Reghinul Nostru by reghinul nostru

Cinematograful a devenit istorie pentru reghin pagina 7 Mihnea Ionut Ognean, copilul minune campion mondial la 7 ani pagina 10 Maria Precup: „Un înţelept ia propriile sale d ignorant urmează opinia publi

Ioan Costea Subiectele tabu despre Reghin pag octavian ursulescu reghin iubirea mea pagina 26 Ordine şi Siguranţă Publică, dezideratul Poliţiei Locale pag

decizii, un om ică” pagina 13

gina 22

gina 34

Un Reghin mai altfel: al nostru, al tuturor

pagina redacţiei

ând ideea de a pleca prima dată din orașul natal și-a făcut loc printre planurile fanteziste de viitor, eram doar o puștoaică. Îmi împânzeam percepția cu lucruri noi, necunoscute și „departe de casă”. Au urmat ani de navetă și mutări temporare, oameni deosebiți care m-au format și situații nebănuite care mă aduceau mereu acasă, fie și numai pentru câteva zile. De ce acest periplu al unei vieți cotidiene obișnuit de moderne? Pentru că întoarcerea ACASĂ este mereu altfel. Nu am înțeles mult timp ce vor să spună cei din jurul meu cu ”mi-e dor de Reghin”. Și totuși, se întâmplă ca orașul în am crescut să fie ca toate celelalte: „martor” la stresul legat de muncă, dezamăgiri sau succese profesionale, bucurii sau eșecuri personale. Fie că dorim sau nu, personalizăm bulevardul pe care ne întoarcem de la școală sau de la locul de muncă, dându-i apelative de înstrăinare. ”Dar..clădirea aceasta când s-a renovat? Și parcul de joacă...e parcă mai larg. Copacii au crescut și ei mai mult...”. Expresii de uimire cunoscute? Cel mai probabil de către cei întorși pe meleaguri reghinene. Pentru unii „Reghinul este același, plictisitor și înghesuit”. Și totuși, avem oameni deosebiți și interesați să ajute orașul să „crească”. Oameni, printre care mulți tineri care aduc cinste Reghinului, pun cultura mai presus de concepțiile sociale moderne, evenimente culturalartistice și invitați ce pășesc în orașul nostru cu drag. Reghinul nostru a crescut frumos! Mai are destule de „învățat”, dar pare mult prea puțin ajutat. Cu toții dorim să evadăm, să plecăm și să ne împlinim. Dar oare în schimbul unei copilării și tinereți colorate, sub ocrotirea frumosului orășel, nu ar trebui să oferim respect și cinste, lăsând în urma noastră ceva, fie doar și prin solidaritate?

inste celor care lasă ceva în urma lor: elevi eminenți, artiști și oameni de cultură, organizatori de evenimente cultural-artistice și cetățeni activi! Cinste celor care nu au uitat de unde au plecat și se întorc întotdeauna la fel de pozitivi și plini de avânt, aducând noi idei de „creștere” pentru Reghinul nostru! Someşan Bianca

reghinul ieri si azi

De mai bine de 8 ani, Cinemascopul „Patria” printre cladiri recent re

Momentan, clădirea este concesionată pe 49 de ani dar, dorinţa reghinenilor s-ar putea să fie mai presus de orice licitaţie iar imobilul să revină proprietarilor de drept, adică cetăţenilor urbei.

ltimul film care a rulat a fost în 2005. În 2008, Guvernul a trecut cinematografele statului în domeniul public al autorităţilor locale iar perioada tulbure pe care am traversat-o nu a reuşit să scoată la iveală un investitor dispus să aducă fostul cinematograf în stare de funcţionalitate. Cert este că, în aşteptarea unor vremuri mai bune şi neluându-se măsuri de conservare a cinematografului, hoţii au început să devasteze clădirea iar precipitaţiile să îi deterioreze structura de rezistenţă.

a început au dispărut motoarele ecranului, apoi a venit rândul instalaţiilor electrice, aproape în totalitate din sârmă de cupru, care au luat drumul – aţi ghicit - centrelor de colectare a fierului! Şi, ca tabloul să fie complet, mai mulţi boschetari şi-au făcut cuib de dormit în holul cinematografului. Devastarea cinematografului a continuat cu furtul caloriferelor, apoi hoţii au devastat grupurile sanitare ajungând să demonteze chiar şi pişoarele. În final, au ajuns în cabina de proiecţie după ce au spart zidul care

în

ducea către aceasta, unde au demontat toată aparatura,valorificând ce era de valoare, special subansamblele din cupru. Despre cinematografie vorbim la trecut.

Cinematograful „Patria” a fost dat în folosinţă la 23 august 1964 când, şeful culturii Raionului Reghin era Gavril Petca. Cinematograful avea o capacitate de 501 locuri, filmele rulau pe cinemascop cu bobină de 35 de mm şi proveneau de la Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor din România.

n acea perioadă, administratorul cinematografului era Bucin Remus, iar din 1980, la conducerea cinematografului a venit tehnicanul de cinema Aurel Boaru, cu o experienţă vastă în tehnica proiecţiei, absolvent al Şcolii Tehnice de Cinematograf de la Bucureşti, poreclit ,,tehnicianul cinefil” care în

la Cinematograful Patria rulează același film. Cel al sfârșitului! a devenit o ruină uriaşă în centrul orașului, iar aspectul degradat, enovate, nu face decât să ne arate situația critică în care se află.

reghinul ieri si azi

pentru Reghin?

perioada 1965-1975 a înfinţat în 20 de comune cinematografe săteşti de care răspundea atât tehnic cât şi administrativ. ,,Eu eram angajatul Intreprinderii Judeţene Cinematografice, răspundeam, pe linie cinematografică, de sectorul fostului Raion al Reghinului şi am condus cinematograful reghinean timp de 20 de ani”, spune fostul director. Acesta a mai adăugat faptul că, pe vremea directoratului său, cinematograful funcţiona cu 5 operatori, în două schimburi, de la 9.00 la 23.00, cu cinci spectacole pe zi, iar preţul biletelor varia între 3,4 şi 6 lei şi se vindeau lunar între 12.000 şi 18.000 de bilete. „În anii ‘70, la Reghin au început să ruleze şi primele pelicule tridimensionale, pe vremea când televiziunea câştiga foarte mare popularitate în România şi se încerca o aducere în sălile de cinema a spectatorilor, astfel că mulţi reghineni au putut viziona în urmă cu 40 de ani filme 3D precum „House of Wax” sau „It Came from Quater Space”. Însă filmele care au înregistrat încasări record la bilete au fost „Vagabondul”(1959) regizat de Raj Kapoor, „O floare şi doi grădinari”(1969) regizat de Devenera Goel, „Lanţul Amintirilor”(1973) regizat de Nasir Hussain şi celebrul „Titanic”(1997), regizat de James Cameron. ”Erau multe filme educative care rulau şi care aveau impact asupra populaţiei, precum filmele „Mihai Viteazul”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Nemuritorii” „Liceenii”, „Extemporal la dirigenţie”, „Pistruiatul”. Cinematograful a fost închis pentru că funcţiona în pierdere, însă mulţi cetăţeni sunt de părere că ar trebui redeschis şi modernizat. Celor mai optimiști le-a rămas însă speranța că, într-o zi, vor avea din nou cinematograf la Reghin.

Gavril Petca omul care a dat denumirea “PATRIA” cinematografului si Aurel Boaru director al cinematografului peste 20 de ani.

Mihnea Ionut Ognean, copilul m campion mondial la 7 ani

eghineanul Mihnea Ognean Ionuţ a şocat o ţară întreagă cu rezultatul său de campion mondial şcolar în 2011, la vârsta de doar 7 ani. Deşi nu era considerat drept favorit, a devenit campion mondial la 5 ani după ce bucureşteanul Cristian Chirilă a câştigat ultimul titlu mondial pentru România la Campionatul Mondial din Turcia. Tânărul din Reghin a cucerit aurul la Campionatul mondial şcolar de şah desfăşurat la Cracovia, în perioada 29 aprilie-8 mai, cu un parcurs de excepţie de 8 puncte din 9 posibile, devansând participanţi mult mai bine cotaţi. Performanţa l-a transformat peste noapte în copilul super-dotat al municipiului, care a devenit deja un model de urmat pentru mulţi copii de vâsta lui.

-am căutat acasă să îi cunoaştem povestea şi să aflăm cu ce gânduri a intrat în noul an. L-am găsit antrenându-se intens pentru primul concurs naţional şcolar pe anul 2013, care se va desfăşura în perioada 6-14 ianuarie în staţiunea Căciulata. Din 1 ianuarie, şahistul a trecut la o nouă categorie de vârstă, cea de 10 ani. Deşi reghineanul va împlini 9 ani pe 30 martie, este legitimat la CSS Tîrgu-Mureş şi are un palmares impresionant. Joacă şah de trei ani, perioadă în care a obţinut 23 de cupe precum şi o mulţime de medalii şi diplome, fiind câştigător al campionatului naţional la şah normal, şah practic, şah rapid, şah blitz şi dezlegări de probleme. Este elev în clasa a III-a la Gimnaziul „Alexandru Ceuşianu”, la clasa învăţătoarei Hojbotă Maria. Lumea celor 64 de pătrăţele l-a cucerit la vârsta de doar 5 ani şi jumătate, când a descoperit farmecul acestui sport nobil alături de bunicul său Truţea Ioan, care venea des în vizite la nepoţelul său. Încet-încet, şahul l-a ajutat pe Mihnea să-și formeze o gândire strategică și să fie mai organizat. Bunicul, dându-şi seama de potenţialul copilului, l-a prezentat profesorului Baratoşi Iosif de la Clubul Sportiv Şcolar Tîrgu-Mureş, care i-a devenit primul antrenor şi care i-a şlefuit cu multă răbdare şi pricepere talentul. Mihnea este un nativ autentic al zodiei „berbecului”, are o energie fizică de invidiat şi o de-

minune terminare incredibilă de a-şi urma propriul drum şi chiar şi-a propus o ţintă îndrăzneaţă: să devină maestru internaţional în decurs de patru ani.

n istoria şahului mondial există doar 21 de jucători care au reuşit această performanţă înainte să împlinească 15 ani. Chiar dacă face sacrificii mari pentru a-şi împlini visul, tânarului nu i se pare o povară faptul că se antrenează de 4-5 ori pe săptămână. Antrenamentul durează 4-5 ore zilnic, după care continuă cu studiul individual, ajungând la circa 30 de ore de şah săptămânal. Un exemplu în acest sens este chiar vara anului 2012, în care şahistul reghinean nu s-a putut bu-

portrete reghinene

cura în adevăratul sens al cuvântul de o vacanţă ca toţi copiii de vârsta lui, antrenându-se și participând la o serie de competiţii în ţară, rămânându-i la final timp de relaxare doar două săptămâni din cele trei luni de vacanţă. Părinţii și antrenorii luptă cot la cot pentru visul lui Mihnea

atăl copilului, Adrian Ognean, este director de vânzări la o firmă de distilare, rafinare şi mixare a băuturilor alcoolice și mama, Maria, este administrator, motiv pentru care părinţii se străduiesc să îi asigure în limita posibilităţilor tot sprijinul material şi moral pentru a putea concura în competiţiile naţionale şi internaţionale. Momentan, Mihnea îl are ca antrenor personal pe

portrete reghinene profesorul tîrgumureşean Baratoşi Iosif, dar se pregăteşte totodată pentru finale cu maestrul FIDE Daniel Baratoşi. De mai bine de un an şi jumătate se deplasează lunar la Bucureşti, unde învaţă deschideri şi strategii noi cu maestrul internaţional Mihai Ghindă. Părinţii i-au dăruit şahistului un laptop de studiu consacrat exclusiv „sportului minţii”, pe care puştiul joacă şah simultan pe internet, studiază partidele celebre şi cu ajutorul unui soft de analiză a greşelilor personale îşi reevaluează mutările din turneele la care a participat, pentru a-şi perfecţiona tehnica de joc. ”Şahul e un sport costisitor pe care îl facem pentru satisfacţia noastră şi a copilului, pentru că din acest sport în România trăiesc poate 4-5 jucători în comparaţie cu fotbalul care poate are circa 3.000 de jucători. Vă dau doar un exemplu: dacă ar fi să discutăm strict despre bani, o participare la un campionat mondial costă cam 15.000 de ron, cu deplasare şi antrenor. Noi, la ultimele campionate mondiale din Slovenia am avut noroc cu primăria Reghin, care ne-a sponsorizat cu 9.000 de ron şi 6.000 de ron i-am suportat noi, părinţii. Campionatul s-a desfăşurat în luna septembrie a anului trecut, unde Mihnea a obţinut locul 20 din 137 de participanţi. La campionatele europene, costurile au fost suportate de Federaţia Română de Şah iar noi, ca şi familie, am plătit antrenorul ”,

explică tatăl lui Mihnea. Mihnea, locul opt în topul şahiştilor din România Cel mai bun an competiţional al şahistului a fost 2011 când, la Căciulata, a obţinut un titlu de campion naţional şcolar la categoria de vârstă 7 ani. Patru luni mai târziu a obținut la Cracovia titlul de campion mondial şcolar şi în acelaşi an a mai obţinut un titlu de campion naţional şcolar în proba de şah practic, la categoria de vârstă 8 ani, motiv pentru care în luna decembrie, Federaţia Română de Șah l-a inclus pe locul opt, în topul celor mai buni şahişti ai României din anul 2011. Totodată, Mihnea mai deţine o calitate deosebită: el poate vizualiza pe tabla de şah 16 mutări înainte, motiv pentru care şi psihologii l-au declarat „un copil superdotat, cu o mobilitate mentală rară”. În data de 20 decembrie, Mihnea Ionuţ a fost unul dintre elevii merituoşi premiaţi sub sigla Rotary Club Reghin cu o diplomă de excelenţă şi un premiu în valoare de 1.000 de euro pentru performanţele sale sportive.

Maria Precup:

„Un înţelept ia propriile sale decizii, un om ignorant urmează opinia publică”

Maria Precup este cu siguranţă una dintre cele mai reprezentative femei ale ,,oraşului viorilor”. A devenit prima femeie primar din istoria Reghinului, după ce timp de 18 ani a îndeplinit funcţia de director economic al Regiei Autonome de Gospodărie Comunală Locativă şi de Transport Urban Persoane din localitate. Deşi a văzut lumina zilei în Habic, un sat mic al comunei Petelea, Maria a avut o determinare precisă: aceea de a-şi depăşi condiţia. A învăţat din greu, specializându-se în meseria de contabil statistician analist, iar Dumnezeu i-a scos în cale, treptat, oameni care au ajutat-o.

portrete reghinene

A început să lucreze în Reghin din 1974, remarcându-se de la an la an în conştiinţa reghinenilor. A devenit primar după alegerile locale din 10 iunie 2012, cu un rezultat remarcabil. Am provocat-o la un dialog fără tabuuri, un dialog obiectiv şi realist despre omul Maria Precup.

Reporter: Aveţi în oraş un loc preferat, sau mai bine zis, un loc în care vă simţiţi cel mai bine? Maria Precup: Mie îmi este foarte drag tot Reghinul. Lucrez în acest municipiu din 1974 şi puţină lume ştie că am refuzat multe oportunităţi de a mă muta în diverse oraşe mari, având în vedere că soţul meu era director al fabricii de bere care aparţinea de centrala din Bucureşti. I s-au propus de-a lungul anilor o serie de funcţii importante în diverse oraşe. Niciodată nu ne-am putut muta pentru că ne-am legat foarte tare sufleteşte de oamenii de aici şi de Reghin. Este un oraş foarte cald şi primitor, cu o arhitectură impresionantă. Eu sunt legată definitiv de această urbe ! De fiecare dată când călătoresc prin ţară sau în străinătate, mă întorc acasă foarte obosită. Dar în momentul în care ajung acasă, în Reghin, am senzaţia că sunt într-o staţiune unde mă reculeg şi mă relaxez. Poate nu întâplător am ales Reghinul ca reşedinţă, pentru că este la interferenţa localităţilor de naştere a mea şi a soţului meu, eu fiind născută în Habic şi soţul în Morăreni. Rep: Cum vedeţi astăzi funcţia de primar după şapte luni de mandat? M.P.: Când am intrat în competiţia de candidat la funcţia de primar, eu eram viceprimar al Reghinului şi munceam foarte mult. Îmi spuneam atunci că, dacă o să ajung primar, voi fi un om liber, voi decide eu şi nu voi mai munci atât. Mie nu îmi este frică de muncă, însă îl invidiam pe fostul primar pentru cât îi era de bine în funcția pe care o ocupa. După ce am ajuns primar mi-am schimbat foarte mult viziunea şi atitudinea. Pentru că funcţia de primar este extraordinar de responsabilă, sau poate că omul Maria Precup îi dă responsabilitatea necesară.

portrete reghinene Spun asta pentru că e o constatare: muncesc de fapt mult mai mult decât înainte. Trebuie să iau decizii şi să gândesc foarte bine aceste decizii de care, uneori, depinde soarta reghinenilor. Un proverb celebru spune că ,,Un înţelept ia propriile sale decizii, în timp ce un om ignorant urmează opinia publică”. Eu am început să iau decizii, nu doresc să fiu un primar superficial. Încerc să responsabilizez şi echipa cu care lucrez. Echipa din primărie nu era obişnuită să ia decizii, făcea ce i se spunea. Pentru că nu sunt atotştiutoare şi sunt conştientă că nu pot să ştiu mai mult decât oamenii de specialitate din fiecare serviciu, încerc ca primar să fac o echipă în care să împărţim responsabilitatea şi să luăm deciziile oportune care, în acelaşi timp trebuie să fie legale. Doresc astfel să sporesc gradul de transparenţă în întreaga administraţie publică. Munca mea este mai grea deoarece, subordonaţii mei nu sunt obişnuiţi să îi las să ia decizii, să îşi organizeze singuri munca şi să îi responsabilizeze pe funcţionarii de care răspund. Rep: Se aude prin târg că vreţi să implementaţi un mod inedit de a rezolva problemele cetăţenilor cu ajutorul televiziunii şi al telefonului. Cum, mai exact? M.P.: Da, aşa este. Până acum am tatonat terenul şi am decis, împreună cu consilierul meu personal, să realizez o emisiune săptămânală intitulată „Primarul în direct” la televiziunile locale DAReghin TV şi Gliga TV. În cadrul acestei emisiuni, care va dura poate o oră sau două, cetăţenii cu diverse probleme vor putea să intre în direct în dialog cu mine. Asta aduce un avantaj cetăţenilor care au probleme curente edilitare pe care îi mai scutim de o deplasare la primărie, pentru a se înscrie în audienţă. De multe ori durează până ajung în legătură cu mine. Telefonic, în cadrul emisiunii, eu voi încerca să le ofer sfaturile cele mai practice şi dacă mă depăşesc, o să îi îndrum către un serviciu de specialitate. Mai avem un proiect pe care vrem să îl implementăm numit ,,Cetăţeanul în direct”. Accesul

cetăţenilor la acest serviciu on-line de comunicare, se va face apelând numărul de telefon 0365-711-711. Cei care doresc să primească informaţii actualizate de interes public îşi pot oferi datele de contact, urmând ca a doua zi să fie apelaţi pentru comunicările importante cerute de cetăţeni. La acest număr de telefon se centralizează informaţiile, se repartizează pe fiecare birou şi serviciu care are competenţe pentru fiecare tip de solicitare, iar a doua zi, funcţionarul desemnat este obligat să ofere un răspuns telefonic persoanei care a solicitat informaţia. La fel ca şi emisiunea televizată, acest serviciu îl vom implementa din dorinţa de a economisi timpul cetăţenilor, care ştim că este preţios. Astfel, pentru a obţine informaţii utile din Primăria Reghin, cetăţeanul nu mai este obligat să facă deplasări inutile sau să îşi modifice programul pentru a ajunge la primărie, având posibilitatea ca la orice oră, cu un singur apel telefonic să poată intra în posesia informaţilor dorite. Rep: Cum vreţi să arate Reghinul după 4 ani de mandat? M.P.: Am o ambiţie foarte mare! Când voi termina mandatul meu de primar, vreau să nu existe nicio străduţă neasfaltată în Reghin, nicio stradă fără canalizare şi nicio stradă neiluminată. Vreau ca toate unităţile de învăţământ să funcţioneze la standarde europene, vom face reabilitările necesare, începând de la grupurile sociale până la tâmplărie cu termopane, încălzire şi materiale didactice. Vom reabilita spitalul municipal, sediul Poliţiei Locale, vreau să avem un cinematograf din nou şi să construim o pârtie de schi şi un patinoar pentru care deja am identificat o locaţie. Să nu uităm că a fost o perioadă frumoasă de 8 ani a fostului primar când Reghinul a beneficiat de sume imense la buget după vinderea Fabricii de Bere şi a creditelor contractate. Dar eu am preluat primăria într-o stare financiară destul de grea. Noi abia acum începem să restituim creditul SAMTID făcut de

portrete reghinene

primăria Reghin în anii trecuţi pentru investiţii edilitar - gospodăreşti. Primăria a beneficiat de o perioadă de graţie şi, din luna octombrie a anului 2012, am început să restituim creditul. Doresc să precizez că în 2013 numai dobânda şi comisionul pe credit este de 21 de miliarde de lei vechi, iar rata este de 7 miliarde. Puţini cetăţeni ştiu că numai costul creditului plus dobânzile şi comisioanele de gestionare a creditului, dacă ar trebui să le plătim acum, ar fi echivalentul unui buget anual al Reghinului. De aceea, momentan, nu avem disponibilităţi pentru investiţii şi atunci munca mea va fi de a atrage fonduri europene de orice fel. Voi avea un mandat foarte greu şi sunt conştientă de acest lucru, dar sunt convinsă că, bucurându-mă de înţelegerea, toleranţa şi răbdarea cetăţenilor, fiecare va beneficia de necesităţile pe care le-am enumerat. Rep: Maria Precup are un model în administraţie? M.P.: Ca om, îl admir pe Sorin Oprescu, care a demonstrat că în administraţie nu mai merge cu minciuna şi, ca femeie primar, o preţuiesc pe Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, care este o femeie foarte bine

pregătită, puternică şi degajată. Rep: Ce o relaxează pe Maria Precup după o zi de muncă? M.P.: Pentru că eu toată ziua vorbesc la serviciu, când ajung acasă am nevoie de linişte şi, primul lucru pe care îl fac este să mă odihnesc o jumătate de oră. Ce mă relaxează? Să gătesc, să mă întâlnesc cu cei dragi şi familia mea, lângă care petrec din ce în mai puțin timp din cauza programului. Ca oricărei femei, îmi place să merg la cumpărături, dar şi asta o fac destul de rar deoarece îmi place să mă implic în ajutorarea cazurilor sociale grave, o mare parte din resursele mele financiare îndreaptându-se în acea direcție. Rep: Am fost şi eu de faţă când aţi oferit bani din buzunarul dumneavoastră unor persoane nevoiaşe, pe vremea când eraţi viceprimar… M.P.: Dau din suflet de fiecare dată când cineva mă impresionează. Eu numai din buzunarul meu dau, nu am altă sursă de venituri. Și-atunci bugetul meu de plăceri personale se reduce substanţial, începând şi eu să ţin evidenţa zilelor când primesc salariul. Din păcate nu mai pot să ţin contabilităţi din această

portrete reghinene funcţie şi trăiesc doar din acest salar. Poate că nu e rău acest lucru, pentru că asta mă face să îi înţeleg mai bine pe cei care trăiesc dintr-un singur salar, mă face mai realistă. Rep: Sunteţi o persoană superstiţioasă? M.P.: Nu am nicio prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului. Nu cred că cititul horoscopului este o superstiţie. Ăsta e singurul lucru pe care îl fac. Sunt un capricorn veritabil, născut la 1 ianuarie şi în general mi se adevereşte horoscopul săptămânal, urania şi horoscopul chinezesc. Rep: Aveţi un film preferat? M.P.: Da, îmi place foarte mult serialul ,,Pasărea Spin”, cu Richiard Chamberlain. Rep: Sunteţi o persoană puternică în profesie şi în acelaşi timp sensibilă în viaţă. Când a plâns ultima dată Maria Precup? M.P.: Am plâns aseară, privind la televizor cazul copiilor internaţi în secţia de pediatrie a Spitalul de urgenţă din Buzău, legaţi de mâini şi de picioare cu

feşe de gratiile paturilor. Mă obsedează mănuţele acelea micuţe legate şi le-am visat azi-noapte. M-am gândit azi-dimineaţă că aş putea să îi adopt pe acei copii dacă aş avea mai mult timp liber. Eu plâng destul de des şi mă impresionează cazurile sociale şi faptul că sunt foarte ocupată mă face de foarte multe ori să mă simt vinovată că nu am suficient timp pentru nepoţeii mei. Uneori chiar mă gândesc că, dacă timpul mi-ar permite, asta aș face: aş creşte copii orfani, cărora să le ofer o viaţă decentă. Rep: Aţi avut ca slogan electoral „Maria Jos Pălăria!”, însă niciodată nu v-am văzut purtând o pălărie. M.P.: Nu port pentru că nu cred că îmi stă bine cu pălărie. Poate a fost un slogan extravagant sau nonconformist, dar ce mă bucură cel mai mult este că după campania electorală mi-am apropiat cel mai mult copiii, care de fiecare dată când mă văd pe stradă strigă: „Uite-o pe Maria Precup!” Cred că, dacă ar fi alegeri şi de 1 iunie cu copiii Reghinului, aceștia m-ar vota. Îmi amintesc că, la un moment dat, mi-a spus un băieţel de 7 ani : „Să ştiţi că eu pe dumneavoastră

portrete reghinene

Maria Precup împreună cu familia

v-am votat !” Aş vrea să mă laud cu faptul că, de Crăciun, am primit un set de scrisori de la elevii Gimnaziului ,,Alexandru Ceuşianu”. Unii m-au felicitat, alţii mi-au dat sfaturi pentru „Maria primar”, dar sunt și copii care m-au critiat. Leam răspuns personal şi mi-ar face plăcere ca, la un moment dat, să le publicăm în revista voastră, să vedeţi ce lucruri pot scrie copiii de clasele a VI-a. Rep: Aveţi 37 de ani de căsătorie. Care este secretul unui mariaj atât de longeviv? M.P.: Ne-am căsătorit din foarte mare dragoste. Secretul sunt principiile care îmi călăuzesc viaţa. Dacă te hotărâşti să îţi întemeiezi o familie, trebuie să ai încredere în parterenul tău, să fii tolerant şi responsabil. Avem doi copii care au avut nevoie de noi. Avem noi nevoie unul de celălalt. Au nevoie nepoţii de bunici şi nu îmi concep viaţa singură sau cu alt bărbat. Nu îmi este uşor să îmi împac statutul de soţie, care nu a plecat niciodată fără soţul ei, cu statutul de om politic şi primar care impune multe deplasări în teritoriu şi şedinţe de partid sau de consiliu. Dar îi mulţumesc soţului meu că mă înţelege şi că dispune de inepuizabile resurse afective. Rep: Sunteţi un primar modern, cu facebook. Câţi prieteni virtuali aveţi? M.P.: Am facebook, deci exist! Aşa se spune nu? Am cont pe facebook de pe vremea când eram viceprimar. Am postate fotografii cu mine din activitatea profesională, dar am şi fotografii personale din tinereţea mea şi cu părinţii mei. Momentan, am ajuns la cifra de 4774 de prieteni.

eveniment Ziua Culturii Naţionale la reghin

şi 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

Opera lui Mihai Eminescu este un bun patrimonial naţional care, din păcate, doar după ce s-a mutat în nemurire a fost apreciat la adevărata lui valoare, deşi personalitatea poetului se impunea în epocă, cerându-şi cu naturaleţe şi voce tare calea, destinul. eniile sunt greu de înţeles, iată de ce, mulţi din- apropiaţi de instituţiile de cultură. tre contemporanii săi au vrut să-i înăbuşe zborul, Câteva date şi evenimente importante din dar Dumnezeu, în armonia pe care o iubeşte, i-a biografia lui Mihai Eminescu au fost readuse în memodat prieteni mari pe măsura duşmanilor. Pentru că, ce ria celor peste 200 de reghineni prezenţi la manifestare, este de fapt viaţa dacă nu o luptă continuă şi, după cum de către domnul profesor Dorin Cremene, directorul spunea un alt mare poet, George Coşbuc ”E-o luptă Clubului Copiilor şi de doamna primar Maria Precup viaţa, deci te luptă” iar Eminescu a fost un erou căzut care a evidenţiat faptul că deşi era o oră destul de la datorie pentru ţara lui, pentru cultura neamului său, nepotrivită - miezul zilei, şi o vreme specifică gerului dovadă a faptului că moartea sa generează încă mari bobotezei, iubitorii culturii şi ai poeziei ne-au onorat controverse. cu prezenţa, respectând astfel strădania celor care Arta adevărată rămâne de interes peste timp, transcede lucrează în instituţiile de cultură – organizatoare a timpul, transmite emoţie peste vreme. Nu este doar evenimentelor. o scânteie vremelnică ce arde intens şi rapid. Aşa şi opera lui, a rămas şi rămâne de actualitate generaţiilor rupuri de elevi de la Gimnaziile „Augustin postume. Maior” şi „Alexandru Ceuşianu” şi de la Grupul Şcolar „Petru Maior” au susţinut un recital de itindu-l, îl redescoperim mereu, ca pe un diamant poezie şi muzică, coordonaţi de profesorii Stela Iacob, pe care cu cât îl scoţi mai mult în lumină, cu Clara Lovin, Daniela Friciu, Hărşan Ana Maria, Mircea atât mai mult străluceşte. Eminescu va rămâne Precup şi de bibliotecarele Monica Molnar, Olivia în fruntea literaturii române şi la loc de cinste în Grama, Maria Simon, Ani Mari Moldovan. Ora 14.00 panteonul culturii universale, atât cât neamul româ- i-a adunat pe reghineni la Casa de Cultură „George nesc va exista. Acestea au fost cuvintele de început Enescu” pentru a-i felicita pe cei care au adunat ale sărbătoririi celor 163 de ani de la naşterea lui Mihai rezultate excepţionale muncind în Grădina Raiului Eminescu şi a Zilei Culturii Naţionale, la 15 ianuarie Culturii Române. Între aceştia, la loc de cinste 2013, complexă activitate, care a debutat la bustul trebuie să rămână pentru noi mureşenii, cei care s-au poetului nepereche cu o ceremonie de depunere de statornicit aproape de ei şi ani de zile ne-au flori din partea doamnei primar Maria Precup şi a con- iluminat cu talentul, iscusinţa, inspiraţia, ducerii Gimnaziului „Alexandru Ceuşianu” reprezentată curajul, strădania şi răbdarea lor, făcând din prin directorul Timuş Jan şi directorul adjunct Ungvari centrul României locul unde Mureşul este Emese. Între cei prezenţi se distingeau şi câţiva martorul civilizaţiei vechi de milenii, un adevărat consilieri ai Consiliului Local, cei mai

eveniment

Centru al Culturii Naţionale, al valorii, şi trăiniciei. Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Nicolae Băciuţ şi Valentin Marica sunt cei cărora primarul Maria Precup le-a acordat Premiul Superlative Culturale Mureşene, reamintindu-le cât de mult îi preţuiesc reghinenii, cât de mult sunt admiraţi pentru verticalitatea de care au dat dovadă în momente de răscruce ale istoriei locului în care vieţuim. Singura lor armă a fost şi rămâne vorba măsurată, tocul şi călimara, iar ţinta lor este conştientizarea valorii neamului nostru şi trezirea românilor din resemnare.

u fost prezentate cărţile „Avem nevoie de Eminescu”, de Constanţa Abălaşei Donosă, „În spatele oglinzii”, de Nicolae Băciuţ, „Memorii. File de jurnal. Confesiuni”, de Lazăr Lădariu, ,,Pământul care doare. Cealaltă Românie” de Mariana Cristescu. Printre personalităţile premiate de administraţia locală s-a numărat şi fostul director al Bibliotecii Municipale „Petru Maior”, Marin Şara, care a fost distins cu acelaşi premiu pentru strădania lui de a construi la Reghin o bibliotecă bogată şi valoroasă, şi pentru o activitate de 47 de ani, depusă pentru emanciparea culturală

a reghinenilor. Moderatorul şi gazda manifestării, directorul Marcel Naste, a prezentat şi spectacolul oferit de orchestra populară a Şcolii de Muzică, secţie a Gimnaziului „Augustin Maior”, dirijor prof. Diana Stoica, de formaţia de dansuri „Stejărelul” a Clubului copiilor, în colaborare cu Casa Tineretului, instructor Teodor Frâncu, de recitatori şi rapsozi populari, binecuvântaţi în rugăciune şi cântec sacru de preoţii Protopopiatului Ortodox Reghin, fiind prilej de bucurie pentru numerosul public.

e lângă implicarea în delurarea acestor activităţi, s-a organizat şi o expoziţie de carte „Cu şi despre poezia şi opera Luceafărului”, dar şi o vitrină omagială.Evenimentelededicatezilei denaşterealuiMihai Eminescu şi Zilei Culturii Naţionale s-au încheiat la Casa Municipală de Cultură dr. „Eugen Nicoară”, cu un recital muzical susţinut de Monica Florescu şi Makcim Fernandez la pian şi violoncel, şi un regal de poezie susţinut de actorul Teatrului Naţional din Tîrgu-Mureş,

Subiectele tabu despre Reghin cu Ioan Costea

ulţi reghineni nu-şi cunosc istoria municipiului aproape deloc. Ştiu doar date istorice, de obicei smulse din contextul lor, dar istoria adevărată puţini o cunosc. Motiv pentru care, am încercat pentru cititorii revistei „Reghinul Nostru” să aflăm concluziile de o viaţă ale cercetărilor profesorului Ioan Costea, într-un serial dedicat istoriei municipiului. Tema episodului I este „Temniţa Reghinului”.

De la prevenţie la temniţa în Reghinul de ieri

n anul 1425, orașul Reghin a fost ridicat la rang de oppidum (centru economic, politic, religios și militar, constituind un început de oraș), statut pe care l-a avut până în anul 1863. Odată cu ridicarea Reghinului la acest statut, localitatea a primit şi dreptul de judecată, realizat de o serie de magistraţi ce funcţionau pe lângă primărie şi care îşi exercitau meseria pe baza ordonanţelor şi legilor emise în acele vremuri de consiliul local. În acelaşi timp, conducerea locală a construit şi o instituție corecțională în care să îşi ispășească pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate. Temniţa Reghinului a fost construită pe strada Capelei de Jos, astăzi cunoscută sub denumirea de strada Liliacului, şi a fost aşezată strategic pe un pârîu ce izvora din Pădurea „Friciului” denumit ulterior și „pârîul temniţei”, care se varsă în Canalul Morii. Temniţa nu era una comună. Avea mai multe celule care erau utilizate pentru sentințe de

scurtă durată. Pentru perioade îndelungate de timp, sentinţa era ispășită la Bistriţa-Năsăud, în timp ce Reghinul plătea o cotă parte din întreţinerea deţinuţilor. „Însă temniţa nu a fost prea aglomerată deoarece abaterile de la legile vremii se sancţionau în primul rând prin acţiuni preventive. Sistemul preventiv funcţiona astfel: dacă, de exemplu, după hotărârea consiliului, se stabilea că la data de 1 octombrie se culeg viile, iar cineva era surprins că începea mai repede culesul, primea 25 de vergele la fund în centrul oraşului în piaţă. Existau furtişaguri, iar hoţii prinşi primeau la fel 25 de vergele la fund; sau cetăţenii care nu îşi duceau gunoiul pe câmp în termenul stabilit, corecţia ajungea până la 40 de bătăi vergele la „Banca Sudori”, cum i se spunea acestei proceduri ” explică istoricul Ioan Costea. În faţa temniţei exista, în anii 1800, un pod de lemn care a fost inundat de mai multe ori de-a lungul anilor. Motiv pentru care, s-a realizat o amenajare edilitară subterană la vremea aceea pentru drenarea apei pe pârâul Morii, unde existau în acele vremuri morile oraşului. „Prin urmare, nu este vorba de un buncăr ascuns aşa cum mai speculează unele persoane neştiutoare” explică profesorul Costea.

1805 ultima condamnare la moarte din Reghin

n secolul al XVIII-lea mai exista pe lângă temniţă, o gheretă cu obiect de activitate de arest preventiv, destinată personelor condamnate care tranzitau instanţa de judecată, fiind deţinute pe o perioadă

vezi pe reghinulnostru.ro o galerie foto cu reghinul interbelic

de 24 de ore. Această gheretă se aşeza de regulă în faţa casei primarului sau în curtea acestuia, de la caz la caz. „O cronică din 1806 povesteşte faptul că primarul Wagner a transportat o astfel de gheretă de la fostul său predecesor primar, cu 5 perechi de boi. Gheretă pe care fiecare primar o deţinea în gestiune pe toată perioada mandatului său. Într-o altă cronică este amintit faptul că în anul 1801, Reghinul obţine reconfirmarea dreptului de judecată pe „viaţă şi pe moarte”, care însemna dreptul la execuţie.

in documentele vremii reiese faptul că ultima condamnare la moarte care a avut loc în Reghin, în temniţa oraşului, este datată în 29 ianuarie a anului 1805. Atunci au fost spânzuraţi baronul Iacob Heisch, împreună cu mama sa, pentru “omor de tată şi soţ” explică Ioan Costea. Însă, de regulă condamnările la închisoare nu erau foarte multe, atât din cauza sistemului de prevenţie cât şi datorită costurilor de întreţinere cu deţinuţii. Astfel, cei care nu comiteau fapte penale foarte grave aveau şansa să facă o întâmpinare la Curtea de Apel care în acele vremuri era la Bistriţa Năsăud şi chiar la Sibiu, unde se analizau hotărârile judecătoriei din Reghin. „Aceste lovituri de vergea au fost un fel de constrângere extra-economică, ceea ce însemna că în timp, educaţia în Reghin nu a fost făcută doar prin carte şi cu vorbă bună, că nu a mers şi atunci s-a folosit puterea exemplului, pentru a ruşina şi disciplina populaţia” constată profesorul Costea.

Profesorul Ioan Costea şi-a dedicat toată viaţa pasiunii sale, devenind un diplomat în istorie şi filozofie, în special în istoria Reghinului. Deşi este născut în Teiuş-Alba, şi-a legat viaţa de „oraşul viorilor” încă din anul 1968, când a ocupat catedra de istorie-ştiinţe sociale a Liceului „Petru Maior” din Reghin, unde a lucrat peste trei decenii. A publicat peste 130 de studii, articole şi comunicări, în special de istorie şi analiză socialpolitică şi psihico-pedagogice, legate de Reghin. Profesorul Costea este un istoric care s-a remarcat prin acurateţea demersului ştiinţific şi prin sinceritatea abordării celor mai controversate pagini ale istoriei Reghinului, dovadă stând cele 8 volume scrise despre oraşul care l-a adoptat: ”Reghinul, un oraş ardelean în vâltoarea Istoriei: Revoluţia de la 1848”, „Străzile Reghinului, ediţia I-a”, „Străzile Reghinului, ediţia a II-a”, „Economia rurală în regiunea Reghin”, „Monografia Avântul Reghin-fotbal şi onoare”. În colaborare, a lucrat la „Albumul ilustrat Reghin-România” care a apărut în anul 1994 şi bineînţeles a publicat antologia „Reghin, destin şi istorie” în două ediţii. Cea din urmă a fost scrisă după mai bine de trei decenii de căutări, studii şi analize profunde transcrise cronologic în cea mai complexă sinteză a evoluţiei istorice a localităţii, carte ce l-a consacrat definitiv în rândul personalităţilor reghinene.

Suntem din ce in ce mai putini

În 9 ani, populația Reghinului a scăzut cu 4.469 de locuitori

a recensământul populaţiei din anul 2002, Reghinul avea 36.126 locuitori, dintre care 65,35% (23.611) români, 28,77% (10.396) maghiari, 5,06% (1.831) țigani, 0,65% (237) germani și alte etnii sub 1% (51). Sub profil confesional, 61,68% (22.283) s-au declarat ortodocşi, 19,89% (7.188) reformaţi, 9,82% (3.550) romano-catolici, 5,12% (1.851) greco-catolici, 0,99% (360) adventişti de ziua a şaptea şi alte religii sub 1% (894). Conform recensământului populaţiei din 2011, realizat de către recenzorii desemnaţi de reprezentanţii Primăriei Reghin, după colectarea datelor, s-a constatat o

diminuare a populaţiei la 31.657 de locuitori, care înseamnă o scădere de 4.469 de locuitori în decurs de 9 ani.

in cei 31. 657 de locuitori, 66, 82% (care înseamnă un număr de 21.153 de reghineni), s-au declarat români. 26,03% (adică 8.240 de persoane) s-au declarat cetăţeni de etnie maghiară, respectiv 6,32% (respectiv 2.002 persoane) s-au declarat țigani, 0,57% (182 persoane) germani și alte 76 de persoane s-au declarat ca aparţinînd altor etnii care au înregistrat un procent sub 1%.

Dogma,

TIMP LIBER

clubul momentului

,,Muzică faină pentru oameni faini”

2 iulie 2009. Doi geografi încearcă să deschidă o pizzerie. Probabil că nici unul nu s-a gândit atunci că din ideea lor avea să se nască unul dintre cele mai apreciate cluburi reghinene.

u pus pe pereți personalități din toate timpurile și domeniile. Rolling Stones, Elvis Presley, The Beatles, Louis Armstrong, Jimy Hendrix, ca să le amintească clienților de muzica bună și pe Marilyn Monroe, ca să le reamintească de frumusețea vieții. Și, într-un pub&caffe cu iz aristrocratic, cu hrană pentru suflet și ochi, a mai apărut o idee: concerte, petreceri private și tematice. Încet, dar sigur, Dogma a devenit clubul momentului, fiind unul dintre cele mai „explorate” locuri de către amatorii de distracții. Locaţia, amplasată pe strada ,,Mihai Viteazul” la nr. 28, a beneficiat - în vara anului 2012 - de o renovare şi de o extindere, de când este administrată de Tiberiu Creţu şi noul asociat Călin Ţintoşan. De Halloween, clubul a fost asaltat de 300 de petrecăreţi ,,Dogma” are un motto foarte sugestiv şi neaoş ardelenesc: ,,Muzică faină pentru oameni faini”, fiind genul de local pe care, după ce îl frecventezi de mai multe ori, îl poţi numi „acasă”. Localul şi-a câştigat un renume după ce şi-a obşnuit publicul de toate vârstele cu o mulţime de concerte electrizante, party-uri, karaoke, spectacole de teatru de păpuşi pentru cei mici, care s-au bucurat în grădina clubului, vară de vară de ,,Aventurile Motanului Încălţat”, evenimentele sub egida TEDx Reghin, consacrate elitelor. Iar pentru cei mai inteligenţi şi distractivi reghineni, la ,,Dogma”

s-a organizat în premieră competiţia de Pub Quizz, cu două sezoane, câştigători fiind Wise Guys, în primul sezon şi Eqhypa, în cel de-al doilea. În cei patru ani, distracţia la ,,Dogma” a fost adusă reghinenilor prin numeroase concerte de rock, folk, pop, blues şi karaoke pe terasa clubului sau în interior.

una dispoziţie a debutat cu concertele de folk suţinute de băimărenii de la ,,Focul Viu”, trupa „Ţapinarii”, ,,Alina Manole”, ,,Luna Amară” şi au urmat concertele de blues autohton şi de rock de excepţie susţinute de Mike Gdoroja &The Blue Spirit, Fofy Cioloca, Szabo Elod, Vizi and the Boyz, Hazard din Cluj-Napoca, Dudu (Rotilos), Marius Baţu, Mario & The Teachers, Mircea Vintilă, Magda Puskas, Teodora Sântean, Hazard şi Hi Jack. Nu doar concertele au monopolizat distracţia în Clubul Dogma în 2012, serile de stand-up comedy i-au făcut pe sute de reghineni să râdă în hohote la prestaţiile comedianţiilor Natanticu, Costel, Bordea, Teo şi Micuţu însă, recordul de prezenţă a spectatorilor în ,,Dogma” s-a înregistrat de Halloween Party când clubul a fost asaltat de 300 de petrecăreţi care au avut ocazia să devină personaje de film sau de poveste pentru o noapte. Distracţia va continua şi în 2013 conform motto-ului Clubului, cu muzică faină pentru oameni faini!

portrete reghinene

Elena Costinaş reghineanca CARE n

Elena Costinaş este unul dintre puţinii meşteri populari ai Reg ani a absolvit o Şcoală Populară de Artă la Piatra Neamţ, şi-a în domeniul picturii, a început să organizeze cursuri cu ucenic iconografiei.

e meşterul popular l-am găsit la periferia Reghinului, într-o casă în şantier, lucrând în faţa şevaletului, pictând în vitraliu flori, într-o cameră plină de icoane pe lemn şi pe sticlă în care se simţea în aer un miros puternic de vopsele. Pictura în vitraliu este cea mai nouă invenţie a reghinencei, alături de mărţişoarele croşetate şi felicitările din quilling, declarându-ne că exponatele ei vor fi expuse în premieră în acest an la cea de-a VI-a ediţie a ,,Balului Însuraţilor”.

lena Costinaş a avut întotdeauna un suflet puternic, înclinat spre credinţă, trăsături care au determinat-o pe artistă de-a lungul anilor să doneze o serie de icoane şi epitafuri religioase la mai multe biserici şi chiar să execute la comandă icoane pentru prapori. Astăzi, o parte din lucrările Elenei pot fi urmărite pe internet, motiv pentru care multe dintre cele mai interesante au fost vândute de artistă în afara graniţelor ţării, ajungând în Franţa, Italia, Grecia şi S.U.A. Cea mai dificilă lucrare a artistei este o icoană de 1 m x 60 cm, care o înfăţişează pe ,,Maica Domnului cu pruncul Iisus”, realizată după o icoană făcătoare de minuni pictată pe lemn de brad cu foiţă slagmetal, la care lucrează de mai bine de un an şi care încă nu este finalizată. Elena Costinaş este o femeie cu un har divin, înconjurată de o aură de nobleţe şi de o puritate pe care o întâlneşti doar la persoane cu totul şi cu totul speciale. S-a născut la 8

decembrie 1960 în localitatea Roznov, lângă PiatraNeamţ. Cu sprijinul părinţiilor, a surorii şi la îndemnul regretatului părinte duhovnic Ioanichie Bălan, a început să picteze icoane pe lemn şi pânză, pe care le-a donat unor lăcaşe de cult sau le-a făcut cadou celor dragi, de la care a şi primit numeroase încurajări. În 1976, pe când era elevă, Elena l-a cunoscut pe Traian, din comuna Sânpetrul de Câmpie, care îşi făcea stagiul militar la Piatra-Neamţ, de care s-a îndrăgostit şi căruia a acceptat să îi devină soţie după ce acesta a curtat-o timp de şapte ani, dăruindu-i doi copii, pe Ciprian şi Ionut. Şi-a pierdut soţul, dar nu şi credinţa

n 1999, Elena s-a mutat cu familia la Reghin, la dorinta soţului de a fi mai aproape de fraţii săi. Ajunsă pe meleaguri reghinene, Elena s-a angajat la o fabrică de industrializarea lemnului unde, după doi ani de muncă a fost diagnosticată cu astm bronşic, cauzat de praful de plop inhalat la locul de muncă, fiind nevoită să se pensioneze… Şi, cum un necaz nu vine singur, în martie 2006 soţul Elenei şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier, moment care a răvăşit-o extrem de puternic... După cumplita tragedie, Elena a rămas singură cu doi copii, pensionată pe caz de boală, cu o casă în construcţie, credite la bănci şi fără niciun sprijin. Încercată de soartă atât de crud, femeia şi-a găsit liniştea în pictură şi a început să picteze din ce în ce mai mult

nu lasă iconografia să moară

ghinului care, după ce, în urmă cu 31 de a asimilat tot procesul de cunoaştere ci şi să transmită mai departe tainele

portrete reghinene icoane cu diferite teme biblice. Dacă în 31 mai 2005, Elena organiza prima expoziţie personală de icoane pe lemn şi flori pe pânză intitulată ,,Culori îngenunchiate”, în decursul a 7 ani a devenit meşterul popular cu cele mai multe icoane pe lemn în ulei şi acril şi pe sticlă din Reghin, având un portofoliu care se apropie de 20 de expoziţii personale sau de grup.

Şi-a pierdut soţul, dar nu şi credinţa

ste membru fondator al Asociaţiei „Moşteniri Mureşene”, activează în grupul de artă religioasă ,,Deisis” şi în 10 ianuarie 2008 s-a înscris în „Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş” la îndemnul artistului Călin Bogătean, unde a intrat în contact cu artişti plastici consacraţi, alături de care a participat la expoziţiile organizate de asociaţie în judeţ şi în ţară. În ultimii cinci ani, icoanele sale au fost apreciate de mai mulţi critici de artă iar talentul i-a fost recompensat cu mai multe diplome la expozitii, târguri şi festivaluri, obţinând numeroase diplome şi premii la numeroase manifestări cu specific, dintre care amintim: Târgul Meşteşugarilor din Reghin, Sărbătoarea Vinului şi Artă Meşteşugărească Tîrgu-Mureş, Festivalul Comunităţilor Mureş-Căliman, Expoziţia Judeţeană de icoane şi obiecte de cult, ediţia a-XVII-a, Festivalul de Artă Populară “Lada cu zestre”, găzduit de platoul de la Curtea Domnească din Piatra-Neamţ sau Expoziţia Naţională „Patimile şi Învierea Mântuitorului în creaţia populară” din Bucureşti. Lemnul îmbinat din paltin şi plop, acril, uleiurile, pânzele, pensulele şi materialele cu care tratează lemnul sunt foarte scumpe, artista

portrete reghinene le achiziţionează doar când îşi permite pentru că puţini iubitori de artă mai sunt interesaţi astăzi de icoane adevărate, majoritatea preferând „chiciurile autocolante”.

sta însă nu o descurajează pe artista care continuă să pună o parte din sufletul ei la fiecare lucrare, fiecare pictură fiind un unicat… ”Sunt zile în care pictez 10-12 ore iar la icoane de dimensiuni mari muncesc chiar şi două săptămâni, dar mă încarc cu energii pozitive după ce termin fiecare lucrare şi cred că talentul meu e un har de la Dumnezeu”. Preţurile la care îşi vinde tablourile sunt foarte mici în comparatie cu costurile la care se ridică investiţia în materiale, accesorii şi soluţii de tratare a lemnului, o icoană fiind vândută cu sume cuprinse între 50 lei şi 150 de euro.

Diplomă de excelenţă pentru promovarea iconografiei în rândul copiilor

ncepând cu 2005, Elena a participat la mai multe tabere de iconografie, organizate în Lăpuşna, Topliţa, Sighişoara sau Bacău, după care a început personal să organizeze cursuri cu ucenici, pentru a transmite mai departe generaţiei tinere din tainele iconografiei. Primele cursuri de iconografie le-a realizat în cadrul Casei de Cultură a Tineretului ,,George Enescu” cu sprijinul nepreţuit al directoarei de atunci, Sorina Bloj, a coordonând Tabăra de Pictură ,,Fundaţia Laurenţia” la care au luat parte 72 de artişti, apoi a continuat cu o tabără la Botoşani pentru copii orfani şi defavorizaţi, iar din anul 2012 predă săptămânal cursuri de iconografie în Bistra-Mureşului, unde în 6 ianuarie a primit din partea preotului iconom stavrofor Sergiu Andone, „Diploma de excelenţă pentru contribuţii aduse la promovarea valorilor spirituale şi tradiţionale ortodoxe româneşti în rândul copiilor”. ,,Dacă nu reuşim să fim promovaţi la adevărata valoare nu putem educa nici noi generaţiile viitoare. Încă noi mai avem ce arăta şi ar fi bine să prezentaţi astfel de oameni care au păstrat lada cu zestre şi nu au lăsat să se piardă o serie de comori, pe care le pot lăsa ca o moştenire spirituală generaţiilor viitoare.” a declarat pentru ,,Reghinul Nostru”, Elena Costinaş.

“Isus” - pictura in vitraliu cu aluminiu autocolant (pagina din stanga) “Isus in lacrimi” (pagina din dreapta)

înă în 1989, mi-am dorit enorm să ajung să prezint în județul meu natal și, dacă se poate, cât mai aproape de localitatea în care m-am născut, Cîmpul Cetății, pentru că acolo era clar că n-aveam cum să ajung!

m jucat de vreo două ori în Reghin, o dată la fostul cinematograf (ce dureros sună! Un oraș mare fără sală de cinema!), altădată la Casa de cultură, dar cel mai fericit am fost pe scena de la Sovata: era clar că mai aproape de casa în care mă născusem nu se putea! Au fost ani cînd făceam multe turnee în Mureș și în județele învecinate, inclusiv Harghita, alături de Mirabela Dauer, Mihai Constantinescu, Natalia Guberna, Laly Varga. După un spectacol la Hodac, a venit la mine directoarea fabricii de încălțăminte sport din Reghin, care după puțină vreme îmi trimitea la București o splendidă pereche de ”adidași” (vorba vine) de export...Ce de costume și pantaloni de piele și-au luat solistele, în special Mirabela și Corina Chiriac, de la fosta (iarăși fosta, din păcate...) fabrică din Tîrgu-Mureș, ce primire ne făceau mereu frații Curtifan la hotelul ”Continental”! S-a scurs mult timp după evenimentele din `90 şi iată că un mureşean de-al meu, regretatul Romeo Soare, m-a invitat să prezint festivitățile de înmânare a premiilor Trustului de presă ”Ambasador”, iar aici l-am cunoscut pe domnul Vasile Gliga. Din acest moment

totul a fost istorie, cum se spune, dânsul fiind cel care m-a invitat la cele mai importante manifestări artistice ale Reghinului și ale județului: competiții naționale (”Cupa Mirona”, Campionatul național) și internaționale de dans sportiv, ”Ziua recoltei”, ”Sărbătoarea Văii Gurghiului”, ”Balul însuraților”. Tot dânsului îi datorez achiziționarea frumosului costum folcloric, cu care m-am mândrit la ultimele 3 manifestări amintite, cu care am apărut și pe micul ecran de cîteva ori.

um aș putea uita emoția ce mă cuprinsese la primul meu ”Bal al însuraților”, neobișnuit cu costumul popular, la intrarea în ”castel”, unde am dat cu ochii de 600 de oameni în costume similare? Sau senzația de ”mereu acasă” de la Fîncel (am mulți prieteni apropiați la Ibănești) sau pe platoul de la Fermele Gliga, la ”Ziua recoltei”? Mă leagă o solidă prietenie de familia Gliga – doamna Elena, Dumitrița (scenarist și regizor plin de har al multora din evenimentele prezentate de mine în zonă) și marea campioană Mirona, pe care am prezentat-o încă de la primele ei mari succese. Tot prin dânșii - ce mică e lumea - l-am cunoscut și m-am împrietenit cu soțul Mironei, Gabi Toncean, personalitate a sportului românesc. Prin el am ajuns să prezint, pentru prima dată (iată că mai pot fi premiere și după 30 de ani de carieră!), un concurs de culturism, iar acum week-endurile lunii septembrie le petrec mai toate la Reghin,

octavia “Cupa M ”Ziua re

la ”Cupa Mirona” (dans sportiv), ”Cupa Sebastiano” (culturism) și ”Ziua recoltei”, atunci când festivalul internațional ”Dan Spătaru” de la Medgidia nu mă ”deturnează”.

e fiecare dată cînd vin la Reghin fac o vizită la Breaza prietenului meu din copilărie Iuliu Grama, ”Lulu al Căuaciului”, așa cum era cunoscut în Chiheru de Sus. Stăm în curte, sub părul falnic, soția lui Lenuța face o papară strașnică, în care se lăfăie niște cîrnați afumați ținuți peste iarnă în borcanul cu untură, sorbim o țuică din producția proprie și ne amintim de cei mai frumoși ani ai existenței noastre, fără griji de niciun fel... Pentru a înțelege mai bine legăturile mele strînse cu zona, să recapitulez: După absolvirea Facultății de Silvicultură, care pe atunci era la Politehnică, în București, părinții mei au fost repartizați la Ocolul silvic din Cîmpul Cetății. Fratele meu Florin-Silviu venise pe lume cu cîțiva ani înainte, iar eu m-am născut chiar în clădirea ocolului, unde și locuiam. Părinții mei au fost specialiști eminenți, au mai condus ocoluri silvice sau fabrici de cherestea la Cîmpeni sau Stîlpeni (unde era să-mi pierd viața, aflat în picioare într-un camion în mers un cablu m-a lovit peste gît...), mama a fost șef de laborator la Institutul de Cercetări de la Pipera, iar regretatul meu tată a avut multe invenții și inovații în domeniu. Peste ani, tata mi-a povestit că n-a fost deloc o perioadă plăcută cea de la Cîmpul Cetății...

n acele vremuri tulburi, predecesorul său, tot român, fusese împușcat prin fereastră, de aceea seara nu stătea nimeni în dreptul lămpii de gaz, la geam...Legătura cu Chiherul s-a făcut prin sătenii care erau angajați pentru cărăușie cu lemn, între care și badea Toader Haba, vecinul meu de mai tîrziu, în sat, de familia căruia m-a legat o mare prietenie. Casa Haba era lipită de școala din sat și de casa învățătorilor, tușa ”Zinia” și unchiul ”Zoachi” Hărșan

an uRsulescu a prezentat la reghin mai multe evenimente printre care Mirona”, “Campionatul național și internaționale de dans sportiv”, ecoltei”, ”Sărbătoarea Văii Gurghiului”, ”Balul însuraților”.

(folosesc diminutivele sub care erau cunoscuți), unde mi-am petrecut cei mai frumoși ani ai vieții – toate vacanțele de vară și adesea de iarnă, plus primele săptămîni de școală. Avea loc un troc: eu cu fratele meu stăteam la Chiherul de Sus la învățătorii Hărșan, iar fiul lor, Tiberiu ”Horiță”, locuia la noi în București, fiind student la Drept (a fost procuror-șef la Hunedoara, iar acum, pensionar, s-a retras la Tîrgu-Mureș).

unosc fiecare vale, piatră, copac, câmp la Chiher, le-am bătut cu gașca de prieteni (ai Căuaciului – mai era și Tică, ai Jilului, ai Sasului, ai lui Tîmpa, ai lui Haba, ai Popii), am pescuit cu coșarca în apa Beicii (ce uriașă mi se părea atunci!), culegînd altădată cu mîna peștii amețiți de cânepa pusă la topit...Lulu m-a învățat să scrijelesc cu brișca în coaja nucului din curtea ”Sfatului” (lipită de a noastră, acum e dispensar) – ce mândru eram de prima mea brișcă, în formă de pește! Duminică seara ne strecuram să tragem cu ochiul la hora de la ”Cooperativă”, cu podeaua proaspăt dată cu păcură. Veneau băieți chipeși, de peste deal, de la Urisiu, cu pene de păun la clop, care ne furau fetele și le duceau printre copaci, noi copiii încercînd să spionăm în fel și chip! Tușa Zinia era descendentă a celebrului protopop Iuliu Grama, care are acum bust în fața Gimnaziului din Chiheru de Jos, care-i poartă numele. Sora sa, tușa Neti, era soția preotului Șarlea, noi fiind prieteni buni cu cei 3 copii ai lor, petrecînd mult timp în curtea casei parohiale, dar mai ales în Livada Popii, cum i-a rămas numele peste timp.

hiar la intrare erau doi pruni Reine Claude, apoi o groază de meri, între care unul cu miezul roșu; m-am cățărat în toți (preferatul meu era unul ponic, cum aveam și la școală), am petrecut zeci de ore tolănit în iarbă, alături de câinele credincios, unul

roșcat. După moartea soților Hărșan și a plecării părintelui Șarlea la Ungheni, de livadă a avut grijă badea Toader Haba, care nu uita să îmi trimită câte o lădiță cu mere, ceapă roșie și un darab de slană, știa că duc dorul gusturilor de acasă. După moartea lui și a Mariei, soția sa, sarcina a fost preluată de cumnatul lui, badea Toader Alexandru Bogdan și de soția sa, Margareta, care până de curînd aveau cea mai frumoasă casă din sat, un P+1 de neconceput pentru vremurile acelea. De curînd, a fost depășit de o rudă a prietenului meu, regretatul Ghiță Botoș, care și-a ridicat pe locul fostei case cu cerdac un imobil impunător. La ei, în capul satului, se colecta odinioară laptele, se deșertau în cisternă vasele de aluminiu. La Ghiță, angajat la grajdurile CAP-ului, care era și clopotar, ca și Toader Haba, dormea peste noapte șoferul de la RATA sau IRTA, autobuzul sosea seara și pleca înapoi în zori.

a revenirea mea la Chiher (purcesem la o călătorie ”inițiatică”, cu trenul și autobuzul, prin toate locurile unde poposisem în copilărie), după ani buni, a fost o coincidență uluitoare: vecinul meu de scaun, văzîndu-mă cu ochii înlăcrimați de emoție, m-a întrebat unde merg (încă nu eram cunoscut de pe micul ecran) – ei bine, era chiar Lulu Căuaciului, a cărui casă era imediat după a lui Haba! În cele trei grădini și două șuri (noi nu aveam) mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale vieții; adăugați joaca din curțile de la Jilu (unde am copt porumb în focul unui cuptor de ars cărămizi), Sasu (ce măr văratic avea în grădină!), Tîmpa (singura familie posedând un atelaj cu cai), plimbarea sus, cocoțat pe fînul din car, ciupercile coapte pe plită, batoza care venea în curte, vizita la moara de apă, ”turtele” din tină pe care le pocneam încântați de sunetul obținut, ”călătoria” la moara

mecanică, la Eremitu, culegerea frunzelor de dud pentru viermii de mătase crescuți vara în școală - și aveți imaginea unei copilării mureșene fabuloase. Cum aș putea uita că aici m-am tăiat într-o țeavă ruginită și am făcut injecții anti-tetanos la un doctor maghiar foarte bun din Eremitu, mare pescar? Tot el l-a cusut la arcadă pe fratele meu Florin-Silviu atunci cînd, într-o joacă, Ițu Șarlea l-a lovit cu o țeavă metalică... Din păcate, nu mai regăsesc mare lucru din lumea de altădată: ”ai Popii” au plecat la Tîrgu-Mureş, cei trei copii Haba s-au mutat la Reghin, dar Lela (cu fiicele ei țin legătura) și Nelu s-au prăpădit înainte de vreme, doar Livia fiind în viață, ai lui Jilu și Sasu sunt și ei care încotro, Sandu Tîmpa, care la un moment dat a fost primar, a murit, casele Tîmpa și Haba au fost vîndute, casa copilăriei mele, ca și școala, au fost demolate...

înd trec prin Chiher (de fiecare dată când merg la Reghin o iau prin Bălăușeri-Sovata-Eremitu) mă opresc la Tică al Căuaciului (mai potcovește din când în când în fierăria tatălui), la familia Bogdan și bineînțeles la destoinicul primar Emanoil Hurdugaci, căruia îi datorez fericirea de a fi ”Cetățean de onoare” al Chiherului. De fiecare dată, la ”Zilele Chiherului”, care sunt tot în septembrie, mă reîntîlnesc cu Vasile Gliga, prețuit de toți oamenii din colegiul său de parlamentar. Mă bucur enorm că mureșenii mei au dovedit înțelepciune și l-au reales în funcția de deputat, pentru că este un om care a făcut enorm pentru județul cel mai frumos din lume. De fiecare dată cînd ne întîlnim privește cu subînțeles spre primarul Hurdugaci și mă întreabă:  - Măi Tavi, tu ești chiherean? La care eu îi răspund ca pe la noi: - Ie!

Ordine şi Siguranţă Public Poliţiei Locale Din anul 2011, Politia Locală Reghin este permanent la dispoziţia cetăţeanului; Un serviciu operativ în subordinea Primăriei municipiului Reghin, aflat în slujba reghinenilor, pregătită în orice moment de acţiune şi intervenţie. Şeful serviciului, Vasile Marian, ne-a acordat un interviu în exclusivitate pentru revista „Reghinul Nostru”.

Reporter: Ce înseamnă mai exact Poliţia Locală şi în ce condiţii îşi desfăşoară activitatea? Marian Vasile: Începând cu 1 ianuarie, la nivel naţional s-au desfiinţat structurile locale de Poliţie Comunitară, astfel că, din anul 2011, funcţionăm ca Poliţie Locală, prin Legea 155/2010. Poliţia Locală îşi desfăşoară activitatea în interesul comunităţii locale, exclusiv pe baza legii, a hotărârilor de consiliu local şi a dispoziţiilor primarului. Rep: Cum sunteţi organizaţi ca structură la nivelul municipiului? M.V.: Suntem organizaţi ca structuri de interes local cu atribuţii strict în localitatea în care activăm. La Reghin, regulamentul de organizare şi funcţionare a fost aprobat prin Hotărârea nr. 31 din 10 februarie 2011, regulament care stabileşte funcţionarea acestui serviciu. La nivel de municipiu, poliţia este structurată ca un compartiment funcţional fără personalitate juridică la nivel de serviciu şi face parte din aparatul de specialitate al primarului. În cadrul Poliţiei Locale avem un birou de „Ordine şi Linişte Publică şi Pază a Bunurilor” şi mai avem un birou structurat pe două compartimente, unul de ,,Disciplină în construcţii şi afişaj stradal” şi un compartiment de „Activitate comercială, protecţia mediului şi evidenţa persoanelor”, unde am

cuprins cele mai multe din atribuţiile poliţiştilor locali date prin lege. Totodată, mai avem un compartiment de „Circulaţie pe drumurile publice”. Rep: Conform organigramei, cât personal aveţi? M.V.: Conform organigramei ar fi trebuit să avem angajaţi un număr total de 32 de persoane, conform ultimului recensământ care prevede un poliţist la mia de locuitori. Însă, în realitate avem 24 de poliţişti locali, foşti poliţişti comunitari cu tot cu personalul de conducere. Am o echipă de poliţişti locali de care sunt mulţumit și alături de care vreau să găsim împreună un model de comportament civic, în care respectul față de cetățean să fie primordial şi de asemenea, contez pe sprijinul și spiritul civic al reghinenilor. Rep: Să înţeleg că ar fi şanse să mai angajaţi poliţişti comunitari? M.V.: Bineînţeles că ar fi ideal dacă s-ar putea face angajări, dar angajările în administraţia publică ştiu că au fost blocate încă din 2012. Sigur că ar fi necesare angajări de personal nou, dar acum totul depinde de fondurile şi bugetul local, dacă acesta permite. Rep: Care sunt atribuţiile lucrătorilor în domeniul Ordinii şi Liniştii Publice? M.V.: Aici pot să vă spun că legea prevede mai multe activităţi. Astfel, poliţiştii locali acţionează în zona de

că, dezideratul

interviu

competenţă stabilită prin planul de ordine şi siguranţă a municipiului Reghin, pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale precum şi pentru menţinea ordinii a liniştii publice şi a curăţeniei localităţii. Intervin la solicitările dispeceratului, la evenimente semnalate prin Serviciul 112 şi acţionează în permanenţă în colaborare cu Poliţia Română, Jandarmeria şi cu alte forţe care sunt dispuse în Sistemul Integrat de Ordine Publică. Poliţiştii locali participă la măsuri stabilite de situaţii de urgenţă, conduc la sediul poliţiei persoane suspecte a căror identitate nu poate fi stabilită şi bineînţeles, verificăm sesizările şi reclamaţiile primite din partea cetăţenilor. Rep: Să înţeleg că poliţiştii locali sunt abilitaţi de lege să aplice toate sancţiunile cuprinse în domeniul Ordinii şi Liniştii Publice? M.V.: Da, aşa este, putem să aplicăm toate măsurile prevăzute de legislaţie pe acest segment. Nu avem o limitare la măsurile de sancţiuni contravenţionale. În situaţia constatării unor infracţiuni, noi trebuie să oprim acea acţiune, pe cât posibil să reţinem infractorul şi să anunţăm de îndată poliţia care va prelua aceste cazuri. Pentru că infracţiunile nu mai ţin de competenţa noastră. Rep: Ce dotări are Poliţia Locală la Reghin? M.V.: Avem un autoturism marca Renault Kangoo, care este folosit mai mult pentru serviciul de circulaţie, dar bineînţeles, este folosit şi la intervenţiile rapide sau la unele deplasări în teren împreună cu inspectorii primăriei cu care colaborăm foarte bine. Avem totodată în dotare bastoane, spray-uri lacrimogene şi cătuşe. Cu acestea putem să imobilizăm persoanele recalcitrante sau care nu se supun somaţiilor noastre şi am avut situaţii în care s-a impus încătuşarea şi conducerea acestora la sediul poliţiei municipale. Rep: Ce atribuţii au poliţiştii privind circulaţia pe drumurile publice din municipiu? M.V.: Pe lângă aplicarea legilor referitoare la Ordine şi Linişte Publică, poliţiştii din la serviciul circulaţie lucrează şi cu Ordonanţa 195 din 2002, privind circulaţia pe drumurile publice, unde sunt abilitaţi să constate contravenţii. Dar nu toate contravenţiile, e vorba de cele legate de

staţionare şi parcare în locuri nepermise! Rep: Cum arată un poliţist local din cadrul serviciului de circulaţie? M.V.:Agentul este obligat prin lege să poarte o vestă reflectorizantă pe care este inscripţionat ,,Poliţia Locală Reghin”. Are caschetă cu cofă albă şi deasemenea opririle autoturismelor trebuie să fie conform regulamentului. Rep: Cuantumul amenzilor până la ce sume poate ajunge? M.V.: În afara Legii 50, referitoare la legea construcţiilor, unde nu există avertisment, marea majoritate a legilor cu care lucrăm au prevăzute şi expres sancţiunea de avertisment. Aplicarea sancţiunii la o contravenţie rămâne strict la latitudinea agentului constatator, indiferent din ce organ face parte. Acolo el trebuie să ţină cont de gravitatea faptei, de comportarea contravenientului, urmările acestor întâmplări şi de acolo încolo de cum consideră acesta aplică sancţiunea sau avertismentul. Amenzile sunt foarte mari, dar vreau să spun că la contravenţiile constatate de cei de la Compartimentul Circulaţie, se finalizează cu o serie de procese verbale întocmite conducătorilor auto şi trimise la Tîrgu-Mureş unde imediat aceştia intră obligatoriu în baza de date şi punctele de contravenţie aferente care automat îi vor fi stocate

interviu

respectivului contravenient. Rep: Unde se înregistrează cele mai multe probleme? M.V.: Cele mai multe probleme sunt legate de opririle neregulamentare ale autovehiculelor pe domeniul public. Avem foarte multe staţionări de scurtă durată pe trecerea de pietoni, sau te miri în ce alte locuri inaccesibile „doar pentru un minut”. Doamne fereşte să se întâmple acel accident grav, în care pietonul să treacă pe zebră şi să fie lovit. Opriri în intersecţii, pe artere de circulaţie unde se ,,ştrangulează” circulaţia sau la intrarea în cartierul Mihai Viteazul unde zilnic primim sesizări de la preşedinţii asociaţiilor de locatari şi unde dăm o mulţime de amenzi pentru a putea decongestiona traficul rutier. Rep: Câte mopede, utilaje şi atelaje aveţi înregistrate în evidenţa serviciului de circulaţie a Poliţiei Locale? M.V.: Avem înregistrate 388 de mopede în Reghin, 49 de utilaje agricole şi vehicule multifuncţionale pentru curăţarea drumurilor şi 58 de căruţe, care circulă doar pe raza municipiului.