Young Dreamers

Îndrăzneşte să visezi: tineri români care schimbă lumea

Laura Croitor u

Titlu: Îndrăzneşte să visezi: tineri români care schimbă lumea

Autor: Laura Croitoru

© Laura Croitoru, 2023

Toate drepturile rezervate.

Este interzisă reproducerea integrală sau parţială a acestei cărţi sub orice formă (fotocopiere, electronică, mecanică sau oricare alt mod) fără acordul autorului sau editorului. Orice încălcare se pedepsește conform legislației privind drepturile de autor. Este interzisă preluarea și valorificarea ilustrațiilor din această carte.

ISBN 978-630-6618-03-3

Corectură literară: Alexandra Mag-Pop

Tehnoredactare: Emilia Furduiu

Ilustrații și copertă: Emilia Furduiu

Editor coordonator: Sorin Curț

Volum editat de: Editura Cartea Ta Tel.: 0771312651

e-mail: info@e-carteata.ro web: www.e-carteata.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CRoIToRu, LauRa     Îndrăzneşte să visezi : tineri români care schimbă lumea / Laura Croitoru. -

Oradea : Cartea Ta, 2023

ISBN 978-630-6618-03-3

821.135.1

Pentru tinerii visători,

Fiecare aventură începe cu un singur pas și fiecare idee grozavă cu un singur gând.

La fel ca eroii din aceste pagini, și tu deții superputerile cu care poți contribui la o lume mai bună, pentru noi toți.

Visează departe, îndrăznește și lasă magia imaginației tale să îți lumineze drumul în viață!

9

13

c uprins

Cum a depășit maria îndoiala de sine, pentru a-și urma visul

Cum a răspândit Andrei magia cărților

17 Libertatea pe care mayA a descoperit-o pe pârtie

21 Călătoria lui AlexAndru de la idee la acțiune

25 Ana, fata care scrie, pentru că nu poate să nu scrie

29

Cum a demonstrat octavian că niciun vis nu este imposibil

33 diAna, tânăra care își folosește vocea pentru protejarea mediului

37 tibi, tânărul care aduce speranță în sufletele copiilor abandonați

41 laura, fata cu suflet generos, care face o diferență în viețile copiilor din comunitatea ei

45 dragoș, tânărul care a găsit curajul de a fi diferit

49 AriAna, tânăra care susține drepturile elevilor

53 Cum a făcut cristi din mersul la vot o activitate cool pentru tineri

57 rebecca, tânăra care vrea să lase lumea un pic mai bună decât a găsit-o

61 Secretul care îi îmbogățește lui iustin viața din interior

65 mayA, fata care aduce bucurie în viețile animalelor

69 georgiAn, tânărul care aduce raze de soare în viețile oamenilor

73 Misiunea AlexAndrei de a aduce schimbare în educație

77 Cum a dat tudor viață unei idei inovatoare

81 Cum a răspândit mihAelA, în întreaga lume, mesajul de frumusețe și de acceptare

85 Cum a cucerit Andru, la vârsta de 5 ani, vârfurile munților

89 roxAna, fata care îi ajută pe copii să descopere puterea vocii lor

93 mihAi și povestea primului robot umanoid din România

97 Cum a adus irinA în prim plan eroinele uitate ale istoriei

101 răzvAn, tânărul care a învățat să stăpânească arta dialogului

105 Cum a depășit delia schimbările din viața ei

c

um A de P ășit Maria

îndoiala de sine , pentru a-și urm A visul

Ai auzit vreodată o voce mică în capul tău care ţi-a şoptit „Nu poți face asta!” sau „Nu ești suficient de bun!”? Această voce aparține criticului interior.

Imaginează-ți că acest critic este ca o creatură minusculă și morocănoasă care trăiește în capul tău, iar uneori spune lucruri răutăcioase despre tine; încearcă să te facă să te îndoiești de tine și de abilitățile tale. Dar iată un secret. Acest critic interior habar nu are cât de grozav ești și cât de multe lucruri incredibile poți face. Dacă ți-aș spune că ai puterea de a ignora acest critic?

Te invit să o cunoști pe Maria, o tânără care și-a descoperit superputerea cu care a învățat să-și reducă la tăcere criticul interior și să creadă în propriile sale abilități, chiar și atunci când acea voce mică încerca să-i spună contrariul.

Când era la liceu, Mariei i-a atras atenția o oportunitate interesantă, despre care a aflat de pe o platformă de socializare. Era un anunț despre un concurs de eseuri video, organizat de „Teens Dream”, o organizație globală care încurajează adolescenții să schimbe lumea în bine. Organizația „Teens Dream” se concentrează pe cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite. Țările din întreaga lume au convenit să lucreze la aceste obiective pentru a face lumea un loc mai bun pentru toți oamenii.

Provocarea lansată de „Teens Dream” către tineri a fost aceea de a crea un scurt videoclip despre unul dintre cele 17

Obiective de Dezvoltare Durabilă, și de a propune o soluție. Maria a fost dintotdeauna pasionată de cinematografie, iar acest concurs a reprezentat șansa perfectă de a-și pune la treabă creativitatea. A realizat un proiect minunat cu care a câștigat, la categoria „calitatea educației”. Această victorie i-a adus Mariei o călătorie la Washington, unde a avut oportunitatea să interacționeze cu tineri din întreaga lume și să învețe o mulțime de lucruri valoroase.

Revenită acasă, Maria a fost hotărâtă să dea viață ideilor pe care le avea despre cum ar putea contribui la îmbunătățirea calității educației. A adunat peste 50 de voluntari, elevi de liceu, și împreună au creat un manual personalizat de limba engleză, numit „Muse Over”. Iar partea cea mai grozavă a fost că manualul a fost oferit gratuit. Părinții completau un chestionar, iar pe baza răspunsurilor era generat un manual personalizat, în funcție de pasiunile și interesele copiilor.

Fiecare copil primea, în manualul său, exerciții interactive, pentru a putea progresa în propriul lui ritm. Interesul părinților și al profesorilor a fost copleșitor, cu peste 1.000 de manuale create în mai puțin de o săptămână. După un an de muncă în echipă, 50 de liceeni din toată țara, în frunte cu Maria, priveau cu mândrie rezultatul obținut.

Însă, Maria avea și un alt vis, pe care îl ținea secret în inima ei: acela de a fi acceptată într-unul dintre cele mai prestigioase programe academice de vară, organizat de „Aspire Academy”, în Poiana Brașov. „Aspire Academy” era un loc în care cei mai buni profesori din școlile de top din Australia şi Statele Unite ale Americii veneau să îi învețe pe tineri lucruri valoroase și să îi încurajeze să își urmeze pasiunile.

Maria știa că procesul de admitere este unul riguros, fiind selectați numai tineri cu rezultate excepționale. Dar în fiecare an, când se gândea să aplice, o voce din mintea ei îi șoptea „Aspire nu este pentru tine, acolo merg doar tinerii remarcabili. Tu nu ai nimic de oferit”. Toate aceste gânduri o făceau să se simtă mică și

neînsemnată, și renunța apoi la ideea de a aplica. Însă, totul s-a schimbat într-o zi, când Maria a decis că este timpul să reducă la tăcere acea voce negativă. În loc să renunțe, a ales să creadă în ea însăși. S-a înconjurat de dragostea și de sprijinul familiei și al prietenilor ei, care au încurajat-o să-și urmeze acest vis. Ori de câte ori criticul interior încerca să o descurajeze, Maria și-l imagina ca pe o creatură amuzantă, și îi spunea să tacă. A muncit mult pentru a-și pregăti cererea de aplicare, iar când a sosit scrisoarea prin care i se spunea că a fost acceptată, Maria a realizat un lucru important. Singura voce care merită ascultată este cea a inimii, cea care i-a spus mereu că este capabilă să-și împlinească visurile, și că ideile și talentele ei sunt valoroase.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Maria să aplice pentru programul Aspire Academy, în ciuda îndoielilor pe care le avea? Este încrederea în sine și este ca o superputere interioară care îți permite să depășești îndoiala de sine și să abordezi provocările știind că ai capacitatea de a le gestiona eficient.

Și tu poți reduce la tăcere acea voce răutăcioasă. Îndrăznește să accepți provocările, învață din greșeli și înconjoară-te de oameni care te susțin și cred în tine. Lumea așteaptă să o cucerești cu visurile tale.

că...

De la tânăra care a crezut că nu este suficient de bună pentru „aspire academy”, Maria a ajuns, într-un an de zile, să devină președintele organizației „aspire România”? Ea a demonstrat că lucruri incredibile se pot întâmpla atunci când lăsăm vocea încurajării și a încrederii în propriile noastre abilități să ne fie ghid în luarea deciziilor.

c um A răspândit a ndrei magia cărților

Ai observat vreodată cât de bine te simți atunci când cei din jur îți oferă ceva special, cum ar fi o îmbrățișare, o încurajare, o jucărie sau o mână de ajutor? Cum ar fi să existe o superputere cu care și tu să poți să aduci zâmbete în viața oamenilor din jurul tău și să îi faci să se simtă mai bine?

Te invit să îl cunoști pe Andrei, băiatul care a învățat să privească dincolo de el însuși, gândindu-se și la bunăstarea celorlalți. Andrei este un copil fericit, cu multe vise, idei și proiecte care au prins aripi. Dragostea lui pentru lectură l-a purtat într-o călătorie care i-a schimbat pentru totdeauna perspectiva cu privire la ceea ce înseamnă să oferi și să-i ajuți pe ceilalți.

Călătoria lui Andrei a început când a aflat că preotul din satul în care a locuit străbunicul său visa să înființeze o bibliotecă. L-a întristat să afle că sunt atât de mulți copii care trebuie să se deplaseze zeci de kilometri pentru a împrumuta o carte, deoarece școala din comună nu avea o bibliotecă. Gândul că acei copii nu se pot bucura de plăcerea lecturii, la fel ca el, nu-i dădea pace. Astfel, s-a hotărât să își doneze propriile cărți, dar și-a dat repede seama că nu vor fi suficiente pentru a umple rafturile unei biblioteci. Atunci i-a venit o idee salvatoare. A lansat campania „Provocarea lui Andrei – Donează o carte!”. S-a adresat comunității sale și i-a invitat pe toți, cu mic, cu mare, să i se alăture, pentru a răspândi bucuria lecturii.

Cărțile donate de colegii lui Andrei au ajuns în cutia special creată pentru „Provocarea lui Andrei”, care a fost amplasată în școală. În scurt timp, mulți oameni au fost inspirați de inițiativa acestui copil de numai 11 ani. Provocarea a luat amploare și a depășit granițele școlii sale, extinzându-se și la alte școli și licee din Oradea.

Andrei a fost uimit și încântat, în aceeaşi măsură, de reacţia tuturor. Colegii săi de clasă, prietenii, părinții, chiar şi oameni din alte orașe și judeţe au fost inspirați să doneze cărți pentru a aduce bucurie acelor copii! În doar două săptămâni, campania lui Andrei a adunat, cu succes, peste 1.200 de volume, care au ajuns apoi la copiii din două sate din județul Bihor.

Ideea de a colecta cărți pentru biblioteci s-a născut din pasiunea lui Andrei pentru lectură, hrănită de poveștile pe care străbunicul său obișnuia să i le spună. Erau poveşti adevărate, despre cum întârzia mereu să returneze cărțile la bibliotecă, pentru că nu se putea opri din citit până la ultima pagină

Pe măsură ce numărul cărților donate a crescut, Andrei s-a simțit mândru și avea inima cuprinsă de recunoștință. Rafturile bibliotecilor erau pline cu cărțile primite din donaţii, iar copiii aveau acum un loc în care puteau explora, prin lectură, lumi noi și puteau trăi aventuri minunate.

Când au primit cărţile, copiii au reacţionat cu multă emoție, exprimându-și recunoștința pentru că aveau, în sfârșit, o bibliotecă în şcoală. Fericirea pe care au simțit-o acei copii a fost cea mai mare răsplată pentru Andrei și o dovadă minunată a impactului efortului depus de toţi cei implicați. Visul lui, de a oferi acces la cărți pentru toți copiii din sat, devenise realitate.

Pentru cea de-a doua ediție a campaniei, lansată de Ziua Culturii Naționale, Andrei și-a prezentat inițiativa colegilor săi de la Școala Gimnazială „Dacia”. A mers din clasă în clasă, împărtășindu-și viziunea despre importanța de a-i ajuta pe ceilalți. Mulți dintre colegii săi au fost uimiți să afle că unele

şcoli nu dispun de o bibliotecă proprie și au fost entuziasmați și dornici să contribuie la campania lui Andrei, donând cărți.

Andrei este determinat să continue, să facă o tradiție din campania „Provocarea lui Andrei – Donează o carte!”, și își imaginează că fiecare bibliotecă va deveni o mică oază de inspirație, atrăgând tot mai mulți copii în sălile de lectură.

Știi care este superputerea care l-a ajutat pe Andrei să aducă bucurie în sufletele atât de multor copii? Este generozitatea și este o superputere care poate transforma lumea. Când alegem să fim generoși, ne deschidem inimile și întindem o mână de ajutor celor care au nevoie.

Generozitatea nu înseamnă numai împărțirea bunurilor materiale. Înseamnă, de asemenea, să le oferim celorlalți timpul, bunătatea și dragostea noastră. Prin actele sale de generozitate, Andrei a descoperit cât de frumos este să dăruieşti și a creat o undă de pozitivitate în comunitatea sa.

Și tu poți face acte de generozitate, oricât ar fi ele de mici. Imaginează-ți o lume în care fiecare persoană împarte cu ceilalți dragostea, compasiunea și resursele pe care le are. Privește în jurul tău și, dacă ai ocazia, găsește o modalitate de a dărui. Amintește-ți că acțiunile tale pot produce valuri de schimbare pozitivă, inspirându-i și pe alții să ți se alăture în această călătorie incredibilă a generozității și a compasiunii. Știai că...

andrei a scris un roman polițist cu personaje hazlii pe care visează să îl publice?

Libertatea pe c A re Maya a desco P erit-o pe P ârtie

Cum ar fi să ai superputerea de a realiza tot ceea ce-ți dorești, în ciuda greutăților?

În lumea de azi, copiii se confruntă adesea cu situații dificile și simt că le-ar trebui superputeri pentru a le face față. Fiecare copil are o poveste unică, plină de momente în care a trebuit să-și descopere superputerea de a învinge greutățile și de a ieși mai puternic decât oricând. Așa este și povestea Mayei, o fată remarcabilă, care a dat dovadă de o forță și o determinare extraordinare în fața provocărilor.

La doar 8 ani, Maya a descoperit că are de înfruntat o boală nemiloasă și a realizat că trebuie să lupte din toate puterile pentru a-si redobândi sănătatea. Pentru a învinge boala, ea a trebuit să treacă printr-o intervenție chirurgicală care i-a schimbat viața. După operație, s-a trezit cu un membru lipsă! Piciorul i-a fost amputat pentru a elimina celulele bolnave și pentru a-i oferi șansa la o viață sănătoasă.

Îți poți imagina cât de dureros și trist este să-ți pierzi un picior? Mulți oameni s-ar simți descurajați după o asemenea pierdere. Dar Maya era hotărâtă să se bucure de viața și de sănătatea care i-au fost dăruite. După șase luni de la operație, a primit o proteză de picior, iar odată cu aceasta a venit și o nouă speranță. Maya nu doar că a învățat să meargă din nou, cu ajutorul protezei, dar a mai făcut ceva extraordinar! Și-a redescoperit dragostea pentru sport și a început să practice

înotul, mersul cu rolele și cu bicicleta. Dar adevărata pasiune a descoperit-o în lumea snowboardingului, depășind limitele a ceea ce credea că este posibil.

Interesul pentru snowboard i-a fost insuflat de Mihăiță Papară, un campion paralimpic, care a obținut succese remarcabile în competiții profesioniste importante, inclusiv la Campionatele Mondiale. Cu sprijinul lui Mihăiță, Maya a înţeles că dizabilitatea nu o definește și că poate realiza, prin sport, lucruri mărețe. Mihăiță a devenit o sursă de inspirație, arătându-i Mayei că și ea poate excela în snowboarding.

Frica a cuprins-o la început, dar știa că are un sistem de sprijin format din oameni minunați care credeau în ea. Cu încurajarea lor și cu propriul ei curaj, Maya și-a depășit îndoielile și a pornit într-o călătorie incredibilă.

Maya visează să participe la Jocurile Paralimpice din 2026, cu dorința de a fi un exemplu pentru alți copii cu dizabilități și arătându-le că nu trebuie să se limiteze. Cu determinare și perseverență, oricine poate depăși provocările inițiale și își poate îndeplini visele. Calea pentru a deveni campioană la snowboard îi cere multă muncă și concentrare, motiv pentru care Maya se conectează la superputerea ei de-a face față provocărilor. Sportul a devenit sanctuarul ei, un loc în care se poate detașa de greutăți și poate îmbrățișa bucuria zborului prin zăpadă.

Pe lângă dedicarea ei pentru antrenamentele de snowboarding, Maya s-a implicat activ și în campania „Dăruiește viață”? Aceasta este o campanie care și-a propus să construiască primul spital național, cu ajutorul donațiilor primite de la oameni. Maya, alături de prietena ei Gabriela, pe care a cunoscut-o în perioada petrecută la spital, au devenit ambasadori pentru această campanie cu scopul de a motiva cât mai mulți oameni să contribuie la construirea acestui spital. În urma tuturor experiențelor de până acum, Maya a înțeles că nimeni nu trebuie să fie perfect. Pentru ea, greșelile

sunt lecții deghizate, iar călătoria este întotdeauna mai valoroasă decât destinația.

Știi cum se numește superputerea pe care a folosit-o Maya pentru a îmbrățișa frumusețea vieții, în ciuda dificultăților? Se numește reziliență , iar această superputere specială trăiește în interiorul fiecăruia dintre noi. Este ca o forță secretă care ne ajută să ne revenim atunci când lucrurile devin grele. La fel ca o minge de cauciuc, care sare după ce a lovit pământul, reziliența ne ajută să ne ridicăm atunci când ne confruntăm cu situații dificile și să ne continuăm drumul.

Viața este plină de suișuri și coborâșuri și cu toții avem de înfruntat provocări pe parcurs. Reziliența ne ajută să rămânem puternici și pozitivi și să găsim soluții chiar și atunci când lucrurile par imposibile. Ne învață că eșecurile sau greutățile sunt doar temporare și că avem puterea de a le depăși. Cu reziliență, putem transforma obstacolele în oportunități, ceea ce ne ajută să creștem și mai puternici pe măsură ce ne confruntăm cu aventurile vieții.

Atunci când simți că viața îți așterne provocări în drum, amintește-ți că ai puterea uimitoare a rezilienței în interiorul tău, gata să te ajute să cucerești orice îți iese în cale!

Ce ți-ar plăcea să realizezi folosindu-te de superputerea rezilienței?

Știai că...

Maya visează să devină chirurg ortoped pentru a-i putea încuraja pe copiii care se confruntă cu dificultăți similare, așa cum au făcut-o medicii ei pentru ea? Ea își propune să demonstreze că pierderea unui picior nu înseamnă sfârșitul lumii și să le arate că există o viață dincolo de astfel de provocări.

c ălătoria lui aL exandru

de la idee la acțiune

Ai observat vreodată o problemă în comunitatea sau în școala ta, și te-ai gândit „Cineva ar trebui să facă ceva în privința asta”? Ei bine, cum ar fi dacă acel cineva ai fi chiar tu? Cum ar fi să ai superputerea de a fi proactiv, responsabil și încrezător în a acționa, fără să ți se spună sau să ți se ceară acest lucru?

Te invit să îl cunoști pe Alexandru, un băiat care la vârsta de 13 ani a decis să ia măsuri pentru o problemă socială pe care a văzut-o. Prin creativitatea, munca și determinarea lui, Alexandru a reușit să vină cu o soluție inovatoare, care i-a impresionat pe profesorii de la Universitatea Politehnică, demonstrând că oricine poate crea o undă a schimbării, indiferent de vârstă.

Încă de mic, Alexandru s-a confruntat cu multe provocări, din cauza diagnosticului de ADHD. Aceasta este o tulburare neurologică asociată cu probleme de concentrare şi o mai mare dificultate de control al reacţiilor. În ciuda acestui fapt, Alexandru a obținut constant note mari la școală, dovedind că potențialul unui copil nu poate fi definit de punerea unei etichete. Părinții lui au fost cei mai mari susținători ai săi. Ei au luptat constant pentru a se asigura că Alexandru primește educația și oportunitățile pe care le merită.

Deși nu a avut, la momentul respectiv, un profesor de informatică, pasiunea pentru tehnologie l-a determinat, încă

de mic, să devină expert autodidact. Pe când avea cinci ani, intrigat și curios, Alexandru a stat pe lângă un vecin în timp ce instala sistemul de operare Windows. L-a observat cu mult interes, fiind atent la fiecare pas pe care acesta îl făcea. Însă a apărut o problemă în timpul instalării, iar vecinul nu a avut timp să reinstaleze sistemul. Atunci Alexandru l-a rugat pe tatăl său să-l lase pe el să încerce, singur. Acesta a fost începutul călătoriei sale, continuând apoi să muncească constant, pentru a-și îmbunătăți abilitățile.

Într-o zi a văzut la televizor un incident tragic, petrecut la Maternitatea Giuleşti din Bucureşti, în urma căruia vieţi nevinovate au fost pierdute. Acel incident a fost provocat de un scurtcircuit la sistemul electric învechit. Atunci, ceva în sufletul lui Alexandru s-a aprins! Deşi era trist din cauza celor petrecute, a decis să găsească o soluție pentru această problemă.

După trei săptămâni de muncă și determinare, Alexandru a dezvoltat o aplicație medicală! Aceasta era menită să monitorizeze activitățile vitale și să sporească siguranța pacienților internați, în special a celor aflați în condiții critice. Sistemul se baza pe o brățară inteligentă, echipată cu senzori care monitorizează continuu semnele vitale, precum pulsul și temperatura corpului. Aceste informații valoroase puteau ajuta medicii și asistentele să intervină mai rapid acolo unde era nevoie, oferind pacienţilor îngrijirea necesară și salvând vieți preţioase. După ce aplicația – pe care a numit-o „Smart Health Monitoring System” – a fost gata, Alexandru a decis să-și prezinte creația la concursul de aplicații MobilPro 2018, organizat de Universitatea Politehnică din București. Nu s-a lăsat descurajat de faptul că era cel mai tânăr participant din istoria competiției, ci și-a prezentat cu încredere aplicația în faţa juriului. Pasiunea, cunoștințele și dăruirea lui au strălucit în timp ce a explicat felul în care aplicația pe care a creat-o ar putea avea un impact semnificativ în asistența medicală. Membrii juriului au fost captivați de viziunea sa și impresionați de potențialul invenției sale.

Atunci când a venit momentul să fie anunțați câștigătorii, Alexandru a fost cuprins de un val uriaș de bucurie când și-a auzit numele. I-a fost acordat premiul I la categoria Smart Health, iar toate acele nopți târzii de codare și de testare, momentele de îndoială și de frustrare, au devenit, brusc, doar niște amintiri îndepărtate. Munca și determinarea lui au dat roade!

Știi care a fost superputerea care l-a ajutat pe Alexandru să acționeze și să facă ceva bun de unul singur? Se numește a avea inițiativă. Asta înseamnă să fii proactiv și să acționezi cu scopul de a schimba un lucru în bine, fără ca cineva să îți spună. Este ca și cum ai fi un lider care face lucrurile să se întâmple pe cont propriu!

Deși ești doar un copil, și tu ai puterea de a face o diferență în lumea din jurul tău. Uneori, poți vedea probleme sociale care par prea mari sau copleșitoare pentru a fi rezolvate. Amintește-ți, totuși, că fiecare schimbare majoră începe de la o idee mică. Să nu îți fie teamă să iei inițiativa și să vii cu idei și soluții noi. Acțiunile tale pot avea un impact mare, fie că este vorba de organizarea unei strângeri de fonduri pentru o cauză caritabilă sau de începerea unui program de reciclare la școala ta.

Făcând primul pas și punând ideile în practică, îi poți inspira pe alții să ți se alăture și să lucreze pentru un viitor mai bun pentru toți. Așa că nu aștepta ca altcineva să rezolve problemele pe care le vezi, contribuie la schimbarea pe care dorești să o vezi în lume! Atunci când luăm inițiativa, de fapt, facem un pas înainte, ridicăm mâna și spunem: „Vreau să ajut!”

La vârsta de 13 ani, a lexandru a dezvoltat o altă aplicație, numită „Bucharest Hospitals”? Aplicația oferă informaţii despre spitalele şi medicii din București și include şi un buton de urgenţă care apelează imediat 112.

a na , fat A care scrie, pentru că nu poate să nu scrie

Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să renunți, atunci când ți-a fost greu să faci ceva, sau să abandonezi la primul semn de înfrângere? Cum ar fi dacă ar exista o superputere care să te ajute să depășești orice obstacol, care să îți dea forță să continui, indiferent de provocările care îți stau în cale?

Te invit să o cunoști pe Ana, fata care și-a descoperit superputerea care a ajutat-o să meargă mai departe, chiar și atunci când lucrurile au devenit dificile. A crezut în ea și a continuat să încerce să-și transforme visele în realitate.

Ana a crescut înconjurată de cărți, iar dragostea pentru lectură i-a fost insuflată de cele două bunici ale sale, una profesoară de limba română, iar cealaltă învățătoare. La vârsta de 6 ani, Ana a început să scrie primele sale povești. Un proiect şcolar i-a stârnit creativitatea și a făcut-o să descopere o nouă lume, plină de posibilități. Ana a trebuit să repovestească o poveste clasică, folosind propriile cuvinte, dar și să creeze propriile ilustrații. Bucuria de a ține în mână acea cărticică, pe care o scrisese și o ilustrase ea, a fost atât de mare, încât şi-a propus să scrie în continuare.

În scurt timp, Ana a scris numeroase povești, care s-au bucurat de aprecierea unui cerc restrâns, format din părinții ei și din prietenii apropiați, care au crezut în talentul ei și au încurajat-o. Încet, încet, în sufletul Anei a început să încolțească tot mai mult dorința de a împărtăși munca ei cu lumea întreagă,

aşa că s-a hotărât să scrie o carte care să merite să fie publicată și care să ajungă să fie citită de mii de copii.

Având acest obiectiv ambițios, Ana s-a apucat serios de treabă. În ciuda entuziasmului ei, a descoperit curând că a scrie o carte nu este o treabă ușoară, și cu atât mai puțin să publici una. Au urmat multe încercări eșuate și povești pe care le începea, dar pe care nu reușea să le termine. Părea că inspirația Anei se… pierduse. Dar Ana nu voia să se dea bătută sau să se lase descurajată. A căutat în interiorul ei superputerea de a continua. Își spunea mereu: „Ana, trebuie să încerci să mai scrii. Poți să o faci. Pentru asta scrii. Pentru fericirea ta. Scrii pentru că nu poți să nu scrii.”

Așadar, a decis să pornească „În căutarea inspirației”, pe care a „găsit-o” în urma unei vacanțe de vară petrecută în Anglia. Legendele misterioase și priveliștile fascinante care i-au ieşit în cale au inspirat-o să scrie „În căutarea inspirației”, o poveste minunată despre puterea imaginației. Cu emoție în suflet, Ana a trimis în lume o poveste care nu mai era doar a ei, ci a tuturor copiilor care își doreau să o citească. A simțit, în momentul în care a ținut în mâini prima ei carte publicată, la vârsta de 12 ani, că scrisul este ceea ce își dorește să facă în continuare.

Un an mai târziu, după o vacanță la Madrid, a luat naștere o nouă poveste. Și de data aceasta, procesul creativ a fost provocator, dar Ana a învățat că are o superputere care o ajută să depășească obstacolele pe care le întâlnește în cale. A învățat că trebuie să fie flexibilă și să ia decizii noi atunci când simte că ideile pe care le-a avut la început nu mai sunt potrivite. Deşi cea de-a doua carte a avut inițial un concept diferit, Ana a făcut numeroase modificări în timpul procesului de scriere, transformând complet finalul poveștii. Rezultatul a fost o nouă carte – „Praf de zâne” – care i-a umplut sufletul de mândrie, atunci când și-a privit numele scris pe copertă.

Și pentru că Anei îi place să călătorească, inspiraţia pentru cea de-a treia carte – „Copacul” – i-a venit tot în urma unei

vacanțe. În timpul unui picnic la țară, atenția Anei a fost captivată de un copac bătrân, devenind subit curioasă cu privire la longevitatea copacilor, aceşti martori tăcuți a multor evenimente petrecute de-a lungul timpului. „Ce-ar fi să le spun povestea?”, s-a gândit Ana. Și exact asta a făcut. A început să aștearnă pe hârtie povestea Copacului care este „martorul copilăriei”.

„Copacul” este primul roman al Anei, o poveste magică, apărută din pasiunea ei pentru istorie şi din dorinţa de a înțelege trecutul, oamenii care au trăit atunci și evenimentele care le-au modelat viața. Pentru Ana, istoria este ca un cufăr de comori, plin cu povești despre oameni care au trăit cu mult înaintea noastră, despre aventurile lor, visurile lor și chiar greșelile lor. Prin romanul ei, Ana speră să împărtășească și altor copii acest sentiment de uimire, să le arate că istoria nu este numai despre trecut, ci și despre viitorul nostru.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Ana să-și scrie poveștile captivante? Este perseverența . Hotărârea neclintită a Anei de a-și continua pasiunea pentru scris, în ciuda provocărilor și a eșecurilor cu care s-a confruntat, i-a permis să dea viață imaginației în paginile cărților ei.

Perseverența este o superputere pe care fiecare dintre noi o deține. Este capacitatea de a continua, chiar și atunci când lucrurile devin grele și de a nu renunța niciodată la visele noastre. Atunci când nu reușești să faci ceva, găsește-ți propria superputere, cea a perseverenţei, și folosește-o pentru a o lua de la capăt.

că...

ana a ales să doneze 10% din vânzările cărților sale către asociațiile care se ocupă cu împădurirea zonelor defrișate din România? Își dorește ca gestul ei de generozitate să îi ajute și pe alți oameni să conștientizeze cât de importanți sunt copacii pentru planeta noastră.

c um A demonstrat O C tavian că niciun vis nu este imposibil

Ai privit vreodată cerul senin al nopții, plin de stele?

Fiecare stea reprezintă un vis, o sămânță magică plantată adânc în inimile noastre, care așteaptă să încolțească și să devină ceva extraordinar. Oare, câte dintre aceste stele sunt visuri uitate, care încă mai așteaptă, răbdătoare, să li se acorde timp și energie?

Te invit să îl cunoști pe Octavian, un tânăr care știe că visurile nu sunt despre a-ți pune o dorință și a aștepta ca miracolele să se întâmple. El a descoperit superputerea care l-a ajutat să-și transforme visul în realitate.

În copilărie, Octavian era pasionat de jucăriile Lego. Îi plăcea să le combine în moduri diferite, pentru a face creații noi, iar curiozitatea îl împingea de fiecare dată să demonteze cu îndemânare orice jucărie pe care o primea. Voia să înțeleagă cum este construită, să observe și să experimenteze. Mai târziu, în școala generală, Octavian, împreună cu alți doi colegi, cu care împărtășea aceeași pasiune pentru matematică și fizică, a fost invitat să se alăture cercului de robotică.

Primele concursuri de robotică la care a asistat s-au desfăşurat on-line și aveau loc în Statele Unite ale Americii. Octavian a fost atât de impresionat de atmosfera unui astfel de concurs, încât și-a promis că într-o bună zi va ajunge și el în Statele Unite și se va bucura din tot sufletul de experiența participării la un astfel de concurs, asemenea concurenților pe care îi admira. Atunci când a intrat într-o sală în care se desfășura un concurs

de robotică, a fost pur și simplu fascinat de noua lume pe care a descoperit-o, în care radiau energia şi emoția!

Atunci când a terminat școala generală, lui Octavian i-a venit ideea să înființeze o echipă de robotică la Liceul Naţional de Informatică din Arad, unde urma să înceapă clasa a IX-a. Mama lui Octavian a acceptat cu bucurie să fie mentorul acestei echipe, iar Octavian și-a petrecut întreaga vacanță de vară planificând totul, în cele mai mici amănunte. Imediat după începerea anului școlar, a început să răspândească vestea despre formarea unei echipe de robotică. Spre bucuria lui, cinci colegi, la fel de pasionați de acest domeniu, s-au alăturat cu nerăbdare proiectului său, dând naștere echipei Delta Force.

În anul 2022, obiectivul echipei a fost unul cât se poate de ambițios: participarea la una dintre cele mai importante competiții de robotică din Statele Unite ale Americii, FIRST Tech Challenge. În fiecare an, echipele care participă primesc o temă cu sarcinile complexe pe care robotul ar trebui să le execute, iar tema primită de echipa lor a fost ecologia și transportul eficient. Nu doar elevii au fost entuziasmați de acest nou proiect, ci și doamna directoare a liceului și domnul profesor de informatică, Florin Feher, care le-au oferit elevilor suportul de care aveau nevoie.

În fiecare zi, după cursuri, echipa Delta Force lucra cu pasiune și dedicare la acest proiect. Cu toţii au înțeles că este nevoie de multă muncă pentru a reuși să proiecteze, să construiască și să programeze robotul cu care voiau să participe la competiţie. Au urmat sute de ore de programare și de testare, zeci de greșeli și de eșecuri din care au învățat lecții valoroase de fiecare dată. După luni de muncă, echipa Delta Force a construit un sistem de patru roboți, cu o autonomie de minim 30 de secunde, care executau operațiuni complexe de ridicare și de transport. Erau pregătiți!

Drumul până la Huston a fost lung și obositor, dar cine se gândea la oboseală, când în fața lor se afla una dintre cele mai

grozave competiții de robotică din lume? Emoțiile lui Octavian au fost uriașe, însă atât el, cât și întreaga echipă, știau foarte bine ce aveau de făcut. Se pregătiseră luni de zile pentru acest moment. Robotul a excelat în fața juriului, iar echipa lui Octavian a reușit să obțină locul I la FIRST Tech Challenge World Championship.

Pentru Octavian, cele mai palpitante aspecte ale roboticii sunt procesul creativ și satisfacția de a vedea cum o idee simplă evoluează într-un produs final uimitor. El a învățat că, chiar și atunci când durează mult până vezi rezultatele, efortul investit nu este niciodată în zadar, mai ales atunci când ai un vis pe care vrei să îl atingi.

Știi care este superputerea care l-a ajutat pe Octavian să depășească toate obstacolele și să-și îndeplinească visul de a ajunge la competiția de robotică din Statele Unite? Este superputerea de „a-ți urma visurile”. Octavian a crezut în el însuși și a avut curajul să-și asume riscuri, chiar și atunci când s-a confruntat cu unele îndoieli.

Chiar dacă visurile pot părea îndepărtate, precum stelele pe cerul nopții, ele sunt mereu acolo, așteaptă să ajungi la ele. Indiferent cât de mare sau de mic este visul tău, el este unic și prețios, gata oricând să strălucească.

Știai că...

a fost pentru prima oară în istoria competiției FIRST Tech Challenge World Championship când o echipă din afara Statelor unite ale americii a fost câștigătoarea locului I?

d iana , tânăra c A re își

folosește vocea pentru protejarea mediului

Ți s-a întâmplat vreodată să te minunezi de lumea magică din jurul tău? De frunzele care șoptesc, în timp ce dansează cu vântul, de râurile care spun povești despre călătoriile lor sau de păsările care cântă bucuriile naturii?

Natura are un mod minunat de a ne captiva inimile și mințile, arătându-ne frumusețea și interconexiunea tuturor ființelor vii. La fel ca piesele unui puzzle, fiecare ființă vie, de la cea mai mică insectă, până la cel mai puternic copac, este conectată într-o mare simfonie a vieții. Studiul acestei lumi plină de minuni se numește ecologie și include și impactul nostru asupra mediului înconjurător.

Diana este o tânără care a înțeles că acțiunile noastre, ale oamenilor, pot afecta echilibrul delicat al naturii. Ea și-o folosit o superputere pentru a porni într-o misiune, aceea de a-i învăța pe tineri despre importanța ecologiei și despre felul în care pot contribui și ei la îngrijirea casei noastre, planeta Pământ.

La începutul fiecărui an școlar, Diana își însoțea părinții ca să cumpere rechizite. În primii ani, era entuziasmată de toate lucrurile noi pe care le primea: creioane, caiete, penar şi ghiozdan. Însă, pe măsură ce a crescut, a început să pună sub semnul întrebării tradiția risipitoare de a arunca, în fiecare an, rechizitele vechi pentru altele noi. A început astfel să se întrebe dacă este cu adevărat necesar să cumpere atât de multe lucruri noi, când cele vechi sunt încă perfect utilizabile.

În perioada studenției, Diana s-a alăturat campaniilor de curățare a pădurilor, organizate de Asociația „Let’s do it, Romania”. Aceste experiențe au expus-o la realitatea dură a lumii în care trăim, unde oamenii nu respectă natura, aruncânduşi gunoaiele în păduri. Înarmați cu saci, Diana și colegii voluntari colectau gunoiul lăsat în urmă de oamenii iresponsabili.

În timpul unei tabere organizate în Germania – „Go Zero, Danube!” – Diana a aflat despre Greta Thunberg, o tânără activistă de mediu din Suedia, care vorbește despre importanța protejării planetei noastre. Ea este inițiatoarea „Fridays for Future” („Vineri pentru viitor”), o mișcare globală, în care tinerii protestează pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la necesitatea urgentă de a proteja mediul și de a combate schimbările climatice.

Inspirată de activitățile Gretei, și susținută de membrii organizației Greenpeace, pe care îi admira, Diana a luat inițiativa de a aduce în România mișcarea „Vineri pentru viitor”. Astfel, cu multă determinare, Diana a organizat, cu ajutorul rețelelor sociale, primul protest din România. Această acțiune i-a oferit oportunitatea de a cunoaște un tânăr care îi împărtășea pasiunea pentru mediu. Aşa că și-au unit forțele, pentru a aborda diferite probleme de mediu, precum pierderea biodiversității și defrișările ilegale. Scopul lor a fost să încurajeze implicarea civică și să declanșeze conversații despre ecologie.

Schimbările climatice sunt un proces natural, Pământul trecând prin cicluri de răcire și de încălzire. Cu toate acestea, activitățile umane, conduse de industrii și de consumul excesiv, accelerează drastic aceste cicluri naturale, ducând la fenomene meteorologice extreme, cum ar fi uragane, inundații sau incendii de vegetaţie, pe suprafețe uriașe. Așadar, misiunea lor era să-i facă pe oameni să devină conștienți de aceste consecințe și să înceapă să acționeze în mod responsabil.

Eforturile lor au dat roade, atunci când au organizat cel mai mare protest de până atunci, la care au participat peste

1.000 de elevi de liceu. Acest protest a devenit o oportunitate de dialog și de colaborare între tineri, având ca principale subiecte protecția zonelor naturale, conservarea resurselor și introducerea cursurilor de ecologie în școli.

În timp, Diana a observat faptul că şi prietenii pe care îi avem au un impact semnificativ asupra noastră. Dacă, prin comportamentul lor, prietenii ne dau exemple pozitive, este foarte posibil să adoptăm și noi acele comportamente. Același lucru este valabil şi dacă ne dau exemple mai puţin potrivite. Așadar, a ales să fie ea însăși un exemplu, contribuind cu comportamente benefice asupra mediului și înconjurându-se, în acelaşi timp, de oameni care fac același lucru.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Diana să acționeze ca un erou de care Pământul nostru are nevoie? Este grija pentru mediu și înseamnă să iubim și să păstrăm curat spațiul pe care îl locuim, prin acțiuni responsabile.

Și tu poți face pași mici pentru a proteja mediul, urmând exemplul Dianei. Fie că reutilizezi lucruri, precum sticlele și pungile, în loc să le arunci, folosești ambele fețe ale unei coli de hârtie, atunci când desenezi, fie că înveți să reciclezi sau ai grijă să arunci de fiecare dată gunoiul la coș, cu toții avem un rol de jucat pentru un viitor mai verde. Amintește-ți, chiar și acțiunile mici pot conta pentru a face diferența şi a menține planeta noastră curată și sănătoasă!

Știai că...

Diana a fost, de asemenea, voluntar la Sustainable Lifestyle, o organizaţie non-profit ce are ca scop apărarea, promovarea și aplicarea principiilor dezvoltării sustenabile?

t ibi , tânărul c A re aduce speranță în sufletele co P iilor

ab A ndon A ți

Ai simțit vreodată tentația de a renunța la un vis de-al tău pentru că alții ți-au spus că este imposibil să reușești? Cum ar fi să existe o superputere cu care să poți muta chiar și munții din loc atunci când vrei să realizezi ceva?

Te invit să descoperi superputerea lui Tibi, tânărul care, în ciuda refuzurilor și a dezamăgirilor cu care s-a confruntat, și-a păstrat angajamentul neclintit față de visurile sale. Acest angajament i-a alimentat fiecare acțiune, împingându-l să depășească obstacolele și să găsească soluții creative. El a înțeles că, indiferent de câte ori i se va spune „nu”, mereu va merita să-şi urmeze visurile. Magia are loc atunci când refuzi să renunți la ceva ce îți dorești din tot sufletul!

Din momentul în care s-a născut, Tibi s-a confruntat cu o realitate dură, fiind abandonat de mama sa în spital. A crescut în orfelinate, unde nu s-a putut bucura de dragostea unui părinte, iar ceilalți copii orfani i-au devenit familie.

În fiecare an, în perioada sărbătorilor de iarnă, mulți oameni vizitau centrul de plasament, aducând cadouri și dulciuri pentru copii. La început, lui Tibi i s-au părut minunate toate darurile primite, dar mai târziu și-a dat seama că aceste gesturi erau trecătoare. Oamenii veneau și plecau, fără să creeze o legătură durabilă cu copiii, fără să revină să-i viziteze, lăsând în urma lor doar o bucurie temporară. A înțeles atunci că nu de dulciuri aveau nevoie copiii, ci de iubire, de sprijin și de

oportunități, pentru a se putea dezvolta. Aşadar, Tibi a îndrăznit să viseze că va putea să le ofere copiilor din orfelinat toate aceste lucruri, dar mai ales iubirea pe care el nu a primit-o niciodată în copilărie.

La vârsta de 16 ani, și-a început aventura, cu pași mici, dar cu visuri mărețe. Știa că va părăsi în curând sistemul de protecție, dar a refuzat să-i abandoneze pe cei care aveau nevoie de el. Tibi și-a propus să-i ajute pe copii să se pregătească pentru o viață independentă, oferindu-le cunoștințe, abilități practice și, mai presus de toate, încredere în ei înșiși. A înființat o asociație, numită TIBERIUS, care are ca scop sprijinirea proiectelor dedicate copiilor din orfelinate. Chiar şi numele asociației are o semnificație specială în sufletul lui Tibi, pentru că nu reprezintă doar numele lui, ci și cuvintele Tineret, Iubire, Bucurie, Empatie, Rațiune, Ideal, Umanitate și Speranță.

Prin asociația sa, Tibi a oferit copiilor tabere la munte și la mare, ieșiri la cinema, teatru sau parcuri de distracție și a creat experiențe fericite pe care copiii le vor prețui pentru totdeauna. A oferit burse pentru educație, cursuri de dezvoltare a abilităților practice și ateliere valoroase, pe teme din domeniul ecologiei, responsabilităţii sociale şi educației financiare. De asemenea, a susținut copiii talentați la muzică, care nu își permiteau cursuri de specialitate sau achiziţionarea instrumentelor muzicale. Tibi a înțeles că acești copii aveau nevoie de oameni cărora le pasă, de proiecte care să le lărgească orizonturile și de idei care să le deschidă ochii asupra lumii, și a decis să fie el vocea copiilor abandonați

La un moment dat, Tibi a văzut o știre legată de modernizarea Circului Globus, iar în inima lui a încolțit un vis nebunesc. Cum ar fi să organizeze un concert la Circul Globus, pentru aproape 2.000 de copii, o sărbătoare de Crăciun numai a lor? Spectacolul a fost numit „Steluțe pentru Îngeri”, iar pentru Tibi, bucuria pe care a văzut-o pe chipul copiilor orfani, în timpul acelei sărbători speciale de Crăciun, a fost pur și simplu magică.

Sala uriașă a circului a fost plină de râsete, de emoții și de foșnetul hârtiei de împachetat cadouri. Copiii s-au adunat împreună, nu ca nişte străini, ci ca o familie unită, împărtășind căldura spiritului sărbătorilor. În acele momente, singurătatea trecutului lor a dispărut, fiind înlocuită de speranța unui viitor mai luminos. Acesta este un eveniment pe care Tibi îl organizează în fiecare an şi care a ajuns deja la cea de-a zecea ediție. Este proiectul lui de suflet!

Toate aceste activităţi au necesitat sume mari de bani, iar strângerea de fonduri a fost o mare provocare. De multe ori, Tibi a primit refuzuri, dar, în ciuda acestor obstacole, și-a folosit întotdeauna superputerea de a continua!

De-a lungul timpului, Tibi a organizat conferințe în care a invitat copii care au crescut în centrele de plasament. Aceștia au urcat pe scenă, în fața publicului, pentru a-și spune poveștile și a-i inspira pe ceilalți să creadă că pot reuși și ei să realizeze orice își propun.

Știi care este superputerea cu care, în ciuda tuturor lipsurilor, Tibi și-a păstrat visurile și le-a transformat în ceva extraordinar? Este determinarea și este ca un prieten puternic, invizibil, care te încurajează atunci când te confrunți cu provocări. Este ca și cum ți-ar spune: „Poți să o faci!” chiar și atunci când lucrurile sunt complicate. Da, și tu poți să o faci, și tu îți poți modela destinul cu determinare, așa cum a făcut și Tibi! Deci, ce îți dorești să faci?

Știai că...

În anul 2017, Tibi a lansat prima sa carte, „Confesiunile unui orfan”? Și-a povestit întreaga viață, de la amintirile din copilărie și oamenii care i-au marcat destinul, până la visurile care i-au încolțit în suflet, de a schimba viețile copiilor abandonați.

Laura , fat A cu suflet generos, care face o diferență

în viețile co P iilor din comunit A te A ei

Te-ai trezit vreodată în fața unei provocări, convins fiind că nu vei găsi nicio soluție? Dacă ți-aș spune că în interiorul tău se află o putere incredibilă, care îți permite să găsești soluții creative, folosind ceea ce ai la îndemână?

Te invit să o cunoști pe Laura, tânăra care a descoperit superputerea de a se descurca cu ceea ce are, înțelegând că este capabilă să ia inițiativă și să persevereze în fața provocărilor și a obstacolelor. Astfel, are puterea să creeze magie și să facă lumea un loc mai bun.

Viața Laurei a debutat cu multe greutăți. Tatăl le-a părăsit, pe ea și pe mama ei, la scurt timp după nașterea sa, lăsându-le într-o situaţie financiară dificilă. Însă povestea Laurei nu este una tristă, despre un om care şi-a pierdut orice nădejde, ci este o poveste despre speranță, despre puterea transformatoare a unui suflet bun!

Pe când avea doar opt ani, soarta a adus în calea Laurei o oportunitate incredibilă. L-a cunoscut atunci pe Șerban, un antreprenor din București, bun la suflet, care se mutase în satul Ciocănești. Acesta era decis să se dedice îmbunătățirii educației copiilor care locuiau în acel sat. Aşa a început să organizeze școli de vară în propria curte. Laura, plină de entuziasm, s-a hotărât să participe la unul dintre aceste programe iar Șerban a devenit mentorul ei. Din momentul în care a început cursurile şcolii de vară, sufletul Laurei a fost cuprins de un sentiment minunat de

apartenență. A avut convingerea că poate produce, prin munca și dedicarea ei, o schimbare pozitivă în viețile celorlalți. În scurt timp a devenit coordonatorul unora dintre activitățile desfăşurate, dovedind calităţi naturale de lider. Laura i-a coordonat pe ceilalți copii și i-a inspirat cu entuziasmul și determinarea ei, asigurânduse că toată lumea se distra și învăța în același timp. Şi, deşi s-a confruntat cu multe provocări, nu a renunțat niciodată.

Într-o zi, a aflat despre o platformă care oferea sprijin financiar profesorilor și educatorilor dedicați. A văzut imediat oportunitatea de a concepe un proiect în care credea din tot sufletul și a decis să aplice pentru finanțare, cu ajutorul lui Șerban. Spre bucuria lor, proiectul a fost aprobat, iar cu banii pe care i-au primit, au construit de la zero o cabană de munte. De la fundație, până la construirea acoperișului, fiecare pas a fost întreprins chiar de către copii. Scopul lor nu a fost numai acela de a ridica o casă, ci de a învăţa abilități practice, care să le fie de folos în viitor.

Tot procesul a durat trei ani, dar cabana a devenit, în cele din urmă, realitate: prima cabană construită în întregime de copii! Cu toții aveau un sentiment magic de mândrie, văzând că munca lor grea s-a transformat în ceva uimitor. Creaseră un loc în care să evadeze, să viseze și să-și imagineze noi posibilități, bucurându-se de roadele muncii lor!

Pasiunea Laurei de a-i ajuta pe ceilalți s-a extins şi dincolo de proiectul școlii de vară. Ea a devenit unul dintre cei mai dedicați voluntari din satul Ciocănești. În fiecare an, împreună cu echipa de manageri zonali, Laura merge din casă în casă, făcând sondaje sociale. Astfel se asigură că Moș Crăciun va ajunge la fiecare copil din sat. Copiii îi scriu scrisori lui Moș Crăciun, iar Laura, cu sprijinul unui ONG, caută sponsori care să îi ajute să pregătească diferite cadouri pentru copii. Când toate cadourile sunt pregătite, Laura și ceilalți voluntari organizează o sărbătoare veselă, la care Moș Crăciun însuși împarte cadourile fiecărui copil! Cu timpul, Laura a preluat și rolul de manager

coordonator la SEN – Satul de Educație Non-formală. De când era mică, a avut dorința profundă de a-i ajuta pe copii și pe cei care se confruntă cu dificultăți. Ea crede din tot sufletul că toată lumea merită să aibă aceleași oportunități pe care le-a avut şi ea. Să fie voluntar este ca și cum ar fi un supererou, dar în loc de pelerină poartă o inimă mare, plină de dragoste și bunătate!

Știi cum se numește superputerea care a ajutat-o pe Laura să nu lase niciodată ca circumstanțele în care a crescut să o definească? Se numește ingeniozitate și presupune să ne folosim imaginația, să gândim „outside the box“, descoperind astfel modalități inovatoare de a profita la maximum de ceea ce avem. Ingeniozitatea ne ajută să vedem valoarea fiecărui obiect, fiecărei idei sau oportunităţi, oricât de mică sau aparent nesemnificativă ar putea părea. Ne dă putere să transformăm provocările în „trepte” spre reușită, iar eșecurile în momente de creștere.

Laura nu a lăsat niciodată ca circumstanțele în care a crescut să o definească. Cu ajutorul ingeniozității, ea le-a folosit ca pe un combustibil, care să îi alimenteze dorința de a produce o schimbare. Laura ne amintește tuturor că, indiferent de unde venim şi cu ce provocări ne confruntăm, avem puterea de a crea o zi de mâine mai bună.

Circumstanțele tale sunt doar punctul de plecare. În tine stă puterea de a scrie continuarea poveștii vieții tale!

La vârsta de 10 ani, Laura a devenit membru al Clubului Tinerilor de Succes (CTS) din Ciocănești Dâmbovița, a cărui activitate se bazează pe conceptul „dezvoltare personală prin implicare comunitară”?

Drago Ș , tânărul c A re A găsit curajul de a fi diferit

Ai observat vreodată că fiecare fulg de nea este unic, având propriul său model delicat? La fel ca fulgii de nea, fiecare dintre noi este special în felul său. Este un lucru minunat să fim diferiți și să ne îmbrățișăm unicitatea.

Cu toate acestea, de multe ori simțim că trebuie să ne încadrăm și să fim ca toți ceilalți. De parcă a fi diferit este ceva greșit. Poate ai un hobby de care nimeni altcineva nu pare să fie interesat sau, poate, ai un stil vestimentar colorat și nebunesc. Poate fi înfricoșător să ieși în evidență și să fii altfel decât ceilalți. Dar, dacă, a fi unic ar fi, de fapt, ceva ce ar trebui să ne bucure?

Te invit să îl cunoști pe Dragoș și să afli cum a găsit curajul de a fi diferit, de a se accepta pentru ceea ce este cu adevărat: un tânăr artist pasionat și creativ, care își urmărește fără teamă visurile și îi inspiră pe alții să-și îmbrățișeze unicitatea.

Dragoș a crescut în orașul Zărnești, județul Brașov, înconjurat fiind de frumusețea Munților Carpați și de iubirea bunicilor săi. În timpul copilăriei, Dragoș și-a dezvoltat aprecierea pentru natură și curiozitatea pentru arte. De la bunicul său a moștenit legătura profundă cu muzica și spiritul creativ, organizând adesea spectacole improvizate în fața casei bunicilor.

Atunci când a intrat la liceu, Dragoș și-a dat seama că se simte diferit față de colegii lui, mai ales că fusese repartizat la o școală care nu avea nicio legătură cu pasiunile sale. A îndurat multe răutăți din partea colegilor, pentru că ieșea adesea în

evidentă prin faptul că nu era la fel ca ei. În loc să fie descurajat, Dragoș s-a ambiționat să le demonstreze că a fi altfel și a avea inițiativă nu este un minus, ci un mare plus.

La vârsta de 15 ani, a avut ocazia să asiste la un spectacol, la Opera din Brașov. Atmosfera magică și sunetele captivante ale Traviatei l-au făcut pe Dragoș să își dorească să facă și el parte din această lume a muzicii și a feeriei. Cu inima plină de emoție, a abordat-o pe soprana Bianca Brașoveanu, care îl hipnotizase în timpul spectacolului cu vocea ei încântătoare. Aceasta a acceptat cu bunăvoință să devină mentorul lui Dragoș și l-a introdus în lumea muzicii.

Aspirațiile lui Dragoș nu s-au oprit numai la a învăța să cânte. A visat la ceva mai mare, ceva care să aducă bucuria muzicii în comunitatea lui. La vârsta de 16 ani, s-a gândit să organizeze un festival național de muzică pentru copii. Pentru asta a elaborat, în cele mai mici detalii, o propunere de proiect, exact așa cum visa el să fie realizat.

Conștient că un tânăr de vârsta lui s-ar putea să nu fie luat în serios, Dragoș a decis să-și prezinte proiectul trimițând un email pe adresa Primăriei. Spre surprinderea lui, a fost contactat, în scurt timp, de un consilier și invitat la o întâlnire. Cei din primărie au rămas uimiți, atunci când l-au văzut pe tânărul Dragoș!

Acesta, în ciuda vârstei sale, și-a prezentat cu un entuziasm uriaș viziunea despre festivalul de muzică pe care visa să îl organizeze. Primarul a fost sincer impresionat de pasiunea lui și a decis să îi ofere sprijinul și resursele de care avea nevoie pentru a-și transforma visul în realitate.

Dragoș a devenit președintele fondator al festivalului, coordonând atât aspectele care țineau de organizare, cât și pe cele artistice. Astfel a luat naștere Festivalul „Ecoul Pietrei Craiului”, o minunată sărbătoare a muzicii.

De-a lungul timpului, Dragoș a participat la diferite competiții și festivaluri de muzică, unde a cunoscut o mulțime de tineri talentați. Era visul lui să-i aducă pe acești tineri, artiști în

devenire, în orașul său natal, și să împărtășească cu comunitatea sa talentul și dragostea lor pentru muzică. Festivalul a devenit proiectul său de suflet, iar dorința lui Dragoș de a crea ceva remarcabil pentru comunitatea sa a transformat „Ecoul Pietrei Craiului” într-un adevărat succes.

Încurajat de sprijinul și de atenția primită, Dragoș a decis să înceapă și alte proiecte, la fel de ambițioase. Unul dintre acestea a fost „Centrul Cultural Artist pentru Artă”, care și-a propus să susțină diverse activități socio-culturale și educaționale.

Știi care este superputerea care l-a ajutat pe Dragoș să-și îmbrățișeze unicitatea, să trăiască autentic și să-și aprecieze calitățile, fără judecată sau comparație cu ceilalți? Este acceptarea de sine și presupune să ne îmbățișam atât punctele forte, cât și punctele slabe. Dragoș a învățat că este în regulă să fii exact cine ești, cu toate ciudățeniile și calitățile tale unice. Acceptarea de sine înseamnă să te iubești pe tine însuți, nu în ciuda diferențelor tale, ci din cauza lor.

La fel ca Dragoș, și tu poți găsi curajul de a fi diferit și de a-ți urma propriul drum, care-ți va permite să creezi proiecte unice, aşa cum a fost „Ecoul Pietrei Craiului”. Amintește-ți că adevărata superputere vine din a te îmbrățișa, așa cum ești.

Știai că...

La vârsta de 18 ani, Dragoș a produs și a găzduit propria emisiune TV, la un cunoscut post de televiziune din Brașov, iar un an mai târziu, a fost invitat să prezinte știrile la cel mai ascultat post de radio al orașului?

a riana , tânăra c A re susține drepturile elevilor

Te-ai întrebat vreodată cum reușesc unii oameni să câștige respectul și admirația celorlalți? Dacă ți-aș spune că se datorează superputerii lor de a face alegerile corecte, chiar și atunci când ar putea fi dificil sau tentant să facă altfel?

Ariana este o tânără care a descoperit această superputere. Ea navighează prin viaţă cu principii puternice și susține ceea ce crede, indiferent de circumstanțe. Acest lucru îi câștigă respectul și admirația celor din jur.

În clasa a VII-a, Ariana a răspuns unui anunț prin care

Asociația Elevilor Constanța (AEC) accepta noi membri. Făcând parte din asociație, ea a devenit conștientă de numeroasele reglementări și legi care guvernau sistemul de învățământ.

Ariana a observat că multe dintre acestea nu erau respectate, conducând la nenumărate nedreptăți împotriva elevilor. În curând, simpla decizie de a se alătura asociației a dat naștere unei dorințe puternice de a îmbunătăți viețile colegilor săi.

Susținută de AEC, Ariana a vorbit fără teamă despre nedreptățile la care a fost martoră. Ea i-a confruntat pe profesori, amintindu-le că nu pot penaliza elevii pentru că nu poartă uniforme și i-a explicat directorului că profesorii nu au dreptul să confiște telefoanele elevilor. Curajul și determinarea ei i-au impresionat pe colegii săi. A fost aleasă vicepreședinte al AEC pentru două mandate consecutive, pentru ca mai târziu să devină liderul întregii asociații. Ariana s-a simțit onorată de

încrederea care i-a fost acordată. În calitate de președinte al AEC, Ariana și-a împărtășit cunoștințele și experienţa cu noii membri, de fiecare dată când a avut ocazia. I-a încurajat să lupte pentru drepturile lor, să-i provoace pe cei de la conducere și să fie constant implicaţi în căutarea dreptății.

Ariana nu s-a temut nici să apeleze la justiție, pentru a cere ca drepturile elevilor să fie respectate. Împreună cu AEC, a dat în judecată Consiliul Județean Constanța, pentru că le-a refuzat elevilor reducerea legală pentru transportul public. A avut câştig de cauză, în cele din urmă, obţinând în instanță gratuitatea pentru toți elevii din județ. Dar misiunea ei s-a extins şi dincolo de județul Constanța, la nivel naţional, atunci când a luptat, cu succes, pentru dreptul elevilor din clasele a XI-a și a XII-a de a primi manuale gratuite.

Ariana s-a implicat și în lupta pentru obținerea burselor pentru elevi. Ea a înțeles că accesul multor copii la educație este limitat din cauza constrângerilor financiare ale părinților și era hotărâtă să schimbe asta. Prin activitatea ei, Ariana se străduiește să-i facă pe guvernanți să accepte faptul că elevii au drepturi care trebuie să fie onorate. A înțeles însă că schimbarea nu va veni ușor şi a acceptat că lupta ei pentru drepturile elevilor este una dificilă, o luptă care necesită efort constant și răbdare.

Deși acțiunile ei sunt adesea întâmpinate cu ostilitate de către persoanele aflate în poziții de conducere, Ariana nu se lasă descurajată. Știe că schimbarea necesită timp și că victoriile nu pot fi întotdeauna imediate. Ea luptă pentru introducerea dreptului de vot de la 16 ani, convinsă fiind că o țară prosperă atunci când fiecare cetățean are un cuvânt de spus.

Într-o lume în care vocile tinere rămân adesea neauzite, Ariana este un model de determinare în a susține drepturile elevilor. Demersurile sale și ale AEC, de a crea un sistem educațional corect și echitabil, constituie o dovadă a impactului pe care tinerii îl pot avea atunci când susțin ceea ce este corect.

Ariana susține și drepturile profesorilor, nu doar pe cele ale elevilor. Atunci când cadrele didactice au protestat pentru a cere guvernului majorararea salariilor, Ariana împreună cu AEC și-au exprimat solidaritatea față de solicitările dascălilor. În calitate de președinte al Asociației Studenților Constanța, Ariana a fost invitată să participe la negocierile dintre sindicatele profesorilor și președintele României.

Știi care este superputerea care a ghidat-o pe Ariana să susțină de fiecare dată lucrurile în care a crezut? Este integritatea și este ca o busolă morală care îți arată întotdeauna direcția corectă. Integritatea te face să acorzi prioritate onestității, transparenței și principiilor morale, chiar și atunci când te confrunți cu alegeri dificile sau oportunități tentante.

Împreună, putem crea o lume în care integritatea prosperă, iar acțiunile noastre inspiră schimbări pozitive pentru generațiile viitoare. Lasă integritatea să fie busola care îți ghidează deciziile și acțiunile, în toate aspectele vieții.

Știai că...

În anul 2023 a riana a predat președenția a EC dar a rămas membru al a sociației și îi ajută în continuare atunci când au nevoie? De asemenea, Ariana prezintă emisiunea „Starea Viitorului”, un proiect inițiat de „Starea Nației”.

c um A făcut Cristi din mersul

la vot o A ctivitate cool pentru tineri

Te-ai gândit vreodată la puterea care stă în mâinile tale, atunci când faci o promisiune, o alegere sau iei o decizie? Este puterea de a-ți asuma aceste alegeri și decizii și de a avea grijă de promisiunile tale.

Te invit să îl cunoști pe Cristi, un tânăr plin de energie și de idei, cu o puternică dorință de a produce o schimbare în comunitatea sa. Superputerea lui Cristi l-a ajutat să înțeleagă impactul alegerilor și deciziilor sale, precum și al îndatoririlor și obligațiilor care vin cu acestea.

În perioada adolescenței sale, Cristi a participat la o mulțime de activități de voluntariat. Acestea l-au ajutat să își dezvolte abilități importante, precum comunicarea, munca în echipă, creativitatea, rezolvarea problemelor și managementul timpului. Și, poate cel mai important, aceste activităţi i-au oferit o nouă perspectivă asupra implicării în comunitatea locală, dezvoltându-i un sentiment de empatie și de responsabilitate socială. Le povestea tuturor, cu entuziasm, despre lucrurile interesante pe care le făcea, și a observat că tot mai mulți elevi de liceu erau interesați de voluntariat. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre ei se simțeau pierduți și nu știau de unde să înceapă, ca să găsească oportunitățile cele mai potrivite lor.

„Ce-ar fi să dau și eu o mână de ajutor?”, s-a gândit Cristi. Astfel, împreună cu alți șase elevi de liceu, a venit cu o idee genială: Opportunity Weekend, primul târg de voluntariat

și de cursuri de educație „non-formală” pentru liceenii din România. Cristi știa că, pentru a capta atenția elevilor de liceu, trebuia să facă din voluntariat nu doar o responsabilitate, ci ceva cool și incitant. Au fost invitați reprezentanți ai diverselor asociații și organizații. Elevii au avut șansa de a vorbi în mod direct cu reprezentanții și voluntarii acestora, aflând informaţii preţioase despre oportunitățile interesante care se potriveau cu interesele lor.

Tot la Opportunity Weekend, Cristi l-a cunoscut pe Tushar, tânărul alături de care a creat un nou proiect. Problema pe care Cristi și Tushar au identificat-o a fost prezența tot mai scăzută la urne în rândul generației tinere. Cei doi au înțeles că tinerii trebuie să simtă că vocile lor contează, mai ales la alegerile locale din comunitățile mai mici, unde voturile au o greutate mai mare.

Cu ajutorul unor specialiști, au simplificat mesajele politice, făcându-le ușor de înțeles pentru toată lumea. Știau că trebuie să ajungă la tineri într-un mod creativ. Aveau nevoie de sloganuri prietenoase, amuzante, captivante și, mai presus de toate, pozitive. Au vrut să se distanțeze de limbajul rigid al politicienilor pe care i-au văzut la televizor. Și-au propus să le arate tinerilor că discuțiile pe subiecte politice nu trebuie să fie plictisitoare, ci ar putea fi distractive și constructive.

Pornind de la sloganul „Tinerii vor să joace… Țară, țară, vrem votanți!”, cei doi au creat o comunitate online, pe care au numit-o Generația VOT. Scopul acestei comunități a fost acela de a încuraja tinerii din România, cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, să se implice în procesul democratic, în special prin participarea la alegeri. Prin comunitatea lor online, Cristi și Tushar au creat un spațiu în care tinerii se puteau susține reciproc și se puteau convinge că merită să voteze, demonstrând că nu sunt chiar atât de lipsiți de experiență pentru a înțelege politica.

Proiectul Generația VOT a fost conceput nu doar pentru a-i determina pe tineri să voteze, ci și pentru a face ca întregul

concept de vot să fie „cool” pentru ei. Cei doi tineri au avut o misiune în minte – să transforme percepția votului, dintr-o corvoadă plictisitoare, asociată cu generațiile mai în vârstă, în ceva atractiv pentru tineri.

Generația VOT nu a rămas limitată la lumea virtuală. Prieteni din diverse părți ale țării, organizații de elevi și de studenți, s-au alăturat comunităţii, pentru a-și duce mesajul în stradă. Înarmați cu pancarte, aceștia și-au propus să încurajeze tinerii să voteze la alegerile locale și au sperat să-i inspire, astfel încât să înțeleagă importanța angajamentului civic.

Știi care este superputerea care l-a ajutat pe Cristi să își asume acțiunile și deciziile și să înțeleagă că are puterea de a-și modela viața și de a avea un impact pozitiv asupra lumii din jurul lui? Este responsabilitatea și înseamnă înțelegerea și acceptarea îndatoririlor și obligațiilor care vin cu acțiunile și alegerile noastre. Este puterea care ne ajută să creștem, să învățăm din greșelile noastre și să devenim oameni mai buni.

Când vei avea vârsta potrivită ca să votezi, să îți amintești că vocea generației tale contează. Acțiunile și alegerile tale au capacitatea de a modela lumea din jurul tău. Chiar și cei mai mici pași pot crea valuri de schimbare, iar tu poți fi parte din schimbarea pe care dorești să o vezi în lume. Știai că...

În cele șase ediții ale sale, o pportunity Weekend a conectat peste 6.300 de adolescenți cu diferite oportunități de voluntariat? Aceste activități i-au ajutat să dobândească abilități esențiale în viață, să iasă din zona lor de confort și să devină viitori adulți pasionați și autentici, care își vor lăsa amprenta asupra comunităților lor.

r ebe CC a , tânăra c A re vrea

să lase lumea un pic mai bună decât a

găsit-o

Oare în ce fel ar arăta lumea noastră, dacă fiecare dintre noi ne-am propune să o lăsăm puțin mai bună decât am găsit-o? Imaginează-ți o lume în care chiar și cel mai mic dintre noi ar putea face o mare diferență!

Te invit să o cunoști pe Rebecca, tânăra care munceşte în fiecare zi pentru visul ei, acela de a construi o lume un pic mai bună decât a găsit-o ea, o lume cu păduri verzi și copii fericiți. Încă de mică, Rebecca a fost îndrăgostită de activitățile în aer liber. Îi plăcea să meargă împreună cu familia ei în excursii cu cortul sau în drumeții pe munte. Aceste experiențe i-au insuflat dragostea pentru natură, dar și un simț al responsabilității, care o îndemna să şi protejeze natura, nu doar să-i admire frumusețea.

La vârsta de 10 ani, inspirată de entuziasmul profesoarei de limba engleză, Rebecca a devenit voluntar în cea mai mare organizație de cercetași din România. Sufletul Rebeccăi se umplea de încântare de fiecare dată când doamna Livia le povestea cu pasiune despre lucrurile minunate pe care le făcea împreună cu cercetașii: cântau la chitară, făceau drumeții, focuri de tabără, pictau sau modelau în lut.

Cuvintele lui Robert Baden-Powell, fondator al Mișcării Cercetașilor, i-au marcat adolescența și au sădit în sufletul Rebeccăi dorința profundă de a avea un impact pozitiv asupra lumii: „Dar adevărata cale către a atinge fericirea este să o

răspândiţi în jurul vostru. Încercaţi să lăsați această lume un pic mai bună decât aţi găsit-o...”

Când a văzut anunțul de angajare pentru postul de coordonator al proiectului „Adoptă un Copac”, Rebecca și-a depus candidatura, fără să stea pe gânduri. A simțit că aceasta este o oportunitate extraordinară de a contribui la o cauză în care credea din tot sufletul. A trebuit să treacă prin multe etape de selecție și, în cele din urmă, a fost primită în echipă cu brațele deschise.

Primul ei post a fost cel de coordonator zonal. Era responsabilă de supravegherea tuturor activităţilor care aveau loc în partea de sud a țării. A fost o muncă provocatoare, care a implicat gestionarea plantării copacilor, organizarea de evenimente pentru voluntari și încheierea de contracte cu furnizorii.

Atunci când a mers în vizită în comuna Celaru, județul Dolj, Rebecca a fost copleșită la vederea vastelor dune de nisip care se întindeau pe sute de hectare. A simţit atunci cât de mică este, în comparație cu amploarea problemei cu care urma să se confrunte. Cu toate acestea, Rebecca nu s-a lăsat descurajată și și-a propus să ajute la combaterea deșertificării Olteniei, sperând să poată reintroduce terenurile în circuitul agricol.

Nu le-a fost deloc ușor, pentru că depindeau de prognozele meteo; trebuia să lucreze „în echipă” cu natura. Plantau puieții atunci când nu ploua sau nu ningea. Alteori, reușeau să planteze, dar nu ploua deloc timp de trei luni după aceea, iar puieții se uscau. Nu s-au lăsat însă descurajați și au continuat să muncească.

După o vreme, s-au putut observa primele semne timide de progres. În zonele deșertificate, iarba a început să crească, alături de copacii recent plantați, iar păsările și insectele s-au întors și și-au găsit o nouă casă. Schimbarea începea să se producă, iar Rebecca era mândră că făcea parte din ea. Eforturile echipei „Adoptă un Copac” au continuat să se

extindă, implicând peste 30.000 de voluntari și ducând la înfiinţarea a 203 hectare de păduri suplimentare, care altfel nu ar fi existat. La finalul anului 2022, echipa a marcat un milion de puieți plantați, privind cu ambiție spre atingerea pragului de două milioane de puieți, cât mai curând posibil.

Știi care este superputerea pe care o folosește Rebecca, în fiecare zi, pentru a încerca să facă din lume un loc mai bun? Este contribuția și înseamnă să-ți oferi timpul, bunătatea și abilitățile tale pentru a-i ajuta pe alții și pentru a face din lume un loc mai luminos și mai fericit.

Rebbeca își folosește superputerea pentru a avea un impact pozitiv asupra mediului. Tu poți alege să o folosești în alte feluri. Cum crezi că ai putea contribui pentru a face o diferență în lume? Cum ar deveni lumea un loc mai bun în urma acțiunilor tale?

Poți începe prin a fi amabil și a-ți ajuta familia și prietenii. Îți poți oferi timpul făcând voluntariat pentru organizații care susțin cauze de care îți pasă, cum ar fi ajutarea animalelor sau plantarea copacilor. De asemenea, poți contribui donând jucării, haine sau cărți celor care au nevoie sau prin răspândirea gradului de conștientizare cu privire la probleme importante, cum ar fi schimbările climatice sau egalitatea drepturilor.

Știai că...

Implicarea Rebeccăi nu s-a limitat numai la plantarea copacilor, ci şi la cultivarea dragostei pentru natură în conştiinţa generațiilor tinere? În fiecare an, echipa „Adoptă un Copac” vizitează școli, susținând ateliere despre importanța conservării pădurilor. Le oferă elevilor puieți și îi încurajează să îi planteze în curtea școlii.

s ecretul c A re îi îmbogățește

lui i ustin viața din interior

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi dacă oamenii ar avea o superputere care să le permită să „intre în papucii altcuiva”? Iar atunci când îi încalță, să poată simți cum este să fie în locul lor și să poată înțelege cum se simt? Este ca și cum ar păși în lumea altora și ar vedea lucrurile din perspectiva lor

Te invit să îl cunoști pe Iustin, tânărul care și-a descoperit superputerea cu care se conectează zi de zi la oamenii din jur, bucurându-se să ofere o mână de ajutor celor care au nevoie.

În timpul copilăriei sale, petrecute în orașul Piatra Neamț,

Iustin i-a văzut adesea pe părinții și pe bunicii săi ajutându-i pe cei aflați în nevoie. Când mergeau în satul străbunicii sale, Iustin și mama lui încărcau mașina cu mâncare și haine pentru familiile nevoiașe, iar tatăl lui avea întotdeauna pregătită o mică surpriză gustoasă pentru copiii din sat, care alergau să îi întâmpine.

La vârsta de 12 ani, Iustin a organizat o campanie, pentru a colecta cadouri de Crăciun pentru copiii defavorizați din Piatra Neamț. Emoția pe care a văzut-o în ochii copiilor i-a produs o mare bucurie pentru că a simțit că poate face o diferență pozitivă în viața altora.

Atunci când l-a cunoscut pe Ionuț, fondatorul asociației „Volunteer for Life”, Iustin a fost inspirat de munca acestuia și a decis să i se alăture în activitățile de voluntariat. Unul dintre

proiectele de suflet în care s-a implicat Iustin a fost deschiderea unei clinici stomatologice, care oferea servicii gratuite pentru copiii proveniţi din familiile defavorizate din Piatra Neamț. În acele momente, voluntariatul nu mai era numai despre fapte bune, ci şi despre împlinire sufletească, care venea din emoția dăruirii. A face voluntariat a devenit sursa de relaxare a lui Iustin.

Înt-o zi, a primit un telefon neașteptat din partea prietenei sale Oana, care i-a propus un proiect ambițios și creativ, numit „Treptele Drepturilor Copiilor”. Fără ezitare, Iustin a acceptat invitația de a se alătura proiectului și de a deveni membru al echipei „Amprenta de Bine”. Acest proiect a adus împreună oameni talentați, care și-au unit forțele și pasiunea, pentru a face accesibile informațiile despre drepturile copiilor în școlile din toată România, în mod gratuit.

Faptul că îşi cunosc drepturile, îi ajută pe copii să fie mai bine pregătiți ca să navigheze prin lumea din jurul lor și să ia decizii informate. De asemenea, le permite să recunoască când le sunt încălcate drepturile, fie că se întâmplă acasă, la școală sau în comunitățile lor.

Împreună cu voluntarii de la Asociația „Amprenta de Bine”, Iustin personalizează treptele sau pereții din școli, din centrele de detenție pentru minori și centrele pentru copiii instituționalizați, asigurându-se că informațiile sunt accesibile și pe înţelesul tuturor. Prin parteneriatele desfăşurate cu instituțiile de învățământ, proiectul a ajuns să implice, în anul 2023, 1.000 de școli și instituții din întreaga țară.

De 1 Iunie, tot alături de colegii de la „Amprenta de Bine”, Iustin a fost prezent în Senatul României, la târgul Senatul Copiilor. Acolo au fost lansate două personaje animate simpatice, D.O.R.u și ADeBe. Acestea au menirea de a-i ajuta pe copii să conștientizeze că drepturile lor sunt protejate prin lege, dar şi că se pot proteja ei înşişi, fiind responsabili și respectându-şi obligațiile.

Pentru ca aceste informații valoroase să fie cât mai pe înțelesul copiilor, Iustin creează o mulțime de materiale educative. Astfel, le prezintă copiilor toate drepturile pe care le au, precum dreptul la familie, dreptul de a fi ascultat, dreptul la timp liber şi, bineînţeles, dreptul la educație.

Iustin nu s-a temut niciodată de provocări, pentru că a înțeles că are puterea de a alege felul în care privește și abordează orice problemă. În loc să se plângă, atunci când lucrurile nu sunt așa cum și-ar dori, Iustin are convingerea că poate transforma chiar și cele mai dificile situaţii în oportunități de creștere. Pentru el, fiecare problemă este precum un puzzle care așteaptă să fie rezolvat. Este curios, dornic să învețe și nu îi lipsește niciodată optimismul.

Știi care este superputerea care i-a permis lui Iustin să vadă lumea prin ochii celor din jur? Este empatia , abilitatea magică de a înțelege și de a împărtăși sentimentele celorlalți.

Și tu poți face să strălucească superputerea empatiei din tine! Imaginează-ți cum este să fii în pielea altora, să le înțelegi cu adevărat bucuriile, necazurile și visurile. Iar atunci când le arăți empatie, le arăţi, de fapt, că nu sunt singuri, îi ajuți să se facă auziți, înțeleși și apreciați.

Știai că...

Iustin visează să devină învățător pentru a avea oportunitatea să contribuie semnificativ în viața copiilor? Prin munca și dedicarea lui, își dorește să le inspire copiilor dragostea pentru învățare și să le insufle valori importante de viață.

Maya , fat A care aduce bucurie în viețile A nim A lelor

Ai observat vreodată cum se simte inima ta când cineva la care ții este trist sau are nevoie de ajutor? Știai că sentimentul cald pe care îl simţi atunci când vrei să faci ceva pentru ca persoana respectivă să se simtă mai bine este o superputere?

Această superputere o putem folosi inclusiv atunci când vine vorba despre relația noastră cu animalele. Deşi nu pot vorbi, şi animalele simt durere, frică sau singurătate, la fel ca noi, oamenii.

Te invit acum să o cunoști pe Maya, fata care a descoperit superputerea care îi permite să vadă și să simtă lumea prin inimile animalelor, transformându-le viețile prin faptele ei de bunătate. Maya este o fată cu chipul strălucitor, veselă și jucăușă, mereu plină de energie și de curiozitate. Îi place să danseze și să cânte la chitară.

Dincolo de toate lucrurile care îi plac, Maya are în inima ei un loc special, dedicat animalelor. Când avea 10 ani, și-a cheltuit toți banii de buzunar pe mâncare și accesorii pentru animalele vecinilor. Strângea fiecare bănuț pe care îl primea și îl păstra în pușculița ei, pentru a-l cheltui mai târziu pe mâncare pentru acele creaturi blănoase pe care le adora.

Pe măsură ce Maya a crescut, a crescut și dragostea ei pentru animale. A început să viziteze tot mai des adăpostul de animale pe care bunica ei îl are la marginea orașului București.

Se ducea mereu cu zâmbetul pe buze, dornică să dea o mână de ajutor. Hrănea puii de cățeluși cu biberonul, cu mare drag și atenție, ajuta la curățenie și la spălatul câinilor și, bineînțeles, se juca cu bucurie cu animalele. Se simțea utilă, generoasă, capabilă să facă din ce în ce mai mult pentru a ajuta acele suflete minunate.

Grija și dragostea pe care Maya le-o oferea câinilor din adăpost îi ajuta să devină mai prietenoși, crescându-le astfel șansele de a găsi familii care să îi adopte. Maya era conștientă de faptul că mulți dintre câinii din adăpost au îndurat mari suferințe din cauza oamenilor. Prin prezența ei blândă și prin interacțiunile sincere, se străduia să le arate că iubirea și bunătatea încă există în această lume.

Una dintre bucuriile Mayei, atunci când mergea la adăpost, era să le dea de mâncare cățelușilor. Când mergea în cușca lor, aceștia o înconjurau, dând cu bucurie din coadă, trăgând-o jucăuş de șireturile pantofilor. Prezența ei aducea o rază de soare în viața celor peste 300 de câini care locuiau în adăpost. La fiecare vizită, Maya își aloca timp nu numai jocului cu căţeii, ci și ascultării poveștilor lor. Și chiar dacă unele povești pot fi pline de tristețe, există întotdeauna speranță, iar Maya crede în puterea finalurilor fericite.

Adăpostul bunicii a devenit o a doua casă pentru Maya. Ori de câte ori simțea că avea nevoie de o pauză, își găsea alinare în mijlocul animalelor și în compania minunatei comunităţi de voluntari. Prin experiențele trăite la adăpost, Maya a învățat adevăratul sens al muncii în echipă și al iubirii necondiționate.

Un câine special, Tiago, i-a atins profund inima. Când a ajuns la adăpost, căţelul se chinuia să meargă, petrecându-şi majoritatea zilelor izolat. Dar grija Mayei și dragostea întregii comunități i-au redat bucuria. Acum, ori de câte ori Maya merge în vizită, Tiago sare cu bucurie și se joacă cu ea, cu ochii strălucind de recunoștință.

Pe lângă activitățile susţinute la adăpostul pentru animale al bunicii, Maya își exersează și abilitățile de antreprenor, venind mereu cu idei creative pentru a strânge bani pentru hrana animalelor. A înființat standuri de limonadă şi a pus bazele unei mici afaceri, oferindu-se să aibă grijă de animalele de companie ale vecinilor, atunci când aceștia plecau în vacanță. Mayei îi place să ajute oriunde este nevoie de ea și se implică cu multă dedicare în proiectele care îi fac plăcere.

Știi cum se numește superputerea care a ajutat-o pe Maya să aducă bucurie în viața atât de multor animale? Este compasiunea , o superputere a inimii cu care poți umple lumea cu căldură și bunătate. Ca o rază de soare care poate lumina calea către speranță a unei persoane care se află pe un drum întunecat.

Și tu poți să îmbrățișezi puterea compasiunii în propria ta viață, fie că este vorba de a oferi o mână de ajutor unui prieten, de a arăta empatie faţă de cineva care se simte singur sau de a susține necuvântătoarele cu care împărțim planeta. La fel ca şi Maya, ai capacitatea de a atinge vieți, de a inspira schimbarea și de a aduce bucurie celor care au nevoie de ea.

Știai că...

Visul Mayei este să devină medic veterinar şi să se dedice îngrijirii animalelor? Știe că urmând această cale ar avea un impact mai mare în comunitate și ar ajuta nu doar câinii de la adăpostul bunicii sale, ci și multe alte animale bolnave sau rănite.

Ge O r G ian , tânărul

aduce raze de soare în

c A re

viețile o

A menilor

Ai întâlnit vreodată pe cineva care cu zâmbetul lui poate lumina chiar și cea mai ploioasă zi? Aceia sunt oamenii care știu să se bucure cu adevărat de frumuseţea vieții! Iar ei au o superputere care le permite să găseasca bucurie în cele mai simple lucruri. Este ca și cum ar avea o pereche de ochelari magici care transformă momentele obișnuite în comori extraordinare.

Georgian este un tânăr remarcabil care are o astfel de superputere. El are o inimă plină de bunătate și o minte dornică să afle mereu lucruri noi. Acest lucru l-a ajutat în anii de studenție, când a trăit un moment în care a simțit că totul în jurul său se dărâmă. Mica afacere pe care o avea mergea foarte rău și abia mai avea bani ca să își plătească chiria pentru camera în care locuia.

Într-o seară geroasă de iarnă, a ieșit să se plimbe, pentru a-şi limpezi mintea. Căuta soluţii pentru a ieși din situația dificilă în care se afla. Și pentru că nu a găsit niciun răspuns, a început să se roage, cerând divinității să îi ghideze pașii. Ceva magic s-a întâmplat în seara aceea! Un val de căldură, calm și bucurie l-a cuprins, ca o rază caldă de soare, care străpunge cei mai întunecați nori. Parcă i s-ar fi ridicat un văl, iar acum vedea lumea cu alți ochi.

Această experiență l-a marcat pe Georgian, iar acea stare a rămas cu el multă vreme, făcându-l să aprecieze cele

mai simple lucruri din viața lui. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, sentimentul a dispărut încet, dar nu și dorința lui Georgian de a retrăi acea senzație uimitoare.

Aşa că, a decis să afle cât mai multe lucruri despre emoția pe care a simțit-o și cum putea să o țină vie în inima lui. A căutat informaţii pe internet, dar nu a găsit ceea ce avea nevoie. Oare cum ar fi dacă ar crea el ceea ce lipsea?

Lui Georgian i-a venit ideea să creeze un spațiu în care oamenii să învețe, să împărtășească și să experimenteze acea stare magică, în viețile lor!

Condus de dorința de a-i inspira pe alții, Georgian a lansat un podcast pe care l-a numit „The Gratitude Podcast”. Acesta era un loc în care putea să întâlnească oameni inspiraționali din întreaga lume, să învețe din poveștile lor și să împărtășească magia stării interioare de bine cu toți cei care îi ascultau episoadele.

Știa că multor oameni le este greu să o simtă, mai ales atunci când viața nu pare să meargă pe drumul cel bun. Podcastul său și-a propus să ofere un plus de pozitivitate și să inspire oamenii să aleagă o viață plină de mulțumire, bucurie și liniște sufletească.

Una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-a învățat Georgian în cei şapte ani de „The Gratitude Podcast” este aceea de a-și stabili obiectivele astfel încât să nu se concentreze doar pe rezultate, ci pe felul în care se simte în interior.

Știi care este superputerea care l-a ajutat pe Georgian să realizeze că adevăratul succes vine din starea interioară de bine? Este recunoștința , iar aceasta îl ajută să aibă o viață împlinită, inspirându-i şi pe alții sa găsească bucurie în micile momentele de zi cu zi.

Georgian crede din tot sufletul că recunoștința este o superputere care transformă vieți, și dorește să o împărtășească cu toată lumea. Recunoștința nu înseamnă doar să spunem

„mulțumesc” atunci când cineva face ceva frumos pentru noi. Recunoştinţa înseamnă să găsim frumusețea în fiecare moment și să apreciem oamenii și lucrurile care ne fac viața specială.

De multe ori este ușor să ne lăsăm acaparaţi de griji. Uităm de lucrurile mărunte care ne umplu inimile de fericire, cum ar fi un apus de soare într-o seară de vară, o îmbrățișare puternică din partea mamei când suntem triști, sau o jumătate de mandarină primită de la o colegă. Dar atunci când reușim să găsim apreciere, chiar și în cele mai mărunte lucruri, este ca și cum am avea o superputere care ne poate transforma perspectiva asupra vieții!

Recunoștința te ajută să îți muți atenția de la ceea ce îți lipsește, la ceea ce ai, iar acest lucru îţi creează un sentiment de mulțumire și de fericire. Când simți recunoștință, radiezi pozitivitate și devii un magnet care atrage și mai multe motive pentru a fi recunoscător.

Așadar, într-o lume care subliniază, adesea, ceea ce ne lipsește, te invit să îți acorzi un moment, în fiecare zi, pentru a observa micile bucurii, gesturile amabile și minunile care te înconjoară. Fă-ţi o obișnuință din a-ți exprima aprecierea față de cei din jurul tău, față de momentul prezent și față de tine însuţi, pentru toate lucrurile pe care le-ai realizat.

Știai că...

Georgian a înregistrat peste 800 de episoade pentru The Gratitude Podcast? A avut invitați de pe toate continentele lumii și peste 3 milioane de descărcări, reușind să răspândească, cu fiecare episod, bunătate, speranță și magia recunoștinței.

m isiunea aL exandrei de a aduce schimbare în educație

Ai observat vreodată ce se întâmplă atunci când lucrezi în acelaşi grup cu prietenii sau colegii tăi, pentru a realiza ceva împreună? Parcă sarcinile sunt mult mai distractive atunci când le soluţionezi împreună cu întreaga echipă. În acele momente poți accesa o superputere care poate muta munții, poate învinge provocări și cu care poți construi relații puternice.

Te invit să o cunoști pe Alexandra, tânăra care la vârsta de 17 ani a reușit, fără ajutorul sau implicarea unui adult, să înfiinţeze și să coordoneze o echipă formată din 20 de liceeni remarcabili! Cu această ocazie, ea și-a descoperit superputerea care ajutat-o să înveţe de la alții, să împărtășească idei și să construiască relații valoroase.

Alexandra este o tânără antreprenoare care a fost întotdeauna pasionată de rezolvarea problemelor pe care le-a identificat. Una dintre acestea a fost lipsa de interes față de materiile fizică și chimie, atât din partea ei, cât și a multora dintre colegii săi. Aceste materii i s-au părut Alexandrei ca fiind plictisitoare, mult prea teoretice și pline de formule care nu reușeau să-i capteze interesul.

Și pentru că iubea să caute soluții la probleme, s-a întrebat: „Cum aș putea, oare, să transform aceste materii în ceva mai captivant și, de ce nu, distractiv?”.

Inspirată de unele programe în limba engleză pe care le văzuse pe internet, în care se explicau principii de fizică și

de chimie într-un mod atractiv, a decis să dezvolte un set de experimente interactive în limba română. A început să strângă toate materialele de care avea nevoie și a creat un adevărat studio în camera ei, pentru a putea filma fiecare experiment.

La început, nu a știut exact ce să facă cu toate acele videouri pe care reușise să le creeze. Dar și-a adus aminte de toți tinerii minunați pe care îi cunoscuse în timpul taberelor la care participase de-a lungul anului şi s-a gândit să îşi unească cu toţii forţele. Așadar, a început să împărtășească și altora ideile proiectului ei, „Fabrica de Experimente”. Spre bucuria Alexandrei, 20 de tineri s-au alăturat echipei sale, iar „Fabrica de Experimente” a devenit un trib educațional compus din liceeni din toată țara, pasionați de fizică și chimie.

Ghidați de entuziasmul Alexandrei, membrii echipei au lucrat împreună și au dezvoltat, într-un an de zile, o adevărată afacere. Ei au alcătuit un kit de experimente, cu toate materialele necesare și broșurile informative, au gestionat listele cu furnizori și au creat materialele de marketing. Membrii echipei au actionat ca un puzzle în care fiecare piesă este unică, dar esențială, permițându-le să abordeze sarcinile în mod eficient. Rezultatele muncii lor nu au întârziat să apară, reușind, în cursul unui an, să vândă peste 2.000 de kituri de activități.

Alexandra și echipa ei au căutat modalităţi de a aprinde curiozitatea și în rândul copiilor din orfelinate sau din zonele defavorizate, acolo unde copiii nu au acces la astfel de materiale educative. Așa că, au început să strângă bani de la diferite companii și i-au folosit pentru a produce seturi de activități, pe care le-au oferit copiilor din cinci sate și din orfelinate. Întreaga echipă a avut bucuria de a întâlni sute de copii cărora, nu numai că le-au adus zâmbetul pe buze, dar le-au stârnit și curiozitatea față de lumea înconjurătoare. Acesta a fost modul Alexandrei, și al echipei sale, de a se asigura că acei copii, indiferent de originea sau de posibilitățile lor, au ocazia să experimenteze bucuria învățării și explorării.

Până în acel moment, interacțiunile echipei „Fabrica de Experimente” se desfășuraseră exclusiv online, dar atelierele caritabile le-au oferit oportunitatea de a se reuni în orașul Cluj. În timpul acestei experiențe, Alexandra și-a dat seama că membrii echipei împărtășesc aceleași valori, devenind mai mult decât simpli colegi; deveniseră o familie.

Condusă de pasiunea pentru ideile ei și de bucuria de a învăța, Alexandra visează să contribuie la creșterea următoarei generații de tineri curioși, pasionați și dornici să facă parte din schimbarea pe care și-o doresc.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Alexandra să dea viață proiectului „Fabrica de Experimente”? Se numește muncă în echipă sau superputerea colaborării și se activează atunci când oamenii se unesc pentru a realiza un obiectiv comun. Colaborarea nu înseamnă doar să lucrăm împreună cu ceilalți, ci și să ne înțelegem reciproc, să respectăm diferite perspective și să combinăm punctele forte ale fiecărui membru al echipei.

Amintește-ți că suntem mai puternici atunci când lucrăm împreună, sprijinindu-ne și învăţând unii de la alții. Fie că eşti la școală, acasă sau în comunitatea ta, colaborează cu ceilalți atunci când ai ocazia! Apreciază punctele forte și talentele unice pe care le aduce fiecare persoană într-o echipă. Și ține minte, împreună, putem realiza lucruri grozave!

Știai că...

În cadrul săptămânii „Școala altfel”, alexandra și echipa ei au organizat „Fabrica de Experimente Roadshow”, mergând în 3 orașe din România: București, Cluj-Napoca și Bacău? Caravana Fabrica de Experimente, împreună cu 75 de tineri voluntari au susţinut workshopuri interactive, la care au participat peste 1.800 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani.

Cum a dat t ud O r viață

unei idei inovatoare

Știai că toți copiii au o superputere cu care pot debloca o lume de posibilități nesfârșite? Este ca un combustibil care ne propulsează către dezvoltare, inovare și împlinire personală.

Te invit să îl cunoști pe Tudor, tânărul pentru care această superputere înnăscută a devenit busola care l-a condus către noi descoperiri și l-a ghidat să-și imagineze și să creeze un dispozitiv care îmbunătăţeşte viaţa persoanelor cu deficiențe de vedere.

Fascinația lui Tudor pentru fizică a început din timpul copilăriei, atunci când asista la discuțiile captivante dintre tatăl său, fizician de profesie, și prietenii lui, care veneau în vizită.

Aceste întâlniri au deschis o nouă lume pentru tânărul Tudor, punând bazele pasiunii sale pentru tehnologie și inovație.

Spre deosebire de majoritatea adolescenților de vârsta lui care erau preocupați de lumea virtuală, Tudor avea un interes aparte. Într-o zi, pe când mergea pe străzile aglomerate ale Bucureștiului, și-a imaginat cum ar fi să trăiești fără văz. A închis ochii pentru o clipă, încercând să înțeleagă provocările cu care se confruntă nevăzătorii, într-o lume în care totul este învăluit în întuneric. Oare cum percep ei lumea fără culori, profunzime sau indicii vizuale?

Fiecare pas pe care îl făcea era ca un salt în necunoscut şi o frică permanentă că se va împiedica sau va da peste vreun

obstacol. A discutat apoi cu cel mai bun prieten al său despre toate aceste întrebări pe care le avea și s-a gândit la o soluție tehnică, care să le ofere nevăzătorilor darul independenței, darul unui sentiment de libertate.

La început, ideea lui s-a conturat în jurul unei măști pentru față, dar totul s-a schimbat când l-a cunoscut pe George, un adolescent orb de la Școala pentru Nevăzători. Întâlnirea cu George l-a făcut să înțeleagă că deplasarea în condiţii de siguranță este preocuparea principală pentru persoanele cu deficiențe de vedere, mai ales atunci când merg singure pe străzi.

În loc de tradiționalul baston alb folosit de nevăzători, Tudor și-a imaginat o pereche de ochelari inteligenți, care le-ar putea oferi nevăzătorilor capacitatea de-a se orienta în spațiu. Împreună cu patru colegi talentați de la Liceul Ion Luca Caragiale, Tudor a format echipa numită Oculus, având misiunea de a crea un dispozitiv care să aducă o schimbare reală în viața nevăzătorilor, permiţându-le să navigheze cu încredere prin lume. Dispozitivul a primit numele „Mitra Glasses”.

Ochelarii Mitra erau echipați cu senzori și algoritmi sofisticați cu ajutorul cărora nevăzătorii puteau detecta obstacolele care apăreau în calea lor, cum ar fi borduri, animale, gropi, mașini, chiar şi suprafețe fierbinți. Utilizatorii erau avertizati asupra potențialelor pericole prin sunete și vibrații; dintr-odată, puteau „vedea” lumea într-un mod nou, nu cu ochii, ci cu ajutorul senzorilor și sunetelor.

Crearea acestui dispozitiv inovator a fost o sarcină dificilă. A implicat o combinație de programare, de cunoştinţe de matematică și de fizică şi de căutare constantă a celor mai bune soluții tehnice pentru fiecare aspect al dispozitivului.

Pe parcursul acestui proiect, echipa Oculus s-a confruntat cu multe provocări tehnice și eșecuri, dar nu a renunțat. De îndată ce prototipul a fost gata, Tudor și colegii lui de echipă s-au îndreptat cu nerăbdare către Școala de Nevăzători din

București. Acolo, atât copiii, cât și profesorii, au avut ocazia de a testa ochelarii Mitra.

Un val de entuziasm a cuprins încăperea, atunci când primul copil care a testat ochelarii a exclamat cu zâmbetul pe buze: „Parcă am o nouă pereche de ochi”. Întreaga echipă a fost profund emoţionată de această experiență, fiind cu toţii fascinați să vadă cât de repede au înțeles copiii cum funcționează ochelarii și cât de eficient au navigat în jurul obstacolelor.

Știi care este superputerea care l-a condus pe Tudor în aventuri uimitoare de învățare, descoperire și inovare și l-a învățat că nu există limite pentru ceea ce poate realiza? Este curiozitatea , o superputere care ne determină să explorăm, să punem întrebări și să căutăm răspunsuri care să ne ajute să aprofundăm orice subiect dorim. Îmbrățișează-ți și tu curiozitatea naturală și las-o să te ghideze spre descoperirea de noi idei și soluții inovatoare. Nu îți fie teamă să pui întrebări sau să explorezi noi orizonturi.

Știai că...

În 2016 proiectul Mitra Glasses a câştigat titlul de „Compania a nului” la competiția de antreprenoriat Junior achievement? Tudor și echipa Oculus au fost recunoscuți pentru abordarea lor inovatoare, combinând tehnologia cu un scop social.

Cum a răspândit Mihae L a,

în Î ntre A ga lume, mesajul de frumusețe și de acceptare

Ai observat vreodată cât de diferiți sunt oamenii, că arată, vorbesc și gândesc diferit unul față de altul? Care dintre ei este mai frumos? Dar dacă ți-aș spune că toți sunt frumoși, ai vrea să știi ce superputere te face să-i vezi astfel?

Mihaela are această superputere și a creat un proiect minunat, prin care ne arată că adevărata frumusețe ne înconjoară peste tot și trebuie doar să deschidem ochii pentru a o percepe.

Încă din copilărie, Mihaela a fost atrasă de lumea culorilor și a formelor. Tatăl ei, pictor, umplea casa cu picturi minunate, iar Mihaela petrecea ore întregi admirându-le. Când a împlinit 16 ani, a primit primul ei aparat foto, care i-a produs o imensă bucurie.

Pentru că era timidă și nu îndrăznea să abordeze oameni necunoscuți pentru a-i fotografia, a început să le facă fotografii mamei și surorii sale. Așa s-a născut pasiunea ei pentru fotografia de portret.

Într-o zi, în timpul unei vacanțe în Etiopia, Mihaela a fost surprinsă de frumusețea incredibilă a femeilor pe care le-a întâlnit și de diversitatea culturilor și tradițiilor. O idee a încolțit în inima Mihaelei: cum ar fi să îmbine cele două pasiuni ale sale, fotografia și călătoriile?

Fără să stea prea mult pe gânduri, a luat decizia curajoasă de a porni într-o aventură incredibilă pentru a

surprinde frumusețea femeilor și varietatea culturală din întreaga lume. Înarmată cu aparatul de fotografiat și un rucsac, Mihaela avea o misiune clară: să arate că frumusețea nu are granițe și că poate fi găsită în diversitatea fiecărui colț de lume. Așa a călătorit în peste 70 de țări și a fotografiat peste 3000 de femei din toate categoriile sociale. De la sate îndepărtate până la orașe pline de viață, ea a documentat trăsăturile, expresiile și poveștile unice ale femeilor de toate vârstele.

Călătoria Mihaelei nu a fost lipsită de provocări. Multe femei refuzau să fie fotografiate, unele nu înțelegeau ce le spunea, deoarece vorbeau limbi diferite, iar cele mai multe dintre ele nu fuseseră niciodată în fața unui aparat de fotografiat profesional. Mihaela a fost creativă și a folosit toate mijloacele posibile, chiar și pantomima, pentru a comunica cu femeile pe care le-a fotografiat.

Mihaela a selectat cele mai bune 500 de portrete și le-a inclus pe toate într-o carte pe care a numit-o „Atlasul Frumuseții”. La început, a fost un proiect personal, de suflet, pe care l-a făcut cunoscut numai în România. La scurt timp însă, povestea despre „Atlasul Frumuseții” s-a răspândit și pe rețelele de socializare și a câștigat o popularitate uriașă la nivel mondial.

Milioane de oameni din întreaga lume s-au minunat de fotografiile ei, iar căsuța ei poștală a fost plină de mesaje de admirație și sprijin. Această recunoaștere neașteptată și generozitatea oamenilor din toate colțurile lumii, care au donat bani pentru a-i susține proiectul, au motivat-o pe Mihaela să-și continue munca.

Încurajată de succesul primei sale cărți, Mihaela și-a continuat misiunea și lucrează la un al doilea volum al „Atlasului frumuseții”, plănuind să viziteze și mai multe țări.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Mihaela să creeze proiectul „Atlasul Frumuseții”, promovând mesajul că fiecare persoană este frumoasă

în felul său unic? Este celebrarea diversității , adică a lucrurilor care ne fac diferiți, precum limbile, culturile și tradițiile noastre. În plus, oamenii pot avea culori diferite de piele, păr sau ochi. Unele persoane pot fi înalte, iar altele pot fi scunde.

Frumusețea este ceva care poate fi văzut sub multe forme diferite. Nu este vorba doar despre cum arată cineva în exterior, ci și despre calitățile sale unice și despre ceea ce îl face special.

Mihaela a văzut că suntem frumoși în diversitate, precum culorile unice dintr-un curcubeu uriaș. Cu ajutorul aparatului său de fotografiat, a arătat lumii întregi că frumusețea nu este limitată de granițe, culturi sau statut social. Ea speră ca mesajul de frumusețe naturală și simplă să se răspândească și să atingă inimile oamenilor.

Și tu poți sărbători frumusețea unică a oamenilor din jurul tău. Amintește-ți că frumusețea nu este doar ceea ce vezi în exterior, ci și ceea ce strălucește din interior. Îmbrățișează-ți propria frumusețe și frumusețea pe care o găsești în ceilalți.

Știai că...

u n alt proiect care îi este drag se numește „Fetele lumii” și este o colecție magică de 250 de fotografii cu fetițe din peste 50 de țări? A creat această carte, din tot sufletul, pentru ca fiecare fată din lume, indiferent de unde este sau de felul în care arată, să știe că este o parte radiantă și unică a lumii noastre!

Cum a cucerit a ndru, la vârsta de 5 ani, vârfurile munților

Cum ar fi să existe o superputere cu care să învingi frica de necunoscut și să-ți depășești limitele? O superputere care să îți ofere forța de a face față provocărilor și incertitudinilor

Te invit să îl cunoști pe Andru, tânărul care și-a folosit această superputere pentru a urca pe cele mai înalte vârfuri ale munților din întreaga lume. Încă din copilărie, lui Andru i s-a oferit libertatea de a explora împrejurimile, asemenea personajului din romanul „Micul Prinţ”, care a simțit dorința de a explora lumea aflată dincolo de micuța sa planetă. Andru a fost inițiat în lumea alpinismului de către tatăl său, care i-a stimulat dragostea pentru acest sport.

Când Andru avea doar 4 ani, au început să facă drumeții în care explorau înălțimile munților împreună. Într-o zi, în timp ce Andru mergea pe o potecă accidentată, a admirat frumusețea Munților Carpați. Priveliștea uluitoare a stârnit o dorință în sufletul lui, aceea de a urca mai sus și de a vedea lumea din locuri în care puțini se aventurează.

La doar cinci ani, Andru a încercat, pentru prima oară, să ajungă pe vârful Muntelui Elbrus din Rusia. Era entuziasmat și nerăbdător, însă un disconfort muscular l-a forțat să coboare. Cu toate acestea, această experiență a devenit o lecție puternică: uneori, înțelepciunea constă în a ști când să faci o pauză și să încerci din nou în altă zi.

Câteva luni mai târziu, a urcat pe vârful Breithorn, la o altitudine de 4.164 de metri, și tot la aceeași vârstă a traversat pentru prima oară o crevasă, a ghețarului Marmolada din Italia. La vârsta de 10 ani, Andru a ajuns pe „acoperișul Africii”, atingând înălțimile incredibile ale Muntelui Kilimanjaro, la 5.895 de metri, fiind cel mai mic copil care a făcut acest lucru.

Pregătirea pentru aceste urcări dificile a început cu luni înainte, concentrându-se pe condiția fizică, pregătirea mentală și odihnă. Andru mergea în drumeții, făcea exerciții fizice regulate, inclusiv sporturi de anduranță și antrenament cu greutăți ușoare. Pentru a se pregăti mental, Andru viziona filme, citea și discuta cu familia lui, pentru a înțelege condițiile și situațiile pe care le va întâlni pe munte.

În timpul cățărărilor sale, Andru s-a confruntat cu diverse obstacole și dificultăți, care i-au pus la încercare determinarea. Cu toate acestea, a găsit sprijin și a fost motivat de către oamenii aflaţi în jurul său.

În Alpi, mai mulţi alpiniști l-au însoțit prin ceață, împărtășind povești care i-au ținut moralul ridicat, iar pe Kilimanjaro ghizii au avut grijă de Andru cântând mereu, asigurându-se că rămâne motivat. Uneori se confrunta cu stări de greață, din cauza altitudinii, oboseală sau dureri de cap. Suportul constant pe care îl primea din partea echipajelor care îl însoțeau pe traseu îl ajuta să depășească toate aceste provocări.

Tatăl său îi spunea adesea povești despre lumea minunată a naturii, învățându-l numele stelelor și secretele pădurilor. Aceste aventuri au fost nu doar provocări fizice. Au fost lecții de rezistență, pentru că fiecare urcare a venit cu provocările sale unice.

De-a lungul aventurilor sale, Andru a învățat lecții valoroase. Și-a dat seama că cele mai importante sunt lucrurile mărunte și a înțeles nevoia de a face totul pas cu pas. Cucerirea vârfului Kilimanjaro l-a învățat importanța perseverenței și

a răbdării, deoarece a trebuit să treacă prin șase puncte de control și tabere pentru a ajunge în vârf. Însă, sentimentul de împlinire și priveliștea uluitoare din vârf i-au umplut inima de satisfacție și de mândrie.

Știi care este superputerea cu care Andru a demonstrat că nu absența fricii te face erou, ci hotărârea de a merge înainte, în ciuda acesteia? Este curajul , iar această superputere i-a permis lui Andru să își înțeleagă limitele și să dobândească noi cunoștinţe și abilități.

Curajul nu este rezervat numai anumitor oameni, este o superputere care există în fiecare dintre noi. Fie că este vorba de a susține ceea ce este corect, de a încerca ceva nou sau de a da o mână de ajutor, lasă curajul să îți ghideze fiecare acțiune. Fă acei pași mici, unul câte unul, și continuă să mergi înainte. S-ar putea să întâmpini obstacole, dar curajul te va ajuta să le depășeşti.

Știai că...

a ndru visează să cucerească vârful Everest? El știe că această sarcină nu este ușoară și de aceea a hotărât să accepte provocarea doar atunci când se va simți complet pregătit.

rO xana, fat A care îi ajută pe copii să descopere putere A vocii lor

Ai simțit vreodată că vocea ta nu contează?

Că opiniile și ideile tale nu au nicio greutate în fața celorlalți? Acest lucru te poate face să te simți trist sau frustrat, pentru că ai ceva important de spus, dar nimeni nu pare să fie atent la tine şi nu te ia în serios. La fel s-a simțit și Roxana, până când, într-o zi, a decis să facă o schimbare.

Era atunci în clasa a VII-a și participa la un eveniment școlar dedicat poetului Mihai Eminescu. Trebuia să facă o scurtă prezentare și să recite o poezie pe care o învățase extrem de bine și pe care o recitase de zeci de ori acasă. Cu toate acestea, când a stat în fața publicului, pur și simplu a înghețat și nu a reuşit să își găsească cuvintele.

Această experiență a făcut-o să își privească educația cu alți ochi. Şi-a dat seama că, deși a învăţat o mulțime de lucruri la şcoală și avea cunoștințe despre multe subiecte, îi lipseau niște abilități esențiale. Iar acele abilități nu le putea deprinde din manualele școlare!

Vorbirea în public și exprimarea cursivă a unor idei necesitau ceva mai mult decât simplă teorie, era nevoie de multă practică pentru a fi perfecţionate.

Roxana a decis că vrea să învețe să își exprime gândurile, ideile și opiniile cu încredere și claritate. Astfel, a devenit membru voluntar al Consiliului Consultativ al Copiilor, înființat de World Vision România. Aceasta este o organizație care îi

ajută pe copiii proveniţi din familii nevoiașe să meargă la școală, pentru a învăța și a avea un viitor mai bun.

Roxana și colegii săi din Consiliu interacționează constant cu copiii din comunități defavorizate. Le ascultă nevoile, grijile și problemele cu care se confruntă și se asigură că vocile lor sunt auzite. Toate aceste informații ajung apoi la adulții din organizația World Vision. Aceștia creează proiecte și dezvoltă strategii cu ajutorul cărora încearcă să rezolve cât mai multe dintre problemele copiilor.

Împreună cu Consiliul, Roxana a participat la diverse inițiative și a lucrat cu dedicare la multe proiecte. Unul dintre proiectele cu care se mândrește a fost „Manifestul pentru participarea copiilor”. În cadrul acestuia, Roxana a contribuit la dezvoltarea strategiei naționale pentru drepturile copilului, condusă de UNICEF.

Determinarea Roxanei de a continua a fost alimentată de fiecare mică schimbare, de fiecare sclipire din ochii copiilor ale căror voci au devenit mai îndrăznețe și de fiecare adult care a început să aibă mai multă încredere în copii.

Călătoria ei nu a fost însă lipsită de provocări. Întreaga copilărie, Roxana a fost timidă și neîncrezătoare, temându-se de eșec. Cu toate acestea, sprijinul pe care l-a primit, încă de la început, atunci când s-a alăturat Consiliului Consultativ al Copiilor, a făcut o diferență semnificativă în viaţa Roxanei.

Acolo avea parte de un mediu sigur, în care opiniile îi erau apreciate și respectate, fapt care i-a crescut încrederea în sine și a ajutat-o să-și cultive superputerea. Roxana a învăţat o lecție extrem de valoroasă: uneori, a cere ajutor nu te face mai slab, ci mai puternic.

Știi ce superputere i-a permis Roxanei să-și facă vocea auzită? Se numește asertivitate și este arta de a te exprima cu încredere și respect. Asertivitatea ne permite să susținem ceea ce credem, să ne împărtășim ideile și preocupările într-un mod clar, respectuos și eficient.

Este o superputere pe care oricine o poate cultiva, la fel ca Roxana. Prin muncă și perseverență, ea și-a descoperit puterea de a-şi spune punctul de vedere și de a-şi face vocea auzită. Roxana s-a transformat într-un avocat al copiilor din satul ei, încurajându-i şi pe alţii să facă la fel, indiferent cât de mici credeau că sunt.

Chiar dacă ai simțit vreodată că vocea ta nu contează, că opiniile și ideile tale nu sunt importante, nu te descuraja. Adevărul este că fiecare voce contează, inclusiv a ta!

Ai puterea de a face o diferență reală în lume, vorbind și împărtășindu-ți gândurile și sentimentele despre lucrurile care contează pentru tine. Fie că este vorba despre o problemă socială, o problemă la școală sau o provocare personală, vocea ta merită să fie auzită.

Așadar, să nu îți fie teamă să vorbești și să împărtășești perspectiva ta unică. Nu știi niciodată pe cine ai putea inspira sau cum ar putea ajuta ideile tale la schimbarea lumii în bine. Tu cum alegi să îți faci vocea auzită?

Știai că...

Roxana are vise și ambiții mari și își dorește să-și lase amprenta în lume? Ea vrea să fie cuprinsă de un sentiment de împlinire la finalul fiecărei zile, știind că a făcut tot ce îi stă în putere pentru a produce schimbări pozitive în comunitatea ei.

Mihai și povestea primului robot um A noid din r omânia

Ce-ar fi dacă ar exista o superputere care ți-ar permite să ai noi experiențe și să faci noi descoperiri în fiecare zi? Imaginează-ți o lume în care posibilitățile sunt nesfârșite și fiecare aventură te poate aduce mai aproape de realizarea visurilor tale.

Te invit să îl cunoști pe Mihai, tânărul care a descoperit superputerea care i-a deschis calea către un viitor plin de oportunități, demonstrând că nu există limite pentru ceea ce poate realiza o minte tânără și creativă.

În timpul copilăriei, Mihai a fost nevoit, de multe ori, să se mute în diferite orașe și școli. Nu a fost un lucru ușor, pentru că fiecare mutare a însemnat noi colegi de clasă, noi profesori, și de fiecare dată trebuia să o ia de capăt, pentru a se adapta. Cu toate acestea, a abordat fiecare schimbare cu o atitudine pozitivă și a ales să o vadă ca pe o oportunitate de a dobândi cunoștințe și abilități noi, mai ales abilitatea de a-și face noi prieteni.

Dintotdeauna, lui Mihai i-a plăcut să își dezasambleze jucăriile, dornic fiind să le înțeleagă mecanismele și să descopere ce se află înăuntrul lor. În clasa a II-a, curiozitatea i-a purtat pașii spre lumea fascinantă a roboticii. În toată această perioadă, Mihai a fost susținut de către profesorii săi de la școala Spectrum, care i-au observat talentul și l-au încurajat să își exploreze interesul pentru robotică. După ore, Mihai

stătea adesea până seara târziu, perfecționându-și abilitățile și lucrând la diverse proiecte.

Pe măsură ce a crescut, au început să apară decizii din ce în ce mai importante pe care trebuia să le ia. Una dintre ele a fost alegerea profilului liceului la care urma să învețe. Inițial, Mihai a fost atras de domeniul medicinei, visând să devină neurochirurg? Şi-a dat însă seama că adevărata sa pasiune este lumea roboticii și a informaticii.

Inspirat de interacțiunile cu elevii mai mari care studiau

Tehnologia Informației, Mihai a luat curajoasa decizie de a se muta la Mate-Info, lăsând în urmă visul de a merge la medicină.

Dar tranziția nu a fost deloc ușoară, pentru că a trebuit să înceapă de la zero, învățând concepte de matematică și informatică pe care nu le mai întâlnise până atunci. Însă Mihai cunoștea un secret. Știa că nimeni nu se descurcă grozav de bine la un lucru, mai ales atunci când îl face pentru prima oară.

De multe ori facem greșeli și ne este greu să înțelegem anumite lucruri, dar cu practică şi perseverență reuşim, încet, încet, să devenim tot mai buni.

În clasa a X-a, împreună cu un coleg de-al său, Mihai a pus bazele clubului de robotică Quartz Robotics din Iași. Inițial, scopul lor a fost participarea la o competiție internațională de robotică, dar au decis, ulterior, să pornească un proiect cu adevărat ambițios, acela de a crea primul robot umanoid din România, o provocare care i-a entuziasmat și i-a motivat. Au început să își aștearnă gândurile pe hârtie, să facă schițe și să caute, în mod continuu, modalități de a-și îmbunătăți conceptul. Înarmaţi cu multe cunoștințe, hotărâre – și un spațiu mic de lucru, în bucătăria mamei sale – Mihai și colegul său au început să lucreze din greu. Una dintre cele mai mari provocări cu care s-au confruntat a fost aceea de a găsi resursele financiare necesare pentru achiziţionarea pieselor de care aveau nevoie pentru construirea robotului. Au înțeles curând că nu este suficient să știe cum să construiască robotul. Trebuiau

să învețe să-și prezinte ideile potențialilor sponsori, ca să le câștige încrederea.

Au primit numeroase refuzuri, dar lucrul acesta nu i-a descurajat. Cu multă perseverență și eforturi, au câștigat, în cele din urmă, credibilitate și încredere din partea unui sponsor care a văzut potențialul în pasiunea lor.

După sute de ore de muncă, visul lor a evoluat într-o creație extraordinară pe care au numit-o „Maria”, primul robot umanoid din România construit de elevi. Robotul „Maria” a câștigat recunoaștere și a primit numeroase laude, marcând începutul unei minunate călătorii a lui Mihai în lumea roboticii.

Știi care este superputerea care l-a ajutat pe Mihai să îmbrățișeze provocările și să se aventureze pe un teritoriu neexplorat care l-a condus la oportunități incredibile de creștere, învățare și autodescoperire? Este explorarea.

Viața este formată dintr-o serie de oportunități care așteaptă să fie descoperite. Nu lăsa frica de necunoscut să te rețină. Îndrăzneşte să încerci lucruri noi, pentru că în momentele de incertitudine poți descoperi talentele tale ascunse. Înscrie-te la acel curs de dans sau de karate, începe să scrii acea poveste sau lansează acel club. Și nu uita că rezultatele uimitoare nu se obțin peste noapte, ci prin perseverență și dăruire.

Ai încredere în tine și vei fi uimit de lucrurile incredibile pe care le poți realiza.

Știai că...

Mihai a făcut parte din echipa de Robotică a României, care a obţinut locul 1 la Campionatul Internaţional de Robotică de la Chicago din anul 2021?

Cum a adus i rina în prim plan eroinele uit A te A le istoriei

Ai observat vreodată că, uneori, oamenii au aşteptări diferite de la băieți și de la fete? Sau că fetele sunt tratate diferit față de băieți? Consideri că este corect să facem asemenea diferențe?

Te invit să o cunoști pe Irina, tânăra care și-a descoperit o superputere care o ajută să lupte pentru ceea ce este corect.

Ea se străduiește să contribuie la crearea unei lumi în care toți oamenii sunt tratați cu demnitate și respect. O lume în care băieții și fetele sunt tratați la fel și au aceleași drepturi și oportunități. O lume în care există „drepturi egale între genuri” și fiecare băiat și fată poate da dovadă de putere și sensibilitate deopotrivă și poate urmări orice vis pe care îl are.

În clasa a X-a, Irina a studiat în Statele Unite ale Americii, cu ajutorul unei burse acordate de către Departamentul de Stat al guvernului american, prin programul Flex. Pe parcursul întregii perioade petrecute alături de adolescenții hispanici, mexicani și afro-americani, a învățat că stereotipurile sunt rele, deoarece simplifică excesiv și generalizează, conducând la prejudecăți și discriminare. Sunt ca niște cutii mari în care oamenii pun alți oameni deoarece presupun că toată lumea dintr-un grup acționează și gândește la fel. Acest lucru pur și simplu nu este adevărat!

La întoarcerea în România, Irina dezvoltase un puternic simț al datoriei civice. În loc să se simtă frustrată din cauza

lucrurilor care o deranjau, a hotărât să ia măsuri pentru a le schimba. A început să observe că, în cadrul lecțiilor de istorie, erau prezentate, în mod predominant, figurile masculine, în timp ce contribuțiile personalităţilor feminine erau, adesea, trecute cu vederea. Aşa că, în mintea ei au început să apară întrebări.

De ce nu învățau elevii despre lupta femeilor pentru a-și câştiga dreptul la vot? De ce a fost omis rolul esențial pe care l-au avut femeile în realizarea Marii Uniri? Irina a decis să tragă un semnal de alarmă și să onoreze aceste femei.

Astfel, a creat Festivalul de Film „Radiera” – un eveniment național care prezintă filme realizate de către studenții români, despre eroinele uitate ale istoriei. Termenul „radiera” a fost ales pentru a simboliza ștergerea sau omiterea acestor femei remarcabile din programa sistemului de învăţământ.

Inițial, festivalul a fost destinat liceenilor din Focșani, însă interesul copleșitor și entuziasmul elevilor din toată România au transformat „Radiera” într-un festival național. Au fost selectate şapte echipe care și-au prezentat scurtmetrajele în cadrul evenimentului care a avut loc pe 21 decembrie 2018.

Fiecare film evocă o personalitate feminină care a avut un impact pozitiv în domeniul în care a profesat. Liceenii au realizat filme despre Sofia Nădejde, Smaranda Brăescu, Ana Aslan, Elisabeta Rizea, Alice Voinescu, Sofia Ionescu, Sarmiza Bîlcescu și Eugenia Reuss de Ianculescu.

Ziua festivalului a atras peste 200 de participanți, inclusiv studenți, care au venit din toată țara. Festivalul de Film „Radiera” a reprezentat un efort colectiv de a pune în lumina reflectoarelor femei remarcabile care au lăsat o amprentă de neșters în istoria României și de a celebra contribuțiile lor neprețuite. După vizionarea celor şapte scurtmetraje, One World România a prezentat trei scurte documentare captivante din anii 1950. Irina își dorește ca documentarele realizate pentru Festivalul de Film „Radiera” să fie folosite în sălile de clasă ca resurse educaționale.

Un alt proiect drag în care Irina s-a implicat a fost tabăra „Girl Up Camp”, pe care a organizat-o împreună cu alţi colegi, absolvenți ai programului Flex. Tabăra s-a adresat fetelor din regiunea de nord-est a Moldovei. Pe parcursul a patru zile, fetele au învățat despre mișcarea feministă și despre violența bazată pe gen și au participat la cursuri de autoapărare. Ceea ce a făcut tabăra cu adevărat specială a fost legătura strânsă care s-a format între fete, oferindu-și sprijin una alteia.

În clasa a XII-a, Irina a urcat pe scena TEDx de la Universitatea Politehnică București pentru a vorbi despre nevoile tinerilor din România.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Irina să lupte pentru egalitate și să le aducă în atenţia elevilor pe eroinele uitate ale istoriei României? Este simțul dreptății , care promovează respectul reciproc între persoane și valorile morale. Determinarea și curajul Irinei de a contesta stereotipurile, de a lupta pentru egalitate și de a se asigura că poveștile acestor femei remarcabile nu sunt uitate simbolizează acest spirit.

La fel ca Irina, cu toții avem în noi superputerea simțului dreptății, o forță care poate aprinde schimbarea. Nu ezita să vorbești, atunci când ești martorul unei nedreptăţi. Poți sprijini, prin voluntariat, organizații care susțin cauze de care îți pasă și poți deveni o inspirație pentru alții, încurajându-i să se alăture acestei misiuni. Știai că...

În 2019 Irina a primit premiul „Women of Courage” - Femei curajoase - din partea ambasadei Statelor unite în România?

r ăzvan, tânărul c A re a învățat să stăpânească art A di A logului

Cum ar fi dacă ai putea privi lumea într-un mod care să îți permită să vezi lucruri pe care alții le-ar putea rata? Cum ar fi dacă ai putea descoperi adevăruri ascunse, ai rezolva puzzle-uri care i-au pus în dificultate pe toți ceilalți și ai lua decizii care ar putea schimba cursul vieții tale în bine?

Te invit să îl cunoști pe Răzvan, tânărul care a descoperit superputerea care i-a permis să privească lumea printr-o lentilă diferită și să vadă dincolo de suprafață.

Răzvan a fost întotdeauna pasionat de dezbateri. Îi plăceau conversaţiile cu prietenii și colegii lui pe subiecte care îl interesau; se simțea ca într-o competiție amicală de idei, în care folosea fapte și motive pentru a explica de ce crede el că punctul lui de vedere este cel corect.

În clasa a IX-a, Răzvan a început să se implice în dezbateri academice, din dorința de a-și perfecționa gândirea. Aceste dezbateri erau incitante pentru că își putea exprima gândurile, putea construi argumente, îi putea asculta pe ceilalți și, uneori, se putea chiar răzgândi în privința punctului de vedere pe care îl avusese înaintea dezbaterii. Dezbaterile erau o modalitate grozavă de a descoperi lucruri și perspective noi, de a-și confrunta ideile cu cele ale altor tineri, chiar mai inteligenți și mai bine pregătiți decât el. Pentru Răzvan, aceste experiențe au fost mai valoroase decât oricare altă educație formală din cadrul școlii.

În clasa a XI-a, inspirat de lucrurile pe care le-a învățat în cadrul Școlii de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, Răzvan a decis să organizeze, la Cluj-Napoca, un eveniment numit Conferința FutureTalks. Evenimentul a avut un mare succes, atrăgând elevi din diverse școli, și a stârnit dezbateri interesante despre viitorul societății noastre.

Mânat de dorința de a-i inspira și pe alți tineri să descopere lumea dezbaterilor, Răzvan a decis să coordoneze, în mod voluntar, organizația Agora Debate din Cluj Napoca. Aceasta a fost modalitatea prin care a dorit să dea ceva înapoi organizației care l-a învățat atât de multe lucruri valoroase.

În vara anului 2020, pe măsură ce alegerile locale se apropiau, împreună cu prietenul său Vlad, amândoi studenți la Științe Politice, Răzvan a început să primească tot mai multe întrebări cu privire la procesul de votare și la semnificația votului. Observând nevoia unei surse de informații de încredere și imparțială pe care o aveau tinerii din generația lor, Răzvan și Vlad au decis să lanseze proiectul „Politică la minut”.

Astfel, au creat o pagină pe rețelele de social media, care oferea, în mod obiectiv, informații clare, concise și ușor de înțeles despre lumea complexă a politicii românești și europene. Contul de Instagram „Politica la minut” a adunat peste 60.000 de urmăritori și a devenit un hub pentru educația politică.

De multe ori, oamenii au privit cu scepticism faptul că cei doi sunt atât de tineri, și le-au pus la îndoială credibilitatea.

Cu toate acestea, Răzvan și Vlad nu s-au lăsat descurajați. În ciuda faptului că abordează subiecte serioase, postările lor educaționale sunt pline de culoare și prezintă, adesea, în situații amuzante imaginea politicienilor, făcând conținutul mai atrăgător pentru generația tânără.

Ai ghicit care este superputerea lui Răzvan? Este capacitatea remarcabilă a gândirii critice , puterea de a pune la îndoială, de a analiza și a evalua informațiile, de a vedea lumea nu în alb și negru, ci în nuanțe vaste de gri, și de

a lua decizii bazate pe rațiune și dovezi. Această superputere l-a ghidat pe Răzvan în organizarea Conferinței FutureTalks, în conducerea organizației „Agora Debate” și în crearea proiectului „Politică la minut”.

Gândirea critică, ca orice superputere, poate fi hrănită și dezvoltată, inclusiv de către tine. Citește, pune întrebări, fii curios și nu-ți fie teamă să provoci idei, inclusiv pe ale tale. Pe măsură ce crești, vor crește și abilitățile tale de gândire critică. Cu aceste abilități poți lua măsuri pentru a avea un impact pozitiv asupra lumii, fie prin proiectele tale, fie ajutându-i pe alții, sau pur și simplu luând decizii bine informate în viața de zi cu zi.

Așadar, ce vei face cu superputerea ta de gândire critică?

Proiectul „Politică la Minut” a câștigat recunoaștere și a fost numit „ a mbasador Digital al u niunii Europene”, fiind prima inițiativă din România care s-a alăturat acestui program?

Cum a depășit d e L ia schimbările din viaț A ei

Te-ai confruntat vreodată cu o situație în care lucrurile nu au mers conform planului? Poate că așteptai cu nerăbdare o excursie sau o petrecere, dar aceasta a fost anulată sau a trebuit să te muți într-un loc nou sau la o școală nouă? Lumea în care trăim este în continuă evoluție, iar schimbarea este o parte inevitabilă a vieții. Uneori, însă, poate fi o provocare să te adaptezi la noile circumstanțe.

Dacă ți-aș spune că există o superputere care te ajută să fii precum o trestie mlădioasă, care se leagănă în bătaia vântului fără a se rupe? Nu i se împotrivește, ci își folosește rădăcinile puternice ca să reziste în timp ce direcția vântului se schimbă.

Te invit să o cunoști pe Delia, o tânără care, la vârsta de 15 ani, și-a descoperit această superputere care a ajutat-o să transforme o perioadă dificilă din viața ei într-o oportunitate grozavă de a învăța lucruri noi.

De când se știe, Delia a fost o fire rebelă și plină de energie. Când era mică, era ca o forță a naturii, căutând mereu experiențe noi. Pentru a-și canaliza entuziasmul, părinții au înscris-o la o multitudine de activități extracurriculare, de la înot și sport, la dans, teatru, chitară și limbi străine. A încercat să le experimenteze cu nerăbdare, pe fiecare în parte, bucurându-se de șansa de a explora diferite pasiuni. Cu toate acestea, abia după o întorsătură neașteptată a evenimentelor din timpul

pandemiei din anul 2020, Delia și-a descoperit o pasiune la care nu se gândise niciodată până atunci: jurnalismul.

Când a intrat în clasa a VIII-a și a început să se pregătească pentru examenele finale, a izbucnit o pandemie în întreaga lume, perturbând viața așa cum o știa ea. Trecerea bruscă la școala online a făcut-o pe Delia să se simtă izolată de prezența fizică a profesorilor și a colegilor de clasă. Această schimbare, care parcă s-a produs peste noapte, o făcea să aibă, în fiecare zi, stări de îngrijorare, și chiar să se întrebe cine era ea în afara mediului școlar.

Delia a ales, însă, să nu se lase copleșită de aceste schimbări, în fața cărora simțea că nu are niciun control. A decis să își canalizeze întreaga energie către ceva ce putea controla: acțiunile ei. Și pentru că auzise multe lucruri despre voluntariat, a hotărât că este momentul să încerce și ea să se implice în astfel de activități. Așadar, a început să aplice la numeroase cluburi online de voluntari, iar curând s-a trezit jonglând cu peste 15 poziții active!

Într-o zi, Deliei i-a atras atenția un anunț, al unei tinere de 15 ani, care căuta redactor pentru o revistă pe care urma să o lanseze. Fără ezitare, Delia s-a înscris, pentru a contribui la crearea revistei „The Megateen”. Primul articol pe care l-a scris, împreună cu un coleg, a fost despre alte planete care ar putea fi locuite. Delia a fost încântată de rezultatul obținut.

La scurtă vreme, a început să scrie singură, dar lucrurile au devenit mai dificile. Nu era mulțumită de articolele pe care le scria. I se părea că repetă de prea multe ori aceleași cuvinte și că nu există o logică în exprimare. I-a fost greu să aibă răbdare să reformuleze paragrafe întregi, dar nu a renunțat. Cu fiecare zi care trecea, articolele ei deveneau din ce în ce mai bune, reuşind să transmită cititorului exact mesajul pe care și-l propunea.

Articolele în limba română le-a tradus apoi în limba engleză, oportunitate care a ajutat-o să își dezvolte vocabularul.

Munca Deliei nu a trecut neobservată, iar în curând a devenit parte din echipa de conducere a revistei.

Tot ce a învățat în timp ce lucra la revistă și toate abilitățile noi pe care le-a dezvoltat, au făcut-o pe Delia să realizeze că nimic nu este imposibil, atâta vreme cât crezi în tine și muncești pentru a-ți îndeplini visurile.

Știi care este superputerea care a ajutat-o pe Delia să se adapteze la noile circumstanțe din viața ei și să găsească soluții creative și oportunități de creștere?

Este flexibilitatea în fața schimbării și înseamnă capacitatea de a rămâne deschis la evoluții neașteptate. De la mici schimbări zilnice, până la evenimente importante din viață, a învăța să fii flexibil și să te adaptezi la schimbare este o abilitate importantă, care te poate ajuta să treci prin diferite provocări și incertitudini.

Viața este plină de surprize și de schimbări. Uneori, lucrurile s-ar putea să nu meargă așa cum ai planificat, și este în regulă! Îmbrățișează situațiile neașteptate, cu o atitudine pozitivă, și nu-ți fie teamă să încerci lucruri noi. Fiecare schimbare este o oportunitate să înveți și să ai experiențe inedite. Așadar, data viitoare când ai parte de o schimbare în viața ta, respiră adânc și îmbrățișează aventura care urmează. Nu știi niciodată ce lucruri uimitoare poți obține! Știai că...

a limentată de încrederea în ea însăși, Delia a făcut un pas îndrăzneț și a decis să-și creeze propria revistă de știință și literatură, „Reverie Magazine”? A adunat o echipă de 15 liceeni din Galați și au început să scrie împreună articole, să facă ilustrații și să gândească designul revistei, în cele mai mici detalii.

m ulțumiri!

Doresc să exprim cea mai profundă recunoștință față de tinerii incredibili care și-au împărtășit cu generozitate poveștile.

Călătoriile voastre nu sunt simple narațiuni; sunt aripile pe care nenumărate visuri le vor folosi pentru a-și lua zborul. Copiii au nevoie de modele ca voi pentru a le arăta că niciun vis nu este prea mare și nicio provocare nu este prea descurajantă. Vă mulțumesc că v-ați deschis inimile și v-ați împărtășit succesele și provocările, oferind un dar minunat tuturor copiilor care vor găsi în poveștile voastre o sursă de motivație pentru a crede în propriul potențial.

Îmi exprim sincera apreciere pentru tot ceea ce ați realizat până acum. Fie ca poveștile voastre să continue să răsune în inimile copiilor, încurajându-i să își descopere superputerile cu care să depășească obstacolele și să contribuie, la fel ca voi, la o lume mai bună.

Cu mulțumiri din suflet, Laura

Ca părinți, înțelegem cu toții importanța critică de a ne ghida copiii către un viitor luminos și promițător. Și unul dintre cele mai puternice instrumente din arsenalul nostru este prezentarea unor modele pozitive.

De ce avem nevoie de modele inspiraționale pentru copiii noștri? Pentru că:

• servesc ca exemple din viața reală a ceea ce este posibil;

• întruchipează trăsături și valori esențiale de caracter;

• demonstrează că eșecul nu este sfârșitul, ci o piatră de temelie către succes.

Cu fiecare poveste, copiii vor fi încurajați să îndrăznească să aibă visuri mărețe, să susțină ceea ce cred și să creeze un viitor mai luminos.

Alăturați-vă comunității tinerilor visători si înscrieți-vă pe www.youngdreamers.club pentru a primi informații actualizate despre proiectele noastre.