Apoi, cu Satana în fruntea lor, mulțimea se pune în mișcare. Împărații și războinicii

îl urmează îndeaproape pe Satana și mulțimea vine imediat după ei, organizată pe companii. Fiecare companie își are comandantul ei și se respectă ordinea în timp ce mărșăluiesc pe suprafața crăpată a pământului către Cetatea cea Sfântă. Isus închide porțile Cetății și această armată uriașă o înconjoară și se pun în poziție de luptă, așteptându-se la o încleștare crâncenă. Isus, toată oștirea îngerească și toți sfinții, cu coroanele strălucitoare pe cap, urcă pe partea superioară a zidurilor Cetății. Isus vorbește cu demnitate, spunând: „Priviți, voi, păcătoșilor, răsplata celor drepți! și priviți, voi, răscumpărații Mei, răsplata celor răi!” Mulțimea fără număr privește grupul slăvit adunat pe zidurile Cetății. Și, văzând splendoarea coroanelor lor strălucitoare și fețele luminate de slavă, reflectând chipul lui Isus, și după ce privesc apoi slava și măreția inegalabilă a Împăratului împăraților și a Domnului domnilor, curajul îi părăsește. Sunt copleșiți de simțământul comorii și slavei pierdute și își dau seama că plata păcatului este moartea. Ei văd grupul sfânt, fericit al celor pe care i-au urât, acum acoperiți de slavă și cinste și înveșmântați în viață fără de moarte, în timp ce ei se află în afara Cetății, alături de tot ce poate fi mai josnic și mai respingător. {ST 293.2}