Dermatologie
Oftalmologie
Gastroenterologie
Restricția calorică
îmbătrânirea cardiovasculară
Procesul de îmbătrânire se caracterizează prin schimbări ce se dezvoltă în timp și au ca rezultat diminuarea rezervei fiziologice și a capacității de supraviețuire. Vulnerabilitatea crescută la provocările interne și externe apărută odată cu vârsta este una dintre particularitățile geriatriei și gerontologiei și se numește homeostenoză.
geriatrie-gerontologie
Îmbătrânirea este un proces extrem de eterogen, iar deteriorarea funcției organelor, inclusiv a inimii, nu se corelează totdeauna bine cu vârsta cronologică. Îmbătrânirea intrinsecă poate fi definită ca schimbările structurale și funcționale progresive dezvoltate odată cu înaintarea în vârstă. Separarea efectelor îmbătrânirii intrinseci de bolile subclinice este o adevărată provocare, iar implicarea contribuțiilor suplimentare ale expunerii la mediu și stilul de viață (fumat, exerciții fizice, dietă) face acest lucru și mai dificil. Important este că îmbătrânirea în sine nu duce la boală, dar scade pragul de apariție a bolii și poate intensifica și accelera efectele bolii, odată inițiate.
Au fost definite câteva trăsături ale îmbătrânirii cardiovasculare intrinseci, și anume: să lipsească la tineri, dar să fie prezentă în mod obligatoriu la persoanele vârstnice, să se accen-
tueze odată cu vârsta și să nu aibă legătura cu o altă boală.
Ateroscleroza coronariană și hipertensiunea arterială sunt două tulburări foarte frecvente ce afectează semnificativ funcția cardiacă, motiv pentru care este prudent să se separe îmbătrânirea de boală.
Senescența este caracterizată de disponibilitatea redusă a oxidului nitric (NO), precum și de: proliferarea intimală, rigiditatea arterială crescută, apariția unei inflamații cronice ușoare.
La nivelul cordului, îmbătrânirea se manifestă prin hipertrofie ventriculară stângă, fibroză cardiacă, non-complianță ventriculară, remodelare progresivă a miocardului și deteriorarea rezervei cardiace. Scăderea mecanismelor defensive duce la o sensibilitate crescută la stres, având ca efect predispozitia mai mare la leziuni. Numărul de cardiomiocite scade în paralel cu declinul progresiv al capacității de regenerare a inimii.
Restricția calorică (RC) se referă la un regim alimentar care limitează aportul energetic fără a provoca deficiențe de nutrienți esențiali și vitamine. Aceasta prelungește durata medie și maximă
de viață la toate speciile de animale, realizând o legătură între metabolism și îmbătrânire.
Este larg acceptat că reducerea aportului energetic întârzie îmbătrânirea sistemului cardiovascular, datorită efectelor sale multiple asupra inimii și vaselor de sânge. RC protejează arterele împotriva stresului oxidativ și fibrozării previne îngroșarea foiței intimă-medie și inhibă formarea plăcilor aterosclerotice.
Efectul benefic al restricției calorice (RC) asupra sistemului cardiovascular se datorează, în mare parte, influenței sale asupra principalilor factori de risc cardiovascular. La persoanele cu aport caloric redus, se observă scăderi semnificative ale colesterolului seric total, colesterolului LDL, raportului colesterol total/ HDL și trigliceridelor.
La nivel molecular, legătura dintre aportul limitat de energie și longevitate este complexă, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea ce reglează expunerea celulei la stress oxidativ.
În acest sens, cercetările privind restricția calorică pot deschide o nouă cale pentru o metodă eficace și la îndemană de prevenție cardiovasculară.
Dr. Mihaela Burșova Medic primar
Depresia la vârstnici este dificil de diagnosticat deoarece se manifestă atipic, mai ales prin somatizări. Vârstnicul nu va relata că este trist, ci va afirma fie că prezintă cefalee, fie artralgii difuze, fie alte simptome care nu vor avea corespondent în examenul fizic. Din aceste motive diagnosticul depresiei este adesea întârziat şi tabloul clinic este pus pe seama unor afecţiuni somatice. Totuşi, este foarte important ca afecţiunea să fie identificată cât mai repede deoarece are un impact puternic asupra organismului vârstnicului. Depresia este factor de risc pentru boala Alzheimer şi alte tulburări neurocognitive, vârstnicii cu depresie dezvoltând afecţiuni degenerative neurocognitive într-o proporţie mai mare şi mai repede comparativ cu subiecţii de peste 65 de ani care nu au tulburări ale dispoziţiei. Mai mult, vârstnicii cu depresie prezintă infarct miocardic cu o frecvenţă mai mare comparativ cu subiecţii fără această tulburare de dispoziţie. Cele mai mari provocări ale unui medic geriatru sunt reprezentate, pe de o parte, de complexitatea patologiei pacienţilor vârstnici, coexistenţa mai multor afecţiuni, de multe ori cu impact semnificativ asupra calităţii vieţii, fiind o regulă la această grupă populaţională. Pe de altă parte, la vârstnici există o serie de particulariţăti de manifestare a bolilor. Adesea, manifestarea este atipică şi silenţioasă, boli grave putând avea un tablou clinic foarte redus care de multe ori întârzie diagnosticarea. Acesta este un paradox deoarece neam aştepta ca vârstnicii, fiind fragili, să poată fi diagnosticaţi rapid. Mai există şi o serie de prejudecăţi, întâlnite la membrii de familie, dar şi la vârstnicii înşişi, conform cărora manifestările unor boli ar fi de fapt componente ale unei îmbătrâniri aşa-zis “normale”. O altă caracteristică este legată de faptul că patru sindroame, numite de Isaacs “giganţii geriatriei”, pot fi manifestarea aproape oricărei boli la vârstnici, ceea ce face dificil diagnosticul diferenţial. Cele patru sindroame descrise de Isaacs în anii ’60 sunt: sindromul de imobilizare, sindromul de instabilitate, sindromul de incontinenţă şi sindromul de afectare neurocognitivă.
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada, Institutul de Geriatrie și Gerontologie ”Ana Aslan”
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04
Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
Tiraj: 15.000 ex.
ISSN 2067-0508
Genetica între așteptări și realitate
În anul 2013, genetica, mai bine-zis genomica, a fost declarată unul dintre cele mai „fierbinți” domenii științifice, poziție pe care a continuat să o păstreze an de an. Interesul acordat descifrării mecanismelor genetice este ilustrat de numărul imens de publicații științifice care completează puțin câte puțin, precum piesele unui puzzle, harta cunoștințelor noastre. Nu mai puțin, mass-media si diversele rețele de socializare sunt la rândul lor foarte bogate în postări privind lumea genomicii, creând astfel o imagine mai degrabă feerică asupra beneficiilor de care ne putem bucura de pe urma sa. Ce se întâmplă însă atunci când intrăm direct în contact cu testele genetice? Care este relația dintre așteptări și realitate?
Dr. Biol. Andreea Țuțulan-Cuniță
Testele genetice pot fi de screening sau diagnostic. Screening-ul are drept scop identificarea eventualelor defecte genetice înainte ca acestea să se manifeste clinic. Cel mai cunoscut tip de screening genetic actual este reprezentat de testele prenatale non-invazive (NIPT), care țintesc detectarea potențialelor anomalii genetice fetale pe baza ADN liber circulant din sângele matern. Un rezultat pozitiv la screening trebuie urmat, pentru confirmare, de un test specific anomaliei identificate. În contrast, testele de diagnostic genetic se realizează pentru confirmarea unui diagnostic clinic existent.
În prezent, se cunosc peste 8000 de boli de cauză genetică, iar la majoritatea se cunosc anomaliile ADN ce conduc la apariția simptomelor. Pentru identificarea acestor anomalii există diferite metode de testare, pentru a căror alegere corectă este recomandat consultul genetic. Foarte importantă este comunicarea, dat fiind faptul că noțiuni precum „genă”, „variantă patogenă” (altfel
spus, „mutație”), „transmitere autozomal dominantă / recesivă / legată de cromozomul X” sau multe altele nu sunt usor de transpus în termeni simpli. Așadar, ce așteptări avem de la genetică și ce ne poate ea oferi?
În sarcină, efortul medical este îndreptat spre a asigura sănătatea copilului nostru. Împreună cu investigațiile ecografice și biochimice, testele NIPT ne confirmă absența unor defecte genetice bine precizate, fiind țintite bolile genetice cele mai frecvente: sindroamele Down, Edwards, Patau, DiGeorge, cri-du-chat, Prader-Willi / Angelman, de deleție 1p36, Wolf-Hirschhorn, Jacobsen, Langer-Giedion și Smith-Magenis și altele circa o sută, în funcție de test. Riscul unei afecțiuni genetice după realizarea tuturor acestor investigații este foarte mic, sub 1%. Mai mult, în cazul în care există afecțiuni genetice rare în familie, neincluse în lista celor țintite de către NIPT, riscul moștenirii acestora poate fi și mai mult redus prin teste specifice. Cu toate acestea, excluderea certă, absolut a oricărei boli genetice, este... exclusă. În cazul în care ne confruntăm cu o afecțiune genetică, indiferent de vârsta la care aceasta devine aparentă, se recomandă analize specifice, în concordanță cu diagnosticul clinic. Este cazul fenilcetonuriei, fi-
brozei chistice, miotoniei ș.a. În alte cazuri, afecțiuni precum retinita pigmentară, epilepsia au mai multe cauze genetice; de exemplu, sindromul Angelman poate fi cauzat de oricare din patru mecanisme. Aceste cauze alternative trebuie investigate conform algoritmilor recomandați de ghidurile în vigoare. Nu trebuie uitat că un rezultat negativ la o analiză genetică nu echivalează cu infirmarea diagnosticului clinic și că, de multe ori, înseamnă continuarea căutării. Beneficiul cercetărilor din domeniu se reflectă, îmbucurător, în apariția de teste din ce în ce mai complexe, care scurtează această căutare. Dedicat excelenței, CytoGenomic Medical Laboratory se află alături de pacienți prin ofeta unei palete largi de analize genetice și genomice, de screening și de diagnostic prenatal și postnatal, sub îndrumarea medicului genetician (www.cytogenomic.ro).
Dr. Maria Stratan Medic specialist
Genetică
Calea Floreasca nr . 35, București
Simptomele cataractei: Cum să le identificați și ce măsuri să luați?
Cataracta este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice care apar odată cu înaintarea în vârstă. În termeni simpli, reprezintă opacifierea progresivă a cristalinului – lentila ochiului – care determină o scădere treptată a vederii. Întrebarea pe care mulți pacienți o adresează este: „Cum pot să-mi dau seama dacă am cataractă?”. Simptomele nu sunt întotdeauna evidente de la început, motiv pentru care este important să fiți atenți la orice modificare ce survine în calitatea vederii dumneavoastră.
Dr. Miruna Nicolae Medic primar, specialist oftalmolog Clinica de oftalmologie Ama Optimex www.amaoptimex.ro www.scapadeochelari.ro www.cataracta.ro
Cristalinul are rolul de a focaliza lumina pe retină, pentru ca imaginea să fie clară. Odată cu apariția cataractei, cristalinul își pierde treptat transparența, iar imaginea devine neclară. În cele mai multe cazuri, această modificare apare după vârsta de 65 de ani, însă există și situații în care cataracta se dezvoltă mai devreme, din cauza unor factori genetici, traumatisme sau boli asociate.
Un aspect important, dar adesea trecut cu vederea, este faptul că debutul cataractei poate fi marcat de o aparentă îmbunătățire a vederii de aproape. Persoanele afectate constată că nu mai au nevoie de ochelari pentru citit, o schimbare temporară care este semnul unei modificări patologice a cristalinului, ce va duce în timp la scăderea marcată a vederii.
Simptome cataractă
Cataracta nu provoacă durere și în general evoluează lent, astfel încât simptomele pot trece neobservate o perioadă. Totuși, există manifestări care indică prezența acestei afecțiuni și care ar trebui
să vă îndemne să solicitați un consult oftalmologic:
• Vedere încețoșată sau tulbure
• Sensibilitate crescută la lumină (fotofobie)
• Disconfort vizual la lumina farurilor, în special noaptea
• Necesitatea unei surse de lumină mai puternice pentru citit
• Schimbări frecvente ale dioptriilor
• Vedere dublă
• Dificultăți în desfășurarea activităților zilnice
Pe măsură ce cataracta evoluează, vederea devine din ce în ce mai slabă, iar ochelarii nu mai oferă îmbunătățiri. La persoanele vârstnice, pierderea acuității vizuale poate duce inclusiv la aprecierea greșită a distanțelor, crescând riscul de accidente sau căzături. Cum se stabilește diagnosticul?
Dacă ați observat modificări ale vederii după vârsta de 60–65 de ani, sau chiar la vârste mai tinere, și dacă simțiți că ochelarii nu vă mai ajută ca înainte, este important să programați un consult într-o clinică oftalmologică specializată. Medicul va efectua o serie de investigații pentru a confirma diagnosticul de cataractă și va stabili dacă este momentul potrivit pentru intervenție. Este recomandat
ca operația să fie realizată atunci când dispare confortul vizual.
În cadrul consultului, vor fi realizate și măsurători precise pentru alegerea cristalinului artificial ce urmează a fi implantat. Veți primi toate informațiile legate de intervenție, riscuri, tipuri de cristaline disponibile, precum și recomandările necesare pentru pregătirea preoperatorie (analize de sânge, investigații cardiologice etc.).
Tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical
Tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical. Operația se realizează în câteva minute, cu anestezie locală, fără internare și este nedureroasă. Procedura constă în înlocuirea cristalinului opacifiat cu un cristalin artificial, care nu se degradează în timp și nu necesită înlocuire pe parcursul vieții. După operație, pacientul pleacă acasă, urmând indicațiile primite pentru îngrijirea postoperatorie.
Deși tentantă, ideea tratării cataractei prin metode naturiste sau picături oftalmice nu este susținută medical. Astfel de soluții nu pot opri evoluția bolii și, uneori, pot chiar îngreuna desfășurarea intervenției chirurgicale. Tehnologia actuală permite ca operația de cataractă să fie una sigură, rapidă și eficientă, cu o recuperare vizuală semnificativă.
Sănătatea cardiovasculară și alimentația rațională (5)
Dieta DASH, concepută pentru a combate hipertensiunea arterială, promovează un stil alimentar echilibrat, bogat în fructe, legume, cereale integrale, lactate degresate și proteine slabe, reducând aportul de sodiu, grăsimi saturate și zaharuri adăugate. Studiile arată că această dietă scade tensiunea arterială în doar două săptămâni, datorită aportului crescut de potasiu, magneziu și calciu. Benefică și pentru controlul greutății și prevenirea diabetului de tip 2, DASH îmbunătățește sănătatea cardiovasculară și generală. Similar, dietele vegetariene și vegane, bogate în fibre și sărace în colesterol, reduc riscul de boli coronariene, cu condiția asigurării nutrienților esențiali. Adoptarea unei alimentații sănătoase este un pas crucial pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă.
Conf. Univ. Dr. Magdalena Mititelu Disciplina Laborator clinic. Igiena Alimentației, Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila” din București
Conf. Univ. Dr. Alexandru Scafa-Udriște Catedra de Patologie Cardio-Toracică, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila” din București
Gabriel Olteanu Fiziokinetoterapeut, Consultant nutriționist, Centrul Dr. Heart, București
Conf. Univ. Dr. Ștefan
Sebastian Busnatu
Catedra de Patologie
Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension)
Un alt aspect esențial al dietei DASH este reducerea aportului de sodiu. Recomandarea generală pentru adulți este de până la 2.300 mg de sodiu pe zi, dar pentru persoanele cu hipertensiune arterială, nivelul recomandat scade la 1.500 mg pe zi. Excesul de sodiu este asociat cu creșterea tensiunii arteriale, ceea ce sporește riscul de boli cardiovasculare.
Dieta DASH sugerează utilizarea ierburilor, condimentelor și altor alternative la sare pentru a îmbunătăți gustul alimentelor fără a crește nivelul de sodiu.
Cardio-Toracică, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila” din București
Dieta DASH recomandă 2-3 porții de produse lactate pe zi. Calciul joacă un rol important
în reglarea tensiunii arteriale și menținerea sănătății oaselor, dar trebuie consumat din surse sănătoase, cum ar fi lactatele cu conținut redus de grăsimi. Proteinele slabe, cum ar fi puiul fără piele, peștele și leguminoasele (fasole, linte, mazăre), sunt esențiale pentru menținerea sănătății cardiovasculare. Dieta DASH recomandă 2 sau mai puține porții pe zi de carne slabă, pește sau carne de pasăre. Sursele vegetale de proteine, cum ar fi nucile și semințele, oferă și grăsimi nesaturate sănătoase și fibre, care ajută la menținerea sănătății inimii și vaselor de sânge. Consumul de cereale integrale contribuie la prevenirea bolilor cardiovasculare prin îmbunătățirea profilului lipidic și reducerea riscului de ateroscleroză. Dieta DASH recomandă 6-8 porții de cereale pe zi, punând accent pe cerealele integrale. Grăsimile saturate și trans, care se găsesc
în alimentele procesate și în carnea grasă, sunt asociate cu creșterea nivelului de colesterol LDL și a riscului de boli cardiovasculare. Dieta DASH limitează consumul de grăsimi saturate la mai puțin de 6% din caloriile zilnice totale. De asemenea, dieta DASH încurajează reducerea consumului de zaharuri adăugate, în special din băuturi îndulcite, dulciuri și deserturi procesate.
Numeroase studii clinice au arătat că dieta DASH poate reduce tensiunea arterială atât la persoanele hipertensive, cât și la cele cu tensiune arterială normală. Reducerea tensiunii arteriale poate fi observată în doar două săptămâni de la începerea dietei. Acest efect este atribuit în principal reducerii aportului de sodiu și creșterii consumului de potasiu, magneziu și calciu, care au roluri importante în reglarea tensiunii arteriale.
Dieta DASH este benefică și pentru controlul greutății corporale, deoarece promovează consumul de alimente sățioase și bogate în nutrienți, care ajută la menținerea unui echilibru caloric sănătos. Controlul greutății este esențial pentru prevenirea obezității, un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare. În plus, dieta DASH poate contribui la prevenirea diabetului de tip 2, o afecțiune strâns legată de bolile cardiovasculare. Consumul ridicat de fibre și alimente integrale din dieta DASH îmbunătățește sensibilitatea la insulină și ajută la menținerea unui nivel normal al glicemiei.
Dieta DASH reprezintă un model alimentar echilibrat, elaborat inițial pentru a combate hipertensiunea arterială, dar care și-a dovedit eficiența în prevenirea și gestionarea altor afecțiuni cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 și obezitatea. Bazată pe un aport crescut de alimente bogate în nutrienți esențiali precum potasiu, magneziu și calciu, dieta DASH promovează consumul ridicat de fructe, legume, cereale integrale, lactate degresate și proteine slabe, precum peștele și carnea de pui. Totodată, se concentrează pe reducerea aportului de sodiu, grăsimi saturate și zaharuri adăugate.
Dieta DASH este recunoscută nu doar pentru efectele sale asupra reducerii tensiunii arteriale, ci și pentru abordarea sa holistică, orientată spre îmbunătățirea sănătății generale. Aceasta subliniază importanța unei alimentații variate și bogate în fibre, antioxidanți și grăsimi sănătoase, cum ar fi cele din nuci și
Concluzii
semințe, contribuind astfel la scăderea inflamației sistemice și la menținerea sănătății vasculare.
Dieta vegetariană și vegană
Dietele vegetariene și vegane exclud produsele de origine animală și sunt bogate în fructe, legume, leguminoase și cereale integrale. Aceste diete sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a reduce nivelul de colesterol și de a îmbunătăți sănătatea vaselor de sânge, reducând astfel riscul de boli cardiovasculare. Mai multe studii au arătat că vegetarienii și veganii au un risc mai scăzut de boală coronariană comparativ cu omnivorii. Deși aceste diete pot oferi beneficii cardiovasculare semnificative, este important ca persoanele care adoptă o dietă vegetariană sau vegană să se asigure că obțin suficiente proteine, vitamina B12, fier și acizi grași omega-3 din surse vegetale sau suplimente.
Prevenirea bolilor cardiovasculare începe cu alegerea unui stil de viață sănătos, în care alimentația joacă un rol crucial. O dietă echilibrată, bogată în alimente integrale și săracă în grăsimi nesănătoase, sare și zahăr poate proteja inima și sistemul circulator. Modelele alimentare precum dieta mediteraneană, dieta DASH și cele vegetariene oferă exemple clare de regimuri care pot reduce semnificativ riscul de boli de inimă. Adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase nu doar că îmbunătățește calitatea vieții, dar poate preveni complicațiile grave asociate bolilor cardiovasculare. Astfel, fiecare pas făcut în direcția unei alimentații mai sănătoase este un pas către o viață mai lungă și mai sănătoasă.
Evaluarea geriatrică
piatra de temelie pentru
o îmbătrânire sănătoasă
Creșterea populației, îmbătrânirea demografică (și implicit raportul de dependenţă demografică), urbanizarea și migrația internațională sunt patru tendințe demografice majore care modelează lumea în prezent; dar îmbătrânirea demografică este un fenomen modern: niciodată până acum nu a existat o societate atât de îmbătrânită, deși în decursul vremurilor existau și indivizi bătrâni.
Îmbătrânirea demografică înseamnă că proporția persoanelor în vârstă de sub 15 ani se micșorează, în timp ce numărul persoane-
lor în vârstă este în creștere (în România, în 2022 erau
123,6 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani, iar raportul de dependenţă demografică a crescut de la 54,0 la 54,4 persoane tinere și vârstnice la 100 persoane adulte); acest tipar va continua în următoarele două decenii, pe măsură ce generația baby-boom de după al II-lea
război mondial va înainta în vârstă.
Una dintre cauzele îmbătrânirii demografice este creșterea speranţei de viaţă, atât la naștere, cât și la 65 ani. Dar speranța de viață, un indicator care măsoară timpul mediu estimat să-l trăiască o populație în condițiile predominante de mortalitate, cel mai cunoscut și utilizat indicator care permi-
Conf. Univ.
Dr. Valer Donca
Secţia Clinică Geriatrie, Spitalul Clinic Municipal Cluj Napoca, România
te comparații între populații și perioade de timp, a fost mult timp considerată cea mai puternică dovadă a îmbunătățirii sănătății. În ciuda popularității sale, speranța de viață are un dezavantaj important deoarece este doar o măsură a mortalității (ignorând starea de sănătate a celor care rămân în viață) și nu poate oferi informații dacă rata de scădere a mortalității este egală cu rata îmbunătățirii sănătății. Speranța de viaţă sănătoasă însă, estimează anii de viață ai unei populații trăiți într-o stare de „sănătate bună”, în condițiile date de mortalitate și morbiditate.
Astfel, deși speranţa de viaţă la 65 de ani a crescut, speranţa de viaţă sănătoasă la 65 ani nu s-a schimbat semnificativ. Dacă din 1995 până în 2012, speranța de viață la 65 de ani a crescut la femei și la bărbați cu 13%, și respectiv 20%, pentru a ajunge la 21,8 și respectiv 18,1 ani (în Romania 17,7 respectiv 13,4), speranţa de viaţă sănătoasă a rămas aproape neschimbată pe toată perioada, stagnând în jurul valorilor de 9,6 ani, și respectiv 8,8 ani pentru femei și bărbați (în România 6, respectiv 5,7 ani), adică aproape jumătate din viaţa trăită după 65 de ani este trăită în suferinţă (în Romania două treimi).
Implicațiile acestor schimbări demografice sunt de amploare. Pe de o parte sistemul de sănătate, așa cum este structurat în prezent, nu este pregătit pentru avalanșul cererilor pe care această populație îmbătrânită le va impune. Unul dintre
principalii factori ai creșterii cererii și utilizării asistenței medicale în rândul persoanelor în vârstă este prevalența ridicată a afecțiunilor cronice multiple (MCC), care sunt definite ca având două sau mai multe boli cronice care durează cel puțin un an și necesită asistență medicală continuă sau limită. activități din viața de zi cu zi: 88% dintre adulții în vârstă au cel puțin un MCC, iar 60% au cel puțin două.
Pe de altă parte pacientul poate avea de suferit. Modelul tradițional al practicii medicale orientat în principal spre boală se concentrează pe ideea că afectarea organelor sau sistemelor cauzează bolile, și astfel tratamentul se adresează în principal îndepărtării patologiei subjacente. Din păcate, acest model de practică medicală nu ține cont de complexitatea pacienților care sunt din ce în ce mai des întâlniți în practica curentă, și anume bătrânii. Accentul principal pe boală, având în vedere nevoile de sănătate schimbate ale pacienților, conferă îngrijirii medicale care este centrată în primul rând pe boală, în cel mai bun caz un caracter învechit, și în cel mai rău caz, dăunător. De altfel, în februarie 1963, în mesajul către Congres despre nevoile cetăţenilor în vârstă ai naţiunii, Președintele John Fitzgerald Kennedy, parafrazandu-l pe Edward J. Stieglitz, care în cartea sa „The second forty years”, apărută în 1946, afirma: „La sfârșit, nu anii vieţii tale contează, ci viaţa acestor ani”, a statuat: „Nu este sufici-
ent ca o națiune să fi adăugat ani noi vieții – obiectivul nostru trebuie să fie, de asemenea, să adăugăm o viață nouă acelor ani”.
Având în vedere toate acestea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat în 2015 Raportul mondial privind îmbătrânirea și sănătatea, care conturează un cadru de acțiune pentru promovarea îmbătrânirii sănătoase, construit în jurul noului concept de abilitate funcțională. Imbătrânirea sănătoasă depășește conceptul de „absenţă a bolilor”, fiind definită ca „procesul de dezvoltare și menținere a abilităţii funcționale care face posibilă starea de bine la bătrânețe”.
Abilitatea funcțională cuprinde atributele legate de sănătate care le permit oamenilor să trăiască așa cum doresc și să facă activităţile pe care le doresc: gestionarea și satisfacerea nevoile imediate și viitoare, mobiliatea, capacitatea de a se dezvolta, de a lua decizii, de a construi și întreţine relaţii sociale.
Dar oamenii nu îmbătrânesc la fel. În 1947, Harry Benjamin făcea observaţia: „ONE MAN MAY BE SIXTY YEARS OLD, ANOTHER MAY BE SIXTY YEARS YOUNG”. Cu alte cuvinte, dacă vârsta cronologică este clară, vârsta biologică variază și este greu de stabilit cu precizie.
Identificarea persoanelor în vârstă care sunt fragile sau expuse riscului de rezultate precare în sănătate, urmată de o evaluare și intervenție ulterioară adecvată, constituie o piatră
de temelie a medicinei geriatrice și a calității îngrijirii pentru populația în vârstă în continuă creștere. În populația geriatrică, luarea deciziilor clinice, inclusiv diagnosticul, tratamentul și selecția rezultatelor, poate fi deosebit de dificilă. Iar acest proces poate și este realizat prin evaluarea geriatrică.
Evaluarea geriatrică, o „mantra” în geriatrie, este procesul multimodal și multidisciplinar care identifică problemele medicale: comorbidități, polifarmacie, tulburări cognitive, depresie, sindroame geriatrice (între care aș sublinia sindromul de fragilitate), probleme nutriționale, capacitățile funcționale: dependenţa în activitățile vieții de zi cu zi, și respectiv nevoile sociale și cele legate de mediul ambiental: îngrijitori, cercul social, resurse financiare, adecvarea și siguranța mediului ambiental.
Evaluarea geriatrică este un proces complex și cronofag. Dar este esenţială în personalizarea îngrijirii pacientului (preventiv sau după spitalizări, prezentări în serviciile de urgență sau consulturi ambulatorii), în asigurarea de servicii de îngrijire tranzitorie (cum ar fi spitalele virtuale la domiciliu), clinicile specializate și alte intervenții non-farmacologice adjuvante în modul cel mai potrivit pentru pacienții cu cel mai mare risc.
„Medicii sunt oarecum iritaţi de geriatrie, pentru că este greu să te descurci cu o mârţoagă bătrână. Mârţoaga bătrână e surdă. Mârţoaga bătrână vede prost. Memoria îi poate juca feste mârţoagei bătrâne. Cu mârţoaga bătrână trebuie sa o iei încet, pentru că îţi cere să-i repeţi ce ai spus, ce ai întrebat. Iar mârţoaga bătrână nu are numai o plângere majoră de făcut.
Suntem buni la rezolvarea problemelor specifice, individuale: cancer de colon, hipertensiune arterială... Daţi-ne o boală, și ne descurcăm cu ea. Daţi-ne în schimb, o bătrână cu tensiune arterială prea mare, cu artroză la genunchi, și numeroase alte boli pe lângă acestea, o bătrână care riscă să piardă viaţa care-i place ei, și mai că nu vom ști ce să facem și adeseori nu vom face decât să înrăuţăţim lucrurile. Pentru că bătrâneţea nu este un diagnostic; este o prăbușire cumulată a aparatelor și sistemelor organismului; practic ne năruim. Cum naiba să te descurci cu toate? Ești copleșit. Nu-i nimic spectaculos în a îngriji astfel de chestii. Dar asta fac medicii geriatri. Consolidează rezistenţa când ajungem la vârste înaintate și capacitatea de a ne adapta la ce ne așteaptă. Şi da, este dificil.” (Atul Gawande; Suntem muritori)
DEFENCE HAIR
Îndepărtează mătreața
Netezește pielea Reglează sebumul
Reglează excesul de sebum PĂR CURAT
Calmează scalpul de mâncărimi
Reduce petele post acneice
DEFENCE HAIR
șampon Anti-mătreață uscată
• Reduce mătreața de la prima utilizare
• Pirocton Olaminaantifungic, care ţine sub control dezvoltarea fungică reducând astfel mătreaţa.
• Oferă o senzație de calmare şi stare de bine a scalpului cu mâncărimi
• Flacon 200 ml
DEFENCE HAIR
șampon Anti-mătreață grasă
• Reduce hiperseborea şi mătreața de la prima utilizare
• Conține ingrediente active seboreglatoare şi un complex purificator din plante cu proprietăți antimicrobiene
• Oferă o senzație de calmare imediată
• Flacon: 200 ml
Este necesară colonoscopia la pacienții cu sindrom de intestin iritabil?
Sindromul de intestin iritabil afectează semnificativ calitatea vieții pacienților, care deja sunt împovărați de teste multiple, majoritatea inutile, de pierderea timpului cu pregătirea pentru investigații, de efectele semnificative legate de sedare și de costurile financiare directe. Cu toate acestea, sunt mulți pacienți cu sindrom de intestin iritabil care, în loc să se concentreze pe controlul simptomelor reale, continuă să fie preocupați de condiția medicală, pe care o consideră potențial gravă, sau chiar fatală. În prezentările clinice, asemănările cu o serie de boli organice precum boala Crohn, colita ulcerativă, boala celiacă dar mai ales teama de cancer care nu poate fi depășită, mulți pacienți dar și medici, apelează la teste invazive pentru a exclude o boală organică, înainte de a confirma un diagnostic de sindrom de intestin iritabil. În lipsa unor teste diagnostice noninvazive, care să ofere un diagnostic fiabil și reproductibil al sindromului de intestin iritabil, cu un raport de probabilitate pozitiv suficient de mare și o valoare de probabilitate negativă suficient de scăzută, colonoscopia rămâne una dintre explorările cele mai solicitate.
Prof. Univ.
Dr. Elena Toader Medic primar gastroenterologie
și medicină internă, Universitatea de Medicină
și Farmacie „Grigore
T. Popa” Iași, Institutul de Gastroenterologie și
Hepatologie, Spitalul Clinic
Județean de Urgență
„Sfântul Spiridon”
gradului de satisfacție. În plus, contribuie la evitarea expunerii la investigații și riscuri suplimentare, precum și la economisirea resurselor corespunzătoare cerințelor standard de management non-invaziv al sindromului de intestin iritabil. Pen-
tru un pacient o colonoscopie pozitivă pentru diferite tipuri de leziuni nonmaligne asociate sindromului de intestin iritabil, precum polipii sau diverticulii, generează neîncredere în certitudinea diagnosticului și insatisfacție față de serviciile medicale.
Opinia pacienților despre colonoscopie în sindromul de intestin iritabil
Raportat la explorarea colonoscopică, atitudinea pacienților cu sindrom de intestin iritabil este mult influențată de rezultatul investigației. Pentru un pacient o colonoscopie negativă, fără evidența unei afecțiuni organice, pe lângă certificarea diagnosticului de sindrom de intestin iritabil generează și un impact pozitiv asupra calității vieții și a
Opinia medicală despre colonoscopie
în sindromul de intestin iritabil
În mod tradițional, diagnosticul unei boli este realizat prin obiectivarea anomaliilor anatomice sau funcționale. Sindromul de intestin iritabil este o condiţie medicală în care se încearcă să se schimbe paradigma diagnosticului de la una de diagnostic prin excludere, la un proces de diagnostic proactiv, bazat pe un sistem de încadrare a simptomelor. În absența unor markeri biologici specifici, sindromul de intestin iritabil este confirmat ca o tulburare funcțională numai după ce bolile organice gastro-intestinale au fost excluse printr-o serie exhaustivă de teste diagnostice. În multe cazuri, aceaste evaluări includ colonoscopia, care este una dintre cele mai costisitoare investigații diagnostice.
Acces la excelență medicală
Dincolo de rețete, un farmacist deschide porți pentru viitorul medicinei personalizate din România
Într-o lume medicală tot mai grăbită, în care protocoalele tind să înlocuiască empatia, iar presiunea de a trata lasă prea puțin timp pentru a învăța, există oameni care aleg să creeze spații de formare, de reflecție, de reconectare cu esența profesiei medicale: cunoașterea profundă și grija pentru pacient. Un astfel de spațiu a prins formă în București, pe 7 și 8 iunie 2025, printr-un eveniment susținut de Dr. Heribert Moellinger, un medic cu vastă experiență în terapii hormonale bioidentice (BHRT) și medicină personalizată anti-aging, membru al American Academy of Anti-Aging Medicine și International Hormone Society.
Educația medicală ca misiune personală
În spatele acestui demers stă o viziune clară și o mână fermă, dar discretă, Farmacist Cosmina Bengescu, fondatoarea farmaciei Crisia. Cu o înțelegere profundă a nevoilor reale din practica medicală românească, nu s-a limitat niciodată la rolul tradițional al farmacistului. A înțeles că a sprijini medicul înseamnă a trata indirect pacientul. Şi că, uneori, cel mai mare impact îl ai nu din cabinet sau din laborator, ci din spațiul în care creezi condițiile ca ceilalți să exceleze.
Astfel a luat naștere Academia Crisia, un proiect educațional care găzduiește în România formatori internaționali, protocoale moderne și, mai ales, un mediu profesionist de schimb de experiențā adaptat contextului local. Evenimentul cu Dr. Moellinger nu este o excepție, ci o continuare firească a acestei misiuni.
„Când am creat Crisia Farm, am visat la un ecosistem în care medici, farmaciști și pacienți evoluează împreună. Cred cu tărie că formarea continuă este nu doar un drept, ci o datorie față de profesie. Iar noi, ca farmaciști, avem datoria de a crea punți și nu ziduri între medic și pacient.”
— Farmacist Cosmina Bengescu Dr. Heribert Moellinger: Știință, echilibru și experiență
Evenimentul a fost o întâlnire aplicată, vie și interactivă, în care medici din diverse specialități au înțeles cum funcționează organismul uman din perspectiva echilibrului hormonal și cum pot integra terapiile hormonale personalizate în practica lor clinică.
Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Crisia Conference Room, un spațiu special gândit ca un laborator al cunoașterii.
Crisia Farm, o farmacie care cultivă viitorul
De-a lungul ultimilor ani, Crisia Farm s-a distins prin calitatea preparatelor personalizate, dar mai ales prin deschiderea către cunoaștere, devenind un aliat în procesul terapeutic.
Farmacist Cosmina Bengescu a înțeles că dezvoltarea medicinei personalizate nu se poate face fără educație, fără dialog interdisciplinar și fără un mediu sigur în care profesioniștii să-și pună întrebări dificile și să caute împreună răspunsuri. Într-un sistem medical în care presiunea timpului și lipsa resurselor educaționale lasă urme, implicarea unui farmacist în formarea unei viziuni personalizate este un gest de curaj. Un gest care ar trebui să devină model.
Un eveniment, o promisiune
Acest remarcabil eveniment din luna iunie și-a propus a fi o experiență profund umană. O întâlnire între valori, între profesioniști, între oameni care nu s-au oprit din a învăța. Şi, poate să devină, și o amintire prețioasă despre ce înseamnă să ai alături oameni care cred în tine și îți oferă contextul în care poți deveni cea mai bună versiune profesională a ta.
Într-un colț de București, la început de vară, medicina se scrie din nou, la prezent. Cu rigoare. Cu încredere. Cu oameni care aleg să rămână. Să învețe. Să dăruiască. Și totul începe de la un farmacist care a înțeles că uneori, cea mai importantă rețetă este aceea a cunoașterii.
Obezitatea și patologiile asociate
Obezitatea este recunoscută în prezent ca o boală cronică multifactorială, ce afectează o mare parte a populației globului. OMS estimează o prevalență de 39-49% a obezității sau supraponderii. Conform World Obesity Federation în 2024 peste un miliard de oameni din lume trăiesc cu obezitate, aproape 880 de milioane de adulți și 159 de milioane de copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani. Complexitatea acestei afectări metabolice, atrage dupa sine o patologie complexă, de la boli cardiovasculare, până la diverse forme de cancer, sau chiar tulburări neurologice. De aceea evaluarea persoanelor cu probleme de greutate este absolut necesară, aducând date importante privind afecțiunile asociate, de cele mai multe ori diagnosticate tarziu.
Definirea obezității prin Indicele de Masă Corporală (IMC) nu este suficientă pentru evaluarea stării de sănătate și de aceea se folosesc și alți parametri, circumferința abdominală fiind un indicator mai fidel, în special privind riscul cardio-vascular. Prezența țesutului adipos poate fi apreciată prin investigații imagistice, ce estimează distribuția acestuia în diferitele regiuni ale corpului, aducând date importante privind depozitele
de la nivel subcutanat, gluteal sau visceral. Computer tomografia este gold standard pentru aprecierea volumului, compoziției și dimensiunilor rezervelor de țesut adipos, precum și prezența depozitelor ectopice.
Țesutul adipos subcutanat este un loc de stocare extrem de dinamic, multifuncțional, care se caracterizează prin prezența unei populații foarte heterogene de celule, adipocite, preadipocite, celule imune, celule endoteliale și fibroblaste, care împreună funcționează pentru a facilita expansiunea sănătoasă ca răspuns la excesul caloric. Managementul corect al acestor pacienți cuprinde o serie de strategii terapeutice: intervenții asupra stilului de viață, medicație pentru scădere în greutate sau chiar chirurgie metabolică.
Scăderea în greutate se corelează cu scăderea riscului cardio-vascular, așa cum au aratat o serie de studii clinice,
Obezitatea și insuficiența cardiacă
Legătura dintre obezitate și factorii de risc cardiovascular este recunoscută, obezitatea fiind un factor de risc independent pentru hipertensiunea arterială. O relație strânsă este între obezitate și insuficiența cardiacă, în special cu cea cu fracție de ejecție păstrată (FEp). Această asociere are la bază creșterea grăsimii epicardice, acționând ca producător de mediatori inflamatori într-o manieră autocrină/paracrină, influențând microcirculația coronariană și celulele miocardice, promovând astfel mecanismele care conduc la alterarea funcției cardiace. De fapt, există o acumulare de țesut adipos intramiocardic și peri-
Prof. Univ. Dr. Doina Catrinoiu, Spitalul Clinic Județean de Urgență, „Sf. Apostol Andrei“ Constanța
Asist. Univ. Dr. Gabriel Panculescu, Universitatea
„Ovidius” Constanța
cardic, care se corelează cu ateroscleroza subclinică și prezența bolii coronariene.
Obezitatea
și insulinorezistența
în diabetul de tip 2
Există o corelație bidirectională între obezitate și diabet, persoanele cu diabet sunt în mare parte obeze (80-85%), iar persoanele cu obezitate au risc cardiometabolic important. Din păcate, obezitatea a crescut mult în rândul persoanelor tinere, care pot dezvolta diabet la vârste mici, în copilarie sau adolescență și risc cardiovascular, ce poate fi influențat prin scadere în greutate și modificare a stilului de viață. Persoanele supraponderale sau obeze intră în categoria de risc înalt pentru dezvoltarea afecțiunilor metabolice și de aceea screeningul este necesar la cei cu vârsta de peste 45 de ani și probleme cu greutate.
Defectul central ce leagă obezitatea de diabet este insulinorezistența.
Creșterea circumferinței abdominale este un predictor pentru prezența insulinorezistenței, mult mai eficient decât indicele de masă corporală. Când capacitatea de stocare a țesutului adipos la nivel subcutanat este depășită, se produce o creștere a fluxului de lipide către ficat, mușchi scheletici și pancreas. Încărcarea grasă pancreatică determină scăderea funcției beta celulare și a insulinosensibilității.
Obezitatea
și dislipidemia
Persoanele cu obezitate, chiar în absența diabetului, au un profil lipidic caracteristic, cu scăderea HDL colesterolului, creșterea nivelului trigliceridelor și LDL cholesterolului, cu modificări de structură, particule mici și dense ce penetrează peretele vascular și inițiaza procesul de ateroscleroză.
Obezitatea
și hipertensiunea
Majoritatea pacienților cu obezitate au HTA, obezitatea fiind un factor de risc independent pentru hipertensiune. Mecanismele care leagă cele două patologii sunt complexe și includ supraactivarea sistemului nervos simpatic, stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, modificări ale citokinelor eliberate de la nivelul țesutului adipos, rezistență la insulină și modificări structurale și funcționale renale.
Obezitatea și cancerul
Obezitatea și ficatul gras
Acumularea de țesut adipos la nivel hepatic apare frecvent la persoanele cu obezitate, reprezentând un mecanism adaptativ inițial, dar patologic ulterior, de stocare a excesului lipidic. Odata cu creșterea prevalenței obezității, a crescut în parelel și numărul persoanelor cu afectare hepatică, estimându-se în acest moment că aproximativ 30% din populație prezintă un grad de steatoză hepatică. Este posibil ca aceste date să fie subestimate, având în vedere că nu se face screening pentru bolile asociate obezității în general. Evoluția de la steatoza simplă către steatohepatită și ciroză se produce relativ repede, daca nu se iau măsuri legate de stilul de viață și eventual farmacoterapie. Riscul de carcinom hepatocelular este crescut, de aceea monitorizarea persoanelor cu obezitate și încărcare grasă hepatică este recomandată.
Persoanele cu obezitate au risc de a dezvolta 13 tipuri de cancer. Cele mai frecvente sunt cancerele digestive, pe primul loc fiind adenocarcinomul, urmat de cancerul esofagian, dar și alte forme de cancer, precum cel de sân. Au roluri importante alimentația hipercalorică și calitatea hranei. În general, stilul de viață este important pentru menținerea greutății, determinante fiind balanța energetică și efortul fizic. Excesul caloric crește riscul de proliferare celulară și de progresie tumorală. Consumul de alcool, excesul de alimente procesate, consumul excesiv de carne și scăzut de legume și fructe, se corelează cu riscul de cancer. Intervenția pe stilul de viață este esențială în prevenție, urmărind atât scăderea în greutate cât și minimalizarea riscului de cancer.
Simplificați gestionarea diabetului
Luați decizii terapeutice cu deplină încredere, datorită
smartLIGHT®4,5
Evitați reînțeparea6 și reduceți la minimum risipa de bandelete cu Second-Chance® sampling6
Scăpați de grijă cu un glucometru cu precizie ridicată*†1,2
https://www.diabetes.ascensia.ro/
Monitorizare în trei pași simpli3
Citiți întotdeauna ghidul utilizatorului pentru instrucțiuni complete și informații privind siguranța.
Obțineți informații valoroase folosind CONTOUR®DIABETES app**
Trimiteți cu ușurință măsurătorile dvs. în timp real către cadrele medicale, prin intermediul portalului GlucoContro.online#
* Conform cerințelor standardului ISO15197: 2013, Secțiunea 6.3, cu privire la precizia minimă, ≥95% din valorile măsurate trebuie să se încadreze în intervalul ±0,83 mmol/L la valorile glicemiei <5,5 mmol/l sau în intervalul ±15% ≥5,5 mmol/L față de metoda de referință † >95% dintre rezultate au fost în intervalul de eroare ±8,4 mg/dL (±0,46 mmol/L) sau ±8,4% din valorile de referință de laborator (YSI) pentru valorile glicemiei <100 mg/dL (<5,55 mmol/L) sau respectiv ≥100 mg/dL (≥5,55 mmol/L).
** Pe un dispozitiv Android sau iOS compatibil Pentru o listă completă a dispozitivelor compatibile, vizitați compatibility.contourone.com. # SdNcenter este producătorul legal și dezvoltatorul GlucoContro.online și, în parteneriat cu Ascensia, comercializează și distribuie dispozitivul către cadrele medicale și pacienții cu diabet.
Educația continuă a medicilor oncologi (2)
În oncologie, personalizarea tratamentului reprezintă viitorul, fiecare pacient fiind unic prin profilul său clinic, biologic și molecular. În România, terapiile țintite, imunoterapia și combinațiile acestora oferă speranță pentru toate tipurile de cancer, iar perspectivele descoperirilor viitoare sunt promițătoare. Totuși, implementarea terapiilor personalizate necesită o monitorizare riguroasă a datelor din registrele naționale de cancer pentru a evalua accesul la teste genetice, integrarea rezultatelor în tratamente și participarea la studii clinice. Analizele economice sunt esențiale pentru a demonstra beneficiile pe termen lung ale acestor terapii comparativ cu tratamentele tradiționale, în timp ce colaborarea cu casele de asigurări și factorii de decizie politică poate asigura accesul sustenabil. Educația continuă a medicilor oncologi joacă un rol crucial în adoptarea și utilizarea eficientă a terapiilor personalizate, consolidând astfel practica clinică modernă.
Medicală - Șef de secţie Oncologie Medicală
I – Institutul Oncologic București
Patologia
oncologică trebuie abordată personalizat
Fiecare pacient este unic, ghidurile terapeutice ne îndrumă, iar experiența își spune de asemenea cuvântul. Abordarea terapeutică în oncologie trebuie realizată personalizat, în funcție de profilul pacientului: clinic, biologic, molecular. În România există posibilități terapeutice pentru toate tipurile de cancer prin terapii țintite, imunoterapie sau combinații ale acestora. Consider că, în perioada următoare se vor re-
aliza multe descoperiri pe acest plan și posibilitățile terapeutice vor fi multiple. Pentru a evalua gradul de utilizare a terapiilor oncologice personalizate în România, este necesar în primul rând, monitorizarea și analizarea datelor din registrele naționale de cancer. Aceste date pot oferi informații valoroase despre numărul de pacienți care beneficiază de teste genetice și despre cum sunt integrate rezultatele acestor teste în planurile de tratament. În plus, este important să se evalueze accesul la medicamentele inovatoare aprobate pentru utilizare în România, precum și numărul de pacienți care participă la studii clinice care implică terapii personalizate. Un alt aspect esențial este evaluarea impactului econo-
mic al acestor terapii asupra sistemului de sănătate. Analizele de cost-eficiență pot ajuta la înțelegerea beneficiilor pe termen lung ale terapiei personalizate comparativ cu tratamentele tradiționale. În plus, colaborarea cu casele de asigurări de sănătate și cu factorii de decizie politică este crucială pentru a asigura o extindere sustenabilă a accesului la aceste terapii.
Educația continuă a medicilor oncologi și a altor profesioniști din domeniul sănătății este, de asemenea, un factor important în creșterea gradului de utilizare a terapiilor personalizate. O mai bună înțelegere a beneficiilor și limitărilor acestor terapii va contribui la o implementare mai largă și la o utilizare mai eficientă în practica clinică zilnică.
Conf. Univ. Dr. Dana Lucia Stănculeanu, Medic primar Oncologie
devine acum OYAMA AGARICUS BLAZEI BIO ACTIVE GR
De curând am avut ocazia să discutăm
cu domnul Prof. Dr. Kawamura despre beneficiile produsului Oyama Agaricus
Bio Active GR.
*(Domnul Prof. Dr. Kawamura este profesor la Facultatea Farmacie, Universitatea KITASATO; este doctor în medicină - Universitatea de Medicină TOKYO). În prezent, Șef al Institutului de Știință şi Tehnologie TOKYO, Director executiv al organizației non-profit JAPAN ASSOCIATION of BIOTECHNOLOGY
EDUCATION, Preşedinte al Institutului de Tehnologie Industrială. Domnul doctor ne-a explicat că acest produs se poate folosi ca adjuvant atât în mai multe tipuri de cancer, cât şi în probleme cardiace, renale şi hepatice. Conținutul ridicat de Beta-D-glucan acționează asupra celulelor bolnave şi ajută la creşterea imunității. Se recomandă administrarea împreună cu tratamentul alopat.
Dintre persoanele din România care au consumat recent Bio Active GR Oyama Agaricus, prezentăm două cazuri, respectiv:
1. Doamnă în vârstă de 57 de ani a fost diagnosticată cu cancer ma mar. După operație a urmat tratamentul cu chimioterapie. A dorit să admimistreze şi Bio Active GR 1/2 plic pe zi şi a constatat că a reuşit să suporte mai uşor tratamentul. Nu a avut stări de greață, iar analizele de rutină au ieşit în parametri aproape de normal.
2. Doamnă în vârstă de 45 de ani cu psoriazis. A luat câteva luni Bio Active GR şi a observat o ameliorare vizibilă. Acum continuă administrarea de Bio Active GR şi ne va ține la curent cu evoluția dumneaei.
T: 0264-591.520, M: 0770-661.936 magazin@naturland.ro www.naturland.ro
De ce Bio Active GR?
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate şi meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrăşăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar şi nu înlocuieşte tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural şi ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, prin bogatul conţinut de Beta-D-Glucan, luptă cu celulele canceroase. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
Distribuitor, Importator: Euro Japan Trading
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă şi Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate şi meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) şi este uşor de înghiţit şi uşor de asimilat!
Riscul complicațiilor osteoporozei
la pacienți cu tulburări neurocognitive
Osteoporoza este o afecțiune comună care fragilizează oasele, crescând riscul de fracturi chiar și în cazul unor accidente minore. Această problemă afectează în special persoanele vârstnice, iar cei cu tulburări neurocognitive, cum ar fi demența, sunt și mai expuși complicațiilor osteoporozei. Limitările cognitive și motorii îi fac pe acești pacienți mai susceptibili la căderi și fracturi, iar recuperarea este mai dificilă și de durată, afectând grav calitatea vieții și necesitănd o atenție și o monitorizare suplimentară.
Asist. Univ. Dr.
Cătălina Raluca Nuță, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie ”Ana Aslan” București
Demența și impactul asupra osteoporozei
Demența, în special boala Alzheimer, este asociată cu un declin progresiv al funcțiilor cognitive și motorii, ceea ce crește semnificativ riscul de căderi, una dintre principalele cauze ale fracturilor osteoporotice. Din păcate, pacienții cu demență sunt adesea subevaluați pentru riscul de osteoporoză, ceea ce înseamnă că primesc mai rar tratamente profilactice adecvate. În
plus, după ce o fractură apare, acești pacienți au o rată de mortalitate mai ridicată și o perioadă de recuperare mai lungă, ceea ce accelerează deteriorarea generală a stării lor de sănătate.
• Memorie de scurtă durată
• Folosirea banilor
• Învățare de lucruri noi
• Găsirea cuvintelor
• Scăderea duratei de atenție
Clasificarea fazelor demenței oferă o înțelegere detaliată a progresiei bolii, evidențiind etapele cheie ale afectării cognitive și impactul asupra capacității funcționale a pacientului.
• Tulburări de somn
• Rătăcire
• Dezinhibarea
• Agitație
• Izolare social
• Scăderea competențelor lingvistice
• Paranoia
• Halucinații
• Rezistență
• Nerecunoașterea sinelui sau a altora
• Comunicarea profund afectată
• Este necesară îngrijire 24 de ore
• Incontinent
Faza Inițială
Faza Medie
Faza Târzie
Osteoporoza – definiție și factori de risc
Osteoporoza este definită prin scăderea densității osoase și deteriorarea structurii oaselor, ceea ce le face mai fragile și mai predispuse la fracturi, chiar și în urma unor traumatisme minore. Factorii de risc majori pentru osteoporoză includ vârsta înaintată, deoarece oasele își pierd densitatea și capacitatea de regenerare odată cu trecerea anilor. Persoanele cu un indice de masă corporală scăzut sunt, de asemenea, mai predispuse la osteoporoză, deoarece o masă osoasă redusă înseamnă o structură osoasă mai slabă și mai vulnerabilă. Imobilitatea prelungită reprezintă un alt factor important, deoarece lipsa activității fizice reduce rezistența oaselor, slăbindu-le în timp. Tratamentul cronic cu glucocorticoizi contribuie, de asemenea, la pierderea masei osoase, deoarece aceste medicamente afectează procesul de remodelare osoasă. În plus, obiceiuri nesănătoase precum fumatul și consumul excesiv de alcool au un impact negativ asupra sănătății oaselor, accelerând degradarea lor și amplificând riscul de fracturi. Toți acești factori combinate cresc semnificativ vulnerabilitatea persoanelor la osteoporoză și complicațiile acesteia.
Evaluarea riscului de fractură
Pentru a evalua riscul de fracturi osteoporotice la pacienți, sunt folosite metode precise, precum DXA și FRAX. DXA este o tehnică imagisti-
că utilizată pentru măsurarea densității osoase, identificând persoanele cu oase fragile și un risc crescut de fracturi. FRAX, pe de altă parte, este un instrument care calculează probabilitatea unei fracturi osteoporotice majore în următorii 10 ani, bazându-se pe factori precum vârsta, istoricul familial, densitatea osoasă și alte afecțiuni medicale. Aceste evaluări sunt esențiale în cazul pacienților cu demență și osteoporoză, deoarece permit intervenții precoce, prevenind fracturile, mai ales cele vertebrale, care au un impact semnificativ asupra calității vieții.
Strategii de prevenire și tratament
Pentru pacienții care suferă atât de demență, cât și de osteoporoză, prevenirea fracturilor este o prioritate majoră. Exercițiul fizic regulat este una dintre cele mai eficiente metode de prevenție. Activități precum mersul pe jos și exercițiile pentru îmbunătățirea echilibrului și forței musculare reduc riscul de căderi, principalele cauze
Concluzii
ale fracturilor osteoporotice. Exercițiile trebuie adaptate capacităților fiecărui pacient, astfel încât să ofere beneficii maxime.
Un alt factor esențial pentru sănătatea oaselor este aportul corespunzător de calciu și vitamina D. Calciul ajută la menținerea densității osoase, în timp ce vitamina D îmbunătățește absorbția calciului în organism. Pentru pacienții vârstnici și, în special, pentru cei cu demență, asigurarea unui aport suficient de calciu și vitamina D este vitală, deoarece deficiențele acestora pot accelera pierderea masei osoase.
Prevenirea căderilor este la fel de importantă în gestionarea riscului de fracturi. Adaptarea mediului în care trăiesc pacienții este o măsură eficientă: instalarea barelor de sprijin în băi, eliminarea obstacolelor din casă și asigurarea unei bune iluminări sunt măsuri simple care pot preveni accidentele. Pentru pacienții cu demență, crearea unui mediu sigur și previzibil poate reduce considerabil riscul de căderi.
Pacienții cu tulburări neurocognitive, precum demența, prezintă un risc semnificativ mai mare de complicații osteoporotice din cauza declinului lor cognitiv și motor. Evaluarea periodică a riscului de fractură, împreună cu măsuri eficiente de prevenție, este esențială pentru menținerea calității vieții acestor pacienți. Implementarea strategiilor preventive, cum ar fi exercițiile fizice regulate, un aport adecvat de calciu și vitamina D, și adaptarea mediului de viață, poate reduce semnificativ incidența fracturilor și poate ajuta pacienții săși păstreze independența pentru cât mai mult timp.
Progrese în reabilitarea post AVC (2)
Anual se înregistrează peste 12 milioane de accidente vasculare cerebrale, iar aproximativ jumătate dintre supraviețuitori prezintă dizabilități cronice pe termen lung, cu incapacitate de a performa activități cotidiene, ceea ce le afectează acestora independența funcțională și calitatea vieții. Aceste dizabilități se datorează, în cea mai mare parte, refacerii incomplete a deficitului motor cauzat de leziunea cerebrală. Chiar dacă se aplică un tratament medical și un program de reabilitare optim, refacerea completă este de cele mai multe ori imposibilă.
Există la ora actuală suficiente o paletă largă de terapii și proceduri țintite, ghidate, executate în mod repetitiv care îmbunătățesc funcția motorie și scade riscul complicațiilor. În numărul anterior am prezentat proceduri de reabilitare precum: Fizioterapia, Reabilitarea robotică, Realitatea virtuală. Continuăm să prezentăm în această ediție alte terapii de tratament și recuperare a afecțiunilor neurologice după AVC.
Stimularea electrică
Aceasta este folosită de mai bine de un secol în tratamentul afecțiunilor neurologice. Curentul electric de intensitate scăzută este utilizat pentru a stimula funcții fizice pierdute ca urmare a deficitelor neuro-
logice. Multă vreme electrozii au fost aplicați unui singur mușchi sau grup de mușchi pentru a stimula refacerea funcției motorii a acestora. Stimularea electrică convențională cu electrozi de suprafață este limitată însă de dificultatea de a plasa electrozii în locurile potrivite precum și de a stimula contracții musculare multiple, coordonate pentru realizarea unei activități funcționale. Actualmente, mijloacele de stimulare funcțională moderne permit performarea unor activități funcționale coordonate, cu un număr critic de repetiții care vor facilita dezvoltarea rețelelor neuronale și a conexiunilor sinaptice stimulând neuroplasticitatea. Stimularea electrică funcțională poate fi realizată cu ajutorul unor neuroproteze care permit unui pacient cu deficit de mișcare să execute sarcini funcționale în mod repetat. Dispozitivele non - invazive prezente astăzi pe piață pentru reabilitarea mâinii realizează
stimularea electrică sincronizată a flexorilor și extensorilor mâinii afectate, astfel încât să permită pacientului executarea unor activități funcționale. Prezența unor electrozi cu dimensiuni diferite permite terapeutului să ajusteze electrostimularea în conformitate cu nevoile specifice ale fiecărui pacient, permițând realizarea alternativă a extensiei degetelor și pumnului respectiv flexiei degetelor și pumnului în cursul unor mișcări de apucare și eliberarea unor obiecte mai mari, apucarea și deplasarea unor obiecte mici între degete, precum și activități de autoîngijire precum îmbrăcatul, toaleta, mâncatul, etc. Prin intermediul acestor dispozitive se realizează cele trei obiective cruciale ale reabilitării: caracterul funcțional al mișcării, doza de antrenament și motivația. Aceste dispozitive sunt ușor de manipulat, astfel încât pot fi utilizate acasă, ceea ce permite creșterea repetitivității și încorporarea tratamentului în rutina cotidiană.
Dr. Daiana Popa, Medic primar, Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile-Felix
Rolul stimulării
cerebrale non-invazive
în neuroplasticitate
Stimularea cerebrală non-invazivă reprezintă una dintre metodele utilizate astăzi pentru a promova neuroplasticitatea. Primele cercetări au demonstrat că aplicarea repetitivă a stimulării cerebrale transcraniene determină o modificare a excitabilității corticale în sensul creșterii sau descreșterii acesteia, în funcție de parametrii stimulării (intensitate, durată, frecvență). Există mai multe strategii de stimulare noninvazivă aplicate pentru a modifica excitabilitatea corticomotorie. Acestea includ stimularea magnetică transcraniană (SMT), stimularea magnetică transcraniană repetitivă (SMTr) și stimularea electrică transcraniană directă. Aceasta din urmă presupune aplicația unui curent de amplitudine joasă pe suprafața scalpului care este imperceptibil pentru pacient, dar determină modificări ale potențialului transmembranal al neuronilor, influențând nivelul de excitabilitate. În funcție de polaritatea electrodului activ aplicat deasupra cortexului motor primar din emisfera contralaterală, STED poate crește sau descrește excitabilitatea corticomotorie, catodul produce hiperpolarizare, determinând descreșterea excitabilității, în timp ce anodul produce depolarizare în cortexul motor cu creșterea excitabilității corticale. În literatură se arată că orice îmbunătățire a excitabilității corticale coinci-
de cu ameliorarea funcțională și ca urmare poate fi folosită pentru promovarea refacerii funcționale. La ora actuală este acceptat că aplicarea ei izolată nu are efectele scontate în refacerea funcțională după leziuni cerebrale dar există cercetări promițătoare privind capacitatea de a stimula plasticitatea cerebrală în combinație cu terapii de reabilitare, cum ar fi reabilitarea robotică care oferă un nivel de precizie și eficacitate fără precedent în refacerea funcțională după AVC. Ambele mijloace determină modularea plasticității cerebrale dar încă nu există un protocol bine stabilit privind combinarea celor două metode. Stimularea cerebrală noninvazivă (electrică sau magnetică) în combinație cu exercițiul fizic al membrului superior asociată cu tehnici de fizioterapie precum stretching-ul, exercițiile active și pasive, sunt eficace în îmbunătățirea performanțelor motorii ale membrului superior precum și în managementul spasticității și prevenția contracturilor în special la pacienții cu afectare severă a membrului superior.
Majoritatea indivizilor care au fost afectați de un AVC înregistrează probleme de funcționare ale membrului superior și numai o mică parte dintre aceștia își recuperează funcționalitatea în timp ce marea majoritate rămân cu deficite motorii care determină limitări de activitate și restricții de participare. Pentru a combate aceste deficite, programul de reabilitare trebuie să conțină
antrenamentul specific orientat pe sarcini funcționale, asociat eventual cu stimulare electrică funcțională. Elementele cheie le constituie numărul mare de repetări și caracterul funcțional al antrenamentului.
Inițierea rapidă a reabilitării pentru rezultate optime
Participarea activă la un program comprehensiv de reabilitare trebuie inițiată repede după debutul unui accident vascular cerebral pentru a minimiza efectele defavorabile ale imobilizării la pat și ale inactivității, pentru a capitaliza și augmenta fenomenele de neuroplasticitate prezente în perioada precoce post AVC și pentru a începe programul de exerciții în vederea recâștigării capacităților de a performa activități cotidiene necesare pentru a redobândi independența funcțională.
În toate aspectele
reabilitării după AVC, regimul de antrenament trebuie să se caracterizeze prin repetitivitate, gradarea progresivă a activităților și antrenamentul cu caracter funcțional. Orice program de exerciții trebuie să includă prescripții legate de frecvență, durată și intensitate, care se vor adapta întotdeauna capacităților funcționale ale individului, comorbidităților și motivației.
Manifestări cutanate în
diabetul zaharat
Diabetul zaharat, o afecțiune metabolică complexă, cauzează hiperglicemie cronică și are un impact semnificativ asupra sănătății publice, generând costuri estimate la 412,9 miliarde de dolari în SUA în 2022. Acesta are două forme principale: tip 1 și tip 2, fiecare având implicații economice și sociale considerabile. Manifestările cutanate asociate cu diabetul pot indica severitatea afecțiunii și complicațiile sale. Infecțiile cutanate, frecvente la pacienții diabetici, sunt agravate de controlul glicemic deficitar, incluzând atât infecții bacteriene cât și fungice. Reacțiile de hipersensibilitate la tratamentele antidiabetice punctează nevoia unei abordări multidisciplinare în managementul diabeticilor. Această revizuire evidențiază necesitatea examinării dermatologice în diagnosticul și monitorizarea diabetului.
Miruna-Ioana Miron, Secția Dermatovenerologie, Spitalul de Boli Infecțioase
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”, Galați
Având în vedere creșterea alarmantă a prevalenței diabetului și implicațiile socio-economice, această patologie devine o prioritate majoră pentru sănătatea publică. Este esențială implementarea unor strategii integrate care să vizeze prevenția primară, diagnosticarea timpurie și intervențiile terapeutice moderne, măsuri esențiale pentru îmbunătățirea managementului metabolic și
reducerea riscului de complicații pe termen lung. Examinarea dermatologică prezintă un rol important în identificarea precoce a diabetului zaharat și a prediabetului, având în vedere impactul sistemic al acestei afecțiuni care poate determina sau debuta cu o serie de manifestări cutanate. Leziunile cutanate pot fi prezente la peste 98% dintre pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și la 34% dintre cei cu diabet zaharat de tip 1. Deși 98% dintre pacienții cu DZ cu o durată de peste 5 ani au prezentat manifestări cutanate, afectarea cutanată a fost totuși regăsită și la aproximativ 80% dintre pacienții diagnosticați cu DZ de mai puțin de 5 ani. Modificările metabolice apărute pe parcursul evoluției diabetului favorizează dezvoltarea unor dermatoze caracteristice.
Infecțiile cutanate afectează aproximativ unul din cinci pacienți, apărând de la 20% până la 50% dintre pacienții diabetici, mai frecvent întâlnite în cazul diabetului de tip 2. Acestea sunt frecvent asociate cu un control glicemic slab, microcirculație deficitară, boala vasculară periferică, neuropatie periferică și răspuns imun diminuat, precum și un mediu bogat în glucoză care facilitează creșterea patogenilor.
Infecții cutanate
Infecții bacteriene
Infecțiile bacteriene sunt frecvente și pot prezenta o severitate amplificată în rândul pacienților diabetici. Ulcerele de picior diabetic constituie cea mai comună formă de morbiditate asociată cu diabetul, apărând ca urmare a neuropatiei diabetice, care reduce sensibilitatea locală, permițând leziunilor să rămână nerecu-
Camelia Cristina Diaconu Clinica de Medicină Internă, Spitalul Clinic de Urgență București, București
noscute. În absența unui tratament adecvat, aceste infecții pot conduce la complicații locale și sistemice grave, inclusiv sepsis, amputație sau deces.
Cele mai frecvente infecții bacteriene observate la pacienții diabetici includ:
• Foliculita stafilococică: inflamația foliculilor de păr, manifestată prin apariția papulelor și pustulelor inflamatorii.
• Abcesele cutanate: colecții purulente care necesită drenaj chirurgical.
• Erizipelul: o infecție superficială, caracterizată prin durere și eritem bine delimitat.
• Celulita: o infecție cutanată mai profundă, ce prezintă durere și eritem slab delimitat.
Tratamentul pentru celulita necomplicată și erizipel implică, de regulă, administrarea de antibiotice pe cale orală. Foliculita necomplicată poate fi gestionată cu antibiotice topice. Infecțiile mai severe pot necesita tratamente intravenoase,
precum și intervenții chirurgicale de urgență.
Infecții fungice
Infecțiile fungice sunt, de asemenea, comune în rândul pacienților diabetici. Candidoza muco-cutanată, cea mai frecventă formă, este adesea cauzată de Candida albicans și se caracterizează prin plăci roșii cu exudat alb caracteristic și pustule satelite. Vulvo-vaginita candidozică reprezintă cea mai frecventă formă de infecție în acest context, iar candidoza perianală este frecventă la ambele sexe.
Alte forme de infecții
fungice includ:
• Cheilita angulară: inflamația colțurilor buzelor.
• Intertrigo: infecția pliurilor cutanate, cu potențial de disconfort semnificativ.
• Eroziunea interdigitală: infecția spațiului dintre degete.
• Paronichia: inflamația țesutului moale din jurul plăcii unghiale.
• Onicomicoza: infecția unghiei, manifestată prin decolorare și îngroșare.
Dermatofitoza se referă la infecțiile cauzate de dermatofiți, cele mai frecvent întâlnite fiind Tinea corporis și Tinea pedis. Tinea pedis, cunoscută și sub denumirea de micoză a piciorului, poate fi asociată cu prurit și eritem, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Onicomicoza este prevalentă în rândul pacienților cu diabet de tip 2.
Tratamentul pentru infecțiile cu Candida implică agenți antifungici topici sau sistemici, în funcție de severitate, iar dermatofitoza necesită medicamente antifungice adecvate, cu monitorizare frecventă pentru prevenirea complicațiilor.
Fasceita necrozantă
Fasceita necrozantă este o infecție acută, severă și amenințătoare de viață, ce afectează pielea și țesutul subcutanat. Pacienții pot prezenta eritem, indurare și sensibilitate. În zilele următoare, infecția poate progresa către formarea de bule hemoragice. Durerea resimțită este adesea disproporționată în raport cu aspectul leziunii observate la examenul fizic, iar palparea zonei afectate poate provoca crepitații, un semn al implicării profunde a țesutului. Această patologie poate implica orice regiune a corpului, deși extremitățile inferioare sunt cele mai frecvent afectate.
Continuare în numărul viitor.
Audiogram este distribuitorul oficial al aparatelor auditive Philips în România și unul dintre cele mai moderne și inovatoare lanțuri de clinici specializate în sănătatea auzului.
Ce face Audiogram special
- Oferă testări auditive gratuite și alte investigații, precum timpanometrie, tinnometrie și ACT (Auditory Comfort Test), pentru diagnostic și reglaje extrem de personalizate.
- Este locul unde găsești exclusiv aparate auditive Philips, recunoscute pentru:
- Tehnologia SoundMap3 cu inteligență artificială.
- Funcția SoundGuide, care adaptează sunetul în funcție de mișcare.
- Conectivitate Bluetooth pentru apeluri hands-free.
- Aplicația Philips HearLink2, care permite reglaje de la distanță și notificări inteligente.
Audiogram este prezent in orase precum:
Cluj-Napoca, Arad, Timișoara, Oradea, Baia Mare, Deva, Petroșani și continuă să se extindă.
De ce să alegi Audiogram?
Audiogram nu este doar un furnizor de soluții auditive, ci o echipă de profesioniști pasionați care pun relația cu pacientul pe primul loc. De la prima testare până la reglaje, totul se realizează cu grijă, răbdare, profesionalism și tehnologie de ultimă generație.
Programările se pot face ușor online la:
- business.audiogram.ro/programari
- www.audiogram.ro
