Comunicarea generală cu persoanele transgen în timpul primirii • Vorbiți respectuos: folosiți doar adjectivul „transgen”, evitați orice jargon („John este o persoană transgen” sau „John este un bărbat transgen”, NU „John este un transgender”, „John este un trans” sau „John este o fostă femeie”). • Nu cereți numele „real” (indicat în acte înainte de tranziție) al pacientului/pacientei. În schimb, întrebați dacă poate fi indicat un alt nume pe card. Marcați pe card numele și adresare preferată de persoana transgen. • • Dacă ați folosit un nume sau un pronume greșit, cereți scuze politicos și continuați. Ceea ce distinge o greșeală scuzabilă de o neglijență jignitoare este modul în care interlocutorul repară greșeală, deci este important să o corectați imediat. Scuzele dvs. pot fi o experiență de vindecare pentru o persoană care a întâlnit în trecut specialiști fără tact. • Intr-o situație în care o persoană își denotă identitatea cu un termen necunoscut pentru dvs. (de exemplu, genderqueer), să nu vă fie teamă să admiteți un gol în cunoștințele dvs.: „Ne pare rău, nu sunt familiarizat cu termenul „genderqueer”. Ați putea să-mi spuneți ce înseamnă pentru dvs. să fiți genderqueer? Dacă nu, totul este în regulă». Majoritatea pacienților apreciază disponibilitatea terapeutului de a învăța și de a folosi noi termeni. Întrebând pacienții dacă sunt dispuși să spună mai multe despre ei înșiși, medicul încearcă să construiască relații fără a-i obliga să acționeze ca profesori. Însoțirea pacienților care nu se identifică ca bărbați sau femei poate fi deosebit de inconfortabilă pentru dvs. Aceasta este o reacție obișnuită pentru oricine intră pe teritoriul necunoscut pentru prima dată. Folosiți fiecare întâlnire ca o oportunitate de creștere personală și profesională. • Nu întrebați despre identitatea de gen sau starea genitală dacă nu este direct legată de îngrijirea medicală acordată; dacă este legat, explicați de ce întrebați. În unele situații, întrebările despre caracteristicile sexuale anatomice și/sau nivelurile hormonilor sexuali pot fi importante în evaluarea riscului și interacțiunii de 39