românească - Camil Petrescu pag

PREZENȚE MILITARE BUCUREȘTENE ÎN ȘTIINȚA ȘI CULTURA ROMÂNEASCĂ

-CAMIL PETRESCU – SCRIITOR ȘI SOLDAT

„Nu sunt decât două moduri de a trece satisfăcător prin viață: cu noroc, ori cu hotărârea de a fi lucid și loial, de a trage consecințele până la capăt al felului tău propriu de a fi“ C a m i l P e t r e s c u

Una dintre personalitățile multilaterale ale poporului român a fost Camil Petrescu; romancier, dramaturg, critic literar și de teatru, filozof și publicist care rămâne în literatura română ca fiind cel care a pus capăt romanului tradițional și a inițiat romanul modern.

Camil Petrescu, licean S-a născut la data de 9 aprilie 1894, la spitalul Filantropia din București, fiul lui Camil Petrescu, funcționar de poștă în vârstă de 28 de ani, originar din Brăila, și al Anei Petrescu, născută S. Keller. Nu și-a cunoscut părinții:„Copilăria mi-a fost umbrită de dispariția părinților. Tatăl meu a murit înainte de a mă naște eu, mama s-a dus curînd după el. Mam văzut fără rude, fără familie, crescînd de capul 1 meu“. Afost încredințat de la naștere, din maternitate, unei doici (Maria Popescu) din mahalaua Oborului, ce-l îngrijește până la vârsta liceală. De educația sa din copilărie s-a ocupat și unul dintre vecini, subcomisarul de poliție Episcopescu, în casa căruia doica Maria era angajată cu ziua la curățenie și unde venea însoțită de Camil; invitația pe care acesta i-a făcut-o „Hai să te învăț carte“ a rămas memorabilă pentru acela care urma să cucerească de-a lungul vieții diplomele cele mai înalte. După gimnaziu, a obținut o bursă pentru continuarea studiilor liceale la Colegiul „Sfântul Sava”, apoi la secția reală a Liceului „Gheorghe Lazăr” din București.„Băiatul cu neliniștite priviri albastre, îndreptate cu inteligență asupra oamenilor, asupra 2lucrurilor“ s-a afirmat printre talentele literare ale liceului; a obținut la un concurs școlar literar un premiu în valoare de 15 lei, acordat de revista Flacăra la data de 3 noiembrie 1912. După absolvirea liceului s-a înscris, în toamna anului 1913, la Facultatea de litere și filosofie din București, și tot atunci s-a prezentat la concursul „Hillel“, unde, obținând cea mai mare notă, a câștigat bursa. Împreună cu un grup de studenți și cântăreți români, a militat pentru înființarea Operei Române, al cărui program l-a întocmit el însuși. În perioada 1914-1915, a publicat în Facla (director N.D. Cocea) crochiuri citadine sub pseudonimul D. Raoul, iar din iunie 1915, a început să colaboreze cu Cronica(directori Tudor Arghezi și Gala Galaction), semnând K. Mill, R. și Radical, până în iunie 1916. A susținut doctoratul în filosofie, la data de 9 aprilie 1937, cu teza despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“; doctoratul a fost obținut cu mențiunea magna cum laudae.

1. Din convorbirea cu Camil Baltazar, poet și publicist, redată în Tabelul cronologic realizat de Sanda Radian în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1982, p.V. 2. Așa și-l amintește Tudor Vianu, în Jurnal, EPL, 1961, pp.39-40, apud. Tabelul cronologic realizat de Sanda Radian în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1982, p.VI.

Creația sa literară se remarcă prin autenticitate, definită de scriitor astfel: „Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic “; structurate pe o pasiune sau un sentiment, operele sale literare sunt adevărate „monografii ale unor 3idei“ . Reamintim din creația sa literară: - romanele: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930), „Patul lui Procust” (1933), „Un om între oameni” (1953-1957), neterminat; - nuvelele: „Turnul de fildeș” (1950), „Moartea pescărușului” (1950), „Mănușile” (1950), „Cei care plătesc cu viața” (1950), „Un episod” (1957); - poeziile: „Ideea. Ciclul morții” (1923), „Un luminiș pentru Kicsikem” (1925), „Transcendentalia” (1931), „Din versurile lui Ladima” (1932); - piesele de teatru: „Jocul ielelor” (1918), „Act venețian” (1918-1946), „Suflete tari” (1921), „Danton” (1924-1925, „Mioara” (1926), „Mitică Popescu”4 (1925-1926), „Iată femeia pe care o iubesc”5 (1943); 6„Bălcescu” (1948) etc. De menționat și faptul că, „autor al unui sistem filozofic propriu, elaborat în mai mulți ani, Camil are curajul sau înțelepciunea de a nu-l divulga, depunîndu-l spre păstrare la biblioteca 7Vaticanului” . Singura compensare era de a cunoaște totul până 8la capăt, oricît de mare i-ar fi prețul” . Campania propriu-zisă a făcut-o în Regimentul Suceava nr.16, de la data de 16 martie până la 24 iulie 1917, când a căzut prizonier la nemți după lupta de la Cota 789 - Dealul Ungureanu; a ajuns în lagărul de la Sopronyek (Ungaria) și pe urmă la Plau în Boemia. A apărut pe lista celor 13 ofițeri români morți pe câmpul de luptă în iulie 1917, consemnată în Ordinul de zi nr.560 din 1 august 1917 al acestui regiment; la 13 august același an, unul dintre camarazi, Octavian Pană, a confirmat vestea tristă a morții lui Camil Petrescu într-o scrisoare adresată lui Gelu Pastia. În timpul unui bombardament german, scriitorul a fost rănit - și-a pierdut auzul la o ureche, infirmitate care l-a marcat toată viața.

Un moment cu rol decisiv în formarea personalității lui Camil Petrescu a fost experiența războiului, înțeles ca o problemă de onoare și de moralitate, dar mai ales ca o problemă personală. Respins la vizita medicală (1916), a stăruit să rămână în Școala de ofițeri, unde în primele luni ale anului a fost plutonier la Regimentul VI-infanterie Mihai Viteazul. A plecat voluntar pe front, dorind să cunoască războiul trăind experiența împrejurărilor celor mai grele din existența patriei. „Trăia simultan o dramă, a sa și a tuturor. Camil Petrescu - militar

3. Online pe site-ul https://culturainiasi.ro/camil-petrescu/, accesat la data de 20.09.2022. 4. O întâmplare de campanie cu un Mitică Ionescu i-a dat ideea acestei piese de teatru. 5. Premierea acestei piese a avut loc pe 28 februarie 1944, în regia autorului, având în distribuție pe Elvira Godeanu, Al. Alexandrescu, Nicolae Bălțățeanu, Nikki Atanasiu, Marietta Sadova, Florin Scărlătescu ș.a. Spectacolul a avut mare succes de public, dar în urma bombardamentului din 4 aprilie 1944, activitatea Teatrului Național din București a fost întreruptă, iar în bombardamentul german din 23 august 1944 decorurile au fost distruse împreună cu clădirea teatrului. 6. Este realizată în urma studierii unor documente istorice; piesa a fost citită de autor la Teatrul Național din București în fața directorului Zaharia Stancu și a actorilor, în 20-21 octombrie 1948, după care au început repetițiile (ades întrerupte) sub conducerea autorului. 7. Marian Popa, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1972, p.18. 8. Aurel Petrescu în Tabelul cronologicdin Camil Petrescu, Danton, Editura Albatros, București, 1991, p.XXXIX.

S-a reîntors din prizonierat la data de 10 aprilie 1918; la 18 iunie 1918 a fost demobilizat. Pentru anularea actului de deces a avut mari dificultăți. În februarie 1930, a fost împroprietărit ca invalid de război cu 5 jugăre de pământ în comuna Bulgăraș, regiunea agricolă Sânnicolaul Mare, județul Timiș; împroprietărirea tardivă a atras după sine doar impozite, șicane, procese.

În septembrie 1930 a fost declarat invalid de război definitiv, beneficiind de toate drepturile prevăzute în Legea I.O.V.R. Experiența războiului a adăugat o nouă valență în formula personalității scriitorului, respectiv ieșirea din egocentrismul care caracteriza generația sa. Ștefan Gheorghidiu, eroul romanului „Ultima noapte de dragoste,

Bucureștiul Eroic - Anul V / Nr.2 (9) 2022

întâia noapte de război”, definea această stare de lucruri astfel: „Mă întorsesem din război cu un sentiment aproape metafizic al camaraderiei, solidarizat cu tot ce e suferință și dor de mai bine în lume. Destinul comun al liniilor de tranșee, egalitatea în fața morții păreau semnul unui destin legat de toată omenirea, pentru tot restul vieții”. Conduita lui Camil Petrescu a fost un exemplu de loialitate față de el însuși și de idealurile artei. După decenii de activitate neobosită, de fructuoase frământări creatoare, călăuzit de o înaltă conștiință etică și profesională, presimțind sfârșitul, căuta cu privirea înapoi la drumul vieții pe care îl parcursese: „Am urmat astfel în decursul anilor o încălecare de datorii un timp care mi-a anulat intervalele firești de odihnă, minimal, găsindumă fără răgaz, fără respirație. (…) Și iată acum în ceasul acesta al unei sănătăți falimentare, prin abuz de muncă și din lunecare peste timp, mă găsesc doar eu cu volumul al treilea din Un om între oameni”. Camil Petrescu se stinge din viață, așezat în fotoliul din dormitorul său, pe data de 14 mai 1957 la București. *** Rămâne pentru neamul românesc, așa cum afirma Octav Șuluțiu, „exemplul tipic al scriitorului inteligent sau mai bine zis, al scriitorului în care talentul și inteligența sunt deopotrivă de mari”.

Col.(r.) Filofteia REPEZ Bibliografie

Carnetul de veteran al lui Camil Petrescu

Mircea Ghițulescu (coordonator), 100 cei mai mari scriitori români, Editura Orizonturi, București, 2022.

Camil Petrescu, Versuri. Nuvele, Editura Minerva, București, 1985. Camil Petrescu, Note zilnice, Editura Gramar, București, 2003. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, Editura Albatros, București, 1982.

Camil Petrescu, Danton, Editura Albatros, București, 1991.

https://editiadedimineata.ro/

Marian Popa, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1972. https://camilpetrescu.eu https://culturainiasi.ro/camil-petrescu/