Page 1


Ruka F Andr urtună ei Og radă interviur i/ int - cov er e Vian Pean - trad r + editor views u ial de ucer i - edi toria / translat sign ions l des ign


Adrian Florea

Costin-George Benescu

Matei Apostolescu

Cristian Movila


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

Adrian Florea

p6

p34

p42


Vian: În primul rând, ce-ai făcut la interviu în Danemarca? Am stat cu ochii pe flickr și nu am mai aflat nimic. Adrian: Da, am cam ținut secret cât am putut. Știu că cei de la Lego urmăresc Flickr-ul meu și nu aș vrea să interpreteze sau să afle ceva ce nu le-ar plăcea să audă. Oricum, veștile sunt foarte bune deocamdată, eu tot stresat, dar înspre bine. Interviul a decurs foarte bine, cei din juriul care m-a intervievat au fost niște persoane foarte ok.

Recunosc, eram cam sigur pe mine și cu atât mai mult m-a surprins răspunsul lor pe care l-am primit după două săptămâni. Au decis că nu își permit să angajeze un designer chiar acum, dar au precizat că mă consideră foarte talentat și le place de mine, mă țin în topul listei până se va ivi ocazia. Am aflat că nu mulți sunt angajați cu prima ocazie, unii au incercat și de 4-5 ori, și sunt considerați printre cei mai buni angajați la momentul respectiv.


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

p34

p42


Costin-George Benescu

the jury were very ok. I must admit I was very sure of myself and their answer caught me by surprise arriving two weeks later. They decided they don’t afford hiring a designer right now, but they consider me very talented and they like how are talk went. So I’m on top of the list till further notice. Other people went for 4 or 5 times and are right now among the best employees. Anyway, I’ll keep you in the loop. Everyone will know when it’ll happen.

Matei Apostolescu

p34

p42

Cristian Movila

V: First of all, how did the interview in Denmark went? I’ve been watching flickr and there’s no word there yet. A: Yes, I kept it a secret as long as I could. I know that the people at Lego are watching my account as well and I wouldn’t want them to interpret it in a way, or for them to find out something they wouldn’t like. Anyway, the news are good so far, me — still stressed, but for the better. The interview went very well, the guys in

p52


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

p34

p42


Oricum, vă țin la curent. Când se va întampla va afla toată lumea. __ V: Cât de mare este comunitatea iubitorilor de lego din România? A: Este mică și leneșă deocamdată, ca o mealcă. Sunt sigur că sunt mulți mulți care încă colecționează sau construiesc, dar nu au dat peste comunitate (forumul), sau nu au internet. Deocamdată suntem cam 100 de persoane pe

forum. Am avut un concurs haios prin iunie, cu mulți participanți, creații promițătoare. Tema concursului a fost să construiască fiecare un “Wacky Racer”, sunt sigur că unii mai tineți minte desenele. Acestea trebuiau să fie creații proprii in stilul mașinilor din desene, nu replici ale lor. __ V: De la ce vârstă te-ai îndrăgostit de lego? A: Mulți prieteni aveau Lego cand eram mic, la 4 ani am primit și eu primul set. Chiar dacă


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

p34

p42


Costin-George Benescu

V: At what age did you fell in love with Lego? A: Many of my friends had Lego when I was little, I got my first set when I turned 4. Even if it was expensive my mother chose to buy a small set to the cheap and poorly made other toys. All the sets I had in my childhood were small to medium. The Lego preiod spanned for many years. In between I also found other hobbies like model airplanes. After the 8th grade it seemed only natural to fit into a specific

Matei Apostolescu

p34

p42

Cristian Movila

V: How big is the Romanian Lego lovers community? A: Pretty small and lazy, like a she-snaill. I’m very sure there are many that still collect and build, but haven’t found the community (the forum) yet, or don’t have internet access. For now we’re about 100 on there. We had a contest in June I think, with many people, some promising works. The theme was Wacky Racers, I’m sure you remember the cartoons. It had to be your own take on those cars, not some replicas.

p52


erau niște jucării scumpe, maică-mea alegea să cumpere un set mic Lego original in favoarea jucăriilor de calitate proastă și ieftine. Toate seturile pe care le-am avut in copilărie erau mici către medii. Perioada de Lego a durat destul de mult. Fluctuând, mai descopeream alte hobby-uri cum ar fi modele de avioane. Perioada Lego a durat până într-a 8-a cred, se pare că de aici in sus am decis că ar fi timpul să mă conformez și să mă încadrez într-un steorotip specific perioadei

de liceu, nu mai era loc de Lego. __ V: Primul lego? A: Primul set l-am primit pe la 4 ani, de Crăciun. Era un set cu o plută de pirați din 90. Cred ca mai am 60% din piese. __ V:Când eram mic, țin minte că mă jucam la grădiniță cu lego, ar trebui studiat în școală? A:Da, sau măcar în cadrul altor instituții care


Costin-George Benescu

oferă activități extra-școlare. Doar cei care neam jucat cu Lego în tinerețe știm cât de mult ar putea influența Lego gândirea și personalitatea unui copil. Când am ținut expoziția la Palatul Copiilor anul trecut, toți părinții m-au intrebat dacă se țin cursuri de Lego. Ideea în general e bună, dar nu cred că ar fi “cursuri”, cu un învățător care să te învete cum să îmbini piesele, asta vine impotriva a tot ce inseamna Lego. Copii ar trebui închiși într-o cameră timp de trei ore, doar

Matei Apostolescu

p34

Cristian Movila

p42

p52


stereotype for highschool, there were no more room for Lego. V: First Lego? A: The first set I received at the age of 4, for X-mas. It was a raft with pirates, from 1990. I think I still have around 60% of the pieces.


Costin-George Benescu

general is good, but I don’t see it as a course, with a teacher to show you how to combine the bricks, this comes against all that Lego stands for. Children should be locked away in a room for three hours with only the Lego bricks and let them figure it out. If I remember well, this would permanently damage with serious side effects, traumas and basically a fear of bricks.

Matei Apostolescu

p34

p42

Cristian Movila

V: When I was little I remember playing with Lego in kindergarten. Should it make it’s way into elementary school? A: Yes, or at least in some other institutions around school, extracurricularly. Only us who played with it in our childhood know how much it could influence the thought process and personality of a child. When we had the show at The Children’s Palace last year, all parents asked if there are some classes for Lego. The idea in

p52


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

p34

p42


cu piese lego, să se descurce. Dacă mă gândesc mai bine asta i-ar traumatiza pe unii, cu urmări grave, sechele, frică de cărămizi. __ V:Modelele pe care le construiești sunt impresionante, sunt cumva mărturia unor studii de design sau asta e un talent pe care l-ai cultivat? A:Sunt ambele amestecate. Am început să construiesc așa mai serios când eram în anul 2

la Design, poate că asta a pornit curiozitatea de a mă aventura din nou în hobby. Dar nu cred că aș reuși să fac modelele astea fără să mă fi jucat în copilărie cu Lego, cred că a contat mult și într-un fel mi s-a întipărit în subconștient tot ce știam de pe atunci. __ V:Te-ai gândit să te aventurezi și în design industrial, sau doar lego îți stârnește pasiunea? A:Nu prea aș avea unde să mă aventurez în design


Costin-George Benescu

industrial in Romania. Majoritatea colegilor de la design lucrează în proiectare de interioare, și stau toată ziua în fața calculatorului la 3D... intrun fel și eu mai fac asta. Visul meu este să îmbin pregătirea mea de designer cu pasiunea mea, și să lucrez la Lego, proiectând seturile care le vedeți în magazine.

Matei Apostolescu

p34

Cristian Movila

p42

p52


V: The models you build are amazing, is it the result of some design studies, or is it nurtured natural talent? A: It’s both. Mixed. I started building more seriously in my second year at Design School, maybe this was the sparkle that lit my curiosity to venture again in my hobby. But I don’t think that I would have been able to build this models if not for the times I played with it previously. I guess it weighed a little and somehow got stuck in my head all that I


learned back then.

sets you find in stores.

V: Ever thought about going into industrial design, or it’s only Lego that does it for you? A: I don’t see myself doing that in Romania. Most of my colleagues from Design work on Interior Design projects and sit in front of a computer all day... in a way I do the same sometimes. My dream is to combine my design knowledge and my passion, and work at Lego, making the

V: Do you make any money out of it? A: No. Only sometimes from winning contests over the internet, and that means Lego brick sets.

Costin-George Benescu

V: Recently, James May, one of the presentors of the show TopGear build a house entirely of Lego bricks for his show called Toy Stories.

Matei Apostolescu

p34

Cristian Movila

p42

p52


V: Îți asigură vreun venit aceasta muncă? A: Nu. Doar uneori în forma premiilor câștigate pe net, care constă în seturi Lego. __ V: De curând, James May, prezentatorul de la TopGear a construit o casă întreagă din cărămizi Lego, pentru noua sa emisiune Toy Stories. Ce părere ai despre asta? A: Am prins și eu toată povestea. O chestie interesantă, dar mai mult de atâta nu mi-a atras atentia. Era doar

un publicity stunt oricum, nu mă așteptam să se sfârșească glorios. Felul în care a sfârșit casa m-a dezamăgit. __ V: Câte piese de lego ai? Dă-ne o idee ca volum. A: Dacă mă uit peste cameră, și colțul unde se scurg piesele de pe masă pe jos, pot liniștit să spun că am destul Lego. Am renunțat de ceva vreme să mai cumpăr seturi, mai ales de la noi cu prețurile de aici. Cred că colecția mea depășește 20 de kg.


Costin-George Benescu

Chiar acuma majoritatea sunt sortate pe categorii de piese, în tot felul de cutii transparente și alte chestii cu sertare mici. Tehnica asta limitează creativitatea intrun fel, dar e mult mai ordonat și curat totul. __ V:Care este cel mai mare proiect pe care vrei să-l realizezi? A: Deocamdată mă gândeam să mai construiesc ceva bazat pe un joc PC cunoscut de toți, Starcraft. Vroiam să fac un siege tank care să se

Matei Apostolescu

p34

Cristian Movila

p42

p52


What’s your take on that? A: I heard about it. Interesting, but besides that it didn’t really stick with me. It was only a publicity stunt anyway, didn’t expect it to end up big. I was let down by the way the house was finalized. V: How many bricks do you own? Give us a rough idea. A: If I look aroud the room, and on the corner


Costin-George Benescu

V: Which is the biggest project you still want to accomplish? A: For now I was thinking on building something based on that loved by everybody PC game — Starcraft. I was thinking about building a siege tank that would open like in the game from tank into cannon with the help of some electric motors. But looking through my works I see that I rely a lot on concepts from games or movies, so I’ll postpone the project and

Matei Apostolescu

p34

p42

Cristian Movila

of the table form where bricks are continuously falling on the floor, I would say plenty. I’ve given up lately to buy any sets, especially from here, the prices are too high. I guess my collection is over 20 kilos. Even now most of the bricks are categorized in all sorts of transparent plastic boxes. This kinda limits creativity, but it’s more clean and neat this way.

p52


desfacă precum în joc din poziția de tanc, în cea de tun, cu ajutorul unor motoare electrice. Dar uitându-mă peste creațiile mele îmi dau seama că prea mult mă bazez pe concepte prezente in jocuri sau filme, așa că voi amâna proiectul ăsta și o să incerc să fac ceva mai original între timp. Vreau să mai ținem o expoziție, la București de data asta. Dar pregătirile și încurajarea comunității va mai lua ceva timp.

V: Cum arată viața ta dincolo de Lego? Cu ce altceva îți ocupi timpul? A: În ultimul an e nicicum, lucrez. Înainte de asta lucram acasă doar, construiam epave în 3D pentru o firmă. Ca urmare aveam timp și să construiesc, și să mai ies cu skateul. Mă dădeam cu skateul cred că de 5 ani, dar nu am mai ieșit din primăvară. Îmi petrec majoritatea timpului liber cu prietena mea, care e foarte înțelegătoare și încurajatoare cu Lego-ul.


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

p34

p42


Costin-George Benescu

* Adrian gave us an e-mail a few days ago and told us he’s in! Yeah! The guys from lego hired him

p34

Matei Apostolescu

V: How’s your life away from Lego? What else takes up your time? A: In the last year it wasn’t in anyway, work. Before this I worked from home, doing shipwrecks in

3D for a firm. So I had time to build and go out skating. I’ve got 5 years under the belt — skateboarding, but I haven’t touched it since spring. I spend most of my free time with my girlfriend, who is very understanding and supportive with my passion.

p42

Cristian Movila

try to make something a bit more original in the meanwhile. I would like to have another show, in Bucharest this time. But encouragements and preparations in the community will take some time.

p52


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Adrian Florea

p6

p42


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Adrian Florea

p6

p42


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Adrian Florea

p6

p42


p52

Cristian Movila

Matei Apostolescu

Adrian Florea

p6

p42


Băieți, pregătiți-vă pentru cel mai crâncen atac! Matei Apostolescu și-a construit nave și roboți, care vor surpinde mulți adversari de temut. Alături de alți 3 artiști vizuali, Silvana Bratu, Irina Stana și Dorin Stana, a căștigat pe frontul Europei de Est prin deschiderea primei galerii de artă digitală din această zonă, Galeria 115. Nu a capitulat, iar culorile lui au ajuns pe branduri internaționale și în reviste de prestigiu. A învins și este acum unul dintre cei mai bine cotați artiști contemporani din România. În timp ce citiți, creațiile lui ies de pe pânză și din monitoare și se transformă în construcții de fimo. Aceleași tonuri stelare și nuanțe SF ce găsim în ilustrațiile sale, se află și în nudoar-jucăriile pe care le lucrează până la ultimul detaliu. Se spune despre el că nu apare aproape deloc în revistele românești. Asa că, Matei, te provocăm la interviu! Până data viitoare, când aflăm răspunsul, vă invităm să vedeti ce fac figurinele galactice în lumea lor tde fimo.


p52

Cristian Movila

Costin-George Benescu

Adrian Florea

p6

p34


p52

Cristian Movila

Costin-George Benescu

Adrian Florea

p6

p34


p52

Cristian Movila

Costin-George Benescu

Adrian Florea

p6

p34


p52

Cristian Movila

Costin-George Benescu

Adrian Florea

p6

p34


Bridge, prepare for the worst attack ever! Matei Apostolescu has build himself ships and robots, he’ll take many fierce adversaries by storm!

Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

p34

Cristian Movila

With other 3 visual artists, Silvana Bratu, Irina Stana and Dorin Stana, he won on the East front by opening the first digital gallery in this part of Europe, 115 Gallery. He didn’t surrender and his colors have made it on international brands and on renowned magazines. He conquered and is now on of the best seen contemporary artists in Romania. While you are reading this, he’s creations step away from the canvas and your screens and turn in something made of fimo clay. The same stellar tones and Sci-fi colors that we find in his illustrations are now also on his not-only-toys build to the last detail. The word goes around that he rarely does interviews for Romanian magazines. So, Matei, we challenge you! Until next time, when we’ll have an answer, we invite you to see what his galactic toys are doing in their fimo world.

p52


Cristian Movila


Jucăriile nu sunt de ajuns pentru a-i face pe toți copiii fericiți. Unii dintre ei au nevoie de un loc în care să se joace, altundeva decât în spital sau printre gloanțele din fața casei. Atunci când m-am intalnit cu el pentru interviu, știam că nu este fotograful care doar apasă pe un buton, ci trece dincolo de obiectiv. Cristian Movilă trăiește alături de oamenii pe care ii vedem în reportajele lui, plânge cu ei de aceeași suferință și se plimbă cu aparatul de fotografiat în mână, în timp ce lângă el alții au arme pe umeri. Adună realități puțin știute de prin New York, Georgia, Rusia, Iran și alte locuri, pe care le expune în alb-negru. El știe că o jucărie nu e de-ajuns ca un copil să fie fericit. De aceea, împreuna cu Fundația Scheherazade, a inițiat în 2008 campania Stop Cancer. Prin aceasta se dorește modernizarea secției de oncologie a spitalului Marie Curie din București.


p42

Matei Apostolescu

Costin-George Benescu

Adrian Florea

p6

p34


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Toys are not enough to make a kid happy. Some of them need a place were they could play, somewhere away from the hospital floors or the speeding bullets flying by. When I met him for the intreview, I knew he wasn’t the type of photographer that just pushes a button, he goes beyond his lense. Cristian Movila lives among the people he shoots, cries with them from the same suffering and walks with hsi camera in hand, while the people next to him carry guns. He collects little known realities from New York, Georgia, Russia, Iran and many others, and shows them in b/w. That’s why, together with the Scheherazade Foundation, in 2008 they initiated the campaign Stop Cancer, with the aim to update the oncology section of Marie Curie Hospital in Bucharest.

Matei Apostolescu

p34

p42


Ruka: Ce te-a determinat să faci fotografie documentară? Cristian: Mă interesa foarte mult să păstrez anumite amintiri. Inițial făceam fotografii colegilor din scoala generala și de liceu, dar încet, încet s-a conturat dorința de a face fotografie cât mai serios. Am intrat într-o colaborare cu Mediafax. Acolo am lucrat mai mult în fotografia de presă și fashion, pentru că așa se cerea. După care mi-am dat seama că nu îmi plăcea să fac asta. Îmi plăcea mai mult să mă documentez

și să am timp să creez un story. Așa că am plecat de acolo și am început să fac fotografie documentară, să merg să înţeleg oamenii, să studiez şi să lucrez mai mult timp un subiect. __ R:De ce folosesti fotografia alb-negru în reportajele tale? C:Locurile și mai ales story-urile sunt, în mare parte, din zone de conflict sau au subiecte destul de triste. Viaţă și Moarte, de asta alb-negru.


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 R: De obicei, oamenii se lasă destul de greu fotografiaţi. Cum treci peste „bariera obiectivului” şi faci ca personajele tale să fie cât mai naturale? C: Foarte multă lume mă întreabă cum reușesc să ajung atât de aproape de oameni. Cred că, înainte de a face orice fotografie, trebuie să le înțelegi povestea și să fii parte din ea. La fel cum pentru Unfinished Dreams am stat 2 luni și jumătate, în care nu am facut nicio fotografie. Am mers să-i ascult pe acei copii, m-am împrietenit cu ei


Ruka: What made you get into documentary photography? Cristian: I really wanted to keep certain memories. At first I was taking photographs of my elementary and high school colleagues, but slowly, the need to get more serious snuck in. I got into a collaboration with Mediafax. While there I most of my work was press and fashion photography, this being the demand. I later realized I didn’t enjoy it. Was rather more

interested in documenting and building up a story. So I left and started working on this, I got to travel, understand people, to study and work for a longer time on a project. R: Why use b/w photography in your reports? C: The places and the stories I choose are mostly in conflict zones and or the subject is a bit dark. Life & Death, that’s why b/w.


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 R: Usually people don’t let themselves be photographed that easy. How do you get passed the „camera block” and get you’re characters to look so natural? C: A lot of people ask me how do I get so close to people. I think that before I take any photos, you have to understand what they’re going through, to get involved in they’re life. For Unfinished Dreams I stayed 2 months and a half without taking any photos. I was there to


și pur și simplu am lucrat fara camera. M-am dus acolo și am lucrat la relația mea cu persoanele respective. Și așa, lucrurile au început să se întample, e un proces prin care devii parte din subiect, devii “invisible”. Abia atunci începi să surprinzi anumite momente. Asta e cel mai important, să fii aproape. Cum zicea și un maestru : Daca fotografia nu ți-a iesit bine sau nu e bună, înseamnă că nu ești destul de aproape. Nu înseamnă că ești un fotograf prost.

R: Cum se joacă acei copiii pe care i-ai surprins în fotografiile tale? C: Fiecare are o copilărie diferită. Chiar dacă sunt într-o zonă de război și văd lucruri care ii șochează sau în spital, bolnavi de cancer, iar medicul nu le mai dă multe zile de trăit, ceea ce contează e că nu uită să se joace. Ei înca speră și trec peste bariera gravității lucrurilor, a bolii, războiului sau sărăciei, pe care noi, adulții, o conștientizăm și de care ne temem mai mult.


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 R: Ai fost aproape 2 ani şi jumătate alături de copiii de la Marie Curie, timp în care cred că s-a creat o legătură strânsă între voi. Ce mai ştii de ei? C: Din păcate, o parte din ei au murit și câțiva au avut recăderi, adică boala le-a revenit. Câțiva dintre ei sunt bine și se luptă pentru a nu mai avea probleme, dar urmează un tratament greu. Țin legătura cu majoritatea. __


listen to those children, we became friends; I just worked without the camera. Just like that things started happening, it’s a process through which you become a part of the subject, you become invisible. Only then you catch a glimpse. This is what matters most, to get close. Like a Yoda said: If you’re picture didn’t came out right, you weren’t close enough. That doesn’t mean you are a bad photographer.

R: How do those children play? C: Each has a different childhood. Even if they are in a war zone and witness some shocking things or in the hospital, diagnosed with cancer, and the doctor doesn’t give them long, it’s important that they don’t forget to play. They still have hope and get over the seriousness of things, the disease, the war or poverty, that we, as adult, know and fear most.


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 R: You were for more than 2 and a half years with the kids at Marie Curie, I think you developed a strong connection with them. What do you know about them now? C: Unfortunately some of them died while for others the disease came back. Some of them are fine, and still fighting, but they’re on heavy treatment. I keep in touch with most of them.


R: Campania Stop Cancer a fost foarte bine primită de public şi sprijinită de presă. Cum se văd rezultatele la aproape un an de la lansare? C: A fost cea mai mare și mediatizată campanie de atunci. Asta e neplăcut la presa din România, că sunt lucruri pe care le urmarește doar când sunt „hot” și pe care apoi le uită. Important e că s-au strans aproape 3 milioane de euro, într-o perioadă foarte, foarte scurtă. Ce s-a intamplat? S-a renovat o parte din spital. Acum încercăm

să relansăm campania, dar nu neapărat pentru strângere de fonduri, ci pentru awareness. Sunt încă mulți părinți care nu știu multe lucruri despre cancer. __ R: Din câte am văzut, locurile în care ai făcut reportaje sunt profund marcate de Risc şi Suferinţă. Cum le faci faţă acestor 2 elemente? C: Nu le fac față. Odată ce vezi moartea, nu contează că în război, în spital sau în suferința


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 unui copil, devii altcineva. Odată ce începi să lucrezi în astfel de zone you become someone else. N-am cum să le fac față și nu cred că le fac față. Tocmai din cauza, dupa reportaje... Nu știu cum să explic exact, ești total o altă persoană, care în acelasi timp este addicted la asemenea lucruri. Adică, eu dacă nu merg să fac reportaje pentru o anumită perioadă, mă simt gol pe dinăuntru. E un sentiment care poate părea scary sau prostesc, dar pur și simplu


The campaign Stop Cancer was well received by the public and backed up by the media. Almost a year passed, are the results visible? It was the largest of it’s kind. There’s this thing with the media in Romania, that it doesn’t follow but „hot” subjects and quickly jumps to the next. What’s important here is that the campaign managed to raise near € 3 million in a very short period. What happend? A part of the hospital got renovated.

Now we are trying to relaunch it, but not so much for fund-raising, more for awareness. There are still a lot of parents that don’t know nothing about cancer. R: From what I’ve seen, the places you go to are governed by Risk and Sufferance. How do you manage this? C: I don’t. Once you see death, be it war, a hospital, or in the eyes of a child, you become


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 someone else. Once you start working in places like this... I can’t handle it, I don’t. This is why, after a report... I don’t know how to say this exactly, you are a totally different person, and at the same time you are addicted to it. I mean, if I don’t go and work for some time, I feel empty inside. It can seem scary or silly, but it’s just how I feel.


așa simt. __ R: Cum reacţionează familia şi prietenii atunci când află că te duci într-o zone de război sau considerate nu foarte sigure? C: Nu mai reacționează. Na, e nasol... Sunt singurul băiat între patru fete. __ R: Ce aparate foloseşti? C: Cât mai mici si cat mai simple, dar depinde de

moment și depinde pentru cine lucrez. În general folosesc Nikon D700, cu 3 lentile: 28, 35, 50. Asta e tot, n-am altceva și nu sunt pentru gripuri sau mai știu eu ce. Cu cât e mai simplu și sunt mai invisible sau par stupid tourist, cum se zice, cu atât mai bine. Să nu atragi atenția, asta e cel mai important, pentru că te afli în intimitatea unui om. __ R: Ce tehnici sau procedee foloseşti pentru


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 realizarea fotografiilor? Recurgi la manipularea digitala sau fotografie pe un anumit tip de film? C: Folosesc și film, însă folosesc foarte mult digitalul. Și manipulare digitală, deloc. La mine este un post-production care schimbă fișierul raw în black&white și poate umblu la contrast, atâta tot. Nu cred în fotografia modificată: să adaugi, să tai din ea... Nu.


R: How do your family or friends react when they know you are going into a war zone or at least considered not safe? C: They don’t anymore. Eh, it’s bad... I am the only boy between 4 sisters.

35, 50. That’s it, don’t have anything else and I’m not the one to use grips. The simpler it is, it becomes invisible or I just look like a tourist. Don’t draw attention, this is crucial, because you share the privacy of another man.

R: What cameras do you use? C: The smaller, the better, and simple, but depends on the moment and for whom I work. Usually I use a Nikon D700, with 3 lenses: 28,

R: What tehniques do you use in taking your photos? Do you process them digitally or take them on a certain film? C: I also use film, but mostly digital. And no


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42 manipulation. The post-production consist in changing the raw file in b/w and maybe sometimes I work on contrast, done. I don’t belive in modified photos: adding, cutting... No. R: What’s your favorite toy? C: That would be my Vespa scooter, of which I fell and since me shoulder is killing me. It’s retro and I’m proud of it.


Adrian Florea Costin-George Benescu

p6

Matei Apostolescu

p34

p42

R: Care e jucăria ta preferată? C: Jucăria mea preferată este scuterul Vespa pe care îl am și de pe care am căzut, iar din cauza asta mă doare foarte tare umărul. E retro și sunt mândru de el.


THANKS FOR READING.

highpixel+ toys  

highpixel+ toys.

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you