Tradiţii
Datini şi obiceiuri strămoşeşti de iarnă
Î
n ciclul obiceiurilor tradiţionale româ neşti ce conţin o varietate de datini şi manifestări cu o amplă desfăşurare în viaţa satului, un loc aparte îl ocupă obiceiu rile de iarnă. Perioada 24 decembrie - 7 ia nuarie cuprinde ciclul celor mai importante momente de sărbătoare legate de CRĂCIUN, ANUL NOU şi BOBOTEAZĂ. Formele de manifestare sunt moştenite din cultura folclorică românească şi au fost transmise din generaţie în generaţie, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Modalităţile de sărbătorire sunt foarte nu meroase, de o bogăţie deosebită, implicând participarea întregii colectivităţi. Practicile tradiţionale se desfăşoară şi în prezent cu aceeaşi mare frecvenţă şi în for me deosebit de variate. Colindatul deschide, de obicei, ciclul sărbătorilor de iarnă, prin glasurile copiilor care vestesc în dimineaţa zilei de 24 decembrie „Moş-Ajunul”. La as finţitul soarelui, ei pornesc din nou pe uliţe le satului, din casă-n casă, vestind Naşterea Mântuitorului, iar gazdele îi răsplătesc cu daruri (mere, nuci, colaci, bani). Sărbătoarea CRĂCIUNULUI este dominată în continuare de ecoul colindelor laice stră moşeşti ale cetelor de tineri şi adulţi. Iată câ teva colinde din Ţara Vrancei: Ia sculaţi boieri bogaţi Ia sculaţi de ne-ascultaţi Că vă vin colindători Noaptea pe la cântători Din sara Ajunului Până-ntr-a Crăciunului Ei nu vin cu niciun rău Ci L-aduc pe Dumnezău Dumnezău adevărat Fiul Tatălui cel drag
De acum până-n vecie Casa plină să vă fie De noroc şi bucurie! Sau: Lerului, Doamne, ler Peste munţi şi peste văi Zboară-un stol de porumbei Da nu-i stol de porumbei Ci-i sobor de voinicei Lerului, Doamne, ler Ei se duc la vânătoare Să vâneze căprioare Ş-au vânat o ciutalină Cu carnea dulce şi bună
Acolo când au ajunsu Ei pe treabă mi s-au pusu Lerului, Doamne, ler Frumos capul i-au tăiat Ş-apoi chelea i-au luat Păru l-au dat la trăistari Coarnele la oţălari Lerului, Doamne, ler Pielea pe la tăbăcari Carnea pe la măcelari Când soarele-a asfinţitu Voinici-n sat au pornitu Colindând din case-n case Pe la fetele frumoase
Lerului, Doamne, ler Pe cai au incălicat Cu ea la târg au plecat
Sau: Cetinele, cetinele Asta-i sara minunată Când creştinii pot să vadă Raza cerului curată Ducând vestea-n lumea toată Că Maria Preacurata A născut în ceasul sfânt Pe Iisus fiul dorit Colindele noastre au creat dintotdeauna o atmosferă plină de optimism, în care se for mulează dorinţele şi năzuinţele oamenilor: Să vă fie casa casă, Inima şi mai voioasă Roada câmpului şi-a brazdei Cum e hărnicia gazdei Noi vă zicem să trăiţi Întru mulţi ani fericiţi Viaţă lungă, pace-n casă Rămâi gazdă sănătoasă! Darul tradiţional oferit cetelor de colindă tori de către gazde rămâne colacul, el însuşi semn de belşug şi roade bogate.
4 | Focşanii | Decembrie 2010