Împăratului împăraților și

Domnului domnilor. {ST 292.1}

Toți caută să se ascundă în spatele stâncilor, să se pună la adăpost de slava teribilă a celui pe care odată L-au disprețuit. și, copleșiți și îndurerați de măreția și slava Sa nemăsurat de mare, își ridică glasurile la unison și exclamă, cu o teribilă claritate: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” {ST 292.2}

Apoi Isus și îngerii neprihăniți, însoțiți de toți sfinții, merg din nou în Cetate, iar plângerile amare și vaietele celor pierduți umplu văzduhul. Apoi am văzut că Satana și-a început din nou lucrarea. A trecut printre supușii lui, i-a întărit pe cei slabi și neputincioși și le-a spus că el și îngerii lui sunt puternici. A arătat către milioanele nenumărate ale celor care fuseseră înviați. Erau războinici puternici și regi care erau foarte pricepuți în luptă și care cuceriseră împărății. Și erau uriași teribili și oameni viteji care nu pierduseră niciodată o bătălie. Era mândrul și ambițiosul Napoleon, a cărui simplă apropiere făcuse împărății să tremure. Erau aliniați acolo bărbați de o statură impunătoare și o ținută nobilă, care căzuseră în luptă când însetau după cuceriri. Când ies din mormintele lor, ei își reiau firul gândurilor de unde-l lăsaseră la moarte. Ei au aceeași dorință de a cuceri care-i domina și când au căzut. Satana se consultă cu îngerii lui și apoi cu acei împărați, cuceritori și bărbați puternici. Apoi, se uită peste armata uriașă și le spune că în Cetate este o oștire mică și slabă și că ei pot să urce și să o cucerească, să-i arunce afară pe locuitorii ei și să fie ei înșiși posesorii bogățiilor și slavei de acolo. {ST 293.1}

Satana reușește să-i amăgească și toți încep imediat să se pregătească de luptă. Sunt mulți oameni pricepuți în armata aceea enormă și ei construiesc tot felul de dispozitive de