Revista Punkt Nr. 51

Page 1

www.punkt.md

nr. o p i n i i

p l ă c e r i

c a r a c t e r e

51

PREMIILE

Oameni

de colectie ,

calendar 2013 making of

2012

Gheorghe Urschi PRIMUL INTERVIU

Tema numărului:

CUM (SE) RÂD MOLDOVENII Mihaela Tatu • Igor Cobîleanski • Vitalie Rusu • Petru Hadârcă • Mitoă Micleuăanu • Alexandru Plăcintă Roman Tolici • Gurie Coăciug • Eugen Sturza • Sergiu Prodan • Adriana Babeăi • Andrei Eăanu • Vladimir Beăleagă Gheorghe Vrabie • Anatol ătefăneă • Semion Covalciuc • Aureliu Busuioc • Ion ătefăniăă • Marina Sturdza




HOTELUL DISCOVERY KARTIKA PLAZA Hotelul Discovery Kartika Plaza este situat pe partea din faăă a plajei South Kuta ăi este înconjurat de grădini tropicale. Cu o gamă largă de restaurante ăi facilităăi excelente pentru activităăile sport, acesta este situat în apropierea principalelor centre comerciale ăi de divertisment, fiind ăi un loc perfect pentru organizarea conferinăelor. Fiind cel mai important hotel din zonă, acesta oferă 318 camere, apartamente ăi vile. Toate camerele de oaspeăi au vedere la gradini sau ocean, balcoane private, aer condiăionat, cablu Tv, LCD TV de 80cm, acces la Wi-Fi gratuity, mini bar, facilitate de preparare a ceaiului/cafelei, seif în cameră ăi posibilitatea de a alege între cadă ăi cabină de duă. Vilele exclusive Discovery Beach Front Villas sunt stilate ăi spaăioase. Designul magic al vilelor, combinat cu vederile magnifice spre plajă ăi grădină, mâncarea excelentă ăi serviciile top-class o să vă aducă momente de neuitat. Fiecare vilă oferă serviciul de majordomo non-stop ăi acces la toate facilităăile de 5 stele ale hotelului. Caracteristicile acestor vile includ 2 dormitoare, bucătărie, baie de lux, cabină de duă în aer liber ăi piscină privată cu vedere la mare. Oaspeăii hotelului nu vor avea nevoie să meargă prea departe pentru a se bucura de aventurile culinare ale Bali-ului. Discovery Kartika Plaza Hotel oferă o gamă largă de experienăe culinare care vă vor îmbogăăi vacanăa, de la The Pond cu bucătăria sa internaăionaă, la pastele proaspăt preparate de La Cucina restaurant ăi deliciile asiatice de la Tepan noodle restaurant. Seara răsfăăaăi-vă poftele la Sunset Lounge, barul din bazinul principal “Kul – Kul Pool Bar”, sau relaxaăi-vă în adierea brizei din South Kuta Beach, la Tupai Bar. Trăsătura unică a experienăei culinare din acest hotel este, desigur, cele 5 nopăi tematice, care au loc în aer liber, cu o vedere magnifică a plajei South Kuta.


Discovery Kartika Plaza Hotel

NUNȚI MAGNIFICE ÎNTR-O AMBIANŢĂ PERFECTĂ

Dacă sunteți în căutarea unui loc de neuitat în care să petreceți cea mai frumoasă zi din viața dvs, dacă vă doriți o nuntă departe de cotidian și obișnuit, Hotelul Discovery Kartika Plaza are răspunsul. Veţi putea alege între Sala de Dans, care este cea mai mare Sală de Dans din regiunea Kuta, Beach Gate Area cu vedere la ocean sau cele mai spaţioase vile din Discovery Beach Front, care pot găzdui până la 20 de invitați. Este, pur si simplu, perfect și pentru o nuntă pe plajă sau o escapadă romantică de neuitat.

Discovery Kartika Plaza Hotel | Jl. Kartika Plaza, P.O.Box 1012, South Kuta Beach, Bali 80361 - Indonesia T: (+62 361) 751067 | F: (+62 361) 752475 (operator), 753988 (Sales Office) | E: svetlana@discoverykartikaplaza.com | W: www.discoverykartikaplaza.com



Shopping MallDova,str. Arborilor, 21 www.pennyblack.com


8 punkt - nr. 51 / februarie 2013

în acest număr:

Coperta noastră:

Gheorghe Urschi. Rege în lege. imagine: Roman Rybaleov

director Angela Braşoveanu redactor-şef adjunct

Viorica Mija

redactor-şef punkt.md

Moni Stănilă

responsabil de ediție

Viorica Mija

autori

019.

028.

Premiile PUNKT. Oameni de colecție 2012

Picasso. Codul egotic & erotic

032.

052.

Cubism la cub. Dincolo de primul strat de vopsea

Mihaela Tatu. Să trăiești o viață demnă de Oscar

064.

070.

Gurie Coșciug. Ultimul Mohican

Tema numărului. Cum (se) râd Moldovenii

072.

074.

Sorin Hadârcă. Haz de necaz

Virgil Pâslariuc. În Gura (H)umorului

080.

090.

Rusu & Hadârcă. Marii combinatori ai miniaturii

Lucian Mîndruță. O țară ca un banc în căutarea unei poante.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Lucian Mîndruţă Virgil Pâslariuc Sorin Hadârcă Vitalie Condraţchi Sorina ştefârţă Alexandru Vakulovski Ana Popenco Paula Erizanu

redactor/corector

Valentin Guţu

art director

Artemie Palii

web design

Mihai Roman

fotografi

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Roman Rybaleov Anshulesik Florin Tăbârţă Anna Godzina Nata Moraru

director publicitate pr & evenimente

Valeria Nichita

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Irina Borș

difuzare

Veronica Adam

contabil-șef

Roman Roman

tipar

Bons Offices

publicație periodică independentă despre opinii, plăceri și caractere. Chişinău, strada Bucureşti 68, biroul 535. Telefon: +(373) 22 98 25, +(373) 22 98 16. Ne puteți vizita on-line pe www.punkt.md Facebook facebook.com/Revista PUNKT Twitter twitter.com/Revista PUNKT Indice Poşta Moldovei - 31841, Indice Moldpres - 31841

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯


9

punkt - nr. 51 / februarie 2013


10

în acest număr:

092.

096.

100.

În mormânt cu Marylin Monroe

Gheorghe Urschi. Rege în lege!

Planeta Moldova. Suntem o specie egoistă și primitivă

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

106.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Alexandru Plăcintă. Muzele, leii și iepurii

126.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Zina Bolea. Râs cu plâns...

148.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

RePovestiri. Copiii educați nu au nevoie de vânător

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

112.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Roman Tolici. Dacă voi ajunge în cosmos, voi picta de acolo Pământul, dacă voi ajunge combainer - voi picta lanurile de grâu

120.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Igor Cobileanski. N-avem un Chaplin sau un Caragiale, care să fie mândria națională

130.

138.

4 / A4. Eugen Sturza

Sergiu Prodan. Legea nu trebuie să care apă

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

150.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Adriana Babeți. Zone şi amazoane

158.

164.

Alexei Vakulovski. Tancuri pentru 9 Mai

Natalia Potiomkina. Cele 10 amintiri de colecție

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

156.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Gheorghe Erizanu. 2012. Cărți alese

168.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Clubul Hedoniştilor. Seară franțuzească


11

punkt - nr. 51 / februarie 2013


12

autorii noștri: Florin Tăbârţă

Pictor de profesie şi fotograf de vocaţie. Sau invers. Sau, mai degrabă, şi una, şi alta. Pe care le îmbină şi le pune să se ostenească pentru un scop comun. E „vocea raţiunii”, de care avea nevoie Punkt pentru a-şi „cuminţi” ideile trăsnite. În Punkt-ul de față i-a prins la scenă deschisă pe actorii Vitalie Rusu și Petru Hadârcă și l-a pus, în numele cauzei artistice, la cărat apă pe nașul și regizorul Sergiu Prodan.

Sorin Hadârcă

Înainte de a se reprofila în domeniul politicilor publice, a pus umărul la dezvoltarea Băncii Naționale. Apoi, tot acest umăr a fost de tare mare ajutor la Rethink Moldova. Cititor înfocat și izvor nesecat de spirite pe care le presară pe blogul său, în așteptarea culegătorilor.

Anshulesik

Un parcurs profesional care intră în coliziune cu talentul și carisma. Cum le e firea amândurora, nu ocolesc semnele de interdicţie, ci deraiază conştient de pe carosabilul neted în proiecte neaşteptate, pline de controverse. Cum era şi de aşteptat, fotografii-artişti au realizat un Calendar incendiar pentru 2013, unul la vederea căruia ar ofta cu invidie și Picasso.

Virgil Pâslariuc

Doctor în istorie și prodecan al Facultății de Istorie și Filosofie a USM. Ne-a făcut dependenți de rubrica sa, pentru că în afară de fapte, pilde uitate, dar şi childuri băgate de la sine înţeles, aduce o nouă viziune asupra istoriei. Una mai puțin didactică, dar mai ancorată în realitățile în care ne ducem leatul, vorba premergătorilor.

Lucian Mîndruță

Jurnalist notoriu și PR-ist de succes, Lucian Mîndruță pune, în acest număr, ochiul său vigilent pe umor. Care ne omoară și ne înalță, în același timp. Vorba-i. Găsiți în articolul său, pe lângă raționamente filosofice, și multe date istorice concrete. De exemplu, când s-a născut Bulă, cine l-a făcut pe lume și în ce relații de rudenie se află cu Soljenițîn.

Moni & Sandu

Moni (poeta Moni Stănilă) spune că viaţa ei e un tren în viteză, dar a reușit (nu ştim cum) să-l tragă în vagon pe Sandu (scriitorul Alexandru Vakulovski). Ca după o călătorie de scurtă durată în acelaşi cupeu (cam de vreo 7 zile) să zică Moni: Postoi, parovoz. S-au căsătorit. S-au stabilit la Chişinău, dar trenul încă tuc-tuc-tuc. Scriu. Fiecare în colţul lui. Acum au şi un loc comun. Punkt.

Roman Rybaleov

Este fotograful de care ne leagă o prietenie mai veche şi împreună cu care am trecut prin ciur şi prin dârmon. Tocmai de aceea, reuşim să ne sincronizăm ideile, fără multă vorbăraie. De astă dată, Rybaleov a reușit să surprindă o doză mai mult decât suficientă de umor în figura regelui în lege Gheorghe Urschi.


13

punkt - nr. 51 / februarie 2013


14

servicii de pază

10%

restaurant & Wine club sYmposium

10%

cavio shoWroom

robin pub

adorama salon

10%-25%

15%

cosmetice

traininguri

bucătăria mea shoWroom

patiserie delice d'ange

felicia optic center

kira's

hotel

10% asigurări

10%

7%

7%

15%

15% 20%

15% 10% 20%

restaurant cazare -

salon de mobilă

15%

traininguri

restaurant zen suhi

restaurant

10%

rochii de seară

Încălțăminte

Încălțăminte

salon de mobilă

lounge bar & restaurant jeraffe

10% karaoke & cafe

10% la bilete vip

7% 10%

10% salon spa

10%

15% 10% 15% magazin reebok

10%


15

salon de frumusețe

15% Wine shop & bar carpe diem la bar -

5%

magazin ionel

20% femei - 15% copii - 10%

bărbați -

salon de frumusețe

15%

librării

10% agenție de turism

3-5%

lc Waikiki

10%

beautY salon

magazin de haine

magazin de tehnică digitală

farmacii

agenție de turism

15%

5-15%

5%

magazin adidas

salon de frumusețe

10%

7%

10%

3-7% magazin nara camicie

10%

salon de rame

salon de frumusețe

magazin primigi

computer center

fitness & sport nim dom

magazin sWissies

hugo boss

restaurant

salon de frumusețe

centrul de diagnostic german

salon de perdele și draperie tendisimo

agenție de turism

10%

10% 15% 10%

10% 10% 15% 15%

10% 10% 10% 5% punkt - nr. 51 / februarie 2013


O noua viziune a stilului

CASA cavio

Interiorul CAVIO reflectă atitudine, inovație și calitate a vieţii. Inspirate din cultul flerului italian, fiecare dintre colecţiile CAVIO povestesc despre oraşe, destinaţii sau idei care întruchipează o călătorie în timp. Mobilierul CAVIO este realizat într-o manieră unică, cu note uşoare de romantism istoric italian, unde armonia dintre frumos şi confortabil era apreciată şi căutată. Crearea unei atmosfere de bunăstare și confort atât în interioare cât și în viață este exprimată cum nu se poate mai bine prin BENVENUTI A CASA, laitmotivul eternei armonii domestice. CAVIO a moştenit tradiţiile autentice ale meşteşugului italian, combinându-le virtuos cu ultimele tendinţe în lumea designului, exprimate prin forme şi texturi. Biroul tehnic al companiei cu sediul în Verona, Italia, efectuează un control exigent al calităţii, garantând autenticitate şi calitate fiecărui produs CAVIO. Aflându-se în continuă dezvoltare, CAVIO oferă oportunităţi reale de amenajare şi de decorare a interiorului, generând fericirea si prosperitatea pe care o doreşte fiecare familie.


Meritul CAviO Moldova Showroom-ul CAVIO în Moldova va împlini curând 7 ani de activitate, timp în care clienţii noştri au reuşit să îndrăgească şi să aprecieze calitatea mobilierului CAVIO. Showroom-ul CAVIO reprezintă o casă; Casa CAVIO, 1000 de metri de interior amenajat conceptual și decorat în stil CAVIO, unde fiecare dintre oaspeţi are posibilitatea să se inspire din soluţiile reale prezentate în salon. CAVIO Chişinău depune toate eforturile pentru ca fiecare dintre clienții noștri să beneficieze de noile colecţii de mobilă concomitent cu apariţia acestora pe pieţele externe. Noua colecţie Verona promite a fi una dintre cele mai aşteptate evenimente pentru această primăvară. După şase ani de activitate putem afirma cu siguranţă: CAVIO are un nume impunător în cercurile de elită ale țării, ne mândrim mult cu faptul că avem un auditoriu care ne apreciază. Oferind o gamă largă de servicii incluse, încercăm să excludem absolut orice grijă în colaborarea cu noi. CAVIO Showroom Chisinau, Calea Iesilor, 10B T: 022 534 580 Email: chisinau.salon@cavio.it www.cavio.it


ULTiMUL BaSTiOn pRimUl VAl DE SUpRAViEŢUiToRi

ăi va fi un mare ăi puternic cutremur, care va zgudui Pământul... Dacă e să ne luăm, cu pieptul înainte ăi cu ochii închiăi, după acest verset apocaliptic din Biblie, ar trebui să ne culcăm singuri în coăciug ăi să-i rugăm pe vecini să ne bată capacul. recunoaătem, cutremurul, într-adevăr, s-a simăit. Dar nu pe 21 decembrie, aăa cum prevesteau ăamanii ăi ăarlatanii, ci în noaptea de 27 spre 28, înainte de potopul pe stil vechi. ăi asta, pentru că revista PUnKT a ales să treacă de aăa-(pre) zisul ultim bastion într-o companie selectă, alături de oameni de colecăie, pe care ăi noe, în funcăia lui onorifică de predecesor al lui Pavlov, i-ar fi selectat pentru “înmulăire ăi dăinuire”. Drept consecinăă, s-a întâmplat o seară mai mult de petrecere decât de trecere între ani - am dat premii, anti-premii ăi am lansat calendarul PUnKT. Cu alte cuvinte, după noi n-are decât să vină ăi potopul! P.S. NOE: Doamne! Iar ne trimiţi potopul, să construiesc o nouă corabie? DUMNEZEU: nu te mai chinui, noe! se pare că politicienii mi-au luat-o înainte!




PREMIILE

Oameni

de colectie ,

2012


22

premiile punkt

andrei EȘANU viața, deși uneori și-a dorit, n-a reușit să-l înFrângă, e savantul care, deși și-a pierdut vederea, nu și-a pierdut și punctul de vedere. și nici deMnitatea și onoarea.

anatol ȘTEFĂNEŢ este supranuMit și jiMi hendrix al violei, e cel care a introdus Moldova pe harta jazz-ului Mondial, cel care ne Face, toaMnă de toaMnă, un pic Mai cultivați, un pic Mai inteligenți și Mai aproape de lucrurile care contează.


Oameni

de colectie ,

2012

23

vladimir BEȘLEAGĂ n-a înțeles niciodată sensul expresiei "capul plecat sabia nu-l taie", e cel care a răMas vertical chiar și atunci când aceasta înseMna să răMâi pe druMuri. e scriitorul care nu și-a vândut cuvântul pe treizeci de arginți, chiar dacă acesta a înseMnat zbor Frânt!

gheorghe VRABIE oMul care a îMblânzit leul cu creionul și a doMesticit acvila cu penița. cel Mai publicat și tirajat graFician din republica Moldova toți banii noștri îi aparțin.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


24

premiile punkt

semion COVALCIUC ȘI ECHIPA DE SALVATORI AI DETAȘAMENTULUI SALVARE ȘI DEBLOCARE NR.1 AL SERVICIULUI PROTECȚIE CIVILĂ ȘI SITUAȚII EXCEPȚIONALE MAI, care au înFruntat năMeții și au dus în braŢe tiMp de 7 ore doi oaMeni în stare gravă la spitalul din r. drochia, deMonstrând astFel că în viața noastră actuală, iMpregnată cu interes, calcul și cinisM de înaltă speță există loc pentru calitate uMană adevărată, pentru deMnitate proFesională și chiar eroisM.

aureliu BUSUIOC e cel care a deMonstrat inutilitatea întrebării: viața sau opera? pentru că a reușit să le Facă pe aMbele la Fel de MeMorabile. cel care ne-a deMonstrat cuM trebuie să Fie un aristocrat al spiritului într-un iMperiu al eternelor găinării. bărbații au visat să Fie ca el, FeMeile au visat să Fie cu el. scriitorii au visat să vâneze ca el. aureliu busuioc, al nostru întotdeauna.


Oameni

de colectie ,

ion ȘTEFĂNIȚĂ

2012

25

un don Qijote al chișinăului, care, ca un idalgo de Moldova, se bate și cu Morile de vânt pentru a salva de invazia gheretelor de plastic și de gheara Funcționarilor corupți ce a Mai răMas autentic din MonuMentele arhitecturale ale chișinăului. cel căruia îi pasă ce oraș lăsăM copiilor noștri. ar Fi bine să ne pese și nouă.

marina STURDZA prințesa care și-a înFruntat cu seninătate vitregiile vieții, a inspirat, prin exeMplul său, Mii de oaMeni, a salvat sute de vieți. a reușit, practic, iMposibilul, întorcând în FaMilii peste o sută de Mii de copii din internatele roMâniei. un oM cu o desăvârșită eleganță a suFletului, care, an de an, vine la chișinău pentru a-i sprijini pe cei care au nevoie de ajutor.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


26

Dacă se plimbă pe perimetrul PuăkinBănulescu-Bodoni-Bucureăti-31 august, orice bursuc gastric înnebuneăte de la atâtea ispite. Concentraăia de restaurante, baruri, cluburi, cafenele ăi bodegi depăăeăte cu mult media pe oraă. Muzici life, meniuri, oferte, viaăă de noapte - un cartier care amestecă, fără să scuture, fiăe, feăe, valori, mofturi, tineri, bătrâni, folclorici ăi cosmopoliăi. Bastionul s-a strecurat printre ultimii între coasta Licuriciului ăi poalele Booz-time-ului. ăi încetul cu încetul, lanăul discret al unor gurmanzi care vor să-ăi mestece în liniăte mielul a trecut pragul Bastionului. ăi s-a înrădăcinat. Unii vin pentru nisetru, alăii - pentru salata cu viăel, alăii - pentru discreăie. Ca orice bursuci curioăi, ne-am strecurat în bucătăria bastionului ca să vedem atât ce cu ce se mănâncă, dar ăi ce ăi de unde vine. Proprietarii restaurantului nu sunt la prima experienăă, aăa că au lăsat departe în urmă primele greăeli ăi primele locuri comune. Merge ăi aăa deja nu mai merge ăi aăa. ăi nici aăa. Concurenăa e acerbă.

Furculiăele sunt încruciăate a luptă pentru fiecare client. Spionajul culinar a luat locul relaxatului - ca mine nu face nimeni. Trebuie să vii cu noi trenduri, trebuie să simăi ăi să anticipezi gusturi. ăi noul trend este preocuparea moldoveanului modern pentru mâncare sănătoasă. Încă nu s-a ajuns la isteria occidentală cu produse bio, din simplul motiv că nici oraăele noastre nu sunt megapolisuri ăi creăte leguma pe răzor chiar la 200 m de ătefan cel Mare, dar nici indiferent nu este la pedigriul produsului din farfurie. - noi înăine ne alimentăm sănătos ăi credem că ăi vizitatorii noătri fac la fel. nu îngheăăm niciodată produsele, nu avem mâncare pregătită pentru a doua zi. Am făcut o excepăie doar pentru miel, pe care îl cumpărăm doar la sezon (îl selectăm noi înăine la stânile din sudul republicii), dar îl îngheăăm după o metodă rapidă, ceea ce îi permite să nu piardă din calităăi. Carnea proaspătă, muăchiuleăul de porc ăi viăel se aduce în fiecare zi exact în cantităăile necesare localului,


27

la fel se procedează ăi cu verdeăurile. Furnizorii sunt de nădejde, aleăi pe sprânceană. Doar locali. Cu sere ăi grădini răsverificate. Peătele vine de la Tiraspol, unde au una dintre cele mai mari crescătorii de peăte din Europa. nisetru, morun, sturion, crescuăi în condiăii de captivitate, dar apropiate de tehnologiile europene. Pâinea se coace pe loc, la fel ăi chiflele sau biscuiăii, fără niciun fel de îmbunătăăitori artificiali. nu utilizează conservanăi, coloranăi ăi alăi anăi meniăi să facă risipă de spectacol cromatic sau olfactiv. Iese un pic mai scump decât dacă s-ar economisi pe produsele proaspete (deăi, totuna, susăin că preăurile lor sunt cu circa 20% mai mici decât la restaurantele din zonă), dar cei de la Bastion cred cu sfinăenie că atunci când vizitatorii ”se vor prinde”, îăi vor răscumpăra cheltuielile din contul numărului de vizitatori. Carnea se găteăte la foc viu, la grătar cu cărbuni. Cel mai solicitat este muăchiuleăul de viăel, care se găteăte întreg, bucătarul fiind convins că o carne este cu atât mai gustoasă, cu cât mai

puăine manipulări faci cu cuăitul în ea. Fiindcă unul dintre proprietari este medic, ăi încă unul preocupat de nutriăie, nu vor asocia niciodată carnea sau peătele cu lactatele sau cartofii, ci vor recomanda o salată cu multă verdeaăă ăi un ulei bun. Din acelaăi motiv lipsesc ăi fructele de mare, pentru că, zic ei, nu au găsit la moment o metodă de a le transporta proaspete fără a diminua din calitate. Deăi anturajul ăi atmosfera e destul de masculintă - lemn, fier forjat, in, culori sobre, s-au gândit ăi la silfidele doamne ăi domniăoare, care au grijă majoră de dimensiunile nurilor. Pentru ele s-a introdus meniul Fitness cu multă verdeaăă ăi puăine calorii, iar dimensiunile porăiilor de carne sau peăte - mai puăin înspăimântătoare. Deserturile - sorbeturi ăi alte matrapazlâcuri sunt ăi ele elaborate în aăa fel, ca să poată fi mâncate fără prea mari mustrări de conătiinăă ăi înainte de somn. Pentru bărbaăii serioăi, însă, porăiile rămân la fel de serioase. punkt - nr. 51 / februarie 2013


28

Meritul cinic 2012 S-au străduit, au depus eforturi. Au făcut orice ca să ajungă în short-list-ul laureaăilor Meritului Cinic pentru 2012. nicio surpriză. Au fost la vedere. Când nu prea erau la vedere, au băgat pe ici-pe colo câte un pațan scazal, pațan sdelal, câte un bleadi, câte un dute-n măta, ătiind cu siguranăă că tâmpeniile din viaăă le sunt trecute cu vederea, iar cele care le ies ca niăte hulubaăi din gură, rămân pe vecie în capul ătirilor. Ce a mai zis azi Ghimpu? Pe cine a mai bătut Munteanu? Pe cine să mai intereseze bugetul, reformele sau alte cuvinte ce ne plictisește? P.S. Evoluăm. Creștem. Ceea ce ne părea cinic în 2012, acum, la început de 2013, ne pare deja o joacă de copii în colbul țării. Vânătoarea de la Pădurea Domnească schimbă criteriile de greutate, dar nu anulează, totuși, meritele anului trecut.

victor șelin

03

pentru că, într-un moment de incertitudine gender, s-a lăsat dus ăi sedus de braăele vânjoase ale comunistului Iurie Muntean... Scopul scuză mijloacele de... transport!

MARIAN LUPU

MIHAI GHIMPU

01

02

pentru că, în dosul perdeluăei străvezii, dar cârpite, a principiilor ăi valorilor, a dat dovadă de ”moravuri uăoare în condiăii politice grele”.

iurie muntean

pentru că, din inerăie strict liberală, a ajuns tocmai la origini. Unde a ăi rămas, dar cu onorarii duble.

DORIN CHIRTOACA

04 05

supranumit ăi Zmeul Gândirii rapide, pentru cantitatea record de muăchi curat ce a înlocuit ultimul neuron din creier.

pentru că a recunoscut, în sfârăit: treburile în Primărie merg hrenovo. Pațan scazal, pațan sdelal!


29

punkt - nr. 51 / februarie 2013


30

text de Angela

Brașoveanu imagine de Anshulesik


Cât mâinile mele se acopereau de guaș verde, amestecat cu săpun lichid (un tips pentru cei care au de vopsit vreo ființă umană și nu vor ca opera să se usuce prea repede) și mă transformam ușor-ușor în soția bunului Shrack. mă tot bâzâia un gând dacă un om talentat este sau nu în stare să-i facă fericiți pe cei de alături. Este sau nu obligatorie legăturica genetică între talent și egoism, concentrare pe sine și chiar o anumită cruzime în raport cu ceilalți (ori ești sincer în opera ta și astfel îi rănești pe cei din jur, ori ești drăguț și o fofilezi în artă). Încă nu știam mare lucru despre Marie-Thérèse, pe care trebuia s-o reprezint. dar văzusem deja sute de portrete în care dragostea lui se manifesta într-un fel oarecum mizantrop. ceea ce m-a făcut să păstrez întotdeauna o mică distanță emoțională față de cel care e numit cel mai mare pictor al secolului 20.


32 Olga aproape că îăi ieăise din minăi, măcinată de o gelozie patologică, cauzată, bien sur, de nesfârăitele infidelităăi ale soăului. ătia să descifreze dintr-o privire momentul când următoarea iubire apărea în lucrările lui într-un anume cod erotic, ca o chitară care aătepta să fie luată în mâini. În cazul Mariei, însă, nu a avut destul fler, minăile îi erau ocupate de un model japonez, pe care Picasso i-l scoase în cale ca să-i distragă atenăia de la marea ăi adevărata lui iubire. În vara următoare închirie o casă în Bretonia, un loc, zicea el, perfect pentru soăie, fiu ăi bonă, iar pentru Marie-Thérèse – o cameră într-o tabără de fete. În fiecare dimineaăă îăi lua muza din tabără ăi o ducea la cabana închiriată de pe plajă. Vedeăi ce scheme complicate era în stare să facă pentru a-ăi asigura confortul erotic?.. Într-o lucrare din 29 o pictă pe Marie-Thérèse cum deschide uăa cabanei, unde o aăteaptă Olga, supărată foc, dar în poziăia a cincea de dans. Obosit de povara chiriilor de vară, Picasso s-a decis în 1930 să cumpere o casă la ăară. Locul perfect se găsi la 45 km nord-vest dat, după spălarea fără milă a Fetei de la geam de pe mine, de Paris: Château de Boisgeloup. o raită pe la goagăl generosul ăi am cules de pe ici, de pe Soăiei îi spuse că a cumpărat Boisgeloup pentru ea, colo, câte un regret, câte o lumină ăi o cantitate consiMariei-Thérèse, evident, acelaăi lucru. După ce Olga, în derabilă de durere ce curgea din vieăile celor care l-au înpofida paranoiei sale, încă nebănuind nimic, se întorcea conjurat. ăi totul începea frumos! Marie-Thérèse, o tânăla Paris la sfârăitul fiecărui weekend, Boisgeloup devenea ră, blondă ăi veselă burgeză, ce locuia cu mama ăi surorile împărăăia lui Marie-Thérèse. În 1932 Parisul îi oferi posiîntr-o suburbie a Parisului, intră într-o bună zi în Galeriile bilitatea de a face o retrospectivă la Galeria Georges Petit. Lafayet să-ăi cumpere un guler gen Peter Pan. Aveăi o faăă Un succes imens, care îl propulsă imediat în postura de intresantă, mademoiselle, aă vrea să vă pictez. Sunt Picasso. cel mai controversat ăi cel mai faimos artist din lume. Să fi fost ăi răspicasso, numele acestuia nu-i spunea fetei abPortretele lui Marie-Thérèse au fost o revelaăie aparsolut nimic, dar vanitatea i se trezi oarecum undeva între sânii te. Unul dintre ele, Visul, care lasă puăine îndoieli zburdalnici. Ea avea aproape 17, el - trecuse uăor de 45. Croîn raport cu natura visului ce o vizita în momennicile vremii susăin sus ăi tare că a rezistat asalturilor epice ale tul pozării, a fost apoi, în 2006, vândută de către lui Picasso timp de 6 luni, realitatea însă e mult mai modestă în mogulul jocurilor de noroc Steve Wyne cu 139 cifre - o săptămână. Atât că au trebuit să fie foarte discreăi, până milioane dolari ăi devine cel mai faimos portret Marie a atins vârsta la care atingerile mai mult decât cu o privire în America. Această expoziăie i-a deschis, în sunt admise. Aflând de existenăa lui Picasso, mama a făcut o fursfârăit, ochii Olgăi. restul vieăii ăi l-a petrecut tunoasă demonstraăie de proprietate parentală, dar, ulterior, ceva a intrând ăi ieăind din clinici de psihiatrie. făcut-o să-ăi schimbe părerea ăi l-a acceptat cu statutul de prieten ăi Puăin după aniversarea de 50 de ani a i-a permis lui Pic, căci aăa îi ziceau fetele, să folosescă magazia din lui Picasso, Marie-Thérèse se înecă, scugrădina sa pentru a o picta, deci, a rămâne în doi cu Marie-Thérèse. fundându-se cu o canoie pe râul MarÎn ianuarie 1927, Marie-Thérèse apăru pentru prima dată în atene. resuscitată promt, ea căpătă totuăi lierul lui de pe strada Boétie, cu un etaj mai sus de apartamentul unde o infecăie ăi cheli. Picasso fu devastat. locuia cu soăia sa, Olga, balerină rusă ăi fiul lor Paulo. Lui Picasso îi Comemoră momentul printr-o serie plăcea să-i spună Mariei că ea i-a salvat viaăa. Ea nu înăelegea în ce chip, de picturi cu nimfe scufundându-se dar adevărul era că l-a salvat de la stresul psihic al mariajului său. ăi salvându-se între ele. În 1934 Olga deveni atât de violentă, încât doctorii au mutat-o din apartamentul


33 parizian într-un hotel. Dar Marie-Thérèse nu s-a putut muta cu Picasso. Avocații lui, ca să nu-l facă să împartă averea, au ținut-o departe de această idee, așa că ea a rămas să trăiască cu mama.

Paris într-un apartaLa Crăciunul anului 1934, Mariement închiriat și pleaThérèse îl anunță că e gravidă. ”Mâine că cu Dora la Mougins divorțez”, îi promise el. Dar au trecut în compania lui Paul șase luni până avocații au pledat nonÉluard și soția sa, a surconcilierea. Olga și-a păstrat Boisgerealistului englez Roland loup și custodia asupra fiului, care a Penrose cu soția și a surfost trimis în Elveția. Paulo a avut o realistului american Man viață tulburată, dar i-a rămas devoRay cu amanta. O vreme, tat tatălui său. Graviditatea Mariei cel mai obosit era șoferul l-a lăsat în agonie pe Picasso, așa că lui Picasso, care trebuia să i-a închiriat un apartament la câtefacă drumuri interminabile va uși de al său. Fiica lor, Maria de către cele două femei. la Concepcion, numită Maya, s-a Dar în 1937, Războiul cinăscut la 5 seprembrie 1935. Pivil Spaniol îl galvaniză politic. casso chiar încercă să fie un tată Bombardamentul orășelului bun, să gătească și să facă treGuernica din Țara Bascilor îl buri pe acasă, dar evident, n-a inspiră să picteze peretele Padurat chiar mult. Două luni vilionului Spaniol al Expoziției de la nașterea copilului, Paul Mondiale, care se deschidea la Éluard îi făcu cunoștință cu Paris în iulie. Guernica îl transDora Maar, fotografă surreformă în icoana antifascismualistă și intelectuală mondelui mondial. Imaginea Marieină. Parte franțuzoaică, parte Thérèse apare în Guernica în iugoslavă, vorbea perfect câteva locuri. Dora Maar jucă și ea spaniola, pentru plăcerea un rol aici, dar mai degrabă practic. deplină a pictorului. Era Documentă fotografic fiecare etaamanta unui prieten nu pă a lucrării. Deși Picasso încerca prea apropiat al lui Pis-o țină cât mai departe de toate pe casso, scriitorul surreaMarie-Thérèse, cele două femei s-au list Georges Bataille, așa întâlnit și s-au bătut în fața Guernicei. că nu a avut prea mari mustrări de conștiință În memoria acestei bătăi, Picasso a când i-a suflat-o. pictat Păsările în colivie, lucrare pe care a cumpărat-o ulterior designerul Elsa Pentru a o consola pe Marie-Thérèse în Schiaparelli. legătură cu absențele În 39, conform tradiției, îi închirie tot mai frecvente, Dorei un apartament nu departe de stuPicasso o luă la vila dioul pe care-l avea, și Dora devine amande la Juan-les-Pins. ta lui oficială, iar Marie-Thérèse se transReveni (semn clar) formă într-un soi de soție fără certificat. la tema nimfelor În vara lui 1939, Man Ray îi lăsă lui Piînecate. În august 1936, o lasă la

casso apartamentul său din Antibes, de unde Picasso îi trimitea lungi și pasionale scrisori. “Dragostea mea,” scria în iulie, “te iubesc tot mai mult cu fiece zi. Tu ești totul pentru mine. Și voi sacrifica totul pentru dragostea noastră”. O instală pe Dora într-un hotel nu departe de vila pe care o ocupa Marie-Thérèse și Maya. Apoi o luă la Paris, lăsându-le pe Marie-Thérèse și Maya acolo. Petrecu restul războiului în Parisul ocupat, pictând cele mai întunecate pânze alături de Dora. La sfârșitul războiului, Dora era într-un colaps nervos total. După război, Picasso se mută la sudul Franței cu Françoise Gilot, cu care va avea 2 copii, iar Marie-Thérèse îl va vedea doar atunci când i-o va trimite pe Maya în vacanțe. Evident, continuă să-i scrie scrisori pasionale. Apoi încetă. După moartea Olgăi, în 1955, Picasso o sună și o ceru de nevastă. Ea zise nu. Jacqueline Roque, succesoarea lui Françoise Gilot, deveni Madame Picasso șase ani mai târziu. Picasso n-a mai văzut-o pe Marie-Thérèse. Moartea lui Picasso a fost un motiv ca Marie-Thérèse să-și demonstreze devotamentul față de familia lui Picasso. Copiii lui Paulo, Pablito și Marina, n-au fost admiși la înmormântarea bunicului, iar Pablito a fost alungat de către poliție de pe pragul casei. Cu inima frântă, acesta bău o sticlă de înălbitor. Marie-Thérèse îl sună pe ministrul Sănătății pentru a-i cere să-l transporte cu elicopterul la Spitalul American de la Paris, dar ministrul nu fu disponibil. În schimb cumnatul acestuia, dealer de artă, fu mai receptiv. Marie-Thérèse îi oferi două dintre puținele tablouri pe care le avea de la Picasso. Pablito, însă, nu supraviețui. S-a sinucis și ea patru ani mai târziu, la 50 de ani de la prima întâlnire cu Picasso. Iată ce mi-a povestit, ca o Șeherezadă, goagălul plin de taine, bârfe și bulboane informaționale. Am spălat cu grijă și îndelung, fiecare particulă de vopsea, de parcă aș fi vrut să spăl viața și moartea Mariei-Thérèse de pe mine. punkt - nr. 51 / februarie 2013


calendar

Rita Ursalovschi


2013 Alexei și Cristina Terentiev


calendar

Geta Burlacu


2013 Stela Moldovanu


calendar

Boris Cremene


2013 Stela Popa


Dara

calendar


2013 Ksenia Nikora


Aura

calendar


2013 Silvia Luca


calendar

Igor D창nga


2013 Dorel Burlacu, Gari Tverdohleb, Anatol Ștefăneț


calendar 46

Cubism la cub

Dincolo de primul strat de vopsea

Picasso? Sprâncenele decolau undeva de-asupra bretoanelor sau cheliilor cu diferită rază de acăiune ăi uitau să aterizeze la loc. Cubism? nasuri care cresc din urechi ăi ochi plecaăi de pe faăă, greble în loc de mâini, în cel mai frumos caz? Unde o să găsiăi modele? ăi cu ce au greăit în faăa voastră? Mai vedem noi, am zis (deăi, în sinea noastră aroganăa se făcuse pitică ăi chiăcăia încetiăor). Prima victimă a fost Dara. I-a plăcut, mai ales că nu a trebuit să urce pe un cal mare care fornăie ăi face miăcări ciudate ( ca data trecută), dar a stat frumos, ca un copil cuminte ce este, ăi s-a lăsat vopsită, aranjată în cadru, îmbrăcată în cartoane, fotografiată, spălată... A fost plăcut, a zis, am stat la călduă, oamenii au fost drăguăi cu mine... Frumos? Frumos. Au zis ceilalăi. Interesant, ce a zis eroina reală a lui Picasso atunci când ăi-a văzut portretul? Geta Burlacu a trebuit să devină Dora Maar. normal, a întârziat. normal, a pus un milion de întrebări, normal, se grăbea. normal, n-a răbdat ăi ăi-a pus o poză pe FB, unde, normal, a avut succes ăi , normal, era cât pe ce să ne descopere secretul. recunoaătem, nu suntem mari ăi tari la secrete. Generozitatea, setea de împărtăăire ne dă ghes, ne umflă bronhiile. Hedonistul de Cremene a savurat cel mai mult procesul. Adevărat că i-ar fi fost de ajuns doar să asculte muzică indiană ăi să se lase pictat în voie de Irina Lesic, dar a venit Andrei, a analizat scurt situaăia, ăi, înainte de a apăsa pe declanăator, i-a făcut lui Boris un ceai special, efectul căruia nu i-a prea plăcut... Adică la gust era, indiscutabil, bun, dar neasemuita stare de alintare i-a dispărut după ce a fost luat la mătrăăit cu niăte vopsea pe mâini. I-a părut o clipită: am făcut clană-clană de 3 ori la chitară (apropo, chitara jertfită cu resemnare de rita Ursalovschi) ăi la... spălat, frate, la baie, să dăm jos povara creaăiei! Cremene a uitat să adauge un mic detaliu: i-au plăcut atât de tare ochii pictaăi (propriii, evident), încât a plecat cu ei în oraă.

Trigonilor, fiindcă erau trei, le-a mers mai puăin, n-au încăput în atelierul minuscul din reăedinăa Anăulesicilor ăi au trebuit să meargă la studio. După vreo trei ore de stoicism ăi croit de bărbi, inima sensibilă a bunului Gari Tverdohleb n-a mai răbdat ăi a alunecat uăor ăi graăios dintre cartoane. Abia l-au prins ceilalăi doi muăchetari Anatol ătefăneă ăi Dorel Burlacu, l-au stropit cu apă vie ăi l-au readus la viaăă. Stela Moldovanu mai n-a urmat ăi ea traiectoria lină a lui Gari când a aflat că va poza cu sânii goi, mamă onorabilă a două fiice ăi a unui viitor fecior, dar, într-un târziu s-a resemnat, la urma urmei vor fi îmbrăcaăi în vopsea. Lui Sergiu i-a plăcut atât de mult această ipostază a nevestei, încât a cumpărat lucrarea cu tot cu ramă. ăi Aura a fost surprinsă de ce i s-a întâmplat, dar ăi mai uimită a fost mama ei, când a văzut-o împachetând pentru sesiunea foto ăampon, ătergar ăi alte chestii stranii. Doamne, numai ce nu născociăi voi, îăi făcu ea semnul crucii ăi a avut dreptate. Igor Dânga, atunci când a văzut în ce se va întruchipa, s-a cutremurat ăi el un pic, dar fără convulsii. ăi a zis, păi, ce n-aăi spus, eu am un asemenea cercel acasă. ăi s-a întors după cercelul pe care-l vedeăi în cadru, piesă de rezistenăă din colecăia sa, cumpărat în Germania, dar purtat, totuăi, o singură dată, într-o altă sesiune foto. În sfârăit, (cu vreo trei zile înainte de lansarea calendarului) au fost cu toăii fotografiaăi, spălaăi, mai rămăsese de curăăat locul crimei. Casa Anăulesicilor semăna a câmp de luptă, iar baia - un loc unde se petrecuse un adevărat măcel cromatic. O curăăenie generală, o tonă de detergenăi ăi Anăulesicii sunt gata pentru o nouă faptă eroică. La urma urmei, nu e departe ăi 2014. ăi n-avem dreptul să nu uimim!


47

punkt - nr. 51 / februarie 2013







"AZUR art boutique" - specializat pe comercializarea materialelor necesare pentru pictură, design și decor, atât pentru profesioniști, cât și pentru copii, de la cei mai mari producători: Canson, Olfa, Folia, Colart, Da Vinci Brushes, Pintura, Khadi Papers hârtie, carton, vopsele, pensule, pânze, șevalete, spray, elemente și accesorii pentru decor

mun. Chișinău, str. Sciusev 69/2, tel: 022 21 29 88, orele de lucru: luni-vineri: 09:30 – 18:30, sâmbătă: 10:30 – 16:00


54


punktograf

55

să trăiești o viață demnă de

Oscar Viața fecăruia dintre noi merită un Oscar”, zice Mihaela Tatu. Încurajatoare teorie, mi-am zis, am și un loc frumos unde aș expune statueta. Rămâne să trăim și să ne povestim viețile ca Marquez. Sau ca doamna Tatu. Ea știe ce verbe (i) se potrivesc, când, unde și cu cine trebuie conjugate. De la o vreme a început să aprecieze perfectul simplu în loc de mai mult ca perfectul. Și să prețuiască adevărul mai mult decât o minciună barocă. Destinul nu a avut încotro și a devenit deosebit, demn de un Oscar pentru cea mai bună actriță în rolul principal al propriei vieți. cortina se ridică și în scenă apare Mihaela Tatu, prima doamnă din PUNKTOGRAFUL meu.

text de

Ana Popenco

foto de Pavel

Brighidin

punkt - nr. 51 / februarie 2013


56

dacă

stau și mă gândesc bine, ești și ai lângă tine ceea ce atragi.


punktograf Aș reîncepe de mii de ori această discuție, fiindcă nu înțeleg ce întrebare trebuie să fie prima. Toți folosim aceleași cuvinte, doar că le așezam altfel. Exact ca și viața pe care o trăim. Aveți niște cifre preferate, doamna Tatu?

Șapte. Cum au fost ultimii șapte ani, atunci?

Interesanți și controversați. Între 38 și 43 au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Atunci m-am simțit femeie adevărată. Mulți ziariști mă întreabă: ai vrea să fii încă o dată la 20 de ani? Nu, atunci am fost o gâscă. Ai vrea să mai fii încă o dată la 30 de ani? Nu. Începusem să știu ce-i de capul meu, să mă descopăr pe mine, dar nu știam ce pot să fac cu mine. Ai vrea să mai fii la 40? Daaa! La 40 am fost faină, sănătoasă, înțeleaptă. Acum 7 ani, în 6 martie, am suferit o intervenție chirurgicală la genunchi, care mi-a dat un pic viața peste cap. De atunci, sunt multe lucruri pe care nu le mai pot face și m-a afectat, pentru că am fost nevoită să mă obișnuiesc cu altceva, cu alte situații în care ar trebui să mă simt ca peștele în apă. E un pic dificil. Căci atunci când te simți foarte sus și te crezi grozav, devii (sau cel puțin eu am devenit) un mic tiran. Și eu i-am chinuit pe cei din jurul meu. Ei, dragii de ei, erau epuizați. Fiică-mea spunea să o las în pace, să nu-i mai impun ritmul meu pompieristic. De asta am și suferit acum șapte ani, atunci când am trecut prin acea transformare. Fiind foarte puternică și foarte energică, nu am avut nevoie de: “Te rog frumos, ajută-mă”. Și mai ales, nu am știut cum să accept ajutorul celor din jur. A trebuit să învăț asta. După aceea au început tot felul de acomodări la noua mea existență. Redescoperirea unei alte adevărate Mihaela. Dar nu asta era

57 important, căci de descoperit, mă descopeream în fiecare zi. Acceptarea! Să mă accept așa cum sunt. Acum, că nu mai pot face ceea ce am făcut odinioară, să învăț să fiu mulțumită în tot felul de alte activități. Altă dată mă mișcam foarte repede, făceam jogging, dans sportiv de performanță la 43 de ani (trebuia să-mi reprezint țara la campionat) , călărie (am avut calul meu), parapantă, cățărare... Și, dintr-o dată, nu am mai putut. Mă iubeam foarte tare, dar nu interiorul meu, pentru că nu aveam timp să-l descopăr, eram prea risipită în afara mea. De asta cred că Doamne-Doamne mi-a dat cu barda undeva la genunchi, ca să îngenunchez puțin și să stau, Doamne iartă-mă, naibii locului, întorcându-mă și către mine puțin. Astea sunt semnalele la care trebuie să reacționăm?

Nu ar trebui să fie obigatoriu un genunchi. Boala este ca o șansă să-ți remediezi, să-ți revizuiești o atitudine nesănătoasă. Dar corpul eteric, dragul de el, îți dă semnale cu mult înainte să fie afectat corpul fizic. Primești atenționări, dar nu le bagi în seamă pentru că ești ocupat să te risipești în stânga și în dreapta ca să faci orice altceva. Revin la cei 20 de ani, la ce se gândea gâsca aia? La covoare roșii sau la fericire?

Ai, Doamne. În primul rând eram ca un ștrengar. Tot ce zbura, se mânca. Societatea în care trăiam era alta. Dar, ulterior, am fost o fată care a intrat în rând cu lumea la o vârstă destul de rezonabilă. M-am căsătorit la 21, iar la 22 am avut-o pe Ioana. Dacă la 26 de ani pe atunci erai singură, hmm, nu era bine. Iar dacă la 30 erai singură, înseamnă că aveai

o problemă mare și nu te mai măritau nici babele. Aveai o hibă dacă rămâneai singură. Erai fată bătrână în ochii lumii. Cum e fericirea atunci când intri în rând cu lumea? Erați o familie care gătea cina seara, avea musafiri, vorbea despre viitor la micul dejun?

Păi, gândește-te, atunci când am avut-o pe Ioana, era atât de frig în casă, încât perdeaua era înghețată pe interior și aveam țurțuri în casă. Stăteam foarte departe de maternitate. Mijloacele de transport în comun nu circulau, iar taxiurile puteai să le numeri pe degete. Norocul meu a fost că am născut în aceeași perioadă cu soția șoferului de la o interprindere mare din Brașov. Și tipa respectivă m-a simpatizat foarte tare din cauza felului în care vorbeam cu Ioana. Ne-au eliberat pe amândouă din maternitate și ne-au adus cu mașina acasă. Când am ajuns, nu curgea nici apă caldă, nici apă rece, iar tatăl Ioanei, împreună cu finul nostru, s-au dus și au luat zăpadă din fața blocului și am pus-o pe aragaz, unde pâlpâia o flacără cât o... de furnică. Asta să nu treci în revistă. Am pus zăpadă să se topească ca să pot să o spăl pe Ioana și să-i spăl hăinuțele. În vremurile astea am trăit. Iar acum, când văd scutece... Fratele tatălui Ioanei a fost șofer pe tir și, cumva-cumva, a reușit să strecoare o cutie de scutece. Mi-a dat și mie două. Când l-am luat pe primul și când am văzut ce bun e, l-am spălat și l-am pus pe sârmă să-l mai folosesc o dată. Ce pot să-ți spun decât că astea sunt vremurile pe care le-am prins. Au fost vremuri grele cu puține adieri din vest...

Grele? Grele? Mi-aduc aminte de maternitate, de sarcina toxică.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


58

punktograf Mi-aduc aminte că primiseră ăștia la un magazin de acolo din Brașov, banane. Erau mici și verzi. Mi s-a făcut o poftă de banane, să leșin. Era coadă foarte mare și nu se știa dacă mai primesc altă dată. Am rugat-o pe o doamnă în față să mă lase și pe mine să iau o banană. Mi-a zis că nu ea mi-a făcut burta. Așa că să stau la coadă. Sărăcia schimbă oamenii. Și totuși nu eram atât de răi ca acum. Cât era ceasul atunci când ați intuit un alt destin?

Nu știu... Eram mică și-mi imaginam cum un actor sau un interpret celebru, fiind pe scenă, dintre toți spectatorii de acolo mă alege pe mine. Cam așa mi s-a întâmplat. Am fost aleasă dintr-o mulțime. Eram îndrăgostită ba de Roger Moore, ba de Alain Delon, ba de... cum îl cheamă, măi, pe Zobar din Șatra lui Loteanu? Grigore Grigoriu!

Așa îl cheamă? Nu vrei să știi ce îndrăgostită am fost de el. Lulea. Emana testosteron la distanță. Înțelegi? Bărbat! Scumpa mea viață, doresc să fiu alta la 37 de ani. Ați decis ușor să urcați în altă trăsură?

Da, am renunțat la contabilitate. Mama m-a pus să fac contabilitate. Am vrut să fac teatru, dar a zis că numai femeile ușoare merg la teatru. I-am explicat că pot să fiu o femeie ușoară și fără să merg la teatru. Am primit o palmă, măritată fiind! Și atunci m-am făcut doamnă de birou. O doamnă de birou care vine seara acasă la o oră fixă...

Cum adică seara? La prânz. Programul într-o uzină începea la 7:30,

iar la 15:30 erai acasă. Dar atunci familia era familie. Dar ritmul pe care l-am ales noi și care urmărește fiecare familie?

Nici ritmul pe care îl ducem acum nu e corect. Trebuie să ținem cont de un lucru: familia este oaza de liniște în care trebuie să ne retragem, indiferent ce se întâmplă. Familia îți oferă echilibru. Cu înțelepciune și îngăduință. E bine ca soții să știe asta. Așa cred eu, acum la 50 de ani de viață, 18 ani de mariaj și 11 ani într-o altă relație. Acum știu ce ar fi fost bun pentru mine. Și mama, de ce avea sufletul agitat?

Mama mea m-a născut la 43 de ani. Îți dai seama ce speriată draga de ea era, când vedea ce se întâmplă, mai ales după revoluție. Era depășită de vreme, de situație. Era năucă. Mama, domnișoară crescută la pension, tata - șantierist. De la tata am învățat să mă cațăr pe munți, să călaresc, să trag cu arcul, să scuip, să înjur, să arunc cu cuțitul în pom de la distanță. Mama mă învăța să nu plescăi, să stau frumos la masă, nu aveam buzunare la rochiță, nu mă lăsa să mănânc pe stradă, aveam mănuși, gentuță și pantofi de lac. Și întotdeauna pantofiorul se asorta cu gentuța. Mănușile și ciorapii aveau cănăcei croșetați de mama. Am fost o păpușă. Baiul este că în acea perioadă, berbecul din mine a ales tot ce i-a dat tatăl. Toate învățămintele mamei au ieșit la suprafață mult mai târziu. Când m-am trezit că sunt într-un mediu unde am văzut 3-4 furculițe pe stânga, 3-4 cuțite pe dreapta. Ce, pana mea, e asta? Atunci mi-am adus aminte foarte clar de tot ce spunea mama. Miam adus aminte de mâncatul cu cărțile sub braț. Dar asta dă farmec.

Culmea e că femeile de genul acesta atrag un bărbat. Pe de altă parte, dacă stau și mă gândesc bine, ești și ai lângă tine ceea ce atragi. Deci, după revoluție ați renunțat la contabilitate, la doamna de la birou și la o viață bine așezată în ochii lumii. Ați încurcat socotelile multora. Cum ați plecat?

Foarte simplu. Am plecat brusc. Am spus că merg să spun povești copiilor la un post de radio. I-am cam speriat pe toți, dar venise revoluția și după revoluție s-au întâmplat totuși multe. Mama a raportat fiecare acțiune pe care a trăit-o la ”ce zice lumea”, iar eu întotdeauna am avut un soi de libertate interioară pe care mi-am stăpânit-o cu greu. Mi-am dat seama, la un moment dat, că sunt nefericită și vreau altceva. Nu mai era iubire în casă?

Nu din punctul ăsta nu am fost fericită. Nu aveam fericire pentru că nu făceam ce trebuie la serviciu. La radio aveam un salariu mult mai mare decât cel de contabilă. Pentru mine a fost extraordinar de bine. De la radio la TV, apoi din nou la radio. Și de acolo am ajuns la ProTV Brașov. Apoi m-au descoperit și m-au dus la București, unde m-am mutat ușor-ușor cu cățel, cu purcel. Am divorțat de soțul meu acum 13 ani, atunci când am venit la București, iar el a plecat în Italia. Eu am venit în ianuarie la București, iar el a plecat în iunie să lucreze în Italia ca să îi fie mai bine familiei. Despărțirea cred că ne-a făcut să conștientizăm că noi avem o extraordinar de faină relație de prietenie, dar nu mai era pasiunea care există între doi soți. După 2 ani când s-a întors acasă, am avut senzația că îl iau în brațe pe fratele meu atunci


59

Centrul de veselă Perla, str. Puşkin 56, tel.: (+373 22) 227799, GSM: 068270005 Serviciul clientelă: (+373

22) 227799, fax. (+373 22) 222400, e-mail: info@vesela.md

orele de lucru: 10:00-20:00,

www.vesela.md, SHOP Online

punkt - nr. 51 / februarie 2013


60

punktograf când l-am îmbrățișat. Am stat de vorbă și ne-am dat seama că trebuie să salvăm relația de prietenie. Am avut înțelepciune amândoi. Putea fi și altfel...

Da, putea să aibă orgolii. Relația putea, în fond, să dureze și de ochii lumii… Un fenomen destul de răspândit nu numai la noi în țară.

Nu și cu mine. Eu trebuie să simt ceea ce fac. Așa am fost tot timpul. Sunt cu tine acum pentru că îmi doresc să stau de vorbă cu tine. Și pentru că îmi place. Nu fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Înainte făceam unele din obligație sau pentru că așa dădea bine. Raportam masca mea la masca ta. Nu merge. Toate lucrurile astea care sunt făcute împotriva voinței tale generează boli. Toată energia negativă se acumulează undeva în tine și eu nu mai vreau. Eu vreau să fiu eu. De 2 ani de zile sunt eu. Soțul dumneavoastră se uita la televizor ca să vă vadă?

Nu foarte mult, e Leu. Foarte orgolios. Odată nu a vorbit cu mine trei luni, pentru că am avut o leafă mai mare decât el. Deci, nu vrei să știi. Se zice că relația ideală este între Leu și Berbec. Cred că ar fi fost bine ca eu să fiu Leoaica și el Berbecul. El avea ghimpele ăsta de când eram la Brașov. Deși accepta, dar cred că accepta cu un efort foarte mare, pentru că era ceva împotriva masculinității lui. Ce-l deranja?

Ce-l deranja? Să mergi pe stradă și să ți se spună: Oh, doamna Tatu, dați-mi și mie un autograf! Și să fii înconjurată de lume, iar el să rămână în spate. Dar în relația pe care am avut-o după mariaj, era nasol, pen-

tru că și lui îi spuneau tot domnul Tatu. Pe lângă faptul că ești celebră să mai ai și o personalitate beton. Cum o fi oare? De asta îți spun că barbații trebuie să fie împliniți profesional ca să accepte asta. Bărbatul ăla de lângă mine ar trebui să vadă, dincolo de celebritatea mea, mâța care e în mine, care are nevoie de pieptul acela mare și puternic, care să mă ia în brațe și să zica: bravo, ai fost bună, dar ești a MEA. Părintele Cleopa spunea așa: nu da sfaturi despre lucruri pe care nu le-ai trăit. Pentru că a da sfaturi pe care nu le-ai trăit este ca și cum a bea apă dintr-un izvor de pe perete. Așa ceva. Are dreptate, iar eu nu sunt o citioare de viață. Și mama, ce scor avea în această partidă? Ați fugit din viața pe care ea a proiectat-o pentru dumneavoastră.

Mama a fost tare mândră. Deși în România ziarele de scandal scriau diferite chestii. Mama nu le citea, dar veneau vecinele și-i arătau. De asta mi-a fost ciudă pe jurnaliști. Mi-am respectat foarte tare familia și continui să mi-o respect. M-am gândit foarte mult la mama, care era în vârstă atunci când ținea tabloidele alea în mână. Tata plecase exact în anul în care eu am venit la București, în 2000. Mama a plecat acum 7 ani. Întotdeanua mi-am respectat familia și am protejat-o de vorbe. Mă deranja foarte tare faptul că se scriu tot felul de măscări despre mine. Mă gândeam și la Ioana, fiica mea, la reacțiile ei. Vârsta la care a pornit celebritatea dvs e una matură. Dacă se întâmpla la 20 sau 30, era altfel?

Dacă venea la 20 de ani, aș fi fost năuciută. N-aș fi știut cum să procedez. Dar a venit la 37 ani, când principiile mele erau bine bătute în

cuie. Îmi place normalitea, mă face fericită. Nu am nevoie de bodyguarzi sau de „trimiteți-mi întrebările înainte ca să văd despre ce este vorba”. Sau... nu fac cumpărături de acolo ca să nu fiu văzută cu ăla sau nu mai vorbesc cu tine, pentru că tu ești fosta mea colegă de la Hidromecanica cu care am lucrat amândouă pe strung. Munca la televizor e la fel ca pentru tanti care plămădește pâinea sau pentru nenea care merge cu tramvaiul. La televizor, astăzi ești, mâine nu mai ești. Dar statutul de om nu ți-l ia nimeni. Este foarte fain când ești bine plătit în televiziune. Când faci o emisiune care ție îți place. Când îți respecți colegii. Pupezele astea care intră acum în televiziune nu respectă operatorii. Fără să-și dea seama că nu ieși ca lumea pe sticlă dacă operatorul nuși dă silința să ia cadrele care trebuie și să-ți pună lumina unde trebuie. Eu întotdeauna îmi dădeam seama dacă emisiunea mea mergea bine când vedeam că operatorul meu nu mânca semințe și nu-și trimitea mesaje în timpul emisiei. Cum sunt iubirile din acest secol?

Ce mult aș vrea să-ți spun cum sunt iubirile din acest secol! Eu tânjesc după iubirile din secolele trecute în care bărbații știau să fie romantici. Femeia-Berbec este menită să viseze. Uite, să-ți dau un exemplu: Scarlett O’Hara din ”Pe aripile vântului” era cu siguranță Berbec. Aia este imaginea femeii-Berbec. Este iubită de toți bărbații din jurul ei, dar ea tânjește după acel unu la care nu poate să ajungă. Eu, personal, Mihaela Tatu, afirm că îmi plac bărbații adevărați. Bărbatul care te prinde de mână, care te face să știi că alături de el te vei simți în siguranță. Te va proteja


61

punkt - nr. 51 / februarie 2013


62

punktograf și va reuși să te facă să te simți acea femeie care a fost creată de Dumnezeu. Ce nu trebuie să uite un bărbat?

Să nu uite: cât de rea de gură ar fi o femeie (sub aspectul acela de poison, de otravă), în ea se ascunde ceva foarte feminin. Femeia în ziua de astăzi își dorește carieră și își dorește independență. Dar, atenție! Fetelor (și ție îți spun!), nu vă transformați în femeia-bărbat, pentru că bărbatul tânjește după femeia pe care trebuie să o protejeze. Femeia care are nevoie de el. Femeia poate fi conștientă că se se descurcă singură, dar ar fi bine să lase să se înțeleagă că are nevoie de El. Cum înțelegi când trebuie să te oprești și că alergatul tău deranjează deja?

Hai să-ți spun un exemplu. Bărbatul se simte foarte bine atunci când are succes profesional. Or, în ziua de astăzi, din cauza acestor vremuri pe care le trăim, femeia a fost împinsă să meargă să lucreze și ea. Până aici e ok, fiindcă simți nevoia să te faci utilă și îți aduce un echilibru ca ființă umană. Baiul este că femeia a început să se ocupe doar de muncă, de o multinațională de exemplu, uitând de menirea ei de fapt. În hinduism e așa: Shiva este El - energie, acțiune, conștiință. Și ea este Shakti- este manifestarea conștiinței, ce gravitează în jurul lui. Adică iubire, tandrețe, educație. Gheișele de altă dată sunt întruchiparea acelor femei. Revin la bărbat, dragul de el. Ea face copil, se duce repede la muncă, ca nu cumva să-și piardă jobul. Nu mai are acele luni în care să se obișnuiască cu pruncul. Să știe ce-i de capul ei ca mamă. Și e nevoit el să-și ia concediu de paternitate. O face pentru

că nevoia o cere, dar nu e în firea lucrurilor. Și încep frustrările. Am făcut ce am făcut și am reușit să-i castrăm pe acei bărbați minunați, vajnici, după care tânjim acum. Adevărat, noi știm cum trebuie, dar...

Stai, nu știu dacă mai știm. Pentru că nu am renunța cu atâta ușurință la demnitatea noastră. Dacă am ști! Și nu ne-am da pe noi și pe aceste nave extraordinare care sunt corpurile noastre, dacă am ști. Am citit undeva: „ Nu fă prioritate din cineva pentru care ești doar o opțiune”. Ah, Doamne, cât adevăr! Câtă greutate! Când v-ați revoltat cel mai tare în viață?

M-am revoltat pe Drumul Sfântului Iacob, pe Camino de Santiago de Compostela. Atunci când am parcurs 826 de km pe jos. Mersesem vrea 340 de km, aveam bășici și îmi ardeau nările de căldură. La un moment dat, de la mijloc în jos, nu am mai putut. M-am așezat pe marginea drumului, nici măcar nu m-am uitat unde m-am așezat. Puteam să stau oriunde. Aici erau niște căcați, aici era un canal care mirosea îngrozitor, m-am așezat și am zis: eu de aici nu mă mișc. Aveam o sticlă cu apă plată, aveam un măr, aveam sacul de dormit. Nu mă mișc de aici, fie ce o fi. M-am uitat în sus și am zis: de ce m-ai trimis, dacă m-ai abandonat? Ce trebuia să învăț din asta? Și, stând acolo și miorlăind de mama focului, am primit un mesaj de la părintele meu duhovnic: „Ce mai faceți? Pe unde mai sunteți?”. Și am început să-i povestesc totul: „Părinte, am făcut 340 de km și nu mai pot, o bășică mă omoară”. Și am primit răspuns așa, pe principiul mai bine frumos și bogat, decât urât și sărac: „Nu-i nimic, când o să-mi

Femeia poate fi conștientă că se se descurcă singură, dar ar fi bine să lase să se înțeleagă că ea are nevoie de el.

treacă, o să-mi fie mult mai bine”. E normal. Și am văzut un smile și am înțeles că făcea mișto de mine. Am stat strâmb și am judecat drept și miam dat seama că mie nu-mi pierise curajul de a călători, ci-mi pierise bucuria. M-am ridicat din neputința aia și am mai mers încă 3 km și am


63

mai terminat o zi. Nu știu de ce

energia drumului, cu Dumnezeu și,

de noi înșine sau să ne facem utili

m-am dus pe Camino. Așa am simțit

bineînțeles, cu tine.

societății. Prin ce sunt eu utilă că am

eu 5 ani în urmă - că trebuie să mă pornesc, că trebuie să merg mult.

Ceea ce trăim noi aici nu e viață?

venit? Care sunt calitățile mele de am venit pe pământul ăsta? Între-

Este spoială și butaforie. Ce

bări care mi le-am pus involuntar

trăim acum este luptă pentru

pe Camino. Dacă am fi conștienți

Acolo te întâlnești cu tine. Mergi

supraviețuire. Ne ducem la mun-

de valoarea noastră și de faptul că e

zeci de km în care ești cu natura, cu

că nu ca să ne facem datoria față

păcat de la Dumnezeu să primești o

Ce gânduri ai acolo?

punkt - nr. 51 / februarie 2013


64

punktograf viață și să treci prin ea ca gâsca prin apă... Deci, ceea ce trăim noi nu e viață, ceea ce trăim noi e o nevoie de zi cu zi. Te duci la muncă ca să câștigi niște bani, ca să-ți cumperi țoale, ca să mănânci, ca să-ți crești copilul. Asta nu e viață. Viață e când ai conștiința ființei tale în raport cu toate aceste acțiuni. Când ați mers pentru prima dată la biserică?

Când eram mică. Să știi că pentru mine biserică și credință sunt lucruri diferite. Eu pe Dumnezeu îl regăsesc oriunde, nu obligatoriu la biserică. Cât am fost pe Camino, cred că era în tot. Dimineața, când mă trezesc, îi consacru lui ziua și roadele, fructele acțiunilor mele. Pentru că atunci relația e directă. Sunt o persoană credincioasă. Sunt o persoană care Îl iubește foarte mult. La ce v-ați gândit atunci, când ați ieșit de la medic(i) ultimii ani? În ce relații erați cu Dumnezeu?

M-am speriat îngrozitor de tare. Mi-a trecut viața prin ochi și, mai ales, ce am dorit să fac și nu am făcut. Mi-am dat seama că totul e zădărnicie, inclusiv planurile pe care ți le faci. Fidelitatea, ce formă are astăzi?

Hai să zic, înainte de orice, dacă tu îți ești singur fidel, nu ai cum să nu fii fidel față de un cuvânt dat, față de o persoană. Asta îți spun acum, la vârsta aceasta. Dar am avut și eu momentele mele. Nimeni nu e perfect. Acum, dacă ar fi să o iau înapoi, nu aș mai face așa. Aș rupe. Să zicem că, într-o relație de iubire, nu pot să renunț la tine, pentru că îmi placi, dar îmi place și ăla. Dar, stai puțin,

îmi mai place și ălălalt. Trebuie să ai curajul să zici: gata, termin cu tine, pentru că îmi place ăla. Nu, mie îmi plăcea și ăla, și ăla. Și ce faceți, cum procedați atunci?

Atunci fidelitatea mea a fost îndoielnică. Dacă mă întrebi acum, îți spun: rupi. Faci curat, pentru că atunci nu ai mustrările de conștiință, dormi cu capul liniștit pe pernă. Se spune că ce-i pe furat, e mai fain, e mai bun. Nu, trebuie să dormim cu capul liniștit pe pernă și în iubire. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, apar mustrări de conștiință. E bine să fii onest, pentru că știi ce se întâmplă: ceea ce nu-ți place, altuia nu-i face. Nu am veleități de amantă, de exemplu. Acum sunt o femeie singură. Iar la o fată mare și o femeie singură și un măgar zbiară. Știi foarte bine. Nu am 20 de ani, nu-s ruptă din soare, dar sunt chipeșă. Probabil că am ceva ce alte femei nu au. Probabil că eu am viață, spre deosebire de altele. După ce m-am despărțit de Tatu, am avut un prieten cu care am fost 11 ani. În timpul acestor ani, i-am fost cât se poate de fidelă. Este adevărat, sunt cam obositoare câteodată, dar cel puțin nu avea cum să se plictisească. Sunt bărbați care mă mai curtează. Sunt și eu femeie, de aceea mă pun în situația acelei femei care stă acasă și-și așteaptă omul să vină. Pentru că bărbatul niciodată nu va spune: „Știi, mie îmi place și de tine, dar îmi place și de nevastă-mea. Tu mi-ai picat cu tronc, dar o plac și pe ea.” Nu au decât să calce în stânga și în dreapta, dar nu cu mine. Eu am fost nevastă și stiu cum e. Întreabă-mă care sunt defectele mele.

Care sunt defectele Mihaelei Tatu?

Am momente în care sunt leneșă. Citesc doar, mă uit la televizor și butonez. Okay! Și care...

Stai, că nu am terminat cu defectele. Nu sunt consecventă, îmi plac începuturile, dar de multe ori nu duc lucrurile la bun sfârșit. Am un soi de impulsivitate care nu durează. Trec printr-un moment de existență în care nu am motivație să mă apuc de ceva important. Am foarte multe lucruri în momentul ăsta care zac în stare latentă în mine. Le simt, dospesc. Dar îmi lipsește un ceva care să mă implusioneze. Vreau o prăjitură cu brânză! Acum?

Da. Un cake din ăla de care am mâncat dimineață. Băiatule, azi dimineață la micul dejun era o prăjitură lunguiață cu brânză. Mai aveți? Și mai erau prăjituri mici-mici, maro. Mersi! Cum trebuie iubit un bărbat care o să găsească cheesecake-ul ăla?

Cu sufletul. Să mai fii și “De 3 ori femeie”...

Extraordinar titlu. Mă întrebau bărbății: când veți face și emisiunea de 3 ori bărbat? Le spuneam: voi nu aveți nevoie să fiți de 3 ori bărbat. Străduiți-vă să fiți măcar o dată și bine. Revista voastră e citită și de bărbați și de femei? Exact.

Aș vrea să transmiți ceva cititorilor voștri. În primul rând, să nu uite să fie oameni cu majuscule. Să se iubească, viața e scurtă și e păcat de la Dumnezeu. Aveți grijă de voi. Și mulțumesc mult de tot.


65

punkt - nr. 51 / februarie 2013


66

GURIE COȘCIUG

ULTIMUL MOHICAN text de Liuba

munteanu


punkt profi

rubrică susținută de

67

la spitalul oncologic din capitală tiMpul parcă se ascunde după coloanele albe, înşiruite în ordine geoMetrică pe holurile iMense. uşi deschise, speranŢe închise. halate albe, gânduri negre. dar neliniştea este îMpinsă, centiMetru cu centiMetru, la perete, atunci când apare în cadru Figura uscăŢivă a chirurgului gurie coşciug. deşi nu a Ţinut deMult în Mână bisturiul, din cauza vârstei aproape nonagenare, vine la spital să-şi inspecteze Fostele doMenii, dar şi să-şi consulte colegii Mai tineri. ar Fi putut răMâne în FranŢa, pentru că a Fost poFtit AVEC PLAISIR de nenuMărate ori sau să devină un bun MateMatician, pentru că a Fost visul de aur al copilăriei… dar a ales să revină de Fiecare dată acasă şi s-a Făcut, datorită unor întâlniri aproape Mesianice, unul dintre cei Mai străluciŢi chirurgi-oncologi din Moldova. deşi este un deschizător de druMuri în chirurgia naŢională, atunci când îl cunoşti, pare, Mai degrabă, un ultiM Mohican, un cel de apoi roMantic care Mai crede că doctorul poate trata şi cu iniMa.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


68

punkt profi Începutul nu a fost unul tocmai roz, pentru că aţi dat la facultatea de medicină nu chiar de bună voie... În iunie 1944, anul ăi luna în care am susăinut examenul de bacalaureat în Transilvania, nici nu mă gândeam la medicină. Eram sigur, sută la sută, că voi deveni inginer. ăi asta nu pentru că era o profesie la modă. A fost visul meu, spre care am mers cu paăi siguri. Exact peste o lună, după ce am susăinut cu brio examenele, mă puteam considera cu inima împăcată student la Politehnica din Bucureăti. Dar evenimentele care s-au derulat după 23 august, atunci când românia a ieăit din război, mi-au dat peste cap viaăa. La acel moment de cumpănă istorică, familia noastră era despărăită. Eu, împreună cu fratele Mihail, eram în românia, la Soroca rămăsese tatăl nostru cu ceilalăi doi fraăi. ne temeam că dacă nu ne întoarcem acasă, apropiaăii noătri ar putea fi persecutaăi. Unde mai pui că tatăl meu era preot, un lucru nu tocmai pe placul autorităăilor sovietice. Aăa că, la o vârstă încă fragedă, a trebuit să luăm decizii mature. respectiv, am abandonat cu inima înjumătăăită planu-

rubrică susținută de

Coăciug de la Universitatea din Iaăi. I-am răspuns că este unchiul meu. Am ascultat preă de jumătate de oră istorii savuroase din perioada doctoranturii lor în Berlin. Eram sigur că problema mea va fi rezolvată la cel mai înalt nivel ăi chiar reuăisem să mă relaxez niăel. Dar vioiul ăi pătărănosul viceministru nu m-a bucurat cu nimic, aăa că am ieăit din vajnica instituăie de stat complet buimăcit. nu ătiam încotro s-o apuc. Era 31 august, toate universităăile afiăaseră listele cu fericiăii studenăi, iar eu mergeam pe stradă ca un pui de cuc. Până aţi dat cu capul de clădirea Universităţii de Medicină?

rile noastre de studii, ne-am înregistrat la punctul de repatriere din Făgăraă ăi, în noiembrie, eram deja acasă. Am căutat ăi aici o instituăie tehnică, dar numai la Odesa se putea studia aăa ceva. Mai aveam un necaz mare - nu cunoăteam rusa.

Până am dat cu ochii de un fost coleg de liceu, Sergiu Bunescu, care tocmai intrase la medicină. Probabil, aveam o privire stranie că, atunci când m-a văzut, m-a întrebat imediat ce mi s-a întâmplat. I-am vărsat tot amarul, după care m-a apucat de mânecă ăi m-a dus aproape forăat la Institutul de Medicină. Aăa că, dacă pe unii îi luau cu arcanul la armată, eu am ajuns aăa la medicină. rectorul fuma pe o bancă, la umbra unui copac. Instinctiv îmi dădeam seama că ar trebui să-l las să-ăi savureze ăigara, dar Sergiu m-a împins iarăăi din spate. Eu încep să-i povestesc. El se uită la mine, mă examinează din cap până în picioare ăi mai trage un fum. Eu continui să-i înăirui trista mea poveste. ăi, deodată prinde glas: a tî cito, moldovan? Am înlemnit – iarăăi rusa mă dă de sminteală. Am răspuns cu un “da” aproape sesizabil. El continuă: cito tî concil? Eu prind la curaj – uite asta, uite cealaltă, dar nici comisia de admitere de la institutul dvs nu m-a acceptat. După ce m-a studiat iarăăi câteva clipe, a rostit cu voce gravă: idi, scaji im cito bîl u menea! Iată cum am ajuns să învăă la medicină...

O misiune imposibilă pentru un tânăr care a trăit în mediu românesc să silabisească în limba rusă planurile cincinale ale partidului...

Prin aceeaşi succesiune de evenimente, nu întotdeauna de comun acord cu propriile planuri, aţi ajuns şi chirurg.

M-am regrupat, nu aveam încotro. Am hotărât ca, în timp ce învăă rusa, să predau la o ăcoală de 7 ani. După un an, altă deziluzie –chiar dacă am luat note maxime pe linie la examenele de admitere la facultatea de Matematică ăi Fizică, intervine un ordin diabolic de la Ministerul Învăăământului, prin care se interzicea foătilor profesori să înveăe la secăia de zi. Într-o derută extraordinară, miam luat inima în dinăi ăi am bătut la uăa ministerului. Am dat de viceministrul Dobândă care, atunci când a auzit că numele meu este Coăciug, s-a înviorat ăi m-a întrebat dacă nu cumva sunt rudă cu conferenăiarul

După facultate, am fost repartizat în Ocniăa, unde era o situaăie specifică - în centrul raional nu exista nici zare de spital, acesta fiind construit la ăapte kilometri distanăă, la Dângeni. Până la primul război mondial, ăariătii au construit în Basarabia trei spitale mari tipice, după cerinăe foarte riguroase. Unul dintre acestea era cel din Dângeni. Era un spital solid, aăa cum construiau ăariătii pe atunci, din cărămidă roăie arsă, acoperiă din ăiglă, cu sistem de canalizare, bloc chirurgical. Cel mai important, au prevăzut ăi o casă pentru familia doctorului, una cu cinci

Dacă pe unii îi luau cu arcanul la armată, eu am ajuns aşa la medicină...


69 camere. Era ceva nemaipomenit pe timpul sovieticilor, când familiile se înghesuiau pe doi metri pătraţi. În plus, erau trei hectare de parc în jur, cu copaci decorativi şi fructiferi... Viaţă de boier, v-aş spune. Ce-i drept, în timpul războiului, livada a fost tăiată şi dată pe foc, aşa că a trebuit să mai plantăm arbori. Soţia mea este originară din Peatigorsk, oraş sanatorial, aşa că viaţa de la sat, unde se auzeau broaştele şi lătratul câinilor, nu-i era pe plac. De obicei, spitalele erau amplasate de sovietici în casa preotului sau a vreunui gospodar deportat, dar eu aveam impresia că am nimerit într-o bucată de rai. Un lucru mai trist - în tot raionul era un singur chirurg, dat afară de cei de la raicom. Nu ştiu cu ce o fi greşit, dar aşa cum în fiecare raion era câte un singur chirurg, iar toată responsabilitatea cădea pe umerii lui, nu mă mira că i-o fi găsit vreun păcat. De pe băncile universităţii, a trebuit să deveniţi doctorul-orchestră: şi medic-şef, şi chirurg, şi grădinar... Pe 30 iunie am avut banchetul de adio la institut, iar pe 11 iunie am primit Spitalul raional. A trebuit să învăţ din mers, pentru că nu aveam nicio experienţă. Războiul s-a terminat în 1945, iar dvs aţi ajuns acolo peste 6 ani, timp în care patru medici-şefi zburase din funcţii. Aveţi dreptate, statistica mă cam stresa, dar nu m-am interesat despre ce li se întâmplase. Şi atunci când fostul îmi preda spitalul, am păstrat discreţia. Nu voiam să-l pun într-o situaţie delicată, dar nici să mă implic în chestii legate de sistem. Totuşi, înainte de a pleca, mi-a zis: Gurie Dmitrievici, îţi dau un sfat – dacă o să vină cineva să vă şoptească ceva la ureche, sa-l daţi afară! Am presupus că l-o fi turnat vreun angajat. I-aţi urmat sfatul? Cum v-aţi construit relaţiile cu cei de jos dar, mai ales, cu cei de sus? Eu nu iubesc comunismul. Nu am fost nici pionier, nici comsomolist. Eu sunt contra doctrinei. Comunismul e împotriva naturii umane. Omul, ca şi orice altă vietate, orice plantă, încearcă să-şi asigure continuitatea, dar comuniştii distrug. Totuşi, a trebuit, probabil, uneori să vă plecaţi în faţa sistemului... Nu trecuse nici jumătate de an de când am fost numit că, prin noiembrie, mă telefonează de la raicom şi-mi spun că ministrul Sănătăţii a venit în raion şi o să treacă să vadă spitalul. Normal, a început vacarmul. Dau

repejor indicaţii să strălucească totul în jur. Toată lumea era în alertă, alergau cu limbile scoase. Chiar dacă şi aşa era ordine, un astfel de anunţ te dădea peste cap şi apărea o agitaţie interioară greu de stăpânit. Şi uite că, se înserează deja, dar nimeni nu vine. Când s-a făcut de-a binelea întuneric, mă duc şi eu acasă. Mă ajunge din urmă paznicul şi-mi zice că în curtea spitalului o intrat o maşină. Era o Pobeda, o raritate, în care se plimbau doar şefii mari. Intră ministrul Hamutov, un mare prieten al lui Brejnev care, pe atunci, era prim secretar în Moldova, se așază pe o canapea şi mă întreabă: tî uciol cito mi budem nocevati u tebia? Zic da. După care: tî uciol cito mi ne ujinali? Zic da. După ce a inspectat spitalul şi a discutat cu pacienţii, am întins masa. Atunci soţia mea, nu ştiu de unde a luat atâta curaj, zice: nu ar fi rău ca soţul să facă neurochirurgie. Ea gândea că, din moment ce voi fi neurochirurg, voi fi transferat neapărat în Chişinău. Ministrul s-a ţinut de cuvânt, căci nu au trecut nici două săptămâni şi am primit ordinul pentru specializarea în chirurgie. După asta nu a mai trebuit să se implice cineva, doar ambiţia şi perseverenţa m-au propulsat.

Dacă o să vină cineva să vă şoptească ceva la ureche, să-l daţi afară... S-a ajuns la o anumită etapă, când se vorbea despre un doctor din provincie Coşciug, care, într-un spital raional, operează la nivel de spital republican. Pe atunci, chirurgul era obligat să trimită preparate cu ţesut prelevat în timpul operaţiei la Chişinău. Mulţi chirurgi nu făceau acest lucru. Eu, însă, mă supuneam ordinului. Când au început să primească de la mine ţesuturi din glanda tiroidă, rinichi, intestine, nu le venea să creadă că într-un spital raional se efectuează aşa gen de intervenţii chirurgicale! În funcţia de medic-şef aţi luat vreodată o decizie care contravenea sistemului? Pentru mine, nu juca mare rol nici sistemul, nici religia. Pacienții erau pe primul loc. Desigur, au existat momente critice, de responsabilitate maximă, când trebuia să dai dovadă de tărie de caracter. Cum a fost în cazul șefului poliției din Chișinău, care a fost împușcat lângă gară. A

punkt - nr. 51 / februarie 2013


70

punkt profi fost găsit aproape fără suflare ăi dus la Salvare. Închipuiăivă, ce alarmă era în tot Chiăinăul! Am primit indicaăii să merg imediat să-l operez. Victima a decedat, pentru că trauma a fost incompatibilă cu viaăa. Atunci, chirurgul Constantin ăîbîrnă mi-a zis: Măi, Gurie, mă spăl ăi eu, să fim doi, ca să nu apară vorbe după. ăi într-adevăr, viza de observaăie clinică a fost trimisă la Moscova, la MVD. nu era de glumit cu aăa ceva. Nici ministrul Homutov, cu care eraţi pe picior de prietenie, nu v-ar fi salvat! relaăiile mele cu ministrul Homutov erau foarte bune. Dar când a plecat, odată cu Brejnev, la Moscova, a rămas un oarecare Dascaliuc, care nu prea mă înghiăea. Mă zbăteam să mă transfere în Chiăinău, dar nu voia. După opt ani de activitate la sat, când am ajuns la Chiăinău, eram sigur pe orice situaăie. În 1974 am efectuat pentru prima dată în Moldova operaăia de hemihepatectomie. Este o intervenţie foarte riscantă, cu multă pierdere de sânge... Acum discipolii mei efectuează acest gen de operaăii în fiecare săptămână. Dar atunci erau primii paăi. Vă imaginaăi - era o zonă foarte dificilă, o mică greăeală ăi survenea decesul. Am asistat în Franţa zilelor noastre la o operaţie de acest gen, dar pacientul a murit din cauza hemoragiei. Ca abordare tehnică e foarte complicat. Cum să coăi? Ficatul se rupe, nu poăi aplica suturi obiănuite. Atunci am folosit aparatul cu care suturau pulmonologii în intervenăiile pe plămâni. Era o mare tensiune, dar eu am mai avut surprize din astea încă de la începutul carierei. La Dîngeni, de exemplu, într-o seara mă invită în chirurgie, ca să asist o femeie ce nu putea naăte. Eu aveam deja patru ani de activitate chirurgicală, dar nu suportam psihologic chinurile femeieăti, fugeam sub diferite pretexte când era vorba de naăteri. Am încercat ăi de data aceasta - le-am sugerat să cheme o moaăă cu experienăă. ăi mi s-a spus că anume ea este cea care năătea. Asta nu-i glumă. Pe atunci, mortalitatea postnatală era egală cu închisoarea. Trebuia făcută cezariană, dar nici nu văzusem aăa ceva. Când am mai deschis ăi cavitatea abdominală ăi am văzut uterul cu niăte vase sangvine cât degetele mele, mă gândeam: Dumnezeule, unde să tai? Dar nu pot da înapoi.

rubrică susținută de

Fac incizia, scot cu mâinile fătul în placentă. ăi când am observat că uterul se micăorează în volum, iar hemoragia practic lipseăte, am răsuflat uăurat. Aţi avut şi cazuri când v-aţi simţit neputincios? Da. E vorba de cazurile inoperabile. Cel mai mic pacient cu cancer a fost un copil de un an ăi jumătate, cu cancer de intestin. Am făcut eu rezecăia, dar peste un an a decedat. Chirurgul nu este un demiurg, dar uneori are viaăa cuiva în mâini ăi e foarte greu să treci de momentul în care pacienăii pleacă. În ce moment apare încrederea în mâini? Un chirurg care stă la cumpănă, este nehotărât, nu poate supravieăui profesional. Mulăi ani la rând am colaborat cu aviaăia sanitară. Erau câteva avioane care au fost înlocuite ulterior cu helicopterele. Îăi asumai o responsabilitate enormă atunci când acceptai să rezolvi undeva la periferie o problemă chirurgicală. La Chiăinău puteai să consulăi un coleg, dar acolo singur trebuia să stabileăti diagnosticul ăi să înlături problema. Dar eu zburam cu plăcere de fiecare dată. Era o provocare continuă, de care ai nevoie ca să-ăi drenezi creierul. Eu reacăionam ca un matematician, căruia i se pune în faăă o problemă. Unii medici vorbesc despre “afecţiunile” sistemului de sănătate şi despre faptul că un chirurg moldovean nu are şanse egale cu un coleg de-al său de peste hotare. nu depind chiar toate de condiăii, e nevoie de un devotament constant, dar ăi de perfecăionare continuă. Poăi să ai sute de unelte, dar să fii cu mâinile legate. Generaăia mea a avut noroc de profesori foarte buni, ăcoliăi în universităăi renumite în lume. Mie îmi preda la liceu profesorul Pavlovschi, fost docent la Kiev, general în medicină, descendent dintr-o familie de boieri. Care a petrecut ăase ani în clinica lui Koch, după care tot atâăia, în clinica lui Pasteur. ăi, uite, cu atâtea regalii, preda igiena copiilor de la liceul din Soroca. Dar dacă nu ar fi generaăia tânără cu o treaptă mai sus decât noi, nu am avea niciun progres. Singurul lucru pe care nu îl concep este ca un chirurg să fie femeie. Actul chirurgical e o agresiune, cu toată nobleăea scopului final. Femeia este creată de Dumnezeu pentru alte scopuri. În tranăee trebuie să fie numai bărbaăii.


71

punkt - nr. 51 / februarie 2013


CUM (S MOLDO MOLD O TEMA NUMĂRULUI

72


S E) RÂD OVENII O VENII 73

Moldovenii se teM de Mesele rotunde ca dracul de tăMâie. apriori. aşa li-i dat, şi scris,

şi hărăzit. în anxietatea lor ancestrală şi în convingerea FerMă că la prut nu poate Fi decât slut, ei nu încearcă (nici în gândurile cele Mai perverse) să se opună curentului, pentru că-şi ştiu, ca pe tatăl nostru, locul. aşa că, Mai des de bună voie decât de voie bună, la un colŢ de Masă râd (de se tăvălesc) şi la altul plâng (de se prăpădesc). cât plâns şi cât râs pot suporta picioarele Mesei şi baierele ultra-sensibile ale Moldovenilor, încercăM să cântăriM, draM cu draM şi graM cu graM, în acest nuMăr.



punkt - nr. 51 / februarie 2013


74

tema numărului

A Z H NeCAZ de

text de sorin

Hadârcă

imagine de roman

tolici


75

U

morul la moldoveni a avut o evoluăie bizară, marcată de hohote de râs isteric, bucurie amară ăi zâmbete triste. Primii moldoveni (sau ultimii daci?) se fereau din calea marilor migraăii săpând bârloguri ăi făcându-ăi ascunziă în ele pe vremea raidurilor barbare. Chestia asta li se părea a naibii de amuzantă: ăătia umblă bezmetici pe sus, iar noi stăm aicea jos ăi nu ne vede nimeni – chicoteau daco-moldovenii, fericiăi să aibă la îndemână o soluăie atât de inovaăională. „Haz de necaz”, a fost numit acest fenomen istoric, atestat ăi la alte popoare din Balcani, dar specific mai ales pentru Tărâmul Mioritic. Aăa afirmă Victor Pelevin în romanul său „Ceapaev ăi vidul”. Letopiseăul ăării Moldovei nu contestă aceste afirmaăii. Îmi aduc aminte un citat dintr-un balcanic, Milorad Pavic: „Omul nostru la nevoie e ca peătele în apă”. E adevărat. Dacă pentru alte popoare umorul este pilula motivaăională care te face să priveăti lucrurile în faăă cu o doză sănătoăică de „hai, nu mai spune”, la moldoveni scutul psihologic este asigurat de practica jelitului. La sindrofiile masculine: „Da la tine, Ioane, ce se mai aude?” „Greu, băi, Griăa, greu...” „Ap’ aăă-i la tăă’”, oftează Griăa. ăi babele, pardon, doamnele, pe la ăezători – trec în revistă cine-a murit, cine s-a îmbolnăvit, cine s-a prăpădit în viaăă. Jelitul este cleiul societăăii moldoveneăti. Umorul la moldoveni are un element de perversiune: naăiunile obiănuiesc să spună bancuri despre ăările vecine. Francezul zice: într-o barcă se aflau un francez, un neamă ăi un belgian. noi spunem bancuri despre moldoveni: în barca noastră se aflau un american, un rus ăi un moldovean. Căci, ca să vezi, noi simă al umorului avem, noi umor nu prea avem. Când moldovenii vor să râdă, aduc umor de contrabandă. Din Europa în containere: comedii franăuzeăti, bazaconii englezeăti, ăotii italiene... Pierre richard, Monty Python, Benny Hill, Bean, Fantozzi, roberto Benigni – asta era pe vremuri. Mai proaspăt din America cu avionul: sitcomuri hollywoodiene ămechere, condimentate cu glumiăe de doi bani ajutate de râsete din regie (cu excepăia serialului „Seinfield”, care încă e actual pentru amatori!). numai că nostalgia noastră moldovenească tânjeăte după altceva. Simăul aborigen al umorului s-a cultivat la bucătăria sovietică, când bancurile se spuneau în ăoaptă, deăi de râs se râdea în voce tare. Casetele cu înregistrări din Hazanov ăi Jvaneăchi circulau pe piaăa neagră în competiăie directă cu g(l)umele de mestecat ăi blugii de import. Se râdea copios pentru a mia oară la „Aventurile lui ăurik” ăi „Prizoniera din Caucaz”. replica moldovenească la acest capitol a fost Gheorghe Urschi, care, apropo, tot se cota bine la piaăă. Pe acele vremuri umorul era supapa cenzurii care te mai lăsa să tragi câte o duăcă zdravănă de oxigen, căci pentru ca să critici direct obiectul ăi subiectul nu exista permisiune. Acuma, na, permisiune să critici ai cât poăi ăine-n palmă, dar umorul? Tot un fel de jelit iese. Umorul autohton se află într-o mare criză identitară: Planeta Moldova, Igor Cobîleanschi sau Sergiu Voloc? râde bine cine râde la urmă. Eu sper să râdă tustrei. Fără necaz.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


76

tema numărului

în gura

(H)umorului umanitatea are o singură armă efectivă şi aceasta este râsul. Mark ark TWAIN

dacă este adevărată fraza potrivit căreia râsul ar fi capabil să prelungească viaţa omului, atunci tot atât de adevărată (şi istoric demonstrată) este aserţiunea că umorul poate s-o scurteze! Într-adevăr, dacă privim În istorie, vedem că puţine lucruri sunt mai „serioase” decât capacitatea de a provoca râsul (nu mai vorbim de faptul că printre cele mai dificile lucruri este abilitatea de a stârni … zâmbetul).

text de Virgil

Pâslariuc

imagini de roman

tolici


77

punkt - nr. 51 / februarie 2013


78

În

accepţiunea generală umorul este acţiunea (verbală, scrisă, gestuală, mimetică etc.) care provoacă starea râsului. Evident, există mai multe categorii ale umorului după formă şi varietate. Poate exista un umor fin, atât de „subţire” încât e perceptibil doar pentru cei care se află „pe aceeaşi lungime de undă” cu emitentul sau un umor brut, grobian, „ca din topor”, direct şi nevoalat. Poate exista un umor negru, lugubru, unul ironic, sarcastic sau sardonic. Există oameni care au simţul umorul şi alţii care nu au nici umor şi nici simţ…

Există câteva teorii generale privind natura şi funcţiile râsului. Conform „teoriei nepotrivirii”, umorul apare ca un act de înţelegere, de conştientizare a incompatibilităţii dintre aşteptările pe care le investim şi realitate. Astfel, Aristotel a fost printre primii care, ocupându-se de natura râsului, introduce ideea spontanietății ca una din caracteristicile importante ale acestuia. Chiar dacă nu-l considera o chestie necesară, afirma totuşi că, în doze moderate, umorul poate fi chiar folositor (de altfel, se ştie că, în doze ls fel de moderate, folositor este şi alcoolul!). Schopenhauer adoptă teoria lui Aristotel privind caracterul instantaneu al stării care provoacă râsul, adâncind-o prin afirmaţia că râsul apare atunci când brusc se observa incompatibilitatea


tema numărului dintre expectanţă şi realitate (absurdul). Râsul adesea este provocat de ruperea acestui echilibru, atunci când ne aşteptăm la ceva măreţ, dar brusc ne dăm seama că e ceva insignifiant (râsul isteric). În secolul al XIX-lea, Herbert Spencer a analizat condiţiile fizice (somatice) necesare pentru apariţia râsului, observând acţionarea unor anumiţi muşchi faciali, orali, care se manifestă în explozia râsului, ca o reacţie la ceva neaşteptat. Atunci când cineva cade, lunecând pe stradă, instantaneu şi involuntar ne provoacă râsul din cauza absurdului situaţiei. O altă teorie, îtot mai populară, este cea care leagă umorul de o anumită formă de violenţă simbolică. Teoria agresiunii sau a ostilităţii râsului descinde de la Platon şi, parţial, de la Aristotel şi Cicero, găsind ecouri la Schopenhauer şi Hobbes. Ilarul, comicul, rizibilul se bazează pe simţul superiorităţii pe care-l nutreşte cineva faţă de semenii săi. „A lua în derâdere” înseamnă un act de violenţă asupra cuiva. Agresivitatea umorului este o formă de atac, nu degeaba se spune că "râzând, ne arătăm colţii". Hobbes, cel care vedea în istoria umanităţii doar o permanentă luptă pentru putere (homo homini lupus est), spunea că victoria este decernată celui care râde... la urmă. Râsul este ca un fel de act de triumf (mai mult sau mai puţin) non-violent asupra adversarilor, un gest de supremaţie. De altfel, cercetătorii britanici (sintagmă care în ultima vreme ia o conotaţie uşor ironico-umoristică) consideră că la originea umorului stă anume agresivitatea. Glumele la adresa celuilalt sunt o formă de reacţie violentă, menită să-i descumpănească, dezechilibreze sau să-i rănească pe adversari. Pe de altă parte, umorul este o modalitate, mai mult sau mai puţin violentă, de a-şi fixa locul în societate. Mai bine zis, de a ocupa o poziţie mai înaltă, în detrimentul celorlalţi. A lua în derâdere pe cineva înseamnă a-l face mai vulnerabil sau chiar a-i diminua ponderea socială, statutul într-o anumită ierarhie. De aceea, umorul este privit ca o armă, în sensul direct al cuvântului, deoarece este o formă de agresiune şi a fost aşa încă din cele mai vechi timpuri. Bătăliile sau duelurile verbale sunt un substitut al bătăliilor sau duelurilor sângeroase şi permit învingătorului să se repoziţioneze în societate (bazele agonistice ale culturii). Pe de altă parte, psihologii, efectuând studii pe diverse grupuri de copii, afirmă că cei care au simţul

79 umorului au cele mai mari şanse să devină lideri. Chiar în cadrul familial în permanenţă au loc bătălii verbale, în care deriziunea (numită familială) este considerată o modalitate importantă de a obţine anumite dividende (cel care ajunge să spele vasele nu numai că este obligat să facă „muncă în folosul comunităţii”, pe de asupra mai este şi obiect de glume!). Violenţa fizică este adesea precedată de violenţa verbală. Etologii vorbesc că şi animalele au modalităţi de "desfiinţare morală" a adversarului, fără a apela la violenţa propriu-zisă. Şi antropologii, la rândul lor, vorbesc că la oameni umorul nu este mereu inocent. Folosim umorul, sarcasmul, ironia pentru a ne "desfiinţa" adversarii, oponenţii (sau partenerii), făcându-i „de râs”, ca o formă de substituire a violenţei fizice. La 1481 Ştefan cel Mare dorea să-l urce pe tronul Ţării Româneşti pe un pretendent de-al său (Mircea Vodă), la care boierii munteni i-au răspuns printr-o celebră scrisoare, redactată, în bătaie de joc, chiar pe verso-ul misivei care le cerea acest lucru: „De la toţi boierii brăileni şi de la toţi cnezii şi de la toţi românii îţi scriem ţie, Ştefane Voievod, domn moldovenesc. Este în tine omenie, ai tu minte, ai tu creieri, de-ţi strici cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călţunei, şi zici că-ţi este fiu? De-ţi este fiu şi vrei să-i faci bine, ci tu orânduieşte să fie după moartea ta domn în locul tău, şi pe mă-sa ia-o şi o ţine, să-ţi fie doamnă, cum au ţinut-o în ţara noastră toţi pescarii brăileni (asta-i tare! V.P.); ci tu ţine-ţio să-ţi fie doamnă". Foarte dur. Ştefan nu a gustat gluma şi deoarece boierii munteni au promis că-şi „vor pune capetele” pentru domnul lor, le-a îndeplinit voinţa… Al treilea tip de teorii vizează originea „evazionistă” a râsului, umorul fiind privit ca o formă de evadare dintr-un context social problematizat (Freud, Koestler etc.). Umorul nu poate fi privit, dar nici exista în afara societăţii. Pentru Bergson, râsul este imposibil de imaginat în afara grupului social. Într-adevăr, singurătatea este incompatibilă cu râsul, deoarece acesta nu poate să se producă fără anumite cauze, fără ceva care să-l provoace. Nu poţi să te programezi să râzi de unul singur. Expresiile neaoşe româneşti „a râde ca prostul” sau „a râde ca proasta-n horă”, desemnează un râs care nu este cauzat de umor sau de vreo situaţie comică, adică fără implicarea unui factor extern, social. De aceea, râsul neprovocat este un criteriu al labilităţii mentale. Mai mult, cercetări recente au demonstrat că schizofrenia

punkt - nr. 51 / februarie 2013


80

tema numărului dereglează simţul umorului individului (aş adăuga: şi al colectivului...) Pentru Sigmund Freud (cum fără el?) râsul este un act hedonist, adică o modalitate de obţinere a plăcerii. El are menirea să suprime afectele, adică acele reacţii emoţionale foarte puternice, dar de scurtă durată (nu poţi să râzi la nesfârşit, evident, dacă nu s-a „dereglat” ceva). Pe de altă parte, fondatorul psihanalizei considera umorul drept un instrument de atracţie sexuală (cum fără asta?). Cu alte cuvinte, umorul joacă la om aceleaşi funcţii ca şi coada de păun desfăcută maiestuos în faţa femelelor sau creasta cocoşului vânturată galeş în coştereaţă. Cercetările din domeniul geneticii au demonstrat că unele specimene mai puţin dotate fizic au putut supravieţui (adică, a se reproduce) graţie capacităţilor „intelectuale” (isteţimea spiritului), iar simţul umorului, ca instrument inerent al inteligenţei, poate fi o caracteristică nu mai puţin importantă a masculinităţii, ca şi cea al „sacului cu muşchi”. Viaţa socială este împânzită de tot felul de interdicţii, tabu-uri. În orice tip de societate indivizii sunt descurajaţi să le încalce, impunându-se un comportament „serios”, riguros şi mai mult sau mai puţin reglementat. Cu toate acestea, cu cât societatea este mai „închisă”, cu atât aceste interdicţii devin mai apăsătoare, deoarece tind să reglementeze (a se citi „tabuizeze”), cât mai multe din aspectele vieţii (circulă o glumă despre „democraţia rusă”, pe care unii la noi o consideră model de urmat: aici totul este interzis, chiar şi ceea ce este permis). De aceea, umorul este văzut ca o sursă de descătuşare, care face mai suportabilă presiunea rigorilor la care suntem impuşi. Cu alte cuvinte, râsul este o reacţie a organismului faţă de interdicţiile de ordin social. Istoricii, antropologii şi sociologii vorbesc tot mai des despre funcţia de asanare a râsului. Prin zeflemisirea unor tare sociale, încercăm să reparăm nişte disfuncţionalităţi sociale, care sunt anormale. Nu întâmplător genul comediei apare la grecii antici o dată cu progresele regimului democratic. De altfel, acolo exista o tradiţie, care merită să fie consemnată. La marile reprezentări teatrale, unde se adunau cetăţenii, artiştii jucau scene în care înalţii funcţionari, erau parodiaţi şi „luaţi în râs” pentru toate greşelile comise (sau necomise). Mai mult ca atât, magistraţii înşişi erau obligaţi să plătească din buzunarele lor aceste scamatorii. Totul era făcut

pentru a li se reteza trufia şi aroganţa, „boală profesională” a înalţilor demnitari încă din Antichitate. În Evul Mediu, se ştie bine, a existat ceva similar în instituţia bufonilor. Măscăricii erau singurii cărora li se permitea să-i ia în derâdere pe puternicii zilei, fără a fi pasibili de pedeapsă (bine, acest lucru era la discreţia principilor. Cunoaştem cazuri când glumele măscăricilor le-au şubrezit situaţia sau chiar clătinat capetele. Glumele tot trebuiau să fie ... dozate. Să ne amintim doar de scena cu saltinbancul din genialul film al lui Tarkovski, Andrei Rubliov). Bufonii erau investiţi cu dreptul de a spune adevărul gol-goluţ, adică unul care nu este acoperit de hainele înfrumuseţate ale minciunii şi linguşelii. În acest caz, râsul poate fi privit ca un factor curativ. Un medic englez din secolul al XVII-lea spunea că venirea într-un oraş a unui saltimbanc este mai benefică pentru sănătatea oraşului, decât sosirea a zeci de catâri încărcaţi cu medicamente (şi mai ieftin, având în vedere preţurile din farmacii). Pentru cultura medievală râsul era purificator, prezentând o eliberare de starea de anxietate în care se afla individul (Bahtin). De altfel, Umberto Eco a construit extraordinara sa carte Numele trandafirului, o adevărată pledoarie anti-totalitară, în jurul acestei teme. Relaţia umorului cu Puterea a fost mereu una tensionată (dar cu cine nu le are?). Umorul este văzut ca o chestie frivolă, neimportantă şi neserioasă. Pe de altă parte, Puterea încearcă să imprime tuturor lucrurilor un aer serios, vajnic, important. Celor conduşi li se dă de înţeles că ceea ce produc potentaţii zilei este foarte important, nu atât pentru ei, cât pentru întreaga societate. Problema este că la un moment dat guvernanţii îşi pot pierde capacitatea să reacţioneze corect şi adecvat, nu mai pot controla situaţia, să diagnosticheze şi să prevadă evenimentele (lucru pentru care au fost aleşi). De aici şi tendinţa de a înlocui această incapacitate cu o imagine a gravităţii şi seriozităţii, adesea hipertrofiată. Cel mai grav este că, intrând în rol, nu mai pot ieşi din el. De aici şi rolul umorului, care are menirea să-i aducă înapoi pe pământ. Cum scria marele teolog Dumitru Stăniloaie: poporul nostru savurează cu mare plăcere demitizarea pomposului găunos. Planeta Moldova a briat în acest sens, ducând până la un absurd realitatea, făcând-o să apară ilar ("cana cu apă" sau "gara Astral I"). Până la urmă, umorul este adesea singurul remediu de a suporta ... ridicolul existenţei. Zâmbiţi, domnilor, zâmbiţi!


81

punkt - nr. 51 / februarie 2013


82

tema numărului

text de Viorica

Mija imagini de Florin Tăbârță


83

Rusu & ˆ ˇ Hadirca

marii combinatori ai miniaturii punkt - nr. 51 / februarie 2013


84

tema numărului

Eu pot să jur cu mâna pe biblie şi cu ochii la cer că Ion Luca Caragiale m-a făcut român.


85

După cortină, șefele pe recuzită navighează abil printre ”fustele negre”, care ascund după stofa scorțoasă toate tainele teatrului: cele 12 scaune ale nerealizatului milionar Ostap Bender, umbrele pentru toate vremile și vremurile, o colecție de geamantane roase și câteva sticle butaforice, goale pe dinăuntru, dar pline de sine în așteptarea momentului când se vor da în spectacol. După ce calc pe-o fustă teatrală și mă-mpiedic de-a doua, ajung la fotograful Florin, care s-a făcut una cu scena, căutând din poziția culcat locul în care cei doi protagoniști vor apărea în cea mai bună lumină. Știm dinainte un singur lucru, și anume că Vitalie Rusu și Petru HadÂrcă trebuie să-și facă teatrala apariție în costume de epocă, bucată ruptă și petic desprins din cele pe care le purta însuși Ion Luca Caragiale, atunci când ieșea la pescuit personaje prin cârciumile Bucureștiului. Cu o singură diferență, ai noștri moftangii și-au pus și fulare, care le confereau o alură de mari combinatori ai spațiului carpato-danubiano-pontic. Printre blitzuri și schimbări frecvente, dar strategice, de mizanscenă, căutăm capăt de vorbă. Despre umorul moldovenesc, despre ce-am avut și ce-am pierdut.

D-le Hadârcă, cu gura dvs și nesilit de nimeni, spuneați că umorul moldovenesc e ca un Paște, care, cu adevărat, a înviat pentru moldoveni… Are puls, poftă de râs și, mai ales, puterea de a se înălța cu adevărat la nivelul așteptărilor?

P.H. Trebuie să recunosc că această comparaţie a fost inspirată din Caragiale. Țineți minte cum îi salută Mitică pe moftangii? - Moftul român a înviat! - Adevărat a înviat! Avem moft, deci restul vine din urmă inevitabil, hohotind de râs?

V.R. Eram prin clasa a treia sau a patra când sora mi-a adus niște cărți care purtau semnătura şi semănătura lui Ion Luca Caragiale, așa că eu de foarte devreme am gustat umorul lui. Am învățat chiar niște momente hazlii, pe care le prezentam vecinilor sau de pe mici scene improvizate. După care, sărmanul Caragiale a trecut printr-o perioadă de dizgrație, în care mi se părea că ceea ce a

scris e „așa și așa”. A durat ceva vreme până în momentul în care am realizat, cu un sentiment clar de mare descoperire: mămulică, Caragiale e un scriitor atât de mare, e un Goliat care, cu o mişcare şmecheră de peniţă, te doboară de parcă ai fost pocnit în cap cu buzduganul lui Făt Frumos. Dar, păcatele noastre, nu-l prea putem prinde cu inteligența, cu mintea și cu pregătirea noastră. A spus un lucru genial - mai bine să fiu criticat de un deștept, decât să fiu lăudat de-o sută de proști. P.H. Eu pot să jur cu mâna pe biblie şi cu ochii la cer că Ion Luca Caragiale m-a făcut român. Când eram la Moscova, la ”Șciuka”, profesorii de acolo ne-au pus în faţă Caragiale, Rebreanu şi mulţi alţi monştri sacri ai literaturii române, despre care prea puţini dintre studenţii moldoveni aveau habar. Datorită acestui fapt, am plecat din Chișinău moldoveni get-beget, dar ne-am întors români sadea. După ce am revenit acasă, ne-a chemat ministrul Constantinov la covor și ne-a avertizat, pe un

punkt - nr. 51 / februarie 2013


86

tema număruliu ton categoric şi fără drept de apel, să ne „lepădăm ca de dracu” de pronunția românească dacă vrem să lucrăm în teatrul moldovenesc. V.R. Constantinov nu știa nicio boabă în moldovenească, darămite în română. Îi șopteau pupincuriştii din anturaj vrute şi nevrute, întâmplate şi neîntâmplate. Tati, să ştii, cei mai mari lași au fost printre noi. Am foarte buni prieteni în România care, de altfel, nu am traversat vremuri mai bune. Aceştia-mi spuneau: Vitalie, ne-am mâncat unii pe alţii! Şi sunt nevoit să le dau dreptate, chiar dacă nu-i de râs, dar de plâns! P.H. De aceea Caragiale e genial şi actual. Cât râs cu plâns! - Trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi! Că în URSS nu era sex ştim cu toţii, dar s-a mai strecurat printre degetele vigilenţilor nomenclaturişti vreun firicel de umor?

P.H. Au fost două momente distincte în care nu exista umor, nu se inventau bancuri şi nu se făcea satiră – pe timpurile furtunoase ale lui Hitler și Stalin. Dar, dacă stau să-mi fac curată socoteală, şi pe vremurile glorioase ale lui Vladimir Voronin, al nostru comunist, nu exista noţiunea de spectacol cu intervenții umoristice, erau doar piese, puse una după alta... În ultimii ani ai URSS, conducătorii mureau pe-un cap. Mai întâi coşciugul cu Brejnev a strâns lacrimi în Piaţa Roşie, după care Andropov a ţinut (morţiş!) să testeze dragostea poporului, urmat la câteva luni de Cernenko... De unde veselie?

P.H. Programul televiziunii reflecta cu fanatism situaţia - se difuza non-stop „Dansul lebedelor”, garnisit, de dimineaţa până seara, cu marșuri funebre. Când era Stepan Lozan preşedinte la „Teleradio-Moldova”, acesta nu permitea să se realizeze emisiuni umoristice. Exista şi o explicaţie: nu avem niciun drept să râdem, umorul e doar la Moscova. Adică, licoarea tot din răsărit urma să vină! V.R. În acea perioadă, totuşi, aveam câte 60 de spectacole pe an, toate pentru poporul truditor de la sate. Jucam în cele mai surprinzătoare locuri. De exemplu, spectacolul „În numele revoluţiei, aminteşte-ţi”, cu Lenin și Dzerjinski, l-am jucat şi într-un grajd. Cât actorii erau machiaţi, vitele erau mânate pe păşune, apoi intrau pe-o oră spectatorii şi Vladimir Ilici, după care bietele

animale îşi recăpătau acoperişul. Eu cu Mihai Curagău interpretam rolul unor vagabonzi şi făceam o bășcălie de pomină! După care, inevitabil, au urmat consecinţele – am fost chemaţi de urgenţă la biroul de partid, unde am fost avertizaţi că un astfel de spectacol se joacă doar cu „traghizm şi dramatizm”. P.H. Am îndrăznit în perioada restructurării să aducem texte de dincolo de Prut, inclusiv din Caragiale. Am observat o legitate: în cazul în care scriam cine-i autorul, nu era acceptat. Aşa că am mai prins şi noi la minte: ori nu indicam, ori inventam un nume. V.R. Ghiță Mâță, nume care nu trezea niciun fel de dubii. P.H. Să vedeţi ce întâmplare! Eram deja la București, mă sună Vasile Muraru că Dan Mihăescu pregăteşte Revelionul şi are nevoie de un actor de factura ta. Mă întreabă dacă am vreo casetă ca să i-o prezint. Zic da, şi am ales să merg la aşa-zisa prezentare cu o miniatură, pe care am jucat-o împreună cu Nelly Cozaru – Na plăcinta, ia plăcinta. Ajung la Mihăescu acasă, îi pun caseta, se uită atent, se amuză și mă întreabă: dar știi cine-i autorul? Încerc să-i explic tertipurile la care eram nevoiţi să recurgem într-o N perioadă, în care unii autori erau tabu... M-a ascultat cu atenţie şi a zis: ştii, nu mă supăr că nu mi-ați trecut numele! V.R. Şi „O scrisoare pierdută” a ajuns în repertoriul Teatrului naţional tot printr-un „şiretlic”. Al lui Eugeniu Ureche. Vă daţi seama, se întâmpla în anul 1953! Ce a făcut marele actor? A potrivit un moment în care Ministerul Culturii era în totalitate absorbit și asudat de organizarea unui mare congres de evaluare a dramaturgiei sovietice şi a...plasat propunerea. Cei de la minister îl întreabă: matale ştii că o să ai nevoie de traducere? Şi Ureche a răspuns pe un ton foarte serios: da, desigur, o s-o traducem în moldovenește, eu am deja varianta rusă! Acum te umflă râsul, dar în acea perioadă mulți actori se temeau să joace, să se adreseze partenerului de scenă cu domnule, aşa ca la Caragiale. E adevărat că nici spectacolul nu s-a ținut mult. P.H. Câteodată, se uită cam chiorâş lumea la noi - ce-i cu ăştia, o fac pe esteţii. Dar îmi pare bine şi foarte bine de faptul că avem reputația de pretențioși când e vorba de textele umoristice. Şi în perioada sovietică nu acceptam să jucăm orice. Găseam orice motive, de la febră la comoţie, numai să nu accept rolul. Căutam texte care să


87

Caragiale e un Goliat care, cu o mişcare şmecheră de peniţă, te doboară de parcă ai fost pocnit în cap cu buzduganul lui Făt-Frumos... punkt - nr. 51 / februarie 2013


88

tema număruliu ne atingă cumva - mai subtile, mai rezistente. V.R. Venea regizorul şi-ţi spunea: uite un text, trebuie să fii în studio la ora cutare. Ziceam că-s ocupat, căutam şi, slavă domnului, de obicei găseam scuze. Astfel, am putut ocoli intersecţii periculoase şi nu am coborât la nivelul de jos, unde demnitatea profesională şi principiile pot fi călcate în picioare. Nu-i învinuiesc pe actorii care au acceptat orice texte ca să facă un ban sau să apară o dată în plus pe sticlă. Fiecare, la răscrucea pe care am pomenit-o, îşi alege propriul drum. „Teatrul de miniatură” de la televizor a reprezentat un fel de epocă de aur a umorului moldovenesc, o perioadă în care feţele actorilor au devenit cunoscute şi, pe alocuri, îndrăgite.

V.R. Ei, şi atunci erau un car de teme tabu. Nu aveai voie să atingi partidul, comsomolul, societatea în ansamblu, produsul intern brut, politica externă, sortimentul din magazine, dar mai ales pe oamenii din colhoz. Unul dintre primele mele roluri a fost cel al lui Tudoraș, un student de la ţară, care dansa, făcea curăţenie, după care se ducea la lecții. Ce hărmălaie au făcut ziarele după premiera filmului! Cum așa, Tudoraș, „băietu ista” care a venit de la țară să învețe pe „stipendia colhozulu” și el lucrează că mai vrea bani? Capac peste toate, eram îmbrăcat într-o cămașă pe care am adus-o de la Tallin...Era superbă, nu vedeai pe nimeni înţolit cu așa ceva pe aici. Dar ziarele au făcut praf şi vestimentaţia mea - cum aşa, el umblă prin Chişinău ca o „stileagă”, ce fel de comsomolist mai este? P.H. Era greu din cauza cenzurii dar, pe de altă parte, tot interdicţiile ne impuneau să ne punem creierul în mișcare, să căutam aluzii. Ceea ce se întâmplă acum cu noi e şi mai grav, căci, atunci când se permite totul, există riscul să apară kitschul și incultura pe prim plan. Când eram la Bucureşti, taman se dăduse libertatea şi, drept consecinţă, apăruseră tot felul de chestii cu adevărat pornografice în umor. Mi-amintesc de Dumitru Furdui, care a fost invitat la un spectacol: măi, nene, cutărică ne-a invitat la spectacol, dar mi-a spus că face caca în scenă. Și Furdui îi răspunde în stilu-i inconfundabil: dacă îl și mănâncă, merg și eu! Ca să poți trata momentul ilar, vesel, trebuie să cunoști mai mult de 80 la sută din tragism şi dramatism. V.R. Umorul nu poate fi brutal, deprimant, el trebuie să poarte o încărcătură optimistă, înțeleaptă și deșteaptă. Un banc! Un pacient a intrat la psihiatru – doctore, am

niște depresii că-mi vine să-mi fac felul. - Demult? De-o lună! – Uite, este un clovn foarte vestit, a venit în turneu în oraşul nostru, du-te şi priveşte-l, îţi scoate cu mâna toate necazurile. – Doctore, eu sunt acel clovn ! Umor avem, dar textieri? Atunci se crea impresia că pe toate le scria Gheorghe Urschi...

P.H. Refugiul meu este perioada interbelică – Constantin Tănase și teatrul de revistă cu acelaşi nume. Am văzut că pentru el lucrau o armată întreagă de textieri, vreo15. Şi tot era mereu în căutare, chiar dacă şi aşa avea de unde să aleagă. Dar un autor şi un text bun costă. Dacă nu conştientizăm acest lucru şi dacă îndrăznim să dăm cu piciorul în clasicii umorului românesc, ne putem pomeni cu mâna goală şi cu buza umflată. V.R. Au fost texte bune şi foarte bune scrise de Gheorghe, care a făcut lucruri aproape imposibile pentru dezvoltarea umorului moldovenesc. Dar nu putea întotdeauna să spună lucrurilor pe nume, era prins ca-n cleşte. Dar multe miniaturi erau extraordinar de haioase. Păcat că boala l-a scos pe o perioadă din circuit, şi anume acum când ar avea, se pare, un teren mai mare de manevră. P.H. Era foarte amuzant. Miniatura „N-avem tară” e una care merită să aibă un loc pe poliţa din faţa ochilor a arhivei de aur a umorului nostru moldovenesc. V.R. Gheorghe îmi aducea textul, îl citeam, dar nu-i spuneam imediat cu ce sunt de acord şi cu ce nu prea. Aşa cum repetiţii nu obişnuiam să facem, în timpul filmării se prindea că deviem de la scenariu, mă sfredelea cu ochii, dar nu zicea nimic. Îmi dădea replica! De-aţi şti cât de spectaculos poate fi în improvizaţii! Dar cam asta a fost, căci la „Moldova-Film” nu a fost filmată nicio comedie, doar Urshi a montat la televiziune. Săracul mare actor Victor Ciutac, Dumnezeu să-l ierte, din rolul de țăran obijduit de regimul moșieresc n-a mai ieșit. Ce tipaje ar fi făcut în vreo comedie! Umor nostru este unul al extremelor. Pe de o parte, avem montările clasice, pe de alta - textele de bulevard, care chiftesc de vulgarităţi şi obscenităţi...

V.R. Vedeţi cum e, drama și tragedia trebuiesc pregătite, dar umorul și satira - dacă vin, vin. De asta ducem lipsă, de spontaneitate. Eu sunt complet distrus de sosia moldovenească a Comedy Club. Nu se poate o asemenea idio-


89

punkt - nr. 51 / februarie 2013


90

tema număruliu ţenie şi un produs de o calitate dubioasă să fie prezentat în spaţii publice. Varianta moscovită e altceva, la ei iese uneori și umor de calitate, şi asta pentru că există texte. P.H. În varianta de aici, sunt plasate pe ici-colea râsete înregistrate, dar nu-ţi vine deloc să râzi! Pot să mă considere din epoca de piatră, un prost, un tâmpit, dar nu admit nici în gândurile cele mai neroade așa ceva! E sub genunchiul broaştei! Nu-mi place umorul dat cu bâta în cap. Lasă-i, domnule, spectatorului şansa să tragă concluzii, fii mai subtil... S-au deschis porţile democrației și umoriștii au adulmecat cu nările aerul libertății.

P.H. Prin anii 90-91, atunci când s-a relansat Norocul, m-a sunat Mihai Dolgan: măi Petrică, vreau să vii şi tu în spectacol cu un pic de umor de-al tău, dar să-i mai pişcăm (de fapt, era un cuvânt cu piu-piu, rar folosit de maestru) pe cei din Parlament. I-am zis că vin neapărat, dar direct în spectacol, pentru că numărul meu ar putea să nu treacă de consiliul artistic. În ziua concertului, am luat o cutie mare de carton, am umplut-o cu ciocolată Snickers, dar am schimbat etichetele, scriind Snegurs. Mircea Snegur era preşedintele ţării. Am apărut în scenă şi zic: mămăligă învelită în sarcofag de ciocolată! Asta da viaţă! Sala exploda. Întâmplarea a avut haz mai mare a doua zi, atunci când m-am prezentat, cum a fost înțelegerea, la spectacol. L-am zărit pe nea Mihai care fuma ţigară după ţigară, deși nu era fumător. Și-mi zice: măi, am zis că-i pişcăm pe ăştia, da ne pişcă ei pe noi. Scoate naibii ciocolata ceea! Sunt sigur, nu atât Snegur, cât anturajul său a dat dovadă de exces de zel. Spectacolul ”Balamucul vesel” a mai fost dat în emisie sau totul s-a oprit la audiţii?

P.H. Atunci când am citit pentru prima dată textul lui Sergiu Burcă, m-am gândit că este un subiect de importanţă locală. După care l-am rugat pe regretatul critic de teatru Mircea Ghiţulescu să citească piesa. Nu m-a sunat a doua zi, ci tocmai peste o săptămână: măi Petrică, cine-i autorul acesta, mai ai și alte piese? Eu îl întreb dacă nu i s-a părut prea local. Mi-a răspuns în trei peri: nu, domnule, este și despre noi, despre senatorii noștri! V.R. Nu am mizat ca personajele să fie recunoscute, autorul le-a dat nume convenționale, inspirate din ope-

rele lui Shakespeare. Tot un drac ne întrebau toți: așa-i că l-ai tu l-ai jucat pe molâul acela de politician, iar tu pe celălalt? Cu ”Hronicul găinarilor” al lui Aureliu Busuioc s-a întâmplat taman invers. Ați montat spectacolul în România, căci fiecare țară care se respectă are propriii găinari…

P.H. Îmi doresc să revin la ”Hronicul găinarilor”, un text extraordinar, din tagma umorului inteligent, sugestiv, fin. Din scenă, simți bucuria de a te scălda în replică, în text frumos formulat. V.R. Avem și un proiect inedit, televizat, un teatru umoristic pentru doi actori, în care vom fi îmbrăcați și machiați respectiv, fie că vom juca cuconi sau cucoane. A rămas un mare fleac - să găsim banii necesari pentru ca să mișcăm carul din loc. Trebuie să facem ceva, fiindcă avem foarte puțin umor de calitate, pentru care să nu te frigă obrazul. Umorul cel mai mare s-a mutat pe scena politică. Omul e intoxicat de politic, încât uneori nu îi mai vine să râdă... Politicienii vă iau pâinea de la gură...

P.H. Domnule, ei nici nu merită să-ţi baţi joc de ei, atât de mult se dau în spectacol. Eu propun să deschidem o agenţie de bilete la Parlament. Cred că vor avea spectatori din plin. V.R. Sunt mulți preferaţi ai puterii în cultură, acolo se merge, acolo se sărută, se dau reciproc titluri, din simplul motiv că s-a aderat la cutare sau la cutare. Personalităţile stau, oarecum, în umbră. Este şi aşa o replică în emisiunea noastră radiofonică: aş vrea să mă înscriu la cel mai de râs ministru. P.H. Eram tânăr actor la teatrul ”Luceafărul”, am început să fiu invitat la televiziune, la întâlniri cu spectatorii. Onorariile celea se ridicau până la 1000 de ruble pe lună, comparativ cu salariul de 120 de ruble. Şi acum actorul e tratat de funcționari și politicieni ca ruda cea săracă. Au nevoie de el în calitate de bufon în campanii electorale şi, după ce şi-a aşezat fundul unde trebuie, se uită de sus în jos: ce mai vor şi scripcarii ăştia? V.R. Pe noi ne folosesc pe post de schele. După ce își construiesc edificiul, le dezmembrează şi le aruncă. Schelele. Dar fără ele nicio mişcare în sus nu mai e posibilă!


91

punkt - nr. 51 / februarie 2013


92

tema numărului Cei mai mulți dintre cei care vizitează cimitirul vesel din Săpânța scriu dupăa aceea pe blogul personal (da, fiecare are unul acum! Tu nu? Hmmm!) că inscripțiile de acolo reflectă caracterul poporului român, gata sa facă haz de necaz și să treacă peste rele cu ajutorul umorului.

În ultimii ani, această trăsătură națională a evoluat într-un fenomen și mai vesel: mișto-ul. În esență, mișto-ul se trage din dorința prostului de a părea mai inteligent, mai repede decât i-ar permite mijloacele. Iar cum proștii sunt multi, mișto-ul a devenit forma cea mai frecventă de umor din România, tot

Nimeni nu observă însă, după părerea mea, două lucruri esențiale:

așa cum păduchii depășesc statistic ideile noi care ne ies din

a. Cimitirul e vesel doar la suprafață. Dedesubt toată lumea e moartă, fix ca într-un cimitir normal.

Pantelimon), ci și instituții naționale de nivel ministerial (Dru-

b. Turiștii care râd deasupra vor muri și ei la un moment dat, fără ca textul vesel pe care tocmai l-au citit să-i ajute în vreun fel. Altfel spus, cimitirul vesel e o soluție greșită la o problemă de nerezolvat prin puterile noastre. Moartea. Și exact în situația asta e cea mai mare parte din umorul românesc. Latinii spuneau că râsul îndreaptă moravurile. Râsul nostru le solidifică. Le toarnă în tipare: statui ale lui Bulă (marele moralist fără soluții al națiunii române) pe care le punem în Parcul Național al Neputinței. Să se plimbe și copiii noștri pe acolo și să înțeleagă de ce nicio generație nu e în stare să lase următoarei o țară mai bună, însă e perfect capabilă să lase una mai veselă. Una de care lumea bună a Europei râde pe la spate, ca să nu-și strice relațiile diplomatice cu clovnii. Îmi aduc aminte că-n vremea comunismului toată lumea spunea bancuri politice. Câteodată, în cercuri în care mai apăreau și necunoscuți, chestia asta era privită ca un fel de formă de curaj. "Dacă mă toarnă la securitate că spun bancuri?" era spaima povestitorului voluntar, care trăia emoția revoltei în genunchi, ca pe o bătălie adevărată cu inamicul, pe-un scaun în loc de cal și cu sabia scoasă a poantei seci, în loc de armă. Eroismul nostru? Râdeam în soaptă, la o bere proastă care și ea râdea de noi. Iar umorul ținea loc de toate celelalte calități ale unei națiuni europene civilizate: dorința de libertate, curajul de a lupta individual, capacitatea de sacrificiu. Bulă era Soljenițîn: adevăratul și cel mai mare dizident român, din păcate cu totul și cu totul imaginar. Ba poate și el fabricat de regim, care știa precis că ne vom mulțumi cu râsul, tot așa cum ne mulțumeam cu cafeaua amestecată cu năut. Erzsaț de libertate, umorul ne livra adevărul, însă fără niciun fel de consecință practică. Istoria, firește, rămâne să râdă la urmă: Am râs de Ceaușescu până când ni l-au împușcat alții. Am râs de Iliescu până când s-a plictisit și el să râdă de noi. Am râs de Basescu, dar nu l-am putut depăși, vom râde de Ponta, dar nu va fi amuzant. Viața noastră toată e un banc în căutarea unei poante!

cap. Mișto-ul nu are doar capitala istorică (București, cartierul murile, Munca, Finanțele, care toate fac mișto de noi) și eroi populari (Dan Diaconescu, care a făcut mișto de inteligența colectivă a românilor până când aceștia l-au ales parlamentar). Unii cred că mișto-ul e o formă de umor românesc. Eu o consider mai degrabă o formă de lene. Mișto-ul ia ideile pe care nu le înțelegem, pulsiunile nobile de care nu suntem în stare, tot ce e frumos și înălțător și le mânjește un pic cu noroiul gros al jargonului de cartier de periferie. Tocmai ca să nu mai pară așa de sus, deștepte și demne de urmat (chestie care ar fi cerut oricum efort prea mare). Nu există curent de idei care să nu-și fi găsit la noi miștocari înainte de exegeți: ecologismul, ateismul militant, globalizarea și anti-globalizarea, libertatea individuală, revoluția sexuală, separația puterilor, justiția, libertatea presei. Mișto-ul e otrava devenirii noastre naționale: pentru că e mult mai ușor să-ți bați joc de o idee bună decât s-o aplici. Râsul nostru e o scuză. Râdem pentru că n-avem ce face. Râdem pentru că nu știm ce e de făcut. Râdem pentru că ne e scârbă, frică, revoltă. Și mai ales râdem în loc să facem. Râsul e bidineaua cu care dăm pe peretele care stă să ne cadă în cap. Va cădea până la urmă, dar va cădea roz cu floricele și totul va arăta cu mult mai amuzant. Într-un mediu atât de coroziv, nu e de mirare că ajungi să râzi de tot ce mișcă și să nu te mai miște nimic până la urmă. Nu știu cum sunteți voi, dar eu găsesc umor chiar și-n balada Miorița. Acolo, un cioban amenințat cu moartea vine cu o soluție veselă pentru comunicatul de presă cu vestea decesului: totul se transformă într-o nuntă, în care păsările vin să contribuie cu muzica la nunta imaginară care ascunde un omor. Umor. Omor. V-ați întrebat vreodată de ce cuvintele astea sunt atât de apropiate în limba română? Eu da. Și-am aflat cu ocazia asta ca n-au nicio legătură. Umorul vine din Anglia, ca și cuvânt, omorul nu știe nici Academia de unde. Cert e că le stă bine împreună în aceeași propoziție: Pe noi, umorul ne omoară!


93

”Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea Trei zile de mai trăia Zăceam eu și cetea ea” cimitirul Vesel, sapanta

o țarĂ CA UN BANC ÎN cĂutarea unei poante text de Lucian

mîndruță

imagini de roman

tolici

punkt - nr. 51 / februarie 2013


94

tema numトビului

text de Alexandru

Vakulovski


95

În mormant cu

Marylin Monroe Când Planeta Moldova a lansat piesa Invidia – nu era vorba doar de umor, ci și de lucruri cât se poate de serioase. Suntem invidiați și de invidiat de toată lumea, Bruce Wilis de pe eticheta de vodcă să confirme! Celebritățile se înghesuie în Chișinău ca studenții în cămine. Sunt peste tot, vând, cumpără, te hrănesc, te îmbată, îți caută lenjerie intimă, te adapă, îți schimbă valuta și te însoțesc și în mormânt. În Chișinău e o onoare să fii un om simplu, în schimb te împiedici de personalități. Cred că asta e „înfăptuirea ideii în viață”, așa cum visa Karl Marx: oamenii faimoși să slujească cetățenii de rând. Cel mai puternic om de pe planetă (sau cel puțin așa crede toată lumea), Barack Obama, în Chișinău face publicitate unui banal salon de bronzat. De pe un panou, bronzatul și fericitul președinte al SUA ne spune: "Bronzul sănătos - calea sigură spre Preşedinţie!" Ai fi spus că pe Barack îl interesează pielea moldovenilor? Oricum, cred că are el ce are cu noi, că și din alte panouri din oraș ne îndeamnă, de data asta, să muncim și să călătorim în SUA. Eu cred că de fapt își pregătește locul pentru timpul în care nu va mai fi președintele SUA. Sau are planuri și mai mărețe: o fi au-

punkt - nr. 51 / februarie 2013


96

zit că ne-am chinuit de mama focului trei ani fără președinte, așa că a hotărât să fie primul președinte de culoare al Moldovei! Cu gândul la Obama dau nas în nas, de fapt, mă scuzați, corect ar fi: cu nasul în pieptul Angelinei Jolie. Angelina, cu pieptul în față, cu buzele țuguiate, cerșește. Aur și argint! Ne oferă în schimb reduceri! Dac-ar vedea-o Brad Pitt... În fine, Brad cred că e pe altă stradă... Dau nas în nas cu o gașcă formată din Robert De Niro, Sharon Stone și Joe Pesci. În loc să-mi inspire spaimă, trec drumul spre piața din Râșcani. Cât se poate, m-au sictirit ăștia cu bomba lor de cazino! Dacă tot vor să mă bage la jocuri de noroc, păi măcar să-și facă o sală cât de cât, nu o bombă, un chioșc, doar sunt actori de Oscar, ce mama naibii?! Măcar Mila Jovovici se respectă un pic mai mult. Nu exagerat, dar față de Sharon Stone... Împreună, tot cu o ucraineancă, și-a deschis o frizerie. Îmi fac cu ochiul de fiecare dată când merg să mă întâlnesc cu Ștefan, Voloc și Goga, dar merg mai departe. Mă descurc și singur cu capul meu, după ce mă rad și mă dau cu Gileatre sau, în cel mai rău caz, cu Shakira. Ia disperate sunt starurile astea, băi! Cu gândurile astea depresive, de jale față de tot Hollywoodul lor, după ce trec prin Piața Centrală unde văd că după La soacră urmează Lingerie (cu lingeria murdară te duci la Spâlâtorie, Dan Perjovschi e martor!) – trec pe lângă Consulatul României, care, nu știu de ce, e înconjurat de firme de pompe funerare. Monumentele, coroanele și florile de plastic te fac să te simți ca-n cimitir. Nu neapărat rău. Dar nici aici starurile nu te lasă. Lângă Consulatul României, Vladimir Vâsoțki îți face cu ochiul, o rup la sănătoasa și ajung lângă Gara da Nord, dar aici, de pe alt monument funerar, Marylin Monroe îmi zâmbește grațioasă. În Chișinău, Hollywoodul te fugărește de peste tot, te bagă în mormânt, iar în mormânt Marylin Monroe îți ține companie. Vreau oameni normali, unde au dispărut, în ce hal a ajuns orașul nostru?! Până și cultura are containere speciale de gunoi...


97

punkt - nr. 51 / februarie 2013


98

omul de pe copertă

Ne-am gândit că unui număr dedicat trup şi suflet umorului nu-i poate veni a râde fără Gheorghe Urschi care, printr-un “puci” spontan al spectatorilor, a fost încoronat rege al umorului basarabean. Oamenii îl iubesc, pe alocuri chiar îl adoră, şi accepţi asta ca pe un fenomen natural, pe care niciun paratrăsnet şi nicio intervenţie antigrindină nu-l poate schimba. Apoi, neam gândit că, printre bilingvii “pertzî”, cu glumele lor din lirica de surghiun a gasterbaiterilor, e o mare nuntă a simţurilor când dai de-un chipăruş de-al nostru, iute şi tare, crescut parcă special de vreo mătuşă Arghira într-o iarnă lungă, cu poveşti de râs la gura sobei! După care, cei şapte ani de-acasă ne-au mai temperat utopismul creativ şi am hotărât că nu e frumos să deranjăm artistul în perioada în care orice efort al său trebuie orientat spre scopuri mai nobile, adică spre refacere. Atunci, le-am sunat pe fetele sale şi le-am rugat să ne ofere câteva fotografii din arhiva familiei. Totuşi, cu jumătate de gură şi cu faţa smerită, aşa cum ne-a învăţat mama să procedăm atunci când cerem ceva, am cutezat şi îndrăznit să întrebăm despre un posibil interviu cu Gheorghe Urschi. Într-un viitor apropiat/îndepărtat, ne-am grăbit să adăugăm. Răspunsul ne-a luat prin surprindere. Gheorghe Urschi aşteaptă întrebările în scris! Dar, fără voia tatălui pământesc, Liliana şi Laura ne-au rugat, cu trecere în implorare, să nu-l obosim prea tare pe maestru. Nu a fost simplu. Două zile s-a gândit, după care fetele sale i-au trecut pe o foaie toate literele alfabetului, iar el le-a arătat cu mâna buchie cu buchie, silabă cu silabă, răspunsurile. Apoi s-a mai gândit şi, cu succes, s-a răzgândit, iar fetele şiau reluat cu jertfire de sine munca de asistente. Înterupt de mai multe ori de medicii care vin în fiecare zi pentru a-l ajuta să-şi recapete coordonarea şi vorbirea, a parcurs cu ochii propoziţiile culese la computer şi tot cu ochii s-a luptat ca un gladiator pentru orice virgulă apărută acolo unde nu-şi avea locul şi sensul. Cele câteva întrebări, la care a răspuns Gheorghe Urschi personal, nu sunt altceva decât primul interviu al artistului, la un an şi câteva luni de la gravul accident cerebral pe care l-a suportat.

!

Rege lege

Gheorghe Urschi

în


99

imagini de Roman

Rybaleov / din arhiva personală

punkt - nr. 51 / februarie 2013


100

omul de pe copertă Nu ştiu, cu voia dvs sau nu, dar aţi fost încoronat rege al umorului. La un moment dat, mai ales în perioada ”Teatrului de miniaturi”, se crea impresia că anume dvs sunteţi hegemonul proletariatului umoristic moldovenesc, iar pentru toate glumele, care ieşeau din gura actorilor, aveaţi drepturi de autor. V-aţi simţit, vă simţiţi ca atare?

Eram mai mulți autori. Eu, însă, eram ca un fel de bucătar-șef: adăugam unde era puțin, scurtam unde era lung, presăram sare, piper și alte condimente. Încercaţi acum să o luaţi de la capăt, iar în această perioadă aţi primit numeroase semne că ”eroii nu sunt uitaţi”… Cât de importante sunt aceste gesturi pentru dvs?

Foarte importante. Aceste gesturi au fost ca o lumină de SUS. Din cei 40 de ani de activitate scenică, cu siguranţă, de vreo 30 de ani sunteţi Artist al Poporului. Nu a venit cam târziu titlul şi recunoaşterea oficialilor?

Târzior! Vă consideraţi norocos că aţi supravieţuit unui aşa atac cerebral masiv, practic v-aţi întors de dincolo?

Până acolo nu am ajuns. Am fost pur și simplu lipsit de unica mea armă - cuvântul. Sau acesta nu mai e Urschi! Ce senzaţii aţi avut? Unii spun că experienţa unui atac cerebral îţi deschide o cu totul altă perspectivă asupra lumii şi asupra vieţii…

Iei totul de la început: prinzi a bâigui, apoi urmează gânguritul, bâlbâitul etc. Când aţi glumit pentru prima dată după accident şi ce glumă a fost?

Un vers: Sătul de medicii din Israel Urschi se-ntoarce acasă la el. Prietenii dvs de-o viaţă şi de-o scenă au trecut ”proba bolii”, v-au rămas alături?

Prietenii - da. Mulţi dintre cei care au stat măcar o dată de vorbă cu dvs spun că inteligenţa dvs se situează mult de-asupra mesajelor umoristice. De fapt, în timp ce unii umorişti se orientează spre cercuri mai elitiste, dvs aţi rămas fidel lumii simple, publicului de la ţară?

Ăsta mi-i meritul, asta mi-i osânda. O altă latură dualistă a dvs.: în scenă – vesel, în viaţă – trist?

Mă prefac, ca să complic lucrurile: paradoxurile sunt la mare căutare de la un timp. Cine punea, la acea vreme, şi cine împinge acum căluşul în gura umorului?

Am uitat şi i-am iertat. Mulţi sunt pensionari. Acum, când avem libertatea să luăm în băşcălie totul pe lume, de ce nu o mai facem, aşa ca pe vremuri?

Eu o mai fac. Sunteţi unicul şi indivizibilul artist de comedie care-şi scrie textele, după care le mai și joacă… Deocamdată - singurel, Doamne, în această postură?

Nu-s singurel, ci la singular.



102

tema numărului

p l a n e ta

m o l d o va

suntem o specie egoistă Și primitivă

când îl întâlneşti pe Mitoş Micleuşanu – râzi Mult. are toate Felurile de uMor, de la soFt la hard: ironie, sarcasM, autoironie... râzi cu lacriMi sau plângi râzând. Mitoş e deja în istoria literaturii (are câteva cărŢi priMite Foarte bine, ce coMbină uMorul cu cruziMea), în istoria Muzicii (niMeni nu poate nega succesul planetei Moldova) şi în istoria uMorului. atâta istorie într-un oM viu! s-a născut în criMeea, a Făcut liceul în chişinău, acadeMia de arte (abandonată) la cluj. a avut cele Mai bizare proFesii (printre care Muncitor la o Fabrică de sticlă, în condiŢii nu tocMai bune pentru sănătate), e realizator de eMisiuni radio şi tv, pictează pe ascuns – de Frică să nu vrea cineva să-i cuMpere lucrările (nu gluMesc). text de alexandru

Vakulovski

foto de mircea

struțeanu


103

punkt - nr. 51 / februarie 2013


104

tema numărului

Mitoş, proiectul tău şi al lui Florin Braghiş, Planeta Moldova, a prins foarte bine atât în Moldova, cât şi în România. Ce noutăţi poţi să ne spui despre Planetă?

Planeta este în expansiune îngrijorătoare, cetăţenii planetei împânzesc străinătăţile cu gena lor răbdatoare, iar ţările civilizate nici nu simt că sunt cucerite fără nici un fel de război. Dar lăsând gluma la o parte, Planeta pregăteşte continuarea la “Nekrotitanium” şi livrează săptămânal “Leacuri pentru neamuri” la Jurnal TV. În rest, pe la gospodărie. Faptul că Florin e plecat din România pune beţe în roate proiectului?

Apropo, “beţele în roate” fac parte din modul nostru moldovenesc de a bate pasul pe loc şi a ne crede prea deştepţi, adica nu trebuie să ne înveţe pe noi nimeni nimic, suntem şi aşa suficient de proşti cât să stăm pe loc singuri. De fapt, nici nu ştim exact “ce” suntem, mai ales la nivel genetic, fiindcă la nivel de convingeri, suntem adesea greţos de radicali. Ca popor, cred că suntem o nouă paradigmă, un fel de antiteză la popoarele cotropitoare. Sinteza, probabil, sunt tibetanii. Dar noi suntem mai bosumflaţi şi mai orgolioşi decât tibetanii, asta clar. Iar prostia noastră este mai rafinată, mai elevată şi mai bine întreţinută decât în alte părţi. Nimeni nu ne-a adus mai multă daună decât noi înşine, mai ales prin autosuficienţă şi lene. Aici nu am luat în calcul represaliile şi victimele totalitarismelor. Este adevărat, mult rău a venit din exterior. Dar un motiv de mândrie chiar avem şi anume: Noi n-am făcut nici gulaguri, nici lagăre de concentrare, nici bombe atomice şi n-am comis genocid la scară industrială. Deci, avem calităţi ceva mai umane decât mulţi alţii. Dar cine ştie cum ne-am comporta dacă am deveni imperiu? Greu de spus. Păcat că avem tendinţa de a ne vărsa nervii şi frustrările mai ales asupra celor pe care susţinem că îi iubim ca pe ochii din cap: soţia, copiii, parinţii. Oare poţi bate şi iubi în acelaşi timp? Ne-au înrăit dictaturile? Sau poate suntem un popor bolnav de sărăcie?

Ai un umor negru, ştiu şi că eşti pasionat de cruzimea din artă. Ce are în comun agresivitatea cu umorul?

Agresivitatea face parte din natură, dar omul deţine o trăsătură mai periculoasă decât agresivitatea şi anume: cinismul. Animalele nu pot fi cinice, omul da. Asta îl face mai periculos şi mai sadic decât animalele. Omul poate fi cinic înjosind semenii, omul poate simţi plăcere de la suferinţa “aproapelui”. Nu ne dăm seama, dar “Om” sună mai ameninţător decât “Crocodil” sau “Şarpe”. Noi avem în general o părere mai bună decât se cuvine despre noi, fiindcă nu aducem folos naturii, nu aducem folos florei sau faunei. Şi culmea, nici nouă. Suntem o specie egoistă şi primitivă. Tot noi am fabricat Plutoniul, un element care nu a existat pe pământ, nicăieri. Noi l-am creat, iar acum nu mai ştim cum să scăpăm de el, fiindcă perioada lui de “stingere” este de zeci de mii de ani. Şi îl depozităm, dar el se scurge peste tot. Astfel ne îmbolnăvim şi ne folosim unii de ceilalţi ca nişte cobai. Şi suntem cinici pe deasupra. Nu ne dăm seama, dar crocodilii, comparativ cu oamenii, sunt ca nişte veveriţe drăgălaşe. Ăsta este adevărul. Vor spune unii: “Dar avem conştiinţă, facem artă!” Ei bine, dacă punem în balanţă răul produs de conştiinţă de-a lungul istoriei şi binele, încotro va înclina balanţa? Adică, poate oare Bach, Leonardo da Vinci, Shakespeare sau Gaudi să compenseze toate crimele, războaiele, epurările şi genocidul produs de conştiinţă? Nu ştiu, răspunsul depinde de optimismul fiecăruia în parte. Eşti scriitor, muzician, pictor, fotograf... nu e mare înghesuială pe Planeta Moldova?

Sincer, uneori mă simt vinovat că îmi permit să mă “bălăcesc” în mai multe ape. Adică, un artist, de regulă, îşi alege un domeniu şi “sapă” într-o direcţie. Poate răzbate, poate nu. În acest sens mă simt mai liber, când e ceaţă în faţă schimb traseul, sau aleg alte unelte pentru săpat. Bineînţeles, am ceaţa mea în cap, care îmi ajunge. Am şi întuneric suficient, adică să nu-şi imagineze cineva că mă zbengui prin arte. Încerc mai multe domenii fiindcă


105

mă preocupă mai degrabă diversitatea decât încăpăţânarea profesională. Asta presupune şi nişte efecte secundare, o anumită incertitudine, anumite proiecte nefinalizate, un simt al vinovăţiei mai pronunţat şi o senzaţie apăsătoare de responsabilitate fiindcă mă preocupă în primul rând să fac ceva folositor pentru oameni. Până la urmă, divertismentul fără conţinut, fără substrat, fără mesaj, este zero. Există vreo deosebire între umorul din Basarabia şi cel din România?

Deosebirea este visceralitatea, violenţa. Umorul nostru este mai puţin preocupat de “ce va crede lumea”, este un umor mai din topor, mai primitiv oarecum, iar datorită “infuziei slave” trece cumva de “nivelul caragialesc”, degenerând în absurd, scatologic, schizoid. Nu pot face o deosebire calitativă, ci mai degrabă una de nuanţe, fiindcă rădăcina este identică - hazul de necaz. În ce ipostază te simţi mai în largul tău: de scriitor, muzician, pictor, realizator tv?

Când intru pe frecvenţa cutare sau cutare, uit de celelalte abilităţi. Este ca o convieţuire cu mai multe personaje în cap, iar eu încerc să le dau o şansă tuturor personajelor, să le ofer intimitate şi răbdare. Totuşi, televiziunea mi se pare mai dificilă decât toate, fiindcă presupune expunere, compromisuri, muncă de echipă, iar scrisul oferă exact opusul, intimitate, concentrare şi acea singurătate adesea necesară. În acest context, pictura rămâne prima dragoste, muzica este desertul, iar pe primul loc este un domeniu în care n-am reuşit (din fericire pentru toţi) să mă angajez: psihiatria. Apropo, cum se numeşte în psihiatrie convieţuirea mai multor personaje în cap?

Psihiatria este cel mai inventiv domeniu, mai ales la sindroame. Şi tot psihiatria a produs cele mai multe tipuri de medicamente şi respectiv cele mai diverse şi devastatoare efecte secundare. Nu cumva ieşim din spitale mai bolnavi decât am intrat? De ce? Foarte simplu. Medicina nu se poate dezvolta fără cercetare, iar cercetarea este ca mersul pe sârmă cu ochii legaţi, plus că ai nevoie de batalioane de cobai umani. Ca să

punkt - nr. 51 / februarie 2013


106

tema numărului

faci teste, analize, observaţii. Evident, există o alternativă: psihologia, dar şi acolo există suficienţi “specialişti” care abuzează de statutul lor pentru a ne face dependenţi de ei şi a câştiga astfel bani. Iar, convieţuirea cu mai multe personaje în cap se numeste familie. Ce părere ai despre umoriştii moldoveni? Te-au influenţat cumva?

Pentru mine, umoriştii moldoveni sunt peste tot - prietenii, rudele, colegii de şcoală. Eu am crescut printre ei şi am învăţat de la ei. Bineînţeles, am mai citit între timp, Cehov, Bulgacov, Harms, Urmuz şi mulţi alţii, dar nimic nu se compară cu povestirile auzite de la bunica, tata sau anumiţi prieteni de familie. Să nu mai vorbim de petrecerile noastre clasice, cu bancuri la beţie şi istorii neverosimile. Umorul este necesar pentru supravieţurea într-o lume unde nu suntem cu adevărat prieteni, ci mai degrabă concurenţi sau adversari. Lipsa umorului mi se asociază cu un fel de bătrâneţe prematură. În afară de Planeta Moldova, cum ţi se pare că a evoluat sau s-a degradat umorul moldovenesc?

Eu nu cred că umorul degradează. O glumă poate părea stupidă pentru cineva şi genială pentru altcineva. Şi atunci din ce pespectivă să catalogăm glumele? Evident există bancuri proaste şi bancuri geniale. Dar cu cât este un banc mai prost, cu atât creşte şansa lui sa devină genial anume prin stupizenia totală. Absurdul, de exemplu, poate fi o imitaţie de schizofrenie. În perioadele de dictatură mulţi scriitori au recurs la umor sau la un aparent absurd, pentru a păcăli cenzura. Poate că mai mult contează capacitatea noastră de a râde în faţa unor situaţii limită, decât rafinamentul umoristic. Iar în majoritatea cazurilor umorul genial este simplu, pe înţelesul tuturor. Planeta Moldova a debutat foarte vesel, ca mai apoi să ajungă la piese ca Între patru scânduri. În afară de direcţia literară cu romanul Nekrotitanium, în ce direcţie se îndreaptă acum Planeta?

Pe mine mă preocupă tot mai mult situaţia socială, politică şi în general problemele umane. De asta încerc să mă concentrez mai mult pe mesaje care oglindesc neajunsurile din gândirea noastră, lacunele din educaţie,

clişeele din comportament, prejudecăţile, frustrările şi prefăcătoriile. Noi de la bun început ne-am ocupat cu un fel de “chirurgie” umoristică, supărătoare pentru mulţi, poate prin excesul de pornografie de pe vremuri, dar oamenii devin mai atenţi la chestiuni extreme, de parcă ar fi electrocutaţi. Noi nu ne-am bazat pe asta, nici n-am urmărit o reţetă, doar am descoperit pe parcurs, diverse reacţii şi am mers mai departe. Acum, sincer, am intrat în altă perioadă, una de asumare şi atenţie la discurs. Nu mă preocupă dacă asta îmi va dăuna sau nu imaginii, fiindcă nu-mi pasă de imagine. Imaginea este o mască. Sau mai multe. Dar fără conţinut, suntem niste corpuri consumatoare şi atât. Toţi au vorbit despre sfârşitul lumii. Planeta Moldova e ferită de apocalipsă?

Despre sfârşitul lumii se vorbeşte de la începuturile ei. E o temă apărută odată cu omul. Fiindcă suntem, fără să înţelegem de ce, şi ne este frică pentru ziua de mâine. Ideea de Apocalipsă este un fel de atenţionare, ca să nu o luăm pe arătură cu excesul, cu poluarea, cu războaiele şi alte orori. În afară de asta, omul, spre deosebire de animale, are un pronunţat simţ al vinovăţiei şi al regretului, plus o tendinţă masochistă de a se auto-pedepsi. Unii consideră că lumea merită să dispară, alţii consideră că lumea va disparea dacă va continua să fie aşa, dar toate sunt un fel de proiecţii ale problemelor şi conflictelor personale, alăturate celor sociale. Evident ca paranoia creşte cu atât mai mult, cu cât ai pete pe conştiinţă, regrete, nedreptăţi pe care le-ai înfăptuit. Oricum, fiecare trece printr-o apocalipsă personală. Unii pe un şezlong la soare, alţii prin închisori. Îţi mulţumesc şi te rog acum să le urezi ceva neamurilor din Moldova.

Bucuraţi-vă de viaţă acum, că dacă aşteptaţi vremuri mai bune, de unde ştiti că n-o să pierdeţi până atunci pofta de a vă bucura? Cam atât, cu drag şi dor pentru planeta care orbitează în jurul inimii mele! Mai patetic nu pot!


107

punkt - nr. 51 / februarie 2013


108

A l e x a n d r u

P l ă c i n t ă

într-o diMineaŢă care, de altMinteri, nu prevestea niMic ieşit din tipare, s-a aşezat în FaŢa oglinzii. şi-a studiat cu atenŢie pro(eMinenŢa) nazală, a trecut printr-o vivisecŢie critică ochii, apoi a tras o privire de negustor de artă peste Frunte. nu a Fost nici pe departe un iMpuls narcisiac, ba diMpotrivă, siMŢea că-l uMFlă un râs ho-ho-Me(t)ric. a trebuit, însă, să sară peste acest al n-lea val de veselie indusă, pentru că, în toate cele patru puncte cardinale ale caMerei de căMin, colegii săi de la design visau cu ochii închişi Muze cu braŢele deschise. anuMe în aceste condiŢii seMiobscure a avut loc „atentatul” la FizionoMia sa. o linie, două, trei... ceea ce a ieșit a Fost priMa caricatură și, cuM s-a adeverit, întâiul şi nepreŢuitul test de toleranță la autoironie. a Mers, pentru că prea-adorMiții, după ce şi-au abandonat Muzele, s-au ținut de burtă când l-au văzut pe colegul lor cu nasul cât cartoFul şi ochii cât cepele. după această priMă experienŢă artistico-leguMicolă, caricatura a devenit pentru alexandru plăcintă nu nuMai o sursă de inspiraŢie, dar şi una de venit. text de Viorica

mija


109

punkt - nr. 51 / februarie 2013


110

Tema numărului

Nu mă văd în scenarii boeme, unde artistul este cel care-şi pune sufletul pe tavă, dar umblă cu stomacul lipit... Îmbrăcat la patru ace, asortat după toate regulile secţiunii de aur, ai mai degrabă figura unui manager de generaţie nouă, cu program de la nouă la şase şi cu ideea fixă de a face bani, cât mai mulţi bani...

Nu văd nimic rău în asta. Arta trebuie să atragă banii, că nu degeaba are magnetism. La noi, din păcate, majoritatea artiştilor nu reuşesc să găsească acel mijloc de aur, care le-ar oferi nu numai satisfacţie de la ceea ce fac, dar şi leuţi la chimir, cel puţin pentru a-şi permite o viaţă decentă. Nu cred că aş accepta vreun rol, chiar şi secundar, în scenarii boeme, unde artistul este cel care-şi pune sufletul pe tavă, dar este permanent cu buzunarele goale şi stomacul lipit. E chiar timpul să ieşim din acest labirint, căci riscăm să fim păpaţi, cu tot cu ambiţiile învechite. Un artist cu scaun la cap trebuie să ştie să se adapteze, să-şi planifice cariera. În cazul meu, caricatura este un fel de „linie de creditare” permanentă, care-mi oferă oportunitatea de a mă „alinta” şi cu alt gen de artă, poate nu atât de solicitată de public. Trebuie să fac bani ca să pot rezista, ca să fiu eu mulţumit, iar nevasta mea - veselă. În caz contrar, mai bine îmi deschid un chioșc cu chipsuri şi bomboane! Pragmatismul tău nu riscă să ia, necontrolat, forma lingurii de dohot, care, lucru demonstrat, strica toată „creaţia şi opera”?

Nu exclud nefericita şi presupusa turnură, dar mai frustrat m-aş simţi

în situaţia în care nu aş avea surse de existenţă. Ca şi alţi moldoveni, am făcut muncă de jos, ani la rând, prin Europa. Ceea ce se observă cu ochiul neînarmat acolo este faptul că arta, deşi mult mai inferioară decât la noi, aduce bani mai frumoşi. Nu am putut nici departe de casă să abandonez pensula, dar a fost o activitate nesistematizată, de ocazie, un fel de „calâm” sau „haltură”, cum se spune pe la noi. După ce am făcut cunoștință cu un scriitor italian şi mi-a propus să fac o expoziție de grafică, parcă mă pălea dorul să-mi încep o carieră în Italia. Însă am renunţat la idee. Îmi amintesc de prima lui reacţie la lucrările mele! Era uluit, trăsnit şi electrocutat, în acelaşi timp. S-a uitat la mine ca la un extraterestru, nu-i venea să creadă că stranierii ăştia ştiu şi altceva decât să le strângă baliga. Probabil, se gândesc că mai facem case din stuf şi acasă ne punem câte o frunză de brusture la punctul G. După marea lui descoperire şi imensa mea obidă pentru patrie, i-am făcut o copertă de carte, portrete pentru toate neamurile lui... Dar ceva nu a mers, ceva din interior. Nu ai mai vrut să rămâi sau nu ai fost poftit să rămâi?

Când am adunat o anumită sumă de bani, valea! Am decis că e vremea să fiu propriul meu șef. Mai apoi, am înţeles cât de grea este trecerea de la postura de simplu executor, dar eram deja ACASĂ. Sigur, mi-a trebuit ceva timp să mă regrupez, să decid ce fac cu viaţa mea. Dar ştiam că nu-mi doresc să stau ca un iepure speriat, tupilat în tufari, în aşteptarea marelui moment. Mi l-am „desenat” singur

şi am mers consecvent către el. Chiar dacă în toată seara mă culc pe la ora 2 -3 și mă trezesc pe la 6-7 dimineața, nu aş schimba nimic. Sunt liber, doamnă, vorba poetului. Şi cum a fost „decolarea”?

Cu hopuri şi, uneori, criză de oxigen, dar cu un loc cu perspectivă bună lângă geam. Am din acea perioadă vreo 80 de lucrări, pe care nu le voi vinde niciodată. Sunt primele studii, un fel de start up al afacerii mele. Dar începutul... a fost mai puţin tradiţional. Am plasat pe facebook un anunţ, straniu la prima vedere: oameni buni şi femei frumoase, fac caricaturi gratis! Nu m-am aşteptat la o aşa avalanşă de cereri! Zeci, sute... În câteva zile eram la pământ, cu ochii bulbucați de nesomn, pentru că desenam şi zi, şi noapte. Vorba ceea – cererea a depăşit oferta! Aşa că, a trebuit să capitulez şi să mă gândesc bine cum procedez mai departe. După lungi şi chinuitoare meditaţii, a venit şi ideea salvatoare - am organizat un concurs. Astfel, am putut şi eu să-mi trag puţin sufletul. Experienţa facebook m-a ajutat să cunosc multă lume bună, dar şi să-mi demonstrez „muşchii” mei artistici. Acum sunt plătit pentru caricaturi, dar îmi place să le fac şi cadou.

Ghimpu s-a vândut cu 1400 de lei, Vladimir Voronin cu... 50 de bani... Inclusiv funcţionarilor de rang înalt...

De ce nu? O caricatură a unei persoane publice e un test excelent pentru mine. Deoarece sunt figuri cunoscute de toată lumea, ard de


111

punkt - nr. 51 / februarie 2013


112

tema numărului curiozitate să văd reacăia publicului la ele. Atunci când am aflat că premierul Vlad Filat urmează să vină în vizită la Ungheni, m-am gândit să-l surprind cu o caricatură. Era complicat să te apropii. Discutam cu oamenii din pază ăi aceătia îmi spuneau că nici nu vor să presupună cum va reacăiona prim-ministrul, deoarece nu a mai primit aăa ceva vreodată. Am fost, însă, surprins de reacăia sa. A râs cu poftă. Consilierul său, Eugen Sturza, mi-a spus că lucrarea a fost pusă pe perete în casa premierului. După mine, este mult mai complicat să te afirmi într-o ordine democratică. Caricaturiştii nu mai ajung în puşcărie, ci sunt prieteni la cataramă cu nomenclaturiştii?

Aveăi dreptate, nu avem dictatură ăi suntem liberi să transpunem pe hârtie tot ceea ce simăim ăi ne vine în cap. Chiar dacă timpurile s-au schimbat, un lucru a rămas valabil – caricaturile nu trebuie să fie răutăcioase, ele trebuie să emane bunătate. Dacă pornim de la acest principiu, orice hipertrofiere a realităăii nu doare atunci când… muăcă. …în schimb, linge?

Am o rubrică permanentă în ziarul local, unde plasez caricaturi sociale. Iarăăi, nu cred că ceea ce reprezinăi acolo trebuie să-i deruteze, să-i înfurie ăi mai mult pe oameni. Dimpotrivă, ideea trebuie să-i facă să zâmbească, să le pună mintea în miăcare. nimeni nu-mi ordonă: fă-l pe acela cu corniăe de diavol, iar pe celălalt - cu aripi de înger. Eu îmi aleg singur ăi nesilit de nimeni tema, dar ăi maniera în care o prezint publicului. Chiar dacă ofer politicienilor un cadou, nu sunt gesturi regizate. Este un imbold să

experimentez cu un material nou. Iar reacăia publicului este uneori atât de neaăteptată ăi furtunoasă! În cadrul unei sărbători în Ungheni, am organizat o licitaăie, pentru a aduna bani pentru copiii din familii defavorizate. nu am expus lucrările originale, ci doar fotocopii de pe ele. Am rămas aproape ăocat de interesul pe care l-a stârnit evenimentul, ăi asta datorită personajelor politice! Până la urmă, o simplă coală de hârtie A4 s-a vândut cu 1400 de lei. Este vorba de caricatura lui Mihai Ghimpu. nu ătiu cum să-mi explic această „predilecăie liberală”, dar în cazul lui Vladimir Voronin a trebuit să începem licitaăia de la 10 lei ăi să o coborâm, de nevoie, la...50 de bani. Poate l-o fi cumpărat vreun comunist din Consiliul raional Ungheni!

Moldovenii sunt mai inhibaăi, umflaăi în pene ăi au o idee deformată despre imaginea lor... Dacă ți-ar propune vreun partid să participi și în campanii electorale, ar conta „principiile şi valorile” pe care le promovează?

ăi da, ăi nu. Ca ăi în cea mai veche profesie – aici iubire nu-i, e pur ăi simplu job. Simpatiile sau antipatiile mele rămân pe planul al doilea, atunci când am anumite obligaăii contractuale sau chiar verbale. Încerc să mă detaăez ăi să-mi fac meseria profesionist, la un nivel bun. Aăa, ca să nu roăesc ăi să am senzaăia clară că mi-am meritat banii. Când e vorba de feţele oamenilor simpli, aici e afacere sută la sută?

nu neapărat. Din cele 5-6 caricaturi pe care le fac zilnic, 2 le dăruiesc. Totuăi, în jurul acestui gen de artă vreau să clădesc un business. ăi nu stau cu mâinile în sân. Am cumpărat domenul caricatura. md ăi acum oricine poate solicita o caricatură online – de la cea mai simplă ăi, respectiv, mai ieftină, până la variante vip, în ulei ăi rame sofisticate. M-am mirat foarte tare atunci când am aflat că domenul era liber. Sper să aibă priză ăi să iasă bani buni. Clienţii îţi trimit şi fotografii fotoshopate?

Sigur. Le depistez într-o clipită. Acolo numai ochii există, restul e natură moartă. De pe fotografie e mai complicat, dar atunci când o caricatură trebuie să fie o surpriză - mă conformez, dar cer cât mai multe imagini cu aăa-zisul protagonist.

Cu ajutorul internetului poăi face artă ăi business dintr-o căpiăă de fân... Moldovenilor le place să fie ridiculizați?

Moldovenii sunt mai inhibaăi, umflaăi în pene ăi au o idee deformată despre imaginea lor. Europenii, dimpotrivă, caută cu lumânarea momentele vesele, motivele de autoironie. O doamnă masivă, dacă o faci mai mare, se prăpădeăte de râs. La noi, doamne fereăte, dacă o redai pe o fată cu un gram mai grăsuăă sau îi lungeăti nasul cu un centimetru e jale ăi lacrimi – eh, nici nu seamănă cu mine. Dar vin prietenii ei ăi o recunosc, ăi râd. Am înţeles că şi mama primarului de Ungheni a tras un bocet, după ce a văzut caricatura băiatului său în ziar…


113 Da, e adevărat. Plângea ăi spunea - aista nu-i feciorul meu, uite ce bolfos l-a făcut... S-a mai liniătit după ce primarul i-a explicat că e vorba de o simplă caricatură, dar a rămas cu părerea ei – Alexandru e mult mai frumos în realitate! Cât de uşor sau greu este să răzbaţi din provincie, să te faci cunoscut?

Suntem în era informaăională, iar cu ajutorul internetului poăi face artă ăi business dintr-o căpiăă

de fân. Eu nu am nevoie de un atelier în buricul târgului ca să pot desena. Pot lucra în orice condiăii, nu contează de unde bate lumina ăi cum ciripesc păsările după geam. ătiu cum să mă deconectez ăi parcă nu am pierdut simăul lucrului bine executat. Dacă nu-mi reuăeăte în măsura în care mi-o doresc - rup, boăesc ăi o iau de la capăt. Când cineva îmi spune: o, bravo, am văzut - mă incomodez, mă gândesc că putea fi mai bine... Urmează

să învăă să reacăionez adecvat la complimente, pentru că ăi aceasta este o artă. Dar ătiu sigur că, dacă o să am cap pe umeri, o să vină ăi banii. nu-i cred pe unii dintre oameni noătri, care se căinează toată ziua ăi oftează că e greu să realizezi ceva în Moldova. Eu sunt convins că succesele noastre sunt direct proporăionale cu spiritul nostru de a întreprinde ceva, de a scoate mâinile din buzunare ăi a face ceva cu ele.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


114

tema numărului

dacă voi ajunge în cosmos, voi picta de acolo Pământul, dacă voi ajunge combainer - voi picta lanurile de grâu Interviu cu Roman

Tolici realizat de Alexandru Vakulovski


115

punkt - nr. 51 / februarie 2013


116

tema numărului

Roman Tolici este unul din artiștii basarabeni pentru care trebuie să mergi la Viena sau la Berlin, dacă vrei să-i vezi expozițiile. Este atât de pe val, că valul l-a dus departe de locul unde a început să picteze. Dacă aveți noroc, puteți să-l prindeți la București, unde locuiește. Nu descriu ceea ce face – puteți să-i admirați lucrările în Punkt. În așteptarea unei expoziții și în Chișinău, acasă.


117 Dragă Roman, povesteai într-un interviu că ți-ai dorit să devii pictor de la 4 ani, când ai desenat pentru prima oară o casă cu țurțuri. Cum te gândeai la 4 ani că e să fii pictor? Ce coincide și ce nu?

Am auzit odată o observație cum că în copilărie putem ști cu adevărat ce trebuie să fim, ce ar aduce ființei noastre profunde plăcerea împlinirii, căci funcționând după principiul plăcerii, copilul îl ignoră total pe cel al necesității, atât de dezvoltat la adulți. Atunci, în copilărie, plăcerea pe care am resimțit-o desenând, succedată de plăcerea de a trezi în oameni reacții și admirație, mi-a stabilit un standart cu funcție de patern. A fost atunci momentul când am captat cu adevărat atenția adulților, care la acea vreme reprezentau lumea. Dacă o captam printr-un gol spectaculos pe terenul de joacă, acum eram poate fotbalist. Așa sunt pictor. Mă consider un caz fericit, visul primar devenind realitate, dar în procesul de formare am fost tentat de multe zone distincte de termenul pictură, dorind să fac film, comics, ilustrație, oarecum toate rezultând mai degrabă din principiul necesității, pictura propriu-zisă rămânând multă vreme doar una dintre opțiuni. Odată cu finalizarea școlilor (artele plastice necesită o pregătire specializată îndelungată, aproape la fel de multă ca și muzica) a trebuit să decid. Și atunci m-am întors la visul copilăriei, simplu și clar, provenind doar din plăcerea de a desena, sintetizată în dorința de a fi pictor. Copil fiind, nu știam desigur cum e să fii pictor, iar acum aveam ocazia să aflu. Toate experimentele și experiențele din zona filmului, comicsului, ilustrației, ca și cele din zona literaturii, sau vieții

în general, mi-au creat identitatea artistică, exprimată preponderent prin pictură. Deci, ce nu știam încă în copilărie, era distincția prin care un pictor adevărat este de fapt un artist. Cum de nu ți-ai dorit ca tot copilul sovietic să fii cosmonaut?

Visul de a deveni cosmonaut era obligatoriu, deci nu aveam cum să-l ratez. În aceeași pleiadă am visat să ajung camionagiu, combainer, soldat, erou. La mine însă visul era legat tot de contemplație și creație, gândindu-mă atunci că dacă voi ajunge în cosmos, voi picta de acolo Pământul, dacă voi ajunge combainer (nu știu care e termenul corect, așa îi spuneam atunci), voi picta de pe combină lanurile de grâu ș.a.m.d. Deci paternul de care-ți spuneam mai devreme a avut și are o mare influență. Părinții te-au susținut când le-ai spus că vrei să devii pictor? Chiar nu ți-au zis că tot mai bine ar fi să te faci doctor (sau măcar stomatolog)?

Sunt mezinul într-o familie de trei copii și spre deosebire de surorile mele determinate oarecum spre “ce ar fi bine”, am reușit să mă impun prin forța tiranică a mezinului care întâmpină cele mai mici rezistente în dorințele sale. Iar faptul că dorința de a fi pictor a rămas constantă, susținută de acțiune în acest sens, completată de confirmări din afară, nu s-a pus niciodată problema să devin stomatolog. Ai venit în România în perioada Podului de Flori, probabil cu mult entuziasm. Ți-a pierit entuziasmul pe parcurs sau s-a amplificat?

Am făcut într-adevăr parte din prima tranșă de școlari basarabeni în România. În contextul podurilor

de flori, a unei perioade entuziast-romantice, în care opțiunea românității, renăscută în focul perestroikist se contura plină de speranțe. Am ajuns în București la 15 ani, în toamna lui ’90, când URSS-ul încă exista, iar România abia își începea lunga convalescență de după plaga comunistă. Venit dintr-un Chișinău frământat de manifestații cu miză naționalistunionistă, am găsit un București și o Românie găurită de gloanțe și înfometată la propriu, căreia părea să nu-i prea ardă de idealuri naționale, idealuri ajunse în desuetitudine de-a lungul ceaușismului, idealuri ale căror stringență era acoperită de ghiorăitul mațelor. După destrămarea URSS-ului, Moldova a intrat firesc pe aceeași sonoritate a mațelor ghiorăinde, iar până în prezent, pe ambele maluri ghiorăitul a fost înlocuit de poftele și lăcomiile capitaliste. Îmi mai păstrez speranța că idealurile vor reveni odată în conștiința oamenilor, dar îmi vine greu să cred că vom prinde acele vremuri. Am trăit în Romania mai mult timp decât am trăit în Moldova și eu personal mi-am realizat unirea. Am observat în lucrările tale o pasiune pentru basm. M-am înșelat sau nu?

Cred că e o observație bună, chiar dacă eu personal nu am gândit-o niciodată ca atare. Vine cel mai probabil tot din copilărie, când basmul juca un rol esențial, modelându-mi modul de a privi lumea prin schema dramatică a unei povești. Această schemă transpare iată în creațiile mele prin poetica de basm, prin idealuri esențializate, moralizatoare și estetizate.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


118

tema numărului Am văzut un album Paraziții ilustrat cu benzi desenate de tine. Ești deschis la astfel de colaborări sau ai făcut o excepție?

Respectivele benzi desenate nu au fost făcute special pentru albumul Paraziții. La începutul anilor 2000 am experimentat acest domeniu (al benzii desenate), rezultând atunci un mic album numit „Aaargh!!!”, o colecție de demențe grafice obscene, care au mers la sufletul managerului trupei, prezent la lansare și care a dorit să includă câteva în albumul Paraziții. Personal, nu i-am cunoscut niciodată pe cei doi rapperi, dar mi-au plăcut mult și-mi plac și acum. Revenind la întrebarea ta, deschiderea mea la astfel de colaborări este destul de închisă. Este poate din cauza activității mele paralele în zona publicității, unde timp îndelungat am realizat ilustrații efemere, neasumate, scopul fiind doar câștigarea unei pâini decente. Fapt care mi-a creat o angoasă vizavi de tot ce înseamnă „comandă”. Rolul de ilustrator este unul de acompaniator și nu mă feresc să recunosc că îmi cauzează anumite frustrări. Din acest motiv, experiențele mele ca ilustrator sunt limitate, asta neînsemnând că refuz zona. Încerc doar să fiu foarte exigent în alegerea proiectelor și în gradul de libertate ce mi-l pot permite acestea. Scrii și proze și poezii. Ce înseamnă pentru tine literatura? E un hobby sau ceva mai serios?

Cred că nu e nici hobby și nici ceva serios. E o formă de exprimare artistică, de sublimare, alta decât cea vizuală. Așa cum un scriitor se „odihnește” prin mâzgâlituri plastice pe marginea manuscrisului, un plastician se „odihnește”

prin mâzgâlituri literare. Literatura adevarată necesită dăruire și timp, la fel și pictura. Nu cred că le poți face pe ambele la modul serios, fără ca ambele să aibă de suferit. M-am apucat să scriu la îndemnul lui Mitoș Micleușanu, tot pe la începutul anilor 2000, în contextul experimentelor de bandă desenată (multe dintre benzile mele desenate sunt de fapt adaptări grafice ale unor texte scrise atunci). Am citit în două rânduri, proză și poezie, în cenaclul „Euridice” al lui Marin Mincu, unde am fost lăudat pentru proză și criticat pentru poezie. Revista „Tomis” de la Constanța mi-a publicat câteva lucruri și chiar m-a premiat pentru debut. Dar, cum am mai spus, a trebuit la un moment dat să aleg, iar strigătul interior al literaturii sau benzii desenate a fost acoperit de urletul picturii. Acum scriu rar. Mai mult poezie. Ești prieten cu Planeta Moldova și ai făcut ilustrații pentru romanul Nekrotitanium. Le-ai făcut după ce ai citit cartea?

Bineînțeles. Dincolo de prietenia mea cu Planeta Moldova, mi-a plăcut Nekrotitaniumul. E o poveste total dementă, în stilul inconfundabil al celor doi, care tratează moartea și mai ales nemurirea, cu un umor sarcastic, bombastic și fantastic. Din păcate, produsul final în ceea ce privește ilustrațiile a fost poate nemeritat de minimalist, căci proiectul început inițial era mult mai ambițios. Din lipsă de timp (din partea mea) și de buget, am reușit până la urmă să conving atât autorii, cât și editura să ne rezumăm la o serie de portrete. N-o să mă apuc acum să le laud, voi spune doar că sunt mulțumit de rezultat

și consider că ilustrațiile lasă cartea să respire, adevărata ei surpriză provenind din text, pe care, repet, îl consider foarte bun. Tara von Neudorf a spus că încă nu a făcut destui bani ca să vină să expună în Est. Doar din cauza asta artiștii pleacă în Vest, cu expoziții sau cu totul, sau există și alte motive?

Ok, cred că pot fi de acord cu Tara. Deși sună pecuniar, există adevăr în spusele lui. Banii ne plac tuturor, fie că o recunoaștem, fie că nu. Noi, cei crescuți măcar parțial în filozofia comunistă, suntem poate mai ambivalenți în privința lor, dar chiar și așa, atenția ne e îndreptată mai degrabă spre Vest. Societatea capitalistă în care ne-am trezit, are cuibul în Vest, acolo se află grosul banilor și e cumva firesc să ne îndreptăm speranțele financiare într-acolo. Pe lângă asta, cred că există un flux al validării profesionale și culturale, similar, iată, mișcării soarelui, dinspre Est spre Vest. Dacă mă gândesc la istorie, cuceririle Vestului de către estici au fost mereu mai naturale și mai definitive decât în sens invers. Îmi permit să speculez, punând în balanță cucerirea Vestului sălbatic de către europeni în calitate de estici, sau a hoardelor barbare care au devastat Europa tot în calitate de estici și pe de cealaltă parte a eșecurilor în cucerirea Estului, pe care le-a suferit Hitler sau Napoleon. Îmi vine să trag de aici o concluzie poetică: în timp ce Vestul se vrea cucerit, Estul se vrea sedus. Când te întorci în Moldova, sesizezi schimbări? Dacă da, ce schimbări ai observat?

Din păcate, nu am mai fost în Moldova de vreo 6 ani. Toți ai mei sunt de ceva vreme plecați în Spania, ca


119

Oferim Credite la condiții avantajoase pentru Sectorul Vitivinicol și Industria Conexă ADRESA: MD 2023, Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Calea Basarabiei 18, etajul 2 tel.: +373 22 260 903 - Departamentul Creditare/Leasing; office@winemoldova.md www.winemoldova.md

Program finanțat de către Banca Europeană de Investiții și implementat de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare prin intermediul Unitătii Consolidate pentru Implementarea și Monitorizarea Programului de Restructurare a Sectorului Vitivinicol ”Filiera Vinului”

punkt - nr. 51 / februarie 2013


120 mulți alții. Casa părintească a fost vândută, iar fără o treabă anume nu am găsit o motivație pentru a reveni. E pentru mine un context puțin dureros și mi-e greu să vorbesc obiectiv despre schimbări, deși sunt convins că ele există și am speranța, că sunt înspre bine. Contextul din România îți priește când creezi? Apropo, ce te inspiră în general?

Văd creația ca pe un act de voință, care se manifestă indiferent de context. Cunosc suficienți oameni care își justifică lipsa de acțiuni creatoare dând vina pe „contextul nefavorabil”. Personal, cred că de multe ori, un context mai puțin favorabil poate de fapt favoriza o creație mult mai încărcată de prospețime și profuzime (Moldova, a dat în acest sens câteva exemple interesante). Cât despre România: odată, un prieten sârb stabilit aici, la întrebarea mea: „de ce aici?”, mi-a răspuns: „e pace”. Pacea este în principiu suficientă pentru a-ți putea vedea de treabă. În lumea de astăzi, deja globalizată într-o măsură semnificativă, nu mai e nevoie să fii neaparat în Paris sau New York pentru a-ți juca șansa. România oferă suficient bine, dar și suficient rău pentru a nu te plictisi. În România (în Bucuresti, în special, unde-mi duc veacul și pe care-l cunosc cel mai bine) am ocazia să fiu scârbit de multe lucruri, dar am și ocazia să admir multe lucruri. Îmi aduc aminte de frustrarea ciudată pe care am simțit-o în Praga, unde mi-am zis că mi-ar fi greu să creez, căci e un oraș deja prea frumos, care nu mi-ar lăsa loc pentru umplerea unor goluri. Iar în legatură cu sursele de inspirație în general: mă inspiră lumea în

general, cu bunele și cu relele ei. Încerc să caut și să văd frumosul în banal sau chiar în urât și invers, așa cum încerc să detectez adevărul în minciună, minciuna în adevăr, vechiul în nou, noul în vechi, binele în rău și răul în bine. Mulți artiști au pasiuni ciudate sau dubioase (îmi amintesc și de Nabokov care colecționa fluturi). Ai vreun hobby dubios?

Colecționarea fluturilor poate fi catalogată drept dubioasă dacă acceptăm că colecționarea în sine frizează patologia. Aș putea atribui o acțiune de-a mea unei manii colectoare, pe care nu m-ar mira ca mulți s-o considere ciudată sau dubioasă: în principiu port mai tot timpul aparatul de fotografiat atârnat de gât, fotografia reprezentând un important domeniu de documentare pe care mi-l împrospătez în permanență. Fotografiez orice; peisaje, detalii, situații, oameni. Odată cu fotografia digitala, care permite stocarea unui număr infinit de imagini, au început să se formeze în bazele mele de date, colecții de fotografii cu copaci, colecții cu ceruri, colecții cu clădiri, etc., dar cele mai interesante sunt colecțiile cu necunoscuți. Oamenii pe care-i fotografiez pe ascuns sau brusc, fără să le cer permisiunea. Oameni ale căror trăsături le studiez ulterior și pe care-i împart în categorii: bărbați, femei, copii, bătrâni, cerșetori etc. Din aceste colecții s-au născut serii de picturi, precum seria Regilor Cerșetori, sau seria Nobody (Nimeni). Astfel trag concluzia că aceste colecții nu țin tocmai de hobby, ci tot de profesie, de bucătăria picturii, ocupație care în sine e suficient de ciudată și dubioasă.

Cum schimbă viața de familie un artist? Dacă ar veni la tine un prieten artist și ți-ar spune că se căsătorește și că vrea un copil, ce l-ai sfătui?

Viața de familie îl schimbă pe oricine, iar artiștii nu fac excepție. Depinde desigur de familie, dar omul își face norocul cu mâna lui. În orice caz, familia oferă (sau ar trebui să ofere) un echilibru emoțional, ceea ce nu strică. Totul e să nu-ți uiți scopurile și să combini cele două tărâmuri, al familiei și al creației, astfel încât nici unul să nu sufere decădere. S-a întâmplat să mă căsătoresc cu o psihanalistă, astfel încât comunicarea cu soția mi-a adus pe lângă un relativ echilibru emoțional și accesul la un domeniu pe care altfel doar l-aș fi dibuit și care a ajuns până la urmă să-mi influențeze într-un fel sau altul lucrările, la fel cum și domeniul meu i-a influențat ei gândirea și abordarea. Dacă un prieten artist mi-ar spune că vrea să se căsătorească și să facă copii, i-aș ura casă de piatră și multă răbdare. Familia necesită timp și dedicație, la fel și creația. L-aș sfătui așadar să-și organizeze mult mai bine timpul. De câțiva ani suntem anunțați zilnic că vine sfârșitul lumii. Te-a afectat asta cumva?

Sfârșitul lumii e o veche obsesie egoistă a omenirii: să fim ultimii, după noi să nu mai fie nimic, chiar cu prețul unei apocalipse înspăimântătoare. Nu cred că avem noi norocul ăsta. Vom dispărea ca toate celelalte generații anterioare nouă, nevoiți să ne confruntăm mai întâi cu viața și, la final, cu moartea. Iar după noi vor mai trăi generații și generații...


121

punkt - nr. 51 / februarie 2013


122

tema numărului

.. ^ Igor Cobileanski

text de

moni stănilă


123

N-AVEM

UN

N I L P A CH UN SAU

CARAGIALE, . CARE SA FIE

NA

A I R ^AND M

T, I

ON

AL . A

punkt - nr. 51 / februarie 2013


124

tema numărului L-ai văzut pe ăla (filmul) cu becu'? Nebunie! Băi, oare chiar așa e? Dacă îți bagi un bec în gură, nu-l mai scoți? Nuuu, cu oul e simplu, îți aplici una scurtă sub barbă și - bobâlc, l-ai înghițit, nu e mare traumă, coaja de ou are calciu, da' becuuuul, durere, frate! Da, în 2008 știam deja literatura basarabeană, ascultam "Zdubii", ne spărgeam de râs la Planeta Moldova. Nu ne așteptam la o nouă "dinamită" de peste Prut. Le spunem tineri. Pentru suflul înnoitor, pentru cei în jur de 40 de ani. Dar la talente, maestre, sunt bătrâni! Și, așa cum știți, trebuie chestionați. Bătrânul Igor Cobîleanski luat la întrebări de Punkt! De-a lungul timpului ai fost actor, ai realizat documentare, însă în mintea şi sufletul oamenilor ai intrat cu scurtmetraje. De ce crezi că s-a întâmplat asta?

Probabil scurtmetrajele au avut un impact mai important, mai puternic. Contează şi faptul că sunt mai uşor de vizionat decât filmele documentare, ce necesită o atenţie sporită. Un alt avantaj l-a constituit mediatizarea mult mai bună. Deşi acest lucru s-a întâmplat fără implicarea mea directă. În mare parte, mediatizarea i se datorează presei româneşti. Despre filmele mele a început să se audă în Moldova prin intermediul României. Asta pe de o parte, pe de alta - scurtmetrajele acestea au prins şi pentru că se înscriu într-un gen de comedie foarte populistă, nu este un umor foarte rafinat şi foarte delicat; ci e mai degrabă un umor pop. Totuşi nu e un umor direct.

Dar nici unul ascuns, pe care specatorul ar trebui să îl decodifi-

ce. Aş spune chiar că e un umor mediu, însă adaptabil. O parte din cei care au vizionat filmele, dacă nu s-au văzut pe ei în situaţile date, şi-au regăsit vecinii sau prietenii. Şi situaţiile care te ajută să te identifici sau să identifici societatea în care trăieşti, prind mult mai bine. Fiecare e un Saşa sau un Grişa.

Sunt şi ei, sunt şi alţii. La un moment dat, primeam sute de mesaje pe zi din România, în care oamenii îmi spuneau că în Plictis şi inspiraţie, primarul pare inspirat după modelul primarului din comunitatea lor. Cred că şi pe rolul lui Voloc ca poliţist se încadrează mulţi, dar asta e mai greu de recunoscut.

Probabil că da, dar despre primari – mărturiseau. Putem vorbi de un umor moldovenesc, în filmele tale sau în general?

Nu cred că există un umor moldovenesc. În general cred că putem vorbi, nu neapărat de umorul unei zone, ci despre un anumit tip de umor la care moldovenii vibrează şi care, de cele mai multe ori, rezultă din autoironie. Uneori aproape de autobiciuire, pentru că deseori moldovenii se complac în situaţii pe care, dacă le vezi din altă perspectivă, sunt tragice de fapt. E şi vorba aceea din bătrâni: „a face haz de necaz”. Cred că în acest punct se dezvoltă umorul la moldoveni. Pentru scurtmetrajul Când se stinge lumina ai lucrat cu Thomas Ciulei...

El a fost producătorul. ... cum s-a sincronizat o echipă moldovenească cu un producător de formaţie germană?

A fost complicat la nivel de producţie în general, pentru că un film

presupune o marjă de eroare, la capitolul financiar, de aproximativ zece la sută de cheltuieli neprevăzute. De fiecare dată te chinui să ţii cont de acele zece procente. Cu Thomas a fost puţin mai dificil, pentru că el, fiind neamţ, încerca să calculeze cu exactitate toate cheltuielile, şi e dificil să îi explici cuiva că în Moldova nu e ca în Germania, şi că aici cheltuielile imprevizibile pot atinge cincizeci de procente din buget. Însă trecând peste aceste detalii, care oricum nu au fost problematice, a fost foarte ok pentru că Thomas Ciulei e un bun cineast şi un regizor care vede diferit nişte lucruri. El a crezut în proiectul nostru, dar era convins că genul ăsta de film nu ar prinde niciodată în Germania. Deci până la urmă tot există un umor moldovenesc.

Nu. Realitatea a fost cu totul alta. Noi am discutat foarte mult pe tema asta, iar el insista că în Occident, şi mai ales în Germania, nu merge genul ăsta de umor. Se ştie că nemţii sunt foarte calculaţi, pragmatici, în logica lor nu e posibil ca un om normal să încerce să bage un bec în gură. Pentru ei, e o situaţie absurdă care nu provoacă râsul. Ca să reuşeşti cu un film axat pe umor, trebuie să ţii cont de publicul căruia i te adresezi, să exploatezi nişte situaţii mai mult sau mai puţin familiare, să existe nişte rădăcini în zona respectivă de umor, să fie cât de cât plauzibile situaţiile. Asta susţinea Thomas la începutul filmărilor însă, când filmul a fost gata şi a intrat în circuitul festivalurilor şi pe internet, situaţia a fost alta. În Germania filmul a fost primit foarte bine. În 2007


125 sau 2008, nu îmi amintesc exact, a fost un concurs în cadrul Serilor Europene Betting on Shorts (un festival desfăşurat în mai multe capitale, unde se prezentau 15 scurtmetraje), cetăţenii votau şi se acumula punctajul, exact ca la Eurovision. Iar în Germania, la Berlin, filmul luase punctajul maxim. La Paris a ieşit pe locul doi. Nu am intrat în finală, dar, geografic vorbind, s-a demonstrat că şi occidentalii gustă acest tip de umor. Pentru feedback-ul dorit a contat primul loc în Germania. Spuneai mai devreme că cea mai bună mediatizare ai avut-o în presa românească. Ai simţit ulterior că asta te-a ajutat în Moldova? Ţi s-au acceptat mai uşor propunerile sau proiectele?

Nu, pentru că în Moldova nu se acceptă propunerea proiectelor. Nu pot să neg; o anumită recunoaştere am avut, chiar şi din partea – să spunem cu ghilimele – oficialităţilor, dar la nivel de producţie nici nu avea cum să mă ajute, de vreme ce nu se face nimic aici. Oricum am rămas sub tutela CNC-ului românesc. Nu ţi-ar fi mai uşor dacă ai locui în Bucureşti?

Probabil. Nu aş avea neapărat mult de câştigat, dar nu aş avea de pierdut. Pierd premiere, pierd ocazia de a mă întâlni cu oameni. Dar există şi avantaje, fiindcă am mai mult timp. Îmi văd de treabă şi să mă concentrez pe munca mea. Mai ales că există internetul şi legăturile se pot păstra. Pe de altă parte, mie mi se pare că în scurtmetrajele tale, chiar dacă situaţiile par desprinse şi din România, decorul e pur moldovenesc.

Nu-i adevărat. Eu am stat o perioadă în Vaslui şi am regăsit aceleaşi

punkt - nr. 51 / februarie 2013


126

tema numărului locuri. La un moment dat, găsisem o locaţie pentru următorul film. România are şi ea, slavă Domnului, locuri depresive. Deci, nu cred că locaţiile astea, gen o gară părăsită, nu le găseşti. Le găseşti şi în Germania, dacă le cauţi bine. Eu, de exemplu, cele mai multe gâşte din viaţa mea le-am văzut în Moldova. Asta mi s-a părut pur moldovenesc în Inspiraţie şi plictis.

Locaţia nu am ales-o în funcţie de gâşte, gâştele le-am adus în portbagaj. De altfel, în film chiar se observă că nu erau atât de ascultătoare. Dacă te uiţi foarte atent, vezi un fir de la piciorul unei gâşte. Pentru că trebuiau ţinute locului până montam noi echipamentele. Umorul a fost un target sau un mijloc?

Nu ar trebui să mint acum şi să spun: domnule, nu mă interesează, aşa sunt eu. Totodată, nici nu aş putea spune că a fost neapărat target sau neapărat un mijloc de exprimare. Un condiment necesar?

Pot să îţi spun cum a început totul. Venise Thomas Ciulei la Chişinău şi cineva m-a sunat şi mi-a spus. Cunoştinţa noastră comună nu putea să meargă să îl întâlnească. Iar eu nu îl cunoşteam personal, dar, până la urmă, ne-am dus la o bere. Şi atunci i-am spus povestea cu becul, aşa cum o vedeam eu. Şi el m-a întrebat dacă vreau să facem un film. Şi am încercat. Deşi nu am avut un scenariu pregătit în momentul respectiv. Totul a pornit de la discuţia avută la bere. El s-a angajat să producă filmul, apoi, împreună, am încercat să obţinem finanţări. L-am depus la CNC, unde

nu a trecut. A găsit, până la urmă, finanţare la Studioul Armatei. Nu a fost un scop, dar ne-am bazat şi pe faptul că e o poveste haioasă şi că s-ar putea să prindă la public. La ce proiecte lucrezi acum?

Am finalizat filmările pentru un scurt, care vine din cu totul altă zonă. E o dramă socială. Intuiesc pentru el o traiectorie interesantă. Am finalizat şi La limita de jos a cerului, un lungmetraj făcut cu Saga Film, după scenariul lui Porumboiu. Lungmetrajul e deja gata, iar producătorii încearcă acum să îl paseze la nişte festivaluri, abia după aceea va fi făcut public. Şi, pe lângă aceste proiecte, La limita de jos a cerului şi aşa-numita Colecţie de arome, care sunt drame sociale, mai lucrez la o comedie, un lung metraj care acum câţiva ani a câştigat nişte bănuţi de la CNC, oricum insuficienți, dar ne-am apucat să căutăm coproducători. Încercăm și la Kiev, Berlin - pe scurt, suntem în prima fază de dezvoltare a proiectului. Știu că la un moment dat ți s-au suprapus două proiecte, unul în România, altul în Rusia. Pentru care ai optat?

Am optat pentru cel din Rusia, dar le-am pierdut pe ambele. Anul trecut am scris un scenariu pentru o casă de film rusească, una foarte serioasă. Trebuia să îl filmăm în toamna asta și se suprapunea cu un proiect aprobat la Media Pro. Practic ambele proiecte erau în același sezon și atunci am preferat să mizez pe notorietate. Era vorba de Serghei Selianov, care e metrul cinematografiei ruse - ca să zicem așa, dar s-au împotmolit lucrurile fiindcă era un subiect complicat, o comedie istorică, ce se desfășura în secolul al

X-lea, și asta impunea cunoștințe istorice temeinice. Apoi am spus că mai amânăm, mai vedem cu facem, iar până la urmă am bătut pasul pe loc. Asta e! Din ceea ce vezi astăzi în Moldova, emisiuni Tv de exemplu, e ceva care să îți capteze atenția?

Eu o să spun ceva ce probabil va surprinde. Mă uit la Publika TV. Văd unele interviuri, unele știri, care conțin - nu întotdeauna voluntar - o doză de umor, o situație comică. Urmăresc şi TRM-ul uneori, pentru ușoara naivitate cu care prezintă știrile. În mod deosebit nu pot să spun că există o televiziune sau măcar o emisiune cu adevărat bună în Moldova. Probabil doar Cool Publika cu Sergiu Voloc, dar prin faptul că ei tot repetă la nesfârşit aceleaşi emisiuni, deja își pierde din farmec. Dacă ar fi o emisiune săptămânală, ar fi bine. Așa nu știu ce să spun. Dar vreun umorist moldovean, care să îți fi plăcut în mod deosebit, există? Sau vreun film...

Filme cu umor nu prea avem, însă avem doi exponenți care au încercat să facă medii-metraje de comedie, Gheorghe Uschi și Tudor Tătaru. Ei au încercat să facă, dar le-a ieşit un gen de umor din care eu nu mușc. Pentru că, din punctul meu de vedere, e prea primitiv. Deși, ca umorist, trebuie să recunosc că de la Gheorghe Uschi eu am auzit povești foarte bune, cu un umor foarte fin. Însă, probabil, el mizează pe ceea ce publicul cere. Am convingerea că e mult superior umorului pe care îl oferă publicului. Dar, obiectiv vorbind, n-avem un Chaplin sau un Caragiale, care să fie mândria națională și să putem spune fără echivoc: el e!


127

punkt - nr. 51 / februarie 2013


128

punkt psi

Râs cu plâns...

trebuie să recunoașteM că siMțul uMorului a devenit un Must-have existențial. dacă despre o persoană se spune că are siMțul uMorului, aceasta intră în categoria indivizilor cărora autoMat li se atribuie diverse calități. FeMeile, bunăoară, pot ierta Multe unui tip cu siMțul uMorului, iar un politician care înveselește nevestele prin discursul său electoral are Mai Multe șanse să le întristeze după câștigarea Mandatului. Mai grav este atunci când unii dintre posesorii de potențial uMoristic, devenind conștienți de această apreciere, nu Mai sunt preocupați să-și cultive și alte calități.

text de Zina

Bolea

imagini de roman

tolici


A

propo, referitor la femei și bărbați, mă întreb dacă și bărbații caută cu frenezie femei cu simțul umorului. Îmi permit să formulez ipoteza că nu chiar toți. Pericolul pentru buna colaborare a sexelor este că o femeie cu simțul umorului poate fi considerată, la un moment dat, prea deșteaptă pentru o comunicare echilibrată între sexe. În cazul în care mai reflectăm asupra acestei ipoteze sinistre din punct de vedere relațional, ne putem imagina diferite situații: dacă simțul umorului ei este mai rafinat decât simțul umorului lui? Sau vin rudele în vizită și la cina festivă de prezentare a potențialului familial oaspeții râd mai mult de glumele ei decât de ale lui? De aceea, din păcate, femeia cu sumțul umorului poate fi asociată în mințile unor bărbați cu un personaj periculos. Deocamdată, având întotdeauna în minte și un scenariu mai optimist. Trebuie să recunoaștem că cel mai greu este să râdem de noi înșine. În același timp, este unul dintre criteriile sănătății psihice: dacă reușești să râzi de propria persoană, înseamnă că poți privi interiorul tău fără așteptarea înspăimântătoare că vei găsi acolo ceva care te va face neapărat să plângi. Sau ceea ce regăsești acolo este suficient de puternic încât să nu se dărâme de la o simplă replică a interlocutorului. Este benecunoscut personajul care râde cu mare inspirație de ceilalți și, doamne ferește, dacă se râde pe seama lui: chiar și cea mai nevinovată glumă îl transformă într-o floare gingașă care a fost strivită de răutatea omenească. Puțini sunt cei care preferă să rădă de ei înșiși într-o manieră exagerată, asumându-și rolul clovnului, au o certitudine interioară că nu pot să ofere publicului nimic mai interesant. Forma și conținutul glumelor ne reprezintă personalitatea, starea de spirit, problemele actuale. Dacă ne obsedează/înspăimântă/îngrijorează un subiect, vom încerca să deblocăm frustrarea sau neliniștea prin glume. Pot fi identificate anumite categorii umane după tematica obsesivă a glumelor. Bunăoară, iubitorul de glume misogine urăște femeile sau, psihanalitic vorbind, le poate și invidia pentru faptul că sunt femei; cel la care prevalează glumele cu tematică sexuală, poate masca astfel o realitate marcată de timiditate și confuzii erotice. Acest tip de umor este unul compensator și obsesiv. Îl identificăm, în primul rând, după faptul că nu suntem siguri dacă vrem să râdem după ce am consumat

129 produsul umoristic. Umorul autentic și sănătos este cel improvizat, pornind de la multitudinea de situații oferite de viață. În ceea ce privește personalitatea, glumele pe care le numim „de prost gust’’ pot fi atribuite și unui depresiv, și unui cinic, și unui antisocial, și unui pervers. Un singur lucru ne liniștește – dacă omul glumește, dacă mai poate elabora un cuvânt de spirit, atunci nu este totul pierdut. Dar acest criteriu este de actualitate, în mod special, în spațiul psihodiagnosticului. Dacă analizăm alte realități existențiale, atunci am putea anula discursul baronului Munchhausen, care spunea că cele mai mari prostii s-au făcut cu o expresie serioasă a feței: să recunoaștem că azi se fac prostii cu zâmbetul pe buze și cuvinte de spirit marcate de un cinism bine exersat și oferit poporului drept filozofie de viață. Umorul de calitate este și o modalitate de elaborare creativă a diverselor stări psihoemoționale destul de neplăcute: furia, invidia, gelozia etc. Exemplele cele mai elocvente au fost întotdeauna bancurile despre persoanele care reprezintă conducerea unei comunități. Cine nu a fost cel puțin o dată/de mai multe ori/întotdeauna supărat, furios sau foarte furios pe acestea? Pentru a-și elabora supărarea și a evita revoluția, poporul a încercat întotdeauna să râdă pe seama celor care „le reprezintă interesele’’. De aici, de exemplu, renumitele bancuri despre „Vovocica’’ (prenume devenit aproape arhetipal pentru inconștientul țării noastre după anul 1917). Având în vedere multitudinea de „Vovocica’’ în politica actuală, bancurile cu acesta mai sunt actuale, iar personajul poate fi inclus în patrimoniul nostru umoristic. Din multitudinea de alternative psiho-comportamentale oferite omului este și cea privind alegerea plânsului sau râsului în fața destinului și a realității obiective. Evident că am alege varianta optimistului – să râdem, dar și aceasta poate fi periculoasă: dacă reprezintă o permanență comportamentală se numește „stare maniacală’’ sau „apărare maniacală’’ – un fel de „râzi ca să nu plângi’’ cu statut psihiatric. Râsul maniacal defensiv ridică și alte întrebări: dacă nu cumva în ultimul timp ne caracterizează comportamente de genul „râzi ca prostul’, sau „râzi ca Pintilie-n perj’’ – comentarii ale poporului la situațiile în care râdem, deși este foarte trist. Sau, cât trebuie să râzi ca să nu simți că ți-e foame sau că ți-e frig.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


130

Punkt de colecție


punkt psi

131

De aceea, cred că cea mai reprezentativă variantă pentru poporul nostru deocamdată rămâne eternul până la acest moment slogan „râs cu plâns, baligă de mânz’’. Îmi amintesc că cu acest slogan în copilărie ne desensibilizam marile crize existențiale însoțite de lacrimi. Nu spun că aș crede, pur și simplu simt, că „râs cu plâns – baligă de mânz’’ mai este o frază de mare actualitate pentru noi. Aș vrea să se transforme în ceva de genul: „râs cu plâns, varză de Bruxelles’’ sau „râs cu plâns, levănțică de Provence’’. Dar, chiar dacă „râs cu plâns’’ reprezintă alternanța veșnică a stărilor emoționale ale omenirii și aparține universalului, cealaltă jumătate a sintagmei ne aparține doar nouă. Ea, baliga, reprezintă deseori realitatea de care râdem, ca să nu plângem. De aceea, la întrebarea dacă au sau nu moldovenii umor, pot să răspund prin mai multe modalități. De exemplu, printr-un silogism identificator și narcisiac: „Eu sunt moldovean, eu am umor, deci moldovenii au umor’’. Dacă aș fantasma un referendum la acest subiect, având silogismul respectiv ca instrument metodologic, nu pot să-mi imaginez alte răspunsuri. Altă modalitate este elaborarea unei formule experimentale care să aibă ca variabile 1) cantitatea de frustrare suportată și 2) capacitatea de supraviețuire. Am porni de la ipoteza că dacă moldovenii nu ar avea simțul umorului, ar fi dispărut de pe glob. Altceva este că umorul nostru poate deveni uneori ușor masochist (vezi, de exemplu, expresia „Râzi ca Pintilie-n perj”). De când avem posibilitatea să comunicăm pe viu cu alte popoare, de toate culorile și limbile, și nu mai suntem impuși în virtutea lipsei de informație să idealizăm până la paroxism alte culturi, vedem că moldovenii au umor, dar nu și suficient noroc geopolitic. Poporul, deocamdată, râde. Este adevărat că nu știm ce semnificații comportă râsul lui. Iar dacă poporul nu mai (poate) râde, atunci păzea….

punkt - nr. 51 / februarie 2013


D concept de ana popenco / Foto de irina lesiK

E

4 / A4

U

G

E

N

S T U R Z A

C O N S I L I E R P R I N C I P A L D E S T A T, 2 8 D E A N I


PUNCTUALITATEA NU AR TREBUI SĂ DEPINDĂ DE PREȚUL CEASULUI PE CARE ÎL AI PE MÂNĂ

Ves ti m e n t a ț ie :

bd. Ștefan

cel Mare, 132 226119

tel. 022


3 2 PROSTIA UNUI OM POATE NEFERICI UN POPOR ÎNTREG

Ve stim entație:


3 NU PROMITE NIMIC ATUNCI CÂND EȘTI FERICIT


PUTEREA ȚI-O DĂ CAPACITATEA DE A ALEGE OAMENII CU CARE SĂ TE ÎNCONJORI ȘI TALENTUL DE A VALORIFICA TOT CE AU MAI BUN ÎN EI

Ve st i me n t aț i e:





140

la o cafea cu...

Sergiu Prodan

Legea nu trebuie să care apă


141

text de

Moni Stănilă

imagini de Florin

Tabârță

punkt - nr. 51 / februarie 2013


142

la o cafea cu...

A absolvit cele mai bune facultăți din Moscova sau, așa cum el însuşi spune, a câștigat la loterie. Îl știam, dar nu îl cunoșteam. Unul dintre oamenii de care moldovenii trebuie să țină cont. Studioul lui Prodan, Patul lui Procust, reprezentantul generației forte. Cam atât știam. Până într-o zi. Eram cu Sandu la un eveniment monden când mi-a șoptit încântat: Uite-l pe Prodan! De atunci a trecut un timp, un timp în care am pândit un interviu cu Sergiu Prodan.

Despre filme, studenție și legi moldovenești Ce v-a determinat să alegeţi un drum împresurat de camere video?

Mai întâi am pornit spre actorie. Pe urmă am înţeles că, decât să stai să aştepţi până te observă un regizor, ca să-ţi dea vreun rol, mai bine te faci regizor. Credeam pe atunci că, dacă te faci regizor, controlezi situaţia, apoi am descoperit că nu e chiar adevărat. Aşa că am hotărât să mă fac şi producător. Dar nici producătorul nu controlează situaţia, fiindcă la noi nu există producţie. Şi toate, până la urmă, le controlează cel cu banul, iar cel cu banul e foarte departe de film. Adică, la noi arta e tratată ca un fel de moft, de distracţie, de cumătrie. Chiar din prima zi a Independenţei s-a mers pe ideea: hai să dăm poporului o bucată de pâine şi una de carne, să umplem beciurile, iar apoi o să dansăm, o să cântăm, o să pictăm, o să facem de toate. Ei bine, viaţa a demonstrat că e o cale greşită, pentru că niciodată nu va fi suficientă pâine, niciodată

nu va fi suficient vin, niciodată nu vor fi suficienţi bani. În toată lumea e criză, în toată lumea nu sunt bani, peste tot lumea e nemulţumită. Doar că nivelul este diferit. Eu chiar cred că nemulţumirea scade dacă ai un hambar plin cu grâne spirituale. Dar când acest hambar e gol, şi cel cu provizii tot gol rămâne. De la Independenţă până acum, s-au schimbat vreun pic lucrurile?

Lucrurile se schimbă tot timpul. Aţi simţit vreun sprijin din partea statului?

Nu are de unde, pentru că nu lipsa banului a determinat criza spirituală în care ne aflăm acum. De-a lungul timpului, popoarele s-au aflat într-o situaţie mult mai dramatică decât a noastră, dar nu au renunţat la artă. Şi pot aduce un exemplu apropiat de zilele noastre. În timpul războiului, nemţii înconjuraseră Moscova, în 1944, iar la Taşkent, Eisenstein filma Ioan cel Groaznic. Nu filma Haideţi să salvăm patria. Se filmau şi dintr-astea, nu spun nu, dar se făcea şi artă. Nemţii înconjuraseră

Leningradul şi Shostakovich scrisese Simfonia lui şi a adunat acolo toţi muzicienii de pe front, şi a dat un concert renumit în timpul blocadei, când lumea murea de foame şi nu avea o bucată de pâine. Şi asta nu era un moft. Era o motivaţie, o formă de rezistenţă, o sursă de putere. Nu ştiu cum ar fi rezistat altfel oamenii în acele condiţii. Pe de altă parte, dacă ne uităm, în Chişinău, weekend de weekend cântă tot felul de menestreli pe banii statului.

Nu ştiu dacă anume pe banii statului cântă ei. Sunt concerte plătite de Primărie.

Păi nu sunt banii statului, sunt banii Primăriei, e cu totul altceva. Şi banii Primăriei nu sunt adunaţi tot din impozitele plătite de noi?

Ba da, dar primăria nu e Ministerul Culturii, are o secţie pentru cultură, care trebuie să organizeze anumite evenimente. Faţă de acest capitol al primăriei, ce ţine de jocuri şi dansuri, nu am nicio pretenţie. Pretenţiile mele faţă de primărie


143

punkt - nr. 51 / februarie 2013


144

la o cafea cu...

sunt un pic altele. Dacă primăria de exemplu ar face filme, ar fi o primărie proastă. Primăria trebuie să se ocupe de altceva. Şi atunci cine să facă filme? Ministerul Culturii?

Nu Ministerul Culturii. Şi aici apare una din principalele probleme. Nici poporul, nici miniştrii nu îşi dau foarte bine seama care sunt sarcinile Ministerului Culturii. De aceea improvizăm cu fiecare ocazie. Filmele ar trebui făcute de producători. Dar producătorii unde ar trebui să caute finanţare?

Bani sunt, sunt mulţi. Dar la noi încă persistă mentalitatea sovietică: statul trebuie să facă. Mecanismul e greşit în Moldova. Actuala lege a cinematografiei spune aşa: statul trebuie să dea bani pentru producţia de filme prin Ministerul Culturii, acesta, la rândul lui, trebuie să dea aceşti bani Studioului Moldova Film, care este al statului. Ok. Până aici e clar. Deci, acum să o luăm de la celălalt capăt: Moldova Film, care este un studio de stat, elaborează un scenariu şi vine cu el la Ministerul Culturii, care adună o echipă de experţi care să studieze propunerea şi să se dea cu părerea. Oameni cărora, până la urmă, le e totuna. Şi ei spun: e bun, dar mai trebuie lucrat. Cam ăsta e mecanismul. Să spui că e prea bun - înseamnă că eşti tu prost şi n-ai mai văzut altceva, să spui că nu trece - înseamnă că ai alte interese, şi atunci se merge pe formula de mijloc. Apoi Ministerul eliberează banii, iar Moldova Film produce filmul. Şi acum începe

haosul. Se întoarce cu el la Minister şi spune: poftim, v-am adus filmul. De ce? Păi, l-aţi comandat. Noi nu. Dar e comandat de stat, uite ce scrie. Şi Ministerul Culturii se trezeşte cu el pe masă: păi, noi ce să facem cu el? Dracu' ştie, voi l-aţi comandat. Păi da, dar ce să facem cu el, noi suntem Minister, nu casă de distribuţie. Ceilalţi spun: păi şi noi suntem studio, nici noi nu suntem casă de distribuţie, noi ce să facem cu el? Vindeţi-l! Cum? Nu ştiu, daţi anunţ. Şi aici se încheie acest cerc vicios. Problema nu este nici la unii, nici la alţii. Mecanismul e prost şi legea ar trebui schimbată. Când a fost adoptată legea, eu am spus că puteau, cu acelaşi succes, să adopte o lege privitoare la spaţiul cosmic. Diferenţa între lege şi realitate e tot aia. Daţi bani, cât puteţi, iar dacă n-aveţi - nu daţi şi tot aşa. Şi nimeni nu a luat în calcul faptul că trebuie stabilit statutul producătorului, căci cu adevărat el trebuie să facă filme. Ok, să spunem că apar producătorii, care e următorul pas?

Uite, să spunem că nenea Schneiderman, care a făcut milioane de lei pe cvas sau pe îngheţată, vrea să dea banii pentru un film. Nu înseamnă că el a devenit producător. Pe naiba! El e finanţator. Producătorul îşi asumă respunsabilitatea pentru fenomenul cinematografic. El trebuie să se ocupe de concept, realizare, până la prezentarea filmului. Filmul ar trebui să ajungă la spectatorul pentru care a fost creat, iar acest spectator ar trebui

să aibă posibilitatea să dea un ban dacă vrea să vadă produsul. Iată, acest mecanism la noi lipseşte cu desăvârşire, fiindcă lipseşte omul care să-şi asume responsabilitatea, atât în faţa finanţatorului, căruia să îi spună: tu dai un milion, îl vei avea înapoi cu un câştig de zece la sută; cât şi în faţa spectatorilor care aşteaptă un produs. Statul merge pe idee ”haideţi să dăm şi haideţi să facem”, avem un pom, îi cărăm apă şi turnăm, turnăm, turnăm... Ca să înflorească. Sarcina legii nu e să care apă pomului, ci să sape nişte şanţuri care să direcţioneze apa din jur înspre pom. Adică ar trebui să analizeze ce împiedică irigarea naturală şi să înlăture aceste bariere. Asta trebuie să facă statul, nu să dea el banii. Omul cu bani, de exemplu, preferă să investească în petrol fiindcă ştie că e profitabil. Nimeni nu va investi în filme, când poate investi în motorină, atâta vreme cât impozitele sunt la fel şi pentru motorină, şi pentru filme. Cota TVA este astăzi ca în oricare alte domenii, de 20 la sută. Dacă am face cota 0, investitorii ar înţelege că acum se poate investi în acest domeniu. Măcar în primii ani, până se pune în mişcare tot sistemul. Odată cu investiţia, ar apărea şi locuri de muncă, şi impozite. Deci ar creşte şi veniturile statului. Ar fi bine.

Da, dar nici asta nu e tot. De exemplu, cineva poate să îmi spună: băi, Prodan, dacă tot eşti tu aşa deştept, fă un film şi vinde-l în toată lumea. Ei, uite, nu aş putea face un


145

punkt - nr. 51 / februarie 2013


146

la o cafea cu...

astfel de film! Pentru că trebuie să ai întotdeauna în vedere cerinţele pieţei. Dacă aş face un film pentru piaţa rusească, ar fi un subiect; dacă ar fi pentru piaţa românească, ar fi alt subiect. Oricum, cealaltă piaţă s-ar putea să mă înjure. În general filmele care s-au făcut în Moldova nu au contribuit la îmbunătăţirea imaginii ţării. Ele s-au făcut pentru diferite pieţe şi s-au axat pe stereotipurile existente în acea piaţă despre moldoveni. Dacă dragostea, în Pacientul englez, ar fi fost între un beduin şi o beduină, iar englezii ar fi săpat pe fundal, în loc de iubirea dintre englezi şi beduinii călare prin deşert, filmul nu ar fi avut succes. Ce iubire la beduini? Asta ar fi contrazis tot ce ştiau spectatorii despre beduini. Iar iubirea, marea iubire, e la Paris. De asta m-am lovit eu când am filmat Patul lui Procust. Ce iubire la Bucureşti? Pentru spectatorul străin la Bucureşti ori e Dracula, ori e Ceauşescu. Stereotipurile spectatorului nu se distrug cu un singur film. Fie exploatezi stereotipurile lui în film, fie e nevoie de multă muncă şi multe filme. Apropo de ceea ce e bine înrădăcinat în mintea omului. Şcoala rusească cinematografică e apreciată în întreaga lume. Cum a fost studenţia dvs. la Moscova?

A fost atât de demult, încât nu mai ţin minte. Cred că o să scornesc. Am uitat, încerc să trăiesc cu realitatea de acum. Uite, din cauza realităţii mi-am făcut propria casă de producţie, care îmi ocupă şi timpul, şi spaţiul.

Sunteţi mulţumit cu ceea ce aveţi acum?

Mulţumit sau nu, asta e viaţa mea. Trebuie să fac ceea ce se caută. Să nu fac tot aşa cum am făcut cu Patul lui Procust, pe care nu l-a cerut nimeni. Pentru apariţia acestui film am luptat doar eu cu Viorica Meşină şi încă vreo câţiva oameni. Însă, fiind încă idealist pe vremea aia, am ţinut cu orice preţ să apară; nu spun că regret, dar uite că nu-l voia nici un distribuitor, nici statul, deşi - dacă ne uităm la numărul vizionărilor de pe youtube - se pare că publicul l-a vrut. Aş risca, totuşi, să revenim la anii studenţiei pentru că de multe ori auzim ce extraordinară e o şcoală, până ajungem acolo. Apoi părerea se schimbă.

La Moscova au fost cu adevărat şcoli bune. Eu am făcut acolo două facultăţi; actorie la dea mai bună facultate a lor şi şcoala de film la VGIK, poate cea mai bună din lume. Cum a fost la admitere la VGIK?

A fost o loterie. De fapt, a fost prima dată când am câştigat la o loterie. Erau câteva sute de persoane pe un loc. Clar că nu ai cum să îl alegi pe cel mai bun. Şi aici m-a ajutat şcoala de teatru, că am înţeles un lucru: dacă în faţa pedagogului trec în câteva zile atâţia oameni, care au doar cinci minute să convingă, trebuie să faci în aşa fel, încât să nu te uite. Trebuie să fi prin ceva memorabil. Cum aţi reuşit să îi atrageţi atenţia?

La toate propunerile pe care a trebuit să le fac, la toate provocările

date, am încercat să fac în aşa fel, încât toate răspunsurile mele să fie legate de Moldova. La un moment dat chiar mi-a spus - ce atâta Moldova, vorbim de un spaţiu enorm, dacă vei nimeri în altă parte după facultate, ce vei face? Cred acum că răspunsul pe care l-am dat mi-a asigurat poziţia, fiindcă nu m-am îndoit (după vânt!), am răspuns: Moldova! Acum, când toţi mă întreabă de ce n-am rămas acolo îmi vine şi mie uneori să mă iau la palme! – realizez că am fost sincer când am spus incontinuu Moldova. Dar mai întâi aţi fost actor, din câte ştiu.

După ce am terminat prima facultate, am stat un an în Moldova şi m-am angajat ca actor. După acel an m-am întors în Moscova şi am dat admiterea la VGIK. Practic puteam rămâne acolo, fiindcă eu nu intrasem la şcoala de film din partea Moldovei, ci intrasem pe unul din cele cinci locuri date pe întreg URSS-ul. Cinci locuri? Şi vreo mie de candidaţi?

Cred că mai mulţi, nici nu ţin minte numărul exact. Închipuiţi-vă că examenele au început undeva pe la jumătatea lui mai şi au durat până la sfârşitul verii. Au existat mai multe tururi de preselecţie. Am trecut de vreo zece ori. Vă daţi seama ce a fost în inima celor care au fost respinşi în ultimul tur! În situaţia asta, cred că şi acum vă amintiţi bucuria pe care aţi trăit-o.

Da, am fost cu adevărat fericit. Adormeam şi mă trezeam cu aceeaşi bucurie!


147

punkt - nr. 51 / februarie 2013


148


149

Aţi putea să vă imaginaţi o altfel de viaţă decât cea pe care aţi avut-o? Aţi ratat şanse deosebite?

Am avut în viaţă momente cruciale, când mi se aşezau înainte mai multe cărări şi uneori cred că alegerile făcute nu au fost întotdeauna cele mai bune. Dar nu se ştie. Era să fie altceva. Am avut prin '87 şansa să rămân la Londra, dacă rămâneam atunci acolo, poate că acum mă gândeam că uite, dacă aş fi stat în Moldova, unde sunt toţi ai mei şi aş fi găsit sprijin, cine ştie ce lucruri măreţe aş fi făcut! Poate ar fi fost aşa... sau altfel. Nu ştiu. Eu, să mă iertaţi, trăiesc cu convingerea că oriunde se pot face mai multe decât în Moldova.

Diferenţa e doar în nivel ca să zic aşa, în prestigiu, în numărul de zerouri din cont, dar toate astea nu te fac neapărat fericit. Am foarte mulţi prieteni din domeniul cinematografiei în toată lumea, chiar foşti colegi de la Moscova, care acum sunt în topuri, vorbesc cu ei şi îmi spun acelaşi lucru: peste tot este criză de oameni. E greu să găseşti omul potrivit, cel care să se potrivească perfect, ca o rotiţă zimţată, pe postul care îl solicită. Oameni talentaţi sunt mulţi, dar nu se pot potrivi oriunde, oricum. În Moldova, eu îmi pot realiza ideile mele, chiar dacă sunt mai mici, dar eu sunt cel care aici îmi fac planurile, n-aş fi în stare într-o zonă mult mai mare să-mi construiesc propriul meu mecanism.

Ce v-a captat atenţia?

Vorbim de o producţie pentru un anumit public. Gusturile pot fi diferite, aşa că ce e bun pentru mine, poate fi prost pentru altul, şi invers. Cinematografia e o artă scumpă, în măsura în care o putem numi artă. Nu îţi poţi permite să ţii cont doar de gusturile personale. E un lux să faci artă pură. Aşa că te raportezi şi la gusturile publicului. Dar indiferent cum ar fi, cinematografia noastră e o cerinţă spirituală. Spectatorul vrea ceva autohton. Omul are nevoie şi de hrană sufletească, iar ea i se refuză. Deşi setea se simte. Poate tocmai de aceea în Moldova se discută reclamele. Nicăieri în lume nu apar referinţe scrise pentru reclame. Spotul publicitar e un produs acceptat. Nimeni nu se încântă în lume de spoturi publicitare. Toţi ştiu că scopul e unul comercial, că e o bombonică menită să îi vrăjeas-

că. La noi se discută, apar opinii în presă... Sigur că există păreri, festivaluri, concursuri şi în străinătate. Dar la noi cu asta se ocupă oamenii simpli. Iar acest fapt vorbeşte despre sărăcie. Ei nu au filme şi atunci vorbesc despre spoturile publicitare. Ca să nu mai vorbim că şi americanii, atunci când fac un film, ţintesc piețe mari, cum ar fi China. Cine va ţine cont de necesităţile publicului moldovenesc? Asta e sarcina noastră.

Există umor moldovenesc?

Cred că da... Eu ştiu? Nu ştiu.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


150

repovestiri

COPIII

EDUCAȚI NU AU

NEVOIE DE VÂNĂTOR


A

minteam pe blog despre violența din Scufița Roșie, de parcă, Doamne Dumnezeule, asta ar fi singura traumă a poveștii. Multe semne de exclamare (sau mai bine spus - de mirare) au apărut în căpușorul meu, nu prea des pieptănat, la frageda vârstă a primelor povești. La acea vreme, deja nu mai aveam bunică în viață. Pe cea după mamă nici nu o cunoscusem. Și mă gândeam că săraca Scufiță - fiindcă nici nume nu avea bietul copil, iar eu aflasem de la soră-mea Dana că scufița e căciulă (vă dați seama? să te cheme căciulă!) - deci, cum spuneam, mă gândeam ce fel de părinți monștri avea

151 copila. În primul rând, știam că bunică înseamnă mama unui părinte. Deci, unul dintre părinții își lăsase mama în inima pădurii, unde biata copilă era trimisă singură să îi ducă de-ale gurii. O dată că bunica era părăsită într-o pădure cu lupi, a doua oară că își trimiteau fata singură pe acolo. Până la urmă, am acceptat această situație tristă și am mers mai departe cu povestea. Cum de a ajuns lupul să halească și bunica, și nepoata? Asta a pus un capac la toate! Păi cum?! Simplu ca bună-ziua, că se vede bine din poveste că bunicuța mânca un coș de mâncare pe deceniu. Cum altfel vă explicați faptul că nepoata nu și-a cunoscut bunica, ci se mira ca ...cineva la poarta nouă: ioi bunico, de ce ai ochii așa de mari, urechile, nasul și ce-o mai fi spus ea. Dacă sărmana fată și-ar fi cunoscut bine bunica, ar fi fugit de-ar fi înghițit-o pământul, nu s-ar fi mirat până a păpat-o lupul. Dacă legea vânătorii ar fi fost cea din zilele noastre, n-ar mai fi trecut pe acolo nenea vânătorul, care, de mila babei, să arunce un ochi pe geam și să-i vadă lupului burdihanul întins la tavan. Deci numai o fericită întâmplare le-a scos pe bunică și nepoată din stomacul mare cât garsoniera mea. Și atunci, ce, doar lupul e personajul negativ?

1.

Morala:

Dragi părinți, nu vă trimiteți pruncii singuri prin pădure, mai există și lupi pe două picioare, care visează la scufițe colorate.

2.

Copilași, ar trebui să vă cunoașteți bine bunicii, așa că vizitați-i mai des. Ca nu cumva să-i confundați cu vreun lup sau altă dihanie înfricoșătoare.

3. 4. 5.

Vânătorii nu cresc chiar la fiecare colț de casă, deci - păzea! Cruzilor, nu vă abandonați părinții în păduri. Ajutați-i la batrânețe! Botezați-vă copiii după calendar, nu după articole vestimentare. Înțeleg eu modă, dar nici chiar așa!

text de

Moni Stănilă

imagine de Roman

Tolici

punkt - nr. 51 / februarie 2013


152

Zone şi amazoane text de Moni

Stănilă


Memento moni

153

Ca peste tot, şi în Timişoara există categoria grea a oamenilor de colecţie. Cei care, atunci când apar la un eveniment, dublează numărul publicului. Cornel Ungureanu, Şerban Foarţă, Silviu Oravitzan, cuplul de proză: Vighi & Marineasa. La aceeaşi categorie, fără nicio îndoială, e prozatoarea şi profesoara Adriana Babeţi. Studenţii transpiră atunci când în orar apar cursuri cu Adriana Babeţi. Cei leneşi au o transpiraţie rece la ceafă, cei harnici – una caldă şi energizantă în palme. De obicei, când vrem să ne facem o părere despre un om, îi căutăm fotografiile pe Google. Vedem ţinuta, oamenii din jur şi multe alte detalii care ne fac o primă impresie. Pe Adriana Babeţi o veţi găsi doar zâmbind. Sigur, o mai vedem şi la călărie, dacă tot scrie o carte despre amazoane. Venită la Chişinău, pentru a preda la masterul Mari cărţi ale civilizaţiei europene, Adriana Babeţi ne-a povestit despre studenţii de aici, despre Moldova, despre ce a mai scris şi ce mai scrie. Ce-i drept, când a lăudat masteranzii, am crezut că vrea să fie drăguţă, apoi am aflat cine îi sunt elevii. Într-adevăr mulţi şi buni. Printre ei se numără şi punktistul Alex Cosmescu.

Aţi mai fost în Moldova? Care e prima impresie?

Chiar nu am de ce să te mint (asta şi pentru că ne cunoaştem de ceva vreme, de la Timişoara): e absolut extraordinară prima impresie. Am găsit Chişinăul mult peste aşteptările fabricate, e drept, din ce auzisem de la unii, de la alţii. Şi mai adevărat e că aceste informaţii luate de-a gata datau de prin anii ’90, hai, 2000, când cunoscuţii mei fuseseră în chip de turişti prin Moldova. Acum însă, văd că e altceva, aşa că pot spune cu mâna pe inimă că mă simt

aproape ca acasă. Minus stresul pe care l-am avut înainte de a ţine orele la Universitate, pentru că nu ştiam care sunt aşteptările, care e nivelul masteranzilor. Când predau la noi, la Timişoara, ştiu cât de cât cui mă adresez şi nu am insomnii de teama cursurilor pe care trebuie să le ţin. Dar aici – până m-am obişnuit – am avut o strângere de inimă. Cum vi s-au părut masteranzii?

Foarte vii, ceea ce sigur că e o metaforă. Ca profesor, dacă spun despre studenţi că sunt vii, spun de fapt că

punkt - nr. 51 / februarie 2013


154

Memento moni

o sală de curs nu e inertă. Sigur că asta poate fi în primul rând problema ta, dacă eşti sau nu un profesor plicticos. Dar ţine şi de interesul studenţilor. Ori aici, la Chişinău, studenţii erau ca nişte eurosateliţi: atenţi şi receptivi. Mulţi dintre ei au o cultură clasică foarte bine articulată. Trebuie să spun că am predat Iliada şi Odiseea la un masterat special, construit pe o idee pe cât de simplă, pe atât de grozavă a directorului ICR, Petre Guran: Mari cărţi ale civilizaţiei europene. Ideea asta a generat un master în oglindă la Universitatea de Vest din Timişoara, plus un parteneriat cu Universitatea din Tbilisi. Dar mă gândesc că trebuie să existe şi o impresie negativă în urma acestei vizite la Chişinău. Care este?

Impresia negativă: zebrele. Şi nu mă refer la nişte animale care mi-ar fi putut răsări după colţ, ci la banala trecere de pietoni. Am avut surpriza neplăcută să văd că maşinile şi bicicliştii nu realizează că ar trebui să acorde vreun fel de prioritate. Dacă încerci să treci, rişti să te calce prima maşină. Mulţi vorbesc de un comportament agresiv predominant aici. V-aţi lovit de agresivitatea moldovenilor?

Nu, n-am avut nicio experienţă de felul ăsta. Poate că s-a datorat şi mediului în care m-am mişcat aici, dar şi faptului că eram înconjurată de prieteni. Iar printr-o experienţă de agresivitate stradală (cu excepţia poveştii cu zebrele) n-am trecut, din fericire. Dimpotrivă, în magazine, librării, cafenele, oamenii mi s-au părut extrem de prevenitori şi de molcomi. Plini de umor şi foarte vii. Adică expresivi.

În 2008, când am venit eu prima dată în Chişinău, nu am simţit nimic european. Acum nu îmi mai dau seama, m-am integrat în realitatea moldovenească.

Nu ai dreptate. Să ştii că bate briză europeană peste tot, dar cu intensităţi diferite şi într-o puzderie de variante. De la europenitatea occidentală, la cea central-europeană, balcanică sau răsăriteană. Dar toate sunt variabile ale unuia şi aceluiaşi continent, ale unui – să-i zicem – spirit, cu istoria, cultura şi civilizaţia lui. Pentru cineva cu multe dioptrii, cum sunt eu, toată diversitatea asta e vizibilă în Chişinău. E drept, amprenta răsăriteană e mai pregnantă. Dacă ai un ochi ager şi o sensibilitate atentă la detalii, poţi să discerni nuanţele despre care vorbeam din felul cum e organizat oraşul, să zicem, de la străzi şi arhitectură, până la amenajarea unui spaţiu interior. De la cum se îmbracă oamenii, până la cum arată o revistă culturală. De la maşini şi reclame, până la felul în care eşti primit într-o sală (fie ea de curs, fie o cafenea sau o casă memorială). Probabil ar trebui să vă familiarizez cu termenii „evroremont” şi „stroică” – aplicaţi vară de vară de moldovenii care se respectă. Dacă nu ai nimic de renovat într-o vară, pui gresie în curte.

Sigur că ele par lucruri importante aici; ca şi strădania de a arăta cât mai occidental. Ca scriitor sau artist poţi băşcăli din greu toată povestea asta. Dar nu ştiu de ce, aici, la Chişinău, m-am simţit un fel de Ilf şi Petrov schizofren: cu un ochi îmi venea să râd, cu altul, să mă prăbuşesc în tristeţe. Poate e şi din cauză că am îmbătrânit şi încerc să înţeleg lucrurile în adâncime, iar aici am

văzut, poate mai acut decât oriunde, ce înseamnă să se năpustească marea istorie, o istorie rea, peste mica istorie a fiecăruia. Îţi repet: de multe ori în cele cinci zile m-am simţit ca acasă. Spuneaţi că era foarte vie sala de cursuri. Mă gândesc că poate la Timişoara e şi altă problemă, adică îmi amintesc din studenţia mea. Era ceva să faci cursuri cu Adriana Babeţi şi asta ar putea să inhibe la început.

Să ştii că s-a cam dus baba cu colacii. Noi ţineam înainte cursuri şi de la 8 seara, iar amfiteatrele erau arhipline. S-au cam schimbat lucrurile, Moni dragă. Avem studenţi mai puţini şi nici interesul nu mai e acelaşi. Poate e şi bine că sunt mai puţini. Asta dacă sunt interesaţi.

Păi, aici apare problema. Selecţia la admitere e ca şi inexistentă, pentru că nu există o grilă de triere. E adevărat, intră la Litere şi studenţi foarte buni, dar numărul lor e fluctuant de la o generaţie la alta. Ce e dezamăgitor, cu excepţiile de rigoare, e că lumea de la Litere nu prea citeşte. Închipuie-ţi că înainte erau câte 20-30 de subiecte pentru examen la anul întâi. Acum am ales doar trei texte, ca nu cumva să se scrântească lumea citind. Din Odiseea, doar două-trei cânturi, apoi Oedip rege şi Tristan şi Isolda – mare problemă, ce să zic! După care, în următorul ciclu, texte scurte. Şi ajungem la Doamna Bovary, când din spatele sălii ţâşneşte o întrebare: „Toată???”. Cam asta e. Dar cine vrea să facă şcoală, face! Oricum nu se prea poate generaliza. După facultate am descoperit că adevăraţii cititori (şi aici exclud scriitorii


155

punkt - nr. 51 / februarie 2013


156

Memento moni

şi profesorii), n-au nicio treabă cu Literele. Vin din cu totul alte domenii: medicină, arte...

Ai dreptate. Pentru mine cea mai mare surpriză a venit din partea masteranzilor de la Jurnalism european, unde Marcel Tolcea m-a rugat să predau un curs. Un curs despre Europa Centrală. Află că studenţii ăia sunt dinamită curată. Scriitorul nu pierde teren din cauza profesorului? Aveţi suficient timp şi pentru cursuri, şi pentru literatură?

Felul în care eu fac cercetare academică e tot o formă de creativitate şi îndrăznesc să sper că nu scriu atât de plicticos încât să-mi adorm cititorii la capătul frazei. Acum lucrez la un volum care o să apară la Polirom, un cărţoi de peste 500 de pagini: Amazoanele. O poveste. E o carte documentată, ştiinţifică, nu un eseu, dar structura, frazarea sper să fie atrăgătoare. Tema femeilor belicoase nu e prea bătătorită la noi, aşa că am găsit teren pentru multe manevre. Am publicat câteva fragmente prin revistele literare şi academice, iar lumea mi-a spus că textul se citeşte cu plăcere. Bineînţeles, efortul de-a face frază la un asemenea gen de literatură critică e cu totul altul decât atunci când scriu proză. De exemplu, ultimul meu product oarecum literar a apărut în volumul Intelectuali la cratiţă. E o carte realizată de Ioana Pârvulescu, la Humanitas, în care au fost incluşi douăzeci de intelectuali români, zece bărbaţi şi zece femei, unde fiecare dă nişte reţete pe bune, dar şi povesteşte ceva legat de experienţa lui culinară. Între cei 20 - nume grele, de la Cărtărescu la Pleşu, de la Liiceanu la Neagu Djuvara şi Emil Brumaru. Pentru că

am fost aranjaţi în ordine alfabetică, am intrat prima în focul bătăliei. Sigur că fiecare era liber să facă ce voia, dar eu am luat foarte în serios avertismentul Ioanei că, atunci când deschide cartea, cititorul ar trebui zguduit puţin. M-am zdrobit gândindu-mă cu ce să încep în forţă. Şi mi-a venit ideea să descriu unul din primele mele prânzuri, dar nu din seria meselor tihnite de duminică (supă de găină cu tăiţei, carne fiartă, cartofi piure şi sos dulce de mere), ci din categoria şoc şi groază, de pe la patru ani. Şi aşa mi-am adus aminte de Helly, o fetiţă din vecini care mânca râme, omizi, furnici şi care, asta e imaginea şoc, ne-a chemat la joacă şi ne-a promis că ne face de mâncare. Ce s-a întâmplat? Am văzut-o pe Helly că scormoneşte cu un băţ în stratul de flori, unde ştia că sunt râme, a scos una şi cu un cuţitaş mai tocit a tăiat-o în câteva bucăţi zvârcolitoare. Apoi a mai prins o râmă şi a mărunţit-o şi pe aia. O altă fată cu care ne jucam, Katy, avea o plită mică Vesta, de jucărie, moştenită de la bunica ei, de prin anii ’20. Era o plită adevărată, exact ca una de oameni mari, doar că mergea cu spirt. Într-o oală mică, roşie, Helly a pus apă, nisip, nişte frunze şi a adăugat bucăţile de râmă, care se tot zvârcoleau. S-a prefăcut că aprinde focul şi a început să bolborosească, de parcă supa ar fi fiert. Apoi ne-a chemat la masă. A turnat supa în farfurii şi a dat startul la sorbit şi mestecat. În povestirea mea, eu eram fetiţa nr. 3, care începe să plângă de oroare şi fuge după un nuc şi vomită. Ei, şi pornind de la secvenţa asta, miam construit restul amintirilor din bucătărie. Am scris cu mare poftă

şi cu un sentiment de libertate pe care niciun studiu academic nu ţi-l dă. Deşi ştiu că, pe suprafeţe mari, libertatea asta e înşelătoare, că rigorile prozei sunt nebănuit de mari, tot nu mă pot împiedica să nu visez că o să scriu cândva un roman. Pe moment însă, nu reuşesc decât să încropesc mici fragmente la comandă. Aşa a fost şi cu Sarsanela din antologia Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism, pusă la cale de Dan Lungu şi de Radu Pavel Gheo. Eu şi acum am impresia că nu am citit povestirea de acolo, ci că v-am auzit povestind. E foarte vie. De exemplu povestea cu ouăle.

Da, e o poveste adevărată. Când am mers în triumf la Smaranda Vultur cu un cofraj plin, ca să îi dau ouăle şi am căzut într-o groapă imensă din faţa casei sale. Nu s-a spart niciun ou, dar eu eram praf. Ce altceva vă mai oferă această libertate?

Rubrica de la Suplimentul de cultură, care se cheamă Secretul Adrianei, nume inspirat de o telenovelă. Ce scriu acolo e la limita prozei şi mă ţine mereu în priză cu imaginaţia, deşi îmi cere un efort pe care nu l-ai bănui. Pentru cele 3.500 de semne rescriu rubrica de vreo 6-7 ori. Asta, în timp ce îţi fac zbârnâind un text ştiinţific, după ce m-am documentat şi i-am stabilit structura. Îmi dau seama de diferenţă după cum îmi simt mâinile: când scriu studii, am palmele calde, normale. Când mă avânt spre ceva care seamănă cu proza, pot să îmi pun mănuşi. Am mâinile reci de emoţie şi plexul uşor explodat, ca în faţa unui examen sau a unei aventuri.


157

punkt - nr. 51 / februarie 2013


158

niște cărți cu gheorghe erizanu

cărți alese 2012 a fost un an bun pentru literatura română. nu veți găsi toate

cărțile În librăriile din chișinău. iar În topurile din bucurești nu veți găsi cărțile scriitorilor basarabeni. au fost câteva cărți bune care n-au intrat În listă. altele, poate, mi-au scăpat.

ficțiune

1. radu Aldulescu, Cronicile genocidului, editura cartea românească 2. Simona Sora, Hotel Universal, editura Polirom 3. Matei Viăniec, Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi, Bucureăti, editura cartea românească 4. Aureliu Busuioc, Și a fost noapte..., editura cartier 5. Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, editura Humanitas 6. Florina Ilis, Vieţile paralele, editura cartea românească 7. Filip Florian, Toate bufniţele, editura Polirom 8. radu Mareă, Deplasarea spre roşu, editura Polirom 9. Alexandru Muăina, Nepotul lui Dracula, editura aula. 10. Adrian Cioroianu, Adulter cu smochine şi pescăruşi, Bucureăti, editura curtea Veche

non-ficțiune

1. nicolas Trifon, Aromânii: pretutindeni, nicăieri, editura cartier 2. Andrei Pippidi, Case şi oameni din Bucureşti, vol II, editura Humanitas 3. Memoriile Elenei Lupescu. M-au denumit jidoavca cu părul roşu, editura teșu 4. Ion Ianoăi, Internaţionala mea. Cronica unei vieţi, editura Polirom 5. niculae Gheran, Arta de a fi păgubaș, III. Îndărătul cortinei, Biblioteca Bucureștilor 6. Andrei Pleău, Parabolele lui Iisus, editura Humanitas 7. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Măştile

lui M.I., editura Humanitas 8. Ion Druăă, Lupaniada, editura cadran 9. Dorin-Liviu Bîtfoi, Aşa s-a născut omul nou, editura compania. 10. Vasile Ernu, Intelighenția rusă azi, editura cartier

poeZie

1. radu Vancu, Frânghia înflorită, casa de editură max Blecher 2. Vlad Moldovan, Dispars, editura cartea românească 3. Dumitru Crudu, Eșarfe în cer, editura cartier 4. Bogdan-Alexandru Stănescu, Apoi, după bătălie, neam tras sufletul, editura cartea românească 5. Anatol Grosu, epistola din filipeni, casa de editură max Blecher 6. Dan Sociu, Poezii naive şi sentimentale, editura cartea românească 7. Traian T. Coăovei, Jurnal morilor de vânt, editura tracus arte 8. Liviu Ioan Stoiciu, Substanţe interzise, editura tracus arte 9. Marius Chivu, Vântureasa de plastic, editura Brumar 10. Vasile romanciuc, Sonete, editura Prut Internațional

criticĂ & istorie literarĂ

1. Marin neagu, Cronologia lumii literare românești, editura Bibliotheca 2. Gelu negrea, Caragiale. Marele paradox, editura cartea românească 3. Mircea A. Diaconu, I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică,


159 Editura Cartea Românească. 4. Mihai Iovănel, Evreul improbabil. Mihail Sebastian, o monografie ideologică, Cartea Românească 5. Mircea Mihăieş, Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yokanapatawpha, Editura Polirom 6. Dan C. Mihăilescu, I. L. Caragiale și caligrafia plăcerii (Despre eul din scrisori), Editura Humanitas 7. Mihaela Ursa, Eroticon. Tratat despre ficțiunea amoroasă, Editura Cartea Românească 8. Ion Simuţ, Vămile posterității. Secvențe de istorie literară, Editura Academiei Române 9. Constantin Cubleșan, Nuvelistul Rebreanu, Editura Academiei 10. Sanda Cordoș, Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică, Editura Cartea Românească

Traduceri

1. T. S. Eliot, Opere poetice (1909-1962), traducere Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Şerban

MĂȘTILE LUI M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu

(Editura Humanitas, 2012)

Dialogul a fost realizat la Sibiu în primăvara lui 2011. În iulie 2011 Mircea Ivănescu, „cel mai mare poet român în viață, dar mult mai mult mort decât viu” s-a stins. Scria în una dintre cele 312 de crâșme din București pe care le frecventa începând cu ora 8 dimineața. Unde practica stilul smuls la votcă. Era un pariu și scria la comanda prietenului și poetului Ion Drăgonoiu. „Până mâine la ora 12 să-mi produci douăsprezece poeme întitulate Pădurea de mesteceni. Sau Dimineața la ora 7... ”Și Mircea Ivănescu scria 6 – 8 poeme la comanda poetului Drăgonoiu. Pe care le-a făcut „cu totala sinceritate a dorinței de a nu face literatură”. Și-a numit cărțile „cu titlurile alea voit tâmpite”: Versuri, Poeme, Alte poeme, Poezii nouă. I-a invidiat ca poeți pe Dinescu și Sorescu. A spus că numele Ivănescu

Foarţă & Adriana-Carmen Racoviţă, Editura Humanitas 2. Fernando Pessoa, Ultimatum şi alte manifeste, traduceri şi note de Dinu Flămând şi Micaela Ghiţescu, Editura Humanitas 3. Bob Dylan, Suflare în vânt, traducere de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas 4. Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco, traducere din neogreacă de Alexandra Medrea-Danciu, Editura Humanitas 5. Mo Yan, Obosit de viață, obosit de moarte, traducere de Dinu Luca, Editura Humanitas 6. Ismail Kadare, Spiritus, traducere din albaneză de Marius Dobrescu, Editura Humanitas 7. Papp Sándor Zsigmond, Vieţi mărunte, traducere din limba maghiară de Marius Tabacu, Editura Polirom 8. Herta Müller, Ținuturile joase, traducere de Alexandru Al. Șahighian, Editura Humanitas 9. Aldous Huxley, Porţile percepţiei. Raiul şi Iadul, traducere Mihai Moroiu, Editura Polirom 10. Haruki Murakami, 1Q84, vol. III, traducere de Iuliana Oprina & Florin Oprina, Editura Polirom

va rămâne în literatura română prin Cezar Ivănescu. Soția, recunoaște Ivănescu, căreia a încercat prin debutul din 1972 să-i demonstreze că este poet, nu i-a

gustat poezia: „Ai scris tu în viața ta o poezie, măcar una, la fel de bună ca oricare poezie de Sorescu?” În anii 80 a intrat în partidul comunist ca să obțină casă cu curte pentru cele 11 pisici ale sale. Așa a ajuns din București la Sibiu. „Pot să spun că destinul adevăratului băutor se împlinește în provincie, nu în metropolă.” A scris editoriale propagandistice pentru presa comunistă din Sibiu. Pe care nu le citea nimeni. Și nu le-a semnat niciodată cu numele său. A tradus Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Broch. „Viața nu are un preț în sine, ci unul pe care-l negociem cu noi de fiecare dată”, spune Ivănescu. Care s-a născut ca să împlinească un gol al familiei. La nouă luni după moartea prematură a surorii. Emil Ivănescu, fratele poetului, s-a sinucis anunțat la 22 de ani. Așa spun cărțile.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


160

text de Alexei

Vakulovski


aprozar

161

TANCURI

pentru 9 MAI Despre autor: Alexei Vakulovski (3 octombrie 1949, s. Antonești, R. Moldova, URSS – 19 mai 2006, s. Antonești, r. ȘtefanVodă, R. Moldova). În 1972 a absolvit facultatea de Filologie a Univesității de Stat din Chișinău și a devenit profesor de limba și literatura română, ca și soția sa, Sofia, colegă de facultate. A publicat eseu, critică literară, versuri și proză umoristică în majoritatea revistelor din R. Moldova. A debutat (underground) abia în 2005, cu un an înainte de-a se stinge, la Biblioteca Tiuk! Prima ediție a volumului În gura foametei (Mărturii ale supraviețuitorilor) a primit Premiul Memorie la Salonul Internațional de Carte al Bibliotecii Naționale a R. Moldova, 2011.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


162

Aprozar La acea consfătuire raională am fost trimişi trei: Filip Paiu, Gavril Bilă şi eu. Filip trebuia să rezolve problemele ideologice şi culturale, Gavril răspundea de chestiunile economice, iar eu sunt sportivul numărul unu din sat şi spun aceasta fără a mă lăuda, dar îmi place adevărul. Până a ajunge unde ne-am pornit, am avut de trecut şi o cumpănă, deoarece Gavril îi suflă în ochi lui Filip un fum de „Marlboro”, iar acela, obişnuit doar cu „Leana” şi „Vatra”, se enervă rău. Filip ne lăsă în mijlocul drumului şi dus a fost cu maşina preşedintelui asociaţiei, iar noi am mers cu autobuzul şi nu ne-a fost urât, căci Gavril mi-a făcut cu această ocazie cunoştinţă cu arborele genealogic al familiei Paiu. Explozibilă povestire. N-am reuşit să le înţeleg pe toate, căci am ajuns la casa de cultură din centrul raional unde adunarea începuse deja. Am intrat cu paşi de motănaş şi am căutat numaidecât

să-l găsim pe supărăciosul Filip. Deşi se ascunsese după o perdea, l-am observat fără prea mari eforturi şi îl vedeam ca în palmă. Era foarte serios consăteanul nostru. Îşi pusese şi nişte ochelari întunecaţi, care-i împingeau spre lume doar nasul voluminos, ori de proporţii, cum îi place să se exprime Catiuşei, vânzătoarea de la berăria „Cu ghioaga”. Iar în sală se lucra de-a binelea. Feţele de la tribună se schimbau des, gâtul garafei cu apă era mereu ud, spiritele se înfierbântau şi fiece întrebare era analizată din diferite puncte de vedere. Dar, vă spun cinstit, la un moment dat, cuvântările au început să mă plictisească, ochii se războiau cu somnul, lumea devenea neinteresantă. M-am înviorat abia atunci când pe scenă a apărut energic un tânăr care întrebă fără niciun fel de bună ziua: – Mă cunoaşteţi, domnilor?

– Cine-i? m-am interesat eu şi vecina din dreapta a murmurat: – Gicu. – El îi, îşi descărcă bagajul de informaţii şi vecina din stânga. Fie şi Gicu, mi-am zis. Bine că nu cere mâncare. Fie măcar şi Maradona. Ori Hagi. Şi nu eram eu chiar aşa departe de adevăr comparândul cu aceste persoane ilustre. Vigurosul tânăr se dovedi a fi proaspătul şef al sportului din raion. El dădu citirii graficul întrecerilor la fotbal. Şi parcă îmi puse cineva sare pe rană. Echipa noastră – „Progresul” – fu nedreptăţită. Da! Da! Da! Zmeul acela o incluse într-o grupă în care ea nu putea avea sorţi de izbândă. În alte condiţii echipa noastră dă dovadă de un joc stabil, echilibrat. Cum ar fi, nicio dată n-a rămas pe ultima treaptă a clasamentului, căci nu-i „Zimbru”, care joacă cu acelaşi succes şi cu „Dinamo” Kiev, şi cu „Avântul” Ţârâita. Pericolul era evident. Ne aflam pe marginea prăpastiei. Vă daţi seama, cred, în ce stare mă aflam. Am strigat chiar: să se facă dreptate! Să triumfe raţiunea trează! Dacă nu te duce capul să faci un grafic – jos! Oameni de neînlocuit nu-s! Din toată inima am strigat, în gând am strigat şi m-am uitat cu ură la cel cu ochelarii pe nas, la Filip Paiu adică, pe care niciun vânt rece nu-l ajungea. Îl durea în cot pe el de cinstea satului, nu-l interesau culorile sportului nostru. Stătea ţeapăn de parcă se afla în faţa camerelor de luat vederi, de parcă chipul lui urma să împodobească o pagină dintr-un nou volum al enciclopediei noastre în care, ce-i drept, numai el lipseşte. Şi încă i-a încredinţat şeful rezolvarea problemelor ideologice şi culturale. Am vrut să-l obrăzesc,


163

punkt - nr. 51 / februarie 2013


164

Aprozar dar mi-o luă înainte preşedintele adunării, care a anunţat că toate chestiunile din ordinea de zi au fost, în temei, rezolvate mulţumitor şi deoarece timpul e preţios – la muncă, domnilor! – Eu nu-s de acord! plesni o voce în liniştea sălii. Fu ca un tunet într-o amiază cu soarele în creştet. – Dreptate vrem! – Cine nu-i de acord? întrebă preşedintele. – Eu, Paiu Filip din Frumuşica. Să-l fi văzut, oameni buni, numai să-l fi văzut! Era întruchiparea revoltei: ochii îi scăpărau (unde o fi pus ochelarii?), pumnii-strânşi, gâtul – vână. – Şi ce doreşti mata, tovarăşe Paiu? – Vreau şi eu să ieşim la 9 mai la demonstraţie. – Şi cine vă încurcă? – Dumneavoastră! – Cu ce vă stau eu în cale, cetăţene Pleavă? – Nu ne daţi tancuri. – Ce? – Cinci tancuri vrem! – Ce-e-e? – Celor din Dumbrăveni le daţi, celor din Codreni le daţi, celor din Ponoare le daţi, iar nouă – nu? Cu ce-i mai urâtă Frumuşică noastră? Faţa preşedintelui adunării se scălda în aburi. Fruntea i se îngustă şi-mi păru că voia să şuiere, căci duse două degete la gură. În sală se auzea cum iese aerul din plămânii oamenilor, apoi preşedintele spuse cu un tremurici în voce, adresându-i-se directorului casei de cultură: – Tovarăşe Grieraş, chemaţi „Salvarea”. – Dacă nu faceţi dreptate, continuă hotărât energicul şi devotatul Filip, nu vă salvează nicio „Salvare”.

Cinci tancuri vrem! Şi nimic mai puţin! În numele poporului cer! Să se formeze o comisie! Gavril, băiat umblat prin lume, îşi veni în fire primul: – Să-l scoatem de aici, că-i bâja! L-am tras spre uşă, l-am împins în autobuz şi am luat-o pe de-a dreptul spre Frumuşica. Gavril se exprima în limbajul militarilor, căci Filip la început nu se dădea urcat şi în lupta sa pentru dreptate înfipse un pumn drept în capul lui Gavril; Filea scâncea, căci Gavril, băiat aşezat şi gospodăros, îi întoarse pe loc datoria, imprimându-i un felinar la ochiul stâng, iar eu… Dar s-o lăsăm baltă. Aţi zis ceva? Ce s-a întâmplat atunci cu

Filea? Nimic deosebit. Adormise disciplinatul. Iar când făcu ochi, împins în coastă de un mucalit de alături, fu înştiinţat de acelaşi deştept că satelor care n-au trimis la adunare somnoroşi li s-au distribuit câte cinci tancuri pentru a organiza o demonstraţie de 9 Mai. - Iar nouă câte ne-au revenit? îngheţă de emoţii Filip, închipuinduşi ce-l aşteaptă acasă, dacă rămâne fără tancuri. – N-ai auzit? turnă gaz pe foc acelaşi Păcală, un tun v-au dat. Şi conştientul Filip Paiu se ridicase atunci în apărarea intereselor satului. Hotărât se ridicase. Bărbăteşte: – Cinci tancuri vrem! Şi nimic mai puţin!


165

punkt - nr. 51 / februarie 2013


166

10

Cele

amintiri text de Ana

Maria Vasilache

de colectie

O fiinţă de statură mică s-a “furişat” în încăpere

cu braţele pline de obiecte. Le-a aranjat grijuliu pe masa lipsită de culoare, a zâmbit şi a început să le

numere. Erau mai mult de 10, iar printre ele se rostogoleau câteva creioane și radiere de diverse dimensiuni şi forme… “nimeni nu-ţi cunoaşte dorinţele mai bine decât tine” a spus, iar degetele au îmbrăţişat o

cană cu arome împletite. Natalia Potiomkina este un tânăr designer care mi-a povestit despre lucrurile plăcute din viaţa ei, uneori alunecând în tăcere şi savurând lacom amintirile, alteori transformându-se în creatorul de esenţe tari. A citit despre EL pe internet, acesta a creat parfumul ei preferat undeva în Veneţia, probabil într-o bibliotecă veche, cu ferestre larg deschise, atât de mari încât au putut cuprinde toate miresmele florilor. De ceva timp iubeşte ploaia, înainte doar ploaia o iubea. Nu colecţionează obiecte, adună impresii, senzaţii şi amintiri.

Natalia Potiomkina


167 esenţe tari. la început

1.

În luna septembrie am ajuns în Italia la o expoziăie de specialitate. Una din colegele mele m-a rugat să-i aduc acest parfum. Când l-am cumpărat, am fost curioasă să-l miros. Prea intens, m-am gândit. În timp ce mă plimbam prin Verona simăeam aroma care se metamorfoza, căpăta note tot mai interesante. Spre seară chiar a început să-mi placă, iar în avion mi-am dat seama că l-am îndrăgit cu adevărat! La Chiăinău nu l-am găsit ăi am rugat la rândul meu o prietenă să mi-l aducă din Franăa. I s-a întâmplat aceeaăi poveste.

2.

Gumarii Am observat că, atunci când plouă, în oraăul nostru multă lume reuăeăte săăi păstreze încălăămintea curată. Mie nu mi-a reuăit niciodată. Detestam ăi ploaia, ăi noroiul! De când mi-am cumpărat aceste cizme, am început să o iubesc ăi chiar să o aătept.

3.

fularele Totul a început de la un fular, pe care l-am primit cadou. Îl purtam ăi atunci când am fost la o expoziăie de obiecte de artă. Am intrat ăi s-a auzit o voce: „Acesta este fularul meu!”. M-am întors contrariată, iar la una din mese am văzut-o pe artista Elena Ivanova, care tocmai îăi expuse lucrările. Am făcut cunoătinăă. n-am rezistat ăi am mai cumpărat un fular, apoi încă unul. O vizitez des ăi îmi fac mie ăi prietenelor daruri originale.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


168

4.

sunete colorate Am ajuns la un târg de obiecte hand made, dar nu planificam să cumpăr ceva. Întâmplător, am observat aceste căăti pe care le-am ăi îndrăgit. Culoarea, forma, felul în care au fost prelucrate m-au ademenit. Din acel moment au devenit cheia spre o altă lume. Lumea sunetelor. Ascult muzica ce-mi aminteăte de situaăiile ăi istoriile pe care le-am trăit în călătoriile mele. Totul depinde de stare.

păpuşa care a trăit printre melci Am văzut această păpuăă la un decorator pe care l-am vizitat în scop de serviciu. Mi-au plăcut obiectele decorative pe care le creează cu atâta dragoste. Am cumpărat păpuăa, apoi au urmat inimioarele, melcii...

6. Şirag de amintiri Mărgelele le-am cumpărat cu banii din primul meu salariu, din acest motiv îmi sunt atât de dragi. Când am ieăit cu ele din magazin îmi mai rămăsese bani doar de o cafea. Chiar dacă au trecut de atunci 5 ani ăi sunt un pic uzate, le port ăi acum.

5.


lentile din soare

7.

Cîndva am petrecut o lună de zile în Germania participând la cursuri de perfecăionare profesională. În zilele libere vizitam diferite locuri ăi într-o duminică am mers la Amsterdam. Sfîrăit de aprilie, frig, ceaăă, ploaie, însă oraăul era împodobit de sărbătoare. Cu o zi înainte, regina ăi-a sărbătorit ziua de naătere. Totul în jur era oranj. Atunci mi-am cumpărat aceăti ochelari, care au dublat senzaăia de lumină, căldură ăi sărbătoare.

169

vază, beton! Îmi place betonul, ador acest material. Cred că a fost dragoste la prima vedere. Iar levănăica într-o vază din beton creează o alianăă neaăteptat de romantică. Am cumpărat vaza din Italia, fără să stau prea mult pe gânduri, iar florile le am de la o bătrânică.

8. arome tricotate În oficiu fiecare are o cană preferată. Ca un prieten apropiat, aceasta îăi păstrează ceaiul cald sau te revigorează cu gustul cafelei fierbinăi. Aăa îmi încep ziua. Odată am încercat să creez o “hăinuăă” pentru ea, dar din păcate nu sunt pricepută la tricotat.

9. secretul Când am fost prima dată la munte, purtam o căciuliăă banală, cu dungi. nu cunoăteam regulile jocului. În teleferic am observat o mulăime de oameni care purtau căciuli stranii, bizare. Îi invidiam în sinea mea, dar dintr-un alt motiv: toăi schiau foarte bine. Era ajunul Crăciunului ăi prietenii mi-au dăruit o căciulă similară. A doua zi am ieăit cu ea pe pârtie ăi am devenit schior! Acesta era secretul.

10. punkt - nr. 51 / februarie 2013


clubul hedoniştilor

sEARĂ FRAnȚuZEAscĂ Șampania înseamnă sărbătoare, Fluturi în stomaC Și CapaCitatea De a visa, înseamnă aventură, pasiune Și momente De ColeCȚie… înseamnă Dragoste De viaȚă, la urma urmei, CăCi n-am prea auzit Ca oamenii să bea Șampanie în toiul Depresiei sau CânD sunt FurioȘi, sau CânD sunt neFeriCiȚi Și plini De ură. Cam aCesta a Fost intro-ul ȘeDinȚei Clubului heDoniȘtilor, Care i-a avut Ca oaspeȚi De Data aCeasta pe Capii Comitetului Champagne JEAN-LUC BARBIER, DireCtor general Și VINCENT MARTIN, responsabilul serviCiului proteCȚie appellation Champagne. moet ChanDon, veuve CliQuot Și anDreani besnier au Fost Cele trei Șampanii Care ne-au oFerit o seară eFervesCentă la propriu Și la Figurat. DeȘi le-am analizat Ca la Carte, nu le-am pus în CompetiȚie, prea era CalDă atmosFera Și noi prea FeriCiȚi Ca să mai punem note.

mulțumim restaurantului

pentru găzduire


1. {1} Jean-Luc BARBIER (Director general al Comitetului Champagne)

2.

{2} Violeta EFRIM-MARIAN

4.

{3} Vasile BUMACOV (ministru al Agriculturii) {4} Vica DEMICI {5} Lilia BoLoCAN (director AGEPI) {6} Dorin RECEAN (ministru de Interne) {7} Jerome ANDREANI (ANDREANI BESNIER)

5.

3.

{8} oleg EFRIM (ministru al Justiției) Lilia BoLoCAN (AGEPI) {9} Ludmila ANDRONIC (Le Bridge) {10} Aurel CEPoI (Ascendis)

7.

6.

8.

9.

Rubrică susținută de

10.

{11} Chiril LUCINSCHI (parlamentar) Boris CREMENE (actor)

11.


172

CLUBUL HEDONIŞTILOR ...Sunetul pe care îl scoate sticla atunci când se eliberează de dop e ca un oftat erotic al șampaniei, l-a citat monsieur Barbier pe un poet al secolului 18, rămas, precum vedeți, actual în anumite contexte. Dar muzica bulelor e diferită de la șampanie la șampanie. Încercați să apropiați de ureche și o să vă convingeți (evident, încercați să faceți experimentul cât mai discret, ca să nu atrageți priviri curioase). În privința mărimii optime a bulelor savanții francezi încă mai polemizează ( în pofida clișeelor încetățenite, micimea acestora contează, nu mărimea). Sunt, însă, mai solidari în privința duratei de timp în care se ridică la suprafață șirul mărgelelor străvezii: 24 de ore. Dacă răbdați, desigur.

Ce căutăm într-o șampanie? Șampania este produsă din struguri negri Pinot Noire, Pinot Meunier și albi - Chardonnay. În franceză se mai folosesc termenii alb din negru (când la producere se folosesc și cele două soiuri numite mai sus) și alb din alb, când sunt folosiți doar struguri albi. Aromele acesteia sunt foarte subtile, abia perceptibile salcâm, păducel, cătină, flori albe. Pentru a-i simți cu adevărat gustul, trebuie să reținem un pic șampania în gură (dacă momentul e posibil din punct de vedere estetic, evident). Diversitatea șampaniei o constituie și tipul, și cantitatea de zahăr. Brut-ul se potrivește perfect ca aperitiv sau ca început al mesei, cele seci și demiseci însoțesc cu plăcere un desert. Pentru a obține același tip de șampanie, adică a păstra același gust și aceeași calitate indiferent de anul roadei, francezii folosesc mai multe asamblaje din mai multe recolte și fac rezerve multianuale de circa 30-40% din roadă. Fiindcă și șampaniștii sunt, din păcate, muritori, iar legile fabricării nu întotdeauna sunt scrise pentru a nu fi furate, marile firme au câte 2-3 mari maeștri pentru a asigura continuitatea producerii. Există și așa numita rezervă de aur de șampanie, care poate fi scoasă la vânzare doar în cazuri excepționale, a completat povestea eternul nostru moderator Ion Prida. Istoria șampaniei are vechime de acum 300 de ani și se datorează experimentelor unui umil călugăr benedictin Dom Perignon, ce avea grijă de cramele unei mănăstiri din regiunea Champagne. În 1743, Claude Moet (vă zice ceva acest nume?) a transformat mănăstirea într-o mare vinărie, iar cea mai bună șampanie a sa, în semn de omagiu, poartă numele acelui călugăr.

Instrucțiuni de utilizare pentru hedoniști novici Sticlele se lasă să se calmeze într-un loc răcoros și întunecat. Nu se pune la frigider decât cu o jumătate de oră înainte de a fi utilizată. Atenție: n-o băgați niciodată la congelator, oricât de mare ar fi urgența și oricât de uscat e gâtul. Cea mai bună metodă de răcire este s-o puneți întro frapieră umplută cu o treime de gheață și două treimi apă. Temperatura ideală de servire este de 8-10 grade celsius.

Cum desfacem sticla? Scoateți staniolul. Îndreptați sticla spre tavan și nu spre ochii frumoși ai iubitei dvs. Scoateți sârma, puteți să o păstrați ca să vă jucați apoi cu ea. Țineți ferm cu o mână gâtul sticlei, cu cealaltă - dopul. Răsuciți sticla atent. Când dopul începe să dea semne de neliniște, împingeți-l ușor cu degetele. Nu agitați sticla de șampanie înainte de a o desface decât dacă nu ați câștigat la o cursă de formula 1. Paharele pentru șampanie sunt transparente, ca să putem savura jocul bulelor, cu picior ca să nu încălzim băutura de la căldura mâinilor și sub formă de lalea, ca să păstreze acidul mai mult timp. Atenție: paharele de șampanie nu se spală în mașina de spălat vase și se evită în genere detergenții, pentru că aceștia duc la dispariția bulelor. Se utilizează apa fierbinte și se lasă să se usuce sau se șterg cu un prosop. Domnul Barbier a sugerat și doamnelor să lase rujul doar pe obrazul vecinului și nu pe marginea paharului de șampanie, pentru a nu-i deteriora gustul. Sfat care merită luat în considerație în cazul în care puteți jertfi această parte a look-ului dvs. Cum se toarnă șampania? Țineți și sticla și paharul înclinate, turnați încet pe marginea paharului, pentru a împiedica bulele să formeze o spumă densă. Se toarnă întâi o cantitate mică, apoi, când spuma se mai liniștește, paharele se umplu trei sferturi. Când se bea șampania? Răspunsul corect l-a dat celebra văduvă Clicot. Întrebată de un jurnalist curios, aceasta i-a zis: apreciez șampania dimineața, e bună în calitate de aperitiv la amiază, după amiază tot nu e prea grav să o bei, împrospătează. Și seara, evident. Dar în afară de aceste cazuri nu beau niciodată. Doar în cazurile când mi-e sete. Savurați.


173

12.

{12}

15.

Arcadie FOȘNEA (Chateau Vartely) {13} Călin CORJAN (om de afaceri) Gheorghe ERIzANU

13.

(Cartier)

14.

{14} Viorel GUȚU (viceministru al Agriculturii) {15} Valeria NICHITA (PUNKT)

16.

17.

{16} Ludmila VASILACHE (CCA) {17} Ion PRIDA (Dcctor în oenologie) Jean-Luc BARBIER (Comitetul Champagne) {18}

18.

IDiana LAzăR (CEED-2/USAID) Vincent MARTIN (Comitetul Champagne) Mihai FUSU (Publika TV)

punkt - nr. 51 / februarie 2013


174

bursucul gastric

ÎMPăCArEA CAPrEI CU VArZA. În CUPTOr.


175

Atunci când unul dintre primii clienți, după ce și-a terminat mămăliguța cu scrob a zis: voi o să ajungeți departe, mi s-a părut că își bate joc de mine. M-a luat în râs? - l-am întrebat pe soțul meu. Parcă nu, a răspuns el prudent.

Recunosc, îmi plac restaurantele unde bucătarul, tot el și proprietarul, la un moment dat, își șterge mâinile de prosop și-și face apariția, în toată splendoarea, în sala de mese. Mai schimbă o vorbuliță, mai face un compliment, mai primește unul și se retrage iarăși în sanctuarul său plin de arome și sfârâieli. În Chișinău mi-a fost dat să văd acest tablou de prea puține ori, parte din cauza că proprietarul e prea important ca să intre la bucătărie, parte din cauza că bucătarii reali sunt ținuți sub lacăt și la întuneric ca să nu fie furați de alții (în cazul bun), parte că nu sunt de arătat (în cazul cel rău). Olga e unul dintre acele cazuri rare de care ziceam mai sus. Rapidă și mămoasă în același timp, este peste tot.

punkt - nr. 51 / februarie 2013


176

Bursucul gastric Cândva, la răsăritul carierei ei de îmblânzitoare a sucurilor gastrice, a lucrat la Butoiaș, după frigăruile și micii căruia nostalgicii încă mai oftează adânc și tremură. Apoi, la răsăritul falnic al tranziției, când primele rândunele ale Occidentului și-au făcut pistă de aterizare și la Chișinău, a fost una dintre cei trei bucătari selectați la greu pentru a lucra la Seabeco (vă mai amintiți?), ca specialist în felurile întâi. Birștein a fost atât de impresionat de tăiețeii Olgăi, încât aria ei de responsabilități s-a mărit brusc. La un moment dat, bucătăria lor se transformase, într-un fel, în secție de producție. Făceau sute de borcane de conserve și ghivechiuri pentru familia lui de la Zurich, coceau chiar și pâinea sau

efort fizic - unele cratițe ajung la zeci de litri greutate) opt discuri au refuzat să coopereze cu restul coloanei vertebrale. A stat un an imobilizată la pat, fără să știe dacă se va mai putea ridica vreodată. Dar asta n-o împiedica să viseze: uite, îi zicea ea soțului, mă gândesc să-mi deschid un restaurant, unde să gătesc tot ce-mi place mie, unde să vină numai oameni frumoși… Da-da, dădea soțul

înghețau mâncare gata făcută. Nemaivorbind de fructele și legumele de sezon.

încurajator din cap și ea știa că datul lui din cap nu presupunea nicio siguranță că anume așa va fi. Dar peste un an visul a ridicat-o din pat și a pus-o la muncă.

Dar, la un moment dat, de la efort și de la enormele cratițe ridicate și coborâte (când occidentalii afirmă că bucătăria nu este pentru femei, anume aceasta au în vedere: că e o muncă grea, care necesită

Am vrut ca restaurantul nostru să fie unul de familie, oamenii să se simtă ca acasă atunci când intră.

Așa și s-a întâmlat. Spun de la ușă ce vor, iar dacă nu știu, mă întreabă ce le recomand. Am clienți experimentatori, care comandă de fiecare dată altceva, unul dintre ei vine în Moldova o dată la trei săptămâni și, prânzind la noi, comandă întotdeauna următorul fel de mâncare după cel pe care l-a gustat data trecută. Mă mir că nu se încurcă niciodată. Însă am și conservatori înrăiți. În fiecare zi vin la prânz patru băieți de la un birou din vecinătate și, de câțiva ani comandă aceeași mâncare: găină cu orez în staniol și câte un pahar de lapte. Îi întreb, nu faceți alergie de la atâta orez? Poate mai vreți și altceva? Nu, asta ne place și asta mâncăm. Alt domn vine de câteva ori pe săptămână și de la ușă îmi zice: ca de obicei. Adică mușchi la grătar, legume și vinul lui (care nu este unul scump, dar, zice el, e unul tare reușit). Și iarăși nu vrea nimic altceva. La un meniu de 300 de feluri de mâncare! Știu, pare un meniu mare, dar iată că din acest talmud fiecare și-a ales ce-i place. Stăm uneori cu fiica mea și încercăm să scoatem măcar ceva din meniu, să-l facem mai compact, dar cum să scoți fasolița, când știi că familia X vine în fiecare duminică cu cei doi copii și o comandă numaidecât, cum să scoți salata cu scrumbie când vine domnul Y și o ia acasă pentru soția lui, care acum e grozav de însărcinată (când nu era, veneau în doi pentru aceeași scrumbie), cum să scoți icra de vinete când, după ce o comandă, oamenii își mai iau o porție și pentru acasă? Și așa, într-un târziu, meniul rămâne intact. Am întrebat pe cineva cu experiență foarte mare în domeniu, cum aș putea să fac schimbări în


177 meniu dacă nu pot să scot nimic și el mi-a răspuns simplu: dacă ai putut să faci un meniu de 300 feluri, ce te încurcă să-l faci și de 400? Păi, chiar ce mă încurcă, în moment ce știu să le fac și mi-s dragi? De fapt, visul ei de aur este să aibă doar 4 mese și să preia comenzile la telefon ca, atunci când vin, oamenii să nu piardă nicio clipă așteptând. Și ar veni într-adevăr, doar clientul ei. Am uitat să vă zic că Olga e foarte exigentă. Dictatorială chiar. Așa cum pare molcăluță, cu cârlionți blonzi și gropițe în obraji. Împărăția ei, regulile ei. În restaurant nu se fumează și la 11 localul se închide. Și nu contează ierarhiile, fumurile și piepții umflați ai celor care cer alte reguli doar pentru ei. Vecinii, chiar dacă sunt doar 2, sunt oameni vii și trebuie respectați. Multe familii care pot să-și permită acest lucru, comandă pentru acasă mâncarea la restaurant. Ce comandă? Sărmăluțe, rață cu mere, clătite, celebra-i vânătă. Și dulceață de cireșe sau prune umplute, de ce nu? Majoritatea proprietarilor de restaurante cu care am discutat s-au plâns de furnizorii locali. Că nu asigură o calitate constantă a produselor, că nu au permanent marfă în stoc etc., etc.. Olga, dimpotrivă, e foarte mulțumită. Vara crește toate legumele, fructele și salatele în grădina ei, ca să fie sigură că sunt sănătoase și fără chimicale. Păsările cocoșii, rațele, iepurii, iezii sunt crescuți de frații și verișorii săi de la Romanești. Ei au pășuni, cresc animalele în libertate. Brânza de oi o cumpără, ani la rândul, de la aceeași femeie, iar mușchiulețul de porc sau vițel îl colectează, pentru că pe piață e puțin, de la câțiva furnizori de nădejde. A intrat în război direct cu cei care injectează carnea pentru a-i da moliciune și culoare, lucru nu chiar atât de rar întâlnit în urbea noastră plină de mistere și dorită să facă bani rapizi.

Mușchiulețul meu e absolut natural, susține ea mândră, mai nu i-am dat de guler afară pe doi care au venit să-mi propună injecții pentru carne. Și să-i fi văzut: s-au uitat la mine ca la o nebună! În afară de marinada mea (rețeta căreia n-am reușit s-o obțin, oricâte tehnici de adormire a vigilenței am încercat - n.a.) nu am încredere în nimic! Oamenii astăzi vor să mănânce ceva sănătos și gustos, și eu să le bag surogate, e chiar sub demnitatea mea! Celor care susțin că bucătăria moldovenească e grasă și e pentru oameni care nu au altceva de făcut decât să stea ore întregi la cratiță, Olga le ripostează ca o pajură: niciun client nu va avea de așteptat mai mult de 25 de minute pentru toate trei feluri, și nimic nu este gătit dinainte! Așa că poate o invităm o dată la un master class de gestionare a timpului în bucătărie. Nici nu știți cum reușim

să transformăm bucătăria moldovenească în una supersonică. La viteza cu care se mișcă, nu e de mirare că înlocuiește în restaurant cam șase funcții. Economisind, respectiv, cam tot atâtea salarii. Lucru bun, consideră ea, astfel veniturile au fost mereu în creștere. În timp ce în oraș s-au închis atâtea restaurante. Au suferit mai ales cei care aveau pretenții de haute quisine. Parte pentru că quisine s-a dovedit nu chiar întotdeauna haute, parte pentru că s-a schimbat și profilul clientului de restaurant. Omul de afaceri din anii 90-2000 care vroia să se izoleze prin draperii și uși grele a dispărut, cum zice un înțelept democratic, ca formă și ca conținut. Bucătăria se democratizează. Publicul s-a înțelepțit, apreciază o mâncare bună mai mult decât fițele. Au apărut, inevitabil, și exigențe la capitolul sănătos-nesănătos. Nu vă mirați dacă fiecare al treilea o să întrebe unde a păscut gâsca și cine a crescut ceapa și dacă tăiețeii n-au suferit atunci când au fost atinși cu lama cuțitului. E trendy să te întorci la natură, fie și în al treisprezecelea ceas, atunci când erai pe cale să o pierzi. Poate astfel se explică evoluția restaurantului - de la deal la Big Deal. Deja fără autoironie...

punkt - nr. 51 / februarie 2013


178

Cina

olimpică Comitetul Național Olimpic a reunit, sub genericul ”Cina Olimpică”, sportivi, antrenori, oficiali de stat, sponsori, reprezentanți mass-media într-o atmosferă caldă și prietenească pentru a celebra unitatea și spiritul olimpic. Oaspetele de onoare al serii a fost dl Dieter Kuehnle (Comitetului Internațional Olimpic), care a venit cu un cadou special pentru Comitetul Olimpic moldovean – un microbuz.


179

punkt - nr. 51 / februarie 2013






punkt sănătos

CU

v=0,1

v=0,4

P

A

T

v=0,3

U

v=0,4

c

cÎ N

R

v=0,2

c

v=0,3

v=0,1

OCHII

v=0,2

c

184

Victoria Grumeza-Bocancea, medic oftalmolog la Clinica Universitară de Asistență Medicală Primară

Degenerescenţa maculară legată de vârstă (DMLV) este cauza principală a orbirii în rândul persoanelor peste 55 ani. Acest diagnostic reprezintă deteriorarea maculei. Macula este o mică arie a retinei la nivelul inferior al ochiului, care ne permite să vedem clar detaliile fine şi să îndeplinim diferite activități, ce solicită vederea, cum sunt cititul şi şofatul. Când macula nu functionează corect, vederea centrală poate fi afectată de încețoșare, pete negre sau distorsiuni.


185

rEトウA DE FArMACII

punkt - nr. 51 / februarie 2013


186

punkt sănătos Degenerescenăa maculară (DMLV) afectează capacitatea de a vedea la distantă sau de aproape ăi poate face ca anumite activităăi (cititul, ăofatul, introdusul aăei în ac) să devină dificile sau imposibile. La mulăi oameni degenerescenăa maculară (DMLV) apare ca parte a procesului de îmbătrânire. Degenerescenăa maculară (DMLV) poate determina simptome diferite de la un pacient la altul. Iar în stadiul iniăial este detectată cu dificultate. Uneori vederea este afectată numai la un singur ochi, în timp ce la celălalt vederea poate fi păstrată pentru mulăi ani. Când sunt afectaăi ambii ochi, pierderea vederii centrale poate fi observată mult mai rapid. Degenerescenăa maculara senilă (DMLV) este cea mai întlânită cauză de tulburări vizuale din grupul celor care nu pot fi evitate. Estimările arată ca numărul persoanelor afectate de această patologie este de circa 150 milioane în întreaga lume.

SIMPTOME: 1. Cuvintele de pe o pagină tiparită sunt neclare ăi înceăoăate. 2. În centrul câmpului vizual apare o zonă întunecată sau goală. 3. Liniile drepte apar distorsionate, ca în diagrama urmatoare: Aceste simptome se manifestă în stadiile avansate, de aceea este important să se cunoască factorii de risc pentru a preveni afectarea retinei.

Factorii de risc: VÂRSTA: Cu cât îmbătrânim mai mult, creăte riscul apariăiei DMLV. ErEDITATEA / ISTOrICUL FAMILIEI: Persoanele ale căror membri de familie suferă de DMLV au un risc crescut de îmbolnăvire. SEXUL: riscul este mai mare la femei decât la bărbaăi, datorită unui nivel scăzut

TESTAREA VEDERII CU TESTUL ( GRILA ) AMSLER

Cum se foloseşte grila: 1. Purtaţi ochelarii de citit şi ţineți grila în faţa dumneavoastră la 20-25 cm, la lumină bună. 2. acoperiți un ochi. 3. uitați-vă direct la punctul din mijloc cu ochiul neacoperit. 4. când vă uitati direct la punctul central fiți atent dacă toate liniile sunt drepte sau anumite zone sunt distorsionate, voalate sau întunecate. 5. repetați procedura cu celălalt ochi. Dacă vreuna din zonele grilei pare ondulată, voalată sau întunecată, prezentați-vă imediat la un oftalmolog.

de estrogeni la femeile aflate la menopauză. nUTrIăIE: Consumul insufucient de antioxidanăi, consumul excesiv de alcool ăi grăsimi saturate, nivelul crescut de colesterol pot duce la afectarea maculei. BOLI CArDIACE: Afecăiuni cardiace, precum hipertensiunea arterială. FUMATUL: Fumatul creăte riscul DMLV. SOArELE: Expunerea prelungită la soare duce la dezvoltarea DMLV. OBEZITATEA: Carotenoizii liposolubili din maculă (luteina ăi zeaxantina) nu ating nivelurile oculare necesare din cauza modificării metabolismului lipidic. PrOTEJAăI-Vă FAMILIA DE DEGEnErESCEnăă SEnILă LEGATă DE VÂrSTă (DMLV) Vă puteăi verifica zilnic vederea folosind testul Amsler, reprodus pe stânga. Aăi putea descoperi în vederea dumneavoastră schimbări pe care altfel nu le-aăi fi observat. O metodă bună de a verifica zilnic vederea dumneavoastră este să puneăi grila pe uăa frigiderului sau în oricare alt loc pe care îl vedeăi des. Pentru a preîntâmpina dezvoltarea (DMLV) se recomandă: 1. Dupa vârsta de 50 de ani trebuie să consultaăi regulat medicul oftalmolog, mai ales dacă au existat cazuri de DMLV în familie. 2. Folosiăi doar ochelari de soare cu protecăie UV.


187 3. Nu fumați. 4. Consumaţi cât mai multe fructe și legume. 5. Evitați surplusul de grăsimi ce duce la obezitate. 6. Utilizaţi complexe de vitamine și minerale ce ameliorează vederea. Studiile clinice au confirmat ca utilizarea regulată a suplimentelor nutritive ce conțin dozaj optimal de vitamine B și E, carotenoizii luteina și zeaxantina, precum și anumite cantităţi de zinc duc la micșorarea dezvoltării DMLV și la stoparea procesului de orbire. Cel mai recent preparat testat clinic care previne și tratează DMLV este Ocuvite Lutein. Ocuvite Lutein este un supliment nutritiv. Are o formulă echilibrată de micronutrimente ce include carotenoizii luteină şi zeaxantină, vitaminele (E si C), microelemente şi mineralele (Zn şi Se). Organismul uman are nevoie de astfel de substanțe. Majoritatea acestor micronutrimente sunt esenţiale pentru constituirea, menținerea și funcţionarea organismului. Ocuvite Lutein este singura tabletă din Europa ce conține luteină si zeaxantină. Ameliorează nutriţia ochiului la pacienții cu cataractă, degenerescență retiniană și miopie (îndeosebi grad înalt). Se indică la pacienţii cu diabet zaharat şi la fumători. Poate fi administrat fără riscuri persoanelor cu valori modificate ale glicemiei, pe termen lung. Nu conține glucoză! Nu conține gluten! Ocuvite Lutein te ajuta să îţi menţii echilibrul vizual!

punkt - nr. 51 / februarie 2013


188


189

punkt - nr. 51 / februarie 2013


190


191

punkt - nr. 51 / februarie 2013


192


193

punkt - nr. 51 / februarie 2013


abonare

de ce să citești orice, atunci când există PUNKT?

 F.S.P. - 1

Cod fiscal 1002600023242

FIȘĂ DE LIVRARE V.P.

lecturile bune te fac sa gândești. și să te răzgândești, uneori. astfel, în fiecare lună punkt invită cei mai buni jurnaliști, cronicari, critici, fotografi și pictori-ilustratori pentru a scoate un produs unic pe măsura exigențelor dumneavoastră.

loc cifru

31841

pentru revista

(indexul publicației)

(denumirea publicației)

rezultatul este o revistă deosebită, neînfricată, scandaloasă, distractivă și debordant de sinceră. le puteți avea la pachet fără să faceți coadă la chioșcuri și fără să alergați de la un punct de distribuție la altul. soluția este simplă: abonarea.

fără TVA

abonamentului

TVA

total

numărul de complete

Prețul readresări

AȘAdAr, beneFiciile Abonării:

pe anul 201__, lunile

1. aveți revista livrată chiar pe masa dumneavoastră de cafea.

1

2. economisiți timp și 80 de lei la un abonament anual.

2

3

Localitatea

5

Destinatar

ModAliTăți de AbonAre:

F.S.P. - 1

2. direct la departamentul de abonare Moldpresa situat pe adresa: mun. chişinău, str. alexandru cel bun, 108, prin telefon 22 22 21 / fax 22 22 60 sau e-mail: abonare@moldpresa.md (Indice Moldpresa 31841).

Cod fiscal 1002600023242

3. la oricare din următoarele agenții de abonare: „ediții Periodice” 23 80 73, „cuzencov-eva” 27 55 68, „Mesageria deleu-delev” 21 00 70, „Max-expres” 43 06 64, „Presinform curier” 23 71 87, „usP-Presa” 92 91 28, „business elita” 21 14 93. 4. prin intermediul terminalelor QiWi Preț Și durATă: Pentru 3 luni – 120 Mdl — economisiți 24 de lei Pentru 6 luni – 200 Mdl — economisiți 40 de lei Pentru 12 luni – 400 Mdl — economisiți 80 de lei

abonare, difuzare prin QiWi avantaje/de ce terMinalele QiWi? • Sunt disponibile în fiecare zi la orice oră. • Plătești simplu și comod indicând doar un numar de contact. • Ești lipsit de rândurile lungi și obositoare. • Ai 2 opțiuni într-un singur punct: abonare și achiziționare număr curent. • Faci comanda pe loc, revista vine pe orice adresă dorită, iar tu îți continui ziua de muncă. • Terminalul se află în orice colț al Chișinăului, dar și în toată țara.

6

7

8

9

10

11

12

(adresa)

(cod poștal)

3. deveniți un cititor progresist.

1. la toate punctele de distribuție a presei poșta Moldovei (Indice Poșta Moldovei 31841) sau prin intermediul serviciului e-abonare, accesând site-ul www.posta.md.

4

(numele, prenumele)

Întreprinderea de Stat "Poșta Moldovei"

31841

ABONAMENT la revista

(indexul publicației)

(denumirea publicației)

Numărul de complete

pe anul 201__, lunile 1

2

Localitatea

Destinatar

3

4

5

6

7

8

9

10

(adresa)

(cod poștal)

(numele, prenumele)

11

12




Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.