U Pruvangelione CAPITOLU 1 1 In a storia di e dodici tribù d'Israele, avemu lettu chì ci era una persona chjamata Joachim, chì, essendu assai riccu, hà fattu duppiu 1 offerazioni à u Signore Diu, dopu avè fattu sta decisione: a mo ricchezza serà per u benefiziu di tuttu u populu. , è ch'e possu truvà misericòrdia da u Signore Diu per u pirdunu di i mo piccati. 2 Ma à una certa grande festa di u Signore, quandu i figlioli d'Israele offrivanu i so rigali, è Joachim offriva ancu i so, u suvraprete Ruben s'hè oppostu à ellu, dicendu chì ùn vi hè micca permessu di fà i vostri rigali, postu chì ùn avete micca. hà generatu ogni prublema in Israele. 3 À chì Joachim era assai preoccupatu, si n'andò à cunsultà i registri di e dodici tribù, per vede s'ellu era l'unicu chì ùn avia micca ghjuntu. 4 Ma dopu à l'inchiesta, truvò chì tutti i ghjusti avianu suscitatu a sumente in Israele : 5 Allora rammintò à u patriarca Abràhamu, chì Diu, à a fine di a so vita, li avia datu u so figliolu Isaac ; nantu à quale era assai afflittu, è ùn vulia micca esse vistu da a so moglia: 6 Ma si ritirò in u desertu, è hà stallatu a so tenda, è hà digiunatu quaranta ghjorni è quaranta notti, dicendu in sè stessu : 7 Ùn faleraghju nè à manghjà nè à beie, finu à chì u Signore, u mo Diu, mi guarderà, ma a preghiera serà a mo carne è a mo beie. CAPITOLU 2 1 Intantu, a so moglia Anna era afflitta è perplessa per una doppia causa, è disse chì mi piengeraghju sia per a mo veduva è a mo sterilità. 2 Allora s'avvicinò una grande festa di u Signore, è Judith, a so serva, disse : Finu à quandu vi affliggerete cusì l'anima ? A festa di u Signore hè avà ghjunta, quandu hè illegale per nimu di dolu. 3 Pigliate dunque sta cappucciu chì hè stata data da quellu chì faci tali cose, perchè ùn hè micca bè chì eiu, chì sò un servitore, a portà, ma si cunvene bè à una persona di u vostru caratteru maiò. 4 Ma Anna li rispose : Alluntanate da mè, ùn sò micca abituatu à tali cose ; in più, u Signore m'hà assai umiliatu. 5 Temu chì qualcunu malignatu t’hà datu questu, è tù sì vinutu à impurtà mi cù u mo peccatu. 6 Allora Judith, a so serva, rispose : Chì male vi vulerà, quandu ùn mi ascolterete ? 7 Ùn possu micca desiderà una maledizzione più grande di quella chì site sottu, perchè Diu hà chjusu u to ventre, per ùn esse micca mamma in Israele. 8 À questu, Anna era assai turbata, è, cù u so vestitu di nozze, andò versu trè ore di dopu meziornu à marchjà in u so giardinu. 9 È hà vistu un lauru, è si pusò sottu à ellu, è pricava u Signore, dicendu : 10 O Diu di i mo babbi, benedica mi è cunsiderà a mo preghiera cum'è tù ai benedettu u ventre di Sara, è li dete un figliolu Isaac.
CAPITOLU 3 1 È mentre stava guardandu versu u celu, hà vistu un nidu di passeru in l'aurore. 2 È piangendu ind'è ella, disse : Guah sò mè, chì mi hà generatu ? è chì u senu m'hà purtatu, per esse cusì maleditu davanti à i figlioli d'Israele, è ch'elli anu da rimpruverà è deride di mè in u tempiu di u mo Diu: Guai à mè, à chì possu esse paragunatu ? 3 Ùn sò micca paragunabili à e bestie di a terra, perchè ancu e bestie di a terra sò fruttu davanti à tè, o Signore ! Eiu, à chì possu esse paragunatu ? 4 Ùn sò micca paragunabile à l'animali brutti, perchè ancu l'animali bruti sò fruttu davanti à tè, o Signore ! Eiu, à chì sò paragunabile? 5 Ùn possu esse paragunatu à queste acque, perchè ancu l'acqui sò fruttu davanti à tè, o Signore ! Eiu, à chì possu esse paragunatu ? 6 Ùn sò paragunabile à l'onda di u mare ; per questi, ch'elli sò calmi, o in muvimentu, cù i pesci chì sò in elli, laudati, o Signore ! Eiu, à chì possu esse paragunatu ? 7 Ùn sò micca paragunabile à a terra stessa, perchè a terra pruduce i so frutti, è ti lode, o Signore ! CAPITOLU 4 1 Allora un anghjulu di u Signore stava vicinu à ella è disse : Anna, Anna, u Signore hà intesu a to preghiera ; cuncepiscerete è parturiterà, è a to progenie serà parlata in tuttu u mondu. 2 È Anna rispose : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, tuttu ciò ch'e aghju purtatu, masciu o femina, l'aghju dedicatu à u Signore, u mo Diu, è li servirà in e cose sante, durante tutta a so vita. 3 È eccu apparsu dui anghjuli, chì li dicenu : Eccu, Ghjoachim, u to maritu, vene cù i so pastori. 4 Perchè ancu un anghjulu di u Signore hè ghjuntu à ellu, è disse : U Signore Diu hà intesu a to preghiera, prestu è andate da quì, perchè eccu Anna, a to moglia hà da cuncepisce. 5 Ghjoachim scendinu è chjamò i so pastori, dicendu: “Portatemi quì dece agnelle senza macchia nè difettu, è seranu per u Signore, u mo Diu. 6 È mi portate dodici vitelli senza difettu, è i dodici vitelli seranu per i preti è l'anziani. 7 Purtatemi ancu centu capre, è centu capre saranu per tuttu u populu. 8 È Joachim scendeva cù i pastori, è Anna stava vicinu à a porta è vide Ghjoachim chì venia cù i pastori. 9 Ella corse, è, appiccicatu à u so collu, disse : Avà sò chì u Signore m'hà benedettu assai. 10 Perchè eccu, eiu, chì era vedova, ùn sò più vedova, è eiu chì eru sterile cuncepisceraghju. CAPITOLU 5 1 È Joachim stava u primu ghjornu in a so casa, ma u dumane hà purtatu e so offerte è disse : 2 Se u Signore mi hè propiziu, chì a piastra chì hè nantu à a fronte di u prete 1 a fassi manifesta. 3 Et il consulta la plaque que portait le prêtre, et la vit, et voici qu'on ne trouvait point de péché en lui.