Capitolul 60 - Solia celui de-al treilea înger

[Vezi Apendice (n. ed.)]

Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a stat înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, Domnul a trimis un alt înger puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul de pergament a fost pus în mâna îngerului și, când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a vestit o înfricoșătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă vreodată omului. Scopul urmărit de această solie era de a-i pune în gardă pe copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul ispitei și suferinței, care se afla înaintea lor. Îngerul a spus: „Ei vor fi aduși în luptă directă cu fiara și cu icoana ei. Singura lor speranță de a dobândi viața veșnică este aceea de a rămâne neclintiți. Deși le sunt în joc viețile, ei trebuie să se prindă cu putere de adevăr.” Cel de-al treilea înger își încheie mesajul în felul acesta: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Când a repetat aceste cuvinte, el a arătat către Sanctuarul ceresc. Mintea celor care îmbrățișează această solie este îndreptată către Sfânta Sfintelor, unde Isus stă înaintea chivotului, făcând o ultimă mijlocire pentru toți aceia pentru care mila încă zăbovește și pentru cei care au încălcat Legea lui Dumnezeu din neștiință. Această ispășire se face atât pentru cei neprihăniți morți, cât și pentru neprihăniții aflați în viață. Ea îi include și pe toți cei care au murit încrezându-se în Hristos, dar care, neavând lumina asupra poruncilor lui Dumnezeu, au păcătuit încălcându-i preceptele fără să știe. {ST 254.1}

După ce Isus a deschis ușa de la Sfânta Sfintelor, s-a văzut lumina Sabatului, iar cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu au fost puși la probă, tot așa cum copiii lui Israel au fost puși la probă în vechime, pentru a se vedea dacă vor păzi sau nu Legea lui Dumnezeu. L-am văzut pe cel de-al treilea înger arătând în sus, indicându-le celor dezamăgiți calea către Locașul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Când ei, prin credință, intră în Sfânta Sfintelor, Îl găsesc pe Isus și nădejdea și bucuria îi cuprind din nou. I-am văzut privind înapoi, rememorându-și trecutul, de la vestirea celei de-a doua veniri a lui Isus până la experiența trecerii timpului profetic, în 1844. Ei își explică dezamăgirea și sunt animați din nou de bucurie și certitudine. Cel de-al treilea înger a iluminat trecutul, prezentul și viitorul și ei știu că Dumnezeu i-a călăuzit cu adevărat prin providența Sa misterioasă. {ST 254.2}

Mi-a fost reprezentat modul în care cei care formau rămășița Îl urmau pe Isus în Sfânta Sfintelor, priveau chivotul și tronul îndurării și erau captivați de slava acestora. Isus a ridicat apoi capacul chivotului și, iată! Tablele de piatră, cu Cele Zece Porunci scrise pe ele. Ei citesc Cuvântul viu al lui Dumnezeu, dar se dau înapoi, cutremurându-se, când văd cea de-a patra poruncă între cele zece precepte sfinte având o strălucire mai puternică decât celelalte nouă și o aură de slavă în jurul ei. Ei nu găsesc nimic acolo care să le indice că Sabatul a fost abolit sau schimbat în favoarea primei zile a săptămânii. Porunca stă scrisă ca atunci când a fost rostită de Dumnezeu în solemnitatea și măreția înfricoșătoare de pe munte, în timp ce fulgerele luminau și tunetele bubuiau; este aceeași ca atunci când a fost scrisă chiar cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră: „Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.” Sunt uimiți când văd grija față de Cele Zece Porunci. Le văd păstrate în apropierea lui Iehova, umbrite și protejate de sfințenia Sa. Ei văd că porunca a patra a Decalogului a fost călcată în picioare și a fost păzită o zi transmisă de păgâni și papiști în locul zilei sfințite de Iehova. Ei se smeresc înaintea lui Dumnezeu și își regretă păcatele din trecut. {ST 255.1}

Am văzut cum tămâia din cădelniță scotea fum când Isus înălța înaintea Tatălui Său mărturisirile și rugăciunile lor. Și în timp ce se ridica, o lumină strălucitoare se lăsa asupra lui Isus și asupra tronului îndurării; și rugătorii cei sinceri, care erau tulburați pentru că descoperiseră că ei înșiși erau călcători ai Legii lui Dumnezeu, au fost binecuvântați și fețele lor au strălucit de nădejde și fericire. Ei s-au alăturat lucrării celui de-al treilea înger și și-au înălțat glasurile pentru a vesti solemna avertizare. Puțini însă au primit-o la început; cu toate acestea, cei credincioși au continuat cu multă vigoare să vestească solia. Apoi, i-am văzut pe mulți îmbrățișând solia celui de-al treilea înger, unindu-și glasurile cu cei care dăduseră primii avertizarea și onorându-L pe Dumnezeu prin păzirea zilei Lui sfinte de odihnă. {ST 256.1}

Mulți care au îmbrățișat cea de-a treia solie nu avuseseră o experiență în primele două solii. Satana a înțeles aceasta și ochiul lui rău a fost asupra lor pentru a-i învinge; dar cel deal treilea înger le îndrepta atenția către Locașul Preasfânt, iar cei care avuseseră o experiență în ultimele solii le arătau calea către Sanctuarul ceresc. Mulți au văzut lanțul desăvârșit al adevărului în soliile îngerilor și le-au primit cu voioșie în ordinea în care au fost date și L-au urmat pe Isus prin credință în Sanctuarul ceresc. Aceste solii mi-au fost reprezentate ca o ancoră pentru poporul lui Dumnezeu. Cei care le înțeleg și le primesc nu se vor afla în primejdia de a fi măturați de multele amăgiri ale lui Satana. {ST 256.2}

După marea dezamăgire de la 1844, Satana și îngerii lui au fost foarte ocupați cu așezarea de capcane pentru a zdruncina credința corpului de credincioși. El a afectat mintea persoanelor care avuseseră o experiență în soliile date și care aveau o aparență de umilință. Unii arătau către viitor pentru împlinirea primelor două solii, în timp ce alții arătau un trecut îndepărtat, susținând că acestea fuseseră împlinite atunci. Ei câștigau o influență asupra minții celor lipsiți de experiență și le zdruncinau credința. Unii cercetau Biblia pentru a-și construi o credință proprie, independentă de corpul credincioșilor. Satana jubila în toate acestea, căci el știa că pe cei care se desprind de ancoră îi putea afecta, prin rătăciri diferite, și purta încoace și încolo prin multe vânturi de învățătură. Mulți care fuseseră fruntași în primele două solii acum le negau și în tot corpul de credincioși era confuzie și neînțelegere. {ST 256.3}

Atenția mi-a fost atunci îndreptată către William Miller. Arăta încurcat peste măsură și era plecat sub povara grijii și neliniștii pentru poporul său. Cei din grupul care fusese unit și iubitor în 1844 își pierdeau iubirea, împotrivindu-se unul celuilalt și căzând într-o stare rece de apostazie. În timp ce privea aceasta, durerea i-a epuizat tăria. Am văzut bărbați de frunte privindu-l cu atenție și temându-se ca nu cumva să primească cea de-a treia solie îngerească și poruncile lui Dumnezeu. Iar când el se apleca înspre lumina cerului, acești bărbați născoceau vreun plan pentru a-i întoarce mintea de la aceasta. Se exercita o influență omenească pentru a-l ține în întuneric și a-i reține influența în mijlocul celor care se împotriveau adevărului. În cele din urmă, William Miller și-a ridicat glasul împotriva luminii din cer. N-a primit solia care i-ar fi explicat pe deplin dezamăgirea și ar fi aruncat asupra trecutului o lumină și slavă care i-ar fi refăcut forțele epuizate, i-ar fi reînviat speranța și l-ar fi călăuzit să-I dea slavă lui Dumnezeu. El s-a plecat către înțelepciunea omenească în locul celei divine, dar, fiind frânt de atâta muncă pentru cauza Stăpânului său și datorită vârstei, el nu a fost tot atât de răspunzător ca aceia care l-au ținut departe de adevăr. Ei sunt răspunzători; păcatul stă asupra lor. {ST 257.1}

Dacă William Miller ar fi putut vedea lumina celei de-a treia solii, multe lucruri care păreau întunecate și tainice pentru el și-ar fi găsit explicația. Dar frații lui mărturiseau un interes și o dragoste atât de profundă față de el, încât a crezut că nu se poate rupe de aceștia. Inima lui înclina către adevăr, iar apoi el se uita către frații săi; însă ei se împotriveau luminii. Se putea el rupe de cei care stătuseră umăr la umăr cu el în vestirea venirii lui Isus? S-a gândit că în mod sigur ei nu l-ar conduce spre rătăcire. {ST 258.1}

Dumnezeu a îngăduit ca el să cadă sub puterea lui Satana, sub stăpânirea morții, și l-a ascuns în mormânt de cei care îl îndepărtau neîncetat de adevăr. Moise a greșit tocmai când era gata să intre în țara Făgăduită. În același fel, am văzut că William Miller, tocmai când mai avea puțin până să intre în Canaanul ceresc, a greșit lăsând ca influența lui să acționeze împotriva adevărului. Alții l-au împins la aceasta; alții trebuie să plătească pentru aceasta. Dar îngerii veghează praful prețios al acestui slujitor al lui Dumnezeu, și el va ieși afară la sunetul ultimei trâmbițe. {ST 258.2}

Capitolul 61 - O bază solidă

Am văzut un grup care stătea bine păzit și ferm, care nu arunca nici măcar o privire către cei care doreau să zdruncine credința întemeiată a celor credincioși. Dumnezeu S-a uitat asupra lor aprobator. Mi-au fost arătate trei trepte — prima, a doua și cea de-a treia solie îngerească. Îngerul care mă însoțea a spus: „Vai de acela care va mișca o cărămidă sau va deranja fie și cât un vârf de ac aceste solii. Înțelegerea adevărată a acestor mesaje este de o importanță vitală. Destinul sufletelor atârnă de modul în care sunt primite.” Am fost iarăși purtată de-a lungul acestor solii și am văzut cât de scump plătiseră cei din poporul lui Dumnezeu pentru experiența lor. Ea fusese obținută prin multă suferință și conflict sever. Dumnezeu îi condusese pas cu pas, până când îi plasase pe o platformă solidă, de neclintit. Am văzut diferite persoane apropiindu-se de platformă și examinându-i fundația. Bucurându-se, unii au urcat imediat pe ea. Alții au început să critice temelia. Doreau să se facă îmbunătățiri, pentru că, ziceau ei, atunci ar fi fost platforma desăvârșită și poporul mult mai fericit. Unii au coborât de pe platformă pentru a o examina și au declarat că este așezată greșit. Dar am văzut că aproape toți stăteau ferm pe platformă și îi implorau pe cei care pășiseră în afara ei să înceteze să se mai plângă; căci Dumnezeu era Maistrul Constructor, și ei luptau împotriva Lui. Au reamintit minunata lucrare a lui Dumnezeu care i-a condus la platforma solidă și, toți împreună, și-au ridicat ochii către cer și I-au dat laudă lui Dumnezeu cu glas tare. Lucrul acesta i-a mișcat pe unii din cei care se plânseseră și părăsiseră platforma și, cu priviri pline de umilință, au urcat din nou pe ea. {ST 258.3}

Atenția mi-a fost îndreptată către vestirea primei veniri a lui Hristos. Ioan fusese trimis în puterea și în duhul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru Isus. Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au beneficiat de învățăturile lui Isus. Împotrivirea lor față de solia care prevestea venirea Sa i-a plasat într-un loc în care nu puteau primi cu plăcere cea mai puternică dovadă că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins solia lui Ioan să meargă încă și mai departe, să-L respingă și să-L răstignească pe Hristos. Făcând acest lucru, ei s-au plasat întrun loc în care nu puteau primi binecuvântările Zilei Cincizecimii, care i-ar fi învățat calea către Sanctuarul ceresc. Sfâșierea perdelei de la templu a arătat că jertfele și rânduielile iudaice nu aveau să mai fie primite. Marea Jertfă fusese adusă și acceptată, iar Duhul Sfânt, care a coborât în Ziua Cincizecimii, a purtat mintea ucenicilor de la sanctuarul pământesc către cel ceresc, în care Isus intrase prin propriul Său sânge, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi foloasele ispășirii făcute de El. Dar iudeii au fost lăsați într-un întuneric total. Au pierdut toată lumina pe care ar fi putut-o avea asupra planului de mântuire și s-au încrezut mai departe în jertfele și arderile lor de tot inutile. Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc cu toate acestea, ei nu știau nimic de această schimbare. Din acest motiv, ei nu au putut beneficia de mijlocirea lui Isus în Locul Sfânt. {ST 259.1}

Mulți privesc cu oroare la calea urmată de iudei când L-au respins și L-au răstignit pe Hristos; iar când citesc istorisirea rușinoasei Lui maltratări, ei cred că Îl iubesc și nu L-ar fi tăgăduit ca Petru sau răstignit ca iudeii. Dar Dumnezeu, care citește inimile tuturor, a pus la probă acea iubire pe care ei mărturiseau că o simt față de Isus. Tot cerul a privit cu cel mai adânc interes primirea primei solii îngerești. Dar mulți care au mărturisit că-L iubesc pe Isus și care au vărsat lacrimi când au citit povestea crucii, au luat în râs vestea cea bună a venirii Sale. În loc să primească solia cu bucurie, au declarat că este o amăgire. I-au urât pe cei care iubeau venirea Sa și i-au dat afară din biserici. Cei care au respins prima solie nu au putut avea vreun avantaj de la cea de-a doua; și nu au avut nimic de câștigat nici prin strigătul de la miezul nopții, care trebuia să-i pregătească să intre cu Isus în Locul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Și, respingând primele două solii, ei și-au întunecat în așa măsură priceperea, încât nu pot vedea nici urmă de lumină în cea de-a treia solie îngerească, care arată calea către Sfânta Sfintelor.

Am văzut că, după cum iudeii L-au răstignit pe Isus, tot așa bisericile cu numele răstigniseră aceste trei solii și nu au, prin urmare, nici cea mai vagă cunoștință în ce privește calea către Sfânta Sfintelor și nici nu pot beneficia de mijlocirea săvârșită de Hristos acolo. Asemenea iudeilor, care își aduceau jertfele inutile, ei își înalță rugăciunile nefolositoare către încăperea pe care Isus a părăsit-o; și Satana, mulțumit de această amăgire, își ia o aparență religioasă și îndreaptă către sine mintea acestor așa-ziși creștini, lucrând cu puterea lui semne și minuni mincinoase pentru a-i imobiliza în capcană. Pe unii îi amăgește într-un fel, pe alții într-altul. El are pregătite amăgiri diferite pentru a influența minți diferite. Unii privesc cu oroare asupra uneia dintre amăgiri, în timp ce primesc cu brațele deschise o alta. Satana îi amăgește pe unii prin spiritism. Vine, de asemenea, și ca înger de lumină și își răspândește influența în toată țara prin intermediul reformelor false. Bisericile jubilează și consideră că Dumnezeu lucrează într-un mod minunat pentru ei, când de fapt este lucrarea unui alt duh. Entuziasmul se va stinge și va lăsa lumea și biserica într-o stare mai rea decât înainte. {ST 260.1}

Am văzut că Dumnezeu are copii sinceri printre adventiștii cu numele și bisericile căzute și, înainte ca plăgile să fie turnate, pastori și popor vor fi chemați afară din aceste biserici și vor primi cu bucurie adevărul. Satana știe aceasta; și înainte de a fi dată marea strigare a celui de-al treilea înger, el stârnește un entuziasm în aceste grupări religioase, pentru ca aceia care au respins adevărul să poată gândi că Dumnezeu este cu ei. El nădăjduiește să-i amăgească pe cei cinstiți și să-i facă să creadă că Dumnezeu încă lucrează pentru biserici. Dar lumina va străluci și toți aceia care sunt cinstiți vor părăsi bisericile căzute și vor lua poziție alături de rămășiță. {ST 261.1}