Revista Punkt, nr.48-49

Page 1

www.punkt.md

o p i n i i

p l ă c e r i

c a r a c t e r e

nr.

48-49

Cătălin Josan watching you TEma numărului: still sau cum Fratele cel Mare ne are la degetul cel mic

Ilona Stepan • Kamil Yazici • Iurie Brumarel • Norzeatic • Vladimir Beşleagă • Igor Vieru • Virgil Mihaiu Otilia Drăguțanu • Mihnea Blidariu • Ksenia Nikora • Victoria Filip • Boris Cremene • Jonathan Powell



mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 64, tel.: (022) 27 57 75, www.facebook.com/Korloff.Moldova






ÎN ACEST NUMĂR: 8 punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012

016.

024.

Ilona Stepan Solo pentru orchestră și cor

Cătălin Josan Pianul și copilăria, frumos dezacordate

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Viorica Mija

text de Ana Popenco

COPERTA NOASTRĂ: Cătălin Josan inerpret

032.

040.

Kamil Yazici: „Hai să ne vedem la o bere”

Iurie Brumarel: „Nimeni nu taie găina care se ouă”

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯ DIreCtor Angela Braşoveanu redactor-şef adjunct

Viorica Mija

redactor-şef punkt.md

Moni Stănilă

responsabil de ediție

Viorica Mija

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Viorica Mija autori

Lucian Mîndruţă Virgil Pâslariuc

048.

Sorin Hadârcă Vitalie Condraţchi Sorina Ştefârţă

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Alexandru Vakulovski

Tema numărului: „Still watching you sau cum Fratele cel Mare ne are la degetul cel mic ”

Ana Popenco Paula Erizanu redactor/corector

Valentin Guţu

art director

Artemie Palii

web design

Mihai Roman

fotografi

Roman Rybaleov Anshulesik Florin Tăbârţă Anna Godzina Nata Moraru

director publicitate pr & evenimente

052.

„KGB still watching you”

În căutarea fratelui cel mic

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Valeria Nichita Ina Voroşciuc

difuzare

Veronica Adam

contabil-șef

Roman Roman

tipar

050.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Moni Stănilă

text de Lucian Mîndruță

Bons Offices

puBLICAȚIe perIoDICĂ InDepenDentĂ DeSpre opInII, pLĂCerI și CArACtere. Chişinău, strada Bucureşti 68, biroul 535. telefon: +(373) 22 98 25, +(373) 22 98 16. ne puteți vizita on-line pe www.punkt.md

058.

062.

„Panopticon”

„Cel bătut îl duce pe cel nebătut sau cu Fratele cel Mare în spate”

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯ text de Virgil Pâslariuc

facebook facebook.com/revista punKt twitter twitter.com/revista punKt

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Alexandru Vakulovski Indice poşta Moldovei - 31841, Indice Moldpres - 31841



ÎN ACEST NUMĂR:

064.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Marele ocol

068.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

1984 - IQ84 text de Sorin Hadârcă

text de Moni Stănilă

070.

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Hip hop-jazz, haiku, poezie cu Norzeatic text de Alexandru Vakulovski

076.

082.

Tara von Neudorf

Vladimir Beşleagă Trei zile cu Igor Vieru

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Artistul înconjurat de porci

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

bețivi și drogați ordinari text de Alexandru Vakulovski

102.

106.

108.

Virgil Mihaiu Solfegiu

Otilia Drăguțanu 5 oameni de colecție

Idealist și nebun într-o lume de sclavi

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Ana Popenco

foto de Irina Lesik

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Alexandru Vakulovski

112.

126. 126

„Ma doare Corason´g-ul”

4/A4 Boris Cremene

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Inna Jeltova

concept de Ana Popenco

132.

148.

152.

Punkt pe glob: Serendip

Slow-slow-slow food în Moldova

„Panterele Roz”

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Sorin Hadârcă

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

text de Lana Gherman

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯


11

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


12

autorii noștri: Lana Gherman

Lana Gherman este critic culinar. Și, precum are o adevărată vocație pentru gustat, testat și îngurgitat, a călătorit prin vreo 200 de orașe în căutarea unor bucate interesante și a unor restaurante demne de atenția ochiului ei vigilent. Acum, Lana își împarte viața între Statele Unite și Ucraina. După mulți ani de televiziune și publicitate, Lana scrie despre gastronomie în reviste de talie (subțire) mondială și pe portalul culinar Flavor. După ce a mâncat aligator, balenă și limbi de rață, a înțeles că preferă totuși omletă la micul dejun. Și mai speră să găsească Napoleonul ideal la desert.

Sorin Hadârcă

Înainte de a se reprofila în domeniul politicilor publice, a pus umărul la dezvoltarea Băncii Naționale. Apoi, tot acest umăr a fost de tare mare ajutor la Rethink Moldova. Cititor înfocat și izvor nesecat de spirite pe care le presară pe blogul său, în așteptarea culegătorilor.

Anshulesik

Un parcurs profesional care intră în coliziune cu talentul și carisma. Cum le e firea amândurora, nu ocolesc semnele de interdicţie, ci deraiază conştient de pe carosabilul neted în proiecte neaşteptate, pline de controverse. Cum era şi de aşteptat, fotografii-artişti nu puteau trece neobservați de Punkt.

Virgil Pâslariuc

Doctor în istorie și prodecan al Facultății de Istorie și Filosofie a USM. Ne-a făcut dependenți de rubrica sa, pentru că în afară de fapte, pilde uitate, dar şi childuri băgate de la sine înţeles, aduce o nouă viziune asupra istoriei. Una mai puțin didactică, dar mai ancorată în realitățile în care ne ducem leatul, vorba premergătorilor.

Lucian Mîndruță

Jurnalist notoriu și PR-ist de succes, Lucian Mîndruță pune, în acest număr, ochiul său vigilent pe Fratele mai Mare, dar și ștampila stilului său inconfundabil pe ceea ce numim eternul complex al Fratelui mai Mic.

Moni & Sandu

Moni (poeta Moni Stănilă) spune că viaţa ei e un tren în viteză, dar a reușit (nu ştim cum) să-l tragă în vagon pe Sandu (scriitorul Alexandru Vakulovski). Ca după o călătorie de scurtă durată în acelaşi cupeu (cam de vreo 7 zile) să zică Moni: Postoi, parovoz. S-au căsătorit. S-au stabilit la Chişinău, dar trenul încă tuc-tuc-tuc. Scriu. Fiecare în colţul lui. Acum au şi un loc comun. Punkt. Î


13

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


14

MERiTUL cinic șalaru, Cel mai iubit dintre pămÂnteni

muntean van damme

01

02

Anatolie Şalaru, Ministrul transporturilor Ovalul suav și palid al unei fețe de ascet, drumurile care "după" reparație arată mai prost decât "până la" și biletele avia care devin mai scumpe exact în momentul în care li se anunță ieftinirea, îl fac pe Anatol Șalaru unul dintre cei mai pomeniți miniștri în pomelnicul poporului. Și, ca nu cumva să pălească flacăra eternei iubiri, Șalaru are grijă, din când în când, să mai arunce câte un vreasc în focul pasiunii. De data aceasta s-a întrecut pe sine însuși, declarând, după accidentul de la Mereni că pentru instalarea barierelor de atenționare la căile ferate are nevoie de 60.000.000 lei. "Ministerul transporturilor nu este responsabil pentru prostia șoferilor", a mai declarat dumnealui. O frază demnă de a fi spusă fiicei de cinci ani a Nataliei B., una dintre victimele acestui accident, sau mamei lui Sergiu S., sau celorlalți doi morți, sau celor patru care se mai zbat între viață și moarte. Într-o țară normală un ministru ar fi trebuit să-și dea demisia de onoare. Dar cum poate să-și dea demisia de onoare cineva care n-o are?

Iurie Munten, deputat PCRM

Deși gurile rele îi preziceau turnarea în ciment sau o discretă împrăștiere a secrețiilor sale nazale în toate cele patru zări după ce a îndrăznit să-l tragă de mânecă pe însuși Zeul Soare al Parlamentului moldovenesc, Muntean a supraviețuit și chiar perseverează. Transformând în circ tot ce atinge. Cu toate că se zice că cei cu particularități mentale ca ale susnumitului se activizează primăvara, al nostru geki cian cu seceră și ciocan e plin de elan întregul an, vorba poetului anonim. Așa că îl avem în calitate de coautor sau copărtaș sau cocâștigător al celorlalte două Merite ce urmează:


15

TOP cinci! Cimbriciuc și Muntean, siamezii

Șelin, covor de parlament

Posedarea de unul singur

03

04

05

Cimbriciuc a ieșit să-i ia apărarea lui Streleț care a ieșit să ia apărarea lui Filat, care a fost acuzat de comuniști "că umblă în afara țării pe banii statului". Lucinschi și alți voinici au ieșit în apărarea lui Cimbriciuc. Cimbriciuc a îmbrâncit. Munteanu a lovit. Discuție intelectuală în parlament, categoria muscă.

Victor Șelin are vocația ridicolului. Orice ar face, iese tot acolo. Cu cât mai tare încearcă să se ia în serios, cu atât iese (sau intră) mai "de râs". Tentativa sa de a pătrunde ca o Șaherezadă în Parlament pe brațele Zmeilor Gândirii Rapide Petrenco și Muntean, s-a transformat într-o banală târâtură de băieți de mahala cu carnete de deputat. Și ce important, și ce curtat și ce plin de pene strălucitoare era Șelin pe timpurile când era un simplu milionar! Ce vremuri...

După ce s-a plimbat cu Copia Sabiei pe la toate televiziunile (și cu asistentul care ținea tutanhamonic husa sfântă), Vlad Filat a ținut-o câteva zile acasă, pentru "a-i asigura securitate maximă". În sfârșit, am înțeles că există un loc în această țară unde ești cu adevărat în siguranță: acasă la premier. "Te face să te simţi nu doar emoţionat, dar şi puternic, într-un fel. Am avut posibilitatea ca, de la reîntoarcere până în acest moment, să o posed de unul singur, a stat la mine acasă", a declarat prim-ministrul. După ce a posedat, timp de câteva zile, Copia Sabiei lui Ştefan cel Mare, posesorul a donat-o Muzeului de Entografie şi Istorie a Sorocii... Originalul suferă de gelozie în tăcere.

Alexandru Cimbriciuc, deputat PLDM

Victor Şelin, preşedinte PSD

Vlad Filat, prim-ministru

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


16

Servicii De PaZă

10%

DiPlomat club

10% hotel - 15% restaurant -

reStaurant & Wine club SYmPoSium

10%

cavio SHoWroom

robin Pub

aDorama Salon

10%-25%

15%

coSmetice

traininguri

bucătăria mea SHoWroom

PatiSerie Delice D'ange

felicia oPtic center

kira'S

Hotel

Salon De rame

10% aSigurări

10%

7%

10%

7%

15%

15% 20%

15% 10% 20%

restaurant cazare -

Salon De mobilă

15%

traininguri

reStaurant Zen SuHi

reStaurant

10%

rocHii De Seară

Încălțăminte

Încălțăminte

10%

Salon De mobilă

lounge bar & reStaurant Jeraffe

karaoke & cafe

Salon SPa

10%

7% 10%

10% 10%

15% 10% 15% magaZin reebok

10%


17

Salon De frumuSețe

magaZin ionel

Wine SHoP & bar carPe Diem

Salon De frumuSețe

15% 10% centrul meDical Privat eXtrameD

15%

magaZin De teHnică Digitală

5-15% magaZin aDiDaS

10%

20% femei - 15% copii - 10%

bărbați -

15%

librării

10% agenție De turiSm

3-5%

beautY Salon

15%

magaZin De Haine

farmacii

agenție De turiSm

optica-

10% 5%

farmacie-

Salon De frumuSețe

10%

10%

3-7% magaZin nara camicie

10%

PenSiune

Salon De frumuSețe

magaZin Primigi

comPuter center

fitneSS & SPort nim Dom

magaZin SWiSSieS

magaZin nike

reStaurant

Salon De frumuSețe

centrul De DiagnoStic german

Salon De PerDele și DraPerie tenDiSimo

agenție De turiSm

15% 10% 10% 10%

10% 10% 15% 15%

10% 10% 10% 5%

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Solo 18

Punkt Profi

Ilona Stepan


19

pentru orchestră și cor eu – unA, eA – DouĂ. eu – DouĂ, eA – pAtru. SCĂrI. AȘA AM AJunS SĂ o pIerD DIn VeDere, DeȘI ÎI AuZeAM VoCeA DepĂrtÂnDu-Se, Ce-I Drept, CA noteLe DIn fuGILe LuI BACH. ADICĂ repeDe, foArte repeDe. pAZnICuL, CHIAr DACĂ erA DupĂ o ”nIGHt In tHe operA”, nu ȘI-A pIerDut SIMȚuL DAtorIeI (ȘI AL preZenȚeI) ȘI MI-A fĂCut SeMn CĂ Sunt pe CALeA CeA BunĂ. AȘADAr, urMeZ VoCeA (DeȘI tot MAI pIAnISSIMo) Spre SuBSoLurILe SĂLII Cu orGĂ, ACoLo unDe, uȘĂ În uȘĂ (De pArCĂ-ȘI fAC reSpIrAȚIe ArtIfICIALĂ „GurĂ LA GurĂ”), Se AfLĂ BIrourILe MuZICIenILor. ZĂreSC o MÂnĂ CAre, Cu o eLeGAnȚĂ DIrIJorALĂ, ÎMI ArAtĂ unDe urMA SĂ AJunG. AStA, În tIMp Ce poSeSoAreA ACeSteIA, DIrIJoAreA ILonA StepAn, DISCutA uLtIMeLe noutĂȚI Cu „VeCInII”, ÎnCerCA SĂ potrIVeASCĂ CHeIA În BroASCĂ ȘI, totoDAtĂ, ÎMI ArĂtA Cu prIVIreA SĂ Intru. DeCI, Intru! text de

Viorica Mija, imagini de Nata Moraru

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


20

Punkt Profi

”aveam vreo 3 ani, nu știam nicio notă, dar îi strigam din pătuțul meu: ai glijă, cânți fals!” Cu vioara subsuoară ori cu caietul de note în geantă, trecea micuţa Ilona pe lângă copiii care se jucau în curte și ofta îndelung? Sigur, prea puțini sunt copiii care se apropie într-un moment identitar de ai casei și spun: vreau să fac muzică. De obicei, părinții sunt cei care decid pentru odraslele lor. Cazul meu a fost unul mai fericit, în sensul că deciziile au venit în mod firesc, natural, nu au fost determinate de niciun factor extern. Sora mea, care este mai mare decât mine cu 5 ani și jumătate, cânta la pian, iar eu adormeam și mă trezeam în sunetele celea. Muzica era ca un miros care se îmbibase în casa noastră și eu inspiram și expiram aerul acesta. Aveam vreo 3 ani, respectiv nu știam nicio notă, dar îi strigam din pătuțul meu surorii mele: ai glijă, cânți fals! E greu să explic, dar înțelegeam și simțeam că nu așa trebuie să sune o notă sau alta. Tata era unicul om din casă care mă vedea mare muzician. Deși are un auz excelent și cântă foarte bine la pian, activează într-un domeniu departe de Parnas – matematica – chiar dacă şi aici a atins registrul înalt. Probabil că eu sunt întruchiparea visului său nerealizat. Mama era împotrivă, spunea că e greu pentru un copil să țină ritmul. Eu tăceam, ca să nu supăr pe vreunul dintre ei. Atunci tata a mai încercat o dată, în felul lui delicat să-și impună punctul de vedere. Nu a bătut cu pumnul în masă, dar a zis calm: haide aşa, dacă Ilona susține examenul din prima, atunci va face muzică. Concurs enorm, douăzeci-treizeci de copii tremurând pe un loc... Mama jubila! Dar eu am trecut testele cu brio. Vă daţi seama, tata umbla ca un păun prin casă. Și mama a capitulat. O școală de muzică era și o investiție destul de importantă, pentru că un pian, fie și unul fabricat în țările ex-sovietice, costa cam tot salariul unui funcționar pe un an. Pianul a trecut drept moștenire de la sora mea. Îl tratez ca pe un om, de aceea el are pentru mine și trup, și suflet. Atunci când facem curățenie sau reparație în casă și trebuie să-l mutăm dintr-un loc în altul, mor de jalea lui! Nu pot sta la serviciu, mi se rupe inima. Chiar dacă tot

ruBrICĂ SuSȚInutĂ de

timpul îl acopăr, ca să nu fie zgâriat cumva, pe parcursul zilei mă prind deseori la gândul: oare nu cumva meșterii urcă pe el? În acest pian sunt atât de multe sentimente, nu numai de-ale mele, dar și de-ale prietenilor mei, încât nu l-aș schimba pentru nimic în lume. De ce afirmați că, atunci când lucrați cu copiii, aveți o responsabilitate dublă și o presiune triplă? Pentru că trebuie să fii foarte sincer, lucru greu de atins. Aici nu se acceptă jumătăţile de măsură şi compromisurile, pentru că anume în această perioadă omul îşi clădeşte principiile de viaţă, îşi identifică interesele. Copiii sunt ca o plastilină. Ce formă vor lua depinde foarte mult de calitatea oamenilor care vin în contact cu ei. Cine v-a „modelat” pe Dvs.? Eu am avut noroc de profesori fabuloşi. Am învăţat dirijarea de la tatăl Svetlanei Strezev, un om care avea parcă un magnet sub haină. Ş-apoi şcoala de muzică din acea perioadă era una dintre cele mai prestigioase din fosta Uniune Sovietică, datorită calității profesorilor. Majoritatea dintre ei erau evrei - foarte buni muzicieni, dar şi oameni extraordinari. Ei cunoşteau şi rusa, şi româna şi aveau un soi de dedicaţie care-i floare rară acum. Prin anii '90 însă, au plecat cu toții, unul după altul, iar școala de muzică naţională a rămas ca o orfană, în mijlocul drumului. Lucrul pozitiv este că, au reușit să ridice o generație. Acum urmează noi să punem umărul. Chiar așa le şi spun studenților: eu vă cresc pe voi, voi urmează să-i învăţaţi să zboare pe alții. Nu trebuie să întrerupem lanţul. Deşi are verigi slabe, ţara noastră e extraordinar de frumoasă și sunt foarte mulți oameni talentați, inteligenți pe metru pătrat. Internetul abundă în cronici laudative la adresa dvs., iar criticii din străinătate v-au supranumit „infatigabila Ilona Stepan”... La un moment dat, am realizat că sunteți mai cunoscută şi mai apreciată peste hotare decât aici. Mie îmi place să fiu în societate, în public, dar nu mă bag în ochii cuiva cu de-a sila. Chiar dacă particip la un concert, nu obişnuiesc să mă-nchin de milioane de ori. Recunosc, sunt mai puțin comercială, dar cred că fiecare are locul său. Eu vreau să cred că fac o muzică elitară. În toiul acestei „cumătrii muzicale”, pusă parcă pe repeat, a fi necomercial înseamnă a fi sărac. Ei bine, eu pot să dau muzicii o alură mai comercială, dar o să aibă, totuși, un nivel. Nu pot să-mi permit să


21

„Arta nu este o haină pe care o dezbraci seara şi o agăţi în cui” – fraza înaripată îi aparţine, o caracterizează şi o determină să trăiască şi în somn din muzică. Până la amiază e la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, unde este şefă de catedră, iar după, cât încape, – la Sala cu Orgă, unde dirijează o orchestră de cameră, un cor pur sânge şi unde pune la cale „marile răsturnări” cu band-ul „UniVox”. E considerată guru de majoritatea interpreţilor moldoveni, care i-au fost discipoli la Academie şi pe care i-a învăţat nu numai cum să ţină bagheta în mână, dar şi cum să-şi dirijeze propria carieră, astfel încât să se uite de sus în jos la kitsch şi de jos în sus la public.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


22

Punkt Profi

„nu trebuie să coborâm la genunchiul broaștei, unde numai orăcăit se aude...” fac muzică de doi bani, pentru că am fost educată altfel. Mie-mi plac aranjamentele moderne, dar acestea trebuie menţinute la o anumită înălţime. Poate ați ascultat varianta ceea stilizată a cântecului popular: „Lume, soro lume”, cântată într-un ritm mai sacadat, mai alert... Eu cred că această interpretare nu e altceva decât întruparea kitsch-ului. Şi vezi frate, răsună din toate megafoanele şi microfoanele. Eu la aşa ceva nu o să cobor niciodată. Şi la Academia de Muzică, și la Sala cu Orgă încerc să mă mişc în interiorul unui cerc elitar. Eu vreau ca lumea să evolueze, să ne urmeze mai sus. Nu trebuie să coborâm la genunchiul broaștei, unde numai orăcăit se aude. Când v-am văzut pe scena Eurovisionului, mi-a cam picat mandibula... Recunosc, a fost o aventură. Ştiam foarte bine că nimeni şi niciodată nu o să ne aleagă. Totul a fost cu nervii întinşi la maximum - unul avea febră, altul era speriat, celălalt nu înțelegea ce naiba căutăm în scena ceea. Dar eu m-am băgat în asta ca să înțeleg cum funcționează lucrurile.

ruBrICĂ SuSȚInutĂ de

bagheta dirijorală în mână... A fost un fel de cult al personalităţii impus sau, totuşi, Veronica Garştea era un hegemon pentru dirijoarele tinere? Dumneaei ne-a influențat pe toate, care, de altfel, nu suntem așa de multe. „Cei patru apostoli sunt trei - Luca și Matei”, cum se spune. Am câteva colege pe la instituții muzicale și atât. Veronica Garştea a decedat și capela corală „Doina” nu are un dirijor prim, ci doar unul secund, ceea ce înseamnă că acolo va fi concurs. Participaţi la concurs? Depinde. Eu vreau să văd mai întâi de toate lista de persoane care vor depune dosarele. Dacă o să regăsesc în ea măcar un om onest, care nu vrea să se folosească de numele „Doinei” pentru a-și agăța ordine în piept, nu o să mă bag. Dar dacă va fi invers, cred că o să mă aventurez. Cunosc în cele mai mici detalii mediul nostru și ştiu că profitorii pândesc întotdeauna de după cortină. Am corul meu la Sala cu Orgă, la ce mi-ar mai trebui încă unul? Dar „Doina” este deja un nume de referinţă și nu aș vrea ca cineva să abuzeze de el. Este o frază, care-mi pare că sună mai bine în rusă: mne za derjavu obidno. Sicriul nu are portbagaj, nu iei nimic cu tine.

„sicriul nu are portbagaj, nu iei nimic cu tine.”

Şi??? Și am înțeles că e chiar putred ceva în Danemarca noastră, nici nu vă închipuiți în ce măsură. Am fost aproape de o criză de toxicoză de la ceea ce am văzut. Pentru ce, domnule, mai chemi oamenii ăștia, dacă știi că sunt doi concurenți care se „bat” și depinde doar de cât şi cine a băgat în ei? Totuşi, ne-am distrat foarte tare, am cântat un alt fel de muzică. După asta, am privit Eurovisionul de la Erevan și mi-am dat seama că era să fim și acolo ciori albe. Foarte bine că nu ne-au băgat în seamă. I-am întrebat pe ai mei: ce, anul ăsta mergem la Eurovision? Reacția lor a fost cam meditativă şi neclară pentru mine: vom vedea. Părerea colectivului! Ce mă fac dacă mă trag iar după ei? Cea mai cunoscută dirijoare a fost şi este Veronica Garştea. Nu se mai vedea nimic de după personalitatea sa, reuşea să le eclipseze pe celelalte femei cu

În ce relații aţi fost cu Veronica Garştea? La început, foarte bune, mai apoi – mai puțin bune, pe urmă – bunișoare. Dumneaei lucra la mine la catedră, prin cumul. În anul când a absolvit facultatea ultima ei studentă, nu am mai angajat-o. Motivul era simplu şi trivial – era criză, nu erau studenți, profesorilor permanenţi nu le ajungeau ore. A fost o decizie grea pentru mine, dar unica posibilă. Dumneaei s-a supărat foarte tare. După ce am rămas fără finanţare pentru cor, am sunato pe Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii şi o bună amică de a mea, ca să-mi vărs amarul. Ea mi-a spus: o să fie greu, dar o să mă străduiesc să vă iau la mine. Sigur că doamna Garștea şi-a amintit de povestea din trecut. Atunci s-a dus la minister și a zis că două coruri în Filarmonică nu au ce căuta. Dar îi mulţumesc pentru faptul că nu a spus: sunt nişte proşti, distrugeți colectivul! Dânsa a insistat să ne treacă la Sala cu Orgă. Mare me-


23

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


24

Punkt Profi seriaşă! Tot în perioada în care eram între cer și pământ, m-a chemat într-o zi la ea și mi-a zis: Ilona, vreau să fii maestru de cor la „Doina”, poți să faci un program al tău, pentru că eu sunt deja în vârstă. Voia să vă facă succesoare? Asta nu știu. Dar faptul că mi-a zis că pot lua doar vreo 12-13 băieţi de-ai mei m-a determinat să spun nu. Nu mi-am putut trăda colectivul. Ş-apoi, înțelegeam perfect că două caractere dure într-un singur loc puteau să ducă la adevărate lovituri de stat. Cu toate că era o fire controversată, greu de clintit, o stimez, pentru că întotdeauna a avut o părere, nu era dusă de vânt dintr-o parte în alta. Coriștii o iubeau, iar ea avea grijă de ei. Sper că a nimerit în rai. Cu corul, cum s-a întâmplat? A venit Ignacio Ibara şi a glăsuit… Cam așa a fost. Voia să facă un cor şi ştia foarte bine ce vrea, pentru că a absolvit o şcoală de iezuiţi, unde arta corală e pusă la rang de icoană. Îmi povestea că atunci când tatăl său, un bancher raţional, venea la concerte, Ignacio rămânea şocat de fiecare dată când îl vedea cum plânge. Deci, a glăsuit Ibara către mine câteva minute. Peste câteva zile m-a rechemat și mi-a spus: vreau să faci un cor de 40 de persoane, îţi dau pentru asta 18 zile. Şi am reuşit, pentru că în cor sunt studenții mei. Cum aţi reacţionat după ce vi „s-a tăiat curentul”? Fundația culturală s-a închis și noi am rămas în drum – fără bani şi dezorientaţi. Ei bine, ne-am regrupat şi acum suntem la Sala cu Orgă. Muncim pe bani mai puţini, dar merită. Nu sunteți tocmai o persoană comodă. Am înţeles că, la un concurs, aproape că aţi ieşit din juriu, pentru că nu eraţi de acord cu alegerea colegilor. Chiar am ieșit. În plină finală, atunci când trebuia să fie anunţate rezultatele. Eu le-am spus franc că nu sunt de acord cu alegerea lor. Mai ales că era vorba despre copii şi tineri, pe care e un păcat să-i frângi la primele lor experienţe. Eu am înțeles că am fost singura care nu a luat bani. Poate, nu au îndrăznit să vă propună, temându-se de reacţia dvs. Şi aveau dreptate, ştiau că nu voi accepta banii. De ce m-au chemat, rămâne o enigmă pentru mine. Îmi spu-

ruBrICĂ SuSȚInutĂ de

neau: ce, ești naivă, nu înțelegi? Vedeţi, mişmaşurile se numesc sfântă naivitate acum. Reușiți să mergeți, măcar din vreme în vreme, în străinătate? Recent, am fost cu corul la două festivaluri în Franța, cu orchestra lui Gheorghe Mustea. Cu Univox am participat la un concurs de jazz, organizat la Sibiu. Cu toată modestia, vă spun că nu am luat nimic altceva decât...trofeul. E un oraş nemaipomenit, fiecare piatră din stradă răsuflă istorie şi cultură. Cred că m-aș muta acolo, dacă mi-ar veni gândul acesta vreodată. Nu v-a venit niciodată? Am avut câteva propuneri să mă mut, dar eram legată de contractul cu Ignacio Ibara. Mi-amintesc că, atunci când pentru prima dată urma să plecăm în Spania, m-a chemat și mi-a spus: eu știu că vei avea propuneri, dar nu uita că trebuie să construim ceea ce ne-am propus. I-am spus foarte clar că nu scuip în fântâna din care beau apă. Niciodată. Sigur, uneori, atunci când simt că ceva nu merge aşa cum mi-aş dori, mă gândesc: de ce oare am fost proastă şi nu am acceptat?

„Mişmaşurile se numesc sfântă naivitate acum...” Legământul cu Ibara a expirat, ia-ţi mireasă ziua bună? Deja e târziu, marile revoluţii se fac în tinerețe. Eu mă identific cu ţara asta, mă simt aici necesară. Îmi pare rău că lumea e nevoită să plece, pentru că revin mai răi decât pleacă, pierd din sensibilitate. Când vin în vacanţe, îi urmăresc în stradă. Ceva nu se combină la ei. Câteodată, când mă duc la piață cu prietenul meu, mă tot zorește: Ilona, hai mai repede. Dar eu, până nu stau de vorbă cu vreo băbuță-două, nu mă urnesc din loc. Ador inteligența lor populară, din talpă. Pe băieți îi lăsați ușor să plece? Din Univox a plecat unul zilele acestea. Așa mi-e de greu fără el! Dar m-a sunat ieri și am înțeles că îi este de zece ori mai complicat fără mine. Sunt sigură că va reveni. E greu, au familii şi nu sunt pregătiţi să facă sacrificii foarte mari. Lasă că le fac eu pentru toți.


25

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Punktograf

26

pianul și copilăria, frumos dezacordate text de

Ana Popenco, styling de Gabi Sofia Volosciuc, locație: str513


Cトフトネin Josan 27

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


28

punktograf

Cătălin, pianul ți-a anulat într-o formă (adevărat, melodioasă) copilăria. Tatăl tău a avut grijă ca tu să nu renunți la acest instrument. El credea că vei fi mult mai convingător în scenă secundat de pian. Avea dreptate? ...Aveam câte trei ore de studio și dacă mă opream doar pentru cinci minute înainte să treacă ora, venea tata și spunea: la pian! Obișnuia să-mi zică: „Îți vei aduce aminte de mine, atunci când pianul te va ajuta mai mult decât pe oricine să ”limpezeşti” muzica ta în scenă”. Azi îmi dau seama că avea dreptate. Atunci când văd pianul, toate celelalte lucruri trec în semiumbră. Eu înnebunesc pianul și el mă înnebunește pe mine. Imediat cum vin acasă la părinți, merg să mă înțeleg cu el, așa dezacordat cum este. E un instrument genial, e nebunia mea. Dar, dacă sunt întrebat ce am cântat 3 secunde în urmă, recunosc că nu țin minte, am improvizat. Se întâmplă să uit piese întregi... Majoritatea versurilor din showbizul de azi rămân la fel de dezacordate? Am început să compun singur. Deja înțeleg ce versuri sunt considerate normale și ce cuvinte tulbură cel mai mai mult notele. E o nebunie și asta, să știi cum să redai

stărilor prin care treci statutul de poezie. Analizez muzica anilor 6070 și îmi dau seama că era perioada când se mai ascultau și versurile. Când conta ceea ce se cântă. Astăzi, în unele piese ar putea fi doar cuvinte disparate, mulți s-ar putea nici să nu observe. Și fraza leave me alone, sell advices for another one?.. E un refren din noua mea piesă. Eu trebuie să-mi trăiesc și vârsta, nu pot cânta ceea ce nu am trăit. Știu, experiențele mari sună mai convingător în scenă. Dar eu nu pot ști cum se iubește la 40 de ani, pot intui doar. Tocmai din acest motiv, îmi doresc să reușesc să fiu adevărat. E un mecanism în toată afacerea asta de artist. Sunt trei RE-uri: mai întâi, trebuie ca lumea să te REcunoască, după care apari cu stilul care simți că te REprezintă, pentru ca rezultatatul să fie REmarcat de toți. DESPRE VISE, TRENDSETTERI ȘI ALTE SOLUȚII Visele tale, ce formă iau astăzi? În fiecare zi mă trezesc cu noi vise. Nu mă pot decide cărui vis să-i acord prioritate. Poate fac canto?


29

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


30

Punktograf

Poate fac actorie? Poate fac muzică pentru film? Toate sunt posibile. Și toate pot deveni realitate. Ești un explorator sau cauți soluții sigure, căi bătătorite?.. Te poți porni și singur la drum, dar e mult mai încurajator atunci când ai în față exemplul celor care au îndrăznit și au reușit. Adele, Lana Del Rey au un stil renăscut și reinventat din esența anilor 60-70, atunci când oamenii aduceau prin cântec mai multă stare, mai multă emoție. Și au demonstrat că se poate să fii emoțional și să ai succes într-o epocă pe care majoritatea o consideră cinică. Trebuie să-ți urmezi cu stoicism calea. Să te ții de visele tale. Tatăl meu îmi povestea cum într-o zi și-a dorit să facă un radio local în sat. Părea un lucru fantastic. Dar, peste câteva luni, făcea primul post de radio sătesc din Moldova. Și-a respectat întotdeauna dorinţele. Și le-a urmat. Îl apreciez enorm pentru asta. Ce gust are bucățica de glorie pe care o simți? E o glorie dintr-o zonă la care nu te aștepți. Eu intuiam doar că voi fi popular și că îmi va reuși să mă desprind progresiv, dar nu realizam cum se va întâmpla acest lucru. Realitatea e mult mai frumoasă, muncesc alături de oameni talentați, care îmi oferă posibilitatea să fac doar pași de mare calitate. Cu ei nu pot rata. Avem doar realizări frumoase. Cineva mi-a zis: o să-ți dai seama că ești popular atunci când lumea își va numi copiii în cinstea ta. Păi, mi s-a întâmplat deja.

DESPRE DESTIN, ECHILIBRU MATERIAL ȘI OAMENI Apropo, tu crezi în destin? Cred. Tu crezi? Chiar dacă uneori ai impresia că ți-l croiești singur, ceea ce îţi este predestinat îți va exploda în față și te va întoarce înapoi. Cred că are sens această afirmație: fiecare își are destinul său. Eu mă întreb adesea: de ce cineva e vânzator, iar altcineva e contabil sau cântăreț? Dar, dacă toți erau cântăreţi, cine lucra la magazin, cine repara mașini sau cine administra companii? Viața a gândit un echilibru în toate, un echilibru care anulează orice altă explicație. Aici vine și naiva întrebare: de ce oare nu a fost gândit și un ehilibru material? Există oameni norocoși și oameni fără pic de noroc. Uite, norocul nu a dorit să fie echilibrat. Inexplicabil, dar unora le-a fost oferit un destin bun, curățel, iar altora - împliniri puține, inclusiv pe segmentul blestemat al banilor. Dar nu te costă nimic să fii atent la cei din jur și să-i ajuți pe cei care sunt mai puțin norocoși ca tine. Din zece lei, nu mori dacă dai unul unui nevoiaș. Am participat la evenimente la care am fost invitat pentru a aduce mici bucurii copiilor bolnavi de cancer. Copiii de acolo au niște priviri atât de mature! Nu înțelegi din prima că ei, de fapt, au conștiința morții. Țin minte că la despărțire le-am zis: să fiți cuminți, să ascultați de părinți și data viitoare o să vă aducem și mai multe cadouri! Un băiețel s-a uitat la mine și mi-a spus: „Dacă o

să mai fim aici!”. Am rămas blocat, nu știam ce să zic. Am plecat... confuz și nefericit. Țin minte cum la Dansez pentru tine, unei fetițe care nu auzea i s-a oferit proteza necesară. Când i-au instalat proteza, a fost întrebată dacă aude și ea a zis că da, aude, dar nu înțelege nimic. Ea nu știa cum sună cuvintele. DESPRE INTUIȚIE DE BĂRBAT, COINCIDENȚE ȘI ALTE LECTURI Intuiția de bărbat e una total diferită de a noastră, a femeilor? Mă prind adesea că analizez psihologia lumii din trafic, ghicesc ce preferințe au, la ce se gândesc... Și mi se pare că am o intuiție bună atunci. Țin minte cum am văzut o fată care vorbea la telefon, și îi spun prietenului meu: „Fii atent, acum fata la care noi ne uităm va închide telefonul și va începe să plângă”. Exact peste un minut, fata închide telefonul, semaforul se face verde și ea începe să plângă. Coincidențele devin inutile? Nu cred în coincidențe, cred în semne. Trebuie doar să știi să le citești. Cel mai greu lucru în viață e să iei o decizie. E cea mai groaznică responsabilitate. Încerc să las lucrurile să se întâmple de la sine. Dacă forțez nota, oricum îmi iese pe dos. Și din ce te ”alimentezi”? Din analiză. KEEP IT SIMPLE. Cu cât mai tare complici lucrurile, cu atât mai aiurea îți iese. Eu reușesc să-mi analizez viața ca să înțeleg ce să nu fac data viitoare.


31

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


32

Punktograf

DESPRE DEFECTE, PRIETENI ȘI DEFECTELE PRIETENILOR Ce defecte ai, pe lângă iluzia de perfecțiune pe care zic gurile rele că o emani? Cel de a căuta defecte în alți oameni. Îmi place să identific imediat defectele, ca mai apoi să mă las cucerit și de calități. Câți prieteni ai atunci? Din păcate, nu am mulți prieteni. Ei nu pot fi mulți și adevărați în același timp. Nu știu dacă sunt mulți acei pe care pot să-i sun la miezul nopţii și să le cer ajutorul. Majoritatea, înainte de a zice da, vor preciza dacă pot veni dimineața sau vor încerca să-mi demonstreze că nu e nimic grav. Și defectele noastre, ale spectatorilor, care sunt? S-a întâmplat să vină un pianist la Sala cu Orgă, un pianist valoros. În sală suna încontinuu un telefon. Și pianistul a zis: voi continua să cânt doar atunci când veți înceta să vorbiți la telefon. Și e adevărat. De ce vii la concert? Să furi din armonia pe care o aduce artistul? Nimeni nu-și dă seama cât se muncește la un concert și câți oameni sunt implicați în proiect. Învață să apreciezi efortul altora și emoțiile pe care ți le oferă cei din scenă! DESPRE IUBIRE ȘI ALTE RELAȚII DE ACEST GEN Există viață și dincolo de scenă? Eu nu-mi povestesc relațiile în interviuri, din simplul motiv că

niciodată nu știu cât vor dura. Și întotdeauna mă gândesc la persoana care e lângă mine. În viață pot fi trist, dar în scenă - motivat și vesel, așa îmi este meseria. Eu îmi pot interioriza emoţiile, fata - nu, ea ar trebui să se descurce, să facă față privirilor și replicilor celor care au aflat despre această relație. De aceea prefer să nu dau detalii. Eu sunt deja călit în lupte tabloidale și prefer să afirm că sunt singur. Și nu din cauza marketingului, care presupune că burlăcia aduce ratinguri explozive. Adevărat? Da. Piesele despre despărțiri și tristețe sunt mai convingătoare, le fac pe fete să viseze, să se vadă alături de tine. Tu de câte ori ți-ai dorit să fii alături de cineva care nu a simţit acelaşi lucru? Păi, uite, într-o zi eram cu un prieten și, la semafor, văd o fată care m-a privit. Extrem de remarcabilă, avea niște trăsături superbe și unde mai pui că a fost o scânteiere între mine și ea. Nu știam ce să fac. Să ies din mașină? Să merg mai departe? Două zile m-am tot gândit la ea, apoi am uitat... Și? Peste un an ne-am întâlnit... S-a întâmplat că ea a venit la o emisiune la care participam. Apoi, parcă din întâmplare, am început să o văd mai des. Peste o lună, când deja ne întâlneam, vine să ma ia cu mașina, și, urcând în mașină, am avut o senzație de deja vu. Și-i spun: stai așa, tu ești fata din TICO-ul ăla albastru. Cum adică fata din

TICO-ul albastru? Iată așa. Eu deja am fost îndrăgostit de tine o dată. Dacă vrei, îți arăt și foița pe care am notat numărul mașinii. A fost de necrezut... Tu ce principii aplici în relații? Crezi că poţi fi fidel? Cât credit de încredere le putem acorda cântăreților, la câtă admirație au în jurul lor? Îndrăznesc să cred că suntem credibili, atunci când e vorba de viața personală. Într-o relație nu ai voie să interzici ceva și acest lucru trebuie știut încă de la bun început. Doar în clipa în care îi oferi persoanei posibilitatea de a face tot ce își dorește, poți înțelege cât va dura iubirea voastră. Cele mai de durată relații sunt cele în care bărbatul și femeia nu se întreabă: DE CE? Nu poți ține alături pe cineva cu forța. Viața pierde din intensitate atunci când încerci să dictezi sentimentelor. Deși trebuie să te gândești întotdeauna și la consecințe. DESPRE FEEDBACK-UL OAMENILOR NORMALI Există oameni care îți cer sfatul? Sigur. Îmi face plăcere să recunosc asta. Și sunt uneori mai franc decât se așteaptă. Pot să-i zic cuiva verde în ochi să renunțe la visul de a fi pe scenă dacă, la moment, simt că acesta-i adevărul. Dacă vezi că nu merge, fă stânga-nprejur. Lasă muzica celor mai talentați. Nu forța destinul. Poate îți ratezi talentul tău adevărat, drumul tău în viață, din cauza că ești îngrozitor de preocupat de ceva ce nu-ți aparține. Eu aș fi recunoscător pentru un asemenea sfat. Serios.


33

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


34

Punkt pub

KAMIL YAZICI.

HAI SĂ NE VEDEM LA O BERE După zece ierni pe care le-a petrecut la Moscova, postul de manager general al companiei Efes Vitanta Brewery Moldova, pe care l-a obţinut la doar 32 de ani, i-a adus o rază de soare în plus. Suficientă ca să „coacă” ideea unei reveniri la baștină, după 14 ani de misionarism. Chiar dacă s-a născut şi a fost educat în SUA, Kamil Yazici spune că ţările în care a fost ambasador al berii Efes l-au ajutat să se simtă din ce în ce mai aproape de țara sa, Turcia. După ce-și va încheia misiunea în Moldova, ar vrea să revină acasă-acasă. „Mai am două surori. Toţi trei însă, ne-am născut în SUA, pe când părinţii noştri îşi făceau studiile de master acolo”. Kamil Yazici face parte din generația managerilor care au reușit să devină seniori în domeniul lor de activitate încă de pe când erau în categoria de vârstă a juniorilor. „Rezultatele înseamnă multă carte și interes cât încape. Tocmai de aceea, nu mă supără faptul că sunt nevoit să lucrez şi în timpul meu liber. Dimpotrivă, munca este asemenea unui joc strategic, care poate deveni, de cele mai multe ori, distractiv şi captivant”.


35

text de

Viorica Mija punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


36

Punkt pub

„Avem senzaţia că ne dezvoltăm odată cu ţara, că facem parte din schimbările prin care trece aceasta şi că putem contribui la progresul ei...”

sunt încântat de faptul că pot participa la procesul de creare a unui produs atât de important precum este berea, al cărei consum constituie o modalitate extraordinară de relaxare împreună cu prietenii. Încercăm să dăm realităţii un plus de pasiune şi de bucurie, asociind brandurile noastre cu unele valori şi aspiraţii din viaţa consumatorilor noştri. Adevărata provocare este să fim în stare să aducem pe piaţă cele mai bune produse şi să fim cu un pas înaintea concurenţilor. Este asemenea unui joc, doar că are loc în timp real.

V-aţi început activitatea profesională la o vârstă considerată „foarte fragedă” pentru asumarea responsabilităţilor. De obicei, după facultate, tinerii îşi iau o pauză, Dvs aţi mers aproape pe contrasens şi... aţi luat taurul de coarne…

Vorbiţi în cunoştinţă de cauză sau nu sunteţi un consumator „înrăit” de bere?

Ei bine, vârsta mea este un pic derutantă. Părinţii m-au trimis la şcoala primară la doar patru ani. La vârsta de 16 ani am absolvit deja liceul, iar la 19 - universitatea. Apoi am început să activez în calitate de auditor intern în cadrul holdingului Anadolu Group. Au trecut aproape 14 ani de atunci. Şocant cât de repede poate trece timpul! Aţi ales o industrie interesantă, una râvnită de majoritatea bărbaţilor...

Efes Beer Group reprezintă o afacere de anvergură internaţională, cu o istorie bogată şi cu cele mai bune şi vechi tradiţii în industrie. Din acest motiv mi-am dorit să lucrez în cadrul acestei companii. Berea bună şi de înaltă calitate se asociază cu numele Efes, o marcă cu o imagine puternică şi care se bucură de un răspuns pe măsură din partea amatorilor de bere. Mă simt onorat să lucrez pentru acest holding şi

Sunt un norocos, deoarece mă pot număra printre bărbaţii iubitori de bere. Sunt convins că nu există nimic mai bun decât o discuţie de la inimă la inimă cu prietenii apropiaţi, la o halbă de bere bună. Berea este un element esenţial pentru socializare, care îi ajută pe oameni să-şi petreacă timpul într-un mod cât mai plăcut. Berea pentru mine înseamnă plăcere, discuţie cordială, amuzament, dar niciodată nu depăşesc măsura. Berea consumată rezonabil nu poate aduce decât beneficii. Mă bucur enorm pentru faptul că reuşesc să gestionez şi să urmăresc un proces atât de complicat, dar şi interesant totodată, începând de la procurarea materiilor prime până la scoaterea berii pe piaţă. Prima „întâlnire cu berea” aţi avut-o în Turcia, apoi aţi continuat-o în cadrul unei companii din Rusia, cu o piaţă enormă în faţă şi cu cifre de afaceri pe măsură. De ce aţi acceptat să veniţi în Moldova, o ţară

mică şi cu un teren de manevră mai limitat? Nu v-a părut rău să plecaţi din Rusia?

Am acceptat poziţia de Director General în cadrul Efes Moldova, deoarece este o oportunitate excelentă pentru a-mi testa şi aplica cunoştinţele şi experienţa obţinute în domeniu pe parcursul mai multor ani de activitate în alte ţări. Aici am ocazia să administrez o afacere şi este o mare provocare pentru mine. Acest angajament reprezintă şi o responsabilitate enormă, pentru că Efes Moldova este cea mai mare fabrică de bere din ţară. Acest fapt ne obligă să menţinem un nivel înalt de profesionalism şi să aplicăm standardele internaţionale relevante. Este o muncă asiduă de zi cu zi. Aţi putea descrie aceste două pieţe, cea din Moldova şi cea din Rusia? Ce le deosebeşte şi ce le uneşte?

Dimensiunea şi specificul pieţei din Moldova ne permit să facem parte din comunitatea de afaceri şi să participăm la dezvoltarea ţării. Aici, în Moldova, la nivel de companie, avem senzaţia că ne dezvoltăm odată cu ţara, că facem parte din schimbările prin care trece şi că putem contribui la progresul acesteia. Rusia este o ţară mare în care nu suntem altceva decât una dintre companiile din branşă. Dar aici, în Republica Moldova, nu sunt atât de mulţi investitori străini, de aceea fiecare dintre ei influenţează dezvoltarea ţării, în mod direct sau indirect. Piaţa din Moldova este una „matură”, care se află, totodată, în proces dinamic de dezvoltare. În Rusia aţi învăţat limba rusă. De când aţi ajuns în Moldova, aţi început să studiaţi româna?


37 Încă de la venirea mea aici am fost impresionat de moldoveni şi, bineînţeles, sunt foarte interesat de limba română. Sunt de părere că, dacă vrei să înţelegi mai bine specificul şi valorile unei ţări, trebuie cel puţin să încerci să-i cunoşti limba. Limba română mi se pare una interesantă şi neobişnuită. Este foarte diferită de limba rusă şi cea turcă şi voi face tot posibilul pentru a învăţa cât mai mult, în limita timpului meu liber. Un manager nou înseamnă o nouă strategie de management. Care au fost prima „intervenţie" și prima măsură de restructurare pe care le-aţi întreprins în cadrul companiei?

În primul rând, compania noastră se află deja pe o poziţie avantajoasă, multe în acest sens s-au făcut şi realizat în trecut. Nu este o companie care să necesite o redresare rapidă sau o restructurare fundamentală. Provocarea noastră este să evoluăm de la bine la excelent, fără să uităm că termenul de „bine” se află în contradicţie cu cel de „excelent”. Pentru a deveni mai buni, este nevoie să descoperim în fiecare zi curiozităţile vieţii. Atunci când ai convingerea că un lucru e destul de bun, încetezi, de fapt, să-l faci şi mai bun. Este posibil să fi adăugat un plus de curiozitate proaspătă la mix-ul existent. În al doilea rând, noi, oamenii, obişnuim să ne adaptăm mediului în care ne aflăm, ne împăcăm cu ideea că aşa stau lucrurile sau că aşa trebuie să fie, devenind într-o oarecare măsură orbi. Uneori este mai uşor pentru un nou-venit să vadă ceea ce poate fi schimbat. În acest sens, s-ar putea să fi adus noi perspective în privinţa unor aspecte. Pe lângă anumite activităţi zilnice, în care trebuie să te implici în calitate

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


38

Punkt pub de director general, a fost foarte interesant pentru mine să analizez priorităţile strategice şi măsura în care ne conformăm acestora.

„Provocarea noastră este să evoluăm de la bine la excelent.” Înainte de a ajunge în Moldova, presupun, v-aţi documentat asupra acestei ţări post-sovietice, dar cu aspiraţii europene. Cât de aproape a fost imaginea pe care v-aţi creat-o de ceea ce aţi văzut în realitate? Aţi fost plăcut surprins sau profund dezamăgit?

Am făcut o cercetare privind piaţa berii, dar nu mi-am creat nicio imagine sau aşteptare în ceea ce priveşte ţara și poporul acesteia. Am vrut să fie o surpriză pentru mine. Și chiar am fost surprins de Moldova, dacă e să o comparăm cu Rusia. Oamenii sunt mult mai binevoitori, traficul este mai redus, iar preţurile sunt mai mici. Dar am găsit câteva asemănări atât cu Rusia, cât şi cu Turcia. În Republica Moldova o mare parte din populaţie vorbeşte limba rusă, influenţa sovietică făcându-se simţită în continuare. Ca și Turcia, Republica Moldova este o țară primitoare şi multe cuvinte în limba română provin din turcă. Ce posibilităţi oferă Moldova pentru ca standardele de calitate pe care le impuneţi să fie un scop uşor de atins?

EVMB (Efes Vitanta Moldova Brewery), ca şi orice altă companie din cadrul Grupului de Bere Efes, a fabricat şi continuă să fabrice un produs sută la sută natural. Suntem o companie care a respectat în totalitate și va continua să respecte standardele tehnice locale și internaţionale. Standardele înalte de calitate sunt standardele Grupului şi sunt aceleaşi pentru fiecare companie în parte. Acest lucru este posibil datorită unei strategii de înaltă calitate a grupului în colaborare cu un departament special, responsabil pentru controlul calităţii în fiecare etapă a procesului de producţie, începând cu materiile prime, ambalarea și terminând cu livrarea produsului final. EFES reprezintă calitate, și calitatea reprezintă Efes - în fiecare țară. În ce mod activitatea companiei dvs va fi afectată de faptul că vinul a fost scutit de taxă şi accize şi nu va mai fi regăsit în categoria băuturilor alcoolice, pe când berea va obţine statutul de băutură alcoolică? Credeţi că este o concurenţă loială?

În Moldova, berea este impozitată mai mult decât vinul şi băuturile spirtoase, în comparaţie cu media europeană, având în vedere conţinutul de alcool pur. În acelaşi timp, impozitarea berii se înregistrează peste media europeană, luând în considerare venitul pe cap de locuitor. Prin urmare, putem afirma cu certitudine că berea este dezavantajată în comparaţie cu alte categorii de băuturi alcoolice. Moldova necesită un nou cadru legal pentru bere, dată fiind inconsistenţa curentă dintre reglementările tehnice aprobate de către Guvern, potrivit cărora berea este un produs alcoolic, şi legea referitoare la

produsele alcoolice, conform căreia berea este exclusă din categoria băuturilor alcoolice. Practicile europene cu privire la abordarea şi reglementarea băuturilor alcoolice sunt modelate în funcţie de conţinutul de alcool al băuturilor: cu cât este mai mare procentul de alcool, cu atât sunt mai mari taxele, accizele şi cerinţele regulatorii. De fapt, berea este o băutură cu un conţinut redus de alcool, de numai 5 la sută din volum. În timp ce vinul are 12 la sută, iar băuturile spirtoase – 40. În cazul dat, ar trebui ca berea şi vinul să facă pare din aceeaşi categorie, reglementată de un cadru legal diferit, care să se refere la băuturile alcoolice fermentate, cu conţinut scăzut de alcool. Aceste reglementări ar trebui să difere de cele care se referă la băuturile tari. Aşa sunt văzute lucrurile în zona euro şi aşa este corect să se facă. Aceste reglementări ar putea contribui şi la faptul ca berea comercializată pe piaţa moldovenească să fie într-adevăr una de calitate ?

Cred că acesta este unul dintre motivele principale ale implementării Regulamentului tehnic. Pentru a asigura standarde înalte de calitate, trebuie să existe astfel de cerinţe din partea Guvernului. În felul acesta, piaţa va fi una sigură, oferind consumatorului calitatea mult râvnită. Se întâmplă deseori ca, din cauza resurselor financiare limitate, moldovenii să opteze pentru o bere mai puţin calitativă. Cât de corectă este concurenţa cu producătorii care scot pe piaţă bere de calitate joasă şi cum afectează aceasta compania dvs?

Dacă există o asemenea concurenţă, înseamnă că există o tendinţă de creştere şi dezvoltare. Mai mult


39

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


40

Punkt pub decât atât, concurenţa este un element esenţial necesar pentru economia de piaţă. Dacă vrei ca oamenii să opteze pentru produsul tău, trebuie să-i oferi un produs sau un serviciu calitativ, la un preţ accesibil. Noi facem acest lucru, mai ales de când suntem parte a unui grup internaţional şi ne supunem standardelor internaţionale de reglementare. Totodată, ştiţi că nu poate exista concurenţă între un produs de calitate înaltă şi unul de calitate inferioară. Trebuie să existe o cultură a consumatorului, care nu îşi poate permite să cumpere un produs de o calitate mai scăzută doar pentru că este un pic mai ieftin. În Moldova se întâmplă destul de des ca, din păcate, consumatorul să fie constrâns să facă acest lucru, din cauza mijloacelor financiare reduse. Însă logica de care ne conducem atunci când facem o cumpărătură ar trebui să fie alta - berea de proastă calitate afectează sănătatea, iar sănătatea este mai scumpă decât orice. Cu toate acestea, berea este un produs alcoolic, chiar dacă are un conţinut redus de alcool. Aţi luat o atitudine nestandard prin faptul că plasaţi mesaje de avertizare, chiar dacă legea nu vă obligă să faceţi acest lucru – este o decizie cu impact mai mult social decât comercial…

Suntem o companie cu responsabilitate socială, care vrea să fie corectă şi transparentă în relaţia sa cu consumatorii. Majoritatea oamenilor sunt conştienţi de faptul că berea este un produs cu un conţinut redus de alcool, însă, consumată în cantităţi excesive, dăunează sănătăţii. Datoria noastră este să-i amintim consumatorului acest lucru de fiecare dată şi să creăm o atitudine responsabilă pentru a

preveni consumul de alcool în rândurile minorilor. Din această cauză, am decis să plasăm avertismente de consum responsabil pe ambalaje şi să elaborăm materiale informative, chiar dacă nu există deocamdată o prevedere legală în acest sens. Aţi fost mereu de părerea că orice companie care se respectă trebuie să fie una social-responsabilă. Cum vă formulaţi mesajul atunci când vine vorba de adolescenți, pentru care organizaţi seminare privind riscurile consumului de alcool?

Aflaţi la vârsta când încă nu au o personalitate bine formată, adolescenţii au tendinţa de a imita comportamentul celor adulţi. Consumul de alcool se numără printre activităţile care îi fac să se simtă maturi, mişto şi să fie acceptaţi în gaşcă. Din aceste motive, în cadrul întâlnirilor organizate cu un psiholog şi sute de tineri din întreaga ţară, discuţiile s-au axat, mai întâi de toate, pe elucidarea cauzelor care îi determină pe adolescenţi să consume alcool. Le explicăm pe degete efectele nocive pe care le are alcoolul asupra organismului aflat în perioada de creştere şi, cel mai important, cum pot face faţă comunicării cu persoanele care încearcă să-i convingă să consume alcool. Cât de departe a ajuns iniţiativa dvs. de a semăna orz în Moldova şi în ce etapă sunt negocierile cu Ministerul Agriculturii?

Proiectul este pus în aplicare cu ajutorul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, care a creat toate condiţiile necesare pentru importarea semințelor de orz şi identificarea partenerilor agricoli pentru cultivarea orzului de toamnă destinat producției de bere. Prima partidă de orz a fost semăna-

tă deja, pe 12 octombrie curent, în raionul Floreşti. În prima etapă de implementare a proiectului, preconizăm să însămânţăm 100 de hectare cu orz de toamnă Durusu, estimând o recoltă de 300 de tone de orz. Anual, producţia de orz propriu va înregistra creşteri constante, fapt care va determina reducerea treptată a cantităţii de orz importat şi, implicit, contribuția la dezvoltarea sectorului agrar al țării. Cultivarea orzului în Republica Moldova se înscrie în strategia de dezvoltare a grupului Anadolu Efes şi presupune lansarea propriului program de agricultură durabilă. Scopul programului constă în asigurarea continuă a companiei cu materie primă, de înaltă calitate, cultivată la nivel local pe fiecare piaţă de operare. Ce părere aveţi despre cultura consumului de bere în Republica Moldova? Credeţi că există o asemenea cultură? Şi care este opinia dvs. referitoare la vin? Sunt aceste două băuturi în concurenţă?

Fiecare ţară are o băutură tradiţională, aşa cum este vinul în Moldova. Noi susţinem şi respectăm toate măsurile întreprinse în vederea promovării acestei băuturi în interiorul ţării. Însă berea este dintr-o categorie cu totul diferită şi nu poate fi comparată cu vinul. Berea este foarte apreciată de oameni datorită specificului şi gustului său deosebit. Este preferată deoarece are cel mai mic conţinut de alcool. A devenit o băutură cosmopolită, chiar universală. Expresia „Hai să ne vedem la o halbă de bere” nu mai are semnificaţia banală de a bea pur şi simplu. Sensul a devenit unul general pentru orice regiune, şi anume: întâlnirea cu prietenii dragi.


41

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


42

Punkt vin


NIMENI NU TAIE GĂINA

43

CARE SE OUĂ Bani europeni pentru vinuri MolDovenești Mai Bune: vor sau nu proDucătorii MolDoveni acești Bani? au acces la ei Doar granzii sau pot aspira la punguța europeană și Micii proDucători sau chiar țăranii? se va proDuce Multașteptata schiMBare la față a vinificației noastre sau se va

Interviu cu Iurie Brumarel, directorul executiv al Programului de Restructurare a Sectorului Vitivinicol de la Ministerul Agriculturii

răMâne la Deja celeBra vopsea pentru garDuri?

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


44

Punkt vin Dle Brumarel, de ce ați hotărât să vă concentrați atenția asupra sectorului vitivinicol? Face parte din simbolurile țării sau situația este într-adevăr mai proastă decât se vede dintr-o parte?

Sectorul vitivinicol este unul strategic pentru Republica Moldova. Vinul a fost, este și va fi parte din istoria și cultura poporului nostru și are perspective serioase de îmbunătăţire. Este un sector nobil în care Investiţiile Inteligente vor avea rezultate peste aşteptări, chiar şi peste ale celor mai optimişti. Conjunctura sociopolitică din anii precedenţi nu a prea fost de partea producătorilor de vin, care şi-au pierdut reperele şi încrederea. Mă bucur mult că în final s-a înțeles seriozitatea necesității restructuării acestui sector și că Guvernul actual a reușit să atragă investiții, pentru că, de regulă, instituțiile financiare internaționale au fost mereu sceptice când era vorba despre sectorul vitivinicol. Vreau sa menționez că aportul major la conceperea acestui proiect l-a avut dl Vlad Filat, Prim-Ministrul Republicii, care, în urma unor negocieri profesioniste cu conducerea Băncii Europene de Investiții, a reușit să-i convingă să finanțeze acest sector, care nu era prioritar pentru BEI, dar care este atât de strategic pentru Republica Moldova. Suntem convinşi că acest proiect va readuce încrederea producătorilor de a dezvolta și în continuare această ramură, iar consumatorilor – certitudinea achiziţionării vinului de calitate. Criza vinului, cea despre care vorbim de câțiva ani, a început ca o criză eminamente politică, drept o metodă de șantaj politic rusesc, și a degenerat ulterior într-o criză reală. Este, de fapt, vorba despre criza vinului prost,

criza vinificației prost manageriate sau de imposibilitatea giganților din domeniu de a se orienta în noile condiții post-criză?

Imixtiunea politicului în afaceri se lasă mereu cu pierderi. Din păcate, soarta a făcut ca producătorii noştri ce au rămas la vechile strategii, bazate pe cantitate şi nu pe calitate, să încaseze acest şoc. Sigur că o parte din vină o poartă şi producătorii, căci n-au intuit din timp schimbările care urmau să se producă pe piaţa rusească. Dar şi poziţia lor este de înţeles, fiindcă nimeni nu taie ”găina care se ouă”. Acum urmează să-i ajutăm pe producători să abandoneze segmentul „ieftin şi bunişor”, care dispare, şi să se repoziţioneze pe segmentul „foarte bun la preţ competitiv”. Important este să nu uităm lecţia. Unul dintre obiectivele programului dvs este îmbunătățirea calității și consistenței vinului produs în Moldova, cum veți face acest lucru? Nu este piața sau cumpărătorul cel care decide ce să cumpere: un vin ieftin și prost, un vin scump și prost sau un vin bun cu un preț rezonabil?

Într-adevăr, consumatorul este regele, dar şi producătorii sunt responsabili de oferta pe care o propun consumatorului. Din păcate, consumatorul nostru a trecut prin multe încercări în ultimii douăzeci de ani şi vechile repere pe care se bazează mulţi consumatori atunci când cumpără un produs nu mai sunt actuale. Arta, de exemplu, nu se cumpără la litru. Vinul este un produs care necesită materie primă de calitate, multă grijă, pasiune, artă, dar și utilaj, inventar adecvat pe tot lanțul de producere a vinului de calitate. Dacă consumatorul este conştient de aceste "ingrediente" şi le apreciază, atunci este gata să

plătească şi un preţ mai mare. Un vin bun nu are doar aromă şi gust, ci scoate în evidenţă gustul unor bucate, face o discuţie mai interesantă sau o cină mai romantică. În preţul vinului de calitate se regăsesc şi aceste elemente rar întâlnite la alte produse. Aici programul nostru vine cu un suport financiar pentru beneficiari sub formă de credite, dar și cu asistență tehnică sub formă de grant, cum ar fi implementarea registrului vitivinicol, elaborarea metodologiei de restructurare și modernizare a laboratoarelor de control al calității vinului și a instituțiilor de învăţământ de profil vitivinicol. Cine sunt beneficiarii dvs?

Toate companiile vinicole, viticole, inclusiv companiile din industriile conexe: producători de ambalaj, de utilaje vitivinicole, producătorii de material săditor – toţi pot aplica la sursele creditului din partea Băncii Europe de Investiții. Principalul criteriu de eligibilitate al beneficiarilor este: titlul de membru al Asociațiilor Regionale ale Producătorilor de Vinuri cu Indicație Geografică Protejată (Codru, Valul lui Trăian, Ștefan-Vodă sau Bălți). De asemenea, în cadrul programului sunt prevăzute 5 procente din creditul de 75 de milioane de euro, pentru a fi alocate instituțiilor de învățământ de profil vitivinicol și laboratoarelor de control al calității vinului. În acest moment evaluăm împreună cu Ministerul Agriculturii și cu Ministerul Educației proiectele elaborate și prezentate de către 4 instituții de învăţământ (Universitatea Agrară, UTM, CNVVC, IȘPHTA).


45 Cum ajunge informația la beneficiarii dvs?

Organizăm seminare și mese rotunde cu producătorii şi întreprinzătorii din sector. În cadrul acestor ședințe dăm detalii despre condiţiile de finanţare și criteriile principale de eligibilitate. La fel, beneficiarii sunt informați prin intermediul asociaţiilor de profil cu care conlucrăm foarte strâns. Participăm la toate expoziţiile din ramură, inclusiv la Ziua Naţională a Vinului. Ne propunem să publicăm în reviste specializate și să intervenim în emisiuni radio. Directoratul Liniei de Credit de pe lângă Ministerul Finanțelor și Băncile Comerciale Partenere, fiind în contact permanent cu o parte din potențialii beneficiari, le aduce de asemenea la cunoștință programul respectiv. Exploatăm şi canalul popular "din gură-n gură" sau, cum zic francezii, „bouche a oreille”, căci o vorbă bună a unui client fericit face cât o sută de cuvinte alese auzite la televizor sau citite prin ziare. Vă concentrați pe agenții economici mari? Ori la mijloacele dvs au acces cei mici și năpăstuiți, sau cei mici și ambițioși?

Suntem la dispoziția tuturor actorilor din sector care și-au propus să investească în acest domeniu, care doresc să se modernizeze și să participe la procesul de restructurare a ramurii vitivinicole a țării. Pentru a aplica la Program, Beneficiarul potențial vine cu o idee viabilă, elaborează un proiect investițional bine definit, participă cu o contribuție proprie de 50% din costul proiectului, e unul dintre criteriile stabilite de către BEI. Cu ce sume operați în cazul fiecăruia?

Suma spre finanțare este stabilită în funcţie de destinația banilor alocați.

Dacă este vorba de reutilarea vinăriilor, atunci pot fi alocate maximum 5 milioane de euro pentru un beneficiar. Pentru restructurarea podgoriilor se alocă până la 2 milioane de euro pentru un beneficiar. Mijloacele circulante pe termen mediu și lung pot fi finanțate doar ca parte dintr-un proiect investițional complex în valoare de până la 600 de mii de euro pentru un beneficiar. Minimul pentru orice activitate vitivinicolă investițională din cadrul Programului este de 25 de mii de euro. Pentru sectorul viticol, în scopul înființării unor plantații noi, se acordă o finanțare de până la 10 mii de euro pentru un hectar, iar pentru defrișarea plantațiilor necorespunzătoare se alocă până la 1 mie de euro pentru hectar. În momentul de față Unitatea de Implementare a Programului “Filiera Vinului” este în faza de aprobare a procedurilor de lucru pentru următorul instrument financiar ”Leasing”. Începutul desfășurării operațiunilor de leasing se preconizează pentru anul viitor. Câte credite ați oferit deja și pentru ce?

Cinci beneficiari finali deja au fost finanțați, iar valoarea agregată a creditelor fiind de 7,4 milioane de euro. Aceşti beneficiari sunt companiile „DK-Intertrade”, „Alianța Vin”, „Asconi”, „Suvorov-Vin” și „API din Orhei”. Următoarele 6 proiecte investiționale ale companiilor ’’Migdal-P”, „Fautor”, „Vinăria Țiganca”, „Podgoria Vin”, „Cricova” și „Alianţa Vin” au o valoare estimativă de 8,8 de milioane de euro. Ele sunt în faza finală de evaluare și aprobare. Noi estimăm

ca până la sfârșitul anului 2012 să valorificăm din creditul BEI suma de 16,2 milioane de euro, iar suma totală investită până la finele anului în sectorul vitivinicol, împreună cu contribuţia beneficiarilor finali, să depășească 35 de milioane de euro, ceea ce constituie aproximativ 550 de milioane de lei. Companiile beneficiare au procurat utilajul vinicol necesar producerii, maturării și păstrării vinului, precum și echipament viticol modern pentru îngrijirea plantațiilor de vițăde-vie. Printre investițiile efectuate de către beneficiarii aprobați în cadrul proiectului au fost și investiții în înființarea plantațiilor noi de viță-de-vie, pe o suprafaţă de 135 de hectare. Care sunt condițiile?

Condițiile de finanțare sunt următoarele: 50% din credit sunt alocate prin intermediul Programului „Filiera Vinului”, celelalte 50% reprezintă contribuția proprie, care poate fi: vii deja plantate, utilaje, construcţii sau alte împrumuturi de la bănci și instituții de microfinanțare, granturi sau alte resurse proprii ale beneficiarului final. Termenul maxim de finanțare a investiției este de 10 ani, iar perioada de grație maximă este de 4 ani. Costul resurselor financiare oferite în acest moment băncilor comerciale partenere din sursele BEI este de 1,624% pe an la euro şi 5% pe an la leul moldovenesc. Totodată, dorim să menționăm avantajele programului, care sunt: scutirea de toate taxele vamale, accize, TVA la importul utilajului/serviciilor care vor fi procurate în cadrul proiectului investițional acceptat de Program; aplicarea cotei zero a

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


46

Punkt vin TVA-ului la procurare pe teritoriul țării de la furnizorii autohtoni; termenul de creditare îndelungat și perioada de grație mare. Are șanse un țăran, dacă vrea să-și facă o podgorie, să beneficieze de ajutorul dvs sau e vorba doar de întreprinderi?

Scopul programului este de a soluţiona vulnerabilităţile structurale din industria vitivinicolă a Moldovei, care include practic întreprinderile mici şi mijlocii. Daca țăranul vrea să-și întemeieze o podgorie, acesta trebuie să se înregistreze la Gospodăria Țărănească sau la Întreprinderea Individuală, și în acest caz devine eligibil de a participa la program. Ne conducem după metoda “Primul venit – primul servit”. Cum monitorizați activitatea beneficiarilor dvs?

După cum reiese și din denumirea Instituției, „Unitatea Consolidată Pentru Implementarea și Monitorizarea Programului de Restructurare a Sectorului Vitivinicol”, suntem responsabili şi de monitorizarea implementării corecte a acestui program. Monitorizarea beneficiarilor noștri o facem permanent pe măsura implementării subproiectelor. În etapa de pregătire și aprobare a dosarului investițional, beneficiarii sunt monitorizați din punctul de vedere al achizițiilor procurate – dorim să cunoaștem dacă ceea ce s-a declarat în planul de afaceri se va procura întradevăr în baza contractelor de achiziții ce sunt semnate între beneficiari și furnizorii de bunuri/servicii. Astfel urmărim dacă investițiile vor duce la implementarea scopului programului nostru - dezvoltarea procedurii vinurilor de calitate îmbuteliate cu „D.O.P” și/sau „I.G.P”. Odată ce companiile au reușit să pro-


47

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


48

Punkt vin cure utilajul/echipamentul viticol și vitivinicol modern necesar, se efectuează vizite de monitorizare pe teren cu scopul de a verifica starea implementării subproiectelor, de instalare a echipamentelor achiziționate și de colectare a imaginilor. Lucrurile importante se fac cu oameni buni. Mulți producători deja au demonstrat că sunt parteneri de încredere și respectă toate prevederile şi acțiunile stabilite atât în Business Plan, Planul de Procurări, cât şi în Planul de Activități. Deocamdată, dintre cei care au primit credite de la dvs sau care au dosare în lucru, din ce ramură provin: vinicolă, viticolă, pepiniere sau laboratoare?

Majoritatea companiilor beneficiare au fost cele vinicole, dar este de remarcat că în cadrul proiectelor investiționale s-au efectuat investiții în înființarea plantațiilor noi de viță-de-vie, fie că este vorba de investiții din contribuția proprie sau din sursele creditului. Ne-am dori foarte mult să avem ca participanți la program și companii-pepiniere sau cu caracter pur viticol, dar cred că este o problemă de timp, însă noi sperăm să ne facem auziți și de companiile acestor subsectoare. De cât de multă încredere se bucură proiectul dvs?

Nu cred că este corect să dau o autoapreciere proiectului pe care îl administrez. Vreau doar să menționez că ne-am propus din start să oferim servicii de cea mai înaltă calitate şi clienţii nu pot să nu observe eforturile pe care le depunem. Proiectul reprezintă o mână de ajutor şi un umăr de sprijin pentru producătorii ambiţioşi. Dacă producătorul se bazează pe aceleaşi valori pe care

ne bazăm şi noi, precum transparenţa, sinceritatea şi munca - este imposibil să nu se creeze o relaţie de încredere. Succesul proiectului depinde de succesul individual al fiecărui beneficiar, este clar pentru noi şi pentru producător. Pentru că de foarte multe ori reproșurile care se aduc proiectelor finanțate din străinătate (despre ale noastre nici nu mai vorbim, tema otkaturilor fiind una strigătoare la cer) sunt de genul: ei, știm cum e, se vor face niște seminare sau forumuri costisitoare, niște pliante, ni se vor pune condiții să invităm niște experți străini super scumpi și cu asta s-a terminat finanțarea...

Noi suntem transparenţi şi mizăm pe imaginea câștigată prin munca tuturor membrilor echipei din acest Program, suntem mereu pe teren şi în contact cu producătorii, pentru a înţelege exact nevoile lor. Muncim la stabilirea unui dialog de la egal la egal, pentru a fi siguri că investiţiile vor fi rentabile. Experţii străini au un rol foarte important. De aceea se şi numesc experţi, fiindcă s-au confruntat deja cu probleme similare şi ştiu din experienţă care-i soluţia optimă. Sfaturile experţilor permit evitarea repetării greşelilor şi identificarea soluţiei într-un timp record. De vreo zece ani, experţii au dat deja alarma asupra dependenţei excesive a producătorilor noştri de segmentul de jos al pieţei ruse, dar nu toţi au luat aminte. Noi ne propunem să implementăm cât mai eficient acest program, iar rezultatele lui să aducă un impact pozitiv pe termen lung. Cât de transparentă este activitatea proiectului?

Transparența este elementul-cheie pe care ne axăm. Reprezentăm interesele ţării, ale sectorului vitivinicol,

și suntem mereu deschiși și onești. Pagina web a Programului (www. winemoldova.md) este un canal de informare a potențialilor beneficiari şi dă detalii despre obiectivele programului, condițiile de finanțare, criteriile de selecţie, politicile noastre de transparență – unde vom publica mereu informațiile relevante, ca să nu lăsăm loc pentru confuzii și interpretări. Cu personalul proiectului avem o politică deschisă, sinceră și loială, astfel încât activitatea colaboratorilor noștri pe teren să aibă aceleași valori. Ce rezultate palpabile preconizați să aveți la încheierea lui?

Așteptăm să observăm schimbări foarte importante în domeniul vitivinicol. Producătorii cu siguranță își vor îmbunătăți procesul tehnologic și vor produce un vin de calitate. Sperăm ca și celelalte companii implicate în producerea de material săditor și de struguri, precum și din industriile conexe să beneficieze pe măsură, contribuind astfel la îmbunătățirea calității, dar și a prestigiului Vinului Moldovenesc. În afară de rezultatele investiționale, așteptăm rezultate similare din partea consumatorilor autohtoni şi străini, și sperăm ca imaginea vinurilor noastre să-și câștige locul meritat pe piața europeană și a lumii. Mai doresc ca din generația tânără să apară somelieri, care ne-ar putea ghida cu sfaturile lor în alegerea și asortarea vinurilor cu bucatele, şi sper să apară şi investitori în vinuri persoane care ar cumpăra din timp vin cu potenţial mare de păstrare, pentru a-l vinde peste 5 - 10 ani cu un preţ atractiv.


Adresa: MD 2023, Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Calea Basarabiei 18, etajul 2 Tel.: Fax: 260 903 – Depart. Creditare/Leasing; office@winemoldova.md www.winemoldova.md Program finanţat de către Banca Europeană de Investiţii și implimentat de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare prin intermediul Unitătii Consolidate pentru Implimentarea și Monitorizarea Programului de Restructurare a Sectorului Vitivinicol ” Filiera Vinului”


50


still watching you still watching you

51

tema numトビului

SAU CUM FRATELE CEL MARE NE ARE LA DEGETUL CEL MIC punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


52

tema numărului

Acesta este numele unui bar din centrul vechi al oraşului Tbilisi, decorat cu insigne şi portrete deale lui Stalin, cu un mic magazin de suvenire inclus lângă tejghea (toate cu aceeaşi ameninţare), cu mari pretenţii şi costuri ridicate, cu canapele moi pe terasă, cusute din haine de armată şi decorate cu nasturi în care e încrustată steaua cu cinci colţuri, cu nelipsitele însemne „proletcultiste”: secera şi ciocanul.

KGB still text de

Moni Stănilă


53

watching you Un bar care atrage privirea străinilor, dar care îi contrariază pe foştii cetăţeni ai URSS-ului. Dincolo de glumă, când vezi o firmă mare pe una din cele mai scumpe străzi ale capitalei georgiene, nu poţi să nu te întrebi: „KGB still watching me?”. Având în vedere istoria recentă a zonei – numită de germani – blocul de est, nu mai poţi spune cu certitudine care categorie a oamenilor se încadrează în paranoia: cei care sunt conştienţi că există în permanenţă căi de supraveghere, de la camere video la telefoane mobile şi paşapoarte, dar s-au acomodat cu asta, sau cei care nu vor să accepte acest mod de viaţă şi luptă din răsputeri să fugă de control. Să nu fugă de camere e comportamentul clar şi simplu al omului cinstit, care nu are nimic de ascuns. Însă, ca în desene animate, pe un umăr stă un drac, pe altul, un înger. După prima frază, urmează a doua, care obligatoriu contrazice. Deci: să nu fugă de camere e comportamentul omului manipulat de forţele societăţii care nici măcar nu mai conştientizează că verificarea permanentă este privarea de cel mai mare drept al omului: libertatea! Şi e foarte posibil ca această ispită din urmă să fi stat la baza proiectelor artistului francez, Renaud AugusteDormeuil. Prima dată când am auzit despre lucrările lui a fost la Braşov, în Rockstadt. Mihail Vakulovski îl invitase la CenaKLUbul Tiuk pe Dan Perjovschi. El ne-a spus atunci că Renaud Auguste-Dormeuil a făcut o hartă cu ajutorul căreia poţi vizita Parisul fără să fi detectat de camerele de supraveghere. Bine, noi, ştiindu-le pe ale noastre, ne-am gândit că e o hartă pentru hoţi. Căutând apoi mai multe informaţii despre lucrările lui Auguste-Dormeuil, mi-am dat seama că nici lui nu i-a scăpat din vedere o astfel de posibilă utilizare. Din contră, el şi-a dus proiectul mult mai departe. Poţi vizita muzee şi să asculţi în căşti, în loc de obişnuitul ghid, unul fabricat de artist. Din ghidul său audio afli amplasarea camerelor de supraveghere din interior şi exterior,

unde găseşti uşi deschise, numărul gardienilor, ieşirea de urgenţă şi undele infraroşii. Apoi artistul francez a urmărit cum anume sunt filmate calamităţile naturale sau atentatele din marile oraşe şi a observat că majoritatea materialelor jurnalistice sunt filmate de pe terasele marilor hoteluri. De aici şi-a dus proiectul mult mai departe. Mai departe decât vă puteţi imagina! Renaud Auguste-Dormeuil a ales cu grijă metropolele ce ar putea constitui ţinta unor atentate. A ales locurile cele mai bune, cele mai apropiate şi nesupravegheate, şi a făcut cartografieri precise cu locurile respective. Harta e accesibilă oricui. Artistul nu şi-a bătut capul în mâinile cui ar putea nimeri o astfel de hartă. Jocul lui provoacă tocmai prin acest aspect: cei asiguraţi devin nesiguri, iar cei vânaţi se asigură. Şi ca să îşi ducă planul la bun sfârşit, el a propus calea de retragere folosindu-se de „Contra proiect Panopticon”. Adică de o bicicletă concepută în aşa fel încât să nu poată fi detectată de elicoptere, avioane sau sateliţi. Sigur, nu îmi imaginez că artistul lucrează pentru AlQaeda, KGB sau CIA! Nu lucrează nici pentru hoţi. Ci interpretează justiţia după logica proprie. Face o echilibrare a forţelor, indiferent cine sau ce sunt aceste forţe. Echilibrul propus de Renaud Auguste-Dormeuil nu este cel cu care ne-am obişnuit: „Still watching you!”, ci cel care a stat la baza dezvoltării societăţii încă din perioada preistorică: „Care pe care!”. Din ce ştiu eu până acum, singura formă de a scăpa de urmărire ar fi să îmi închid paşaportul biometric şi celularul într-o pungă umflată şi legată bine, iar apoi să le fac vânt pe Prut. Să fug cu calul, să-mi fac o grădină bio la intrarea într-o peşteră şi să întemeiez un trib mititel. Din ce am aflat de la Renaud Auguste-Dormeuil m-am prins că tribul meu va trage cea mai tare Velohoră din Galaxie! Drum bun şi cale bătută. Nu uitaţi: Somebody – still watching you!

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


54

A E R

A T U

N Î

Ă C

E C I U

L E T A R

F text de

Lucian Mîndruță

imagini de

Tara

C I M L


55

"De ce sunt umerii mai jos decât capul? Ca să te poți uita peste ei, în spate!"

Autor anonim, secolul XX, undeva în Europa de Est

S

unt singur la părinți. Poate și de aceea ideea unui frate mai mic pentru primul meu băiat mi s-a părut interesantă. Nu m-am întrebat însă care va fi efectul generat de existența unui frate mai mare asupra lui. Acum știu. În casa mea conviețuiesc, chiar dacă în mic, Inchiziția și Gestapoul, statul social și supravegherea cetățenilor, pedepsele pentru neconformare la regimul Mai-Mare-Frățesc dominant, precum și toate subprodusele unei culturi represive: jucării ascunse, jurnal secret și, din când în când, delațiuni la Frateleși-Mai-Mare pe care am convenit să-l numim simplu, "tati". Nu mi se pare nimic nefiresc. Deși n-am avut frați naturali, societatea punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


56

tema numărului s-a chinuit să-mi ofere mereu câte unul de sinteză. Am trăit în vremea Fraților Mai Mari toată viața mea. Frații de la securitate, cu ochi mari și urechi clăpăuge, modificate genetic să se poată roti după sursa subversiunii. Frații de la partid, cu mâini întinse, mari cât căușul, care schimbau în bani relația de pater familias cu poporul lor. Apoi Frații de business, cei care transformă cârdășia în cartel și piața liberă în teren minat, înconjurat cu sârmă ghimpată. Acum mulți ani, un fost poet comunist m-a invitat la o ceremonie de premiere a fraților masoni. Cum? El? E cu ei acum? m-am întrebat. Ei bine, da: frăția n-are legătură cu ideologia, ci cu speologia. E o coborâre în adâncul ființei umane, acolo unde bietul om primitiv își căuta încă un șef de trib care să-l ducă la vânătoare, prin strigăte scurte și ferme, fără dubii. Lumea e atât de plină de frați, încât am senzația că există undeva o glandă în capul omului care îi produce. Pentru că despre asta e vorba: de fapt, ai nevoie de fratele cel mare. Frica ta de necunoscut îl secretă prin toți porii. Neliniștile tale sunt schimbate de prezența lui (chiar și numai la televizor) în conformism de fațadă și poate, până la urmă, chiar și într-unul real, interior. Fratele Cel Mare, ca funcție publică, aplatizează societatea tot așa cum uleiul, aruncat peste mare de corăbieri altădată, domolea valurile. Cel mai interesant Frate Mai Mare e însă religia. E singurul frate care trăiește în capul tău, ca un siamez

nedezvoltat, însă capabil să preia complet controlul asupra corpului, rațiunii și, cu tristețe o spun, contului din bancă. Și el pare să fie pus acolo cu un scop: pentru că maimuța evoluată, capabilă să realizeze că există, să nu fie nevoită să privească în abisul realității că, de fapt, există complet singură. Și nu e valabil doar în savană... Sigur, de aici și până la Fratele mai Mare în formă patologică e un drum lung, însă pe care îl fac din când în când cei mai nefericiți dintre noi. "Am auzit voci, el m-a pus!" nu e doar o scuză pentru omor. E și un reflex al puterii noastre de a găsi companie din nimic! Dincolo de toate însă, vreau să fac aici o pledoarie pentru fratele mai mic. Cine e asta? Ești tu. Sunt eu. E vecinul de peste drum. E omul pe care îl vezi pe stradă. E mic, pentru că e de fapt un număr. E mic de asemenea pentru că se uită la el însuși ca la o fracție: n-are nici încredere în puterea lui și nici în cea a prietenilor. Dacă i se strică mașina, încearcă mai întâi s-o repare singur, că n-are încredere în mecanici. Dacă i se strică țara, stă trist și se uită la ea, pentru că nu știe ce să-i facă. Altceva decât să meargă la un frate mai mare. De fapt, despre asta e vorba în Estul ăsta al nostru. Suntem națiuni de frați mici, care își petrec istoria căutând, ridicând în slăvi și lăsându-se biciuite de frați mai mari. Puterea fiecărui bebeluș e din maternitate delegată Statului cel Mare: părinții renunță la ea în numele tău atunci când îți fac certificatul de naștere. Primești un nume de sfânt,

un număr de ordine la coada vieții și o cutiuță cu idei fixe: cultura țării tale de frați mici. Urmează 20 de ani de educație în care ești pus în fața unei oglinzi care micșorează: oglinda lui Lenin sau Marx sau Sf. Augustin, oglinda popoarelor, în care individul e mic-mic și ideea Fratelui, mare-mare...! Te uiți în ea până orbești, te plictisești sau încerci s-o spargi. Și-abia atunci când ea e țăndări și tu în vizorul copoilor, abia atunci afli că, de fapt, frații cei mici nu se ajută între ei și nu te pot scăpa. Pentru că cu toții sunt orbiți de imaginea celui mare. Pentru că nimeni nu i-a învățat că solidaritatea furnicilor poate doborî elefantul. De fapt, fratele mai mic nu poate trăi în libertate. Tot așa cum o gașcă de electroni nu înseamnă nimic fără un fir de metal. Cum nici coliva nu se gătește fără mort. Și nici Moș Crăciun nu vine fără părinți (sper să nu arătați articolul copiilor, da?). Fratele mai mic nu e om. E doar rudă. Mereu cu altcineva, niciodată cu tine. De-aia nu putem decât să ieșim în stradă, din când în când, pe triburi și interese, dar niciodată cu toții, la lumină, în fiecare zi. De-aia nu putem să facem din ceea ce suntem ceea ce visăm. Nu pentru că suntem mici și mulți și insignifianți. Ci pentru că școala și biserica și mama ne-au învățat să nu ne vedem unii pe alții. Așa că nu vă mai uitați după Fratele cel Mare care vă supraveghează. E primul pas în a rămâne veșnic Fratele mai Mic!


57

CARNAVALUL

DE LA VENETIA

te așteaptă!

abonează-te și câștigă o călătorie pentru doi la cel mai misterios carnaval al lumii!

trăiește intens împreună cu Punkt! detalii pe www.punkt.md partenerul proiectului

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


58


59

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


60

Panopticon Text de Virgil

P창slariuc, imagine de Tara


61

Mijloacele de supraveghere în masă (surveillance) apar şi evoluează abia în epoca modernă. În Evul Mediu, însă, controlul asupra populaţiei, încă nu prea numeroasă, se făcea cu ajutorul „stărilor” şi instituţiilor feudale: nobilimea controla ţărănimea, punând-o la treabă, clerul avea grijă ca ţărănimea şi nobilimea să nu-şi pună prea multe întrebări, spunând că toate răspunsurile se află într-o anumită Carte, pe care doar ei ştiu să o citească şi interpreteze, orăşenii se controlau între ei prin intermediul multiplelor bresle, care reglementau destul de riguros cadrul existenţial al membrilor săi (comunele), ţărănimea făcea acelaşi lucru în cadrul obştilor săteşti ş.a.m.d.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


62

tema numărului

D

in secolul al XIX-lea însă, situaţia se schimbă radical. Populaţia creşte vertiginos, relaţiile capitaliste şi piaţa liberă stimulează mobilitatea socială, astfel încât vechile forme de control începeau să nu mai funcţioneze. Puterea avea nevoie de noi instrumente şi mecanisme de subordonare a corpului social (adică punerea la treabă a populaţiei). Statul naţional modern, născut din revoluţiile burgheze moderne, se baza pe secularizarea, raţionalizarea şi birocratizarea societăţii (Max Weber), din această cauză poporul, devenit „populaţie”, trebuia să fie (e)numărat, clasificat pe principii ştiinţifice riguroase (termenul „statistică” vine de la „stat”), înregimentat, educat, supravegheat, cu alte cuvinte, „disciplinat”. După Michel Foucault, în această perioadă apare o putere de tip nou, „puterea disciplinară”, care resetează societatea occidentală. În mod paradoxal, simbol al acestei transformări a fost o... închisoare1. În anul 1791 filosoful utilitarist Jeremy Bentham publică o carte care avea să ilustreze ideea controlului total al Statului asupra indivizilor. Cartea se numea Panopticon. Aici era descrisă o închisoare ideală, ce reprezenta o clădire cilindrică, în mijlocul căreia se află un turn din care gardienii puteau observa ce se întâmplă în orice celulă, însă fără să fie văzuţi de către deţinuţi (pan – totul, optikos – a observa, optic). Cu alte cuvinte, nimeni dintre „infractorii” aflaţi în custodia statului nu ştia când este urmărit, creându-se iluzia unei supravegheri neîntrerupte şi absolute. După acelaşi Foucault, în cazul Panopticon-ului nu este vorba doar despre un anume tip de 1 Legătura paradoxală dintre libertate şi încarcerare se poate observa şi într-un alt caz cunoscut. În anul 1831 tânărul funcţionar francez Alexis de Tocqueville a fost trimis în SUA să studieze sistemul penitenciar american. În urma acestor investigaţii a apărut una dintre cele mai profunde lucrări privind libertăţile americane, Despre Democraţia în America.

arhitectură carcerală, ci şi de un nou mod de a exercita Puterea în epoca modernă. Supravegherea, ca să fie eficientă, trebuie să fie permanentă şi omniprezentă. Dacă în Evul Mediu ideea vegherii era reprezentată iconografic de „ochiul lui Dumnezeu” încadrat, de obicei, într-un triunghi, care te urmărea de pe frontoanele bisericii, frontispiciile manuscrielor etc., atunci în epoca modernă acesta a fost „ochiul statului”, care te urmăreşte prin agenţii săi (poliţistul, gardianul, reprezentantul fiscului, dascălul etc.). De altfel, chiar Bentham considera că modelul Panopticonului poate fi utilizat nu doar în sistemul carceral, ci folosit şi la majoritatea instituţiilor: de la unităţi de producţie (uzina, fabrica), până la cele şcolare (internatul, colegiul, universitatea). Pentru Gilles Delleuze acest sistem nu însemna doar „omniscienţa ubicuă” a agentului statului, ci şi capacitatea de a impune" o anumită conduită unui anumit număr de oameni". Ceea ce viza acest nou sistem nu era corpul infractorului, ci sufletul său. Pedeapsa de acum înainte nu se va răsfrânge asupra trupului (fie prin luarea vieţii, mutilare, numită birocratic „execuţie” sau privare de liberate), ci asupra sufletului care trebuia educat, disciplinat, pentru a fi întors înapoi în societate. Instituţiile supravegherii aici joacă un rol esenţial. Începând de la şcoală, care te modelează, te îndoctrinează, te disciplinează (poziţia „numărul unu, numărul doi” etc.), şi terminând cu locul de serviciu, unde faci parte dintr-o ierarhie, ai o etică a muncii şi chiar o „deontologie profesională”, adică nişte reguli, pe care trebuie să le respecţi. În statul totalitar, rolul supravegherii şi combaterea abaterilor sunt şi mai pronunţate. Aici, atât trupul, dar mai ales sufletul intră definitiv şi ireversibil în „custodia” statului. George Orwell, în celebra sa distopie 1984,


63 vorbeşte despre o poliţie a gândirii, menită să combată orice manifestare opozantă, orice abatere de la „linia Partidului”. Cei care îndrăznesc să gândească altfel decât se cere sau în general să gândească, erau pasibili de represalii şi chiar „pulverizare” (eufemism pentru „lichidare”). În acest tip de regim, toţi membrii societăţii erau potenţiali infractori. Feliks Dzerjinski, fondatorul CK-ului, poliţia secretă rusă, spunea cu un nedisimulat cinism: "Faptul că vă aflaţi în libertate nu este meritul dvs, ci neglijenţa noastră". „(Re)educarea” se făcea prin tortură fizică şi psihică (i.e. „fenomenul Piteşti”) sau muncă silnică (Gulag, canalul Belomor, canalul Dunărea – Marea Neagră etc.). Abia atunci când (re)educarea era considerată imposibilă, iar supravegherea nu-şi mai avea rostul se trecea la „soluţia finală”. Evreii nu-şi mai puteau schimba, chiar dacă doreau, structura lor morfologică sau psihosomatică, fiindcă tot nu puteau ajunge „arieni” puri, de aceea, în logica naziştilor, trebuiau să fie exterminaţi. Aceeaşi soartă o aveau şi bolnavii incurabili sau homosexualii. Regimul bolşevic îi condamna la moarte pe cei care nu mai puteau fi „reeducaţi”, pentru a deveni cetăţeni sovietici „adevăraţi”, fiind pierduţi pentru colectivitate. Ei nici nu mai aveau dreptul să trăiască în „paradisul comunist”. De altfel, în logica autorităţilor sovietice, pedeapsa cu moartea nu constituia cea mai dură formă de „apărare socială”. Pedeapsa pedepselor era considerată expulzarea forţată din URSS! Aşa a fost sancţionat, bunăoară, Troţki (ulterior, pentru orice eventualitate, i s-a dat totuşi cu târnăcopul în cap). Tot din această cauză, a conştientizării faptului că nu mai pot fi „reeducaţi”, au fost asasinaţi unul câte unul, cele câteva zeci de mii de ofiţeri polonezi, în anul 1940, la Katân… Controlul total al Statului asupra cetăţenilor este improbabil fără utilizarea mijloacelor tehnice performante. De aceea, specialiştii spun că nu poate exista un regim totalitar anterior secolului XX, când posibilităţile tehnice de supraveghere a populaţiei au crescut. George Orwell scria că, într-un stat totalitar, individul nu avea cum şi unde să se ascundă, fiindcă nimeni nu ştia când poliţia secretă se va conecta la spaţiul său privat şi toţi trăiau cu gândul că oricând pot fi urmăriţi. Este exact ideea lui Bentham din Panopticon! Ceea ce nu se putea obţine cu ajutorul tehnicii se obţinea prin intermediul oamenilor. Aleksandr Soljeniţân observa că poliţia secretă sovietică nu ar fi putut controla societatea, dacă nu ar fi avut „ochi şi urechi bine antrenate. În acea epocă, continua

scriitorul, aceste urechi erau turnătorii”. Scriitorul rus are rânduri de un tragism cutremurător în opera sa despre diversitatea şi omniprezenţa delaţiunii, dar tema „turnătorilor” depăşeşte nu numai orice limite (morale), ci şi tema numărului... Revenind la ziua de azi, putem spune că începem să fim tot mai dependenţi de supravegherea în masă, deoarece societăţile contemporane investesc enorm în acest sector, mai ales din necesităţi de securitate. Se vorbeşte chiar de „state poliţiste electronice”. În lista acestora intră atât ţări care nu se consideră a fi „paradisuri” ale drepturilor omului, cum ar fi China, Malaysia, Rusia, Singapore, Taiwan, Thailanda, cât şi unele state occidentale, cum ar fi SUA şi Marea Britanie. „Revoluţia digitală”, care permite stocarea unei mase uriaşe de informaţii, mai ales cu caracter personal, utilizate în scopuri comerciale, trezeşte teama că ar putea fi utilizate de către guvern în scopul supravegherii în masă a populaţiei şi pentru un control total al acesteia, limitând astfel drepturile fundamentale pe care le (mai) are cetăţeanul. Temerile (re)instaurării unei societăţi distopice, în care individul este permanent urmărit, ascultat şi supravegheat, sunt tot mai des articulate în ultimele decenii. Cu ce poate răspunde societatea? În ultima vreme apare un fenomen foarte interesant, care ar putea fi tradus ca „subveghere” (sousveillance), termen inventat de scandalosul savant american Steve Mann. Se are în vedere o mişcare venită „de jos”, democratică, o supraveghere a supravegherii sau, pornind de la metafora lui Bentham, un „panopticum invers”. Pentru a se proteja şi a-şi apăra libertăţile şi drepturile, cetăţenii singuri filmează/fotografiază (documentează) neregulile din viaţa de zi cu zi, cu scopul de a le face publice. Şi la noi această metodă începe să fie tot mai populară, deoarece este tot mai eficientă. Oricine poate acum să posteze pe Internet filmuleţe cu agenţi rutieri sau vameşi care dau chitanţe după ce încasează amenzi sau care nu le încasează, politicieni care îşi petrec vacanţele în ţară, funcţionari publici care ştiu să vorbească bine în faţa camerelor de luat vederi sau şoferi de maxi-taxi care merg regulamentar, îmbrăcaţi decent şi fără a vorbi licenţios la telefoane mobile în timpul cursei… Una din maximele didactice din trecut spunea că trebuia să ne comportăm în aşa fel de parcă am fi fost urmăriţi în permanenţă de mai mulţi ochi. Acum nu mai există „de parcă”…

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Cel bトフut テョl duce pe cel nebトフut sau cu Fratele cel Mare テョn spate 64

text de

Alexandru Vakulovski, imagini de Tara


Cel Cîlbătut duCe pe Cel nebătut sau Cu Fratele Cel mare în spate tema numărului

65

ând spun Big Brother, capul mi

Poliția și securitatea: tag, tag, tag. În mașini de poliție, în

se umple de referințe literare.

ambulanțe, în mașini particulare, tag, bulan, oase rupte,

Cel bătut îl duce pe cel nebătut – din

sânge pe asfalt, sânge pe pereții comisariatelor. Asta nu

Emilian Galaicu-Păun. Cu mortul în spate – Nicolae Esi-

nencu. Orwell, Palahniuk, Goma... lista poate continua mult, semn că Fratele cel Mare e o obsesie veche umană, dar și literară.

N-o să încerc să-i caut rădăcinile, ar trebui să studiez

cât pentru un doctorat sau poate și mai mult. Fiecare

perioadă istorică a avut un ochi sau mai mulți care ne-au urmărit. Unii mai cu Doamne ajută (apropo de Dumnezeu), unii mai cu biciul (inchiziția și milția, vedeți că rimează!).

Vreau să vorbesc de momentul în care m-am simțit

cel mai hărțuit de Fratele cel Mare. Probabil că acel

moment coincide la mulți chișinăuieni. 7 aprilie 2009. De fapt noi spunem 7 aprilie, dar asta înseamnă și 6

aprilie și în general aprilie 2009. Protestele care au fost

numite Revoluția online sau Revoluția Twitter (cred că Paul Goma i-a zis prima oară așa, apoi sintagma s-a încetățenit).

6-7 aprilie. Câți oameni - atâtea poze. Sau poate mai

mai e literatură.

Sergiu Voloc, poreclit 7 pietre pe secundă, din cauza repor-

tajelor în care a apărut - nu mai doarme. Nu doarme Voloc, nu doarme nici Fratele cel Mare. Voloc sunat: unde ești, cretinule, stai pe loc să te tăguim. Voloc oprește

telefonul. Voloc scoate cartela din telefon. Voloc scoate și bateria din telefon. Nu vrea să fie pus pe el tagul, nici noi nu vrem. Îl camuflăm între noi.

9 aprilie, ziua mea. Împreună cu mai mulți prieteni,

în trei mașini, o luăm spre Antonești, pauză de respirație. Voloc nedormit de vreo trei zile. La ieșire din capitală câțiva polițiști cu hârtii în mâini verifică numerele

mașinilor care ies din oraș, tăguiesc. Voloc vrea la veceu și iese pe marginea drumului. Octav Esinencu îl apucă

de gât și-l împinge înapoi în mașină: cretinule, vrei să fii tăguit?

Antonești. Mama speriată. Aflase de undeva. Copiii

cu facebook-ul lor. Voloc rupt, se spală și se culcă pe

multe. Tinerii, dar nu numai, se adună în grupuri ce

cuptor, până a doua zi, când îl vom trezi.

sunt înghițite de un grup imens din centrul Chișinăului.

10 aprilie. De la balcon, ne uităm peste Chișinău. Nu

Poză, facebook, tag. Mulțimea e și mai entuziasmată cu

sunt oameni pe stradă. Râdem – doar troleibuze cu Bom-

fiecare poză. Cu cât mai multe poze – cu atât mai multă

informație. Fotografii, reportaje. La televiziunea națională – dansuri. În Republică – dansuri și dezinformare. Fratele cel Mare lucrează direct cu satelitul. Pe lună se știe mai mult despre ce se întâmplă în Chișinău decât în țară.

Aplauze, susținere, solidaritate, prietenie, ură, pietre. Tag, tag, tag.

Informația se mestecă. Fratele cel Mare unește tagu-

rile. Poliția și securitatea mestecă tagurile mestecate de

ba pe ele. Telefoanele sunt descompuse. Poliția și secu-

ritatea își completează folderele, cu filmări de-ale lor, cu

poze și filmări de la participanți. Hardul lui Brega studiat, se pun taguri direct pe el, așa că nu-l va primi înapoi.

Peste câteva săptămâni Voloc este prins. Se relaxase,

și-a pornit telefonul. Alo-alo, Fratele cel Mare, Voloc e pe fir!

O poveste care a început cu entuziasm și s-a terminat

Fratele cel Mare. Mestecă împreună cu Fratele cel Mare.

cu persecuții. Tag, tag – tagul cântărește. Tagul e greu –

Scuipă. Cu bâte. Cu gloanțe. Cu moarte. Cu teroare.

poți divorța de la asta, te poți face de râs, poți dispărea.

Entuziasmul începe să cedeze. Așchii de oase. Suntem

Tagul se plătește, Moldova a scăpat de Fratele mai Mare,

deja pe 8 aprilie. Fratele cel Mare vrea un spectacol mai

dar a trecut la Fratele cel Mare. Nu e o poveste, de fapt. E

consistent. Protestatarii fac poze, dar nu mai vor taguri.

un episod. Dă un like, dă share și tăguiește! Alo, Voloc!...

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Marele ocol 66


text de

Sorin Hadârcă, imagini de Tara

67

Z

âna era o oaie. Nu zic la figurat, ci la propriu. Era oaie şi locuia în Marele Ocol. La început – nu, dar de când se ţine minte, locuia în Marele Ocol. Era miel când se săvârşise Marea Trans-formare. Habar n-avea de ea. De fapt, fiinţa sa de miel nu are nicio legătură cu asta; nimeni n-avea habar de Marea Trans-formare. Era departe, atât de departe, încât nicio oaie normală nu-şi putea imagina. Nu era după deal, nici după muntele cu stâna, era mai departe. Zice că pe timpurile când era ea miel, Marele Ocol nu era chiar așa de mare. S-a mărit mai târziu, când Marea Trans-formare a venit mai aproape, și mai aproape, apoi a trecut muntele, apoi dealul. Cu ochii ei oieşti privea buimăcită cum Marea Trans-formare cobora de pe deal. Era speriată de moarte, ea şi oile din sat, dar a venit un om mare şi vineţiu şi le-a condus până la marginea satului. Oile mai bătrâne plângeau crezând că, uite, nu mai are nevoie lumea de ele, le vor da afară din sat, cine ştie? Poate că Marea Trans-formare face altfel de brânză decât ele, sau poate că nici nu are nevoie de brânză. Mieii le ţineau isonul. Pentru orice eventualitate. S-au înşelat. Odată aflate în afara satului, oile au fost conduse în Marele Ocol. Şi ce bine şi vesel era acolo! În sfârşit, nu mai trebuiau să stea care şi unde, despărţite de garduri şi mulse la nimereală: trăiau împreună, surori şi vecine, puteau în cele din urmă să-şi povestească una alteia păcatele, căci nici inocente nu erau, chiar dacă erau oi. Marea Trans-formare le plăcuse.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


68

tema numărului Ca atare nu era chiar atât de straşnică Marea Transformare. S-a dovedit că şi ea are nevoie de brânză, aşa că – he! he! oile aveau salariile puse deoparte, li s-a promis, o să li se dea mai pe urmă. Era plăcut să aştepţi acest mai-pe-urmă. În fiecare seară problema se discuta la cenaclu, iar la rubrica diverse erau criticate oile plecate în Australia. Ah da! Cum să uite Zâna de Australia. În fiecare săptămână, Marea Trans-formare selecţiona câteva oi mai grase, mai frumoase şi le ducea în Australia – la schimb de experienţă, după cum le explicase Deputatul Cafeniu. Numai că, curviștinele de mioare, înapoi nu s-a întors niciuna. - Vreau şi eu în Australia, zice Zâna când cârlionţii de mioară începuseră să i se îndrepte şi ea să se acopere cu lână bună şi frumoasă. - Te-or duce şi pe tine-odată, îi ziceau oile bătrâne. Numai vezi să te întorci înapoi să ne povesteşti şi nouă cum e pe la ei. - Eu mă-ntorc neapărat. Dacă zic. - Aşa ziceţi voi toate. Niciuna nu s-a întors. Una s-a întors. Slăbănoagă şi urâţită, abia o duceau copitele. A zis că-n Australia e frig de-ţi plesnesc oasele. I s-a explicat că Australia e o insulă coşcogea de mare, dar ea tot îngâna: e arhipelag, e arhipelag... Cum o fi chemato pe nebună? În fine, ce mai contează? Dacă n-a înţeles atâta lucru despre Australia, au dus-o din nou, s-o convingă. Dar de atunci Zâna nu mai pomenea de Australia. Zicea că are rău de mare. - Ascultă, bre, zise Deputatul Cafeniu, tu mergi la alegeri? Zâna îl privi holbată. - La care alegeri? Sufletul Zânei se prăvăli în stomac, bine, nu chiar în stomac, dar pe undeva pe jos acolo, pe la copite. Coada îi tremura ca o vargă. - Cum să nu mergi tu la alegeri! În ocolul ăsta niciodată n-o să avem parte de Viitor Fericit, dacă tovarăşele oi n-o să-şi exercite drepturile lor cele mai naturale. Mâine să te prezinţi la alegeri şi să spui pe cine alegi. - Da’ peee cine? bâigui oaia. - Cum pe cine? Era rândul Deputatului Cafeniu să se holbeze. – Pe Marele Mişca! - Şi mai peee cine?

- Cum îndrăzneşti! Îşi ieşi din pepeni deputatul. Nu ţi-i destul? Dacă ar mai fi vreunul, nu tot pe Marele Mişca îl alegeai? Doar ştii prea bine că Marele Mişca e cel mai tare dintre toţi! - Am uitat. Oaia era mai să se pună pe behăit şi deputatul îi vorbi pe un ton pacificator. - Lasă... Sunteţi voi, oile, netoate, dar nu vă neliniştiţi, avem noi grijă de voi. Şi-apoi... Deputatul Cafeniu îi făcu din ochi lui Zâna. – Ştiai că balega oilor noastre e cea mai bună balegă din lume? Zâna se aşeză pe cur şi căscă gura. - Într-adevăr!!! Nu-i plăcuse că le-a făcut netoate, dar pe de altă parte, ca să vezi... cea mai bună balegă din lume. Dar parcă nu-i venea a crede. - Păi da’ ce credeai dumneata, tovarăşă, pământul nostru e cel mai negru, iar iarba noastră e cea mai verde. Deputatul pronunţă apăsat pământul nostru, iarba noastră. - Da' n-am văzut iarbă verde din primăvara de anţărţ! - Nu cârti! Mâine - la alegeri. Să nu uiţi. Gata. - Bineee. Zâna nu o să uite. Ce mare e Marele Mişca! Ca să vezi – cea mai bună balegă din lume! Iarba – treacă, pământul e într-adevăr negru-negru şi moale-moale. Dar mirosul, mirosul! Oaia se simţea fericită. Prin mintea ei de oaie trecea o senzaţie gâdilătoare de Mândrie Naţională. Când în Marele Ocol au început să se strice gardurile, iar prin găurile iscate pe ici, pe colo să se vadă altfel de buruieni, în Marele Ocol a venit Agnesa. Oile au crezut că e una dintre cele care s-a întors din Australia, dar oaia Agnesa behăia diferit şi nu arăta ca necăjita cea nebună care le vizitase cu câteva epoci mai înainte. Zicea că în părţile lor e altfel, că iarba lor e altfel şi aşa mai departe... Zâna avea blana dărăpănată şi nu mai strălucea de albeaţa zilelor trecute. Din contra, blana ei era de o culoare necunoscută, care ba bătea în sur, ba în gălbui, ba în cafeniu, dar niciodată în alb. Într-un cuvânt, Zâna îmbătrânise.


69 În dimineţile geroase de primăvară ea se trezea prima (somnul o prindea cu greu acum) şi aştepta până când cucoşul sărea pe poloboc, dând bezmetic din aripi de parcă se închipuia pasăre şi, ori de furie, ori de deznădejde, înjura ceva în limba lui. Răsărea soarele. Zâna îl privea pe cucoş cu o admiraţie amestecată cu invidie. Nu era vorba de creastă şi nici de găinile care cotcodăceau isteric de îndată ce îl zăreau. Era vorba de poloboc. Cât i-ar fi plăcut Zânei să se cațăre cu noaptea-n cap pe butoiul de la marginea ocolului şi să zică... să zică ce? Zâna mesteca îngândurată pănușile uscate de pe ştiuleţi şi devenea cu fiecare dimineaţă din ce în ce mai bătrână. Agnesa se dădu mai aproape de ea. - Nu dormi? - Nu. - Ce faci? - Nimic. Mă gândesc ce zice cucoşul ăsta. - Ce să zică, zice că s-a terminat noaptea. - Ştii şi tu... Agnesa făcu o pauză înainte de a relua conversaţia. - Lasă-l, strecură Agnesa. E pasăre rea. Din cauza cântatului ei, omul l-a trădat pe mieluţul nostru de l-au omorât răii. Zâna ridică din sprâncene. Nouraşi de aer cald îi ieşeau din nări şi pluteau în jurul botului oii. Privi interesată, dar nu zise nimic. - Mieluţul nostru... era tare cuminte. L-au răstignit pe o cruce şi l-au lăsat să moară. Numai că el a înviat a treia zi şi le-a promis fraţilor că-i va învia şi pe ei de-or muri. - Exact ca la noi. Zâna se gândi că la noi nu învie mieii, dar îi stăruiau în minte pielicelele lor răstignite la soare pe pereţii saraiului. Poate că şi mieii de pe la noi au înviat, numai că nu a stat nimeni atent ca să-i vadă. Dar cum să învie săracii fără pielicele. A naibii înviere. - Ascultă, Agnesa, mieluţul ăla avea blăniţa pe el când a înviat? - Cum? n-a înţeles Agnesa. Blăniţă. Avea, sigur. Dar ce întrebare e asta?

- Aşa, m-am gândit şi eu... Agnesa o lăsă pe Zâna singură. Era oaie tânără şi uneori nu înţelegea toanele celor mai vârstnici, dar asta nu o deranja deloc. Îi plăcea să-i asculte. Doar că uneori simţea că le face bine să fie lăsaţi în pace. „Înseamnă că fac ei rost cumva de blăniţă.” Ceva o gâdila sub copită şi Zâna a scuturat-o iritată. Senzaţia dispăruse. Oaia făcu câţiva paşi înainte şi privi în sus. Sus nu era iarbă, n-aveai mare lucru de văzut şi cu atât mai puţin de rumegat. Uneori vedea câte o pasăre. Se gândea că bine-ar fi dac-ar putea să zboare şi ea. Să se ridice sus-sus în aer şi să vadă dincolo de Marele Ocol, să vadă dacă mai sunt oi şi în alte părţi, deşi în sinea ei spera că poate n-or mai fi. Era trist să-ţi imaginezi pământul acoperit de mii şi mii de oi, toate cu capul aplecat în jos, fără ca să vadă cum ea, Zâna, zboară deasupra lor şi le face din copită. Fără să-şi dea seama, Zâna se trezi în faţa polobocului. „Ia te uită”, se minună oaia, „cum am ajuns eu aici?” Zâna adulmecă temătoare polobocul. Mirosea a toamnă şi a rugină. Lângă poloboc se afla o ladă. Zâna puse copitele din faţă pe ea. Părea trainică. Îşi aduse şi copitele din urmă pe ladă. Era fascinată. „Acum de m-ar vedea cineva!” Aţâţată de propria-i frică, Zâna sări îndemânatic, şi – ţop! era cu toate cele patru copite suită pe poloboc. Privi în jos şi i se păru că ţărâna se mişcă. O încercă o senzaţie de ameţeală. Îi spusese cineva că la înălţime aerul e mai rarefiat şi se respiră mai greu. „Oare cum rezistă păsările?”, se gândi oaia. Ceva mai la o parte oile mestecau impasibile fânul, nu o vedea nimeni. Zâna s-a gândit că ar fi bine să spună ceva, poate ceva despre pielcelele celea răstignite pe sarai, dar, privind cum oile mestecă nepăsătoare în timp ce o lume imensă, necunoscută şi fantastică se învârte în jurul lor, se încâlci în gânduri şi uită ce voise să spună. O căută din privire pe Agnesa în speranţa că ea va şti cum să spargă tăcerea, dar în ochi i se puse ceva jilav şi cleios care-o încurca să o vadă. Zâna privi în jos. „În jos, numai în jos, suntem sortite să privim. Să adulmecăm pământul cu frică şi neîncredere. Să nu dăm întrebări. Să răbdăm. E mai bine aşa...” Ruşinată de propria-i îndrăzneală, oaia sări în jos. Scutură din blană. „Ce prostii îmi trec prin minte”, se gândi privind neîncrezător polobocul. Se fâstâci şi mai tare şi se îndreptă încetişor către celelalte oi cu coada încă tremurând de emoţie.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


70

tema numărului

text de

Moni Stănilă


71

1984

iQ84

Când am citit George Orwell, 1984, m-au trecut ape şi fiori. Stăteam sub plapumă, în patul de cazarmă de la căminul din Sibiu, şi, cu mari dureri de cap, mă afundam într-o lume oarecum cunoscută.

Nu ştiu ce cred vesticii, dar fostele blocuri comuniste stau în faţa lui Orwell ca înaintea unui profet. Cum putea el să ştie, cu o bucăţică de ani chiar mai iute, explozia securităţii care avea să urmărească şi să pedepsească orice act de crimă gândit? Orwell îşi scria romanul când în România începea Fenomenul Piteşti – numit de Aleksandr Soljeniţân: "Cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane". Iar asta în contextul în care la Piteşti erau torturaţi studenţii – gânditorii unei generaţii. Sumbra revelaţie a lui Orwell ne înspăimântă ori de câte ori citim o altă carte în care se descriu sisteme politice periculoase, cu supravegheri halucinante şi privare de libertate. Vă amintiţi, cred, ecranele imense din locuinţe spionând mişcările locatarilor, camerele video de pe străzi, Big Brotherul care urmărea cetăţenii, maşina ce prelucra istoria, schimbând-o în fiecare zi. Şi să nu uităm pionierul ce îşi toarnă tatăl la autorităţi, acuzându-l de ostilitate împotriva partidului. Acum coşmarul descris de Orwell s-a preschimbat într-o comedie: facecontrol, camere de supraveghere pe stradă, sateliţi micuţi şi drăguţi ce ne fotografiază din cosmos ca în

Simplele roze ale lui Şerban Foarţă (războiul între planeta albastră şi cea roză se ducea prin fotografiere), paşapoarte biometrice, înregistrarea telefoanelor ş.a.m.d. Haios, dar neprietenos. Citind zilele astea 1Q84 a lui Haruki Murakami, m-am aşezat bătrâneşte pe scaunul meu din bucătărie, ca într-un adânc fotoliu contemplativ (pe care mi-l voi cumpăra când voi avea o locuinţă la marginea pădurii – de preferat prin Nepal, la poalele seducătoarei Sagarmatha) şi suspinând ca de la foame, cu palmele odihnindu-mi fruntea, m-am întrebat: dacă, Doamne fereşte!, ar fi şi opt’ş’patrule lu’ Murakami la fel de profetic ca cel al lui Orwell, cine să ne mai scape de Oamenii cei Mici, care – aşa cum am priceput – îl controlează pe Fratele cel Mare? Nu mă tem de încă o lună verde şi scofâlcită, dar n-am niciun chef de Pionierii lui Murakami! M-am săturat de pionierul care am fost! Iar apoi am închis ochii, m-am ridicat un metru în aer şi mi-am imaginat o crisalidă de aer din care să iasă Bambi, câinele meu cel mai loial (au mai fost şi Ursu, şi Gioni), iar Bambi, viteaz şi cu o coadă ascuţită ca lama unei săbii, să taie alimentarea tuturor camerelor de supraveghere! Chef, oameni, chef! iQ84 Bambi! punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


72

Text de Alexandru

Vakulovski


73

Hip hop-jazz, haiku, poezie cu Norzeatic În timpul protestelor din București, probabil că una dintre cele mai vizualizate filmări pe youtube era o înregistrare live a Manifestului lui Norzeatic. Înconjurat de protestatari și de polițiști, Norzeatic crea. Cred că e o imagine pe care și-ar putea-o băga la CV: underground, dar înconjurat de mase. Este unul din bătrânii hip hopului românesc, dar destul de inteligent ca să nu pice în mainstream. Cu nume de scenă diferite: Vexxatu’ Vexx, MC ’geamite Găligan, acum Norzeatic. Adunând lumea la scena mare, cum a fost la FânFest, dar și în cluburi de jazz. Având în spate proiecte deja legendare pentru hip hop-ul românesc: Delikt, Methadon 3000, Khidja... Norzeatic, acum și cu un album solo și cu multe povești pe care am încercat să i le smulg. Ascultați-l.

Pe 1 noiembrie, Norzeatic lansează albumul de debut solo Exerciţii pe ritm de pace. Lansarea se va concretiza într-un turneu de peste 15 concerte – Turul Păcii, în noiembrie şi decembrie. Turneul se va încheia la Chişinău, unde Norzeatic va veni însoţit de Tavi Scurtu la percuţie electronică (MPC drumming) şi de Avant’n’Gard. Norzeatic este cunoscut ca MC al trupei de hip hopjazz Norzeatic şi Khidja. În anii ’90 şi 2000-2002 a activat în mai multe proiecte sub numele Vexxatu’ Vexx (Blanoz, Methadon 3000, Sindicatul RAN/S).

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


74

tema numărului Când cineva îşi face un nume în muzica românească, încearcă să-l umfle, să-l facă şi mai cunoscut. Tu ai devenit cunoscut ca Vexxatu’ Vexx. Apoi MC ’geamite Găligan. Acum eşti Norzeatic. De ce nu faci ca toţi? De cine te ascunzi? Cine eşti de fapt?

Când aveam 15 ani şi ne jucam cu rimele în cartier, mi-am luat numele Vexx. Un prieten a început să mă strige „Vex(x)atule”, aşa că am alăturat şi acest atribut. Odată cu trecerea timpului m-am gândit la un alt nume, care să se potrivească mai bine cu starea interioară şi cu aspiraţiile mele noi. MC ’geamite Găligan marca o maturizare, trecerea de la rapper la MC. Povestea care m-a inspirat să-mi iau numele Norzeatic e mai lungă, am s-o lămuresc într-un text cât de curând. Pe scurt, ideea e un nume care să nu-ţi spună neapărat ceva în sine – important e mesajul şi muzica transmisă. Cine e Vexx – cineva vexat?! Cine e e MC ’geamite Găligan – un tip mare-aşa?! Cine e Norzeatic – nimeni, un gagiu, hai mai bine să vedem ce are de zis... Şi Delikt, şi Methadon 3000 au fost nişte proiecte foarte reuşite, cu care ai ocupat un loc confortabil şi mai mult decât onorabil în istoria hip hopului românesc. Când priveşti în urmă, nu eşti invidios pe tine?

Oricum aş lua-o, nu. De când am schimbat formula, am deschis concerte pentru artişti mari, am avut piese în heavy rotation la radio şi am concertat în străinătate. „Acoperirea” e mai mare acum, şi desigur s-a cumulat. Dar, cum spuneam, eu l-am lăsat în urmă pe Vexx, nu la modul concurenţă ci la modul trecut – nu mai cânt piesele vechi, am un repertoriu nou, alt sound, alt vibe. Proiectele mai vechi au contribuit, desigur, la evoluţia

lucrurilor, dar cred că pentru istoria hip hop-ului românesc anii ăştia sunt mai importanţi, muzica începe să prindă consistenţă. Cum ai început să faci hip hop? Care era contextul muzical din România?

M-am interesat de hip hop imediat ce am auzit primele beat-uri, după ’90. La un moment dat am început să mă implic şi eu – versiunea clasică –, făceam dubbing cu casete ca să lungesc pasaje instrumentale din piese care-mi plăceau, şi m-am apucat să scriu nişte chestii. Aveam o gaşcă în cartier, unul din prieteni îşi făcuse instrumentale şi mergea să înregistreze într-un studio, şi m-a introdus şi pe mine în anturaj. Era înainte de legea copyright-ului, în oraş erau tarabe cu casete cu coperţi trase la xerox şi găseai, dacă ştiai unde să mergi, cele mai noi apariţii pe orice nişă. Primele albume de hip hop au ieşit atunci, fără casă de discuri, practic. Oricum erau doar casete. Existau locuri de întâlnire unde veneau ascultători de hip hop şi făceau schimburi de muzică, spre exemplu „în faţă la TNB”, unde se întâlneau şi trupele emergente. Deci contextul era indie, cam ca acum, doar că fără internet. Mulţi hip hop-eri din România au trecut în mainstream, tu însă ai ţinut cu dinţii de underground. De ce?

Orice artist vrea să devină mai cunoscut pentru a-şi propaga me-

sajul. Mulţi însă, ca să aibă succes sau odată ce gustă succesul, se conformează cu audienţa de masă, urmând schimbarea de stil, după reţetă, în căutarea unui nou hit. Eu m-am afiliat de la început cu mişcarea underground şi îmi convine, mi se pare că prioritar e să fii true to yourself. Şi în cazul meu a fost o schimbare de sound, odată ce am descoperit muzica electronică şi legătura dintre hip hop şi jazz. Dar undeva, dincolo de schim-


75 bări, e o continuitate – dragostea pentru sunetul raw, uncut. Scuzaţi engleza. Şi muzicienii, şi poeţii te văd ca pe un poet bun. Cât de mult contează pentru tine poezia? Ce poeţi preferaţi ai?

De mic am citit şi am memorat poezie şi sunt sigur că asta m-a dus către scris, la un moment dat. Eminescu, Nichita Stănescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Esenin, Tagore, Omar Khayyam, Bashō şi alţi poeţi haiku, iar prin hip hop am descoperit lirica spoken word – Gil ScottHeron, Saul Williams, The Last Poets sau Linton Kwesi Johnson. De câţiva ani am început să percep din ce în ce mai intens relaţia hip hop-ului cu poezia şi încerc s-o valorific. Te-ai gândit vreodată să editezi o carte (tradiţională) de poezie, pe hârtie?

Am avut la un moment dat intenţia să strâng nişte texte într-un volum, prin 2000 şi ceva. În ultimii ani am primit şi propuneri de la câteva edituri. Nu s-a concretizat nimic – mi se pare mult mai atractiv să dau pe beat-uri. Dacă citeşti textele, pierzi o parte din informaţie – flowul, vocea, inflexiunile. Iar instrumentalul completează peisajul. Pe de altă parte, şi varianta de a citi versurile în linişte, de-a le privi în perspectivă, are farmecul ei. Până acum ideile s-au legat în piese şi albume, dar m-aş bucura să lucrez odată la o serie de texte pentru tipar. Mai ţii legătura cu hip hop-erii cu care ai colaborat, cu Getto Daci şi Deceneu, de exemplu?

Dacii au zona lor – spaţiul hiperborean Buzău-Tecuci, aşa că nu ne vedem atât de des, dar ne mai

auzim la telefon sau în scris. Deceneu a venit la lansarea „Aici acum” în 2010, a băgat cu noi şi ne-am anturat la câteva concerte. Pe la Piele (în Buzău) am trecut când am avut concert la Iaşi, şi-o să-l mai vizitez când am drum încolo. Cum s-a produs legătura ta cu jazzul?

De mic am mai ascultat chestii... Hip hop-ul îşi are originea în jazz, aşa că m-am apropiat de jazz fără să-mi dau seama, prin hip hop. La un moment dat am început să aprofundăm zona jazz-funk, şi eu, şi Khidja, care sunt colecţionari serioşi (au câteva mii de discuri de vinil cu jazz, funk, muzică afro-cubaneză, cu asta au început zona de „diggin’ in the crates”, cum se zice – săpatul în arhive). Şi, avându-i în anturaj pe unii ca Electric Brother şi Tavi Scurtu, am început să lucrăm la proiectul de hip hop-jazz – Norzeatic şi Khidja Live Band, care e o mare împlinire pentru noi. Am înţeles că eşti pasionat de cultura japoneză. Nu te-ai gândit niciodată să scoţi pe piaţă un album de haikuuri, cu piese foarte scurte?

M-am gândit şi am încercat să scriu în manieră haiku. E greu, fiindcă e un cu totul alt tip de versificaţie, specific Extremului Orient – fără rimă, bazată pe o formă fixă, cuvinte-cheie care ţin de o anumită estetică... Dar am de gând să lucrez cel puţin un material dedicat acestei pasiuni. Oricum, sunt elemente care transpar în toate materialele mele, pentru cine are ureche să observe. Ai colaborat cu nume mari ale muzicii româneşti, din afara hip hop-ului, cum ar fi Mihai Iordache şi Tavi Scurtu. De la început v-aţi înţeles perfect, sau a

trebuit să vă răbdaţi unul pe altul şi să învăţaţi?

Până acum lucrurile au mers foarte bine, n-am avut contradicţii. Lui Iordache, de exemplu, i-a plăcut de la început s-o ardă cu noi şi ne-a încurajat să-l anturăm. Tavi nu e străin de hip hop, iar Electric Brother a participat ca inginer de sunet la albumul Methadon 3000, ne ştim de ceva vreme. Am avut o colaborare foarte bună cu Alex Anastasiu, vibrafonistul, iar de curând cu Florian Mikuta, care a cântat la sintetizatoare pe majoritatea pieselor de pe Caravana PM-AM. În general, noi am avut multe de învăţat de la ei, fiindcă ei sunt muzicieni şcoliţi. Dar au avut răbdare cu noi, iar noi suntem dornici să învăţăm şi să ne perfecţionăm. Şi eu, şi Khidja am introdus, pe lângă ustensilele de bază din hip hop, adică două platane şi un microfon, alte instrumente şi încercăm să îmbogăţim sound-ul. Cum ai caracteriza noul tău album? Ce invitaţi ai pe el? Prin ce se deosebeşte faţă de albumele în care ai cântat anterior?

E primul meu album solo. Şi albumele cu Khidja au fost într-un fel „solo”, fiindcă n-am împărţit microfonul cu nimeni, dar materialul nou e mult mai personal. E o colecţie de meditaţii asupra unor probleme care par să apese din ce în ce mai mult societatea, pe măsură ce trece timpul. Fie că sunt de ordin economic, sociopolitic sau spiritual, ele sunt interlegate, de-aceea mi-am propus să confrunt anumite lucruri, să creez nişte conexiuni. Gândurile sunt multe, aşa că a rezultat un întreg album. Nici de data asta nu voi avea colaborări pe partea de voce. Cred că

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


76

tema numărului asta ţine de latura poetică – abordez albumele ca pe colecţiile de poezii. Nu prea ştiu poeţi care să facă featuring-uri în volumele de versuri. E însă o noutate că lucrez şi la producţia albumului, partea instrumentală şi cea de înregistrare. Aici însă voi avea cel puţin doi colaboratori – Tavi Scurtu mă ajută la aranjamentele de percuţie, iar de mix şi masterizare se va ocupa Dan Griober, cel care ne-a masterizat şi cele două albume precedente. Încă nu s-a încheiat lucrul, aşa că nu pot vorbi până la capăt, dar e un album experimental şi cred că va fi mai ruff&rugged faţă de ce am scos până acum. Cel puţin asta e intenţia mea. Am auzit în textele tale multe intertexte biblice. Care e rolul lui Dumnezeu în muzica şi viaţa ta?

Încerc să fac muzică cu sufletul şi să trăiesc pentru suflet, iar sufletul ţine de Divinitate, aşa că rolul e mare. Dacă reuşesc mai mult sau mai puţin, rolul oricum există – eu cred că tot ce facem, fiecare respiraţie, ce gândim, ce simţim, este coordonat de un plan superior, aşa că rolul lui Dumnezeu e principal, indiferent de nivelul nostru actual de înţelegere. Biblia e una din căile de revelaţie cu care toţi rezonăm la nivel subconştient, aşa că am unele trimiteri în texte. Cred că tu ai fost primul care a făcut o piesă în limba rromă. Ai de gând să revii cândva cu un material nou?

Nu neapărat, dar nu e exclus. Am o înclinaţie către limbi străine şi nu e doar o pasiune, ci şi o profesie. Deocamdată vreau să aprofundez limba japoneză, pe care am stu-

diat-o la facultate şi îmi oferă alte perspective, aşa că şansele sunt mai mari să vin odată cu un haiku în limba-sursă, sau ceva. Era o vreme când aş fi vrut să studiez limba rromă, dar nu s-a concretizat mai mult decât în piesa respectivă. Am o diplomă în rromani de la Universitatea Duca colţ cu Cuza, dar asta-i altă poveste... Ce aşteptări ai de la concertul din Chişinău? Ai avut vreodată surprize (plăcute sau nu prea) din partea publicului?

Ştiu de la colegii de Sindicat că în Chişinău ies show-uri bune, publicul e cunoscător şi foarte dedicat. Mai mult, un amic mi-a spus înainte de 2000 că a fost în Chişinău şi-a auzit o piesă de-a mea într-un club... Nu ştiu cât de-ncredere a fost sursa, dar vă daţi seama că m-a pus pe jar – aştept să ajung la Chişinău de peste 10 ani şi mă bucur cu atât mai mult, cu cât vin să prezint albumul de debut (solo). Surprizele apar din când în când, deşi publicul nostru, fiind pe o nişă bine conturată de ceva vreme, s-a dovedit de-a lungul timpului destul de constant. Într-un club am fost surprinşi să fim aşteptaţi de 800 de oameni, iar în altul să fie doar 30, din cauza promovării defectuoase. Uneori unii se aşteptau să le cânt ceva anume şi au fost dezamăgiţi de materialele noi, alteori ştiau versurile pieselor în primă audiţie (mă rog – ştiau versurile din diverse înregistrări de live sau filmări obscure). Dar totul are la un moment dat o explicaţie şi sunt bucuros să vin să cânt indiferent de număr şi de reacţie, fiindcă am ocazia să comunic cu oamenii, să transmit şi să primesc gânduri şi sentimente.

Îţi mulţumim şi te aşteptăm în carne şi oase la Chişinău.

OK, sunt curios cum i-aţi aştepta pe Piele şi Os... Trebuie să vă mai spun ceva – tatăl meu e născut la Bălţi, am rude în zonă şi am auzit în familie multe povestiri despre Moldova de peste Prut, aşa că am un motiv în plus să fiu nerăbdător să vin la Chişinău. Cum spuneam – vin să lansez primul album solo (Exerciţii pe ritm de pace) şi voi fi însoţit de o echipă de oameni care-mi sunt foarte apropiaţi, muzicieni excepţionali – percuţionistul Tavi Scurtu şi fraţii Balabaş (Avant’n’Gard). Cu toţii trecem Prutul pentru prima dată, e un moment foarte special pentru noi, e ultimul concert din cadrul „Turului Păcii” şi vă promitem s-o dăm grav. Vă aşteptăm acolo – Club Albion, 14 decembrie. Pace tuturor!


77

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


78

TARA VON NEUDORF ÎNSEAMNĂ SCANDAL. SUNT SCANDALOASE ATÂT LUCRĂRILE LUI, CÂT ȘI VERNISAJELE PE CARE LE FACE. DE MULTE ORI E CENZURAT CHIAR DE CEI CARE ÎL INVITĂ SĂ EXPUNĂ. AM FOST MARTOR LA CÂTEVA INCIDENTE ÎN CARE TARA N-A CĂUTAT SCANDAL, DAR TOTUȘI S-A LĂSAT CU SCÂNTEI. TARA NU VORBEȘTE DE BINE PE NIMENI, NU LAUDĂ, NU CUMPĂRĂ HAINE, CI ȘI LE FACE SINGUR. PE DEGETELE LUI DE PICTOR ARE ȘURUBURI PE POST DE INELE. DESPRE TOATE ASTEA, ÎN INTERVIUL DE MAI JOS.

Tara von Neudorf


79

artistul înconjurat de porci bețivi și drogați ordinari Text de Alexandru

Vakulovski

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


80

tema numărului Tara, unde ești acum? Ce ai mai făcut în ultima vreme?

Sunt la Viena, într-o rezidență STRABAG (Strabag Art Award International 2012), dar m-am cam plictisit și de roboții ăștia, în aparență, lucrurile sunt ok sau cvasi/ok pe-aici, dar pe de altă parte, am senzația complet neplăcută că ceva s-o dus dracului și-n țara asta, poate din cauza apropierii de Balcani și de Est, posibil. Ce sa fac?? Tot felul de lucruri, în genere desene, mai nou m-am apucat și de pictură, intens. Grafica ta conține mult social și politic. Mulți artiști resping politicul și socialul, ca și cum n-ar avea ce căuta în artă. Ce părere ai despre asta?

Eu nu prea separ nici una, nici alta, se poate zice chiar ca le amestec-ntr-adins, ca să-mi bat joc în mod expres de orice și de oricine, inclusiv de mine, până la urmă e vorba și de umor negru. La un moment dat ai primit un mare premiu din partea Germaniei la Muzeul Brukenthal și, în timp ce ți-l înmânau, ți l-au și retras. Povestește-mi despre asta.

Păi cu acel așa-zis premiu pentru promovarea picturii în Transilvania, dat de către Clubul Oamenilor de Afaceri Germani din Ardeal în cârdășie cu Consulatul Republicii Federale Germania, e o poveste prea întortocheată și plictisitoare, cel puțin pentru mine, în cele din urmă, ca s-o mai reproduc aici, în orice caz slavă Domnului că după atâția ani am reușit anul ăsta să revendic și să obțin înapoi tabloul respectiv pentru care se dăduse premiul retras, tablou intitulat pompos și aberant, evident,"TRANSILVANIA, PATRIA NOSTRA, PATRIA NOCTURNA", hmm, poate totuși un titlu nimerit, de fapt. Când ne-am văzut ultima oară mi-ai spus că ți-ai cumpărat o biserică și că muncești la o casă de lângă Sibiu. Ce s-a întâmplat cu ele?

Da, fundația al cărei secretar sunt (Fundația Janos Bolyai) este proprietara sau, mai exact, concesionara unei biserici săsești vechi dintr-o zonă izolată a județului Sibiu, de unde majoritatea locuitorilor (români, sași, unguri) au plecat pe lumea cealaltă sau în alte locuri de pe lumea asta, dar, în esență, este un proiect artistic-istoric-religios pentru mine, cel puțin, în sensul că treptat-treptat pictez interiorul bisericii cu 100 de scene reprezentând istoria comunității săsești în Transilvania, ceea ce ar însemna că-n cele din urmă, cumnecum, transform însăși biserica asta a noastră într-o operă de artă, păstrând totuși referirile istorice/religioase către civilizația săsească autohtonă. Cât despre celelalte case sau

moșii pe care le am prin județul ăsta, încă mai am mult de lucru la ele, nu prea am timp să m-ocup așa cum aș vrea, pentru că trebuie să plec tot timpul, dar până la urmă o să rezolv probabil și asta. Tot timpul îi faci pe toți (inclusiv pe prietenii tăi și pe profesori) jegoși, vânduți satanei, prostălăi. S-a mai schimbat atitudinea ta sau ai rămas la fel?

Da, am rămas la fel, ba chiar mai rău, ce vrei, sunt înconjurat doar de cretini, porci bețivi și drogați ordinari, curve mizerabile care nu-s în stare să facă nimic cu viața lor, tot felul de incapabili de necrezut, aproape că nu-mi vine a crede nici mie, ca sa fiu complet sincer. Profesorii de la TemplulSatanei (Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca), majoritatea erau și sunt o adunătură de boi care pictau pe vremuri macarale și acum se rup în figuri vorbind în engleză, fâțâindu-și laptoapele, nu m-au-nvățat absolut nimic/ nimicuța, niciodată n-am înțeles cu adevărat ce am căutat acolo, atâta doar că mă trimisese muma să fac școala-n Cluj și o ieșit ce o ieșit, adică o catastrofă din punctul meu de vedere, din moment ce consider că nu m-o influențat cu nimic etc. Mda, așa-zișii mei prieteni (de fapt, nu prea am) sug din sticlă ca purceii la țâța scroafei, toți, dar absolut toți se droghează cu orice ca niște zmei în ruină ce sunt și aproape toți nu fac de nici unele, decât se învârt dintr-o parte-n alta, de nebuni. Nu au niciun viitor, shattered lives, trist. Nu-mi rămâne decât să-mi văz de treaba mea, în genere, și s-o cam șterg din preajma lor de cele mai multe ori. Cum ai început să desenezi?

Am început să desenez cam târzior, după armată, adică-n jurul vârstei de 20 de ani, înainte o făceam random și fără un program anume (de altfel, n-am niciun program nici acum), nu făcusem liceul de artă, am facut Liceul de Industrializare, Prelucrare și Comercializare a Lemnului din Sibiu, familia mea nu fusese de acord niciodată până-n ziua de azi cu asta, așa că practic cu adevărat am început să-ncerc să devin profesionist în acest domeniu abia după terminarea acelei așa-zise facultăți, deci sunt destul de nou-venit în tot acest circ jalnic, numit arta românească contemporană, mda. L-ai iubit vreodată pe Ceaușescu?

Cred că ți-am zis clar să nu-mi pui întrebări cretine. Nu l-am iubit defel pe monstrul ăla, după cum niciun om cu cât de puțină minte la cap n-ar fi trebuit să facă asta, deși, culmea, au făcut-o!!! Îmi spuneai cândva că în zona Sibiului, unde ai crescut, era o armonie între nemți, țigani și români. A dispărut armonia asta?


81 Dacă am proferat o asemenea aberație, poate că era-ntr-una din puținele dăți de m-ai prins beat, probabil singura dată, în orice caz și dacă gândeam așa, mi-am schimbat radical părerea, în sensul că n-o fost nici pe dracu’ nu știu ce armonie între aceste nații, ba dimpotrivă, o fost tot un circ și-o voie bună, într-adevăr, pe alocuri, dar cu adevărat nu se prea-nghițeau unii pe alții, rasismul o fost în floare și încă mai este-n zona asta, pe țigani, ca să zic așa, nimeni nu o dat niciodată prea mulți bani, i-a tratat fiecare cum i-o venit la mână, sașii i-au mai folosit pe moșiile lor, mai cu biciul, mai cu vorba bună, în general cu biciul totuși, românii sunt și mai abisal îndepărtați de țigani și îi tratează ca atare, cum/ necum au supraviețuit împreună sute de ani, acuma, c-au plecat sașii de-a binelea și de tot, situația se va-nrăutăți oribil în anumite zone, pentru că populația de țigani se-nmulțeste rapid, așa că nu m-aș mira s-apară răbufniri de violență, așa după cum au mai și fost, de altfel. Eei, asta e. Scriai o carte. Ce s-a întâmplat cu ea?

Da, mai și scriu, chiar la acea carte, păcat că nu prea am timp, momentan timpul meu aparține graficii/picturii/cvasi-sculpturii, am pierdut ceva pasaje din cauză că mi-o fost hackuită fosta adresă de mail vara asta, dar cred că-ntr-un viitor nu prea-ndepărtat o să-mi dedic cațiva ani doar scrisului, mă tentează a moarte. De unde îți vine agresivitatea ta, atât în limbaj, cât și în grafică?

De unde, de neunde, eu nu cred că-i vreo agresivitate, e pur și simplu o stare de fapt și cu asta basta. Înconjurat de atâția dobitoci şi curve cu pretenții de dive, cum dracu’ ai vrea să mă comport?? Cu atâtea nedreptăți la tot pasul, poate c-am ajuns să mă dozez cu ceea ce tu numești agresivitate, dar eu consider că nu e, ba dimpotrivă, e prea puțină față de mulțimea boilor abjecți ce-mi dau târcoale turbați și cu bale la gură. Poți fi și drăguț sau tot timpul îi respingi pe ceilalți?

Hmm, ca să fiu mizerabil de sincer, dacă se nimerește să fie vreun client pe care musai vreau să-l storc de lovele, pot face frumos o vreme, dar numai o vreme, că după ce mă văz cu sacii în căruță, să vezi cum îmi bat joc și de ei, de ramân efectiv uluiți de atâta tupeu, îți dai seama ce bine mă simt. Aaaa, da, la fel, dacă se potrivește să mă-nvârt după vreo amețită care-mi place (pentru un timp, de obicei scurt, că dup-aia descopăr că-i vreo vacă proastă și depravată!!), fac mumos ca o mâță cu panglică de gât, numai că din senin, de obicei, îmi ies din minți în fața dovezilor lor totale de incultură și

tembelism și reacționez ca dracu’, oripilat de eterna prostie feminină (nu că barbații din ziua de azi ar fi mai breji etc.). Ai plâns vreodată?

Da, normal, dar când eram mici şi ne ciomăgeau că de ce ne-nhăitam cu ţigani care furau cai de la colectiv şi ne dădeau păduchi de trebuia să ne tunză şi să ne toarne gaz în cap. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine, de atunci nici n-am mai făcut-o, parcă o murit ceva-n noi (în mine şi-n fraţii mei) atunci, demult, în acele păduri şi mlaştini şi dealuri şi coclauri, pe unde ne făceam veacul şi unde tot visam să ne-ntoarcem, vorba lu Jean Moulin(??!!): "Nu mi se mai poate-ntâmpla nimic, am mai murit o dată!!". Ai vreo lucrare, ca să-i zic așa, luminoasă?

Da, plin, portrete de ale fiicei mele, de exemplu (deși, mă rog, descopăr cu oroare că-n unele din ele are cateodată, sau, de prea multe dăți, o expresie răutăcioasă/ironică etc.) sau câte un peisaj cu vreo biserică pe un deal, să zicem. Lucrezi cu și pe deșeuri: adică rame vechi sau din geamuri, cartoane din cutii, hărți vechi, postere… Ai grijă de planetă sau care e cauza?

Pot să zic că-s un fel de ecologist, n-am mașină (am avut, dar n-am carnet), folosesc bicicleta, caii, sau mersul pe jos, dar când vine vorba de creat lucrări de artă, pornesc pur și simplu de la premisa că acestea se pot face din orice şi oricum, plus că-n niciun caz n-am chef s-arunc bani pe nu știu ce materiale scumpe, cum fac alții, așa că prefer, ca un adevărat țăran ce am rămas, să folosesc chiar și gunoaiele aruncate de alții și să fac ceva special din ele, dacă o fi să fie. La un moment dat trebuia să ajungi la Chișinău și n-ai mai ajuns. De ce? Dacă ți s-ar propune acum să faci o expoziție în Chișinău, ai veni?

Nu prea cred. Lumea tinde spre Vest, în niciun caz spre Est, mai ales acel est. Ori eu nici n-am ajuns bine-n Vest, așa că mai e cale lungă până ce oi ajunge-n Chișinău. Plus că, sigur, n-aș câștiga nimic sau aproape nimic venind acolo, că doar nu m-oi fandosi degeaba bălăcind pereții zgrunțuroși și putrezi ai nu știu cărei bodegi. Adică, într-un fel aș vrea să vin, numai că, spre deosebire de tine, eu am de întreținut moșii și case, aici în Ardeal, și toate astea costă o groază de bani, pe care, momentan și mai mult ca sigur pentru tot restul vieții mele, nu am cum să-i obțin decât din Vest, în niciun caz din Est. Dar mai vorbim, poate aranjăm ceva, ar fi distractiv. Asta e.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


82


rubrică susținută de

trei Zile Cu iGor vieru viața unui artiSt. Prima Probă

83

vlaDiMir Beșleagă

a intrat în reDacția

noastră cu o plasă De casete. Dacă vă Mai

aMintiți cuM arată.

fiinDcă gaDgeturile

reDacționale au fost

neputincioase la acest

capitol, ne-a aDus a Doua

zi și un reportofon De epocă, lipit cu scoci.

trei zile şi trei nopţi De Discuţie cu igor vieru.

poveşti pe care un Mare pictor i le-a îMpărtăşit

unui Mare scriitor...

Vladimir BEŞLEAGĂ

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

84

viața unui artiSt. Prima Probă În cele trei zile cât ne-am întreţinut, a arătat inepuizabil în reflecţii şi idei, dar mai cu seamă se lăsa dus de amintiri, povestindu-mi întâmplări şi situaţii ce i-au marcat şi hotărât viaţa... Din multele episoade ce mi le-a relatat în stilul său plin

de la două săptămâni la aproape patru luni. Da, patru luni de zile am ros pereţii spitalului şi am lăsat pe geamurile îngheţate amprentele frunţii mele ajunse la disperare, ieşind în afara insuportabilului mediu al nenorocirilor omeneşti de două

de spirit şi necruţător de realist (Igor Vieru pe cât era de elevat, poetic în arta sa, pe atât era de dur şi direct în judecăţi şi aprecieri), am putut să-mi dau seama de marile şi grelele încercări ce i le-a hărăzit destinul. Şi la început, în tinereţe. Şi mai târziu, la maturitate...

ori: o dată, ca să-l văd pentru ultima oară pe Sandu, băiatul meu, şi a doua, ca să-mi iau rămas-bun de la un coleg scriitor, care părăsea şi el această lume strâmbă şi păcătoasă, urmând calea celor dezamăgiţi totalmente de viaţă ori, poate, sătui de nimicnicia ei.

Era în vara lui '87, an negru în biografia mea - suportasem în ianuarie o operaţie, dar nu că ar fi fost grea acea operaţie, ci pentru că, chiar a doua zi, nici nu-mi revenisem încă după narcoză, zvârcolindu-mă să ies din întunericul ce-mi copleşi mintea, se pierdu cu zile fiul meu Alexandru în vârstă de 23 de ani, şi perioada de convalescenţă se lungi

Abia ieşit din spital, m-am aruncat în vâltoarea evenimentelor, m-am aventurat într-o călătorie destul de riscantă, sperând astfel să mă sustrag acceselor de durere ce mă izbeau în cele mai neaşteptate momente, dar mai cu seamă lacrimilor ce-mi inundau sufletul şi, nu rareori, ochii, când mă aflam printre oameni. Încercam să mă

stăpânesc. Să le înghit, lacrimile, dacă eram între oameni, şi uneori reuşeam. Dar cu atât mai multe se strângeau la inimă şi mă năvăleau când rămâneam de unul singur. Într-o zi, căutând ceva printre vrafurile de cărţi şi hârtii, am dat din întâmplare peste o micromonografie din seria «Artişti plastici» pe care dintr-un ascuns imbold am reţinuto mai îndelung în mâini şi, începând s-o răsfoiesc, întorcând filă după filă, am rămas la un moment dat cu privirea ca prinsă de vrajă asupra unei imagini. Dar numai pentru o secundă, poate, pentru că, simţind că acea imagine mă clatină din aparentul echilibru sufletesc în care mă aflam, am întors fila, am închis iute cartea şi am dat-o la o parte, vârând-o între celelalte. Am continuat să caut ceea ce pornisem, dar de-acuma am înţeles că în zadar caut: nu pentru că obiectul ori lucrul cu pricina s-ar afla în altă parte, ci pentru că nici nu mai ştiam ce voiam să găsesc. Astfel, după o bucată de timp în care, recunosc, nu eram conştient de ceea ce mi se întâmplă, mă surprind că ţin în mână aceeaşi cărţulie-album, o deschid, găsesc iar fila cu imaginea de adineaori, care îmi furase privirea, mă tulburase, mă uit cu oarecare precauţie, oarecum distant, vrând să pricep de ce am fost într-atât de şocat de acea reproducere de tablou, pe care, desigur, o mai văzusem, şi nu o singură dată, vreau, vreau să pricep măcar, dacă nu, să înţeleg, dar simt că degetele îmi tremură, mi se usucă în gură, nu-mi ajunge aer, apoi simt că mi se ridică un nod în gât şi în clipa următoare mă umplu lacrimile. Tabloul reprezenta o moară de vânt.


85

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

86

viața unui artiSt. Prima Probă Ceva, mai bine zis, care a fost o moară de vânt. Rămăsese din ea numai baza, stâlpii verticali, grinzile orizontale, o construcţie dreptunghiulară, de lemn, care pentru un ochi neavizat n-ar fi reprezentat decât un desen geometric realizat în stil voit retro. Construcţia toată era din bârne vechi, înnegrite de ploi şi vânturi, iar în locul pereţilor de altădată, îmblăniţi cu scânduri, acum se căsca golul, golul din toate părţile, şi parcă vedeai ca aievea, simţeai cu propria piele, cu întreaga fiinţă cum bat, suflă năprasnic vânturile îngheţate printre ele, vânturile fierbinţi, uscate ale stepei... Tabloul avea sub el două cuvinte: «Vânturi basarabene». Era opera lui Igor Vieru. - Vânturi basarabene... Vânturi basarabene... Igor Vieru... Vânturi basarabene... Şoptind aceste cuvinte, am pus pe raft albumul deschis la fila cu reproducerea tabloului, aşa ca să-l pot vedea fără a-l lua în mână. În zilele ce-au urmat, de nenumărate ori, răscolitoarea şi enigmatica imagine m-a făcut să-mi opresc privirea asupra ei (deşi aş fi preferat s-o ocolesc, dar era peste puterile mele), să-mi amintesc de cele mai frumoase momente cu Igor (ne cunoşteam de aproape treizeci de ani, de pe timpurile «Chipăruşului») şi, la un moment dat, am înţeles că altfel nu-mi voi putea învinge obsesia decât văzându-l, să stăm de vorbă ca altădată, să discutăm, să ne amintim de cele trecute vremi... I-am telefonat. Nu era în oraş. Plecase la ţară. Era vară. Au mai trecut zile. Poate o săptămână. Pe neaşteptate am fost căutat.

Igor Vieru, îmi spuse doamna sa, a aflat de dorinţa mea de a-l vedea și mă invită în ospeție la Cernoleuca. Ştiam că nu e prea bine - o boală veche la plămâni - dar mi-am zis că aerul satului său îi va face bine. Pe măsură ce mă apropiam, o nelinişte venea să puna stăpânire pe mine: cum arată? Ce să fac ca să nu-l incomodez? Ajuns însă în faţa cu adevărat monumentalei porţi a casei - doi uriaşi stâlpi de stejar dăltuiţi, cele două canaturi ale porţii cu luna şi soarele, acoperişul impunător în două ape, de şindrilă, văzând-o, m-a pătruns un sentiment de durabilitate, de netrecător, aşa că atunci când l-am zărit pe Igor venind spre mine să deschidă, l-am identificat, fără să-mi dau seama, cu magnifica poartă, a cărei istorie, istorie a facerii ei, avea să mi-o povestească, printre atâtea altele pe parcursul celor trei zile şi trei nopţi, cât ne-am aflat împreună. Căldură, zăpuşeală... Igor însă arăta binedispus. Bucuros de oaspeţi, se mişca repede, gata să ne arate gospodăria, ce a făcut, cum a refăcut, a reconstruit, şi-a amenajat atelierul de lucru şi, în primul rând, salonul unde avea un perete imens pe care îl acoperise în întregime, de sus până jos, cu cele mai valoroase pânze. Luasem şi aveam cu mine un aparat de radio, care era în acelaşi timp şi dictafon, astfel că, prinzând o muzică pe vreun post oarecare, apăsam neobservat pe clape şi treceam la regim de imprimare atunci când Igor îşi amintea vreo poveste interesantă. La început Igor nu dădu atenţie detaliului, dar când observă că asemenea momente se repetă, așa cum şedeam în boschet, eu pe o bancă aşternută cu un lăi-

cer, iar el pe un pat pe care se afla o blană cu care se cuvenea să se apere de un eventual curent rece, îmi întoarse o privire tăioasă şi zise: «Dar tu înscrii acolo... Pentru ce-ţi trebuie asta? Închide-l». L-am închis, dar peste o bucată de vreme degetele au apăsat singure pe buton. Reacționa cu suspiciune, ca un om care a trăit pe propria piele teroarea şi, cu toate că timpurile erau altele, îi era greu să depășească reflexele vechii precauţii. Până la urmă s-a obişnuit cu ceea ce făceam, cu atât mai mult că i-am promis că anumite momente mai delicate care vizau persoane şi situaţii le voi demagnetiza: «Asta să ştergi, auzi?» S-a stins în pragul verii următoare - acum înţeleg şi-mi dau seama ce bine am făcut că mai mult am ascultat decât am vorbit, că am reuşit să înregistrez pe bandă cele mai frumoase episoade, iar atunci, când am fost prădat şi mi s-au luat acele casete, am avut norocul să le recuperez. Cum se rânduiesc lucrurile pe lumea asta! Cum nu putem cunoaşte niciodată dinainte cele ce ne aşteaptă în zilele ce urmează! Boala şi pierderea mea. Zguduitorul tablou «Vânturi basarabene». Întâlnirea cu Igor Vieru în ultimul lui an de viaţă. Inspiratele lui istorisiri şi amintiri pe care eu am avut fericita idee de a le înregistra. Furtul şi reîntoarcerea casetelor unele au dispărut fără urmă. O, cum se rânduiesc lucrurile pe lumea asta!


87 Cum nu putem şti niciodată dinainte ceea ce ne aşteaptă! Am fost răscolit până în adâncul sufletului când, la funeraliile artistului, care au avut loc în sala unde fuseseră expuse cele mai valoroase pânze - Igor lucra în ultimele lui zile de viaţă la cea mai mare expoziţie a sa - am trăit negrăita durere a pierderii omului şi maestrului, dar am fost tulburat văzând că a ales drept emblemă a expoziţiei sale - ultima, de care n-a avut parte să se bucure, din mijlocul căreia l-am condus pe ultimul drum - tabloul «Vânturi basarabene». Ceva care fusese o moară de vânt: bârne vechi, înnegrite de ploi şi vânturi, prin pereţii de altădată se căsca golul, golul din toate părţile... ... În zilele petrecute împreună mi-a arătat ca unui prozator ce sunt (dacă sunt) un caiet cu povestiri (schiţate ori poate finisate, nu ştiu), din care am înţeles că ar fi vrut să publice. Ca un omagiu adus memoriei marelui artist care a fost şi rămâne Igor Vieru, propun atenţiei dumneavoastră aceste patru minunate nuvele-confesiuni, nuveleamintiri, aşa cum le-a rostit însuşi autorul lor.

CREIONUL TATEI - Prima dată când m-a fermecat creionul, trăsătura de creion, mişcarea creionului pe hârtie era făcută de altcineva, făcută de tată-meu. Într-o dimineaţă, ne sculăm. Mama ne dădu cămăşi albe, de pânză; i-o dat şi tatei cămaşă. Tata, de-amu duminică dimineaţă, se duce repede în casa ceea mare. Dispăru. A luat un creionaş - era şi tâmplar, era şi

cizmar, era de tot ce vrei. A încercat să facă şi un perpetuum mobile, îşi bătea capul, se-ntrecea aicea încă cu unu’. Viori făcea, bijuterii făcea, cercei de aur, de argint, inele. Case zidea, de jos până sus. Lemnar, din lemn făcea case, până la şindrilă. După aceea se făcea roată, îşi da drumul în jos şi sărea drept în picioare. De pe acoperiş. (Râde.) - Ăsta era ritualul. Meşterul Manole. - Şi a dispărut. Numai ce cat - vine. Era în cămaşă albă şi în izmene albe. Şi ne-arăta nouă şi i-arată şi mamei. «Măi Dumitre, da' ce-i, azi îi duminica, ce te-ai apucat?» Îşi făcuse autoportretul în oglindă. M-am uitat: cum, creionul ista să facă aşa ceva? Să iasă aşa ceva? Nu puteam înțelege cum putea un simplu creion să facă aşa chestii.. Să iasă omul - cu ochiul, cu gura… Nu m-a trăsnit talentul lui, da' creionul, minunea creionului şi a hârtiei. (Râde.) Undeva în mine s-a dat o lovitură... primul contact, cum se zice, prima "zamâcanie». (Râde.) Şi pe urmă, mi-aduc aminte că eu stăteam cu frate-meu, bahurii, pe sofă sus, da' el şedea sprijinit jos, la sobă. Se uită la bunicul Ion. Era cu plete lungi şi cam rare aici, în vârful capului. Dacă erau pletele, aicea trebuie să fie loc gol, că pletele cădeau jos. Alb la cap şi cu musteaţă albă. Nas coroiat, ochi albaştri. Parcă-l văd. Da' noi luam făină de popuşoi şi-i presuram în cap. (Râde.) Era duminică, cred că părinţii noştri erau duşi de-acasă. Numai el era, şi ne ţistuia să fim cuminţi pe cuptor. «Fiţi cuminţi, măi.» Da' noi tot presuram, da' el se scărpina... Iar presuram oleacă de făină de

păpuşoi, el iar se scărpina... Până a înțeles. (Râde.) - Bahuri, într-adevăr! - Şi odată, pe când el şedea tot lângă soba ceea, m-am pus pe pragul uşii dinspre casa ceea mare, şi miam pus un scăunel, am luat o hârtie şi l-am desenat. A alergat după mine să mă bată, așa de frumos l-am făcut. E-he-he! Hârtia ceea a umblat în toată mahalaua. «Ia-uite ce face Igor!» Şi-apoi pe urmă, când am ajuns în clasa întâia - m-am dus cam devreme la şcoală, de vreo şase ani - era un învăţător, Schiţcu. Ne-a învăţat vreo jumătate de an. Şi, când ne-a desenat cu cretă colorată pe tablă o moară de apă, eu am rămas... Fermecat! ... Am avut acelaşi şoc! Ca și cu creionul acela. Pe urmă am mai văzut nişte oameni de pe la noi care făceau cărţi de joc. De-a lui Pomozanu, nişte polonezi care ştiam că aveau nişte pasteluri de-acelea grase, colorate. Culorile acelea mă fermecau!... Rozul acela era roz... al dracului de roz şedea acolo, galbenul acela... al dracului de galben şedea acolo! Tuşul acela, pe care eu îl miroseam... Îți voi povesti cum m-am dus cu Sonca... să cumpăr eu acuarele şi tuş la Ocniţa. (Râde.) Da, şi... nu mă lăsa. Era hârtie colorată care se decupa, care trebuia s-o încleiem noi, avea niște culori delicioase, nu de asta care se vinde acuma. Era venită din Belgia. Pe urmă am ajuns și eu vânzător la cooperativa noastră, la prăvălia noastră de la şcoală, şi eu eram cel care o vindeam de-acuma, o țineam în mâna mea hârtia ceea... (Râde.)

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

88

viața unui artiSt. Prima Probă Da. Am uitat încă să-ți spun. Când eram încă mic, frate-meu mă lua la şcoală. Şi mă punea undeva într-o bancă goală. Învăţătorul îmi dădea voie să şed. Când era ora de desen, învăţătorul mă chema şi-mi punea un scaun, îmi dădea o cretă şi mă punea să umplu tabla ceea cu desene: iepuri, găini... Iepurii îmi ieşeau tare bine, şi găinile, şi cucoşii. El se ducea afară şi fuma. Când se termina ora, venea. Şi băieţii din clasă desenau desenele mele. Da, a mai fost un moment... Tot până a fi de şcoală. Ne-apucam cu frate-meu Mişa şi desenam, închipuiţi-vă, abstracţii. Pictură abstractă, desen abstract. Luam un cuvânt în primul rând de genul: marcoteţ! Ştii ce-i aceea marcoteţ? (Râde.) - Da. - Asta-i covată mititea... Asta-i o oală, aşa... Da' din lut, unde se freacă macul. Aşa, aşa, marcoteţ. Și, ca să pătrundă în noi imaginea, nu așa cum este el, ci sunetul lui, înţelegi, emoţia lui, spuneam marcoteţ, marcoteţ, până înnebuneam - morloteţ, mortocot şi de-amu nu mai eram în stare să spunem cuvântul adevărat: marcoteţ. «Cum se numeşte, mamă? Cum se cheamă asta?» (Râde.) «Marcoteţ, măi.» Şi atunci noi făceam nişte linii multe, întortocheate... Ajunsesem până la aceea că desenam cuvântul cuţit. Adică nu cuţitul, da... cuvântul... - Imaginea? - Emoţia cuvântului. Am ajuns până la aceea că ne întreceam să le desenăm ba pe mătuşa Măriţa, ba pe teotea Sofronia. Asta era, ha! Aicea am dat greş. Pe oameni nu-i poți desena după cum le sună numele - Sofronia sau Mărița. - După caracter.

- După cum erau. (Râde.) Dacă era rea, făceam nişte colţuri!... Uite, stau acuma şi mă gândesc: măi, da' mari nebuni eram noi, copiii! Da, şi pe urmă, când umblam deja la şcoală, eram prin clasa a treia, la recreaţie... Eu nu mi-aduc aminte, nu ştiu snoava asta, dar mi-au povestit-o foştii mei colegi, cu adevăr cum a fost... Îi desenasem pe Horia, Cloşca şi Crişan. - Trei eroi. - I-am desenat cu creta. Şi a sunat clopoțelul. Veni un alt învăţător, căci cam umblam dintr-o mână a învăţătorului în alta... Eram cam pribegi. Şi trebuia să vie o oră deacelea cam uscate, de-ale lor - de matematică sau nu mai ştiu ce acolo... În orice caz, nu de desen, nu de distracţie. Şi vede pe tablă opera. Şi întreabă: «Cine o desenat aici?» Băieţii tac. Tac şi eu. «Cine o desenat aicea? Ia treci încoace cine o desenat aicea. Întinde mâna .» Poc! Poc! Nimeni nu vrea să spună cine a desenat. Şi-apoi... eu nu-mi aduc aminte, dar mi-au povestit că m-am sculat și am recunoscut că eu am făcut-o. Și învățătorul: «Mă, eu asta am vrut să vă spun - că-i prea frumos!» (Râde.) - După ce-a bătut o jumătate de clasă! - Apoi el făcea educaţie: de ce tac?... De ce nu-i disciplină aicea, ca să răspundă imediat?! Înţelegi tu? (Râde.)

două mari desCoperiri: stiCloFonul Şi Filmul - Şi, vasăzică, cu muzica vătraielor, cum am zis. Înţelegi tu? Eu mi-aduc aminte, când eram mititel,

aveam o atracţie spre tot ce era mai... mai bizar! Ştii? De aceea a apărut de-acuma şi armonia în dizarmonie. Ca în muzică: cu cât disonanţa-i mai mare, cu atât mai bine. Şi dacă bine-i trasă... (Râde.) Iese că e invers. Vezi aceste două viori? Sunt mai mult simbolice. Sunt cumpărate de la magazin. Dar tată-meu câte viori a făcut... S-au pierdut! Frate-meu o dat una, într-un moment greu, unui soldat. El gândea că s-o ia şi o să... cu părintele Zaharia, numai cât acela... că s-o dus un om din sat şi o pârât că el cânta pe timpul ruşilor la club. Ei şi ce dacă a cântat? Şi eu am cântat. Ce vremuri erau, ce vremuri!... - Pe timpul războiului era atunci? - Da, da. Şi ultima vioară pe care a făcut-o tată-meu a dat-o acelui soldat care şedea şi-l păzea pe Ilie acela. Ei, da' asta-i cu totul altceva. Le ţin pe acestea ca amintire, în memoria celor două viori făcute de tata - una a lui frate-meu şi una a mea. Şi noi cântam. Şi ne adunam noi toţi, mahalaua, aici, eram de-amu băieţandri. Şi eram vreo patru-cinci scripci. Şi cântam. Țineam hangul, pe urmă, apărea unu' cu solo. Şi făceam improvizaţii. De unde să ştim noi cum se chema? Ca și cu desenele celea abstracte, despre care v-am povestit aseară. Se cheamă muzică, improvizaţie. Tâmpa-tâmpa-tâmpa... Vrei, nu vrei, iese o melodie. Fără să ştii de unde. Că aşa apare muzica, înţelegi?... Şi ajungeam până la aceea că luam sucitorul, mă duceam la uşă, făceam bas, contrabas... Luam lucruri fel de fel, să zăngănească. Era un jazz modern, ştii? De unde? La niște


89

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

90

viața unui artiSt. Prima Probă copii de țară? Era un fel de microistorie a muzicii care s-a dezvoltat în noi, înţelegi? Ţi-am povestit de sticlofonul meu, da? Eee! Casa era la vreo cinci-şase metri de drum. Uşa deschisă. Casa cea mare era plină, adică... atunci când era goală, nu era plină cu

gama. Şi-apoi am luat şi sticle, căci n-aveam atâtea solniţe câte mi-ar fi plăcut. Erau solniţe, erau sticle, erau pahare, erau cutare... (Râde.) Era una cu oleacă de apă, am vărsat-o şi am văzut că sună altfel. Descoperire! Vasăzică, se poate... Am pus apă, la nivel diferit, în sticlele pe care le aveam. Le-am armonizat. Şi am început să cânt. Cu un beţişor. Mă aşezam jos în faţa casei, şi ferestrele erau deschise, și eu cântam, cântam, ziua în amiaza mare, ştii, eram sătul de tăcere, atuncea nu erau maşini, toată lumea era la strâns, doar dacă trecea câte-o babă sau un moşneag pe drum. Când ridic ochii - era plin de lume la ferestrele deschise... (Râde.) - Asculta muzică? - Da, asculta muzica. (Râde.) Și iaca: «Bahurul! Măi femeie, ce-o să fie din băiatul matale! Merg eu pe drum și aud: ţârâie ceva undeva, dar ce, că tare frumos? Mă duc la fereastră și, când văd, şede pe fața casei şi cântă la niște bocne...» (Râde.) Da. Dar camera asta întunecoasă știi cum am descoperit-o? - Camera obscură?

nică. (Râde.) Jos, pe faţa casei, nu era muruit, nu era pusă podeaua, fiindcă aici gospodarul lasă casa mare s-o gătească pe urmă, apoi dă o nevoie peste dânsul şi n-o mai găteşte. Și casa mare, care trebuie să fie cea mai frumoasă, rămâne cea mai negătită. Era vară, eram singur acasă, m-am dus în casa mare și acolo era o solniţă micuţă pe picioruş şi... sunam în ea, sunam... Apoi am luat și alte obiecte. Şi am început să fac

- Camera obscură. Cum am descoperit aparatul de fotografiat. Mama era dusă la deal, eram eu singur în casă şi era o căldură afară! Şi unde să te culci? M-am culcat în casa cea mare-mare (aveam două case mari, una mare și una cea mai mare). Sub... laiţă. Acolo era răcoare (râde), musca nu mă prindea şi dormeam de amiază. Mă duceam acolo că erau astupate ferestrele, ca să fie răcoare în casă. Mă culcam spre peretele dinspre drum, sub ferestre. Şi mă uitam pe peretele istlalt.

- A! Umbre. - Stai! Şi ştii ce? Huruie o căruţă. Merge. Ce dracu'?! Peretele se face galbăn... Dâr-dâr-dâr. Iar pata roşie - erau caii. Şi nu înţelegeam ce-i asta, de ce e totul invers? Dau perdelele la o parte să văd, da' acolo era o gaură prin care pătrundea lumina. Era neregulată, ca o deschizătură mare. Şi nu era nicio formă, totul era diform, numai culoarea, numai lumina pătrundea şi se reflecta pe celălalt perete. Și atunci am luat niște bolduri și am strâns gaura, am fixat în mijloc o cutie de chibrituri ca să pătrundă lumina printr-o gaură mai regulată. Şi văd cum pe peretele celălalt mânzul alerga de-amu cu picioarele în sus (Râde.), căruţa, oamenii mergeau în alb îmbrăcaţi. Şi mă uitam la un film color. Numai că era cu capul în jos. - Trebuia să te întorci şi tu, Igor. - Măi, şi aşa-mi plăcea... Îmi ziceam: uite, măi, cum se vede film şi colorat, şi viu! Și găina, câr-câr-câr, apărea în raza aceea de reflectare, era proiectată acolo... Și asta-i tot o invenţie copilărească, fără să ştiu... Că n-am ajuns să-nvăţ...

sonCa - Cum o chema? - Sonca. Sonca. (Râde.) Tatăl-meu o botezase. Când m-am născut, ea era de-acuma Sonca, care trăgea şi la plug, şi la căruţă... Şi era scundă, avea crupa grăsuţă toată vremea, până în ultima clipă. Ştiu că aşa era: grăsuţă, frumoasă, cu pată frumoasă, albă, în frunte, cu pleata așa peste ochi... Şi blândă nemaipomenit, aşa cum îi erau blânde şi formele.


91

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

92

viața unui artiSt. Prima Probă Dar eu eram mic, atât de mic! În fundul grădinii - pe aicea-ia, era, cred, în fundul grădinii - mă jucam în curpenii de cartofi. Iar ea a ieşit din cămară, au scăpat-o... Şi zburda. Si a dat peste mine. Şi m-a călcat peste pântece. Şi cum m-am răsturnat, m-a călcat aicea... Şi cum m-a observat, n-a mai călcat. Eu, de frică, m-am apucat de piciorul ei.

zguduire se imprimă şi nu se mai şterg niciodată din creier. Hm... (Tuşeşte.) Știu că avea pereche, dar era palidă, nu o mai prea ţin minte. Atâta ţin minte, că era iarnă aprigă. Ferestrele îngheţate. M-am uitat, prin gheață, în drum, şi ce văd eu? Şede sania noastră cu Sonca şi cu iapa cealaltă, care era... cu piciorul rupt. Lunecase pe gheaţă şi piciorul atârna numai de-un fir de piele. Și acum, când mi-aduc aminte, mi se face pielea găină. - După aceea a mai trăit iapa, aşa-i? - N-am mai văzut-o... Atâta ştiu. Că pe acele vremuri erau cimitire de cai şi aveau un gard de sârmă ghimpată, poate mai bun ca acel gard pe care-l avem la cimitirul oamenilor. Mi-aduc aminte că, pe când ne duceam la munca câmpului cu căruţa, vedeam câte o femeie care bocea deasupra mormântului - înţelegi tu? - al unei vite sau al unui cal... - Îi înmormântau? În toată regula? - Da, da' cum? Îi înmormântau în groapă, că aşa era legea. Să nu se facă infecţie, înţelegi tu? Da' acuma, sărmanii, caii n-au cimitire, iar de vite nici nu mai zic, că acum le mănâncă înainte de a se naşte. (Râde.)

Şi ea zburda, mergea în trei picioare, iar eu atârnam ca ciorchinele de al patrulea... S-a oprit. Părinţii mei s-au speriat, nu șagă! Eu nu ştiam ce-i asta, că trebuie să mă mai sperii, sau să rămân la gradul vechi de sperietură. Eram și mic... Dar ţin minte, fiindcă lucrurile de mare

Eee, Sonca de-acuma crescuse mare. Era neîntrecută la alergări. Când ne duceam noi, copiii, cu caii la păscut, sâmbăta, puneam câte un şumuiag, câte-un snop de grâu pe-o prăjină adusă din pădure, îi dădeam foc şi... lumina jumătate de câmpie, ştii? (Râde.) - De ce? - Pentru spectacol: cu caii la păscut! Iar dimineaţa mergeam cu caii la scăldat. Şi atunci fiecare își încăleca

calul. Eu o încălecasem pe Sonca mea, dar fără căpăstru, fără nimic, nu mă ţineam nici de păr, ca tătarul, ştii aşa, cu mâinile şi picioarele într-o parte. Când făceam câte-o chiuitură, ea ieşea înaintea tuturor cailor acelora graşi, mari, lungi, înalţi. Ea îi întrecea pe toţi. Sau mă mai sculam încă, cu echilibristica, şi-n picioare, numai din când în când mă atingeam cu tălpile de spinarea ei - şi zbura. - Ea înţelegea că eşti copil şi avea grijă de tine? - Apoi, înţelegi tu, eu o iubeam aşa de mult, încât mă gândeam că eu sunt feciorul iepei. Făt-Frumos, Fiul Iepei. - Povestea ceea frumoasă! - Da. Aşa-mi plăcea mie de dânsa. Dar iată, odată, mă trimite mama mea să aduc iarbă cosită - fusese ea ziua şi a cosit - pe la capătul hectarelor trecea o gârlă. Şi acolo era verdeaţă şi ea cosea... Şi eu mă duceam seara şi încărcăm iarba, încolo, spre Pădurea Haragii, spre Lipnic. La Cei doi Peri se numea. Încărcam cât se putea încărca, dar iarba, fiind verde, era grea. Iar eu nu prea ştiam a duce caii, făceau cam ce vroiau. Şi-am mers noi. Dar iazul s-o rupt. Nu mai era iaz. De-amu şi trecerea nu ne era pe iezătură, dar pe după, printr-un vad micuţ, o râpă. - Era glod? - Da, era glod, da. Şi ajung cu dânşii acolo... - O! V-aţi înglodat? - Toate căruţele treceau, că vadul era mic. Dar caii mei şi roţile dinainte s-au blocat în malul istlalt. Şi eu mă-nfurii şi încep să strig la


93

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

94

viața unui artiSt. Prima Probă ei, iau ghiciuşca să-i bat. Şi zic: măi! Stai! Da' oamenii mari o mai şi întorc şi bat şi cu codirişca! Începusem să mă maturizez, să fac pe omul mare. Uitasem că sunt Feciorul Iepei. Am început să bat într-înşii... Şi când am văzut eu că ei şed şi nici nu se mişcă, de-amu mă gândeam că aici e aici... Era asfinţitul soarelui. Spre orizont cărăbuşii zburau ca nişte bulgări de aur în contra soarelui, ştii aşa, parcă lumini scânteiau. Şi m-o furat spectacolul ista. Şi, măi, mi-aduc aminte c-am oftat şi, am trecut la alt sentiment: că, iaca, se face noapte, o să vină lupchii şi o să mă mănânce. Şi s-or repezi, poate, chiar la cai întâi, că-s mai mari, zic, or să mănânce mai mult... Și am început să plâng. Şed şi plâng. Mă așezasem în fața lor pe imaș. Da' ei stăteau acolo cu roţile de la căruţă de-amu băgate acolo... - În mâl? - Da, în mâl. Şezând eu aşa şi plângând, numai ce aud: crâc-crâc! Şi Sonca cu aceealaltă, Patca o chema, fiică-sa, slăbănoaga, scot căruţa. - Singure? - Au scos-o şi s-au oprit. Şi au făcut: hhu! - Au oftat. Gata! Da' eu m-am sculat şi m-am dus la ele şi-ncep să plâng iarăși!... Şi o pupam pe ochi, pe bot, parcă era o scenă din Tolstoi - sentimentul ista slav, ştii! Că după ce-l ucizi pe om, îl plângi. (Râde.) Şi, vrasăzică, mi s-a părut o minune. Şi mi s-a părut că într-adevăr asta-i mama mea, care mă-nţelege. Eu, ca fiu, deja mă unificasem cu ea, credeam că asta sunt eu - şi mai mult nimic! Mă urcam în vârful dealului: până ajungi la vârful dealului, întâi apar stâlpii de

telegraf, primul semnal că amuş am să văd de-acuma vârfurile primilor plopi de la sat, pe urmă de-amu or să apară primele hogeaguri. - Dar era de-acuma cam întuneric? - Da, eu urmăream întotdeauna etapele iestea - cum creşte stâlpul la orizont, creşte, eu mă urcam creşte, creşte, pe urmă apare alt vârf, alt... Ţin minte asta, parcă acuma văd în faţa ochilor. Şi am ajuns acasă! Şi iaca, moş Andrii oloieru', care cu iepurele, tot a venit şi zice: - Măi Anică, măi! D-apoi că iapa asta a voastră de-amu-i bătrână, măi. Vindeţi-o, măi, d-apoi ce, voi s-o ţineţi pân-a pieri?! Îţi lua un ban, măi... Du-o la iarmaroc şi vinde-o şi cumpără alt cal, mai tânăr. Mama mea tot nu putea, dacă aproape şi ea crescuse cu calul ista. Era de vreo 25 de ani de-acuma. - Bătrână? - Bătrână, bătrână! Şi ea tot grasă, tot aşa frumoasă şi înţeleaptă... Şi mama mea, ascultând, fiindcă gospodarul aşa trebuie să judece, şi mama, nefiind decât văduvă, o făcut ce-o învăţat-o moşul. Şi s-o dus într-o zi la iarmaroc, într-o luni. Şi vine mama mea, şi desface poala şi arată banii: «Iaca, Sonca». Am plâns toţi, şi mama mea a plâns. Pe urmă mama mea a umblat să cumpere alt cal. S-o dus iar într-o luni la iarmaroc. Şi mama mea vine plângând. «Da' ce, mamă?» - «M-am dus şi am văzut-o pe Sonca.» - La același stăpân? - La omul acela străin. Şi când am văzut-o, m-am temut să nu mă vadă. Şi am fugit din iarmaroc şi

am venit acasă. Ei, asta, iaca aşa am povestit. Multe am lucruri deaiestea, veridice, din copilăria mea, care au contribuit la educaţia mea sentimentală. - Nu numai sentimentală, ci şi umană. - Păi. Da, păi, cum se poate? Umanismul fără sentimental nu poate exista. Că un canibal uman nu poate fi. (Râde.)

poarta - S-a întâmplat pe aici o iarnă mare... Şi a început tăierea pădurii. Da' nu aşa - pe-un cap!... Cu tot cu seminceri. Doi-trei oameni trebuia ca să-i cuprindă... - Dar cui îi încurcau? - Lui Brejnev, care a domnit el aşa mult şi s-o făcut multe prăpăstii. Le trebuia strujcă pentru coniacuri. (Râde.) - La bandiţi! - Anume. Şi, vrasăzică, chem toţi lucrătorii la ocolul silvic: ingineri, medici de păduri sau, cum se mai numesc, sanitari... Le spun: «Ian veniţi dumneavoastră. De ce se face chestia asta? Nu trebuie să se taie. Ne pare rău...», că nu e justificată tăierea asta totală, ca și cum au trecut cu buldozerul. Se face tăiere sanitară, se curăţă, se înlocuieşte. Dar au făcut acolo o mirişte din pădure şi au pus acuma nişte tufe de căpşuni (Râde.) Da' pădure nu-i! Şi eu m-am gândit aşa cu Dicu: măi, ce să rămâie amintire de la pădurea asta? Hai să vorbim cu pădurarii să ne deie nouă trei seminceri: doi pe din părţi şi unu' care-i pe deasupra. Să facem noi o poartă!


95

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

96

viața unui artiSt. Prima Probă Şi i-am adus iarna cu greu, cu tractoare. Îi târâiam pe zăpadă. I-am adus la... acolo unde se taie lemn, la colhoz, i-am dus, şi i-am tăiet vreo câţiva ani. Şi după aceea ne-am apucat de cioplit. Şi, vrasăzică, când am început de-amu să ridic poarta, ridic un pilon, al doilea... Şi oamenii treceau pe acolo şi se uitau că-i frumos, cioplit frumos pe amândouă părţile. Ei credeau că asta aşa o să fie... «Iaca, frumos ai făcut mata.» Când i-am pus şi pe acei deasupra... «Ee, de-amu-i ca un fel de arc de triumf, ştii!» Când au aflat că eu vreau să pun şi porţi, se revoltau... «Ee, nu trebuie, că şi aşa-i frumos!» (Râd.)

aştepta. «Iaca, nici eu nu mă duc de aicea. Şed cu ce ai făcut 'neata, că ai făcut ceva care o să rămâie.» Da' unu' vine şi zice că asta de-amu nu mai este poarta mea - asta-i poarta tuturora. Ei mă deposedau de-acuma, ei de-acuma se puseseră stăpâni toţi pe dânsa, ştii? Deamu era o mândrie colectivă, da! Înţelegi? Unu' vine şi spune, zice... Apoi aşa îi găsesc pe toţi şezând lângă dânsa... Şedeau ei şi meditau lângă dânsa, ştii... (Râde.): «Aşa ceva nu că nu-i tătă Moldavia, da' pi tăt Eseseru n-ai să găseşti!» (Râde.)

Da, înţelegi tu? Ce gust are poporul nostru! Că, într-adevăr, era ca o sculptură, ca un monument, ştii. Pe lângă asta, de vreo trei ori am mutat-o. Unu' zicea să pun poarta mai încoace, unu' zicea să pun poarta mai încolo. Până vine unu' şi ne convinge: «Cine a văzut poartă să nu fie în rând cu gardul?» (Râde.) După ce-am ridicat-o, veneau fel de fel de meşteri bătrâni. S-a zguduit Cernoleuca din rădăcini, ştii... Apăruse ceva nou, ce n-a fost niciodată şi nici nu visaseră.

***

- N-au mai fost așa porţi? - N-o fost, niciodată! Doar încolo, înspre munţi... Dar altfel de porţi. De cele joase, de brad. Aici, când au văzut-o, treceau toţi, au început să se mişte oamenii altfel parcă... Aşa îmi părea, cel puţin, mie. Ee, ceva s-a transformat în psihologia lor, când meşteri vechi, oameni gospodari, veneau ei singuri (eu îi vedeam când trec), se puneau acolo jos şi se uitau la dânsa, se sprijineau... Da' unu' chiar, cinstit, mă

- Aşa-i. Da' cine a făcut-o? - Dicu!

- Ce este? Cum se naşte un artist? Care-i clipa? Motivaţia? - Un artist care de-acum se formează, care ştie de-acuma că a prezentat ceva. Un sentiment frumos... De ce se face, în primul rând, un copil pictor? Pentru că el... el vrea să exprime ceva prin forma asta. Compozitorul face prin muzică, el prin forma asta... culoare, linie... Şi atunci, dacă el a învăţat despre culoare, teoriile ce le-a învăţat el, după ce a făcut cunoştinţă... Eu, când văd un copac, copacul cela ţiatrage atenţia, vrând-nevrând, fiind chiar şi nepictor. Şi atunci, dacă îţi atrage atenţia copacul cela într-un fel, înseamnă că e impozant ori prin măreţia lui, ori prin forma lui bizară, ori mai ştiu eu ce. Sau cine ştie? Poate că bate o rază de soare într-un fel, încât îi dă o culoare altfel. Prin ceva el te atrage. Şi atunci te apuci să lucrezi. Emoţia asta pe care o ai de la obiectul care... care dăinuie, ea te face de acuma, vrei nu

vrei. Trebuie numaidecât să-l faci. Uite asta te îndeamnă mai departe. Şi de-amu emotivitatea asta pe care o ai de la obiect, vasăzică. Ea se transformă, cum să spun, în actul de producere, în actul de creaţie, de a-l face. Şi atunci treci în momentul cela când uiţi, când pui culori mai repede, uiţi că tu eşti un simplu tehnician, că ai luat o pensulă, un obiect pe care tu îl transpui în culoarea altui obiect, să zicem. Şi pui culoare peste culoare pe pânză. Uiţi de chestia asta. Uiţi, cuprins de emoţie, vibrezi, încât uiţi de tine însuţi. Lucrezi. Iar inconştient te concentrezi numai în momentul de creaţie. Şi tot - teorie ce-ai ştiut, şi tot ce-ai învăţat, toate emoţiile. Iaca, uite, asta-i! Altfel eu nu pot să explic cum se transformă actul creaţiei, cum se acordă, cum... Cum ai formulat tu întrebarea? - Cum se leagă, cum se întâlnesc culoarea, linia, forma, expresivitatea plastică cu instinctul profund, nu cu conştiinţa, pe lângă conştiinţă, când încă nu ai niciun fel de teorie... Uite femeia asta care... a văruit casele astea. Ea combină culoarea albă cu verdele. Şi aici tot e spus. Alb, peretele casei cu verdele cela. Şi ea spune lucruri de care nu-şi dă seama. Cum se numeşte verdele ista? - Eu aş spune că verdele e un ocean, fiindcă ei tind spre un anumit verde. Dacă la om iese sau nu iese verdele cela, asta-i altă treabă. Se fac multe derivaţii din verdele ăsta. Dar ei tind spre un anumit verde, verde crud, un verde strident şi cât mai-mai... Să-ţi deschidă ochii întrucâtva, el bate în culoarea verde a frunzelor. Verdele frunzei e... ceva


97 mai nobil de-acuma. Dar eu aş spune că acest verde e mai ţigănesc. Căci el pune un oranj, un galben, un albastru şi gata. Pe timpuri ei nu aveau gusturile iestea. N-au avut. Ei căutau... culoarea să fie pe şal, pe şalincă sau rochii... să fie culoarea mai potolită, mai domoală... De amu, de ce merge, covoarele le fac cât mai ţipătoare, pun un violet pe lângă galben... Ce poate fi mai oribil şi mai strident decât o culoare violetă pe lângă un galben?! - Igor, uite, eu am fost la simpozionul ăsta despre care vorbeam şi acolo se punea problema aşa: epoca noastră, în care trăim noi astăzi, epoca postindustrială, este o revenire la baroc. Vasăzică, nu este epoca clasică, epoca echilibrului formelor, a echilibrului de idei, a echilibrului stărilor spirituale interioare, ci o epocă a dizarmoniei, a ruperii armoniei, a deranjării armoniei. Şi există teoreticieni ai esteticii şi ai culturii care spun că noi acuma am revenit la un baroc, cel de altădată. Asta se observă şi în muzică, asta se observă şi în literatură - mai ţipător, mai dezarmonizant, mai distonant... Şi dacă-i aşa, înseamnă că şi gusturile femeilor, despre care spui mata, care vopsesc casele, e tot un fel de tribut plătit timpului şi atmosferei... - Eu nu recunosc chestia asta! Aici e vorba de mijloace. Omul dacă nu găseşte în magazin altă culoare, se obişnuieşte cu asta şi caută să fie mai albastră decât asta. Asta este! Acuma din ce fac azi garduri? Cine putea să facă înainte garduri din sârmă de asta aşa, forjată, din metal, care mai mult a cimitir aduce decât a gard.

- Vasăzică, aicea dictează materialul de construcţie, nu gustul? - Nu gustul... Gustul se dă. Uite, pe timpuri, pe când eram eu copil, femeile de aicea spuneau: uită-te, fa, ai dat casa cu var, ai pus multă sineală şi-i închisă. Ca la casele celea de la Moşanu sau de la Glingeni. Acolo casele erau aşa, albastru închis. Şi ele cunoşteau culoarea. - Bine, de ce atunci? - Dacă atuncea ele făceau culorile şi covoarele liniştite. Şi erau culori care strigă la covor. Strigă, zice, cică asta trebuie să meargă la covor, după model. Erau cele de culoarea chelii cucoanei. A dispărut. Fiindcă i-au luat locul acel sfecliu şi acel roz sălbatic... Fiindcă nu au cu ce vopsi vopsitorii, ei n-au mijloace, şi-i greu. Sau de acuma se apucă orişicine şi vopseşte şi nu reuşeşte. Şi atuncea femeile, de regulă, fac covorul din ce au. Şi au făcut un covor, şi când văd, acela e ochios, vrei nu vrei. Ei poate şi şochează prima dată. Da' dacă-i arătos! Ştii că se zice aşa în lume; nu-i frumos, da-i arătos. Şi mai vine o dată, a doua oară. Da' pe urmă, din aţele acestea, care... accidental, fiindcă nu există culoare sau meşteri de a face culoarea bine, acceptă covoarele care sunt de acuma. Ei încă ce fac cu modelele astea? Uite aicea trebuie să spunem despre altă teorie... Este frunza. Frunza era făcută, doar astea erau luate după modelele acelea realiste, frumoase, care erau pe la noi aduse din Germania, din Austro-Ungaria... Şi trandafirul făcut. Şi apoi făcută frunza. Trandafirul era făcut cu petalele lui rubinii, să fie frumos, înţelegi tu? Frunza

sau trandafirul... Hai să luăm frunza, că e mai simplă... Aicea e complicată culoarea. Ele o transformă. Ele nu vor de-acuma... Că am înţeles eu? Ca să faci un covor identic cu acela model, trebuie să pui ba un pătrăţel, ba din două, ba din trei sau din patru. O frunză, de la o margine până la alta, era făcută din vreo cinci culori. Şi trebuia să se facă de multe ori cu mâna. Şi acuma, fiindcă ele se angajează să facă covoare la alte femei, ele zic: dă, fa, să facem cât mai repede. Ele ce fac acuma? Fac frunza aceea toată verde şi o linie verde închisă în mijloc... Şi aicea are să apară fiecare, are să filozofeze că, uite, stilizează... Nu mai stilizează! Aici, pur şi simplu, e practic pentru dânsele: ca să termine mai repede covorul. (Râde.) Şi e un baroc despre care spui tu. Ce-i de fapt? Aceleaşi valuri de protest care apar în orice domeniu orişiunde, înţelegi tu? Fiind omul plictisit de umor sau de un fel... chiar de comportarea... Ştii, oamenii s-au săturat acum de a fi bunici din ceia buni, să fie, să se poarte frumos cu bunicii. Să fie supuşi bunicilor. Ia spune: nu era o vreme când se considerau fetele frumoase acele cu picioarele strâmbe? C-am auzit că una, nu ştiu unde, în Apus, cânta la microfon. Cu cât avea picioarele mai strâmbe, cu atât talia o făcea mai aşa, ca să se vadă picioarele strâmbe. Măi tu, nu era moda ca oamenii să-şi coase buzunarele cu aţă albă? Ăsta era un protest, înţelegi tu? Şi cu cât erau hainele celea mai uzate făcute, să aducă aminte de vechitură, de au ajuns la odraslele acelor care în Apus erau ale bogătaşilor, având de toate cele - casă, trăiască - hai să mai umble

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

98

viața unui artiSt. Prima Probă nespălat, s-o mai facă pe proletarul, cum zicem. (Râde.) Şi apar lucrurile iestea toate, şi toate acestea sunt din protest, cum se spune. Ajungi la un moment până acolo când trebuie să decazi în altceva, să te transformi. Asta-i legea...

- Asta-i un protest contra formelor închistate de-acuma, a formelor, a convenţiilor... - Şi atâta timp cât curentele iestea, trecerile iestea se luptă, încă n-a ajuns ca una s-o biruie pe alta, atâta vreme are să existe: şi aşa, şi aşa. *** Pe când era la Şcoala de Arte Plastice, a prins într-un simplu desen imaginea unei biete mame care, aşezată jos, cu copilul în poală, în calea trecătorilor, ţinea mâna întinsă cerşind milă. Era în anii grei de foamete, 46' - 47', când oamenii mureau cu miile şi zecile de mii, şi

un simplu cerşetor nu era ceva ieşit din comun. Dar vezi că acea nenorocită, în neştiinţa ei, se aşezase taman la picioarele monumentului măreţului conducător al proletariatului mondial, care avea şi el mâna întinsă, numai că gestul lui avea cu

totul altă semnificaţie... Astfel se face că tânărul pictor se vede exclus din rândul învăţăceilor şi se întoarce în satul lui, dar şi aici dă peste aceeaşi pacoste de foame, mama şi pe cine o mai fi avut, neajutorată, şi atunci se hotărăşte să se angajeze ca zugrav de lozinci şi placarde şi tot felul de diagrame în centrul raional, pentru care muncă, după o lună de zile, nacealnicul care îl luă la el îi promise că-l răsplăteşte cu un tăbultoc de posmagi. Munceşte flăcăuanul zi şi noapte. Îşi face pe cinste datoria, mai strânge ce poate, şi când se împlineşte sorocul, vine să ceară ce i s-a promis şi i se cuvine, ca să se ducă mai degrabă acasă,

ca s-o prindă cu suflet pe maică-sa. Când colo, tovarăşul nacealnic îi declară: n-am. N-am de unde-ţi da, cu toate că ştia că avea... «Atunci mi-au ţâşnit lacrimi din ochi, gândindu-mă ce-o să-i spun mamei... Şi ştii ce i-am zis? Am strigat: Aşa sunteţi voi, comuniştii - numai să amăgiţi oamenii!» S-a întors şi dus a fost. Şi adăuza: «Mă mir cum de nu m-a arestat! Că pe vremurile acelea...». Mai încoace, la maturitate, a rezidit din temelie casa părinţilor, ca să aibă un loc de refugiu la bătrâneţe, dar şi unde lucra (la oraş a aşteptat ani mulţi apartament), şi avea de gând să înfiinţeze în acea casă un fel de Barbizon - casă de creaţie rară pentru studenţii săi de la Şcoala de Arte Plastice unde a profesat mai mulţi ani. Ba a şi înfiinţat cu mult greu o mică şcoală de pictură la Cernoleuca, care a pornit bine, dar a terminat-o rău, căci de la ea a început vrăjmăşia unei părţi a satului şi a unor şefi împotriva lui. Şi încă una am mai aflat din gura lui Igor Vieru: «Mi-a ars şi atelierul de la oraş. - Şi după o pauză lungă: - A ars tot ce aveam - şi tablourile terminate, multe, şi cele începute tot... - Şi cu glas dur: - Dar asta din vina mea a fost, incendiul...». Stând el în acea primă seară în faţa peretelui maestrului cioplit din lemn de cireş, pe care-şi aranjase cum îi fu dorinţa pânzele dragi sufletului, Igor îmi vorbi cu mare însufleţire despre două tablouri, mai vechi, la care a revenit şi lucrează spre a le prezenta la o expoziţie în toamnă (unul era, pe cât miamintesc, cel cu denumirea atât de impresionantă şi simplă: «Tânără femeie frământând pâine»), dar, se


99

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


rubrică susținută de

100

viața unui artiSt. Prima Probă este a doua Mioriţă, fiindcă aicea unde moldoveanul nu ridică mâna să se apere, el se mulţumeşte cu soarta parcă, parcă o prescriere, înţelegi tu? Şi dincolo – Harap-Alb. Şi ce observ eu la Creangă acesta al nostru? Cine este acest Harap-Alb? Un copilandru. Aşa-i?! - Da. - Aşa ştim noi despre dânsul. Când s-a îmbrăcat el în hainele tatălui său, când a fost mire, cred că-i erau mari! Ponosite, ştii, rupte. Armura pe dânsul şi toate celelalte erau ruginite. El le-a lustruit, dar ele erau tare vechi, ca el să-l facă pe HarapAlb. Şi mârţoaga ceea, care când vrea se face... - Jar, jar... - Da... Şi încălecând-o, a cucerit toate mările de pe lume. Până a ajuns în final. Fără să omoare măcar o gâzuliţă... întoarse către mine şi grăi necăjit: «Ziua nu pot să lucrez, noaptea numai, şi atunci numai câte un ceas - două...". Atâtea planuri avea! Dar câte idei frumoase! Ce de-a visuri! - Tare-aş vrea eu să am forţă şi să termin lucrările iestea şi să mă apuc încă de una... Să fac un triptic din Mioriţa. L-am găsit. De-acu' ştiu cum este: prima parte - ciobanul cu oiţa. A doua parte - mama, şi în mijloc, vasăzică, el. El nu stă culcat. El stă sus culcat, jos - o turmă mare de oi, deasupra - el culcat ca-n nori, deasupra... Aşa. Şi pe urmă să-l fac pe Harap-Alb. - Aparte? - Să-l fac pe Harap-Alb, vasăzică. Ăsta-i Don Quijote al nostru. Asta

- Aşa-i, aşa-i... - Fără să omoare o gâză. Prin bunătate a învins toate. Numai prin bunătate. Singurul moment este când el omoară cerbul, dar asta îşi găseşte justificare, pentru că asta este ca un fel de ritual vânătoresc, înţelegi tu? Momentul cela când omoară cerbul! Asta de-acum nu mai este crimă sau vitejie, da’ un fel... Nu este omor. Dar pur şi simplu un ritual de vânătoare. Că eu am dedus că oamenii, la bun început, n-au mai fost, cum se zice, că au fost întâi vânători. Ei au fost întâi... ei au pus sămânţa întâi în pământ. Doar el întâi a mâncat sămânţa. El s-a apărat de animal. El n-a fost pornit pentru a ucide. Prin apărare a apărut vânătoarea. Căci nu se poate, a păscut iarbă sau ce-a făcut,

căci noi, în fond, am citit eu undeva studiind maxilarul şi toate celelalte, noi suntem ierbivori. Cu toate că avem şi din cei carnivori... Un mare adept al vegetarianismului sau al teoriei acesteia. Cum i se spune... Şi cum vă spuneam: tare vreau să fac aceste două lucruri: triptihul Mioriţa şi Don Quijote. Luceafărul n-am îndrăznit niciodată să-l fac, pentru că Luceafărul rămâne pentru mine aşa cum el este în imagine. Fiecare om trebuie să-şi vadă Luceafărul său acolo, pentru că acolo-i atâta fantezie frumoasă, că nu mai este nevoie de ilustraţii. Strici farmecul acestui poem. Aş îndrăzni, înţelegi tu, dar parcă aş face un sacrilegiu. Eu undeva am implicat în nuanţe în povestea aceea Călin, care ne aduce aminte de Luceafărul, se aseamănă acolo tot aşa ceva cu Luceafărul. Se zice că Mioriţa noastră îi universală. Cică-i universală. Cine dracu’ o ştie în America sau în Olanda Mioriţa noastră? Nu ştie nimeni! Pentru a universaliza, să zicem, Mioriţa noastră, ar fi bine s-o dăm pe mâna unui Shakespeare, dacă l-am avea. Un Shakespeare a făcut dintr-o banală poveste «Romeo şi Julieta", a făcut o operă de valoare. Deci să-i dăm să imortalizeze Mioriţa şi cred că ar fi mult mai multă filozofie acolo decât la Shakespeare. Dar... n-ar fi Mioriţa. - Aşa este. - Aşa este! Aşa cum eu nu mă pot apropia de Luceafăr să ilustrez, aşa mă gândesc că Mioriţa are s-o transforme cineva într-o piesă, într-o dramă, shakespereană, şi are să fie citită şi jucată pe toate scenele lumii, o să fie nemuritoare ca «Romeo şi Julieta» sau ca «Hamlet», dar atunci nu mai este Mioriţa, şi dacă nu-i Mioriţa... nu-i nimic.


101

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


102

Ba da, ba nu fata babei şi fata moşneagului

text de

Moni Stănilă

imagini de

Tara


re: PoveStiri

103

A

m ales un nou basm pentru a pune punkte pe i-uri şi pentru a demonstra – pe această cale – prejudecăţile defectuoase ascunse în basmele cu care ne educăm pruncii.

Subiectul îl ştiţi: fata frumoasă şi săracă a moşneagului e bună, iar cea a babei e rea şi urâtă. Fetele sunt una harnică, alta leneşă. La sfârşitul basmului, când vine vremea recompensei, ele îşi vor alege câte un cufăr. Prescurtând, spunem că baba e rea, moşul – bun. Nu vă sună cunoscut? Ba da, ba da – răspund amintirile noastre în cor. În punguţa cu doi bani tot baba e cea mai spurcată. O sută şi o mie de poveşti pentru copilaşi în care apar baba rea şi moşul bun. Fata urâtă şi rea, fata bună şi frumoasă. Concluzii primare: babele sunt rele, fetele urâte sunt rele. Dacă eşti urâtă, nu poţi fi un om bun! Şi babele, săracele, oricum a-i da-o sunt spurcate. De acord? Ba nu, ba nu – răspund gândurile noastre în cor. Însă în acest basm mai apare o sugestie periculoasă, care te face să crezi că basmul e scris de un negustor şmecher. În finalul poveştii, când cele două fete trebuie să îşi aleagă un cufăr dintrun pod plin, fata urâtă alege un cufăr frumos, cea frumoasă – un cufăr urât. Şi ce credeţi? Din cel urât ies comori neasemuite, însă din frumuseţe de cufăr ies şerpi, lighioane şi balauri... Se pare că negustorul cel şmecher a vrut să ne provoace să plătim mai mult pe lăzi urâte decât să ne luăm după merite un cufăr frumos. Şi sigur nu vorbim de o negustoreasă, că altfel cum s-ar explica baba rea şi moşul bun?

SFATURI PRACTICE ŞI NEPRELUCRATE: 1. Când dai banul sau îţi alegi răsplata muncii, lasă moşului şi fetelor lui cuferele urâte: sigur nu vor ieşi lighioane din cele frumoase! 2. Nu vă uitaţi chiorâş la babele de la voi din „dvor”, ăsta e un basm răutăcios şi există multe babe bune! 3. Proverbul „Nu există copii cuminţi şi babe frumoase” are ori acelaşi autor cu basmul de care vorbim, ori autorul basmului e un manipulator. 4. Există moşi răi, tot aşa cum există babe bune. 5. Fetele frumoase nu aleg niciodată cufărul urât, ci îşi rup unghiile (false) între ele pentru a înhăţa cufărul mare şi frumos. 6. Fetelor, nu trebuie să fiţi Angelina Jolie ca să fiţi om bun! 7. Băieţi, nu toate fetele frumoase sunt bune şi harnice!

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


104


105

Virgil Mihaiu

SOLFEGIU

Concept de Ana

Popenco,

text de Virgil

Mihaiu,

imagini de fotoroom.md

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Motorul invizibil al existenței umane. Mulțumesc Providenței că nu mi-a dat o fire care săși focalizeze dorințele către scopuri nocive. Având din naștere o natură poetică, dorințele mele au fost orientate înspre frumusețe. Iar aceasta se concretiza cel mai adesea în Muze, fără de care - cum bine se știe - nu prea există inspirațiune. E drept că dorința de a cuceri redutele feminității n-o excludea și pe aceea de a-mi însuși, în patrimoniul afectiv, și fortărețe propriu-zise, în genul Cetății Albe de lângă Limanul Nistrului, sau citadele urbane splendori precum Rio de Janeiro, Praga, Lisabona, Stockholm, Barcelona, Dubrovnik, Siena, Riga... Asemenea tendințe estetizante mi se trag de acasă, din provincia română Transilvania, unde străbunii noștri romani au edificat primele municipii (inclusiv Clujul meu natal). Dorința de cunoaștere nu se stinge niciodată și, evident, nu se limitează la frumusețile fizice. Noi, cei care am trecut prin tragica experiență a totalitarismului, știm că adeseori salvarea constă în a ne menține accesul spre infinitele orizonturi ale spiritualității.

DOrință

un sentiment al ireparabilului și, în ultimă instanță, al deșertăciunii acestei lumi. Ajuns la o etate matusalemică, constat însă că multe dintre momentele critice ale vieții - când regretasem pierderea unor ocazii pe care le crezusem unice - s-au arătat a fi, până la urmă, de-a dreptul benefice. Un singur exemplu: în vara anului 1971 câștigasem o bursă de studii pentru patru ani în Marea Britanie. Dar tocmai atunci, personajul din fruntea statului, după o vizită în Coreea de Nord și China, a decis o restalinizare ideologică, așa încât fusei obligat să rămân acasă. Din perspectiva actuală, sunt convins că, tocmai datorită acestei întorsături a soartei, am avut parte de o studenție fericită, întrunul dintre cele mai minunate centre universitare din lume, care este Clujul. Regretul de atunci s-a preschimbat în mulțumirea de acuma.

rEgret

Dacă tot am ales echivalentul spaniol al cuvântului miracol, răspunsul e deja implicat: însăși limba spaniolă e un miracol. Ca poliglot, cred că-mi pot permite luxul de a avea anumite opțiuni subiective. Dacă un celebru cap încoronat afirma că - dintre limbile pe care le vorbea - utiliza spaniola ca să comunice cu Dumnezeu, mă simt și eu îndreptățit să consider că actualmente acesta e idiomul divin. Dar, fiindcă spațiul nu-mi permite o argumentare în acest sens, aș muta comentariul spre alte miracole pe care avui șansa de a le trăi (fără ierarhizări valorice): copilăria mea fericită (în pofida timpurilor extrem de dificile, din moment ce m-am născut înainte de a fi murit Stalin); adolescența petrecută în fericiții ani 1960-70; implicarea mea în realizarea revistei de cultură Echinox, din 1971 până în 1983; apariția primelor mele cărți; participarea la eroicele festivaluri de jazz din România anilor 197080 și, tot pe atunci, inaugurarea emisiunilor mele Eseu Jazz și cooptarea mea în redacția Jazz Forum, revista editată la Varșovia de Federația Internațională de Jazz; miracolul eliberării de sub tiranie, în decembrie 1989, după care minunile s-au multiplicat într-atâta, încât ni se par quasibanale.

milagro

În mod bizar, acest cuvânt se compune din denumirile a două note muzicale. Etimologic vorbind, înseamnă soartă. Muzicalmente, transpune în sunet specificul simțirii portugheze, excelând prin patetism. Poate că acest gen, eminamente legat de enclava lusitană din extremul Occident european, ar fi rămas condamnat la provincialism și izolare, dacă nu ar fi beneficiat de geniul incomparabilei cântărețe Amalia Rodrigues.

fado


LA LAbirint Într-o lume supraaglomerată, solitudinea devine - din ce în ce mai mult - un privilegiu. Unul dintre paradoxurile ce afectează spiritele creatoare este că, spre a se concentra și apoi exprima, le e necesară singurătatea; însă cel puțin la fel de necesară le e și stimularea oferită de (mai sus-amintitele) Muze. Prin urmare, spre a-mi concepe creațiile, nu pot renunța nici la un minimum de izolare, dar nici la fertila disponibilitate față de sublimele jocuri ale seducției.

SOlitude

Acest cuvânt ar putea fi luat (și) drept substitut pentru lumea în care trăim.

labirint

Dacă lumea asta e un labirint, atunci întrebarea „care e sensul vieții?” se justifică de la sine (cuvântul german polisemantic Sinn are mai multe înțelesuri: simț, minte, gând, însă l-am selectat în acest chestionar fiindcă poate fi tradus și prin sinonimele sens, rost, semnificație, noimă). Asta îmi amintește de un reușit film în cheie parodică, intitulat The Meaning of Life (= sensul vieții), realizat prin anii 1980 de faimoșii reprezentanți ai humorului britanic Monty Python. Evident, printr-o succesiune de episoade hilare, acolo se demonstra nonsensul tragicomic al majorității acțiunilor umane. Dar, chiar dacă sunt de quasi-de-acord cu cinismul formulei eugenionesciene - „viața e teatru absurd” - nu voi renunța niciodată să cred că suntem aduși pe lume spre a-i spori, sau măcar pune în valoare, frumusețea. Ca atare, pentru mine, sensul existenței constă în contopirea ei cu arta și cultura.

Despre cuvântul ăsta, șarmantă Ana, îmi trimiseși tu însăți prin internet următorul avertisment: „Cuvântul DOR e șmecher ... cu el chiar nu poți face nimic, decât să-l trăieşti!!!” Pe bună dreptate, întrucât e vorba despre una dintre acele noțiuni - intraductibile - ce definesc identitatea unei anumite națiuni (în cazul nostru, unicul popor latin din spațiul Europei central-orientale; realitatea e că și limba portugheză consideră că a ei saudade / = dor / e tot o vocabulă intraductibilă). Dar, dincolo de aspectul lingvistic sau de cel emoțional, pentru mine un lucru e cert: oricât de bine m-aș fi simțit prin alte părți de lume, la oricâte argumente raționale aș fi apelat, până la urmă tot la reperul fundamental - dorul de casă - reveneam. Mă simt bine în postura de cetățean universal, sunt poliglot și am o capacitate insațiabilă de a absorbi noi și noi orizonturi culturale, însă fără rolul protector al dorului, în această lume ieșită din țâțâni, near paște sminteala. Cred că dorul e unul dintre secretele ce explică misterioasa supraviețuire a românilor timp de două milenii.

Sinn

DOr


108

Emil Iordache, omul a avut o contribuţie enormă în viaţa mea, aşa cum criticul literar, eseistul şi traducătorul a avut o contribuţie extrem de importantă în viaţa culturală a României, iar profesorul Emil Iordache în viaţa studenţilor săi. Un om frumos şi de o mare generozitate, care ştia să facă bine celor care i-au făcut odată rău, Emil Iordache a fost cel mai important traducător al literaturii ruse clasice din România. Am fost surprinsă să găsesc la Iaşi un om, un savant pasionat de limba şi literatura rusă, care vorbea cu citate din Dostoievski, chiar şi atunci când îmi dădea sfaturi de viaţă. “Fata mea din Basarabia” mă prezenta maestrul colegilor săi, profesori ai Catedrei de slavistică a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Iar atunci când mă duceam să-i vorbesc despre vreo problemă pe care o întâlneam în calitatea mea de student la litere, îmi spunea: «Не надейся и не бойся - Ты не верь волне текучей. Пусть зовут - не беспокойся, Сам себя ничем не мучай». Cărţile lui vor fi citite şi studiate de către studenţi, iar traducerile reeditate mulţi ani de acum înainte, întâi pentru că va fi foarte greu să producem variante mai bune, dar şi pentru că, tot din cauza reticenţei, puţini mai sunt cei care se apucă să studieze limba şi literatura rusă la un asemenea nivel.

Momo Kapor

Am avut marele noroc să locuiesc patru ani printre balcanici adevăraţi. Aprigi, impulsivi, iuţi la mânie, dar şi plini de viaţă, vorbăreţi şi petrecăreţi. Sârbii iubesc cu pasiune şi urăsc cu pasiune. Când am ajuns la Belgrad, am întrebat ce carte pot citi despre Serbia, ca să o cunosc mai bine şi să-i înţeleg oamenii. Aşa a ajuns în mâinile mele “A Guide to Serbian Mentality” de Momo Kapor. Apoi m-am apucat de “The Magic of Belgrade” de acelaşi autor. Eram fascinată! Odată de oraşul cu râuri, cafenele, parcuri şi patiserii, cu oameni veseli şi nebunatici, şi a doua oară de omul care scria atât de frumos despre ţara, oraşul şi semenii lui, cu admiraţie, dar şi cu ironie pe alocuri, viu şi colorat. Copil al războiului, a cărui mamă a murit acoperindu-l cu corpul său atunci când o bombă a fost aruncată asupra casei lor în 1941, Momo a unit prin scrierile sale câteva generaţii de foşti locuitori ai Iugoslaviei, care s-au trezit peste noapte independenţi, dar plini de nostalgia vremurilor trecute. Momo scria şi picta. Chiar dacă era cunoscut mai mult în calitate de scriitor, spunea: “Îmi pare rău că m-am apucat de scris, mi-ar fi plăcut să-mi dedic tot timpul picturii”. Eu zic că nici aşa nu ar fi greşit. Iar doamna elegantă, cu o pălărie cu boruri imense, pe care stă aşezat Belgradul şi care îmi zâmbeşte misterios de pe perete, îmi confirmă acest lucru de fiecare dată când intru în casă.

Adrian Păunescu În una din multele seri, când îmi urmăream printre uşi părinţii adunaţi la un pahar

de vorbă cu o mână de prieteni, am auzit o voce gravă şi tristă care recita poezii. A doua zi am întrebat cine era vocea şi mama mi-a spus că era Adrian Păunescu. Mai târziu am aflat că Adrian Păunescu era un nene care nu doar recita, dar şi scria poezii. La vârsta când m-a prins şi pe mine febra cenaclului Flacăra, luată de la părinţi şi la care ascultam şi cântam cântecele lui Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă, Tatiana Stepa sau Vali Sterian, am început să citesc şi poeziile lui Păunescu. Poetul care a reuşit să insufle, înainte de ’89, celor despre care spunea că sunt “generaţia în blugi” dragostea pentru muzică şi poezie. Poetul pe care l-a citit mama, îl citesc eu şi îl vor citi şi copiii mei. Am auzit multe spuse despre el mai târziu. Unele bune, altele rele. Mircea Dinescu spunea că Păunescu “şi-a fracturat destinul datorită politicii”, dar şi că “a fost un fenomen natural şi un mare talent”. Eu aleg să cred doar partea cu talentul. Ce mai contează ce orientare politică a avut un om care a inspirat şi va inspira generaţii.

John Lenon

Un boem şi un rebel care trăia cu ziua de azi. Un artist care şi-a permis multe şi toate i-au fost iertate, pentru că era genial. Cu o copilărie comodă din punct de vedere material, dar instabilă din punct de vedere emoţional, crescut de mătuşa sa Mimi, pentru că părinţii săi se separaseră, iar serviciile sociale au fost de părere că mama lui nu era capabilă să educe un copil, John nu îşi găsea locul. Abia la şcoala de artă a găsit un mediu unde se simţea în largul lui. Împreună cu Paul, George şi Ringo au creat fenomenul The Beatles. Beatles-ii au schimbat nu doar faţa muzicii, dar şi esenţa vieţii celor care îi ascultau şi urmăreau. Au eliberat de inhibiţii o lume întreagă şi au făcut o muzică ce a deschis uşa spre era rock care a urmat. John Lenon a murit tânăr, dar şi-a trăit viaţa foarte intens, de parcă ar fi ştiut că nu va ajunge să îmbătrânească. “Viaţa e ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat să faci alte planuri.” Zicea John. Cine să-l contrazică...?

Roger Vadim Fiind absolventă a Liceului „Gheorghe Asachi”, am o pasiune pentru tot ce este franţuzesc. Nu mă refer doar la vin şi prăjituri, dar şi la muzică, literatură, film. Filmele pe care le revăd cu plăcere sunt cele vechi. Iar Roger Vadim este regizorul ale cărui filme nu se vor învechi niciodată. Bărbatul care a căutat toată viaţa femeia ideală şi care, în filmele lui, a descris-o de fiecare dată altfel. A fost sursa suferinţei, dar şi a celebrităţii femeilor pe care le-a iubit. A avut şase soţii, printre care Brigitte Bardot, Jane Fonda, Catherine Deneuve, pe care le-a filmat în filmele sale, şi patru copii, fiecare cu o altă femeie. Şi dacă cineva poate spune că nu era decât un afemeiat, eu îl văd ca pe un explorator. Ca pe un om care a iubit femeia, a studiat-o, a încercat să o înţeleagă şi apoi a filmat-o, ca să o arate lumii aşa cum o vedea.


109

Otilia DrăguČ›anu director Berlizzo Group

5

oameni colectie e , d imagine de

Irina Lesik

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


110

Text de Alexandru

Vakulovski


tema numărului

111

Idealist și nebun într-o lume de sclavi

Când spui Mihnea Blidariu – te gândești la Luna Amară, la protestatarul veșnic pe baricade, la scriitorul care-și trăiește textele, dar are și destulă nebunie să și hohotească. L-am cunoscut acum vreo 15 ani și era exact la fel, deși încă nu devenise vedetă rock. Încă nu ocupase hotelul Continental din Cluj, încă nu devenise liderul campaniei Salvați Roșia Montană... Mihnea Blidariu – un om căruia îi pasă în ce lume trăiește, un om pe care, din când în când, îl puteți vedea și la Chișinău, un loc în care vine cu plăcere de câte ori are ocazia în turneele cu Luna Amară.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


112

tema numărului

Mihnea, te văd tot timpul pe baricade, deja nu știu dacă Mihnea Blidariu de la Luna Amară nu apare mai rar ca Mihnea-revoluționarul. Când ai fost prima oară revoluționar?

Aşa se cheamă, „revoluţionar”... Hehe. Nu ştiu care e termenul mai potrivit, dar de păsat mi-a păsat întotdeauna de injustiţia socială. Cred că un moment definitoriu pentru mine a fost fenomenul Piaţa Universităţii 1990. Deşi aveam doar 11 ani, am priceput, cumva, ce doreau acei oameni şi am priceput monstruozitatea manipulării şi am „pactizat”, în sinea mea, cu cei bătuţi de miliţiile minereşti... Statutul de vedetă rock te ajută când participi la manifestații, cum te ajută?

Nu mă ajută, acolo sunt un protestatar printre alţi protestatari. Statutul meu ajută cauzei, în sensul că mulţi fani Luna Amară devin mai informaţi şi mai sensibili la problemele pentru care protestez. În rest... se întâmplă chestii amuzante... Ultima dată când am ajuns la secţie (marţi, 2 octombrie 2012, după un protest anti-cianură, în care mai mulţi activişti s-au legat de poarta guvernului), un jandarm m-a întrebat cum mai merge trupa şi mi-a spus că a fost fan, pe vremea „când era rocker”... Mulți au impresia că rockerii sunt inculți. Eu te-am văzut mutându-ți lăzi de cărți când îți schimbai chiria. Cât de importantă e cultura pentru tine?

Cea mai importantă. Fără cultură, un popor este impotent, olog, ignorant şi incapabil să înveţe din greşeli sau să aibă o viziune coerentă asupra viitorului. Poate că o parte din rockeri sunt semidocţi, însă simplul fapt că muzica rock are mesaj, are versuri care înseamnă cu adevărat ceva, face ca publicul de rock să fie, în mare, mult mai conştient şi mai lucid decât publicul de... dance, să zicem. Ești vedetă rock, activist social, scriitor, joci într-o piesă de teatru... Atâtea ocupații nu te dezechilibrează?

Nu, nici vorbă. Dimpotrivă, mă echilibrează, mă definesc şi mă completează ca om. Acesta sunt eu. Apropo de mamă. Mama ta nu e îngrijorată când te vede la atâtea proteste, când vede poze cu tine luat de poliție? Te susține?

Ba e îngrijorată! Susţine protestele, dar, ca orice mamă, se stresează dacă mă vede târât pe jos de jandarmi... Am văzut cum la proteste jandarmii filmează nonstop. Ești obișnuit cu camerele când te afli pe scenă, dar ce zici de filmările poliției române?

Face parte din protocolul lor de intervenţie. Şi trebuie precizat că Jandarmeria intervine la proteste, nu poliţia... Mi-aduc aminte, am fost la un protest al sirienilor, în Bucureşti, împotriva crimelor regimului sirian. Eram acolo în semn de solidaritate cu revoluţionarii sirieni. Un jandarm filma familii de sirieni, erau taţi cu mame şi cu copii. Mi s-a părut complet fără sens, nu erau ultraşi sau grupări mai... dure, erau oameni îngrijoraţi că rudele lor sunt omorâte în Siria de un regim dement. L-am întrebat pe jandarm, aşa, ironic: mai aveţi, bă, loc pe harduri? Şi mi-a răspuns foarte serios şi competent: mai avem, mai avem... Te simți sau te-ai simțit vreodată persecutat din cauza obiectivelor îndreptate spre tine?

Eh, ei ne filmează pe noi, noi îi filmăm pe ei... La un moment dat Ozzy a apărut într-o emisiune gen Big Brother, fiind filmat nonstop. Dacă ar veni cineva la tine și ți-ar propune o astfel de emisiune, ai accepta?

Nu, aş refuza categoric. Nu văd sensul unui astfel de show. Oricum, pare a fi o chestie exclusiv americană, acolo are mare succes... În afară de apartamentele private, crezi că mai există colțuri nesupravegheate în România?

Da, munţii şi pădurile. Şi ghetourile. Ți-ar plăcea să trăiești într-o lume în care n-ai avea pentru ce protesta? Cum ar trebui să fie acea lume?

Da, contrar a ceea ce cred mulţi, mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume, nu perfectă, dar cu cât mai puţine probleme. Nu sunt un revoltat de meserie, nu trăiesc pentru a protesta. Ci protestez pentru a trăi – decent şi demn. No future, mânia.ro, Playlist pentru sfârșitul lumii... Nu pari deloc optimist în cărțile tale. Ce te face să scrii?

Nevoia de a nu fi singur în revolta mea. Nevoia de a spune lucrurilor pe nume. Nu sunt un pesimist, lumea


113

despre care scriu e pesimistă. Dimpotrivă, sunt mai idealist decât majoritatea... deci şi mai nebun!... Am observat în volumele pe care le-ai editat un umor sec, negru. Îți place să râzi?

Oh, da! Îmi place mult să râd şi cred că fără umor – sec, negru, umed, verde, albastru, cum o fi – riscăm să ajungem mult mai uşor la extreme. De multe ori am protestat prin forme ironice, creative sau amuzante: asta, în primul rând, derutează jandarmii şi în al doilea rând, ne ţine pe noi lucizi. Ce-ți place să citești? Ce citești acum?

Îmi place literatura franceză, sud-americană şi rusă. Dar şi cea americană, în special Henry Miller, Philip Roth şi Douglas Coupland. Acum recitesc Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om. Mi s-a părut un moment potrivit s-o răsfoiesc... Ai fost de mai multe ori în Chișinău. Prin ce ți s-a părut că se deosebește Chișinăul de alte orașe din România? Ce părere ai despre basarabeni?

Chişinăul e un oraş foarte verde şi asta mi-a plăcut foarte mult. E un oraş în care se mănâncă şi se bea foarte bine, şi asta mi-a plăcut şi mai tare!... Basarabenii sunt oameni tare faini, am prieteni acolo şi mi-aş dori să ajung mai des. Ce scrii acum, la ce album sau proiect lucrezi?

Momentan nu scriu nimic, nu lucrez la niciun album şi la niciun proiect... Mai poate fi o lume liberă dacă la tot colțul vor fi camere de supraveghere?

Deja nu mai este de mult o lume liberă. Se poate pune şi întrebarea: a fost vreodată cu adevărat? Conducătorii au încercat să creeze iluzia libertăţii, neştiind că, pentru noi, iluzia aceasta e o realitate. Acum încearcă să ne impună propria lor realitate. Nu vor reuşi. Fie şi numai pentru faptul că suntem mult, mult, mult mai mulţi decât ei...

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


114

Punkt profil


Ma doare text de Inna

115

Jeltova, imagini de Roman Rybaleov

Corason´g-ul

caracter. la un aseMenea

fizic se cere Măcar un păhăruț De scanDal. să învăluiești croiala oBlică a ochilor în fuMul picant al zvonurilor. să strângi aceste forMe într-o catifea purpurie, să arunci un șir De perle în Decolteul proMițător, Mâna suBțire s-o ascunzi într-o Mănușă fină, iar cu MunDstÜcK-ul Din filDeș să scuturi privirea insistentă a cuiva. ah, câte Detalii astringente De aer vintage al unei seDucătoare fatale se cer la această fruMusețe răpitoare. Dar Ksenia este Din alt roMan. în care totul e clar și străveziu. cel puțin la priMa veDere. Ba chiar și la a Doua. un oM echiliBrat și liniștit, o feMeie înțeleaptă. toate eMoțiile exploDează pe scenă. iată acolo se întâMplă neBunia. Dacă, Desigur, e Motivată aceste MoMente Ksenia le siMte Mai fin ca oricine.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


116

Punkt profil

Muzica.

Ksenia Nikora e un experimentator. Dar unul subtil, fără zbateri în convulsii și orbecăiri prin catacombele genurilor și stilurilor, până se ciocnește întâmplător de ceea ce e al ei (sau aproape de al ei) și să nu caute mai mult nimic, trăgând țărână grasă la semințele sădite-n strat. Nikora pleacă în căutări ca în expediții polare atunci când înțelege că are nevoie de forme noi de exprimare, când devine strâmtă haina veche. A fost o etapă lungă a cântecului folk. Această perechiușă, Ksenia Nikora și Serghei Bilcenco, era cunoscută tuturor celor care gândesc, tuturor nonconformiștilor ce prețuiau libertatea. Dar muzica folk, oricâte calități ar avea, e limitată în mijloace de exprimare. A venit Nikorason'g, conceput inițial ca un band de jazz ce cânta cover-uri. Ksenia selecta personal repertoriul, alegând totul după o logică simplă: să cânți ceea ce îți este aproape. Altă logică simplă – să nu cânți niciodată în limbile pe care nu le cunoști. Respectiv, s-a apucat de spaniolă. Cum altfel, dacă vrei să-ți faci un program în această limbă? Să cânți în acea abracadabră pe care o mimează mulți dintr-ai noștri? Încet-încet a început să-i intre în corazon tot ce ține de această țară și de cultura ei. S-a îmbolnăvit de hispanită acută. Cine știe, poate lucrurile nu sunt întâmplătoare și în codul ei genetic e înscrisă o prietenie strânsă cu Columb sau un roman tragic cu Velásquez... Cine știe? Acum, în doze mici, homeopatice, delicat și tandru, oferă cu lingurița piese originale. De ale ei. Unii, mai puțin exigenți, aveau de mult să-și tragă un disc, ea mai colecționează câte 5-6 variante ale aceleiași piese, le testează rezistența în timp, le ține la răcoare, le lasă să se cristalizeze și-abia atunci dacăndrăznește să le scoată la lumină.

Cuvinte.

Adică textele, le scrie Ksenia. Aceeași obsesie de perfecționistă: are nevoie de sens. Și nu de oricare, ci de unul adânc. A nu se confunda cu adâncimile abisale ale „decoletajelor” pe care unele interprete le consideră suficiente pentru a trece drept profunde. Variante de genul - da, sufletul meu sensibil cere una, iar pipălului să-i dăm ceva mai simplu, pe măsura bietului său neuron - nu se discută și nici nu se iau în considerație. Niciun compromis. Recunosc, nu sunt un geniu al poeziei, dar asta nu exclude exigența. Mi-a rămas moștenire de la cântecul de autor. Istorii simple nu există. Și nici rime goale. În fiecare text sunt împletite coduri. Cine vrea — le aude.

el.

„Sergiu e întruchiparea modestiei. Dar e ca un zid, în același timp. E un mare aranjor, o treime din aranjamentele din oraș sunt ale lui. E un hibrid fericit dintre un muzician creativ și un tehnician cu gândire logică. Nikorason’g sună atât de bine datorită lui. În cuplul nostru el gândește cu imagini muzicale, eu — cu cele picturale. El aduce o frază, eu încep s-o fredonez, o duc mai departe, el o prinde, o aranjează frumos...” S-au cunoscut la 16 ani. Ea trebuia să cânte la chitară la primul careu de 1 septembrie. Și-a tăiat degetul, el s-a oferit să o acompanieze și sunt împreună de 20 de ani. Au făcut copilul destul de devreme. „Noi trăiam în niște hippy-tonuri, totul mergea așa cum mergea. De aceea băiatul a crescut foarte independent. Prietenii lui sunt prietenii noștri. Se mândrește cu noi, mai ales cu mine — are o mamă așa de tânără, așa de frumoasă și așa de populară! Eu îi zic întotdeauna că, după experiența mea, nu trebuie să se ghideze niciodată după rațiune. El înțelege totul. Sămânța din el e coaptă, nu e putredă, și acesta-i lucrul cel mai important”.

ei.

Schimbăm raza de acțiune și sărim din cercul cel mai intim în al doilea cerc, al Nikorason’gului. O vreme, unii veneau, alții plecau. Selecția naturală s-a produs, totuși. Acum s-au adunat numai suflete-pereche. Oameni care trăiesc după aceleași reguli, simt aceeași gamă de emoții ca și Ksenia. Despre ei Ksenia poate vorbi îndelung, cald și cu plăcere. „Am niște muzicanți minunați și niște bărbați formidabili. Cumsecădenia aproape că este trăsătura cea mai importantă pentru a crea luminos și cu plăcere. E absolut extraordinar când respiră cu toții în același ritm! Acum a apărut și Dima Sergheev. Locuia în vecinătate, la spatele nostru. A învățat să cânte pe urechile noastre. E omul nostru. Și cel mai bun saxofonist. E un nebun în cel mai frumos sens al cuvântului. E acea latură a triunghiului de care aveam nevoie. Triunghiul este întotdeauna mai stabil decât două puncte, chiar dacă ele formează o linie dreaptă și hotărâtă. Gicu Postoroncă e altă achiziție prețioasă. Talentat și foarte de treabă. Despre Garik Tverdohleb nici nu mai zic, totul e clar. Nu e muncă, ci plăcere continuă și infinită. Toți se iubesc și se respectă. Ai suspinat — și ei deja știu ce vrei. Sunt într-o continuă euforie, plutesc pe un nor de puf...”


117

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


118

Punkt profil

Dansul.

Ksenia, atunci când cântă, de fapt dansează. Dans-meditație, curat și născut din dragostea pentru întreg universul. Armonie absolută cu sine, cu tot cunoscutul și necunoscutul. Aripi care dau direcție zborului. Dacă e s-o privești mult, te ia și pe tine fluviul...

Spectatorul.

Sunt doar 7 note. Și, cu timpul, a învățat că nu trebuie să se alinieze la opiniile altora. Oricui poate să i se năzară orice. Mai ales dacă au predispoziție spre asta. N-o să le intri în voie tuturor. Și nici nu trebuie. E suspect atunci când le placi tuturor. Îți dă de gândit. Ce este succesul? Succesul este atunci când îți place ceea ce faci”.

Responsabilitatea.

Ksenia Nikora și muzicanții săi iubiți sunt din soiul rar care niciodată nu acceptă un concert dacă nu au posibilitatea să cânte pe viu. „Nu am cântat niciodată play-back. Niciodată! Că se întâmplă


119

și la case mai mari: starul iese, dă din buze la trei piese și coboară falnic de pe scenă cu onorariul în buzunar”. N-o macină invidia, ci simțul dreptății. De ce? „Fiindcă dansatorii, artiștii de circ, lucrează pe viu. Variante nu există. Chiar e obijduitor. Din cauza asta-i respect pe cei care cântă muzică populară. Pentru că ei lucrează cinstit întotdeauna. Și e bine că aici oamenii mai ascultă această muzică. Dar de ce au o atitudine atât de indulgentă față de cei care fac muzică ușoară? Sunt calici?” Și încă un aspect, care este principial pentru Ksenia. Mesajul. Ce vrei să zici cu muzica ta? Sau scuturi aerul și îți etalezi elasticul de la slip? Imediat ce ai ocazia să zici ceva de pe marele ecran, trebuie să dai dovadă de o mare responsabilitate. Dreptul de a spune presupune un fel de conștientizare sigură a strunelor pe care le atingi din sufletul celor care te ascultă. Trebuie să fii foarte prudent, ca să nu te faci de râs. Altfel, la ce ai mai ieșit? De ce? Despre ce cânți?

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


viCtoria FiliP 120

ı In s o l a t a

victoria filip, pe

care fanii și DușManii o știu proBaBil De la pupitrul știrilor Defunctului nit, s-a transforMat într-o țărancă. cu galoși, șalincă și fuste largi. suB care uneori riscă să-și ascunDă telefonul MoBil. ca să poată, Măcar Din cânD în cânD, să vaDă Mesajele De la Bona Băiețelului ei De nouă luni. Dar alteori nici asta n-are voie. cuM nu are voie să poarte Manichiură și Machiaj.


121 - Nu sunt numai eu pedepsită în acest mod. Nu avem voie să folosim computere, telefoane mobile, aparate de fotografiat. Nimic. Nici țigări. Doar tabac învelit în foiță. Țăranii zdrențăroși n-au voie să vorbească cu negustorii mai bogați și nici cu familiile lor. Iar în partea celor din societatea înaltă nici n-ai voie să expiri… Patru asistenți umblă zilnic printre ei să le amintească acest lucru. Fiecare să-și știe locul, mărimea pantofilor și lungul nasului. Uneori câte unul uită aceste reguli și apoi tuturor le este rușine pentru el. Pentru că trebuie să facă de două ori același lucru. Cu toții. Încă o dublă! Apoi, pe neașteptate vine ploaia și fug cu toții la dos în corturi ca să nu-și strice costumele. Surtucele de țărani ruși sunt tare sensibile la precipitațiile elvețiene. Ploaia scumpește bugetul și Nikita Mihalkov e uneori furios. Alteori - nu. Stă în cortul său negru de unde vede totul la monitoarele sale fidele. Uneori din megafoane răsună câte un Ne veriu!, care îi face să tresară. Aleori, vocea din megafon se înmoaie: Neploho! "Solnechinâi udar", tradus aici, în regiunea francofonă a Elvetiei "Coup de chaleur" sau "Coup de soleil" este un film despre o dragoste imposibilă dintre un locotenent și o doamnă, întâmplător măritată și mamă a doi copii. Acțiunea se petrece în Rusia anului 1907. Mihalkov a comasat 2 povestiri ale lui Ivan Bunin "Solnechinaii udar" și "Okaiannye dni" pentru a face un film, care, cel mai probabil, va fi gata la sfârșitul anului 2014 sau începutul lui 2015. 20 de minute din viitorul lungmetraj sunt filmate în Elveția, la granița cu Franța. Astfel, pentru aproximativ două luni,

cheiurile din orașul Bauveret au fost transformate într-un mare port de pe Volga. Locația a fost aleasă din cauză că elvețienii au ceea ce îi trebuia lui Mihalkov, dar n-au vrut să-i dea pe mâna lui în Rusia - 3 corăbii din 1907, păstrate cu grijă de Compania generală de Navigatie pe lacul Leman. De pe puntea de la etajul doi a corabiei Letucii coboară pălării cu pene și flori, mustăți și barbișoane, iar la piața din port, printre legumele ce costă două kopeici kilogramul, pește și broboade colorate purtate pe umeri sau pe cap de orice rusoaică care se respectă, vând țărani ruși, care, în momentul în care se strigă "Atention! Moteur! Action!", își uită textul și în loc de Râba, Râba, strigă, grasiind cu accent de Geneva, Râla! Râla! De data aceasta, poate din motive de buget sau poate că și-a dorit o schimbare, cel mai cunoscut actor din film este băiețelul roșcat din Eralaș, iar pentru rolurile centrale Mihalkov a ales doi actori cvasinecunoscuți: Martins Kalita din Letonia si Victoria Soloviova din ucraina. Atmosfera, zice Victoria, (care de doi ani e stabilită la Geneva, măritată cu Sergio Sembrano, director vânzări Citroen) este una care trebuie mereu încălzită, la propriu și la figurat. La propriu - pentru că se filmează câte 6-7 ore pe un frig de 5 grade, pe vânt și pe o umezeală greu de răbdat, în bluze subțiri și fuste grele, și la figurat - pentru că teleportarea cu 100 de ani în urmă e destul de anevoioasă și pentru actorii mai cu vechime de platou.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


122 Frigul, vântul, ploaia, soarele sabotor, care refuză să iasă de dragul unui Coup de chaleur, încetinesc filmările. Pentru un minut de filmare se lucrează cam două zile, cu multe repetiții și duble. Cum Mihalkov urăște lucrul făcut pe jumătate și eternul merge și așa, își iese uneori din fire, dar în general, zice Victoria, este răbdător și cooperant, are în jurul său începători pe care încearcă să-i învețe meserie. E și vârsta, trebuie să lase pe cineva în urma sa. Pe 21 octombrie, a făcut 67 de ani, dar a fost în mare vervă, a filmat toată ziua, neglijându-și egoul său imperial: "E mult de filmat, avem de lucru". Deși a scăpat o lacrimă atunci când întregul platou i-a cântat "Mulți ani trăiască!" - La început eram foarte stresată la filmări, pentru că trebuia să fac un lucru pe care nu l-am mai făcut. Am pus mii de întrebări ca să-mi pot imagina cum va fi. Apoi m-am resemnat și am lăsat ca lucrurile să meargă de la sine, până când am înteles ce și cu ce se mănâncă. Între televiziune și film cu siguranță există lucruri în comun, dar sunt și milioane de lucruri diferite. Televiziunea, pe anumite segmente îți dă mai multa libertate, trebuie să fii, în film ești o anumită persoană cu care trebuie să te identifici, în care trebuie să te transformi - deci nu ai de ales. După ce am fost selectată la casting, m-a chinuit gândul că vorbesc cu accent în rusă, dar apoi mi s-a explicat că orice accent departe de cel slavon este "colorat" grație efectelor speciale de sunet. Urra! Așa se mai dezleagă limba. Dezlegare la toate! În prima zi de filmări m-am ascuns în sala de costume ca să admir totul fără ca să fiu stingherită. De după zecile de rânduri de umerașe cu vestimentație nu se vedea nimic, am examinat atent recuzita străbunicilor mei, surtucele, pliurile, nasturii, mi-am adus aminte că am văzut

ceva asemănător pe o poză alb-negru a părinților bunicilor mei. Voaluri, mănuşi și umbrele de dantelă, bastoane pentru bărbați eleganți și bijuterii cu pietre mari, pe care puţină lume şi le permitea pe atunci. Și acum, mă rog. Nu m-am putut abține și am făcut câteva poze pe ascuns, microbul jurnalistic nu moare chiar așa de repede… Zilele nu au trecut fără momente penibile. M-am simțit tare vinovată când, din cauză că am uitat să-mi scot verigheta de pe deget, vreo 10 actori au fost nevoiți să repete scena. Pe platoul de filmare sunt uneori și traducător - comenzile de la pupitrul regiei se fac în limba rusă, tot de acolo se fac și remarcile și observațiile și, atunci când elvețienii se panichează că nu înţeleg - îi ajut. Și invers. Sunt momente încordate, dar ne ajută faptul că "dirijorul orchestrei" păstrează observațiile pentru sfârșitul zilei de muncă, pentru a nu stresa actorii. Mihalkov e regizorul care vrea să vadă în toate: emoție, expresie, culoare. Chiar și o babă care face cumpărături la piață trebuie să exclame de uimire dacă marfa este mai ieftină sau să se încrunte dacă e mai scumpă decât s-a așteptat. Pentru el nu poți mirosi pur și simplu o floare, trebuie s-o miroși cu expresie! Orice actor, indiferent că este începător sau cu experiență, este mereu încurajat, cuvintele lui preferate sunt "davai, davai, moia horoshaia, u tebea vseo poluchitsea" sau "umeeshi, kogda hoceși". Dar fraze de genul "eto bilo neploho", care să răsune din microfon, peste întregul Bauveret, se întâmplă cam rar. În primele zile de filmări câțiva eleveţieni spectatori, un fel de "gură cască" m-au oprit la ieşirea de pe chei, întrebându-mă despre Mihalkov: "Da ăsta cine-i? Ministrul Culturii din Rusia?" Am răspuns atunci: "Quelque chose de mieux" (ceva mai bun). Mult mai bun. Citiți un interviu cu Nikita Mihalkov în numărul viitor al revistei Punkt.


123

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


124


125

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


niște cărți cu gHeorgHe eriZanu

C a r t e a

d i n

r a f t

negru. istoria unei Culori

de Michel Pastoureau. Traducere din franceză de Em.Galaicu-Păun

(Editura Cartier 2012)

Este o carte cu rețete adevărate. Care nu le găsești în Sanda Marin. Dar este presărată și cu sosul amintirilor. Unii autori au fost legați de bucate cu mult înainte ca să apară această carte. Emil Brumaru. Poetul. „A mai semnat cu diverse nume interlope, între care Julien Ospitalierul, Detectivul Arthur,

La sfârșitul secolului al XV-lea Leonardo da Vinci a fost cel care a proclamat că negrul nu este cu adevărat o culoare. Iar în spectrul culorilor, descoperit de Isac Newton în 1665-1666, negrul, alături de alb, nu-și mai găsesc loc în noua ordine. Abia în 1946, la Paris, are loc faimoasa expoziție, care proclama cu insolență: „Negrul este o culoare”. Așa începe reintrarea negrului în spectrul culorilor. Cu peste 50 de ani în urmă. Dreptul negrului la culoare începe cu Facerea din Biblie sau, ca să fiu mai exact, cu mitologiile: „la început era noapte, imensa noapte a originilor, și abia ieșind din beznă viața a putut căpăta formă”. „Negrul matricial al originilor a rămas vreme îndelungată asociat cu simbolica unor spații anume, cum ar fi cavernele și toate locurile naturale ce par să comunice cu măruntaiele pământului: văgăuni, grote, prăpăstii,

C a r t e a

d e

l  n g Ă

a l i v a n C Ă

inteleCtualii la Cratiță.

Amintiri culinare și 50 de rețete. Prefață, schițe de portret, concepție și coordonare editorială de Ioana Pârvulescu

galerii subterane sau rupestre.” Chiar dacă ele sunt lipsite de lumină, ele sunt locuri de naștere sau metamorfoze. Și prin acest fapt sunt spații sacre care au constituit cele mai vechi locuri de cult ale umanității. În Evul Mediu timpuriu existau două sisteme ale bazelor simbolicii culorilor: alb-negru, moștenite din creștinism și alb-roșu-negru, venite din orient. Șahul, apărut în India, avea culorile albroșu. Abia în secolul al XI-lea în Europa are loc trecerea treptată la alb-negru, culori mai apropiate lumii creștine. În secolele X – XIII coabitarea dintre „negrul bun” și „negrul rău” se încheie. Negrul devine culoarea Diavolului. După 500 de ani în care apare cu o imagine ștearsă și neclară, capătă contur și culoare. Iar când negrul se așează pe paginile albe în primele cărți tipărite lumea a scos aceste culori din spectru.

Gabriel Liiceanu găsește o formă în a potoli dorul de maică-sa prin a face alivenci. Termen drag editorului și eseistului. Căci DEX-ul dă forma corectă sub numele de alivancă. „Cantitați: 400 de grame de brânză de vaci (de la țărani, pe gustate), 4 linguri de mălai, 2 linguri de făină, 4 ouă, 1

hobbitul, Cerșetorul de cafea.” Și-a

lingură smântână, o felie de unt de 3-4

creat poezia din ingrediente orientale,

mm (dintr-un pachet obișnuit de 200

leuștean și dulciuri interzise:

de grame), două-trei prafuri de sare.”

„Ți-am pus piper pisat în așternuturi Ca să tresari uimită când te culci Din pat și pijamalele să-ți scuturi Cu patimă, dorind doar lucruri dulci!” Rețeta Prăjiturii Emil Brumaru, atât

(Editura Humanitas, 2012)

126

Și așa mai departe. Din cele 50 de rețete reținem: Colivă de Dan C.Mihăilescu, Găluște cu marmeladă de Mircea Cărtărescu, Mousse au chocolat de Neagu Djuva-

de dragă copiilor, nu o putem da. Este

ra, Pui cu portocale de Ana Blandiana,

interzisă de codul public minorilor

Pește cu salvie a la Horia Bernea de

striviți de rouă.

Andrei Pleșu…


127 d e

l a

e s t

d e

v e s t

CASA VERDE. 16 tineri poeți și

(Editura Notograf Prim, 2012)

prozatori basarabeni. O antologie de Dumitru Crudu

A fost o pagină de defăimare a lui Andrei Lupan. În Sovetskaia Moldavia. De la sfârșitul anilor 40 din secolul trecut. Soldatul Ion Druța, care era într-o unitate sovietică de lângă Tiraspol, a trimis o scrisoare de susținere a lui Andrei Lupan. Acea scrisoare a fost citită de Iosif Balțan și Andrei Lupan. Lupan, membru al Partidului Comunist Român și ilegalist, primit abia în 1956 în rândurile comuniștilor sovietici, a considerat că e mai bine pentru viitorul tânărului soldat ca acea scrisoare să se piardă. Acel „ă” la coadă, la Druță, a apărut, de asemenea, la sfatul lui Lupan: „E mai bărbătesc. Și sună mai frumos”. Apoi a fost debutul lui Ion Druță cu Problema vieții. Susținerea acordată tânărului scriitor de Andrei Lupan. „Nimerit între ciocan și nicovală, între comisarii roșii și basarabenii invidioși, un tânăr țăran cu șapte clase, încolțit din toate părțile, ajung la concluzia că nu e de mine toată burzuluiala asta. Mai scriu o carte, un fel de adio, (…) după

De obicei, vara, la Trebujeni, la Casa Verde, Dumitru Crudu organizează o tabără de creație pentru tinerii scriitori. Au fost șase profesori: Simona Popescu din București, Radu Vancu din Sibiu, Anatol Moraru din Bălți și chișinăuienii Moni Stănilă (atribuită mai degrabă Timișoarei), Alexandru Vakulovski și Dumitru Crudu. Cursanții de Creative Writing au reprezentat culorile și ideologiile cenaclurilor Semn din Bălți cu 4 membri, Vlad Ioviță din Chișinău cu 8, Zona nouă din Sibiu cu 3 cursanți și un neafiliat mișcării cenacliste. De obicei, toamna apare o antologie cu textele scrise în tabără. În această vară s-a scris mai multă poezie. Chiar dacă: „Maestrul ne recomandă să lăsăm poezia proza e mai actuală maestrul îi zice lui buzu la 2 noaptea

care îmi iau catrafusele și dus am fost. În luna mai, într-o lună de zile scriu Frunze de dor și eram gata de drum.” Lui Lupan nu i-a plăcut Frunze de dor: „Ce v-a plăcut acolo? Cum se regulează mâțele noaptea în salcâm?” Apoi a fost Povara bunătății noastre. Cu Lupan membru al colegiului de redacție al revistei Drujba narodov și cuvântul lui era hotărâtor în publicare romanului: „Nu e vorba de plăcut sau neplăcut. Mă gândesc însă ce-o să fie cu băietul ista mai departe, că nu are nici patruzeci de ani. Ce se mai poate scrie după o asemenea lucrare?” A mai fost Păsările tinereții noastre, unde Pavel Rusu, eroul central, avea un protagonist real. Lupan l-a rugat pe Druță să scrie ceva despre Precup, prietenul și tovarășul său de ilegalitate. Constantin Stere intră în viața lui Druță tot prin Lupan. Feciorul lui Stere a predat la școala de agronomie. „Cine poate azi ști prin câte focuri a trecut Andrei Lupan… Adevăratul

că literatura e o mare mămăligă”, constată Carolina Vozian cu „tandrețe ironică” în textul Bătrânul maestru. Întrebată ce sfaturi le-ar da tinerilor scriitori, Simona Popescu nu are răspunsul obișnuit din cărțile motivaționale: „Sfaturi? Să aibă răbdare, să citească mult, mult, să iubească lumea și să fie necruțători cu tot ceea ce-o poate murdări, cu tot ce înseamnă minciună, în viață sau în literatură. Modele? Fiecare și le alege singur. De fapt, n-aș folosi cuvântul „model”, ci „prieten”: fiecare își alege prietenii de literatură. Eu îi iubesc pe mulți, din secole diferite, n-aș folosi sintagma „mari scriitori”. Prefer să vorbesc despre „scriitorii adevărați”.” Din cei 16, din Casa Verde vor fi, peste ani, și câțiva „scriitori adevărați”. Dumitru Crudu știe cine vine.

C a r t e a

d i n t r e

b i o g r a f i i

LUPANIADA: ÎNĂLȚAREA ȘI PRĂBUȘIREA UNEI EPOCI de Ion Druță

(Editura Cadran, 2012)

C a r t e a

bine se face în taină. O știu numai doi – cel care a făcut binele, și cel căruia i s-a făcut acest bine.”

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


128

4/A4

B o r i s

c r e m e n e

ac to r , 5 1 a n i Concept de Ana popenco / foto de nata moraru


ÎN OM EXISTĂ DIMENSIUNEA DE EROU ȘI DE LAȘ. DEPINDE DE CIRCUMSTANȚELE ÎN CARE TE LASĂ DUMNEZEU SĂ TE DESCURCI...


CEL MAI MARE PĂCAT E SĂ FII NEFERICIT...


CÂND AM PLECAT…FIICA MEA MI-A DAT UN URSULEȚ ROZ CU O INIMIOARĂ DE HÂRTIE LA GÂT PE CARE A SCRIS CU MÂNUȚA EI. "PAI TE AMO MUITO E NAO QUERO QUE VOCE VAI". AȘA AM TRĂIT TOȚI ACEȘTI ANI...


E PLĂCUT SĂ LAȘI INIMA TA LA PICIOARELE FEMEII IUBITE. DOAR SĂ FII CONȘTIENT CĂ ÎNTR-O ZI, EA POATE FI CĂLCATĂ. MI S-A MAI ÎNTÂMPLAT...


133

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


134

S e r e n d i p Text și imagini de Sorin

Hadârcă

 Doriți să discutați cu autorii și cititorii revistei "Punkt"? Accesați site-ul www.punkt.md


135

în antichitate i se zicea Trapobane. apoi i-au zis Serendip. arabii au preluat acest nume de la indieni și l-au băgat în 1001 de nopţi. Cum zicea șeherezada? „... și au pogorât trei prinţi din Serendip.” apropo, de aici și noţiunea englezească serendipity – o întâmplare fericită. noi îi zicem Sri lanka, iar părinţii noștri o mai ţin minte ca Ceylon. întâmplarea (deloc întâmplătoare, dar cât se poate de fericită) a fost să văd insula cu ochii mei.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


136

punkt pe glob

Cosmosul din ograda vecină De-asupra aeroportului din Colombo acele ceasornicului s-au oprit în doi peri, neştiind cum să aleagă între Islamabad (GMT+5) şi Dhaka (GMT+6). În conformitate cu recomandările lui Buddha, calea de mijloc e cea mai bună, astfel încât, cuminţi, am întors ceasul nu cu două poziţii înainte, ci cu două şi juma, ne-am conformat cu GMT+5½, împăcând-o, totodată, şi pe marea vecină din nordul insulei, uriaşa Indie, semicontinentul ascuţit la capăt, cu al său miliard şi ceva de locuitori, cu milioane şi ceva de zeităţi, sursă a bunelor şi a relelor, izvor al migraţiilor antice etc. Noi, singalezii, pe de o parte; noi, tamilii, pe de altă parte. Noi, arienii vs. noi, dravidienii. Noi, budiştii vs noi, hinduiştii. Una peste alta, Sri Lanka este un curry care s-a copt pe cuptor câteva mii de ani şi acum

să vedem ce fel de mâncare de peşte a ieşit. În aeroport (Doamne, unde ne-ai adus!) tragem ocheade şi începem să digerăm şocul cultural. OK, pielea băştinaşilor e între smeadă şi foarte smeadă. OK, bancnotele sunt colorăţele şi multe la număr (cel mai lesne e să faci împărţirea la

10 ca să obţii preţul exprimat în lei moldoveneşti, dar lucrul ăsta îl vom pricepe abia peste câteva zile). OK, apa e sărăţică la gust. OK, ne aflăm în tropice, aerul e umed, dar poate fi respirat, iar noaptea e pătrunsă de ţipetele unor păsări exotice. Sau o fi animale? Palmieri peste tot, OK. OK, inscripţiile sunt făcute cu nişte


137 caractere jucăuşe. De la stânga la dreapta? De la dreapta la stânga? Nu ştim, dar dă egal. La ieşire din oraş, el nu se termină. Oraşul e peste tot, toată insula este un imens oraş, destul de omogen, de altfel, dacă nu pui la socoteală valurile mării. Efectiv, nu există graniţă între urban şi rural, oraş şi câmpie sau, în fine… junglă. Jungla e în spatele construcţiilor de beton, se aude, dar nu se vede, deci palmierii ţin jungla în spinare. Mişcarea perpetuă este deja obositoare, ochiul nu apucă să se odihnească pe vreo colină acolo, dar nici de închis nu se închide, căci lucrurile sunt atât de... diferite. Iată-l pe Buddha de neon la răscruce de drumuri. Iată o stupă. E foarte simplă, albă, arată exact ca un clopoţel uriaş. Numai că nu sună. Iată tuc-tucurile; motocicletele pe trei roţi sunt cea mai populară formă de transport public în Sri Lanka, complicând cu forfota lor circulaţia şi aşa încurcată de pe străzile srilankeze. Iată oceanul. Oceanul?!! Mă trezesc din toropeală. Buimac. Copleşit. Îl adulmec. Îl cuprind cu privirea. Îl ating cu piciorul. Între mine şi pinguinii

din Antarctida se află 292.100.00 0.000.000.000.000 de litri de apă. Nu ştiu cum se pronunţă această cifră. Ştiu doar că până şi gândul la ea îmi produce ameţeli, la fel cum pe timpuri îmi produceau ameţeli reflecţiile lui Blaise Pascal despre infinit. Există o linie acolo, departe; noi o numim orizont, dar ştim că e o chestie efemeră. Nu te poţi apropia de el, nu-l poţi atinge cu mâna. Aici, pe malul oceanului, încep să înţeleg de ce scriitorul SF Arthur C.

Clarke , autorul “Odiseei spaţiale”, a optat să se mute cu traiul în Sri Lanka: pe această insulă cosmosul începe în ograda vecină. Getting to Yes Ieşim din hotel, drum de ţară, în drum spre gara feroviară. Relaxaţi şi impecabili. Este la o azvârlitură de băţ, nu e mare lucru, refuzăm categoric ofertele generoase ale şoferilor de tuc-tucuri. Hopa şi Negru-Împărat. În pantaloni scurţi, sandale,

un gen de cămaşă albă. - Sunteţi de la hotelul cutare şi cutare? - Aha. - Sunt Randy. You from? - Bună, Randy. Moldova, dar lasă că nu contează... Europa, să zicem. Randy se prezintă drept bucătarul nostru. Nu miroase prea bine. Dar nici rău nu miroase. Aici totul miroase a lemn de santal. Plaja, hotelul, oamenii, lemnul de santal… - Sunteţi de multă vreme aici? - Ăă... nu. Abia am sosit. Mergem

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


138

punkt pe glob la Colombo. Cu trenul. Randy nu a fost în schimbul de ieri. Lucrează peste un schimb. Şi, ca să vezi, tot la Colombo merge. În vizită la o mătuşică. Randy ne pune la curent cu faptul că e o problemă cu semnalul pe linie. Trebuie să urcăm la următoarea staţie, căci la Wadduwa nu va staţiona. E OK pentru cale întoarsă, dar pe direcţia Colombo trebuie să luăm trenul din Panadura. În speranţa că Panadura e la o sută de metri, îl urmăm docili pe Randy.

Îi povestim despre Silva şi Samba, şoferii tuc-tucului. Ne-au plimbat câteva ore până în Kalutara, asta s-a întâmplat ieri. Şi a costat doar 200 de rupii, îţi imaginezi? Randy nu-şi imaginează chestia asta. Ba da, au fost tare amabili cu noi. Ne-au arătat un templu budist, ne-au dus la Spice Garden, ayurveda, chestii practice. Aha. Mi-am cumpărat un praf pentru dinţi, la revedere parodontoză! - Păi, aţi fost traşi pe sfoară, zice Randy. Tipii ăştia lucrează contra comision. Ridică 50% din preţul pe care l-ai achitat pentru praful de dinţi. Da? Şi? A fost OK, nu ne-a obligat nimeni să-l cumpărăm. Dar nu mai suntem la fel de siguri. Randy culege din tufiş o floare albă cu cinci petale. Zice că-i floarea lui Buddha. De la cele cinci virtuţi. Staţia din Panadura nu este chiar

la o azvârlitură de băţ. Intrăm în autobuz împreună cu Randy, mai vedem şi lume. Ne dăm jos peste câteva staţii. Cum ziceam, în Sri Lanka totul e oraş. Nu am observat să ieşim din Wadduwa şi să intrăm în Panadura, dar iată că facem stânga, apoi dreapta, un pic înainte, iată şi staţia de tren. Trenul soseşte peste o oră. Stai să-ţi zic despre orarul trenurilor. E genial. Nu l-am descifrat imediat. Denumirea destinaţiilor este scrisă în singaleză şi engleză. În dreptul fiecăreia e un ceas cu ace care indică o oră diferită. Ceasurile stau pe loc. Pricepi? Ceasul indică ora de plecare a trenurilor din gară. Iar după fiecare ceas e o cifră care indică platforma. Foarte ingenios. Se vede că-i un sistem moştenit de la britanici. Anticariat. Ne-am cam săturat de Randy. Îi zicem mersi omului, că ne descur-


139

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


140

punkt pe glob tia (stabileşti contactul, povesteşti ceva personal, eşti amabil); 2. creează confuzie (fă-l pe interlocutor un piculeţ pierdut, dependent de tine, impresionează-l cu cunoștințele matale din partea locului) şi 3. formulează cererea în aşa fel încât orice răspuns negativ să-l pună pe oponent într-o poziţie proastă. Acum pricepi? E foarte simplu. Mă întreb la ce şcoală a învăţat Randy trucurile astea? Ajungem la Colombo fără probleme. Hilton, capitala Sri Lankăi Coborâţi din tren, încercăm să ne căm singuri, vrem să bem şi noi o cafea în intimitate. Cafea? Randy vă conduce. Of... greşeală tactică. Randy ne conduce într-o cantină unde, efectiv, ni se serveşte cafeaua. Pahare de sticlă, stilul graneonâi. Băi, da-i dulce! Siropul ăsta nu poate fi consumat. Randy se implică, ni se toarnă alt pahar de cafea. Naturală. Ei bine, naturale din cafea erau mai mult apa şi zahărul, căci în privinţa cafelei propriu-zise puteai doar să îţi dai cu presupusul. În fond, de ce nu? O experienţă autentică, acum e clar că urmează să ne reprofilăm pe ceai. De data asta chiar ne luăm rămasbun de la Randy. Ne descurcăm. Ştim cum să găsim gara. Pare dezamăgit. Are o rugăminte tare personală. Bunica lui nu se simte prea bine, vrea să-i cumpere nişte lapte şi e cam strâmtorat. 750 de rupii. Aha. Clar cu “bucătarul”. - Ascultă, Randy, eu nici măcar nuţi cunosc bunica! Îi strecor 200 de rupii şi cu asta basta. Bunica sau ce-o fi. Bineînţeles, Randy ar fi fericit să-mi facă cunoştinţă cu “bunica”. Pentru o taxă

suplimentară. Totuşi Silva şi Samba au fost mai corecţi. Şi ce dacă lucrează pe comision? Nu tot asta fac şi agenţiile turistice? Orice excursie presupune nelipsitele vizite la fabrici de mătase, ateliere de măşti, plantaţii de ceai. Cineva cumpără, cineva nu. Nicio supărare. Suntem siguri că nu era nicio problemă pe linie. În schimb, pentru preţul de 20 de lei am însuşit cea mai eficientă cale de negociere. Tot ce trebuie să faci ca să obţii un răspuns afirmativ este să urmezi aceşti trei paşi: 1. câştigă simpa-

lămurim cu orarul pentru calentoarsă. Un talmeş-balmeş, dom’le, să te ţii. Există un oficiu turistic totuşi. Se entuziasmează când e vorba de cazare (lucrează pe comision?), dar se plictisesc vădit dacă îi întrebi de sightseeing. Zic: la stânga, la stânga, înainte şi la stânga. Sau la dreapta. În tot cazul avem şi noi o idee unde se află oceanul, nu ne rătăcim cu una, cu două. E musai să facem rost de un ghid turistic sau, cel puţin, de o hartă a capitalei. Ideea generală a oraşului


141 Colombo denotă tangenţe culturale cu piaţa centrală din Chişinău. Tarabe, marfă pe jos, bibelouri… Hello, hello! Identificăm în mulţime doi oameni în uniformă, poliţişti fără ocupaţie, oameni cu carte. Librăria “M.D.Gunasena” se află la câteva blocuri distanţă. Omul în uniformă ne arată calea, ne întrebăm oare cât o să ceară, dar nu cere nimic, e foarte decent. Librăria – comme ci, comme ça. Există o secţiune în limba engleză cu romane poliţiste şi încă una cu studii budiste, dar ghiduri turistice – ni-ni. Cumpăr o hartă minusculă a oraşului, cum zicea tipul ăla… stânga, stânga, înainte şi iar stânga? O ploiţă torenţială ne scoate din Pettah, cartierul bișnițar al oraşului, şi ne bagă sub un pod. Totuşi e sezonul musonilor, să fim serioşi. Aşteptăm, deci, privim mulţimea. E foarte pestriţă. Călugării budişti în straie portocalii şi cu umbreluţe cochete. Raşi pe cap, cu privire savantă, plini de demnitate, ei par să reprezinte varianta academicienilor britanici adaptată la clima tropicală. Budismul – parcă asta-i religie? Mai degrabă filosofie, etică, știință populară... Cum zicea un ghid, mai târziu, nu acuma – budismul este religia ateilor. Buddha nici măcar zeu nu e. Un omulean deștept care a descoperit adevărul gol-goluț. Iluminat, carevasăzică. De la dorință la durere și suferință ș.a.m.d. – poftim lanțul dharmic servit pe farfurioară. Ba bine că nu, arrivederci, dorință, a constatat Buddha, până în acel moment un trivial prinț pe nume Siddhartha Gautama. Și s-a eliberat. A pus punct pe lanțul reîncarnărilor. S-a contopit spiritual cu universul. A murit într-un fel fără să moară. Sau, mă rog... fără

să-i pese. Respectiv, budiștii sunt cei care au prins ideea. În templele budiste nu te închini, nu te rogi. Cum să-l rogi, dacă nu-i Dumnezeu? Te postezi în fața statuii dânsului, dacă reușești - în poza lotusului, dacă nu, nu e principial. Deci stai acolo și meditezi. Te gândești la ce-ai greșit, ce-ai nimerit. Dar stai că deja nu mai plouă. Ne vedem de treabă. Spre litoral, spre litoral. World Trade Center se înalță semeț, tête-à-tête cu oceanul. Două turnuri, doar că-s mai mici cu o șchioapă, să nu bată la ochi, știi și tu cum e în vremurile noastre. Alături încă un turn, Bank of Ceylon,

care-i peste tot, dar aici e sediul principal. Facem ocolul. Minunat! Tunuri pe marginea oceanului, foarte frumos. Tunuri și turnuri. Dar ne vine un chef de cafea… Noroc că trecem pe lângă Hilton. Aici cu siguranță facem rost de un espresso. Dar și de ghidul Sri Lankăi, că-i un hotel care se respectă. Cum adică cum intrăm? Pielea albă e cartea de vizită. Profităm de reminiscențele colonialismului, ne facem comozi, prindem un final de sprint, Usain Bolt cum și era de așteptat. În hotel – multă lume bună. Un contrast halucinant cu restul urbei. Totul finuț, aranjat,

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


142

punkt pe glob zâmbete până la urechi, elită. Parcă te aștepți să apară niște personaje din Agatha Christie. Părăsim cu regret această oază a civilizației și plonjăm în inima orașului. Găsim o cantină vizitată de localnici. Este imensă. Arată ca o Bursă de Valori. Mâncarea e aceeași ca și la hotel, doar că e de zece ori mai condimentată. O stingem vehement cu niște băuturică locală. Iar în stradă, iar printre tarabe, hello! hello! În final suntem din nou la gara feroviară. Frânți de oboseală,

plini de impresii, rumeni de culoare… În tren. Mare înghesuială, stăm în picioare. Localnicii, tot din picioare, reușesc să improvizeze o partidă de belotă. Trag cu ochiul în cărțile vecinului. Dobă, cruce – exact ca la noi. Numai oceanul ca un bonus. Se zbuciumă, se izbește în Sri Lanka, se retrage neputincios. De-a lungul țărmului stau șirag niște cocioabe mizerabile – shanty town. Contrastul dintre Hilton și viața amărăștenilor este izbitor. Într-un fel nu e de mirare. Hilton pare să fie capitala autentică a Sri Lankăi. Palatul prezidențial e doar o anexă. Adevăratele tranzacții au loc la Hilton, crede-mă pe cuvânt. Politică, afaceri... N-am fost de față, dar nu am niciun dubiu în această privință. E o chestie care pe semne că nu s-a schimbat în 1948, de când cu independența. Se vor schimba vreodată? Nu știe nimeni. Și nici n-ai cui să te rogi pentru o schimbare, căci Buddha nu-i Dumnezeu, nu se amestecă. Wondaful ElepHant Safari Hai, nu mă nebuni, sunt în vacanţă... Deşteptătorul insistă, animalul. La drum, la drum! La capătul traseului e stânca cu picioare de leu – Sigiriya. Punctul de transfer e în Kandy – capitala cea veche, unde-i dintele lui Buddha (tot ce-a rămas din Marele Maestru). Asta cu condiţia că mă scol imediat. Of, mai repede, mai repede. Îmi pun praf pe dinţi, inamicul ayurvedic al paradontozei, dar asta rămâne de văzut... nu acum, nu acum… Sforr, sforr în autobuz. Două “ele” în varianta clasică post-sovietică, doi “ei” – nu par să fie din tribul hetero, prea eleganţi, amuzanţi.

Două cupluri tradiţionale, plus noi. Încep să-i văd cu ochii deschişi când facem popasul în junglă. Luăm micul dejun, inspirăm aer curat de... palmieri. Ceaiul este regal - o savoare! Revenim în autobuz. Ghidul deschide gura doar pentru a ne anunţa că urmează să ascultăm o înregistrare pe CD. Adresarea preşedintelui, istorie milenară, ayubowan ş.a.m.d. Sforr, sforr… Primul obiectiv împarte tribul turiştilor în două tabere: observatorii de elefanţi şi călăreţii de elefanţi. Ne înscriem în ambele triburi – cum să ratezi aşa ocazie? Observăm elefanţii la orfelinatul din Pinnawala. Impresionează Regele Orb – un elefant bătrân, orb, masiv cu nişte colţi uriaşi. Pare trist din cauză că-i legat, dar poate numai din cauză că-i atribuim calităţi umane. Poate că-i preocupat de procesul de alimentaţie. Ăsta da proces! Cei mici îs foarte amuzanţi. Îs foarte dependenţi de elefanţii adulţi, aleargă cu paşi mărunţi din urma mamei şi o apucă de codiţă cu trompa zglobie. Călăreţii (e corect să-i numim aşa din moment ce elefantul nu e cal?) intră în acţiune peste zece minute. HAVE YOU WANDAFUL ELEPHANT SAFARI – zice inscripţia de la intrare. Avem noroc de o femelă foarte blândă, o cheamă Manika... în fine, Monica. Urcăm pe spatele Monicăi. Surprinzător, pielea nu e atât de aspră pe cât pare, animalul e călduţ, contactul e nemaipomenit, dar să fim atenţi la echilibru. Coboară spre râu, uf, atenţie maximă, ai impresia că acuş cazi de pe ea şi pe urmă, cine ştie... Stropeşte cu apă din râu – ştrengăriţa! Noroc de îngrijitor, căci animalul intenţionează s-o ia de-a dreptul prin junglă. Deja coborâm?


143

Păcat… Iar în autobuz. Ghidul ne întreabă dacă am memorat forma de salut în singaleză. Ne mai dă o şansă, ascultăm din nou CD-ul. Ayubowan, ayubowan, să nu uităm, căci riscăm să ascultăm înregistrarea până înnebunim. Mai bine ne-ar fi povestit ceva despre elefanţi, măi, ce creaturi! Sar peste povestirea cu spice garden, e foarte drăguţă grădina, dar botanica nu e punctul meu forte. Deşi, stai puţin, beneficiez totuşi de un masaj ad-hoc. Cine-i voluntar? Mă ofer. Scot cămaşa. Dar la ce ajută? Întâi scot cămaşa, apoi întreb. Revigorant masajul. Mai ales că drumu-i lung. În prăvălie: îmi face din ochi o mixtură cu dublu efect: curăţă plămânii şi contracarează sforăitul. O iau negreşit, mai ales că-i actuală. Cam atât la capitolul

ne-au zis că-i locul doi). Putea fi şi altfel. La o adică, la începutul secolului XIX, în Sri Lanka se cultiva cafeaua, însă o epidemie a devastat plantaţiile. Britanicii s-au reprofilat pe ceai. Thomas Lipton şi ceilalţi. A fost greu. Singalezii nu au fost încântaţi de idee. Britanicii au adus tamili din India. Sărmanii… nu prea s-au integrat. Tamilii originari din nordul insulei sunt altă mâncare de peşte. Nu se amestecă. Tamilii de pe plantaţii fac o normă zilnică de 20 kg (oare câţi saci?) pentru cel mult 5 dolari pe zi. Apropo de marketing: Raja nici nu bănuieşte că strânge frunzele de ceai cu dragoste şi gingăşie. Pe plantaţie e frumos. În fabrică e curat, dar e insuportabil de cald. Noi ieşim, altcineva nu are încotro, rămâne. Bem nişte B.O.P. (broken orange pekoe) – excelent. Mai sunt şi silvertops, flowery broken organge pekoe,

condimente, mergem mai departe. La o fabrică de ceai – altă viaţă! Ceaiul e raison d’être în Sri Lanka, motiv pentru care insula respectivă ocupă un loc distinct în imaginarul nostru colectiv. Locul patru mondial la producţia de ceai (nouă

powder, refuse. Refuse nu e de băut – reziduuri. Dar presupun că există în minimarketuri. La câţiva kilometri de Kandy ne oprim să vizităm grădina raiului. Edem. Oficial i se zice Peradeniya

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


144

punkt pe glob Royal Botanical Garden , dar parcăi paradisul. Dacă aşa a fost pe vremurile Genezei apoi, zău, Eva, ne-ai lăsat cu buza umflată! Nişte combinaţii de arbori de mai mare dragul. Bambuşi, nuferi, orhidee, arboride-pâine, arbori-de-fier… Grădina-i englezească, străină de patosul geometric al grădinilor franţuzeşti. Un trib de maimuţe fac inventarierea unui coş de gunoi. Absorbite de inspecţie, nu-i bagă în seamă pe turişti. Problemele lor sunt de altă natură – despăducherea pruncilor, consolidarea raporturilor ierarhice, procesarea hranei, soluţionarea conflictelor intratribale, relaţii… hm... ştiţi voi de care, somnică, iar mâncare... Ceea ce, apropo, e o idee. Peste jumătate de oră devine o idee fixă.

De la Kandy la Sigiriya (prin Dambulla) La Kandy budismul e în toi. Capitală a insulei dinaintea colonizării, presărată cu mănăstiri şi temple budiste, aşezată semeţ în vârful dealului cu un lac pe burtă, cu o

insuliţă şi un palmier în loc de buric, Kandy e loc de pelerinaj pentru turişti şi budişti. Principala relicvă budistă, dintele Marelui Maestru, tot ce a rămas din corpul incinerat al acestuia, se păstrează cu sfinţenie în templul Sri Dalada Maligawa. Umblăm desculţi prin templu,

căutăm dintele. Chiar dacă-l găsim, nu-l putem vedea. Zâna Măseluţă îl arată publicului larg o singură dată pe an, în cadrul unei procesiuni religioase. Cocoţat pe elefant. Un mic muzeu al elefanţilor onoraţi cu această misiune responsabilă se află la ieşirea din templu. Contactul piciorului cu piatra răcoroasă dă o senzaţie plăcută. Enoriaşii meditează. Nu se roagă, am vorbit deja despre asta, căci, conform actelor, Buddha nu e Dumnezeu. În loc de lumânări, flori de nufăr, beţigaşe. Linişte şi pace. Grupuri de elevi sunt aduşi în vizită la templu. Din punct de vedere spiritual nu aparţin acestui loc. Chiar dacă au câte o floare de lotus în mână, arată exact ca pionierii la teatru – exaltaţi de la ideea că au fost scoşi din clase, ignoranţi în privinţa semnificaţiei evenimentului. La budişti, ca şi la noi, religia înseamnă


145

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


146

Punkt Pe glob

practicarea anumitor ritualuri. Fără dare de seamă. Botez, cumătrie, post, etcetera. Partea spirituală este considerată un avantaj, dar nu reprezintă o precondiţie. Deşi ca să fii budist, nu e nevoie să treci printr-un ritual aparte. E suficient să te consideri un atare. E chestia ta personală. Dar sunt cumva puritani din fire. De exemplu arhitectura. Precis că le-a căzut tronc la inimă coloniştilor britanici. Străină de zelul decorativ al hinduşilor (templele hinduiste arată ca nişte pandişpane), departe de rafinamentul musulman, arhitectura srilankeză are ceva rustic şi utilitarist. E simplă ca o casă de rugăciuni. Dar dacă priveşti bine acoperişurile, observi o aluzie la pagodele chinezeşti şi japoneze. O aluzie foarte fină. Foarte-foarte

fină… Cum arată 22 de secole de meditaţie neîntreruptă? Mergem să aflăm acest lucru la Dambulla. Lonely Planet zice că situl are un iz comercial şi lucrul ăsta mă pune în gardă. Un Disneyland monahal construit în sec. III BC? Hm… Aha, iată care-i faza. Mănăstirile propriu-zise sunt săpate în stâncă, tre’ să urci o scăriţă lungă-lungă, ei bine, nici chiar atât de lungă, pentru ca să ajungi la ele. Pe când biletele de intrare se vând la parter. Aspectul comercial se referă la parter. La parter: un muzeu al budismului sub formă de demon cu gura căscată, avându-l pe Buddha cocoţat pe grumaz. Intrarea se face prin gura demonului. Nu face parte din planurile noastre. În planurile noastre intră doar the real thing. Pe

lateral sunt nişte figuri de călugări în şir indian, în robe portocalii, în mărime naturală. Şi o stupă enormă tête-à-tête cu gura demonului. Şi nişte palmieri, bineînţeles. Întradevăr, aduce a Disneyland. La balcon: titularii de drept ai complexului sunt maimuţele. Ofrandele religioase sunt repartizate frăţeşte – florile sunt pentru Buddha, fructele sunt pentru maimuţe. Complexul monastic cuprinde o verandă lungă-lungă şi albă-albă prin care se intră în cele 5 peşteri principale. Pereţii sunt acoperiţi cu picturi murale, culorile fiind neobişnuit de vii. Să nu ne mire, căci sunt revopsite cu regularitate. Responsabilitatea îi revine familiei Jeevan Naide, însărcinată să facă această trebuşoară meticuloasă încă din sec. XVIII. În peşteri mai găseşti şi 157 de


147

statui ale lui Buddha. Ele populează complexul de la finele sec. XII, când au fost instalate la porunca împăratului Nissanka Malla. O chestie trebuie ştiută despre poziţia lui Buddha. Dacă-i culcat, înseamnă că sau doarme, sau e mort. Ne informăm asupra stării lui, citindu-i degetele de la picioare. Dacă-s simetrice, înseamnă că doarme. Sau invers? Ochii lui Buddha elimină orice umbră de îndoială – dacă-s întredeschişi, precis că e viu. Noi ca noi, dar pentru budişti aceste chiţibuşuri au o însemnătate enormă. În faţa corpului defunct, meditezi la faptul că viaţa ţi-i dată cu împrumut, cu şansa să-ţi îmbunătăţeşti karma. În faţa maestrului adormit, te gândeşti la faptul că realitatea-i efemeră. Visezi un fluture, te trezeşti şi nu mai ştii – poate că fluturele e

cel care te visează pe tine. Sau pur şi simplu stai şi te uiţi cu gura căscată, până te trage ghidul de mânecă să te anunţe că e timpul să vă urniţi din loc. Hop şi la Sigiriya. Altă climă, alte specii de maimuţe... Sigiriya e o stâncă uriaşă cu labe de leu. Cândva stânca avea şi bot, iar urcuşul pe stâncă se făcea prin gura leului. Sus, pe creştetul leului cică, era un palat. Am vrut să verific, dar n-am putut din cauza viespilor sălbatice. Zumzăiau ameninţător şi se înfuriau la orice trosnet. Aveau cuib exact sub streaşina palatului. Pe cuib stătea scris cu litere de-o şchioapă: miere de sulfină. Sau ceva de genul. În privinţa palatului sunt câteva versiuni contradictorii. Potrivit legendei, în vârful stâncii şi-ar fi făcut reşedinţă un principe uzur-

pator, care şi-a omorât tatăl pentru a-i fura împărăţia. Poporul ţinea cu opoziţia, condusă de frate-su, care era moştenitorul legitim al tronului. Măsurile de asigurare a securităţii naţionale nu s-au dovedit a fi eficiente – văzându-şi stânca încercuită de armata fratelui său, regele a clacat psihologic şi s-a sinucis. Sincer să fiu, n-am înţeles de ce. Stânca pare inabordabilă. Plus că şi viespile... În tot cazul, e o istorie destul de romantică, dar plină de contradicţii. Cercetătorii singalezi au examinat cu scrupulozitate ruinele şi, în loc de palat, au găsit chilii de călugări. Însă era un apropo la mijloc. Da, da, exact pe la mijlocul stâncii există nişte picturi rupestre care ne înfăţişează nişte zeiţe topless cu figuri voluptoase. E şi logic dacă ar fi vorba de palat. Unde-i palat,

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


148

punkt pe glob

acolo e şi harem. Iar dacă-i totuşi mănăstire, care-i treaba cu nudurile femeieşti? Enigmă. Lăsând rezolvarea enigmei la o parte, mai semnalez un element interesant în această poveste. Labele de leu şi zeiţele topless datează dinaintea erei noastre. Dar deja în secolele XI-XII situl era vizitat de turişti locali, care-şi incrustau impresiile pe zidul din faţa frescelor. Foarte spirituale dacă stai să le compari cu însemnele vandalilor contemporani: „Imaginea unei fecioare cu ochi de căprioară îmi stârneşte furia. Într-o mână ea ţine un şirag de perle, iar în ochii sfidători i se citeşte trufia”. Altul scrie aşa: „Mă numesc Budal. Am venit la Sigiriya cu toată familia. Din moment ce toată lumea scrie poeme, eu am hotărât să nu scriu niciunul.” În prezent inscripţiile pe zid sunt descurajate vehement, astfel încât posteritatea nu o să afle

niciodată de faptul că „Aici a fost Fănică”. Facem cale întoarsă. Prin junglă. Printre tuc-tucuri. Prin aglomeraţia omniprezentă. Brusc se face noapte. Nu e o figură de stil. În tropice noaptea se face într-un sfert de oră. De parcă cineva stinge neîntrebat

lumina. Îmi pun căştile în urechi şi mă las în voia jazzului. Ce am aici? Vijay Iyer, Shakti, Harry Manx... Exact la temă. Cale de Galle Galle este ultima noastră destinaţie. Musonul şi-a făcut datoria pe timp


149 de noapte, soarele rotund şi palid se iveşte printre nori... Ghidul e un ochelarist pitoresc, care a umblat pe la Chişinău. Credeam că a încâlcit iţele şi e vorba de altă capitală, dar nu, aici şi-a întâlnit consoarta – o srilankeză care-şi făcea studiile în RSSM. Ne dă „ziua bună” româneşte! Până şi acum mai păstrează legătura cu o moldoveancă, stabilită la Bucureşti, care face traduceri din singaleză în... rusă. El o ajută. La Galle a fost cui nu i-a fost lene. Regele Solomon importa din Galle fildeş, păuni şi alte minunăţii orientale. Generalui chinez Zheng He, ăla pe care chinezii insistă să-l asocieze cu descoperirea Americii, a fost la Galle de două ori. Călătorul arab Ibn Battuta a bătut calea spre Galle în secolul XIV. În secolul XVI au năvălit portughezii. În secolul XVII portughezii au cedat oraşul fortificat olandezilor. În secolul XVIII olandezii l-au lăsat pe mâna britanicilor. E rândul nostru. Veneticii şi-au lăsat amprenta asupra oraşului – o mahala levantină cu stradele lusitane, moschei arăbeşti, catedrale olandeze şi fortificaţii englezeşti. Mergem la far. Ne place. Îi admirăm verticalitatea. Farul se uită impasibil la golfuleţul de la poalele sale, unde o bărcuţă aborigenă luptă încăpăţânată cu valurile oceanului. Orizontul e o linie verde, întreruptă de o statuie a lui Buddha aşezat în poza lotusului. Mergem la turn. Un cartier decupat din Evul Mediu european. În faţa turnului, nişte fachiri îi cântă din fluier unei cobre. Cobra vrea muzică, fachirii vor valută. Ceea ce mă frapează este că influenţele diferitelor culturi nu sunt disonante. În capitală contrastul dintre luxul colonial şi mizeria

suburbiei era izbitor. Dincoace, în Galle, confluenţele sunt legate într-un nod eclectic, care-i conferă oraşului originalitate şi autenticitate. Pesemne că au fiert prea multe secole împreună. A ieşit ceva srilankez. La plecare insistăm să ne oprim la un templu indus. Nu este finisat, dar chiar şi fără apanajul coloristic nu arată rău. Arată ca un tort din pandişpan – zei şi zeiţe înghesuiţi claie peste grămadă într-o beţie extatică, atât de diferită de sobrietatea budistă. Asta mă face să regret că nu am apucat să vizităm nordul insulei. Acolo, la Jaffna sunt tamilii hinduiști. Cu câţiva ani în urmă, era zonă de război. Acum e pace. Se întorc turiştii. La calea-ntoarsă avem noroc să trecem pe lângă o procesiune religioasă. Elefanţi îmbrăcaţi în costu-

me naţionale, dansatori, acrobaţi, tobe... procesiunea se înşiră pe un kilometru distanţă, având pe fundal valurile oceanului şi asfinţitul. Extaziaţi, stoarcem ultimele fărâme de energie din bateriile aparatelor de fotografiat, na, s-au dus, dar e mai bine aşa. Gata, ne-am ogoit. Privim însetaţi. Ochii înnebunesc de atâta culoare. Închidem ochii. Imaginile rămân. Merg împreună cu noi. Din an în an, din secol în secol. Timpul se măsoară în ritmul tobelor. Dansatorii sunt ca puşi în priză. Prinşi în lanţul dharmic. Noi, alături de ei. Noi rămânem în urmă, iar ei o ţin tot aşa înainte. Noi ne oprim, roata dharmei se-nvârteşte. Ţac. Ţac. Ţac. Ţac. Ţac. Ţac.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


150

Bursucul gastric


food în Moldova text și imagini de Lana

151

Gherman

slow-slow-slow

Moldova este țara plăcerilor neașteptate. Aici totul se

întâmplă încet. De la granița cu Ucraina până la Chișinău, trenul merge nouă ore. Mâncarea se gătește o oră. Iar oamenii stau împreună câte douăzeci de ani. Dar anume în

Moldova, ca nicăieri în altă parte, poți să trăiești plăcerile vieții și să te prinzi, mai la tot pasul, că vrei să exclami: oprește-te, clipă! Curentul la modă Slow food aici nu e un trend, ci e un mod de viață.

Mă ajustez la ritmul cardiac al Moldovei din primele clipe trăite la Chișinău. Ca și în orice alt oraș al lumii, îmi încep dimineața cu căutarea unei cafenele bune. Am găsit deja trei, fiecare cu "fața" și deserturile sale. La Delice d'ange am descoperit seducția cromatică a tartaletelor cu dude și cu coacăză roșie. Ciocogolicii vin aici pentru checuri cu mac și glazură de ciocolată sau pentru tortul andaluz. Adevărat că amatorii cremelor fierte pot fi dezamăgiți de krochenbush, dacă și lor, ca și mie, nu le va merge cu caramela. Prea arsă, ca o blondă tocmai întoarsă din Turcia, această caramelă a atentat și la finețea cremei și la aluatul plin de speranțe. La Tucano cafeé am stat vrăjită vreo cinci minute în fața vitrinei, încercând să aleg dintre zecile de cees-cake-uri. Într-un sfârșit, m-am decis pentru unul de sezon — cu zemos. S-a dovedit a fi foarte departe de cees cake-ul

american tradițional, atât după textură, cât și după ingrediente. Dar cu nimic mai rău. Poate celor de la Tucano le-ar trebui să găsească o altă denumire pentru acest inocent și gingaș desert, cu cubușoare mustoase de pepene și cu un strat extrafin de brânză. Însăși cafeneaua emană atâta energie, atâta vervă, atâta democrație, atâta Americă și atâta Europă, încât i-am iertat imediat pentru tot și pentru toate. Dar cea mai bună cafea și cele mai pufoase croasante le-am găsit la Crème de la crème. Micul dejun m-a teleportat pe-o clipă la Cannes, lipsea doar turcoazul mării în fereastră. Posibil că această senzație se datorează untului franțuzesc și poșetelor scumpe ale fetelor de la mesele de alături. Merenghele de aici nu te lasă să te plictisești din cauza migdalelor, iar picăturile de lămâie explodează în cerul gurii cu o sărbătoare citrică ce nu știe de

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


152

Bursucul gastric anotimpuri. Biscuiții au un mare avantaj: rezistă la drum și, respectiv, m-am folosit de acest atu al lor, dar preferatul meu rămâne tortul de portocale și piersici. Sunt sigură că, dacă o vară ideală ar fi trebuit să se întruchipeze într-un desert, atunci acesta ar fi. Un muss extrem de gingaș, o aromă de piersici ireal de distinctă, și un pic de alcool, care îi dă un aer ștrengăresc, dar și matur în același timp. Adăugați aici un cappuccino în care gustul de cafea este echilibrat, iar spuma rezistă până ajungi la fundul ceștii. Cum poți să nu intri în Crème de la crème măcar de două ori pe zi?

totul va fi bine. Colțunașii sunt mai mărunții decât degetul meu mic, dar umplutură a încăput mai multă decât în uriașii ucraineni. În ardeii copți s-a concentrat toată căldura soarelui moldovenesc. Iar în fața mămăligii pălește și polenta italiană, și banușul transcarpatic. Plăcintele ți le fac chiar în fața ta și e imposibil să-ți rupi ochiul de la dansul aluatului din mâinile fetei.

food Numai o carne bună poate concura cu un aluat bun. În Chișinău este un loc pentru mâncătorii de carne. Grill House este plin de testosteron și miros de carne în sânge. Femeile apar aici destul de rar și, ori sunt ele însele oțelite, ori sunt

un decor frumos alături de cineva cu maxilar și nervi de oțel. Aici se rezolvă lucruri, se încheie contracte sau pur și simplu se mănâncă în doi un kil de carne — procesul unește bărbații la fel ca vânătoarea. Cei din acest restaurant știu ce au de făcut cu carnea. Fie miel, fie steack — carnea este pregătită practic ideal. Buna selecție a vinurilor te-ajută să dizolvi carnea și cu puțină conversație. Unica mea greșeală a fost să comand mămăligă. Un restaurant de carne rămâne a fi unul unde mămăliga nu se simte prea în siguranță. Dacă nu aș fi știut până atunci cât de gustoasă poate fi mămăliga, atunci acest terci de mălai ar fi fost ultimul din viața mea. După un mic dejun franțuzesc și un prânz cărnos, doar spre seară am prins puteri pentru a ține piept bucătăriei tradiționale. Pe strada Pușkin sunt 2 restaurante coastă în coastă: Vatra Neamului și La Taifas, care propun tot prin ce e slăvită țara. Zeama calmează și îți șopește cu încredere că

În aceste restaurante totul e subliniat moldovenesc. Aici sunt aduși oaspeții capitalei, iar turiștii le găsesc singuri în ghiduri. Și parcă înțelegi că totul e marketing, și parcă știi că acesta e un kitsch național dar, în pofida imitației de acoperișuri de stuf și covoare aprinse pe pereți, ambele restaurante îți oferă o idee clară despre bucătăria națională chiar și de la o singură cină. Deși am gustat bucătăria de-acasă la prieteni sau la

țară, sunt gata să revin oricând în aceste restaurante.

Chiar dacă torturile uneori nu sunt tăiate drept, sosurile nu întotdeauna sunt potrivite la carne, iar cafeaua bună nu este chiar peste tot și oricând, viața restaurantelor din Chișinău se însuflețește pe an ce trece. Neajunsurile sunt compensate peste poate de serviciile extraordinar de bune și gustul minunat al fructelor și legumelor. Iar cu un pahar de vin bun moldovenesc vrei să rămâi la Chișinău mult timp înainte.

Plecam din Moldova luând cu sine sticle de vin și kilograme pe talie. Știam că mă voi întoarce. Să mă plimb pe străzile umbrite și în parcuri, unde oamenii stau pe băncuțe și pe Facebook. Să rup un strugure direct de pe viță undeva pe dealurile dungate. Ca să merg la restaurante la dejun și cină fără să-mi fac griji. Și las’ să gătească o oră. Eu nu mă mai grăbesc nicăieri.


153

d punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


154


155

În roluri: Nona

Marian, Violeta Efrim și Tatiana Morari Andrei Șușvaliuc, Irina Lesic Coafura și machiaj: Salon-studio V.Gorbaciov, str. Armenească 18 Stiliști: Colieva Svetlana, Crivuneţ Olga, Ianovskaia Iana Paza de corp: Compania de Securitate Bercut-Grup, www.bercut.md Vestimentație: Love Fashion, tel. 069 583 978, www.tricotaj.md Accesorii: Sisley, United Collors of Benetton, Shopping Malldova et.1, INDO Bijuterii: Korloff, bd. Stefan cel Mare 64 Locatie, mobilier: Salon de mobilă INDO, str. A.Bernardazzi 75 Imagini de

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


156

Rochie albă din tricotaj cu dantelă și fermoar, jachetă din tricotaj - Love Fashion www.tricotaj.md Ochelari de soare - SISLEY Mănuși din piele naturală - Benetton Bijuterii - Korloff Paza de corp - Bercut


157

Rochie albă din tricotaj - Love Fashion Bijuterii din aur alb și aur galben cu diamante - Korloff Mobilier - Salon de mobilă Indo

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


158

Rochie roz cu dantelă și căptușeală de mătase - Love Fashion Rochie albă din tricotaj - Love Fashion Rochie albă cu dantelă și fermoar - Love Fashion Bijuterii - Korloff Ceasuri - Korloff Mobilier - Salonul de mobilă Indo


159

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


160

VestimentaČ›ie - Love Fashion Bijuterii din aur cu diamante - Korloff Mobilier, covor - Salon de mobilă Indo


Rochie cu fustă lalea și dantelă - Love Fashion Pălărie din lână 100% cu dantelă - SISLEY Bijuterii din aur cu diamante - Korloff Geantă de seară gri din piele naturală de piton - Indo Geantă de seară albastră din piele naturală de șarpe - Indo Mobilier, covor - Salon de mobilă Indo

161

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


162

Panterele roz iau chipuri diferite. uneori se maschează în femei blânde, cu ochi senini și strălucitori. în stare să topească diamantele și inimile de fier ale băieților tari. băieții tari se țin dârz, dar la un moment dat, pierd apoi totul se învăluie îîn n vigilența. fum roz și dispare. diamante, pantere și inimi de fier...

Vestimentație - Love Fashion, Bijuterii din aur cu diamante - Korloff, Geantă din piele naturală de piton - INDO, Mobilier - Salon de mobilă INDO


bd. Moscova

2 tel. 069 583Â 978 www.tricotaj.md

163

Rochie din tricotaj cu paiete - Love Fashion Bijuterii din aur cu diamante - Korloff Mobilier, covor - Salon de mobilă Indo punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


164


Salon de Mobilă

165

Excelență într-o mobilă unică

Salon de Mobilă mun. Chișinău, str. A. Bernardazzi,75 Tel.: +373 22 99 49 69 / +373 79 404 303 / +373 79 909 606 e-mail: indo@indo.md, www.indo.md punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Prilepin și Ernu, față în față cu eternitatea Zahar Prilepin, unul dintre cei mai traduși și mai premiați scriitori ruși din generația care încă mai poate fi numită tânără, și-a lansat, la Librăria din Centru, cel mai cunoscut roman al său, Sankea (a rezistat la 10 ediții în câțiva ani), care, după limbile franceză, chineză, poloneză și sârbă, a apărut în limba română la editura Cartier. Lansarea a fost dublată, în oglindă, de prietenul său, scriitorul și stângistul Vasile Ernu, care a prezentat și el volumul Intelighenția rusă azi. În decembrie, Clubul Punkt îl va avea ca oaspete pe Zahar Prilepin cu lecturi din texte inedite.



Oaspeții Clubului Punkt

168

Clubul Punkt l-a avut ca oaspete pe Șeful de cabinet al lui Tony Blair, Jonathan Powell care, a doua zi și-a lansat la Librăria din Centru cartea sa Noul Machiavelli: Cum să exerciți puterea într-o lume modernă’, editată în limba română de editura Cartier. S-a discutat, într-o atmosferă prietenească, însoțiți de un Etcetera, despre putere, câștigarea și pierderea acesteia, despre ambiții, viziuni și prim-miniștri. Englezi și moldoveni.

Jonathan Powell

Sfaturi pentru un Prim Ministru


• Optimismul este un element cheie al carismei. De regulă, în politică, optimiştii îi înving pe cei pesimişti. Blair l-a învins pe Major, Bush Jr pe Al Gore, Obama pe McCain.

169

• Un prim-ministru trebuie să reziste tentaţiei de a fi copleşit de linguşire. Un lider trebuie să arate că nu se teme de adevăr. Un lider trebuie să îşi aleagă câţiva subordonaţi discreţi care să-i poată spune cu sinceritate ce cred atunci când sunt întrebaţi de prim-ministru. • Sondajele sociologice sunt un instrument important de guvernare, dar acestea trebuie folosite cu atenţie. Fără sondaje e ca şi cum ai conduce noaptea fără lumini. Însă sondajele sunt ca o fotografie din trecut. Ele reflectă situaţia aşa cum era acum câteva săptămâni, şi nu oferă o perspectivă de viitor. Funcţia unui lider e să aibă această viziune de viitor care nu îi poate fi oferită de sondaje. • Margaret Thatcher şi Tony Blair nu citeau ziare şi nu se uitau la ştiri TV. Păstrând o anumită distanţă de reacţiile jurnaliştilor şi având o piele groasă, ei au reuşit să evite situaţia în care ar fi fost obsedaţi de mass-media. Până la urmă, un lider întotdeauna trebuie să se gândească mai mult la politici publice decât la jurnalişti. • Un prim-ministru trebuie să îşi respecte miniştrii, să îi loializeze împărţind cu ei atât povara, cât şi onorurile guvernării. Dar un prim-ministru trebuie să fie şi nemilos faţă de miniştrii săi atunci când este cazul. • Un lider trebuie să fie văzut de public ca un superman. Prin urmare, un prim-ministru nu are dreptul să fie bolnav niciodată. • Cariera multor prim-miniştri are de suferit din cauza faptului că puterea li se urcă la cap. Este imposibil să eviţi acest lucru cu totul. Din momentul în care liderii sunt absorbiţi de maşinăria guvernului, contactul lor cu lumea reală se reduce inevitabil. Ei sunt izolaţi de stresurile cetăţenilor de rând, însă trebuie să facă faţă unui set foarte diferit de stresuri. După o anumită perioadă, un prim-ministru începe să piardă senzaţia vieţii reale din cauza izolării de oamenii simpli şi a atenţiei pe care o primeşte constant în calitatea sa de lider. Şeful de cabinet al unui lider trebuie să lupte cu aceasta. Şeful de cabinet trebuie să poată menţine simțul realităţii unui prim-ministru, inclusiv luându-l peste picior din când în când... • Este extraordinar câţi oameni politici şi-au dedicat viaţa ca să atingă un post, iar atunci când obţin acest post, nu ştiu ce să facă cu el... punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


170

clubul HeDoniŞtilor

ruBrICĂ SuSȚInutĂ de

s-a scurs Multișor vin şi Multe cepuri au sărit în aer De la ultiMa şeDinţă a cluBului, heDoniștii, însă, n-au pierDut tiMpul: au testat, au gustat, au experiMentat și au făcut schiMB De opinii la Distanță. Dar iată că MoMentul Magic s-a proDus, ion priDa, expertul nostru Dârz, incoruptiBil și iMplacaBil a sunat clopoțelul priMei întruniri De toaMnă. lăsânD, vorBa poetului, vinul să curgă ca o Binecuvântare pe cerul DeshiDratat.

SEară în alB Avem o toamnă lungă şi generoasă, ca o vară fără capăt din cântecele lui Joe Dassin. Ne-am gândit să întregim această alianţă moldo-franceză cu o seară între prieteni, în care să punem la judecata hedoniştilor vinuri fine, delicate şi blânde. Cu mare speranţă că nu vom fi învinuiţi de rasism vinicol, am ales vinurile albe, din roada anului 2011. Acestea poartă semnătura unor companii cunoscute nu numai prin insistenţa cu care-şi promovează produsele, ci şi prin încăpăţânarea, îndârjirea cu care încearcă să dezvolte (şi pe alocuri, chiar să reînvie) soiurile şi tehnologiile locale. Ca de obicei, numele lor rămâne secret până în momentul deznodământului. Până atunci, mostrele, îmbrăcate în ciorapul de catifea ce le ascunde fața și identitatea, (deci, cu drepturi egale în faţa viitorului), aşteaptă să fie degustate şi, mai ales, înţelese corect de hedonişti. Ion Prida, ca de obicei, prezintă caracteristicile genului, de unde înţelegem că vinurile albe, ca să iasă delicate şi cu obrazul alb, aşa cum le stă bine, au nevoie de mare virtuozitate din partea tehnologilor. O lingură de dohot strică tot butoiul, cum s-ar spune. „Prepararea vinurilor albe implică un proces tehnologic specific, deoarece mustul trebuie să fermenteze fără ciorchine, pieliţă şi seminţe. După ce au fost culeşi, strugurii albi trebuie să fie supuşi prelucrării cât mai repede posibil şi în condiţii de igienă impecabilă.” Poate de aceea, chelnerii şi-au pus mănuşi albe şi sunt gata să toarne prima mostră în pocalele mai mult decât salubre. Hedoniştii îşi notează impresiile despre culoarea, aroma, intensitatea gustului și rotungimea vinului. Urmează celelalte opt „vinovate”, comentate şi apreciate cu aceeaşi seriozi-

tate. La fiecare înghiţitură, membrii de fapt ai clubului primesc ca bonus câte un sfat de la luminaţii tehnologi prezenţi în capul mesei. În afara concursului, dar la nivelul tuturor aşteptărilor conştientizate şi mai puţin asumate, a fost prezentat ice wine-nul de la Purcari, Chiar dacă e chip şi fel de gheaţă, vinul a înfierbântat spiritele. Elizaveta Breahnă, oenolog cu experiență la opinia căruia își apleacă urechea orice hedonist care vrea să învețe ceva despre vin, a explicat pe degete tehnologia de prepare a vinului din bobiţe tremurând de frig. „Chiar dacă nemții sunt consideraţi părinţii „vinului de gheață”, pe care l-au realizat din struguri de soi Riesling, l-au adoptat destul de multe țări care încearcă să atingă această nouă dimensiune a gustului. Ice wine-ul este obținut din struguri acoperiți cu brumă, care au stat şapte zile şi şapte nopţi la temperaturi de minus 7 grade Celsius. Sunt culeşi atunci când apa se evaporă din bobiţă, iar sub pieliţa stafidită rămâne doar dulceaţa şi aroma. Dintr-o tonă de struguri se obțin 200 l de vin, iată de ce ice-wine-ul este, în final, un produs destul de scump". Mai nou, unii producători au scos pe piață vin produs din struguri culeși târziu, care se apropie oarecum de calitățile ice-wine-ului, dar nu ajung la prețiozitatea acestuia. În paranteze fie spus, se mai practică și înghețarea strugurilor în frigidere, ceea ce duce la apariția pe rafturi a unor surogate de ice-wine. Un vin de gheaţă se sociază cu mâncăruri mai sofisticate, precum "fois gras", brânzeturi cu mucegai sau deserturi cu fructe exotice. Aveți alături impresiile culese de la hedonişti, bobiţă cu bobiţă.


Chelnerii Restaurantului Vinoteca

Boris Cremene și Ludmila Vasilache

Ludmila Vasilache și Elizaveta Breahnă

Valeria Nichita

Mircea Eșanu

Ion Prida

Ana Cozma, Valeria Nichita și Carmina Vicol Lilia Snegureac

Alexandru Luchianov și Boris Cremene

Vitalie și Liliana Enachi

Ana Cozma

Victoria Bucătaru

Viorica Tudos

Ina Vieru

Liliana Enachi

Valeria Nichita, Mircea Eșanu și Liliana Vițu Ana Popenco și Irina Melnic

Mihai Fusu

Igor Luchianov

Angela Brasoveanu

Boris Cremene și Angela Brașoveanu Ina Vieru și Ina Voroșciuc


172

clubul HeDoniŞtilor

ruBrICĂ SuSȚInutĂ de

1. „rkatsiteli” - Fabula (locul ii) Mircea Eșanu: Acest vin creează o impresie generală excelentă şi formează o „alianţă de beton” între gust, aromă şi consistenţă. Ion Prida: Un vin tânăr, cu un gust moale şi cu perspective de creştere. Notele de piersic, pepene galben vor deveni, cu timpul, şi mai insistente. Este potrivit lângă o carne albă sau o bucată de şalău. Sandu Luchianov: E un vin proaspăt care prezintă o armonie desăvârşită între aciditate şi conţinutul de alcool.

2

2. „Chardonnay-rkatsiteli” - Fautor” s.r.l. (locul iii) Boria Cremene: Un vin sincer și prietenos, simt aromă de stejar și stafide, s-ar potrivi de minune unei cine romantice cu lumânări şi muzică jazz în surdină. Victoria Bucătaru: Mai puţin impresionant decât primul, are o aromă prea intensă, care îi ascunde celelalte calităţi. Ina Vieru: Îl găsesc prea strident în gust şi aromă. Între primele două l-aș alege cu siguranță pe primul. Ion Prida: De multe ori, gustul consumatorului nu prea coincide cu cel al specialistului. Acesta e unul dintre aceste cazuri. Acum am degustat un vin net mai nobil, cu șanse mari de dezvoltare, care poate pretinde la o medalie de aur...

3

3. „pinot gris”- mimi vin (locul iX) Sandu Luchianov: Știu că nu este corect, dar aș propune nici să nu discutăm acest vin, deoarece este unul obosit şi înăduşit. Elizaveta Breahnă: Culoarea acestui vin este prea albă. Știm cu toții că un vin alb proaspăt are nuanță pai spre verzui, aici practic nu are culoare. Probabil, e o greșeală a producătorului la îmbuteliere dar, cu timpul, acest vin poate reveni la normal. Lilia Snegureac: Un vin lejer, normal, pe care l-aș bea întro după-amiază fără pretenții. Dar recunosc că e un pic fără personalitate. Ion Prida: Un vin industrial, cu un gust industrial. Totuși, trebuie să recunoaştem că, dacă acesta a fost scopul iniţial al producătorilor, atunci acesta e un produs foarte bine poziţionat. 4. „rkatsiteli”, Colegiul naţional de viticultură şi vinificaţie din Chişinău (locul viii) Mihai Fusu: L-aş pune pe locul al treilea, dar nu prea are intensitate. Prima mostră a fost impresionantă, însă acesta are un gust mai puţin original. Lilia Snegureac: Are un post-gust puţin agresiv, care îți pune un nod în gât. Ion Prida: E mai bun decât precedentul, însă trebuie să recunoaştem că are un gust niţel greoi şi o astringenţă care deranjează. 5. „riesling”, Colegiul naţional de viticultură şi vinificaţie din Chişinău (locul vii)

Ina Vieru: Mai ușor decât primele două, lejeritatea sa însă este una prea accentuată, îi lipseşte individualitatea. Elizaveta Breahnă: A fost tratat agresiv înainte de îmbuteliere. Este un vin simplu, fără trup şi suflet. Nu simt bogăţia pe care trebuie s-o ofere un vin, aşa că mai bine beau un pahar de apă. Ion Prida: Floral, zilnic, simplu, dar sincer totodată. Irina Melnic: Un vin care se potriveşte oricărui eveniment, de la unul personal și intim până la un eveniment public. Este adaptabil și maleabil.

1

6. „pinot gris”- purcari (locul i) Lilia Snegureac: În general, plăcut, cu o aromă bogată şi plină şi cu o personalitate distinctă. Liliana Enachi: Este limpede, are o aromă intensă de flori şi un gust care te cucereşte de la prima

înghiţitură. Sandu Luchianov: E un vin complex, proeminent, dar parcă nu e dus până la capăt. Ion Prida: E foarte parfumat. Chiar dacă are note florale excesive, este un vin de perspectivă, nobil. 7. „muscat alexandria” - sa ”romăneşti” (locul v) Boris Cremene: Un Muscat pursânge, e întruchiparea genului, dar îi lipseşte nota de originalitate.. Victoria Bucătaru: Are o personalitate puternică, dar nu te impresionează prin nimic. Aromă – da, gust – ba! 8. „muscat”- alianŢa vin (locul vi) Irina Melnic: Dacă nu ar fi fost mirosul prea puternic, vinul ar fi meritat un loc foarte bun în lista noastră. Elizaveta Breahnă: Şi în acest caz, aroma prea stridentă omoară gustul. Probabil că nu putem cere mai mult de la un Muscat. Mircea Eşanu: În acest Muscat, notele inconfundabile de migdală ies în evidenţă şi-i „înmoaie” personalitatea puternică. E un vin feminin. 9. „traminer” Chateau vartely (locul iv) Sandu Luchianov: Gust bogat, un traminer adevărat, cu postgust lung, sec. Boris Cremene: E un vin bun de luat acasă, iar faptul că este unul demidulce îi dă un avantaj în plus. Mircea Eşanu: Amatorii de traminer sunt, de obicei, bărbaţii. Merită toţi banii. Lilia Snegureac: Nu-mi place postgustul, ceea ce rămâne numi place. Elizaveta Breahnă: Un vin excelent. Domnişoarele nu-l preferă pentru că, totuşi, este un vin puţin mai greu. Ion Prida: Are un gust plin, puternic, cu aromă de miere, lămâie şi tămâie. Zahărul restant nu deranjează. Este un vin care nu-şi va schimba faţa nici peste zece ani.

Mulțumiri restaurantului ”Vinoteca” pentru găzduire


173

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


185 DE ANI DE ISTORIE! o aromă lungă de toamnă, de podgorii proaspăt culese, de nuci bătute şi vin nou tocmai turnat în butoaie, străbate astăzi prin acei 185 de ani ai vinăriei „purcari”, mărturisindu-ne despre tradiţia unui vin ce a făcut istorie. fascinaţi de aroma toamnelor vinurilor de purcari, cei mai pretenţioşi preţuitori ai vinului s-au adunat împreună la chişinău, de ziua naţională a vinului, pentru a celebra rodnica istorie de 185 de ani de la fondare. Sărbătoarea a început cu un moment solemn, în care prim-ministrul republicii Moldova a înmânat companiei „Vinăria purcari” premiul Mare pentru contribuţia remarcabilă în domeniul vinicol, pentru succesele pe care le-a înregistrat vinăria în ultimii ani, dar şi pentru promovarea imaginii republicii noastre pe arena internaţională. Înalţi demnitari de stat, diplomaţi, oaspeţi din străinătate, oameni de afaceri, experţi în vinificaţie, toţi au fost provocaţi să descopere plăcerea şi bucuria împlinirii celor mai rafinate dorinţe gastronomice şi muzicale. Şi asta pentru că evenimentul a fost conceput şi realizat în cadrul unui spectacol inedit de muzică clasică şi balet în aer liber. Gazdele concertului au fost orchestra simfonică condusă de dirijorul, compozitorul şi distinsul muzician Gheorghe Mustea alături de soliştii operei naţionale, precum şi renumiţii artişti de balet Cristina şi Alexei terentiev. Astfel, cele mai bune vinuri de purcari au fost savurate pe notele muzicii lui Bizet, rahmaninov, puccini, Chopin, pe alocuri însoţite de celebre scene de balet precum „Lacul lebedelor” sau „frumoasa din pădurea adormită”. Surpriza serii a fost lansarea unui nou vin marca purcari ice wine, dar şi a unei serii limitate a vinului negru de purcari vintage 2009 anniversary edition, în cantitate de 8185 sticle. Vinurile au fost prezentate de renumitul oenolog italian federico Giotto. oaspeţii au avut o seară pe care nu o vor uita prea uşor. Sub bolţile unei seri calde de toamnă ei s-au lăsat desfătaţi din plin de mireasma şi nobleţea vinului de purcari, de muzica clasică plină de romantism şi sensibilitate.



CHișinău

așa Cum EșTi Cofetăria Picadilly, crama lui georgică, hotelul suisse, tramvaiul și promenada... e Chișinăul de altădată, de pe timpurile când nu era sufocat de gherete de plastic, bilboarduri neinspirate și arhitecți de o rară mediocritate. Salonul Moldeco ne-a arătat, prin frumoasa expoziție de fotografii chișinău i love you!, ce-am avut și ce-am pierdut. nostalgie dublată, pe alocuri triplată de muzica maestrului Doga, dublul CD al căruia s-a lansat, peste o săptămână, în același peisaj.



178


179

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


180

OCHIUL DE VEGHE Text de Ina

VoroĹ&#x;ciuc, imagini de Nata Moraru


181

NEVOIA DE SECURITATE, ZICE RESPECTABILUL DOMN MASLOW, OMUL CU PIRAMIDA, ESTE PE LOCUL AL DOILEA DUPĂ CELE FIZIOLOGICE DIN CELE 5 NEVOI UNIVERSALE. OMUL PRIMITIV S-A ADUNAT ÎN TRIBURI PENTRU STABILITATE, S-A ASCUNS ÎN PEȘTERI PENTRU SECURITATE. ȘI ASTA ESTE MOȘTENIREA NOASTRĂ. DECONSPIRĂM AICI, ÎMPREUNĂ CU BERCUT, CĂILE MODERNE CE DUC SPRE SECURITATE. ÎN SENSUL BUN ȘI SIGUR AL CUVÂNTULUI.

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


182

PUNKT Pub nului de rând acum a devenit la îndemâna tuturor celor care doresc să aibă o asigurare în fața situaţiilor periculoase. Cine sunt clienții aşa-ziși en-gross?

D.R. Avem jucători importanţi pe piaţa din Moldova. Sunt reţelele de magazine MaxMart, Maximum, ULIM, BCR, Depo Farm, San Farm, Valiexchimp. În plus, noi nu ne limităm la piaţa din Chişinău, ci avem filiale deschise în municipiul Bălţi, Anenii Noi și Hânceşti. Iar pentru viitorul apropiat avem planuri de extindere şi în alte centre raionale din republică. Sergiu Cojocari, şeful departamentului de marketing, şi Dumitru Rusu, şeful direcţiei de securitate. Care sunt serviciile solicitate în special pe piața din Moldova?

S.C. În ultimii ani majoritatea întreprinderilor, instituţiilor şi persoanelor fizice au înţeles importanţa asigurării unui mediu care să garanteze securitatea angajaţilor, a bunurilor şi activităţilor desfăşurate, ceea ce a contribuit la dezvoltarea pieţei de profil şi chiar la apariţia know-how-urilor pe piaţa internă. Compania Bercut prestează tot spectrul de servicii de securitate, cum ar fi: paza tehnică, paza fizică, garda de corp, transportarea valorilor, Vip Cardul, paza evenimentelor în masă (concerte, meciuri de fotbal etc.). Producătorii de bunuri au de obicei un lider în vânzări. Care este serviciul cel mai solicitat de clienții dvs?

S.C. În prezent cel mai solicitat serviciu la noi este paza tehnică. Sunt tot mai multe societăţi în dezvoltare şi oamenii devin mult mai responsabili şi conştienţi de necesităţile de pază. Dacă e să ne amintim piramida lui Maslow, ştim că nevoia de securitate este pe locul al doilea, după cele fiziologice, din cele 5 nevoi universale.

Cererea pe piaţă reiese din nivelul de dezvoltare al societății de la noi? Sunt diferenţe mari între cererea de la noi şi cea din străinătate?

D.R. Conjunctura lucrurilor depinde de starea materială şi dezvoltarea societăţii în care trăim, dar vă pot spune că preţurile variază. Noi avem preţuri adaptate şi pentru cetăţeanul simplu, şi pentru companii mai mari. Preţurile variază. De exemplu, paza unei gherete costă de la 250 până la 300 de lei, un preţ destul de accesibil. Bineînţeles că există şi servicii mai scumpe, dar solicitarea lor implică şi un nivel înalt de dezvoltare a societăţii care face cererea, sau un cuantum financiar destul de mare al persoanelor care solicită aceste servicii. Cei mai frecvenți clienți sunt persoane fizice sau agenți economici?

D.R. Cota cea mai mare este acoperită de persoanele juridice. Cu toate că în ultima perioadă se observă o tendinţă de creştere a cererii din partea persoanelor fizice. Oamenii au început să-şi protejeze casele şi bunurile. Au început să perceapă în alt mod protecţia personală. S.C. Acest fenomen se datorează dezvoltării în tempouri rapide a pieţei de profil, aici mă refer la posibilităţile tehnologice. Tehnica a devenit cu mult mai performantă şi cu mult mai ieftină. Ceea ce nu era accesibil cu 10 ani în urmă cetăţea-

Ce fel de servicii de securitate sunt necesare unui simplu cetățean din Moldova?

S.C. Dacă facem o ierarhie a scopurilor de securitate, ne dăm seama că lucrurile pornesc mai întâi de la securitatea personală. Şi aici venim cu un sfat pentru călători: atunci când pleacă, să distribuie cât mai puţină informaţie despre când, unde şi pentru cât timp pleacă. Iar paza tehnică vine în întâmpinarea metodelor securităţii personale pe care le completează. În prezent, foarte mulţi apelează la paza locuinţelor, ceea ce înseamnă pază tehnică. Se bucură de succes şi monitorizarea GPS. Monitorizarea GPS presupune instalarea aparatajului GPS în maşina personală. Instalarea sistemului şi aparatajul necesar sunt gratuite pentru clienţii noştri. Deţinătorul automobilului are un buton de alarmă pe care poate să-l folosească în caz de urgenţă. Prin intermediul serviciului GPS, noi putem identifica locul de aflare a automobilului şi o echipă operativă ajunge la locul unde se află persoana protejată. Grupa operativă care se află cel mai aproape de obiectiv ajunge la faţa locului în 3-7 minute pentru a ameliora situaţia creată. Este o diferenţă mare între serviciile solicitate astăzi și cele din 1999, anul în care ați fondat societatea?

D.R. Evident că sunt diferenţe între serviciile prestate atunci şi cele de acum. În


183 primul rând, diferenţa o face calitatea. Astăzi tehnologia modernă ne permite să prestăm servicii mult mai calitative decât în anii precedenţi. Dar şi experienţa ne permite să avansăm comparativ cu anii ‘90, când am fost la început de drum. Chiar cu un an în urmă am lansat un serviciu inovativ foarte util şi accesibil în acelaşi timp. Este vorba despre VIP Card. Noi îl recomandăm pentru părinţii care au copii minori. Se utilizează foarte simplu: se face legătura cu cartela telefonică, se fixează un buton special pe celular care se apelează şi este activat în situaţia de pericol, astfel echipa operativă reacţionează şi ajunge la faţa locului. Sunteți solicitați pentru supraveghere în sensul deconspirării unor crime? Aţi avut vreun caz SF sau asemănător cu un film de acţiune pentru noi, ori pentru dvs este doar o rutină?

D.R. Avem o conlucrare fructuoasă cu organele de poliţie. Cel mai mult suntem antrenaţi pentru menţinerea ordinii publice. De asemenea participăm şi la deconspirarea unor infracţiuni. În acest context, există un acord încheiat între Comisariatul de Poliţie şi companiile de pază. În unitatea de gardă este instalată o staţie de radio. Prin intermediul acestei staţii, de la Comisariatul General de Poliţie suntem orientaţi, când e cazul, pentru depistarea unor infractori şi reţinerea lor. Noi reacţionăm prompt la toate solicitările organelor de poliţie. S.C. În ceea ce priveşte momentele din filmele de acţiune, pentru noi nu este impresionant. Astfel de cazuri se întâlnesc aproape zilnic, iar treaba noastră este să acţionăm, nu să ne mirăm. Aţi vorbit despre metode tehnice inovative... Aveţi legătură cu firme din străinătate care vă inspiră?

S.C. SOS Internațional. Ei se ocupă cu acordarea serviciilor de prim ajutor şi pază. Compania SOS colaborează cu 70 de ţări ale lumii, iar noi suntem parteneri exclusivi în Moldova. În principiu, compania tinde să aducă atât inovaţii tehnice, cât şi la nivel de comunicare cu clienţii noştri. Deci, suntem, aşa cum o spune sloganul nostru: „Mereu Alături!”.

Compania de Securitate Bercut-Grup mun. Chișinău, str. Zelinski,11 Tel.: (0 22) 505076, 521162, 572484 www.bercut.md

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Punkt Pub

184

Pla sm

te

nu

o

l

C

e

lu

liF

mi

ne

tin

aZă

acum și în moldova!

Gul

totu

l în Jur

plasMoliftingul a Devenit, în ultiMul tiMp, una Dintre cele Mai populare proceDuri Din clinicile cosMetologice Din sua, japonia, Marea Britanie, franţa, spania etc. proceDura Dată poate fi clasificată ca o MetoDă Bio, foarte în vogă şi care, conforM specialiştilor în MeDicina anti-age, are Mari perspective.


185 Priorităţile PLASMOLIFTINGULUI sunt evidente, pentru că în calitate de „izvoare ale tinereții” sunt utilizate chiar celulele pacientului – autoplasma. E o metodă absolut inofensivă, hipoalergică și eficientă în corecția schimbărilor cauzate de vârstă, valabilă pentru toate tipurile de ten. Datorită injecțiilor cu plasmă bogată în trombocite (parte componentă a sângelui) organismul se pricopsește cu un stimulent puternic al procesului de întinerire naturală. Se normalizează schimbul de substanțe, se îmbunătățește circulația sângelui. În epidermă încep să se producă noi molecule de acid hialuronic, se pornește un proces vioi de formare a colagenului și a elastinei. Ceea ce duce, evident, la micșorarea și netezirea ridurilor. Iar tenul pur și simplu strălucește de tinerețe și sănătate, iradiind lumină dinăuntru. Cu ajutorul PLASMOTERAPIEI poate fi întinerită vizibil nu numai pielea de pe gât și față, ci și de pe mâini, decolteu și chiar corpul întreg.

PLASMOLIFTINGUL are efect de durată, vizibil o jumătate de an sau chiar un an întreg. PLASMOLOFTINGUL este o procedură absolut inofensivă. Injecția cu plasmă îmbogățită cu trombocite nu este toxică și imunoreactivă, pentru că se prepară din plasma pacientului, fără niciun adaos. Și, fiindcă PLASMOLIFTINGUL activează rezervele ascunse ale organismului, această procedură exclude orice reacție de respingere. Metodica a fost elaborată în Rusia de către savanții din domeniul chirurgiei maxilo-faciale cu scopul de a îmbunătăți procesele de restabilire și tratare a stărilor atrofice ale țesuturilor moi. Căci proprietățile stimulatorii ale sângelui nu sunt o noutate, sunt cunoscute de mult. Cum se face procedura?

se îmbunătățește calitatea generală a epidermei, se restabilește culoarea și structura, pielea devine mai fermă; se netezesc ridurile; dispare senzația de uscăciune, de deshidratare.

Pacientului i se colectează o cantitate mică de sânge. Se prelucrează într-o centrifugă specială, în urma cărui proces se desprinde partea lichidă a sângelui — plasma. Plasma personală a pacientului, bogată în trombocite, se injectează direct în zonele problematice ale pacientului. Această metodică permite nu numai întinerirea epidermei, ci și tratarea rănilor sau a infecțiilor fără utilizarea medicamentelor.

Injecțiile cu acid hialuronic sunt o metodă eficientă de hidratare a țesuturilor. PLASMOLIFTINGUL are un efect mai complex asupra pielii. El stimulează capacitatea celulelor de bază — fibroplastele — de a sintetiza mai activ noul colagen, elastină și acid hiarulonic. O metodă poate să o completeze cu succes pe cealaltă.

PLASMOLIFTINGUL se utilizează activ în trihologie, fiind o metodă eficientă de luptă cu căderea părului și calviția. După câteva proceduri procesul de cădere a părului încetează, se restabilește structura acestuia, se activizează creșterea părului sănătos. Numărul de proceduri depinde de starea părului și e stabilită de medic.

Efectul PLASMOTERAPIEI se simte imediat după ce ați făcut procedura. La introducerea autoplasmei se observă următoarele efecte:

Indicații În cazul ridurilor de mimică, mici și medii, al tenului uscat și exfoliat, al primelor semne ale ptozei. Procedura este indicată și pentru stimularea procesului de restabilire a țesuturilor după pilingul chimic sau cu laser și ca profilaxie pentru apariția vergeturilor la pierderea bruscă a greutății. Contraindicații Boli ale sângelui, probleme de imunitate, forme grele de diabet zaharat. PLASMOLIFTINGUL se combină excepțional cu metodele fracționale de întinerire, îndeosebi cu termoliza optico-dermală. Epiderma prelucrată cu laser se hidratează cu ajutorul plasmei, capătă o culoare sănătoasă și devine extrem de catifelată.

mun. Chișinău, str. Tighina,

49/3, of. 22 22) 260 500 , GSM: (+373 69) 101 793 www.beauty-laboratory.com Tel: (+373

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


186


187

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


188

PUNKT Pub

ÎN CAPUL MESEI

PÂINE NEAGRĂ PENTRU ZILE ALBE Discuţia cu brutarii de la “Franzeluţa” a fost anticipată de un eveniment pe care l-am pus la dospit în redacţie, dar l-am copt împreună cu renumita Maia MorgenStern. Pentru că s-a consumat ca pâinea cea caldă la sfârşit de vară, deducem că ne-a ieşit. Dar ce legătură are pâinea cea de toate zilele cu spectacolele de zile mari, aşa cum a fost cel de la lansarea clubului Punkt? O amintire. Una din copilăria marei actriţe care, atunci când îşi vizita mătuşile la Chişinău, nu se mai putea sătura de “Borodino”ul copt și rumenit de brutarii noştri. Acum, ori de câte ori ajunge aici, cere pâine neagră şi este surprinsă să re-descopere gustul de demult. Nici noi nu ne mai mirăm că, din timp în timp, rudele noastre, care au umplut străinătăţile, ne solicită să le punem în coletele cu bunătăți şi pâine de la “Franzeluţa”.


Preferinţele gastronomice ale moldovenilor se schimbă de la o zi la alta, pe măsură ce pe piaţă pătrund produse noi, nemaiîntâlnite şi nemaipomenite până acum. Totuşi, rămâne o constantă, şi aceea este pâinea. Albă sau neagră, feliată sau nefeliată, pâinea rămâne alimentul de bază, aşa cum presupune piramida alimentară, care dicitează că 30 la sută din meniul nostru zilnic trebuie să fie reprezentat de produsele din grâu, secară sau orz. Acestea conţin carbohidraţi, sursa de energie a organismului. Pe lângă porţia de vitalitate, datorită fibrelor alimentare, mineralelor şi vitaminei B, pâinea este pusă în capul mesei nu numai de gastronomi, dar şi de gastrologi. Ultimii ne mai trag de mânecă să consumăm produsele de panificaţie mai puţin prelucrate, ceea ce în materie de pâine înseamnă cea neagră, preferabil cu adaosuri de cereale integrale. E o sarcină uşor de atins, pentru că “Franzeluţa” ne oferă o paletă largă de produse din gama stilului de viaţă sănătos. În acest caz fericit, valoarea nutriţională este combinată cu un gust şi o aromă unice, care ne reamintesc de pâinea tradiţională de casă, parcă scoasă din cuptor de mama. De ce ar trebui să ni se întindă mâna după o bucată de pâine mai închisă la față? Pentru că e mai hrănitoare decât cea pufoasă şi albă. Procedura de măcinare şi de cernere sărăceşte pâinea de vitamine şi proteine. Nutriţioniştii au fixat şi norme. Astfel, un adult ar trebui să consume zilnic 150 - 250 de grame de pâine neagră. Acest aport, asumat şi conştientizat, ne pune pe tavă jumătate din necesarul de glucide şi o treime din nevoia de proteine. Pâinea neagră mai are puterea de a echilibra metabolismul, de a detoxifia organismul, previne cancerul tubului digestiv, combate constipaţia, colita, balonarea şi ajută la tratarea bolilor de piele. O listă suficientă şi concludentă. Dar mai e ceva de adăugat. Datorită conţinutului crescut de minerale şi vitamine, pâinea neagră are şi efect spectaculos de pozitiv în afecțiunile cardiovasculare. Pâinea este îmbogățită cu fructe și legume uscate, nuci, semințe oleaginoase, diverse extracte naturale. Brutarii de la “Franzeluţa” plămădesc rețete de pâine nu numai pe gustul și buzunarul nostru, dar și pentru menținearea stării noastre de bine.

lonGevita

189

Pâine ”LONGEVITA”. Aceeași pâine, dar cu adaosuri neașteptate, și anume din varză de mare - laminaria și tărâțe. O sursă excelentă de iod, de vitamine, macro și microelemente, glucide biologic active, dar și de alginate, niște substanțe care ajută organismului să elimine metalele grele și radionuclizii.

lan Pâinea ”LAN” este fabricată din făină de grâu cu adaos de tărâțe și malț de secară fermentat. Aceste ingrediente conferă pâinii o aromă și un gust inedit.

Fitness miX Pâinea ”FITNESS MIX” este plămădită din făină de grâu, dar cu mai multe surprize sub formă de adaosuri - făină de hrișcă, tărâțe de grâu, extract de malț. Aceste ingrediente cântărite cu mare grijă asigură un aport crescut de minerale și fibre. Datorită conținutului de tărâțe aceste pâini sunt benefice pentru procesele digestive și contribuie activ la elimenarea reziduurilor din organism. Adăugăm la această listă cu produse bune pentru sănătate ”Pâinea cu fructe”, ”Pâinea cu prune”, “Borodinschi”, dar și pâinea cu denumirile deja familiare: ”Columna”, ”Premium”, ”Cuptoraș”, ”Nucușor”, ”Pâinea fără drojdii cu hamei”. Brutarii de la ”Franzeluța” S.A. au grijă ca din capul mesei noastre să nu lipsească niciodată pâinea cea de toate zilele. Poftă bună!

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


190


191

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


192

Punkt SănătoS

ÎN MILANO CU


193

la ÎncePutul lunii martie marca PreSiDent anunŢa o camPanie PromiŢătoare, cu Premii variate, De la tablete Digitale Şi voucHere Pentru viZite la Stomatolog PÂnă la Premii În ProDuSe PreSiDent. SurPriZa camPaniei a foSt marele Premiu: 1000 De euro Pentru SHoPPing la milano. o călătorie În italia, cu Portofelul ÎmProSPătat, nu e o ofertă Pe care Să o treci cu veDerea, ÎnSă norocul i-a SurÂS aDrianei nicoară. a PrinS loZul Şi S-a răSfăŢat.

V-aţi aşteptat să câştigaţi la această promoţie? Până acum eram foarte sceptică în privinţa oricăror promoţii, loterii, concursuri. Nu am câştigat vreodată ceva gratis. Nu m-am aşteptat să se întâmple.

cumpărat o pastă de dinţi şi o periuţă, după care o apă de gură şi, în final, o aţă de dinţi. Aşa că, nu, nu mi-ar fi părut rău, pentru că, aşa cum am spus anterior, nu cumpăr aceste produse pentru câştig, ci din necesitate şi încredere în marca respectivă. Fară President, aţi fi reuşit să mergeţi în Italia la shopping? Cum sa vă spun? Să zicem că această situaţie mi-a grăbit realizarea unui vis. Milano este unul din locurile pe care le am într-o listă întocmită de câţiva ani încoace. Cunoşteam multe lucruri despre acest oraş şi PresiDENT mi-a oferit posibilitatea de a fi acolo mai repede decât îmi planificasem. O să mai participaţi la promoţiile PresiDENT de acum încolo? Eu doar voi continua să folosesc produsele acestei mărci. Şi dacă vor mai fi promoții şi voi avea noroc, poate mai merg undeva, în altă ţară! Aş face-o cu cea mai mare plăcere.

Dacă n-aţi fi câştigat, v-ar fi părut rău că aţi cumpărat produsele PresiDENT? Vreau să vă spun că produsele PresiDENT le-am încercat mai demult, chiar când au apărut pe piaţă. Le-am apreciat de la bun început. Pentru prima dată am

REȚEA NAȚIONALĂ DE FARMACII

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


Doppelherz aktiv Magneziu + Calciu Pentru toți aceia care sunt solicitați în timpul activității profesionale și cotidiene. Solicitarea fizică intensă, stresul și un mod de viață nesănătos pot duce la o aprovizionare insuficientă a organismului cu substanțe vitale. Această combinație pentru mușchi și oase asigură substanțele vitale indispensabile pentru necesarul crescut al organismului. 

200 mg de Magneziu pentru schimbul energetic și funcția nervilor și a mușchilor;

400 mg Calciu - ca și component de bază a oaselor și dinților - important pentru transmiterea impulsurilor către nervi și celule;

5 mg Vitamina D3 ca “Liant” al calciului contribuie la absorbția și utilizarea acestuia, precum și la sănătatea aparatului osos.

Ambalare: cutie care conține 30 de tablete Posologie: doar 1 tabletă/zi

Doppelherz aktiv Magneziu + Calciu + Vitamina D3 Pentru toți aceia care își doresc oase puternice. Calciul este un mineral “al vieții” de neînlocuit pentru structura celulei osoase precum și pentru multiple funcții organice de importanță vitală. Doppelherz Calciu + D3 asigură menținerea unui nivel echilibrat al calciului în organism: 

600 mg Calciu ajută la menținerea stabilității sistemului osos;

5 mg Vitamina D3 pentru valorificarea eficientă a calciului;

În combinație cu Vitamina K.

Ambalare: cutie care conține 30 de tablete Posologie: doar 1 tabletă/zi

Cereți produsele Doppel herz în rețeaua națională de farmacii Produsul se eliberează fără rețeta medicului.


Produsele complete pentru suplimentarea cu minerale a organismului


196


197

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012


198


199

punkt - nr. 48-49 / octombrie-noiembrie 2012





Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.