Page 1


Lui Sorin Bechira ii place sa creeze „ceea ce nu exista, imaginarul sau imposibilul�. Lumile disparute, peisajele futuriste sau animalele fantastice sunt doar cateva elemente ale realizarilor sale. A renuntat la pictura si gravura pentru a se dedica artei digitale din lipsa de timp. Are o experienta de aproape 10 ani in advertising, a castigat mai multe premii internationale, respectul comunitatilor de artisti si al revistelor de specialitate. Nu poti sa spui ca a facut o alegere gresita stiind toate aceste lucruri.

de Ruka Furtuna

6


www.bechira.com

7


sorin bechira


www.bechira.com


Ruka: Cum ti-ai inceput cariera? Bechira: Greu de spus. Teoretic, cand am dat la liceu cu profil de informatica. Atunci a fost primul contact cu digitalul si practic inceputul unei cariere. R: Cand si cum ai trecut la arta digitala de la cea traditionala? De ce? B: Cand am intrat in criza de timp pentru a mai face gravura sau pictura. Mai exact, cand m-am angajat. Asta a omorat ceva pasiuni, dar am descoperit digitalul din ce in ce mai mult, din nevoie. Acum nu imi pare deloc rau, dar ma gandesc cu nostalgie la mirosul de vopsele si terpinol. R: Cum ai invatat sa m창nuiesti tool-urile pe care le folosesti acum? B: Din nevoie si curiozitate. Imi place sa stiu multe deoarece cunostinta mai multor tehnici elimina bariere. Am inceput sa invat pe cont propriu (ca si multi dintre noi dealtfel) din carti, workshopuri, tutoriale online, etc

10


R: Ce alt tip de arta, in afara de cea vizuala, ai folosi pentru a te exprima? In ce fel? B: Dansul sau pantomima deoarece sunt dinamice si expresive. Mai multe detalii nu vreau sa dau ca deocamdata sunt un profan in acestea. R: Ce te inspira? B: Tot ce nu-i inspira pe majoritatea. Situatii, discutii, tot ce se intampla in jurul meu. Doar trebuie sa observi si inspiratia vine de la sine. R: Multe dintre lucrarile tale au o nuanta suprarealista. Somnul sau visul te inspira? In ce fel? B: Somnul ma ajuta mult, dar visul ma inspira. Cum? Cred ca atunci cand visez ca zbor sunt cel mai fericit om de pe Pamant. Imi place sa creez ceea ce nu exista, imaginarul sau imposibilul. Este ciudat poate, dar visul nu ma inspira, doar ma relaxeaza. Visarea ma inspira.

11


sorin bechira


www.bechira.com


sorin bechira

R: Multi spun ca advertisingul e o arta. Tu ce crezi? B: Imi place sa cred ca orice meserie facuta cu pasiune si pricepere, poate fi dusa la nivel de arta. Prin urmare si advertisingul e o arta daca profesezi asa cum trebuie. Din pacate in dulcea noastra patrie, inca ideile se fura de la altii mai versati, sau, in cel mai rau caz, se actioneaza sub impulsul unor frustrari/refulari personale. Restul povestii cu strategie si eficienta sunt bullshit. La greu. R: Ai patruns în multe domenii ale comunicarii vizuale: multimedia design, conceptart, mattepainting... Mai exista provocari pentru Sorin Bechira? Daca da, care sunt acelea? B: In conceptart chiar inca nu am patruns. Mi-ar placea sa patrund, dar ii las pe altii mai tineri si talentati. Cea mai mare provocare ar fi sa lucrez in industria filmului. Compositing si/sau digital mattepainting. Mi-ar place la nebunie. R: Cum se traieste în „Lumea disparuta” reprezentata de tine? B: Se traieste asa cum mi-ar dori sa fie viata traita de toti oamenii: fara razboaie, ura si violenta. Asta am incercat sa o sugerez prin alaturarea diferitelor tipologii arhitecturale din toate colturile lumii, intr-un singur loc. Toti traim pana la urma impreuna pe acesta planeta mica. Putem fi diferiti, dar totodata putem sa ne si respectam reciproc. Hai ca ma intind.

14


www.bechira.com

15


sorin bechira

16


www.bechira.com R: Cum ai creat aceasta „Lume disparuta�? B: Conceptul cred ca tocmai l-am descris in mare parte, mai sus. In rest, retusare de fotografie, digital brushing and painting. Nimic deosebit. R: Presupun ca ai un artist pe care il apreciezi. Care este el si cum te-a influentat? B: Am foarte multi artisti pe care ii apreciez. Dar mai degraba as descrie curente din arta care ma influenteaza: romantismul, cubismul, art-nouveau-ul, suprarealismul si expresionismul abstract, minimalismul si neo-expresionismul. Dar nu pretind ca lucrarile mele se incadreaza intr-unul din curentele descrise mai sus. R: Melodia favorita. Cum ai transmite mesajul ei prin arta vizuala digitala? B: REM- End Of The World As We Know It (And I feel Fine). Imaginea din stanga. R: Care este typeface-ul tau preferat? B: De departe este Frutiger.

17


sorin bechira


www.bechira.com


sorin bechira


www.bechira.com


sorin bechira

R: Ce calitati trebuie sa aiba un graphic designer? B: Trebuie sa fie perseverent si perfectionist, dar sa nu inceteze niciodata sa viseze. R: Unde te pot gasi cei interesati de munca ta, atat pe net, cat si in mediul offline? B: Pe net: Websiteul personal: http://bechira.com Galerii si comunitati: http://www.flickr.com/photos/bechirasorin/

22


www.bechira.com

Forumuri din domeniu: http://bechira.cgsociety.org/gallery/ http://www.behance.net/bechira http://www.conceptart.org/forums/member.php?u=57748 http://www.visualart.ro/forum/member.php?u=269 http://www.vfxtalk.com/forum/member.php?u=4427 Grupuri artistice: http://www.slashthree.com/v3/user/2882/ Alte comunitati: http://www.facebook.com/ http://www.linkedin.com/ https://twitter.com/

23


ciubi

Cu siguranta ati vazut prin oras PisicaPatrata, chiar daca nu stiati cum o cheama, Ciubi este stapanul ei. Alexandru Ciubotariu este cel care a creat un personaj de benzi desenate si i-a dat drumul prin oras, mai intai ca abtipilduri apoi sub forma de past-up-uri supradimensionate. Sigur ati admirat-o pe Lipscani, dar uneori isi face veacul pe pilonii podurilor si pe pereti darapanati. PisicaPatrata este modul in care street artistul Alexandru Ciobotariu infrumuseteaza orasul, ma intreb cand mai are timp si de asta. Ciubi nu este doar stapanul PisiciiPatrate, Ciubi este ilustrator de presa, face benzi desenate si se declara pasionat incurabil de BD, picteaza placi, creaza o lume onirica bantuita de personajele lui imaginare, se vede bine ca arta nu este in criza. de Ana Vasile

26


undergroundbd.blogspot.com

27


ciubi

Ana: Pisica patrata, ce-i cu ea si de ce e patrata? Ciubi: Pisica Patrata a fost un personaj din “ograda” mea de creatii care a fost mai norocos si a devenit un pic celebru. Vazandu-i potentialul mi-am insusit acest nume pentru a-l folosi ca alias in activitatea mea de street-art. Astfel Pisica Patrata sunt eu. Ca este patrata este pur o intamplare. Pisica Patrata este ca un titlu generic al tuturor lucrarilor pe care le fac in zona street-art. Incerc in fiecare lucrare sa-i mai descopar o noua fata. A: NE PLACA CE FACI! Lamureste-ma te rog, cum ai ajuns sa desenezi si sa expui placi in Galeria Noua? C: NE PLACA CE FACI! A fost o expozitie de grup la care am fost invitat sa particip de bunul meu prieten Mihai Neon. Am acceptat pe loc propunerea atat pentru ideea extrem de prospata cat si pentru ca ea venea din partea unui om pe care il apreciez in ceea ce face. A fost o expozitie extrem de reusita prin calitatea lucrarilor dar si prin cantitate. Foarte multi artisti si foarte multe lucrari de calitate si ma bucur ca am fost printre ei. A: Te tenteaza ideea sa dai peretii sau hartia pe tricouri sau masini? C: Acestea nu sunt decat suporturi pentru ideile care imi bantuie gandurile. Multa lume a fost surprinsa cand am trecut de la benzi desenate la pereti. De fapt nu trecusem niciunde. Ca este o bucata de hartie, un carnetel, un perete sau un gard, ca este gravura sau mozaic, ca sunt timbre sau albume de benzi desenate pe toate le-am facut si pentru mine sunt diferite tehnici nicidecum modificari de viziune. Este placut sa experimentezi si sa aprofundezi diferite tehnici. Imi place. A: Ai spus ca iti place sa faci ilustratie pentru copii. Cum ai ajuns la asta? C: Ilustratia de carte si in principal cea de carte de copii este un fel de constanta in viata mea. La inceput a fost in cartile pe care le rasfoiam cand eram copil, apoi incercari de “ia sa vad eu pot?” apoi de prin scoala. Incercari din ce in ce mai aproape de concret de a face eu insumi ilustratie de carte. Mi se pare o lume mirifica venita din cea mai frumoasa perioada din viata unui om – copilaria. De cand ma stiu am facut ilustratie de copii. Chiar si licenta la facultate mi-am dat-o tot cu o carte pentru copii. Apoi

28


undergroundbd.blogspot.com

29


ciubi

am publicat in jur de 15 carti cu ilustratie pentru copii. Experienta la acesta carte a fost placuta pentru ca m-am reintors la acuarela dupa ceva vreme si a fost placut. A: Ca un adevarat maestru, predai meseria mai departe? Iti place sa stai cu tinerii care vor sa invete de la tine? C: Nu sunt un maestru si nici nu prea cred in sfaturi prin viu grai‌ Mult din ceea ce am invatat autodidact si asta mi se pare o metoda buna. Nu cred ca am inclinatii pedagogice si nici nu ma prea gandesc la asta. Tinerii sa invete sa isi faca un reflex din a observa. Sa fie flamanzi de informatie vizuala. Fara o cultura vizuala nu prea poti face multe. A: Univers BD? Cum iti pare Romania benzilor desenate? C: Este cum este. Sunt prea implicat in acesta lume incat nici nu mai imi dau seama exact ce se intampla. Oricum se intampla prea putine. Apar prea putine albume si reviste, sunt prea putine expozitii, dar exista. Eu sunt un pasionat incurabil de BD si incerc sa vad doar partile bune. De ceva vreme ne zbatem sa organizam sa publicam, sa facem, sa dregem. Multe ne-au reusit, multe sunt in pregatire. Va invit pe salonbd.ro unde impreuna cu Dodo Nita incercam sa oferim o vitrina a evenimentelor BD din Romania.

30


undergroundbd.blogspot.com

31


ciubi


undergroundbd.blogspot.com


ciubi


undergroundbd.blogspot.com


A: Cum arata campania electorala prin ochii lui Ciubi? - nu te-ai saturat de afise urate pe toate gardurile? Te-a tentat vreodata sa le infrumusetezi? C: Nu ma intereseaza aceasta zona, dar anul trecut am luat parte la un mic experiment organizat de Ioana Calen de la Cotidianul si am modificat niste afise, nu neaparat le-am infrumusetat, mai mult in joaca ca mai apoi sa fie incluse intr-o expozitie. A fost interesant, dar e zona care nu prea e de mine. A: Cum te simti la 30, cu 3 albume de benzi desenate, aparute numai in anul 2007? Prea mult, sau prea putin?

36


undergroundbd.blogspot.com

C: Ce sa zic, in 2007 mi-au aparut 3 albume de benzi desenate din care 2 personale, intr-o Romanie unde anual apar maxim in jur de 6-7 albume BD. Eu zic ca este bine. A: Tocmai ai reusit sa pui pe picioare o expozitie pentru Pisica Patrata, a iesit asa cum te asteptai? Ai avut invitati speciali sau a fost mai intima, “intre prieteniâ€?? C: A fost deschisa oricui. A fost cine a gasit un pic de timp, pentru ca din ce in ce mai multa lume imi spune ca nu are timp, asa ca ma bucur ca a fost atata lume. Si prieteni care mi-au fost alaturi si oameni necunoscuti. Le multumesc‌

37


ciubi


undergroundbd.blogspot.com

A: Ce inseamna pentru tine sa iti vezi toate lucrarile de strada int-o expozitie? C: Este ca o a doua viata pentru ele. Unele nici nu mai sunt in strada fie din cauza vremii sau a demolarilor sau a renovarilor. Oricum asta am si vrut, sa le dau o noua viata. Daca in strada sunt libere si sunt pe ziduri mari in galerie le-am redus dimesiunile si le-am incarcerat in rame mici tip caseta. Le-am redus la stadiul initial pentru ca toate schitele mele sunt de mici dimensiuni deci si aceste lucrari la inceput au fost mici‌ A: Urmaresti reactiile celor care se uita prin expozitie? C: De cele mai multe ori nu voit. Surprind uneori reactii care ma bucura, dar niciodata nu le-am cautat dinadins. Plus ca sunt destul de emotionat la vernisaj si nu pot urmari ceva anume. A: Cum s-a adaptat Pisica Patrata pe peretii expozitiei, arata la fel si furata din contextul urban? C: Imi place sa incerc noi materiale, noi tehnici , noi spatii. Ma adaptez oricarui spatiu care imi este incredintat‌


ghica popa

Daca este adevarat ca locul in care lucrezi te defineste, despre Ghica pot sa spun atat: Leo Burnett. Lucreaza acolo de vreo sase ani si nu s-a plictisit de publicitate. Se declara cu amuzament “un batran care asculta muzica cool” si se exprima pe orice suport, de parca ar fi ramas fara hartie. Limitele nu-i spun nimic, si pana la urma de ce s-ar limita? Este un art care nu se limiteaza la viata de agentie, iese in lumea reala si isi lasa amprenta, pe un perete, pe o masina sau pe shoesi. Este printre putinii oameni care se pot lauda ca au “desenat” Casa Poporului si printre putinii romani publicati de Semi-Permanent. de Ana Vasile

44


ghicapopa.com

45


Ana: M-am uitat prin munca ta si inca nu-mi vine sa cred pe cate suporturi pasiunea asta a ta pentru roboti? Ghica: Cred ca din copilarie. Ma atrageau de mic tot felul de mecanisme, ma

A: Cum ai intrat in advertising? G: Am inceput ca ilustrator la o firma mica, Friday. Asta era prin 2000. Dupa u final am ajuns la Leo, unde lucrez de vreo 6 ani.

A: Pentru toti cei care inca viseaza la agentia la care lucrezi tu, are Leo super sa G: Da, are.

A: Ai gasit pana acum vreun copy care sa te completeze si sa te inspire ca-n p G: Am avut noroc cu multi copy buni la viata mea. Ultimul, Mihai, cu care m-am Ii urez success.

A: Daca tot am ajuns la discutii serioase, care este proiectul de advertising c G: Hm, ar fi multe. Dintre cele mai recente mi-e foarte drag proiectul facut

A: Lamureste-ma, te rog, cum ai ajuns sa desenezi si sa expui placi in Galer G: M-a invitat organizatorul, pe mine ca si pe multi alti artisti romani. A fost

A: Cum a fost experienta asta? G: Buna, ma atrage foarte mult un suport de desen cum ar fi o placa d A: Cel mai drag proiect al tau ca artist independent? G: Expozitia de la Carturesti cu desenele pe shoesi.

46


ghicapopa.com

i te exprimi. In primul rand as vrea sa ma lamuresti de unde vine

asinute si robotei‌ si am fost innebunit dupa Lego‌

un an am devenit art director. Apoi am plecat la McCann si intr-un

ala de jocuri, asa cum se aude?

povestile de Holywood? m impacat foarte bine, a plecat de curand sa lucreze in Germania.

care ti-e cel mai drag? pentru expozitia de dinozauri, de la Muzeul Antipa.

ria Noua? t o expozitie reusita.

de skate sau de snow.

47


48


A: A trecut ceva vreme de cand ai participat la Urban Art. Spunemi i-ai chemat pe ai tai sa-ti faca galerie? Cum fost? Cu ce ai ramas dupa toata nebunia? G: Da, a fost un proiect foarte misto‌ Eu nu mi-am vazut decat o lucrare proiectata, restul le-am primit din poze. Era cam frig. E placut sa-ti vezi desenul pe Casa Poporului. A: Esti printre putinii romani care au ajuns in paginile Semi-Permanent, cum s-a intamplat asta? G: Pai am trimis niste lucrari si ei mi-au raspuns cum ca m-au selectat. Cartea inca n-a aparut. A: Desenezi pe tricouri, pereti, jucarii, shoesi, masini, placi ... cand o sa te opresti? Lasand gluma la o parte, exista ceva pe care nu ai desena in ruptul capului? G: Parca serpii nu ma atrag. A: Ce anume te inspira? Asculti muzica cool, sau esti mai batran in gusturi? G: Sunt un batran care asculta muzica cool. A: Chiar iti plac animalele blanoase? Ai vreun animal blanos? G: Pai imi plac cainii in special si ei sunt destul de blanosi, nu? Si imi plac la moaca toate animalutele mici, mai ales rozatoarele. A: Referitor la asta, spune-mi care a fost cel mai fain cadou pe care l-ai primit si de la cine. G: Am primit multe cadouri faine de la iubita mea. Mi-e si greu sa fac un clasament. A: In final spune-mi un proiect pe care ti-l doresti. De exemplu ai vrea sa faci o campanie de ilustrate pentru, sa zicem Milka? G: Mi-ar placea sa am colaborari cu firme tari de sport. Normal ca nu m-ar deranja nici o campanie cu Milka

49


ghica popa

50


ghicapopa.com

51


elena andrei

Elena Andrei este din 2008 membra a Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Canta la pian, scrie si se pregateste sa lanseze o carte. Cu toate astea „binecuvantarea si blestemul” ei , pictura, este principala ei preocupare si cea care o poarta la numeroase expozitii din tara si strainatate. Fascinata de ce este si de ce ascunde „tesatura umana”, artista cauta sa cerceteze complexitatea individului si sa isi provoace de fiecare data publicul. Pictura este pentru Elena Andrei un mod de a se descoperi prin lucrarile ei, dar si prin ceilalti.

de Ruka Furtuna

54


elenaandrei.com

55


elena andrei

56


elenaandrei.com Ruka: Din punct de vedere profesional, care a fost drumul pe care l-ai parcurs pana acum? Elena: Am fost eleva la liceul „Dinu Lipatti” din Pitesti, la sectia Arhitectura-Design Urban, apoi studenta la Universitatea de Arte Bucuresti, sectia Pictura, iar in prezent sunt în ultimul an de masterat tot la Universitatea de Arte Bucuresti, master în Arte Vizuale. Punand la socoteala toti anii pe care mi i-am petrecut pictand, ajung la concluzia ca pictez de vreo 12 ani. R: Cum ti-ai defini stilul? E: Întrebarea asta imi pune capac de fiecare data. Ne-am obisnuit sa incadram artistii în stiluri pentru a nu recunoaste faptul ca e greu sa integram un sistem de gandire creator intr-o forma anume. Sunt influentata de anumite feluri de a lucra, iar asta imi creeaza ceea ce majoritatea numeste un stil. Sa spunem ca in maniera mea de a picta se gasesc influente din realism, hiperrealism, fotorealism, simbolism si romantism. R: Ce parere ai despre arta digitala? E: In cautarea permanenta a artistului de a se autodepasi acesta cauta noi moduri de exprimare. Cred ca arta digitala este o maniera de exprimare tipica secolului in care traim. Tehnologizarea artei reuseste sa ma uimeasca de fiecare data. Cu ajutorul artei digitale cred ca au loc schimbari pozitive atat in artist cat si in receptor in ceea ce priveste modul fiecaruia de a privi lumea si societatea în care traim. R: Ai incerca sa treci de la arta traditionala la cea digitala? De ce? E: Sincer, respect si admir toate felurile de arta. Cred insa ca nu voi reusi sa ma despart prea curand de arta traditionala. Am, in general, o nostalgie dupa vremuri apuse. Arta este inainte de toate un mod de a te elibera de trairile interioare intense si un mod de a schimba ceva în privitori. Consider ca fiecarei personalitati i se potriveste un anumit tip de exprimare. Arta digitala nu ma atrage momentan din acest punct de vedere practic. R: Ce te inspira? E: Ma inspira fiinta umana, potentialul urias al oamenilor si somnul în care traiesc de multe ori fara sa realizeze. Oamenii au reprezentat dintotdeauna un material bogat de cercetare, uneori spectaculos, alteori banal, dar mereu edificator în anumite privinte. Ma fascineaza si ma intriga unicitatea ce sta la baza comuna a sentimentelor si emotiilor omenesti. Caut inspiratia atat în jurul meu, cat si în interiorul meu. In general, imi vin idei cam tot timpul, deci, implicit, gasesc mereu ceva care ma intereseaza. R: Cum arata atelierul tau de lucru? E: Atelierul meu de lucru defineste perfect sintagma „dezordine ordonata“. In afara de panzele care sunt de obicei impecabile reusesc sa murdaresc tot în jurul meu, de la covor, si perdele pana la mobila. Am o biblioteca mare cu albume de arta adunate de-a lungul anilor si, în rest, panze, desene si materiale cam peste tot. Atelierul e locul unde ma simt eu insami de fiecare data. Motivul pentru care am ajuns sa pictez în acest loc e lumina de care e strabatuta camera tot timpul zilei. E schimbatoare si plina de promisiuni.

57

R: Cu ce te ocupi in afara de pictura? E: Sunt secretar cultural, redactor si corector la o revista pentru adolescentii din liceele bucurestene „Teen Press”. Scriu si o carte despre femeile artist din toate timpurile, pe care o voi publica cel mai probabil în 2010. In rest, pictura imi ocupa majoritatea timpului. E o meserie careia ii dedic majoritatea timpului meu si din care incerc sa traiesc.


elena andrei R: Ce alt tip de arta folosesti sau ai folosi pentru a te exprima? E: Imi place sa fac fotografii, sa cant la pian si sa scriu. Pot insa sa spun ca fac aceste lucruri mai degraba la nivel de amator. Nu fac parte dintre artistii care pretind ca se pricep sa faca de toate si ca reusesc sa le faca pe toate în maniera profesionista. Nu cred în asa ceva. R: Ai experienta în presa. Cum ti se pare ideea de a avea o cariera in acest domeniu? E: Nu stiu daca ceea ce am scris eu se poate încadra în vasta terminologie de „experienta“. Nu m-am gândit niciodata sa-mi fac o cariera în acest domeniu. Privesc articolele pe care le scriu ca pe o modalitate de a cunoaste si întelege mai bine lumea, si nu ca pe o meserie. R: Sunt pictori care prefera sa renunte la semnatura de pe panza pentru a lucra în „umbra” agentiilor de publicitate. Unii artisti ii condamna pentru asta. De ce parte a baricadei esti si cum vezi acest fenomen? E: Nu sunt de nici o parte a baricadei. Am invatat demult sa nu mai judec lucrurile care se petrec în jurul meu, ci doar sa le gasesc un sens. Majoritatea absolventilor de arte aleg aceasta cale din neputinta artistilor de a se întretine în Romania. Arta este un legamant pe care il faci pe viata. De aceea, o asemenea responsabilitate este de obicei prea grea pentru cei care vor sa castige bani cât mai repede. Nu-i condamn. Traim intr-o societate bazata pe un sistem monetar si pe consum. Fiecare face ce simte ca-l ajuta în acel moment. Fiecare e responsabil pentru alegerile pe care le face. R: Lucrarile tale au fost prezentate si la expozitii din afara tarii. Ce diferente exista intre publicul roman si cel strain in ceea ce priveste aprecierea artei romanesti? E: Publicul strain are o maniera diferita de a privi arta în general. Strainii sunt mult mai deschisi la experimentele artistice si au responsabilitatea actului cultural. Sunt nascuti intrun management cultural. Munca creatoare este privita cu respect si interes, iar artistii nu sunt priviti ca paria societatii. Arta romaneasca este, din pacate, foarte putin mediatizata in afara, pentru ca ne-am invatat sa ne complacem in situatia artistului boem. Din proprie experienta, pot spune însa ca publicul strain apreciaza foarte mult arta româneasca atunci cand aceasta are intr-adevar ceva de spus. R: Care este povestea autoportretelor create de tine? E: Autoportretul este o maniera eficace de introspectie. In fiecare dintre cele patru panze e reprezentat printr-un autoportret un tip comportamental – flegmaticul, melancolicul, sangvinicul si colericul. Aceste tipuri sunt puse in fiecare dintre autoportrete in legatura cu un anotimp (iarna, toamna, primavara si vara) si cu elementul de care este legat acel anotimp, in concordanta cu ideea ca natura e compusa din patru elemente (apa, pamant, aer si foc). Cu ajutorul acestor conexiuni, se surprind si schimbarile care se produc in spiritul si infatisarea unei persoane de-a lungul unui an, pe parcursul a patru anotimpuri, observand cum primavara vine cu elanurile ei, iar toamna cu decaderile ei. A cincea panza a proiectului „Autoportret“ este un autoportret ambiguu, o concluzie la care se ajunge: in fiecare dintre noi se gasesc toate aceste elemente si tipuri de comportament.

58


elenaandrei.com

59


elena andrei

60


elenaandrei.com

61


elena andrei R: Care a fost procesul de realizare si ce simboluri ascunde cromatica lor? E: Din punct de vedere tehnic am lucrat cu acrilic si medium pe panza si cu oglinda in mana. Prin cromatica am incercat sa creez un sentiment de neliniste, dar si de atractie fata de imaginea reprezentata. Imaginea trebuie sa te respinga, dar in acelasi timp sa te si atraga. Compozitional, in primele doua pânze, iarna si toamna, am asezat personajul in dreapta, iar in celelalte doua, vara si primavara, am asezat personajul în stanga, sugerand afinitatile dintre anotimpurile reci si calde, dar si diferentele dintre tipurile de personalitate. R: Ce inseamna pentru tine nudul? E: Nudul este corpul dezvelit de orice ornamente. E cel care arata fragilitatea, dar si puterea fiintei umane. Este unitate in diversitatea formelor de exprimare ale naturii. R: La ce proiecte lucrezi acum? E: Lucrez la un proiect de doi ani: „Mic tratat despre fiinta umana“, compus din trei etape. Prima etapa contine 6 panze, cu nuduri de diferite tipologii. A doua etapa contine 5 pânze, trei diptice si doua triptice, in care sunt reprezentate statui, ca expresie a procesului de entropie ce cuprinde creatia omeneasca. A treia etapa si cea la care lucrez acum are 5 panze si este intitulata „Alegoria Simturilor”, fiecare simt fiind reprezentat printr-un personaj si atributele lui specifice. R: Ce iti spun culorile portocaliu si albastru? E: În afara faptului ca sunt complementare? Orange-ul ma irita in general, dar folosit în anumite cantitati poate fi un agent de optimism. Albastrul este pentru mine una dintre culorile mele preferate. Imi spune ca limita omului e dincolo de cer. R: Unde te pot gasi cei interesati de munca ta, atat in mediul online cat si in cel offline, expozitii, de exemplu? E: Ma gasiti pe site-ul www.elenaandrei.com, dar si pe blogurile www.elenaandrei. blogspot.com si www.elenaandreidrawings.blogspot.com. Momentan nu am expozitii, dar fiecare expozitie viitoare va fi anuntata pe site-ul meu în timp util. Va multumesc!

62


elenaandrei.com

63


elena andrei


elenaandrei.com


highPixel #1  

The invited artists are: Elena Andrei, Ciubi, Ghica Popa & Sorin Bechira

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you