Page 1

~1~


Motto: “ Hrănește-ți mintea cu gânduri mărețe, credința în eroi creează eroi. ”

(Benjamin Disraeli)

~2~


Cuprins Prieten. Prietenos. Prietenie ............................... 10 Interviu .............................................................. 16 Poezie ................................................................ 21 OCHIUL NOPŢII .................................................................. 21 Rătăcire ............................................................................. 21 Bunicuţei mele dragi ......................................................... 22 UNELE LUCRURI DEVIN INEVITABILE ................................. 23 As fi putut ... ...................................................................... 23 În absenţa ta ..................................................................... 24 Într-un moment al învierii ................................................. 24 Amintiri ............................................................................. 25 CREDINŢA .......................................................................... 26 Nu e limbă mai frumoasă .................................................. 26 Iubirea ............................................................................... 28 Viața joc al sorţii................................................................ 28 Aşteaptă-mă... ................................................................... 29 Caii somnului ..................................................................... 29

~3~


Pe drumul meu.................................................................. 30 Spațiul velin ....................................................................... 30 CONDAMNAT LA VIAȚĂ..................................................... 30 Vis în răstimp..................................................................... 31 Balada Dunării ................................................................... 31 Înspre „fără noi” ................................................................ 32 Straturi .............................................................................. 33 Te-a așteptat... .................................................................. 33 Captiv în propriul univers .................................................. 34 VIS DE IUBIRE .................................................................... 34 Rătăciri .............................................................................. 36 Ploile.................................................................................. 36 Pictura – un stil de viaţă .................................... 38 Hoaţa de sânge .................................................. 45 Urzeala Tronurilor ............................................. 53 (Game of Thrones).............................................. 53 Să râdem puţin .................................................. 64 Poeţi şi Prozatori ................................................ 66 George Bacovia ................................................................. 66 Carlos Ruiz Zafon ............................................................... 68 Două săptămâni - o experiență minunată .......... 71 Dialog imaginar ................................................. 76

~4~


Eu şi Marea ....................................................... 79 Copilăria s-a născut la sat ................................. 80 GÂND 8 ............................................................. 82 ...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul .................. 84 Divergent ........................................................... 86 De ce scriu? ....................................................... 91 Lansare de carte ................................................ 93 Încercări poetice ............................................................... 93 Impresii de lectură ............................................. 96 Poezia: o „crinolină de fluture”......................................... 96 ROMÂNIA TURISTICĂ ...................................... 100 Să ne distrăm puțin ......................................... 103 Vă invit să citiți ................................................ 106 Deinteres ......................................................................... 106 Blog-ul Bianca2b ............................................................. 107

~5~


Revista A.V.A Redactor-șef, corector și fondator Mălina Adina Netcă, Timișoara

Redactori Adjuncți Anca Elena Șerpe, Alba Iulia Marina Ianolia, Craiova

Promovare și imagine Dragomir Adrian, Câmpina

Grafică și IlustAnna E. Puiu, Timișoara ~6~


Colaboratori: Iustina Ţalea, Craiova Denisa Curtașu, Italia Diana Ciurtin, Madrid Teo Popescu, București Liliana Cecilia Rusu, Deva G. Gabriel Petru Băeţan, Arad Mariana Golimaz, Chişinău Andrei Mădălin Bumar, Satu Mare Raluca-Ștefania Pîrvu, Pitești Alexandra Mădălina Tudora,Buzău Bota Lucian Victor, Uk – Bristol Carmen Enache, Caracal Mihai Horga, Roman Romeo Tarhon, București Dida Diana Cioponea, Spania Marius Biru, Sf. Gheorghe Maria Călinescu, Galaţi

Ana Maria Cucu, Roman Llelu Nicolae Vălăreanu(Sârbu), Cluj Dana Popa, Londra Ștefan Alexandru Ciobanu, București Vasile David, Roma Teodora Iancu, Cluj Camelia Lungu, Seimenii Mici Aurora Popa, Mihăeşti Victor Ciobanu, București Cristina Pipiriga Alexandru Florian Săraru, București Lili Șipoteanu (L.L.), Roman Andreea Covrig, Ploieşti Ioana Voicilă Dobre, Bucureşti Emanula Popa, București Mălina Barbu, Întorsura Buzăului Alexandru Tonko, Bucureşti

~7~


Oana Heller, Turda David Boia, Roşia Montana, Alba Faităr Emilia Felicia, Târgu Jiu Maftei Lăcrămioara, Paşcani Andreea Elisa Roff, Cluj Florina Dinu, Slatina

Andreea Pop,Lăpuş Bianca Călin, Grecia Lucian Pintilie, București Dănuț Belu, Urecheşti Gabriel Dragnea, București Vasilache Daniela, Brăila

Fotografii realizate de: Lavinia Humeniuc, Botoșani Diana Ciurtin, Madrid

~8~


~9~


Prieten. Prietenos. Prietenie De multe ori în viața mea m-am întrebat dacă am cu adevărat prieteni. Genul de prietenie despre care citești cu plăcere într-o carte, genul de prietenie pe care îl vezi pe micile sau pe marile ecrane și la care, evident, visezi și tu, genul de prietenie pe care îl vezi la alții, dar de care tu n-ai avut încă parte. Genul de prietenie... pură. Fără interese, fără ascunzișuri, fără reproșuri. M-am păcălit de multe ori. Oamenii au încetat la un moment dat să îmi mai zâmbească sincer și au început ușor, ușor să se îndepărteze. Apoi să-și ceară scuze. Să-mi spună că le-a fost dor. Că au fost prea ocupați cu treburile lor ca să-și mai îndrepte gândurile către mine. Că orgoliul lea fost prea mare ca să facă primul pas după o discuție copilărească. Și am iertat. De "n" ori m-am făcut că nu văd, că nu aud. Mi-am înăbușit

~ 10 ~


gânduri și sentimente doar pentru a salva o prietenie. Apoi, am realizat că nu trebuie să lupt doar eu. Că o prietenie nu presupune uitare, lipsă de timp sau orgoliu stupid. Și miam dat seama de toate acestea pentru că am întâlnit oameni care mi-au arătat ce înseamnă cu adevărat prietenia. Oameni calzi, oameni care sunt frumoși pe dinafară pentru că au un suflet minunat, oameni pe care îi cunosc de ceva timp și chiar mi-au fost alături în momentele cele mai dificile și oameni pe care nu îi cunosc de foarte mult timp, dar care miau lăsat senzația plăcută că ne știm de-o viață. Căci prietenia nu înseamnă un număr de ani petrecuți împreună. Prietenia înseamnă ca la miezul nopții sau în zorii zilei, când un prieten are nevoie de ajutor, fugi într-acolo. Înseamnă să poți povesti ore întregi fără să te simți incomod și fără să te simți în plus. Prietenia înseamnă să nu înfrunți viața de unul singur. Să știi că undeva, aproape de tine, se află un om sau mai mulți în brațele cărora poți alerga și de bucurie și de tristețe. Iustina Ţalea, Craiova

~ 11 ~


Multă lume folosește cuvântul prieten că etichetă pentru orice gen de relație pasageră, cunoștințe sau pentru ași defini relațiile sociale. Alții puțini mai singuri își definesc animalele de companie ca prieteni..ce poate însemna prietenia de fapt fără a confunda termenii de care se abuzează atât de mult în ziua de azi?? Ce este un prieten cu adevărat ? Cel care îți pășește pragul zi de zi venind să bea o cafea cu tine? Cel sau cea care te ține de mână când ești singur și trist? Cel care te invită în oraș atunci când se plictisește singur acasă? Sau cea care te sună atunci când simte că ești trist și ai nevoie de o vorbă din suflet și îți șoptește : "sunt lângă tine" orice ar fi !! Discuții , certuri, complexe, vorbe și indiferență, sunt părțile unei monezi în care sa etichetat și înțeles greșit prietenia. Prietenia e parte din sufletul nostru oriunde am fi, orice

~ 12 ~


am face, sau de oricine am fii înconjurați. Prietenul nostru e cel căruia i-am dori prezența oriunde am fi, și căruia îi putem povesti orice fără să așteptăm nimic în schimb...căruia nu-i tăinuim nimic, și i-am da orice simțim că are nevoie înainte să ceară. E persoana căreia îi știi gândurile și trăirile și care te simte știe când să te caute și nu are nevoie de motive ca să fie lângă tine sau să facă ceva pentru tine. Prietenia începe atunci când dai și te deschizi fără a aștepta nimic în schimb. Prietenia o oferi , nu o aștepți. Prietenia o simți nu o cauți sau te lauzi cu ea. Căci sufletul are nevoie de deschidere nu de clopote puternice. O prietenie puternică e o legătură sufletească care nu are nevoie de dovezi nici de alte adevăruri decât adevărul simțirii sufletești. Uneori numim în mod absurd prieten sau prieteni pe cei care e înconjoară fără a avea nici un fel de conexiuni emoționale și sufletești cu ei, ci din pură obișnuință. Și un copac îți e prieten când stai lângă el, îi vorbești, te destăinui și simți că te ascultă...pentru că te deschizi în fața lui. Un fluture în zbor care dansează în

~ 13 ~


fața ta exact când ești trist îți reamintește că viața are culoare atunci când ești decăzut, e un prieten care ți-o dovedește prin propria lui prezentă în momentul oportun. Un necunoscut care își descărcă povara emoțiilor spunându-ți cu încredere tot ce-l doare, o privire de încredere exact când plângi sau un apel telefonic în miez de noapte când te simți singur. Prietenia e un moment și o legătură universală profundă a inimii cu tot ce ne înconjoară prin deschidere, sinceritate și trăire sufletească. Prieteni nu ne sunt doar oamenii ci orice ființă cu viață prin care curge esența vitală și cu care conectăm sufletește. Prieteni ne sunt cei în fața cărora ne dezgolim sufletul și suntem noi înșine fără măști, machiaj sau haine la modă...nu cei care credem că ne sunt prieteni din obișnuința de a-i vedea mereu în jur și cu care ieșim "la distracție"! Acum, priveste în jur și întreabă-te cine îți e cu adevărat prieten? În fața căruia te poți dezgoli fără teama de a fii judecat? Căci acela e prietenul sau prietena ta de suflet !! Diana Ciurtin, Madrid

~ 14 ~


~ 15 ~


Interviu Pe Denisa Curtașu am cunoscut-o acum câteva săptămâni pe facebook și după ce am ascultat piesele interpretate de ea la pian am rămas fermecată. La doar 15 ani Denisa se pregătește să își lanseze propriul Cd cu melodii compuse de ea la pian. Am să o las să ne spună singură mai multe detalii despre ea și despre viitoarele ei proiecte.

Reporter: Bună Denisa, ne poți spune te rog mai multe despre tine? Denisa Curtașu: Sărut mâna ! Cu mare drag . Mă numesc Denisa Curtașu, m-am născut în Târgoviște la data de 8 mai 1998 și am 15 ani. În present locuiesc în Italia de când am fost admisă la Conservator cu numărul maxim de voturi, 10 la doar 11 ani. Mă pregătesc ca de anul viitor să încep cursurile de canto la Conservator. Iubesc muzica, prin ea trăiesc.

~ 16 ~


Reporter: Ce anume te-a determinat să cânți la pian?

Denisa Curtașu: Iubesc muzica și asta m-a determinat să aleg să studiez pianul.

Reporter: Cât de mult înseamnă pentru tine muzica? Denisa Curtașu: Muzica pentru mine reprezintă totul ,fără de ea nu aș putea supraviețui

Reporter:

Consideri că ținerii din ziua de azi iubesc, sunt pasionați de artă?

Denisa Curtașu: Din păcate

observ ,că atracția către artă .....dispare, din păcate !!

Reporter:

Te-ai vedea făcând și altceva pe lângă pian? Ce?

~ 17 ~


Denisa Curtașu: Nu ,nu pot să mă văd făcând altceva,cu toate că am și alte pasiuni ,cum ar fi desenul ,poezia......foarte curând doresc să lansez primul meu Cd cu primele mele compoziti și legat de acest cd ,o carte autobiografică ,în care voi destăinui clipe din viața mea până la acesta vârstă ,menționez că și cartea este scrisă de mine și va fi editată în 2 limbi Română și Italiană.

Reporter:

Cum ai caracteriza un

"artist" ?

Denisa Curtașu: Artistul este acea persoană care dăruiește sensibilitate, iubire celor din jur prin ceea ce face : muzică, pictură, poezie..etc

Reporter:

În opinia ta a fi artist e un mod de viață?

Denisa Curtașu: Da, cu siguranță! ~ 18 ~


Reporter: Urmărești de cele mai multe ori mulțumirea sinelui sau mulțumirea celor din jur?

Denisa Curtașu:: Am un țel , de ai face fericiți pe cei care au nevoi, în acest fel și eu sunt împlinită .

Reporter: Ce planuri ai pentru viitor? Ce ți-ai dori să ți se întâmple? Denisa Curtașu: Planurile sunt acelea de a ajunge cât mai sus, să îmi urmez visul și misiunea pe care o am de îndeplinit .

Reporter:

Te rog să adresezi un mesaj tinerilor care citesc această revistă.

Denisa Curtașu: Fericirea constă în a face fericiți pe alții !!! Învățați să iubiți cu sufletul !

~ 19 ~


~ 20 ~


Poezie OCHIUL NOPŢII

Rătăcire

Visez să te iubesc La ora când steaua mea Deschide ochiul nopţii Eu mâna-ţi dau tu braţul.

Mi te-ai rătăcit pe drum în jurul tău e numai fum doar amintirile rescriu trecute vremuri în târziu .

Un vis atins cu inima Fragmente de amintiri Ne urmăreşte chiar şi luna Şi sufletul mi-e legănat.

Mi te-ai rătăcit în părul ce îmi curgea lin pe spate cu aripa băteai în noapte când te durea , adevărul.

Te joci cu mine... Ca notele-n libertate Buzele mele desenează Acorduri în tremor de voce.

Mi te-ai rătăcit în gânduri încurcând cuvinte în rânduri dorind să ştergi vorbele spuse cu răsărituri demult apuse.

Închizi ochii şi-un cântec Vei auzi la ureche... Este eternitatea iubirii Se uită la tine din oglindă.

Mi te-ai rătăcit în amintire azi nu mai eşti nici o psaltire ce îmi şoptea rugi de iubire şi lacrimi îţi curg din privire.

Visez doar să te iubesc Cu inima flămândă şi fără să respire Ascund secretul din sufletului meu Într-o grădina ne udată cu sângele iubirii.

Mi te-ai rătăcit pe-o şoaptă şi dorul îţi bătea la poartă dar, timpul nostru a trecut şi floarea primului sărut ...

Teo Popescu, Bucureşti

~ 21 ~


Bunicuţei mele dragi

Mi te-ai rătăcit pe-o lacrimă necuprinsă în ... patimă ... pe locul unde focurile ardeau azi lacrimile căzute , îngheţau. Mi te-ai rătăcit arar în versuri te ascundeam prin universuri în stele ce mureau pe lacuri în clipe înrobite în veacuri . Liliana Cecilia Rusu, Bucureşti

Regenerarea prin scris oare despărţirile proiectează sfârşitul lumiiînlăuntrul nostru? oare între reprimarea sentimentelor şi o sinucidere pe hârtie există vreo diferenţă? oare cuvintele dintr-o poezie îşi părăsesc vreodată muza?

Scumpă, dragă bunicuţă. Harnică ca o albinuţă, Eu pe tine te iubesc. Şi mulţi ani eu îţi doresc. Să fii tînără mereu, Şi-n paza lui Dumnezeu. Parte să ai de bucurii. De la scumpii tăi copii, Ca bunicul să te ajute, Şi mai des să te asculte, Plăcinţele să mai faci Pentru nepoţeii dragi, Cu mult drag te felicit. Şi-un pupic eu îţi trimit. Să fii buni sănătoasă. Ca o zînă de frumoasă. Tu bunică dă-mi crezare, Pînă ce v-oi creşte mare, Şi atunci te-oi ajuta, Cu ce pot din partea mea. Mariana Golimaz, Chişinău

oare povestea noastră continuă şi după ultimul punct pe care-l voi scrie? oare sufletul meu se regenerează prin scris? G. Gabriel Petru Baeţan, Arad

~ 22 ~


UNELE LUCRURI DEVIN INEVITABILE

De ce se făcea loc printre rânduri răpunerile poticneau stabilități rătăcirile prăbușeau exactități răspunsurile pierdeau totul în jocuri de-a precizia culoare inexplicabile deschideau întortochelile spații reprobabile se luau pe sus în apriga strânsoare a imprevizibilului se lipsea de el evidentul las-o baltă aproxima finalul așteptat -neașteptat Anca Elena Şerpe, Alba Iulia

As fi putut ... Aripă-as fi putut să-ți fiu Să te ridic în ceas târziu Să-ți deschid cale printre nori Când ai fi vrut din nou să zbori Lacrimă de-ai fi vrut puteam Să-ți limpezesc ochii mărgean Dar nu stiam c-ai să mă strângi Fiindcă tu nu știi să plângi Să fiu o zi a săptămânii Pătrarul din întregul lunii Poarta noptilor spre zori Sau rouă strălucind pe flori Pe buze să-ți fi fost cuvânt Puteam...dar risipit în vânt Ecou în mine n-ai găsit Mereu pe drum...mereu grăbit Am rămas o depărtare De dincolo de munți si-o mare Mă contopesc la orizont Cu ce-as fi vrut să fiu și-am fost Andrei Mădălin Bumar, Satu Mare

~ 23 ~


METAMORFOZĂ

În absenţa ta

Pluteam cu lebedele pe lac, în miez de noapte, sub clar de lună, îmi îmbătam iubirea nebună cu parfum de roze şi liliac.

În absenţa ta sunt doar Doi ochi de stâncă albă Şi dor nemărginit în timp, Sunt umbra unui nimb Ce ţi l-am lăsat în palmă... În absenţa ta sunt doar Enigma nopţii reci Şi steaua ce se stinge. Sunt fiinţa ce nu învinge Durerea ce mă biruie în veci...

Îmi hoinărea gândul prin stele, şi ochii-aşteptau un nou răsărit, îţi desenam chipul iubit, cu deget tremurând, în undele grele.

În absenţa ta sunt doar Petala unui trandafir de ceară Ce-şi lasă cugetul pe pământ. Sunt tristeţea nopţilor de vară Ce-şi poartă iubirea în vânt...

Îmi crescuseră aripi măiastre, din fulgi şi săgeţi, îndreptate spre cer, se tot zbăteau, neîmblânzite şialbastre, tânjind după soare şi zări ce nu pier.

Alexandra Mădălina Tudora, Buzău

Într-un moment al învierii

Raluca-Ştefania Pîrvu, Piteşti

Sunt omul care zideşte gânduri efemere şi pe umerii căruia noaptea naşte vise întruchipate sunt omul care şi-a zidit

~ 24 ~


iubirea pe cea mai înaltă culme a mântuirii Sunt doar un om ce-şi duce crucea vieţii pe drumul Golgotei într-un moment al invierii Bota Lucian Victor, Uk – Bristol

dor de cuvinte la masa tăcerii ninge cu flori de tei pe suspinul unui necuvânt viscolind simțuri primăvăratice cu frunzele toamnei mele probabil nu ști ce mă frământă, să-ți spun? ești altora cer nu te-am uitat sufletul mi-e la tine dar cum să te mai strig?

Amintiri nu știu cum din gând în gând tăcerile își trăiesc dorurile iubindu-se

tăceri stei între noi rămase amintiri- cuvinte voiam să te intreb de mă auzi ți-e dor de dorul meu?

când te privesc în gând ochii mă dor de dor gândul cade pe gânduri la ușa fiecarei clipe

Carmen Enache, Caracal

~ 25 ~


CREDINŢA

Nu e limbă mai frumoasă Dulce, dragă și duioasă Ne e limba și nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai,

Fără credinţă-păzite In cutia craniană Gândurile-s răvăşite Au mişcare browniană Fără credinţă Eşti doar-fiinţă N-ai liniştea Interioară Nu prea iţi vine Apa la moară N-ai spor! Al tău interior Nehotărât Este confuz,rătăcit Credinţa E-omului Asemeni magnetului Orientând Pulberea fierului Deci, om ca să fii Să ştii Ai trebuinţă Şi de credinţă E-al vieţii far Şi îndreptar!

Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor și vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Și nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colț de rai… Și-i ca zimții de la coasă Când separă scai de scai Și-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..!

Mihai Horga, Roman

~ 26 ~


Inima de te apasă, N-ai tu inimă să stai Limba sfântă de acasă Să o pierzi, e tot ce ai!

strecori, precum o umbră mincinoasă... că n-am apusuri și nici zori, de nu te am în patul cu mătasă

Hai cu mine de îți pasă, Iancu, Ștefan și Mihai, Și cu spada limbii scoasă Să stârpim vrăjmașii, hai!

Nu-ți pasă ție...dacă cerul cade, când nu te văd și nu te pot avea; tu, zâna mea, driadă-ntre driade ascultă zarea...este vocea mea.

Romeo Tarhon, București

NU-Ț I PASĂ.. Nu-ți pasă...de ploaia care curge pe trupul tău cel gol de mine și nici de corpul meu ce plânge, că nu mai poate fără tine.

Nu-ți pasă ție...dulce și divină, că cerul meu atunci s-ar nărui... că ochii mei, rămân fără lumină, de nu te mângâie...măcar o zi! Dida Diana Cioponea, Spania

Nu-ți pasă...de tălpile crăpate, de-atâta fugă printre doruri și nici de strigătele-mi toate, ce se risipesc mereu în nouri. Nu-ți pasă...de mâinile-mi bolnave, ce tremură în calea mângâierii și nici de buzele ce îți sunt sclave, când te sărută talpa pe pragurile verii. Nu-ți pasă...când goală te

~ 27 ~


Iubirea

Viaț a joc al sorţii S-a aprins în noapte visul, Mângâind gândul tăcut, Luminează așternutul Somnului de început. Ploaia pulberii de stele Ma alinta cu-n sărut, Cad petale de tăcere Peste dorul meu trecut. Așteptarea-mi cată somnul Viselor de altădat', Voci de noapte-mi ţin isonul Cantului ce n-am uitat. Mă dor umbrele trimise De lumina ce-i aprinsa, Cu atingeri ce-s permise Pe dorința mea proscrisa. Din sărutul viu al nopții Ce-mi aprinde dor permis, Înțeleg menirea sortii, Reaprinde focul stins. Visele-și ascund balansul În durerea care doare, Aşa cum valul s-ascunde Înghițit apoi de mare. Şi de-o ninge cu uitare Pește-amurguri risipite, Eu voi ști ca nu se moare Cu-aripi frânte sau zdrobite.

Iubirea-i o floare, o rază de soare Iubire-i ocean, infinit de culoare Nu pune condiții, ci sacrificare Nu pune reproșuri, pune devotare E fină și pură cu tact de mătase Fior ce pătrunde blând până la oase Ea unge cu miere și doruri și răni Și face "Te-ajut" din veșnicul "Dă-mi" Un soi rar de perlă, eternă răbdare Ce are răspuns pentru oricentrebare Ea leagănă sufletul pe puf de nori Și licăre precum o mie de sori... Poftim de te uită, în adâncul tău Și spune-mi fără de păreri de rău De fierbe și-n tine același vulcan De-ai simțit și tu al iubirii elan. Marius Biru, Sf. Gheorghe

~ 28 ~


Că viața e joc al sorţii Cum luna regina nopții, În credință doar divinul Te-ajută să-nvingi destinul. Maria Călinescu, Galaţi

Aşteaptă-mă... Sunt cealaltă licărire a ta, Vin acasă Spre marea pe care noi o alcătuim Să sorbim din eternitate. Aşteaptă-mă cu braţele deschise, Căci eu voi şterge orice urmă de plumb Pictată în sufletul tău. Aşteptă-mă.. Ana Maria Cucu, Roman

Caii somnului

Vis de vis depăşim caii somnului cu şeile goale la sosirea dimineţii Sângele urcă şi coboară coline; ştie drumul se grăbeşte, e încă departe de galopul nebun. Inima-l struneşte din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul şi cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde trece un pod şi ajungem la dăruirea trecutului din noi. La sfârşit fiecare caută în curbura timpului norocul orb. Llelu Nicolae Vălăreanu(Sârbu), Cluj

~ 29 ~


Pe drumul meu... Când am venit eu pe pământ, Habar nu am avut de mine, De va fi rău, de va fi bine Sau ce destin, mi se cuvine. Și merg pe drumul ce îl am, Habar nu am ce întâlnesc, Azi poate plâng,mâine zâmbesc, Dar merg pe drumul și mulțumesc. Și când sfârșitul va veni Habar nu am ce va mai fi De va fi bine, de va fi rău Eu merg cu drag pe drumul meu.

îi pun într-un colţ un pahar cu lapte apoi mă aşez undeva mai la dreapta sau mai la stânga şi aştept firesc să încep să levitez în centru nu pun nimic de centru are atârnat vecinul un bec

Ștefan Alexandru Ciobanu, Bucureşti

CONDAMNAT LA VIAȚ Ă Dana Popa, Londra

Pașii mei goneau să scape, Zările rupându-le, Stele mici cădeau în ape, Tainic luminându-le... Îmi era dor de graiul serii, Un fior apus, Ghețuri în răceală verii, Gânduri mi-au răpus...

Spaț iul velin

Alergam cu păși de stele, Ideal galactic, Dar m-am rătăcit prin ele, Și-am ajuns ostatic...

când sunt într-o cameră goală pe care nu ştiu cum să o umplu

~ 30 ~


Părăsind vestejitele hotare. Am bătut la ușa vieții Într-o zi de Paște, Strivind ceața dimineții Pentru a mă naște...

Doar un vânt, o adiere Mai rămâne între gând și cuvânt O plăcută rămânere Între stagnare și avantaj… Teodora Iancu, Cluj

De dincolo de Univers O voce a tunat: "Când vei sfârși ultimul vers Te-oi naște deindat...

Balada Dunării

Te-ntorci de unde ai plecat Pe căi ce se tot cern, Acolo de ești împăcat Aici vei fi etern..."

Dunăre, Dunăre - albastră Ce te verşi în marea noastră, Te rog, poposeşte-ţi valul Să m-asculţi cântând amarul. Căci prin vremuri cu războaie Mi-ai fost haină, mi-ai fost straie. Cuibărit în mal de apă Unde vitele se-adapă Tu mi-ai dat loc de hodină Dar şi hrană şi lumină, Căci în unda ta albastră, Strălucea lumina noastră.

Stele mici cădeau în ape, Tainic luminându-le, Pașii mei goneau să scape, Zările rupându-le... Vasile David, Roma

Vis în răstimp Clipa clipelor se răsfrânge Alene în tăcutul imaginar, Pe culmi de vis ajunge În timp ce tu nu ai habar!

Şi m-am plâns ţie cu jele, Să mă faci să uit de rele. De supunere, de chinuri De durere şi suspinuri. Că nu-mi puteam rosti gândul Priponit între străfunduri. Pe-aici, unde vântul bate,

Ea începe să se dezghețe Printre tunete răsunătoare Se conturează dincolo de povețe

~ 31 ~


Înspre „fără noi”

Şi-au fost doar ciulini şi piatră Am clădit trudind prin vreme Un popor, ce nu se teme De barbari şi viclenie Căci tu, ne-ai dat măreţie!

Duc iar pe umeri stele fără vlagă Păşind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat,

Marea Neagră ţi-a dus valul Să scalde şi alte maluri Şi-a adus multe popoare Între Dunăre şi Mare. Ce-au venit cu gânduri bune Şi ne-au lăsat în ruine. Dar prin muncă şi sudoare Ne-am ridicat în picioare Şi ne-am strâns cu toţi deodată De-am făcut un brâu şi-o roată. Şi ne-am dat cu toţii mâna Pentru Dobrogea, străbuna!

A adus ploi şi vânt de-amărăciune, A ascuţit tăişuri de cuvânt Şi-a mărunţit povestea. O genune A înghiţit tot zidul de pământ Pe care iedera iubirii noastre În fiecare vis se căţăra. S-au deşirat eşarfele albastre De cer senin. Când zborul aiura Mi s-au oprit cascadele-n uimire. Duc iar pe umeri stele fără glas. Se mută tot amurgul în privire Când înspre „fără noi” mai faci un pas…

Camelia Lungu, Seimenii Mici

Aurora Popa, Mihăeşti VL

~ 32 ~


Straturi

Trecut-au trenuri,cinci la număr, Iar tu n-ai apărut în zare, Cum te-ai gândit să-i calci orgoliul Și toată dragostea-n picioare?

se dedică lui Gellu Naum

Nu te-ai gândit la suferință, La cât patos va stinge marea, Când el te-așteaptă cu credință, Tu să îi trădezi așteptarea?

Pe banca din parc zăcea orfană o carte. Cartea avea o singură pagină, pagina avea o singură poezie, poezia avea o singură strofă, strofa avea un singur vers, versul avea un singur cuvânt, cuvântul avea o singură literă.

Nu te-ai gândit că te iubește Atât de mult,că nu-și explică Cum încă te mai prețuiește Și te-ar mai aștepta o clipă?

Mi-aduc aminte brusc cum, pe zidul cu iederă am scrijelit pentru prima oară, eram un copil.

Că nu trăiește fără tine, Cum niciodată n-a trăit, Chiar de-ai pășit prin minți străine. La asta nu te-ai mai gândit?

Victor Ciobanu, Bucureşti

Când nu mai venea dimineața În gară plină doar de frunze, Când i-ai strivit în pumni speranța, Tu n-ai gândit să îți ceri scuze.

Te-a aș teptat...

Te-a așteptat,nu ai venit. Nu ți-a păsat,acum te doare... Nu te-ai gândit cât a trăit, De ce-ai gândi acum,când moare?

Te-a așteptat în vechea gară S-ajungi cu trenul de la șapte, Cu flori în mână și-o țigară Fumată până-n miez de noapte.

Cristina Pipiriga

~ 33 ~


Captiv în propriul univers Străin în propria carcasa, captiv în propriul univers Nici visul nu-mi mai aparţine, iar amintirile s-au şters Prin venele-mi de împrumut se scurg lichide infestate Iar în nucleul de celulă se-aud timid voci de păcate Pe-altarul sufletului greu, sunt lumânări din lut prea negru Pe buzele prea des închise văd umbra gândului nespus Un demon orb din micul înger, citeşte verbul, clar , integru Iar infinitul de durere acum se-arată descompus Respectul ultimei silabe îşi cere dreptul prin tăcere Iar forţa primului cuvânt e imobilă temporar Am fost închis în libertate pentru o clipă de plăcere Dar viitorul plin de raze trecutului i-e adversar Alexandru Florian Săraru, Bucureşti

VIS DE IUBIRE

Adie vântul serii, jucându-mi-se-n plete, Iar inima-mi tresaltă, simt degetele tale. Și șoapte de iubire îmi lasă la ureche, Iar eu te văd în zare, venind spre mine-agale! Mă ia de mână Luna, când eu alerg spre tine, Vrând parcă să m-ajute calea să o scurtez. Și toată-s o plutire, nu simt nici timp, nici lume, Pășind prin fericire, la tine doar visez.

~ 34 ~


Stelele nopții noastre, se schimbă-n felinare, Și-mi luminează calea, cu fericirea-ntreagă. Iar norii, printre gânduri, îmi țes punți de visare, Să pot să-mi strâng în brațe iubirea mea cea dragă.. Dar simt răcoarea nopții, cu vălul ei mă prinde Și mă-nfioară-o teamă, căci visul mi-l-alungă, Alerg pe câmp cu gânduri, te caut pe oriunde, Nu vreau tristețea-n suflet, din nou să îmi ajungă! Și toate dintr-o dată, simt cum s-au dus în vânt, Iar visul de iubire s-a rătăcit, pe drumuri neștiute! De-atunci te-aștept întruna, nu te-am uitat nicicând, Te văd cum vii spre mine, iar eu te strig ,,Iubite!”

Lili Șipoteanu (L.L.), Roman

~ 35 ~


Rătăciri Și oare e bine? Oare să regret sau să zâmbesc Că m-am îndrăgostit de tine? Că buzele mele spun "Te iubesc!"? Și cu tine ating norii și cerul, Dar cu tine ating și iadul. Mă atrage și mă sfâșie misterul Și cât aș vrea să nu-mi fi pierdut capul. Martoră ne-a fost marea, Valurile ei ascund secrete. Zi cu soare, atins-am fericirea Și acum șoapte devin regrete.

Frânturi de inimi au rămas Pe-al ei nisip fierbinte atât de rece Și lacrimile-n nori s-au retras, Iubiri, suspine ploaia avea să înece. Gânduri mii prin a mea minte De tine întrebări vrând să dezleg, Zis-au fost atât de dulci cuvinte Și priviri și zâmbete culeg. În al meu suflet rătăcit, Plin de confuzii și prăpăstii, Vei rămâne tu, al meu iubit, Într-o lume aglomerată plină de sihăstri... Andreea Covrig, Ploiești

Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi şi ardem ca nişte torţe în luptă. Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtaţi de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Ioana Voicilă Dobre, Bucureşti

~ 36 ~


~ 37 ~


Pictura – un stil de viaţă Viața este imprevizibilă și atunci când crezi că toate s-au așezat în ordinea firească și că ți-ai găsit drumul, se întâmplă ceva neașteptat la care nu te-ai fi gândit nicicând. Cam așa a fost pentru mine pictura ce a apărut în viață mea în 2011 într-o perioadă nu prea fericită . La bază economist, dar fără atracție prea mare pentru lumea cifrelor, am crezut mereu că ajunsesem să-mi găsesc drumul după multe oscilări din perioada când am dat la facultate, după ce dădusem deja o dată la drept și apoi la limbi străine. Am absolvit Management în Administrație Publică în cadrul ASE-ului în 1999. Nu mi-a plăcut. Am urmat această cale, dar mereu am simțit că nu era pentru mine. Pragmatismul rece al cifrelor îmi dădea un gust amar, dar mă gândeam pe atunci că nu am de ales, că un medicament neplăcut la gust pe care trebuie să-l iei ca să te faci bine. Mă fascinau mai mult cărțile, psihologia,

~ 38 ~


spiritualitatea și căutăm cu fervoare acele cărți care să-mi hrănească sufletul golit de neîmplinirea ce o simțeam într-o lume dominată de material și orgolii ce se cereau mereu satisfăcute de lucrurile superficiale și strălucitoare. Dar așa e viața.... Apoi...Am iubit... am iubit mult.. dar iubirea te consumă mai mult când e neîmplinită, îți fură vitalitatea sufletului și îți năruiește forța interioară, matură cu tine și te sfărâmă în mii de bucățele, ce încerci apoi timid să le aduni din nou, să-ți construiești fortăreața care să îți apere inima de asediile falselor iubiri sperând că într-o bună zi să poți deschide larg porțile unei noi vieți plină de dragoste sinceră și lumină. Dar n-a fost să fie.. un alt fel de iubire i-a luat locul... dragostea pentru pictură Când zilele se derulau la fel în aceeași rutină dezolantă și când eram din nou debusolată de o proaspătă despărțire, am întâlnit pe cineva (o doamnă deosebită ce practică terapii alternative), care mi-a dat o

~ 39 ~


idee. S-a dovedit a fi o idee genială. Ca să ies din starea aceea ce-mi copleșea sufletul, mi-a sugerat să încerc să fac ceva ce nu mai făcusem vreodată până atunci, dar care mi-ar fi plăcut mult și dintr-un motiv sau altul nu am făcut lucrul acela. Am început să caut în trecutul meu lucruri care mi-au plăcut , dar bineînțeles descopeream hobby-uri sau pasiuni pe care le trăisem deja și nu reușeam deloc să găsesc acel ceva pe care să nu-l fi făcut vreodată. Mi-am amintit apoi că mama avea o prietenă a cărei fată picta și eram fascinată de cât de frumos îmbină culorile și punea umbrele. Încercasem în perioada facultății să fac niște desene cu gândul la picturile ei. Mi s-au părut complet nereușite, ca și cum exista cineva căreia, atunci când a încercat prima oară ceva, i-a ieșit totul perfect. M-am descurajat la acea vreme și am renunțat. Revenind la povestea mea din 2011, am fost provocată de această doamnă minunată să pictez un tablou prin care să îmi dovedesc nepriceperea într-ale picturii, așa cum susțineam eu. Aveam un

~ 40 ~


prinț luat din Grecia cu un apus de soare, așa că m-am gândit să îl reproduc. Chiar și eu eram curioasă ce urma să iasă și i l-am dus împreună cu originalul. Era primul meu pe pânză. M-a întrebat care e cel pictat de mine, pentru că nu își dădea seama, încât am rămas uimită. M-a felicitat și mi-a spus că ar fi bine să-mi urmez chemarea și așa am făcut, deși timid și încă neîncrezătoare cam vreo 2 ani. Abia acum în 2013 am prins mai mult curaj și am participat deja la 4 expoziții. Că am descoperit pictura e un lucru minunat, dar ce am descoperit despre mine pictând, e covârșitor. Pentru mine, a crea nu este doar o simplă activitate în sine, un hobby. Este o frământare continuă și efervescentă a sufletului și a spiritului, ce-ți răscolește toată ființa la fel de dramatic precum sunt pitrociți strugurii toamna când se face vinul. Sunt storși fără milă de toată vlaga, de toată seva, ca să te poți bucura de parfumul lui amețitor. Astfel, trebuie să iubești mai mult chinul acela

~ 41 ~


decât aroma, ca să poți crea ceva cu adevărat autentic. Și mai cred că a crea este un act de curaj prin care conștiința suferă un process de dilatare de la autosuficiență la expansiune, precum fluturele ce-și transcende condiția de la un simplu cocon la dezlănțuirea amețitoare de culori ce te uimește printr-o simplă bătaie din aripi. Când te dezlănțui în creație, ești creația însăși și atunci simți ce înseamnă să trăiești cu adevărat, să fii liber! De multe ori nu am inspirație, dar tot pictez și inspirația vine...A fi inspirat poate fi extrem de copleșitor, este precum o pasăre ce ține întregul cer între aripile sale. Acum îmi urmez drumul și sunt curioasă și atentă la tot ce e nou în viață mea, ca să mă bucur deplin de această călătorie fascinantă prin care creștem spiritual și ne împlinim menirea. Cred că e bine în viață să nu ne agățăm mereu cu disperare de ceea ce credem că știm cel mai bine, ci să lăsăm uneori lucrurile să se întâmple. De multe ori aduc cu ele altceva mai frumos și mai grandios decât ne închipuiam. Și asta e de fapt și

~ 42 ~


famecul vieții, să fie imprevizibilă, pentru că fiecare cotitură poate fi un nou inceput...

Emanula Popa, București

~ 43 ~


~ 44 ~


Hoaţa de sânge Garet: Tipa cu păr roşu îşi reglă manşetele. Purta o rochie neagră,care reuşea să-i încadreze trupul suplu în orice revistă. Tocurile de 15 centimentri şi hotărârea întpărită pe chip arăta frustarea şi, totodată, sentimentul de putere ce subjuga orice bărbat. Priculos. Am etichetat-o pe roşcată drept periculoasă de cum păşise ca un semafor în sala împânjită de tipi plictisitori, cu două-trei facultăţi în spate. Zâmbea dulce şi ştia să întoarcă cuvintele. Clar: era o mincinoasă de elită. M-am învârtit câteva minute în jurul ei, măsurând-o din priviri. Cu o privire şireată se apropie de mine. -Mai doriţi ceva, domnule Shepard? întrebă cu o voce siropoasă. -Ce vreau eu nu se poate învăţa la nicio faculatate de elită. Nici cei de aici nu ştiu răspunsul. A zâmbit. -Crezi că păcăleşti pe cineva? -Poate doar pe cei ce cred că am rezidenţiatul făcut. Fusese rândul meu să zâmbesc. Şi-a întors capul, mutându-şi privirea spre doi avocaţi.

~ 45 ~


-Spune-mi, Garet. Cum reuşeşti să te dai drept ceea ce nu eşti, apoi să furi toate donaţiile, fără ca niciun idiot să-şi dea seama? Am zâmbit pentru a mia oară în preajma ei. Apoi, cu un aer diplomatic, am spus: -Vino şi-ai să vezi. Mă urmări. Kith: L-am urmărit pe brunet până în colţul cel mai îndepărtat al aleei. Se întoarse încă o dată spre mine şi-mi zâmbi. Vena de la mână îi zvâcnea nebuneşte. Am început să-mi întorc privirea de la vena jugulară la cea de la mână. Era înnebunită de mirosul ce mă copleşea- mai mut decât orice. Simţeam fiecare bătaie de inimă, fiecare respiraţie profundă, fiecare supliciu care-i omora mintea brunetului. I-am prins mâna, după care i-am întors tot trupul la 90 de grade. M-am uitat la vena ce-i pulsa nebuneşte. Garet: Roşcata avea o forţă nemăsurabilă. Când am privit-o pentru prima oară adânc am simţit întumecime, am simţit cum întunericul avea să mă cuprindă pentru totdeauna. Cu o teamă crescândă…m-am dat în spate. S-a apropiat mai mult, până cănd a ajuns lângă urechea mea stângă: -Tic-tac..tic-tac..timpul e pe sfârşite Garet. Ştiu ce faci, eşti un om tare rău. Iar pentru tot ce ai făcut vei plăti. Toate acestea mi s-au

~ 46 ~


părut o şoaptă, dar răsuflarea mi s-a oprit când aceasta s-a năpustit spre mine. Eram pierdut. Kith: M-am repezit la brunet. Colţii au ajuns la o mărime apogenică, i-am străpuns încetişor pielea; Garet a oftat. Am simţit cum pulsaţile inimii lui ajung la mine, energia ce-i curgea prin vene era a mea, iar sufletul-i era pierdut pentru vecie. Fiecare bătaie din mâini sau din picioare era inutilă, i le îndepărtam ca pe mişcările unei păpuşi. Fiecare picătură îmi aducea mai multă vigoare şi energie. Am continuat până când nu a mai rămas nimic…trupul îi devenise inactiv, lipsit de suflet şi gândire. Am abandonat cadravul pe marginea străzii. Înainte am mai lăsat doar un bilet în haina sa neagră, pe care era scris cu litere neglijente: „ Doar dacă în vreo dulce născocire ai să m-arăţi şi-n seama de-ai să-mi pui acoperind pe mort, vreo stralucire cu care adevarul darnic nu-i.” Citatul care i se potrivea. Am plecat în căutarea unei noi prade. Mălina Barbu, Întorsura Buzăului

~ 47 ~


Cheia Ajuns la amurgul vieţii , amintirile îmi revin mai vii ca niciodată . Este ciudat să nu-ţi aduci aminte ce ai făcut acum cîteva zile dar în schimb să-ţi revină în minte clipe pline de culoare şi parfum vechi de cel puţin 20 de ani. Zilele trecute am scormonit după nişte acte şi printe hîrtii am găsit un pliculeţ de care şi uitasem că mai există . Cu degete tremurînde , aproape că am sfîşiat hîrtia veche şi îngălbenită a plicului iar în palmă mi-a alunecat o cheie . Am strîns cheia în pumn atît de tare încît dinţii mi-au intrat în carne şi am rămas aşa primind valul de amintiri …… …..O întîlnisem într-o excursie organizată de liceu şi la care participau invitați şi de alte licee . Din autocarul în care era ea cunoşteam cîteva persoane şi la prima oprire am făcut schimb cu cineva ca să nu se observe şi să fim la număr . În timpul discuţiilor cu vechile mele cunoştinţe , printre hohote de rîs , am zărit o fată , micuţă şi subţirică , ce ne urmărea atentă , ghemuită în fotoliul autocarului , ce părea parcă prea mare pentru ea . M-a frapat la ea părul negru , ondulat , cu bucle mari şi foarte lung .

~ 48 ~


La privirea mea întrebătoare adresată unei fete dintre cunoştinţe , primesc raspunsul : - Ea este Gigi , colega mea de bancă ! - Sînt Alex ! Și mă întind peste rîndul de locuri din spate ca să ne strîngem mînile . Am primit în palma mea o mînă micuţă , cu degete subţiri şi reci . I-am reţinut mîna pentru un moment şi am întrebat : - Ţi-e frig? Răspunsul a venit instantaneu , de parcă ştia ce o voi întreba . - Da ! Puţin …! Mi-am dat jos hanoracul de blană albă sintetică , la modă atunci şi am ajutat-o să se îmbrace cu el ca să am motiv să-i ating părul . Era aşa cum mi-am închipuit , cu firul gros şi aspru . Imediat am fost înconjurat de miros de romaniţe . Pînă la destinaţie , nu am mai schimbat decît cîteva vorbe şi i-am dat o ţigare cînd autocarul a făcut pauză pentru realimentare . A doua zi m-am distrat cu colegii dîndu-ne cu sania , cu punga de plastic sau cu capacele de W.C. luate din vilă . Într-un tîrziu am zărit-o în marginea pădurii cum ne urmărea . M-am dus la ea şi am început să ne plimbăm printre copaci şi găsind o buturugă , ne-am așezat şi ne-am aprins cîte o ţigare . Stăteam strîns lipiţi deşi buturuga era mare şi vorbeam , vorbeam despre toate dar frumuseţea

~ 49 ~


discuţiei era că unul începea o frază şi celălalt o continua ca într-o legătură telepatică . Drumul de întoarcere l-am făcut în autocarul meu unde mi-am ignorat total colegii , ţinînd în braţe strîns lipită de mine comoara găsită şi sărutînd încontinuu faţa , gîtul , părul şi muscînd lacom buzele ei roşii ……. …..După un an ne-am desparţit , iar după alţi 10 ani ne-am reîntîlnit întîmplător şi am stat de vorbă la un suc . Au fost 3 ore de vis , ne ţineam de mînă şi din cînd în cînd spuneam cîte un cuvînt . De sub cenuşa timpului , unde ascunsesem boaba de jar a iubirii noastre , simţeam cum urcă o vîlvătaie ce mă cuprindea devastator . Am stabilit să ne întîlnim săptamînal dupa o discuţie telefonică în prealabil . Cum nici unul din noi nu vroia să fie văzut , am căutat cu înfrigurare o cameră de închiriat aproape de traseele noastre şi am găsit cu greu o cămăruţa cu fereastra spre gradina cu flori dintr-o curte liniştită . După cîteva zile , ne-am revăzut şi fericit i-am îmînat cheia , rămînînd să vorbim la telefon ca să confirmăm următoarea întilnire . La data şi ora stabilită mi-a răspuns la telefon şi a confirmat venirea . Am fugit ca un disperat spre cuibuşorul nostru şi în drum am cumpărat un buchet mare de trandafiri parfumaţi . Am presărat toată camera cu petale , pe covor , pe masă , pe pat , pînă şi pe televizor am pus

~ 50 ~


, iar florile rămase le-am aşezat într-o glastră pe mijlocul mesei şi m-am pus pe aşteptat aşezat într-un un scaun în dreptul ferestrei . După ore bune de aşteptare şi de visare am pus totul la loc şi am plecat , nu supărat , ci doar puţin nedumerit . Şi am continuat cîteva luni bune aşa , dădeam telefon , ascultam cum sună şi nu răspunde nimeni iar apoi fugeam în camaruţă , sperînd că va venii dar nu a putut răspunde la apel şi stăteam pînă se întuneca , privind grădina şi visind la cum ar fi decurs întilnirea ………. ……Cînd am deschis pumnul şi m-am uitat în palmă , ţineam o cheie acoperită de pete verzi de oxid şi pete roşii de sînge . Am zîmbit amar şi mi-am adus aminte de buchetul imens de trandafiri pe care l-am cumpărat atunci şi pe care îl asemuisem cu un bulgare mare de cocleală verde stropit cu sînge .

Alexandru Tonko, Bucureşti

~ 51 ~


~ 52 ~


Urzeala Tronurilor (Game of Thrones) Cine nu a auzit astăzi de Game of Thrones (tr.ro Urzeala Tronurilor), serialul cel mai controversat şi mai vizionat din ultimii ani? Cine nu are câte un personaj preferat pentru care să-şi ţină degetele încrucişate în fiecare episod? Cine nu ştie replicile sarcastice pline de înţelepciune ale lui Tyrion şi cine nu-l urăşte pe Joffrey? În decursul ultimilor trei ani am fost cu toţii fermecaţi de fenomenul intitulat Game of Thrones, de această telenovelă de inspiraţie medievală, presărată ici-colo de supranatural, de personajele deosebit de complexe şi de intrigi, comploturi şi şerpării.

~ 53 ~


Puţini ştiu, însă, că acest serial de televiziune a fost adaptat după o serie de romane fantasy numită A song of Ice and Fire (tr.ro Cântec de Gheaţă şi Foc) şi chiar şi mai puţini au avut curiozitatea, timpul sau răbdarea să le citească. Iată una dintre cele mai complexe serii fantasy scrise vreodată, extrem de atent construită, cu intrigi și comploturi pe măsură, cu povești de dragoste și cu eroi care mai de care, imortalizați în cântece și istorisiri, cu regi și regine, dragoni, cavaleri, trădători, lași, popoare și tărâmuri excepționale! George R.R. Martin a creat o lume și o istorie fără cusur, un adevărat univers, în care a ales să-și introducă personajele și să le lase să zburde singure! Întotdeauna când este vorba despre romane și despre ecranizările acestora se dezbate care este mai valoroasă: cartea sau filmul. În cazul acesta, în ciuda popularității serialului și a tuturor calităților acestuia, cartea bate filmul, dar nu pentru că serialul ar fi slab ci pentru că o astfel de serie e atât de

~ 54 ~


complexă încât nu s-a putut ecraniza fără a lăsa pe dinafară multe dintre însușirile care face această serie de cărți să fie desăvârșită. Îmi permit să afirm asta din mai multe motive: idee, calitate, procedeu narativ, personaje şi complexitate. Toate acestea sunt cu mult superioare altor cărţi fantasy și sunt, de cele mai multe ori, mult mai bine reprezentate în seria de cărți decât în serial. Pentru a explica mai bine de ce consider cartea ca fiind superioară adaptării, voi prezenta mai multe idei comparând cartea cu filmul. Procedeul narativ. În cazul serialului, o dată ce trecem de primele două, trei episoade şi ne obişnuim cu chipurile personajelor, ne este uşor să urmărim acţiunea şi să sărim, o dată la câteva minute, din perspectiva unui personaj în perspectiva altui personaj chiar cu lejeritate. E perfect normal într-un serial să ne fie prezentată povestea din prisma a mai multor personaje. În romane însă această perspectivă narativă multiplă ne poate face

~ 55 ~


foarte uşor să ne zăpăcim. Această multiperspectivă este foarte rar întâlnită în literatură, în aşa fel încât autorul, pentru a nu-i buimăci pe cititori, s-a văzut nevoit să explice, pe prima pagină a unui volum, că fiecare capitol este scris din perspectiva altui personaj şi că personajele lui sunt supuse propriilor lor gânduri şi convingeri, contrazicându-se între ele şi răstălmăcind „adevărurile”. După părerea mea, o serie de romane ca şi A song of Ice and Fire nici că putea să aibă o perspectivă narativă mai potrivită decât multiperspectiva, procedeul literar care dă glas personajelor, rând pe rând, lăsându-le pe fiecare să aibă propriile lor momente de glorie, propriile adevăruri şi drame, să fie fiecare personaje principale în decursul acelor pagini. O astfel de perspectivă narativă te face să vezi prin ochii şi prin mintea personajului, să cunoşti prin intermediul lui, deci să fi supus interpretărilor şi deducţiilor subiective. Aceasta este o perspectivă mult mai realistă şi mai umană decât perspectivele clasice – unde naratorul omniprezent dezvăluie după propriul

~ 56 ~


lui plac evenimentele – şi tocmai de aceea multiperspectiva este potrivită unei serii de romane care se bazează aşa de mult pe interacţiunile, conflictele şi legăturile dintre persoane. Acest procedeu narativ te privilegiază pe tine, ca cititor, să fi judecător; să observi şi să asculţi poveştile fiecăruia şi să tragi o concluzie – a ta personală, și nu a naratorului – să-ţi dai seama de la ce a pornit drama, războiul, tragedia. Cronologia Cronologia romanelor merge mână în mână cu procedeul narativ neobişnuit, astfel încât primele două volume se desfăşoară în ordine cronologică, după cum sunt reprezentate și în adaptarea televizată, în timp ce volumele trei, patru şi cinci se întrepătrund şi, în același timp, se completează între ele. Mai exact, volumul trei, în loc să înceapă, după cum ar fi normal, de unde s-a terminat volumul doi, începe de undeva de la ¾ a volumului al doilea, reluând șirul narativ și

~ 57 ~


povestind, din prisma altor personaje, fapte și evenimente care au fost deja povestite din alt punct de vedere. Cât despre volumele patru şi cinci, acestea, îl loc să spună povestea cronologic, o spun mai degrabă geografic, în volumul patru desfăşurându-se personajele din King’s Landing, Iron islands şi Dorne în timp ce în al cincilea volum ne este prezentată acţiunea prin ochii celor de la Castle Black, the Wall (and beyond) şi a celor de dincolo de Narrow Sea. Consider că această ciudăţenie a prezentării cronologice din romane este un lucru care nu va putea fi redat în sezoanele care încă nu au apărut, lucru care este în detrimentul poveştii. După părerea mea, autorul recurge la toate aceste şmecherii literare tocmai pentru a arăta câte lucruri distincte se pot întâmpla în acelaşi timp în locuri diferite; pentru a demonstra în câte feluri poate fi interpretat un fapt de către două persoane şi cât de mic şi de nesemnificativ poate fi un declanşator, un trigger. De aceea, şi la acest punct, serialul are un minus.

~ 58 ~


Personajele Mă întorc din nou la multiperspectivă, acel procedeu narativ folosit de George Martin care ne permite să vedem prin ochii, sufletele şi minţile personajelor lui, prin urmare să le înţelegem, să le cunoaştem, să empatizăm cu ele şi să le dăm dreptate. Tocmai aici apare şocul şi discrepanţa cea mai mare dintre serial şi cărţi, în cazul personajelor, a inteligenţei şi superficialității lor aparente. În romane, timp de zeci şi sute de pagini, suntem purtaţi prin gândurile, acţiunile şi amintirile personajelor, suntem martorii şi confidenţii lor, în timp ce în serial suntem doar privitori: ne uităm la ei mâncând popcorn, fiind comozi şi siguri în fotoliile noastre, putând să discernem cu uşurinţă între ăla bun, ăla rău, ăla deştept, ăla mişel, aia curvă, aia bleagă, fără să privim

~ 59 ~


lucrurile în profunzime. Ei bine, această etichetare imediată este imposibilă în romane, unde fiecare personaj este convins că el are dreptate, că el este cel vrednic; unde, nouă, cititorilor, acţiunile şi gândurile tuturora ne par la fel de îndreptăţite şi la fel de bine argumentate. Citind, nu putem să spunem că Sansa e proastă: vedem clar opţiunile, posibilităţile şi piedicile ei, însă privind serialul observăm doar o fetişcană bleagă care se lasă chinuită şi batjocorită, o copilă care nici măcar nu încearcă să riposteze. De ce observăm doar atât? O juca actriţa aia prost? Nu. Vedem doar atât pentru că filmele, serialele şi celelalte producţii artistice bazate pe imagine rareori permit o introspecţie ca în literatură. Vedem un chip, nişte lacrimi, nişte muci şi atât. Nu vedem gândurile, intenţiile şi dorinţele din spatele lor. Prin urmare personajele par mult mai banale, mai superficiale, mai nejustificate şi totodată mai surprinzătoare în serial. Complexitate Seria A Song of Ice and Fire are deocamdată cinci volume, fiecare dintre ele având în jur de o mie de pagini. Avem în total

~ 60 ~


cinci mii de pagini de descrieri, dialog, monolog, introspecție şi intrigă, cinci mii de pagini de adevăruri şi minciuni, interpretări şi răstălmăciri, ca să nu mai spun de faptul că autorul a inventat o mulțime de noi religii, mituri şi legende populare, toate imaginate de el special pentru această serie; lea creat până și o istorie și o geografie, și ele tot imaginare, toate produse de un singur om în decursul a câţiva ani. Avem atât de multe personaje încât la sfârşitul fiecărei cărţi este ataşat un appendix în care sunt înşirate cele mai importante personaje şi familiile/casele din care fac parte. A Song of Ice and Fire este o serie monumentală, a cărei măreţie şi complexitate mi se pare că nu este redată în serial și nici nu are cum să fie redată. În cele 40 şi ceva de minute ale unui episod cât anume din cele cinci mii de pagini poate fi cuprins? Câtă complexitate poate încăpea în câteva ore de imagini colorate derulate pe un ecran? Nu suficientă. Prin urmare serialul pare o simplă ecranizare a unei serii fantasy oarecare.

~ 61 ~


E, într-adevăr, un serial foarte bun, cu actori foarte talentaţi și o nemărginită atenție pentru detalii. Decorurile, costumele, locaţiile şi efectele speciale sunt toate deosebite, însă, la sfârşitul serialului, după sezonul opt, când se va spune sfârşit, Game of Thrones va rămâne un serial foarte bun şi foarte frumos executat. Atât. Pe când seria A Song of Ice and Fire va deveni un adevărat fenomen, un fel de cronică fictivă a unei transformări, a unei treceri, a unui război. Cărţile (deocamdată cinci la număr) dacă sunt citite în ordine şi cu atenţie, lasă asupra cititorului un impact puternic, un şoc de conştientizare demn de teoria haosului. Citind mi-a venit de multe ori în minte acel proverb românesc care spune că „Buturuga mică răstoarnă carul mare.” Oana Heller, Turda

~ 62 ~


~ 63 ~


Să râdem puţin

David Boia, Roşia Montana, Alba

~ 64 ~


~ 65 ~


Poeţi şi Prozatori George Bacovia (4 septembrie 1881 – 22 mai 1957) A fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă. George Bacovia este creatorul unei poezii de atmosferă. Acesta se definește ca un poet al toamnelor reci, al iernilor care creează impresia de sfârșit de lume, al căldurilor toride. După Mihai Eminescu, George Bacovia este unul dintre cei mai de seamă poeți români ce se remarcă printr-o originalitate incontestabilă.

~ 66 ~


După Nichita Stănescu “ Nimeni nu a vorbit mai frumos de Bacovia decât Bacovia. Astăzi noi suntem totdeauna cu dânsul de aceea îl vorbim. “œ Opera: Plumb, București, 1916; Scîntei galbene, Bacău, 1926; Bucăți de noapte, București, 1926; Poezii, București, 1929; Cu voi..., București, 1930 Plumb “ Dormeau adânc sicriele de plumb, Şi flori de plumb si funerar vestmânt -Stam singur în cavou... și era vânt... Şi scirțiiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, și -am inceput să-l strig -Stam singur lângă mort... și era frig... Şi -i atirnau aripile de plumb. “ (G. Bacovia)

~ 67 ~


Carlos Ruiz Zafon (n. 25 septembrie 1964) Unul dintre cei mai citiți scriitori contemporani din lume, cărțile sale fiind publicate în peste cincizeci de țări și vândute în zeci de milioane de exemplare. Scriitorul a debutat în literatură în 1993, cu o carte pentru copii, Prințul din negură (El PrA­ncipe De La Niebla), pentru care a obținut Premiul Edebe. Romanul său de debut în literatură pentru adulți, Umbra vântului (La Sombra Del Viento), publicat în 2001, a stat mai bine de un an pe lista spaniolă de bestsellere, o mare parte din timp pe primul loc, și a fost publicat în peste douăzeci de țări. Următoarea sa carte a apărut în 2008, Jocul îngerului, și este o continuare a romanului Umbra vântului. Și această scriere s-a bucurat de un succes formidabil. Această serie este completată de alte două volume, Prizonierul cerului (El Prisionero Del Cielo), roman apărut în 2011, și Luminile din septembrie, publicat în 2012.

~ 68 ~


“ Trei cești de cafea și o eternitate mai târziu, Simone se afla încă în compania lui Lazarus, nebăgând de seamă trecerea timpului. Ceea ce începuse ca o simple discuție amicală se transformase într-o conversație lungă și profundă despre cărți, călătorii și vechi amintiri. După numai câteva ore, avea impresia că îl cunoaște pe Lazarus dintotdeauna. Pentru prima dată în luni de zile se surprinse pe sine dezgropând amintiri dureroase din ultimile zile de viață ale lui Armand și simți o plăcută senzație de ușurare făcând acest lucru. Lazarus asculta cu atenție într-o tăcere respectuoasă. Știa când să schimbe subiectul sau când să lase amintirile să curgă în voia lor.” (fragment din “Luminile din Septembrie”)

*Bibliografie: Dicționar Antologic de poeți și prozatori - C. Bărboi, D. Mărgineanțu, P. Petroman, M.Popescu, Ed. Niculescu, București, 2003 * Wikipedia.org

~ 69 ~


~ 70 ~


Două săptămâni - o experiență minunată (prima parte) Bună!Numele meu este Faităr Emilia Felicia, sunt din oraşul Târgu Jiu şi am fost participantă în cadrul proiectului “West Summer University“ organizat de OSUT(Organizaţia Studenţilor din Universitatea de Vest din Timişoara). Ceea ce o să vă scriu în continuare este o încercare de a-mi exprima sentimentele, trăirile, părerile mele despre această experienţă pe care am avut-o. Eu consider că acest proiect m-a marcat foarte mult. Nu am cuvinte să exprim tot ceea ce am trăit în aceste 2 săptămâni minunate în care mi-au fost depăşite cu mult aşteptările. Sincer să vă zic m-am înscris din întâmplare, eu chiar nu ştiam de existenţa acestui proiect şi nu credeam că o să fiu aleasă să particip şi mai ales nu mă aşteptam că o să ajung să îmi placă aşa mult. Nu regret niciun moment faptul că m-am înscris şi că am participat deoarece chiar mi-au fost utile aceste 2 săptămâni, mi-au fost chiar indispensabile pentru alegerea facultăţii pe care vreau să o urmez şi în alegerea oraşului în care vreau să

~ 71 ~


fac respectiva facultate. Eu personal înainte de acest proiect eram într-o mare dilemă (ca să zic aşa). Oscilam ca oraş între Bucureşti şi Timişoara,nu ştiam ce sa fac, dar dupa aceste 2 săptămâni sunt 100% sigură că vreau să dau la facultate în Timişoara. Este un oraş minunat, cu locuri extraordinare, cu oameni minunati, extrem de buni, de prietenoşi. Pe lângă faptul că am descoperit în ce oraş vreau să merg mai departe mi-am schimbat si idea de facultate şi nici aici nu mi-a fost uşor pentru că eu iniţial am vrut să urmez Facultatea de Medicină, însă in acest proiect m-am înscris la Drept. De mic copil mi-a plăcut şi am vrut să devin avocată dar am renunţat şi asta datorită faptului că nu am avut suficiente informaţii cu privire la această facultate. Această experienţă m-a făcut să realizez faptul că îmi plac foarte mult cursurile facultăţii pe care “am urmat-o” în cadrul acestui proiect şi îmi doresc ca la anul să dau mai departe la această facultate şi să devin ceea ce de mic copil am visat. Pe lăngă toate acestea, lăsând la o parte lucrurile legate de partea educaţională, am cunoscut oameni absolut extraordinari din toate părţile ţării, mi-am facut prieteni noi, am învăţat să lucrez în echipă, am simţit pe pielea mea zicala “toţi pentru unul şi unul pentru

~ 72 ~


toţi“ descoperind că este chiar adevărată. Faptul că am stat 4 în cameră m-a ajutat să învăţ să tolerez unele persoane chiar dacă nu mă înţeleg bine cu ele, să fiu mai calmă, am învăţat să impart lucrurile mele cu colegele de cameră, chiar si de grupă, ceea ce îmi era foarte greu deoarece eu sunt o fire mai egoistă mai ales când e vorba de ceva ce îmi place foarte mult, atunci chiar nu sunt dispusă să impart acel lucru. Din punctul meu de vedere Wsu-ul merită încercat de toată lumea, oricând, de oriunde. Prin acest proiect ajungi să te simţi ca într-o mare familie şi nu numai cu ceilalţi participanţi ci şi cu organizatorii care în ciuda aparenţelor de "severi" din primele zile îţi ajung la suflet şi la final nu vrei să te mai desparţi de ei. Pot să zic că am un mare respect pentru toţi coordonatorii(în special pentru minunatele noastre coordonatoare de la drept) şi organizatorii care au făcut parte din acest proiect deoarece ei sunt cu 2-3 ani mai mari ca noi şi s-au oferit singuri voluntari fără a primi nimic în schimb decât satisfacţia că tinerii participanţi şi-au descoperit vocaţia şi nu o să facă greşeala de a da la o facultate pe care nu îşi doresc să o facă. Programul făcut de coordonatori, chiar dacă a fost un pic cam încărcat mi-a depăşit aşteptările. Înainte să ajung acolo credeam că o să facem doar cursuri şi în rest o să ne plictisim în camere, dar nu a fost aşa. Au fost activităţi atrăgătoare

~ 73 ~


care ne-au ţinut tot timpul ocupaţi şi nu am avut timp să ne plictisim şi chiar am descoperit cum e viaţa de student şi pot să zic că mi-a placut enorm de mult . Ce aş putea să mai zic? Vă sfătuiesc să vă înscrieţi la acest proiect, să nu pierdeţi această ocazie pentru că o să vă ajute mult si pe lângă asta o să vă faceti prieteni noi si o sa cunoasteţi tot felul de oameni de peste tot. Eu sincer în timpul proiectului a fost un moment în care mi-am dorit să plec acasă (din cauza că am avut o ceartă cu o fată) şi dacă chiar sar fi ajuns la acest lucru acum aş fi regretat deoarece într-un final am ajuns să ţin la toată lumea (aproape toată) şi chiar o să îmi fie foarte dor de aceste persoane, o să le simt lipsa. Pentru încheiere să vă zic un mic secret (dacă îl pot numi aşa), când am plecat din faţa căminului şi m-am întâlnit cu mama în loc să îi zic “mami mi-a fost dor de tine “ i-am zis cu lacrimi in ochii “Vreau înapoi!“. Deci vedeţi ce a putut să facă un mic proiect de 2 săptămâni pentru nişte adolescenţi …..aşa că înscrieţi-vă la WSU!

Faităr Emilia Felicia, Târgu Jiu

~ 74 ~


~ 75 ~


Dialog imaginar “...Nu mai știți nimic unul de celălalt, fără milă timpul și-a lăsat amprenta peste voi, doar sufletele voastre se mai caută și din când în când se regăsesc dintr-o mare de oameni, dintr-o mare de suflete! Ea a plecat, tu ai rămas așteptând... Ce cinică este uneori viața, te lasă cu lacrimi în suflet dar cu un zâmbet pe buze” fiind ultimile tale șoapte, acum nu-ți mai rămâne decât s-o privești plecând, cum se îndepărtează neștiind dacă se va mai întoarce sau nu vreodată. Lacrimile tale vor curge râuri pentru ochii ei de catifea și privirea de smarald adusă la perfecțiune de un meșteșugar anonim, încă nedescoperit, nici gând nu-i vei putea uita vreodată.. știi prea bine ! Ce ciudați și indeciși sunt oamenii, își spunea... Exemplul cel mai bun sunt chiar eu! Un suflet rănit și vindecat cândva de altul, un suflet îngenuncheat acum ce plânge de dor . Ce trist își spune el,am alergat o viață întreagă după iubiri imposibile și niciodată nu am apreciat cu adevărat ceea ce am obținut prea ușor, fără luptă. Cine îi mai poate reda timpul pierdut alergând în neant? Multele nopți nedormite, acele lacrimi vărsate? Nu mai vrea să știe de nimeni și nimic,își vrea singurătatea înapoi, să-și plângă amarul în fața unei cești de cafea, trăgând cu sete dintr-o țigare și asta să-i fie îndeajuns pentru a trăi și fără ea..

~ 76 ~


Să se complacă în ideea că măcar moare pe mâna lui, că destinul s-a aflat doar în mâinile lui dar că a ratat cel mai important tren din viața lui, să se răzvrătească împotriva destinului în felul lui... Știe că va trăi din amintiri atâta timp cât iubirea pentru ea va rămâne neconsumată, neîmplinită și neîmpărtășită.. Se simte condamnat la nefericire,da,asta trebuie să fie explicația logică, prea a alergat în neant și în drumul lui a călcat pe suflete ce doreau să-i ofere alinare, da...”suma tuturor femeilor pe care el le-a avut de-a lungul vremii și pe care le-a ranită...” De ce trebuie să prețuim cu adevărat ceea ce-am avut, abia când nu mai avem, de ce trebuie să ne căutăm alinarea în alte suflete frumoase ce ne aparțin, deși nu simțim că suntem pregătiți pentru a porni la un nou drum..? De ce căutăm prin cenușa iubirilor trecute, abia când viața ne aduce cu picioarele pe pământ? Se întreabă el cu o privire pierdută, scriind într-un jurnal ce avea să-l închidă într-un seif și să-l reciteasca peste ani și ani. Și tot peste ani a învățat că cele mai bune și mai frumoase iubiri sunt cele reciproce,că trebuie să își protejeze sufletul firav și mult prea încercat, să nuși piardă credința și răbdarea.. Pe o bucată de hârtie stă scris : Ți-aș spune că-ți voi fi.. roua ce-ți perlează buzele arse de dorință, că voi fii cel ce-ți va culege dimineața scamele de somn din plete, că o să fiu umărul ce-ți va susține tâmpla obosită de căutări, motiv de bucurii sau de necazuri dar...aș fii ipocrit. Nu-ți spun decât că sunt și prinț și cerșetor, sunt și amant și tată, copil

~ 77 ~


eu sunt dar și bărbat de...tu-mi ÎNDRĂZNEȘTI ami darui...1000 de femei într-una singură! Ești CEA și CELE ce-mi doresc!...ce nedrept i se pare tot ce trăiește acum, ea a locuit cândva aici cu el, cândva, demult i-a scris aceste rânduri pe acea bucățică de hârtie, dar mult prea târziu.. Ea a plecat și nu o mai poți întoarce din drum pentru că timpul a fost de partea ei și a învățat-o să respire și fără tine! Regretele toate sunt ale tale acum, viața o înțelegi privind înapoi și o trăiești privind în față, asta cam așa e și ești conștient de acest lucru, dar, totuși, sufletul tău își cere dreptul,îți cere alinare, mângâiere și firmituri de fericire, asta i-ai oferit , asta vei primi... Orgoliul tău este că o stâncă,nu vrei să-ți arăți durerea, să arăți lumii întregi că-ți pasă și că o iubești.. De ce așa și de ce nu altfel...? Nu-ți rămâne decât să îți porți geamantanul de visuri și dorințe, neîmpliniri și multe frustrări adunate și înghesuite, să te plimbi prin lume arătând că ești de neclintit, când de fapt ești atât de vulnerabil... Lucian Pintilie, București

~ 78 ~


Eu şi Marea Marea....marea mea iubire, Marea ! Chemarea sufletului şi a inimii atunci când eşti atât vesel cât şi trist. Credeam că o voi găsi schimbată, credeam că mă va urî şi nu mă va mai mângâia cu valul ei catifelat pentru că am neglijato atâţia ani...Credeam că mă va biciui cu briza ei sărată şi-şi va arunca stropii săraţi peste faţa mea radioasă...Dar nu a fost aşa...Marea este primitoare, ea îşi aşteaptă cu drag oaspeţii de onoare oferindu-le clipe de neiutat şi nisip mătăsos. Recunosc că am avut emoţii, dar odată sărutând-o şi simţindu-i gustul unic am prins curaj să merg mai departe. Am înnotat prin valurile-i calde biciuindu-mi pielea cu algele marine parcă dorind să mă unesc cu ea şi să-i împărtăşesc toate gândurile mele de când nu neam mai văzut. Eram diferite : ea era la fel de frumoasă, de caldă şi de primitoare pe când eu eram atât de schimbată....Aveam atât de multe să ne spunem... Marea...este atât de mare, atât de întinsă şi totuşi atât de puţin permite să fie cunoscută. Marea este singura iubire la care te reîntorci ori de câte ori simţi nevoia. Ea nu te va judeca şi nu te va dojeni niciodată ! Maftei Lăcrămioara, Paşcani

~ 79 ~


Copilăria s-a născut la sat Pune-ţi, copile, capul pe pernă, Te-așteaptă vise, prunc adormit, În vise viaţa este eternă, Cu ceruri blânde şi fără sfârşit. (Adrian Păunescu- ,,Leagăn pentru toată copilăria”) Pe vremea când încă nu mă înfruptam cu lăcomie din savoarea festinelor intelectuale, ci doar îndrăzneam să deschid Amintirile lui Creangă, pe vremea când torturam capete de păpuși și nu stilouri cu penițele îndoite și mă prefăceam că înăuntrul fiecărei cireșe se ascunde un sâmbure ce poartă în el o poveste… atunci, reveria, imaginația și senzația de zbor erau pe gratis. Era pe gratis și boarea ce purta în ea glasuri dragi mie: glasul bunicii care nu contenea să-mi spună povești, glasul bunicului care-mi tot recita Luceafărul și glasul amândurora când jucau împreună piesele lui Caragiale, spre binedispunerea întregii familii și mai ales a mea. Decorul, cu acei pereți gata să cadă oricând, cu țiglele sparte și absente pe alocuri, cu iarba culcată, necosită și cu un Hristos pe cruce în fața casei tesea firul nuvelelor slaviciene, pe care bunica obișnuia să mi le spună doar de sărbători când făceam împreună inelușe din aluat. Și, cu toate că ale mele eșuau de cele mai multe ori (de fapt, tot timpul!) bunica gusta din ele mereu și se perpelea, zâmbind și

~ 80 ~


dăruindu-mi și mie dintr-ale ei (care, evident, erau cu mult mai bune…) Aș prefera să mă rătăcesc ca până acum, în grădina bunicilor, cea prea plină de flori și prea goală de legume, să mă rătăcesc printre mormanele de păpădii și margarete. Să mă rătăcesc între privirile atâtor vrăbii, mierle și ciocănitori și - mai presus de toate - să mă rătăcesc în anii copilăriei mele. Să nu mai ies vreodată din labirintul lor, veșnic vesel și colorat, în armonii de veșnică primăvară. Dar unde v-ați dus cu toatele? Unde v-ați dus, vrăbii de-altădată, ce ciripeați pe pervazul geamului meu în diminețile proaspete de primăvară? Unde v-ați dus, ciocănitori care odinioară-mi sculptați numele pe copaci și mă simțeam în mijlocul vostru ca în sânul lui Avraam? Unde v-ați dus, ceruri cu norii în forme de jucării și de fețe zâmbitoare? Unde teai dus tu lume a creației mele supreme? Unde? … Arta mea, creația mea... copilul meu (cum îmi place să o numesc) mă seacă. Mă soarbe. Și se înfruptă din autenticitatea mea. Se hrănește cu autenticitate, dar păstrează ceva din aburul acelei veșnice singure, vesele și nevinovate. De răscruce nu mi-e teamă. Căci m-aș fărâmița și aș călca pe trei cărări deodată: aș alerga spre sănătate, spre muzică și - desigur - aș alerga până în centrul pământului (unde, cândva, îmi imaginam că se află o lume de jeleu în care locuiau troli și prințese) spre copilărie.

~ 81 ~


Copilăria, ca definiție pentru mine - ar fi singura instituție supremă pe care am reușit vreodată să o birui. Dar am pierdut-o apoi și pe asta. [......]

Va urma ! Andreea Elisa Roff, Cluj

GÂND 8 Ascult melodia ce ne alina cândva doar ca să te simt aproape, să gust fiecare vers, hrănindumă cu seva cuvintelor de dragoste. Închid ochii, ducând mâna la piept... simt inima cum fredonează melodia noastră, se îngână cu pulsul sângelui, ajutându-mă să te am, să plutesc pe aripile visului. Ultimul vers a fost rostit, orchestra şi-a dat ultima suflare, iar eu am scos capul la lumină din umbra minciunii, am luat în piept realitatea. Acum te preţuiesc mai mult ca niciodată şi-mi dau seama de adevărata ta valoare, acum când te-am pierdut... Florina Dinu, Slatina

~ 82 ~


~ 83 ~


...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul de Oliviu Crâznic

Încă de la început mi-au atras atenţia descrierile frumos realizate, transpuse prin prisma subiectivităţii naratorului. Atmosfera specifică m-a introdus cu totul într-o lume fascinantă în care coşmarul ce avea să urmeze pândeşte din umbră la fiecare pagină. Atunci când primele semne că ceva nu e în regulă apar şi invitaţii încep să moară, frica şi groaza se jucau pur şi simplu cu mine nepermiţându-mi să dau drumul cărţii din mână. Misterul învăluie lista de suspecţi, eliminându-i pe cei mai mulţi după numeroase scene de teroare. Însă la sfârşit au mai rămas câţiva... şi e aşa de greu să nu te

~ 84 ~


poţi încrede în nimeni! Dar chiar şi în cele mai grele momente iubirea pe care Arthur i-o poartă Adriannei de Valois îl determină să se gândească de două ori înainte de a acţiona: o dată pentru el şi o dată pentru aleasa inimii sale. "[...] durere pentru care îi mulţumeam lui Dumnezeu în fiecare clipă căci mă oprea să mă gândesc la ea. Bineînţeles că mă gândeam totuşi... Îmi aminteam buclele blonde şi ochii adânci ca oceanul şi trupul de înger şi rochiţa galbenă."

"E un însemn... Când o să îl vedeţi, faceţi orice să vă feriţi de el, ca şi de cel care îl poartă."

~ 85 ~


Cartea aceasta m-a făcut să mă gândesc la faptul că monştrii din trecut nu se pot compara cu vampirii şi nălucile de astăzi. În bestseller-urile contemporane oricine poate descoperi peste noapte că are puteri supranaturale cu care poate schimba lumea, însă altfel stau lucrurile când vine vorba de groaza autentică. „...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este singura carte de gen paranormal care m-a speriat în adevăratul sens al cuvântului; cartea în care numeni nu se împrieteneşte cu răul, ci îl înfruntă cu toţii. Andreea Pop, Lăpuş

Divergent de Veronica Roth Părere generală: “ Divergent ” e o carte genială. După ce am terminat-o, mi-au trebuit câteva minute să îmi revin. Eram șocată și complet uimită. Cartea e genială, dar parcă sfârșitul ia mai adăugat o stea în plus.Și, în ciuda lungimii destul de mare a cărții, am citit-o în

~ 86 ~


câteva zile. E una dintre cărțile acelea pe care nu ți le poți scoate din cap și care te obsedează în continuu, chiar și după ce ai citit-o. Ce mi-a plăcut cel mai mult: Hm... cartea că și un întreg. Toate detaliile și toate ...ingredientele.. (stilul de a scrie a autoarei, povestea, personajele, acțiunea etc. ) fac o carte de care te îndrăgostești pe loc și pe care o citești în continuu. Deși aveam de mult cartea, nu știu de ce am citit-o tocmai acum. Poate pentru că îmi era teamă să nu mă îndrăgostesc de o nouă serie și să aștept că o disperată continuările? Cât de posibil. Acum revenind la carte, cred că cel mai mult mi-a plăcut stilul de scriere. Ușor, fără dramatisme, metafore sau mai știu eu ce lucruri care să te stânjenească în timp ce citești, stilul Veronicăi iese din tipare și te prinde de la primele pagini. Propoziții scurte, lipsa metaforelor și a siropoșeniilor fac ca această carte să fie unică. Nu cred că voi mai întâlni stil ca al Veronicăi, Mai e nevoie să zic că povestea e incredibilă? Ce am gândit eu la primele pagini? “în sfârșit o distopie în care viitorul arată mai bine!”. Gândurile mele la ultimele pagini? “Preferam Eve”. La sfârșitul cărții, situația e schimbată total față de situația de la începutul cărții.O mulțime de lucruri neprevăzute se întâmplă (*coughFour*chough*), altă chestie care te prinde. Revenind la poveste, cred că e una dintre cele mai bune povești scrise vreodată. E

~ 87 ~


și brutală, dar și al naibii de frumoasă. Mi-a plăcut la nebunie!! Four! Da, Four mi-a plăcut. Scenele mele preferate?Cele dintre Four și Tris. Au acea chimie pe care rar o întâlnești.O chimie pe care, parcă, o simți. Alte lucruri bune: Acțiunea e foarte alertă și te ține în priză până la sfârșit. Nu ai când să te plictisești citind cartea asta. Personajele sunt extrem de bine conturate și foarte diferite. Personajele mele preferate au fost Four și Tris.M-am atașat repede de ele și atunci când era vreo scenă de luptă între Tris și cineva stăteam cu inimă la gură să văd cine câștigă. Personajele pe care le-am urât au fost Peter și Al. Al nu mi-a plăcut de la început.Mi s-a părut răutăcios și invidios încă de la început. Așa cum am mai spus, finalul m-a năucit. Nu mă așteptăm să se întâmple asta! Aștept volumul doi să văd ce se întâmplă în continuare, deși mi-e și frică să nu se întâmple lucruri și mai grave. Ce mi-a displăcut: Hm.. Eric?Peter? Amândoi? Opinie Finală: “Divergent” e, pe departe, una dintre cele mai bune cărți, în special distopii, pe care am citit-o. Conține o mulțime de acțiune,dar și momente de dragoste, are niște personaje minunate, iar povestea e impresionantă, bine gândită și total șocantă. Reconsc că am plâns la sfârșit. Nu știu de ce.

~ 88 ~


Poate pentru că am terminat-o, poate din cauza finalului. Cert e că toți cititorii trebuie să citească cartea asta. Abia aștept filmul și sper că se va ridica la nivelul cărții!! Bianca Călin, Grecia

~ 89 ~


~ 90 ~


De ce scriu? Consider că blogul este propriul univers în care pășești ori de câte ori simți nevoia să-ți strigi gândurile, astfel încât ceilalți să le poată auzi, dar numai citindu-le. E locul în care devii tu, fără măști sau gesturi false, unde nu poți fi oprit din calea spre cunoaștere, exprimarea lăsându-se purtată de valurile imaginației și fiecare blogger învață, experimentează sau transmite anumite stări către ceilalți. Deși sunt la început, mă număr și eu printre cei care au un astfel de jurnal pe Internet. Acolo îmi așez periodic, trăirile-n versuri, și am de fiecare dată o stare nouă, simțindu-mă departe de tot, dar mai aproape de mine. Scriu, deoarece literele sunt singurele prietene care mă ascultă, așezându-se-n cuvinte pe care le pot așterne ușor în covorul de strofe a fiecărei poezii, acestea, ascunzând în spatele lor întâmplări pe care le-am (re)trăit, plăcute, sau nu. Voi continua să fac asta până când cerneala din rezerva vieții își va pierde culoarea. Nencu Ioana Alexandra, Bucecea

~ 91 ~


~ 92 ~


Lansare de carte Încercări poetice de Dănuț Belu De la sport şi muzică... la poezie (în loc de prefaţă) ,,La ce bun poetul pe vreme de secetă... ca să aducă aminte că există ploaia.” (Dan Puric) ,,E uşor a scrie versuri, când NIMIC nu ai a spune!” (Mihai Eminescu) Două drumuri am avut de mic în viaţă: sportul şi muzica. Cu sportul nu am făcut ”nimic concret”, nu am făcut performanţă. Decât pe plan local. Un meci de fotbal, Urecheşti – Popeşti, pe care lam câştigat noi, de unde ne-am ales cu o diplomă. Acum joc fotbal de plăcere şi pentru mişcare... Slavă Domnului, cu muzica am făcut ceva, am cântat în cls. a7-a, în Piaţa Unirii din Focşani, iar la 16 ani devin DJ (PITIC). Pe plan muzical mă afirm destul. De la sport şi muzică... la poezie. Regretatul poet, Adrian Păunescu, spunea că poezia este

~ 93 ~


suferinţă. Eu, păcătosul, aş adăuga, poezia este mărturisire întru fiinţă. Prin poezie privim viaţa altfel. Viziunea poetică este idealistă, dar şi realistă. Filosofia nu dă răspunsuri, ci doar pune întrebări. Poezia pune întrebări esenţiale, dar nu uită de răspunsuri. „Românul s-a născut poet”, însă poezia nu s-a născut în România, precum „veşnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga). [...] Fără idoli nu supravieţuieşte senzaţional, ci banal şi superficial. Din punctul meu de vedere, acest tip (hedonist şi arogant) se amăgeşte într-un stil luciferic. ”Muzica” comercială, Internetul, TV-ul (mass-media în general), nihilismul, pornografia, politikia... sunt noii ”dumnezei” ai individului autonom. Valorile clasice: Adevărul, Binele şi Frumosul, pierd teren astăzi, fiindcă la modă este omul recent. P.S. Omul recent este pasionat de TBC – Tehnologie, Bani, Confort. Nu are timp de poezie, el este preocupat de manele şi telenovele. Chiar dacă acest pseudo-om (super umanist, cu o mentalitate de tip manea), veşnic manipulat şi spălat pe creier, rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri (Petre Ţuţea), şi un sclav

~ 94 ~


fericit (stupid şi penibil), pătează onoarea şi demnitatea poporului român, nu trebuie să cădem în deznădejde. Credinţa, Dragostea, Poezia, Literatura, Cultura ... nu-s pe cale de dispariţie. Aceste valori (virtuţi) fundamentale încearcă să ia atitudini ortodoxe, fiindcă omul frumos are conştiinţă martirică şi va dăinui întru veşnicie. „NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!” Poezia este o ”religie” universală, precum IUBIREA. Pentru mine personal, poezia înseamnă CONVERTIRE şi NEBUNIE. Desigur, nu nebunie psihologică, ci nebunie spirituală, nebunie pentru Hristos. Poezia nu mai e o ”marfă” profitabilă, editurile mari se feresc de poezie... Lumea de azi, nu mai crede în NIMIC, deci nici în poezie. Din păcate lumea contemporană este smintită şi ancorată întru demenţă profundă. Din fericire, nebunii nu ţin cont de lume, ei ţin cont de suflet. Fără suflet nu există viaţă. Fără Dumnezeu, lumea devine o societate de tip junglă. Cum să iasă lumea din acest haos bestial? Prin poezie? Nu doar prin poezie, ci prin Credinţă, Nădejde şi DRAGOSTE. „Întoarcerea

~ 95 ~


la Hristos” face minuni. Degeaba ne integrăm în UE, în fel şi fel de curente globaliste sau de natură new-age. [...] Fără Dumnezeu, lumea se duce spre imbecilitate. De ce să nu-i dăm un sens vieţii şi lumii în care trăim? Poezia este un Miracol sfânt. Poezia astăzi, este un PARADOX. Poezia se manifestă firesc întru Lumina Credinţei. Poezia nu înseamnă doar metafore, figuri de stil, rimă, ritm, măsură... Poezia eşti ”tu” lăuntric. Poezia este intimitatea tainei. Permiteţi-mi un îndemn smerit şi iertaţi-mă pentru îndrăznire! SĂ NU UITĂM DE EMINESCU!!! Doamne ajută!

Impresii de lectură Poezia: o „crinolină de fluture” Întâlnirea mea cu poezia Mihaelei Oancea a fost o reală surpriză, în condițiile în care, cunoscându-ne de foarte multă vreme, nu am știut și nu am crezut că muzele o pot îmbrățișa atât de tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea

~ 96 ~


imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic. „Lasa-ţi părul cu miros de lămâiţă Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleştar brodând speranţă... Îndrăzneşte!” (din poemul Vară) Tablourile astfel create, uneori contrastante, abundă de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine târziu. „Târziul întârzie să calce lasciv, În ritm de sarabandă Pe vertebre, pe timpane, pe plămâni... Îţi ofer-un răgaz de a coase Cu albatroşi spintecaţi fisura realităţii, Un răgaz de a crede că eşti nemuritor.. Moartea-i înscrisă-n celulele noastre!” (din poemul Armonia contrariilor) De fapt, vorbim despre o poetă, care, în sfârșit, cu emoție, modestie și cu un real respect pentru cuvânt s-a hotărât după ani întregi de studiu și analiză, să pășească atent pe această scenă a creației pentru care, până acum nu a fost decât un spectator fidel și comentator avizat. De ce avizat?... mă veți întreba, bineînțeles, mai ales că am vorbit despre poetă că se află la început de drum...Mihaela Oancea este profesor de limbă și literatură română, de aici și neologismele cu care își construiește versul, expresiile corect inserate, toate acestea transformând deseori

~ 97 ~


poemul într-un puzzle cu ample conotații, uneori greu de descifrat, chiar și la o a doua sau a treia lectură. „Pământul sângerând umblă desculţ peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ţi mai pasă de tropotul din piept, De şnurul pe care ţi-l aşază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret!” (din poemul În asemenea zile) Fără a mai lua în discuție teama nejustificată de a cădea în ridicol, teamă pe care o simte poeta cu fiecare apropiere de coala de hârtie, am certitudinea că, în spatele timidității și a prea marii modestii la umbra cărora poeta se adăpostește mai mult decât este necesar, se ascund gânduri, idei, trăiri și sentimente deosebite, care odată redate în scris - cu talentul pe care îl posedă din plin pot fi adevărate bijuterii lirice. Gabriel Dragnea, București

~ 98 ~


~ 99 ~


ROMÂNIA TURISTICĂ Un britanic, pe numele său prințul Charles, de care sunt convinsă că ați auzit, (descendent al lui Vlad Țepeș, conform arborelui genealogic) a realizat un documentar despre frumusețile naturii, ale Carpaților de care s-a îndrăgostit, declarând că din punctul său de vedere a€œeste singurul loc din Europa unde mai există încă o zonă de sălbăticie, cu lupi, urși, păduri, care este nealterată. Chiar la poalele munților aveți un peisaj incredibil, medieval, unde oamenii trăiesc la fel de sute de ani. Aveți clădiri vechi, foarte frumoase, iar poienile și pășunile sunt pline de flori sălbatice, animale, floră și faună ce te lasă mut de uimire. Străinii care vin aici, să viziteze România sunt uimiți de tot ce înseamnă obiective turistice: fortărețe medievale, mânăstiri construite în stil bizantin, cu picturi murale exterioare și case țărănești decorate în funcție de specificul fiecărei regiuni, iar castelul lui Dracula este doar unul dintre numeroasele castele și palate impresionante care pot fi vizitate..” Documentarul se numește Wild Carpathia și a fost difuzat deja, în 2011, pe postul de televiziune Travel Channel. Filmările au avut loc pe parcusul a două săptămâni în zone precum Munții

~ 100 ~


Retezat, Munții Zarândului, Munții Apuseni, Negreasa. Întrun cuvânt, România e o comoară, o parte importantă a Europei, este ceva de care toți trebuie să ținem seamă. Zonele cele mai apreciate de străini sunt multe. Voi încerca să enumăr câteva din ele : Vatra Dornei, Valea Arieșului, Valea Cerbului, Parcul Natural Comana, Lacul Siriu din munții Buzăului, mănăstirea Bogdana din Rădăuți, mănăstirea Cerbul din Tulcea, mănăstirea Frasinei , Vâlcea, lacul Snagov, mănăstirea Rameț, mănăstirea Horezu, Poiana Mărului, mănăstirea Petru Vodă, Cetatea Râșnov, Țara Oașului, mănăstirea Tismana, lacul Colibița, castelul Bran, Maramureșul istoric, Muzeul Satului din București, Țara Lăpușului, Țara Moților, Delta Dunării, mănăstirea Putna, munții Măcinului, etc Vasilache Daniela, Brăila *fragment din

http://vasilachedaniela.blogspot.ro/2013/08/asta-iromania.html#

~ 101 ~


~ 102 ~


Să ne distrăm puțin

REVISTA A.V.A ~ 103 ~


“ Fiți 1.............. cu oamenii când urcați, deoarece îi veți întâlni din nou când veți coborî.”(Wilson Mizner) “ 2........ este o mână de ajutor întinsă de iubirea necondiționată.” ( Ioan Gyuri Pascu) “ 3........, o boală a tinereții, vindecabilă prin doze mici de regret în legătură cu folosirea superficială a experienței.” (Ambrose Bierce) “ Orice om are în el dubla 4........... a superiorității intelectuale și a purității morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă:geniul și sfințenia. ” (Friedrich Wilhelm Nietzsche) “ Există oameni care, mânați de 5....... de a cunoaște totul, uită să iubească.” (Stendhal) “ 6....... apare când forța tinereții a trecut. Când nu ni se mai pare căƒ totul e posibil.” (T. S. Eliot )

REVISTA A.V.A ~ 104 ~


~ 105 ~


Vă invit să citiți

Deinteres Site-ul www.deinteres.ucoz.ro reprezintă mai mult sau mai puțin vocea mea ... vocea prin care spun nu, prin care spun da. O fac cu toată inima, o inimă pe care mi-o pun ca notă în partitura gândurilor de tot felul spre interesul real al tuturor. Acest site este locul unde se promovează frumosul, unde se trăiește frumosul, unde se învață frumosul, unde se dăruiește frumosul. Te invit să pășești în văpaia cuvintelor uitate de cei mulți ... dar de neuitat de cei puțini, poate neînțeleși dar importanți ... aceia sunt călători printr-o lume trecătoare către o alta paradisiacă. De interes ...

~ 106 ~


Blog-ul Bianca2b Blogul Bianca2b a luat naștere pe data de 3 Decembrie 2010, pe vremea când aveam doar 12 ani. După ce am urmărit o vară întreabă blogul Sabinnaa€™s Angel for a story, mi-am dorit să fac și eu același lucru. Mi-am dorit să informez lumea despre ce mai e nou în lumea cărților, să împărtășesc părerile mele despre cărți și să.. ei bine, să am un colțisor al meu. Să clădesc ceva de la zero care să fie doar al meu. Pe blogul Bianca2b veți găsi multe recenzii, interviuri cu autori, concursuri, articole interesante (zic eu :D ) despre cărți și nu numai. Veți găsi muzică, cărți și filme. Dacă citiți blogul meu mă veți cunoaște automat și pe mine. Nu m-am așteptat niciodată să ajung atât de departe cu blogul. Nu m-am așteptat să am 1000 și ceva de follow-eri, nu m-am așteptat să am lume care mă urmărește și nici nu m-am așteptat să existe bloggeri care să îmi spună că și-au deschis blog din cauza mea. Nu am

~ 107 ~


crezut că mă voi atașa niciodată atât de mult de un site. Mă gândesc cu groază la ziua când va trebui să renunț. Pentru că știu că, oricât de mult aș vrea să nu se întâmple asta, va veni o vreme când totul se va sfârși. Când va trebui să scriu un post de adio. Îmi va rupe inima, recunosc. Și cred că și știu când va fi aceea vreme. Dar până atunci, mai sunt cel puțin 2 ani. Blogul Bianca2b e o parte din mine. E locul în care mă refugiez. Mi-am făcut mulți prieteni de când am început acest proiect. Prieteni pe care îi apreciez și cu care vorbesc cât de des pot. Sper că, în următorii ani, să îmi mai fac câțiva prieteni. Sper că, dacă vă hotărâți să intrați pe blogul meu, să vă placă! Sper să găsiți un motiv pentru care să mă urmăriți. Link: http://bianca2b.wordpress.com

~ 108 ~


Aștept criticile, sugestiile și părerile voastre la adresa de e-mail netca.malina@gmail.com Dacă sunt printre voi tineri care doresc să se alăture revistei, echipa A.V.A vă primește cu brațele deschise. Nu ezitați să ne scrieți !

~ 109 ~


~ 110 ~

Numarul 6 - Revista A.V.A  

O revista pentru toate varstele