U Pruvangelione CAPITOLU 1 1 In a storia di e dodici tribù d'Israele, avemu lettu chì ci era una persona chjamata Joachim, chì, essendu assai riccu, hà fattu duppiu 1 offerazioni à u Signore Diu, dopu avè fattu sta decisione: a mo ricchezza serà per u benefiziu di tuttu u populu. , è ch'e possu truvà misericòrdia da u Signore Diu per u pirdunu di i mo piccati. 2 Ma à una certa grande festa di u Signore, quandu i figlioli d'Israele offrivanu i so rigali, è Joachim offriva ancu i so, u suvraprete Ruben s'hè oppostu à ellu, dicendu chì ùn vi hè micca permessu di fà i vostri rigali, postu chì ùn avete micca. hà generatu ogni prublema in Israele. 3 À chì Joachim era assai preoccupatu, si n'andò à cunsultà i registri di e dodici tribù, per vede s'ellu era l'unicu chì ùn avia micca ghjuntu. 4 Ma dopu à l'inchiesta, truvò chì tutti i ghjusti avianu suscitatu a sumente in Israele : 5 Allora rammintò à u patriarca Abràhamu, chì Diu, à a fine di a so vita, li avia datu u so figliolu Isaac ; nantu à quale era assai afflittu, è ùn vulia micca esse vistu da a so moglia: 6 Ma si ritirò in u desertu, è hà stallatu a so tenda, è hà digiunatu quaranta ghjorni è quaranta notti, dicendu in sè stessu : 7 Ùn faleraghju nè à manghjà nè à beie, finu à chì u Signore, u mo Diu, mi guarderà, ma a preghiera serà a mo carne è a mo beie. CAPITOLU 2 1 Intantu, a so moglia Anna era afflitta è perplessa per una doppia causa, è disse chì mi piengeraghju sia per a mo veduva è a mo sterilità. 2 Allora s'avvicinò una grande festa di u Signore, è Judith, a so serva, disse : Finu à quandu vi affliggerete cusì l'anima ? A festa di u Signore hè avà ghjunta, quandu hè illegale per nimu di dolu. 3 Pigliate dunque sta cappucciu chì hè stata data da quellu chì faci tali cose, perchè ùn hè micca bè chì eiu, chì sò un servitore, a portà, ma si cunvene bè à una persona di u vostru caratteru maiò. 4 Ma Anna li rispose : Alluntanate da mè, ùn sò micca abituatu à tali cose ; in più, u Signore m'hà assai umiliatu. 5 Temu chì qualcunu malignatu t’hà datu questu, è tù sì vinutu à impurtà mi cù u mo peccatu. 6 Allora Judith, a so serva, rispose : Chì male vi vulerà, quandu ùn mi ascolterete ? 7 Ùn possu micca desiderà una maledizzione più grande di quella chì site sottu, perchè Diu hà chjusu u to ventre, per ùn esse micca mamma in Israele. 8 À questu, Anna era assai turbata, è, cù u so vestitu di nozze, andò versu trè ore di dopu meziornu à marchjà in u so giardinu. 9 È hà vistu un lauru, è si pusò sottu à ellu, è pricava u Signore, dicendu : 10 O Diu di i mo babbi, benedica mi è cunsiderà a mo preghiera cum'è tù ai benedettu u ventre di Sara, è li dete un figliolu Isaac.
CAPITOLU 3 1 È mentre stava guardandu versu u celu, hà vistu un nidu di passeru in l'aurore. 2 È piangendu ind'è ella, disse : Guah sò mè, chì mi hà generatu ? è chì u senu m'hà purtatu, per esse cusì maleditu davanti à i figlioli d'Israele, è ch'elli anu da rimpruverà è deride di mè in u tempiu di u mo Diu: Guai à mè, à chì possu esse paragunatu ? 3 Ùn sò micca paragunabili à e bestie di a terra, perchè ancu e bestie di a terra sò fruttu davanti à tè, o Signore ! Eiu, à chì possu esse paragunatu ? 4 Ùn sò micca paragunabile à l'animali brutti, perchè ancu l'animali bruti sò fruttu davanti à tè, o Signore ! Eiu, à chì sò paragunabile? 5 Ùn possu esse paragunatu à queste acque, perchè ancu l'acqui sò fruttu davanti à tè, o Signore ! Eiu, à chì possu esse paragunatu ? 6 Ùn sò paragunabile à l'onda di u mare ; per questi, ch'elli sò calmi, o in muvimentu, cù i pesci chì sò in elli, laudati, o Signore ! Eiu, à chì possu esse paragunatu ? 7 Ùn sò micca paragunabile à a terra stessa, perchè a terra pruduce i so frutti, è ti lode, o Signore ! CAPITOLU 4 1 Allora un anghjulu di u Signore stava vicinu à ella è disse : Anna, Anna, u Signore hà intesu a to preghiera ; cuncepiscerete è parturiterà, è a to progenie serà parlata in tuttu u mondu. 2 È Anna rispose : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, tuttu ciò ch'e aghju purtatu, masciu o femina, l'aghju dedicatu à u Signore, u mo Diu, è li servirà in e cose sante, durante tutta a so vita. 3 È eccu apparsu dui anghjuli, chì li dicenu : Eccu, Ghjoachim, u to maritu, vene cù i so pastori. 4 Perchè ancu un anghjulu di u Signore hè ghjuntu à ellu, è disse : U Signore Diu hà intesu a to preghiera, prestu è andate da quì, perchè eccu Anna, a to moglia hà da cuncepisce. 5 Ghjoachim scendinu è chjamò i so pastori, dicendu: “Portatemi quì dece agnelle senza macchia nè difettu, è seranu per u Signore, u mo Diu. 6 È mi portate dodici vitelli senza difettu, è i dodici vitelli seranu per i preti è l'anziani. 7 Purtatemi ancu centu capre, è centu capre saranu per tuttu u populu. 8 È Joachim scendeva cù i pastori, è Anna stava vicinu à a porta è vide Ghjoachim chì venia cù i pastori. 9 Ella corse, è, appiccicatu à u so collu, disse : Avà sò chì u Signore m'hà benedettu assai. 10 Perchè eccu, eiu, chì era vedova, ùn sò più vedova, è eiu chì eru sterile cuncepisceraghju. CAPITOLU 5 1 È Joachim stava u primu ghjornu in a so casa, ma u dumane hà purtatu e so offerte è disse : 2 Se u Signore mi hè propiziu, chì a piastra chì hè nantu à a fronte di u prete 1 a fassi manifesta. 3 Et il consulta la plaque que portait le prêtre, et la vit, et voici qu'on ne trouvait point de péché en lui.
4 Ghjoachim disse : Avà sò chì u Signore mi hè propiziu, è chì m'hà cacciatu tutti i mio piccati. 5 È falò da u tempiu di u Signore ghjustificatu, è andò in a so casa. 6 È quandu i nove mesi sò stati compii à Anna, partò, è disse à a levatrice : Chì aghju partu ? 7 È li disse, una zitella. 8 Allora Anna disse : U Signore hà ingrandatu oghje a mo ànima ; è a pusò in u lettu. 9 È quandu i ghjorni di a so purificazione sò stati compiuti, ella allactò u zitellu, è chjamò u so nome Maria. CAPITOLU 6 1 È u zitellu cresce in forza ogni ghjornu, cusì chì quand'ella avia nove mesi, a so mamma a mette in terra per pruvà s'ellu si pudia stà ; è quand'ella avia fattu nove passi, ghjunse torna in grembo à a mamma. 2 Allora a so mamma l'hà pigliatu, è disse : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, ùn camminerete più nantu à sta terra, finu à ch'e vi purteraghju in u tempiu di u Signore. 3 Per quessa, hà fattu di a so stanza un locu santu, è ùn hà permessu chì nunda di stranu o impuru s'avvicinò d'ella ; 4 Ma quandu u zitellu avia un annu, Joachim fece una grande festa, è invita i preti, i scribi, l'anziani è tuttu u populu d'Israele ; 5 Allora Joachim fece un'offerta di a zitella à i capi di i sacerdoti, è l'anu benedettu, dicendu : U Diu di i nostri babbi benedica sta zitella, è dà un nome famosu è durevule per tutte e generazioni. È tuttu u populu hà rispostu: cusì sia, Amen. 6 Allora Joachim l'offrì una seconda volta à i preti, è l'anu benedettu, dicendu : O Diu altissimo, cunsidereghja sta zitella, è benedicala cù una benedizzione eterna. 7 Allora a so mamma a pigliò, li dete u pettu, è cantò u cantu dopu à u Signore. 8 Canteraghju un cantu novu à u Signore, u mo Diu, perchè m'hà visitatu, è mi ha toltu u rimproveru di i mo nemichi, è m'hà datu u fruttu di a so ghjustizia, per ch'ellu sia avà dettu à i figlioli di Ruben. , chì Anna dà succhi. 9 Allora pusò u zitellu in a stanza ch'ella avia cunsacrata, è surtì è li serviva. 10 È quandu a festa era finita, si ne andavanu rallegranti è lodendu u Diu d'Israele. CAPITOLU 7 1 Ma a zitella cresce, è quand'ella avia dui anni, Ghjoachim disse à Anna : Cunducemu à u tempiu di u Signore, per fà u nostru votu chì avemu fattu à u Signore Diu, per ùn esse. arrabbiati cun noi, è a nostra offerta sia inaccettabile. 2 Ma Anna disse : Aspittemu u terzu annu, per ch'ella ùn sia in una perdita di cunnosce u so babbu. E Joachim disse: Aspittemu dunque. 3 È quandu u zitellu avia trè anni, Joachim disse : Invitemu e figliole di l'Ebrei, chì ùn sò micca impure, è ch'elli piglianu ognuna una lampada, è ch'elli s'illuminanu, affinchì u zitellu ùn si torni più. a so mente sia pusata contru à u tempiu di u Signore. 4 È fecenu cusì, finu à ch'elli ascendenu in u tempiu di u Signore. È u suvraprete l'accolta, a benedisse, è disse: Maria, u Signore Diu hà magnificatu u to nome à tutte e
generazioni, è finu à a fine di i tempi per tè u Signore mostrarà a so redenzione à i figlioli d'Israele. 5 È a pusò nantu à u terzu gradinu di l'altare, è u Signore hà datu à a so grazia, è ella ballava cù i so pedi, è tutta a casa d'Israele l'amò. CAPITOLU 8 1 È i so parenti si n'andò, pieni di maraviglia, è lodendu à Diu, perchè a zitella ùn li vultò micca. 2 Ma Maria cuntinuò in u tempiu cum'è una culomba educata quì, è hà ricevutu u so manghjà da a manu di un anghjulu. 3 È quand'ella avia dodici anni, i preti si sò riuniti in un cunciliu, è dissenu : Eccu, Maria hà dodici anni ; chì faremu cun ella, per paura chì u locu santu di u Signore u nostru Diu ùn sia impurtatu? 4 Allora i sacrificadori risposenu à Zaccaria u suvraprete : "State à l'altare di u Signore, è entre in u locu santu, è fate dumande per ella, è fà ciò chì u Signore vi manifestarà. 5 Allora u suvraprete intrì in u Santu di i Santi, è pigliò cun ellu u pectoral di u ghjudiziu, 1 fece preghiere per ella ; 6 È eccu l'ànghjulu di u Signore s'avvicinò à ellu, è disse : Zaccaria, Zaccaria, esce è chjama tutti i veduvi trà u populu, è chì ognunu porta a so verga, è quellu per quale u Signore hà da vede. segnu serà u maritu di Maria. 7 Et les cris parvinrent à travers toute la Judée, et la trompette de l'Eternel sonna, et tout le peuple courut et s'amassa. 8 Ghjiseppu dinù, scacciò l'ascia, li surtì à scuntrà ; è quand'elli sò stati scontri, si n'andò à u suvrapreti, pigliendu ognunu a so verga. 9 Dopu chì u suvraprete avia ricevutu e so verge, andò in u tempiu per pricà ; 10 È quandu ebbe finitu a so preghiera, pigliò e verghe, è si n'andò è li distribuì, è ùn ci era micca miraculu chì li assiste. 11 Ghjiseppu pigliò l'ultima verga, è eccu una culomba esce da a verga, è volò nantu à a testa di Ghjiseppu. 12 U suvraprete disse : Ghjiseppu, tù sì u parsonu sceltu per piglià a Vergine di u Signore, per guardà per ellu : 13 Ma Ghjiseppu ricusò, dicendu : Sò vechju, è aghju figlioli, ma ella hè ghjovana, è teme ch'e mi paressi ridiculu in Israele. 14 Allora u suvraprete rispose : Ghjiseppu, teme u Signore, u to Diu, è ricurdate cumu Diu hà trattatu Datan, Korah è Abiram, cumu a terra s'hè apertu è li inghiottì per via di a so cuntradizioni. 15 Avà dunque, Ghjiseppu, teme à Diu, per ch'ellu ùn succede micca cose simili in a vostra famiglia. 16 Allora Ghjiseppu, spavintatu, a pigliò in casa soia, è Ghjiseppu disse à Maria : Eccu, t’aghju pigliatu da u tempiu di u Signore, è avà ti lassu in casa mia ; Deve andà in mente u mo cummerciu di custruzzione. u Signore sia cun tè. CAPITOLU 9 1 È avvene, in un cunciliu di i preti, si disse : Facemu un velu novu per u tempiu. 2 U suvraprete disse : Chjamate à mè sette vergini senza impurità di a tribù di David.
3 Et les serviteurs allèrent et les conduisirent dans le temple du Seigneur, et le souverain sacrificateur leur dit maintenant, jeter au sort devant moi, qui d'entre vous filera le fil d'or, qui le bleu, qui l'écarlate, qui le lin fin. , è quale u veru purpura. 4 Allora u suvrapreti cunniscia chì Maria era di a tribù di David ; è a chjamò, è a vera purpura cascò à a so sorte di filà, è si n'andò in casa soia. 5 Ma da quellu tempu Zaccaria u gran sacrificadore si mutò, è Samuel fù postu in a so stanza, finu à chì Zaccaria parlò di novu. 6 Ma Maria pigliò a vera purpura, è a filò. 7 Pigliò una pignatta, esce à piglià l'acqua, è intesu una voce chì li dicia : Salute, chì site pienu di grazia, 1 u Signore hè cun tè ; sì benedetta trà e donne. 8 È guardò intornu à a diritta è à a manca (per vede) da induve venia quella voce, è po tremula si n'andò in casa soia, è pusendu a pignatta d'acqua, pigliò a purpura, è s'assittò in u so postu per travaglià. . 9 È eccu chì l'ànghjulu di u Signore stava vicinu à ella, è li disse : Ùn àbbia paura, Maria, perchè avete trovu grazia à i vista di Diu ; 10 Chì, quandu ella intesa, si ragiunò in sè stessu ciò chì significava quellu salutu. 11 L'ànghjulu li disse : U Signore hè cun tè, è cuncepirai. 12 À quale ella rispose : Chì ! I cuncepisce da u Diu vivu, è parturitu cum'è tutte e altre donne? 13 Ma l'ànghjulu vultò, rispose : Ùn hè micca cusì, o Maria, ma u Spìritu Santu vinarà nantu à tè, è u putere di l'Altìssimu ti coprerà ; 14 Per quessa, quellu chì nascerà da tè sarà santu, è serà chjamatu u Figliolu di u Diu Vivente ; perchè ellu salverà u so populu da i so piccati. 15 È eccu a to cugina Elisabetta, hà ancu cuncipitu un figliolu in a so vechja. 16 È avà hè u sestu mese cun ella, chì era chjamata sterile ; per nunda ùn hè impussibile à Diu. 17 È Maria disse : Eccu a serva di u Signore ; ch'ella sia per mè secondu a to parolla. 18 È dopu avè fattu a so purpura, l'hà purtatu à u summastru sacerdote, è u sumpritete la benedisse, dicendu : Maria, u Signore Diu hà magnificatu u to nome, è tù sarai benedettu in tutti i seculi di u mondu. . 19 Allora Maria, piena di gioia, si n'andò versu a so cugina Elisabetta, è pisciò à a porta. 20 Chì, quandu Elisabetta hà intesu, corse è apre à ella, è a benedisse, è disse : Da induve hè questu à mè, chì a mamma di u mo Signore vene à mè ? 21 Per eccu ! appena a voce di u to salutu ghjunse à l'arechje, ciò chì hè in mè salta è ti benedettu. 22 Ma Maria, chì ignorava tutte quelle cose misteriose chì l'arcànghjulu Gabriele li avia dettu, alzò l'ochji à u celu è disse : Signore ! Chì sò, chì tutte e generazioni di a terra mi chjamanu benedetta ? 23 Ma s'avvistendu ogni ghjornu ch'ella cresce, è avendu paura, si n'andò in casa, è si piattava da i figlioli d'Israele ; è avia quattordici anni quandu tutte queste cose accadutu. CAPITOLU 10 1 È ghjuntu u so sestu mese, Ghjiseppu tornò da a so custruzzione di e case in l'estero, chì era u so mistieru, è, intrutu in a casa, truvò a Vergine cresciuta.
2 Allora, sferendu u so visu, disse : Cù quale visu possu guardà à u Signore, u mo Diu ? o, chì diceraghju di sta ghjovana? 3 Perchè l'aghju ricivutu una Vergine fora di u tempiu di u Signore u mo Diu, è ùn l'aghju micca cunservatu cusì ! 4 Quale m'hà cusì ingannatu ? Quale hè chì hà fattu stu male in a mo casa, è seducendu a Vergine da mè, l'hà impurtatu ? 5 A storia d'Adam ùn hè micca esattamente realizata in mè ? 6 Perchè in l'istante di a so gloria, u serpente ghjunse è truvò Eva sola, è a seducia. 7 A listessa manera hè accadutu à mè. 8 Allora Ghjiseppu s'arrizzò da terra, a chjamò è li disse : O voi chì avete statu tantu favuritu da Diu, perchè avete fattu questu ? 9 Perchè avete cusì sminuitu a to ànima, chì hè statu educatu in u Santu di i Santi, è hà ricevutu u to manghjà da a manu di l'anghjuli ? 10 Ma ella, cù un flussu di lacrime, rispose : Sò innocente, è ùn aghju cunnisciutu omu. 11 Ghjiseppu disse : Cumu hè chì site incinta ? 12 Maria rispose : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, ùn sò micca per quale modu. 13 Allora Ghjiseppu ebbe una grande paura, è si n'andò da ella, cunsiderendu ciò ch'ellu avia da fà cun ella ; è cusì ragiunò cun ellu stessu: 14 S'ellu dissimule u so crimine, saraghju culpèvule da a lege di u Signore ; 15 È s'è l'aghju scupertu à i figlioli d'Israele, teme chì ch'ella sia incinta da un anghjulu, mi sia trovu chì tradisce a vita di una persona innocente. 16 Chì dunque aghju da fà ? A licenziaraghju in privatu. 17 Allora a notte hè ghjunta nantu à ellu, quandu eccu un anghjulu di u Signore li apparve in sognu, è disse : 18 Ùn àbbia paura di piglià quella ghjovana, perchè ciò chì hè in ella hè di u Spìritu Santu ; . 19 È ella parturirà un figliolu, è tù chjamà u so nome Ghjesù, perchè ellu salverà u so populu da i so piccati. 20 Allora Ghjiseppu s'arrizzò da u so sonnu, è glurificava u Diu d'Israele, chì li avia fattu tanta grazia, è cunservava a Vergine. CAPITOLU 11 1 Allora ghjunse Anna u scriba, è disse à Ghjiseppu : Perchè ùn vi avemu micca vistu dapoi u vostru ritornu ? 2 Ghjiseppu rispose : Perchè eru stancu dopu à u mo viaghju, è riposu u primu ghjornu. 3 Ma Anna, voltandusi, capì a Vergine grossa incinta. 4 Si n'andò versu u prete, è li disse : Ghjiseppu, in quale avete tantu cunfidenza, hè culpèvule d'un crimine notoriu, chì hà impurtatu a Vergine ch'ellu hà ricevutu da u tempiu di u Signore, è hà maritatu in particulare. ella, micca scupertu à i figlioli d'Israele. 5 Allora u prete disse : Ghjiseppu hà fattu questu ? 6 Anna rispose : S'è vo mandate qualcunu di i vostri servitori, truverete ch'ella hè incinta. 7 È i servitori si n'andò, è truvaru cum'ellu dicia. 8 Allora, ella è Ghjiseppu sò stati purtati à u so prucessu, è u prete li disse : Maria, chì avete fattu ? 9 Perchè avete a to ànima sminticata, è vi scurdate di u to Diu, videndu ch'è tù sì criatu in u Santu di i Santi, è avete
ricevutu u to manghjà da e mani di l'anghjuli, è avete intesu i so canti ? 10 Perchè avete fattu questu ? 11 À quale ella rispose cù un diluviu di lacrime : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, sò innocente à i so oghji, chì ùn cunnoscu nimu. 12 Allora u prete disse à Ghjiseppu : Perchè avete fattu questu ? 13 Ghjiseppu rispose : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, ùn aghju micca avutu cun ella. 14 Ma u prete disse : Ùn menti micca, ma dichjarate a verità ; l'ai maritata in privatu, è ùn l'avete micca scupertu à i figlioli d'Israele, è vi umiliate sottu a manu putente di Diu, chì a to sumente pò esse benedetta. 15 Ghjiseppu stava zittu. 16 Allora u prete disse à Ghjiseppu : Avete da rinvià in u tempiu di u Signore, a Vergine, chì tù avia purtatu quì. 17 Ma ellu pienghje amaramente, è u prete aghjunse : « I vi farà beie l'acqua di u Signore, 1 chì hè per a prova, è cusì a vostra iniquità vi sarà scuperta davanti à voi. 18 Allora u prete pigliò l'acqua, fece beie à Ghjiseppu, è u mandò in un locu muntagnolu. 19 Riturnò perfettamente bè, è tuttu u populu si maravigliava chì a so culpabilità ùn era micca scuperta. 20 Allora u prete disse : Siccomu u Signore ùn hà micca fattu evidenti i vostri peccati, nè vi cundannaraghju. 21 Allora li mandò via. 22 Allora Ghjiseppu pigliò Maria è andò in casa soia, rallegrandu è lodendu u Diu d'Israele. CAPITOLU 12 1 Et il arriva qu'un décret de l'empereur Auguste donnait l'imposition à tous les Juifs qui étaient de Betlemme en Judée : 2 Ghjiseppu disse : « Mi guarderà chì i mo figlioli sianu impositu : ma chì fà di sta ghjovana ? 3 Per ch'ella sia impositata cum'è a mo moglia, mi vergugnu; è s'ellu l'aghju imposta cum'è a mo figliola, tuttu Israele sapi ch'ella ùn hè micca a mo figliola. 4 Quandu vene u tempu di l'appuntamentu di u Signore, ch'ellu faci ciò chì li pare bè. 5 È sellava l'asina, è l'hà messa nantu à ella, è Ghjiseppu è Simone l'anu seguitu, è ghjunsenu à Betlemme à trè chilometri. 6 Allora Ghjiseppu, voltandusi, vide à Maria afflitta, è disse in sè stessu : Forse ch'ella soffre per ciò chì hè in ella. 7 Ma quandu si vultò di novu, a vide chì rideva è li disse : 8 Maria, cumu si face, ch'e vecu à volte dulore, è à volte risa è gioia in u to visu ? 9 È Maria li rispose : Vecu dui parsoni cù i mio ochji, l'una pienghje è pienghje, l'altra ride è si rallegra. 10 È andò di novu à traversu a strada, è Maria disse à Ghjiseppu : Fammi falà da u sumere, perchè ciò chì hè in mè pressa à esce. 11 Ma Ghjiseppu rispose : Induve ti purteraghju ? perchè u locu hè desertu. 12 Allora Maria disse di novu à Ghjiseppu : falami, perchè ciò chì hè in mè mi preme forte. 13 Ghjiseppu la fece falà. 14 È ci truvò una caverna, è la lasciò ind'è ella.
CAPITOLU 13 1 È lasciò ella è i so figlioli in a caverna, Ghjiseppu partì à circà una levatrice ebraica in u paese di Betlemme. 2 Ma mentre andava, disse Ghjiseppu, aghju guardatu in l'aria, è aghju vistu i nuvuli stupiti, è l'acelli di l'aria chì si fermavanu à mezu à u so volu. 3 E aghju fighjulatu versu a terra, è aghju vistu una tavula sparta, è i travagliadori pusati intornu à ellu, ma e so mani eranu nantu à a tavula, è ùn si movevanu micca per manghjà. 4 Quelli chì avianu a carne in bocca ùn manghjavanu. 5 Quelli chì portavanu e mani à a testa ùn li tiravanu micca in daretu : 6 È quelli chì li portavanu à a bocca ùn ci mettenu nunda ; 7 Ma tutti i so visi eranu fissi in sopra. 8 È aghju vistu e pecure sparse, è ancu e pecure si fermanu. 9 È u pastore alzò a manu per chjappà li, è a so manu cuntinuò. 10 E aghju fighjatu à un fiumu, è aghju vistu i zitelli cù a bocca vicinu à l'acqua, è toccu, ma ùn beie micca. CAPITOLU 14 1 Allora aghju vistu una donna chì falava da a muntagna, è mi disse : Induve vai, o omu ? 2 E li dissi : Vaghju à dumandà una levatrice ebraica. 3 Ella m'hà rispostu : Induve hè a donna chì hà da parà ? 4 E aghju rispostu : In a caverna, è ella hè fidanzata cun mè. 5 Allora a levatrice disse : Ùn hè micca a to moglia ? 6 Ghjiseppu rispose : Hè Maria, chì hè stata educata in u Santu di i Santi, in a casa di u Signore, è hè cascata à a mo sorte, è ùn hè micca a mo moglia, ma hà cuncipitu da u Spìritu Santu. 7 A levatrice disse : Hè vera ? 8 Rispose : Venite à vede. 9 È a levatrice andò cun ellu, è si stese in a caverna. 10 Allora una nuvola luminosa coprì a caverna, è a levatrice disse : "Oghje a mo ànima hè magnificata, perchè i mo ochji anu vistu cose sorprendenti, è a salvezza hè purtata à Israele. 11 Ma di colpu, u nuvulu divintò una gran luce in a caverna, cusì chì i so ochji ùn pudianu suppurtà. 12 Ma a luce diminuì à pocu à pocu, finu à chì u zitellu apparsu, è succò u pettu di a so mamma Maria. 13 Allora a levatrice gridò, è disse : Quantu hè un ghjornu gloriosu, induve i mo ochji anu vistu sta vista straordinaria ! 14 È a levatrice esce da a caverna, è Salomè l’incontra. 15 È a levatrice li disse : Salomè, Salomè, vi dicu una cosa più maravigghiusa ch’e aghju vistu. 16 A vergine hà parturitu, chì hè una cosa contru à a natura. 17 Salomè rispose : Cum'è u Signore, u mo Diu, vive, à menu chì ùn aghju ricevutu una prova particulare di sta materia, ùn crederaghju micca chì una vergine hà parturitu. 18 Allora Salomè entrò, è a levatrice disse : Maria, mostrati, perchè una gran disputa hè nata per tè. 19 È Salomè hà ricevutu satisfaczione. 20 Ma a so manu s'era secca, è gemeva amaramente. 21 È disse : Guai à mè, per via di a mo iniquità ; perchè aghju tentatu u Diu vivu, è a mo manu hè pronta à caccià. 22 Allora Salomè supplica à u Signore, è disse : O Diu di i mo babbi, ricurdate di mè, perchè sò di a sumente d'Abraham, d'Isaac è di Ghjacobbu.
23 Ùn mi fate micca un rimproveru à mezu à i figlioli d'Israele, ma rende mi sanu à i mo genitori. 24 Perchè sapete bè, o Signore, chì aghju fattu assai uffizii di carità in u to nome, è aghju ricevutu a mo ricumpensa da tè. 25 Nantu à questu, un anghjulu di u Signore stava vicinu à Salomè, è disse : U Signore Diu hà intesu a to preghiera, tende a to manu à u zitellu, è portalu, è cusì vi sarà risturatu. 26 Salomè, piena di gioia, si n'andò versu u zitellu, è li disse : u toccheraghju. 27 È hà pensatu à adurà ellu, perchè disse : Questu hè un gran rè chì hè natu in Israele. 28 È subbitu Salomè guarì. 29 Allora a levatrice esce da a caverna, chì era appruvata da Diu. 30 È eccu ! Una voce ghjunse à Salomè: Ùn dichjarate micca e cose strane chì avete vistu, finu à chì u zitellu vene à Ghjerusalemme. 31 Allora Salomè si n'andò ancu, appruvata da Diu. CAPITOLU 15 1 Allora Ghjiseppu s'appruntava à andà, perchè un gran disordine s'era in Betlemme per l'arrivu 1 di qualchi sapienti da l'Oriente. 2 Quale hà dettu : Induve hè natu u rè di i Ghjudei ? Perchè avemu vistu a so stella in u livante, è sò venuti à adurà lu. 3 Quandu Erode hà intesu questu, era assai turbatu, è mandò messaggeri à i savii è à i preti, è l'interrogà in a cità. 4 È li disse : Induve avete scrittu annantu à u Cristu rè, o induve deve esse natu ? 5 Allora li dissenu : In Betlemme di Ghjudea ; perchè cusì hè scrittu: È tu Betlemme in u paese di Ghjuda, ùn site micca u più chjucu trà i prìncipi di Ghjuda, perchè da tè esce un capu, chì guvernarà u mo pòpulu Israele. 6 È dopu avè mandatu i principali sacerdoti, hà dumandatu à l'omi in u palazzu, è li disse : Chì segnu avete vistu nantu à u rè chì hè natu ? 7 Ils lui répondirent : « Nous avons vu une étoile extraordinairement grande qui brillait parmi les étoiles du ciel, et qui a brillé si bien sur toutes les autres étoiles, qu'elles ne devinrent plus visibles, et que nous savons par là qu'un grand roi était né en Israël. simu ghjunti à adurà lu. 8 Allora Erode li disse : Andate è fate una ricerca diligente ; è s'è vo truvate u zitellu, fate mi di novu, per ch'e possu vene è adurà ancu ellu. 9 Allora i sàvii si n'andò, è eccu, a stella ch'elli anu vistu à l'oriente andava davanti à elli, finu à ch'ella ghjunse è si firmò sopra à a caverna induve u zitellu era cù Maria, a so mamma. 10 Puis ils apportèrent de l'avoine de leurs trésors, et lui offrirent de l'or, de l'encens et de la myrrhe. 11 È avìanu avvistatu in un sonniu da un anghjulu, ch'elli ùn vultevanu micca à Erode per via di a Ghjudea, si n'andò in u so paese per un altru modu. CAPITOLU 16 1 Allora Erode, s'apercendu ch'ellu era burlatu da i sàvii, è s'era assai arrabbiatu, urdinò à certi omi d'andà è di tumbà tutti i zitelli chì eranu in Betlemme, da dui anni è sottu.
2 Ma Maria, intesu chì i zitelli anu da esse ammazzati, pigliò u zitellu, l'avvintò in fasce, è u pusò in una mangiatoia, perchè ùn ci era micca locu per elli in l'osteria. 3 Lisabetta ancu, intesu chì u so figliolu Ghjuvanni avia da esse cercatu, u pigliò è si n'andò in muntagna, è cercò un locu per ammuccià lu ; 4 È ùn ci era un locu sicretu per esse trovu. 5 Allora si geme in sè stessu, è disse : O muntagna di u Signore, riceve a mamma cù u zitellu. 6 Perchè Elisabetta ùn pudia cullà. 7 È subitu a muntagna hè stata divisa è li riceve. 8 È li apparve un anghjulu di u Signore, per priservà. 9 Ma Erode hà cercatu à Ghjuvanni, è mandò servitori à Zaccaria, mentre ch'ellu serviva à l'altare, è li disse : Induve avete piattu u to figliolu ? 10 Li rispose : Sò ministru di Diu, è servitore à l'altare ; cumu avissi da sapè induve hè u mo figliolu? 11 Allora i servitori si n'andò in daretu, è anu dettu tuttu à Erode ; à u quale s'infuriava, è disse : Ùn hè micca questu u so figliolu cum'è rè in Israele ? 12 Mandò dunque di novu i so servitori à Zaccaria, dicendu : Dìci a verità, induve hè u to figliolu, perchè sapete chì a to vita hè in manu. 13 Allora i servitori andonu è li dissenu tuttu questu : 14 Ma Zaccaria li rispose : Sò un martire di Diu, è s'ellu hà versatu u mo sangue, u Signore riceverà a mo ànima. 15 Inoltre, sapete chì avete versatu sangue innocente. 16 Mais Zacharie fut assassiné à l'entrée du temple et de l'autel, et autour de la cloison ; 17 Ma i figlioli d'Israele ùn sapianu micca quandu era statu uccisu. 18 Allora, à l'ora di a salutazione, i preti si n'andò in u tempiu, ma Zaccaria ùn li scontru cù l'abitudine è li benedisse ; 19 Eppuru si cuntinueghjanu à aspittà ch'ellu li salutassi ; 20 È quand'elli truvaru ch'ellu ùn era micca venutu in un bellu pezzu, unu d'elli s'aventura in u locu santu induve era l'altare, è vitti u sangue chjinatu nantu à a tarra cungelatu ; 21 Quandu, eccu, una voce da u celu disse : Zaccaria hè assassinatu, è u so sangue ùn serà micca sguassatu, finu à chì a vindetta di u so sangue hè ghjunta. 22 Ma quand'ellu hà intesu questu, si spavintò, è si n'andò à dì à i preti ciò ch'ellu avia vistu è intesu ; è tutti andavanu, è videru u fattu. 23 Allora i tetti di u tempiu urlavanu, è si sò strappati da u cima à u fondu. 24 È ùn pudianu truvà u corpu, ma solu u sangue duru cum'è a petra. 25 Et ils s'égarèrent, et disaient au peuple que Zacharie avait été assassiné, et toutes les tribus d'Israël l'ont entendu, et se lamentèrent pour lui, et se lamentèrent trois jours. 26 Allora i preti si cunsultavanu inseme nantu à una persona per succede. 27 È Simeone è l'altri sacerdoti tiravanu à sorte, è a sorte toccò à Simeone. 28 Perchè era statu assicuratu da u Spìritu Santu, ch'ellu ùn muriria, finu à ch'ellu avia vistu Cristu vene in carne.