în þarã, pupaþi-vã cu ungurii bot în bot, zdruncinaþi instituþiile fundamentale ale statului. Nu vreþi sã se ajungã aici? Atunci lichidaþi fãrã discuþie orice formã de demagogie mitingistã, care, în numele democraþiei ºi pe fondul ºantajului cu strãinãtatea, ruineazã temeliile statului naþional unitar român. Întreaga noastrã experienþã istoricã ne

(1)

aratã cã ungurii numai de fricã ºtiu. Chiar atunci cînd s-au gãsit minþi luminate printre ei, cu care s-a putut coopera, fondul problemei a rãmas acelaºi, pentru cã dãinuie o mentalitate primejdioasã printre ei: aceea cã au funcþii civilizatoare, cã sînt mesianici, cã - vorba ministrului adjunct de Externe Katona Tamaº - Ungaria este în aceastã zonã a Europei „þara majorã”.

Este inutil sã mai precizãm cã, dacã ar fi fost întrebat care þarã e minorã în zonã, dl. Katona ar fi spus România - dar, sã nu-i facem procese de intenþie. În ce amãgitor ºi pãgubos scenariu .,internaþionalist” au intrat mai mulþi dintre intelectualii noºtri?! Cum nu-ºi dau ei seama de vînzarea de þarã pe care o practicã?! Pretextînd cã vorbesc în numele idealurilor de democraþie ºi cã numai aºa vom intra în Europa, ei încearcã din rãsputeri sã îºi îngroaºe rîndurile, sã capete legitimitate ºi forþã. Ne vor duce ei în Europa? Dar România se aflã în Europa încã înainte de naºterea Europei, dacã se poate spune aºa!

Modul intolerant, rãu ameninþãtor, rãzbunãtor în care agitã ei spiritele, în care impun demisii de demnitari ºi suprimãri de publicaþii, ne aratã tuturor ce ne va aºtepta dacã vor ajunge sã punã vreodatã mîna pe putere. Închipuiþi-vã cum ar arãta România dacã ministru de Interne ar fi, de pildã, acest isteric pe nume Ticu Dumitrescu (fost torþionar prin puºcãriile politice), sau dacã prim-ministru ar fi Doina Cornea, sau dacã în Parlament ar fi majoritari indivizi de genul lui Vartan Arachelian, Marcian Bleahu, Dan Deºliu, Silviu Brucan, Claudiu Iordache, P.M. Bãcanu, S.R. Stãnescu, Andrei Pleºu, C. Nistorescu, I. Cristoiu, Al. Paleologu, M. Dinescu, A. Blandiana ºi alþi „justiþiari“ obiºnuiþi sã punã la zid, sã judece sumar ºi sã lase oamenii pe drumuri - asta, în cel mai fericit caz, pentru cã în realitate toate drumurile vor duce cãtre închisoare. Putem oare lãsa þara pe mîna unor asemenea dezechilibraþi psihic? Putem sã le permitem accesul pe platforma puterii, acolo unde se hotãrãºte viitorul þãrii, atît timp cît ei cocheteazã cu ºovinismul unguresc ºi ne executã pe noi, tocmai pe noi, care þinem piept obrãzniciei fãrã margini a liderilor maghiari? S-a pronunþat vreodatã vreunul dintre ei, limpede, fãrã ambiguitãþi, cu privire la Transilvania ºi la exo-

Bãtãlia uriaºã din interiorul creºtinãtãþii ortodoxe: Sfîntul ºi Marele Sinod panortodox, în pericol! (2) BOR, motiv de scandal în lumea ortodoxã (2) Pentru a adãuga un plus de probleme, avem ºi o Declaraþie a Patriarhatului Moscovei, în care se spune cã Sfîntul ºi Marele Sinod din Creta nu va dezbate nicidecum chestiuni care þin de dogma creºtinã ºi, în acest sens, contrar unor opinii deja exprimate, nu poate fi vorba despre „cel de-al optulea Sinod ecumenic“, cãci acesta „conform unor autori religioºi din vechime, dintre care unii sînt veneraþi acum ca sfinþi, cel de-al optulea Sinod ecumenic a fost cel care a avut loc la Constantinopole între 879-890... iar Sinodul de acum nu are ca scop introducerea unei inovaþii oarecare în viaþa liturgicã a Bisericii, în structura sa canonicã“. Drept care, se adaugã în Declaraþie, credincioºii sã nu se teamã cã se vor putea adopta modificãri esenþiale precum unirea cu Biserica Catolicã, reunirea cu alte confesiuni ortodoxe, scurtarea sau desfiinþarea unor perioade de post, abolirea monahismului, introducerea unui nou calendar în toate bisericile locale etc. Cu precizarea esenþialã cã „sînt nefondate toate temerile cã aºa-zisul obiect principal al documentului «Relaþiile între Biserica ortodoxã ºi ansamblul lumii creºtine» ar fi de a declara ecumenismul drept un fel de învãþãmînt obligatoriu pentru toþi creºtinii ortodocºi“.

Cerînd în acelaºi timp Patriarhului Bartolomeu organizarea unei „reuniuni de urgenþã extraordinare presinodiale panortodoxe“. Reuniune care a avut loc pe 9 iunie ºi la care trebuia sã se redacteze Mesajul Sfîntului ºi Marelui Sinod, dar la care nu participã reprezentantul

Moscovei, invocînd problemele deja foarte serioase create prin anunþurile de neparticipare care sosiserã între timp. Sã vedem ce s-a decis luni, 13 iunie, cînd Sfîntul Sinod al Bisericii Ordodoxe Ruse a fost convocat în sesiune extraordinarã „pentru a discuta asupra situaþiei de urgenþã în ce priveºte Sinodul panortodox“.

Moscova este acum în poziþia de a decide soarta jocului cãci, evident, un refuz de participare însoþit de o cerere imperativã de amînare a lucrãrilor ar însemna anularea oricãrei ºanse de desfãºurare oarecum normalã a lucrãrilor Sinodului ºi ar reduce la neant toate aºteptãrile legate de acest eveniment. Anunþînd, eventual, ºi o miºcare ulterioarã spectaculoasã de putere, adicã încercarea de preluare a controlului asupra unei mari pãrþi a creºtinãtãþii ortodoxe (300 de milioane de credincioºi) ºi începerea construcþiei pentru împlinirea visului de a avea la Moscova „cea de-a Treia Romã“, revenind în unele discuþii ideea de a muta în Rusia Patriarhatul Ecumenic aflat acum la Constantinopole. Nu este imposibil, dar asta este o cu totul altã discuþie. Cum altceva este ºi dimensiunea strict religioasã a tematicilor care ar urma sã fie discutate la Sinodul din Creta (asta în cazul în care va mai avea loc). Foarte importantã, în contextul politic actual al Europei, mi se pare a fi mesajul de dezbinare gravã devenit atît de vizibil ºi pus în asemenea termeni ultimativi de capii unor Biserici care, în teorie, ar fi trebuit sã vorbeascã despre nevoia de unitate a întregului spaþiu creºtin din Europa. Nu este deloc o pledoarie pentru ecumenism, ci despre supravieþuire pur ºi simplu, Supravieþuirea lumii în care mai trãim, încã definitã

dul inimaginabil, asemãnãtor kurzilor, pe care sînt siliþi sã îl trãiascã românii? În ceea ce o priveºte, „România Mare” ºtie bine ce riscuri ºi-a asumat. Nu e zi de la Dumnezeu în care francmasoneria internã, ca ºi cea internaþionalã, sã nu solicite desfiinþarea revistei noastre.

Aºa ceva nu ne surprinde, dat fiind faptul cã inamicii þãrii solicitã ºi desfiinþarea graniþelor, ºi a armatei, ºi a poliþiei, ba chiar ºi a instituþiei prezidenþiale. Pentru cã asta e misiunea lor cu platã: sã desfiinþeze, sã reducã România la zero, sã demoleze tot ce existã, pentru a trece cu plugul ºi a pune sare, ca la Cartagina, astfel încît sã nu mai creascã nici un rãsad de iarbã. Cineva, undeva, poate o trîmbiþã a unui altfel de Jerichon, a sunat ora dominaþiei universale a francmasoneriei, aºa cã iudele astea din þarã lucreazã contra-cronometru, se grãbesc sã-ºi facã treaba pentru care au fost cumpãraþi, sã ne livrele la cheie, cu creierele gata spãlate, cu civilizaþia gata ruinatã, cu þara gata haºuratã ºi federalizatã. Cineva, undeva, supravegheazã pe un diabolic computer procesul de degradare a vieþii în România, creºterea cotelor mîniei populare, pînã la pragul inundaþiei.

Fireºte, o parte de vinã o are aici ºi puterea.

Pentru cã nu are curajul rãspunderii de a ieºi periodic în faþa naþiunii ºi, într-un limbaj cinstit, accesibil, omenesc - sã spunã rãspicat care e situaþia, ce se întîmplã ºi încotro ne îndreptãm. Pînã vor da roade planurile reformei, tare mã tem cã va ieºi pe stradã cel mai teribil agent secret din istoria umanitãþii: Foametea! Ce vom da la oamenii aceºtia de mîncare? ªi, de parcã nenorocirile acestea nu ar fi de ajuns, mai ºi exportãm mîncare, deºi încã din 22 decembrie 1989 s-a promis cã nu va mai ieºi nici un aliment din þarã.

Mi-a parvenit o copie a Raportului guvernamental cu privire la întrunirea Comisiei româno-cehoslovace: printre cele cca. 60 de genuri de produse prevãzute a se exporta în Cehoslovacia se aflã la penultima poziþie „Legume ºi fructe proaspete ºi semiindustrializate”, în valoare de 10.805.000 ruble! Niºte colegi economiºti mã informeazã, totodatã, cã peste o jumãtate de milion de bovine din mai multe judeþe ale þãrii sînt ameninþate cu pieirea, datoritã lipsei acute de hranã, în special a fînurilor. Cu deosebire, sînt într-o situaþie criticã peste 120.000 de vaci gestante. ªi exemplele ar putea continua, situaþia e dramaticã în multe privinþe. E numai Guvernul de vinã? Eu cred cã rãspunderile sînt împãrþite, toate acestea fiind, în primul rînd, efecte ale haosului instaurat în þarã dupã 22 decembrie 1989, cînd au fost pulverizate structurile statului român. (va urma) drept o civilizaþie cu rãdãcini ideo-creºtine. Ameninþatã acum în fundamentele sale de o prezenþã musulmanã din ce în ce mai activã ºi extrem de amplu susþinutã demografic ºi beneficiind de stipendii enorme din zona Turciei sau Statelor din Golf pentru construirea a cît mai multe moschei ºi Centre Culturale... ªi ai noºtri ce fac?

Pãi, uite, înaintea Sfîntului ºi Marelui Sinod panortodox, încã se mai bãteau în discuþii nesfîrºite asupra modului în care mai-marii Bisericilor aveau sã fie aºezaþi la mesele în sala principalã de conferinþe: cum e potrivit, douã ºiruri paralele de mese ºi în cap una la care sã stea Patriarhul Ecumenic, în calitatea sa de „primus inter pares“ sau, dimpotrivã, o singurã masã semicircularã pentru a marca egalitatea între Bisericile autocefale?

Bãtãlia realã este alta, cu totul ºi cu totul alta, iar creºtinii ortodocºi ar fi trebuit sã primeascã - alãturi de textele atît de complicate ºi aproape inaccesibile înþelegerii omului de rînd ce urmeazã sã facã obiectul discuþiilor - un mesaj extrem de clar asupra unei Biserici ortodoxe militante în Secolul XXI care îºi ia în serios responsabilitatea sa de coagulare a energiilor ºi puterilor spirituale în jurul identitãþii creºtine a acestei Europe care mai este încã a noastre. Dacã, în loc de asta, dupã 1.000 de ani de aºteptare, discuþii interminabile, negocieri ºi reuniuni preliminare, totul se anunþã a fi un eºec, atunci bãtãlia cruntã din ortodoxie poate sã producã efecte grave ºi perene dincolo de viaþa Bisericilor, afectînd colona vertebralã a credinþei ºi identitãþii popoarelor din aceastã parte a lumii. Sã ne rugãm sã nu se întîmple aºa ºi, dimpotrivã, sã vedem semnele unei renaºteri în unitate ºi ieºire la luptã pentru valorile care au acum nevoie de afirmare imediatã.

Sfîrºit CRISTIAN UNTEANU

Pag. a 24-a – 1 iulie 2016

M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile

CAMPIONATE BALCANICE DE IERI ªI DE AZI Campionatele Balcanice de Atletism sînt considerate de Federaþia Internaþionalã ca cea mai veche competiþie regionalã a continentului european, nãscutã în al treilea deceniu al secolului trecut. Iar istoria atletismului nostru este plinã de episoade memorabile petrecute la aceste întreceri, care provocau o fantasticã rivalitate între þãrile participante. În perioada comunistã, ele erau singura competiþie în care atleþii noºtri puteau sã participe ºi într-o þarã din afara blocului comunist, motiv pentru care erau pregãtiþi cu multã atenþie de forurile sportive. Îmi amintesc cum, la una din Balcaniadele desfãºurate la Bucureºti, campionul ºi recordmanul nostru la semifond, Gheorghe Ghipu, om de bazã al echipei, de la care se aºtepta sã cîºtige douã probe ºi o ºtafetã, nu apãrea la încãlzirea pentru proba de 1500 m. Toatã lumea era agitatã, însemna pierderea unor puncte preþioase, care anihilau speranþa la victorie a echipei noastre. Cu doar 12 minute înainte de probã, apare Gheorghiþã. De abia a avut timp sã se dezbrace ºi sã ajungã la start. Încãlzirea a fãcut-o în cursã, cînd a plecat foarte încet, fiind în coada cursei, spre disperarea tribunei care, pe vremea aceea, era plinã la competiþiile atletice. Dupã o cursã ca în filme, pînã la urmã, cu un finiº distrugãtor, Ghipu a cîºtigat. Ce se întîmplase?

Doar de cîteva zile, Gheorghiþã reuºise sã-ºi procure o Dacie, lucru rar în acele vremuri, deoarece trebuia sã aºtepþi, uneori, 2–3 ani ca sã-þi vinã rîndul. ªi cum venea el mîndru la stadion, un taximetrist a frînat brusc în faþa lui.

Accident, scandal, miliþie, proces verbal, de era sã scape omul cursa.

La o altã ediþie mai veche, în goana asta nebunã dupã puncte, un atlet excepþional de al nostru, dar fãrã noroc, Ion Moina, a luat startul de 8 ori, concurînd la 5 probe, ºi pe toate le-a cîºtigat! (100 m, 200 m, 400 m, la toate cursele serii ºi finalã, sãritura în lungime ºi ºtafetã). De abia termina o probã, ºi se pregãtea pentru alta.

Spuneam fãrã noroc, deoarece, în anul 1946, la Campionatele Europene de la Oslo, unde România nu a avut bani sã-l trimitã, proba de

Exorcism (4) Dovada cea mai elocventã a faptului cã existã persoane ale cãror manifestãri extrem de violente nu se pot încadra în sfera celor atinºi de afecþiuni psihice este apariþia unor ritualuri de exorcizare în mai toate religiile. Yami Kamui-Krueger, în lucrarea sa Supranaturalul dezvãluit, face o trecere în revistã a modului prin care reprezentanþii unor religii au încercat sã elibereze un om considerat a fi dominat de o entitate aparþinînd lumii nevãzute. În hinduism, soluþia este oferitã de textele religioase numite Vede (cele mai vechi scripturi ale hinduismului) . De exemplu, în Atharva Veda este menþionatã practica imaginatã de slujitorii acestui cult pentru a le veni în ajutor posedaþilor, bazatã pe repetarea succesivã a unor mantre ºi realizarea unor ritualuri denumite Yajna. Acestea sînt ceremonii prin care, prin oferirea unor ofrande – flori pentru zei ºi fructe pentru demoni -se încearcã sã se capteze bunãvoinþa entitãþilor lumii nevãzute. În cadrul ceremonialului, hinduºii obiºnuiesc sã recite pasaje din Bhagavat Purana („Istorisiri antice ale adoratorilor Domnului Krishna“) ºi sã invoce numele lui Narasimha (unul dintre avatarurile regelui Vishnu – zeul susþinãtor al Universului).

Aceºtia cred în existenþa fantomelor ºi a unor spirite confuze care bîntuie lumea ºi încearcã sã le elibereze prin recitarea unor pasaje din

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E 100 m se cîºtiga cu performanþa de 10,6 sec. În timp ce „Moci“ - aºa îi spuneam toþi – alerga, în aceeaºi zi, la Predeal, 10,4 sec!

Nu mai vorbesc despre stadioanele pline de spectatori. Astãzi, Campionatele Balcanice nu se mai bucurã, la noi, de aºa de multã atenþie, mai ales în privinþa spactatorilor.

Sãptãmîna trecutã, s-a desfãºurat la Piteºti a 75-a Ediþie a acestor Campionate Balcanice. Cu toate cã Federaþia Românã de Atletism, printrun gest lãudabil, a contribuit material pentru a încuraja deplasarea elevilor ca sã asiste la acest eveniment, mare parte din tribunele stadionului au fost dezolant de goale. Motivele acestui declin al atletismului românesc sînt multe ºi nu este acum momentul sã ne oprim asupra lor.

Dar vom comenta cîteva aspecte ºi rezultate care le-am remarcat cu acest prilej. Trebuie sã mãrturisesc cã nu am fost prezent la concurs, ci le-am privit la televizor. Însã transmisia, în prima zi, a lãsat mult de dorit. Nu au fost arãtate, cu excepþia aruncãrii greutãþii la bãieþi, majoritatea probelor de aruncãri ºi sãrituri. Iar la alergãri, la proba de 3.000 m plat a fetelor, am auzit doar cã s-a dat startul ºi cã au intrat în ultimul tur, dar fãrã nici o imagine. La finalul alergãrilor, deseori nu s-au anunþat performanþele realizate, iar numele concurenþilor participanþi au fost redate cu multe confuzii. Au fost multe probe desfãºurate care nu s-au transmis deloc, printre care sãritura cu prãjina, aruncarea suliþei ºi a discului, la fete, sau sãritura în înãlþime a bãieþilor. Nemaivorbind de stîngãciile ºi incompetenþa comentatorului. A doua zi, însã, transmisia a fost cu totul altceva. Cu imagini ºi comentatori mult mai buni. Performanþe deosebite nu au prea fost, probabil ºi datoritã cãldurii excesive. Am reþinut, totuºi, cursa frumoasã alergatã de românce la 800 m, cîºtigatã de Florina Pierdevarã, ºi timpul bun realizat de fetele noastre la ºtafeta 4 x 400 m. Dar îngrijorãtor este faptul cã, la o mulþime de probe, România nu a avut nici un reprezentant, deºi Balcaniada s-a desfãºurat în þara noastrã.

Organizarea bunã a întrecerilor a contribuit la succesul acestei competiþii, care a fost o bunã verificare pentru mulþi atleþi care vor participa, sãptãmîna viitoare, la Campionatele Europene de Atletism.

SILVIU DUMITRESCU

Bhagavad Gita (vechi text epic sanscrit care include texte din Mahabharate). Adepþii religiei islamice considerã cã posedarea poate fi indusã prin vrãjitorie sau cauzatã de djinni (creaturi supranaturale). În astfel de cazuri, ei invocã ajutorul lui Allah, recitînd pasaje specifice din Coran. În cazul posedãrilor cauzate de djinni, se fac rugãciunile zilnice numite Adhan.

Credincioºilor care se simt bîntuiþi de senzaþia de fricã, Islamul le recomandã citirea, cu voce tare, a ultimelor trei sura (capitole) din Coran.

Iudaismul abordeazã diferit posedarea. Se considerã cã ritualul este destinat a-i liniºti nu numai pe posedaþi, ci ºi pe acele spirite care-i bîntuie.

Tema posedãrii ºi a necesitãþii exorcismului este abordatã pe larg în lucrarea Minchat Yahuda, de rabinul Yehuda Fetaya. În iudaism, exorcismul nu poate fi practicat de orice rabin, ci doar de cei iniþiaþi în misterele Kabbalei, în prezenþa unui grup de zece bãrbaþi, numiþi „minyan“.

Aceºti bãrbaþi formeazã un cerc în jurul celui posedat ºi recitã psalmul 91 de trei ori. Dupã ce psalmul a fost recitat, rabinul suflã într-un corn numit „shofar“. Ei au credinþa cã sunetul acestui corn are puterea de a slãbi legãtura care creeazã dependenþa victimei de spiritul care o subjugã.

Apoi, bãrbaþii recitã rugãciuni, în timp ce rabinul se adreseazã entitãþii cu scopul de a pãrãsi trupul victimei ºi de a-ºi gãsi liniºtea. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

E bun de fugã!

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 - Baciule, vreau sã te întreb ceva: crezi cã aº putea sã prind autobuzul de patru ºi jumãtate?

- Dacã mergeþi încet, nu cred, dar dacã slobod eu taurul meu...

(Finalul discuþiei se poate gãsi pe liniile 5) ºi 8) din acest careu) ORIZONTAL: 1) Mulþime de taurine – Dimie; 2) Bijuterii pe degete – Masiv muntos în Carpaþi; 3) Cornel Fugaru – 13 în cãrþi (pl.) – Liviu Rebreanu; 4) Tub luminos – Carei! – Albiile rîurilor; 5) ...; 6) Nu iese fãrã foc – Inimã de poet! – Cardinal oriental; 7) A se supãra, a se necãji – Vestul ºi sudul! – 99 roman; 8) ...; 9) Unitãþi de cîmp – Farmec feminin – Jeepul nostru; 10) A cãzut din rai! – Alte erbivore mari – Macaz.

VERTICAL: 1) Þinute în acid! – Izvor (fig.); 2) Puncte de plecare; 3) Schimbãri; 4) Pereche pentru ea – Nicolae Iorga – Curse! 5) Poet epic în Grecia anticã – Mulþimi mari; 6) A trece prin foc – E foarte tare; 7) Vechea oºtire – Ãsta se conjuga; 8) Adrian Enache – Probã, examen; 9) Careu agricol – Film în somn – Curea la brîu! 10) Camerã de nisip; 11) Galben-strãlucitori – La gura pãsãrilor.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „HAI ROMÂNIA!“: 1) TATARUSANU; 2) FRANTA; 3) RAMI – GA – PI; 4) AN – STANCIU; 5) ON – ARCAN; 6) CHIPCIU – TP; 7) I – COTA – LIA; 8) MIOPI – GULY; 9) AT – ACTINIE; 10) NAE – AMAGIT.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.