Page 1

nUMĂr De ColeCție CELE MAI BUNE INTERVIURI www.punkt.md

o p i n i i

p l ă c e r i

c a r a c t e r e

nr.

50

Alexei lexei

Leahu

ajută viața să învingă

Fanny Ardant • Aureliu Busuioc • Andrei Eşanu • Boris Foca • Marcel Iureș • Marina Sturdza • Petru și Chiril Lucinschi Gabriela Lungu • Natalia Morari • Sergiu Puică • Mihaela Strâmbeanu • Ion Sturza • Roman Viktiuk • Gheorghe Vrabie


HOTELUL DISCOVERY KARTIKA PLAZA & VILE Hotelul Discovery Kartika Plaza este situat pe partea din faţă a plajei South Kuta şi este înconjurat de grădini tropicale. Cu o gamă largă de restaurante şi facilităţi excelente pentru activităţile sport, acesta este situat în apropierea principalelor centre comerciale şi de divertisment, fiind şi un loc perfect pentru organizarea conferinţelor. Fiind cel mai important hotel din zonă, acesta oferă 318 camere, apartamente şi vile. toate camerele de oaspeţi au vedere la gradini sau ocean, balcoane private, aer condiţionat, cablu tv, LCD tV de 80cm, acces la Wi-Fi gratuity, mini bar, facilitate de preparare a ceaiului/cafelei, seif în cameră şi posibilitatea de a alege între cadă şi cabină de duş. Vilele exclusive Discovery Beach Front Villas sunt stilate şi spaţioase. Designul magic al vilelor, combinat cu vederile magnifice spre plajă şi grădină, mâncarea excelentă şi serviciile top-class o să vă aducă momente de neuitat. Fiecare vilă oferă serviciul de majordomo non-stop şi acces la toate facilităţile de 5 stele ale hotelului. Caracteristicile acestor vile includ 2 dormitoare, bucătărie, baie de lux, cabină de duş în aer liber şi piscină privată cu vedere la mare. oaspeţii hotelului nu vor avea nevoie să meargă prea departe pentru a se bucura de aventurile culinare ale Bali-ului. Discovery Kartika Plaza Hotel oferă o gamă largă de experienţe culinare care vă vor îmbogăţi vacanţa , de la the Pond cu bucătăria sa internaționaă la pastele proaspăt preparate de La Cucina restaurant şi deliciile asiatice de la tepan noodle restaurant. Seara răsfăţaţi-vă poftele la Sunset Lounge, barul din bazinul principal “Kul – Kul Pool Bar”, sau relaxați-vă în adierea brizei din South Kuta Beach, la tupai Bar. trăsătura unică a experienţei culinare din acest hotel este, desigur, cele 5 nopţi tematice, care au loc în aer liber, cu o vedere magnifică a plajei South Kuta.


Discovery Kartika Plaza Hotel

NUNȚI MAGNIFICE ÎNTR-O AMBIANŢĂ PERFECTĂ

Dacă sunteți în căutarea unui loc de neuitat în care să petreceți cea mai frumoasă zi din viața dvs, dacă vă doriți o nuntă departe de cotidian și obișnuit, Hotelul Discovery Kartika Plaza are răspunsul. Veţi putea alege între Sala de Dans, care este cea mai mare Sală de Dans din regiunea Kuta, Beach Gate Area cu vedere la ocean sau cele mai spaţioase vile din Discovery Beach Front, care pot găzdui până la 20 de invitați. Este, pur si simplu, perfect și pentru o nuntă pe plajă sau o escapadă romantică de neuitat.


6 punkt - nr. 50 / decembrie 2012

în acest număr:

CoPErtA noAStră: Alexei Leahu și copiii de la Spitalul Oncologic imagine: Gulnara Vâșcu

008.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Alexei Leahu: „Cel mai greu lucru în viața asta e să vezi sicrie mici”

DIRECTOR Angela Braşoveanu redactor-şef adjunct

Viorica Mija

redactor-şef punkt.md

Moni Stănilă

responsabil de ediție

Viorica Mija

autori

Lucian Mîndruţă Virgil Pâslariuc Sorin Hadârcă Vitalie Condraţchi Sorina ştefârţă Alexandru Vakulovski Ana Popenco Paula Erizanu

redactor/corector

Valentin Guţu

art director

Artemie Palii

web design

Mihai Roman

fotografi

022.

032.

Și dumnezeu a creat-o pe Mihaela

Marina Sturdza Prințesa îngerilor

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Roman Rybaleov Anshulesik

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Florin Tăbârţă Anna Godzina Nata Moraru director publicitate pr & evenimente

Valeria Nichita

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Irina Borș

difuzare

Veronica Adam

contabil-șef

Roman Roman

tipar

042.

Bons Offices

PUBLICAȚIE PERIODICĂ INDEPENDENTĂ DESPRE OPINII, PLĂCERI și CARACTERE. Chişinău, strada Bucureşti 68, biroul 535. Telefon: +(373) 22 98 25, +(373) 22 98 16. Ne puteți vizita on-line pe www.punkt.md Facebook facebook.com/Revista PUNKT

050.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Gheorghe Vrabie Ion Sturza: „Ca să te iubească cineva în Moldova trebuie să Îmblânzirea fii sărac, prost și urât” leului

062.

070.

Fanny Ardant „Sunt o mincinoasă”

Aureliu Busuioc Toamna Patriarhului

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Twitter twitter.com/Revista PUNKT Indice Poşta Moldovei - 31841, Indice Moldpres - 31841

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯


7

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


8

în acest număr:

088.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Sergiu Puică Deasupra unui cuib de puică

098.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Revoluția și pacea eternă Tratat de supraviețuire cu Natalia Morari

112.

126.

Marcel Iureș: „Sunt un om fără posteritate. Și cred în asta. Și mă simt foarte bine.”

Petru și Chiril Lucinschi TATĂ și FIU

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

138.

154.

Roman Viktiuk: Cecerka și lumina sau de ce nu poți omorî soarele cu praștia

Clarvăzătorul Hronicul după Andrei

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

168.

186.

Gabriela Lungu: „Nimănui nu-i pasă ce-i arăți dacă nu-i arăți că-ți pasă”

Boris Foca Cash-back-ul sau soluții inteligente pe timp de criză

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯


9

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


10

PUNKT DE COLECȚIE

Cel mai greu

luCru în viața

asta e să vezi

siCrie miCi VORBEȘTE REPEDE, CUVINTELE SE GRĂBESC SĂ REUȘEASCĂ SĂ IASĂ LA LIBERTATE, DE PARCĂ RESPIRAȚIA AR RISCA SĂ LE TAIE LA JUMĂTATE. RISCURI ASUMATE, CUM AR ZICE CINEVA, PENTRU CĂ UNELE CUVINTE AȘA ȘI RĂMÂN SUGRUMATE ÎN NODURILE LARINGELUI. SUBIECTE SUNT MULTE, CHESTII DE ARĂTAT, MULTE ȘI ELE. RECUNOSC, ALTĂ DATĂ ÎMI PĂREA UN TIP DEBORDÂND DE SINE, DORNIC SĂ IMPRESIONEZE, SĂ SE DEA MARE, PĂI, UITE CĂ ACEL OM PARCĂ NU MAI E. ALEXEI LEAHU CEL DE ATUNCI APARE DOAR UNEORI, ATUNCI CÂND VORBEȘTE DESPRE LUCRURI ȘI PREȚURILE LOR. ATUNCI CÂND VORBEȘTE DESPRE DESPRE COPII, E DEJA ALTUL, CEL NOU, CARE ȘI-A DAT SEAMA DE LUCRURILE CARE CONTEAZĂ CU ADEVĂRAT ȘI DE PREȚUL PE CARE ÎL PLĂTEȘTI PENTRU ELE. AM COMUNICAT ÎN EPISOADE. FIECARE DINTRE ELE ABSOLUT MEMORABILE DIN CARE AM ÎNCERCAT SĂ CONSTRUIM PUZZLE-UL ACESTUI INTERIU. CU MULTE PIESE CARE AU RAMAS PE DINĂFARĂ. PE CARE, CÂNDVA, SPERĂM SĂ LE REINTRODUCEM ÎN TABLOUL FINAL.


11

text de cornelia

amărâtu

foto de Gulnara

Vâșcu

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


12

PUNKT DE COLECȚIE


13 ...La ora stabilită, peste câteva zile, sun la poartă. niciun răspuns. în câteva secunde frânează Gulinara, fotografa noastră. ne încălzim în mașina ei, oarecum surprinse de tăcerea de dincolo. Vorbim despre Paris, despre Bali, despre revoltă și resemnare, despre egoism, ambiții și serenitate. ce li se potrivește ccidentalilor. ce li se potrivește orientalilor, pe unde trece linia de demarcație în moldova. Zgomot de frâne. am fugit de la spital, zise simplu. am zis că mă duc să fac un roentghen și am venit acasă, la ședinșa foto. cheia refuză să se supună, e în alt regim, în piciorul stângi-a mai rămas un bahil albastru pe cizmă. î-i zic. îl scoate și-l aruncă în motanul care a venit și el acasă. altă sincronizare. numi place de mine deloc, sunt umflat, sunt gras, sunt vânăt. apoi a trecut iarăși prin garderobe, subsoluri, garaje - la scurte, pulovere, pălării cizme de cowboy, uneori oprindu-se nehotărât. asta nu mai știu de unde e. 245 de pălării, zeci de cizme de bocanci sau ciocate de crocoantilope, îți propune ceai, apoi tot el uită de el, vorbește la telefon când îți trebuie o privire concentrată și, când te-ai resepmant la cel de-al treizecelea costum, zice: dar la ce bun e totul? nu era mai bine să mergem la copiii ceia, care mor acum?

Vorbim de trei Iezi, de diligențe, de trenuțurile sale care circulă prin centru și comenzle pe care le are dinafară, de hidroavionul său unic, planuri, planuri, planuri, alte planuri. De formația sa concertino, care iarăși a luat un GrandPrix și de care e tare mândru. Despre sistemul de încălzire pe acre îl instalează în autobusul decapotabil, despre costumele de marinar pe care trebuia să le poarte mateloții de pe corabia lui-cafenea – nu se rup nici dacă tragi cu ele la remorcă un camion! apoi ne întoarcem înapoi la punctul de pornire. Oftăm.

nu pot salva 12. La noi nu pot salva mai mult de jumătate. Dintre toate formele de cancer, copiii cel mai des se îmbolnăvesc de leucemie. nU este o boală care aste rezultatul unei neatenții, este rexzultatul mediului în care trăim. Asta e zestrea noastră pe care o lăsăm urmașilor. Este efectul radiațiilor care ne intră în toți porii. A tuturor Cernobâlurilor mari și mici, care se adună, nu dispar nicăieri.

În loc să vă mai cumpărați niște bemeweuri, haideți să salvăm niște vieți!

Măi oameni buni, ca să putem salva copii, dar și maturii, haideți să facem un laborator, haideți să intrăm și noi în baza de date cu donatori! toate țările, de la Chile până la norvegia sunt acolo, inclusiv românia. În loc să vă cumpărați niște bemeweuri pentru șefii mari sau niște Școde pentru șefii mici, haideți să salvăm niște vieți! nu vă luați păcate pe suflet, copiii aceștia care mor, mor din cauza indiferenței voastre. Eu știu ce înseamnă această boală. o am în mine din 2006. M-am ridicat doar grație prietenilor mei care m-au dus în Germania la tratament. nu ai cum să știi, să înțelegi greutatea cuvintelor pînă nu ajungi acolo. Sau pînă macar nu teci pe acolo. Mă miră și cum se acordă ahutorul, atunci când acesta se face. Acum s-a deschis cu mare pompă și cu alai de camere de filmat, o sală de educație și sport la acești copii pe etaj. Ce fel de logică au cei care au făcut-o? Copiii aceștia sunt țintuiți la pat, ei nu pot vedea minunățiile respective, iar atunci când pot deja să se miște sunt externați!

Vreau, trebuie să las ceva bun în urma mea. Pentru că după ce știu eu despre boala mea, leucemie limfatică cronică, până la urmă o să mă pape. Și atunci m-am gândit că vreau să fac ceva pentru cei de aici. Acum fac reparație în câteva saloane din secția de maturi a secșiei de hematologie a spitalului oncologic. Dar nu prea mai contează. Pentru că atunci când ai 47 ani și ieși din secția de maturi și dai cu privirea de copii de 4-7 ani nu mai ai curaj să te întrebi: Doamne, de ce eu? Ceea ce se întâmplă aici, mai ales la secţia de copii, nu poate lăsa rece pe nimeni. Cel mai strașnic lucru pe lumea asta sunt sicriile mici. S-a apropiat zilele acestea de mine o mămică: filmările pe care le-ați făcut în martie, le mai aveți? Între timp i-a murit copilul... Și asta oameni buni e ceva de groază! În Germania, în funcție de o formă sau alta a bolii, dintr-o sută de copii

Dar ar puutea fi salvați! Dacă s-ar scoate la licitație șapte mașini Școda superb, ar fi putut salva câțiva dintre ei. E o matimatică simplă.

Acum vreau să mă întâlnesc cu părintele Vadim, secretarul de la

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


14

PUNKT DE COLECȚIE mitropolie, căci biserica, cred eu, ar trebui să fie alături de acești copii cu rugăciunea și nu numai... Vizavi, pe aceeași stradă, am trecut și pe la niște partide. M-au primit mai rece. M-au susținut și artiștii în proiectul acesta. Anul acesta, în aprilie, am făcut un concert de caritate la Filarmonică şi am adunat o sumă record de 167 mii lei. A venit lume peste lume. Am pus vreo 60 scaune în plus, afară au mai ramas tot cam pe-atâția. Iar la ieșire, dna Zina de la casă mi-a înmânat un maldăr de plicuri, ale celor care n-au putut intra. Țin minte fiecare plic, de la cei 183 de lei în bancnote de unu până la cei câțiva zaicici bieloruși. Ce oameni buni avem noi în această țară, care stau undeva uitați de soartă, care se duc în liniște, care mor și nu-i mai știe nimeni și noi tot ne băgăm până la gât în glamurul acesta împuțit, crezând că asta e viața. Am atras în acest proiect și Parlamentul, care a cedat salariul pentru o zi de lucru, inclusiv Președintele Parlamentului a oferit o sumă impunătoare din partea sa și a familiei sale. Au colectat bani și ofițerii din armata națională , 20000 eu venit din partea primăriei, am făcut şi un CD pe care l-am vândut la același concert... Din banii aceștia am procurat de la firma B. Braun din Germania 20 de infuziomate. Dumnezeu, totuși, există pentru că de la 2016 euro per bucată nemţii ne-au cedat până la urmă la 846 euro bucata. Au făcut-o nu pentru mine, ci pentru copii. Prin aparatele acestea se face chimioterapia. Unui matur de 80 de kilograme poți să-i torni chimicale prin roticica aia de masă plastică moldovenească, dar unui copil de 15 kilograme – nu poți. Și copiii se duc așa în lumea celor drepți, pentru că aparate mai

bune la noi nu există. Măcar că medicii noștri sunt foarte buni, dar n-au cu ce. Și acum continuu să umblu, să bat la uși și să strig: haideți, oameni buni, să deschidem un laborator! Căci, ce înseamnă să fii donator de măduvă osoasă la un bolnav de leucemie? Mulți își închipuie că donatorul este supus la niște chinuri teribile, ba chiar trebuie să moară, ca donatorii de inimă sau ficat. Sunt doar 150 de grame de sânge banal, procedură care nu afectează cu nimic donatorul! Este vorba până la urmă de coincidența a niște criterii de sânge. În lume sunt peste 13 mln de donatori, noi nu intrăm în baza asta de date pentru că nu avem laborator. Și nu costă mult, dar pe nimeni nu interesează.

trei iezi. Eternii Înșirăm pe podele planuri imense, ale defunctului, înainte de a se naște, parc de distracții trei iezi. - Proiectul acesta a fost ceva fantastic, zise cu regret înfundat, încercând să pună câte un obiect din casă pe colțuri, să fixeze proiectul, măcar în această formă. - De ce a fost? V-aţi dezis de el? - E o istorie prea lungă și prea dure-

roasă și prea neclară până la urmă. nici nu știu dacă m-am dezis măcar. Au fost 16 ani de zile de vorbă. Iulian Filip este autorul ideii, susținut de Urecheanu și alții. Inițial se hotărâse ca acel sat trei Iezi să fie în zona Circului, apoi s-a decis în 1997 să fie construit la Calea Ieșilor în parcul La Izvor, până lângă uzina de tractoare, un parc de peste 80 hectare. Făcusem macheta enorm de mare, toţi erau încântaţi. Şi, ciudat lucru, o firmă din Germania care auzise doar de Moldova, și-a propus imediat suportul financiar. Bine, nu era suficient nici pe aproape. Dar era un început. Cu ceva timp înainte, la un alt tender, legat de evacuarea eternelor arome de pe strada Muncești, mai făcusem cunoștință cu un director de la firma Ipotec din Frankfurt, un bătrânel extrem de vivace, care mă întrebase

franc, (normal, era din Frank-furt): “E frumoasă ţara asta, dar ce vrei să faci tu aici?”, la care i-am răspuns naiv: vreau Disneyland în Moldova. Până atunci firma lor construise în Europa mai mult de 30 de fabrici de prelucrare a deşeurilor, (mă rog, râul Bâc nu e departe de un izvor de deșeuri, așa că plimbarea mi-am dat seama ca n-a fost depărtată de zona lor de interes). I-a plăcut ideea, însă a spus că poate să capete bani numai pentru un proiect ecologic. Vizita noastră de-a lungul malului Bâc


15

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


16

PUNKT DE COLECȚIE a fost excepţională, a fost profund impresionat de asemenea edificii ca toaletele de vară cu doi pari în apă, conţinutul cărora se duce direct în râu. răsfoind arhivele, am aflat că cele trei lacuri naturale erau componenta râului, respectiv, apa în ele era curată. Până când cineva a construit damba de la Ghidighici. Dacă schimbam albia râului, redirecționând temporar apa în lacuri, puteam să curățăm râul, apoi îl umpleam la loc. Proiectul acesta necesita 30 milioane euro. Am avut o întâlnire cu Vasile Ursu, pe atunci interimar. Întâlnirea a fost foarte caldă, germanul a înţeles bătaia pe umăr, a spus ok și a plecat. Peste câteva zile au sosit nişte experți care, timp de două săptămâni au umblat peste tot de-a lungul celor 140 ha şi au făcut business-planul. Pe aici, lângă niagara, adică într-un capăt al treiiezilor, trece Șoseaua Balcani, respectiv cale liberă de acces în românia și Ucraina, deci, un loc extraordinar pentru amplasarea unui Parc. În românia populația e de 23 mln populaţia, în Ucraina - 57 mln, nici acolo, nici dincolo nu este un parc de distracţie. Suma pe care au calculat-o ei m-a şocat - 173 mln, dintre care 30 mln erau numai curăţarea albiei râului. Am avut o prezentare a proiectului în Sala ovală a primăriei de la multe ministere. Eu mă aşteptam la întrebări de genul “Cum adică, voi distrugeţi un parc?”, și pregătisem din timp niște mașini de teren lângă primărie. Hai să vedem realitatea, am zis, ne-am urcat în maşini şi am mers. realitatea i-a distrus. De la niagara, în partea dreaptă, urma o gunoişte, canalizarea curgea direct în râu, nemaivorbind de conţinutul toaletelor de vară. Mai încolo era o maşină veche “Hleb”, din care rămăsese doar carcasa, iar înăuntru

erau numai seringi. oferta era extraordinară, investitorii erau de acord să facă investiţia în totalitate pentru 50 la sută din acţiuni, suma investițiilor urma să le o întoarcem atunci când o parcul ar fi început să funcţioneze, dar nu mai mult de 50% din venitul curat. totodată partea germană era de acord să-şi vândă acțiunile ei mai târziu, la preţ negociabil. Era anul 2006 și pînă la începutul crizei mai erau 2 ani. Se mai puteau face multe... Venise de la bancă scrisoarea de garanție că ni se dau cele 30 mln pentru proiectul de curăţare a râului. Dar, după asta a urmat ceva foarte straniu. Probabil Ursu a avut ceva discuții cu cineva de sus, după care peste Parcul de Distracții Satul trei Iezi a căzut o cortină de metal. Apoi m-au sunat de la primărie şi mi-au spus să-mi iau scândurile din Sala ovală. Și no comment. Acesta ar fi fost cel mai mare obiectiv turistic din Moldova, cu cel puțin 2000 locuri de muncă. o perioadă am mai primit scrisori din Germania, apoi și interesul nemților s-a stins, suflat de vânturile glaciale venite din birourile funcționarilor noștri. - nu aţi încercat acum, cu o conducere mai luminoasă și mai înțeleaptă? Care e și ea în pană de idei... - Poate că strălucita noastră conducere acum și-ar dori acest lucru, dar nu mai sunt investitori care să vină cu asemenea sume. Am umblat după ei ca măcar să introducă proiectul în Planul General de Dezvoltare a orașului. - Când făceaţi toate aceste planuri eraţi conştienţi că ar fi fost posibil să nu meargă? Erați idealist sau inconștient? - Probabil. Am făcut trenuţurile


17

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


18

PUNKT DE COLECȚIE ideea este ca să fie ușoare și plăcute căile de acces. Am vrut să restaurez un tren de epocă, cu aburi, ca în SUA, care să circule de la Chișinău pînă la Ungheni și înapoi. Să vină lumea până la gara feroviară, să lase maşina la parcare şi, în 15 minute, să fie la plajă. Am obținut și permisiunea de a instala o staţie electrică de la Union Fenosa, Proiectul s-a oprit la direcţia Apele Moldovei, pentru acestea mici pe care le vedeţi prin oraş la atelierul meu unde se restaurează şi maşinile de colecţie. Am decapotat un autobuz, tot pentru plimbări. restaurez acum o diligență, știți ce e aia? Avem totul pe loc: Parcul, șoseaua Balcani, calea ferată... Francezii au fost nevoiţi să construiască 27 km de cale ferată pentru a ajunge la Disneyland, aici aveam totul pe loc, în palmă. Dar acum îmi pun întrebarea: în palma cui?

Ușor, pe valuri, trecea un hidroavion... Văzând că în Chişinău nu am şanse, am încercat să mă mişc mai pe malul Bâcului, la lacul Ghidighici. Cei de la primăria Vatra au fost mai înţelegători cu mine, mi-au dat două hectare de pământ, inclusiv zona discotecii. Am făcut un proiect care, în varianta de lucru, se numeşte ”Zona de odihnă şi agrement a oraşului Chişinău” pentru ca treaba cu plaja să nu mai fie laja, citat din clasici. la fel ca și tema parcărilor din centrul Chișinăului, rezolvarea căreia am propus-o încă din 2007. De ce să pleci în weekend la 40 km ca să intri în apa mâloasă a nistrului și să nu faci 4 km până la Ghidighici? toată

permisiunea de a lua sub protecțiie 50 metri de plajă. Era preconizat un bazin olimpic de 50 metri lungime, în jur se preconiza construcția a 68 căsuţe care să aibă un sistem energetic independent. Vroiam să fac proiecte culturale, să restartez și festivalul Folk-iştilor, pentru că sunt un mare amator de muzică folc. E adevărat că niște minunați oameni de afaceri din Chișinău au luat parcarea betonată de la Ghidighici și au construit pe ea... cinci edificii. Unde o să parcheze zecile de mii de chișinăuieni care vor să scape vara de căldura asfaltului, nu se știe. Am început să reconstruiesc un autobuz pe care să-l transform în amfibie. Care poate, cu același succes, să circule atât în oraș, cât și pe lac. Am văzut așa ceva la Budapesta. Construiesc și o cafenea pe apă, e acum în stadiul de finalizare,

ea fiind preconizată și ca un studiou de filmări, cu camere fixe. Aici se vor putea realiza emisiuni, show-uri, petreceri, lansări... Sunt sute de idei. Ghidighiciul are un potențial enorm. Dar noi înțelegem odihna doar sub formă de frigărui. Am acolo și un hidroavion, care are o istorie aparte, fiind unicul în lume An-2V. Ideea mi-a apărut la Londra, în 2004, la o expoziţie de turism. Văzusem cum a aterizat pe temza un avion cu 16 locuri care venise tocmai din Australia. Ideea m-a cucerit definitiv. Am întrebat apoi de toată lumea: s-a făcut și în Uniunea Sovietică așa ceva? Și am găsit. Dintre cele aproximativ 20.000 avioane construite din anii ’47 până în ’80, doar 132 au fost hidroavioane. Și dintre acestea de la urmă a rămas numai unul, pe care l-am găsit, cu chiu cu vai, în fundul Siberiei, restul s-au vândut la metal uzat pentru aluminiul din care erau fabricate flotoarele. Stătea aruncat, dezmembrat, gata de dus la topit şi el. S-au pus în uz canistre cu vodkă și tehncici de persuasiune. L-am cumpărat până la urmă cu o sumă bunişoară, cu doar o săptămână înaintea celor de la Muzeul de Aviație din Liverpool. L-am încărcat pe două platforme de cale ferată, înăuntru l-am căptușit cu 48 cojoace siberiene, pe care mi leau făcut cadou ca să nu vină avionul gol. Pașnica mișcare a durat până la hotar cu Ucraina. Aici l-au arestat. - De ce? Grănicerii m-au întrebat de unde am platformele pe care era avionul. Aveam să aflu că erau... platforme strategice de la rachete balistice. Gruz gde? În Siberia nu au găsit nimic mai mare aici, însă, ucrainenii le-au privit


19

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


20


21 ca pe o armă strategică. Discuţia a fost clară. Îmi trebuia permisiune de trecere de la rADA. Știind despre ce este vorba, am întrebat dacă nu arată de culoare verde, la care ei mi-au răspuns că e de culoare roşie și în două exemplare. Deci, două hârtii a câte 500 euro. A doua zi dimineață avionul era la râuțel. Și nu e vorba doar de acest hidroavion în sine. Se putea, în baza acestuia, să reînviem aviația internă. În primul rând, pentru turism. Imaginați-vă

cât de frumoasă ar fi o excursie cu un hidroavion de la Chișinău până la Cetatea Sorocii pe linia nistrului la o înălțime de doar 300-400 m! În al doilea rând – există și un element economic în toate astea. De exemplu, helicopterul care s-a ridicat în aer la Cotul Morii, atunci când au fost inundațiile, costă peste 600 euro per oră, în schimb, o oră cu avionul nostru, de 11 persoane, nici măcar 100 euro. Există o diferență, nu? Cândva în Moldova erau 16 aeroporturi interne raionale, cel central fiind situat la Bălți, actualmente aeroportul întreprinderii de stat Moldaeroservice. Ar fi extraordinar pentru cei de la Departamentul de stări exceptionale, aviație sanitară, pentru patrularea zonelor acvatice și silvice. ...Sunt un visător. Mizam pe întreprinderea noastră Avion ce producea detalii pentru aviaţie, întors înapoi, am aflat cu mare regret că

ei produc acum scări de aluminiu pentru zugravi. Am fost la Moscova, Arhangelsk, Salihard, s-au făcut turnătorii speciale ca să toarne detalii care nu se mai produceau, am adus specialiști, l-am reparat, l-am pus pe flotoare... Avea șase straturi de vopsea din 74. Pe toate le-am curățat cu mâna mea. E ideal acum! Și când te gândești că l-am găsit lângă veceul aeroportului din novosibirsk... Am cumpărat tabăra de la Ciuciulea pentru că are un lac acolo, pe care putea să aterizeze avionul. Pentru că are și șasiuri cu roți, dar și șasiuri cu flotoare. Apoi s-a început calvarul legislativ. M-am ciocnit de birocrația moldovenească. Avionul e înregistrat, de zburat zboară, dar nu am voie să aterizez și să decolez de pe apă pentru că nu este acest cuvânt apă în legea aviației autohtone. nu este o lege în care să scrie următoarele: ...aeronavele pot efectua decolarea şi de pe alt teren sau de pe suprafaţă de apă... Am dat mită, am dat chiar și un microbus cadou celui care acum e șeful consiliului municipal Bălți, tovarușului Povonschi, fost director al întreprinderii Moldaeroservice, care a și distrus-o până la urmă. Era perioada lor de aur, raiul lor de 8 ani... Eu eram în spital și el se interesa dacă mai suflu, făcând planuri ca să-mi ia avionul. Mi-a înaintat un cont de 265 000 lei pentru așa-zisa deservire a avionului la Bălți. L-am întrebat simplu: cum ați efectuat aceste reparații în timp ce, de fapt, avionul se afla la Ghidighici, iar cheia era la mine în buzunar? Era un scenariu elementar: acum este omul, și peste o clipă - nu-i. Vii la soția lui și-i zici cu sinceră grijă: iată actul, noi am efectuat lucrările, costă atâta, înțelegem că nu poți să plătești,

așa că vom face un gest de maximă generozitate și vom accepta avionul. Asta e. Cauza e și mai simplă: avea omul cumpărător în Egipt pentru avionul meu, doar nu putea să rateze această șansă! Am făcut un clip de un minut cu hidroavionul, l-am plasat pe net și am primit o grămadă de oferte. M-au invitat în românia la Uniunea Parașutiștilor și la întreprinderea Aerostar de la Bacău, atât pentru a produce mai multe exemplare a acestui avion, cât și pentru a participa la avia show-uri. La inițiativa lor, chiar dacă românia nu are nici un hidroavion, doar în 4 luni, Guvernul român în persoana prim-ministrului de atunci Emil Boc, a emis o ordonanță de urgență care permite decolarea și aterizarea avioanelor inclusiv de pe suprafața apei. Moldova, avându-l, nu recunoaște nici în ruptul capului. totul s-a oprit într-un zid, literalmente în Zidu, șeful de la Aviația Civilă, care mi-a spus cu text deschis că, dacă nu ung anumite piulițe, voi rugini acolo unde sunt. Și s-a ținut de cuvânt.

Moldova nu recunoaște existența farfuriilor zburătoare și a hidroavioanelor Am primit invitația de a zbura la Zurich-Borsec-Balaton-Zurich, la trei show-uri avia în românia... n-am putut, pentru că n-am lege. M-au închis ca pe o rățușcă. Am fost solicitat în 2011, de către ministrul culturii, să particip cu hidroavionul la parada de ziua

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


22

PUNKT DE COLECȚIE independenței. Am zis: cu mare plăcere, achit combustibilul din propriul buget, dacă trebuie. Au venit 12 persoane să efectueze controlul tehnic, am făcut un zbor de probă, am comandat din China pirotehnică specială - 3 fumuri tricolore. totul era bine. Și Zidu, cu două zile înainte de ziua independenței, se duce în Antalia cu nevasta și nu iscălește nicio hârtie. Da de aici, în presă apăreau declarații peste declarații că va fi show aviatic, se dădeau detalii... I-am zis, mai apoi: la salariul dvs de 1,5 mln lei e de înțeles că nu vă mai interesează nimic, nici aniversarea a 20 ani de independență... Avem un avion excepțional, de ce să nu avem și lege? nu. Pentru a face acestă lege la noi trebuie să facem certificarea tuturor iazurilor din Moldova. Când legea din românia, de exemplu, spune clar că pilotul hotărăște singur dacă e potrivită suprafața de apă unde poate să aterizeze, iar dacă aterizează de mai multe ori în același loc, pur și simplu se cere o permisiune gratuită de la administrația locală. Am fost sunat de la Moscova, rușii vor să relanseze modelul An-2. Pentru că e perfect din punct de vedere al uşurinţei în exploatare, întreţinere, preţ. nu există avion mai de nădejde. Mă simt nevoit să-l dau. Am luptat pentru acest avion din 2008 până în prezent, dar am obosit.

pilotează acest avion... Pentru ei e o

undeva acolo sus o să ți se socoată.

minune ca cineva din afara dome-

Lasă în urma ta ceva bun.

...Datorită acestui avion am cunos-

Câți? Câte milioane? Poți să-i faci,

cut foarte mulți piloți, inclusiv pe

problema constă în aceea că, până la

Serghei tarasiuc, pilot de incercare

urmă, trebuie să rămână ceva uman

de la uzina Antonov din Kiev, pe

în tine. Iar din urma ta, din păcate,

frații ovcinikov, tehnicieni de la

nu rămâne ceea ce vrei, ci complect

aceeși uzină sau pilotul tarzanov din

altceva. Și nu-i vorba că trebuie să

Arhanghelsk, care prin anii 80 a pilo-

stai numai în biserică să bați mătănii.

tat această navă, cu pilotul Vladimir

Sau să devii ctitor, sau să construiești

Podlesnâi din Chișinău care și-a

mauzolee. Fă ceva pentru cel căruia

restaurat totalmente actele și de facto

îi este acum mai greu și, la sigur,

niului să facă atâta efort pentru un avion. Și e o totală nedumerire de ce toți funcționarii și-au făcut o pasiune din a-i pune piedici.

Eu nu cer bani, eu vreau doar ca cineva să mă asculte. Sunt gata să mă împart cu toți. n-o să iau nimic

...noi avem șanse. Dar ce naiba facem cu ele? Eu doar nu vreau bani, eu nu vin sa cer baaaani. Eu zic: dațimi voie! Eu o să găsesc bani. Am un dar de la tatăl meu, căruțaș de la Ciuciulea și e la mama mea, care a lucart toată viața la o lăptărie, ca să-i pot convinge pe oameni că ceea ce vreau eu e posibil. Acum, într-adevăr, nu am niciun șkurnii vopros. Știu, nimeni nu-i fără păcate. nici eu. Dar nu se poate. I-am așteptat pe aceștia ca pe niște sfinți, și sfânta treime a venit. Și suntem dezamăgiți, dar de frică să nu revină ceilalți, îi răbdăm. Țara asta e prea mică ca să reziste la atâtea slugi ale poporului.

Cercul închis Din tot ce am spus până acum, pe planul întâi rămân cei de la spital. Asta e o problemă ce nu rabdă amânare. La un moment dat începi a privi altfel lucrurile, descoperi că ceea ce considerai altă dată important, acum nu are nicio valoare. Dar ce e important? Bani? Mulți?

cu mine. În 2009, în 2010 mai corespundeam unor criterii când se mai putea face transplant. Dar am pierdut șansa asta. o să mai încerc să mai fac ceva acum, o să mai vând ce mai am ca să văd dacă pot să mă salvez. Dar nu asta e important. Eu, dacă aș avea posibilitatea, aș deschide singur laboratorul acesta de transplant pentru bolnavii de leucemie. Dar nu mă țin puterile. De asta sper că din cele 6 milioane promise de Baroso la vizita sa în Moldova, se vor găsi măcar 50 000 pentru acest laborator. trebuie să reușesc măcar ceva din ceea ce v-am povestit până acum. Deși tare mult visez ca să ajung la bătrânețe și să am restaurantul meu în stil național, unde să gătesc, apoi să-mi șterg mâinile și să ies să cânt. Ar fi cel mai mare leac în viața mea. P.S. Discul De departe al lui alexei Leahu este încă în vânzare. este, credem, inutil să adăugăm că toți banii câștigați din vânzări vor fi transferați în contul viitorului Laborator. în contul Vieților salvate.


23

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


PUNKT DE COLECȚIE

24

Și

dumnezeu

a Creat-o

pe mihaela


25 URCASEM DEALUL SCHINOASEI PENTRU O ZI DE MAKING OFF LA PATUL LUI PROCUST AL LUI SERGIU PRODAN. „COFFE DLEA MOIEI GOSTII” ZISE OARECUM FESTIV IANCOVSKI. ŞI UNIVERSUL SE PRECIPITĂ ŞI SE SUPUSE, ÎNTRUCHIÂNDU-SE ÎNTR-O ASISTENTĂ CU OCHI ROTUNZI DE ADMIRAŢIE CU O CEAŞCĂ MIROSIND A NESS ÎN MÂINI. ÎN CLIPA ACEEA, RAPORTUL DE FORŢE ÎN ÎNCĂPERE ERA ÎMPĂRŢIT ASTFEL: CELELALTE FEMEI ŞI MIHAELA. NICI EROINA PRINCIPALĂ A FILMULUI, ÎN CAPOT DE EPOCĂ, NICI ALTE DOUĂ ACTRIŢE CE-ŞI SCOTEAU BIGUDIURILE PENTRU URMĂTOAREA SCENĂ, NICI REGIZOAREA, LUNGĂ ŞI COSMOPOLITĂ, NICI ASISTENTA, NICI ADMINISTRATOAREA, NICI EU, NICI MAICA MARIA DACĂ AR FI FOST PE APROAPE, NU PUTEA FI VIZIBILĂ DACĂ ERA PREZENTĂ MIHAELA, ÎNTR-O ROCHIE MULATĂ DE UN ALBASTRU ULTRAMARIN PE CORPUL PUTERNIC ŞI NERVOS DE HARMĂSAR DE SOI (CU TOT RESPECTUL, DAR NU SE PRETEAZĂ FEMININUL), CU NIŞTE PICIOARE CIOCOLATII AMEŢITOARE ŞI CU PRIVIREA EI ÎNTUNECATĂ, CARE-ŢI ÎNŞIRĂ INIMA PE SFOARĂ CA PE O FRUNZĂ DE TUTUN ŞI O PUNE LA USCAT. PÂNĂ VA DORI SĂ TE FUMEZE. „SPASIBO. IA MOGU ZDESI CURITI?”

text de angela

Brașoveanu imagini de roman rybaleov PunKt nr. 7-8 (2007) punkt - nr. 50 / decembrie 2012


26

PUNKT DE COLECȚIE


27

C

ine n-a bârfit-o – înseamnă că n-a fost femeie. Cine n-a petrecut-o cu privirea – înseamnă că n-a fost bărbat. Dar puţini ştiu că dincolo de peretele de piatră mătăsoasă a corpului ei plin de patimă, cicatrici şi oase frânte stă pitită, temându-se să fie descoperită, o fetiţă care se teme în egală măsură să rămână singură cât şi să fie strivită de dragostea celor din jur.

Doctorul Andrei, îngerul unde l-ai găsit pe acest magic doctor andrei, care zici că e salvatorul tău? La radio. Am pus Kiss – fm-ul şi am dat de o voce foarte caldă şi calmă, ca a bunelului meu, bunelul perfect, care m-a învăţat foarte multe lucruri în viaţă. nu am ştiut că tu, femeie puternică, eşti tentată de bărbaţi cu voce caldă. Fiind nebunatică de felul meu, sunt atrasă totuşi de bărbaţi deştepţi şi calmi, dar care ştiu să intre în joc cu mine. Îmi place să provoc competiţie... să provoci până la incandescenţă şi apoi, oops, m-am plictisit. Dar când zic că m-am plictisit, nu înseamnă că m-am plictisit de tot, fiecare are un loc forever în sufletul meu. Dar, deocamdată, cel mai mare teritoriu îl ocupă doctorul... e mare rezervaţia ta interioară? E ca un hotel... Şi debara sub scară? Şi un etaj cu mezanin. acolo, la mezanin, ce se întâmplă? E concurs mare ..

să înţeleg că acolo-i camera roşie... să ne întoarcem la doctorul andrei... când ai spus că el ţi-a salvat viaţa, cum s-a întâmplat? Eram într-o fază când m-am lăsat de droguri şi doctorul m-a ajutat să le pun pe toate la locul lor. Acel gen de droguri pe care îl luam eu, dădea un fel de obişnuinţă psihologică... cum e? explică-mi.. Când e vorba de dependenţă fizică te doare corpul şi capul... Eu nu aveam aceste reacţii, dar nu aveam nici stimulente pentru a mă dezice de ele. Şi cu ajutorul emisiunilor şi al lui, am ştiut să găsesc curajul să merg mai departe, el mi-a dat această încredere în forţele proprii. Poate tu deja erai pregătită să-l întâlneşti pe doctorul tău... te tratai la altcineva? nu mă tratam deloc, m-am lăsat singură. I-am ascultat emisiunile timp de patru luni, la a cincia lună l-am luat de mânuţă pe regizorul Mihai Fusu, îngerul meu păzitor, pentru că de fiecare dată îmi era alături. Eu cred că el o să aibă un cadou foarte mare de la Dumnezeu, pentru că este un om care într-adevăr îi ajută pe oamenii talentaţi ce o mai iau razna câte odată. Parcă ar fi trimis de undeva de sus cu un rol de om bun. ce mă bucur să aud asta despre el... nu te judecă, în general nu are chestia asta de provincialism ieftin, e foarte deschis către tot ce e bun, ştie să fie alături, cu el e bine să creezi. M-am ciocnit în viaţa mea cu regizori buni, dar care nu ştiau exact cum să-ţi spună ce trebuie să faci. Uite, Mihai spune foarte simplu, ca un bunel unui nepot.

Da, şi l-ai luat de mână pe mihai... Şi ne-am urcat în trenul spre Bucureşti. Şi m-am dus la radio. Pentru că nu ştiam cum arată doctorul, am făcut un scenariu întreg cu portarul de acolo - m-a ascuns în cabina lui trebuia şi când trecea doctorul sămi facă din ochi. Când colo, iese o persoană contrar opusă portretului făcut de imaginaţia mea. Un bărbat bine, de peste patruzeci de ani, cu burtică, cu chelie, cu barbă. Portarul îmi face din ochi disperat. Şi eu mă revoltam prin semne: nu-i el! Chiar aşa să fie EL? Ţi l-ai imaginat atlet şi cu părul creţ? nu, nu neapărat. Sunt bărbaţi, nu foarte mulţi, care îţi atrag privirea şi parcă te aspiră, ca un magnet. Poate fi problema feromonilor. Căci suntem un fel de prizonieri ai reacţiilor chimice care se desfăşoară în organismul nostru, chiar dacă nu ne dăm seama. Şi deci, am ieşit. El a trecut pe lângă mine. L-am strigat: dle doctor. S-a întors. M-am apropiat. I-am spus că eu sunt cea care a sunat. El m-a întrebat de ce am venit acum şi nu mâine precum stabilisem. Ca să vă văd acum şi să nu am mâine un şoc. M-am dus la consultaţia de a doua zi. Când am intrat, el mi-a spus: tu, draga mea, nu ai probleme. Am fumat câte o ţigară, am vorbit şi atât. Pe urmă, timp de o săptămână (era în săptămâna mare, înainte de Paşti), eu mă duceam mereu la radio şi îl petreceam până acasă, pe urmă el mă petrecea pe mine şi tot aşa. a fost totuşi mai mult decât terapie... Ştiu de ce s-a depăşit relaţia pacient – doctor. Pentru că mi-a zis dintr-o dată că eu nu am probleme, respec-

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


28

PUNKT DE COLECȚIE tiv, terapia nici nu avusese loc.

tânăr şi ea pe unda fugii de realitate.

nu s-a consumat totul la petrecerea acasă...

Eram la vârsta când o femeie normală trebuie să aibă un copil, a fost ca un fel de experienţă maternă. Să fi fost acum, ştiam cum să-l îndrept pe calea cea bună, atunci eu încă singură aveam nevoie de ajutor. Avea probleme cu părinţii, ştii situaţia clasică atunci când un băiat în familie este bun şi altul rău... E o problemă groaznică, pentru că stau şi mă gândesc... întotdeauna când ai doi copii, cel mic este mereu comparat cu cel mare şi mereu frustat. De ce? Fiindcă este nevoit să poarte haine celui mai mare, să asculte tone de scene şi întotdeauna comparaţiile sunt în defavoarea lui. Avea doar douăzeci de ani. Şi doar la mine găsea o scăpare. Dar hotărâsem să o leg cu drogurile, căci eram pe cale să zbor din teatru. I-am zis să nu mai vină la mine, să stăm un pic separat, ca să ne venim în fire. De 8 Martie, însă, a venit cu cadou ... Dar a doua zi aveam premieră, iar dimineaţă - repetiţie generală. Şi mi se spusese clar: dacă întârzii cu cinci minute, mă scot de pe rol. Şi i-am spus în faţă: tu te duci acum acasă şi mă laşi în pace să dorm, rezolvăm mâine toate problemele. A ieşit şi s-a spânzurat la intrarea în scara unde stăteam. De propria centură.

nu. Pe urmă a venit el încoace şi mai pe urmă am fost eu la Bucureşti, la festival. Dar, după ce s-au terminat emisiunile, comunicarea nu se prea menţine. tu provoci reacţia asta la bărbaţi, nimeni nu te poate uita... Asta-i problema lor. Eu sunt aşa cum sunt. eşti un exemplu pozitiv, căci, de obicei, despre cei care au luat droguri se zice: gata, sunt oameni pierduţi, nu se mai întorc. nu-i adevărat. totul vine din cap. Creierul nostru are nişte posibilităţi despre care noi nici nu bănuim. Şi Doctorul nu ştiu cum o face, dar ştie să-l impună pe orice om să găsească nişte răspunsuri la nişte întrebări, să aibă curajul de a merge mai departe. Prin felul lui de a discuta, de a duce dialogul, de a da exemple din viaţă, el ştie să te îndrepte anume acolo unde cauţi. În emisiunea pe care o fac acum la radio noroc, „noapte de şoapte”, de fapt sunt cu bagajul pe care îl am de la el. Mulţi îmi spun: dacă nu ascultăm emisiunea voastră nu putem adormi... Pe de o parte mi-i frică, pentru că şi eu pot da greş, dar aceste reacţii te fac să ştii că trăieşti, că poţi aduce un gram de fericire unui om. am înţeles că tu ai avut o relaţie tare interesantă cu acest Jonny, coprezentatorul tău. A fost demult, cu vreo 15 ani în urmă, o dragoste nebunatică, cu concerte, certuri şi gaşcă. am înţeles că ai avut o dragoste fatală, chiar tragică, cu un băieţel mai

a vrut să te facă să suferi, a vrut să se facă observat? Îi luaseră cheile de acasă, ca să nu poată intra, îţi dai seama... Şi când colo, şi eu i-am spus du-te... Stăteam atunci la Boris Cremene acasă, Mihai mi-a dat cheile de la apartament. Cremene era în Irlanda, unde-i şi acum, dar Mihai avea grijă de apartament şi eu am stat acolo ca să mă izolez, ca să nu stau nici la mine acasă, nici în altă parte. Şi Mi-

hai mă ducea şi mă aducea în fiecare seară. Şi m-a adus şi în seara aceea şi băiatul stătea sub geamuri şi m-a văzut că am intrat cu Mihai. El îl ştia pe Mihai, dar a fost un pic gelos. nu făceam nimic, suntem doar colegi. El era copil, cum aveai să-i explici? La 29 de ani eram geloasă, la 30. Ce prostii făceam eu din gelozie, mi-i şi ruşine să recunosc, chiar în halul acesta să nu mă respect. Să umblu după bărbatul iubit să văd ce face, Doamne fereşte. Acum sunt deşteaptă. Eu acum ştiu că unui bărbat trebuie să-i oferi libertate. Ca şi unei femei. am înţeles că ai avut o mare iubire acolo, un georgian. Steaua de cinema a Georgiei, cel mai frumos şi cel mai talentat actor georgian. şi era mare-mare dragoste ... Prima dragoste... erai ca şi soţia lui... Da, eram. Deşi eram abia studentă, acolo aveam şi filme făcute, aveam vreo zece filme, roluri de planul doi, roluri episodice, mai mici şi mai mari. Într-o zi mă duceam la Georgia-film invitată de regizorul care a venit la facultate, m-a văzut şi m-a invitat la rol. Eu deja eram cu Levan, deja stăteam împreună cu el, dar beaumond-ul local încă nu ştia. Şi mă întrebă: ştii cu cine o să te filmezi? Şi mi-l arată. Eu mă fac nebună, cine-i? Şi ei, cum? Aceasta-i steaua noastră. Mi-au spus să las numărul de telefon. L-am lăsat. Şi ei: cum? Acesta-i doar numărul Lui!!! Veneau clase întregi, grupuri întregi de fete de pe la facultăţi, să vadă cine-i aleasa idolului lor, credeau că o să vadă o zeiţă în aur şi diamante... Mama lui, o femeie


29

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


30

PUNKT DE COLECȚIE foarte deşteaptă îmi zicea: tu trebuie să te afirmi şi trebuie să te afirmi anume în ţara ta, dar aici este casa ta şi o să poţi să vii aici întotdeauna. Şi mai departe ce s-a întâmplat? A început războiul din Abhazia, ei s-au dus să filmeze un film documentar şi au sărit în aer. Cineva a aruncat o grenadă în ei şi au murit pe loc toţi patru. erai acolo? nu, eu eram aici la Chişinău cu profesorul meu georgian, filmam toate patru spectacole de curs, la televiziune. Şi urma să plec înapoi ca să ne căsătorim. cum ai supravieţuit? nu ştiu. Până acum nu-mi vine a crede că s-a întâmplat. nu-mi vine a crede că fericirea pe care am trăit-o s-a întâmplat cu mine. Pentru că după aceea a venit viaţa reală, urâtă. ai fost la înmormântare? Da, am fost. La 21 de ani poţi zice că am murit. Fată tânără, frumoasă, energică, dar cu psihicul mort. nu aveam nici un stimulent să trăiesc. Doar rolurile. Păcat că nu am avut un copil cu el. ar fi fost frumos, să poată trăi măcar prin copil... mai întreţii relaţii cu familia lui? Bineînţeles. Am fost acolo. Am un prieten care este mult mai mare decât mine, se numeşte Kevin Kane, irlandez care trăieşte în Franţa, este un bun prieten de al meu cu care am o relaţie specială. El întotdeauna m-a ajutat să mă duc în Georgia, a lucrat acolo. L-am cunoscut cu vreo nouă ani în urmă, la clubul La Victor. E angajat bancar, avea un contract mai îndelungat în Georgia

şi am descoperit că lucrează cu soţia fratelui lui Levan. Şi atunci am zis că nimic nu e întâmplător. Mama zice că sunt tare bună la Dumnezeu. numele meu ştii ce înseamnă? „Este Dumnezeul ei”. Şi când i-ai văzut după... După şapte ani. Acum o să fie 15 ani şi, cu ajutorul lui Kevin, i-am vizitat de mai multe ori. Mi-a arătat aproape toate ţările. Foarte bun băiat acest Kevin. ..după ce v-aţi consumat ca iubiţi? nu, noi nici nu am avut o relaţie de iubiţi. El pentru mine a fost ca un unchi bun şi ca un prieten adevărat, care totdeauna m-a ajutat. Dar din cauză că el este îndrăgostit în taină de tine, sau cum? El întotdeauna spunea că are un loc special în sufletul lui pentru mine. noi avem haz împreună, ne distram bine şi este un om care îşi poate permite să se distreze. Mi-a arătat toate locurile frumoase din lume, aproape toate, îmi făcea vacanţe în fiecare vară. E mai mare decât mama mea, dar are acum copil mic şi nu-şi mai permite să călătorească atât. Acum am un vis să merg în Georgia, dar de data asta cu puterile mele. Datorită doctorului. Eu am mai zis, el mi-a salvat viaţa. nu i-am spus niciodată în faţă, la o conferinţă nişte profesoare din Bucureşti se uitau tare ciudat şi eu le-am spus: el mi-a salvat viaţa. Şi el s-a pierdut cu firea. mi-am adus aminte de Iankovschi, ce înnebunit era el atunci. Ştii că eu am un soi de cămin, Petru Lucinschi mi-a făcut cadou un apartament. Adică eu m-am apropiat de el. Mă cunoştea ca actriţă şi în anul când mi s-a dat premiul pentru cea

mai sexy actriţă a anului a fost şi el prezent în sală, m-a felicitat frumos, era un preşedinte pe care eu l-am respectat, fiindcă este bărbat, are stil şi cultură. Venea aproape la toate premierele, ştia să sărute mâna doamnelor frumoase şi pentru mine este ceva... el ţi-a dăruit apartament... Da, a dat dispoziţie lui Iacob Burghiu, Dumnezeu să-l ierte, şi am primit această locuinţă acum vreo trei-patru ani. Şi acum avem probleme, pentru că acest bloc are statut de cămin şi este la balanţa Academiei de Stat de Arte şi Film şi ne judecăm cu ei, pentru că suntem locatari care plătim întreţinerea dar la timpul potrivit nu ni s-au dat bonurile de repartiţie şi acum vor să ne scoată de acolo. Iar ei nu au nici un drept să ne scoată de acolo. Şi ne luptăm. Bine că eu mai am o mamă şi o casă, veche cum este, dar alţii artişti, oameni cu renume în ţară, nu au unde se duce. câte camere ai? Două. Spuneam de avocatul pe care l-am angajat pentru a ne apăra drepturile. A mers la Moscova şi nu ştiu în ce circumstanţe s-a întâlnit cu Iancovschi. Şi acesta îi spune: of, aveţi la Chişinău aşa o actriţă mua-mua –şi îşi pupă vârfurile degetelor. Cum o cheamă? Mihaela Strâmbeanu. n-o ştiu. Şi acum, iată, m-a cunoscut... Am fost toamna asta la Moscova şi l-am sunat pe tolea Ivanov, operator care a lucrat cu Speelberg şi cu are am filmat aici, la Chişinău, un film despre Puşkin, „Ciornâi baron” şi cu Levan, prietenul mirelui meu Levan şi care acum lucrează la Hollywood. Şi l-am sunat pe tolea Ivanov şi i-am cerut numărul lui Iancovschi. Dar ruşii în


31 general când vin încoace se comportă într-un fel, iar la ei acasă sunt cu totul altfel.”Eu sunt acum ocupat!!!” mi-a urlat în receptor. Poate ai nimerit într-un moment prost. Am avut două seri de spectacole la teatrul tineretului în Moscova şi aşa şi nu a venit la spectacol. L-oi găsi eu cumva. Dacă vrei, găseşti. am înţeles despre tine că ai un talent deosebit în a face oamenii să se simtă bine în jurul tău, un fel de a face viaţa şi comodă şi frumoasă şi de a-l face pe om să se simtă important. Eu m-am obişnuit să trăiesc modest. Îmi place luxul, dar nu-mi e frică să trăiesc şi modest. Şi de la un timp încoace vreau să fac totul cu mânuţele mele. De când ţi s-a trezit dorul acesta de independenţă? Prinţul pe cal alb nu mai este valabil? Dacă ar veni un bărbat şi mi-ar oferi toate acestea, nu m-aş da într-o parte. Aş cheltui energia mea ca să fac ceva bun pentru el. Prin ce îţi câştigi tu independenţa financiară? teatru, radio, spoturi publicitare şi gata. căsătoria ta cu bodyguardul a fost un pasaj foarte ciudat... Cred că eram într-o stare de inconştienţă. E total irelevantă.. cât a durat irelevanţa? Doi ani? Aproape doi ani, nici nu vreau să mă gândesc, îmi pare rău, nu ştiu în ce stare eram, parcă cineva m-a hipnotizat. Mama cred că nu mai ştia la ce să recurgă ca să mă vadă măritată, ca orice mamă.

ce s-a ales din el până la urmă?

înseamnă viaţă de artist.

Din băiat? E bine-mersi. S-a recăsătorit, ea e însărcinată şi sunt bucuroasă că, în sfârşit, o să aibă copil. noi eram total diferiţi. Cred că nici el nu a fost îndrăgostit, atât doar că la lucru la el, dacă eşti necăsătorit înseamnă că eşti neserios şi pierdut pentru patrie.

cu ce se ocupă mama ta? Mama mea este profesoară de canto şi dirijoare corală şi acum, cu toate că este pensionară, dar are ore la colegiul pedagogic. tata a murit şase ani şi jumătate în urmă, într-un accident rutier.

Povesteşte-mi despre copilăria ta.

când descoperi că treci de 25, cum îţi asumi vârsta?Primul rid?

Am avut o copilărie aşa de frumoasă şi fericită cum nu am auzit la alţii, nu ştiu... Am făcut gimnastică artistică de la şapte ani. Jumătate de vară la cantonamente în Crimeea, jumătate - la bunei. Bunicul era apicultor, vânător şi mare povestitor.

Eu cred că în cazul meu abia acum s-a întâmplat trecerea de la o vârsta la alta, cu întârziere. Mi-am rătăcit vârsta. nostim, dar mama îmi spune că se vede de acum că nu mai sunt adolescentă.

el a fost personajul principal în copilăria ta?

mereu trebuie să ne spună altcineva, pentru că noi ne vedem cu ochii noştri de oameni normali.

tata şi el. nu pot zice că am Complexul Electra dar, undeva în subconştient, cred că prezint ceva simptome.

Când sunt cu ochelari, dar chiar şi fără ei, băieţeii chiar şi de 21 de ani mă agaţă la piscină, înţelegi?

Pentru tine gimnastica a fost un chin, muncă sau a fost plăcere?. Plăcere. Pentru că aveam un simţ acut de competiţie. Şi care acum îl exersezi pe bărbaţi? Poate e un obicei de atunci, mereu în competiţie. Dacă nu erai bun, te scoteau. Eram în echipa naţională a Moldovei, am fost campioana oraşului, campioana republicii, apoi am luat titlul de maestru în sport al UrSS. Mai departe am intrat la Institutul Pedagogic, ca să fiu antrenoare. Şi, într-o bună zi, am trecut prin faţa teatrului şi am văzut anunţul că se iau actori pentru teatrul naţional am intrat. Şi m-am dus. Şi am trecut. Pe urmă, când trebuia să plec la tbilisi mama plângea, mama nu vroia să mă lase la actorie, pentru că ea a făcut Conservatorul şi ştia ce

Ţie îţi plac bărbaţi mai tineri sau mai bătrâni? Mai în vârstă. De ce? Pentru că ei corespund criteriului meu de selecţie amoroasă a bărbaţilor. adică ei trebuie să fie deja realizaţi. Cel puţin mintal. De tine s-au ataşat mai tineri sau de toate vârstele? De toate vârstele, depinde câtă atenţie le-am acordat. e necesar mai mult de o privire? trei secunde. Îmi dau seama în trei secunde dacă poate va fi „da” sau „nu”. nu mă refeream la sex, ci la momentul când vrei să atragi o persoană.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


32

PUNKT DE COLECȚIE s-a întâmplat vreo dată să nu fie reciprocă atracţia, să-ţi placă cineva şi să nu-ţi corespundă?

Păi, şi moşul meu e mai mare decât mama mea şi are copil mic. Când e dragoste, na.

numai în cazul în care eu cunosc persoana, dar ea pe mine nu mă cunoaşte.

tu crezi, că în cazul fetelor tinere şi bărbaţilor de vârsta a treia poate fi vorba de dragoste?

eşti în stare să faci primul pas?

Cred că fiecare îşi urmăreşte scopul şi interesul său. nu poţi să spui că uite, sărmanul de el, este amăgit de către respectiva. Şi el, naivul sau, dimpotrivă, perversul, îi plăteşte o mulţime de bani. Fiecare îşi urmăreşte interesul său. El e lângă o femeie frumoasă, tânără, are mereu tot ce vrea de la ea dar are şi posibilitatea de a-i oferi această susţinere materială după care ea jinduieşte. Este, în fond, un contract reciproc avantajos. Chiar am avut subiectul acesta într-o discuţie radiofonică.

De fapt, bărbaţilor (acum vorbesc ca un psiholog), în ultimul timp le place ca femeile să facă primul pas şi, de fapt, se simt foarte excitaţi şi flataţi. Băgaţi în seamă... Problema multor femei este că ele nu ştiu ce vor, e mult mai greu să-ţi iei o responsabilitate, decât să aştepţi de la altcineva gesturi de supremă adoraţie şi pe urmă să ai pe cine să învinuieşti de nerealizarea iluziilor... De fapt, în vis fac primul pas, dar în viaţă sunt foarte timidă. ei, da. chiar te-am crezut! nu poţi să te apropii de un bărbat şi să-i spui că îţi place de el? Problema e că imediat se gândesc că îmi bat joc de ei, am interese sau ceva nu-i curat în legătură cu mine. nu reacţionează normal? sau tu le creezi anumite inhibiţii? Dar, la urma urmei, cred că sunt destul de activi în privinţa ta ca să nu trebuiască să faci tu primul pas. Depinde. Se apropie băieţi de 24 de ani, de 27, li se pare că eu sunt de vârsta lor. ce fantasme ai avut încă nevalorificate? Vreau să călătoresc în toată lumea. Păi cu acel Kevin... Ţi-am zis că are copil mic şi nu poate să se deplaseze prea mult... el, care-i mai mare decât mama ta, are copil mic?

Şi care a fost reacţia? Ca la moldoveni. Ştii cum, că-i mai în vârstă decât taică-tu, ce o să zică lumea... Lumea întotdeauna o să zică, o să se găsească cineva care o să zică ceva ce nu ne place. Lumea-i lume şi întotdeauna vorbeşte, important este cum te simţi tu şi cum se simte partenerul. spune-mi, te rog, pentru tine a fost importantă gura lumii vreo dată? Pentru mine... De exemplu, în satul mamei, atunci când au văzut pe tv fragmentul din spectacolul „Matrix”. Joc o fată cu un comportament liber, în fond foarte nefericită, o fată renegată de familie pentru că s-a dus cu un oarecare Johny şi a lucrat la un bar ... Şi pe urmă el a aruncat-o ca pe o boarfă şi nu i-a lăsat nici un ban. Şi ea, de fapt, a fost îndrăgostită de el. tot acest monolog s-a produs cu ţigara în mână, un monolog dramatic la care foarte multă lume a înţeles că este monologul Mihaelei

Strâmbeanu şi nu al eroinei din spectacol. Şi îmi veneau delegaţii: cine-i acest Johny? Că îl batem, îl rupem!!! Şi eu le spuneam: băieţi, voi nu citiţi ce scrie in titre? „Fragment din spectacol”. Şi ei: ce, eu ştiu ce-i „fragment” în limba română? Mi s-a spus ca patzanu nu s-a comportat corect cu tine. De-alde Zelionâi, Dumnezeu să-l ierte. tu erai în relaţii bune cu ei, îi cunoşteai? Îi cunoşteam. Jucam biliard cu ei. Şi în automate, şi la cazinou. nu aveam relaţii de amor cu ei. Cu toate că marele Zelionâi îmi spunea, citez: „Mihaela, tî glupaia jenşina. Pocemu Valera? – esli-bî tî bâla umneie, tî bî cupalasi v zolote. Acesta a fost ultimul nostru dialog. Îndată după asta a fost împuşcat. Acum poate o să-i urmez sfatul să fiu „po umnee”. Încă nu-i târziu, îmi găsesc un vădăoi bătrân... au fost momente când ţi-ai dat seama că viaţa nu-i în mâinile tale, dar nu poţi să acţionezi nici într-un fel? În ultimul timp îmi pare că e aşa. în ultimul timp? când tu o faci pe tipa independentă? ce frumos paradox! De ce? nu e vorba că nu o pot dirija eu... Dar mai există cineva care dirijează... nu-i în direcţia care vrei tu? Câteodată îmi place direcţia. Dar nu sunt numai eu stăpânul. Pot să o controlez. Dar mai este cineva care controlează şi mai riguros. care-i relaţia ta cu Dumnezeu? Ca a unei eleve care a venit cu lecţia învăţată. trebuie să mă las de fumat. De ce? să te laşi de două vicii la rând e deja prea mult.


33 Acesta-i ultimul. Primul a fost drogul, după aceea – băutura. Bine, nu mă tăvăleam pe jos, dar cred că era o ieşire dacă nu mai puteam să fac apel la droguri. Şi acum ţigara. Simt că îmi stric sănătatea. Eu pe fundal nervos am probleme foarte mari după ce a murit Levan. Începând cu tiroida şi terminând cu circulaţia sângelui. Am avut îngrăşări bruşte, slăbiri la fel de bruşte. A influenţat foarte mult creierul şi sistemul endocrin. Şi, în general, acum ţigările înrăutăţesc situaţia, chiar vreau să scap de ele, dar nu pot. ce-i cu moşul tău?

Ştii de ce ? pentru că ... .mă uit la colegele mele care nu s-au căsătorit până la 30 de ani şi care încearcă să ţină o relaţie de cuplu măcar de formă. se enervează... adică trebuie să fii foarte îndrăgostită ca să accepţi pe cineva să mişune prin faţa ta. Dar această dragoste nu ţine mai mult de trei ani, de la jumătate la trei mai mult nu. ...durata la femeie e la jumătate şi dacă nu se consumă într-o căsnicie, păi atunci pur şi simplu relaţia... Dacă nu trece în ceva care să-i lege atunci ea dispare.

nenea Andrei? Când mă vedea în stradă, înainte îmi striga: Idioato, măgăriţo, ţi-am zis să te pleci în românia!!! De ce nu te-ai dus? Aveai ce lucra acum, avea să ai bani!!! nenea Andrei, eu nu mă mai simt bine în românia, pentru că oriunde nu te-ai duce, nu eşti la tine acasă... nicăieri nu eşti la tine acasă, ştii... chiar nici în propria curte... Şi asta-i adevărat, dar nu mă atrage. M-au invitat şi la teatrul naţional, la toate teatrele, în oraşele în care am fost în turneu mă rugau să mai rămân... niciodată nu m-a atras să rămân. De ce? nu ştiu. Acum m-aş duce. Doar pentru că doctorul e acolo. niciodată nu vom fi împreună. Îţi dai seama. Chiar nici nu aş putea să fiu mereu pe teritoriul lui. Şi s-ar pierde acel mister. Şi acea dorinţă. Am observat că în ultimul timp mă tentează mai mult relaţiile la distanţă. La un moment dat, mi-am dat seama că nu sunt de loc pregătită pentru o relaţie de cuplu.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


34

PUNKT DE COLECȚIE


35

marina

sturdza Prințesa

îngerilor

I-A FOST DAT SĂ SE NASCĂ PRINȚESĂ, IAR LA TREI ANI ȘI CEVA SĂ SIMTĂ PE PIELEA PROPRIE CE ÎNSEAMNĂ MAȘINĂRIA COMUNISTĂ DE TOCAT „DUȘMANI AI POPORULUI”, SĂ ÎNȚELEAGĂ, PUȚIN MAI TÂRZIU, CUM E SINGURĂTATEA ABSOLUTĂ ÎN MIJLOCUL UNOR COPII DOLOFANI ȘI CRUZI DE FERMIERI CANADIENI, SĂ PLONJEZE APOI ÎN LUMEA STRĂLUCITOARE ȘI PERFIDĂ A HAUTE-COUTURE-ULUI, SĂ DESCHIDĂ LUXOASE MAGAZINE DE MODĂ ÎN RIO DE JANEIRO, SĂ ȚINĂ DE MÂNĂ COPII MURIND DE FOAME ÎN LAOS, SĂ TRĂIASCĂ O BUNĂ BUCATĂ DE VIAȚĂ ÎN AVION, SĂ-ȘI CUNOASCĂ, DUPĂ O LIPSĂ DE 50 DE ANI, PROPRIA ȚARĂ... SĂ...SĂ... CÎȚI DINTRE NOI SE POT LĂUDA CU ASEMENEA TRAIECTORII, PLONJĂRI ȘI KNOCK-OUT-URI ALE SORȚII? CÎȚI DINTRE NOI AR FI RĂMAS INTEGRI ȘI OPTIMIȘTI, CÎȚI DINTRE NOI S-AR FI FRÎNT SAU S-AR FI ÎNVELIT ÎNTR-O ETERNĂ ȘI CĂLDUȚĂ JALE DE SINE? NU ȘTIU. RĂMÎNE DE GHICIT. PÎNĂ A O CUNOAȘTE, ELEGANȚA MI SE PĂREA O NOȚIUNE OARECUM FADĂ, LIPSITĂ DE CULOARE ȘI ENERGIE. DUPĂ, MI-AM DAT SEAMA CĂ PUR ȘI SIMPLU N-AM CUNOSCUT ELEGANȚA ADEVĂRATĂ.

text de angela

Brașoveanu foto de Florin tăbârță PunKt nr. 30-31 (2009) punkt - nr. 50 / decembrie 2012


36

PUNKT DE COLECȚIE

La trei ani și jumătate, fără să mă întrebe nimeni, am fost exilată. Atunci familiile mele erau mult prea vizibile și când, au venit comuniștii, toată lumea a mers direct în închisoare sau în domiciliu forțat. Apoi, după ce tatăl meu vitreg a ieșit din închisoare, pe căi informale am reușit să plecăm. Am înțeles că tatăl dvs vitreg a salvat mulți evrei și ei au făcut un gest de răspuns...

Da, underground-ul evreiesc s-a mobilizat și a sprijinit ieșirea din țară, sub o identitate falsă, a mamei și a tatălui meu vitreg. trebuia să ne regăsim pa Zurich. Eu am ieșit cu secretarul delegației elvețiene, Armando Gropeti, care avea și el copii. Eram cam incomodă pentru lucruri clandestine și am fost drogată ca să nu vorbesc românește. M-au dus în Elveția, dar din păcate, părinții mei dispăruseră, nu ajunseseră acolo. Au fost nevoiți să se ascundă mai mult timp în Polonia. În ce an se întâmplau aceste lucruri?

În 48-49. Deja după război. Eu am fost găzduită de o familie generoasă din Zurich, dar după câteva luni, când au văzut că părinții mei nu se găsesc, m-au drogat iarăși și m-au dus înapoi în românia. Unde m-au pus în brațele bunicii mele. Pe urmă s-a aflat, prin intermediari, că tatăl meu vitreg și mama mea ajunseseră, în sfârșit, în Elveția. Nu puteau să transmită până atunci nici o veste?

Cei care rămăseseră aveau iluzia că lucrurile erau foarte diferite dincolo de graniță, dar nouă, care fugiserăm clandestin, ne era frică

de repercusiuni directe asupra familiilor noastre care rămaseră în urmă. Așa că spaima care controla țara, controla foarte bine și diaspora externă. Morbul fricii nu dispăruse?..

Deloc. Intermedierile erau destul de complicate, ajungeai să primești peste cinci luni un mesaj gen „ciocolata a ajuns la destinație”, fiind vorba de fapt de niște bani trimiși familiei. Da, și ziceam că părinții mei ajunseseră, în sfârșit, în Elveția, unde învățase cândva tatăl meu, aveau prieteni și sperau să înceapă o viață nouă. Aveam deja patru ani și jumătate. A doua mea ieșire din țară a fost și mai grea. n-au îndrăznit să mă urce în tren de la București, a trebuit bunică-mea să mă ducă la graniță și să mă urce acolo, neștiind dacă domnul ce trebuia să mă însoțească luase trenul sau nu. Apoi, părinții au primit un telefon: pachetul e la gară. Pachetul eram de fapt eu, așezată pe valijoară. ne-am regăsit. Cum trăiați momentele alea? Ca pe o aventură? Ca pe un chin?

Mă uit la pozele de atunci și mă văd că am un aer foarte speriat, anxios, îngrijorat. Copiii la această vârstă au frica abandonului...

Da, frica abandonului mi-a rămas pe foarte mult timp. numai plecau părinții mei undeva și eram deja la geam, așteptând. Cum poți să-i explici unui copil că-l lași în urmă dar c-o să vină cineva să-l recupereze? Am mai stat în Elveția vreo doi ani, dar Elveția era o țară neutră și noi aveam probleme politice,

respectiv nu puteam obține permis de muncă, așa că am plecat pe o scurtă perioadă în Franța, pe urmă în Italia și, printr-un program al Crucii roșii,am putut să alegem între noua Zeelandă, Groenlanda, Africa de Sud și Canada. Condițiile erau să faci un an de muncă grea. Evident că am ales Canada, pentru că aveam și rude acolo, dar mai aveam și toate iluziile pe care le poți avea despre vest: că banii cresc din cer, cad din pom... Am plecat pe un vapor grecesc de la Genova, care se chema „nea Helas” țin minte. Cred că era în februarie 51. aveam vreo șase ani. Este greu de închipuit poziția cuiva care n-are documente, n-are identitate, n-are haine, n-are bani, n-are trecut... Capitalul părinților mei era doar faptul că vorbeau multe limbi și au fost mult timp interpreți pentru ceilalți refugiați. După aia, în Halifax, am fost puși într-un tren și am fost trimiși la o ferma de porci în Alberta. Eram foarte preocupați să supraviețuim. Erați copil unic?

Da. După șase luni s-a plâns mai multă lume de la această fermă de condițiile insuportabile, a venit guvernul în inspecție și recunoscut că, într-adevăr, condițiile erau prea proaste. Și am fost scutiți de celelalte luni de muncă grea. Am cumpărat un bilet de tren până la toronto și am început viața de refugiat. Am locuit până și într-o pivniță, cu wcul la etajul 3 și baia la 7. Dar pentru părinții mei erau cruciale anumite lucruri, de exemplu educația. naveam ce mânca, dar am mers la o școală privată. Pe urmă, aveam


37

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


38

PUNKT DE COLECȚIE

privilegiul că eram înconjurați de mulți refugiați și de multă lume bună, am crescut într-un mediu poliglot... Deci, a avut farmecul ei și perioada asta...

Poate. Copiii sunt, în primul rând, foarte conformiști. nu vor să se deosebească unii de alții, iar eu eram foarte diferită. respectiv, foarte însingurată. Ce înseamnă foarte diferită?

Părinții mei aveau niște reguli extrem de stricte în ceea ce privește educația. Eram copil deștept, probabil, dar avusem și o educație - și în Elveția, și acasă. Și din cauza asta am sărit mai multe clase. Așa se făcea că eram cu 3 ani mai mică decât ceilalți colegi. Și nu mi se permitea nimic din ceea ce se permitea celorlalți. Am fost foarte solitară. Cred că în capul lor eu eram destinată tronului. nu înțelegeau că atunci era imposibil de revenit. Cum reacționați?

Mi-am pus nasul în cărți. Ziceați dvs că nu v-ați dorit să fiți prințesă. Toate fetele din lume își doresc asta...

Asta pentru că aveau o viziune despre viața de prințesă care nu prea corespundea cu realitatea. Eram în Canada anilor 50, unde nimeni nici nu auzise de românia, istoria se învăța numai printr-un filtru canadian și, fiind o țară foarte egalitară, pentru ea noțiunea de prințesă nu însemna nimic. Deci, aveam motive să mă simt și mai diferită. Doreați să fiți ca toți copiii de fermieri?

Doream să nu fiu altfel. Copiii sunt cruzi uneori. Mergeam la școală, unde erau 13 clase într-o odaie (era o școală de țară) și toată lumea venea cu sandwich-uri cu unt de arahide și cu banane, iar eu veneam cu un sac de pânză legat de gâtul meu cu salam și cu ouă. Și nimeni nu vroia să șadă cu mine...

puțin distante, pentru că ea era întotdeauna cu echipa ei, iar eu eram foarte des cu o echipă de televiziune, așa că eram de multe ori în backstage. Are mereu aceeași coafură, aceeași privire, aceiași ochelari mari care nu știu dacă nu sunt puțin o protecție... E timidă?

Părinții nu înțelegeau acest lucru?

nu, nu înțelegeau, erau așa de preocupați cu supraviețuirea... Cum v-ați adaptat? Partea bună e că am terminat școala de foarte tânără, la 15 ani. Partea mai puțin bună a fost că, din același motiv, nu am putut să dau la diplomație, așa cum mi-am dorit. trebuia să mai aștept câțiva ani. Și, precum aveam niște mici talente în arte, am dat la Belle Arte. M-am specializat în ilustrații. Apoi am început să scriu despre pictură, design, arhitectură și am devenit jurnalist în tot ce se numește lifestyle. Am scris mult pentru reviste din Australia, SUA, Spania, Franța, Italia. Aveam avantajul că vorbeam cinci-șase limbi, puteam să fac interviul în orice limbă și pe urmă să-l traduc pentru reviste din alte țări. Asta a durat vreo 15 ani. Am făcut simultan și televiziune, și radio. Mergeam la defileuri de modă la Milano, Paris, Londra. Eram invitată și pe bază personală, nu numai pentru că, întâmplător, lucram și pentru Vogue. (Deși vedeam că, atât cât lucrai pentru Vogue, existai, din moment că plecai, nu mai existai...) Chiar Diavolul poartă Prada?

Am avut întotdeauna relații șarmante cu Ana Vintour, dar

Mă rog, după o vârstă oarecare, timiditatea o mai pui de-o parte. Dar ea este așa de asaltată de toată lumea care-i așteaptă cuvântul, încât într-adevăr trebuie să facă uz de puțină protecție. trebuie să vedeți filmul nou, „the september issue”. Care, spre deosebire de „Diavolul poartă Prada”, e aproape de un documentar. Eu cred că și situația la Vogue s-a schimbat mult, pentru că s-a schimbat economia, nu se mai pot permite excesele care se făceau înainte, când erau bani grei. De exemplu, acuma nu mai poți să angajezi trei fotografi care să fotografieze același lucru și pe urmă să alegi. Se lucra la un nivel de foarte mare lux. Acum s-au cam tăiat bugetele. Lumea modei e mai isterică, mai fățarnică, mai dură. Dvs dimpotrivă, puneți mare preț pe delicatețe, tact, eleganță. Nu v-a fost greu să vă adaptați?

Fiind o jurnalistă cu o pregătire foarte bună, am avut intrare la foarte mulți creatori mari, aveam un bun capital de credibilitate și puteam să am niște discuții off the record... În moment ce, de fapt, jurnaliștii smulg informații din eroii lor, dvs le protejați spațiul intim, returnându-le casetele cu sinceritățile lor...


39

Mie îmi pare rău, pentru că jurnalismul este o meserie cu principii absolute care trebuie respectate. Un lucru era rubrica mea unde puteam să-mi expun părerile, să critic - era meseria mea să am un ochi șlefuit. Alt lucru era reportajul care, deși era colorat de felul în care mă exprim, rămânea pe fapte. Dar poate pentru că am cunoscut mulți dintre creatori la începuturile lor, pe timpurile când nu erau celebrități, și nici eu jurnalistă, ci lucram pentru mari prăvălii de retail, mi-a fost mai ușor... De exemplu, pe Karl Lagerfield l-am cunoscut în anii 70, când era mai rotund și mult mai puțin stilizat. E un cameleon, o dată la 10 ani își schimbă puțin din identitate. Dar e întotdeauna foarte amuzant și întotdeauna foarte educat, cultivat, nu există subiect despre care nu poți să discuți cu el. Apare câte odată cam răutăcios, dar numai pentru că are o dexteritate de vorbă și de expresie excepționale. Are o minte remarcabil de fertilă, este interesat de absolut totul, cumpără cd-uri cu kilometrul, e foarte interesat de design, de fotografie... Am fost în toate casele lui, de la MonteCarlo, de la Paris, din normandia. Cea de la Monte-Carlo e mobilată extrem de modern, cea de la Paris e ca un mic chateau foarte romantic, sunt numai lumânări când te duci în ospeție. Ziceați că el cumpără toate cărțile în 3 exemplare. Dintre care un exemplar îl rupe... Da, pentru că el are o metodă de arhivare foarte personală, depozitează orișice – personalități, destinații, stiluri, un fel de sistem

de informație personală. Documentează tot. A doua o pune în biblioteca personală în casa din normandia, și al treilea exemplar îl dăruiește vreunui prieten. Eu îi zic un fel de renessance man. L-am cunoscut și pe Giorgio Armani, am fost extrem de apropiată de el. Îmi plăcea și partenerul lui, care s-a stins din viață. Cu ralf Lorain am avut mulți ani de colaborare, am făcut multe interviuri cu el.

Era o operație foarte mare. Era un business de 350 mln dolari care aducea un profit de 200 mln dolari - 20% din bugetul UnICEF-ului. Era foarte greu de gestionat pentru că, într-un domeniu unde trebuie să anticipezi dorințele publicului, să fii gata să le deservești pe moment, noi aveam un ciclu de producție care dura doi-trei ani. Structura națiunilor Unite nu permite decizii suficient de rapide.

Cum s-a întâmplat că ați abandonat jurnalismul pentru a vă angaja la Oscar de la Renta?

În general e o structură foarte ierarhizată..

Atunci „baza” mea încă mai era în Canada, dar divorțasem, mi se oferise să merg la new York, aveam o dorință de schimbare și îl iubeam foarte mult pe oscar. Dar cred că era deja sfârșitul pasiunii mele pentru modă. Mi-am schimbat viața, meseria, orașul... Obișnuiți să ardeți podurile?

niciodată, fac un tranzit. Am rămas foarte apropiată de toată lumea cu care am lucrat. Cum ați ajuns de la modă la ONU?

Ca jurnalistă eram foarte mult pe drumuri, cei trei ani pe care i-am lucrat cu oscar iarăși i-am petrecut pe drumuri, pentru că mă ocupam și de toate licențele - din Panama până în taiwan... Și m-a apucat o dorință să fac ceva mai mult. nici nu eram prea fericită în ceea ce făceam, pentru că fuseseră prea multe schimbări dintr-o dată... Mi se propunea de mai mulți ani să lucrez pentru națiunile Unite. Și am acceptat. Am devenit unul din directorii UnICEF ce se ocupau cu colectarea de fonduri din comercializarea cărților poștale.

...da, pentru o mică semnătură îți trebuie 63 de aprobări... Erau tendere care durau, aveai nevoie de aprobarea multor țări, era un sistem foarte ponderos și nu puteai să-l schimbi. Era foarte obositor. nu atât munca, cât procesul. Percepția mea era că o treime din oamenii de acolo erau remarcabili, extraordinar de dotați, o treime poate cam obosiți și care puteau fi animați dacă aveau o gestiune foarte bună și cam o treime ar fi trebuit să plece. Dacă erai în head office, la Geneva, lucrurile merg mai încet, dar în the field, pe programe, erau niște lucruri fantastice. Și era foarte motivant atunci când mergeai în Guatemala sau în nepal. Ce s-a întâmplat după?

După șase ani a apărut altă oportunitate, în românia au avut loc alegeri democratice, și Herald tribune a anunțat că va face un summit de investiții străine în românia, și au apărut anunțuri peste tot, pe care mi le-au trimis mai mulți prieteni. Încearcă, mi-au zis. Așa, într-un accident de soartă, am scris al Herald tribune..

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


40

PUNKT DE COLECȚIE

Da, dar înainte de asta, pentru prima dată v-ați întors în România în 92...

M-am întors oarecum fără să știe nimeni. Aveam o mătușă care ținea foarte mult să fie prima care mă aducea înapoi în țară. Și m-a dus la o mănăstire pentru câteva nopți... De ce pe câteva nopți, de ce la mănăstire?

Aveam prea puțin timp, abia mă mutasem de la new York la Geneva, începeam un post complet nou și nu puteam să stau mai mult. Și ce-ați reușit să vedeți?

Lucrurile esențiale. Am cunoscut câțiva dintre veri, sunt singura femeie din generația mea, restul toți sunt bărbați. Pe ceilalți i-am cunoscut deja când am venit cu Herald tribune. Îmi închipuisem că va fi mult mai greu, dar totul s-a întâmplat mult mai firesc. Aveam impresia că o să trebuiască să ne explicăm reciproc ceea s-a întâmplat în 45 de ani, n-a fost nevoie, a fost de parcă plecasem ieri. Când ați înceut să faceți caritate?

Am impresia că totdeauna. A fost o obligație personală și, pe urmă, am crescut în țări unde responsabilitatea civică este foarte dezvoltată. Noi, din păcate, nu mai avem sau încă nu avem tradiția asta... Toate gesturile bune și frumoase se fac exact cât stă camera pe binefăcător. Și doar la sărbători, și doar dacă nu necesită mare efort de deplasare...

E o tristețe foarte mare, pentru că noi am avut un capital de generozitate extraordinar. Eu văd că familiile mele au construit spitale, universități, au făcut hospice-uri... Inclusiv la odessa, acu câteva

secole... Văd că spiritul acesta revine și văd că și în românia și în Moldova suntem mult mai pregătiți să luptăm pentru bunăstarea tuturor cetățenilor. Ce a contribuit la distrugerea acestui capital de generozitate a fost spaima... Frica a spart multe lucruri bune, a turtit inițiativa, a fost tăiat spiritul de încredere în puterea individului. Ei, o să ne trezim.

Pe unii exilul îi frânge, pe alții - îi formează. Părinții dvs vorbeau numai de trecut, dvs vă gândeați la viitor...

Păi, eu trecutul nici nu-l prea trăisem. Probabil, lucrul care a animat parcursul meu a fost optimismul. Dacă e ceva de învățat de experiența de a fi refugiat, este că se poate. Fiecare experiență, și chiar eșecurile te obligă muve on. Sunt o persoană veselă și îmi găsesc satisfacție în lucruri mici.

Care e relația dvs cu dl Sturza?

Vărul meu Ion este unul dintre cei mai simpatici. Sunteți chiar veri?

Da, dar nu știu de ce grad. Cum v-ați găsit?

Ar fi trebuit să ne găsim mult mai devreme, dar fiecare mergea oarecum în direcții opuse, am auzit unul de celălalt, dar eu eram veșnic în avion, el – în proiecte politice. Și ne-am întâlnit aici, în 2005, când am început să vin în Moldova. Și de atunci ne vedem foarte des. Am colaborat cu el pe diverse proiecte și mi-e foarte drag, e un om „spirt” de deștept. Cât de unită este familia?

o, nici eu nu-i cunosc chiar pe toți, pentru că am fost lipsă foarte mult timp. Cei pe care-i cunosc cel mai bine sunt verii mei Dimitrie, Gheorghe și Erick Sturdza, fiii lui Greta și Gheorghe, plecați cam în același timp cu noi. Dimitrie se ocupă de politică și ne-am întâlnit cu summit-urile economice pe care le-am făcut, Erick – de finanțe și ne-am văzut în Elveția. Dar sunt mulți pe care încep să-i cunosc acum.

De exemplu?

În cărți, muzică. Una din bucuriile Moldovei și a româniei este viața socială și culturală excepțională serate, lounge-uri, unde stăm să dezbatem probleme din lumea noastră. Ce fac eu cu copiii eu sunt director onorific a mai multor carități open homes fol cildren pe care îl avem în mai multe țări. Mă gândeam că ar fi vrut probabil să se implice în caritate mai multă lume, dar se oprește din frica de a se conecta la o durere, de a nu rămâne afectat pe mult timp... Stingerea unui om e mult mai simplă decât suntem tentați să credem. Nu există tristețefiindcă știi că nu mai au durere, știi că sunt înconjurați de înțelepciune și de dragoste, e ceva foarte liniștitor. Ai sentimentul că ai putut să faci ceva care să-i schimbe viața în bine. Așa că e o percepție de tristețe care de fapt nu este, în plus, vedeți, majoritatea voluntarilor noștri sunt tineri și nu par întristați.

Din păcate, la noi nu există tradiția voluntariatului, unii, mai cerebrali, nu înțeleg de ce ar face un efort fără ca să fie remunerați, alții, mai miloși, percep caritatea doar ca pe o pomană...


41

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


42

PUNKT DE COLECȚIE

Acceptarea morții ca pe ceva natural am văzut-o doar la țărani...

Atitudinea mea vine probabil din faptul că am lucrat în multe țări sărace, unde poporul nu-și face iluzii despre viață. Lucrând cu UnICEFul în țări ca nepal, Gwatemala, toată America Latină, Asia observi că atitudinea despre stingerea din viață este total diferită. noi am făcut în ultimul secol din moarte ceva rău și groaznic, dar moartea, de fapt, face parte din viață. Durerea este cea care ne înspăimântă și ne distruge familiile. În momentul în care ai luat durerea, ești complet altfel. Copiii ăștia foarte bolnavi au această înțelepciune și își trăiesc clipele foarte intens, sunt foarte filosofi. Mi-a plăcut un concept evreiesc: este important ce faci pe când ești în viață, așa că trebuie să trăim intens, la maximum. Un fel de Carpe diem, dacă vreți. Credeți în viața de după moarte?

Eu nu exclud potențialul ăsta, dar nu-l cunosc. Fiind copil refugiat, eu nu am avut o educație religioasă decât oarecum accidentală, m-am conectat la credințele și religiile prietenilor mei, fie că sunt catolici, fie evrei și am cules de la fiecare niște noțiuni. Cred totuși că credința și religia o duci în tine. nu e așa de important cum o exteriorizezi, ci cum o interiorizezi. Aveți de declarat vreun regret?

Lucrurile simpatice care se întâmplă atunci când îmbătrânești puțin sunt că totuși te-ai mai confruntat cu unele situații, știi mai bine cum să le apuci, ai niște precedente... nu este ușor să te împarți între mai

multe țări și nu sunt întotdeauna așa de bine organizată cum aș fi vrut. Nu știu dacă unii chiar foarte tineri ar putea să țină pasul cu dvs, văzând ritmul pe care l-ați avut la Chișinău...

Există și o adrenalină individuală în momente de mare solicitare, iar zile cum au fost cea de ieri sunt pline de lucruri optimiste și foarte tonice... Ce înseamnă o zi liniștită pentru dvs?

Cea mai mare bucurie este atunci când am o zi fără o listă de obligații. Cadoul cel mai mare pe care pot să mi-l dau este o seară liniștită acasă. Sună foarte banal, dar e un vis să mă pun într-un pat cu cearceafuri curate, cu reviste și cărți și să nu fiu nevoită să răspund la apeluri... Cu ce fel de cărți vă înconjurați?

Am niște gusturi foarte variate, citesc în mai multe limbi. Mai puțin în română, pentru că citesc mai lent și sunt obișnuită să pot să citesc foarte repede. Sunt jurnalistă, așa că mănânc ziarele, deși în românia nu mai citesc nici unul. nu prea are rost, totul e prea politizat. La televiziune mă uit doar la știri. Îmi place să gătesc, să am prieteni, avantajul unui oraș ca new Yorkul este că poți să te hotărăști în ultimele 5 minute și găsești orice la orice oră. Vă place să fiți în competiție cu propria persoană?

nu sunt foarte competitivă, îmi place poate doar să învăț lucruri noi. Dacă aș avea timp, m-aș duce la universitate pentru cursuri de seară. Să învăț psihologie, relații

internaționale - le cunosc din experiență, dar le-aș face mai bine dacă aș fi mai bine informată... Ce ar trebui să facă moldovenii ca să se mândrească cu țara lor?

Dacă avem o problemă de imagine exterioară, este din cauza că avem o problemă interioară. totuși văd un val de tineri splendizi, cu un soi de educație extrem de bun, plin de încredere și dinamism care trebuie să fie pregătiți să ia țara în mâini. Căci și în Moldova, ca în toate țările în tranziție sunt vechile căpușe care au rămas pe loc. Cu ce vă mândriți?

o, asta e ușor. Cu echipele pe care le-am format și cu tinerii cu care am lucrat. Am avut întotdeauna talentul de a găsi talentul și am găsit proiecte care să-i pună în valoare. E foarte amuzant să iei un grup de oameni și să faci din ei o echipă. E un lucru pe care moldovenii trebuie să-l învețe puțin – munca în echipă. În ultimele decenii sentimentul de responsabilitate personală nu prea a avut șanse de dezvoltare, totul se baza pe o mirifică responsabilitate colectivă, dar nu poate să existe responsabilitate colectivă fără individuală. E un lucru foarte legat de mândrie – atunci când nimeni nu te lasă să-ți ridici capul sus, nu ai cum să te dezvolți. Mie mi-a mi-a plăcut întotdeauna să le dezvolt competențele individuale și să-i văd cum înfloresc. Mesajul meu pentru moldoveni este: dacă viața mea atât de complicată, cu atâtea schimbări de țară și de meserii, dovedește c e totul posibil, atunci lucrul acesta este valabil și pentru ei.


43

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


44

PUNKT DE COLECȚIE

GheorGhe Vrabie

ÎMBLÂNZIREA

LEULUI


45

text de Viorica

mija foto de Igor schimbトフor PunKt nr. 30-31 (2009) punkt - nr. 50 / decembrie 2012


46

PUNKT DE COLECȚIE

TOAMNA, CONŞTIINŢA NOASTRĂ NAŢIONALĂ E ÎNCĂRCATĂ DE… SĂRBĂTORI. ASEMENEA UNUI GARD ŢĂRĂNESC, DOLDORA DE OALE SPARTE LA GURĂ, DAR SCUMPE, PENTRU CĂ…VEZI TU… BUNICII AU MÂNCAT CIORBĂ DE BURTĂ DIN ELE. CODUL NOSTRU GENETIC E SCRIS CHIAR PE “BUZA UMFLATĂ” A GAVANOSULUI, IAR NOI SUNTEM ROBII DE BUNĂ VOIE AI ACESTOR BURDUHOASE CU SARCINĂ MILENARĂ. IEŞIM DIN GĂOACEA DE LUT VERDE LA CEA MAI MICĂ CHEMARE DIN AFARĂ. “O, DUH AL CONŞTIINŢEI NAŢIONALE, ARATĂ-TE!” ŞI NOI ÎMPÂNZIM PIEŢELE, ŞI NOI ÎI URMĂM PE STĂPÂNII GAVANOASELOR CU STEAGURILE ÎN MÂNĂ... DE MII DE ANI FACEM ACELAŞI LUCRU...IEŞIM DIN LUT, INTRĂM ÎN LUT... NIMENI NU POATE OPRI ACEST DU-TE/VINO LA ORIGINI. PICTORUL GHEORGHE VRABIE NICI NU VREA SĂ-L OPREASCĂ. PENTRU EL LUCRURILE DE CARE POŢI “SĂ TE SPIRJINI” SUNT CELE MAI IMPORTANTE.

A venit vremea să înjunghiem boii... D-le Vrabie, lumea v-a încoronat, nu ştiu cu accepţia dvs sau nu, drept omul simbolurilor... Dar cât de fidel aţi urmat semnele pe care le-a “desenat” viaţa şi le-a scos în faţa dvs?

Cu ochii închişi. Întotdeauna am simţit că este o mână care mă dirijează şi nu m-am opus. Am făcut doar ceea ce am simţit că e al meu... Adică, toţi banii din buzunarele moldovenilor şi toate drapelele ţării...

Era o perioadă stranie, confuză. Valul de românofobie, ură pentru tot ce era autentic lua proporţii. Dimineaţa vedeai deseori scris de-o şchioapă cu peria, cu care dau cu var tărancele: “A venit vremea să înjunghiem boii!”. Pe de altă parte, la manifestările stradale apăreau simboluri noi, steme făcute de amatori, fără autorizaţie. Atunci, Eugen Sobor a convocat o conferinţă ştiinţifică la Secţia de cultură. Au fost invitaţi 7 artişti plastici ca să-şi spună părerea despre cum le-ar sta bine să arate la chip drapelului şi stemei ţării. Unii pictori vehiculau ideea de reîntoarcere la simbolul bourului, de pe vremea lui Ştefan cel Mare, de

altfel un punct de vedere susţinut şi de armata mare de istorici, cooptaţi pentru acest proiect... Şi taman atunci, dvs aţi primit semn că trebuie să mergeţi împotriva curentului…

La şedinta Consiliului de partid, care a fost prezidată de Sobor, am propus să folosim simbolul acvilei. Încercam să le explic şi istoricilor că simbolistica a evoluat în timp, că nu trebuie să ne blocăm la un interval de timp anume... Degeaba. L-am sunat chiar pe Dragnev acasă şi-i spun: “Demir, insistă, te rog, pe lângă colegii tăi să accepte simbolul acvilei!” Am primit un răspuns negativ categoric, dar nu m-am lăsat. nu puteam. Am început a lucra, alături de alţi 5 pictori, dar fiecare în colivia lui. După conferinţă s-a anunţat concursul, la care s-au înscris peste 130 de participanti. Până la urmă însă, au fost prezentate în jur de 30 de lucrări, printre care şi 3 proiecte de-ale mele. I-am rugat pe colegi: “Băieţi, haideţi o stemă să o facem aşa cum spun savanţii, dar cealaltă - cum spun eu”. Din păcate, nici de data aceasta nu a fost acceptată propunerea mea, aşa

că am mers mai departe singur, pe calea pe care o consider şi astăzi corectă. Am făcut sute de schiţe. La etapa finală, 6 proiecte au fost duse la Bucureşti… Era un proiect epocal... Fiecare se credea în drept să-şi facă un loc în istorie, dacă nu cu creionul, atunci cu coatele,...

nu a existat o competiţie mai acerbă în viaţa mea.. Ca să se pună capăt acestor disensiuni, guvernul a cooptat-o pe Maria Dogaru, un savant cunoscut în domeniul heraldicii de la Bucureşti, coautor al lucrării pe aspecte de teorie. Dânsa a făcut nişte modificări: în schiţa mea, crucea era desenată în partea de sus, ea a insitat să fie în cioc. M-a sfătuit să dau culoarea maronie acvilei, nu ştiam atunci că această nuanţă are simbolică negativă, e culoarea fructelor care putrezesc, e culoarea tizicului... Am făcut cum a zis ea... În unele steme acvila apare doar cu contur, dar ea îşi pierde astfel greutatea vizuală, e ca o notă falsă într-o partitură muzicală... Şedinţa experţilor de la Bucureşti a fost înregistrată pe bandă audio?

Da. Înregistrarea a fost adusă la


47

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


48

PUNKT DE COLECȚIE Chişinău ca s-o poată asculta integral membrii juriului. Pe data de 2 noiembrie, 1990, în Casa Guvernului, m-am întâlnit cu Maria Dogaru, iar a doua zi lucrarea mea a fost acceptată la sesiunea a V- a a Soivetului Suprem. După ce am ieşit de la şedinţa prezidată de Alexandru Moşanu, dar la care au participat Vatamanu, tănase, Arseni, Mazilu, am făcut modificările solicitate, iar varianta finală a plecat la Bucureşti caldă-călduţă, pentru că am lucrat toată noaptea... Cine a dus-o la Bucureşti?

A sosit cu noaptea în cap un curier, cu o maşină Volga. Am transmis schiţa şi până seara era deja la Bucureşti. După asta, a venit d-na Dogaru cu varianta confirmată de Bucureşti. A avut şi ea stresuri destule. o echipa de colegi de breaslă a aflat în ce cameră stă la hotel, s-au dus la ea, au înjurat-o, i-au spus: „Ce cauţi mata aici, dacă te mai vedem poţi să-ţi iei rămas bun de la viaţă!”. Maria Dogaru şi-a făcut repede bagajele şi a plecat la Bucuresti, chiar dacă trebuia să fie la plenară, să prezinte lucrarea. A trebuit să ies eu la tribună. Interfrontiştii Şornicov şi ojoga au tăbărât asupra lucrării. Era o stiuaţie pe muchie de cuţit... Atunci, în toată larma ceea, s-a auzit vocea lui Grigore Vieru, care a putut ogoi tărăboiul cu vocea lui calmă: „Vor să ne fure istoria!”. A intervenit şi nadejda Brînzanu, care a avut un discurs emoţionant despre valoarea stemei. Lucinschi însă a fost omul care a decis totul: „noi trebuie să susţinem această lucrare, e voinţa poporului”- a zis el şi cuvântul lui a cântărit cel mai greu. Din cei 247 de deputaţi, 243 au votat pentru.

Şi, cât ai bate din palme, aţi devenit cel mai „tirajat” pictor... Şi cel mai bogat?

După ce a fost fost realizată varianta finală, urma să se încheie un contract, dar nu s-a făcut nimic. nici eu nu am insistat. Mi-au plătit doar 3000 de ruble, sumă pe care am împărţit-o cu dna Dogaru. Nu v-aţi gândit vreodată să vă revendicaţi paternitatea stemei?

toţi spun la unison că stema aparţine poporului, nu e a mea. Era şi o lege înainte care stipula că pentru elaborarea simbolisticii de stat nu se dau drepturi de autor. O hoţie adevărată. Acum s-a schimbat câte ceva, dar trebuie să umbli mult pe drumuri ca să dovedeşti că ai dreptate. Când mi s-a plătit onorariul pentru elaborarea valutei naţionale, aceeaşi poveste. Deşi s-au reţinut impozite foarte mari, banii nu au fost înregistraţi nicăieri, ei au fost daţi din Fondul de rezervă al Guvernului. M-am adresat guvernatorului talmaci si el mi-a confirmat că nu există niciun document care ar dovedi că mi s-au plătit aceşti bani. Eu aveam nevoie de acele acte ca să pot primi un spor la pensie, dar continui să primesc de la stat cam cât o dereticătoare -1000 de lei... Un jurist mi-a propus să mergem la CEDo, dar nu ştiu dacă mai am forţe pentru bătălii aşa de extenuante.

Istoria unui galben Misiunea moneda a fost una şi mai secretă...

Doar câţiva oameni ştiau despre faptul că în Moldvoa se lucrează la moneda nouă – preşedintele Snegur, prim-ministrul Druc şi ministrul Finanţelor, Muravschi.


49

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


50

PUNKT DE COLECȚIE M-au sunat de la Guvern, dar m-au prevenit din start ca nici soţiei să nu-i spun nimic.. Am început să lucrez la Chişinău, apoi am plecat la Bucureşti, aşa că primele mostre au fost tipărite în românia şi aveau de la început 10 semne de siguranţă. Cine a decis că valuta Moldovei se va numi leu?

Mai circulau variantele de ducat şi taler. Când au auzit cei de la Bucureşti de aceste 2 variante şi-au pus mâinile în cap: „Ce ducat? Ce taler?” Cine a zis primul „leu moldovenesc”?

S-a decis în cadrul acestei troici de la putere. Aşadar, i-aţi spus soţiei că mergeţi într-o tabără de creaţie la Bucureşti...

Era secret, lucram cu santinela lângă mine. La Chişinău, seara duceam mapa cu schiţe la Banca naţională, dimineaţa mi-o aduceau ca să pot lucra mai departe. Era periculos, ruşii puteau să te lichideze. Ei jefuiau ţara noastră prin intermediul rublei şi ieşirea din circuit a rublei însemna mai puţine câştiguri pentru ei. Ce vreţi, în perioada ceea, puciştii aveau o listă de o sută de persoane care urmau a fi lichidate. Vieru era la treilea, după preşedinte şi prim-ministru. Îmi spuneau că şi eu figuram pe acolo, dar nu mai ştiu pe ce loc... În aceste împrejurări, pentru o mai bună securitate s-a ales Bucureştiul...

M-a dus maşina Băncii naţionale. Am lucrat în imprimeria Băncii naţionale române, acolo unde se tipăreşte leul românesc. Strada ceea n-are număr, doar nume - strada Smârdan. Într-o cameră minusculă, eram doar eu şi operatorul la

calculator, care multiplica modulele pictate de mine. După asta, veneau specialişti din Franţa care se uitau dacă e bine. Acolo tipărim şi acum banii. Eu ştiam un pic de franceză şi vorbeam cu unul dintre ei: i-am spus de stemă, am discutat şi alte lucruri şi el a răbufnit: „Da mata faci tot?” Atunci mi-a zis să-i dau un autograf şi fără ştirea mea l-a introdus pe o bancnotă. A fost o surpriză pentru mine. E vorba de bancnota cu cetatea tighina. Cum aţi fost remunerat de data aceasta, tot cu onoruri de-o zi?

În situaţia aceasta am fost un pic mai descurcăreţ decât la stemă. L-am consultat pe Ion Corlănescu de la Banca naţională a româniei şi el mi-a zis ce şi cât costă. Când talmaci s-a uitat peste contract, a întrebat: „Ce, Corlănescu v-a consultat?” I-am răspuns: „Da, Corlănescu” Şi moneda s-a bătut în România?

Ei credeau despre noi că suntem nişte oameni aşa, fără pregătire… Când le-am explicat despre ceea ce vreau să văd în final...despre ritmică, despre intervale… ...şi-au dat seama că nu suntem papuaşi?

Da, şi-au dat seama că avem şi noi o şcoală, reprezentăm o valoare.. Pentru că şi ei sunt specialişti redutabili... Leul românesc se produce acasă la el, după o metodă unicat.

răzbunarea simbolurilor Să ştiţi că simbolurile se răzbună. Când a fost confecţionat drapelul pe pânză pentru Parlament, sigur

că m-am dus să-l văd. Surpriză: drapelul mergea în altă direcţie. Îl sun pe Scutelnic, responsabil la cea vreme de aprovizionare:” D-nul Scutelnic, ce-i cu treaba asta?” „o, d-nul Vrabie, bine că ai observat. Femeile de serviciu au făcut curat şi cred că l-au pus invers...” În primele fotografii Lucinschi era lângă drapelul pus invers?

Lucinschi candida a doua oară la preşedinţie, era într-un fotoliu, iar alături - drapelul ţării pus invers... El a pierdut alegerile. Alt exemplu: elita politică din românia votează în incinta liceului Jean Monet, a fost în două tururi, ma uit -drapelul e invers. În timpul votării, în holul liceului a explodat o grenadă. A doua oară, când deja drapelul era pus cum trebuie, s-a finalizat procedura de votare. Încă un exemplu: în „Literatura şi arta” a fost publicată stema, modificată în glumă de un cretini-a pus în gheare o greblă, în loc de lună – o sticlă de bere, în loc de cruce – secera şi ciocanul... Eu sun imediat în redacţie: „Ce vă permiteţi voi, ce publicaţi toate porcăriile?” A doua zi, nicolae Dabija, la Ţîpova, a căzut într-o grotă de 9 metri şi şi-a fracturat ambele picioare… Simbolurile au o putere colosală. nu râdeţi, totul e real. Am avut o neînţelegere şi cu Grigore Vieru, care mi-a dedicat un poem: „Pictează-mi o mirişte...” Acolo este un laitmotiv, care se repetă de mai multe ori - M-am săturat de simboluri... Un om nu are dreptul să facă o asemenea declaraţie nici în glumă, nici în serios. L-am rugat să scoată dedicaţia... pentru că eu nu m-am săturat de simboluri.


51

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


52

PUNKT DE COLECȚIE

ion sturza:

Ca să

TE

iubeasCă CINEVA

în

molDoVa,

FII săraC, prostȘi urÂt trebuiesă

text de

angela Brașoveanu imagini de eduard Bâzgu PunKt nr. 30-31 (2009)


53

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


54

PUNKT DE COLECȚIE Ați fost foarte ironic când am vorbit dimineață la 9.00. „Ce, asta-i dimineață?” Dimineața mea începe la 6.30. Acesta e ritmul vieții mele: să mă scol dimineața și să mă culc devreme. nu ca artiștii. Aveți o părere romantică despre artiști... Dimpotrivă, m-am convins că artiștii sunt la fel de cinici ca politicienii. Uneori chiar mai mult. E și explicabil. nu poți să ajungi în top dacă nu ești cinic. Apropo, am fost uimit că la Uniunea Scriitorilor au cheltuit o întreagă ședință pentru a discuta tema „Cum să facem să nu vină înapoi în țară Sturza”. Unul a spus că iese din partid, altul - că se aruncă de la etaj... De ce nu vă iubesc? Pe de o parte este un lucru unanim recunoscut că guvernul dvs a fost cel mai reformator și progresist, pe de altă parte, nimeni nu vă iubește... Da' de ce eu trebuie să-mi pun întrebarea – mă iubește pe mine cineva sau nu? Chiar așa!? Nu vă interesează? n-aș fi sincer să zic că nu mă interesează opinia publică. Dar, pentru ca să te iubească, trebuie să fii sărac, prost și urât. Dar dacă ești bogat, frumos și deștept, apoi n-o să te iubească nimeni niciodată. Aceasta e natura umană. Cu iubirea ne-am lămurit, să vorbim despre reforme... Ați pornit și ați făcut reforme cardinale aproape în toate domeniile: energetică, sănătate, administrația publică locală, agricultură.... Păcat că nu toate au fost duse până la capăt. Unele au fost continuate de guvernele ulterioare, unele au dat rezultate imediate, chiar la

sfârșitul anului 1999. Au fost, de fapt, rezultatul nu a unei voințe politice, ci a aroganței noastre de a impune lucrurile să meargă așa cum vrem. Eram absolut inconștienți. Căci dacă luam în considerație factorul politic și dragostea poporului, azi nu vorbeam ca un fost, ci ca un veșnic. Dar am luat în considerație doar posibilitatea obținerii unor rezultate economice imediate. Aici a fost ok, o recunosc toți. M-am mirat că sunt prezent chiar și în unele manuale despre economia tranziției. Așa sunteți întotdeauna, nu țineți cont de opinia cuiva, faceți ce aveți de făcut? nu-nu, m-am mai maturizat. Dar în perioada de criză ești ca un chirurg la operație, trebuie să tai, altfel moare pacientul. Apropo, nu vreau să mă dau drept profet rău, dar situația de azi are mari similitudini cu cea de atunci. Dacă nu e chiar mai rău. oamenii așteaptă schimbarea, așteaptă să afle sau să li se spună cine e vinovat în eșecul lor și cine le va soluționa problemele. Dar noi acum vom avea un guvern mult mai politic, care va accepta cu greu niște lucruri necesare pentru țară, dar care pot să ducă la deteriorarea imaginii lui. Da, dar dacă rămân ca și dvs doar un an... Eu nu aveam un termen definitivat pentru mine, eu aveam un scop. Credeam sincer că vom aduce Moldova pe orbita europeană. Eram la un pas. Dar nu s-a întâmplat.

Lucinschi zicea „vă rog”, noi ziceam „nu!” Când a început declinul relației dvs cu Lucinschi?

Din prima zi. Când i s-a comunicat candidatura mea, a spart ceașca de masă. În fond, ei m-au „trimis” la guvernare din două motive: trebuia cineva să salveze economia și căutau un mod onorabil de a scăpa de mine. Și astăzi foarte mulți foști și actuali politicieni suferă de sindromul fricii de Sturza. Ani la rând se întâlneau cu mine doar ca să audă din gura mea că nu mă mai întorc în politică. Exact aceleași lucruri se întâmplă și zilele astea. Dar în fond le convenea și celorlalți să se redreseze situația, puteau apuca o bucată de imagine bună... tocmai! Erau încă în septembrieoctombrie semnale clare că ieșim din criză: creșteau acumulările, se redresa situația cu pensiile și salariile, întorceam datoriile... Aveam o imagine excelentă pe plan extern. Al Gore mă aștepta la întâlnire... Se lucra la documentul final pentru Helsinki, în urma căruia Moldova avea să să fie aprobată ca țară eligibilă pentru procesul de integrare europeană... Dar aceste realizări stârneau gelozii în clasa noastră politică. Pentru că totul se asocia cu numele meu. Eu încercam să le explic: băi, stați în bancă și luați-vă toate regaliile! Dar se vedeau deja la orizont alegerile prezidențiale și, fiindcă ratingurile arătau că sunt cel mai apreciat politician - o notorietate ce se datora, probabil, prezenței mele în vâltoarea tuturor evenimentelor, s-a început planul ăsta diabolic de deturnare. Lucinschi voia să-și aducă un guvern docil, pentru că avea un disconfort total în relația cu noi. Parte pentru că unele propuneri de-ale lui nu erau prea deștepte, parte pentru că așa voiam noi, ziceam „nu”. Poate că era o prostie. Dar așa ne plăcea nouă.


55 Ceea ce, normal, nu-i plăcea și lui. Într-adevăr, președintele în republica Moldova are împuterniciri destul de limitate, dar are un mare drept: de a reprezenta țara. nu să se ocupe de executiv. Bineînțeles că mulți se adresau președintelui cu diferite rugăminți pe care el se simțea obligat moral să le execute. Precum nici bani nu prea erau, nici dorință de a-i îndeplini indicațiile, ne foloseam de statutul de independență totală a guvernului față de președinție și îl refuzam. Dar trebuie să fim totuși corecți: Lucinschi n-a impus niciodată nicio decizie dacă nu era legală. Putea să scrie un mic bilețel: vă rog, vedeți, poate găsiți o soluție. Era un birocrat cu experiență și știa care pot fi consecințele unui asemenea autograf. Acum au cam pierdut vigilența. Sunt sute de asemenea autografe prin ministere în legalitatea și constituționalitatea cărora mă îndoiesc. Lucinschi nu făcea lucrurile astea. În schimb, a început o întreagă intrigă de demolare a imaginii mele, inclusiv prin deconectarea de la gaze. Dar asta e o altă poveste, care în ultimă instanță a adus cu totul alte rezultate decât a așteptat. A fost trimis la pensie și acum se victimizează alături de alții. Dar, de fapt, el i-a adus pe comuniști la putere.

Tu ce, Ioane, vrei să fii președinte? N-o să fii! Cea mai deșteaptă strategie a avut-o Voronin. La câteva luni după ce am fost demis, m-am întâlnit întâmplător cu el. Era într-o stare de spirit foarte veselă. Și-mi spune: "- tu ce, vrei să fii președinte?" "- Da' ce ce mă întrebați?" "- Păi, ce nu

știu că dacă ieșim noi în al doilea tur se mobilizează toți împotriva noastră și tu câștigi? Dar tu nu vei fi președinte, ai timp, pentru că ești încă tânăr. Iaca eu deja am o vârstă, vreu și eu să ducă cineva valiza după mine, să-mi deschidă ușa... Așa că eu voi fi președinte. Eu voi fi!" Atunci eu nu am dat o prea mare importanță acestei declarații. Dar așa și s-a întâmplat. S-a schimbat modalitatea de alegere și președinte a devenit Voronin. Să înțeleg că demiterea dvs a fost posibilă datorită efortului PPCD și PCRM. La început Lucinschi avea doar acordul PPCD-ului și a invitat să voteze doar o parte din comuniști. Și atunci Voronin mi-a zis că nu vrea să rupă partidul și vor merge împreună împotriva mea. Erați în relații de prietenie? nu. Ce fel de prietenie poate exista în politică? Aveam un dialog deschis și fără complexe unul față de altul. Voronin avea capacitatea de a analiza situația, deși am avut câteva întâlniri ulterior și îmi pare că pe această capacitate a cam pierdut-o. Atunci, nefiind convins că există un trend ascendent, pozitiv, o ieșire vizibilă din criză, n-a insistat să-și bage guvernul lui, ci l-a lăsat pe Braghiș să se descurce. Atunci a apărut și dragostea dvs cu Iurie Roșca? Vă urmărește foarte atent, vă dedică pagini întregi din istoria lui recentă, vă comentează pe net... Ce statut vă place mai mult: kgbist, francmason sau grupare mafiotă? toate trei îmi plac și mă reprezintă... Are și Iurii Ivanovici comple-

xele lui... Deși posedă foarte bine tehnicile propagandistice: folosește foarte multe cuvinte din DEX puse la grămadă din care fiecare-și alege ce vrea.

În anii '90, Oleg vindea apă sfântă la piață Vorbeați într-un interviu că l-ați cunoscut pe Oleg Voronin atunci când tatăl acestuia era șomer și Oleg vindea ceva soluții pentru îngrijirea plantelor la piață... A, vindea apă sfântă... Adică? La Institutul Viței de Vie era o instalație nucleară vietnameză (în care în timpul războiului se sterilizau tifoanele pentru răniți) ajunsă nu știu prin ce minune la Chișinău. Această instalație avea un emițător de izotopi și unii oameni de știință considerau că dacă treci ceva prin izotopii ăștia, își schimbă proprietățile... Inclusiv apa. Și dacă udai plantele, sporea roada. Era o ficțiune totală, dar în anii aceia, când creșteau cooperativele ca ciupercile, mergea totul. La prima etapă puteai să torni apa respectivă în recipiente mici, să-i pui o etichetă și s-o vinzi la piață. Aceasta e povestea în linii mari. oleg era mladșii naucinâi sotrudnik la laboratorul respectiv. Și a prins perioada când cei din știință încercau și ei să comercializeze măcar ceva. Dar cred că am trecut toți prin asta, prin a vinde apă sfântă la colț de stradă. Deși atunci, afirmați dvs în același interviu, făceați deja afaceri de milioane. Cum de v-ați întâlnit? Ați cumpărat de la el o tonă de apă sfântă?

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


56

PUNKT DE COLECȚIE noi ne-am întâlnit la crearea FinCombank-ului. Era prin '93. El încerca deja să facă ceva ca și om de afaceri. Și era în relații bune cu Hvorostovski (care este și azi la FinComBank) și acesta a insistat în repetate rânduri ca să ne întâlnim „cu un băiat care eventual poate să fie partener în bancă”. Deși, mai mult se dădea drept finanțator, nu prea avea pe atunci așa de mulți bani. Cât trecuse de la apa sfântă? Vreo trei ani. nici nu era vorba de o investiție mare, mai mult mizau pe banii mei și pe ideile lor... Mi-a părut un băiat cult, bine educat, care până nu demult s-a comportat cu mult respect... Afirmați câțiva ani în urmă în presă că sunteți în relații foarte bune... Eu consideram că el era sincer în relația între noi. Care erau departe de a fi doar de parteneriat la FinComBank. Eu l-am ajutat. În primul rând atunci când toți s-au întors cu fundul la el, prin '90-'96, pentru că numele lui era asociat cu Voronin-comuniștii-opoziția etc. Și atunci eu am considerat că nu e etic să sufere el din cauza lui tat-su. Îi susțineam inițiativele de business, dar trebuie să vă spun sincer că majoritatea dintre ele s-au terminat cu dezastru. La începutul carierei politice a lui taică-su el datora sume enorme FinComBank-ului. Abia după 2001 au început marile lui afaceri și marile acumulări de capital... FinComBank-ul era considerat un timp cea mai stabilă bancă din Moldova... nu mai știu, nu mai sunt în consiliu de vreo patru ani. Eu am

ținut la proiectul ăsta și am fost președinte de la mijlocul anilor '90 până în 2006. Aveam niște principii și niște valori care erau respectate și de ceilalți acționari – stabilitate, transparență, atitudine onestă față de clienți... Am făcut o restructurare a băncii, consideram că în condițiile de afiliere cu familia prezidențială managementul trebuie să fie independent. Și când am văzut că lucrurile nu se mai respectă, pur și simplu m-am retras și din acționariat, și din conducerea băncii. Care e natura relației acum? nicicare. El mi-a recunoscut într-o discuție privată că a fost inițiatorul controlului la sânge al tuturor companiilor legate de numele meu. De fapt, nu era o noutate pentru mine. Voronin a fost de fapt victima colaterală a unui scenariu foarte bine pus la punct de cei care aveau acces la el. De obicei cineva își zicea: ia stai că acesta are prea mult, e prea îngâmfat, hai să-i luăm bucățica din gură... Și pornea toate mecanismele pentru a-l implica pe Voronin, știindu-i slăbiciunile... toate frustrările le-au ambalat frumos într-un pachet de donosuri de genul: este proromân, finanțează partidele de opoziție, stă în spatele la x,y,z... Și atunci, Voronin, în stilul lui democratic, a trântit o rezoluție: în termen scurt și rapid să fie pus la punct! o rezoluție pe care o așteptau toți cei care au inițiat acțiunea. Și a început măcelul. Fass! tot ce se numește organ de control în republica Moldova a fost concentrat la întreprinderile ce țin de numele meu, al rudelor mele, inclusiv al surorii mele de la țară. Chiar dacă nu s-a găsit nimic, s-au

inventat foarte mule lucruri care voiau să ducă la arestarea mea. Ați mai plătit cele 20 de milioane amendă? nu. operația s-a dezumflat odată cu discuția mea cu oleg. I-am spus: vreți război? nicio problemă, război o să aveți! El mi-a zis că nu vor război și totul s-a stopat. Chiar așa i-ați speriat? Ați zis că veniți împreună cu dl Patriciu cu săbiuțele? Păi, tot ce am în republica Moldova este doar un element de pasiune, activele din Moldova nu sunt decât câteva procente din ceea ce am. Este mai mult o problemă de principiu. Păi, care era hazul să pornească toată mașinăria și pe urmă să o stopeze fără nici o finalitate? Cred că n-au descoperit ceea ce au căutat. Inițial în Incon erau circa 20 de întreprinderi, ulterior au rămas doar patru. De ce? La început era doar o asociere benevolă a fabricilor de conserve. După aceea s-a schimbat structura de proprietar și doar 4 au considerat să stea împreună. Și sunt și astăzi. Cât am fost eu la guvernare, trebuie să recunosc, compania a mers destul de prost. Consecințele restructurării agriculturii... Făceați reforme care veneau în detrimentul propriei afaceri? Bineînțeles. Și atunci relația cu investitorii a fost destul de complicată. A fost inițiat un proces de restructurare foarte lung, dar care în ultimă instanță a satisfăcut și acționarii și investitorii și a dus la recapitalizarea masivă a companiei care a fost vândută Fondului


57

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


58

PUNKT DE COLECȚIE American cu un preț foarte bun. n-am procedat egoist ca să particip la dezmembrarea companiei să-mi iau și eu o participare. Și apropo, anul trecut am primit și eu banii pe acționariat. După 9 ani! 50 de mii de lei! Deși eu uitasem deja de această investiție. Dar e un semn de legalitate!

Nu m-am căsătorit cu o rafinărie! Vă rog să mă lămuriți într-un lucru. Dl Patriciu face declarații că faceți operații la nivel prea mare ca să fiți interesat de un proiect politic atât de mărunt ca cel de președinte al Moldovei. Dar de la 1 septembrie, nu vă mai regăsiți pe listele Rompetrol-ului. nimeni n-a sesizat că noi între timp am vândut rompetrol-ul și acum avem alte proiecte pe care să le dezvoltăm?.. Declarația a fost făcută atunci când deja vânduseți afacerea. Păi, lumea nu s-a terminat aici. noi doar am transferat un activ din beton și metale într-un cash în bancă. nu ne-am căsătorit cu o rafinărie. Da, ați mai spus-o. De ce totuși ați vândut-o? Pentru că așa e business-ul. Ceva cumperi, ceva vinzi... A venit un moment când cel puțin pentru mine era absolut evident că trebuie să facem ceva cu acest activ – vine criza, e nevoie de lichidități adiționale, de subvenții și nu mai poți să le ai în regimul pe care l-ai avut până atunci pentru că băncile nu mai pot să ofere aceleași condiții... În cazul lui Patriciu era și de înțeles că omul vrea să se odihnească pur și simplu...

nuu. Categoric nu. nu s-a odihnit nici o secundă după ce am vândut. Viața noastră a devenit mult mai tumultoasă și mai dinamică după. Pentru că una e să ai bani și alta e să-i păstrezi, să-i investești, să ai grijă de ei. Atunci era cu mult mai simplu. Era o mașinărie gigantică, dar bine pusă la punct. Da, erau mii de oameni, dar care știau ce să facă. Vă spun sincer, acesta e un lucru pe care eu l-am făcut de câteva ori în viață: când am pus pur și simplu un scaun și o masă într-un birou și am început-o de la început. Exact acest lucru s-a întâmplat acum, la 1 septembrie. E normal, a fost un act deliberat. Dacă voiam să rămân și președinte, și membru al bordului la rompetrol, credeți-mă că găseam eu o combinație cu cazahii să rămân acolo. Dar s-a terminat, noi le-am predat prăvălia... Ziceați că mai aveți acțiuni... Au mai rămas în rompetrol Moldova. Și încă în câteva mici subsidiare. Dar nu mai sunt operațional. nu mai merg dimineața la opt, nu mai semnez hârtii, nu mai dau indicații. Nu mai stați la Amsterdam... Acum la Amsterdam avem alte afaceri. Fondul de investiții de care vorbiți că vă ocupați acum, ce e cu el? Acesta e un vehicol prin care eu mă ocup de investițiile mele. Instrumente financiare conservatoare cu un venit stabil, cum ar fi bondurile, hârtii cu valoare de stat, depozite bancare care au o lichiditate înaltă. Private equity - când cumperi companii care au o valoare adăugată și după aceea le revinzi, cofinanțări

în sindicate împreună cu băncile și alți investitori pentru proiecte interesante cu o valoare adăugată mare, lucruri de gen mai speculativ, cum ar fi forrex-uri, equity market - când cumperi acțiuni ale companiilor la piața liberă în ideea că vor crește în valoare. E foarte diversificat, e cu totul altă poveste decât a te ține cuprins cu un coș de fum de la o rafinărie... Da, dar ținându-vă de coșul ăsta dvs de fapt ați făcut bani frumoși. Păi, m-am ținut de coșul fabricilor de conserve, apoi de rafinării, acum poate va apărea la orizont vreun coș mai bun... Ziceați că, fiind traducător în cazul tranzacțiilor cu KazMunhGazul ați spus fiecărei părți ce voia să audă. I-ați păcălit și pe unii și pe alții? nuuu. I-am satisfăcut! Unul vroia să vândă cât mai scump, altul – să vândă cât mai ieftin, și le-am creat iluzia că așa și s-a întâmplat. Aha! Ziceam că poate merită vreodată de scris o carte. Așa oportunități de tranzacționare care au fost înainte de criză nu vor mai fi niciodată. Pentru că era o situație frenetică, când toți erau interesați de extindere, de expansiune, de contopire, consolidare (mai puțin se ocupau de activul propriu-zis) și asta a fost într-o mare măsură favorizat de un excedent de lichidități din partea băncilor, care căutau disperate unde să mai bage banii. Și atunci eu am conștientizat că asta nu poate dura la nesfârșit. Și trebuie acum, cât e cald, frumos împachetată povestea rompetrol și de vândut cuiva care vrea să o cumpere.


59 Ce elemente de poveste ați utilizat? Zmei, feți frumoși, mere de aur? Unii cred că tranzacțiile au loc în mod primitiv – betoane, metal și așa mai departe. nu. Există doar o percepere, un mit, o legendă. Benzină vând toți. Dar de ce la unul cumpără și de al altul - nu? Pentru că un consumator are nevoie de mai mult decât de benzină, are nevoie de perceperea că posedă ceva unic, ceva valoros. Și kazahii au aceeași percepție acum? Valoarea activului nu s-a schimbat, ei nu au găsit cai morți. Acum este un pic mai complicată situația pentru că s-a schimbat dramatic piața. nu mai sunt marjele de profit care erau... Și datoriile Petromidiei? Datoriile sunt o parte componentă a fiecărui business. Acesta nu se dezvoltă din aer. Ci pe împrumuturi și investiții. Kazahii au făcut o analiză profundă înainte de asta, timp de doi ani. Și eu am stat cu ei și am gestionat perioada asta de tranziție. Să înțeleg că afacerile și la nivelul acesta sunt la fel ca acele de drumul mare. Dacă și-au permis Tender și Hrebenciuc să meargă înaintea dvs în Kazahstan și să zică că ați fi niște golani fără bani și că afacerile trebuie făcute cu ei... A, bineînțeles că în business se întâmplă lucruri mai puțin ortodoxe. Suntem și balcanici, plus la toate. Sunt lecții care le-am învățat și eu din mers. La început eram și eu un pic naiv, naivitate în mare măsură amortizată de experiența lui Dinu Patriciu. Da, eu consideram că totul trebuie să fie cinstit, corect,

de aceea am dat niște șuturi în fund unor oameni extrem de influenți din românia... A fost o anumită etapă de încercare de acaparare ostilă a activelor lui Patriciu în care s-au folosit la maximum slăbiciunile politice. Vezi ceea ce ți-am spus la început cu Voronin.

Noi, basarabenii, suntem tratați ca niște extratereștri Afirmați într-un interviu că v-ați simțit marginalizat în România. nu tot timpul, doar la început. oricum, noi, basarabenii, suntem tratați ca niște extratereștri. te prind că ai alt accent ( deși eu niciodată n-am vrut să mă maimuțăresc, să adopt tonalitatea dâmbovițeană cum o fac unii de la Chișinău, aș fi foarte ridicol) și declanșează dintr-o dată tot mecanismul preconcepțiilor despre moldoveni: că-s proști, că-s săraci etc. Inițial unicul lucru care mă scăpa era titulatura mea de ex-, care îi stopa cât de cât pe ei ca să nu mă înghită. Plus relația mea specială cu Dinu Patriciu. Deși am trecut și eu prin mule încercări de umilință. Dar eu am tactica mea – le dau voie să se antreneze un pic, ca mai apoi să am justificarea de ce eu îi umilesc. Fiecare are punctele lui slabe și trebuie găsite. Acum n-am nici o problemă în comunicare. Am mulți prieteni, amici, subalterni. Atunci când ați făcut celebra tranzacție, s-a vehiculat prin presă cum că ați afirmat că veți investi un miliard în Moldova... noi avem un fond de investiții de peste un miliard de dolari din care vreo sută de milioane am fi vrut să investim în republica Moldova. Dar de la declarație până acum cât ați investit?

Vă spun. Anul trecut grupul nostru de investitori avea peste 40 mln investite. Între timp, sub presiunea autorităților și a circumstanțelor, am scos tot. Astăzi avem ceva foarte marginal. Pentru că partenerii mei și-au dat seama la un moment dat că riscurile sunt prea mari. Și nu numai riscurile politice, dar și economice. Vom reveni noi și în ce volum, aceasta e o mare întrebare. De ce? Vă dau un exemplu. Am început să cumpăr terenuri agricole, pentru ca împreună cu scandinavii să implementăm agricultura modernă. Și m-am trezit cu o plângere, cu un donos al unui amic către domnul Voronin, în care se spunea că eu, de fapt, nu cumpăr terenuri agricole, ci finanțez partidele de opoziție, mituiesc țărani și activiști locali. Adică eu nu am cumpărat 500 ha de pământ, ci am cumpărat 500 de activiști. Și i-am plasat prin toate satele Moldovei ca să distrugă regimul. S-a început o întreagă investigație. Păi, asta doar vă era intenția, să transformați țara într-o republică bananieră, bine că au fost vigilenți cei de la Flux... nu cred că se gândea Voronin de dimineață până seara la mine, dar cineva și-o fi zis: a, ăsta cumpără terenuri, hai să-l halim. Și printre altele, donosul a fost atât de frumos scris de către unul pe care l-am susținut și l-am înălțat toată viața... Ce e cu Platforma Oracol cu care vă mândriți că ați instalat-o la Petromidia? Atunci când s-a cumpărat rompetrolul, fiecare instalație se dirija în mod manual, era o rafinărie de pe vremea lui Ceaușescu. Acum e totul automat și centralizat, cu un sistem

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


60

PUNKT DE COLECȚIE It foarte bine pus la punct. Patriciu și-a pus și el un punct de comandă la casa lui de la Snagov: cu ecrane, cu monitoare, cu sateliți. Și eu nu cred că a intrat de două ori în viața lui acolo. El se ducea să miroase petrolul. Îi plăcea munca de teren? Îi plăcea ca oricărui român să simtă că ceea ce e în jur e a lui. Și toată lumea să-i zică „șefu”, „bosu”. E important acest lucru pentru el? Pentru un om de o asemenea valoare, da, e important.

Nu pot să revin la grămăjoara de nisip de pe malul Bâcului Afirmați că nu vă interesează listele Forbes. E o resemnare? Deja nu mai trebuie să demonstrez nimăni nimic. Eu sunt. Când ați descoperit asta? Cred că după ce am plecat din politică. Am atins ce a fost de atins în politică, am jucat și joc în continuare în liga superioară a businessului mondial... S-au schimbat multe atunci când am început să am de a face cu cifre cu multe zerouri. Una e când vorbești despre câteva sute de mii și alta e când ai în balanța întreprinderii cifre de afaceri de zece miliarde de dolari... Vă furnică? Când am văzut pentru prima dată cifra de la balanța rompetrol-ului, nu vedeam unde e virgula, mă gândeam că poate a încurcat dactilografa. Și era o cifră modestă – de 600 milioane. Ultima cifră pe care am avut-o înainte de vânzare a fost sub 10 miliarde. Și atunci nu poți

să-ți faci traseul invers și să revii la grămăjoara noastră de nisip de pe malul Bâcului. Și aici oamenii nu înțeleg acest lucru. Că e alt orizont. Asta nu înseamnă că trebuie să fii arogant până într-atât, încât să spui „nu mă interesează” sau să nu fii în continuare precaut cu cifrele mici, pentru că atunci pierzi cifrele mari într-o noapte. Sunteți un zgârcit? Daa. Altfel cum? Am găsit o afirmație haioasă de-a dvs că dl Patriciu v-a cheltuit de câteva ori toți banii și că pe el e imposibil să-l înțelegi, e mai ușor să-l urmezi. „Mi-a cheltuit banii” înseamnă că are deja cu mult mai multe proiecte decât avem noi bani să le realizăm. El e un om foarte inventiv, creativ, e imposibil să-i pui într-un model matematic ideile. Că atunci nu mai faci nimic cu dânsul. Câteodată e mai ușor să zici: măi, nu înțeleg, nu știu, dar, dacă zici tu, hai... Și cred că asta a fost cea mai reușită decizie a mea. toată lumea e proiectul lui. Exista mai devreme zvonul că vine Adevărul în Moldova. Sunteți partener și acolo? Pentru mine adevărul nu este un adevăr. Câteva luni în urmă erați de altă părere. Știu că există tendința mass-mediei românești să-și extindă operațiunile în Moldova. Dar există niște lucruri obiective – piața mică și prost structurată, criza...

Vom mări numărul de burse Fundația Familiei Sturdza oferă burse pentru copiii care vor să

facă studii de business… Câți bursieri ați avut până acum? Am avut anul trecut 60 de copii. Am fi vrut să avem mai mulți, dar n-au aplicat. Vreau să vă zic că site-ul Fundației e făcut foarte complicat și alambicat, e greu de înțeles mecanismul din prima. nu s-a făcut nimic, că eu n-am atras atenția cuvenită, dar acum chiar sunt concentrat pe el. Vom extinde programul de burse – și ca sumă, și ca număr. Pentru studii în românia și în Europa. Din fondurile familiei mele și fondurile lui Patriciu. Sperăm că anul acesta să avem o altă calitate de solicitanți. Pentru că nu știa nimeni… Aveți dreptate, anul acesta o să încercăm să facem și promovare, deși eu credeam că lucrurile bune se promovează singure. Ziceați undeva că politicienii noștri pot fi cumpărați cu o sticlă de whiskey... Am spus eu așa ceva?.. Poate a fost la începutul anilor '90, când politicienii noștri semănau cu aborigenii din Africa care te declarau cel mai mare prieten dacă le arătai ceva colorat și strălucitor. o sticlă de whiskey, o casetă video și două perechi de ștrampi pentru soție era de ajuns ca să faci mari intrări. Acum ei știu costul a tot și a toate și invers, exagerează. Eu m-am ciocnit în unele cazuri când ei voiau până la 90% din profit! Puterea se vinde la un preț mare. De aceea mulți luptă pentru putere pentru că știu că e o marfă care se vinde bine și cu foarte puțină responsabilitate. Ce ar trebui să știe noua putere? nimic deosebit. Le-am recomandat


61

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


62

PUNKT DE COLECȚIE ca primul lucru pe care trebuie să-l facă e să-și coase buzunarele. Unii chiar nici nu înțelegeau metafora. Ce au buzunarele cu ideile mărețe? trebuie să facă ceea ce așteaptă societatea de la ei. Dar dacă o să continue să facă sub alte „umbrele” ceea ce s-a făcut și acum, atunci vai și amar de capul lor. Ce altceva le-ați mai recomanda? Un om mare și frumos din politica noastră m-a terorizat o seară întreagă: de ce nu vreau să revin în politică? De fapt, el voia să-i confirm o dată în plus că nu vreau. La atâtea tensiuni un element de distorsionare în plus n-ar fi benefic. Avem o alianță și nu văd de ce ar trebui să vină cineva dintr-o parte cu sfaturi care ar duce la încordări inutile. Puțini care și-ar dori revenirea mea, fie pe o parte a baricadei sau pe alta... Pai, Filat anunța solemn... Filat în primul rând e politician și pe urmă toate celelalte: dacă conjunctura este pro folosirii numelui cuiva – îl va folosi, dacă e contra – e contra. testul cel mai ușor este dacă răspunde sau nu răspunde la un telefon. De aceea nu-mi fac iluzii vizavi de Filat, Lupu etc. relația noastră e absolut ok, dar ei au în primul rând interesele lor politice. Și în al treilea rând, nu e în interesul meu și al familiei mele de a mai demara un proiect politic. De ce feciorul dvs e Sturdza, iar fiica Sturza? Și el e Sturza... Cel puțin pe Facebook avea un d... Strămoșii noștri aveau d pentru că s-a încercat o mai bună variantă a

pronunțării pentru limbile germanice, în care dacă nu ai d se pronunță Sturța. Dar istoric e Sturza. Eu glumesc tot timpul când mă întâlnesc cu cei din Familie: măi, voi ați moștenit titlul, eu l-am câștigat. L-ați cumpărat? nu l-am cumpărat, l-am câștigat. În tradiția francofonă orice șef de guvern sau de stat rămâne excelență pentru totdeauna. Care e diferența dintre un domnitor ales și un primministru ales? Formal e același lucru, numai că eu l-am câștigat prin munca mea și ei l-au moștenit. Ei sunt beizadele și copiii mei vor fi beizadele, dar eu am fost primul... Care e relația cum ziceți dvs cu Familia? Foarte prietenoasă, ne întâlnim foarte des, dar ea a fost naturală, nu impusă de cineva. Dvs i-ați găsit, ei v-au găsit? Ei. Cum s-a întâmplat? Atunci când numele meu a început să apară foarte des în presă. nu vă mai spun câți au apărut din Italia, Grecia (care aveau doar o literădouă ce corespundea) după ce am făcut tranzacția cu KazMunhGaz... Afirmați într-un interviu că aveți un proiect – să vă faceți copiii români. Și ziceți că feciorul dvs a descoperit România din presa britanică – țigani, furturi, urâți... Feciorul dvs parcă a învățat la „Prometeu”, unde era parcă o oază de românism... De unde, dimpotrivă... Fusese profund marcat de anumite lucruri nedeclarate, dar reale. De exemplu, când se întorcea de la Londra la București era tratat de însoțitoarele

de bord de la tarom cu mult dispreț. E o mare diferență dintre „friendelitatea” unei însoțitoare de bord britanice care, de fapt, te urăște (căci, în fond, toate însoțitoarele te urăsc, dar îți zâmbesc și îți spun că ești cel mai bun client), dar o româncă niciodată n-o să se coboare pînă la asta, o să-ți trântească platoul cu mâncare în nas – au fost niște mici șocuri subiective suportate de un adolescent... Să înțeleg că el a crescut în perioada când dvs nu mai mergeați în vacanțe în România... A rămas aceeași atitudine și mizerie. Dar nu putem generaliza spunând că țara-i rea, românu-i rău. Și eu am hotărât că el trebuie să-și depășească micile lui frustrări vizavi de faptul că este cetățean român. Acum el începe să se mândrească cu acest lucru. Păi, acum a venit cu un statut cu totul diferit… Da, face practica la una dintre cele mai mari bănci, cu un colectiv tânăr, școlit, care utilizează cele mai noi tehnologii de business. Știam că o să nimerească între oameni culți și o să-și schimbe viziunea. Are posibilitatea să vadă dimensiunile economiei românești, să vadă Bucureștiul și țara din altă perspectivă. Și e foarte încântat. Vă închipuiți cum ar fi să stea copilul meu lângă mine la București și să considere acest lucru o pedeapsă... Am descoperit că feciorul dvs nu este chiar așa de alintat precum eram tentată să cred pentru că, venind dintr-o excursie cu școala, la 5 dimineața, a preferat să meargă cu geamantanul de-a târâita pe jos prin jumătate de oraș, decât să vă trezească să veniți să-l luați.


63 noi întotdeauna exagerăm atunci când e vorba de copiii noștri. Facem mai mult decât ei ar merita. Adică? trebuie să dozăm. Eu văd cum se comportă părinții în alte țări. noi, însă, le dăm ceea ce n-am avut noi. Nu se deteriorează relațiile după ce apar atât de mulți bani? Dacă ești matur, prețuiești mai mult relațiile adevărate, decât cele de bani. Ești poate mai prudent. Bănuiesc că apar tot felul de oameni care-și demonstrează foarte „dezinteresat” simpatia… Apar, dar nu în zona noastră, la noi fiecare vrea să-ți dea un șut la gleznă. În schimb, în occident bancherii, oamenii de afaceri au prins o mare patimă pentru mine. Mă rog, e regula jocului. Mă conformez și eu, o fac pe marele și tarele. Exact, eu vă percepeam ca pe un tip foarte arogant și plin de sine… Așa și este.

eram la guvernare, dar acum sunt relaxat… Să fie întâmplătoare aflarea în Chișinău a doi petroliști odată? Păi, am înțeles că Stati e încă de săptămâna trecută aici. Pur și simplu nu mai avea nici un argument de ce nu s-ar întoarce în Moldova. Se intenționează niște afaceri împreună? nu. never forever. De ce? Pentru că suntem din aluat diferit. Dacă ați observat, n-am făcut nimic împreună, rămânând de fapt în relații foarte bune. Anatolie are principiile lui și atitudinea lui față de business, eu am altele. Asta nu înseamnă că ale lui sunt rele sau ale mele sunt bune și invers. El are de trecut acum o perioadă extrem de complicată, eu aș spune dramatică, dar nu e prima dată. Dar a știut întotdeauna să se ridice. Și o s-o facă și de data asta.

Vă mutați la Viena? Prima mea casă rămâne Moldova și e unicul loc de pe glob unde eu pot să mă reîncarc. Mă mai întristez câteodată, mă mai crucesc, dar totuși mă întorc aici și e ok. Acuma am multe proiecte imobiliare, dar cel mai important este restaurarea casei de la Pârjolteni. Pe care o fac cu multă atenție, drag, nu departe de original, ca să nu bag faianță și marmoră... Cum a băgat Voronin „steclopachete” în mănăstiri... Cred că e vârsta... Am să vin și am să dorm în spatele casei pe iarbă. În șezlong pe malul Mării Mediterane nu e mai confortabil. Am fost prea poetic?

Păi, dar unii mi-au zis că sunteți foarte simplu și drăguț. nu mai sunt eu chiar atât de simplu. Ființa umană e totuși mai complicată decât un calculator. Și asta e bine. Suntem complicați, suntem diferiți, dar, mă rog, trebuie să ne iertăm. Asta vine cu vârsta, nu mai ești așa de maximalist, nu te mai revolți atâta. Da, mă enervează și pe mine tot felul de lucruri, dar eu încerc tot timpul să le găsesc o explicație din experiența mea, nu din literatură. Întotdeauna mi-a fost interesant să înțeleg de ce procedează x sau y așa sau altfel. Că îmi place sau nu-mi place, e altceva. Eram într-adevăr mult mai maximalist la 30 de ani sau chiar când

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


64

PUNKT DE COLECȚIE

Fanny Ardant

sunt o minCinoasă FANNY ARDANT MINTE. MAI MULT DECÂT ATÂT, IUBEŞTE MINCIUNA. ŞI PARE FERICITĂ CÂND REPETĂ ASTA ÎN INTERVIURI, E APROAPE PROVOCATOARE: "DA, AM MINŢIT. E DISTRACTIV. NU AM NICIO PROBLEMĂ CU MINCIUNA. DE CE AŞ FACE ACEST JOC DE-A ADEVĂRUL? DE CE AR TREBUI SĂ FIU MEREU ONESTĂ?". E O FEMEIE FRUMOASĂ, TALENTATĂ ȘI MINCIUNOASĂ. "PROVOCAREA ESTE O OPERĂ DE ARTĂ" SPUNE EA. FANNY ARDANT ŞTIE SĂ FOLOSEASCĂ INTELIGENŢA ŞI FARMECUL SĂU DEOPOTRIVĂ ÎN ARTĂ ŞI ÎN VIAŢĂ CU INTENSITATE. PRAGMATICĂ, AMUZANTĂ ŞI FOARTE SENSIBILĂ. ESTE SOFISTICATĂ FĂRĂ A FI FRIVOLĂ. "ESTE LA FEL DE SIMPLĂ CA UN "AU REVOIR", SPUNEA REGIZORUL FRANÇOIS TRUFFAUT, CARE A FILMAT-O ÎN “FEMEIA DE ALĂTURI” ŞI “ODATĂ DUMINICA” ŞI CARE I-A FOST IUBIT.


65

text de Fernando

eichenberg

traducere din portugheză de Boris

cremene PunKt nr. 33 (2011) punkt - nr. 50 / decembrie 2012


66


67

P

entru regizorul roman Polanski, care a ales-o să o joace în scenă pe cântăreaţa Maria Callas, ea este o femeie fără frică. Fanny Ardant confirmă, chiar presupunând că fuge în mod conştient de o existenţă paşnică, serenă. "nu doresc o viaţă de succes, ci una plină de pasiune" - un laitmotiv oscilatoriu între melodic şi atonal. A jucat în peste cincizeci de filme, iar lista regizorilor este şi ea lungă: sus-menţionatul truffaut, apoi Michel Deville, Claude Lelouch, Alain resnais, Margarethe von trotta, Volker Schlöndorff, Costa-Gavras, Wim Wenders, Sydney Pollack, Ettore Scola, Michelangelo Antonioni şi Franco Zeffirelli. Spune că păstrează la temperaturi înalte amprentele fostelor roluri. Să fii actriţă e o vânare de vânt, un fum, dar şi un mod minunat de a trăi milioane de vieţi. Dar, ieşind de pe scenă sau după ce se deconectează camerele, interesul ei este altul: "Sunt obsedată de ceea ce este, nu de ceea ce e reprezentat." Amatoare de cărţi şi literatură, Fanny Ardant este o femeie plină de fraze şi citate, care ajung să fie adecvate pentru propria ei viaţă. Înainte, am avut două intersectări anonime cu Fanny Ardant la Paris.

tobuz ce înconjura Piaţa trocadero, patina. "M-ai văzut la patinaj?" exclamă, în timp ce i se fac ultimele retuşuri de machiaj. De această dată, întâlnirea nu a mai fost anonimă. În camera hotelului “PAVILLon” de la reine, în frumoasa piaţă de Vosges, unde vroiam s-o intervievez pentru televiziune. Ceva mai târziu, am văzut-o alături de Gérard Depardieu pe scena teatrului de la Madeleine, în ”La Bete dans la Jungle” (Bestia în junglă), adaptarea unui roman de Henry James în regia lui Jacques Lassalle. La sfârşitul spectacolului am întâmpinat-o la cabină. Simpatică, ca întotdeauna, mă salută într-o portugheză franţuzită: “Ate logo!”, apoi adaugă în italiană: "Andiamo". Fanny Ardant recunoaşte că e o femeie contradictorie. Dar nu vede în asta nici o problemă. Ai făcut Facultatea de Ştiinţe Politice din Aix-en-Provence şi ai scris teza pe tema „Anarhism şi suprarealism”. A fost un semn că asta vei face, nu?

Ah, da. Vorbim de bine lucrurile pe care le iubim. Cred că am ajuns la anarhie prin poezie. Aceasta nu poate fi constrânsă într-o formă, o şcoală, un grup. Ştiu că nu este foarte constructiv, dar contez pe alţii să construiască, şi pe mine – să distrug (râde).

„Povestea mea este a unei femei al cărei viitor începe abia astăzi” Prima, într-o după-amiază, într-un cinematograf aproape de Champs Elysees Avenue, am văzut-o ieşind mai înainte de sfârşitul filmului cu Josephine, fiica ei de la François truffaut. A doua oară, dintr-un au-

Scriitorul F. Scott Fitzgerald, pe care tu îl apreciezi, a spus că viaţa este un lung proces de demolare. Ai spus că iubeşti această demolare.

Este întotdeauna mai bine să iubim lucrurile implacabile. E mai bine să iubeşti valul care te înghite. E mai

bine să te scufunzi în valul de care te-ai lăsat înghiţit ca pe urmă tot de el să fii adus la mal. odată ce este implacabil, e mai bine să ai respectul pentru demolare decât pentru rezistenţă. Cred că tot ce acceptăm face parte ulterior din condiţia umană de a spune "ok, aşa e". Putem regreta, putem fi melancolici, dar asta aşa este. Culoarea ta preferată e negru. Prin urmare, astăzi eşti îmbrăcată în negru. Ai mai spus că dispui de o latură personală la fel de neagră. Ai mai spus că viaţa este o mare risipă, că toate femeile îşi irosesc viaţa. Cum vine asta?

Aş putea spune asta atât despre femei cât şi despre bărbaţi, despre toate fiinţele umane. Am afirmat acest lucru ca o parte integră a unei fraze despre viaţă care spune ”sau suntem risipitori cu toţii sau nu suntem risipitori nici unul”. nu-mi place ideea de viaţă reuşită. Ce înseamnă o viaţă reuşită? Distincţiile primite de la ”Legiunea de onoare”? Un cont bancar gras? ori o viaţă reuşită este fidelitatea faţă de viaţă însăşi? o intensificare a vieţii de la 7 ani la 77 de ani? Pentru că în acelaşi timp totul dispare, totul fuge, iubirile, totul. Din cauza asta prefer să spun despre viaţă: “sau irosim cu toţii sau făurim cu toţii”. În final, totul se rezumă la traiectoria fiinţei umane. A tragediei şi a dramei fiecăruia. Dacă ne gândim la aceste lucruri, putem spune că deja am eşuat în viaţă. E mai bine să nu avem această idee de succes, dar e şi mai bine să trăim cât mai intens posibil. În momentele cele mai grele din viaţă susţineai că te-ai salvat mai mult cu visele decât cu lucrurile pe care le-ai obţinut prin căutare.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


68

PUNKT DE COLECȚIE De multe ori m-am salvat de perioadele grele din viaţa mea dormind. Îmbarcându-mă în somnul meu pentru a visa. Ceea ce a contat a fost… Mankiewicz (Joseph L. Mankiewicz, n.r.). o Fantasmă Pasionată, când, deodată, tu poţi să-ţi organizezi visele. Eu am aşteptat ca un animal. Eu am visat mult. Și când mă simţeam destul de puternică pentru confruntare, mă trezeam. Îmi ziceam mereu că dispreţuiesc noaptea, dar, de fapt, ea era unica formă de a schimba viziunea mea despre viaţă, în care aveam posibilitatea să organizez visele mele. Când mă trezeam dimineaţa, mai adevărate erau visele pe care le trăisem noaptea sau ziua pe care deja o trăiam? Poate că era un fel de nebunie, dar care mi-a prins foarte bine.. François Truffaut a spus că tu ai venit dintr-o ţară care nu există. Ce înseamnă această frază pentru tine?

nu am fost eu cea care a spus acest lucru. Habar nu am. În fine, ceea ce-mi place e că această frază nu are o explicaţie. Când vorbim despre cineva încontinuu, vorbim prin impresia retinei ochiului, spunem lucruri care nu sunt logice, ci instinctive.

E adevărat că vroiai să laşi meseria de actriţă atunci când a murit?

nu ştiu. (tăcere) Există o frază care zice: “Singurătatea e frumoasă dacă avem despre cine vorbi”. E şi cazul tău?

Sigur. De asemenea, singurătatea este ceva foarte frumos atunci când aşteptăm pe cineva. o singurătate fără speranţă, fără promisiuni, e ceva teribil. Singurătatea există pentru a spune cuvântul ”aşteptând”. Aşteptând paşii pe pietriş. Sau să ai o zi întreagă doar pentru asta, pentru că vine noaptea care îţi va aduce altceva. E bine să aştepţi. Spuneai odată că urmele lăsate de un personaj sunt greu definibile dar că sunt mereu prezente. ”Sunt ca o ploaie de care nu ştim exact ce face pentru a germina”. Păstrezi urmele rolurilor pe care le-ai interpretat şi a regizorilor cu care ai lucrat?

Da, dar ceea ce m-a marcat mai mult sunt, de fapt, persoanele care m-au impresionat. nu ca regizori, ci ca fiinţe umane. Urmele pe care mi le-au lăsat marii regizori au fost dragostea faţă de meserie, entuziasmul de a sta în studiou în căutarea absolutului, astea sunt marile influenţe pe care le obţinem şi despre care ne face plăcere să repovestim şi să zicem: “Ah, nu am greşit, e

„eu sunt ca un cîine, merg prin librării ca să miros cărțile” Ai trăit patru ani alături de Truffaut - din 1981 până în 1984. Ce ai putea spune despre această perioadă?

nu am voinţă să vorbesc. oricât ar fi de straniu, dar sunt împotriva psihanalizei: nu putem vorbi de lucruri diluându-le. E ca şi cum am turna apă peste tot.

bine că la un moment dat în viaţă am avut parte de asta”. „Păstrăm memoria personajelor pentru că în ele a fost criptată impresia digitală a regizorului. Sunt puţine roluri care au nevoie de un anumit arhetip. totul a fost deja povestit, totul a fost deja făcut de către actori şi

actriţe de secole, ceea ce mişcă este detaliul, viziunea asupra lumii, pentru că a fost un Alain resnais”, “pentru că a fost un François truffaut”, “pentru că a fost un Antonioni”. ne amintim de cineva care ne-a făcut să interpretăm o femeie pasionată de această formă cu aceste detalii. Sunt regizori care nu au impresionat nu din cauză că nu au reuşit să spună o poveste, dar din cauză că nu au reuşit să descrie o lume. Maria Callas, pe care ai interpretat-o şi pe scenă şi în film, e un personaj care atrage prin viaţa tragică pe care a avut-o, iubirile ei, relaţiile ei cu o societate artificială, fără suflet, care a distrus-o, cum spuneai şi tu mereu: “Dorinţa ei absolută s-a întors împotriva ei”.

Am fost foarte marcată de ea, de caracterul ei. E foarte rar în cariera unei actriţe când întâlneşti într-o bună zi un personaj pe care să îl poţi continua. „Master Class” de Roman Polanski a fost un fel de formă de comedie şi de reflecţie prin care se poate lega arta. Filmul lui Zefirelli abordează mai mult ultima parte a vieţii Mariei Callas - felul cum lucra şi modul în care căuta exigenţa şi onestitatea vizavi de sine însăşi. Cred că asta nu e suficient pentru a vorbi despre o viaţă. Mereu avem regrete. ne spunem nouă înşine: ”Dacă aş fi ştiut, aş fi reuşit”. ne vine pocăinţa atunci cînd e prea târziu. Mie viaţa mi-a dat această posibilitate, să revin cu Maria Callas în film. Ştii că filmul este foarte diferit de teatru, dar comun este nucleul, esenţa acestei femei. Dacă mai există filme şi piese despre femei ca Maria Callas e pentru că ea este un exemplu. Exemplar este faptul că ea poate vorbi din numele fiecăruia


69

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


70

PUNKT DE COLECȚIE dintre noi, în numele brutarului care trebuie să facă cea mai bună pâine, din numele scriitorului… E o persoană care în secolul 20 ne-a arătat o nouă cale. Îţi place secolul 18 din cauza insolenţei lui, din cauza „cuvintelor care contrazic acţiunile, în care îţi ascunzi imaginea, care protejează ca spuma de lapte care acoperă forţa cafelei”?

Asta este marele secol 18. De exemplu, opera tipică a secolului 18 e ”Legături primejdioase“ (Chordelos de Laclos), sau, de exemplu tot Marivaux conţine mereu un limbaj dublu. Cineva poate să spună “nu te iubesc, nu te iubesc, nu te iubesc” ceea ce e absolut contrariu. Este ca şi cum ai decodifica o gândire continuă. Chiar dacă suntem distruşi, chiar dacă avem o rană pe care nu vrem să o mărturisim. Asta este o gândire puternică. Gândirea ne face să avansăm, ca limbaj şi comunicare. Însă, sunt limbaje care necesită decodificare. nu ştiu dacă vă amintiţi de filmul „Legături primejdioase”, de Stephen Frears,

Eu cred că secolul libertăţii majore a fost secolul 18, inclusiv pentru femei. oricât de straniu ar părea, dar nici o libertate nu se pretindea prin intermediul unui grup. Astăzi, nici o libertate nu poate fi revendicată dacă nu se înscrie într-un program politic. Este elementul grupului unde totul poate fi recuperat doar prin legi, prin discuţii, simpozioane, conferinţe. Există mereu această latură bizară a libertăţilor diverse. Ar fi ca şi cum am vrea să scăpam de un pericol, cum ar fi o dictatură absolută, dar care este de fapt adevăratul pericol care ne urmăreşte? trăim momente fragile de democraţie şi totul se va întâmpla foarte violent, nu de o manieră dogmatică ci de una de formă practică. Eu cred că epoca noastră este foarte conformistă, prea „politically correct”. Eşti o cititoare lacomă. Care este literatura ta preferată azi?

Literatura preferată azi este cea anglo-saxonă. toţi citim ruşi, francezi,

„aștept un bărbat care este inaccesibil, care te înalță. Ghinion!" în care John Malkovich îi zice lui Michelle Pfeiffer că este “dincolo de controlul meu”, şi de fapt este contrariul. Şi noi, spectatorii, care suntem mereu mai inteligenţi decât eroii, decât protagoniştii, pentru că avem o supremaţie asupra lor, suntem capabili să vedem această contradicţie între o inimă deschisă şi cuvinte. Secolul 19 este pentru tine un secol puritan, iar secolul 20 - cel al conformismului?

Balzac, Flaubert. Însă literatura pe care o simt mai puternic azi este cea anglo-saxonă. De asemenea, sunt şi unii scriitori din America Latină, Cuba. E din cauza că au situaţii cu adevărat umane. Sunt ca un verb pe care-l pui nu ca să fie doar pus. Eu sunt ca un câine, merg prin librarii ca să miros. De ce biblioteca ta este aranjată pe ţări?

nu sunt destul de organizată ca să o pun în ordine alfabetică. Pe de

altă parte, gândesc imediat după naţionalitatea cărţii. Dacă e „Un veac de singurătate” mă gândesc imediat la America Latină. Unicul lucru pe care l-am făcut a fost să pun romanele negre şi pe cele politice împreună, toate naţionalităţile la un loc, pentru că se vorbeşte de un gen comun. “Provocarea este un act de amor”. De ce ai spus asta?

Am spus eu asta?.. Îmi plac persoanele care provoacă. Cred că avem nevoie de provocare de fiecare dată pentru că totul e la fel, plat, tot limbajul şi gândirea sunt uniforme. Imediat când se aude sunetul provocării avem o reacţie contrarie. Şi această reacţie provoacă riscul care este propriu fiinţei umane. Prin urmare: trăiască provocatorii! (râsete) Vorbind de râs…. tu ai spus că râsul de fapt este “politeţea disperării, unicul teren pe care poţi să-l parcurgi până la capătul vieţii” - o altă frază frumoasă de-a ta.

Aşa este. nu poţi forţa râsul. Eu cred mereu că e un mare dar să petreci o noapte cu oamenii pe care îi poţi face să râdă. Ele te fac să te simţi mai uşor. Am putea avea mintea vârstei de 12 ani sau petrecând printre idioţi mereu râzând. nu contează în ce perioadă, această complicitate care se creează între fiinţele umane, de a râde de propriile dezastre, este o bogăţie. Dar există o diferență. Ai spus că e mai greu să zâmbești decât să râzi: "surâsul este o promisiune a dragostei"

Surâsul e mai complicat pentru că are o doză de suavitate, un echilibru, o armonie. E ceva de genul


71 “toate bune, madame La Marquese”. Pe când râsul, nu știu dacă cunoașteți o expresie franțuzească pe care o găsesc formidabilă - ”é tant pis” , din moment ce ați spus ”tant pis” nu mai e ceva eteroclit greu de făcut, ci făcut de criza de a spune. E cum ar fi o decizie de a continua care îți dă un aer atât de ușor. râsul e același lucru, nu ne scade nimic, ci, dimpotrivă, ne adaugă ceva care ne ajută. În ”Opt Femei” de François Ozon, pe lângă Catherine Deneuve, Isabelle Hupert, Emmanuelle Béart, tu ai jucat-o pe Pierrette, o femeie marginală care trăiește până în pânzele albe fără să-i pese că nu va câștiga nimic și că își toarnă gaz pe propriul foc. Ai și tu ceva din genul ăsta?

nu știu, dar ceea ce mi-a plăcut e că dânsa nu are credință și nici lege. Este o femeie total liberă, doar că ea plătește prețul acestei credințe. Ea nu are nimic, nici familie, nici soț, nici amant, ea nu are pe nimeni. Spuneai că cu un grup de bărbați poți face Podul Rio Kwai, și cu un grup de femei poți face o comedie acidă în care e nevoie să fii foarte rapid și să nu dai timp publicului să reflecteze, ca unul din principiile lui François Truffaut din ”Odată Duminică”.

Cred că o reuniune de femei nu poate da naștere unui act eroic, dar mereu ceva cu tentă mai psihologică în comedie. o reuniune de bărbați provoacă o închisoare, un război, o luptă sau un asalt grandios. o reuniune de femei dă ceva de genul unei șampanii fermecătoare, dar acide. Ai spus că îți plac “bărbații adevărați”, puternici, de tip “macho”. Îți place la bărbați mai degrabă partea insolentă din spiritul lor de libertate decât cea din aspectul consolator și de protectorat.”

Aștept un bărbat care este inaccesibil, care te înalță. ăsta este ghinionul meu. Îmi plac bărbații de tip “macho” dar și ăia care te protejează. Cred că da. Am vorbit multe prostii la viața mea. Dar în final cred că ăsta este rolul bărbatului, de apărător. Dar asta nu ne împiedică să discutăm. O să dau niște autori ale căror citate tu le folosești des și te rog să-mi spui de ce. George Sand: “Am suferit destul, am greșit câteodată, dar am iubit. Înseamnă că, cel puțin, am trăit”.

Viața și dragostea sunt ca o carte de cecuri. E mai bine să greșești dar să zici “am trăit” decât să zici “da”, dar cu mare atenție. Marivaux: “Bărbații nu sunt altceva decât purtători de fețe”.

nu mai spune asta. Pentru că ce mă interesează la indivizi e latura lor unică, cum se mai zice harddiscul fiecăruia. Prin forța de a vorbi sau prin două întrebări indiscrete noi așteptăm să descoperim în oameni tot ce am ignorat la o persoană sau alta. Prin urmare, nu doar aparența contează. André Gide: “Mai bine o viață liniștită decât patetică”.

Asemănător cu George Sand. E mai bine să mergi înainte decât să sari în râu. Fanny Ardant: “Eu sunt o femeie contradictorie. Niciodată nu am întâlnit liniștea totală”.

E mai bine așa. E mai bine sa fii nesatisfăcută decât satisfăcută. Fanny Ardant: “Fără îndoială eu am un sentiment scurt despre viață”

Da. Ca și cum totul ar fi efemer și din cauza asta trebuie să profităm

de orice moment din viață. nu ne servește la nimic dacă facem planuri despre comete sau repetăm trecutul. totul este acum. Fanny Ardant, a treia și ultima: “Vorbesc multe porcării, dar sunt sigură de un lucru: niciodată nu trebuie să ne trădăm visele, altfel deschidem poarta amărăciunii. Căutarea confortului și a siguranței e o formă de a trăi, dar nu e și calea mea”.

În viață, când ajungem la vârsta de 15 ani începem să avem certitudini sau vise, și asta e partea cea mai importantă. trebuie să rămânem cu acest crez. nu vă lăsați luați de onoruri, bani sau importanță. Pentru că, mai apoi, când viața se retrage și toate lucrurile se retrag, unica victorie asupra morții e să-i lași un gust amar (sau unica victorie asupra morții e să nu ai un gust amar de la ceea ce ai trăit). Dacă reușești să mori fără amărăciune ești învingător. Ai spus cu certitudine că atunci când se vorbește despre tine, se creează impresia că se vorbește despre cu totul altă persoană. Când vorbești despre tine însuți, se întâmplă același lucru?

Acum bineînțeles că nu, pentru că întrebările tale sunt despre lucruri la care eu reflectez și în care am încredere. Deci eu vorbesc sincer cu tine. Iar când se vorbește cu mine și se spune: “De ce ești așa de aprinsă?”, lucru care se întâmplă, atunci eu am curajul să mă întorc și să spun “asta nu sunt eu”. Un dirijor de orchestră a spus cândva: ”Niciodată nu avem dreptul să ne stingem, nici nu știm pentru cine putem fi o lumină”. Rămâneți cu asta?

În fine. Eu lupt, lupt, lupt...

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


72

PUNKT DE COLECȚIE

TOAMNA PATRIARHULUI

AURELIU BUSUIOC NU ESTE NICIODATĂ AȘA CUM TE AȘTEPȚI SĂ FIE. ATUNCI CÂND ÎȚI ÎMBRACI ARMURA PREGĂTINDU-TE PENTRU O RAFALĂ ȘFICHIUITOARE, DEVINE BRUSC SENTIMENTAL ȘI ÎȚI RECITĂ ÎN LATINĂ, IAR CÂND ÎȚI PIERZI PE-O CLIPĂ VIGILENȚA, TE ARDE CU O NOUĂ DOZĂ DE ACID SULFURIC. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI DIN FAUNA SCRIITORICEASCĂ AUTOHTONĂ. E CA UN CHIPAROS PRINTRE SĂLCII PLÂNGĂTOARE, CA UN FLAMINGO ROZ TRECÂND SEMEȚ PRINTRE RAȚE MUTE. IRONIC PÂNĂ LA SÂNGE ȘI AUTOIRONIC PÂNĂ LA OS, AURELIU BUSUIOC A REUȘIT O PERFORMANȚĂ RARĂ PENTRU UN SCRIITOR MOLDOVEAN – TRĂIND O VIAȚĂ ÎNTR-O PROVINCIE, FĂRĂ SĂ FIE NICI PENTRU O CLIPĂ PROVINCIAL. CUM ZICE ALEX ȘTEFĂNESCU, ÎN ORICE GRUP S-AR AFLA, BUSUIOC DEVINE IMEDIAT MASCULUL DOMINANT, MASCULUL ALFA. CHIAR ȘI ACUM, LA CEI 82 DE ANI AI SĂI, SPRIJINIT CU DEMNITATE ÎN BASTON, REUȘEȘTE SĂ DOMINE ORICE GRUP PRIN SIMPLA PREZENȚĂ, CONTINUÂND SĂ AIBĂ UN EFECT HIPNOTIZANT ASUPRA TUTUROR. CEI GRAVI ȘI FĂRĂ UMOR ÎL URĂSC PÂNĂ LA APOPLEXIE, CEI PATETICI LA VEDEREA LUI SE TRANSFORMĂ ÎN PATEU, CEI SLABI AR VREA SĂ FIE MĂCAR O CLIPĂ-N PIELEA LUI, FEMEILE CONTINUĂ SĂ-L VISEZE, IAR DUMNEZEU – SĂ-L PRIVEASCĂ ÎNGĂDUITOR DE SUS, ZÂMBIND UNUI PLAN NUMAI DE EL ȘTIUT.

text de angela

Brașoveanu

foto de roman

rybaleov

muza virtuală alina

stoianov

PunKt nr. 35-36 (2011)


73

Poet, prozator, dramaturg, eseist și ziarist. născut la 26 octombrie 1928 în comuna Cobalca (azi Codreanca), județul orhei. A trecut, împreună cu părinții, în românia, unde și-a făcut studiile primare. A fost ofițer al Armatei române. Întors în republica Moldova, a studiat la Universitatea Pedagogică "Ion Creangă" din Chișinău. Fost secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor. A fost redactor-șef al ziarului "tinerimea Moldovei" și redactor-șef adjunct al revistei "Chipăruș". Volume de poezie: ”Prafuri amare”, ”Piatra de încercare”, ”Firicel de floare rară”, ”în alb și negru”, „concert”, „îmblânzirea mașinii de scris”, „Plimbătorul de purici”, „Punct”. Romane: ”singur în fața dragostei” ecranizat la moldova-film, ”unchiul din Paris”, ”Local - ploi de scurtă durată”, ”Lătrând la lună”, ”în căutarea pierderii de timp, jurnal cubanez”, ”Pactizând cu diavolul”, ”spune-mi Gioni”, ”D’ale vânătorii”, ”Hronicul Găinarilor”, ”O sumă de cuvinte”.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


74

PUNKT DE COLECȚIE Fumul se ridică vertical și întrebător în același timp, dublându-și imaginea și efectul în dulapul de oglinzi. Atâtea întrebări umblă buimace în aer în căutarea unor răspunsuri. Atâtea răspusuri stau obosite în sala de așteptare... Poate-poate vor fi chemate... Poate... nu, draga mea, pe asta s-o lăsăm moartă. Întrebarea proaspăt declarată defunctă mai face ulterior niște zvâcnituri de reînviere ca multdisputata găină din Casa M, dar e trimisă la loc în neființă printr-o jumătate de privire. Zice că un ochi i l-au mâncat căpcăunii "lecisanupriști", dar sunt tentată să nu-l cred, prea simetric străfulgeră (vechile reflexe, ca și vinul, sunt cele mai bune, nu?) atunci când se perindă prin preajmă un decolteu sau o gleznă. De orice origine. Exagerezi, dragă, acum sunt un portmoneu gol aruncat la o margine de drum. Mă ridică cine vrea. Eu doar aștept. E o capcană, știu. E de-ajuns să te prinzi pe-o secundă și... Draga mea, ai umor cât o directoare de la pompe funebre! Din alea cu coc mare oxigenat și piciorușe grase? Exact. Subiectul 1. Firul roșu. Periodic, despre orice am fi discutat, revenea la lucrurile care considera el că trebuie spuse. Lucruri de clarificat. Începem cu ele. Că poate prind și adresații primul alineat. Și se înfurie într-atât, încât să nu mai poată citi și restul...

Am părăsit Uniunea Scriitorilor. Am explicat motivul: această uniune, extrem de politizată, condusă de o gașcă, are în rândurile ei prea mulți hoți literari și grafomani.... nu are nici un ziar sau o revistă. „Literatura şi arta” a devenit proprietatea privată a lui Dabija. Care o folosește ca să-și înainteze propriile cărți la... premiul nobel. Dar declarația mea

de ieșire din US nici n-a fost luată în seamă. Dar, în acelaşi timp, dvs. aţi acceptat acum premiul Uniunii Scriitorilor, aţi urcat pe scenă...

o secundă, în Uniunea Scriitorilor s-au petrecut anumite schimbări. Se scrie mai bine după această schimbare, e mai puţin plagiat, grafomanii au uitat literele?

nu mai este Cimpoi preşedinte! E deja mult. Prefer, totuși, să fiu literat independent. Și în genere, vreau să vă spun că eu nu m-am considerat niciodată un scriitor. Și ce v-aţi considerat?

Un paznic al limbii române. nu vreau să zic, cum a zis-o Pesoa în '27, pe urmă nichita Stănescu, apoi a preluat-o Vieru, apoi alţii - “patria mea e limba română”. Aș fi patetic. Dar iubesc această limbă, care are o existenţă tragică în această țară. Ați fost mereu pe val? Sub vremi sau deasupra vremii?

n-am fost mereu pe val, uiţi de anul 1965, de congresul ăla nenorocit, după care 4 ani la rând n-am apărut nici măcar c-un rând. Îmi pare rău. De multe ori am înghiţit găluşca şi am tăcut din gură. n-am fost bătăios atunci când mi-aș fi dorit. Am scris poezii. Ba chiar am fost umorist o vreme. Era un fel de detaşare de realitate? Un fel de a rămâne curat în lumea ta?

nu mă gândeam atunci să rămân curat, eram pur și simplu scârbit. Scrisul, până la urmă, e o competiţie. Și dacă nu ai un rival puternic, rămâi pe loc, nu? Pentru că e foarte uşor să crezi despre tine că eşti cel mai bun atunci când ești în competiţie cu găinile.

n-am crezut niciodată despre mine că sunt cel mai bun, dar m-am

simțit dator. Dator în fața limbii. Puteam doar să scriu puţin mai bine decât Cruceniuc. Puțin mai bine.

Pateticii și pateul Pateticii, de obicei, fac istorie, ironicii ce fac?

nu sunt de acord. Pateticii încearcă să aducă istoria la starea lor de spirit, la patetism. Adică la falsificare. Cred că un comic mai degrabă ar putea reprezenta istoria decât un patetic. Mai ales istoria noastră. Poate ai observat acest lucru în „Cronicul găinarilor”... Ironia e o formă foarte plăcută de a înlocui patetismul. De-a-l masca sau de-a-l înlocui?

De-a-l masca, bineînţeles. De a-l masca atât de bine, încât cei din jur să creadă că l-ai înlocuit.

Poetul, paharul cel mic Imaginaţi-vă câteva pahare, cel mai mare este evident cu bere, apoi unul mai mic cu vin, apoi unul și mai mic cu vin dulce, apoi cel cu coniac şi apoi cel cu absint... Şi, conform logicii dvs., la urmă e cel cu otravă.

toate sunt cu otravă: dar sunt otrăvuri care acţionează imediat şi sunt otrăvuri care acţionează în timp. Poetul este acest ultim păhăruţ. Care poate fi, în paranteze fie spus, și cu absint, și cu urină. Mai des se întâmplă a doua variantă. Dar. Poetul nu are nevoie de singurătate, el poate să-şi noteze ideea pe genunchi, pe manșetă, oriunde. Un prozator nu poate să-și permită acest lux, el este paharul ăla mare din care trebuie să bei, să bei şi să bei. Să torni, să torni și iar să torni...


75

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


76


77

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


78

PUNKT DE COLECȚIE Apropo de turnat. Voiam să vă întreb despre romanul la care scrieţi acum şi pe care v-ați răzgândit să mi-l daţi pentru numărul de vară, pentru că, recitindu-l, ați început să-l rescrieți.

Despre romanul acesta voi vorbi doar eu. Și doar la timpul cuvenit. Scriind, gândesc prin peniţă şi dacă povestesc ce face cutare sau cutare erou, gata, îi pierd. Eu singur abia aştept să văd ce o să facă ei. Ei sunt cei care vă dirijează sau dvs îi ţineţi în frâu?

Ei, eu doar îi urmez. Nu aveţi niciodată în față o schemă a romanului?

nu. În general ştiu ce vreau să fac – să zicem, un roman de dragoste. Știu cine vor fi protagoniştii. Mai apar desigur şi alţii pe drum. Sau dispar. În funcţie de ceea ce se petrece. Dar CE se va petrece - nu ştiu. Se întâmplă să vă mai certaţi cu ei, să ziceţi: mă deșteptule, ascultă-mă pe mine, că eu sunt aici șeful?!

nu mă amestec în treburile lor. Îi las să facă singuri prostia sau, dimpotrivă, ceva care şi pe mine mă miră. Dar acestea sunt nişte mărunţişuri care, puse cap la cap, îţi dau dreptul să scrii. Dar locuiți cu ei în cameră atunci când scrieţi? Vă bântuie?

La un moment dat, da. Mai ales atunci când le impun să facă ceva care va schimba mersul lucrurilor. Uite și acum, m-am întors de la jumătatea romanului şi schimb poziția pieselor de șah pe tablă. Aţi vrut să omorâţi vreun erou care v-a enervat?

Da. În general, în filmele americane, dar şi în cele ruseşti, atunci când autorilor li se pare că o relație e imposibilă, că miroase a mezalianţă sau trădare, omoară eroina sau eroul

principal. Mai ales într-un roman ca acesta, unde e infiltrată oarecum și ideologia (e vorba de iubirea dintre un neamţ şi o moldoveancă în plin război), tentațiile sunt mari. Un înţelept zicea că orice dragoste e o trădare a ideii de dragoste.

Sunt de acord. Şi atunci o rezolvă foarte simplu: o ucid. Eu, totuși, mă strădui să-mi menţin eroii în viaţă. Dacă sunt făcuţi unul pentru altul.

Madame Bovary c'est moi Aţi fost gelos pe vreun erou de-al dvs.?

Îmi ceri să-ţi mărturisesc lucruri pe care nu aş vrea să le spun. n-am fost gelos, pentru că în majoritatea cazurilor eroul am fost eu. Aveam niște bănuieli de genul acesta. Dar e vorba de istorii reale sau fabulații de-ale eului dvs virtual?

Cum să scrii dacă nu ai elemente de viaţă în ceea ce scrii? Care elemente din viaţă îmi sunt mai cunoscute? Acelea care au depins sau depind de mine. Aşa că orice carte, orice lucrare scrisă de cineva e autobiografică într-o anumită măsură. Dar uite, istoria reală nu e obligatorie. Până unde reuşiţi să vă dezgoliţi, ca să folosesc un cuvânt patetic, căci, fiind sincer, devii vulnerabil? Am fost mirată când am citit “Uşa interzisă” de Liiceanu de doza de autoflagelare pe care și-a permis-o, cu tristețe, autorul... Să recunoşti că ţi-ai ratat viaţa, relaţia cu fiul, cariera de filosof...

nu vreau să transform lucrarea mea într-o exorcizare sau autoflagelare, cum zici dumneata: c-am trădat, c-am minţit... nu încerc să mă răzbun, nici să mă reabilitez.

De ce ați fi răzbunător dacă sunteți un alintat al sorții?

Uneori aş vrea să mă răzbun pe mine, pentru ceea ce am comis. Dar nu e automutilare, e autocunoaştere. Vă găsiţi întotdeauna o scuză?

nici n-o caut. regret anumite lucruri, dar nu-mi cer iertare pentru că le-am comis, căci odată ce ai făcut acest lucru nu-l mai poţi schimba. nu mai poți să te întorci în locul unde te-ai „autodezvelit” și să tragi perdeluța, ca și cum n-ai făcut nimic.

Cine nu are un Unchi din Paris – să-și cumpere! Dar pot găsi o scuză atunci când e vorba de altcineva. Cum a fost și în cazul „Unchiului din Paris”. Apropo, singurul care a înţeles mesajul la vremea aia a fost Ion Ciocanu - că, în fond, cartea e o încercare de a demonstra că orice revoluţie îşi devorează propriii copii. toată drama asta a unui om dăruit, mai întâi unei idei, mai apoi unei prietenii care-l obligă, mai apoi unei fetiţe schiloade. Care vine acasă şi moare sub un gard, în „atenţia” organelor. revoluţia, ca întotdeauna, e comisă de entuziaşti şi folosită de ticăloşi. Întorcându-mă la eroii dvs, am citit într-o biografie de-a lui Marquez că a plâns în hohote o oră atunci când şi-a omorât colonelul, deși ştia că moartea-i era inevitabilă.

Şi mie mi se întâmplă pe alocuri, deși nu pot pretinde că aș fi un mare sentimental. Dar când înțeleg că eroilor mei li se va întâmpla o tragedie, îmi dă şi mie câte o lacrimă.


79

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


80

PUNKT DE COLECȚIE Vă gândiți la cineva anume atunci când scrieți? La interlocutorul imaginar care trebuie să înțeleagă ceva despre dvs după această carte?

Aceasta e prima carte pe care o scriu în memoriam, o închin soţiei mele, pe care am pierdut-o şi pentru care nu am fost omul ei. n-am fost omul la care ea ar fi avut dreptul. De ce? Aţi înţeles asta abia acum? Încercăm să ne idealizăm apropiaţii?

Încercăm să-i idealizăm pe cei care au fost. Lucrurile pe care le-ai făcut, oribile sau sublime, nu le poţi înţelege imediat, trebuie să treacă ceva vreme, trebuie să se întâmple peste ele multe alte lucruri ca să înţelegi ce a fost. Şi să înţelegi consecințele gesturilor... Cred că filmul Babel ar trebui arătat în fiecare școală...

Exact.

La valoarea mea!... De ce vă negați succesul?

nu-mi place să fiu lăudat. Pentru că îmi cunosc valoarea. Şi care e?

Eu, ca poet, nu exist. Am avut câteva fragmente de perioade din viaţă când am simţit că am ceva în mine. Și că trebuie să exprim acest ceva în versuri şi nu altfel. Dar sunt prozator. Poeţii se nasc, nu se fac. Și pot să se nască, dar să se autodistrugă, cum e cazul lui Maiakovski, care a fost un romantic extraordinar, un liric extraordinar, mai țineți minte „A vî noctiurn sâgrati mogli bî, na fleite vodostocinîh trub...” ca mai apoi să se degradeze moral trecând la foiletoanele alea proletcultist-idioate. Gloria, orgoliul, vanitatea ucide poetul, sau ei sunt autodistructivi în general ca specie?

Fiind un mare orgolios și un mare ipohondru, Maiakovski pe lângă toate astea a fost și dependent de curioasa și marea lui iubire. Avea nevoie de bani. Și a început să scrie despre țărăncuțele care „cormeat grudiu barskuiu sucu”. Același lucru s-a întâmplat și cu alții. În toate timpurile Puterea a încercat să găsească, și de cele mai multe ori a găsit, punctele sensibile pentru a corupe Poetul. Premii, onorarii, onoruri, călătorii, case de creație, șantaj; la urma urmei - manipularea poate avea cele mai diverse forme. Marile talente se combină foarte rar cu marile caractere?

Aproape niciodată. Uite Verlaine, după ce a scris "Les sanglots longs/ Des violons/ De l'automne/ Blessent mon coeur/ D'une langueur Monotone"... rămâne un mare poet, dar nu putem vorbi nicidecum de el ca de un mare caracter. Era un beţivan, un depravat. Dar un depravat genial. Acesta, de exemplu, nu ar fi putut să se manifeste în proză. Pentru că proza necesită răbdare, voinţă, până la urmă?

Poezia operează cu noţiuni virtuale, în proză trebuie să fie viaţă în primul rând. Până la urmă ce contează: viaţa sau imaginația? Ce cântăreşte mai mult?

Proza pornește de la concret, de la existență. Poezia poate porni de la un nimic. De la zborul unui fluture. De la cana ta de cafea pe care scrie Paris. E unul dintre orașele mele preferate. Deși nu pot comite poezie nici chiar pe tema asta...

Am fost și eu și chiar mâine aș putea să plec, am bani puși de-o parte și pentru așa ceva... Dar nu pot. Ce să fac? Să mă duc și să mă închid

într-o cameră de hotel și să mă uit pe geam? Sunt un om al singurătății, nu-mi place să am pe cineva care să-mi spună: priviți cum stă libertatea pe baricade cu țâțele goale! Eu nu văd țâțe, eu văd sâni. trebuie să văd singur, trebuie să judec singur și singur trebuie să ajung la o concluzie. nu am nevoie de părerea cuiva. Sunteți mândru.

Vreau să fiu sincer cu mine. Ce o să-mi povestească ea despre Giacometti, această însoțitoare care trebuie plătită ca să-mi împingă caleașca? E îngrozitor să știi că ai putut să faci niște lucruri și nu le mai poți face și n-ai să poți niciodată. Parisul meu este aici, în cap. E un fel de Dogville, pereții se ridică în imaginația noastră?

totul e în imaginația noastră.

n-ai testicule? Intră în partid! Ce eroi au fost mai interesanți pentru dvs? În afară de cel care vă purta mantia, desigur... Pozitivii sau negativii?

negativii, desigur. „Spune-mi Gionni”, de exemplu, este despre nașterea și creșterea unei canalii. De la un analfabet total la demnitar în organele de represiune. Învață scrisul prin trudele unei evreicuțe, care, de încântare pentru propriile talente pedagogice, a vrut să i se dăruie... Dar ea nu știa un mic detaliu: atunci când fugea de la stăpâni, a fost prins de niște câini care i-au rupt anumite părți ale corpului. A văzut. A zis: bine, din acest moment vei fi membru al celulei de partid în numele Klarei Țetkin. Deci, cine n-are testicule, devine membru de partid.


81 Lucruri absolut posibile. Cum poate un președinte de țară să zică de la tribună unui deputat „poșeol tî nahren” în secolul 21? De ce să ne mai mirăm de literatură? Mi-a adus nu demult un manuscris o fată pe care o consider de treabă. M-am îngrozit. Am întrebat-o: draga mea, ce-ai pățit? Și ea zice, dle Busuioc, acum, dacă nu bagi în text cuvințele din astea, nu te bagă în seamă niciun regizor de teatru. Înțeleg că poate e nevoie câteodată să dezgolești o jumătate de sân ca să chemi publicul, dar să pui toată anatomia în piesă? Are loc nicoletizarea literaturii?

În mod evident. Eu am folosit o asemenea expresie o singură dată. Atunci când în „Spune-mi Gionni” se întâlnesc doi foști deținuți: Avădanei și cel care a tras în el, și care zice: dă-mi mie secretara ta, că demult n-am mai mirosit... și spun pe nume ce n-a mai mirosit el. Un singur loc, unde e absolut obligatoriu acest cuvânt, altfel nici nu putea să fie. După zece ani de pușcărie. Da' aici... Și cine, o fetiță ingenuă, o foarte bună poetă... Dar dvs, având o viaţă sentimentală destul de furtunoasă, rămâneţi totuşi un fel de pudic în literatură, de ce?

nu sunt deloc pudic. Dar în literatură mi le permit mai puţin şi, dacă mi le permit, ele sunt obligatorii. Dar aveţi nişte texte, de exemplu, "un altfel de luceafăr", care nu e deloc cuminte, și nici obligatoriu...

(evident că urmează cele cinci minute obligatorii dedicate temei: dar chiar e nevoie să vorbim despre asta? anticipate de expresiva ridicare a sprâncenelor: și dumneata de unde știi de astea? Și de imediata mijire a ochilor: a, cred că e trădătorul ăla mic, emilian...)

Să-ți explic originea. L-am citit pe Ivan Barkov, cred că îl cunoașteți cel puțin după "odele rușinoase"... Și am încercat să văd dacă mă pot întrece cu el. Alea sunt nişte bancuri, ca un fel de supapă într-o pauză între două capitole. E ca un fel de încălzire atunci când intri în următorul capitol. o știi pe asta? „Un doge plin de-nfumurare,/ i-a spus: sunt sigur că mă vrei./ Ea l-a respins cu indignare /– avea principiile ei. / Dar dogele, cuprins de friguri, /a tăbărât pe ea turbat, / signora i-a cedat desigur,/ ba chiar l-a și îmbărbătat./ Sub a renașterii aripe /gemea poporul gol și mut. /Dar ce ușor uiți de principii,/ în vremea-n care ești f..t." Spune că nu-i bună! Dar n-am scris pentru publicare, ci ca să distrez un prieten-doi. Ați trăit în viață ca în literatură?

nu întotdeauna, am avut și eu momente de luciditate. Ce înseamnă pentru dvs trădarea, ce stă în spatele acestui cuvânt? E un cuvânt tare utilizat în ograda scriitorilor...

„Sunt pentru trădare, dar s-o ştim și noi...”. Dacă ai principii şi te ţii de ele - nu trădezi. Dar se întâmplă și altfel: cineva te acuză de trădare din simplul motiv că ai îndrăznit să crezi altfel decât el, sau i s-a năzărit că ai crede altfel decât el. Îi trădezi principiile lui! nu e o aiureală? Dar ce înseamnă în literatură trădare? În literatură, lipsa de talent e trădarea însăși a noţiunii de scriitor. Plagiatul, lipsa de talent poți să le consideri trădări, dar trădări a ce? Mediocritățile nu trădează pe nimeni, aşa sunt ei. Atunci când aduni toate cărţile, editate cu plată sau fără plată, de prin toate editurile, vezi ce munte uriaș de trădare literară se ridică...

Când și cum vine frica?

(Își aprinde din nou o țigară, care explodează de tensiune. Mă poartă cu vorba. Caută cuvintele.)

nu cunosc acest sentiment. Dar știu că poate fi pricinuită de o sumedenie de întâmplări sau situaţii. Frica de a fi părăsit. Frica de a pune cineva stăpânire pe tine. trebuie să aibă un obiect, trebuie să aibă o cauză. Dacă ştii cauzele, poţi repara şi efectul. Frica e un efect. E un sentiment care nu se cere acceptat sau neacceptat, ea poate pune sau nu stăpânire pe tine... A încercat să pună vreodată stăpânire pe dvs?

(Pauză de cafea. Din cana pe care nu scrie Paris) trebuie să recunosc că am trăit acest sentiment de frică atunci când am scris „Singur în faţa dragostei”. De ce?

Am considerat-o de la bun început proastă şi credeam că mă aşteaptă un eşec. Dar a fost invers. După aceea nu mi-a mai fost frică. Am înţeles că oricum voi scrie eu şi orice voi scrie, voi fi eu autorul. Eram în perioada ceea, când Alexandru Cosmescu scria cărţi pentru Samson Șleahu și Lev Barskii, Igor Creţu scria pentru Ion Cana... Dvs scriați pentru Cruceniuc și pentru generația aia de scriitori analfabeți...

trebuia să mănânc, să mă îmbrac, să trăiesc, nu? Venea Cruceniuc la mine (pe timpurile când lucram la editura cartea moldovenească) şi zicea: “Editaţi-mi cartea aceasta”. Citeai manuscrisul și ţi se făcea părul măciucă. Propuneam nişte schimbări. El zicea: „n-am timp, îndreaptă tu”. Și rescriam totul. V-aţi distrat când făceaţi textele astea pentru ei, băgaţi câte o strâmbă sau nu?

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


82

PUNKT DE COLECȚIE Este o vorbă românească: nu poţi să faci din căcat bici şi să aştepţi să mai şi pocnească. Cât de mult nu ai lucra la poezia lui Cruceniuc n-ai să poţi s-o aduci la starea de poezie propriu-zisă. Nu era acolo un Cruceniuc care mirosea prea tare a Busuioc?

nu. Era pur şi simplu într-o limbă mai mult sau mai puţin omenească. Atât. Am lăsat odată o carte întreagă de poezii aşa cum mi-a adus-o și am semnat-o “bună de tipar”. A apărut. Mă gândeam: „Acu-i acu. Ce-o să fie! Ce scandal!” n-a fost nimic. Au apărut câteva recenzii. toate pozitive. Vă simţeaţi cumva ca nişte ţărani iobagi prin moşia boierului?

Da. Doar nu puteam să semnez nimic cu numele meu. Orgoliul, vanitatea, ce loc ocupă în viaţa unui scriitor?

Sunt orgolioşi cu toții, cu cât mai lipsiţi de talent - cu atât mai orgolioşi. nu vreau să zic că eu aş avea mult talent, dar nu sunt un orgolios. În afară de ţigări şi cafea de ce mai aveţi nevoie ca să scrieţi?

De linişte. Îmi place din când în când să stau cu gaşca, să mă veselesc, dar după aceea vreau să vin acasă, să stau în liniște. Să ştii că nu te înşeală nevasta, că nu te fură copiii, că nu eşti ameninţat să fii dat afară din casă, că nu-ţi taie nimeni pensia... Am nevoie de liniște. Cât de aproape sunteţi de cel care aţi fi putut fi?

Dacă n-aş fi avut soţia aceasta, aş fi fost probabil o haimana, un play bou, (să scrii undeva asta, e corect pentru un mascul - nu play boy, ci bou)... Cine ştie ce-aş fi fost, probabil că nu scrisul mi-ar fi răpit timpul liber.

Bine, scrisul a venit acum ca o echilibrare, odată cu sabotajul picioarelor, atunci aţi scris mai puţin. Și ați vânat mai mult. În toate sensurile.

nu, echilibrarea în scris dacă n-o ai de la bun început, nu cred că-ţi mai poţi reveni chiar dacă te lasă picioarele. În fond, echilibrul face parte din talent. Spiritul de discernământ, mai ales de autodiscernământ, este o altă expresie a talentului. Să ştiu că am scris chestia asta şi am rupt-o pe merit şi am aruncat-o la coş pe merit, căci nu are ce căuta pe masa mea sau în cărţile mele. Dar ar trebui într-adevăr să fie pe merit, nu să fie un spirit de autonimicire; există accese de criticism nemeritat, căderi emoționale, crize la urma urmei...

Astea deja sunt excese. trebuie să fii un Gogol ca să pui partea a doua a cărţii pe foc. De altfel, trebuia scoasă şi cred că se putea face asta, era cineva de faţă, dar nu a avut curaj să bage mâna în foc. La propriu. De ce, să nu se frigă, sau nu a avut curaj din cauza furiei lui Gogol?

nu, Gogol chiar se îndepărtase cumva şi acest personaj misterios chiar a avut ocazia s-o scoată. Eu presupun că şi Gogol ar fi vrut-o, căci puţin timp după aceasta a murit. Pentru că era o parte din el. Cum definiţi fericirea? Din punctul de vedere al multor oameni, dvs aţi avut o viaţă foarte frumoasă, v-aţi realizat din toate punctele de vedere, v-aţi realizat şi ca scriitor, şi ca om și ca bărbat, la urma urmei.

nu. nu m-am realizat. Dacă aş fi avut mai puţin testosteron acolo unde el se produce și se depozitează, aș fi făcut mai multe. Ce aţi fi putut face atunci?

Aş fi putut scrie mai mult. Pe mine nu mă interesează subiectul, fabula.

Poate fi orice. Spune-mi să scriu un eseu despre ceaşca asta de cafea pe care scrie Paris şi eu am să găsesc modalitatea să-ţi prezint un eseu, pe care lumea l-ar fi citit cu plăcere. odată, o revistă de la Moscova mi-a comandat un articol despre Paris şi eu am scris despre zilele, nopţile din Paris, despre Louvre, despre plimbările nocturne pe chei sau pe „Bateau Mouche” şi, la final, am scris că merită să-l vizitaţi, cred că ar merita să-l vizitez şi eu. Şi le-a plăcut foarte mult chestia asta. Autoironia te face credibil. Ce carte aţi fi scris dacă aţi fi avut mai puţin testosteron?

Chiar un roman de dragoste. E o condiţie sinequanon să ai mai puţin testosteron ca să scrii un roman de dragoste? Uite că am aflat, un adevăr: cei care scriu romane de dragoste au puţin testosteron. Un roman dintre cine şi cine?

Între doi bărbați. Sunteți un postmodernist!

(urmează un banc despre Bublic și stăpânul lui sensibil care ilustrează toleranța povestitorului în raport cu tema abordată, dar n-o să-l reproducem aici din motive de autocenzură) De ce bărbații moldoveni urăsc homosexualii?

Pentru că își simt masculinitatea în pericol. Intoleranța e apanajul societăților subdezvoltate. Cum ar fi a noastră. La urma urmei, îi găsim în fruntea tuturor listelor în meserii de creație. Se întâlnesc între ei și prin comitetul nobel. Mă întreb dacă n-o fi fost chiar nobel... Sartre a fost homosexual, Edgar Poe, și Verlaine pe alocuri, oameni de o mare valoare... Și te pune pe gânduri lucrul acesta...


83

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


84


85

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


86

PUNKT DE COLECȚIE ...Sunt eu oare suficient de bun dacă sunt hetero?

Pe mine nu mă agasează să am de-a face cu un homosexual. Atâta timp cât el discută cu mine de la egal la egal şi nu-mi cere servicii sexuale, nu mă deranjează. Îmi face uneori impresia că și cei 12 apostoli... (încă o pauză de autocenzură) n-avem probe și nici nu ni le putem explica, decât uneori prin creaționism; evoluția lui Darwin nu mă satisface. Cum Vi-l inchipuiți?

Mi-am permis asemenea blasfemie la Vatican, în Capela Sixtină: se scrie în Biblie că Dumnezeu l-a creat pe Adam după chipul și asemănarea-i. Uite tipul acela bătrân și alb întinzând mâna spre tânărul acela frumos. Și aproape că se ating cu degetele unul de altul. Și unde nu-i nici chipul și nici asemănarea... Poate era felul de a se vedea pe sine al lui Dumnezeu, pentru că și noi ne vedem uneori pe noi înșine foarte departe de ceea ce suntem în realitate.

Ce înseamnă eternitate când Dumnezeu poate fi tânăr sau bătrân? Uite Colaiderul. toată lumea așteaptă Bozonul lui W, care ar trebui să fie mâna lui Dumnezeu. Punctul de la care s-a născut totul... Și cum e greu să te rogi unui punct, e mai ușor să te gândești la un moș cu barbă. Regrete? Ceva de discutat mai intim cu Bozonul?

regretul, repet, se naște din neputința de a repeta ce-a fost. Chiar dacă a fost cum a fost. Și dacă o să discut cu Bozonul, voi oricum n-o să aflați...

Singur în fața dragostelor (De câte ori am făcut interviuri cu eroul nostru, femeile au fost o temă tabu. are

un talent enorm de a trece cu vederea întrebările la care nu vrea să răspundă. expresia de sfinx e dublată de obligatoriul nor de fum expirat cu condescendență. acum, în sfârșit, l-am prins în capcană. sau așa mi s-a părut.) Femeile?

nici nu am fost pus în situaţia să lupt pentru ele. Dar ştiaţi că seduceţi fără să mișcați un deget?

Ştiam că Dumnezeu m-a făcut de parcă aș avea un magnet în mine şi acest magnet nu dă greş. Și îl foloseați la toate turațiile...

nu-l foloseam, el eram eu. Ce motive ați avea să vorbiți de el la trecut?

Şi magneţii obosesc câteodată. Îmbătrânesc. Îmbătrânesc, dar nu-și schimbă esența, nu devin mai puţin magneţi..

n-ați văzut ce s-a întâmplat cu Colaiderul? Au îngropat în el zeci de miliarde de dolari şi la prima încercare - pac, au ars câţiva magneţi şi s-a terminat.

Meserii și Hobby-uri Ziceați mai devreme de vocația de paznic (al limbii, bineînțeles). Dar aţi scris despre dvs, despre sentimente, despre dezamăgiri... Dacă ne gândim numai la limba română facem istorie literară, nu literatură.

Asta e meseria mea de bază, dar pe lângă ea mai am şi un hobby. Ştii bancul meu despre hobby? Eram la Salonul literar cu Lucreţia Bârlădeanu, Călina trifan şi vreo 4-5 tinere ziariste şi una mă bătea la cap să-i dau interviu, şi-i zic „niciun interviu!” „Atunci să-mi răspun-

deţi măcar la o întrebare, ce hobby aveţi?”, „Alpinismul” zic. „Sunt munţi în Moldova ca să practicaţi alpinismul?” „Da”, zic. „Ce munte?”, întreabă ea, ironic. „Muntele lui Venus”, zic. Şi a râs Lucreţia, şi Călina trifan, dar cele 4-5 ziariste nu au râs, ceea ce mi-a confirmat părerea despre pregătirea lor înspăimântătoare. Să nu-ți cunoști propria anatomie? Ce femei v-au rămas în memorie, cele care v-au dorit sau cele care v-au respins?

«Cele care m-au respins» nu au existat, cinstit vorbind. Am profitat din plin. Dar nu m-aș fi apropiat niciodată de o femeie, dacă nu aş fi ţinut la ea. Cum vă retrageţi dintr-o relaţie?

Englezeşte. Englezii cum o fac? Nu anunţă?

Sunt momente în viaţă când nu te interesează intelectul celei cu care eşti. te interesează cu totul altceva. Dar, la un moment dat, începi şi tu să mai ai niște exigențe... Ciudat popor bărbații. Întâi consideră lipsa de intelect un beneficiu, pe urmă — un defect abominabil...

Acceptă, pentru că joacă în ei testosteronul. Sau, de ce nu, lipsa lui... Asta deci îi conduce pe bărbaţi - testosteronul? Creieraşul e declarat în afara legii?

Cu timpul începe să funcţioneze și el. Dar la început funcționează curiozitatea: cum e? nu te interesează nimic altceva. Pe urmă, mai obosind, începi să și gândeşti. Descoperi că îţi trebuie un stimulent. Alt stimulent decât această sete de aflare a veşnicei taine. Pe care n-ai s-o afli niciodată, pentru că nu există. Ai nevoie să faci un schimb de păreri. nu mai merge. Şi atunci... Draga mea, prostia, totuși, ofensează.


87

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


88

PUNKT DE COLECȚIE Până atunci nu aţi observat acest mic detaliu?

Până la 40-45 de ani asta nu te prea interesează, din motivele expuse mai sus. Aveţi un set de scuze onorabile, pe parcursul vieţii dvs de playboy?

V-am zis mai devreme că sunt un Playbou. Îţi închipui Chişinăul acelor ani? Boemă provincială. Faci cunoştinţă cu o femeie frumoasă şi o inviţi la un restaurant care se cheamă “Plăcintă”! Şi în meniu e cafea „neagara” adică „neagră” şi ţi se serveşte pe o masă de plastic fără faţă de masă şi ţi se aduce o plăcintă şi pentru ea o lingură în loc de furculiţă. Şi aici să mai ai un set de scuze? Esteticul e atât de important pentru dvs într-o relaţie erotică?

Da. Esteticul firescului și nu prefăcătoria târfelor. Eterna întrebare, retorică, bineînțeles: De ce bărbaţii dispreţuiesc târfele, dar merg mereu la ele?

Pentru că sunt bine instruite și permit orice. nu le doare capul, nu vor să doarmă... Care e femeia pe care putem s-o punem în ramă la capitolul Perfecta?

A fost soţia mea, la care m-am întors întotdeauna. Și care nu şi-a permis niciodată lucruri care nu-i erau proprii. A fost întotdeauna sinceră. Cred că sunt dintre puţinii bărbaţi infideli care se poate lăuda că soţia nu l-a înşelat niciodată. A fost important pentru dvs?

Da. E nedrept.

E absolut nedrept. Şi egoist.

nu e vorba de egoism.

Dar de ce?

Era vorba de egoism dacă eu nu i-aş fi permis să facă lucrul acesta. Dar i-am dat libertate totală. I-aţi „dat” o libertate pe care ştiaţi că n-o s-o utilizeze...

Da. Dar ce e rău să ştii? Aţi ocupat atâta loc în viaţa ei?

Cred că prea mult loc. nemeritat de mine. Dar am iubit-o. Dar dacă aţi iubit-o, de ce...

testosteronul. Vroiam să descopăr taina care nu există. E o scuză bună asta cu taina.

nici nu a durat atât de mult această perioadă, maximum 10 ani. Și nici n-a avut proporțiile pe care le insinuați. Au fost însă vreo două femei care au ţinut într-atât de mult la mine, încât îmi puteau permite orice şi aveau atâta grijă de mine, încât mă îngrozeau. Dar niciodată nu au întrecut limita încât să vină acasă la mine şi să spună: „Dă-mi-l mie, că e al meu, nu e al tău”. Deşi, trebuie să spun că din punct de vedere al libertinajului, femeile intelectuale sunt cele mai periculoase. Ce-şi permit deşteptele şi nu-şi permit antipoadele?

Ultimele chiar confundă sexul cu dragostea.

Aţi fost întotdeauna mai mult iubit decât aţi iubit?

Da. Practic mă obligau să le iubesc. Ce vă face să se stingă becuşorul?

Dați-mi voie să vă anunț solemn că centrala electrică care alimenta becuşorul și-a încetat demult activitatea. Fumul se ridică în coloane subțiri. mâna se întinde după cafea. O pune prudent, oarecum ezitant la loc (știi că din cauza ochiului nu pot calcula corect distanța, mi se arată mai aproape - opusul oglinzilor retrovizoare) unghiile celor două degete lungi care au ținut (câte milioane, dacă fumează două pachete pe zi?) atâția ani temp-ul sunt colorate, ca de la coajă de nucă. costumul pe care e brodat schumacher are o găurică pe mânecă, de la o țigară de altă dată. urmează una dintre acele discuții pe care n-o vei publica niciodată, deși beculețul reportofonului e roșu. Pentru că ai în fața ta un om care își pune sieși niște întrebări, și are nevoie urgentă de niște răspunsuri. Pentru că timpul lucrează contra lui. Zi-mi, dumneata cum ai fi procedat? Și te pierzi oarecum cu firea pentru că trebuie să dai unicul răspuns corect. acum. Fără chicoteli rușinate și evaziuni verbale. afară claxonează turbate de căldură mașinile. Banca de vizavi e închisă la prânz.


89

ÎN DECEMBRIE REDUCERI DE CRĂCIUN -30% -40%

STR. PUȘKIN

26

TEL.

022punkt 278 442 - nr. 50 / decembrie 2012


90


Rubrică susținută de

VIAȚA UNUI ARTIST. PRIMA PROBĂ

DE AS UP RA

91

sergiU PUiCĂ

JUMĂTATE DIN VIAŢA SA CONŞTIENTĂ A TRĂIT-O ÎNTR-UN ATELIER DE PRIN ZONA TELECENTRULUI. ACOLO, UNDE BOEMA BREJNEVISTĂ, PICIOR PESTE PICIOR, SUFLA CAIMACUL DE PE CAFELE SAU ADULMECA CU NĂRILE FINE CEVA MAI TARE, DAR MAI ALES, SE ASCUNDEA DE OCHII SECURITĂŢII. ÎN ACEST MIC SPAŢIU DE LA DEMISOL A ÎNVĂŢAT SĂ-ŞI ÎNCARCE PROPRIILE BATERII DE LA DISCUŢIILE SEMIŞOPTITE, CARE INTRAU ÎN PEREŢI CA IZUL DE LUMÂNĂRI ÎN LOCALURILE ORIENTALE. DUPĂ CARE… NU MAI DESCHIDEA NIMĂNUI O PERIOADĂ DE TIMP. RECUNOAŞTE CĂ A PICTAT VREO 4-5 TABLOURI ÎN STARE DE “COMĂ ALCOOLICĂ”, DE ACEEA ÎI VINE GREU SĂ SPUNĂ CE E REPREZENTAT ÎN ELE. ÎN CONTRAST TOTAL, CELELALTE LE-A PICTAT PE STOMACUL GOL, FĂRĂ SĂ SE ATINGĂ MĂCAR DE-O CAFEA. CA PE NIŞTE RUGĂCIUNI DE DIMINEAŢĂ. CHIAR DACĂ SE RECOMANDĂ UN SINGURATIC INCURABIL, GRAFICIANUL ŞI CARICATURISTUL SERGIU PUICĂ PARE UN TIP SOCIABIL ŞI ASCUŢIT LA LIMBĂ. ŞI SEAMĂNĂ LEIT CU WESTERGAARD, „NEBUNUL” CARE A „DETONAT” TURBANUL LUI MAHOMED ŞI ŞI-A PUS DE BUNĂ VOIE ÎN COADĂ O ÎNTREAGĂ ARMATĂ DE KAMIKAZE. CARE SUNT ÎNSĂ RISCURILE PE CARE ESTE DISPUS SĂ ȘI LE ASUME ÎN PROFESIE AL NOSTRU ”PROFET”? ASTA-I ÎNTREBAREA!

UnUI

CUiB De PUiCĂ text de Viorica

mija foto de roman rybaleov PunKt nr. 37 (2011)

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


Rubrică susținută de

92

VIAȚA UNUI ARTIST. PRIMA PROBĂ

Dacă Mahomed nu vine la munte, vine... Brejnev Curt Westergaard a devenit popular la bătrâneţe, după ce i-a pus lui Mahomed o porţie de trotil în turban, chiar dacă celebra caricatură nu este (nici de departe, nici de aproape) o operă de artă... Aţi prins Mahomedul dvs sau încă nu?

În acest caz, nu e vorba de măiestrie sau de vituozitate de penel, ci de context. De ce noi nu găsim contextul, de ce nu am putut sări mai departe de un Chipăruș sau percepția noastră pentru caricatură e încă în stadiu de fetus?

La noi nu prinde, pentru că suntem un popor obosit. Ce mai, am rămas fără femei, se spetesc pe-aiurea. nu avem tineri, majoritatea iau drumul pribegiei pentru un destin mai bun. rezultă că nu ne prea iese să râdem. Reformulez... aţi prins valul?

Era prin 78. În acel an am avut percheziţii la atelier. Veneam, deschidem uşa, dar acolo era totul răvăşit. Explicaţia o ştiam, de aceea nici nu mă stresam. Făcusem o şarjă lui Brejnev şi, prostul de mine, am început să mă laud cu ea. La acea vreme, venea pe la atelier lume de peste lume, ba membri ai Uniunii Scriitorilor, ba angajaţi de la televiziune. Unul dintre ei m-a turnat. Lucrul cel mai straniu e că, după ce securiștii au căutat ce aveau de căutat, au încuiat uşa, de parcă duhurile rele şi-au făcut de cap în atelier. Dar şarja lui Brejnev lipsea, pentru că o dădusem în ajun cuiva. M-au chemat ” la covor”, dar am negat totul, apoi le-am zis că i-am dat foc. Şi şarja chiar aţi ars-o sau este şi acum pe undeva?

Am ascuns-o în demisol, printre nişte ziare. Cineva a dat ziarele la maculatură şi s-a dus cu ele şi cuconul Brejnev. Dar în relaţiile cu securitatea, mă simţeam tare în parcare, pentru că ştiam că nu aveau de unde să-mi prezinte probe. M-a „salvat” regretatul Andrei Vartic, împreună cu care lucram la teatrul Poetic. Andrei m-a chemat într-o zi şi m-a sfătuit prieteneşte: “Ascunde-o, pentru Dumnezeu, căci poţi să ai probleme”. Avertismentul lui m-a ajutat să evit „pelerinajele” pe la securitate. Prin anii 2000 l-am întâlnit pe un securist, e fratele unui foarte bun medic-chirurg, dar care a devenit mai puțin bun pentru faptul că a candidat la funcţia de preşedinte şi a acumulat zero voturi. Am stat de vorbă într-o cafenea şi mi-a spus numele securistului care „instrumenta” cazul meu şi care a făcut percheziţia. ”Chipul lui și azi mai este viu”...l-am zărit prin oraş.

Panteonul de capete și mânțănita cea de pe urmă Mulți consideră că (daţi-mi o virgulă şi voi întoarce lumea!) caricatura nu e artă, ci-și are colțul ei, ca o cenușăreasă...

niciodată nu m-am gândit să fac din caricatură o meserie, este un fel de refugiu de la lucrurile mai serioase. Atunci când vine, îi deschid ușa. Dacă nu bate, aștept. nu am ambiția să fac asta în mod constant și din obligație. Există riscul să obții caricaturi ale caricaturilor. nici șarjele personalităților cunoscute nu le-am făcut programat. Majoritatea le-am realizat de bunăvoie și nesilit de nimeni. Doar o mică parte dintre ele sunt făcute la comandă.

În alegeri nu a încercat nimeni să facă uz de talentul dvs de caricaturist?

Au încercat. Dar nu vă povestesc nimic, pentru că eu am refuzat. nu mi-a plăcut niciodată să slujesc pe cineva, mai ales din tagma celor care m-au contactat. Pentru presă, poftim, dar pentru partide, nu. Sunteți unul dintre ultimii romantici sau nu aveți nevoie de bani? Nimeni nu vă cerea să semnați caricaturile celea, nu?

nici chiar așa. Poate am pierdut în viață din cauza principialității mele uneori, dar nu-mi place să fiu implicat în campanii de genul acesta, mai ales că erau din tabăra cu optică opusă mie. nu am regrete. Mai bine mănânc mai puțin, dar rămân cu sufletul împăcat. Din păcate, nicio idee de genul acesta n-a fost valorificată în campanie... În România caricatura s-a dezvoltat spectaculos, e o armă ”descărcată” des în campanii...

În 2004, împreună cu Alex Dimitrov, un foarte bun caricaturist de la noi, am fondat Clubul caricaturiștilor, care se numea Sentus. În 2010, sărmanul Dimitrov s-a chinuit foarte mult să-l închidă, căci veneau de pe la fisc, de pe la Ministerul Justiției, de pe la Ministerul de Interne. toți voiau să plătim. Cu ce, domnilor? nu aveam niciun sfanț. Am decis să luăm o pauză de vreo doi ani. Poate, între timp, se arată cineva interesat de proiectele noastre. E nevoie de un om tânăr care să-i reunească pe toți caricaturiștii buni de la noi. Dacă apare, eu sunt primul care s-ar înscrie în clubul lui. Reacții, supărări la caricaturile pe care le faceți?

Am auzit că primarul Dorin Chirtoacă nu e prea mulțumit. nu-i


93

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


Rubrică susținută de

94

VIAȚA UNUI ARTIST. PRIMA PROBĂ


95 place că-l facem rapper, cu mişcări deşucheate în “Scrisorile lui Buraga”. Mihai Ghimpu, în schimb, este foarte încântat de șarjele sale. Dorin Chirtoacă este un tipaj nemaipomenit, măcar soarbe-l cu lingura. Cine dintre politicienii noștri vă pare mai interesant?

Cât de straniu ar fi, e chiar Vadim Mişin, unul din cele mai interesante tipaje din peisajul nostru. Pentru mine el este frumos, eu doar sunt obligat să văd chiar şi în urâţenie partea înălțătoare. Ştiţi fraza celebră a lui Picasso: “Daţi-mi noroi şi eu vă desenez soare”.

Lenin, micile compromisuri și mătăniile Autorii aveau pe timpuri, în mod obligatoriu, în cărţi câte 3 poezii despre Lenin, deci graficienii – datoria de onoare să execute 3 ilustraţii cu Ilici...

Atunci când ești forțat de anumite circumstanțe să faci un compromis, nu te socotești la fel de vinovat. Eu am ilustrat în principal cărţi pentru copii şi acolo nu prea se băgau de astea, decât poate vreun “În april, în april s-a născut Ilici”. Dar am făcut lenini câţi duce trenul prin colhozuri... I-aţi numărat?

nu i-am numărat, dar dacă i-am întinde pe toţi pe Piaţa Marii Adunări naţionale, ar ieși o coloană foarte impunătoare. nu-i făceam cu dragoste, dar era important să fie realizați bine, ca să nu mi-i „brăcuiască” comisia, un fel de consiliu artistic al Fondului Artiştilor Plastici. Am făcut lenini pentru 6 muzee şi vreo 50 de colhozuri. Cam tot atâția câte cărți am ilustrat. Eu cred că fiecare carte ilustrată îmi şterge un păcat. Şi nu v-au spus niciodată că-i prea flocos sau că are urechea prea mare?

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


Rubrică susținută de

96

VIAȚA UNUI ARTIST. PRIMA PROBĂ Se întâmpla să zică că bărbiţa e prea lungă sau pomeţii prea ascuțiți. Şi trebuia să refac. Pe urmă mai veneau o dată sau nu veneau deloc.

Falsificarea banilor şi trunchiul cu două surcele Pentru un om care a nimerit din întâmplare în branşă, nu v-a mers rău...

Mi-a mers, nici nu ştiu cum s-a întâmplat că autorilor au prins să le placă desenele mele. noi am avut în seminția noastră un frate de-al lui taică-meu care, ce-i drept, nu a fost pictor profesionist, dar avea chemare. Însă în timpul românilor a falsificat nişte bancnote şi l-au băgat la răcoare. Atunci când au venit rușii în 1944 au fost eliberați toți, chiar și deținuții politici, dar el a rămas să-și ispășească pedeapsa. A fost, în fond, un talent prăpădit?

Da, nevalorificat. Pavel Puică se numea și era, poate, singurul om din trunchiul Puicelor care putea să se pronunțe în cunoștință de cauză, atunci când se uita la vreo lucrare. Dar era scump la vorbă, ca tot neamul lui tata. Zicea că-i bine, că-i place ceea ce fac. Doar atât. A trăit până în anii 2000.

ruşii, nemţii şi nudurile din pod Și restul familiei?

Era o perioadă în care eram lăudat. Venea taică-meu cu nişte brigadiri, îmi dădea un creion din ăla chimic, un caiet în pătrăţele şi-mi zicea: “Ia să-mi desenezi aici armata roşie cu tancuri, cu tunuri şi nemţii cum fug”. Aveam 5 ani şi tata-mi tot re-

peta: “Fii atent să nu încurci, nemţii să fugă, iar ruşii să atace”. Se temea să nu-l fac de râs. Ați păstrat vreun ”război” din acela?

Absolut nimic. taică-meu a fost dintr-o familie cu 12 copii. Fiind mezinul, şi-a făcut gospodărie în ograda bunicilor. Casa bătrânească a ars în 1992 şi a fost mistuită cu ea și întreaga arhivă. Eu deja le clasificasem, într-o parte erau desenele din copilărie, în alta - cele de la şcoala de pictură. Tata a insistat să alegeţi pictura, să mergeţi la ”Alexandru Plămădeală”?

Dimpotrivă, era aproape să mă bată când am luat decizia. Avea un prieten, probabil din timpul războiului, pro-rector la Institutul Agricol. Şimi zicea: „termini 10 clase şi apoi te duc la Institutul Agricol să fac om din tine”. Şi când i-am zis că, totuşi, vreau să fac pictură, a umblat supărat și nu-mi dădea niciun ban de buzunar. Şi cum l-aţi înduplecat?

Maică-mea m-a susţinut şi nu trebuia nici el tare convins. Dar mi-a pus o condiţie. Pe atunci concurenţa era mare, 14 sau 16 pe un loc. Mi-a zis că, dacă reuşesc, e treaba mea, chit că se gândea că n-o să reuşesc, dar dacă nu, să vin să fac hatârul lui. Şi eu am fost de acord. Dar a dat Dumnezeu şi s-a întâmplat așa cum am vrut eu. Şi tata a capitulat?

Da, a capitulat. Dar tot a întors-o pe-a lui: “Lasă că ai să mergi oleacă şi ai să înţelegi că trebuie să capeţi o meserie ca lumea”. Dar nu ați venit cu capul plecat atunci când aveaţi probleme cu angajatul?

nu. Am păţit-o mai târziu, când desenam nuduri. Locuiam la cămin şi

pe vară trebuia să-ţi cari toate lucrurile în altă parte. Şi le-am dus acasă. Dar le-am ascuns ca el să nu dea de ele. Le-am pus în podul casei şi nu ştiu ce îl apucase în vara ceea să facă acolo o curăţenie, pe care n-o mai făcuse de 20 de ani... normal, a dat de nudurile alea. Şi reacţia? Cum l-aţi convins că sunt opere de artă?

nu a trebuit să-l conving, le-a dat pur și simplu foc în fundul grădinii. Aşa era de pudic?

Da. De fapt, aşa erau toţi ţăranii. S-ar fi mândrit dacă făceam așa cum a zis el, dacă mă făceam agronom şi veneam să lucrez agronomşef în sat. Eu ajunsesem deja la Palatul naţional, unde făceam scenografie şi el tot nu era mulțumit. tatăl meu a fost un om ursuz şi nu prea comunicam. Mă duceam și foarte rar acasă. Poate pentru că sunt altfel.

Șah cu Vasilache și 30 de ani de semi-exil Ziceaţi că femeia dacă-ţi place, o iei şi săracă. Nu a fost și cazul dvs, pentru că aţi intrat într-o familie ”bogată” din toate punctele de vedere... Cum v-au primit?

Eram la o vârstă când nu conștientizezi unele lucruri. Asta m-a ajutat să mă adaptez, nu am avut nicio emoţie. Am intrat în casa Vasilache aşa cum se intră în orice casă. După aceasta, am stat un an la ei. Şi cum a fost traiul cu socrul celebru?

A fost mai mult fără el, pentru că era mai tot timpul la Ialta. Avea o cămăruţă a lui la casa Uniunii Scriitorilor. Se ducea și scria acolo. Dar atunci când era acasă, comuni-


97

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


Rubrică susținută de

98

VIAȚA UNUI ARTIST. PRIMA PROBĂ cam mult, dar mai ales jucam şah. Eu sunt pasionat de șah și el era un jucător foarte bun. Se întâmpla să vă sune şi să vă spună: „Hai, vino la o partidă de şah”?

Da. Și mă duceam pentru că noi jucam pe bani. Câștigam pe rând, când eu, când el. Dar ultima dată m-a ”dezbrăcat” de 700 de lei şi aşa îmi părea de rău, că-mi venea să apuc câmpii. ne mai supăram unul pe altul şi ne smulgeam piesele din mână. Mai făcea o gafă şi-i băteam calul şi atunci striga cât îl țineau bojocii: „Dă-mi calul înapoi!”. Suporta greu înfrângerile, dar, atunci când câștiga, jubila și mă enerva cu asta. Jocul pe bani era afacerea noastră de familie, cu fiii lui Vasilache. Ei sunt mai buni jucători decât mine şi decât era bătrânul. De multe ori rămâneam faliți. De ce nu i-ați ilustrat nicio carte?

nu am vrut. toată lumea mă tachina cu... ginerele lui Vasilache sau, cel puțin, mie mi se părea așa. Am decis că și aşa prea mult se discuta relaţia noastră. Am făcut o ilustraţie, dar a rămas în sertar. Doar soția mea știe. Ea insista foarte mult, dar eu nu am vrut. De cât timp sunteţi căsătoriţi?

De 32 de ani. Când am împlinit 30 de ani de trai în comun, au venit familia și prietenii să ne felicite. Ea zice: „Iată, de 30 de ani împreună”, dar eu corectat-o: „nu de 30, dar de 15”. ???

Păi, eu am stat mai mult pe la atelier, te mai cerţi şi apoi iar te împaci. Şi ce vă împăca de fiecare dată?

Întotdeauna ne împacă dragostea dintâi. noi ne-am luat din dragoste şi nu putea să ne facă nimeni nimic, nici insistenţele familiei ei. Ea avea 19 ani. Şi familia considera că-i prea mică...

Şi că-i prea mică, dar şi că nu prea eram eu de nasul lor. Au mai avut proasta inspiraţie să meargă pe la amicii mei să întrebe cum sunt eu şi, desigur, unii ziceau că sunt băiat de treabă, alţii - dimpotrivă. Până la urmă ea a făcut alegerea?

Da. Până la urmă şi nuntă am făcut, ca la toată lumea. S-au implicat în organizare și părinții mei, dar și ai soției mele. Dar peste ani nu vă aminteau că nu sunteţi de nasul fiicei lor?

Au fost şi regrete, dar mai puține. ne apropiasem într-un fel. Ei încercau să respecte alegerea noastră și sentimentul care, în pofida tuturor întâmplărilor mai puțin fericite, nu a dispărut niciodată. Cu trei zile înainte de ziua sa, socrul m-a rugat să-i aduc o lucrare de-a mea ”Bocitoarea”. Și-o dorea foarte mult. I-am și dăruit-o de ziua sa de naștere. Am impresia că-și presimțea sfârșitul, căci în câteva zile a și murit.

Pictatul cuvintelor şi notorietatea... pe invers E hilară uneori vânzoleala graficienilor care luptă pentru a fi numiţi pictori...

Eu sunt profesor de desen liniar și aproape întâmplător am nimerit în grafică. Am venit de la armată şi nu-mi găseam de lucru. M-am dus la studioul „Moldova-Film”, dar se terminaseră filmările şi cineva mi-a

spus să încerc la editura „Lumina”, că este un loc vacant. În asemenea împrejurări m-am făcut grafician. E situaţia în care necesitatea a devenit artă... Cât a trecut ca să se întâmple reacţia inversă?

nici nu a trebuit să se întâmple, pentru că era în sânge. Ați mai umbla azi de la ușă la ușă, pentru a deveni grafician?

Cu siguranță, da. ocupația asta mi-a adus foarte multe bucurii, întâlniri cu oameni de excepție, ale căror cărți le-am ilustrat. Dar țin minte că prin anul 1994, o rudă de a mea, preşedinte de colhoz, a devenit deputat în Parlamentul agrarian. Cum sunt tradițiile prin zona noastră, tipul a organizat şi o masă de consemnare a evenimentului, evident, cu participarea tuturor neamurilor şi nemurelelor. În toiul petrecerii s-a apropiat de mine o altă rudă de- a noastră, m-a cuprins şi cu ochii în lacrimi a r-rr-ostit s-s-so-lemn: - ”Măi, vere, în sfârşit şi neamul nostru a promovat o personalitate marcantă!” Până la acea vreme eu reuşisem să ilustrez cărţile lui Vieru, Suceveanu, romanciuc, Esinencu, editasem, împreună cu Valentina Lungu şi Anatol Vidraşcu, prima carte pentru copii cu litere latine, „De ce şi ABC?”, colaborasem la primul număr al revistei renaşterii naţionale „Glasul”, semnasem scenografii pentru sărbătorirea Unirii, sanctificarea domnitorului Ştefan cel Mare în românia. Uite asta-i caricatură. Dar am privit-o fără să-i spun nimic, pentru că făceam lucruri pe care le consideram necesare oamenilor acestei ţări. Anume asta îmi dădea sentimentul de rost al locului meu.


99

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


100

PUNKT DE COLECȚIE

DESPRE NATALIA SE VORBEȘTE MULT ŞI APROAPE ÎNTOTDEAUNA ÎN CONTRADICTORIU: JURNALISTĂ DE INVESTIGAȚIE, DAR ŞI DE ATITUDINE; EXPULZATĂ CU FORŢA DE RUSIAMAMĂ PENTRU PRIETENIA CU“INSURGENŢII” MOSCOVIŢI, DAR CARE A PUS DE-O REVOLUŢIE ŞI ÎN MOLDOVA; AGENT SECRET AL RUSIEI, DAR ŞI AL AMERICII; RUSOAICĂ, DAR CU O ROMÂNĂ TOT MAI BUNĂ PE ZI CE TRECE... CHIAR ŞI CEI MAI ÎNFOCAŢI RUSOFOBI, OBSERVĂM, ŞI-AU CĂLCAT PE AMBÂŢ ŞI CAUTĂ PRINTRE CONSOANELE ÎNMUIATE, CARE IES DE PE BANDA FABRICII, CE-O SĂ MAI ZICĂ FATA ASTA. VORBELE EI AU ECOU, NUMELE EI SE LEAGĂ DE EVENIMENTE IMPORTANTE, IAR LUMEA ARE DREPTATE SĂ SE ÎNTREBE: ESTE OARE NATALIA UN GENIU AL PR-ULUI, CARE ŞI-A FĂCUT-O CU MÂINILE EI, SAU REVOLUŢIILE PE CARE LE PUNE LA CALE, ORIUNDE S-AR AFLA, SUNT REFLEXE SPONTANE ALE UNUI OM CARE MAI SPERĂ CĂ POATE ADUCE LUMII PACEA ETERNĂ? text de cornelia

amărâtu

foto de roman

rybaleov

make-up & coafură Cristis

stilist mirabela

Jalobă, Luminița Ouș PunKt nr. 37 (2011)


101

reVoluȚia și PaCea eternĂ TRATAT DE SUPRAVIEȚUIRE CU NATALIA MORARI

rochie: moschino, ("art-Vest", bd moscova, 2) Ochelari: alexander mcQueen, ("Felicia Optic center", bd. Ștefan cel mare și sfânt, 132)

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


102

PUNKT DE COLECȚIE Oamenii ştiu multe lucruri despre tine, dar niciodată până la capăt… Şi sfânta Wikipedia îţi descrie oarecum patetic şi cu emfază realizările, dar fără a oferi cine ştie ce detalii… E doar una dintre platformele tale de promovare?

Pentru mine a fost o mare descoperire faptul că există o pagină pe Wikipedia “dedicată” mie. Noi credeam că tu chiar ai lucrat la acest text…

nuuu. Am aflat după ce a apărut. De exemplu, pagina wikipedia în limba rusă a fost făcută de un cunoscut de-al meu, fără să-mi spună măcar un cuvânt. Totuşi, tu nu ai făcut niciun protest, nu te-ai plâns, nu ai bătut cu pumnul în masă să fie schimbate textele, respectiv, ești de acord?

nu dau prea mare importanță celor ce se scriu şi se spun despre mine. În cazul Wikipedia, care este o sursă deschisă, unde oricine poate să posteze tot ce-i trece prin cap, chiar nu văd necesitatea. nu pentru că mi-ar fi indiferent, pur şi simplu nu cred că merită să-mi pierd timpul ca să schimb opinia unora despre mine. Există oameni, părerea cărora contează cu adevărat pentru mine. Aceştia, cu siguranţă, nu mă cunosc din Wikipedia. S-au scris atâtea curiozităţi despre expulzarea mea din rusia, încât era imposibil să lupt împotriva tuturor. Era ca un punct greu de depăşit, după care, însă, am devenit rezistentă şi imună la orice prostie care se scrie sau se spune despre mine. Ce prostii s-au scris?

Multe. În rusia de astăzi și în rusia de pe vremea când lucram acolo, dacă apare un jurnalist care scrie articole un pic mai critice sau un blogger care spune lucruri deschise

și provocatoare, apare imediat o “masă critică” de comentatori care vor spune că acesta s-a vândut cu trei ruble lui Berezovskii, celălalt e permanent drogat sau are probleme cu legea și, cu siguranță, toți sunt agenți CIA. E foarte simplu. Pentru un cuvânt deschis există o sută de replici care au un singur scop - să-i minimalizeze efectul. Pot să-ți dau şi-un exemplu. Pe 7 aprilie 2009 scriam pe blogul meu rusesc de pe livejournal. Imediat şi-au făcut apariţia mai bine de o sută de bloggeri ruşi care nici măcar nu au existat până în acea zi. Erau pagini create pe data de 7 și 8 aprilie, în două zile, care nu aveau nicio postare, absolut nimic, dar singurul lor scop era să intre pe blogul meu și să toarne gunoaie. Cum s-a întâmplat că tu, o fetiță de 23 (aproape 24) de ani, ai ajuns să scrii articole grele, serioase și scandaloase, cum ar fi “Casa Neagra a Kremlinului”? Oamenii interesaţi ţi-au pus la dispoziție surse sau este vorba despre o anumită inconștiență a vârstei?

Atunci când se vorbește despre perioada mea moscovită, se face referinţă la acest articol, în urma căruia am fost expulzată. “Casa neagră” a devenit ultima picatură care a umplut paharul, dar nicidecum nu a fost motivul principal. Aveau nevoie de un dușman extern sau de ocazia de a preda o lecție celorlalți jurnaliști?

Absolut. nu era vorba doar despre mine, natalia Morari. Era vorba și despre revista the new times, care își permitea prea multe. Amintiţi-vă ce s-a întâmplat la sfârșitul anului trecut cu oleg Kașin, un prieten de-al meu de la Kommersant. A fost bătut cu cea mai mare cruzime în fața casei. Astăzi este ok, și-a

revenit şi… scrie în continuare. A avut noroc de doctori buni, care l-au scos din ghearele morţii. Dar e greu să afirmi că și-a revenit total. Probabil, de fiecare dată când se întoarce acasă, își aduce aminte de cei doi bărbați, care îl așteptau în scară cu un buchet de flori, în care era ascunsă o bâtă de fier. Să nu crezi că încerc să mă compar cu cineva, dar ceea ce s-a întâmplat cu Ana Politkovskaia, ucisă în scara blocului, cu jurnalista de la novaya Gazeta Anastasia Baburova și cu avocatul Stanislav Markelov, amândoi uciși în plină stradă, cu directorul executiv Internews Europe, Manana Aslamazyan, care nu mai poate trăi în rusia după ce i s-a deschis un dosar penal, cu expulzarea mea pe o perioadă nelimitată, face parte din același scenariu. Este rusia zilelor de azi, profund coruptă, cu o democrație controlată din Kremlin sau, mai degrabă, în ultimii patru ani, din Casa Guvernului. Dacă nu te-au omorât, înseamnă că nu erai suficient de importantă şi periculoasă?..

În cazul meu era mult mai eficient şi uşor să mă expulzeze, decât să mă omoare. Pentru că eram cetățean străin. Le era suficient să nu mai pot scrie despre tot ce se întâmplă acolo. Cum ai intrat în posesia acestor materiale?

Atunci când am venit la revista the new times, nu eram cineva care nu a văzut nimic în viață. Înainte de asta, împreună cu prietenii, lansasem două mișcări/asociații de tineret - asociația studențească Ya Dumayu, iar mai târziu mișcarea Demokraticeskaya Alternativa. Asociația era un fel de club neformal al tinerilor care gândeau liber și pe care îi durea de ceea ce se întâmpla în jur. Încer-


103

rochie: moschino, ("art-Vest", bd moscova, 2) Ochelari: alexander mcQueen, ("Felicia Optic center", bd. Ștefan cel mare și sfânt, 132)

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


104

PUNKT DE COLECȚIE cam să schimbăm nedreptăți globale prin fapte mărunte. Dar în opoziție cu puterea?

nu. Mai degrabă în opoziție cu totalitarismul gândirii și cu propaganda oficială. Dar… de multe ori aceste lucruri coincideau. Și ceilalți prieteni ai tăi din asociație ce fac acum?

Sunt bine. Câțiva au plecat la studii în Marea Britanie și acum lucrează în companii internaționale. Însă majoritatea dintre ei au rămas în rusia și fac lucruri frumoase. think globally, act locally e acum principiul lor de viaţă. Fiecare își caută de carieră, pentru că e mai greu şi mai periculos să te implici în rusia de astăzi, mai ales că este pusă în joc viaţa ta, dar şi a familiei tale. Dar să nu crezi că eram niște tineri anormali. Doar că în locul discuțiilor sterile la o bere, le preferam pe cele despre democrație și libertate. Apoi, am început să organizăm întâlniri cu oamenii renumiți, care aveau ce spune. La început veneau zeci de studenți, apoi au inceput să vină sute, nu încăpeau în sală, erau nevoiţi să stea în picioare. Şi asta din dorinţa de a asculta opinii alternative, pe care nu le puteau afla la televizor. Cine erau somităţile?

Kaha Bendukidze, Garry Kasparov, Victor Șenderovici, Petr Aven, Mihail Kasyanov, Andrei Illarionov, Boris nemțov, Alexandr Voloșin, Iulia Latânina și lista poate continua. Sunt oameni care continuă să fie persoane non grata la multe posturi tv - Pervyi Kanal, rtr, ntV, etc. Dar cum acceptau să vină la voi?

Foarte simplu. Era vorba despre un public tânăr la care nu aveau acces

altfel. În plus, și noi am devenit cunoscuți. organizam întâlnirile sub auspiciul Școlii Superioare de Economie din cadrul Universităţii de Stat, care era foarte conservativă din acest punct de vedere. Aşa că, de multe ori se termina cu chemarea mea la decanat, unde mi se spunea – “nu uita că eşti moldoveancă şi înveţi la buget!”. Apoi, împreună cu Masha Gaidar (fiica fostului viceprim-ministrului Egor Gaidar, care acum doi ani ea a și devenit viceguvernator în Kirovskaya oblasti), cu vestitul blogger Alexei navaliniy (pe atunci încă simplu avocat și activist în partidul Yabloko) și cu alți câțiva tineri am lansat mișcarea de tineret Democraticeskaya alternativa, neafiliată politic. nu ne doream să intrăm în politică și nici să susţinem pe cineva. Exista pericolul să vă exploateze forțele politice?

timp de vreo doi ani eram fără bani, dar nici nu aveam nevoie de ei. tot ceea ce organizam era pe cheltuiala noastră. Creativitatea era argumentul nostru. ne întâlneam mai mult prin cafenele. Presa a început să vină la acțiunile noastre pentru că ele erau mai interesante decât cele organizate de mișcări proguvernamentale. Așa am cunoscut mulți oameni cu literă mare. Chiar am fost o norocoasă din acest punct de vedere. Așa, spre exemplu, am cunoscut-o pe viitoarea mea șefă de la the new times, Jenea Albats, o jurnalistă cu nume sonor în rusia, profesor al Universității Harvard. Ea ne-a văzut în timp ce protestam în fața judecătoriei pentru un proces deschis și independent în cazul lui Mihail Hodorkovsky și al lui Platon Lebedev. nu știu de ce, dar i-a plăcut de noi și chiar a avut încre-

dere. ne-a sunat într-o zi și ne-a invitat la cină, la ea acasă, așa, ca să stăm la povești. Eram vreo 6-7 persoane, printre care Masha Gaidar, Alexei navaliniy, Ilya Yashyn și Irina Vorobieva. Atunci l-a invitat și pe Evghenii Yasin, fost ministru al Economiei. Din ziua aceea, în fiecare marți, timp de doi ani, aveam o oră sfântă, 20.00, atunci când mergeam la Jenea Albats acasă. De fiecare dată ne aștepta un invitat special. Jenea, de fapt, avea un scop nobil – să creeze un fel de universitate alternativă pentru grupul nostru de tineri. Veneau de dragul ei, nu de dragul vostru...

Primii invitați speciali la aceste întâlniri tot o întrebau pe Jenea – ”De ce ar trebui să venim?” Și Jenea le explica – ”Kogda-to mi prosrali shans, mojet byti u etih detei polucitsya?”. Dar și invitații aveau interesul lor. Astfel îşi asigurau un fel de feedback din partea tinerilor și blogherilor. Prin 2004-2005 blogosfera abia începuse să se dezvolte, dar tinerii din acest grup aveau deja blog. La noi, în 2005 internetul dădea doar primele semne de viață…

Aș spune că lucrurile au explodat în rusia prin 2006, atunci când blogurile au devenit un fel de must have. Asta se întâmpla concomitent cu un val de presiuni exercitate asupra presei oficiale. Dar, cu cât autorităţile apăsau mai tare pe mass-media, cu atât mai politizată devenea blogosfera. Pentru oamenii care veneau la Jenea Albats aceasta era șansa de a avea un feedback nu doar din partea a 6-7 tineri, dar și a comunităților în care activau băieţii din grupul nostru. Aproape toți învățam la universitate, eram membrii unor mișcări/ asociații, realizam diverse proiecte


105

Ochelari: alexander mcQueen, ("Felicia Optic center", bd. Ștefan cel mare și sfânt, 132)

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


106

PUNKT DE COLECȚIE în domeniul drepturilor omului și aveam sprijinul unui număr mare de tineri. Era o platformă greu de neglijat și poate de aceea invitații speciali au început să vină la noi cu mare interes. nu știu dacă acum aș rezista, dar stăteam cu ei și până la miez de noapte, discutând despre teoriile liberalismului, despre ideile lui thomas Hobbes, John Locke, despre greșelile democraților în anii 90 și despre ce a reușit sau nu a reușit rusia. În cadrul unei astfel de întâlniri am făcut cunoștință cu Alexandr osovțov, care pe atunci era în bordul Fundației otkritaya rossia a lui Mihail Hodorkovsky. Am organizat împreună câteva mitinguri pentru libertatea massmedia și pentru alegeri corecte. Așa m-a cunoscut ca manager și într-o zi m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez în fundație. Pe atunci visam să fiu parte din fundaţie. Hodorkovsky era deja închis, dar otkritaya rossia rămânea unul dintre puținele onguri care făcea ceva în rusia. Aveau și un buget bun, dar acesta nu era un scop în sine. Eu am devenit coordonator al proiectului Școlile politicilor publice, care se organizau în aproape 20 de regiuni ale rusiei. Poate fi tratat acest fapt ca pe o încercare a lui Hodorkovsky de a intra în politica mare?

Acum poate fi tratat oricum. nimeni nu era obligat. Era o platformă deschisă absolut pentru toți, fie pentru membrii partidului Edinaya rossia de la guvernare, fie pentru cei ai partidului Yabloko din opoziție, fie pentru un om de afaceri cu un start-up de succes sau pentru un consilier local neafiliat politic. Aceasta nu a fost o școală de promovare a ideilor lui Hodorkovsky. Era o masă critică de oameni

care gândeau mai larg și pentru care statul de drept, libertatea exprimării, concurența liberă în orice domeniu erau valori de bază. De ce ai plecat de acolo?

Fundația a fost forțată să-și strângă lucrurile. În urma mai multor presiuni au fost suspendate conturile. ni s-a spus deschis – ”Înțelegem că fiecare dintre voi are viața personală, familie, însă noi nu avem bani să vă plătim. Banii sunt ”arestați”, nu putem cumpăra nici măcar un stilou”. Eu am decis să rămân pentru a duce proiectul până la capăt. Am lucrat patru luni fără salariu, după care toate proiectele au fost suspendate definitiv. A urmat mișcarea de opoziție Drugaya rossia, în care am fost invitată în calitate de purtător de cuvânt. Activam și într-un onG mare, care se ocupa de problemele corupției. Cum ai ajuns, totuși, la The New Times?

Într-o dimineață m-a sunat Jenea Albats. Am rămas uimită, nu-mi dădeam seama ce vrea de la mine la ora 7.30, pentru că mai devreme de ora 9,10 nu se trezea niciodată. Mi-a spus că deschid o revistă nouă și căută tinere talente, vorba lui Albats. M-a invitat și pe mine să lucrez. Era începutul lui ianuarie 2007. Așa ne-am pornit la drum cu Irena Lisnevkaya, Evghenia Albats, raf Șakirov, editorialiștii Victor Șenderovici, Valeria novodvorskaya și mulți alții. Finanțarea era garantată de Irena Lisnevkaya, fostă proprietară a postului rEn tV, primul post privat. A fost nevoită să-l vândă în urma presiunilor din partea Kremlinului. Exact în acea perioadă a fost ucisă jurnalista de la novaya Gazeta, Ana Politkovs-

kaya, o foarte bună prietenă de-a Irenei. Chiar dacă sună patetic, ea nu putea lăsa cauza Anei, a decis să pornească the new times, care urma să devină o revistă absolut liberă. Scriam deschis, eram nebuni, spuneam lucrurilor pe nume, ne permiteam mult mai multe decât ceilalți. Prima mea investigație a fost despre piața ilegală a gastarbaiterilor. Apoi am pornit o investigație mare despre o schemă de spălare de bani printr-o bancă mică Discont, în care erau implicați oamenii din Serviciul de Securităte Economică din cadrul FSB-lui. Am avut zeci de articole la acest subiect. Cred că anume din această cauză am fost expulzată din Rusia. Cine era în spatele ei?

revista a reușit să afle că decizia i-a aparținut lui Igor Secin, pe atunci șef-adjunct al Administrației președintelui, responsabil și pentru organele de forță. Dar omul care a dorit cel mai tare să fiu expulzată era Alexandr Bortnikov, pe atunci șef al Serviciului de Securităte Economică din cadrul FSB-lui. Am scris de mai multe ori despre faptul cum Serviciul pe care îl conducea a devenit un fel de racket oficializat. Peste două luni după expulzarea mea, Bortnikov a fost numit director FSB. Tu îți dădeai seama la ce pericol te expui?

Eram destul de nebună, mă întâlneam cu toți, chiar și cu oameni din MAI sau FSB, care erau gata să vorbească cu o singură condiție - numele lor nu trebuia să apară. Sigur, majoritatea dintre ei aveau interes personal. Eu eram conștientă de acest lucru, însă mă interesa doar informația. Atunci când aceasta era împotriva cuiva, mergeam la el ca să-i aflu poziția.


107

Ochelari: alexander mcQueen, ("Felicia Optic center", bd. Ștefan cel mare și sfânt, 132)

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


108

PUNKT DE COLECȚIE Și nu-i pierdeai ca sursă?

Pe unii i-am pierdut. Din fericire, experiența arată că dacă pierzi o sursă, găsești altele două în loc. Dar niciodată nu am dat numele sursei dacă aceasta nu și-o dorea. Și oamenii aveau încredere în mine. Ţi se părea palpitant? Îți făcea viața mai interesantă?

Eu doar îmi făceam jobul și voiam să-l fac bine. Prima dată am înțeles că ceva nu e ok atunci când cu vreo 3 zile înainte de publicarea unui articol, m-a sunat cineva și mi-a zis: ”M-au rugat să-ți transmit că ești prea tânără și frumoasă ca să-ți pierzi viața din cauza unui articol...” Te-ai speriat?

Cum să nu!? Primul lucru pe care l-am facut am sunat-o pe Jenea Albats și pe Irena Lesnevskaya. Jenea mi-a zis: ”natașka, doar Dvs puteți lua decizia să publicați sau nu acest articol, să semnați sau nu cu numele adevărat...” A fost o discuție lungă, sinceră și grea, dar nu am ezitat nicio clipă și mi-am pus numele. Ești prea orgolioasă…

Poate că era vorba și despre orgoliul meu. Lucrasem prea mult pentru acea investigație. Presupun ca aveai și protecție din partea revistei…

Da. Mi-au dat o mașină, cu care mă deplasam la facultate și la serviciu. the new times era o adevărată familie. Îl protejau pe fiecare membru al echipei, care putea fi atacat. Jenea mă învăța cum să vorbesc cu cei care mă abordau – ”Întâlneștete, ascultă-i, dar să nu le spui nimic niciodată”. Ea a fost unul dintre primii jurnaliști din rusia căruia i s-a dat acces la arhivele KGB-lui. Anume ea a fost școala mea de jurnalism.

Nu te interesează să faci jurnalism de investigație pentru Moldova?

După ce am revenit în Moldova, timp de aproape doi ani am continuat să lucrez pentru revista the new times. Dar era aproape imposibil să fac investigații, pentru că nu aveam acces la surse. Am făcut una în reykjavik despre businessurile rusești, dar a fost mai mult o excepție. răspunsul la această întrebare nu poate fi unul simplu. Atunci când pentru a doua oară am încercat să intru în rusia, am fost arestată la aeroportul Demodedovo și am stat acolo timp de 3 zile. Mama era sunată incontinuu de persoane necunoscute, care îi spuneau ce s-ar putea întâmpla cu mine dacă nu voi înceta. De stres, mama s-a îmbolnăvit. Am depus o plângere la comisariatul de poliție. Am aflat că numărul de la care sunau, aparținea unei companii din Chișinău care demult nu mai era activă. Din alte surse am aflat că erau implicate "organele" noastre. A fost o istorie ciudată. Atunci când este vorba despre tine (mie mi s-a spus o dată că aș putea fi chiar împușcată), nu-ți este frică. Probabil, e vorba de adrenalină. Dar e altceva când se întâmplă cu cineva apropiat. Asta m-a speriat foarte mult. Era primăvara lui 2008. Pentru prima dată m-am întrebat dacă mai merită să fac ceea ce fac. Cred că a fost un moment de lașitate. Atunci mi-am spus că nu pot merge mai departe, pentru că nu-mi voi ierta niciodată dacă se va întâmpla ceva cu mama. Dar nu pot să spun că doar aceasta a fost cauza. Când am revenit în Moldova, am trăit o depresie destul de serioasă, mi-a fost greu să mă adaptez, să o iau de la zero.

Primul tău protector a fost Vasile Botnaru, care a și scris un material în Punkt despre tine.

Da. El a fost prima persoană din Moldova care m-a sunat. nu voi uita acea zi niciodată, 17 decembrie 2007. Zi-mi despre căsătoria cu colegul de la The New Times…

ne-am întâlnit aproape un an. Era imposibil altfel. Amândoi trăiam la the new times. Cum se spune printre jurnalişti, ori vă căsătoriţi între voi, ori nu aveţi nicio şansă. Stăteam în acelaşi birou până la 4 dimineaţa şi era firesc să apară şi-un altfel de sentiment, pe lângă cel colegial. Jenea Albats a aflat despre relația noastră abia în noaptea în care am fost arestată în aeroport. Deşi eram împreună, la serviciu păstram discreţia. În toamna lui 2007 m-a cerut în căsătorie. Atunci i-am spus că e prea devreme, aveam 23 de ani. După ce mi-au interzis accesul în rusia, avocaţii au insistat să încercăm şi această cale. Exista o mică şansă să mă pot întoarce la Moscova. Cum a evoluat relaţia?

E foarte greu să menţii o relaţie la distanţă. Dar am rămas foarte buni prieteni. Tu îţi vinzi foarte bine imaginea în orice ipostază. Reuşeşti să creezi mitul despre tine din orice…

Personal, nu vând nimic. niciodată nu mă gândesc cum s-o fac. E ceva intuitiv. Cum ai apărut pe coperta de la Snob?

Ei m-au sunat. Și am apărut. De ce ai apărut cu titlul Professionalinaya Revolutsionerka?

Şi pentru mine a fost o surpriză. trebuie să înţelegi că atunci, pe 7


109 aprilie, majoritatea jurnaliştilor ruşi, care au venit să relateze despre evenimentele de aici, fie erau prietenii mei, fie, dimpotrivă, erau foarte critici în privinţa mea, după istoria cu expulzarea. Şi atunci când au ajuns într-o ţară despre care nu ştiau foarte multe, s-au agăţat imediat de numele meu. Aici a fost o situaţie ciudată. Tu erai o quasi-anonimă şi brusc, la 7 aprilie, apari la tribună, alături de "marii revoluţionari". Toată lumea se întreba: “Cine e fata asta, ce vrea, de ce ea?” Aici ai fost tratată ca o impostoare…

Pe data de 6 aprilie eram doar una din cele 6 persoane, printre care Ghenadie Brega, Elena Zgardan, Artur Gurău şi încă alții doi, care s-au adunat la Gălbenuş. Acolo ne-a venit ideea să-i chemăm la monumentul lui Ştefan cel Mare pe acei care erau nemulmiţi de rezultatele alegerilor. Mai departe... ştiţi istoria. Atunci încă lucram la revista the new times. nimeni nuși punea întrebarea de ce facem asta. Altfel nu puteam, atât. Atunci am decis să trimitem mailuri, să postăm apelul pe bloguri şi pe reţelele de socializare. Îi chemam să vină pur şi simplu cu o lumânare, ca un semn de doliu național. Pentru noi a fost un şoc adevărăt să vedem atâta lume. nu prea am înţeles cum s-a întâmplat. Cineva s-a folosit de această revoluţie…

nu ştiu. Eu cred că e o aberaţie să încercăm de fiecare dată să găsim mâna Washington-ului, a Moscovei sau a Bucureştiului. Dar nu poate fi exclus nimic. S-a vorbit despre faptul că tu eşti un agent FSB infiltrat în Moldova...

Aha, şi expulzarea din rusia a fost doar o acţiune de acoperire, da?

Alţii mai spuneau că sunt agent american, ba chiar agent dublu. Îmi provoacă râsul toate aceste scenarii. Sunt o fire foarte activă, la Moscova ieșeam la tribune. În acea zi, acelaşi lucru l-au făcut mii de tineri. nu pot explica de ce despre cineva se scrie, iar despre alţii - nu. nu înţeleg de ce presa străină mi-a atribuit aşa-numitele rezultate. Dar ce rezultate? Că nu puteam lucra sau ieşi din ţară? Aici nu puteam scrie decât despre Moldova, dar n-o puteam face obiectiv. Pe 6 aprilie am sunat-o pe Jenea Albats şi i-am zis că aici se întâmplă ceva foarte important, dar ştiam că în calitatea mea de jurnalist nu am dreptul să mă implic. Eram atunci în faţa unei dileme: fie sunt cetăţean al Moldovei, fie sunt jurnalist al revistei ruse the new times. Am ales atunci prima variantă. Cu Jenea ne-am înţeles că temporar contractul meu va fi suspendat, atâta timp cât în Moldova nu se vor linişti spiritele. Ce impresii ţi-au lăsat aceste evenimente?

De fiecare dată când aud ceva legat de 7 aprilie, mi se taie respiraţia. Când ai fost arestată?

Pe 13 aprilie seara, atunci când mă întorceam acasă. Începând cu ziua de 8 aprilie, când s-a anunţat că a fost arestată natalia Morari, am stat la prieteni. Pe 8 eram la Amnesty International şi IDoM, avocaţii de acolo m-au sfătuit să nu ies în stradă cel puţin câteva zile, pentru că voi fi arestată. Ei ştiau deja despre tortura aplicată în comisariatele de poliţie. L-am rugat atunci pe Artur Gurău să scrie pe contul meu de twitter (apropo, mi-am făcut cont twitter abia pe 8 aprilie) că ştirea despre arestarea mea era falsă. Pe

13 seara, lângă scară, mă aştepta un Jeep negru. Un bărbat în civil s-a apropiat de mine şi m-a rugat să urc în maşină ca să mergem la Comisariatul de poliţie de la Ciocana. Eram cu un cunoscut de-al meu, l-am rugat să meargă cu maşina după noi. M-au forţat să închid telefonul şi m-au dus pe strada Bucuriei 14, unde este Departamentul de crimă organizată din cadrul MAI. Mare bucurie presupun că nu a fost… Ce s-a întâmplat, de fapt, acolo?

Erau vreo 20 de persoane cu arme. M-au pus la perete şi nimeni nu avea acces în clădire. Între timp, venise mama, fratele, Ilya, pentru că prietenul care ne-a însoţit cu maşina a reuşit să-i anunţe. Ilya a luat legătura cu toţi prietenii noştri jurnalişti din rusia, ca să-i anunţe despre arestul meu. Mai târziu am aflat că redactorul-şef al postului de radio Echo Moskvy, Alexei Venediktov, l-a sunat pe Mark tkaciuk şi i-a zis – “Dacă va cădea vreun fir de păr de pe capul acestei fete, ne vom schimba atitudinea noastră faţă de PCrM”. Între timp, venise Valentin Zubik, care i-a convocat pe toţi într-o şedinţă urgentă. Apoi m-au condus într-un cabinet, unde mi-au înaintat acuzaţii de organizare a dezordinilor în masă şi au început să mă percheziţioneze. Eram deja pregătită pentru camera de detenţie preventivă. Imediat după asta a apărut în cabinet un tip în civil care mi-a spus că are o propunere: să mă prefac că arestarea nu a avut loc şi să merg acasă, dar însoţită de un om de-al lor. A doua zi urma ca tot ei să mă ducă la Procuratura Generală. Eu şi avocata mea am rămas surprinse şi nu prea înţelegeam ce se întâmplă, atunci când am văzut cum în faţa noastră au fost rupte

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


110

rochie: moschino, ("art-Vest", bd moscova, 2) Ochelari: Balenciaga, ("Felicia Optic center", bd. Ștefan cel mare și sfânt, 132)


111

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


112

PUNKT DE COLECȚIE toate documentele pe care eu le semnasem mai devreme. Am fost dusă acasă şi a doua zi la 8 dimineaţa eram deja la Procuratura Generală. Am fost interogată toată ziua, iar seara judecata a decis arestul meu la domiciliu. Atât de mare este influenţa pe care o are presa rusească asupra Partidului Comunist?

Pentru a răspunde la acestă întrebare trebuie să ştii cum funcţionează presa rusească. Postul de radio Echo Moskvy, cu toate că este cel mai liber post de radio din rusia, face parte din holdingul GazProm, care este controlat de Kremlin. Postul de radio este ţinut ca un papagal într-o colivie de aur şi dus de fiecare dată în străinătate pentru a fi prezentat acolo drept o mostră de libertate a presei în rusia. De aceea, Echo Moskvy are acces direct la oamenii importanţi. Mark tkaciuk înţelegea foarte bine acest detaliu şi încerca să menţină relaţii bune nu doar cu ei, ci cu toată presa rusească. nu înţeleg de ce politicienii de la noi nu fac acelaşi lucru. Jurnaliştilor ruşi le place să fie curtaţi, ei având o influenţă foarte mare în ţările postsovietice. Cred că e vorba de sindromul postimperalist. În orice republică postsovietică ei se simt superiori. ne place sau nu, dar asta e psihologia lor. De aceea, dacă vrei ca ei să fie mai receptivi în relaţie cu tine, e bine să ai atitudine mai specială. Ce face Mark tkaciuk? Îi întâlneşte, îi curtează, le acordă atenţie. În atmosferă neformală îi apropie de poziţia comuniştilor întratât de mult, încât la sfârşitul şederii lor în Moldova, oamenii pleacă procomunişti înveteraţi. Dar atunci

când jurnaliştii ruşi îi contactează pe Mihai Ghimpu sau pe Vlad Filat (mă refer la perioada campaniilor electorale), aceştia nu sunt la fel de receptivi, ba dimpotrivă. Cred că nici nu merită să explicăm ce influenţă are presa rusească asupra vorbitorilor de limbă rusă atât din Moldova, cât şi din alte ţări CSI. Ei mai degrabă cred în ceea ce se spune la ntV sau Perviy Kanal, decât în presa locală. Dacă e vorba despre presa controlată din rusia, jurnaliştilor nu le sunt date ordine stricte, li se cere doar o anumită abordare: pe aceştia îi favorizezi, pe ceilalţi - nu. toate detaliile însă, ţin de jurnalist. Dar, cum ştiţi, Diavolul se ascunde în detalii, de aceea e bine să ai relaţii bune cu toţi jurnaliştii. Cum ai ajuns la Fabrika?

Atunci când am fost invitată la Publika, aveam deja o idee de talk show săptămânal în limba rusă. Însă după 15 minute de discuţii cu Sergiu toader, m-am lăsat convinsă că trebuie să fac un talk show zilnic în limba română. Am luat asta drept o nebunie, dar Sergiu e capabil să-l convingă şi pe un mort. trebuie să recunosc că la început eram blocată, nu mă simţeam bine atunci când nu găseam cuvântul potrivit mai rapid. La un show live e nevoie de reacţie promptă, de comentarii ascuţite, dar când stai şi te gândești cum să formulezi corect întrebarea, e greu să ţii pasul. Dar eram motivată de oamenii care îmi spuneau: “E mult mai important să gândeşti fără accent, decât să vorbeşti fără accent !”(asta mi-a spus-o Ion Hadârcă). Cred că abia în toamnă am început să mă simt mai bine. Dar perseverez.

De ce în timpul emisiunilor nu se simte experienţa ta de investigaţie, ci iese un fel de pop-show?

nu cataloghez asta ca pop-show. Pop staruri veneau rar la mine, mizam mai mult pe oameni din diferite domenii, dar care gândesc. În plus, e imposibil să faci investigaţii de cinci ori pe săptămână. Pentru mine a fost foarte greu să trec de la formatul săptămânal de la the new times la cel zilnic de la Publika tV. Acum ai revenit. După ce ai plecat de la Fabrika, ai simţit un gol?

Plecarea de la Publika a fost un rău necesar. Simţeam lipsa multor lucruri şi a multor persoane. Dar am și descoperit că o seară cu prietenii sau cu mama e la fel de interesantă ca şi un talk cu premierul sau cu preşedintele. Ce înseamnă pentru tine viaţa normală?

Să-ţi trăieşti viaţa aşa cum îţi place. Prefer să o trăiesc pentru mine, dar nicidecum pentru imaginea de pe sticlă. Cum reuşeşti să îţi protejezi spaţiul personal?

Pentru mine nu este important să apar pe toate copertele, să-mi povestesc în pseudointerviuri toate detaliile vieții mele intime. E viața mea. Ceea ce am de spus lumii o fac zilnic, prin munca mea. Ai gândit campania” Eu sunt Moldova”, de la Publika. Cum o priveşti în raport cu altele, care s-au derulat cu duiumul în ultima vreme?

Cred că vom trăi bine în această ţară doar atunci când fiecare dintre noi se va identifica în acest slogan. Chiar nu fac campanie. Cred în asta.


113

2=1

+ cadou de la 15 decembrie,

bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 132 22 22 11 99, 78 22 11 99

alegi 2, achiți 1

www.lookfresh.md punkt - nr. 50 / decembrie 2012


114

PUNKT DE COLECȚIE „ȘI ACESTA E MARCEL IUREȘ? MARELE MARCEL IUREȘ?”, ȘOPTI VECINA MEA DE SCAUN, ARĂTÂND SPRE BOSCHETARUL CARE SUFLA FĂRĂ GRIJĂ ȘI FĂRĂ RITM ÎNTR-O MUZICUȚĂ STRIDENTĂ, SPRIJINIT ÎNTR-O RELAXARE ANCESTRALĂ DE O PLAPUMĂ RĂPĂNOASĂ. „MAMĂ, CE BUNĂ E! MAMĂ-MAMĂ!”, FĂCU DREPT RĂSPUNS GURA MARE. RESPECTIVUL (LUÂND O PAUZĂ MUZICALĂ) ȘI ÎNCERCÂND SĂ NU SCAPE DIN FURCULIȚĂ NICIO FASOLE PREȚIOASĂ DIN CONSERVA CE SE ÎNCĂLZEA LA PRIMUSUL DE LA PICIOARE. MARCEL IUREȘ, CEL CARE A FĂCUT UN RICHARD AL III-LEA DE LEGENDĂ LA ODEON ȘI IMEDIAT DUPĂ, UN OARECARE „VAMPIR NR. 40”, (DOAR PENTRU CĂ ERA RECONFORTANT SĂ COBORI DE PE TRON ȘI SĂ FII ÎN COMPANIA LUI TOM CRUISE ȘI BRAD PITT). CEL CARE A JUCAT ÎN MISIUNE IMPOSIBILĂ, ÎN PEACEMAKER CU GEORGE CLOONEY ȘI NICOLE KIDMAN, DAR CARE ȘI-A FĂCUT DE CAP ÎN „PIRAȚII DIN CARAIBE” CU JOHNY DEPP (DOAR PENTRU CĂ ERA „O TREABĂ DE BĂIEȚI”, CU ÎMPUȘCĂTURI ȘI SĂBII). CEL CĂRUIA I S-A SPUS: BĂTRÂNE, TU COȘTI 10 MILIOANE DE DOLARI AICI LA HOLLYWOOD ȘI EL A ZIS, NO THANKS ȘI S-A ÎNTORS ACASĂ, PENTRU CĂ AVEA TREABĂ DE FĂCUT LA TEATRUL ACT. ACEL MARCEL IUREȘ ERA ACUM, ZBURLIT, MURDAR ȘI ÎN BLUZĂ DECOLORATĂ DE TRENING, LA PICIOARELE NOASTRE, ÎN CULISELE TEATRULUI DE OPERĂ ȘI BALET ȘI MUȘCA CU EVLAVIE DINTR-UN CASTRAVECIOR MURAT. NEUITÂND ÎNAINTE DE ASTA SĂ-L PUPE. CE BUN E! MAMĂ-MAMĂ! „ABSOLUT!” text de angela

Brașoveanu

foto de ramin

mazur (din spectacolul aBsOLut!) PunKt nr. 38-39 (2011)


MARCEL

115

IURES, sunt un om fără posteritate. Și Cred în asta. Și mă simt foarte bine.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


116

PUNKT DE COLECȚIE Încercăm să stăm de vorbă (după o seară grea de rezistență în fața invaziei unor vinuri teatrale – „dacă mă întrebai aseară – îți spuneam tot!”) în sufrageria (știți nelipsitele fețe de masă din mătase artificială, care scârțîie la atingere - erau la datorie!) unui mic hotel din vecinătatea am-

Apropo, după spectacol fiecare fată zicea: m-a privit în ochi! Și fiecare era absolut sigură că v-ați uitat doar în ochii ei. Ca Gioconda, despre care se zice că efectul ei hipnotic constă în faptul că privește spre tine oriunde te-ai afla.

(surprins în asemenea măsură, încât să fie destul de clar că nu e prea surprins)

// Boschetarul există în fiecare actor din România. Trebuie doar să-l laşi să iasă / basadei SUA. Din Ivan turbincă, boschetarul vesel cu accent oltenesc pe care îl văzusem în ziua precedentă, nu rămase nici zdreanță. Era din nou acel Marcel Iureș, dramatic și epic, cu celebrele-i cearcăne existențiale și privirea mijită ironic din cauza căreia inima colegei mele V. M. (ca și a altor milioane necontabilizate) s-a spart în cioburi parfumate. Și nu s-a mai lipit la loc. Am fost delegată să vă întreb: cine-i responsabil de muscă, ca s-o prindă și s-o aducă la muncă, în spectacol? Aveți o crescătorie pe lângă teatru sau piesa se joacă doar la sezon?

(surprins) Chiar nu știu cum fac băieții mei, vara cred că e simplu, dar când se lasă frigul bănuiesc că e mai greu. Dar uite c-au găsit, era o muscă din Chișinău. Autohtonă. E, cum îi zic eu, corp-ansamblu. Joacă cu mine. Ați negociat cu regizorul Alexandru Dabija variații de meniu la Absolut! sau sunteți obligat să mâncați fasole la fiecare spectacol?

nu, aia e. Fasole cu costiță, cârnați sau cu slăninuță. Ideal este să avem fasole cu costiță. Cu aia merge foarte bine castraveciorul. Și cu vodka.

Ia uite, au zis ele așa ceva? E prima oară când mi se întâmplă. Nu vă deranjează că ochii spectatorilor sunt atât de aproape?

Joc așa de 14 ani. repetăm spațiul de la teatrul Act, oriunde ne-am afla. relația cu publicul și relația dintre actori se bizuie pe asta. Sunt alte dimensiuni, alte temperaturi. nu mai poți să te dai în dosul unui arlechin sau al unei depărtări. Cred că mulți dintre spectatori au nimerit pentru prima dată în culisele unui teatru. Unde se joacă mai bine, pe scena clasică sau pe scena de genul acesta?

Aproape că m-am dezobișnuit de scena clasică, de cutia italiană, cum îi zicem noi. E aproape fanată, e consumată, nu prea mai are multe lucruri de zis. Se pierde mult, acuma îmi dau seama, jucând în spații vaste. În schimb, e mai greu să joci așa. n-ai unde să te ascunzi. Dar asta e și miza. Asta e plăcerea. Actorul e un animal care se pune într-o stare de pericol. Și când izbândește, e un mare lucru. Vorbeați undeva că rezervele de entuziasm scad, nu se mai recuperează. De ce mai jucați atunci? Nu vă plictisește s-o faceți mereu pe altul?

nu cred. Când ceea ce faci e mai tare ca viața, când e un motiv de

viață, când încheie o viață? Serios. ori ești în fruntea bucatelor și lumea se uită la tine cum mănânci, ori te uiți tu la alții cum mănâncă. E cam același lucru. ...a vrut să devină psihiatru. sau psiholog. un vis destul de rar pentru un băiat de la Băilești, Dolj. n-a devenit din cauza unei boli din fragedă tinerețe. nu vorbește niciodată despre această boală. care "l-a făcut" ulterior actor. în schimb, și-a pus întotdeauna întrebări și a căutat răspunsuri. a avut îndoieli, nedumeriri, angoase și revelații. a căutat să-l înțeleagă și pe celălalt. răspunsurile n-au fost în mod obligatoriu încurajatoare. Dar, zice el, psihologii și psihiatrii cu care a comunicat i-au confirmat că e pe calea cea dreaptă. înțelege omul și mecanismele care îl mișcă la nivelul meseriei lor. e mândru? strânge din umeri. ce înseamnă să fii mândru? E diferit creierul unui actor de creierul unui muritor de rând?

E creierul unui om. Al unui om cu spaime. Și cu o viață ca un carusel. Care sare din personaj în personaj, care aleargă după ele sau ele după el. Cum să nu fie înspăimântat? Nu priviți niciodată filmele cu dvs pentru că, ziceți, vă bântuie personajele, încearcă să vă subjuge...

Păi, ele trăiesc și pe retina mortului o vreme, ca ultima imagine pe care a văzut-o. Vă zic, nu pot scăpa de rolurile jucate. Ele rămân în mintea mea, în mine, parcă am personalităţi multiple. E îngrozitor. Parcă trăieşti într-o cameră cu o sută de fantome. nu. nu le privesc. n-am de ce să le mai privesc. Am și așa probleme cu împrospătarea. obosim, normal. Ați văzut cum era pe vremuri indigoul? Plombagina aia se termină la un moment dat, nu mai are capacitatea de a imprima


117

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


118


119

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


120

PUNKT DE COLECȚIE și de a transmite. Asta e treaba, să te retragi înainte de a o păți. Să stai cuminte, să te ocupi de flori, nepoți, animale. Dar ați fost nevoit să participați la premiere mondiale. Covor roșu, blitzuri, smocking, nominalizări. Le-ați privit cu ochii închiși?

nu-mi place să mă uit la mine în general, cu atât mai mult în filme. Filmul are o componentă tehnică, care nu presupune nimic din partea mea. Fac ce vor cu imaginea mea, cu vocea, cu culoarea ochilor. Îl fac frumos, îl împachetează, îl vând. Fac parale. nu e treaba mea. nu mă mai interesează. treaba mea este să fac teatru. în anii 90, după ce a fost concediat de la teatrul Bulandra, Iureș a fost invitat de către prietenul și colegul său alexandru Dabija la Odeon. a fost o perioadă legendară ”eram niște artiști maturi, aveam cu toții la 40 de ani, lucru care ne dădea o putere, ne dădea o stabilitate, ne dădea o îndrăzneală...” așa s-a născut faimosul spectacol richard al III-lea. turnee internaționale, cronici entuziaste „în țara lui shakespeare, care, după o mică reținere la început, a înțeles că nu venim chiar din grote și știm ce-i săpunul...”. în plină glorie,

într-un mod inexplicabil pentru un om din 2011, mai deprins cu compromisurile și cu IQ-ul spectaculos al miniștrilor culturii aleși conform algoritmului – a interzis spectacolul. să pedepsești niște funcționari obscuri de la ministerul culturii prin interzicerea unui spectacol care e viața ta și viața actorilor cu care tocmai, umăr la umăr, ți-ai cules aplauzele, nu e un lucru tocmai ușor de înțeles. Iureș și-a explicat gestul ca pe o chestie de onoare. Punându-și în cap colegii de breaslă și organizatorii turneelor. – Atunci mi-am dat seama ce monstru, de fapt, este statul român pe care-l servisem cu talentul, cu familia şi cu viața noastră. El nu vrea să fim foarte buni, nu-i pasă, ba chiar ne pedepseşte pentru asta. acum, peste 17 ani de la acel scandal, revine la aceste amintiri mai „descărcat de patimă”. Pentru că ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost drumul spre altă victorie. – De fapt, asta este și funcția victoriei, omul prin asta se tămăduiește de orgoliu și trufie, pentru că își dă seama că focul, patima, imprecația, răzbunarea sunt stări de lucru. Și atunci, nemaiavându-le, îmi pot permite să depăn o amintire, care s-a transformat deja în învațătură.

// Omul trăieşte într-un abuz permanent, într-o formă de deşănţare / zice Iureș, „statul ne-a dat un pumn în cap”: întorcându-se din turneu, au aflat că Dabija a fost concediat de la Odeon, acuzat de „monarhism” (între paranteze fie spus, regizorul-șef e chiar un fel de monarh la fiecare teatru, depinde deja de setea de sânge și de putere pe care pot să i-o ierte supușii). Lucru pe care Iureș l-a tratat ca pe o crimă. Și a procedat

atunci, din acea furie și acea deznădejde s-a născut teatrul act. cum zice Iureș „fiindcă aşa lucrează destinul, prin oameni-cheie, nu neapărat prin pungi de bani, am întâlnit, în disperarea pe care o traversam la vremea aia, o actriţă care m-a dus la un om din publicitate Şi astfel, connex-ul, acum Vodafone, a devenit fondatorul teatrului. cu lumini,

aparatură, scaune... Practic, nașterea teatrului o datorăm lor. cu sediu, cu tot.” Și, mai mult de zece ani, această pivniță de pe calea Victoriei, fost depozit al trezoreriei, fost adăpost anti-război și fostă temniță a siguranței, e locul unde îl găsești câte 15-17 ore în zi, respirând cu grijă oxigenul dozat. „e suficient să aprinzi un chibrit și vine lumea să se încălzească”... Printre patronii teatrului sunt Johnny Depp, alan rickman, tom stoppard, Liviu ciulei... se tot menționează deja celebrul cec de 25 000 dolari al lui tom cruise, „o avere la vremea ceea”... Ziceţi că destinul vă scoate în faţă oameni care vă ajută să vă realizaţi ideile, dar şi vă ispiteşte. A venit, în acelaşi timp, și propunerea de a filma la Hollywood?

nu, eram un nimeni atunci, dacă vreți, eram Forma de nimeni în propria țară după ce plecasem de la odeon. Dar intrasem deja pe o şină de colaborare cu occidentul, deși eram încă departe de notorietatea care a urmat. Sigur, s-au împletit lucrurile la un moment dat. teatrul Act a crescut. Eu cu el, el cu mine. Un caz fericit. Pe urmă mi-am dat seama că e o cale normală în occident. Anthony Hopkins are şi şcoală de teatru, şi fundaţie. Și John Gielgud. nu mă compar şi nu mă înscriu în lista marilor actori britanici. Dar, faptul că repet o experienţă îmi permite să zic că semăn și eu cu ei. se zice că suntem azi ceea ce am ales ieri, mâine vom fi ceea ce alegem azi. „Pot să-mi permit libertatea de a alege ”, zise el cu 14 ani în urmă și îi spuse nu, mulțumesc, unui agent de la Los angeles, care i-a propus: dom'le, te fac să câștigi până la 10 milioane de dolari, dar trebuie să te muți aici. „am refuzat, pentru că sunt un om cu instinctele la


121 locul lor. După ce nimerești în filmul de mare anvergură, big budget, cum se zice, sistemul te ia în braţe și te strânge cu dragostea unei menghine. Propunerea m-a speriat. Şi am refuzat, pentru că nu mi se pare normal să-mi mut viaţa într-o ţară străină, într-o limbă străină, când am propria mea ţară şi propria mea limbă. când am ieșit de la respectiva convorbire, agentul meu, un bătrân gentelman englez cu baston, a zis: înțeleaptă hotărâre”. Bătrânul gentilom nu mai vroia să câștige bani pe dvs? Sau vă pierdea, fiindcă vă preluau cu tot cu măruntaie, americanii? De ce ziceam că vă place să șocați, pentru că aici toată lumea vrea să iasă în afară. Să intre în felia de tort occidentală. Scriitorii vor să fie traduşi în limbi de circulație internațională. Actorii – să obțină roluri la Hollywood. Cu mult mai puține zerouri decât cele cărora le-ați dat dvs. cu piciorul. Sunt atâtea voci care spun “ce destin tragic să te naşti întro cultură mică”...

referindu-se la cultura română? Da.

Cred că trebuie să citească mai mult. Mi s-a propus să rămân acolo, adică să îngroş rândul asediatorilor cetăţii Hollywood-ului. Dar filmul în SUA e o afacere, nu e un foc de tabără sau o serbare unde suntem cu toţii fericiţi. Dacă intri în acest teasc, rămân foarte puţine lucruri, în ce te priveşte, de făcut. Eşti o păpuşă. Îmbrăcată, dezbrăcată (e adevărat, pe mulţi bani), doar că eu nu am crescut în acest fel de cultură şi acest tip de mentalitate. Vă este greu să vă adaptaţi?

Da. Aproape imposibil. Mă duc cu drag, mă duc cu plăcere, dar ştiu că e un episod. Încep să mă mir că se mai dă atenţie unui lucru extrem de natural. Pare un eroism în toată această buimăcie a globalizării, a

multiculturalismului... Eşti considerat nebun dacă vrei să vii la tine acasă să-ţi faci treaba. Dar să presupunem că aș fi făcut acel pas, că mă întorceam alaltăieri din America, căci fac totuşi 60 de ani, e cazul să mă întorc acasă - toată lumea caută un loc la cimitir lângă bunica, lângă străbunelul... Eram un om care venea, probabil, cu un avion personal şi... Și? Descrieţi dvs tabloul de mai departe... Poate că nici nu mai aveam idee cum se face teatru. Făceaţi atunci o şcoală de teatru, aveaţi suficienţi bani să investiţi întrun proiect cultural, care să crească nişte actori minunaţi, par example.

Dar o istorie a suferinţei, o istorie a dedicării, a căutării mai avea loc? Bine, veneam pe un cal alb. Cine coboară de pe un cal alb se poate lăsa fotografiat, poate să povestească despre calul lui, ce harnașament are, ce mănâncă... Nimeni nu vă scutea de suferinţă dacă aveți vocaţia suferinţei.

Dar nu se poate, nu ai cum. trebuie să trăieşti aici, în cultura ta, cu bunele şi cu relele ei. Vă simţiţi cumva purtat de destin: asta mi s-a dat, asta fac?

E o formă de libertate în fond. Sunt liber să aleg. Este actorul un om liber, fiind una dintre cele mai dependente meserii?

În teatru, într-adevăr, independenţa e aproape un nonsens. Poţi să fii independent de o mentalitate, să lupţi să scapi de ea. Să încerci să fii independent de structurile anchilozate, indiferente sau surde ale statului. Sau amorțite, sau răpuse de stereotipie, de lene. Statul ar putea avea măcar înţelepciunea sau perfidia de a mă atrage să-l servesc.

nu apucă. e prea ocupat cu multe alte lucruri, e ocupat să supravieţuiască. e supărat pe stat. în continuare. unu. Pentru faptul că a lovit, cu ani în urmă în prietenul său de o viață, alexandru Dabija. Doi. Pentru că nu susține în niciun fel teatrul act. trei. Pentru că are câteva proiecte cinematografice care, cum zice el, ar scoate românia în lume la alt nivel de vizibilitate. Pe care le-a înaintat cnc-ului și la care nu a primit niciun fel de răspuns. nu intră în portofoliul de interes al acestuia. „Industria cinematografică americană beneficiază de circa 20% din PIB, având o hegemonie colosală, planetară, în ceea ce priveşte marca de ţară. noi, având scule, având talente, având nevoi, având o istorie a acestei arte, oferim bugete de avarie, ruşinoase. maxim 300 de mii. Și doar dacă ești prieten cu cineva și dacă tragi niște sfori...” Ironia este că a câștigat și el, printr-o glumă a Fortunei, 187.000 de mii de euro pentru un film. Pe care i-a refuzat. „nu zic că nu se poate face un film cu acești bani, dar nu ăla pe care l-am vrut. ne încăierăm să luăm acest pliculeţ, să profităm de ocazie, să facem măcar ceva de banii ăia. Dar e jenant. Și nu e corect. nu vreau să fac „măcar ceva””. se speculează destul de mult și pe relația sa destul de rece cu noua generație de cineaști - mungiu, Puiu, etc. – el consideră că aceștia au o prea mare pasiune pentru partea întunecată a vieții, pentru subiecte minore, iar ei, la rândul lor, nu-l invită în propriile filme. aparent, atmosfera e pașnică – fiecare stă pe partea lui de trotuar, fără să-și întoarcă spatele, dar și fără să se arunce unii altora în brațe. curenții reci ce trec printre ei îi țin, totuși, în picioare. Deși, mai nou, Iureș a făcut un film cu un tânăr, Lucian Georgescu, după un roman al lui Barry Gifford, celebrul scenarist al lui David Lynch. Din care, zice el, va

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


122

PUNKT DE COLECȚIE ieşi un foarte bun road movie. e vorba de povestea unui evreu american care îşi caută rădăcinile în Bucovina. „un film ce are culoare, umor, stări, peisaje, un pic de realism”. E ceea ce căutaţi într-un scenariu atunci când îl citiţi?

E important să faci ce-ţi place şi să alegi. Acum chiar îmi pot permite asta. Am scenarii scrise pentru mine și de cei de aici, și din străinătate. nu mă mai pot purta ca un erou,

ritate. De asta e atât de desfigurat artistul oriunde în lume. E ispitit la maxim că el mişcă lumea, că are o importanţă colosală. Poate fi bolnav de sciatică, are ameţeli şi e viu atât cât e pe scenă, dar se poate crede un Dumnezeu... Lumea e o istorie a marii manipulări prin artiști. Nu vă lăsați manipulat?

nu, nu, nu. Mi se scoală părul în cap când mă gândesc la asta.

// Specificul nostru este îndrăzneala mică / cu un tip de entuziasm nebunesc. trebuie să văd ce-mi propun, să înțeleg unde bate acest film și dacă am ce căuta în el. Fiind notoriu, poţi să cazi în capcane. trebuie să am grijă, pentru că se poate întâmpla că orice spun, chiar dacă e o tâmpenie, chiar dacă e o prostie să fie luată drept valabilă. Aici sunt mulți farseori. Sunt oameni notorii - miniştri, artişti, pictori, care practică forma asta ușor deşănţată de a avea tot timpul dreptate. Și de a impune o opinie de care râde el singur mai apoi în plapumă. Şi au o armată de oameni care îi aplaudă. Dorința de putere îți ia mințile. Vă temeţi să greşiţi pentru că nu mai e timp pentru greșeli, ci doar pentru lucruri importante?

nu-mi propun să fac lucruri care să rămână, ar fi ridicol, știți de ce? Pentru că nu cred în posteritate. Actorul umblă cu vorbe, cu stări care se termină în clipa când se trage cortina și se stinge lumina. A, pozele, interviurile, filmele? E o iluzie, încă o iluzie. nu au nicio poste-

Rezistaţi cumva la ispite, la laude?

Da. Sunteţi un caz rar.

Ca să rezişti, trebuie să înţelegi că eşti în situația de a fi ispitit. Ispita există de când te scoli şi până te culci. Ispita e inclusiv în tine. te poţi autoispiti liniştit. Sunt mare, dom'le!

Aș! Ispita că la vârsta asta poți tot, ți se cuvine tot, trebuie să fii crezut, indiferent ce tâmpenie spui. Ba chiar cineva trebuie s-o facă, imediat ce îi spui tu. E ridicol! E ridicol, când ai atât de multe de învățat și la 80 de ani, și la 90... este timid. așa zic despre el cei care îl cunosc. cei care nu-l cunosc - n-o să-l cunoască niciodată, pentru că știe să-și construiască un zid de aer în jurul său de tăria unui cremene. îl ajută să supraviețuiască într-o lume care sare să-i pupe mâinile, să-i zică înflăcărat "maestre, am un scenariu genial, doar pentru dumneata", să vrea cu orice preț să-i placă, să-l pună la curent de ce nu-l place... Privirea lui poate să se lipească

tandru de retina celui din față, dar poate și să se oprească la vreo zece centimetri de acesta, parcă l-ar vedea, dar nu l-ar recunoaște. Și poate să se scurteze, ca și coarnele de melc, la vreo zece centimetri de proprii ochi - atunci chiar nu vede pe nimeni, își trage capul între umeri și se învelește cu propriile aripi, ca un vultur obosit. Dacă vrea, totul în jur sclipește și râde și se urcă la cer, dacă nu vrea se lasă tăcere, grea, nemiloasă în care cuvintele se fac mici și cad rușinate în propriile băltoace. niciodată nu știi cum va fi în următoarea clipă. Vă amintiţi prima zi de filmare în America? Cum a fost?

Am fost speriat, mi-am pierdut bagajele. Șoferul a plecat, nu m-o fi văzut, habar n-am. Şi era vară, iadul pe pământ. new York-ul e un oraş în care nu se poate locui decât dacă eşti nebun sau ai foarte mulţi bani. E un oraş formidabil, colosal, dar nu doarme niciodată, nici la 4 dimineața. Dacă ești normal la cap, e greu de îndurat - metrou pe 3 nivele, trenuri, taxiuri, avioane, elicoptere, vapoare, șalupe, poliție, salvări... Una pusă peste alta. E o demenţă. Eram mai tinerel şi tot m-a speriat. M-aș fi urcat în primul avion și m-aș fi întors acasă. nu mi se potriveşte. Cât de uşor vă prindeţi în aventuri gen Piraţii din Caraibe?

A fost un joc, un foc de paie. M-a sunat regizorul filmului şi mi-a zis că Johnny Depp vrea să facă un jam session pentru scena bătăliei de pe corabie şi m-a întrebat: vii pentru două săptămâni la LA să ne distrăm? treabă de băieți. Puteam să refuz? Am participat nu pur și simplu la niște filmări, ci la o demonstraţie de forţă cinematografică. E o maşinărie colosală! trei sferturi din


123

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


124

PUNKT DE COLECȚIE film a fost făcut în studiourile Disney, inclusiv furtunile de pe mare, corăbiile, valurile care se mișcau doar când se filma către ele. Scule! nu povestește mai niciodată despre partenerii lui de film. Parte pentru că, zice el, a semnat niște contracte care nu-i permit să divulge ceea ce s-a întâmplat pe platouri,

Trebuia să fie zgomotoasă...

Da, zgomotoasă! Și era un raport de putere unde regizorul era șeful, iar actorii – niște cai care trebuie biciuiți.. nu știu de unde vine asta, habar n-am. Dacă un actor nu a ieșit de pe platou sau de pe scenă rănit, cu o zgârietură măcar, cu o unghie ruptă

// Nu poți să te duci la un concurs de frumusețe dacă ai numai răni deschise. / parte, pentru că nu e prea plăcut să fii tras de mânecă de fiecare ziarist pentru care numele Iureș capătă greutate numai pentru faptul că a stat alături de cel al lui nicole Kidman. "ce să povestesc? că am umblat prin noroi la Praga cu colin Farrell sau am băut cu Bruce Willis? sau că stăteam pe platou, în pauzele de filmări, împreună cu morgan Freeman și ne jeluiam amândoi de dureri de spate (boala celor înalți) și el mă consola că mie încă mi-i bine, dar iată el, la cei șaptezeci și ceva ani ai lui, trebuie să zboare cu același spate, în Bahamas, să facă Batman? asta vă interesează?" – Suntem o mână de oameni pe planeta asta, în fond, o familie. toată lumea trage de tine: îți pune mustăţi, îți scoate mustățile, îţi pune mușchi, îţi ia muşchii, te pune să sari cu parașuta, să călărești, să împuști pe toată lumea, să mori. Vieţile noastre seamănă enorm (a celor de acolo și a celor de aici), dar toată lumea vrea să vadă diferența. Facem acelaşi lucru. ne logodim pentru o lună-două, trei, cinci, atât cât durează filmările. Pe urmă ne despărțim, ca să intrăm în altă familie. Și aici, și acolo trebuie să fii respectuos și să-ți faci treaba. totul e fluid, se vorbește civilizat, nu se răcneşte. normal! nici la noi nu se mai răcnește. Era pe vremuri un spectacol al facerii artei...

sau cu capul spart, n-a fost umilit, înseamnă că nu și-a făcut treaba în ziua aia. E ceva în neregulă. Spectacolul trebuie să fie prost. De ce poporul român are atâta apetit pentru dispreţ? De disprețul pentru celălalt, indiferent dacă îl cunoaște sau nu, dacă e mai puternic sau, cu atât mai mult, dacă e mai slab?

E o formă de slăbiciune. Cel mai violent om este cel mai slab. Cei mai violenţi, trecând prin isterie, sunt melancolicii, depresivii. Disprețul e doar o consecinţă a unui lucru mai adânc. Eu cred în nemângâiere. Cum zicea Caragiale: e o nație nefăcută, necoaptă. E un popor căruia i s-a băgat în cap că e o reminiscenţă a unui popor arhaic. Eu nu i-aş spune reminiscenţă, ci vatră. Vatra de unde au pornit multe. Dar când bate vântul, fie din Caucaz, fie din Europa, nu te mai auzi bine, e greu să te mai înţelegi, să te mai ții pe picioare. n-am apucat să ne dăm atenţie nouă înşine. Mângâietori nu am avut decât vreo doi, care au tăiat, au făcut bălţi de sânge ca să ne civilizeze. Avem totul - pământ, mare, munte, păsări, zăcăminte, frumuseţe. Dar, trăim în lipsuri. Lipsă organizatorică, lipsă de respect, de mângâiere, de tandreţe. S-ar putea ca aici să fi bătut Caragiale la vremea aia.


125

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


126

PUNKT DE COLECȚIE "Facem o pauză de țigară?" întrebă ca un elev silitor, chiar cu oarecare timiditate. Găsi ușor ușa ascunsă prin dantele de calea Basarabiei, o știa deja. ceva mai târziu, la prânz, cu alexandru Dabija, acesta răcit, cu febra adusă grijuliu de la București, avură un acces de revoltă

nu înseamnă asta. Serios. E tragică. Dacă nu ai un proiect, e vicioasă chestia. ordinea nu înseamnă pedeapsă. Ține de evoluţia personală, de evoluţia în societate. treptele astea de aici, una de 23 cm, alta de 17 și a treia de 20...

// Un actor face parte din trupele speciale. E o formă de armată: el trebuie să fie disciplinat, să aibă sculele în permanenţă calde, să răspundă oricărui tip de provocare, şi culturală, şi fizică, şi instrumentală, şi metafizică, de toate felurile. / sfântă: "bă, aici la chișinău te calcă fără milă pe zebră, ba umblă cu mașina după tine pe trotuar sau printre copaci ca să te omoare și, în același timp, te dau afară din orice local pentru o țigară. nu contează că e frig, că plouă, că ți-i rău afară! ca să te omoare ăia, cu jeep-urile. ce fățărnicie, domnilor!" reveni. cuprins de o stare ce amintea o mare uimire în fața minunilor lumii, combinată în același timp cu o acută durere de dinți. – Uitați-vă cum e receptată ordinea sau disciplina, sau simetria. Mă uitam acum la scările de la terasa acestui hotel. Au dimensiuni diferite! Moldovenii sunt niște mari arhitecți, știu.

o linie dreaptă e semizigzag. ordinea, ba chiar și unitatea la noi se comentează. Pe când unitatea e formă de supunere liberă pe un proiect, pe o idee. E o lipsă profundă înăuntru de înţelegere. La noi libertatea are o singură nuanță: poți să înjuri pe oricine şi nu te mai supui. Libertatea

Moldovenii se trag din Hundertwasser, care zicea că linia dreaptă nu are dumnezeu.

Da? E o părere și asta. Poți să te miști din cartierul acesta până în centru prin Dubăsari sau tokio. totuși, e o cale optimă – MateeviciPușkin. Dar la tine acasă să-ți faci asemena trepte? Serios, acuma cum faci? E adevărat ce spun? E formidabil! Ca și marcajele stradale la noi în românia. Linia curbă are colțuri. ostenește omul să facă o curbă continuă. Acesta e un mod de a trăi. De a te așeza în viață. Despre asta vorbim. Aici, da, înțeleg complexele. Îl înțeleg și pe Caragiale, înțeleg pe toată lumea. Înțeleg chiar și evoluția interioară. Are vămi, are prețuri, într-o țară care îți oferă totul și tu nu-l iei de gât pe cel care scuipă în stradă sau îți taie pădurea... E tratat lucrul bine făcut ca o formă de slăbiciune?

E vorba de atitudine. Ca şi ruşii, avem și noi Golgota noastră. Suntem autodistructivi?

Se poate chema în toate felurile, dar nu e aia. E ancestrală, e mistică, e fatalitatea fiecărui popor. Cred în asta. Și dacă ni s-a făcut darul acesta imens de a trăi aici, avem de învățat o lecţie. E o mare încercare. Dar devin deja patetic. Viaţa e frumoasă, fierbe mustul. Serios. Bine că ne mai venim în fire. Asta o avem de la bătrânii noștri: vino-ți, măi băiete, în fire. taie mămăliga aicea, sparge ceapa asta și vezi cum ți se deschid ochii! Duci grija cosmosului?.. E trufia omului modern care n-are nicio îndeletnicire. Care le are pe toate la îndemână. omul se barbarizează pe măsură ce se civilizează. Civilizația are doar aspect exterior – confort, viteză, drepturi și, când se trezește cu o asemenea putere, devine violent. Dumnezeu e prin colțuri, e un număr de litere moarte, pe când tu ești zmeul zmeilor, ai butoane! Și dacă n-ai, devii violent! normal că statul, căruia îi este convenabil ca zmeul să stea liniștit și să facă caca la timpul cuvenit, îi dă... Dar când o să ne trezim... Vorba lui turbincă! Care este deosebirea dintre un actor și un mare actor?

Definiția actorului este nimeni, a zis-o Camus. Un actor, cu cât e mai mare, dar la modul profund, cu atât este mai nimeni. Pentru că este atât de mulți, încât nu are identitate. Se îndeletnicește cu șmecheria asta, cu ipocrizia asta îngrozitoare și te convinge că el este Cineva cine nu poate fi vreodată. Și că suferă pentru o identitate care n-are nicio legătură cu el, de fapt. E nimeni. E frumos, nu?


127

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


128

PUNKT DE COLECȚIE

Pu nktograf cu Ana Pope nco


129

PETRU și CHIRIL

LUCINSCHI TATĂ și FIU AM ÎNCHIS UŞA ŞI CHIAR DE LA PRIMUL PAS, INDEPENDENT DE MAGNETISMUL INTERVIEVAŢILOR MEI, FAC UN EFORT SĂ MĂ DETAŞEZ, SĂ IES DIN CÂMPUL LOR GRAVITAȚIONAL PE CARE ÎL MAI RESIMT PE TÂMPLE. POATE TREBUIA SĂ LE PERTURB PACEA ETERNĂ CU VREO ÎNTREBARE MAI STRÂMBĂ, INCOMODĂ, CA SĂ DESCOPĂR ÎN EI PARTEA INCONTROLABILĂ? DAR RĂZBOIUL GENERAŢIILOR, DAR VEŞNICA CONTRADICŢIE ÎNTRE TATĂ ŞI FIU, DAR DECIZIILE PE MUCHIE DE CUŢIT? NU A MERS. ŞI ÎN VREMURI BUNE, ŞI ÎN TIMPURI GRELE, AM IMPRESIA CĂ CEI DOI LUCINSCHI AU PURTAT MĂNUŞI ALBE, IAR PRINCIPIILE ŞI VALORILE, PONOSITE DE FAUNA POLITICĂ LOCALĂ, CHIAR AU CONTAT PENTRU EI. ÎMI ASUM PATETISMUL, DAR ÎNCERC SĂ-L REPRIM. REVIN LA FORME SIMPLE: TATĂL ŞI FIUL. FĂRĂ EPITETE, FĂRĂ COMPARAȚII ȘI, MAI ALES, FĂRĂ DUHURI SFINTE STRECURATE PRINTRE RÂNDURI.

text de

ana Popenco

foto de roman

rybaleov

PunKt nr. 40-41 (2012)

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


130

PUNKT DE COLECȚIE Domnule Preşedinte, copilăria dvs a fost una flămândă şi departe de ceea ce aţi putut oferi copiilor la rându-vă...

Petru lucinschi: În 1946 am

înțeles ce înseamnă foametea. Eram cinci copii în familie, alături de părinții care numărau orice bob de grâu, ca să ne ajungă. Am rezistat datorită faptului că aveam o vacă, iar satul era poziţionat foarte favorabil, lângă pădure. Țin minte cum culegeam ciuperci cu frații mei, normal, de toate soiurile posibile. Mama le fierbea de mai multe ori, ca să nu ne otrăvim. Mâncam lobodă şi floare de salcâm. Să ştiţi că floarea de salcâm e foarte gustoasă, era un

primii lor ani de viaţă seamănă întru totul. Sunt doi copii ai foametei, pentru care o bucăţică de pâine era un lux şi pentru care supravieţuirea semăna cu un fel de muncă de echipă. Consider că le-a fost furată copilăria, chiar dacă ei nu s-au plâns niciodată. Dimpotrivă, îmi povesteau despre anii aceia cu o doză mare de haz, iar istoriile lor aveau întotdeauna un happy end. Un fel de poveşti din copilăria mea, pe care le ascultam şi chiar le doream, cum ar cere acum un copil basmul cu Superman sau Prinţesa Fluture. Mi-am dat seama că experienţa părinţilor a însemnat adevărate lecţii

//Ţin minte mirosul de otravă de la sacul care era în casă. Mama, totuşi, s-a hotărât să pună la fiert sămânţa aia de secară.../ desert minunat pe vremea ceea. Am încercat și coajă de copac, pentru că a fost un an groaznic. Laptele, cât de puțin era, dar ne-a salvat pe toți șapte. În satul vecin situația era mult mai gravă, acolo s-au întâmplat şi cazuri de canibalism, iar noi, copiii, ne temeam, fiindcă satul acela era pe cealaltă parte de pădure. Și când auzeam că foșnește ceva, fugeam de Doamne-ferește. Îmi aduc aminte că mai prindeam vrăbii. ne-a salvat şi porumbul, fiindcă se seamănă chiar în cea mai mare sărăcie. Chiril lucinschi: Încercam să aflu nu doar de la tata, dar și de la mama, detalii despre copilăria lor, pe care au trăit-o într-o perioadă istorică atât de controversată şi plină de restricţii. Chiar dacă mama e născută în Caucaz, iar tatăl meu aici,

de viaţă pentru mine. Fiind deja mai mare, atunci când reveneam la acest subiect, mă interesau și alte aspecte, cum ar fi contextul istoric, personalităţile cu influenţă, evenimentele la care au fost ei parte şi consecinţele acestora asupra oamenilor. Domnule Preşedinte, în ce an viața a început să vă redea copilăria?

Petru lucinschi: În perioada

sărbătorilor de iarnă. Din 1948 totul era altfel, izvorul începea să aibă apă. Viața devenea mai așezată și mai ușoară. Țin minte că la noi în sat erau doar două „stele”, cu care se obişnuia să mergi la colindat. Una dintre ele se păstra în casa părinților mei. Am moștenit-o de la strămoși, era cu șase colțuri, respectiv cu tot atâţia clopoței și cu o mulțime de dantele sau horboţele, croşetate

de meşteriţe din sat. În mijlocul „stelei” era o icoană. Atunci când am devenit președinte, corul umbla prin sat să mă colinde. Întotdeauna le spuneam: „Cântați colinda aceea, cu care mergeam eu cu steaua!”. Acum sunt mai multe variante, dar niciuna nu sună ca în copilăria mea. Doar amintirile mai păstrează melodia cea de atunci. Sărbătorile în format european le-ați descoperit în perioada sovietică?

Chiril lucinschi: Aveam deja

o vârstă respectabilă atunci când am „evadat” pentru prima dată din Uniunea Sovietică. Am stat aproape un an în Copenhaga şi am fost de-a dreptul copleşit de ceea ce am văzut acolo. Dacă pentru noi revelionul era o sărbătoare de familie, în perioada sovietică, departe de tradiţiile pe care le-a prins tata, în Danemarca toată lumea iese în oraș, se distrează, se întâlneşte cu prietenii, vecinii. Experiența daneză şi-a lăsat amprenta asupra mea în ceea ce privește lucrurile care merită trăite obișnuit. Petru Lucinschi: Atmosfera din anii copilăriei mele nu poate fi restabilită astăzi, fiindcă acum totul e altfel. Când eram mici, părinții mei mergeau la biserică. După ce se întorceau, ne aşezam cu toții la masă. Mâncam o friptură, pe care, de altfel, nu o mai pot găsi nicăieri. În ajunul Crăciunului se tăia porcul, se prepara un fel de jambon după o reţetă foarte interesantă. În acea perioadă nu erau cărbuni, de aceea se încălzea soba și în cahla de sus prindeau un șold în saramură. Îl înveleau în tifon și îl țineau aşa o săptămână. Satul era învăluit în acest miros specific, pe care, din păcate, l-a pierdut ireversibil. Şi eu îl păstrez doar în amintiri.


131

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


132

PUNKT DE COLECȚIE Prin anii 1974-1975 am adus o tradiţie reușită, care există și astăzi. În interiorul Catedralei din Chișinău era un muzeu. Pe 31 decembrie organizam acolo un concert de muzică simfonică. Prin aceste acorduri noi subliniam încheierea anului cultural. După concert, conducerea republicii obișnuia să sărbătorească. nu era prea convenabil pentru mine și doamna Antonina, fiind prea tineri, iar copiii prea mici. nici nu aveam cu cine să-i lăsăm. Dar era obligatoriu să fii prezent. Aşa că noi, după ce făceam act de prezență, plecam mai devreme decât ceilalţi. Această tradiție continuă până astăzi, dar a trecut în Sala cu orgă.

acelaşi timp, un eveniment privit rău de guvernare, dar care, totodată, închidea ochii la mica serbare. În 1979 spre 1980, am fost invitat şi eu de un referent al lui Brejnev, care a devenit ulterior ambasador. Sunteţi ambii taţi de băieţi. Pentru bărbaţi, în general, se consideră motiv de mândrie naşterea unui moştenitor. Cum aţi „suportat” marea veste?

Petru lucinschi: Serghei,

băiatul meu cel mare, s-a născut în 1965, la Bălți. În vremuri complicate, aş zice. noi nu aveam apartament în Chișinău, iar când doamna Antonina a ieșit din maternitate, nu aveam unde să ne ducem, și am

//La 5 ani am spus două fraze, care s-au dovedit a fi profetice. Prima - „Când voi crește mare, voi fi ca tatăl meu”, și a doua - „Primul meu copil se va numi Petru Lucinschi”/ Chiril lucinschi: Țin bine

minte momentul în care am rămas pentru prima dată acasă cu fratele meu. Ca-n film, singuri acasă. Fratele meu m-a lăsat și a plecat. Dar a avut grijă (? – n.r) să mă lase sub supravegherea unei fetiţe... de doar 3 ani. Vă imaginaţi starea părinților, atunci când s-au întors şi m-au găsit în grija unei micuțe, ea însăşi având nevoie de dădacă? Cum sărbătoreaţi Старый Ноâый Год la Moscova?

Petru lucinschi: În casa Uniu-

nii Scriitorilor. Acolo veneau toţi artiştii de vază, pe care puteai să-i vezi doar la televizor. Un fel de întrunire informală, cu acces limitat. Era, în

mers la răduleni. El a venit pe lume în decembrie, se apropiau sărbătorile de iarnă, pe care noi în acel an le sărbătoriserăm cu fratele meu din Florești. Țin foarte bine minte seara de revelion. L-am lăsat pentru câteva ore cu părinții, fiindcă discursul secretarului general e același pentru toată țara, nu era o diferență de timp sau de montaj. Chiril lucinschi: Primul meu băiat s-a născut în 1995, în luna iunie. respectiv, avea doar câteva luni, atunci când am mers în vizită la socri, să sărbătorim revelionul. toate frumoase, familia soției mele fiind una numeroasă. Pe atunci nu aveam atâția copii, dar, odată cu apariția lor,

trebuia să gătim în câteva reprize. Atmosfera însă a fost una incredibilă, lipsa de comodități fiind floare la ureche pentru mine: un tată de băiat aflat în al nouălea cer. Proverbialul „război” între generaţii, inevitabilele conflicte dintre părinţi şi copii nu v-au atins?

Chiril lucinschi: tata mă alinta

într-un fel, poate mai mult decât pe fratele meu. Simt o responsabilitate enormă că îi port numele. Chiar dacă sună patetic, trăiesc în fiecare zi cu acest sentiment, pe care, poate inconştient, l-am transmis copiilor mei. tata a fost şi este un exemplu în familie şi merită toată admiraţia pentru demnitatea cu care își trăiește viaţa. Ţin minte foarte clar discuţiile cu el, în puţinele momente libere pe care și le făcea pentru mine. Cred că am început să vorbim despre politică pe când aveam 8 sau 9 ani. Intuiam că voi face politică la fel ca şi tata, dar nu a fost un scop în sine. A venit nu ştiu cum firesc, iar eu nu m-am împotrivit. Când ați înțeles că tatăl dumneavoastră face politică la „înălțime”?

Chiril lucinschi: Chiar dacă

înțelegeam că tatăl meu ocupă o poziţie foarte înaltă în politică, niciodată nu am profitat de acest lucru, dar nici nu mi-ar fi permis. Inclusiv atunci când tatăl meu mă ducea la școală, eu îl rugam să oprească maşina mult mai departe, ca să nu fiu văzut de colegi. Cred că aveam 5 ani când am rostit două fraze, care au devenit, într-un fel, profetice, dacă vreţi. Prima - „Când voi crește mare, voi fi ca tatăl meu”, și a doua - „Primul meu copil se va numi Petru Lucinschi”. Aceste lucruri au fost spuse inconștient, dar unul a devenit deja realitate. Pe cel mai mare fiu al meu îl cheamă


133

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


134


135

"Firul roșu" dintre cele trei generații: bunelul Chiril, tatăl Petru și fiul Chiril

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


136

PUNKT DE COLECȚIE Petru Lucinschi. Al doilea vis poate fi interpretat în mai multe feluri, dar atunci când am zis că vreau să fiu ca tata, el deţinea funcţia de prim-secretar al Comitetului orășenesc. Domnule Preşedinte, credeţi că fiul dvs, Chiril, ar putea să vă repete destinul în politică, până la treapta cea mai de sus?

Petru lucinschi: Deja a început,

dar el trebuie să-şi urmeze propriul destin. Chiril e un om foarte cinstit şi încă vulnerabil în faţa jocurilor care se fac în politică. Dar are un

Petru lucinschi: A fost o decizie

luată la rece. Sigur, puteam să mai trag de timp, dar nu e stilul meu. Eram conştient că fără o transfuzie de sânge nou, fără o ştafetă a generaţiilor, nu se va întâmpla nimic bun în politica moldovenească. tinerii reprezintă viitorul, de aceea trebuie să aibă posibilitatea şi puterea de a decide pentru ţară. Dar, poate, hotărârea mea a fost grăbită şi de boala, apoi decesul, doamnei Antonina, momente dramatice pentru toată familia.

//Cu atâta dorință și sacrificiu, cu atâta iubire și durere – tata a fost alături de mama douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, în toţi acei cinci ani de suferinţă.../ potenţial enorm, e motivat şi vrea binele acestei ţări. Eu cred că, după ce-şi va face bătăturile politice de rigoare, va căpăta îndrăzneala care-l va ajuta şi în cariera politică. E tânăr, deci are tot timpul înainte. Venirea lui Chiril Lucinschi în politică a fost interpretată de unii ca revenirea în politică a lui Petru Lucinschi…

Petru lucinschi: Cred că, și

dacă aş muri, s-ar comenta că-l protejez şi îl dirijez din lumea cealaltă. Dar adevărul e pe faţă: eu nu îi spun în fiecare clipă ce să facă şi ce să spună. nici măcar nu am participat la luarea deciziei. Am fost pus la curent. Post factum. Nu v-a tentat să faceţi politică împreună cu Chiril, sub același brand? Să lansaţi o mişcare, un partid? De ce aţi decis să vă retrageţi după 40 de ani, în care numele dvs era în primele titluri?

Chiril lucinschi: În acești 5 ani

ne-am apropiat și mai tare, a fost cea mai grea încercare pentru toți membrii familiei. Sacrificiul pe care l-a făcut tata a fost unul emoționant. Și asta, fără să se afișeze, discret și natural. Cu atâta dorință și sacrificiu, cu atâta iubire și durere – tata a fost alături de mama douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, în toţi acei cinci ani de suferinţă. Mama noastră a trecut printr-un chin enorm, ca un coridor lung al durerii. Dar l-a avut mereu pe tata alături. toate lucrurile puteau să aștepte, numai nu mama. El a fost și medic, și soț, și tată, și bunic. A întruchipat imaginea unui bărbat adevărat, care rămâne în orice condiții alături de femeia lui. Până moartea ne va despărți. Eu cred în continuare că părinţii mei au fost îndrăgostiţi unul de altul toată

viața. Au iubit cu înţelepciune, cu sacrificiu și au găsit compromisul în orice situație. Ați planificat de bunăvoie și nesiliți de nimeni o familie mai mare?

Chiril lucinschi: Domnul îți dă

atâția copii, câți crede. E de cuviință. nu-mi imaginez viața mea fără ei. Mai ales acum, când copiii cei mari au plecat în Marea Britanie, inclusiv unica mea fiică, Alexandra. Simțim lipsa lor acasă, dar ne mângâiem cu prezența activă a celorlalți doi copii. Mă mândresc cu toți patru și mă bucur că şi-au însușit partea pozitivă din educație. Țin la fel de mult la familie, la nume, la atitudine. Și bunicul, la fel de prezent în viața nepoților?

Atunci când îl văd, începe o adevărată hărmălaie prin casă, generată de bucuria că a venit la ei. normal, asta și datorită cadourilor cu care îi alintă bunicul Petru. nu neapărat lucruri foarte scumpe, dar aproape întotdeauna utile. Vreun semn că cineva din familia Lucinschi mai „cochetează” cu ideea unei cariere politice?

Chiril lucinschi: nu cred, co-

piii mei au deocamdată preocupări foarte departe de acest domeniu. Sigur, discutăm despre politică, mai ales cu Petru, care e interesat de evenimentele social-politice din țară. Mai ales că acum este departe de casă. Cum se numește femeia care vă aduce fericirea nici fierbinte, nici rece în fiecare zi?

Chiril lucinschi: Se numește

Ana, femeia căreia îi reușește să aibă grijă de noi, cu multă răbdare și înțelepciune. Eu cred că aceste calități trebuie să le posede fiecare


Antonina Lucinschi テ始 rolul principal din spectacolul "Fテ「ntテ「na din Bahcisarai", 1963

137

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


138

PUNKT DE COLECȚIE femeie. Sigur că și noi, bărbații, trebuie să ne comportăm altfel. ne-am cunoscut la Moscova, am studiat la același institut. Țin minte cum am văzut-o ieșind din bibliotecă. Era îmbrăcată în blugi albi, care-i stăteau extraordinar de bine. Precum vă dați seama, o imagine „zdrobitoare” care, cum s-a văzut în consecință, m-a fermecat iremediabil. Era împreună cu o prietenă a ei, care, practic, a făcut efortul de a ne uni. Așa că, în anul 1995 m-am căsătorit cu o femeie deosebită din toate punctele de vedere.

demnitate, dar care să-i cuprindă pe absolut toți cetățenii. Dacă puterea aparține forțelor care pot realiza marea unire a societății, este extraordinar. Dacă diferențele dintre oameni se folosesc pentru obținerea de capital politic, lucrurile pot lua o întorsătură gravă. Aţi fost suspectat de organizarea protestelor din 7 aprilie…

Chiril lucinschi: o acuzație

mai stupidă nici nu poate exista. Pe 6 aprilie a fost, cu siguranță, o acțiune spontană, de revoltă. A doua

//Haideți să învățăm şi noi două-trei cuvinte în limba bulgară sau în găgăuză. În acest fel manifestăm un respect faţă de grupurile etnice care locuiesc aici şi contribuie la bugetul ţării/ Petru lucinschi: Problema

noastră principală sunt oamenii care apar în politică, dar habar nu au despre istoria țării. În al doilea rând, ca și toate popoarele mici, suntem foarte ambițioși, cu rânză mare. Astfel, am format o clasă politică fără responsabilitate. Eu îi întrebam pe cei care veneau cu diferite propuneri, unele mai năstrușnice decât altele: „Bine, dar ce facem cu țara?”. Chiril lucinschi: Pe 6 aprilie, atunci când am fost rugat de un jurnalist să-mi spun părerea despre ceea ce se întâmpla, am răspuns la repezeală: „Ceea ce văd eu acum se numește DEMnItAtE”. noi, întradevăr, ne-am pierdut demnitatea, iar dezbinarea este în continuare un fenomen foarte riscant pentru republica Moldova. noi trebuie să elaborăm sau să cultivăm această

zi - cu totul altceva. Părea, cel puțin dintr-o parte, o acţiune organizată, cu „băieți” cu cefele rase și oameni departe de idealurile țării. Când ne integrăm, atunci?

Petru lucinschi: noi vorbim

despre integrarea europeană, dar nu înțelegem un lucru. Integrarea mult râvnită nu poate fi realizată fără formarea unei mentalități. noi ne raportam la indici, dar nu și la cultura unei populații. Chiril lucinschi: Europa nu are nevoie de noi. Să nu uităm că în capul mesei au fost puse niște scopuri economice. Comunitatea europeană ne așteaptă cu o contribuție foarte importantă. Dar UE urmează să ne accepte așa cum suntem noi, cu această diversitate. Eu, de exemplu, mă gândesc cum să dăm un imbold

celorlalţi ca să studieze limba română. Haideți să învățăm şi noi douătrei cuvinte în limba bulgară sau în găgăuză. În acest fel manifestăm un respect faţă de popoarele care locuiesc aici şi contribuie la bugetul ţării, dar obținem și simpatia lor. Cu arme pașnice. Bine, dar ce facem cu ţara, îmi daţi voie să vă citez, domnule Preşedinte?

Chiril lucinschi: tot ce se

întâmplă acum este doar o sămânță pusă în pământ acum zece ani, dar care trebuie încă crescută. Vom ajunge să culegem și roade, dar trebuie să avem răbdare. noi, din păcate, ne grăbim întotdeauna şi nu analizăm trecutul. Putem să-l blamăm sau să-l folosim în scopuri politice, dar el este al nostru. De ce să repetăm aceleași greșeli în continuare? Fără o analiză a acțiunilor nu putem merge mai departe. numai aşa lucrurile se vor aşeza şi vor juca în scenariul nostru. Contează să nu ne legăm noi înșine la mâini, picioare şi ochi. Îl citez deseori pe Dan Puric, care într-o carte amintește de fostul ministru de Externe al româniei, tache Ionescu. Ultimul, la vârsta de opt ani, îşi imagina deja românia anului 3000. trebuie să avem şi noi o astfel de viziune. De perspectivă. Petru lucinschi: Țin minte că am găsit într-o carte, scrisă de o femeie din Mereni, deportată în Siberia, un gând: „nouă ani am fost deportată și în acești nouă ani de zile cei mai uniţi păreau lituanienii. Ei întotdeauna primeau de acasă colete cu mâncare. Iar eu în acești nouă ani de zile am primit doar un colet cu câteva ouă, din care doar două erau bune. Și noi ne mai întrebăm de ce lituanienii au succes, iar noi nu? Fiindcă ei sunt altfel, iar noi suntem cei care trebuie să se schimbe!”.


139

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


140

PUNKT DE COLECȚIE

roman Viktiuk

CeCerka și lumina

sau de Ce nu poți omorî soarele Cu praȘtia


141

text de angela

Brașoveanu

foto de

Igor schimbător, ramin mazur PunKt nr. 44-45 (2012) punkt - nr. 50 / decembrie 2012


142

PUNKT DE COLECȚIE EU SUNT LUMINĂ, ZICE EL. SIMPLU. NIMIC DE ADĂUGAT, NIMIC DE SCĂZUT. VREI – ACCEPȚI. NU – ÎȚI SCUIPI ÎN SÂN ȘI O IEI LA GOANĂ. CĂMAȘĂ CU FLORI, VESTĂ LUNGĂ, OCHELARI MEFISTOFELICI, ERMETICI, VIOLEȚI, UȘOR AROGANȚI, CARE ACOPERĂ OCHII ȘI DIN PROFIL. SOARELE STĂ CU SPATELE LA POPORUL CARE IA PRÂNZUL LA PANIPIT. POPORUL NU ȘTIE NICI EL, BAREM CU SPATELE (SAU SE PREFACE DISCRET CĂ NU ȘTIE, LA URMA URMEI, FIECARE PE-AICI E CU FIRIMITURA LUI DE GLORIE...), CĂ ÎȘI SOARBE ZEAMA ÎMPREUNĂ CU UNUL DINTRE CEI 50 CARE AU INFLUENȚAT A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI 20 (AMERICANII AU DECLARAT-O). AM ÎNȚELES DE CE E LUMINĂ CEVA MAI TÂRZIU. DUPĂ CE-AM IEȘIT DIN SEMILEȘINUL ÎNTINS GOSPODĂREȘTE PE VREO TREI ORE BUNE. STOARCE FRUMOS ȘI ELEGANT ȘI PE NEVĂZUTE DIN ENERGIA TA CA SĂ ȚI-O ÎNTOARCĂ MAI APOI, FILTRATĂ, SUB FORMĂ DE LUMINĂ. LUMINA LUI, EVIDENT. SEARA, DUPĂ SPECTACOL, CÂND TOȚI ACTORII I-AU ÎNGENUNCHEAT ÎN CERC (DAR NU S-A AJUNS CHIAR PÂNĂ LA PUPATUL MÂINILOR, CONFORM NOII TRADIȚII A LOCULUI), ȘI-A SCOS, ÎNTR-UN SFÂRȘIT, OCHELARII ȘI, CU EI, MASCA DE VOLAND, LĂSÂNDU-SE HRĂNIT, DIN NOU, CU ENERGIA SĂLII – VĂ MULȚUMESC CĂ NE IUBIȚI ATÂT DE NEBUNEȘTE! ÎN FOND, NICI NU ADMITE CĂ AR PUTEA SĂ FIE IUBIT ALTFEL. ȘI NICI NU-L INTERESEAZĂ. CEI CARE-L URĂSC ÎL HRĂNESC ȘI EI CU URA LOR: A RAZVE ONI MOGUT UBITI SOLNȚE? CITO VÎ, CITO VÎ!!!

Ai lângă ureche un omuleț cu pistolul, care îți strigă: la start! Dar deocamdată a venit salata, Albul de Purcari e rece, Andrei Locoman – binedispus, Grigori Tumasov (vicedirectorul său, căruia îi zice Bătrânul), înarmat cu o imensă răbdare... Suntem cu toții mai bătrâni în jur, căci el, la cei aproape 76 ai săi, s-a declarat de 19. Să încerce cineva să-l contrazică... De ce anume 19 și nu 18? Sau 20 de ani?

o, nu numai că afirm acest lucru, dar trăiesc exact așa. Pentru că trebuie să sari în fiecare zi peste prăpastie. Și nu poți să o sari decât dacă ai 19. Începi în fiecare dimineaţă de la început. Fără să știi nimic. Și fără să ții minte nimic. Ai lângă ureche un omuleț cu pistolul, care îți strigă: la start! Și trebuie să fugi. Dacă îți pui întrebarea unde – nu ajungi nicăieri. trebuie doar să fugi. Ca să rămâi mereu la 19. Serios! Ca

regizor, nu mai poți face nimic dacă ai făcut măcar un pas dincolo - în viața matură. Viața matură ucide arta?

Categoric da. Copilăria este prima senzație, prima impresie. Copilăria niciodată nu spune lumii „nu” . Doar se apropie de această taină care este viața, nu o descifrează, nu o desface în piese ca pe o jucărie. Dimpotrivă, copilul asta și face. Desface jucăria. Ca să vadă ce e înăuntru.

nu! Doar atunci când pe cântarul lui interior apare pentru prima dată agresiunea... Dar curiozitatea?

Curiozitatea este cel mai strașnic lucru care poate să existe. E toată nenorocirea omenirii. Ziceți că un copil niciodată nu zice „nu”, dar dvs sunteți un copil care știe să spună „nu”. Doar n-ați montat niciodată spectacole de conjunctură și ați scăpat mereu prin urechile acului.

Dar, iertați-mă, acesta este mediul - acel absurd istoric care îți cere să

minți. Am trăit atâția ani în situația când a trebuit să spun doar neadevărul... Cum v-a reușit?

Depinde de ce cântec ți-a cântat mama când ai apărut pe lume. Dacă îți cântă „tî moia zironika (zviozdocika, adică steluță), kotoraia siiaet i kotoraia vsegda budet siiat, i nikakaia tucika tebea ne privediot v temnotu...” Se putea totuși atunci să nu faci spectacole de conjunctură? Căci multă lume care a făcut concesii astăzi se scuză - că era imposibil, că sistemul te distrugea, că trebuia să pui o „locomotivă” în față ca să spui lucrurilor pe nume...

Se putea. Am montat peste 180 de spectacole și niciunul prin care aș fi lingușit sistemul. Și am scăpat întotdeauna. Cum?

Simplu. De exemplu, mă sună Efremov (oleg Efremov, actor și regizor, fondatorul teatrului Sovremennik) și îmi zice: uite, o să fie aniversarea a 50-a a UrSS, numai tu știi ce poți


143 să montezi. Gândește-te și peste două luni îmi zici. De ce peste două luni? Eu pot să-ți spun acum: Franko, „Fericirea furată”. (Ivan Franko, considerat a fi, pe lângă taras Șevcenko, cel mai important scriitor clasic ucrainean, originar din Lviv, n. red.) E spaniolul ăla?, întrebă el. Făcui o „cotitură” rapidă în cap, pentru că mi-am dat seama ce au studiat ei la MHAt și îi zic: Marele Bucima (Ambrosii Maximilianovici Bucima, celebru actor sovietic de origine ucraineană, a jucat în anii 40, n. red.) a jucat în această piesă! A! - a zis el, bun! Și, mai apoi, Jora Burkov a jucat genial. Dar iată că vine marea zi când a descins la MHAt Biroul Politic. Mă apropii de teatru (Kremlinul e la doi pași) și văd afișul: La a 50-a aniversare a puterii sovietice – Fericirea furată. Și înțeleg că e vorba de o diversiune pe care a săvârșit-o banderovistul din Lvov, adică eu. Îl chem pe director, îl chem pe Efremov și le zic: poftim, citiți, voi ați semnat afișul! Efremov citește afișul și zice: uu, bleadi, tu o să ne trimiți pe toți în Siberia! Și au acoperit frumos cu hârtie „de aniversarea a 50-a”. Mai departe. Vine centenarul lui Lenin. Eram atunci la teatrul Comsomolului Leninist din tver. Eram prieten cu Sineavski și Daniel (deveniți celebri în toată lumea din cauza procesului organizat împotriva lor pentru că ar fi scris opere antisovietice, publicate în occident sub pseudonimn.red.), oameni care au stat în celulă cu banderoviștii și care spuneau că nu au văzut oameni mai sfinți decât aceștia. Și ei îmi zic: ei, ce o să faci acum? nomer ne udastsea! Ba bine că nu. Când ne-a adunat comitetul de partid pe toți conducătorii de

teatre din acest oraș și ne-a întrebat ce vom monta, am ieșit și am spus pe un ton declarativ și patetic: eu am fost la Muzeul Lenin, camera cutare, sala de păstrare cutare, am găsit materiale pe care încă nimeni nu le cunoaște, unde Clara Zetkin (Viktiuk pronunță ironic Kleara) îi scrie nadiei Krupskaia că Lenin a zis: când va birui puterea sovietică, rusia trebuie să vadă marea piesă a marelui Schiller, cabale und liebe! tăcere mortală. Ei nu pot să traducă nici Cabale, nici Liebe. După ce am considerat că pauza este suficientă, am zis: Kovarstvo i liubov. toți au început să dea înțelegător din cap, a ieșit secretarul doi de partid Korâtov și a zis: uh, bleadi, cât de bine vorbește! Las'să monteze! Și iată că la centenarul lui Lenin am montat Kovarstvo i liubov.

Dacă vedeam că situația se îngroașă, ziceam în sinea mea: mamocika, pomoghi! Glumele lui cu partidul nu s-au terminat aici. Dacă era chemat la comitet să i se tragă mâța pe spinare, intra și zicea: știu tot ce vreți să-mi spuneți, așa că nu vă pierdeți timpul cu mine. Și ieșea, fără să-i lase pe boșii de partid măcar să deschidă gura. Odată, însă, ieșind după o asemenea tiradă, a intrat într-o cabină telefonică, a aflat telefonul Direcției Teatrale de la Vilnius și l-a sunat pe șeful acestei direcții, zicându-i cu vocea șefului Direcției Teatrale a URSS: avem un tip genial aici, vi-l recomandăm cu căldură pentru angajare la dvs. Șeful Direcției Teatrale din Lituania, care se temea de puterea sovietică mai tare decât de dracul, a zis grăbit: trimiteți-l urgent. Așa

Viktiuk s-a pomenit la Vilnius, în fața clădirii unui teatru pe care l-a visat la 14 ani. Detaliu cu detaliu. Aveați senzația atunci că sunteți la limită, că încă un pic și-și vor da seama că vă jucați cu ei?..

Întotdeauna. Dar, dacă vedeam că situația se îngroașă, ziceam în sinea mea: mamocika, pomoghi! nimic altceva. Și auzeam acel cântec Zironika tî moia și totul se rezolva. E acea melodie, acea notă care îți dă aripi ca să ieși din groapă. Mama v-a educat un om puternic, narcisist?

nu puternic, ci cu soveste. So, liniuță, veste. E atunci când comunici tot timpul cu vestea. Și nu cu acel sistem de jos, chiar josnic. Pentru că ceea ce este veste e veșnic, iar ceea ce este jos, este absurdul în care am nimerit. Ziceți undeva că ați descoperit devreme că sunteți puternic, că sunteți lider, că trebuie să vă îndepărtați de gloată și să-i veniți în frunte...

Da, am descoperit dintr-odată. E din cauza educației sau așa v-ați născut?

Ce fel de educație? nimeni nu m-a educat! Cum, dar mama, care vă cânta Tî moia zironika?

numai mi-a cântat, altceva – nu. De dimineața până seara mă pierdeam prin teatre (piața rânok, unde mi-am petrecut copilăria, era flancată de toate teatrele din Lviv, le cunoșteam fiecare scândurică), apoi, fiind total afon, am strâns copiii și am montat, acolo, pe caldarâmul pieței, Dama de pică, silvia, marița... Ei erau la fel de afoni ca mine, dar am avut un succes nemaipomenit. operă în aer liber...

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


144

PUNKT DE COLECȚIE

În robie nu poți să iubești, în robie poți doar să urăști și să omori... ...De fapt, legenda zice că prima montare teatrală a făcut-o ca să-și salveze pielea. Era la o tabără de pionieri de lângă Kiev (iar cei de la Kiev nu-i suportau pe banderoviștii și antisovieticii de la Lviv) și, trezindu-se într-o tabără dușmană, a hotărât să adune copiii și să se joace de-a teatrul. Comsomoliștii cinstiți și curajoși erau hărțuiți de un hitlerist odios, care vă dați seama de cine era jucat. Tot așa și la armată, atunci când a văzut că-și pierd nopțile îngropând mucul de țigară (era un chin născocit de sergenți ca să le otrăvească viața novicilor – cărau pe targă, până la cimitirul din apropiere, orice muc de țigară aruncat neregulamentar) – a montat un fragment din piesa Front, numai ca să-i vadă la repetiții pe ofițeri și pe sergenți târându-se pe brânci și urlând „La atac!” câte patru ore la rând... Legenda zice... Când ați înțeles că puteți să manipulați oamenii fără să fiți pedepsit?

nu mă gândeam deloc la asta, doar știam că am în mine o energie pe care încă nu puteam să o definesc, și când ei intrau în această vrajă – gata. Mai departe, nu numai că mă ascultau, dar mă adorau. Și asta s-a întâmplat cu toți artiștii. Din toate timpurile. Cât de importantă este această siguranță că ești adorat?

E vitală. Și e dată de mai sus. nu poți s-o cumperi, nu poți s-o înveți. Dar aflarea adevărului prin chinuri? Dar nemulțumirea de sine în calita-

te de catalizator? Dar îndoielile în legătură cu calitatea muncii tale, care asigură totuși un pic de obiectivism și o creștere?

niciun chin. Au închis spectacolele mele, mi-au închis teatrul studențesc de la MGU, și nicio disperare. De ce?

Pentru că știam că există cântecul tî moia zironika. nu în sensul de star, ci în sensul de steluță de pe cer. Și gata. Disperarea nu e despre dvs.

nu. Categoric nu. Și nemulțumirea de sine la fel nu e despre dvs?

nu. Doar lumina. Și această lumină nu poți s-o distrugi. Iată, soarele luminează - apucă-l, dă-i o palmă! nu poți. n-are niciun rost. Cum poți să educi asta în cineva?

nu se poate. Eu îi învăț pe studenții mei, dar ei sunt deja în afara robiei... Dar...

nu mă întrerupe, soarele meu... sclavia a plecat. Sistemul s-a evaporat din ei. De aceea e mult mai ușor să le vorbești. Iată Cameristele, piesa este despre faptul că nu poți să iubești în sclavie. În sclavie poate exista doar ură și crimă. Dar Sindromul Stockholm?

nu mă încâlci. Cu 28-29 de ani în urmă, când am montat piesa, jucau băieți de 20 de ani, care se născuseră în comunism și erau încă otrăviți de sclavie. nu se puteau debarasa de ea. Mai ales că forma acestui spectacol e deschisă și trebuia să crezi cu toată ființa că acesta e unicul mod de a găsi cheia în artă!

Dar de ce aceștia trebuiau să creadă anume în adevărul dvs?!

Păi, doar mă adoră! oare pot să le apară îndoieli?

organismul lor reacționa în afara voinței, mi se supunea mie. Gata. De fapt, adorația necondiționată și dizolvarea propriului eu reprezintă unica condiție de lucru cu Viktiuk. Scepticii sau cei care pretind la o concurență sunt eliminați sau se autoelimină. Din cauza asta n-a reușit colaborarea cu Ghenadi Hazanov, de exemplu. Trebuie să existe un singur soare. Cum i-ați convins pe actorii dvs. ca pentru montarea Cameristelor să nu plece acasă trei luni, să trăiască în teatru?

Da, au trăit, și nevestele lor veneau cu crăticioarele și, de jos, le aruncau mâncarea... Sunteți un dictator fermecător, asta e. Îi faceți pe oameni să creadă că mofturile dvs sunt buchie de lege.

nu e vorba de farmec, ci de lumină. Lumină! Cum suportau această lumină?

De ce „o suportau”? Ei se dizolvau în ea! Gata! organismul lor reacționa în afara voinței. Mi se supunea mie. Cum se întâmplă asta?

nu știu. Iată, de exemplu, am fost azi dimineață la televiziunea dvs, stau acolo niște băieți pe care eu nu-i cunosc. Adevărat zic eu, Grișa? S-au topit imediat! Gata! Puteam să fac cu ei orice! Și așa s-au mai descătușat, așa au mai prins la curaj...


145

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


146

PUNKT DE COLECȚIE Să ne întoarcem la Cameristele. Ați făcut o revoluție în teatru cu acest spectacol...

Da, ca Lenin în '17... Era obligatorie această metodă de lucru? Această practic sechestrare a actorilor, această dezicere de orice - de viața personală, de tabieturi, în favoarea unui rol care încă nu se știa ce soartă va avea...

Acum îmi dau seama că nu era obligatoriu, dar trebuia să învețe să lucreze cu tot corpul, cu ritmul, cu muzica, să fie în stare să o perceapă, nu pur și simplu s-o audă. nu era niciun chin în asta și ei își amintesc de aceste vremuri ca de cele mai frumoase luni din viața lor. Acum, la teatrul de Satiră, montez o piesă în care sunt angajate două actrițe de 87 și 88 de ani - olga Arosieva și Verocika Vasilieva. Și superprima teatrului Bolșoi, Lena obrazțova. Și iată se mișcă, ele cântă și lucrează la aparate de fitness. La 20 de aparate! Și ele îmi zic: romocika, acesta va fi ultimul nostru rol! Dimpotrivă, fetelor, le zic eu, acesta va fi primul!

nu poți să răzbați de la un om la altul. Și scurtarea acestei distanțe depinde de lungimea penisului. Le-ați dat o a doua viață. Și pentru asta le mai plătiți și onorariu... Dar, de-a lungul timpurilor, sunteți învinuit de erotism excesiv, perversiune și promovarea homosexualității. Ați avut o polemică de lungă durată cu o critichesă de teatru, Mașa Sedâh, care încerca să vă convingă că subiectul din M.Butterfly e unul fals, iar dvs o învinuiați de încuiere mintală și chiar ați promis că o să-i organizați o întâlnire cu un cuplu care a fost prototipul pentru protagonişti...

Citesc și citesc cronici distrugătoare și mă întreb: când o să se termine?

Când se va uza definitiv generația asta bâhlită de moraliști? nu mă mai băgați în limitele voastre jalnice! Unde sunt probleme cu sufletul, acolo sunt probleme și cu trupul. Sunt plini-ochi cu energie negativă. Ei nu înțeleg că aceasta dospește în ei și îi mănâncă, îi macină încet pe dinăuntru? Pentru ei, sexul e ceva ce pute. Cred că la ei într-adevăr pute. Și săruturile, și organele lor genitale. Entuziasmul sexual nu le este cunoscut, și tot de ce sunt în stare – să gâdile ceva cuiva în întuneric, când nu-i vede nimeni. Și eu urlu, țip întotdeauna că cel mai mare păcat pe lume este să nu iubești și să nu simți zborul erotic. Dar de ce anume eroticul este coloana vertebrală a spectacolelor dvs?

Pentru că numai în sex omul e natural și firesc. În viață oamenii sunt atât de închiși! Cauza e în răutatea și ura care au devenit normă. nu poți să răzbați de la un om la altul. Și scurtarea acestei distanțe depinde de lungimea penisului. nu te încreți, suflețel, nu eu am zis-o, ci Sade. Dacă stai să te gândești, nu e nimic rău în asta. Să descoperi omul prin trupul lui. Și nu e nimic strașnic că distanța dintre două suflete este egală cu un organ genital. Masculin. Iubirea e unica regulă după care trebuie să acționeze firea omului. restul e gunoi și vânare de vânt, impuse de putere, de stat, de partide... Eu am fost primul care a ridicat cortina ce acoperea cu anii esența umană. Eu am scos în scenă dragostea, gelozia, dorul, așteptarea, bănuiala. Am dezbrăcat frumos nu numai sufletul, ci și trupul. Și am făcut ca unul să nu poată trăi fără celălalt.

Aștept să moară generația de moraliști împuțiți... Da, vă place această frază a lui Sade, am mai întâlnit-o, croșetată în diferite feluri, și în alte interviuri ale dvs. Să ne întoarcem la altă metaforă iubită a dvs – fluturele. Protagoniștii reali ai eroilor din M.Butterfly locuiesc și acum la Paris... reamintesc cititorilor noștri în trei cuvinte subiectul - eroina principală e o chinezoaică ce cântă în Butterfly, de ea se îndrăgostește un tânăr diplomat, ca, după 25 de ani de căsnicie, să descopere că, de fapt, ea era bărbat. Cum e posibil, întreb și eu ca bătrâna critichesă...

Da-da, ea striga, în plină emisiune în direct: cum n-a văzut timp de 25 de ani că ea, de fapt, era el? Iar eu, tot în plină emisiune, țipam la ea: dar tu, ce, știi toate metodele de satisfacție sexuală pe care poți să le utilizezi? Am impresia că știi unul singur, și pe acela l-ai uitat de mult! Aceasta era prietena mea, bătrâna idioată. Și asta am spus-o la televizor! Am urlat la ea, apoi i-am spus: așa deci, oamenii aceștia sunt vii, locuiesc la Paris și se iubesc până acum, și dacă vrei... aici ea s-a speriat... noi, prin Ministerul Culturii îi invităm la spectacol. A tăcut. Pentru că a crezut că ceea ce spun eu e adevărat. Iar ea e pur și simplu o analfabetă din punct de vedere sexual. Dar într-o relație sexuală nu e obligatoriu să utilizezi doar maniurka! Maniurka, în vocabularul dvs este organul genital feminin, iar cecerka – masculin. De ce trebuie să născociți cuvinte noi pentru chestii vechi de când lumea? Sunteți timid?

Doamne ferește, nu sunt, dar de ce să țip pe toată scena cu h și p? Sunt doar niște sunete, de ce unele provoacă rușine și altele nu?


147 Aceste cuvinte sunt o joacă, repetiția este o joacă, totul e pentru joacă. Dacă nu există joacă, nu există nimic.

Eu nu știu nicio operă în care doi mari iubiți au intrat în nemurire prin cușca familiei. Vocabularul lui Viktiuk, pentru un om neinițiat, e plin de dinamită. El zice că sunt cuvinte spuse din iubire. „Chiar și cel mai urât cuvânt spus din iubire, capătă o altă culoare, o altă energie. Ador aceste cuvinte pentru că le consider vrăjitorești, magice! Nimic mai bun ca ele”. În seara primului spectacol, fotograful nostru, Igor Schimbător, fiind în culise, a avut parte și el de o porție zdravănă de cuvinte magice. Soarele și lumina a țipat de s-a făcut vișiniu până în rădăcina părului său arămiu, i-a trimis cu cele mai alese cuvinte de iubire pe toți la toate originile, a strigat să fie anulat spectacolul, s-a uitat urât la Schimbător, a luat două pastile și s-a liniștit. De fapt, aceste scene el le numește descărcări energetice și cei care îndrăznesc să le numească isterii trebuie să plece imediat din teatru, zice el. A doua zi aveam să aflăm că, de fapt, nu sosiseră doi actori, și cei din teatru i-au ascuns „noutatea” până la începutul spectacolului. Așa că pastilele au fost motivate. Deși, zic actorii lui, fiecare dintre ei știe spectacolele pe de rost, așa că sunt în stare să salveze o situație de genul acesta. Uneori, zice că fericirea e o pauză dintre două nefericiri. Dacă te lupți cu pumnii pentru fericirea ta și cheltuiești o grămadă de energie, atunci nefericirea vede eforturile tale și se bucură. „Dar când nu faci nimic pentru atingerea fericirii tale și nu cultivi răutatea în tine, atunci

fericirea zice calm: se pare că acest om e gata să mă accepte. Și umple pauza. Eu mă conduc întreaga viață de această regulă”. Da, dar alteori tot dvs ziceți că să nu te bucuri de fiecare clipă e o crimă...

Absolut corect. Asta ar însemna că pe pământ sunt 7 miliarde de criminali și doar dvs unul – înțelept și fericit?

Corect. Ce vă bucură acum? În acest moment!

Verdeața asta din farfurie, fata care mi-a pus înaintea ta întrebări, tu, deși ești obsedată sexual... O, da, și sunt abia la prima pagină a întrebărilor...

...și Mașa (critichesa, n.r.), sora ta dreaptă, avea o mare nedumerire, de ce lumea dă năvală la M.Butterfly, își iese din minți, de ce ani la rând nu poți face rost de un bilet... A pășit peste propria mândrie și m-a rugat să o trec la spectacol... Apoi, aproape că a încetat să mai scrie. Eram prieteni, idioata, îl cunoșteam și pe soțul ei, care m-a întrebat: ce i-ai făcut? Vorbind despre familie, dvs ziceți că Dumnezeu n-a avut chiar asta în vedere atunci când l-a creat pe om...

Da, continuu să cred că familia nu e acea structură obligatorie pe care a lăsat-o Dumnezeu oamenilor. Statul a transformat celula familiei în structură politică, omorând libertatea în om. Dragostea vine de sus, iar ei, de jos, se amestecă și aici. nu le-a reușit să se bage doar între romeo și Julieta sau între tristan și Isolda, pentru că băieții pur și simplu n-au ajuns la acea cărămidă care se numește familie. Eu nu știu nicio operă în care doi mari iubiți au intrat în nemurire prin cușca

familiei. Statul hotărăște când să-ți dea drumul, când să te bage înapoi, când să-ți atârne lacătul la ușă... Dacă nu vă place această formă de conviețuire (se vorbește în termeni foarte nebuloși despre o soție și o fiică ce stau în Ucraina și despre care Viktiuk nu vrea să vorbească niciodată pentru a nu permite, zice el, răilor de ziariști să se atingă de cele sfinte, dar nimeni nu le-a văzut, deci suntem nevoiți să-l credem doar pe cuvânt n.red.), ce acceptați?

Credeți că poporul e prost dacă a zis că с милым рай и â шалаше? Intuitiv, omul alege natura, dar se pomenește în fața unei ștampile, care trebuie să-i întărească și mai mult conștiința faptului că e supus, sclav...

Dărâmi un perete, dai de alt perete, și mai departe altul - aceeași celulă... Dar dvs totuși nu sunteți între sânii naturii, nu sunteți în colibă, flowerpower, sunteți în capitală, aproape de Kremlin, sunteți parte a acestui sistem...

nu. nu! Dacă aș fi fost parte a acestui sistem, aș fi avut totul. Dar aveți totul!

nu e ceea de ce am eu nevoie. Am nevoie de libertate... Da, nu vă trebuia apartamentul feciorului lui Stalin. Dar nici nu-l întoarceți...

...dar eu aștept totuși să mă dea afară din el... De ce?

Pentru că nu poate un banderovist să locuiască în apartamentul lui Stalin, în apartamentul călăului poporului ucrainean! Sunt dator să fac o diversiune.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


148

PUNKT DE COLECȚIE


149

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


150

PUNKT DE COLECȚIE Ce visați în această casă?

Nimic. Ce aș putea să visez acolo? Păi, e casa dvs, ce vreți, aceea visați. Sau n-o simțiți ca pe casa dvs?

După ce au fost niște preoți și au sfințit-o, parcă e a mea... ..după ce ați dărâmat pereții, căutând comori...

Țin să menționez, am dărâmat doar un perete. Muncitorii au ciocănit în toți, dar i-am rugat să dărâme doar un perete. Și v-a fost de ajuns ca să vă liniștiți...

Dărâmi un perete, dai de alt perete, și mai departe altul - aceeași celulă... Dvs ziceți că Rusia este o mare închisoare și pentru dvs, și pentru toți. În același timp locuiți acolo, montați acolo. De ce închisoare?

Păi, ea a vrut și pământurile voastre... Asta pot să o cred eu - că Rusia este o mare închisoare cu ambiții imperiale, și nu dvs, cetățean al globului și lumină care nu poate fi nici atinsă, nici lovită...

Cum să nu? Cum poți să nu auzi și să nu vezi ceea ce se întâmplă? Ei fac doar același lucru și cu Ucraina mea, iarăși ne mână în ocol prin intermediul gazului și al petrolului! Și de asta au adus-o în această stare pe fetiță (Iulia timoșencko, n. r.) - stă la pat și nu poate face nimic... Credeți că n-o să-și revină? Ea doar este o supraviețuitoare!

nu cred. Dar sunteți prieteni...

Da. Am și acum un portret de-al ei făcut de un pictor foarte bun și nicidecum nu reușesc să i-l dau... Ați fi putut să-i faceți o vizită la închisoare...

De ce nu pot? Pot! Dar acesta deja va fi un asemenea ACt! Îi cunosc pe oamenii din acel sistem, cu unii dintre ei sunt prieten... Asta înseamnă că vă planificați foarte rațional ACT-ele?

Atunci când în centrul Kievului s-a deschis o galerie și la inaugurare am vrut să-i aduc proprietarului acest portret, acesta a început să țipe: nunu-nu! nu! El o ura, iar ea era încă la putere. Atunci i-am zis: hai dar s-o batem în cuie în prag, ca toată lumea să-și șteargă picioarele atunci când intră. Și el a zis: o, da! DA! Și ați făcut-o, prietene drag?

nu, pe mine m-a mirat reacția lui atunci când i-am propus acest gest absurd. Apoi au venit alegerile. Eu eram la Lviv, stăteam pe balconul meu. Și ea mergea pe stradă cu escorta, făcea baie de mulțime. Și! Ea nu știa că sunt în oraș, ea nu știa unde e casa mea dar, la un moment dat, din niște motive total neînțelese (deși eu le înțeleg perfect), a ridicat ochii exact spre balconul meu. Și eu, în acest moment, am sărit înapoi. Și așa s-a întâmplat de câteva ori... De ce ați sărit?

Pentru că știu ce s-ar fi zis pe urmă: că e un lingușitor, că a ieșit special la balcon, că a fost înscenat... nu știu. Dar m-am retras. În schimb, pot să-mi permit libertatea de a-i trimite pe deputați oriunde vreau, inclusiv la televizor... Atunci când lvivenii săi îl întreabă, oarecum acuzator, de ce a părăsit orașul (deși tot în Lvivul său natal i-a fost interzis spectacolul Davai zaimemsea liuboviu, el de obicei le răspunde: o să vă dau doar un exemplu. Tatăl lui Gogol, Vasili Ia-

novski, a scris vreo treizeci de piese. 29 dintre ele s-au pierdut, una am găsit-o cu greu într-o bibliotecă. Nu scria mai rău ca Gogol. Și iată că tatăl tare nu voia ca feciorașul lui să plece de acasă. Dar acesta nu l-a ascultat și, ca rezultat, pe fecior îl cunoaște toată lumea, iar pe tată – nimeni. Spuneți că actorii, în actuala școală rusă, nu sunt educați corect. Că noi suntem cu toții bisexuali, iar actorii – cu atât mai mult, și ei trebuie să știe să joace atât bărbați, cât și femei.

Exact. Pentru că artistul, prin însăși natura sa, nu este unipolar. Cu m sau f. E dator. Așa a fost întotdeauna în teatru... Acestea sunt Cameristele. Sunt patru băieți talentați și geniali. Acuma e deja a treia generație - sunt liberi, ei nu mai știu de cătușele sovietice. Dar lămuriți-mă, considerați că toți oamenii sunt bisexuali?

nu, numai artiștii. Și numai în scenă.

Sunt tot mai puțini și mai puțini artiști care au în dotare butonul suferinței, bucuriei, chinurilor, morții. Atunci când e întrebat despre homosexualitatea evidentă a unora dintre actorii săi, și e întrebat destul de des, Viktiuk face ochii mari și răspunde cu o eternă naivitate: nu știu, nu m-am gândit niciodată la asta! Se zice așa ceva despre actorii mei? Știu că unii dintre ei au familii, maniurcile lor, copii... De ce să judeci despre orientarea omului după roluri? Într-adevăr. Corpurile perfecte, epilate, pectorali reliefați acoperiți doar de centuri ce aminteau oarecum de scene sado-maso, transpirând frumos, ca la comandă,


151 mișcările insinuoase și aproape de balet ale Salomeei (Salomeului), vocea lui hipnotizantă ca de șarpe cu clopoței au făcut niște babete artistice din rândul întâi (eu eram în rândul al doilea, deci am avut o priveliște clară) să stea cu buzele strânse și mâinile pline de zbârcituri și inele înțepenite în semn de protest, iar când lumea s-a ridicat în picioare și balconul exaltat a început să țipe, ele au ieșit demonstrativ din sală. Epopeea continuă. Femeia din dvs, cum o puteți descrie? Cum e? Ce vrea? De ce suferă?

E Mama. În afară de mama. Femeia.

nu, mama. Nu, în cazul acesta ar fi incest.

Eu doar nu vorbesc despre viață, eu vorbesc de imaginație. E o mare diferență. Âся жизнь игра...

nu cred că e jocul pentru care am fost trimiși pe pământ. Bine, să vă ajut... Există doar mitul că am fost un tot întreg și acum ne chinuim să ne găsim jumătatea...

Și de ce în mod obligatoriu ar trebui să fie o jumătate umană? Poate fi și jumătatea unui câine sau a unui cal... Mmm, e un gând nou!

Cum nou? L-au desenat Goya și Salvador Dali... De aici au apărut anul calului, anul guzganului... Știu că sunteți Scorpion din Anul Guzganului, respectiv v-ați declarat un ales...

Și sunt. Iată Margarita terehova, o altă actriță la care țin, este născută în Anul Calului de Foc. Și terehova are în ea acest început masculin. În asta stă talentul ei.

Eu vorbesc despre femeia din dvs.

o femeie de neînțeles, de nepătruns. numai astfel e cea adevărată. Iar dacă e de înțeles, așa cum mi-o ceri – nu-i. E ceea ce i-am vorbit prostuței de tine la început, că există taina și trebuie să te apropii de ea, dar ea rămâne de neînțeles. La fel e și acest început feminin. Știu de această tehnică a dvs, ca să câștigați timp pentru manevre, blocați jurnalistele cu un înduioșător "prostuțo"... Dar faptul că această taină de care tot vorbiți e de neatins, de neînțeles, de nepătruns, nu te oprește din căutări?

nu. De la această căutare cresc aripi, și cresc în sus și în sus, nu în jos. E lumina de la capătul tunelului. E deja viața după moarte. Ai citit cartea? Da. Dar n-am văzut încă luminița. Ați zis că fiecare artist este грань âашей души. Sunt ei de acord să fie doar o mică latură a acestui suflet? Dvs nu vreți să fiți o latură a sufletului lor, pentru puțină echitate socială?

nu. Pentru că eu îi înghit în totalitate. Pentru că ei se dizolvă în lumina mea. Cine are un acumulator de lumină mai mare, acela îi dizolvă pe ceilalți. Recunoașteți altă lumină dacă vi se întâmplă?

Imediat!!! În aceeași secundă! nici măcar nu-mi trebuie să schimb o vorbă. Dați-mi niște nume, niște sori...

Eram în America. Aveam casting. Producătorul de acolo îmi arată pentru fiecare rol câte 80 de candidați. Mă plictiseam. La un moment dat, în întunericul din fundul sălii se deschide ușa și intră.... (aveam să aflu că era un star al Broadway-ului și producătorul îmi spusese mai devreme că nici nu

merită să-l așteptăm, pentru că el are contract semnat și e inutil să ne facem iluzii. Și eu am insistat - ce, vă e jale, lăsați-l să vină, daţi unui om sovietic șansa de a savura un gest burghez. Iar ei strigau dolearo, dolearo!, - ei plătesc chirie pentru fiecare minut, și eu am zis net, așteptăm!). Era El. Și am început să repetăm. Am repetat două ore, ceea ce e absolut inadmisibil. La ei se spune dacă ai trecut probele doar atunci când se semnează contractul. Am strigat: tu o să joci în spectacolul meu! El s-a așezat în genunchi și a început să strige. Eu nu înțelegeam nicio literă, dar îi strigam la rândul meu: mai tare și mai repede! Apoi l-am întrerupt și i-am zis: repetă încă o dată ce ai spus până acum!!! Și el s-a dezis de contractul pe Broadway și a jucat în piesa mea Colidei... Dar în Rusia?

Valentin Gaft, ultimul meu copil... acum nu se simte prea bine din cauza anilor. Am făcut un film despre el (Visul lui Gaft, povestit de Viktiuk, n.red.), în pofida a tot... De ce în pofida?

Pentru că nimeni n-are nevoie de el la teatrul Sovremennik, unde lucrează, de mult n-a jucat nimic important. Ciudat, tocmai că pare un actor destul de valorificat.

Ce roluri principale a jucat în teatru? Și în filme nimerea atunci când cineva, care era acceptat în rolurile principale, pățea ceva și, respectiv, își aminteau de el. Sunt tot mai puțini și mai puțini artiști care au în dotare butonul suferinței, bucuriei, chinurilor, morții. E cea mai mare tristețe. Dar eu, cu o încăpățânare de cretin,

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


152

PUNKT DE COLECȚIE vin în fiecare dimineață în sala de repetiții și, cu mâinile goale, bat cuie în scândura podelei. rănile de pe mâini nu se tămăduiesc. Eu sunt absolut sigur că, dacă ar începe să prindă coajă, trebuie să las totul și să zic la revedere. Cine nu simte această străvezime, această transparență care se află asupra a tot și a toate nu ar trebui să facă artă.

idiot! ukrainskii idiot! s evreiskoi mamoi! Gata, termin de mâncat. Dați-mi ceea ce aranjați așa frumos pe farfurie....

Pentru dvs teatrul este mai important decât filmul? Se zice că sunteți extrem de gelos atunci când actorii dvs. încep să se filmeze sau intră în proiecte de televiziune. De exemplu, ați vorbit destul de urât despre unul dintre actorii dvs, care joacă în Bolișaia raznița.

Singurătatea nu e o nenorocire, ci e o adâncire în sine. E drumul spre sine. omul vine singur în această lume și pleacă singur. Gata.

Da, l-am și concediat. Pentru că a început să-și închipuie că e stea. Gata. Am pus cruce pe el. Există o deosebire între o stea teatrală și una de film?

nu au nimic în comun, iar el i-a parodiat pe Volocikova și pe Galkin – altceva nimic decât asemănare fizică. Și noi l-am aruncat ca pe un prezervativ folosit. Ce trebuie să mai facă un om, în afară de o parodie după Volocikova, ca dvs să-l aruncați din viață ca pe un prezervativ folosit?..

Să se trădeze pe sine însuși. nu pe mine, ci pe el! Pentru că asta nu are cale de întoarcere! nu! Îi refuzați omului dreptul la greșeală?

nu e vorba de greșeală. E trădare de sine, nu greșeală! Poate e căutare de sine?

(enervat) Cum se căuta pe sine dacă juca în scenă, avea roluri? Profesoarea lui din Kiev îmi plângea pe umăr: vă mulțumesc pentru ceea ce ați făcut din el! Ce fericire! Dar el avea nevoie de altceva. nici măcar nu știu ce. Bani – n-are. În fond, un

Vorbiți foarte mult despre singurătate, de faptul că vă simțiți singur. Dar fiecare se naște și moare singur. Pare o condiție sine qua non, pe lângă faptul că e titlu de roman. Cu ce sau cu cât singurătatea dvs e mai singurătate decât singurătatea altora?

Pentru dvs. singurătatea e o formă de creație sau de descoperire de sine?

Что я? Asta a strigat nietzsche, что я? Data nașterii, data morții și între ele - o liniuță. Și artistul face echilibristică pe această liniuță. Acesta e iarăși un citat din nietzsche – creatorul este un acrobat deasupra prăpastiei. Și nu există nicio disperare în asta, nimic. Până la ultimul minut trebuie să cânți și să dansezi. Apolon nu este Dionis. E un crez. Deși uneori mă simt singur pentru că oamenii nu sunt gata să împărtășească cu mine taina, să o înțeleagă. Această închidere e cea mai mare ofensă pe care poate să mi-o aducă cineva. o! Voi aveți în farfurii ceva atât de bun! Să mâncăm! Mâncați, mâncați. Vorbiți mult despre invidie în interviurile dvs. Ce e invidia? Incapacitatea noastră de a analiza de ce nu suntem iubiți?

nuu, e primitiv! Acesta e Marx! noi o să construim o lume nouă – mî novâi mir postroim, a starâi mir razrușim. Cred că nu știți cântecele. Invidia este din această structură. E răul mondial. Dacă reacționezi, dar mai ales dacă încerci să te lupți cu ea – gata, ești mort.

Nu v-ați luptat niciodată?

nu, niciodată. Mă dădeau afară, îmi închideau teatrul... Sunteți de nescufundat? După cum vezi! Unde m-am înecat?

M-aș fi înecat cu bucurie, dar nu știu în dulceața cui... Înainte de unele spectacole sfințește scena. El se jură că o face numai atunci când are spectacole la Taganka. Pentru că energia răului e atât de puternică în acel teatru, perdeaua dușmăniei dintre Liubimov și Efros e atât de grea, încât te apasă fizic. Și n-o atinge nimic. Nici chiar agheasma. Mă uit la vesta dvs. și mi-am adus aminte că ați zis că mai nu ați plâns când l-ați văzut pentru prima dată pe Lagerfield. Cât de importantă este pentru dvs. haina ca exprimare de sine?

Ce fel de exprimare de sine? Shopping!!! E o formă de energie sexuală! Energie pură! Ce alegeți, de obicei, din milioanele de lucruri inutile?

Doar lucrurile care mă așteaptă. În diferite colțuri ale lumii. Vin - și ea atârnă! Haina, am în vedere. Și vânzătoarele ciripesc în jurul meu: vai, noi tocmai le-am primit, cum ați știut? Pentru că mă aștepta. Pentru că nu se poate altfel. nu e așa mergi și alegi, alegi, asta o iau, asta - nu. Calcul, îndoieli - nu. Bunicul intră, pipăie... (Bunicul sunt eu, dintre toți tinereii el este cel mai tânăr, zise Grigorii, vicedirectorul) Păi, de la asta am început! 19 ani! Ce se va întâmpla atunci când veți face 20?

ne vom întoarce din nou la 19. Эту песнț не задушишь, не убьешь. Ce e aici atât de greu de înțeles?


153

Salomea

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


154

PUNKT DE COLECȚIE


155

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


156

PUNKT DE COLECȚIE

interviu de Viorica mija PunKt nr. 46 (2012)

DUPĂ 10 ETAJE ÎNTR-UN LIFT CLAUSTROFOBIC, CU STENCILURI ÎMPOTRIVA ORÂNDUIRII SOCIALE NEDREPTE, AM AVUT SENZAŢIA UNEI LARGHEŢI GREU DE GESTIONAT, ATUNCI CÂND MI-A DESCHIS UŞA VALENTINA EŞANU. NOROC DE MOTANUL FAMILIEI, OBAMA (PRIMIT CADOU ŞI BOTEZAT DE ALTCINEVA, DAR “PLASAT” STRATEGIC SPRE ADOPŢIE EVLAVIOASEI FAMILII). M-A PRIVIT CU NEPĂSARE, CONFIRMÂNDU-ŞI, PRIN LENTOAREA PREZIDENŢIALĂ CU CARE A ÎNTREDESCHIS UN OCHI, STATUTUL DE STĂPÂN PLENIPOTENŢIAR AL TUTUROR SPAŢIILOR VĂZUTE ŞI NEVĂZUTE. E UN SEMN BUN, V-A ACCEPTAT, MĂ ÎNCURAJEAZĂ SĂ INTRU GOSPODINA “CASEI ALBE”. DUPĂ CE AM PRIMIT CARTE BLANCHE DE LA ÎNTRUCHIPAREA FELINĂ A LUI BARACK, APĂ ŞI O CAFEA TARE DE LA DOAMNA VALENTINA, AM STAT DE VORBĂ CU ACADEMICIANUL ANDREI EŞANU, OMUL CARE A REUŞIT SĂ “FACĂ ISTORIE” ŞI DIN VIAŢA SA PERSONALĂ. ŞI-A PIERDUT VEDEREA ÎN PLINĂ ASCENSIUNE PROFESIONALĂ, A TRECUT PRIN INFERN, CUM SPUNE, DAR A DEMONSTRAT CĂ NICIO DEFICIENŢĂ NU POATE DISTRUGE CETĂŢI CLĂDITE PE DEDICAŢIE. AVÂND-O ÎN VEDERE, DESIGUR, ŞI PE SOŢIA SA, VALENTINA, CARE, PENTRU DRAGUL EI DE ANDREI, A RENUNŢAT LA UN LOC DE MUNCĂ CONFORTABIL ŞI CALD DE MÂNĂ DREAPTĂ A MINISTRULUI JUSTIŢIEI, ŞI-A EDUCAT REFLEXUL CONDIŢIONAT PENTRU ISTORIE ŞI CHIAR A ÎNVĂŢAT ÎNTORTOCHEATA SLAVONĂ.


157

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


158

PUNKT DE COLECȚIE

Nu înţelegeam de ce, atunci când vine soţia sau medicii, nu vor să aprindă lumina... statutul de oameni publici este de multe ori confundat cu cel de eroi, chiar dacă ultimii sunt simpli actori în scenarii pr-iste. adevăraţii învingători ai vremurilor noastre rămân în afara scenei, interpretându-şi cu inteligenţă, demnitate şi modestie partitura lor de viaţă. eu chiar credeam că ultimele exemplare ale intelectualilor rasaţi au fost asimilate undeva pe la începutul secolului al XX-lea, dar o oră petrecută cu familia eşanu m-a convins că această castă rară mai poate fi întâlnită, chiar dacă e pe cale de dispariţie. Dvs. vă simţiţi un erou, de vreme ce aţi reuşit să vă depăşiţi propriile limite şi acum puteţi să vă “bateţi” cu orice alt savant din lume, chiar în condiţiile de inegalitate în care vă pune lipsa vederii...

Dacă am ajuns să mă bucur de viaţă, să-i accept provocările şi să răspund cu stăpânire de sine la ele, s-ar putea spune că sunt un învingător, dar nu impun absolut nimănui principiile mele. Vama cea mai greu de trecut pentru mine a fost acceptarea faptului că am o deficienţă. Gândul că sunt invalid, că voi fi o povară pe capul familiei, mă măcina mereu. regretata titarenco, şefa Catedrei de oftalmologie a Universităţii de Medicină, mi-a dat verdictul. Mi-a spus: Andrei, nu

trebuie să te mai duci nicăieri, nu cheltui banii fără rost, trebuie să-ţi perfectezi invaliditatea, ca să beneficiezi de pensie. Eu i-am zis că nu mă duc la comisie şi atunci a mers dânsa. În acea perioadă neagră am cunoscut disperarea, am simţit-o aproape anatomic, ca fiind parte din mine. Dintr-un om energic, mobil, m-am transformat într-un neputincios, care nu putea face niciun pas fără să dea cu capul de vreun perete. Cu atât mai dramatic, cu cât a fost vorba despre o eroare medicală...

nu ştiu ce a fost până la capăt. A început banal, ca o răceală simplă, dar s-a transformat într-un coşmar care mi-a întors viaţa pe dos. E adevărat că nici medicii nu au luat-o în serios la început. Într-un timp scurt, boala a evoluat, eu eram mai mult mort decât viu, iar organismul - pe cale să cedeze în faţa unei intoxicaţii generalizate. Eraţi pregătit să faceţi ultimul pas?

Eu chiar vedeam lumea de dincolo. Mă resemnasem şi nu mai credeam că există cale de întoarcere. Atunci, într-o singură oră, mi-am pierdut vederea. Eram atât de slăbit, încât nu puteam ţine o linguriţă în mână. Cincisprezece zile mi s-au făcut în regim non-stop perfuzii, iar venele mi-erau aproape ciuruite. M-am ridicat din pat abia peste două luni şi jumătate, şi a trebuit să învăţ să merg, la propriu. Îmi amintesc foarte clar senzaţia: s-a făcut brusc întuneric. Eu nu conştientizam că am orbit, credeam că e noapte şi neapărat se va face zi. Doar mă întrebam în gând: “De ce oare, atunci când vine soţia sau medicii, nu vor să aprindă lumina?”. A fost deosebit de greu să mă montez pentru gânduri pozitiviste. nu

puteam lucra şi aceasta era cea mai mare tragedie. Mai aveam de crescut şi trei copii. Şi asta se întâmpla la începutul anilor ’90, atunci când salariile nu se plăteau cu jumătăţile de an şi fiecare câştiga cum putea şi cum îl ducea capul o bucăţică de pâine. În plus, rămăseseră în urmă 20 de ani de muncă de salahor în arhive şi biblioteci. Am reuşit să acumulez şi să structurez foarte mult material factologic, dar nu am apucat să-l valorific.

Prima dată când am zâmbit, simţeam că parcă mi s-au deformat muşchii feţei, că e o mişcare nefirească pentru mine... Se întâmpla într-o perioadă în care eraţi cap de serie în domeniu...

Da, eram într-un avânt al carierei profesionale. În ’92 susţinusem teza de doctor habilitat şi tot în acel an am devenit membru corespondent. Eram director adjunct, apoi director interimar, iar peste o săptămână urma să fie ales directorul institutului. Eram favoritul cursei. Şi, brusc, am avut senzaţia clară că pierd totul, că viaţa e o deşertăciune a deşertăciunilor... Visul meu din copilărie şi toată viaţa petrecută în studii s-au spulberat într-o clipă... După răsturnările politice din anii '90, am obţinut libertatea de exprimare


atât de aşteptată, atunci când puteai spune lucrurilor pe nume, fără să apelezi la trucuri şi la şiretlicuri, pentru a nu rămâne în conflict cu propria conştiinţă. M-am gândit că numai revenirea la muncă poate să mă readucă la viaţă. A fost impulsul cel mai puternic. Vreo doi-trei ani nu numai că nu am râs, dar nici nu am zâmbit, chiar dacă înainte eram un om spiritual şi nu ratam ocaziile de glumă şi de şagă. Prima dată când am zâmbit, simţeam că parcă mi s-au deformat muşchii feţei, că e o mişcare nefirească pentru mine.

partea de sus găseşti scris aşa ceva. norocul meu a fost că Valentina nu m-a părăsit. După o ultimă consultaţie la o clinică din Israel, atunci când mi s-a dat verdictul final şi atât de descurajant, a urmat discuţia cea mare, pe care tot o amânam de pe-o zi pe alta. Era greu pentru amândoi. Am mai rămas câteva zile, ne plimbam pe faleză şi anume acolo am vorbit despre ceea ce avem de făcut. Am decis să muncim împreună. Eu am propus această soluţie, pentru că ştiam ce bagaje bogate avem, dar am fost în al nouălea cer când am primit confirmarea de la Valentina. Avea cariera ei, era consultantul ministrului Justiţiei, pe atunci domnul Barbăneagră, şi, practic, trebuia să o ia de la zero. La început îmi scria literele slavone pe palmă, ca să-i spun cum se citesc. Acum e deja o expertă...

A fost o decizie grea, dar cea mai importantă. Cum s-a produs revenirea?

M-a ajutat enorm memoria mea vizuală, care a fost una de excepţie, o spun cu toată modestia. Ţineam minte texte întregi, ani, nume. Eu şi acum îi spun Valentinei: Ia cartea ceea, de pe poliţa din stânga, deschide-o la pagina cutare, în

Sigur, face parte din statele de personal ale institutului încă de prin anul 2000. Dacă nu-mi amintesc ceva, apelez imediat la ea, pentru că are o memorie fenomenală şi e mai abilă uneori decât mine. Ştiţi, într-o iarnă generoasă am dus-o tocmai la Pskov, şi acolo am avut o adevărată revelaţie: am găsit o sumedenie de documente valoroase, printre care o copie a unui manuscris despre Sfântul Ioan cel nou de Suceava, datând de la începutul secolului al XVI-lea, şi un panegiric al lui Dimitrie Cantemir. Acum avem 200 de lucrări comune la activ. Au fost tentative să vă scoată din circuit la Academie, atunci când v-aţi pierdut vederea?

nu, dimpotrivă. Am fost susţinut, ajutat, sprijinit. Chiar m-au întrebat dacă pot rămâne în postul de director. Dar am zis nu. Eram conştient

că pierderea vederii mă va limita în multe şi nu voi face prea uşor faţă obligaţiilor administrative. Vorbeaţi despre anii în care se spuneau adevăruri cu jumătate de gură, dar încă de atunci se observa că mergeţi pe contrasens. Istoricii îşi alegeau teme mai mult pe placul partorgilor, iar dvs. aţi optat pentru epoca medievală, puţin cunoscută şi destul de riscantă...

nu voiam să scriu o teză despre lupta aprigă a partidului pentru binele poporului...Desigur, tezele politice, ideologice, se susţineau mai repede. nu asta îmi doream, pentru că istoria e o pasiune din copilărie, iar atunci când iubeşti ceva cu adevărat, nu poţi manipula, nu poţi trece de anumite bariere morale. Chiar şi în acea perioadă eram conştient că suntem români şi punctum, de aceea scriam ”cultura noastră” în loc de “cultura moldovenească”, fapt care înfuria garda veche, de partid. Am mai scris că Metodiu şi Chiril sunt cărturari de origine bizantină. Asta a scandalizat de-a dreptul: De ce nu slavi? – au sărit “apărătorii”. Atmosfera era tensionată, dar îmi păstram calmul. Când mai explodam şi eu, eram numit ”grubian”, ”zhoufang”, cu aluzie la o mişcare din China care a dus la distrugerea valorilor culturale... Eu sunt născut pe malul Prutului, am acest aer românesc impregnat în plămâni din fragedă copilărie, iar sângele, cum se ştie, nu se face apă.


160

PUNKT DE COLECȚIE

Tatăl meu punea aldămaşuri la cârciumile din Iaşi, în acordurile cântecului: Cântămi, cântă-mi dragostea, că ea mi-a rupt inima... Sunteţi un istoric cu o evidentă orientare spre românism. Credeţi că în această perioadă, pe lângă misiunea de exploratori ai trecutului, istoricii trebuie să fie şi promotori ai unor idei, şi activişti sociali, şi îndrumători ai plebei?

Sigur că trebuie, şi sunt. Mulţi istorici au participat la mişcarea de renaştere naţională, după care au fost răsplătiţi de popor, care i-a ales în Parlament.

Am impresia că erau folosiţi de multe ori ca scut, atunci când era nevoie. Prea puţini dintre ei se regăsesc şi acum în fotolii de deputat.

Poate au fost manipulaţi, da. Dar majoritatea dintre noi a crezut în ceea ce face, nu a aşteptat ceva în schimb. Mulţi dintre activiştii de atunci, istorici sau scriitori, s-au

reîntors la prima lor dragoste cercetarea, creaţia şi analiza. Ei au aprins o idee. Poate asta le-a fost misiunea, mai departe de fotolii şi de vânzoleala politicului. Eu nici acum nu mă eschivez să-mi spun părerea, dacă e nevoie. Am considerat că trebuie să mă expun în ceea ce priveşte ziua de 28 iunie şi am făcut-o. V-a rugat cineva să luaţi atitudine, v-a sunat Mihai Ghimpu, cum se vorbeşte prin târg?

Eu sunt permanent la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Sunt momente când noi, istoricii, decidem să luăm atitudine, pentru că părerea noastră contează. Atunci preşedintele interimar Ghimpu a lansat ideea, noi am susţinut-o, iar pe mine m-au rugat colegii să conduc comisia. ne-am spus părerea, care este aproape un adevăr absolut, deşi unii încearcă să-l conteste. Am impresia că implicarea dvs. în dezvăluirea adevărului despre 28 iunie este şi un fel de pârleală, pe care vreţi să v-o scoateţi, pentru copilăria petrecută după gardul de sârmă ghimpată.

Din copilărie mi-a plăcut să înot, dar din cauza sârmei ghimpate trebuia să merg la un iaz care se afla la vreo 3 km distanţă de satul meu. Doamne, dar ce regrete aveau părinţii! Ei ziceau că se simt ca într-un ocol. Erau gospodari înainte de ’40, mergeau la Iaşi, la Mitropolie sau la Sfânta Parascheva, iar tatăl meu punea aldămaşuri la cârciumile din capitala Moldovei, în acordurile cântecului: “Cântă-mi, cântă-mi dragostea, că ea mi-a rupt inima”. Îşi puteau permite multe atunci. Mama ne spunea despre lămâi, despre portocale, despre măsline, iar noi nu ştiam barem cum arată.

În premieră, Nicolae Dabija m-a tratat cu răceală, s-a mirat de recenzia mea şi mi-a cerut chiar culegerea lui Pasat să se documenteze... “Binefăcătorii” au turuit că, uite, jumătate din membrii comisiilor lui Ghimpu au fost decoraţi.

Am mai fost decorat şi pe timpul lui Snegur, dar dintre istorici doar eu am primit ordinul republicii de la Mihai Ghimpu. Sincer, nu am ştiut până în ultimul moment că Societatea istoricilor a făcut demersuri. Sigur, am auzit după asta diferite comentarii, de genul că trebuiau incluse şi alte păreri. Dar nu e teren de discuţii aici, lucrurile sunt atât de evidente, încât nu are rost să pierzi timpul cu un nazaria sau cu un Stati, care au opinii tendenţioase şi atât. Dar, în principal, istoricii au ajuns la un consens.

Are o părere mai separată Vladimir Ţaranov, fost director al Institutului, fost deputat, membru corespondent al Academiei încă de pe timpul sovieticilor. Dar, în general, este un echilibru sănătos de forţe. Aveţi studii monumentale, dar aţi intrat “în istorie” datorită Pomelnicului mănăstirii Voroneţ, pe urmele căruia erau de ani de zile cercetătorii români...Care a fost reacţia lor?


161 nu le venea să creadă. Dar trebuie să recunosc că nu a fost doar efortul meu şi al Valentinei. Meritul de a-l descoperi aparţine Valentinei Pelin, o colegă de-a noastră, care a şi publicat un mic fragment. Din păcate, a murit, şi descoperirea ei a rămas neobservată. El rămânea necunoscut, deoarece figura în arhiva de documente rare drept o carte de rugăciuni. noi am continuat cercetările, l-am tradus în întregime şi l-am publicat. Şi din “Istoria românilor” se face acum o adevărată cruciadă. De ce academicienii nu sar în apărarea ministrului Şleahtiţchi?

De fapt, anume istoricii au propus să se trecă la ”Istoria românilor”, decizia ministrului fiind fundamentată pe părerea noastră. M-am implicat şi atunci când pe timpul guvernării comuniste se încerca introducerea “Istoriei integrate”. Era o hidoşenie de carte, cu inexactităţi în fiecare alineat, de aceea am făcut o recenzie mai mult decât negativă. Eu nu pot schimba un sistem, dar consider de datoria mea să iau atitudine atunci când istoria este folosită ca instrument de manipulare şi de dezinformare. Dacă e să ne întoarcem la “binefăcători”, mulţi au considerat de datoria lor să vă atenţioneze că nu vă şade bine în compania lui Valeriu Pasat...

Sunt păreri doar şi fiecare are dreptul să le exprime. Eu nu am timp să dau replici şi nici nu vreau să mă îndreptăţesc. Am scris o recenzie bună la o culegere de documente, recenzie care a fost publicată şi în “Literatura şi Arta”. Ce-i drept, atunci când a auzit despre ce este vorba, în premieră, nicolae Dabija m-a tratat cu răceală, s-a mirat de recenzia mea şi mi-a cerut chiar

culegerea lui Pasat, să se documenteze. Ceea ce nu se întâmpla în alte cazuri. Le-am arătat-o şi au decis că merită. Într-adevăr, trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, culegerea conţine documente deosebit de valoroase. Altcineva nu a avut acces la aceste mărturii despre deportări, foamete, persecutări. Sunt acte semnate de Stalin şi Beria, extrase din arhive ultrasecrete şi trebuie să recunoaştem meritul domnului Pasat. Cât despre imaginea sa controversată, un lucru rămâne cert, dosarul avioanelor e cusut cu aţă albă, pentru că mi-a arătat personal documente care îl disculpă. Dacă s-ar fi făcut o tranzacţie ilicită, era automat învinuită şi partea americană. Ar fi fost un scandal de proporţii: cum, America, o supraputere, să fie învinuită de implicare într-o chestiune dubioasă? Sigur că s-ar putea spune că domnul Pasat mai fentează uneori. De exemplu, el ştie că vorbeşte limba română şi recunoaşte acest lucru, dar poate să spună că e moldovean şi nu român. Nu v-aţi luat de piept din aceste motive?

Sunt oameni care ştiu prea bine cum stau lucrurile, dar nu o recunosc din anumite motive. E voia fiecăruia în parte. Când m-am îmbolnăvit, Pasat era ambasadorul ţării noastre în rusia. Pe vremea aceea, a avut concurenţi serioşi la acest post, printre care şi scriitorul Ion Druţă. Mai bătrân şi mai înţelept, s-ar părea. Dar mai puţin securist, poate.

Poate aspectul acesta a fost decisiv, poate nu. nu vreau să fac supoziţii. În acel an, chiar dacă medicii de aici mi-au spus că nu pot spera la restabilirea vederii, am decis să-mi încerc

norocul la Clinica “Fiodorov” din Moscova. Atunci, domnul Pasat, ştiind situaţia mea materială, m-a cazat la ambasadă, mi-a oferit maşina lui ca să mă deplasez la clinică şi prin oraş, a vorbit cu medicii de acolo să mă consulte, fără să stau la cozi enorme... I-aţi mulţumit printr-o recenzie?

Când m-a rugat să-i scriu o recenzie, am întrebat-o pe Valentina: omul acesta ne-a ajutat atât de mult şi acum ne solicită o recenzie, ce facem? Mi-a zis că trebuie să o scriem, cel puţin pentru generozitatea cu care ne-a tratat. Sincer, nu aveam mari aşteptări, dar când am văzut ce-i acolo, am spus: Stop, băieţi, este un lucru extraordinar, care deschide o nouă realitate, o pagină absolut inedită din istoria rSSM. Prin aceste documente publicate, domnul Pasat s-a lansat foarte bine în ştiinţă, plasându-se printre cei mai importanţi istorici de la noi. Aţi fost învinuit că prin studierea vieţii lui

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


162

PUNKT DE COLECȚIE Dimitrie Cantemir promovaţi, de fapt, un trădător şi un agent secret al Rusiei, care a vrut să vândă ţara lui Petru I?

Eu văd lucrurile altfel şi nu mă tem să polemizez cu cei care au o altă părere şi care consideră că Dimitrie Cantemir a făcut alianţă cu Petru şi a vândut ţara. În timpul mişcării de renaştere naţională, muzeul literar

de la Uniunea Scriitorilor purta numele lui Cantemir. toţi aşa-zişii patrioţi, unii dintre ei chiar foarte sinceri, considerau de datoria lor să strige: Jos Cantemir! Jos trădătorul! Am publicat o serie de lucrări, cu o altă optică, şi asta după ce am intrat în posesia unor documente inedite. recent, am descoperit originalul testamentului Mariei Cantemir, cu ştampile, cu secundanţi. Dar trebuie să-l traduc, să-l valorific. Presupusa amantă a lui Petru I.

Eu încerc să demonstrez contrariul. Acestea-s legende, ficţiune, epos, iar eu mă bazez pe date şi documente. Maria nu s-a măritat niciodată, dar a avut cavaleri întotdeauna, şi toţi din societatea înaltă. Chiar un principe georgian i-a cerut mâna, dar cu condiţia ca ea să înveţe limba. Vreau să accentuez, cu toate discuţiile în controversă, monografia “Dinastia Cantemireştilor”

a fost apreciată şi ne este solicitată de multe centre de cercetare, din toată lumea. Această dinastie s-a impus printr-un şir de personalităţi remarcabile şi a dat ţării tocmai trei domnitori. oare nu merită atenţia noastră?

Foarte mulţi îi sugerau să nu accepte polemicile nesfârşite cu nătărăii ceia de la “Moldova suverană” sau cu alţi mâncători de ficaţi... La nivel de condiţii de cercetare, ce vă mai doriţi?

noi scriem şi câte 3 cărţi pe an, de aceea nu avem timp pentru discuţii sterile. În momentele când suntem cu foarte multe înţelesuri încolţiţi, mi-amintesc de Grigore Vieru. nu făceam parte din anurajul lui apropiat, nici nu voiam să-mi impun prezenţa. Dar dacă maestrul mă vedea în stradă, se apropia de mine întotdeauna. Într-o zi mi-a spus: Ştii, eu ţi-am dedicat un poem. L-am găsit apoi publicat în cartea: “taina care mă apără”, care a fost tipărită cu puţin timp înainte de moartea sa tragică. De ce mi-am adus aminte de Vieru? Foarte mulţi îi sugerau să nu accepte polemicile nesfârşite cu nătărăii ceia de

la “Moldova suverană” sau cu alţi mâncători de ficaţi, dar era atât de sensibil, încât scria replici şi de două pagini în “Literatura şi Arta”. Care sunt tainele care vă apără pe dvs.?

nu fac taină din asta. Îmi doresc lucruri simple, ca tot omul. Să pot munci împreună cu Valentina, să fie copiii sănătoşi şi perseverenţi. Chiar dacă ştiu că puţine şanse există, visez în continuare că voi putea vedea într-o zi. Într-o bună zi. Atunci când îmi apar aceste imagini, am certitudinea că se întâmplă cu adevărat. o fi sindromul organuluifantomă, cum o tratează unii, dar eu ştiu că este un film real. Dacă atunci când mi-am pierdut vederea, am văzut infernul... Aş povesti, dar ezit, pentru că oamenii ar crede că nu sunt adecvat, că au fost simple halucinaţii induse de boală. Aţi văzut infernul, meritaţi să vedeţi şi raiul... Acesta a fost lanţul logic?

În viaţa de toate zilele am redevenit acelaşi. E o bucată de rai care mi s-a deschis în faţă. Particip la festivităţi, dansez, glumesc. nu pot onora toate invitaţiile, pentru că avem mult de muncit, dar la vreo treime dintre ele mă duc cu plăcere. reuşesc să fiu activ, datorită Valentinei, care a fost catalizatorul principal atunci când eu mă rugam ca Dumnezeu să-mi întindă mâna, să mă pot accepta aşa cum sunt! În rest, şi astăzi avem o întrunire importantă. recent am participat la o conferinţă în Parlamentul European, iar în toamnă suntem invitaţi la un for internaţional, care va reuni savanţi din românia, Marea Britanie şi Grecia. Muncim, deci trăim. 香


163

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


164

CLUBUL HEDONIŞTILOR

Beaujolire

totală BEAUJOLAIS-UL ESTE DE OBICEI PRODUS DIN STRUGURI GAMAY CU PIELIȚA SUBȚIRE ȘI TANINE PUȚINE, DAR ESTE AUTORIZATĂ ȘI UTILIZAREA ALTOR SEPAJE: CHARDONNAY, ALIGOTE, PINOT GRIS, PINOT NOIRE. BEAUJOLAIS-UL ESTE UN VIN CU UN CORP UȘOR, CU O ACIDITATE DESTUL DE RIDICATĂ. ARE UN CARACTER FRUCTOS, CU GUST DE FRUCTE ROȘII, POMUȘOARE NEGRE, DAR NU E FOARTE COMPLEX LA NIVEL DE AROME. VINURILE ÎȘI AU ORIGINEA ÎN PROVINCIA BEAUJOLAIS, LA NORD DE LYON. REGIUNEA ESTE CUNOSCUTĂ PRIN UTILIZAREA MACERĂRII CARBONICE. SE LANSEAZĂ PE PIAȚĂ ÎN A TREIA JOIE A LUI NOIEMBRIE, ȘI ÎN ULTIMII ANI A

DEVENIT O SĂRBĂTOARE CARE E MAI POPULARĂ ÎN JAPONIA CE, ÎN VIRTUTEA FUSULUI ORAR, O SĂRBĂTORESC PRIMII, DECÂT ÎN ȚARA-MUMĂ, UNDE FRANCEZII, DEȘI O RESPECTĂ CU SFINȚENIE, NU SE MÂNDRESC FOARTE TARE, DUPĂ SPUSELE LUI VIOREL GUȚU, VICEMINISTRU AL AGRICULTURII, VENIT LA DEGUSTAREA NOASTRĂ ÎNDATĂ DUPĂ O SESIUNE DE BEAUJOLEALĂ BELGIANĂ. TEHNOLOGIC VORBIND, SUSȚINE ETERNUL NOSTRU EXPERT ION PRIDA, VINUL SE LANSEAZĂ PE PIAȚĂ ATUNCI CÂND ARE DEJA O STABILITATE ORGANOLEPTICĂ, ADICĂ AJUNGE LA O ANUMITĂ CALITATE PE CARE O POATE MENȚINE. DEȘI FRANCEZII, PRECUM AM ZIS MAI SUS, DAU CEP ÎN A TREIA JOIE DIN NOIEMBRIE, NOI SUNTEM, CA DE OBICEI, UN PIC MAI ÎNTÂRZIAȚI. DE DATA ACEASTA DIN CAUZA CLIMEI. Expertul în vin Karen Macneil descrie beaujolais-ul ca pe unicul vin alb care s-a întâmplat să fie roșu, de aceea este adesea servit rece. Beaujolais nouveau este servit la 11 grade. Celelalte, mai corpolente - la 13-14 grade. Se decantează rar. Lejeritatea lui permite să fie servit ca aperitiv, se comportă destoinic la picnicuri sau alături de niște salate, de o carne de pasăre sau tocnițe. În norvegia se mai servește și alături de cod sau bacahau. nu se face de rușine nici în deserturi cu piersici și coacăză neagră.

Mulțumiri restaurantului ”George II” pentru găzduire


Ioana stratan

Constantin Stratan

nicolae chiosa

angela Brașoveanu

sorina Ștefârță

andrei Panciuc

Viorel Guțu

Beaujolais

Maia Metaxa

arcadie Foșnea

Dan Lâsâi

Gheorghe erizanu

Ion Prida

sergiu Gălușcă

anatolie Iurco

sorin Hadârcă

Lilia Dulgher-cernei

Lilia Bolocan

tatiana Denisenco

Onorica Banciu

mihai Fusu

Liuba munteanu

elisaveta Breahnă

Veronica adam


166

CLUBUL HEDONIŞTILOR am degustat 9 vinuri, 4 rose-uri și 5 roșii, toate producție a anului 2012. unul dintre vinuri nu a fost tratat, ceea ce nu contravine tradiției moldovenești de a plasa pe piață și tulburelul.

soiurile: cabernet, merlot, rară neagră.

e VreMea rose-Urilor... Ion Prida: Vinurile tinere păstrează în gustul lor ceva de la bobiță, ceva de la fermentare și ceva de la Dumnezeu. Un vin tânăr rose are o culoare fină, roz, fără pete, fără oxidare, limpede, cristalină, dar nu e mare păcat dacă o să vedeți și o anumită opalescență. În arome și gust există prospețime, dar fără a fi agresive. rose-ul de obicei nu se prezintă pe piață în primul an, dar vedem că iarăși există excepții.

70.4 puncte rose syrah Merlot Chateau Vartely Elizaveta Breahnă: E un vin cu o culoare frumoasă, roz pal, deși gama acestora poate să fie foarte largă – de la un roz spre portocaliu până la un roz-zmeură. Are o aromă fructoasă, proaspătă, de pomușoare de pădure, mure, gustul e moale, curat, zahăr rezidual. E un vin de vară, vioi, puțin acid în gust... Lilia Bolocan: Mi s-a părut destul de aprig, cu un buchet izbitor, dar asta e prima impresie, pentru că postgustul e mult mai pal. Mi se pare un vin riscant, care poate să-ți dea amețeli când ți-e lumea mai dragă. n-aș putea să beau foarte mult, pentru că e prea dulce și prea agresiv ca aromă. Sergiu Gălușcă: Într-adevăr are o nuanță prea dulce, dar în rest e perfect. Ion Prida: nu vreau să-l critic, este un vin tare bun, dar vreau s-o susțin pe doamna Breahnă că nu-i ajunge prospețime, adică aciditate. Lipsa de aciditate îl face puțin grosolan în gust, îl face greoi. Zaharitatea nu-l scapă. o aromă superbă, dar gustul îl dă de gol. Am o precizare: anul acesta e foarte greu de obținut prospețimea pe care ne-o dorim, vinurile au o greutate din cauză că struguri au fost concentrați. Seceta e de vină. Dar, în linii generale, e un vin care poate pretinde de a fi păstrat.

3

rose Pinot noire la vie Arcadie Foșnea: Aștept mai multă romantică de la culoarea unui rose, prea evidentă nuanța de violet, de cireșe, ceea ce ce trădează faptul că vinul a fost maturat în butoi. În gust se simt tanine care sunt oarecum neașteptate pentru un vin rose. Aș vrea mai multă gingășie și mai puțin lemn crud. E atipic pentru un vin rose.

Nicolae Chiosa: Culoarea aceasta e caracteristică mai mult pentru un vin matur, care a stat deja un an în sticlă. Poate are un procent de saperavi. Sau a fost fermentat în baric sau cu cipsuri. Sorin Hadârcă: Pe mine culoarea nu m-a impresionat foarte mult, nu e rozul la care mă așteptam. E un pic mai acid. Asta îl diferențiază oarecum de primul vin. Deși la primul găseam o idee năstrușnică de zmeură, de dulceață de trandafir, aici n-am găsit ceva ieșit din comun, deși, în sumă, are calități mai înalte, după umila mea părere. Lilia Dulgher-Cernei: Dacă primul vin era foarte fructos, acesta parcă într-adevăr nu corespunde cu statutul pe care îl are. Ion Prida: nouă, vinificatorilor, ne este greu să știm ce a avut în vedere producătorul la un vin sau altul. Consider că acest vin nu e la locul lui. Un vin tânăr n-ar trebui să fie așa. E un vin neînțeles. Sau poziționat greșit. nu înțeleg un vin rose care este îmbogățit cu stejar. În mod normal ar trebui să predomine aromele primare de soi, trebuie să fie prospețime, nu trebuie să fie în niciun caz grosolan, doar nu este un vin maturat.

72.9 puncte rose Cabernet sauvignon Mezalimpe Lilia Dulgher: Aroma este de coacăză neagră, pomușoare, cu un postgust nu prea dens, dar e interesant, are caracter. Elizaveta Breahnă: nu-l putem încă denumi vin, deoarece vin e numai atunci când este deja tratat. Este un vin-materie primă. După tratări și filtrări, bineînțeles că o să cedeze puțin din concentrația de arome și gust. Este un cabernet-sovignon foarte proaspăt, are aromă intensă, excelentă de coacăză neagră, coacăză roșie, zmeură, e un vin excelent cu perspective mari. Dan Lâsâi: Dintre toate mostrele degustate, acesta mi s-a părut cel mai parfumat. Ioana Stratan: Păcat că acest vin este nefiltrat, căci l-aș cumpăra așa. Andrei Panciuc: Dacă în primul vin era o aromă mai florală, aici e o aromă mai de soi. La gust e mai bun decât al doilea vin, doar că mă deranjează claritatea redusă. Sergiu Gălușcă: anul acesta este foarte specific și, dacă găsesc o aromă în vin, mă bucur enorm. S-au copt atât de tare strugurii, încât aromele practic au dispărut, pentru că ele sunt foarte sensibile la șocuri de temperatură. Concentrația mare de zahăr în vin dă amăreală în gust, care vine de la alcool în structura gustului. Elizaveta Breahnă: Aici aroma s-a păstrat doar datorită acidității, adică a fost cules la timp, căci dacă întârzia cu

2


167 o zi, nu mai aveau această aromă. Ion Prida: Părerea mea este că acesta este vinul cu cea mai mare perspectivă. Din punct de vedere al tehnologiei este excelent – o macerare la frig a boștinei și o fermentare la temperaturi joase. toată bogăția care s-a păstrat este din cauza fermentării lente la temperaturi joase și mai mult ca atât, cred că a fost totuși răcită boștina. E un vin virgin, numai scos de pe drojdii. nu putem să-l comercializăm în această formă, tratarea o să-l schimbe puțin, dar dacă tratarea o să fie minimă, se va păstra toată bogăția aceasta pe care a dat-o soiul, macerarea la rece și păstrarea ulterioară. Ca potențial e cel mai bun vin dintre cele trei degustate.

74.8 puncte rose Cabernet sauvignon Fautor Anatolie Iurco: În sfârșit, culoarea aroma gustul și postgustul sunt ca la un rose exemplar. Onorica Banciu: Dintre toate, cel mai apropiat de mine este acesta. Limpezimea, culoarea extraordinară, gustul... E un vin care îmi este aproape, pe care nu l-aș arunca, ci l-aș bea până la capăt. Oleg Ursachi: E un vin absolut pregătit pentru a-l pune pe raft sau pentru a-l consuma. Liuba Munteanu: Aroma este foarte puternică, puțin cam stridentă pentru mine. Arcadie Foșnea: Are o aromă de dulceață de căpșuni, de cireșe, coacăză neagră, barbaris, dar e destul de greu, fiindcă e din 2012, deși e perfect vinificat. Tatiana Denisenco: Mie mi s-a părut un vin ușor, deși nu are prea multe lucruri de descoperit. Și sunt total de acord cu colegul care a zis că vinul 3 are un potențial mai mare. Ion Prida. Într-adevăr, e un vin greoi, și în aromă, și în gust. Specific pentru roada 2012.

1

rodie, cu un potențial mare, nu prea merge pentru un vin beaujolais. deoarece este foarte extractiv, toate asta au făcut ca acest vin care e de două-trei zile în sticle să fie înnădușit, de aici și aroma de ou clocit. Are nevoie de aer. Gustul este foarte tanat, face gura pungă, are un procent de alcool ridicat, este un vin excelent pentru o maturizare mai îndelungată, are un potențial foarte mare, dar nu e un vin stil beaujolais. Ar fi bun maturizându-se de la doi până la zece ani în baric, și nu pentru îmbuteliere acum. Constantin Stratan: Într-adevăr este un vin înnădușit. În aromă simt totuși note de dulceață, gustul este bine structurat. Ion Prida: E un vin controversat, pentru că are un neajuns care pe unii îi deranjează. Sunt și eu de părere că nu e un vin care trebuie consumat tânăr. Deși are încă o picătură de zahăr restant și să vorbim acum că ar fi deja gata de maturare este încă devreme.

71.5 puncte Merlot gitana winery Sergiu Gălușcă: Anul acesta vom avea culori foarte intense. Și aici avem o culoare foarte frumoasă care ne duce cu gândul la un saperavi. Are, în schimb, un gust astringent, foarte taninos și un postgust practic inexistent. E un vin greoi, care te forțează să-l consumi. Sorin Hadârcă: Mi s-a părut și mie un pic mai sălbatic, dar o puneam pe seama tinereții lui. Elizaveta Breahnă: E o observație bună, e din cauza tinereții, dar e iarăși un vin atipic, pentru că e un vin foarte puternic. Uitați-vă ce piciorușe lasă pe pahar, alcoolul e mare și are și zahăr rezidual cred că până la 5%. nu putem spune că e un vin rău, e un vin foarte bun, dar nu e pentru beaujolais. Ion Prida: Într-adevăr, e un vin tânăr bun puternic, moldovenesc, dar nu beaujolais.

3

roȘU, TÂnĂr, sĂnĂTos

Ion Prida: Suntem cu toții de părere că vinurile roșii trebuie să fie colorate, extractive, dure, dar specificul vinurilor tinere este că trebuie să fie pregătite nu la culoarea extremă, nu la gustul dur, gustul trebuie să fie moale, fără astringență și amărăciune. nota de fructe este caracteristică la măcerarea carbonică.

Merlot Mimi Lilia Bolocan: Îmi place aroma, dar gustul pare destul de astringent, destul de agresiv, nu mi-a plăcut, mi se pare un pic prea acru, ca ariciul, pătrunzător. Elizaveta Breahnă: Un vin cu o culoare vie, vivace, de

75.4 puncte Merlot Primeur Cricova Anatolie Iurco: Ca vin tânăr e foarte interesant, e ca un copilaș abia născut, are un potențial și un viitor excelent. Sorin Hadârcă: Mi s-a părut dezechilibrat, gustul și aroma sugerează lucruri diferite. Gustul mi se pare oarecum diluat. Lilia Bolocan: Este cel mai gustos vin pe care l-am băut până acum. E ușor, băubil. Mi-aș dedica o seară din viața mea acestui vin. Dan Lâsâi: Vinul acesta zice păzea! Pentru că are și caracter, și arome.

2

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


168 Arcadie Foșnea: Este cel mai ușor vin dintre cele degustate până acum, are o culoare roșu-deschis, o senzație cărnoasă, de parcă ai rupe o prună în două. Și este mai aproape de beaujolais decât celelalte.

76.5 puncte Cabernet etcetera

1

Oleg Ursachi: Îmi place acest vin, deși nu are aroma precedentului. Are un postgust tocmai potrivit.

Concluzie Deși, cum zic unii oenologi, și-ar fi dorit ca anul 2012 să nu fi existat, pentru că a fost enorm de greu pentru vinuri, ai noștri eroi ai podgoriilor s-au avântat cu pieptul dezgolit în fața secetei și au stors, până la ultima picătură, și din mica șansă pe care au avut-o (marea șansă, conform tradițiilor locului,

Arcadie Foșnea: o culoare vie, intensă, condimentat, gust de porumbrele, procentul de alcool destul de mare, cred că e undeva 16%.

obișnuim să o pierdem, eufemistic vorbind).

Constantin Stratan: Dacă vinul precedent este gata de a fi pus pe raft, acesta este iarăși cu potențial de maturare.

franțuzesc al cuvântului, în schimb a ieșit un

Maia Metaxa: În vinul acesta cel mai mult mi-a plăcut culoarea și aroma. Aroma are două planuri: întâi e un pic agresiv, pe urmă se înmoaie, de parcă ai fi la bunica pe cuptor. Gustul, însă, nu mă impresionează. Sergiu Gălușcă: Dacă acest vin ar fi al meu, eu l-aș ține, nu l-aș vinde acum, l-aș lsa să se maturizeze măcar un an-doi. Ion Prida: Vinul trebuie maturat. Iarăși ne întoarem la refrenul acestei seri - dacă vorbim despre un vin tânăr, el nu corespunde cu un vin tânăr, e un vin-materie primă care trebuie tratat, maturat ca peste doi-trei ani să fie plasat pe piață. Pentru un vin plasat acum e un vin grosolan, excesiv de extractiv, culoarea e excesivă, e iarăși un pic înnădușit. Are o notă de stejar care trebuie să se transforme, să se înnobileze, însă ca un vin-materie primă, e excelent.

rară neagră la vie Elizaveta Breahnă: Are culoarea rodiei, a fost fermentat în baric sau a avut impregnate în timpul fermentării, pentru că se simte aroma de lemn, de stejar, vinul e reductiv, adică s-a înnădușit, aceeași aromă de ou clocit care trece totuși mai greu, deși i-am pus în pahar un cent. E un vin sec, fermentarea a mers până la capăt, taninele - medii, postgusutl - scurt. Un vin care nu e rău, dar puțin inferior celor degustate azi. Ioana Stratan: Gustul este foarte plăcut, de lemn dulce. Dintre toate roșiile, acesta e favoritul meu. E un vin lejer, care te îndeamnă să înveți mai multe. Gheorghe Erizanu: Cred că nu e cel mai bun vin din seara aceasta. Se apropie mai mult de primele două mostre roșii. Maia Metaxa: Și aroma de cârnați afumați, și gustul, îmi plac foarte mult, l-aș cumpăra cu plăcere. Ion Prida: Impresia mea este că vinul acesta a fost fermentat în prezența stejarului și stejarul a fost prăjit, nota de cafea pe care o simțiți e de acolo. Vinul acesta cere oxigen, cere viață pentru a fi apreciat la justa lui valoare. Deocamdată consider că e o materie primă încă în mișcare.

n-a prea ieșit beaujolais-ul în sensul ușorvoinicel vânos, plin de ambiții, gata de luptă piept-la-piept cu exigențele. Să trăim, să vedem și să gustăm, la anul și la mulți ani!

P.S.Vintage. Seara s-a încununat, în modul cel mai fericit, cu o apariție hedonistică în afara concursului. noua generație de tehnologi de la Purcari, care ne-a asigurat că nu luptă cu clasicii lor predecesori, ci încearcă să aducă o tușă modernă vechiului brand (despre care Federico Giotto, consultantul italian al companiei, a zis că e un pumn de fier într-o mănușă de catifea). Mai multă catifea sau mai mult fier, asta rămânea să vedem în acea seară. Discuția a oscilat, evident, între: e ușor să ai un brand și o istorie în spate. Pentru că poți influența din start percepția cumpărătorului, care vrea să cumpere, pe lângă un produs și o legendă, care să dea greutate acestui produs. Pe de altă parte, e greu să fii perfect, să ai un brand în spate, pentru că nu ai voie la greșeală, nu ai voie să te joci cu numele acesta și, mai ales, n-ai voie să-l compromiți. negru de Purcari Vintage 2009 a demonstrat că se poate să fii tânăr, să ai alte ambiții și, în același timp, să nu dezamăgești clasicii. Iar prețul de 310 lei i-a încântat de-a dreptul pe hedoniștii noștri care, se știe, dau totul pentru plăceri, dar cel mai mult le place ca aceste plăceri să aibă un preț corect. Am deschis chiar și o listă de așteptare pentru cei care vor să-și comande acest vin de sărbători. Punkt recomandă!


169

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


Gabriela Lungu 170

text de

Viorica mija

NIMĂNUI NU-I PASĂ CE-I ARĂŢI DACĂ NU-I ARĂŢI CĂ-ŢI PASĂ


PUNKT PROFI

RUBRICĂ SUSȚINUTĂ de

171

ÎNAINTE DE A PRINDE BIG FISH-UL, A ÎNOTAT LA SUPRAFAȚĂ. DAR NU ÎN BANCURI DE PEȘTI INCOGNOSCIBILI ȘI LIPSIȚI DE PERSONALITATE. ERA PREA COLORATĂ ȘI CREATIVĂ CA SĂ NU FIE OBSERVATĂ PE VALURILE ÎN FACERE ALE PR-ULUI ROMÂNESC. A ÎNCEPUT DE PE TREAPTA DE JOS ȘI NU A SĂRIT NICIUNA ÎN URCUȘUL PE SCARA IERARHICĂ. TOTUȘI, LE-A PĂȘIT CU O VITEZĂ DE METEOR. ORI FACI, ORI TACI PE ORBITA TA, PÂNĂ VEI FI OBSERVAT, O DATĂ ÎN MILENIU, DE VREUN ASTRONOM PREZBIT? A ALES PRIMA VARIANTĂ ȘI A TOT DAT-O CU ZBORUL. DE LA PRIMUL EXERCIȚIU DE ICAR ÎN PR, A LUCRAT PENTRU MAI MULT DE 100 DE BRANDURI ROMÂNEȘTI ŞI INTERNAŢIONALE. ARE 9 ANI DE EXPERIENŢĂ MANAGERIALĂ, FIIND ȘEFĂ LA OGILVY PR ŞI, DE ŞASE ANI, STĂPÂNĂ PLENIPOTENȚIARĂ PESTE COMPANIA SA, THE PRACTICE. AM DISCUTAT CU PR-ISTA GABRIELA LUNGU DUPĂ UN MASTER CLASS PE CARE L-A PRE/DAT LA CHIŞINĂU, UN FEL DE ŞCOALĂ SERALĂ LA CARE AU AVUT PARTE DE CARTE IMAGEMAKERII NOȘTRI. CÂŢI JOULI CONŢIN RAZELE DE SPERANȚĂ DE PE ORIZONTUL ÎNCĂ PUȚIN CONTURAT AL PR-ULUI MOLDOVENESC, CE NE-AR ÎNCĂLZI ÎNTR-O LUME AFLATĂ LA CHEREMUL ŞI DEGETUL RECESIUNII ŞI DE CE DINCOLO DE PRUT NU E CHIAR ATÂT DE SLUT? SUNT NEBULOASELE, URMEAZĂ IMAGINILE.

Ați reuşit să vă creaţi o primă şi puternică impresie despre peisajul pr-ist de la noi? Înainte de a veni aici, am știut prea puţine lucruri despre industria de Pr din Moldova. În schimb, de când am ajuns la Chişinău, am vorbit cu freelancerii din branşă, am fost la agenții şi am stat la taclale cu profesioniștii de acolo. Sunt departe de a da verdicte sau de a pune etichete în 48 de ore, dar m-a frapat şi minunat un fenomen straniu şi parcă alogic: deși sunt foarte mulți profesioniști în Pr, toţi o duc într-o veselă haiducie, iar industria lipsește cu desăvârșire. Este o particularitate a țarii, pentru că nu există un alt stat în care să fi auzit de aşa ceva. Există-o explicaţie: vedeţi că, nici Moldova nu e o piață atractivă pentru rechinii mari şi fiecare stă cu undiţa pe insuliţa lui, cu nada lui, fie şi pentru un crăpuşor... Faptul că pe piaţă nu sunt prezente firmele globale este de înțeles.Deși în românia numărul populației este mult mai mare, şi aici abia-abia au început să apară firmele

internaționale. Ceea ce e cu adevărat interesant este că nu se regăsesc firmele locale. nu înțeleg de ce freelancerii din Pr nu se unesc câte doi-trei ca să deschidă o agenție.Una mică pentru început. Este foarte ciudat că ,,războaiele” se duc pe cont propriu. În timp ce împreună ar avea putere mai mare şi le-ar fi mai ușor să atragă, să ţină piept campaniilor. În românia sunt peste 80 de companii de Pr. Şi asta, pentru că e greu şi aproape imposibil să rupi munţii de unul singur. Iarăşi o particularitate a Moldovei: clienții, în general, își fac Pr prin departamentele proprii, in house. Din punctul meu de vedere, e total greșit. niciodată un om din interiorul companiei nu o să vadă cu claritate care-i adevărata faţă a companiei. De aceea, un consultant ar putea fi o punte de salvare. Ați fi cutezat/îndrăznit să deschideți propria ”fabrică de PR” dacă nu aveați în spate un leo… gigantul PR Leo Burnett? În momentul în care am găsit un om minunat cu care puteam să pornesc la drum, mi-a fost mult mai simplu.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


172

PUNKT PROFI

”Deși sunt foarte mulți profesioniști în PR, toți o duc într-o veselă haiducie, iar industria lipsește cu desăvârșire…” De fapt, parteneriatul cu Leo Burnett nu m-a ajutat așa de tare în realitate. Mie nu mi-au venit clienți de la ei, nu mi s-au deschis cine ştie ce porţi ferecate. Dar am avut confortul să știu că în situaţia în care s-ar fi întâmplat ceva, nu o voi da în bară, pentru că e cineva care să-mi țină spatele: lasă că mă ajută Ştefan Iordache! Aţi plecat de la Ogilvy PR cu tot cu clienţi? nu. Poate, doar unul, care organiza chiar în acea perioadă o licitaţie, la care a invitat şi the Practice. Am câştigat, pentru că ştiam foarte bine clientul. După 10 ani de loialitate într-o companie, care v-a numit căpitan de corabie la doar 26 de ani, lumea a comentat diferit „desprinderea”... ogilvy e un ditamai grup, iar faptul că pleaca unul dintre căpitanii de pe-o anumită corabie nu însemna foarte mare lucru. Eram pe val, compania mea era numărul trei pe piaţă, dar am vrut o schimbare şi am riscat. Prea puţini au fost oamenii care s-au întrebat de ce am plecat. Mai ales înainte de criză, atunci când profesioniştii lucrau într-o agenţie cel mult doi-trei ani, după care... ţuşti la alt job. Era un domeniu în creştere, iar profesioniştii căutaţi în disperare. Puteau să-şi mărească triplu salariul, schimbând un job pe altul. Eu am lucrat 10 ani într-un singur loc, caz extraordinar, şi oricine mă înţelegea. Parcursul dvs a fost unul rapid, dar nu aţi sărit peste nicio treaptă: aţi început cariera ca simplu copywriter până la funcţia de director general al unei multinaţionale. Am parcurs etapă cu etapă, dar într-o goană nebună. Sigur, puteam să-mi frâng gâtul, dar nu s-a întâmplat. Asta mă ajută enorm acum. Le spun colegelor mele: nu e nimic din ceea ce faceţi voi să nu fi făcut eu vreodată. Ştiu exact cât timp durează unele procese şi nimeni nu poate să mă aburească. Mai mult decât atât, multe lucruri, pe care le-am dibuit singură, le dau sub formă de instrumente de lucru. Am inventat multe roţi, despre

RUBRICĂ SUSȚINUTĂ de

care mai apoi aflam de la alţii că existau de ani şi ani. Dar una e să-ți dea cineva ceva gata și alta e să faci marea descoperire tu însăţi. Această circumstanţă fericită îmi oferă un fundament foarte puternic. Mie nu mi-e frică să țintesc sus, pentru că am o bază solidă. Pot clădi înalt, fără să-mi fie frică că o să se prăbușească. Și primul concept de campanie? Primul client al meu a fost unul care producea un antigel special, ultrarezistent la temperaturi joase. Am fost mândra creatoare a sloganului: ,,Soluție maximă pentru temperatură minimă”. Eu am devenit cunoscută la mine-n firmă atunci când am făcut primul spot, lucrat de la cap la coadă, unul pentru o apă minerală. Pot să rimez uşor orice şi să cânt. Aşa că, am făcut ce m-a dus capul un cântecel, în stilul melodios al Holografului, şi m-am dus cu el la fostul meu profesor, Mihai Dumitrescu, director de creaţie la ogilvy. El a zis că ar fi mai bine să mergem la un studio de înregistrări, ca să dăm clientului cântecul gata. După ce am încheiat marea diversiune profesor-student, am prezentat produsul şi colegilor. Mihaela nicola, cea care conducea ogilvy, a auzit melodia şi a întrebat: ,,Cine a făcut spotul?” ,,Gabriela Lungu”. ,,Cine cântă melodia?” ,,Gabriela Lungu”. ,,nu, nu. Am înţeles cine a făcut spotul, dar cine cântă?”,,Gabriela Lungu!”. Atunci a fost şi momentul când m-am făcut cu adevărat remarcată de şefii companiei.

„Am inventat multe roţi, despre care mai apoi aflam că existau de ani şi ani…” După patru ani de creaţie, un studiu intern de depistare a liderilor, v-a identificat “vâna de conducător”. Să-ţi închipui, am ieşit ca având potenţial de lider. Şi am fost aruncată în apă, să mă-nvăţ să înot. Am fost numită director de creaţie la ogilvy Public relations, o companie nou-apărută. Am învăţat singură, din mers, şi a fost cea mai bună şcoală. Spuneaţi într-un interviu că nu aţi fost niciodată un angajat model şi că, aproape constant, vă revoltaţi împotriva orânduirii nedrepte...


173

Eu nu cred în locul de muncă ideal, dar sunt convinsă că-ți poți face locul de muncă aproape de ideal. Din cauza asta, am putut să stau 10 ani de zile într-o companie. Pentru că sunt genul de om loial, dar luptător. Dacă simt că-mi greșește cineva, nu plec trântind uşa. Stau și lupt ca sămi fie mai bine. Și acum, de la înălţimea funcţiei dvs, cum se văd „luptele” cu rebelii din propria companie? Îmi plac rebelii de nu mai pot, eu cred foarte tare în oamenii curajoși. Managementul este o stradă cu două sensuri și dacă un om ajunge un mic tiran și nu se găseşte pe-aproape nimeni să-l tragă de mânecă şi să-i spună: măi, exagerezi în reacții câteodată, se pierde echilibrul universal. Dar dacă ai oameni care, pur și simplu, te aduc la timp un pic cu picioarele pe pământ, e minunat. Eu iubesc oamenii care sunt rebeli, care-mi spun în față tot ceea ce cred. Îmi place la nebunie când mă contrazice cineva cu argumente, lupta ideilor. Sunt gata să închei armistiţiu cu oricine îmi demonstrează că nu am dreptate. Ați îndreptat vreodată „zulufii” politicienilor? În viață, da. În the Practice, niciodată. ne-am setat de la bun început că nu facem Pr politic. nouă ne place și știm să facem foarte bine Pr comercial, dar pentru clienți e foarte important să ai o imagine impecabilă, să fii ca o mică Elveție, ca o bancă solidă, de încredere.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


174

PUNKT PROFI

Mi-amintesc de sărăcuţul Mel Gibson, în filmul Ce-şi doresc femeile, cât s-a sacrificat – a îmbrăcat dresuri, s-a epilat, toate pentru a găsi sloganul perfect. Până unde în cazul dvs? Filmul mi se pare foarte real. E ceea ce-ar trebui să facă oamenii din comunicare pentru a cunoaște publiculțintă. Dacă ești bărbat și vinzi dresuri de damă, pune mâna, pipăie și simte. nu poți din turnulețul tău de fildeş să faci campanii pentru oamenii din stradă. trebuie să cobori la ei. noi suntem o firmă numai de fete și, cu toate acestea, lucrăm pentru beri, pentru lanterne, pentru ciment. Din acest punct de vedere, în comparație cu Bucureștiul, în Chișinău reclamele outdoor îmi par cam abrupte și cred că asta-i vina clienților, care insistă ca publicitatea să fie anume așa. Eu nu cred că atunci când vrei să vinzi un produs, cea mai bună metodă de-ai spune omului să-l cumpere este ,,Cumpără-mi produsul!” . Dimpotrivă, trebuie să-i spui altfel ceva care să-i placă, astfel încât omul să ajungă singur-singur la concluzia: măi, acest produs trebuie cumpărat. Când vrei să-i arăți unui om că ești amuzant, spune-i o glumă, nu te lăuda că ești funny. Cea mai imposibilă misiune e să convingi clientul, care are şi el viziuni... Anume din acest punct de vedere contează o industrie și nu o sumă de indivizi, cum este situaţia din Pr-ul din Moldova. M-am bucurat foarte tare că am fost invitată de Clubul Profesioniştilor în relații Publice și Comunicare, pentru că sunt oameni extraordinari, care încearcă să formeze o industrie. numai o industrie unită, puternică, reușește să schimbe părerile clienților.

RUBRICĂ SUSȚINUTĂ de

Câți clienți din lista companiei revin la dvs când au ceva de spus lumii? noi lucrăm cu clienții pe termen lung. La the Practice este o regulă încă de la început. noi zicem că relațiile publice sunt un demers de comunicare pe termen lung și, prin urmare, să organizăm doar o conferință de presă sau să trimitem doar un comunicat nu este stilul în care credem că relațiile publice funcționează.toți clienții noștri sunt clienți de „bătaie lungă”, cu unii dintre care lucrăm de la începuturi.

„Clienţii vor să fii ca o mică Elveție...” Nu prea-mi vine să vă cred când spuneţi că atunci când închideţi uşa biroului vă deconectaţi de pe job. Eu prefer să stau la birou mai mult decât să muncesc de acasă. nu sunt genul de om care mai scrie o prezentare de acasă, dar asta nu înseamnă că nu-mi funcționează creierul. Dacă m-a măcinat toată ziua o idee, eu mă trezesc cu ea. De fapt, timpul cel mai prolific pentru generare este jumătatea cea de oră pe care mi-o iau atunci când dau snooze la telefon. În timpul cât prelungesc alarma, cu câte 10 minute, și sunt într-o stare când nici nu dorm, dar nici nu-s trează, atunci îmi vin foarte multe idei. Ideea campaniei Gusto-Pufuleți, cu care am luat Cannes-ul cu câțiva ani în urmă, a apărut tot în cele 30 de minute.

PR-ul ridică-n picioare multe probleme etice, atunci când responsabilitatea pentru consumator este pe acelaşi cântar cu cea pentru banul investit de client.

După mine, renumele e mai greu de menținut… Ați luat 3 trofee aurite Global Sabre doar vara aceasta. La anul, lumea se aşteaptă la patru?

Eu nu aș lucra niciodată pentru un produs în care nu cred. Pentru că țin la agenția mea foarte tare, este ca un copil pentru mine și nu aș periclita succesul și viitorul acestuia pentru niciun client. Au fost foarte puține cazuri când am fost solicitați să facem lucruri mai pe lângă etică, dar am refuzat de fiecare dată. n-am exagerat niciodată decât atât cât este permis şi n-am spus “cel mai” sau “cea mai” dacă produsul nu era demn de acest calificativ. Dar am fost şi norocoasă, şi pe alocuri convingătoare, de vreme ce conduita mea morală este împărtăşită de fiecare dată şi de clienţii mei.

“Cea mai premiată agenţie de Pr românească" nu este doar un titlu pe care ni l-a acordat cineva, pentru n merite. Avem cele mai multe premii dintre toate agenţiile de Pr, multe dintre care sunt trofee internaţionale, câştigate în luptă dreaptă, dar acerbă, la competiţii europene sau mondiale. Sigur, ne mândrim, vom concura în continuare, dar nu vrem să ne îmbătăm cu un pahar de apă. Premiile arată cât de bună este agenţia noastră, dar ceea ce ne recomandă sunt produsele, strategiile deştepte pe care le propunem. nimănui nu-i pasă ce-i arăţi, dacă nu-i arăţi că-ţi pasă.


175

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


VINUL, ARTA, ADEVĂRUL

Vernisajul Vinului a devenit deja un must pe lista de evenimente a tuturor hedoniștilor capitalei. La această ediție biletele s-au epuizat cu mult timp înainte de 14 decembrie, iar telefoanele redacției noastre au fost încă mult timp incandescente de la numărul de solicitanți mai puțin norocoși. Peste 500 de oameni s-au adunat la Palatul republicii pentru a cunoaște mai bine cele 150 de vinuri prezentate de circa 22 de producători, mari și mici. Formația Concertino a fost un echivalent în sunet al vinurilor bune ale serii, iar Vasile Botnaru a transformat, cu dezinvoltura și nonșalanța unui spirit liber, vinul în artă. Experiență ce a inspirat pe mulți să ia pensula în mână, să o înmoaie într-un merlot sau o rară neagră ca să-și înveșnicească ideile și să anuleze, în același timp, celebra frază a sanitarului rus că vinurile moldovenești ar fi bune doar de vopsit gardurile. Ba dimpotrivă. Vlar Filat, care, în pofida obiceiului său de om ocupat, a rămas întreaga seară la vernisaj, a cumpărat prima lucrare (și cea mai îndrăzneață, ținem să vă comunicăm). Exemplul său l-au urmat ambasadori, miniștri și domnișoare romantice. Ion Luca și Sergiu Gălușcă au inițiat hedoniștii începători în tainele vinurilor albe și roșii. La sfârșit, participanții au votat vinurile preferate, iar premiile Vernisajul în alb, Vernisajul rose și Vernisajul în roșu au mers către Ice-wine-ul de la Vartely, rose-ul de la sălcuța și rara neagră de la Purcari. Vinurile care au plăcut au putut fi procurate chiar la parterul palatului și, spre plăcuta surpriză a producătorilor, cererea a fost mai mare decât oferta. Vrem vernisaje mai des decât de două ori pe an au afirmat mulți dintre participanții la eveniment. totdeauna gata, au zis vinificatorii. ne întâlnim, deci, la o nouă ediție!


180

PUNKT PUB

URCÂND PE

DRUMUL

VINULUI Gata cu pădurile aurii, mirosul dulceag al strugurilor și soarele călduţ de toamnă. e deja frig, primii fulgi au invadat viile și dealurile și, fiindcă sărbătorile sunt aproape visăm, mai mult ca până acum, la vin.

odată cu independenţa, drumul vinului moldovenesc a cunoscut coborâșuri, dar și suișuri. Cu toate astea, s-au creat noi orizonturi. De când ministrul agriculturii Vasile bumacov a făcut din vinul moldovenesc o prioritate națională, drumul vinului s-a accelerat, iar accentul s-a mutat pe calitate. banca europeană de investiţii a văzut cu ochi buni aceasta și, prin intermediul Filierei Vinului, și-a deschis larg portofelul pentru sectoarele vinicole și viticole din moldova. și vorbim de sume serioase. nu doar pentru producătorii de vin, dar și pentru companiile conexe. Faci dopuri, sticle, etichete – scrii un proiect și obţii un credit. Cu rate mici, cu perioadă de graţie pe patru ani...


181 Am mers în vizită, împreună cu Expertul în Evaluare şi Monitorizare, la doi beneficiari. Am ales o companie mare şi una mică. Aşa, ca să ne lămurim. Pe drum am primit şi alte detalii. Vorbim de sume de la jumătate de milion, la trei milioane şi ceva de euro. Ai o investiţie de X euro, poţi cere tot pe atâta. Adică o împărţire frăţească. Fifti-fifti – cum spuneam noi în copilărie. Cam asta îmi spunea Expertul. Ca la orice petrecere, există şi un dress code: aplicantul trebuie să fie membru al Asociației regionale a Producătorilor de vin cu IGP şi/sau DoP. Condiţia asta m-a făcut să zâmbesc, fiindcă mi-am reamintit informaţia Expertului că şi producătorii de DoPuri sunt eligibili. Ce e drept, deşi suntem obişnuiţi să stăm, să mai discutăm, se pare că cei de la Filiera Vinului au intrat în alt ritm. În doar şase luni de la începutul Liniei de Credit, au reuşit să obţină de la BEI, pentru companiile ce au depus proiecte, vreo 15 milioane de euro, şi dacă vorbim şi de investiţiile totale făcute în sectorul vitivicol, ar fi vreo 30 milioane de euro. Proiectele elaborate de beneficiarii finali prevăd plantarea viţei-de-vie noi pe o suprafaţă de aproximativ 200 de hectare. Investiţii în vinificaţie din sursele BEI au fost de 13 milioane de euro, iar restul în viticultură. În doar un an de zile numărul aplicanţilor a crescut neaşteptat de mult şi, deja, au prins curaj şi companiile conexe (v-am explicat eu, dopuri, sticle, etichete, ambalaje etc.) – Firstline, de exemplu. Şi, da, să nu uit: s-ar putea cât de curând (pe la anul) să apară încă un instrument financiar (în afară de linia de credit): leasing-ul. Eu m-am ales cu două plimbări frumoase în apropiere de capitală. Una la Asconi, alta la API orhei. Un interviu cu domnul Sergiu Ursu, altul cu doamna tatiana Cazacu. Şi, mai ales, am văzut ce poate un proiect european. Am văzut fabrică de vin acolo unde cu jumătate de an în urmă era câmpie. Şi nu mi-au scăpat ochilor tractoraşele noi şi simpatice, ca nişte jucării, de la intrarea în sediul Asconi. Dacă eram membru DoP şi/sau IGP – măcar un tractoraş îmi cumpăram şi eu!

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


182

PUNKT PUB Interviu cu domnul Sergiu URSU, manager executiv, ascOnI. Cum aţi început să lucraţi în acest domeniu? Compania Asconi a fost înfiinţată în 1994, la scurt timp după destrămarea Uniunii Sovietice. E o companie particulară, care a fost deschisă de mai mulţi fondatori. De-a lungul timpului ea s-a împărţit în mai multe companii, cu diferite nume, Asconi reprezentând doar o parte dintr-un întreg şi fiind acum în posesia unui singur fondator. Până în 2006 s-a lucrat mai mult cu rusia, CSI – o perioadă în care accentul a fost pus pe cantităţi. Din 2006 ne-am reorientat şi putem spune că nu se întâmplă nimic rău. Pe de altă parte, când s-a închis piaţa din rusia, atenţia a revenit asupra calităţii, iar acum suntem prezenţi pe piaţa internaţională, mai puţin în fosta Uniune Sovietică. Suntem prezenţi în Europa, Asia, Africa. V-aţi dezvoltat foarte mult din 1994. Eu aş spune că ne-am dezvoltat foarte mult după 2006. toate investiţiile serioase s-au făcut în ultimii trei-patru ani.

De unde aţi aflat de finanţarea oferită prin Filiera Vinului? De la colegi, de la Minister, din presă. noi încercăm tot timpul să fim la curent cu toate posibilităţile care apar. Dar aţi aflat foarte repede pentru că vă număraţi printre primii beneficiari ai programului. Da, suntem printre primii. Am aflat prin decembrie despre finanţare, iar până în februarie-martie am pregătit toate documentele care ni s-au solicitat. Şi noi am fost operativi, dar şi Echipa Programului de

restructurare ne-a sărit în ajutor şi ne-a ghidat mult la completarea dosarului, la elaborarea planului de afaceri, la indentificarea contribuţiei proprii. Proiectele europene presupun o pregătire amănunţită şi atentă. Cei mai mulţi sunt îngroziţi şi îşi imaginează că bătăile de cap sunt mai multe decât banii. Credeţi că au dreptate să se teamă? Bineînţeles că cei mai mulţi se tem! La noi, în republica Moldova, oamenii încă nu s-au deprins să lucreze cu bugete exacte, cu proiecte planificate bine şi din timp. Ce trebuie să faci? Când şi cum vrei să faci? Asta ni se pare complicat, deşi e absolut normal să ai o agendă de lucru stabilă, să ştii exact ce vrei şi de ce buget ai nevoie. Eu, dimpotrivă, am văzut un mare avantaj în disciplina impusă de un astfel de proiect. E important să înveţi să lucrezi cu date exacte, să înţelegi din timp ce vei schimba şi ce vei dezvolta. Deci până la urmă e un plus? Fără doar şi poate! nu ar trebui să se teamă, ci să înveţe să lucreze, să se disciplineze în folosul lor. nu au fost probleme pentru noi, fiindcă am avut parte de transparenţă şi ghidare din partea Proiectului. totul a fost foarte clar şi bine pus la punct. Este o regulă pe care o urmezi dacă vrei sa reuşeşti. Nu v-a speriat birocraţia Programului? nici totuna nu ne-a fost. toţi se sperie de la început, fiindcă dosarul urmează să fie aprobat de către Directoratul Liniei de Credit, de către Banca comercială şi de către BEI. Dar asta e, sunt nişte condiţii care trebuie respectate.


183 ne bucurăm că în final toate au ieşit foarte bine. Ce avantaj oferă acest credit? Avantaj financiar: procentul la dobânda pentru creditul pe care l-am obţinut a fost foarte bun comparativ cu piaţa, perioada de graţie mare de maxim 4 ani, investiţia pe termen lung de 10 ani - condiţii destul de avatajoase în zilele noastre. Prin intermediul Programului am obţinut şi scutiri de taxe vamale şi aplicarea tVA la cota zero pentru achiziţiile făcute. Cine nu ar aprecia astfel de avantaje? Am avut nevoie de o susţinere pentru a ne moderniza şi datorită Filierei Vinului şi Băncii Europene de Investiţii, am primit sursele necesare. Sectorul Vitivinicol are nevoie de promovarea producerii vinurilor de calitate cu denumire de origine protejată, aşa cum este peste tot, fapt încurajat de proiect. Am înţeles că sunteţi interesaţi şi de plantarea şi cultivarea viţeide-vie. La noi proiectul cuprinde ciclul complet, de la plantarea viţei-de-vie, la utilajele necesare pentru prelucrare: plantarea viţei-de-vie, suspendarea ei, tehnica agricolă, tractoare, agregate pentru diferite operațiuni agricole, linia de prelucrare primară a strugurilor, utilaj pentru răcirea vinului, pentru păstrarea vinului. toate sunt incluse în proiect. Calitatea este mai importantă decât cantitatea? Da. Am învăţat asta pe pielea noastră în anul 2006, când a existat conflictul cu rusia. nu era normal ca o ţară cu patru milioane de locuitori să aibă peste o sută de companii care produc vin. Până la urmă

cei neserioşi se autoelimină, iar cei care rămân trebuie să ţină cont de calitate. Dar nu trebuie să uităm că pentru a fi competitiv pe piaţă trebuie să investeşti foarte mult în modernizare. E clar totuşi că vorbim de un sector cu mari şanse de dezvoltare. De ce? E un sector ca oricare altul. Doar că în cazul vinului vorbim şi de tradiţie. Dar până la urmă lucrurile se schimbă de la un an la altul. Cât strugure avem într-o toamnă, tot atâta şi vin.

sticle merg în Cehia, de acolo merg în Europa. Care este riscul principal pentru un producător de vin? Două riscuri: condiţiile climaterice şi vânzările. Deşi... vinul e un produs natural şi cred că atâta timp cât vor fi oameni pe pământ va fi şi consum de vin.

Aţi recomanda creditele acordate de BEI şi altor producători de vinuri? Chiar am recomandat, nu doar aş recomanda. Asconi a apărut în presă ca beneficiar şi aşa că am primit telefoane în care mi se cereau detalii despre modul de aplicare a proiectului. Întrebări simple: cum a decurs, cât v-au purtat pe drumuri, ce aţi arătat? Am înţeles că sunt şanse ca de la anul să se poată lucra în leasing cu BEI. Şi atunci scăpaţi de bănci. Ei, asta va fi bucuria altora. noi cu ceea ce am făcut până acum, pot spune că ne-am rotunjit doleanţele. Cam 80 de procente din reutilizarea tehnologică a intreprinderii s-au realizat. Cât vin îmbuteliaţi pe an? Aproximativ patru milioane de sticle. O sticlă pe cap de moldovean... Doar că noi nu vindem în Moldova. Deocamdată lucrăm pentru export. Cele mai multe

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


184

PUNKT PUB lor, Directoratul Liniei de Credit, Banca Europeană de Investiţii şi Unitatea de Implementare a Proiectului.

Interviu cu Tatiana CAZACU, Director General sa “aPI” Orhei Cu ce v-aţi ocupat din 1994 până acum? Până acum, ne-am ocupat doar de îmbutelierea vinului, fără să avem mijloacele necesare ca să ne dezvoltăm. tocmai din acest motiv am aplicat un proiect la Filiera Vinului, ca să primim sprijin pentru a procura echipament vitivinicol şi pentru a construi o secţie de prelucrare a strugurilor. Pe care tocmai aţi vizitat-o. noi suntem o companie mai mică şi dacă nu ne vom dezvolta vom fi înghiţiţi de concurenţă. Materia primă este foarte scumpă. Cel mai bine e să dispui de mijloace proprii. De unde aţi aflat de posibilitatea obţinerii finanţării prin Filiera Vinului? Pe toate căile posibile: radio, tV, internet. nu ai cum să nu afli, doar dacă nu eşti interesat. Presupun că v-aţi mişcat foarte repede. Vă număraţi printre primii beneficiari ai programului. Din informaţiile mele am înţeles că în aprilie aţi depus proiectul, iar în octombrie aţi avut deja banii. Asta în ciuda faptului că a trebuit să treceţi de Ministerul Finanţe-

Ei, dacă vi se pare că noi ne-am mişcat repede, ce să spunem de colegii noştri de la Filiera Vinului?! Echipa lor a asistat la elaborarea Planului de Afaceri, ne-au ajutat să ne pregătim dosarul. Practic ne-au fost alături în fiecare etapă parcursă. Până la urmă fără ei degeaba ne mobilizam noi... Sunt deosebiţi. A fost o plăcere să lucrez cu ei. nici eu nu mi-am imaginat că lucrurile se vor lega atât de bine. Şi nu sunt vorbe goale. Fiecare dintre ei şi-a cunoscut şi realizat responsabilităţile, a dat dovadă de profesionalism şi amabilitate, astfel încât nu am întâmpinat nici un fel de greutăţi. E de bine, fiindcă foarte mulţi oameni se sperie când aud de proiecte europene. Cei mai mulţi sunt îngroziţi şi îşi imaginează că bătăile de cap sunt mai multe decât banii.

E uşor să te gândeşti cu groază şi să nu aplici. Vă spun sincer că şi noi ne-am temut. Când am aflat câtă informaţie trebuie să strângem, despre modul în care trebuie scris proiectul... ne-am apucat cu groază. Însă am fost îndrumaţi de cei de la Filieră. Şi până la urmă a mers mult mai uşor decât la obţinerea creditelor locale. Ca orice companie la început de drum, avem o experienţă bogată în acest domeniu. Cu Banii BEI-ului am reuşit să construim hala de procesare a strugurilor şi de producere a vinului pe o suprafaţă de 280 m2. Pe lânga asta suntem foarte mulțumiţi că am reuşit cu utilarea echipamentului şi suntem convinşi că vinul îmbuteliat anul acesta este unul deosebit. Ce avantaj oferă acest credit faţă de cele precedente? În primul rând, procentul dobânzii este unul foarte avantajos, este de doar 6,01. Pe lângă asta, există şi o perioadă de graţie mult mai mare decât se operează pe piaţă, mai exact de patru ani. niciodată nu am operat cu dobânde aşa de mici sau cu o perioadă de graţie aşa de mare. Apoi trebuie neapărat amintit faptul că la importarea utilajelor există scutire de tVA, precum şi de taxele şi accizele vamale – în situaţia în


185 care nu ar exista aceste scutiri, compania ar pierde sute de mii de euro. Sunteţi interesaţi şi de cultura viţei-de-vie pe viitor? Da, pentru că proiectul pe care l-am depus se întinde pe o perioadă de zece ani de zile, însă propune două direcţii de dezvoltare în prelucrarea vinului. Datorită Programului Filiera Vinului noi am reuşit să deschidem o hală de procesare a strugurilor pe care am construit-o de la zero şi am echipat-o cu utilaj modern adus din Italia, pe care am reușit să îl testăm, după cum vedeţi. Mai întâi am procurat utilajele, am amenajat spaţiul, şi acum, odată cu deschiderea celei de-a doua linii de prelucrare a vinului, intenţionăm să achiziţionăm terenuri şi să ne dezvoltăm plantaţiile noastre ca să nu mai fim nevoiţi să cumpărăm strugurii. Am vrea să plantăm aproximativ 30 de hectare de viţă-de-vie, fiindcă dacă dorim să producem un vin de calitate, e necesar să putem controla toate nivelurile, începând cu viţa-de-vie. Bineînţeles că aceste schimbări se vor produce treptat, însă sperăm că între anii 2014-2017 vom reuşi să ne extindem. Intenţionăm să elaborăm şi un al doilea proiect investiţional, cu scopul de a moderniza laboratorul ca să asigurăm calitatea producerii vinurilor cu Denumire de origine Protejată D.o.P si Indicaţie de origine Protejată I.G.P. E clar că vorbim de un sector cu mari şanse de dezvoltare. Viţade-vie e reprezentativă pentru Moldova dacă şi eu, la Timişoara, auzisem de versurile: „Ca un strugure de poamă / Stai pe harta Uniunii.” Apoi am văzut pe toate porţile moldoveneşti barza şi strugurele.

Vorbim de simbolurile noastre naţionale. Zona Moldovei e extrem de favorabilă producţiei vinului şi asta s-a ştiut dintotdeauna. Acesta e şi motivul pentru care strugurele a ajuns simbol. Însă ca să ai succes în acest sector trebuie să fii foarte atent la calitatea vinului pe care îl produci. Şi pentru asta e nevoie de tehnică performantă. noi suntem extrem de mulţumiţi când oaspeţii noştri, care vin pentru degustări, remarcă imediat calitatea vinului. toate investiţiile noastre au urmărit acest rezultat. Deci calitatea este mai importantă decât cantitatea. Calitatea e mai importantă fără discuţie. Dacă un vin e bun, cu timpul nu te mai uiţi la preţ, însă un vin prost îţi va atrage atenţia, şi indiferent de preţul său, îl vei ocoli.

Şi deocamdată livraţi doar în Moldova sau şi peste graniţe? Avem transporturi pentru China, am deschis recent o firmă la Iaşi, prin care vizăm piaţa europeană, şi una în America. Iar în acest moment muncim pentru deschiderea spre piaţa rusească şi cea a ţărilor baltice. Chiar dacă nu livrăm cantităţi imense, vom livra doar produsele noastre şi în timp vom reuşi să ne creăm o imagine. Se pare că vinul merge pe drumul cel bun. Toate companiile sunt preocupate de calitatea vinului cu indicație geografică și/sau cu denumire protejată. La o degustare, eforturile depuse sunt, nu doar vizibile, ci şi gustoase!

Aţi recomanda creditele acordate de BEI şi altor producători de vinuri, mici sau mari? Le recomand tuturor celor care au nevoie de credite. orice altă cale e mai dificilă şi mai costisitoare. Care este riscul principal pentru un producător de vin? Piaţa de desfacere e la fel de importantă ca şi calitatea vinului. Dacă nu ai unde să îţi vinzi produsul, eşti pierdut. Cât vin îmbuteliaţi pe an? noi deocamdată prelucrăm o cantitate mică, dar vom încerca în timp să răspundem la cerinţele pieţei. Din punct de vedere tehnic: nu sunt probleme. Am putea îmbutelia 3000 de sticle pe oră. Capacităţile noastre sunt mari, dar aşteptăm echilibrarea raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţa de desfacere.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


186


187

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


188

PUNKT PUB

CUMPERI ȘI PRIMEȘTI BANII ÎNAPOI! SCEPTICII, PRINTRE CARE NE NUMĂRĂM ȘI NE RE/NUMĂRĂM CU REGULARITATE, AU O REACȚIE INSTANTANEE LA GENUL ACESTA DE INFORMAȚII. NU LE VINE SĂ CREADĂ. CUM SE POATE, ÎNTR-O LUME ÎNGENUNCHEATĂ DE CRIZĂ, SĂ VINĂ CINEVA ȘI SĂ PUNĂ LA LOC BANII PE CARE I-AI CHELTUIT TU LA MAGAZIN?ÎNTREBAREA E CU ATÂT MAI ARZĂTOARE, CU CÂT SERVICIUL CASH-BACK, POPULAR PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI, PĂTRUNDE ȘI ÎN ZONA NOASTRĂ MIORITICĂ. CUM FUNCȚIONEAZĂ, DE FAPT, ACEST SERVICIU DE ”SHOPPING INTELIGENT” ȘI CU CE BENEFICII NE PUTEM CĂPĂTUI, NE-AM INTERESAT DE LA BORIS FOCA, FONDATORUL INTERNATIONAL LOYAL COMPANY, COMPANIE CARE, ÎMPREUNĂ CU MOLDOVA AGROINDBANK AU DEVENIT PIONERI ÎN PROMOVAREA ACESTUI SERVICIU INOVATOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

BoriS FoCa Cash-baCK-ul sau soluții inteligente pe timp de Criză


189 Atât Loyal, cât și Moldova Agroindbank și-au asumat curajul să fie pioneri în realizarea acestui proiect atât de nefamiliar moldovenilor... În Uniunea Europeană conceptul de cash-back funcționează deja de 5 ani, însă în republica Moldova și în țările CSI practic nu există. Am hotărât să fim primii care îl vom implementa. Aveți dreptate, un fel de primă rândunică ce aduce vestea cea bună. Acest tip de serviciu va ”dezgheța” și mai mult relațiile moldovenilor cu banii. Cunoaștem deja că ceea ce e bine pentru americani, nu întotdeauna îi vine pe gust moldoveanului. În SUA, cash-back-ul semnifică retragerea banilor de pe card, la casieriile magazinelor și nu la bancomate. Dacă ne referim la vecina și prietena noastră românia, conceptul este mai restrictiv față de ceea ce ne propunem noi. Acolo, serviciul este adresat doar deținătorilor de carduri de credit sau se indică o limită de bani care pot fi returnați. Pentru comparație, în Marea Britanie cash-back-ul este axat pe tranzacţiile on-line. Am adaptat proiectul la realitatea și mentalitatea, pe care le regăsim în republica Moldova. Care e specificul proiectului de cash-back din Republica Moldova? Partenerul de încredere al proiectului nostru este Moldova Agroindbank. o bancă sigură, bancă lider al sistemului bancar din republica Moldova, statut menținut pe parcursul celor 21 de ani de activitate. De altfel, Moldova Agroindbank are din cele mai existente rețele de utilizatori de carduri bancare. Astfel, fiecare deținător de card poate beneficia de cash-back, adică de bani înapoi la fiecare cumpărătură. Aici aș menționa că avem o simplă regulă formată din 3 pași : ești sau devii deținător de card Moldova Agroindbank; achiți cu cardul cumpărăturile de la partenerii Loyal; te bucuri de fiecare ban, pe care-l primești înapoi. Prin acest proiect ne propunem să fidelizăm clientela partenerilor noștri Loyal, prin rambursarea discount-ului sub formă de bani cash și, nu în ultimul rând, utilizarea cardului MAIB în calitate de card de discount la toți partenerii. De altfel, oricine va avea posibilitatea să devină membru al Comunității Loyal, doar devenind client MAIB, respectiv deținător de card. Cum credeţi, piaţa de la noi va fi receptivă la acest proiect? Când ne-am propus să începem implementarea în republica Moldova, am fost conştienţi că atunci când vii cu ceva nou exista o doză de scepticism. totuşi, suntem ferm convinşi că atâta timp cât datele statistice arată că populaţia se reîntoarce din străinătate, va fi nevoie de un astfel de servi-

ciu. În plus, climatul internaţional global pe timp de criză ne determină să luăm decizii corecte. Prin cash-back, îi ajutăm pe oameni să-şi mărească bugetele cu 10, 20 la sută. Aceste realități sunt un teren solid pentru construirea succesului în implementarea proiectului. Pe termen lung, asemenea proiecte contribuie la creșterea eficienței pieței financiare, la reducerea economiei tenebre, la dezvoltarea stabilă și dinamică a economiei naționale și integrarea acesteia în sistemul financiar global. De ce aţi ales numele Loyal? E o semnificație directă, pentru că vom dovedi loialitate clienților, iar ei vor avea toate motivele să ne fie fideli și devotați, așa cum sunt fideli și devotați băncii lor – clienții Moldova Agroindbank. Ceea ce facem nu este altceva decât încercarea de a consolida un sistem de fidelizare, de a forma o comunitate de oameni care au o atitudine inteligentă față de cheltuieli. Pentru noi un client mulțumit este acel client care va primi o satisfacție sub formă de bani reali pentru devotamentul său, nu doar bonusuri și steluțe. Ce-și mai propune proiectul Loyal și MAIB?  Sunt lucruri care pot fi obținute în timp, dar care fac corp comun cu filosofia noastră. ne dorim ca moldovenii să aibă o încredere mai mare în carduri și să le folosească mai des ca mijloc de achitare. Prin principiile de loialitatea pe care le promovăm, sperăm să contribuim la creșterea încrederii clienților. toate, ar duce nu numai clientului comoditatea și beneficiul, dar și un plus de valoare economiei țării. totodată, vrem să înlocuim cu ceva mai bun și util sistemele actuale de fidelizare a clientelei, care din punctul nostru de vedere sunt depășite moral, implică costuri exagerate pentru agenții comerciali și nu, în ultimul rând, și-au pierdut eficiența. Loyal și Moldova Agroindbank îşi propun să revoluţioneze piaţa serviciilor din rM. Asta înseamnă crearea unui mecanism necesar, durabil și viabil. Prin acest sistem aducem o notă pozitivă fluxurilor băneşti şi în acelaşi timp, recompensăm partenerii comerciali cu vânzări, iar pe clienţi - cu bani înapoi. De aici şi sloganul nostru: Pay & Save! Cum se înscrie în acest proiect comercial Asociația de Caritate ”Un pas împreună”? Cu fiecare achitare prin card, automat, vom participa la o acțiune de binefacere. Fiecare client, va face, în același timp cu tranzacția, și un gest de caritate. Și asta, pentru simplul motiv că, International Loyal Company împreună cu Moldova Agroindbank îşi propun să direcționeze constant o parte din venituri oamenilor cu nevoi speciale, pentru ca aceștia să poată avea o viață mai bună. punkt - nr. 50 / decembrie 2012


190


191

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


194

http//:bloguvern.md/3.0


195

BLOGUVERN A ÎNCEPUT DE LA O ECHIPĂ DE TINERI CARE ȘI-AU DORIT SĂ ÎNVEȚE. LA ÎNCEPUT AU FOST 5. TOȚI SELECTAȚI PENTRU A FI ÎNVĂȚAȚI CUM SĂ ANALIZEZE POLITICI PUBLICE PE ÎNȚELESUL TUTUROR. CEL MAI GREU A FOST SĂ COMBINI SERIOZITATEA ANALIZELOR CU SIMPLITATEA EXPRIMĂRILOR. DUPĂ TREI LUNI DE TRAINING INTENSIV, CEI MAI BUNI AU DEVENIT MINIȘTRI. ȘI AICI ÎNCEPE PARTEA INTERESANTĂ. TIMP DE UN AN, CELE 16 MINISTERE REALE AU FOST MONITORIZATE LA SÂNGE. APOI AU VENIT ALTE GENERAȚII. ACUM SUNTEM 11 MINIȘTRI, 9 AMBASADORI ȘI CÂȚIVA EXPERȚI INVITAȚI. PROVOCAREA NOASTRĂ ESTE CREȘTEREA CONTINUĂ. LA FIECARE ȘASE LUNI RECRUTĂM VOLUNTARI, CARE VOR DEVENI CEI MAI BUNI ÎN ANALIZĂ DE POLITICI.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


196

PUNKT PUB

ARTICOL DE IMPACT:

ALEXANDRU LEBEDEV, MINISTRUL AF ACERILOR EXTERNE ÎN BL OGUVERN GHID PRACTI C: SFÂRȘITUL LU MII ÎN 15 PAȘI SE CITEȘTE C U DRAG ÎN SPECIAL ACUM DE CĂTRE 1.398 DE CETĂȚ ENI

Bloguvern este un model nou pentru practicile sociale. Ceea ce facem noi nu este un produs, ci un model de practică socială. Am pornit de la ideea că cetățeanul informat poate schimba lucrurile în societate. Pentru a fi informat însă, el are nevoie să înțeleagă. De cele mai multe ori însă, legile sau politicile publice sunt scrise întrun limbaj aproape codificat, de parcă ar fi destinat ”turmentării”, vorba lui Caragiale. Pentru noi, a citi înseamnă mai mult decât a trece cu ochiul peste legi. A citi înseamnă în primul rând a înțelege și a selecta informațiile importante pentru propria viață. Iar politicile sunt destinate rezolvării problemelor oamenilor. De aceea, am decis să explicăm ce înseamnă politicile publice. noi deschidem


197

parantezele, citim printre rânduri intențiile, descoperim secretele legilor. Și creăm o platformă de participare de tip nou. De aici vine și sloganul – moldova pe înțelesul tuturor.

aterizarea pe off-line: serile Bloguvern. După ce am învățat să navigăm on-line, să adunăm like-uri, să generăm discuții, inițiativele Bloguvern au căpătat formă fizică concretă. noi cercetăm, măsurăm,

internet – voluntari ai politicilor publice explicate cetățenilor. Suntem un soi nou de voluntari ai lumii virtuale, care merg mai departe decât distracțiile pe rețelele sociale. Grupul nostru a decis că tehnologiile sunt utile pentru a explica oamenilor ce face Guvernul în termeni simpli. Am înțeles că accesul nostru la tineri în special este facilitat de instrumente tehnologice. Și atunci am intrat pe on-line, am dezvoltat site-ul, am convins oamenii să intre la noi și să rămână. timp de un an și patru luni, echipa Bloguvern a publicat 253 de articole care sunt citite de 86.000 de ori. Punem în evidență toate problemele sociale importante, pe domenii și vedem dacă politicile elaborate de Guvern răspund nevoilor oamenilor.

facem concluzii. Formatul Serilor Bloguvern presupune prezentări pe domeniile analizate care sunt discutate cu politicieni, membri ai guvernului,

ARTICOL DE IMPACT:

ANGELA STAF II, EXPERT INVITA T ÎN BLOGUV ER N SERIA DE ARTI COLE DESPRE ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI ARTICOLELE AU GENERAT, ÎMPREUNĂ CU TĂIEREA BUG ETULUI, RECONSIDER AREA FINANȚĂ RII ȘTIINȚEI ÎN M OLDOVA

jurnaliști, societate civilă. Aşa stabilim un dialog între cei care elaborează politicile publice, cei care le implementează şi cei pentru care se fac. La primele seri Bloguvern am propus un model optimizat de finanțare a științei, al trM-ului și a turismului. Data viitoare vorbim despre

tineret și Educație. atenție la credințele oamenilor. Unele ard. Uneori oamenii au o mulțime de idei frumoase, de reforme, încercări de a face viața mai bună. Și mulți dintre noi tac. Planuri de după sfârșitul lumii. Bloguvern 4.0. Echipa Bloguvern depistează aceste idei și le transformă După ce se încheie trăirea mitului Sfârșitului lumii, avem în articole. Vorbim despre vizele deschise străinilor în de gând să formăm o nouă echipă care să învețe. Avem Moldova, problema Academiei de Științe, ”marșrutce”, ceai, oameni buni și profesioniști și mult entuziasm. Îi sănătatea publică, tineret și despre învățăm pe noii voluntari să analiStrategia Moldova - 2020 în aceeași zeze politicile publice, să le exprime măsură. Cu seriozitate. Multe dintre clar și confident, să știe să prezinte o articolele noastre servesc drept bază ARCADIE CO TRUȚĂ, cercetare. Mai nou, Legea Voluntariapentru inițiative legislative. MINISTRUL JU STIȚIEI ÎN tului oferă 5 credite de practică pentru noi am învățat să identificăm BLOGUVERN, student. Cred că mulți dintre ei și-ar ȚARA 2 LA LE credințele oamenilor și să le oferim U’ UN LEU LA dori un asemenea stagiu. Și mai mulți 2 posibilitatea să le chestioneze, să le 5.600 DE VIZU ALIZĂRI ÎN vor să devină specialiști capabili să trăiască. LUNA PUBLIC AȚIEI atragă atenția pieței. noi știm să facem De exemplu: ”P. s. moldovenii care asta. Și mai știm: vor rata sfîrşitul Lumii, nu trebuie să se Cetățeanul informat este cel care neliniştească, peste două săptămîni, doar înțelege despre ce i se vorbește. Cetățeanul informat are în republica moldova, se va ţine sfîrşitul Lumii, pe vechi.

ARTICOL DE IMPACT:

Orange va organiza un concert cu Black sabbath în #pman. să fim sănătoşi!” (alexandru Lebedev, Ghid practic: sfârșitul lumii în 15 pași, 28.11.11)

puterea de a decide. Cetățeanul informat va ști cum să își aleagă prioritățile în următorii ani. Chiar dacă nu sunt deputați.

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


198


199

punkt - nr. 50 / decembrie 2012


Revista Punkt nr.50  

Revista Punkt, nr.50, numarul de colectie

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you