Medical Market - Urologie 2025

Page 1


Zilele Medicale ale Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” București ediţia a VI-a

Evenimentul va fi organizat sub Înaltul Patronaj al Universităţii de Medicină și Farmacie

„Carol Davila” București și va fi creditat de către Colegiul Medicilor din România și de către Ordinul Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medicali din România cu credite EMC pentru medici și asistenţi medicali.

Președintele Congresului: Prof. Univ. Dr. Bogdan GEAVLETE Președintele de Onoare al Congresului: Prof. Dr. Viorel JINGA - Rectorul Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București

Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie

Editor

Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4

Tel: 021.321.61.23

e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443

Comunicat de presă

„Noua etapă în care se află medicina modernă aparține, fără discuție, supraspecializării și interdisciplinarității“

Interviu cu Acad. Prof. Univ. Dr. Ioanel Sinescu

„Istoria Congresului ROMURO este, în esență, istoria Școlii Românești de Urologie.“

Interviu cu domnul Prof. Univ. Dr. George Mitroi

Clinica de Nefrologie din Institutul Clinic Fundeni - centru terțiar de expertiză în nefrologie

Interviu cu Prof. Universitar Dr. Gener Ismail

Ureteroscoapele de unică folosință – 5 Premiere Naționale la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan”, București și la Spitalul Sanador, București

Prof. Univ. Dr. Bogdan Geavlete, Prof. Univ. Dr. Petrișor Geavlete, Șef. Lucr. Dr. Cosmin Ene, Asist. Univ. Dr. Cristian Mareș, Asist. Univ. Dr. Cătălin-Andrei Bulai

Nefrolitotomia percutanată (NLP) în litiaza coraliformă

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bumbu

Chirurgia robotică în România

Prof. Univ. Dr. Nicolae Crișan, Asist. Univ. Dr. Maximilian Buzoianu

Diabetul și litiaza urinară

Prof. Univ. Dr. Cătălin Pricop, Conf. Univ. Dr. Dragoș Puia, Asist. Univ. Dr. Marius Ivănuță, Psiholog clinician Mihaela Nikolic

Rezecția en-bloc a tumorilor vezicale non-invazive la nivelul anului 2025

Prof. Univ. Dr. Bogdan Geavlete, Șef. Lucr. Dr. Cosmin Ene, Dr. Cosmin Cozma, Prof. Univ. Dr. Petrișor Geavlete

Disfuncția vezicală diabetică – aspecte urodinamice

Prof. Univ. Habil. Dr. Mártha Orsolya, Dr. Raul Gherasim, Dr. Edva Anna Frunda

Rolul microbiomului intestinal în păstrarea sănătății și apariția bolilor

Prof. Univ. (Emerit) Dr. Ioan Ioiart, Dr. Sorin Ciofu

HoLEP - o îmbinare a avantajelor metodelor de tratament chirurgical al adenomului de prostată

Conf. Univ. Dr. Bogdan Petruț

Azoospermia la bărbați – opțiuni moderne de tratament Dr. Konstantinos Vakalidis

Sfincterul urinar artificial pentru tratamentul incontinenței urinare după chirurgie prostatică la bărbat

Dr. Cristian Persu

Diagnostic diferențial complex la pacient cu sindrom nefrotic impur

Dr. Oana Ailioaie, Dr. Emilia Cosofret, Dr. Frederique Meeus

Nefrolitotomia percutanată cu mini-PERC și teacă cu aspirație - experiența inițială a clinicii

Conf. Univ. Dr. George Daniel Rădăvoi, Asist. Univ. Dr. Tudor Marian Proca, Dr. Remus Nicolae Cartas, Prof. Univ. Dr. Viorel Jinga

8

13

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

Trimite email pe adresa redactie@finwatch.ro, solicită un abonament la revista Medical Market şi primeşti 10 puncte EMC.

Cuvânt înainte

„Exiști doar în ceea ce faci.” Federico Fellini

În diverse forme, unele deosebit de ingenioase și de eficace, „arta vindecării” a avut un parcurs istoric superpozabil pe cel al comunităților / societăților umane despre care ne-au rămas mărturii, dovezi incontestabile, evoluând în paralel cu progresele și cu dezvoltarea acestora.

Alături de mulți învățați, scriitori, poeți, filozofi, medici și de înțelepți ai lumii antice, scriitorul și învățatul roman PLINIU cel BĂTRÂN (24 – 79 d. Hr.) aprecia că „Nu există artă mai folositoare decât medicina”!

Medicina a evoluat mereu, filozoful Petre Țuțea afirma că „Medicina este arta vindecării care, teoretic, nu are nicio limită”!

Avem privilegiul de a fi contemporanii unor progrese imense în toate aspectele de vârf ale științelor biomedicale: genomul uman a fost descifrat, se fac progrese majore în dezvăluirea conexiunilor între genom (până la gene și locus-uri) și disfuncționalitățile / afecțiunile organismului uman, incluzând aspectele terapeutice personalizate, iar explozia tehnologică a schimbat, în mare măsură, investigațiile diagnostice și posibilitățile terapeutice pentru o multitudine de afecțiuni din diverse structuri, organe și sisteme ale organismului uman.

Specialitatea noastră, Urologia, în ansamblul ei, este una dintre marile beneficiare ale acestei extraordinare ”revoluții” științifice și tehnologice.

Noi, generațiile de astăzi, cei care avem deosebita misiune și privilegiul de a practica și de a dezvolta Urologia, suntem îndemnați la multă muncă și la mobilizarea tuturor resorturilor personale pentru adaptarea profesională continuă la progresele extraordinare din această perioadă.

„În medicină se învață mult, se învață mereu, se învață toată viața, dar niciodată nu se învață destul”! Cugetarea vine din negura evoluției înțelepciunii și a inteligenței umane, dar rămâne mereu ACTUALĂ!

În fapt, în urmă cu mai bine de douăzeci de secole, ilustrul poet roman Horatiu (65–8 î.Hr.) constata că ”Nimic nu se poate obține în viață fără multă muncă”.

Concluziile sugerate de cugetările menționate, într-o formă prescurtată, sunt limpezi pentru membrii Asociației Române de Urologie: mai multă muncă, forță și capacitate de adaptare, preluarea extraordinarelor rezultate ale cercetărilor științifice din ariile biomedicale precum și a întregului arsenal tehnologic, fără precedent, în plan diagnostic și terapeutic.

Acestea reprezintă, fără exagerare, în zilele noastre, imperativele practicii medicale în cele

12, chiar 13 supraspecialități ale Urologiei, pe care suntem chemați să le aplicăm și să le dezvoltăm în continuare!

Una dintre personalitățile emblematice, poate cea mai importantă, din prim-planul modificărilor și al modernizării sistemului românesc de învățământ, Acad. Spiru Haret (1851 – 1912), mai mult de o decadă MINISTRU al INSTRUCȚIUNII PUBLICE (în trei mandate separate, între 1885 și 1910), printre multe altele, spunea : ”Atunci când pe umerii tăi apasă o grea răspundere, trebuie să muncești mai mult decât poți”!

Membrii Asociației Române de Urologie (ARU) și-au asumat total această misiune, responsabilitatea pentru sănătatea membrilor comunităților românești în domeniul specialității, al UROLOGIEI !

O fac profesionist, o fac mereu, învață și se instruiesc continuu, sunt performanți, au adus standardele autohtone ale specialității la nivelul parametrilor europeni (EAU) etc.

În anul 2008, prin eforturile noastre reunite, a fost redactat – sub egida ARU – prima ediție a TRATATULUI NAȚIONAL DE UROLOGIE Aceasta a reprezentat o mare provocare publicistică, extinsă la nivel național, a fost o mare realizare, un succes al Asociației noastre, unanim recunoscut!

În cei 17 ani care au trecut mult mai repede decât ne-am fi dorit, specialitatea noastră, în ansamblul ei, s-a schimbat enorm sub toate aspectele, în proporție de peste 50%, învățăm și practicăm astăzi o ... ALTĂ UROLOGIE!

Aceste schimbări deosebite, induse de progresele științifice și de explozia tehnologică, constituie, în fapt, motivația esențială pentru care, atașați și fideli misiunii noastre profesionale, ARU, prin eforturi coagulate, cu străduință și cu multă dăruire, s-a angajat în pregătirea celei de-a doua ediții a TRATATULUI NAȚIONAL DE UROLOGIE, respectând un calendar strâns pentru documentarea și redactarea științifică a prezentei apariții editoriale!

TRATATUL cuprinde 83 de capitole și acoperă cuasitotalitatea patologiei de specialitate la nivelul anilor 2024 – 2025. Au fost incluse capitole suplimentare din unele specialități adiacente, cu care colaborăm îndeaproape : Oncologia, Nefrologia, Dializa, Ginecologia, Dermatologia, Imagistica Medicală în toată complexitatea ei etc.

Tuturor colegilor din aceste discipline apropiate și performante, le aducem deosebite mulțumiri pentru efortul redacțional și pentru standardele ridicate pe care le-au impus în capitolele

proprii, pentru colaborarea colegială și prietenească, pentru răspunsurile prompte și pozitive la invitațiile pe care le-am adresat!

Tratatul nu poate fi original, în integralitatea lui!

Dealtfel, niciun Tratat din ariile biomedicale nu este original în totalitate! Originalitatea totală, de vârf, aparține predominant articolelor științifice de specialitate, ce publică topici speciale, de cercetare științifică fundamentală, clinică, multidisciplinară etc. Acestea au menirea de a lărgi granițele cunoașterii, de a promova idei novatoare, de a prezenta concluzii indubitabile în diversele domenii din vastele arii ale științelor biomedicale. Ulterior, prin verificarea rezultatelor și a concluziilor lucrărilor științifice, după validarea primită din partea comunităților și a societăților / asociațiilor profesional-științifice, uneori peste ani, unele rezultate și concluzii vor deveni noi standarde în specialitate și vor fi preluate de publicațiile de înalt nivel, precum monografii de specialitate, tratate etc.

TRATATUL de UROLOGIE nu și-a propus să prezinte tehnici chirurgicale, ci doar standarde actualizate din ariile diagnostice, indicațiile terapeutice, rezultatele și recomandările provenite din experiențe recunoscute la nivel internațional de foruri profesional-științifice de profil. În aceste condiții, unele aspecte prezentate în această ediție a TRATATULUI sunt apropiate de unele abordări prezentate în prima ediție, din 2008. Acestea reprezintă deja standarde în specialitate, de multă vreme, sunt recunoscute și validate de comunitățile profesionale de pretutindeni, sunt ... ”internaționalizate”, fac parte din fondul comun de noțiuni științifice ale specialității de pretutindeni!

Munca de documentare și de redactare a fiecărui capitol sau subcapitol a fost imensă, selectarea noțiunilor ce se prezintă într-un tratat este întotdeauna dificilă, pretențioasă, iar stilul de prezentare s-a dorit a fi cursiv, fluent, clar, limpede, ușor de citit și de înțeles!

TRATATUL NAȚIONAL de UROLOGIE, EDIȚIA a II-a, 2025, se adresează tuturor rezidenților, specialiștilor și medicilor primari urologi, din România, dar și colegilor din alte specialități, tuturor celor care caută noțiuni de specialitate solide, profunde, indubitabile, cu acceptare și validare unanimă, largă, la nivel de comunități profesional – științifice europene sau din afara continentului nostru, internaționale.

Tuturor autorilor de capitole și subcapitole le aducem speciale mulțumiri pentru eforturile făcute și pentru rezultanta deosebită, realizarea acestui angajant imperativ al ARU, editarea celei de a II-a EDIȚII a TRATATULUI NAȚIONAL de UROLOGIE!

Am convingerea că fiecare urolog din România își dorește acest TRATAT în biblioteca personală, în formă printată sau electronică. Cu siguranță, vor avea destule momente în care consultarea TRATATULUI le va lumina calea

spre stabilirea diagnosticului și conturarea protocoalelor terapeutice la cazuistica tot mai complexă pe care suntem solicitați să o abordăm și să găsim soluțiile salvatoare pentru categorii tot mai largi de pacienți.

Redactat și revizuit, TRATATUL a fost încredințat pentru editare aceleiași prestigioase instituții care s-a ocupat și de ediția I, din anul 2008, EDITURA MEDICALĂ

Am putea afirma, cu un grad ridicat de mulțumire justificată, preluând cugetarea unei alte personalități a antichității, că: ”Munca se încheie, dar lucrarea bine făcută nu dispare!” (Cato cel Bătrân, 234 – 149 î.Hr., celebru scriitor roman).

Da, acum, după finalizarea etapei editoriale, îl putem confirma în totalitate pe Cato cel Bătrân : valoarea acestui tratat va dăinui o perioadă de timp, va fi util tuturor urologilor români și tuturor specialiștilor din ariile medicale adiacente!

Cred că sunt în asentimentul tuturor membrilor ARU cu propunerea de a dedica această ediție a TRATATULUI NAȚIONAL, mentorilor noștri, profesorilor și celor care ne-au îndrumat, ne-au format, de la care am învățat, de la care am preluat cel puțin o parte din experiența profesională și din exemplul direct în practica de specialitate!

Dealtfel, SENECA (4 î. Hr. – 65 d. Hr.), ilustru poet și filozof roman, aprecia : ”Calea învățării e lungă, calea exemplului e scurtă și eficace”, iar binecunoscutul poet VERGILIU (70 – 19 î. Hr.) susținea că ”Experiența este cel mai bun educator”!

Fiecare dintre noi am avut mentori, dascăli, profesori etc., cu mult har și cu mult dar! Ne-au dăruit tot ceea ce au avut mai bun, sunt părinții noștri spirituali, profesionali! Sunt convins că de acolo unde se află acum, ne privesc și se bucură de toate realizările noastre, ale ARU, inclusiv de apariția celei de-a doua EDIȚII a TRATATULUI NAȚIONAL DE UROLOGIE, 2025!

Respectul și recunoștința noastră pentru înaintași, pentru cei care ne-au format, reprezintă acte de firească moralitate!

Noi, membrii ARU, rămânem fideli profesiei noastre și mesajului înscris pe sigla ARU: ”LABOR IMPROBUS OMNIA VINCIT”! (”Munca stăruitoare învinge totul”), cugetare a poetului roman SENECA, menționat mai sus.

Vom aborda mereu ceea ce este nou și eficient în specialitate, spre binele pacienților noștri și pentru ridicarea continuă a standardelor profesional-științifice ale ARU!

Înainte de a încheia, aș dori să aduc mulțumiri deosebite d-nei ing. Ștefania Gheorghe, pentru imensul efort de redactare a prezentului Tratat și pentru munca asiduă, aprofundată și elevată depusă în ARU, în ultimii 25 de ani!

”Cine nu se dedică total unei activități, nu poate obține rezultate strălucitoare!” Sun-Tzu (313 – 235 Î. Hr.), filozof chinez Aprilie 2025 - Acad. I. Sinescu

Comunicat de presă

În perioada 8-10 Mai 2025, la Poiana Brașov, în Centrul de Conferințe K2 Alpin, se va derula cel de al XLI-lea Congres Național al Asociației Române de Urologie - ROMURO 2025

Programul Congresului este bogat și cuprinzător, acoperind marea majoritate a celor 12 supraspecialități ale Urologiei, cu state-of-the-art lectures, prezentări de podium, sesiuni de postere moderate, sesiuni video de proceduri laparoscopice și robotice etc. În cadrul congresului vor avea loc patru momente deosebite:

1) Lansarea Tratatului de Urologie, ediția a II-a, 2025, elaborat în 3 volume, cu 84 de capitole, de membrii ARU și de colegi din specialități medicale apropiate/ complementare. În istoria profesional-științifică a Asociației Române de Urologie, această realizare va rămâne un moment de referință pentru evoluția ulterioară a Urologiei românești. Evenimentul va avea loc în ziua de Joi, 8 Mai 2025, ora 13:15 în Centrul de Conferințe K2 Alpin.

2) Prezența la Congresul Național al ARU – ROMURO 2025 a Școlii Europene de Urologie (ESU). Programul Asociației Europene de Urologie, ESU, va avea loc în ziua de Vineri, 9 Mai, 11:00-14:00. Vor conferenția: Prof. Dr. E. Liatsikos, Patras (Grecia) - ESU Chairman, Prof. Dr. E. Bres-Niewada, Pruszkow (Polonia) - membru al ESU și membri ai ARU, în cadrul discuțiilor interactive (prezentări de cazuri, indicații terapeutice, proceduri, incidente, accidente, complicații etc).

3) Hands-on training in endourology and laparoscopy, 11 stații de lucru, Joi 8 Mai, 11:00-17:30 și Vineri, 9 Mai, 10:00-19:00. Aceste sesiuni sunt adresate, în principal, rezidenților și tinerilor urologi, în formare, angajați la diverse proceduri de specialitate, tehnologii de înaltă performanță, minim invazive (endourologie a aparatului urinar inferior, endoscopie înaltă rigidă / flexibilă, laparoscopie etc).

4) Provocarea experților cu cazuri cheie ”de coșmar” (”Challenge the experts with nightmare cases”). Sesiunea va avea loc Vineri, 9 Mai, 15:00-17:00, cu participarea membrilor ARU cu experiență recunoscută în specialitate, a reprezentanților ESU și a Prof. Dr. Michael Chrisofos (Grecia), participant la congresul ARU cu conferința: ”Cancerul de prostată local avansat și cu risc foarte ridicat”(Joi, 8 Mai, 18:50-19:10).

În cadrul congresului, se vor derula 20 de simpozioane satelit ale firmelor medicale cu tehnologii inovatoare, proceduri terapeutice, medicamente, terapii moderne etc, în vasta arie a patologiei urologice cu cele 12 supraspecialități.

Participarea membrilor ARU la congres, în număr mare, cu lucrări importante, moderne, programul științific bogat, diversificat și atrăgător etc, constituie argumente solide pentru a vă invita la manifestarea urologică științifică anuală, organizată într-un cadru natural deosebit de atractiv (Poiana Brașov), în cea mai frumoasă perioadă a anului: primăvara, luna Mai!

Vă așteptăm la cel de al XLI-lea Congres Național al ARU – ROMURO 2025, 8-10 Mai 2025, Poiana Brașov!

Cu aleasă considerație, Acad. Ioanel Sinescu

Președinte ARU

Prof. Dr. George Mitroi

Președinte al Congresului ROMURO 2025

„Noua etapă în care se află medicina modernă aparține, fără discuție, supraspecializării și interdisciplinarității“

Interviu realizat cu domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Ioanel Sinescu, președintele Asociației Române de Urologie

Domnule profesor, ați preluat destinele Asociației Române de Urologie în urmă cu 26 de ani. Care ar fi două momente importante, unul pentru Asociație şi unul pentru dumneavoastră personal, în ce priveşte promovarea Urologiei româneşti pe plan european?

Primul și cel mai important ar fi, după părerea mea, acceptarea ARU în rândul Societăților Urologice Central Europene (Central European Meeting).

Spre sfârșitul anilor ’90, conducerea Asociației Europene de Urologie a inițiat o reorganizare, prin gruparea pe regiuni a Societăților Urologice din diferite țări. Au fost configurate trei meeting-uri mari: unul central-european, cel sud-est european și balcanic, deasemenea un meeting al țărilor baltice. S-a mai lansat și ideea unui meeting al țărilor mediteraneene, la care s-a renunțat repede datorită tensiunile dintre Grecia și Turcia.

aspectele Urologiei, inclusiv în transplantul renal, care nu este prezent în fiecare Clinică de Urologie din Europa de Vest.

Cum arată evoluția transplantului renal în România şi la ce nivel suntem astăzi comparativ cu celelalte țări europene?

La prima întrunire privind reorganizarea, care s-a ținut în 1999 la Struga, Macedonia, am înțeles că se dorea ca Asociația noastră să facă parte din gruparea balcanică, ba chiar se pregăteau să ne anunțe ca viitoare gazde ale Conferinței Balcanice. Înainte ca această decizie să fie definitivă, am avut o discuție cu profesorul vienez Michael Marberger, care răspundea de aceasta reorganizare și cu Secretarul de atunci al Societății Europene de Urologie, profesorul Frans Debruyne. Le-am explicat că, întâi de toate, România nu este o țară balcanică. Mai mult, creatorii Școlii Românești de Urologie și toți marii noștri profesori din specialitate s-au format în țări din vestul Europei, la școlile și în spiritul de acolo. Aceștia au adus tot ce era mai nou și mai valoros în medicina de pe continent de la Viena, Paris, Berlin și au format, la rândul lor, toate generațiile de specialiști români, contribuind totodată considerabil, zeci de ani, la dezvoltarea specialității noastre. Am fost înțeles și drept consecință ARU a devenit din anul următor membru în ceea

ce se numește Meeting-ul Central-European de Urologie, alături de Austria, Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria, Croația și Slovenia. De atunci am găzduit în trei rânduri Conferința Central-Europeană și pot să spun, fără exagerare, că la toate întrunirile am avut cei mai mulți participanți, iar prezentările acestora au acumulat cele mai multe premii.

Al doilea moment important a venit în 2002 când, după mai multe Conferințe de nivel European, devenise evident că nivelul Urologiei românești este foarte ridicat, nu doar pentru o fostă țară comunistă, ci în comparație cu majoritatea statelor europene. Eu fusesem ales președintele ARU relativ recent și din această postură am fost cooptat în board-ul Societății Europene de Urologie, din care am făcut parte 9 ani. A cântărit mult experiența pe care o acumulasem în SUA, Germania și Franța, unde am petrecut ani buni pentru a fi sigur că nu îmi scapă nimic din ceea ce înseamnă Urologie modernă și performantă. Pe lângă aceasta însă, statisticile care veneau din Clinica Fundeni, unde este tratată la cel mai înalt nivel întreaga patologie urologică, erau considerabil peste oferta majorității țărilor europene. Am avut și avem constant cele mai bune statistici în toate domeniile și

În 1993 am plecat din țară pentru un nou stagiu de perfecționare, știind că mai trebuie să stăpânesc câteva tehnici chirurgicale, care în România nu erau încă implementate. Prima a fost recoltarea și transplantarea de organe de la donatori în moarte cerebrală, care nu se făcuse niciodată la noi. Nu aveam nici măcar legislație în acest sens. A doua era legată de mari proceduri de chirurgie urologică, începând cu extirparea vezicii urinare și reconstrucția acesteia din segmente de tub digestiv, intervenții vasculare majore, mergând până la cancere renale care se extind prin venă în atriul sau ventriculul drept. Intenția era de a aduce toate aceste tehnici chirurgicale la Fundeni, întrucât puțini își permiteau în Romania la acea oră să plece în străinătate pentru a beneficia de asemenea tratamente. Ulterior, ideea era de a pregăti noi generații de chirurgi, care să utilizeze asemenea tehnici în practica curentă, ba chiar de a organiza întreaga activitate a Clinicii de Urologie de la Fundeni după modelul pe care l-am văzut și studiat la Clinica de Urologie din Cleveland. Acolo se făcea performață la vârf sub conducerea profesorului Andrew Novik, numărul unu mondial de la acea vreme în urologia vasculară și reconstructivă și printre cei mai buni în transplantul renal.

Am revenit în țară un an mai târziu, cu toate tehnicile chirurgicale însușite complet și la puțin timp am fost numit de Ministerul Sănătății ca președinte al nou înființatei Comisii de transplant de organe și țesuturi. Prima misiune a Comisiei a fost aceea de creare a cadrului legislativ, care să reglementeze transplantul cu organe de la donatori în moarte cerebrală. Transplanturi cu organe recoltate de la donatori în

viață se făceau la noi încă din 1980, când prima încercare reușita a aparținut mentorului meu, profesorul Proca. Legea a fost gata doi ani mai târziu, pentru că trebuia să aibă în vedere toate prevederile medicale, medico-legale, de etica, de transparenta, sa fie după modelul legislatiei din tarile occidentale dar sa țină cont de specificul național... Astăzi este în vigoare aceeași lege, cu unele modificări impuse de evoluția conceptului de moarte cerebrală și de aliniere la legislația europeană, odată ce am devenit membri UE.

Mă voi referi în continuare doar la transplantul renal, pentru că acesta intră în atribuțiile noastre, ale urologilor. Fac o paranteză aici pentru a sublinia un aspect interesant. La nivel european, transplantul renal este efectuat de specialiști urologi doar în România, Spania, Slovacia și Macedonia. În celelalte țări transplantul este realizat de chirurgi, care după specializarea în chirurgie generală și vasculară fac un fellowship de doi ani și devin specialiști în transplant pentru organe abdominale: ficat, rinichi, pancreas și mult mai rar, intestin. Evident că transplantul de cord sau de cord și pulmonar este realizat de specialiști în chirurgie cardiacă sau toracică.

Așadar, din 1997 am început recoltarea și transplantarea de organe de la donatori în moarte clinică dar, trebuie spus că în România, deocamdata, aproximativ 60% dintre transplanturi se fac cu organe de la donatori în viață (față de numai 5% în celelalte țări europene). Împreună cu nivelul ridicat de pregătire al chirurgilor români, acesta este și motivul pentru care statisticile noastre la 1, 5, 10 ani de la transplant sunt mult mai bune decât în toate celelalte țări europene, poate cu excepția Spaniei. Centrele de transplant din Barcelona și Madrid au un mic pas în fața noastră datorită unei dotări tehnice excepționale. Dintre țările europene doar Norvegia a început să crească semnificativ numărul transplanturilor cu organe de la donatori în viață, ajungand la aproximativ jumatate din totalul intervențiilor. Belgia, Austria și Croația au sisteme de diagnoză a morții cerebrale si de recoltare de organe foarte bine puse la punct dar, așa cum spuneam, asta lucrează cumva împotriva lor, pentru că donatorii vii la care apelează sunt tot mai puțin numerosi. Este inevitabil ca și la noi situația să se schimbe considerabil în următorii ani. Apar tot mai mulți pacienți cu probleme renale grave, care au nevoie de dializă

si ulterior de transplant, numărul donatorilor în viață este limitat, deasemenea al celor în moarte clinică, iar la transplantul cu organe recoltate de la cadavru nu stăm nici rău, nici bine. Listele cu pacienții care au nevoie de transplant crește de la un an la altul, nu numai la noi ci peste tot în lume. Cum spuneam, avem rezultate mai bune la 5 și 10 ani de la transplant decât colegii din Vestul Europei, chirurgi buni, medicație imunosupresoare, folosim donatori cât mai compatibili imunologic cu receptorii dar, din păcate, realitatea este că mii de români asteaptă un rinichi și sunt dependenți de dializă. Iar dializa nu este decât o soluție temporară întrucât, cu fiecare zi care trece, organismul pacientului cu insufiență renală se degradează fiziologic. Mai este și trista realitate că cel puțin o treime dintre cei care ar putea fi salvați de transplant nu vor avea niciodata parte de el. Unii pentru că nu vor, alții pentru că au șanse mici să găsească un donator compatibil și probabil cei mai numeroși, pacienții cu comorbidități severe, care ar putea provoca respingerea organului, sau nu le-ar permite să supraviețuiască intervenției chirurgicale. 2400 de transplanturi renale am facut în ultimii 27 de ani și poate că numărul ar fi fost semnificativ mai mare dacă nu eram afectați de pandemie.

În concluzie, avem legislația potrivită, liste de așteptare, protocoale bine puse la punct pentru recoltarea de organe, pentru stabilirea compatibilităților imunologice, avem laboratoare dotate în acest sens, mulți chirurgi competenți și dotarea tehnică necesară. Ne putem lăuda și cu statisticile post operatorii cele mai bune din Europa, la capitolul transplant renal. Din păcate, avem și o populație care acumulează tot mai multe afecțiuni pe măsură ce înaintează în vârstă, iar numărul celor care pot beneficia de transplant depinde până la urmă de numărul donatorilor Cazurile de cancer se înmulțesc alarmant de la un deceniu la altul, iar urologii tratează numeroase forme, ce afecteaza atât sistemul urinar cât şi cel reproducător masculin. Care sunt concluziile dumneavoastră din prima linie a acestei lupte tot mai grele?

Cu amară ironie trebuie să recunoaștem că este o boală modernă care, poate părea paradoxal, afectează tot mai mulți

pacienți în ciuda avansurilor remarcabile înregistrate în medicină și a creșterii speranței de viață.

Pentru a avea o imagine clară, putem compara experiențele a două generații succesive de medici care au trudit în Clinica de la Fundeni, timp de decenii stația terminus pentru cazurile grele ce se adresează specialității noastre. Profesorul meu opera cam 25-30 de cancere pe an, iar în momentul de față numai la Fundeni operăm 300-350 de cancere renale pe an. Asta ca să nu mai spun că asemenea intervenții se fac astăzi în mai multe clinici din România, nu numai la noi. Profesorul meu făcea 25-30 de cistectomii pe an, iar noi depășim 300 în același interval. Cât despre cancerul de prostată, acesta s-a înmulțit aproape exponențial. Se fac mii de prostatectomii radicale pe an în România, dar vestea bună este că, șansele de vindecare ale pacienților cu cancer de prostată se apropie de 95%. Mai mult, întrucât majoritatea cazurilor se înregistrează în jurul vârstei de 70 de ani și noi avem rezultate foarte bune la 15 ani după operație, pacientul ajunge spre 85 de ani, când problemele vasculare și cardiace depășesc ca pericol și gravitate o eventuală recidivă. Situațiile cele mai grave apar în cazul cancerelor renale, extrem de agresive, cu mortalitate ridicată și care s-au înmulțit exploziv. Acestea au fost întotdeauna mai frecvente în statele din vest și sunt foarte probabil consecința nivelului mai ridicat de poluare din țările industrializate. Dacă ar fi totuși să acuzăm o cauză principală pentru aceste forme numeroase și agresive de cancer, eu aș miza pe hormonii folosiți în creșterea animalelor destinate consumului. Aceștia persistă în carnea animalului sacrificat, în lapte, ba chiar și în apa cu care animalele intră în contact. Odată ingerate produsele contaminate, acestea contribuie la o accelerare a diviziunii celulare pe care sistemul imunitar o scapă de sub control, mai ales la persoanele al căror organism are de luptat și cu alte probleme de sănătate. Până nu vom găsi soluții sustenabile, care să asigure hrana populației fără a apela la pesticide și hormoni de creștere, foarte probabil că ne vom confrunta cu tot mai multe cazuri de cancer.

Există, însă și motive de optimism. Apar modalități noi de tratament, iar tehnicile chirurgicale, instrumentarul și medicația avansează de la un an la altul. Metodele de diagnoză sunt incomparabil mai performante astăzi, odată cu desco-

periri gen PSA si cu evoluția imagisticii medicale, iar cazurile de cancer sunt identificate într-un stadiu mai puțin avansat și drept urmare mai ușor de tratat.

Volumul de informații pe care trebuie să le acumuleze medicii pentru o specialitate a atins cu ceva vreme în urmă o masă critică şi unica soluție pare să fie supraspecializarea. A devenit aceasta o necesitate absolută sau, încă mai poate să rămâna doar o opțiune pentru medici?

Este o necesitate indiscutabilă, întrucât nimeni nu mai poate astăzi să cuprindă toată Urologia. În fapt, specialitatea noastră înseamnă astăzi 12 supraspecialități, care toate laolaltă formează Urologia. Peste tot în lume, pe unde am fost, în practica zilnică nu mai poate nimeni să acopere tot, să opereze și clasic și vascular și laparoscopic și robotic, să folosească și lasere, să facă și operații reconstructive, pe scurt, să se ocupe de toate afecțiunile despre care vorbeam. Numai noi avem 9 tipuri de cancere diferite în specialitate. Unul este cancerul de suprarenală, altul de rinichi, altul de uretră, de penis sau de testicul. Ele sunt diferite atât ca modalități de diagnostic cât și ca soluții terapeutice, sau ca tratamente complementare care să contribuie la vindecarea bolnavului. Nevoia stringentă de supraspecializare a apărut de niște ani buni. Vorbeam despre activitatea Clinicii din Cleveland, unde m-am perfecționat la începutul anilor ’90 și al cărei model l-am folosit pentru organizarea Clinicii Urologice din Fundeni. Dincolo de activitatea zilnică, fiecare membru al acelui așezământ medical era obligat să dezvolte o fațetă a Urologiei, maximum două. Fiecare medic trebuia să aducă ceva nou în diagnostic sau în tratament, în cancerul de rinichi, de litiază renală, de vezică urinară sau în cancerul testicular. Toată patologia urologică era acoperită, inclusiv impotența de cauză vasculogenică, infertilitatea masculină, tulburările de evacuare vezicală din cauze neurologice... Este imposibil ca un singur medic să le poată face pe toate. Cu câteva generații în urmă se putea și noi avem exemplul profesorului Toma Ionescu, întemeietorul chirurgiei moderne în România, profesor de anatomie la Sorbona și cel mai bun din generația lui. Acesta făcea operații neuro-

cerebrale, oftalmologice, ORL, pe torace, pe abdomen, ortopedice, urologice, ginecologice, făcea toată chirurgia. Astăzi nu mai poate exista un Toma Ionescu pentru simplul fapt că volumul de informații pe fiecare ramură chirurgicală excede capacitatea de asimilare a unei singure persoane. Apuse sunt vremurile când în medicină erau doar două specialități, cea chirurgicală și cea medicală, din care au derivat toate celelalte specialități de astăzi. Noua etapă în care se află medicina modernă aparține, fără discuție, supraspecializării și interdisciplinarității.

Urologia a devenit cea mai tehnologizată specialitate medicală. Care este situația României în ce priveşte accesul la această tehnologie tot mai sofisticată şi în ce măsură există acoperire financiară?

Trebuie precizat din start că, un sistem medical care nu este susținut financiar, care nu are în spate o economie puternică, nu poate fi performant în zilele noastre. Accesul la tehnologii de vârf are nevoie de investiții serioase. Se spunea odată că, o țară în care venitul anual pe cap de locuitor este mai mic de 100 de dolari pe an (aici trebuie avută în vedere o ajustare pentru inflație) nu își poate permite un program de transplant.

Marea noastră problemă este că România nu produce aproape nimic din punct de vedere al tehnologiei medicale. Tot ce folosim în blocul operator este din import, iar prețul pe care îl plătim pentru aparatură, instrumentar și consumabile este mai mare decât cel cu care sunt vândute în țările de origine. Cum să ajungem din urmă spitalele din Germania (apropos de sloganul ’’Vrem o țară ca afară’’) care au o finanțare de câteva ori mai mare ca a noastră și care plătesc mai puțin pentru materiale și aparatură decât noi? Dincolo de faptul că nu putem spera la resursele lor financiare, avem și o populație mai bolnavă, pentru că ajunge la tratament într-un stadiu mai avansat al bolii, ceea ce presupune costuri suplimentare. Prevenția este mai puțin dezvoltată acum la noi decât era înainte de ’89. În ciuda faptului că procedurile și tehnica de diagnoză au avansat enorm, adresabilitatea la cabinetul specialistului a scăzut. Nu este complicat: cu cât un pacient ajunge mai repede la tratament, cu atât

acesta costă mai puțin și sansele de vindecare sunt mai mari. La asta aș mai adăuga și faptul că resursele noastre financiare, reduse cum sunt ele comparativ cu ale altora, nu sunt gestionate în modul cel mai fericit. În Bulgaria și Ungaria, ca să nu ne ducem prea departe, intervențiile de chirurgie robotică sunt făcute în spitalele de stat. La noi doar în cele private care, nu înțeleg de ce, primesc finanțare din partea CNAS. Sunt multe de spus aici dar, colegii mei le cunosc pe toate la fel de bine ca și mine.

Ediția a doua a Tratatului de Urologie, lucrare care va ghida activitatea specialiştilor dumneavoastră în următorul deceniu, va fi lansată la apropiatul Congres ROMURO. Ce este important de menționat privind realizarea acestui Tratat?

În primul rand, trebuie spus ca întreaga comunitate din Urologia românească a contribuit la crearea celor 84 de capitole ale Tratatului. Autorii sau coautorii capitolelor sunt colegi din toate clinicile, unii cadre didactice, alții doar specialiști de primă mărime cu o practică foarte bogată în diversele nișe ale Urologiei. Lucrarea este foarte bine structurată, actualizată până în cele mai mici amănunte și va rămâne de referință pentru următorii 8-10 ani. Este un instrument foarte util în special pentru rezidenți, care găsesc în Tratat tot ce trebuie să știe într-un format foarte ușor de înțeles și însușit. Realizarea lui s-a făcut pe parcursul a patru ani de eforturi continue și are drept obiectiv principal pregătirea noilor generații de urologi la cel mai înalt nivel. În aceeași perioadă și cu același scop, la UMF ’’Carol Davila’’ am rescris cursurile destinate studenților români și străini, deasemenea cel pentru rezidenții urologi.

În ce privește Congresul nostru apropiat, participarea autohtonă va fi consistentă și vom avea numeroși invitați din străinătate, foarte buni specialiști în diversele domenii ale Urologiei. Aceștia vor ține cursuri, prezentări și demonstrații practice, deasemenea vor fi disponibili pentru discuții cu colegii noștri din comunitatea profesională locală. ROMURO va avea un program extrem de variat, care acoperă trei zile pline, va fi ca o cursă de maraton cu obstacole, la finalul căreia oboseala va fi învinsă de satisfacția pe care ți-o dă un eveniment reușit.

Câți membri ARU și-au anunțat prezența la Congres și ce nume se regăsesc pe lista cu specialiști străini, care au fost invitați conform tradiției?

Pentru ediția din acest an a Congresului ROMURO, ne bucurăm de o mobilizare remarcabilă din partea membrilor Asociației Române de Urologie. Peste 400 de urologi români (medici primari, specialiști, rezidenți și cercetători) și-au confirmat deja participarea, ceea ce demonstrează că acest eveniment continuă să fie nucleul comunității noastre profesionale, un spațiu de reflecție, colaborare și afirmare academică.

Conform unei tradiții bine consolidate, ediția din acest an aduce în fața participanților și invitați internaționali de marcă, aleși nu doar pentru prestigiul lor individual, ci și pentru relevanța temelor abordate în practica urologică actuală.

• Prof. Univ. Dr. Evangelos Liatsikos (Universitatea din Patras, Grecia) — actual Chairman al European School of Urology și fost Secretar General Adjunct al Asociației Europene de Urologie (EAU), este una dintre cele mai proeminente figuri din urologia europeană. Contribuțiile sale în chirurgia endoscopică, laparoscopică și în educația medicală sunt recunoscute la scară globală. Prin prezența sa, Congresul ROMURO se conectează direct la direcțiile strategice ale formării urologice europene.

• Prof. Univ. Dr. Michael Chrisofos (Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena, Grecia) — specialist cu vastă experiență în urologie oncologică și reconstructivă, cunoscut pentru abordările sale inovatoare în chirurgia minim invazivă. Este un clinician respectat, cu o activitate intensă în cadrul centrelor universitare din Grecia, și un promotor al excelenței în practica chirurgicală modernă.

• Prof. Univ. Dr. E. Bres-Niewada (Universitatea de Medicină din Varșovia, Polonia) — expert recunoscut în patologia tractului urinar inferior, hiperplazia benigna de prostată și urodinamica clinica. Este autor al unor studii importante în aceste arii și membru activ în comisii europene de ghiduri clinice. Prin stilul său didactic clar și echilibrat, profesorul Bres-Niewada este o prezență constant apreciată la Congresele internaționale.

Prezența acestor distinși invitați susține direcțiile strategice ale Congresului din acest an: abordări minim invazive, medicina personalizată, integrarea Ghidurilor europene în practica locală și nu în ultimul rând, educația medicală continuă. Ei aduc nu doar expertiză, ci și un dialog autentic între școli medicale europene, consolidând poziția Urologiei românești într-un circuit academic internațional dinamic și exigent.

Vor prezenta lucrări și medici din specialitățile conexe, cu care urologii colaborează constant în activitatea curentă?

Da, una dintre direcțiile importante pe care le susținem constant în cadrul Congresului ROMURO este abordarea interdisciplinară, care reflectă fidel realitatea practicii medicale actuale. Urologia modernă este o specialitate profund colaborativă, iar această colaborare se regăsește organic în structura științifică a Congresului. La ediția din acest an, avem bucuria de a găzdui prezentări susținute de specialiști din domenii importante precum:

• Radiologie și Imagistică Medicală, printr-o lucrare extrem de aplicată, intitulată „Mic ghid RMN pentru patologia prostatică”, care va oferi urologilor repere clare pentru interpretarea și integrarea datelor imagistice în algoritmii de diagnostic și tratament.

• Boli Infecțioase, printr-o prezentare axată pe tratamentul infecțiilor urinare complicate, o provocare clinică majoră într-un context în care rezistența antimicrobiană este în creștere, iar profilul pacienților devine din ce în ce mai complex.

• Radioterapie, cu actualizări privind tehnologiile moderne și indicațiile precise în tratamentul conservator sau adjuvant al cancerelor genito-urinare, în special în contextul multidisciplinar al Comisiilor oncologice.

• Oncologie medicală, cu accent pe imunoterapia în cancerul renal, o temă de maximă actualitate, care reflectă avansurile spectaculoase în tratamentele sistemice și schimbările paradigmatice în abordarea cancerului urologic.

Această deschidere către multidisciplinaritate nu este doar un deziderat teoretic, ci o realitate asumată de Congresul ROMURO. Ea exprimă o viziune matură asupra îngrijirii pacientului și un angajament față de actualizarea permanentă a cunoș-

tințelor în echipă. Credem cu convingere că medicina de mâine se va construi la intersecția dintre specialități, iar noi alegem să fim parte activă din acest proces.

Cum este structurat evenimentul și câte comunicări vor fi prezentate în cadrul lucrărilor?

Congresul ROMURO 2025 este structurat astfel încât să ofere un echilibru între rigoarea științifică și aplicabilitatea clinică, între experiența consacrată și entuziasmul generației tinere. Structura evenimentului include prezentări orale, sesiuni de postere, simpozioane tematice, prelegeri „state-of-the-art”, sesiuni video, workshopuri hands-on și module dedicate tinerilor rezidenți.

Vor fi susținute în total peste 120 de lucrări științifice, distribuite în:

• 8 sesiuni de postere tematice (oncologie, litiază, varia, chirurgie robotică/laparoscopică),

• prezentări „state-of-the-art” susținute de lideri internaționali și experți locali,

• cursul oficial al European School of Urology (ESU), cu participare internațională,

• sesiuni video dedicate chirurgiei minim-invazive (robotice și laparoscopice),

• workshopuri hands-on, desfășurate pe mai multe posturi, cu focus pe endoscopie și laparoscopie,

• simpozioane susținute de companii farmaceutice și de tehnologie medicală, care aduc în discuție soluții terapeutice de ultimă generație,

• „Residents’ Corner”, un modul special conceput pentru formarea profesională și științifică a rezidenților, incluzând sesiuni de tip „cum să redactezi și publici un articol” și dezbateri interactive pe cazuri dificile, moderate de experți de renume internațional.

Această arhitectură complexă permite o acoperire tematică amplă, un dialog interdisciplinar real și un cadru ideal pentru schimbul de idei între generații. Este un format gândit să încurajeze participarea activă, să valorifice experiențele clinice din teritoriu și să pună în lumină excelența științifică.

Topica anunțată a Congresului este atotcuprinzătoare, ’’Aspecte clinicoterapeutice ale patologiei urologice’’. Există teme care vor reține cu precădere atenția specialiștilor anul acesta?

Tema generală a Congresului din acest an reflectă deliberat caracterul integrator și orientarea practică a întregului program științific. Este o formulare care deschide calea către toate dimensiunile specialității, de la afecțiunile oncologice și funcționale, până la litiază, andrologie, infecții urinare sau chirurgie reconstructivă.

Totuși, în cadrul acestei diversități tematice, există mai multe repere care atrag în mod deosebit atenția specialiștilor:

• Oncologia urologică este și anul acesta un pilon central. Avem sesiuni dedicate patologiei renale, vezicale și prostatice, cu accent pe imunoterapia în cancerul renal (prezentată atât în simpozioane cât și în postere), precum și pe actualizări privind cancerul de prostată local avansat, oferite de reputatul profesor Michael Chrisofos (Grecia).

• Imagistica aplicată, inclusiv interpretarea RMN-ului în patologia prostatică, este abordată în mod practic și didactic prin prezentarea lucrării „Mic ghid de interpretare a rezonanței magnetice”

• Patologia infecțioasă complicată, în special în contextul infecțiilor urinare cu germeni multirezistenți, este tratată într-o prezentare „state-of-the-art” ce marchează colaborarea activă dintre urologi și infecționiști.

• Chirurgia laparoscopică și robotică are o prezență consistentă, cu sesiuni video dedicate, postere și lucrări de sinteză. Un moment de vârf va fi „Prostatectomia radicală extraperitoneală laparoscopică și robotică: pas cu pas”, susținută de prof. Evangelos Liatsikos, o autoritate în domeniu.

• În zona funcțională și simptomatică, sesiunea complexă despre vezica hiperactivă (feminină și masculină) aduce un update clinic valoros, completat de prezentări privind substituția la pacienții cu deficit de testosteron, fitoterapia în HBP și tratamente moderne ale disfuncției erectile.

Un alt punct de atracție este Cursul European School of Urology (ESU), coordonat tot de prof. Evangelos Liatsikos, care abordează teme extrem de aplicate: complicațiile tratamentului endoscopic în litiază, aborduri chirurgicale anterograde ghidate fluoroscopic, profilaxia infecțiilor postoperatorii și recomandările actuale ale ghidurilor EAU privind tratamentul chirurgical al litiazei. Profeso-

rul E. Bres-Niewada completează această contribuție educațională cu o abordare sistematică a complicațiilor în ureteroscopie și intervenții percutanate.

În ansamblu, ROMURO 2025 oferă un program științific dens, coerent și actual, care răspunde atât nevoilor practicienilor experimentați, cât și așteptărilor generației tinere.

Ați anunțat premierea celor mai interesante lucrări. Care sunt criteriile ce trebuie să le îndeplinească o prezentare pentru a obține recunoașterea colegilor?

Selecția lucrărilor care vor fi distinse în cadrul Congresului ROMURO se bazează pe un set de criterii științifice riguroase, menite să reflecte valorile fundamentale ale Asociației: excelență, relevanță clinică, rigoare metodologică și potențial de impact. Evaluarea este realizată de către comitetul științific al Congresului, din care fac parte atât membri ai conducerii academice ROMURO, cât și invitați internaționali cu expertiză recunoscută.

Calificarea unei lucrări pentru premiu nu depinde exclusiv de complexitatea subiectului, ci mai ales de modul în care este articulată cercetarea: se urmărește originalitatea temei, claritatea obiectivelor, robustețea metodei, interpretarea argumentată a rezultatelor și aplicabilitatea directă în practica medicală urologică. Lucrările care propun soluții inovatoare la probleme clinice frecvent întâlnite, care abordează patologie emergentă sau care explorează noi tehnologii și strategii terapeutice vor avea, evident, un impact mai mare.

Este apreciată, de asemenea, claritatea prezentării: structura logică, coerența mesajului și capacitatea autorului de a sintetiza esențialul. În mod special, se va ține cont de modul în care lucrarea contribuie la consolidarea cunoașterii locale și la adaptarea bunelor practici internaționale în contextul sistemului medical românesc.

În cazul lucrărilor semnate de tineri medici sau rezidenți, comisia va urmări cu atenție implicarea personală în proiect, maturitatea gândirii științifice și potențialul de dezvoltare profesională. Dincolo de aspectul competitiv, aceste premii sunt, în esență, o formă de încurajare, un semnal că efortul autentic, cercetarea aplicată și angajamentul față de calitate merită recunoscute public.

Vă rugăm să încheiați cu un mesaj adresat colegilor, care vor participa direct sau indirect la ROMURO 2025.

Vă întâmpin cu bucurie și recunoștință la Congresul ROMURO 2025, nu doar cel mai longeviv congres medical din România, ci și un reper pentru noi toți, cei care am ales Urologia ca profesie, pasiune și misiune. Urologia este o specialitate care ne cere mult: rigoare, luciditate, empatie, decizii rapide și intervenții fine. Este o disciplină complexă, în care medicina de vârf se întâlnește cu medicina umană. Și poate tocmai de aceea este atât de frumoasă. Pentru că ne obligă să fim, în fiecare zi, nu doar medici mai buni, ci și oameni mai întregi. Într-o lume medicală în continuă schimbare, educația profesională nu se încheie niciodată. Participarea la un congres ca ROMURO nu înseamnă doar a fi present, înseamnă a rămâne conectat, a învăța din experiența altora, a regăsi bucuria de a face parte dintr-o comunitate vie, care gândește, discută, inovează și merge mai departe. Ediția de anul acesta aduce peste 120 de lucrări științifice, sesiuni de postere, prelegeri „state-of-the-art”, simpozioane, sesiuni video, hands-on-uri, provocări clinice și schimburi reale între generații. Vom avea alături invitați de marcă din Europa care vor împărtăși din experiențele lor, nu doar din cunoștințe.

Dar poate cel mai emoționant moment va fi lansarea Tratatului de Urologie, o lucrare colectivă monumentală, coordonată de academicianul Ioanel Sinescu, la care au contribuit toate clinicile universitare din țară. Este, fără îndoială, una dintre cele mai importante realizări editoriale ale Urologiei românești, un proiect care ne unește, ne definește și ne oferă continuitate.

Urologii sunt medici compleți. Intervenim în afecțiuni care țin nu doar de organe, ci de demnitate, identitate, speranță. Suntem chirurgi, dar și consilieri. Suntem formatori, dar și colegi. Și tocmai de aceea, fiecare întâlnire ca aceasta contează, pentru ce învățăm, pentru cum ne inspirăm unii pe alții și pentru ce construim, împreună.

Vă mulțumesc tuturor celor care sunteți aici cu gândul, cu munca, cu prezentările sau doar ca participanți. Vă doresc un Congres intens, deschis, generos. Și să ne reîntoarcem acasă nu doar cu informații noi, ci cu energia aceea aparte pe care doar comunitățile autentice știu să o genereze.

Când (auto)sondarea devine o simplă rutină

Alegerea cateterului urinar potrivit – un pas esențial pentru confort și eficiență

Alegerea corectă a cateterului urinar este importantă pentru o performanță optimă a (auto)cateterizării. Aceasta trebuie să țină cont de nevoile individuale ale pacientului, de anatomia uretrei, dar și de alți factori. În acest articol, comparăm cele mai frecvent utilizate trei tipuri de catetere urinare:

• Cateter Nelaton

• Cateter Tiemann (Greencath® Tiemann SOFT PLUS)

• Cateter cu vârf moale (Greencath® SOFT PLUS)

1. Cateter Nelaton

Utilizat în special pentru cateterizarea zilnică pe termen scurt.

2. Greencath®

Tiemann SOFT PLUS

Are un strat hidrofil care reduce frecarea cu mucoasa uretrală.

Avantaje:

• Vârful neted reduce disconfortul în timpul inserției

• Ușor de utilizat și accesibil

• Suprafața mată permite folosirea cu puțin lubrifiant

• Potrivit pentru majoritatea utilizatorilor

București,

Avantaje:

• Vârful Tiemann moale și flexibil permite inserția ușoară în caz de prostată mărită sau mase uretrale

• Stratul lubrifiant activabil cu apă inclusă în pachet

• Special conceput pentru pacienți cu hiperplazie benigna de prostata

3. Greencath® SOFT PLUS

Conceput pentru un nivel superior de confort, cu vârf ultra flexibil și vizibil.

Avantaje:

• Vârf extra moale – confort maxim la inserție

• Flexibilitate 360° – adaptare la orice anatomie uretrală

• Vârf colorat – control vizual excelent

• Manșon aseptic pentru manipulare sigură

• Lubrifiant biocompatibil, activabil in 30 de secunde

Clinica de Nefrologie din Institutul Clinic Fundeni - centru terțiar de expertiză în nefrologie

Domnul Prof. Universitar Dr. Gener Ismail, Președintele Societății Române de Nefrologie, a avut amabilitatea de a ne oferi un scurt interviu pentru revista Medical Market – Nefrologie / Urologie 2025.

Domnule doctor, sunteți şeful Clinicii de Nefrologie din Institutul Clinic Fundeni. Vă rog să faceți o scurtă trecere în revistă a patologiilor mai frecvente tratate în această clinică şi care sunt cele mai importante realizări?

Clinica de Nefrologie din cadrul Institutului Clinic Fundeni este un centru terțiar de expertiză în nefrologie, abordând toate patologiile nefrologice, inclusiv cele complexe, oferind pacienților acces la tratamente de ultimă generație. Principalele patologii tratate în Departamentul nostrum sunt:

• Boala cronică de rinichi: diagnostic și tratament, inclusiv substituția funcției renale prin dializă și transplant renal.

• Glomerulopatii primitive și secundare: nefropatie IgA, nefropatie membranoasă, nefrita lupică, vasculitele ANCA, amiloidoza renală etc

• Bolile renale rare: Boala Fabry, boala Alport, Boala polichistică renală autosomal dominantă, Scleroza tuberoasă, sindromul hemolitic uremic atipic etc

• Nefrooncologie: Managementul pacienților cu complicații renale asociate patologiei oncologice etc.

Printre realizările cele mai importante aș aminti:

• Suntem Centru de Excelență pentru Boli Rare ale Aparatului Reno-Urinar: Singurul din România, oferind expertiză multidisciplinară și tratamente inovatoare și membru în cadrul ERKNet (The European Rare Kidney Disease Reference Network).

• Coordonăm activitatea de Nefrogenomică în cadrul celui mai mare proiect de dezvoltare a cercetării genomice în România (ROGEN), având ca lider Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București

• Printre programele de cercetare aș menționa cele peste 30 de studii clinice desfășurate în ultimii 5 ani, finanțate atât din grant-uri independente cât și de companii farmaceutice internaționale.

• Utilizăm cele mai avansate tehnologii, precum: Utilizarea biomarkerilor, inclusiv evaluarea activității ”cascade” a complementului, a terapiilor de substituție enzimatică pentru bolile rare, a terapiilor anticomplement, implementarea terapiei CAR-T în nefrita lupică și vasculitele ANCA.

Pe lângă activitatea clinică, sunteți profesor universitar UMF ”Carol Davila” la Catedra de Nefrologie. Vă rugăm să ne vorbiți despre cum a evoluat programa de învățământ a studenților şi rezidenților în nefrologie, în contextul noutăților din tehnologii cu aplicații în medicină? Ce noutăți în plan organizatoric la nivel universitar se pot menționa? Începând cu 2025, universitățile de medicină și farmacie vor prelua coordonarea

pregătirii în rezidențiat, înlocuind direcțiile de sănătate publică, iar un aspect important al acestei schimbări este actualizarea curriculei de pregătire pentru rezidențiat pentru fiecare specialitate. Astfel, realizarea unei noi curricule de pregătire a medicului rezident în specialitatea nefrologie care să fie adaptată la noile tehnologii medicale din domeniul patologiei renale este o prioritate pentru noi, iar introducerea unor noi competențe cum ar fi Nefrologia intervențională, Nefro-oncologia, Nefrogenomica este in curs de implementare.

Un alt aspect important este creșterea numărului de rezidenți în nefrologie pentru a face față provocărilor impuse de creșterea incidenței și prevalenței bolii cronice de rinichi în România. Aceasta ar asigura o îngrijire adecvată și de calitate pentru pacienți, ar promova educația și prevenția, și ar stimula cercetarea și inovația în domeniul nefrologiei.

În calitatea de preşedinte al Societății Române de Nefrologie, vă rugăm să ne spuneți ce proiecte desfăşurați în beneficiul membrilor acestei organizații profesionale?

De curând am reușit să refacem site-ul SRN, ca platformă digitală, care pe deoparte să ofere comunității de medici nefrologi, dar și din specialități înrudite access la informații (cursuri, ghiduri etc), schimb de experiență și networking professional, iar pe de altă parte să se adreseze pacientului cu patologie renală sau publicului larg oferind informații privind bolile apartului reno-urinar, despre regimul alimentar și stilul de viață sănătos din punct de vedere al patologiei renale.

O altă prioritate pentru Societatea Română de Nefrologie este realizarea de proiecte în parteneriat cu asociațiile de paci-

enți; un astfel de parteneriat a fost realizat cu Asociația Transplantaților din România în cadrul proiectului „Rinichii tăi sunt OK?”, proiect care își propune creșterea gradului de conștientizare cu privire la sănătatea rinichilor în rândul populației generale, prin activități educaționale, screening gratuit, consultații de specialitate și distribuirea de materialele informative, toate organizate în colaborare cu parteneri strategici și ocazionali. Proiectul vizează implementarea unui program amplu de prevenție și diagnosticare timpurie a BCR, pe o perioadă de 2 ani. În cursul acestui an vom realiza în parteneriat cu industria şi alți

parteneri peste 10 Simpozioane/ Congrese cu participare națională şi internațională.

Susținerea educației cu sens a medicilor nefrologi tineri este vitală pentru a genera excelență și mai important speranță în domeniul nefrologiei; de aceea și anul acesta în luna iunie se va desfășura Școala de Vară a tinerilor nefrologi.

În parteneriat cu MS și CNAS, am contribuit la crearea cadrului legal pentru dezvoltarea capacității specialității de Nefrologie la nivel national, prin dezvoltarea ambulatoriului de specialitate, a rețelelor locale în managementul BCR, optimizarea colaborării cu asistența medicală

primară (MF), extinderea serviciilor de diagnostic complex de nefrologie, etc.

Realizarea de activități de educație medicală continuă pentru medicii de familie cu focus pe managementul corect al BCR.

Implementarea ghidurilor internaționale KDIGO de bună practică în nefrologie în rândul membrilor comunității nefrologice din România.

Desfășurarea de proiecte în parteneriat cu Societatea Europeană de Nefrologie (ERA-EDTA), respectiv Societatea Internațională de Nefrologie (ISN) și implicarea activă în calitate de membri afiliați EKHA (European Kidney Health Alliance) în politicile de sănătate ale UE.

Ureteroscoapele de unică folosință – 5 Premiere

Naționale la Spitalul Clinic de Urgență

„Sfântul

Ioan”, București și la Spitalul Sanador, București

Ureteroscopia flexibilă a devenit în ultimii ani cea mai frecvent indicată procedură în tratamentul patologiei aparatului urinar superior, în special, în litiaza reno-ureterală. Evoluția tehnologiei din ultimii ani este absolut impresionantă! Apariția ureteroscoapelor de unică folosință a reprezentat un pas uriaș în armamentariul tehnic care stă la baza acestei metode de tratament minim invazivă de excepție.

AProf. Univ.

Dr. Bogdan Geavlete

Spitalul Clinic de Urgență

„Sfântul Ioan”, București, Spitalul Sanador, București

Prof. Univ.

Dr. Petrișor Geavlete

Spitalul Clinic de Urgență

„Sfântul Ioan”, București, Spitalul Sanador, București

Șef. Lucr.

Dr. Cosmin Ene

Spitalul Clinic de Urgență

„Sfântul Ioan”, București, Spitalul Sanador, București

Asist. Univ.

Dr. Cristian Mareș

Spitalul Clinic de Urgență

„Sfântul Ioan”, București, Spitalul Sanador, București

Asist. Univ.

Dr. Cătălin-Andrei Bulai

Spitalul Clinic de Urgență

„Sfântul Ioan”, București, Spitalul Sanador, București

vantajele noilor instrumente sunt evidente: reducerea ratei de infecții, fără cheltuieli de sterilizare sau întreținere, dimensiuni la nivelul natural al lumenului ureteral, vizibilitate și maneuvrabilitate de excepție, “un aparat pentru un singur bolnav”, etc.!

În martie 2023 se descriau circa 26 de astfel de modele (Tabel 1) iar la finalul anului 2025 erau deja utilizate peste 50 de ureteroscoape de unică folosință,

apărând sistemele DISS (Direct in Scope Suction) și controlul concomitent procedurii, atât al presiunii și cât și a temperaturii din sistemul pielo-caliceal.

Pe baza rezultatelor, a experiențelor publicate și nu în ultimul rând a performanțelor, două mari companii au devenit lideri mondiali: Pusen și HugeMed.

În acest context dorim să prezentăm experiența noastră de pionierat, unele rezultate publicate fiind printre primele la nivel mondial (Foto 1 și 2).

1.Ureteroscopul Pusen PU 3033A (Zhuhai, China), 7,5 Fr., cu canal de lucru de 3,6 Fr., deflecție 275/2750, camp visual 900, imagine 1080P cu reglaje de imagine pentru diferite rezoluții și diferite valori ale zoom-ului 1x, 2x, etc. cu reglarea automată a culorilor.

Experiența noastră a început în anul 2019. La Congresul american de urologie

(AUA- EUS, 2021/2022) au fost prezentate primele rezultate: “First experience with the new single-use Pusen flexible ureteroscope 7.5 Fr.”, Geavlete B., Iordache V., Geavlete P.; “No touch technique in ureteroscopic treatment of renal stones”, Geavlete B., Mulțescu R., Cosma C., Iordache V., Geavlete P.; “Premieră națională cu noul ureteroscop flexibil super subțire de unică utilizare Pusen 7.5 Fr. în tratamentul endoscopic al litiazei renale”, Geavlete Bogdan, Ene Cosmin, Iordache Valentin, Geavlete Petrisor, articol publicat în revista Chirurgia, 2021. Trebuie remarcat că, pe plan mondial, prima evaluare cu acest cel mai subțire ureteroscop de la acea vreme a fost în anul 2019, concomitent cu utilizarea acestui nou tip de ureteroscop în spitalele Sfântul Ioan și Sanador. La acea dată (practic din anul 2019) am analizat 24 de pacienți constatând stone-free în 91,7% din cazuri.

Foto 1. Cinci tipuri de ureteroscoape de unică folosință utilizate în clinica de urologie Spital “Sfântul Ioan” București și în spitalul Sanador. (1. PUSEN PU 3033A 7.5 Fr., 2. PUSEN PU 3033AH 7.5 Fr. with suction, 3.6 F. (working channel), 3. PUSEN PU 400 9.2 Fr. with suction, 5.1 F. (working channel), 4. HugeMed HU30S 7.5 Fr., 3.6 working channel, 5. HugeMed 6.3 Fr., 3.6 working channel)

Foto 2. Tips ale ureteroscoapelor de ultimă generație folosite în clinica de urologie Spital “Sfântul Ioan” București și în spitalul Sanador (1. PUSEN PU 3033A 7.5 Fr., 2. PUSEN PU 3033AH 7.5 Fr. with suction, 3.6 F. (working channel), 3. PUSEN PU 400 9.2 Fr. with suction, 5.1 F. (working channel), 4. HugeMed HU30S 7.5 Fr., 3.6 working channel, 5. HugeMed 6.3 Fr., 3.6 working channel).

Foto 4. Tehnică ’’No Touch’’ cu ureteroscopul flexibil de unică folosință PU 400A. Complet „Stone-free”.

La Congresul ROMURO 2024 (Al XL-lea Congres Național al Asociației Române de Urologie), am reanalizat cazuistica noastră; “Experiență românească după 4 ani cu ureteroscoapele flexibile de unică folosință de tip Pusen”, Geavlete P., Iordache V., Mulțescu R., Militaru A., Geavlete B. pe 122 cazuri. Vizibilitatea a fost optimă și nu au apărut leziuni ale mucoasei ureterului (evaluare obligatorie la retragerea ureteroscopului). Manevrabilitatea intrarenală a fost optimă. La fel și fiabilitatea (nu am avut nici un caz de malfuncționare a acestei tehnologii). Cazurile fără nici o complicație (119/122) au fost externate la 24 ore de la intervenție. Evaluarea ecografică, și/sau Rx și/sau CT nativ, efectuată la 30 zile postoperator a depistat fragmente restante (peste 3 mm.) la 12 pacienți (9%).

2. Ureteroscopul HugeMed HU 30S, 7,5 Fr., cu canal de lucru de 3,6 Fr., deflexiune 2850, imagine 720P, cu capacitatea de a-și regla automat mărimea imaginii cu reglaje separate de GAIN (casting) pe culori RGB, fără limită electronică a capacității de funcționare.

3. ’’Stone-free’’ complet prin utilizarea ureteroscopului flexibil de unică folosință PU 3033AH.

Foto 5. Aspect intraoperator cu ureteroscopul flexibil de unică folosință HU 30M. Complet „Stone-free”.

La Congresul ROMURO 2023 (Al XXXIX-lea Congres Național al Asociației Române de Urologie), am analizat cazuistica noastră: “Prima experiență românească cu ureteroscopul flexibil de unică folosință HugeMed.”, Geavlete P., Iordache V., Multescu R., Militaru A., Geavlete B. În acea evaluare inițială, pe 54 de cazuri, iunie 2022 - februarie 2023, (calculi între 0,8- 2,6 cm.), s-a constatat 88,9% „stone-free” (fragmente reziduale sub 3 mm.), la o lună după procedură. Vizibilitatea a fost optimă și nu am constatat nici o leziune a mucoasei uretererale. Manevrabilitatea intrarenală a fost foarte bună. Pacienții au fost externați la 24 ore de la intervenție. Complicații Clavien I și II au apărut la 6 pacienți. Trebuie să subliniem că, deși au apărut noile modele, în special cu suction (din experiența noastră recentă), încă folosim aceste două tipuri de ureteroscoape 7,5 Fr. cu rezultate remarcabile. Este evident un pas foarte important în tratamentul minim invaziv al litiazei reno-ureterale.

3. Ureteroscopul Pusen PU 3033AH, (Zhuhai, China), 7,5 Fr., cu canal de lucru de 3,6 Fr. cu suction. (Foto 3)

Ureteroscopul flexibil Pusen 3033AH de 7.5 Fr cu Direct In-Scope Suction (DISSTM) se remarcă prin capacitatea sa superioară de fragmentare și evacuare a calculilor, facilitând atingerea unui adevărat statut “stone-free”.

Unul dintre avantajele majore ale acestui dispozitiv este integrarea unui sistem de aspirație directă în interiorul ureteroscopului, permițând chirurgului un control optim asupra eliminării fragmentelor litiazice. Comparativ cu tehnicile convenționale, care se bazează exclusiv pe lavajul cu presiune pentru eliminarea fragmentelor, acest sistem asigură o reducere semnificativă a riscului de retrolocație a calculilor și accelerează procedura. Un alt aspect inovator al PU 3033AH este designul său ergonomic, cu un diametru extern de doar 7.5 Fr și un canal de lucru generos de 3.6 Fr, facilitând utilizarea instrumentelor endoscopice și menținând o vizibilitate optimă. De asemenea, angulația dublă de 285° și manevrabilitatea precisă (1:1 torque) permit accesul facil la toate calicele renale, îmbunătățind astfel eficiența litotriției. Un element esențial pentru succesul

Foto

High Speed Dating

m e et s

Solutions for enucleation and morcellation

Str. Nisipari, nr. 27, sector 1, București; tel/fax 021.317.91.88/89, e-mail: office@vavian.ro

Str. Nisipari, nr. 27, sector 1, București; tel/fax 021.317.91.88/89, e-mail: office@vavian.ro

Nefrolitotomia percutanată (NLP) în litiaza coraliformă

Percutaneous

nephrolithotomy (NLP) in coralliform

lithiasis

Calculii coraliformi sunt calculi ramificați, mari, care umplu pelvisul renal și calicile renale complet sau parțial, în funcție de nivelul de ocupare a sistemului colector. Fig.1 (1) Deși calculii renali sunt mai frecvent întâlniți la bărbați, calculii coraliformi sunt mai des raportați la femei și sunt de obicei unilaterali. (2) Calculii coraliformi sunt calculi de infecție în 49-68% dintre cazuri și prin urmare, termenul de calculi coraliformi se referă în mod tradițional la calculii de struvit.(3) Calculii de struvit, au fost descriși pentru prima dată de un geolog suedez numit Ulex în 1845, sunt compuși din magneziu, amoniu și fosfat și sunt strâns legați de infecția tractului urinar cauzată de organismele producătoare de urează și anume bacteriile Proteus, Klebsiella, Pseudomonas și Staphylococcus (4). Bacteriile metabolizează, de asemenea, citratul din urină și opresc legarea sa protectoare de calciu și fosfat.

Medic primar urolog, Spitalul Pelican,Oradea, Facultatea de Medicină și Farmacie, Univ. Oradea

Evoluția tratamentului

Tratamentul conservator al calculilor coraliformi poate duce la insuficiență renală și urosepsis, cu o rată a mortalității de aproximativ 30% (5). Prin urmare,calculii coraliformi trebuie tratați activ, chirurgical, cu scopul de a-i elimina din rinichi și de a păstra funcția renală. (6)

Sunt câteva metode minim invasive care pot fi aplicate individual sau în diverse combinații pentru un cât mai bun rezultat, asociat cu identificarea și tratamentul eventualelor anomalii metabolice. Putem urmări evoluția tratamentului în ultimele 4 decenii.

1.Chirurgia deschisă

Tratamentul prin chirurgie deschisă presupune pielolitotomia,pielolitotomia combinată cu nefrotomii reglate, marea nefrotomie bivalvă anatrofică și multiple nefrotomii radiare.(Fig.2) (7)

Am combinat pielolitotomia cu nefroscopia flexibilă, în cazuri selective, pentru a extrage calculi caliciali izolați. Toate aceste intervenții deschise au fost practic înlocuite de intervențiile minim invazive și acest lucru a fost posibil datorită progresului tehnologic din ultimii 30 de ani. Apariția laparoscopiei și apoi a intervențiilor asistate robotic au facut posibilă abordarea rinichiului ectopic sau a rinichiului cu pelvis extrarenal poziționat, anterior sau lateral. (8)

2.Nefrolitotomia percutanată standard.

Pacienții preferă o incizie de 1 cm lungime, în comparație cu intervențiile deschise unde rezultatul este o cicatrice greu de acceptat, în special de către femei. (Fig.2)

Intervenția poate fi indicată la pacienții cu un singur rinichi, dar și la pacienții cu litiază renală și insuficiență renală, acestia au însă nevoie de asistență metabolică si un echilibru strict de intrare / ieșire a lichidului de irigare. Poate rezolva și situații speciale, cum ar fi rinichiul în potcoavă, pacienți cu obezitate morbidă, dizabilități locomotorii, rinichi hipermobil, afecțiuni asociate ureterale, pacienți purtători de sonde JJ, a celor cu nefrostomii sau ureterostomii. (Fig.3)

În plus, pacienții sunt mai dispuși să accepte o nefrostomie pentru câteva zile, decât stentul JJ necesar după o ESWL, sau o ureteroscopie flexibilă. Procedura este reproductibilă; prezentăm mai jos un pacient cu cicatrice de pielolitotomie dreaptă și 2 proceduri NLP anterioare. (Fig 3 C)

NLP, principii generale

Rezultatele acestei intervenții miraculoase, dar nu lipsită de riscuri, depind de măsura în care sunt respectate principiile tehnicii și mai ales de modul în care acestea sunt aplicate. Experiența însă, îți poate spune când și cum să faci acest lucru.

Securitatea pacientului trebuie să fie prioritatea majoră pentru practician, iar acest deziderat l-am îmbrățișat pe tot parcursul celor 25 de ani de când fac această intervenție.

Nefrolitotomia percutanată ar trebui să se efectuează numai pe un rinichi funcțional. Strategia depinde de compoziția calculului, dimensiuni, densitate, starea rinichilor, comorbiditățile pacientului, dotarea serviciului și mai ales, de competența câștigată și dovedită într-un centru de excelență de către practician. Orice istoric chirurgical anterior este important.Trebuie apoi ținut cont de contraindicațiile absolute și relative pentru: sarcină, tulburări de sângerare (probleme de coagulare netratate), afecțiuni pulmonare severe, diformități ale coloanei, in-

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bumbu
Fig.1
Fig.2

fecții netratate.

În situații deosebite, am combinat nefroscopul rigid cu nefroscopia flexibilă. (Fig.4B) Această combinație crează însă o problemă legată de schimbarea camerelor și a surselor de lumină, consumatoare de timp. Pentru a evita acest lucru s-au imaginat nefroscoape multifuncționale, cu teci multifunctionale. (9)

3.Miniperc singur sau combinat cu NLP

În cazuri selective, asociez Miniperc nefrolitotomiei percutanate standard, considerând că o puncție minimă suplimentară, controlată, este mai sigură decât încercarea forțată, necontrolată, de a extrage un calcul dintr-o zonă care nu este accesibilă nefroscopului rigid, NLP pas cu pas

Pregătirea preoperatorie a pacientului trebuie sa fie extrem de minuțioasă în ceea ce privește diagnosticul complet și strategia operatoare. Sunt pași de urmat care cuprind: antibioterapia properatorie (prefer o săptămână la cei infectați), analize obișnuite și specifice în funcție de comorbidități, poziție operatorie, alegerea accesului în rinichi (prefer monoplanar, fluoroscopic), alegerea anesteziei (prefer rahidiană).

Este extrem de importantă analiza preoperatorie a explorărilor (prefer CT și UPG pentru a determina configurația finală a sistemului pielocalicial) care stabilesc dimensiunea, volumul calculului (cu consecințe privind estimarea timpului necesar), identificarea calicelor posterioare (rinichi tip Brodel, Hodson) (Fig 5B), decizia calicelui de puncționat (inferior sau superior), decizia puncțiilor mul-

tiple (superior, mijlociu, inferior), puncția și dilatația via fornix, pentru obținerea unei rate cât mai mari de ’’stone free’’ și toate măsurile necesare pentru evitarea complicațiilor majore. Decizia finală a abordului calicial a fost întotdeauna luată după ureteropielografia retrogradă (Fig.5) și după întoarcerea pacientului în poziția procubit (harta intervenției, Fig.5 C (10)), poziție pe care am folosit-o întodeauna. Uneori, strategia de puncționare adoptată pe baza informațiile imagistice se poate modifica după așezarea pacientului în procubit ventral (rinichiul ascensionează). Sunt încă dispute în literatură legate de poziția pacientului în timpul intervenției. Mă aliniez celor care consideră că, fiecare practician trebuie să folosească tehnica în care a fost instruit, în interesul securității pacientului. (11)

De altfel, este știut că numărul pacienților care au nevoie cu adevărat de poziția în decubit dorsal (supine), este la fel de mic ca și numărul pacienților pentru care poziția procubit ventral este contraindicată. La fiecare pacient se poate elabora un scor de dificultate, în funcție de duritatea calculului (unități Haunsfild), de volumul calculului (între 5000-20000 și peste 20000 mm cubi) și de favorabilitatea calicelui ce urmează a fi puncționat.

De cele mai multe ori, în litiaza coraliformă calculii blochează calicele, făcând dificil accesul în infundibul spre bazinet, fiind nevoie de o negociere a ghidurilor cu calculii din calice.

Dilatarea traiectului am efectuat-o întotdeauna cu dilatatoarele metalice Alken la nivelul calicelui, pentru evitarea lezării infundibulului și a bazinetului. Dilatarea se face sub control fluoroscopic, cunoscând riscul de pierdere a traiectului. Li-

totriția cea mai des folosită este cu energie ultrasonică, ce permite și aspirația, un element foarte important în economia intervenției. Drenajul cavităților l-am făcut cu una sau mai multe nefrostomii, iar drenajul hemostatic, când a fost cazul, cu cateter Foley. Urină prelevată din pielonul afectat și fragmente litiazice extrase sunt trimise pentru culturi și antibiogramă la sfârșitul intervenției. La externare, le recomandăm pacienților analiza calculilor, pentru a completa tratamentul și a preveni recidivele. Pentru securitatea pacientului am mers pe (când a fost necesar) decizia de a efectua intervenția în doi timpi. (Fig.6)

Abordarea calicelui inferior

Este calicele cel mai des folosit în abordul percutanat al litiazei deși, este cel mai neprietenos și respectă cel mai puțin configurația anterioară și posterioară, conform studiilor binecunoscute ale lui Sampaio. (12)

Am folosit puncția calicelui inferior (cea mai puțin lipsită de riscuri) în litiaza coraliformă atunci când unghiul dintre calicele inferior și superior este permisiv și când distanța de la piele la calcul este acceptabilă (dimensiunea psoasului). Unghiul permisiv (Fig.7 A) oferă un traiect drept de-a lungul axei rinichiului și permite accesul la polul superior fără o presiune excesivă a instrumentelor rigide.

Abordul calicelui superior

Abordul calculului coraliform prin calicele superior, deși este greu de manageriat, este cel mai recomandat, datorită direcției de acțiune în lungul axului rinichiului. Altfel spus, pentru că permite litotriția în calicele superior, bazinet dar și in calicele inferior.Tangențial și mai ales când rinichiul este hidronefrotic, poate ajunge și în calicele mijlociu. Personal, puncționez calicele superior din lateral (dispoziția calicelor nu este anterior și posterior), întercostal (Fig.8B) și rar de sus (Fig.8C). Dacă puncția se face în infundibul, există riscul interceptării arterei segmentare posterioare (Fig 8D), care merge pe fața posterioară a infundibulului în 57 % dintre cazuri. (Sampaio et all)

1. Accesul prin calicele lateral superior (Fig.8B)

Fig.3
Fig.4
Fig.5

Relații strânse între coastele 11 (C11) și 12 (C12), plămânul (PL) și diafragmă (D). Imaginea fluoroscopică arată traiectoria puncției în calicele superior și relațiile acesteia cu coastele a 11-a și a 12-a.

2. Accesul calicelui superior de sus (Fig 8C)

Presupune un risc major de interceptare a unor structuri adiacente. Se va face atunci când experiența acumulată, imagistica și condițiile pacientului îți vor permite acest abord.

Abordarea caliciului superior necesită câteva manevre care permit coborârea rinichiului, facilitând puncția și evitând interceptarea pleurei, ficatului, splinei, plămânului.

1. Mobilizarea renală, 4-5 cm prin inspirație profundă (rinichi neoperat) urmată de puncția calicelui. (Fig.9)

2. Mobilizarea rinichiului se poate face printr-o puncție suplimentară cu un ac de puncție (Fig.9), asupra căruia se va crea o presiune de mobilizare în jos a rinichiului.

3. Puncție suplimentară urmată de dilatație Alken 12.14 F asigurând o tracționare în jos a rinichiului. (Fig.9C) Se vor face apoi puncția și dilatația care permit litotriția.Tractul supracostal 10 este foarte riscant, motiv pentru care nu este recomandat. Pentru toate tracturile supracostale este important să ne asigurăm că teaca de acces rămâne în rinichi în timpul procedurii, pentru evitarea inundării cavității pleurale.

Puncția calicială multiplă

Mai multe tracturi sunt decise și individualizate pentru fiecare pacient în momentul intervenției chirurgicale. Pentru controlul și securitatea intervenției, puncțiile trebuie efectuate la începutul intervenției și asigurate cu ghiduri de așteptare. Sunt multe studii în literatură, pro și contra, legate de riscul de sângerări intra și postoperatorii. (Fig.5)

Ghidurile AUA sugerează că mai multe tracturi sunt eficiente și sigure în litiaza coraliformă, cu o rată de ’’stone free’’ de 79% și o rată de complicații imediate de 15%. (13)

Calculul ocupă calicele

Accesul renal și dilatarea în calice, în calculul coraliform, sunt dificile și există un risc major de pierdere a traiectului operator. Sunt câteva manevre binecunoscute și recomandate, pe care le folosesc când ghidul nu trece de calcul și se încolăcește în calice.

1. Schimbarea direcției acului, retrageri și avansări minime sub control fluoroscopic, fără a pierde contactul cu calculul.

2. Evitarea agentului de contrast care poate extravaza și acoperi zona opera-

Fig.6
Fig.10
Fig.7
Fig.8
Fig.9

multiparametric de prostată

O investigație de referință în diagnosticul oncologic, interpretată de o echipă medicală de elită

În contextul actual al medicinei personalizate, RMN-ul multiparametric de prostată a devenit standardul de aur în evaluarea pacienților cu suspiciune de cancer prostatic sau în monitorizarea bolii deja diagnosticate.

Această investigație complexă oferă imagini detaliate, corelate cu analiza funcțională a țesuturilor, permițând un diagnostic precis, stadializare corectă și o orientare clară a tratamentului. Totodată, colaborarea strânsă și dialogul deschis cu medicii urologi permit integrarea rezultatelor într-un parcurs complet al pacientului, de la diagnostic la tratament.

La nivelul rețelei Medima, investigația este disponibilă în mai multe clinici din țară, fiind interpretată de o echipă de peste 100 de medici radiologi, dintre care mulți sunt supraspecializați în imagistica aparatului urogenital și oncologică. Ne mândrim cu o echipă medicală în continuă dezvoltare profesională, care participă activ la congrese internaționale și cursuri de formare.

Această preocupare constantă pentru excelență ne permite nu doar să oferim interpretări de înaltă acuratețe, ci și să rămânem conectați la cele mai noi protocoale de lucru, ghiduri internaționale și tehnologii de analiză imagistică.

Totodată, pacientul primește, la finalul investigației, o fișă detaliată cu interpretarea imagistică, realizată conform standardului internațional PIRADS, care indică cu precizie localizarea, dimensiunea și gradul de suspiciune al leziunilor. Această fișă conține inclusiv reprezentări grafice care ajută medicul urolog în stabilirea conduitei terapeutice, oferind o imagine clară asupra zonelor afectate (zona periferică, zona centrală, zona de tranziție etc.).

Pentru noi, fiecare investigație înseamnă mai mult decât o imagine – înseamnă grijă, empatie și responsabilitatea unui diagnostic corect. Medima – alături de tine, acolo unde contează.

www.medima.ro

Printre investigațiile utilizate pentru detectarea problemelor sistemului urologic-genital se numără:

• RMN prostată cu substanță de contrast + spectroscopie;

• RMN prostată multiparametric cu substanță de contrast;

• RMN scrot nativ;

• RMN scrot cu substanță de contrast;

• URO CT cu substanță de contrast.

Chirurgia robotică în România

Robotic surgery in Romania

Chirurgia robotică a beneficiat de o popularitate semnificativă în ultimii ani, devenind standardul terapeutic pentru abordul patologiilor oncologice complexe, precum tumorile renale, cancerul de prostată sau cancerul de vezică, datorită avantajelor pe care le oferă: precizie crescută intraoperatorie, morbiditate scăzută, recuperare rapidă postoperatorie și efect cosmetic favorabil.

La nivel global, s-a observat o tranziție progresivă către utilizarea tehnologiei robotice în ultimele două decenii. Într-o discuție cu profesorul James Eastham, coordonatorul Departamentului de Uro-oncologie de la Memorial Sloan Kettering Cancer Center din New York, acesta subliniază că majoritatea intervențiilor efectuate în cadrul instituției sunt realizate robotic, cu peste 600 de prostatectomii radicale, 250 de cistectomii și aproximativ 500 de nefrectomii parțiale anual. În prezent, România dispune de 17 sisteme robotice Da Vinci, cu ajutorul cărora au fost realizate un număr considerabil de intervenții urologice, cele mai frecvente fiind prostatectomia radicală, nefrectomia parțială și cistectomia radicală.

Prostatectomia radicală robotică reprezintă în prezent cea mai frecventă indicație a chirurgiei robotice. Prima intervenție de acest tip din România a fost realizată în anul 2009 la Spitalul Clinic Municipal din Cluj-Napoca, de echipa condusă de profesorul Ioan Coman. Superioritatea abordului robotic s-a evidențiat în special în ceea ce privește rezultatele funcționale, datorită facilitării prezervării bandeletelor neurovasculare pentru conservarea funcției sexuale și a continenței urinare postoperatorii precoce. În acest context, în anul 2011, profesorul Vipul Patel a introdus conceptul de „pentafecta”, potrivit căruia succesul

prostatectomiei radicale nu trebuie evaluat exclusiv din punct de vedere oncologic, ci și funcțional. Acest model reflectă tot mai clar dorințele pacienților diagnosticați cu cancer de prostată, care caută tratamente eficiente, dar cu implicatii minime asupra calitatii vietii [1]. Mobilitatea crescută și eficiența, mai ales în spații virtuale, corelate cu expunerea detaliată a structurilor anatomice și disecția eficientă a țesuturilor, facilitează timpii operatori esențiali pentru practicarea „nerve-sparring”-ului. În plus, interesul crescut în acest domeniu și progresul tehnologic constant contribuie la perfecționarea continuă a tehnicilor chirurgicale, cu scopul de a optimiza atât rezultatele oncologice, cât și cele funcționale. [2]

Introducerea sistemului robotic în chirurgia urologică a facilitat tranziția de la nefrectomia radicală către nefrectomia parțială [3]. Dacă la începutul anilor 2000, în Statele Unite ale Americii, majoritatea intervențiilor chirurgicale pentru tratamen-

tul formațiunilor tumorale presupuneau nefrectomie radicală, odată cu implementarea tehnologiei robotice s-a observat o schimbare semnificativă și constantă în favoarea nefrectomiei parțiale, inclusiv în cazurile cu grad ridicat de complexitate. În prezent, peste 90% din nefrectomiile parțiale realizate în SUA sunt prin abord robotic [4]. Mai mult decât atât, s-a constatat că avantajele abordului minim invaziv, în special cel robotic, devin cu atât mai evidente în cazurile de complexitate crescută, prin reducerea semnificativă a complicațiilor perioperatorii și postoperatorii. Progresul continuu al tehnicilor chirurgicale a permis aplicarea unor metode precum enucleerea, enucleorezecția și nefrectomia parțială, facilitând astfel o abordare personalizată a tumorilor renale. Dacă, din punct de vedere istoric, nefrectomia parțială era rezervată tumorilor cu dimensiuni mai mici de 4 cm, în prezent această intervenție poate fi efectuată și în cazul formațiunilor de dimensiuni mai mari, atât timp cât se poate asigura controlul oncologic [5]. În acest context, introducerea sistemului robotic a reprezentat un pas esențial în direcția adoptării unei ideologii chirurgicale conservatoare în tratamentul tumorilor renale. (Fig 2.)

Cistectomia radicală este considerată una dintre cele mai complexe intervenții din chirurgia urologică, complexitatea sa fiind atribuită în principal necesității realizării unei derivații urinare adecvate. În practica actuală, cele mai frecvent utilizate tipuri de derivații urinare sunt conductul ileal incontinent și neovezica ileală continentă, datorită profilului favorabil de complicații și îmbunătățirii semnificative a calității vieții comparativ cu ureterostomia cutanată. Integrarea tehnologiei robotice în această intervenție a generat un interes deosebit și a avut drept rezultat înființarea Consorțiului Internațional pentru Cistectomia Radicală Robotică. Acesta a documentat nu doar tranziția treptată de la chirurgia deschisă către cea robotică, ci și o

Prof. Univ. Dr. Nicolae Crișan
UMF „Iuliu Hațieganu“, Cluj-Napoca
Asist. Univ. Dr. Maximilian Buzoianu
UMF „Iuliu Hațieganu“, Cluj-Napoca
Fig 1. Imagini intraoperatorii din timpul unei prostatectomii radicale robotice Da Vinci Xi
Fig 2. Imagini intraoperatorii din timpul unei Nefrectomii Partiale Stângi asistate Robotic Da Vinci Xi

tendință în creștere privind realizarea derivațiilor urinare prin abord intracorporal. În prezent, în Statele Unite ale Americii, peste 90% dintre derivațiile urinare sunt efectuate utilizând abordul robotic intracorporeal [6]. Beneficiile utilizării abordului robotic sunt evidente în realizarea anastomozelor digestive și a celor uretero-ileale, datorită reducerii tracțiunii excesive asupra țesuturilor – un factor ce poate compromite vascularizația locală – precum și a preciziei superioare în efectuarea suturilor. Un alt avantaj semnificativ îl reprezintă utilizarea de verde de indocianină (ICG), care permite evaluarea intraoperatorie a vascularizației ureterale, aspect esențial pentru optimizarea anastomozei uretero-ileale. O meta-analiză care a comparat diferitele tipuri de abord pentru realizarea derivației urinare a evidențiat un beneficiu semnificativ în favoarea centrelor cu experiență în chirurgia robotică, cu o reducere a ratei stenozelor uretero-enterice de la 9% (în cazul abordului clasic) la 4,9% [7] .

Odată cu acumularea experienței operatorii, indicațiile abordului robotic au fost progresiv extinse, permițând aplicarea acestuia într-un spectru tot mai larg de patologii urologice. Un exemplu notabil este ureteroplastia cu grefă de mucoasă bucală, care a revoluționat managementul stenozelor ureterale de etiologie postradică sau posttraumatică. Prin utilizarea unui abord combinat – ureteroscopic și robotic – se poate determina cu precizie lungimea segmentului stenozat,

facilitând astfel augmentarea ureterului cu mucoasă bucală. Deși această tehnică este încă într-un stadiu incipient de implementare, rezultatele preliminare sunt promițătoare, sugerând o alternativă terapeutică eficientă și durabilă în tratamentul acestei patologii complexe [8]

Adenomectomia transvezicală robotică reprezintă o opțiune chirurgicală din ce în ce mai frecvent utilizată de serviciul nostru pentru tratamentul hiperplaziei benigne de prostată, în cazurile cu un volum prostatic >80 cm³, permițând îndepărtarea completă a adenomului. Un beneficiu major al tehnicii robotice constă în posibilitatea realizării anastomozei uretro-vezicale după îndepărtarea adenomului, ceea ce permite apropierea precisă a mucoaselor și favorizează procesul de vindecare al lojei prostatice, contribuind astfel la reducerea simptomatologiei de stocare postoperatorii. Până în prezent, în cadrul clinicii noastre au fost efectuate peste 20 de adenomectomii robotice, inclusiv în cazuri cu volume prostatice extreme, de până la 450 cm³, cu rezultate postoperatorii excelente și o rată scăzută a complicațiilor [9] (Fig 3.)

Ca perspectivă de viitor, abordul robotic Da Vinci Single Port (SP) devine o alternativă eficientă pentru tratamentul patologiilor urologice complexe. În cadrul unui stagiu de pregătire desfășurat la Cleveland Clinic, sub îndrumarea profesorului Jihad Kaouk, a fost subliniată importanța regionalizării intervențiilor chirurgicale majore, cu scopul de a spori confortul pacientului. Utilizând acest sistem robotic, abordul chirurgical poate fi regionalizat (precum în prostatectomie sau adenomectomia transvezicală), iar utilizarea unei presiuni reduse de insuflație contribuie la minimizarea traumei operatorii. (Fig 4.)

Aceste avantaje au permis transformarea unor intervenții chirurgicale majore în proceduri realizabile în regim ambulatoriu. În cadrul stagiului de pregătire, am observat multiple intervenții de prostatectomie și adenomectomie robotică SP transvezicală, pacienții fiind externați la doar 6 ore postoperator. [10]

În concluzie, chirurgia robotică oferă avantaje semnificative atât în optimizarea tehnicilor chirurgicale urologice tradiționale, cât și în deschiderea unor noi direcții terapeutice eficiente pentru o varietate de afecțiuni benigne și maligne. În plus,

prin respectarea principiului regionalizării actului chirurgical, tehnologia Single Port are potențialul de a transforma intervențiile urologice majore în proceduri minim invazive realizabile în regim ambulatoriu.

Bibliografie

1. Patel VR, Sivaraman A, Coelho RF, et al. Pentafecta: a new concept for reporting outcomes of robot-assisted laparoscopic radical prostatectomy. Eur Urol. 2011;59(5):702-707. doi:10.1016/j.eururo.2011.01.032

2. Kang SG, Shim JS, Onol F, Bhat KRS, Patel VR. Lessons learned from 12,000 robotic radical prostatectomies: Is the journey as important as the outcome?. Investig Clin Urol. 2020;61(1):1-10. doi:10.4111/icu.2020.61.1.1

3. Pyrgidis N, Schulz GB, Stief C, et al. Surgical Trends and Complications in Partial and Radical Nephrectomy: Results from the GRAND Study. Cancers (Basel). 2023;16(1):97. Published 2023 Dec 24. doi:10.3390/cancers16010097

4. Ingels, A., Bensalah, K., Beauval, J.B. et al. Comparison of open and robotic-assisted partial nephrectomy approaches using multicentric data (UroCCR-47 study). Sci Rep 12, 18981 (2022).

5. Larcher A, Capitanio U, De Naeyer G, et al. Is Robot-assisted Surgery Contraindicated in the Case of Partial Nephrectomy for Complex Tumours or Relevant Comorbidities? A Comparative Analysis of Morbidity, Renal Function, and Oncologic Outcomes. Eur Urol Oncol. 2018;1(1):61-68. doi:10.1016/j. euo.2018.01.001

6. Raza SJ, Field E, Kibel AS, et al. International Robotic Radical Cystectomy Consortium: A way forward. Indian J Urol. 2014;30(3):314317. doi:10.4103/0970-1591.134253

7. Mahmoud O, Krafft U, Al-Nader M, et al. Risk factors for ureteroenteric stricture after radical cystectomy and urinary diversion: A systematic review. Arab J Urol. 2023;22(1):6169. Published 2023 Jul 23. doi:10.1080/20905 98X.2023.2239107

8. Lee Z, Waldorf BT, Cho EY, Liu JC, Metro MJ, Eun DD. Robotic Ureteroplasty with Buccal Mucosa Graft for the Management of Complex Ureteral Strictures. J Urol. 2017;198(6):1430-1435. doi:10.1016/j. juro.2017.06.097

9. Cho JM, Moon KT, Yoo TK. Robotic Simple Prostatectomy: Why and How?. Int Neurourol J. 2020;24(1):12-20. doi:10.5213/ inj.2040018.009

10. Franco, A., Ditonno, F., Manfredi, C. et al. Single port robot-assisted radical and simple prostatectomy: a systematic review and meta-analysis. Prostate Cancer Prostatic Dis 28, 117–128 (2025).

Fig 3. Imagini intraoperatorii din timpul unei Adenomectomii Robotice Da Vinci Xi
Fig 4. Imagini Adenomectomie Transvezicala asistata Robotic Da Vinci Single Port, Cleveland Clinic, Ohio 2024

Eficiența EreVil asupra disfuncției erectile la 6 luni

Scorul SHIM

Disfuncție erectilă ușoară (17-21)

Disfuncție erectilă moderată (8-16)

Disfuncție erectilă severă (1-7)

Disfuncțieerectilăușoară(17-21)Disfuncțieerectilămoderată(8-16) Disfuncțieerectilăseveră(1-7)

Eficacitate dovedită clinic

• Studiu efectuat pe 170 de pacienți

• După 3 luni, scorurile SHIM au crescut semnificativ față de momentul inițial

• Scorul mediu SHIM a crescut de la 13,14 la 17,48 după tratamentul cu EreVil

• Procentul pacienţilor fără disfuncţie erectilă la 6 luni a crescut la 24.3%

• După 6 luni de tratament cu EreVil, scorul SHIM mediu a ajuns la 18,42, cu o creștere de 5,28 puncte față de debut

Cosmin G. Radu, Petrino Călinoiu , George D. Rădăvoi, Viorel Jinga - Spitalul Clinic „Prof. Dr. Th. Burghele“, București, UMF „Carol Davila“ București Geavlete Bogdan Florin, Mulțescu Răzvan, Georgescu Dragoș - Spitalul Clinic de Urgența „Sf. Ioan“ București, UMF „Carol Davila“ București

Diabetul și litiaza urinară

Tot mai frecvent, în cabinetul urologului se prezintă pacienți cu litiază urinară recurentă. La o privire atentă, mulți dintre aceștia împărtășesc un element comun: diabetul zaharat. Uneori diagnosticat, alteori descoperit întâmplător, diabetul pare să se intersecteze tot mai des cu patologia litiazică. Coincidență? Cel mai probabil, nu. Literatura recentă ne arată că diabetul nu doar favorizează formarea calculilor, ci influențează direct compoziția acestora, mecanismele fiziopatologice și riscul de recurență.

DProf. Univ.

Dr. Cătălin Pricop

UMF “Grigore T. Popa”, Iași, Spitalul Clinic

“Dr. C.I. Parhon”, Iași, Centrul de Analiză Morfologică și Spectroscopică a Calculilor

Urinari “Michel Daudon”, Iași,

Conf. Univ.

Dr. Dragoș Puia

UMF “Grigore T. Popa”, Iași, Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon”, Iași,

Asist. Univ.

Dr. Marius Ivănuță

UMF “Grigore T. Popa”, Iași, Spitalul Clinic “Dr. C.I. Parhon”, Iași,

Psiholog clinician

Mihaela Nikolic

Universitatea Știintele Vieții

„Ion Ionescu de la Brad’

atele epidemiologice confirmă importanța analizei complexe în înțelegerea etiologiei litiazei. Într-o analiză publicată în World Journal of Urology, s-a raportat că aproximativ 10% din populația țărilor occidentale este afectată de urolitiază, cu o creștere semnificativă în ultimele decenii, în paralel cu modificările dietetice — aport crescut de proteine animale, sodiu și băuturi îndulcite cu fructoză. Mai mult, studiile arată că peste 100 de componente chimice pot fi identificate în calculii urinari, iar peste 100 de etiologii diferite pot fi implicate în formarea lor. La pacienții cu sindrom metabolic, compoziția litiazei este adesea diferită: calculii de acid uric pur sunt de 5–10 ori mai frecvenți, iar pH-ul urinar scăzut (<5.5) este un marker predictiv recurent.

La Centrul de Analiză Morfologică și Spectroscopică „Michel Daudon” din Iași, o piatră nu este doar un fragment mineral expulzat. Este o amprentă metabolică. Examinarea ei la microscop și analiza prin spectroscopie FTIR pot furniza date valoroase despre dezechilibrele organismului. Pacienții cu diabet, în special cei cu control glicemic deficitar, prezintă adesea calculi de acid uric sau amestecuri complexe, cu pH urinar constant acid și densitate crescută a compușilor azotați. Studiile arată că acidifierea cronică a urinei la acești pacienți este un efect secundar frecvent al insulinorezistenței [1] .

Mai mult, analiza retrospectivă a peste 500 de pacienți litiazici din cadrul clinicii noastre a relevat diferențe semnificative între cele doua tipuri de diabet. Pacienții cu diabet zaharat tip 1 dezvoltă preponderent litiază urică pură, în timp ce la cei cu diabet de tip 2 apare o heterogenitate mai mare, incluzând oxalați de calciu, carbapatit și chiar calculi infecțioși [2] .

Ce relevanță are acest lucru pentru practica medicală? Importantă, pentru că un pacient care elimină un calcul uric trebuie privit diferit: ca un potențial caz de sindrom metabolic, dislipidemie, hiperuricemie și insulino-rezistență. Astfel,

piatra devine mai mult decât o urgență urologică, devine un biomarker. Analiza pietrei, de cele mai multe ori ignorată sau tratată superficial, poate oferi indicații despre dieta pacientului, nivelul de hidratare, infecții cronice urinare și chiar despre statusul metabolic general [3] .

Cu toate acestea, practica curentă omite frecvent această etapă esențială. În majoritatea cazurilor, calculii sunt fragmentați, eliminați sau uitați într-un recipient. Lipsa trimiterii către un centru de analiză specializat înseamnă pierderea unei informații diagnostice valoroase. Ghidurile recente recomandă analiza pietrei la orice episod de litiază recurentă sau în prezența comorbidităților majore — diabet, sindrom metabolic, boală renală cronică [4] . Mai mult, cunoașterea compoziției calculului poate influența radical tratamentul. Calculii urici pot fi dizolvați medicamentos, prin alcalinizare urinară (citrat de potasiu), fără intervenție chirurgicală. Pacienții cu oxalați de calciu pot beneficia de ajustări nutriționale precise, suplimentare cu citrat sau modificări ale aportului proteic și de sodiu. Fără aceste informații, tratamentul este generalist, iar recurențele sunt aproape garantate, mai ales la tineri.

Un element adesea neglijat, dar esențial în prevenția și evaluarea litiazei urinare, este monitorizarea pH-ului urinar. În mod fiziologic, pH-ul urinar variază între 5.8 și 6,2 , dar chiar și deviații minore pot favoriza cristalizarea anumitor săruri. Un pH persistent acid (sub 5.5) este strâns legat de formarea calculilor de acid uric și este frecvent întâlnit la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, sindrom metabolic sau dietă hiperproteică. În schimb, un pH urinar alcalin poate favoriza precipitarea sărurilor de fosfat, în special în context infecțios. Monitorizarea simplă, cu teste de urină recoltate dimineața și seara, poate ghida intervenții terapeutice personalizate, de la ajustări nutriționale la alcalinizare urinară cu citrat de potasiu. Ghidurile actuale recomandă ca în cazul pacienților cu litiază recurentă sau comorbidități metabolice, pH-ul urinar să fie monitorizat regulat și inclus în algoritmul de prevenție

În realitatea clinică, pacientul cu diabet și litiază urinară este adesea tratat pe segmente: urologul rezolvă colica și calculul, diabetologul ajustează glicemia, iar restul… rămâne nerezolvat până la următoarea criză. E o abordare pe care o vedem frecvent, dar care este profund ineficientă.

Și totuși, acest tip de pacient este exact cel care are cea mai mare nevoie de o abordare integrată. De ce? Pentru că litiaza este doar efectul vizibil al unui dezechilibru mai profund: metabolic, alimentar, funcțional.

În experiența noastră, colaborarea reală între specialități a dus la rezultate palpabile: mai puține recurențe, mai puține intervenții invazive, și — poate cel mai important — pacienți care încep să înțeleagă conexiunile dintre boala lor metabolică și litiaza urinară. Când un pa-

cient e văzut în aceeași zi de urolog, nefrolog și diabetolog, când nutriționistul stă la aceeași masă cu echipa și creează un plan de alimentație adaptat, atunci medicina devine nu doar eficientă, ci profund umană.

Această colaborare nu înseamnă neapărat echipe mari, formale sau comisii interdisciplinare. Înseamnă, de multe ori, doar o comunicare simplă și directă între colegi. Un telefon dat de la secția de urologie către diabetolog. Un bilet clinic scris cu o întrebare clară pentru nefrolog. O recomandare fermă către nutriționist. Asta este, în esență, medicina de echipă. În concluzie, în epoca medicinei personalizate și predictive, avem datoria de a înțelege că litiaza urinară nu este doar o problemă de urologie. Este un posibil simptom al unui dezechilibru sistemic — metabolic, inflamator sau nutrițional. Iar

dacă piatra „vorbește”, este datoria noastră să o ascultăm.

Bibliografie

1. Maalouf NM, et al. Low urine pH: a novel feature of the metabolic syndrome. Clin J Am Soc Nephrol. 2007;2(5):883–888.

2. Pricop C, et al. Kidney Stones of Type I vs. Type II Diabetic Patients: Are There Any Differences? J Clin Med. 2024.

3. Daudon M, Jungers P. Clinical value of crystalluria and morphoconstitutional analysis of urinary calculi. Nephron Physiol. 2004;98(2):p31–p36.

4. Cloutier J, et al. Kidney Stone Analysis: “Give me your stone, I will tell you who you are!” World J Urol. 2015;33(2):157–169.

5. Sakhaee K. Recent advances in the pathophysiology of nephrolithiasis. Kidney Int. 2009;75(6):585–595.

Rezecția en-bloc a tumorilor vezicale

non-invazive la nivelul

anului 2025

Progrese terapeutice internaționale aplicate cu succes în Clinica de Urologie a Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan“, București

Rezecția transuretrală a tumorilor vezicii urinare (TURBT) este o procedură extrem de importantă în gestionarea cancerului vezical. Obiectivele TURBT constă în stabilirea unui diagnostic corect, prelevarea de țesut muscular detrusor pentru stadializare și îndepărtarea completă a tuturor leziunilor vizibile [1–5]. Calitatea rezecției influențează puternic prognosticul pacientului și succesul general al tratamentului. TURBT poate fi realizată fie prin tehnica convențională fracționată, fie prin tehnica en-bloc.

DProf. Univ.

Dr. Bogdan Geavlete

Departamentul de Urologie, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan“, UMF „Carol Davila“, București

Șef. Lucr. Dr. Cosmin Ene

Departamentul de Urologie, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan“, UMF „Carol Davila“, București

Dr. Cosmin Cozma

Departamentul de Urologie, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan“, UMF „Carol Davila“, București

Prof. Univ.

Dr. Petrișor Geavlete

Departamentul de Urologie, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan“, UMF „Carol Davila“, București

eși este încă standardul de aur, TURBT convențional, care utilizează tehnica de incizie și dispersie, prezintă mai multe dezavantaje potențiale. De exemplu, deteriorarea termică a țesuturilor adiacente poate îngreuna evaluarea histopatologică a țesutului fragmentat, iar fragmentarea tumorii cu un număr mare de celule canceroase exfoliate poate duce la recurențe locale și la distanță [1–5] . Rezecția en-bloc a tumorilor vezicale (ERBT), introdusă pentru prima dată în 1997 de Kawada et al., a devenit recent o

alternativă promițătoare la TURBT convențională [6]. Aceasta presupune îndepărtarea completă a tumorii fără a se face incizie prin aceasta („tehnica no-touch”), respectând astfel principiile convenționale ale chirurgiei oncologice. Procedura poate fi realizată folosind diferite abordări și surse de energie, precum electrozi cu cuțit, bucle J modificate, electrocauterizare monopolară sau bipolară, jeturi de apă sau lasere. Rezecția cu laser presupune utilizarea fasciculului laser pentru a diseca leziunile vezicale, eliberându-le de la bază și de țesutul înconjurător. Mai multe tipuri de lasere au fost utilizate pentru ERBT, inclusiv laserele cu thulium, holmium și KTP [7] . În prezent, doar câteva studii randomizate controlate au fost publicate în care se compară ERBT cu laser și TURBT convențional, cu un follow-up între 12 și 36 de luni [1–3]. În ansamblu, ERBT cu laser pare a fi o procedură mai sigură pentru rezecția tumorilor vezicale. Avantajele observate intra și perioperator includ: rate mai mici de complicații generale; absența reflexului nervului obturator și o incidență redusă a perforației vezicale datorită lipsei efectului electric; rate mai mici și durate mai scurte de irigare postoperatorie a vezicii; durate mai scurte de cateterizare și spitalizare și rate mai mari de instilație imediată postoperatorie cu chimioterapie [1–3] .

Un alt avantaj al ERBT cu laser constă în posibilitatea de a efectua procedura fără a opri medicația antiagregantă sau anticoagulantă. Un studiu a constatat timpi operatori mai mari pentru ERBT cu laser, în principal din cauza preciziei

mai mari a rezecției și a duratei mai lungi necesare tratării tumorilor mari de pe peretele anterior [2] .

Pe baza rezultatelor examinării patologice a specimenelor tumorale, ERBT cu laser îndeplinește criteriile oncologice pentru o rezecție optimizată, cu rate scăzute de tumori reziduale și calitate crescută a specimenelor. Într-adevăr, oferă o rată mai mare de prelevare a musculaturii detrusor (marker surogat al calității TURBT) și o incidență mai mică a tumorilor reziduale la re-TURBT [3]

Din păcate, există puține date care compară ERBT cu laser și ERBT electric. Într-un studiu multicentric european, Kramer et al. au demonstrat rezultate comparabile în ceea ce privește timpii operatori, duratele de irigare și duratele de cateterizare și spitalizare la pacienții supuși ERBT electric sau cu laser [5]. Prezența musculaturii detrusor a fost raportată în 96.2% și respectiv 100% dintre specimenele rezultate în urma ERBT electric și cu laser [5]. A fost observată o incidență statistică scăzută de conversie la TURBT convențională, precum și un avantaj statistic—deși nu clinic semnificativ—în ceea ce privește scăderea hemoglobinei la pacienții supuși ERBT cu laser [5]. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative statistic privind timpii operatori, timpii de irigare și duratele de cateterizare și spitalizare. Nu s-au constatat diferențe semnificative în ceea ce privește ratele de recurență la un follow-up de 12 luni [5]. Din punct de vedere tehnic, autorii consideră că abilitatea de a tăia cu precizie în jurul tumorii și vizualizarea îmbunătățită în timpul ERBT cu laser reprezintă un avantaj în special pentru tumorile mari [5] .

Distribuitor:

Stent Black Silicon

Un studiu mai recent care compară ERBT monopolară, bipolară și cu laser thulium a confirmat o eficiență similară în prelevarea musculaturii detrusoriene și o incidență semnificativ mai scăzută a reflexului nervului obturator [6]. Dintre cele șase conversii la TURBT convențională, cinci au implicat tumori situate pe peretele anterior sau pe dom, iar una în apropierea meatului uretral [6]. Prin urmare, având în vedere rata ridicată de conversie pentru leziunile de pe peretele anterior, autorii sugerează preferința pentru energia electrică în aceste cazuri, pentru a evita riscul crescut de schimbare a instrumentarului și pierderile asociate de material chirurgical [6]

În ciuda dovezilor preliminare promițătoare referitoare la ERBT cu laser, mai multe aspecte rămân în dezbatere și sub investigație.

Criteriile de selecție a tumorilor nu sunt încă bine stabilite. Deși se estimează că ERBT nu este fezabilă pentru aproximativ 30% dintre tumori din cauza dimensiunii, morfologiei și/sau localizării, ERBT cu laser a fost efectuată pentru tumori de până la 4,5–5,5 cm în diametru și în aproape toate localizările din vezică [3,4]

De asemenea, riscurile asociate cu timpi operatori prelungiți, în special la pacienții vârstnici, trebuie evaluate cu atenție. În țara noastră această procedură a devenit de asemenea îmbrățișată în tot mai multe centre deoarece și-a dovedit eficiența în cazuri selecționate. În Clinica de Urologie a Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan din București, au fost operate peste 650 de cazuri prin această metodă, dintre care circa 70 de cazuri au fost înrolate într-un studiu internațional desfășurat în cooperare cu Universitatea Chineză din Hong Kong, ceea ce sporește vizibilitatea Urologiei românești pe plan internațional.

Concluzia privind rezecția en-bloc în tumorile vezicale: deși unii autori nu au constatat diferențe semnificative în ceea ce privește ratele de recurență, majoritatea nu pot evalua supraviețuirea fără recurență din cauza duratei de followup încă suboptimale, dar care prin noile studii pe termen lung sperăm că va fi clarificată astfel încât această metodă să

devină etalonul de tratament pentru cazuri selecționate de tumori vezicale non infiltrative.

Referințe

1. Liu, H.; Wu, J.; Xue, S.; Zhang, Q.; Ruan, Y.; Sun, X.; Xia, S. Comparison of the safety and efficacy of conventional monopolar and 2-micron laser transurethral resection in the management of multiple nonmuscle-invasive bladder cancer. J. Int. Med. Res. 2013,41, 984–992.

2. Chen, X.; Liao, J.; Chen, L.; Qiu, S.; Mo, C.; Mao, X.; Yang, Y.; Zhou, S.; Chen, J. En bloc transurethral resection with 2-micron continuous-wave laser for primary non-muscle-invasive bladder cancer: A randomized controlled trial. World J. Urol. 2015, 33,989–995.

3. Hashem, A.; Mosbah, A.; El-Tabey, N.A.; Laymon, M.; Ibrahiem, E.H.; Elhamid, M.A.; Elshal, A.M. Holmium Laser En-bloc Resection Versus Conventional Transurethral Resection of Bladder Tumors for Treatment of Non-muscle-invasive Bladder Cancer: A Randomized Clinical Trial. Eur. Urol. Focus 2021, 7, 1035–1043.

4. Croghan, S.M.; Compton, N.; Manecksha, R.P.; Cullen, I.M.; Daly, P.J. En bloc transurethral resection of bladder tumors: A review of current techniques. Can. Urol. Assoc. J. 2022, 16, E287–E293.

5. Kramer, M.W.; Rassweiler, J.J.; Klein, J.; Martov, A.; Baykov, N.; Lusuardi, L.; Janetschek, G.; Hurle, R.; Wolters, M.; Abbas, M.; et al. En bloc resection of urothelium carcinoma of the bladder (EBRUC): A European multicenter study to compare safety, efficacy, and outcome of laser and electrical en bloc transurethral resection of bladder tumor. World J. Urol. 2015, 33, 1937–1943.

6. Diana, P.; Gallioli, A.; Fontana, M.; Territo, A.; Bravo, A.; Piana, A.; Baboudjian, M.; Gavrilov, P.; Rodriguez-Faba, Ó.; Gaya, J.M.; et al. Energy source comparison in en-bloc resection of bladder tumors: Subanalysis of a single-center prospective randomized study. World J. Urol. 2022, 31, 1–7.

7. Creta M, Celentano G, Califano G, La Rocca R, Longo N. En-bloc Laser Resection of Bladder Tumors: Where Are We Now? J Clin Med. 2022 Jun 16;11(12):3463.

8. Enikeev, D.; Babjuk, M.; Shpikina, A.; Shariat, S.; Glybochko, P. En bloc resection for nonmuscle-invasive bladder

SISTEM ROBOTIZAT PENTRU BIOPSIE DE PROSTATĂ

SUB GHIDAJ RMN – „IN BORE“ RCM

RECOMĂNDARI

• Biopsie* prealabilă negativă, dar sunt suspiciuni clinice mari de cancer de prostată

• Leziuni mici (<1.5ml) cu scor PIRAD 4

• Leziuni în zone greu accesibile (anterior/apex) cu scor PIRAD 4/5

AVANTAJE

• Număr redus de puncții (3-5);

• Confort sporit pentru pacient

• Precizie mare datorită software-ului inteligent și design-ului unic al motoarelor RCM;

• Risc redus de infecție;

• Procedură simplă si rapidă (cca 30 min);

• Compatibil cu orice echipament RMN

*Nu inlocuiește biopsia sistematică, fiind o tehnică complementară, mult mai precisa.

DVD constituie o complicație redutabilă a diabetului zaharat, acuzele urinare joase de stocare și golire apărute la un pacient diabetic trebuiesc diagnosticate din timp, corect , personalizat, cooperarea multidisciplinară între diabetologi, urologi , medici de famile fiind de importanță majoră.

Bibliografie:

1. Powell, C., Gehring, V. Mechanisms of Action for Diabetic Bladder Dysfunction — State of the Art. Curr Bladder Dys-

funct Rep 18, 173–182 (2023). https://doi. org/10.1007/s11884-023-00691-

2. Mota M, Popa SG, Mota E, Mitrea A, Catrinoiu D, Cheta DM, Guja C, Hancu N, Ionescu-Tirgoviste C, Lichiardopol R, Mihai BM, Popa AR, Zetu C, Bala CG, Roman G, Serafinceanu C, Serban V, Timar R, Veresiu IA, Vlad AR. Prevalence of diabetes mellitus and prediabetes in the adult Romanian population: PREDATORR study. J Diabetes. 2016 May;8(3):336-44. doi: 10.1111/17530407.12297. Epub 2015 May 6. PMID:

25850521.

3. Narayanamurthy, V., Slopnick, E.A., Sheyn, D.D. et al. Overactive Bladder in Diabetes Mellitus. Curr Bladder Dysfunct Rep 14, 324–330 (2019). https://doi. org/10.1007/s11884-019-00532-9w

4. Wittig L, Carlson KV, Andrews JM, Crump RT, Baverstock RJ. Diabetic Bladder Dysfunction:A Review. Urology. 2019 Jan;123:1-6. doi: 10.1016/j.urology.2018.10.010. 30352207.

5. Liu G, Daneshgari F. Diabetic bladder dysfunction. Chin Med J (Engl). 2014;127(7):1357-64.

6. Kebapci N, Yenilmez A, Efe B, Entok E, Demirustu C. Bladder dysfunction in type 2 diabetic patients. Neurourol Urodyn. 2007;26(6):814-9. doi: 10.1002/ nau.20422. PMID: 17455274.

7. Song QX, Sun Y, Deng K, Mei JY, Chermansky CJ, Damaser MS. Potential role of oxidative stress in the pathogenesis of diabetic bladder dysfunction. Nat Rev Urol. 2022 Oct;19(10):581-596. doi: 10.1038/ s41585-022-00621-1. Epub 2022 Aug 16. PMID: 35974244.

8. Wang CC, Kuo HC. Urothelial Dysfunction and Chronic Inflammation in Diabetic Patients with Overactive Bladder. Low Urin Tract Symptoms. 2017 Sep;9(3):151156. doi: 10.1111/luts.12126. Epub 2016 Mar 28. PMID: 27018971.

9. O. Martha, B. Stoica, E. A. Frunda: Diabetic Bladder Dysfunction, Romanian Journal of Urology, 2023,4(22) 5-8,ISSN: 1223-0650

10. Daneshgari F, Liu G, Imrey PB. Time dependent changes in diabetic cystopathy in rats include compensated and decompensated bladder function. J Urol. 2006; 176:380. [PubMed: 16753447].

Fig 2. Studii flux presiune

Rolul microbiomului intestinal în păstrarea sănătății și apariția bolilor

Studiile effectuate, începând cu 2008, asupra microbiotei intestinale au aratat că bacteriile din noi și de pe noi sunt determinante în asigurarea sănătații, prin contribuția lor la realizarea homeostaziei corpului. Localizarea principală este în tubul digestiv, mai ales în intestinul gros, de unde diseminează în tot corpul, însămănțând toate organele, chiar din perioada fetală.

AUniversitatea de Vest ,,V. Goldiș’’, Arad

Dr. Sorin Ciofu

Medic rezident Urologie, Universitatea de Vest ,,V. Goldiș’’, Arad

stăzi se consideră că microbiota este un organ distinct, cu activitate metabolică și endocrină complexă, interconectat bidirecțional cu toate organele noastre. Fig.1.(3)

Microbiomul intestinal, prin divesitatea lui, influențează pozitiv sau negativ orice organ din noi dar și organele noastre pot influența microbiota. Astfel pragul nostru de percepție a stresului este sintetizat de către bacteriile neuroactive, dar și stresul venit pe neașteptate influențează negativ microbiota intestinală.

Hipocrate spunea că bolile provin din intestine, cu toate că bacteriile încă nu se cunoșteau, el murind acum mai bine de 2600 de ani.

Odată cu identificarea bacteriilor prin microscopie, interesul oamenilor de ști-

intă a crescut, dar nu au putut identifica decât puține bacterii, chiar dacă pe lângă mediile de cul-tură obișnuite au folosit și medii îmbunătățite, îmbogățite și în flux continuu (prin prea plin) pentru a fi mereu proaspete (culturomică).

Până în 2008, cercetările asupra microbiotei umane aproape abandonate, au fost reluate folosind inteligența artificială în citirea genelor bacteriene (nonculturomica). Această metodă a fost validată în urma studiului genomului uman desfășurat între 1990-2000 cu finanțare integrală din partea S.U.A. (peste 2,5 miliarde de dolari). (www.genome.gov/human-genome-project)(6).

Prelucarea datelor s-a făcut în curs de 3 ani, iar în 14 aprilie 2003 s-a anunțat terminarea secvențierii genomului uman, chiar de către președintele Statelor Unite, Bill Clinton, care a mulțumit poporului american pentru înțelegerea avută, spunându-le că a meritat și că prin acest proiect ,,am început chiar să descifrăm limbajul prin care Dumnezeu a făcut lumea’’. În 2004 s-a publicat Atlasul Genomului Uman precizându-se că omul are 23 de mii de gene codate dar care nu reprezintă decât 1,5% din totalul genelor, restul de 98,5% fiind necodate, reprezentate de diferite forme de acizi ribonucleici (A.R.N. scurte, foarte scurte sau lungi) cu rol în menținerea funcției genelor de pe cromozomi și în etapa post translațională de sinteză a proteinelor. În paralel, studiul genelor s-a făcut și pe șobolani (Rathus norvegicus), albine (Apis mellifera) și Neanderthal. În 2008 Institutul Național al Sănătății din SUA a decis realizarea Proiectului Microbiomului Uman (H.M.P.) în scopul ,,caracterizării microbiomului uman și analizării rolului său în sănătatea umană și boli’’. (https:// www.hmpdacc.org/hmp/overview/) (5) (Turrbauch et all 2007; Human Microbi-

om Consortium 2012). În aceeași perioadă a fost lansat proiectul ’’Metagenomica tractului intestinal uman’’ (Meta H.I.T.) finanțat de Comisia Europeană (programul 7FP) care a implicat 16 state.

Ținta a fost ,,stabilirea asocierii dintre microbiota intestinală umană și starea nostră de sănătate și boală’’ (https://arquivo.pt/wayback/20141123081042/http:// www.metahit.eu/)(4) (Quin at al 2010).

Datorită acestor două proiecte astăzi știm că suntem colonizați de miliarde de micro-organisme, care încep în intestine, unde realizează un organ distinct de 1,2 Kg (Forsythe și Kunze 2013) aproximativ egal cu cel al creierului de 1,5 Kg (Parent și Carpenter 1966).

Microbiota umană este formată din cel puțin 40 de mii de tulpini situate în 1800 de genuri (Lutkey 1972; Frank și Pace 2008; Forsythe și Kunze 2013), conținând de 500 de ori mai multe gene decât cele umane (Liatall 2014).

Principalele încrengături (fiile) de bacterii sunt: Bacteroides, Actinobacteria, Firmicute și Proteobacteria. În numar mai mic s-au identificat Verucomicrobia și Fusobacteria.

Denumirile de microbiotă și microbiom, deși par a fi asemănătoare, au o semnificație diferită din punct de vedere știintific. Microbiota (termen introdus de Alexander Goetz 1945) înseamnă totalul de microorganisme într-o regiune geografică și într-o perioadă de timp, iar microbiom înseamnă colecția de gene microbiene într-un ecosistem particular. Acest termen a fost introdus de laureatul Premiului Nobel Joshua Lederberk (1925-2008) (Hooper and Gordon). Astăzi, când identificăm microorganismele prin 16SrRNA, folosim termenul de microbiotă, iar când determinăm genele lor prin studiul întregului genom, cea de microbiom. Niciuna dintre tehnicile de

Prof. Univ. (Emerit) Dr. Ioan Ioiart

Combate eficient dezechilibrul ecosistemului vaginal şi sprijină apărarea naturală fiziologică, având acțiune calmantă şi bacteriostatică.

Recomandat pentru persoanele care merg la piscină, saună, sala de sport, femei însărcinate sau după naştere, perioada menstruației.

Tel.:

ramidostaff@ymail.com, www.ramido.ro, www.medicalmagazin.ro

Fig.4.(2)

Tipurile de contacte între bacterii sunt de cinci tipuri: comensuale, mutuale, amensale, parazitism (pradă/prădător) și neutre.

Pentru a fi eficent, mucusul trebuie să fie proaspăt tot timpul, sintetizat zilnic (Akkermanzia muciniphila, Faecalobacterium prausnitzii) și consumat zilnic de bacterii (Akkermanzia municiphila, Prevotella spp. și Prevotella copri)

Akkermanzia municiphila este o bacterie extrem de importantă și în prevenirea obezității, a diabetului zaharat tip II și în consolidarea imunitații. Când această bacterie este în număr redus, poate fi ajutată să se dividă mai rapid, prescriind bolnavului prebioticul preferat: Galacto-Oligozaharid (G.O.S.) + fructul-Oligozaharid (F.O.S.) (Omni Logic Plus). Dacă această bacterie lipsește complet, se prescrie un simbiotic care conține fie singular bacteria, fie asociată cu alte bacterii, pentru a crește eficența (Probiotic G.L.P.-1).

,,Leaky Gut’’-ul va permite intrarea în sânge a bacteriilor (vii sau moarte), care se vor fixa de receptorii tuturor celulelor umane (proteici, tirozin-chinazici sau canale ionice) alterând funcția lor și prin aceasta, homeostazia corpului. Apare drept rezultat sindromul inflamator cronic latent, care prin realizarea modificărilor genetice și epigenetice vor permite apariția bolilor cronice degenerative, simultan sau succesiv. Microbiomul intestinal reprezintă cel mai mare rezervor de substanțe cu acțiune epigenetică. Disbioza bacteriană contribuie astfel la apariția tuturor bolilor cronice degenerative din

Fig.5.(2) Conexiunea ecologică sub formă de plasă intre celulele umane și bacteriene

organismul nostru: metabolice, cardiovasculare, neurologice și boli canceroase. Mai mult, gradul de disbioză dictează și gradul de malignitate al celulelor canceroase.

Convertirea disbiozei în eubioză prin tratament adecvat este esențială, atât pentru tratamentul preventiv cât și curativ al bolilor cronice. Corectarea disbiozei poate realiza vindecarea simultană a tuturor afecțiunilor avute de un bolnav, boli tratate până atunci la diferite specialități medicale, datorită diseminării microbiotei disbiotice în întregul organism.

Astfel văzute lucrurile, medicina viitorului (medicina 3.0) ar trebui să fie integrativă, cu accent pe prevenție și mai puțin pe tratarea unei boli instalate. Medicina de astăzi (2.0) înlătură boala, dar corpul rămâne în aceași stare morbidă care a permis apariția bolii. Așa se explică rezultatele clinice, adesea imperfect, obținute astăzi. Evoluția nefavorabilă a cancerului tratat și a apariției metastazelor la distanță pot ține de această condiție. Corectarea disbiozei reprezintă un element principal al medicinei integrative ideale.

Până acum am folosit corectarea disbiozei bacteriene în următoarele boli urologice:

1. Sindromul dureros pelvin (nerezolvat de medicina 2.0) este o boală generată de sindromul inflamator cronic, care afectează întreg corpul, inclusiv sistemul nervos central și periferic.

2. Vezica urinară hiperactivă indusă de acetilcolină în exces, sintetizată de bacteriile în exces din disbioză. Tratarea disbiozei aduce la normal nivelul de acetilcolină, înlăturând astfel cauza de îmbolnavire, nefiind necesar tratamentul cu antimuscarinice sau cu stimulatoare a receptorilor B3 din detrusor (Betmiga). Vezica urinară hiperactivă, de regulă, se asociază cu colon iritabil sau/și suferință gastro-esofagiană din aceleași motive.

3. Bolile inflamatorii ale prostatei. Corectând inflamația, realizând eubioza prin tratarea disbiozei, prostata inflamată se va vindeca. Aceasta este doar unul dintre organele inflamate situate într-un organism inflamat.

4. Infecțiile urinare cronice recidivante se pot vindeca și fără antibioterapie reducând numarul de germeni aerobi cauzatori, identificabili prin culturi (E.Colli, Piocianic, Klebsiela, Enterobacter etc.) și refăcând la optim bariera intestinală

(înlăturarea ,,Leaky Gut’’-ului) prin tratament adecvat (L-Glutamină, Butirat de Sodiu, Omega 3, aminoacizi esențiali din medicamente sau alimente: ouă, colostrum și vitamine)

5. Tumorile urologice (prostata, vezica urinară și rinichii) pot beneficia de corectarea disbiozei ca tratament adjuvant, în sprijinul medicinei alopate. Publicații tot mai numeroase dovedesc beneficiul evident adus de tratamentele adjuvante actuale la nivel immunologic, deasemenea de tratamentele cu anticorpi monoclonali. Bolnavii tratați de disbioză pot deveni responderi din nonresponderi la aceste doua forme de tratament. Diversitatea lor microbiană este mult mai redusă decât la cei sănătoși. De asemenea, există o diferență între microbiota din tumoră față de cea din țesutul sănătos netumoral

6. Litiaza renală oxalo-calcică, poate avea drept cauză lipsa bacteriei Oxalobacter formigen, care folosește ca sursă de energie acidul oxalic alimentar prezent în concentrații variabile în toate alimentele. În absența acestei bacterii, acidul oxalic ajunge în sânge și de acolo în urină (nefiind substrat energetic) unde se unește cu calciul ionic formând oxalatul de calciu. Defectul se corectează prescriind bolnavului simbioticul care conține această bacterie.

7. Litiaza urică, de asemenea, poate beneficia de corectarea disbiozei cu ajutorul unor simbiotice și bacterii care, prin enzimele sintetizate (uricază, allantoinază si allantoicază), transformă acidul uric, considerat până nu de mult produsul final al metabolizării purinelor, în substanțe neprecipitabile: 5-HO-urat, allantoină și allantoat. Aceste enzime sunt sintetizate de Lactobacillus și Pseudomonas spp, bacterii larg raspândite în ecologia microbiotei intestinale. (Hsich et al 2014)(7)

8. Tulburările de spermatogeneză, exceptând azoospermia obstructivă, pot fi rezultatul inflamației cronice latente, care influențează negativ atât axul hipotalamo-hipofizaro-testicular cât și sinteza testosteronului.

9. Insuficența androgenică, asociată de regulă cu disfuncția erectilă și alte boli metabolice (diabet, obezitate și boli cardiovasculare), poate beneficia de corectarea disbiozei intestinale.

10. Cuplurile fără copii pot beneficia de cunoașterea microbiomului propriu. Orice disbioză trebuie corectată la ambii

Zilele Medicale ale Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” București

ediţia a VI-a

Evenimentul va fi organizat sub Înaltul Patronaj al Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București și va fi creditat de către Colegiul

Medicilor din România și de către Ordinul Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medicali din România cu credite EMC pentru medici și asistenţi medicali.

Președintele Congresului: Prof. Univ. Dr. Bogdan GEAVLETE

Președintele de Onoare al Congresului:

Prof. Dr. Viorel JINGA - Rectorul UMF „Carol Davila” București

Azoospermia la bărbați – opțiuni

moderne de tratament

Azoospermia este definită în literatura de specialitate ca absența completă a spermatozoizilor în ejaculat și reprezintă una dintre cele mai importante cauze ale infertilității masculine. În conformitate cu datele statistice, această patologie afectează aproximativ 1% din bărbații din populația generală. În rândul bărbaților care se prezintă pentru evaluări de fertilitate, între 10 și 15% dintre aceștia sunt diagnosticați cu azoospermie. În ceea ce privește incidența regională, datele recente arată o prevalență de aproximativ 12% în România, în rândul bărbaților infertili, iar în Grecia, prevalența se situează în jurul valorii de 10,5%, conform raportărilor din centrele specializate din Salonic și Atena.

Azoospermia poate fi clasificată în două tipuri principale:

Obstructivă (OA): În această formă, producția de spermatozoizi este normală, însă există un blocaj în drumul lor de eliminare.

Non-obstructivă (NOA): În acest caz, tulburările apar la nivelul producției testiculare de spermatozoizi, ceea ce face ca aceștia să nu fie produși sau să fie produși într-o cantitate insuficientă.

Diagnosticul de azoospermie se bazează pe o abordare integrată care include repetarea spermogramei pentru a confirma absența spermatozoizilor, testele hormonale (FSH, LH, testosteron total și liber, inhibina B), ecografia testiculară și, în funcție de situație, analize genetice pentru a identifica posibilele microdeletii ale cromozomului Y, cariotipuri sau mutații CFTR. În unele cazuri, se poate recomanda și biopsia testiculară, care poate avea atât rol diagnostic, cât și terapeutic, având în vedere posibilitatea extragerii de spermatozoizi din testicule în scopul fertilizării.

Opțiuni de tratament – terapie hormonală și intervenții microchirurgicale

Tratamentul pentru azoospermie este ales în funcție de tipul de cauză identificată. În cazurile de azoospermie obstruc-

tivă, se pot realiza proceduri chirurgicale pentru a elimina blocajele, iar în anumite cazuri se poate recurge la recoltarea de spermatozoizi direct din epididim (prin PESA) sau din testicul (prin TESA). Aceste proceduri permit ca spermatozoizii obținuți să fie folosiți ulterior în cadrul fertilizării in vitro sau alte proceduri de fertilizare asistată. În general, șansele de succes ale acestor intervenții sunt ridicate, în special dacă spermatogeneza (producția de spermatozoizi) este păstrată. Pentru pacienții cu azoospermie non-obstructivă, tratamentul este mai complex. În formele în care cauza este un deficit hormonal, cum ar fi hipogonadismul hipogonadotrop, se poate începe terapia hormonală cu hCG și FSH exogen. Dacă există spermatogeneză focală, adică în anumite zone ale testiculului, metoda recomandată este micro-TESE (extracția de spermatozoizi din testicul prin tehnici microchirurgicale avansate). Această procedură utilizează un microscop cu putere mare de mărire (20-40x), permițând astfel identificarea precisă a zonelor active din testicul și reducerea traumatismului asupra țesutului, ceea ce duce la creșterea șanselor de succes.

În ultimii ani, s-a început folosirea inteligenței artificiale pentru a analiza histologic și imagistic țesutul testicular, iar acest lucru ajută medicii să localizeze mai eficient zonele cu potențial spermatogenetic. Spermatozoizii sau țesutul testicular obținut în urma procedurii pot fi crioconservate pentru utilizare ulterioară, ceea ce ajută la evitarea unor complicații și permite o utilizare ulterioară eficientă în procesul de fertilizare.

Statistici și perspective

Rata de succes a tratamentelor pentru azoospermie depinde în mare măsură de tipul de patologie de bază și de experiența echipei medicale. În cazul procedurii micro-TESE, șansele de a găsi spermatozoizi viabili sunt de până la 60% în cazurile de azoospermie non-obstructivă (NOA), în centrele de specialitate care au experiență în microchirurgia andrologică. În România, centrele din București și Cluj-Napoca raportează rate de succes între 40 și 55%, iar în Grecia, aceste rate pot depăși 65%.

Prevenția joacă un rol important în menținerea fertilității masculine. Este esențială evitarea expunerii la toxine precum fumatul, alcoolul, pesticidele și substanțele care acționează ca disruptori endocrini, menținerea unui echilibru hormonal și efectuarea de controale periodice la medicul androlog. De asemenea, într-o abordare modernă și personalizată a infertilității, este esențial ca ambii parteneri să fie evaluați și să fie implicați activ în strategia terapeutică. În cazurile în care metodele conservatoare nu reușesc să obțină spermatozoizi viabili, micro-TESE rămâne procedura de alegere. De asemenea, în situații complexe, o a doua procedură poate îmbunătăți șansele de succes cu până la 18%, mai ales în cazurile de pacienți cu volum testicular redus, dar fără atrofie severă. Patologii precum sindromul Klinefelter, orhita post-virală sau sindromul „doar celule Sertoli” pot beneficia de aceste tehnici avansate, dacă sunt evaluate corect. În cazul în care toate celelalte opțiuni terapeutice au eșuat, consilierea genetică, suportul psihologic și conservarea de țesut devin pași importanți în strategia globală de tratament.

Dr. Konstantinos Vakalidis
Spitalul St. Luke’s, Salonic

ale dispozitivului sunt acoperite cu rifampicină și monociclină, pentru a reduce riscul de infecție perioperatorie. Tratamentul este eliberat lent și este activ împotriva celor mai frecvenți germeni asociați cu infecțiile. Există date contradictorii în literatură, unii autori susținând utilizarea InhibiZone® pe baza unor serii semnificative de pacienți în care ratele de infecție peri și postoperatorie au fost reduse într-un procentaj semnificativ din punct de vedere statistic. Alte studii nu au arătat un impact semnificativ asupra ratei de infecție sau de explantare comparativ cu dispozitivele fără InhibiZone®.

Rigicon propune o abordare diferită, sub forma unui strat hidrofil care acoperă toate componentele, inclusiv tubulatura și conectorii, permițând chirurgului să aleagă propriul amestec de antibiotice și să scufunde implantul în acea soluție chiar înainte de inserție. Nu există date solide în literatură care să susțină această abordare, probabil din cauza faptului că este un concept relativ nou. Suprafața alunecoasă a acestui implant facilitează inserția în timpul intervenției chirurgicale.

Cel mai nou dispozitiv de pe piață este ContiReflex® (Rigicon, New York, SUA), care beneficiază de un design nou, patentat, al balonului de reglare a presiunii, ce promite să detecteze modificările presiunii intraabdominale și să ajusteze instantaneu presiunea din interiorul manșetei. Datorită acestei adaptabilități, producătorul promite o continență mai bună și un risc redus de eroziune, deoarece presiunea din manșetă rămâne scăzută, cu excepția perioadelor scurte în care presiunea intraabdominală crește, iar sfincterul reacționează corespunzător. Literatura recentă se concentrează pe evaluarea siguranței și a durabilității dispozitivului pe termen lung, existând o serie de studii care urmăresc în mod sistematic aceste aspecte. Dintre cei 57 de pacienți care au primit sfincterul urinar artificial pentru incontinență urinară de efort după intervenția chirurgicală prostatică, 43,8% aveau încă implantat dispozitivul inițial la finalul perioadei de urmărire. Ratele de supraviețuire ale dispozitivului fără explantare au fost de 87%, 87%, 80% și 80% la 5, 10, 15 și respectiv 20 de ani. Ratele de supraviețuire ale dispozitivului fără revizie au fost de 59%, 28%, 15% și 5% la 5, 10, 15 și respectiv 20 de ani. Explantarea a fost necesară în 9 cazuri – 7 din cauza eroziunii și 2 din cauza infecți-

ei. La finalul perioadei de urmărire, 77,2% dintre pacienți erau continenți. Un alt studiu retrospectiv amplu, desfășurat în 16 centre din Europa și SUA, a evaluat eficacitatea și siguranța implantării sfincterului urinar artificial la 892 de bărbați cu incontinență urinară de efort după chirurgie prostatică. La un timp mediu de urmărire de 32 de luni, rata de continență completă („uscat”) a fost de 58%, în timp ce rata de revizie a fost de 30,7%. De menționat că, în foarte multe cazuri, deși continența completă nu este obținută, pacientul pierde volume urinare semnificativ mai reduse, și numai la efort fizic important, astfel că majoritatea acestor pacienți sunt mulțumiți de rezultatul intervenției.

Analiza dosarelor medicale a 155 de pacienți supuși implantării de sfincter artificial, cu un timp median de urmărire de 45,1 luni, a arătat o rată de continență completă de 63,2% și de continență socială (≤1 absorbant/zi) de 84,5% la ultima evaluare. Continența socială la ultima urmărire a fost mai mare la pacienții care nu au necesitat reintervenții (92,1%) comparativ cu cei care au suferit revizia implantului (62,5%). Rata de supraviețuire a dispozitivului fără reintervenție la 5 ani a fost de 67%. Rata de reintervenție a fost de 26,4%.

Un alt studiu, care a urmărit 84 de pacienți pentru o perioadă medie de 39 de luni, a arătat că 38,5% dintre pacienți erau complet uscați, 42,2% erau continenți social (1 absorbant pe zi), iar 19,3% necesitau 2 sau mai multe absorbante pe zi. Rata de revizie a fost de 13,25%, rata de infecție de 2,4% și rata de eroziune de 1,2%.

Complicațiile pe termen scurt includ complicații intraoperatorii, hematoame, retenție urinară, infecție și explantare precoce. Complicațiile pe termen lung sunt, de obicei, cauzate de defecțiuni mecanice, atrofia uretrei sau eroziunea manșetei. Infecția este cea mai gravă complicație, deoarece poate duce la îndepărtarea dispozitivului. Germenii cel mai frecvent implicați sunt Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis și Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA). Antibioticele utilizate ar trebui să vizeze acești germeni, precum și bacteriile gram-negative; la trei luni după tratarea infecției, dispozitivul poate fi înlocuit. Infecția este de obicei asociată cu eroziunea manșetei. Rata infecțiilor variază între 0,47% și 7%, conform unei metaanalize. Evoluția din ultimele decenii a adus

îmbunătățiri semnificative ale dispozitivului mecanic, reducând ratele de infecții, eroziuni și defecțiuni în cazul generației actuale de sfinctere. Cu toate acestea, există în continuare loc pentru îmbunătățiri, deoarece rata globală a complicațiilor rămâne semnificativă, iar durata de viață a dispozitivului este încă suboptimă.

O trecere în revistă cuprinzătoare a literaturii de specialitate confirmă că rezultatele obținute în centre cu volum mare de intervenții sunt considerabil mai bune, ceea ce ar putea deveni o recomandare oficială în viitor – aceea de a direcționa astfel de pacienți către chirurgi cu experiență ridicată în implantarea acestor dispozitive.

Foto. Sfincter urinar artificial
Foto Disecția circumferențială a uretrei
Foto. Manșeta sfincterului artificial

Diagnostic diferențial complex la pacient cu sindrom nefrotic impur

Sindromul nefrotic este o cauză importantă de afectare renală, ce poate evolua cu degradarea funcției renale și progresie către stadiul final al insuficienței renale, ce necesită tratament de supleere a funcției renale (dializă).

Prezentare de caz

Pacient în vârstă de 59 ani, fumător 20 ani-pachete, neconsumator de alcool, se prezintă pentru sindrom nefrotic impur (insuficiență renală acută, HTA, hematurie microscopică) .

Din antecedente, remarcăm diagnosticul de mielom multiplu în 2009, cu un pic IgG kappa 3 g/dl la electroforeza proteinelor serice și imunofixare. S-a realizat atunci o mielogramă care a arătat plasmocite 12%. în 2020, mielograma a fost repetată și s-au observat plasmocite 9%. Dozajul IgG Kappa a rămas stabil. Nu s-au observat leziuni osoase la radiografiile de oase lungi sau la RMN osos.

În 2015, pacientul a fost diagnostiat cu lupus eritematos sistemic, cu afectare cutanată, dovedită prin biopsie cutanată, afectare articulară și manifestări biologice (FAN pozitiv și anticorpi anti Sm).

Din 2021, pacientul prezintă o neuropatie periferică predominant senzitivă, cu scăderea amplitudinii potențialelor electrice la EMG.

Remarcăm și antecedente cardio- vasculare marcate: cardiopatie dilatativă cu fracție de ejecție scăzută (33%), de origine mixtă: ischemică, valvulară și aritmică. Ischemia cardiacă este severă, cu stenoze multiple ale coronarei drepte, tratate prin angioplastie și 3 stenturi active în 2020. În septembrie 2020, pacientul a prezentat un episod de flutter atrial, care a fost tratat prin ablație, cu obținerea unui ritm sinusal. Atriul stang fiind dilatat, s-a estimat că riscul de recurență este mare și s-a menținut tratamentul anticoagulant. De asemenea, pacientul prezintă și o stenoză aortică valvulară moderată.

Examenul clinic la internare a arătat un pacient casectic, cu edeme importante la membrele inferioare, albe, moi, pufoase, ce lasă godeu la apăsare, hipocratism digital și teleangiectazii.

S-a realizat un bilant biologic care a pus în evidență insuficiență renală acută, cu o creatinină de 1,5 mg/dl, versus 0,8 mg/dl cu 3 luni înaintea internării. Electroforeza proteinelor serice a arătat hipoalbuminemie 2,5 g/dl, iar imunofixarea a arătat persistența pic-ului monoclonal IgG kappa, stabil față de 2009. Examenul de urină a pus în evidență proteinurie 5 g/g și hematurie microscopică cu cilindri hematici. Proteinuria Bence Jones a fost negativă. Evaluarea imunologică a arătat: FAN pozitiv, Ac Anti ADN negativi, Ac anti sm pozitiv, ANCA negativ. Anticorpii Anti PLA2R au fost de asemenea negativi. S-a dozat și Ac anti THSD7A, care au fost negativi.

Pentru a elucida patogenia cardiomiopatiei dilatative, s-a realizat un test genetic- panel de gene pentru cardiomiopa-

tie dilatativă, care a fost negativ.

S-a realizat ințtial o biopsie de glandă salivară, care nu a pus în evidență amiloidoză. Ulterior s-a realizat o puncție biopsie renală care a arătat un aspect de nefropatie membranoasă. Examenul în imunofluorescență a arătat doar depozite izolate de IgG și c3, fără monotipie kappa sau lambda. Colorația Roșu Congo a fost de asemenea negativă.

Tratament

S-a introdus tratament de inducție cu ciclofosfamidă iv, urmat de tratament de întreținere cu Ritximab.

Evoluție

Funcția renală a continuat să se degradeze și după un an pacientul a intrat în program de hemodializă.

Discuții

Diagnosticul diferențial în acest caz de sindrom nefrotic impur este complex. Datorită antecedentelor de lupus eritematos systemic, inițial s-a suspectat o nefropatie lupică clasa V. Această ipoteză a fost infirmată de examenul în imunofluorescență, care nu a arătat aspectul tipic de “full house” ci doar câteva depozite izolate de IgG și c3.

O altă ipoteză în patogenia sindromului nefrotic afectarea renală din cadrul mielomului. în sprijinul acestei ipoteze vin antecedentele de mielom multiplu IgG kappa și neuropatia periferică senzitivă. Mielograma a arătat plasmocitoză medulară > 10%, dar criteriile CRAB au fost absente (fără anemie, calcemie normală, fără leziuni osoase la radiografie, iar insuficiența renală are altă etiologie

Dr. Emilia Cosofret
MD, PhD, Policlinica Sanmed, București
Dr. Frederique Meeus
MD, Clinica FSEF, Paris, Franta
Dr. Oana Ailioaie
MD, PhD, Clinica FSEF, Paris, Franta

decât mielomul). Electroforeza proteinelor serice și imunofixarea au arătat prezența pic-ului monoclonal IgG kappa stabil cantitativ față de 2009. Proteinuria Bence Jones a fost negativă.

Nu s-au observat evenimente care sa impună începerea unui tratament hematologic pentru mielom (plasmocite clonale în maduva osoasă < 60%, fără anomalii notabile ale lanțurilor ușoare și fără leziuni la RMN osos). Mielomul a fost considerat indolent (smoldering multiple myeloma), fără necesitate de tratament.

Afectarea renală în mielom cuprinde tubulopatie mielomatoasă, amiloidoză AL, boală Randall și sindromul Fanconi. Nici biopsia de glande salivare și nici biopsia renală nu au arătat aspecte în favoarea amiloidozei. Nu au fost elemente clinice sau paraclinice în favoarea celorlate entități patologice.

Tot în cadrul afectării renale secundare, gamapatiilor monoclonale pot fi nefropatiile cu depozite organizate de imunoglobuline: fibrilare și imunotactoide. Aceste nefropatii se pot prezenta clinic cu sindrom nefrotic. Din păcate, fragmentul de țesut prelevat prin biopsie renală nu a fost analizat la microscopie electronică pentru a putea exclude acest diagnostic.

O altă maladie ar putea fi responsabilă de sindrom nefrotic, neuropatie senzitivă și cardio miopatie: amiloidoza geneticaă cu transtiretină. Totuși, după cum este descris mai sus, biopsiile renală și de glande salivare nu au arătat amiloidoză, iar testul genetic (panel) care a cuprins și gena TTR pentru amiloidoză la transtiretină a fost negativ.

În cadrul dagnosticului etiologic al nefropatiei membranoase pot fi cauze primitive sau secundare. Dozarea anticorpilor Anti PLA2R a fost negativă. De asemenea, anticorpii anti THSD7A au fost negativi. S-a realizat un bilanț etiologic în căutarea unei posibile cauze paraneoplazice, țințnd cont și de antecedentele de tabagism. S-au efectal CT toraco-abdomino-pelvin și fibro-coloscopie, și PET scanner care nu au pus în evidență leziuni suspecte.

În urma investigațiilor clinice și paraclinice, s-a pus diagnosticul de nefropatie membranoasă primitivă PLA2R și THSD7A negativă, lupus quiescent și mielom multiplu indolent. Pacientul a urmat tratament imunosupresor cu ciclofosfamidă și Rituximab, dar fără ameliorare clini-

co- biologică. Funcția renală s-a degradat progresiv și după 1 an pacientul a început hemodializa.

Particularitatea cazului constă în intricarea multiplelor patologii ce pot contribui la apariția unui sindrom nefrotic și complexitatea diagnosticului diferențial.

Concluzii:

- În acest caz, sindromul nefrotic impur a fost atribuit unei nefropatii membranoase primitive.

- Lupusul eritematos sistemic, entitate rară la barbați, poate coexista cu o altă patologie renală

- Mielomul multiplu poate fi indolent, fără să afecteze rinichiul, în acest caz.

Bibliografie:

1. Rajkumar SV, Kumar S, Lonial S, Mateos MV. Smoldering multiple myeloma current treatment algorithms. Blood Cancer J. 2022 Sep 5;12(9):129.

2. Ronco et al. membranous nephropathy. Nature reviews disease primers 7 (69) 2021.

3. Liu W, Gao C, Dai H, Zheng Y, Dong Z, Gao Y, Liu F, Zhang Z, Liu Z, Liu W, Liu B, Liu Q, Shi J. Immunological Pathogenesis of Membranous Nephropathy: Focus on PLA2R1 and Its Role. Front Immunol. 2019 Aug 6; 10:1809.

4. Herrera GA, Turbat-Herrera EA. Renal diseases with organized deposits: an algorithmic approach to classification and clinicopathologic diagnosis. Arch Pathol Lab Med. 2010 Apr;134(4):512-31

5. KDIGO Guidelines on glomerular diseases 2021. https://kdigo.org/guidelines/gd/

Nefrolitotomia percutanată cu mini-PERC și

teacă

cu aspirație - experiența inițială a clinicii

Mini-percutaneous nephrolithotomy with vacuum-assisted access sheath - Initial clinical experience

The vacuum-assisted access sheath is a novel tool for the treatment of large kidney stones through mini-PCNL. The results obtained on our first 36 patients were promising: 80.5% achieved stone free status after one procedure, the rest presented fragments <10mm in maximum diameter, with minimal complications (only one patient presented a Clavien III complication). These results show that the vacuum-assisted access provides satisfactory stone clearence rate and a good safety profile for vmPCNL.

ÎConf. Univ.

Dr. George Daniel Rădăvoi

UMF ’’Carol Davila’’, București, Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, București

Asist. Univ.

Dr. Tudor Marian Proca

UMF ’’Carol Davila’’, București, Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, București

Dr. Remus Nicolae Cartas

UMF ’’Carol Davila’’, București, Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, București

Prof. Univ. Dr. Viorel Jinga

UMF ’’Carol Davila’’, București, Spitalul Clinic “Prof. Dr. Th. Burghele”, București

n ciuda apariției noilor tehnici de ureteroscopie flexibilă, indicația de tratament gold-standard conform ghidurilor AUA si EAU pentru calculii de dimensiuni mari (>20mm) și coraliformi este reprezentată de nefrolitotomia percutanată, oferind o rată crescută de eliminare a calculilor (1,2,3) . Totuși, această intervenție, considerată minim-invazivă, este una complexă si prezintă un potențial crescut pentru dezvoltarea de complicații severe precum sângerarea intra și postoperatorie sau riscul aparitiei sepsisului, ce pot duce la nefrectomie sau chiar deces (4). Deși tehnica NLP a rămas în mare parte neschimbată în ultimii 50 de ani, avansul tehnologic

a urmărit reducerea complicațiilor prin dezvoltarea nefroscoapelor de dimensiuni mai reduse (<22Fr - mini-PERC). Dimensiunile reduse pot duce la dificultăți în ceea ce privește intervenția: compromiterea vizibilității, creșterea dificultății extragerii fragmentelor calculoase, timp operator mai lung și presiuni intrarenale de irigație crescute (5). În acest sens au fost introduse pe piață tecile de acces percutanat cu aspirație activă. Acestea au rolul de a depăși limitările determinate de miniaturizarea instrumentelor, cu menținerea eficienței si a siguranței.

Prezentul studiu a urmărit experiența inițială a clinicii de Urologie a Spitalului Clinic „Prof. Dr. Theodor Burghele” în utilizarea tecii de acces percutanat cu aspirație activă din perspectiva eficienței si a siguranței.

Materiale și metode

În cadrul acestui studiu retrospectiv, între ianuarie 2024 și februarie 2025, au fost evaluați primii 36 de pacienți ce au fost supuși intervenției de nefrolitotomie percutanată cu teaca de aspirație activă. Date demografice (sex, vârsta), intraoperatorii (durată intervenție), caracteristicile calculilor (localizare, dimenisune, număr de unități Hounsfield, volum litiazic (calculat după formula volumul elipsoidal: 0.167 × π × L × W × D) au fost extrase și analizate în mod retrospectiv. Tehnica operatorie efectuată la toți pacienții a fost reprezentată de mini-NLP în poziție prone (decubit ventral), utilizând nefroscopul mini-PERC M 12Fr (Storz Medical) și teaca de acces percutanat cu aspirație activă 14Fr ClearPetra (Wellead). Toți pacienții au efectuat examen CT preoperator și la 4 săptămâni postoperator (pentru evaluarea statusului stone-free). Eficiența a fost evaluată prin analizarea obținerii

statusului stone-free și a timpului operator. Siguranța a fost evaluată prin analizarea complicațiilor postoperatorii gradate pe scala Clavien-Dindo modificată. Pacienții care au obținut status stone-free după intervenție, fără a prezenta complicații au fost incluși în grupul „trifecta+”. Pacienții ce nu au obținut status-stone free sau care au prezentat complicații au fost incluși în grupul „trifecta-” (6) . Datele demografice, intraoperatorii și postoperatorii au fost prezentate ca mediane sau frecvențe. Grupurile „trifecta+” si „trifecta-” au fost comparate în ceea ce privește: caracteristici clinice și parametrii intra și postoperatorii utilizându-se testul Fisher și testul Mann-Whitney. Analiza statistică a fost efectuată utilizând sistemul software IBM IPSS v.24.

Rezultate

Mediana vârstei pacienților a fost 52.0 ani (IQR 45-59 ani). 26 de pacienți (72.2%) au prezentat calculi multipi, mediana volumului litiazic a fost 2.27 cm³ (IQR 1.354.33 cm³). Mediana timpului operator a fost 109 min(IQR 91-164 min) iar mediana timpului de litotriție 64 min (IQR 4684min). 29 de pacienți (80.5%) au fost obținut status stone-free (lipsa completă a fragmentelor reziduale) după procedură, iar 7 pacienti (19.5%) nu au obținut acest status după intervenție, însă aceștia au prezentat fragmente reziduale <10mm. 11 pacienți (30.56%) au prezentat complicații, un singur caz a prezentat o complicație Clavien gradul IIIa – sângerare persistentă ce a necesistat angioembolizare. Febra postoperatorie a fost observată la 4 pacienți (11.1%). Un singur pacient a necesitat transfuzii sanguine. 21 de de pacienți (58.33%) au obținut trifecta (status stone-free după o singură intervenție, fără complicații), s-a observat faptul că încărcătura litiazică mai

redusă (1.9 (1.1-2.5) cm³ vs 4.3 (2.5 – 4.8) cm³, p<0.001) și timp operator mai redus (97 min vs 142 min, p<0.05) prezintă asociere cu atingerea obectivului de trifecta în NLP. Alte trenduri ce au fost identificate: calcul unic (38.1% vs. 13.3%, p=0.142) și rata mai mare a unui singur traiect de puncție (90.48% vs 73.33%, p=0.210) în grupul „trifecta+” în comparație cu grupul „trifecta-”, însă fără a prezenta semnificație statistică.

Discuții

Acest studiu a urmărit eficiența și siguranța mini-NLP utilizând teaca de acces cu aspirație activă prin determinarea atingerii obectivului trifecta: status stone-free după o singură intervenție fără complicații. Evaluarea trifecta în miniNLP a fost realizată de către El Nahas și colab. într-un studiu efectuat pe 944 de pacienți ce a identificat o rată stone-free de 94% cu atingerea trifectei in 84% din cazuri, iar ca factori negativi în atingerea trifecta au fost identificați: numărul de calice afectate si numărul de puncții efectuate (6). In studiul nostru rata de stone-free a fost de 80.5%, trifecta fiind atinsă în aproximativ 60% din cazuri iar factorii cei mai importanți au fost identificați ca fiind încărcătura litiazica și timpul operator – atât în cazul nostru cat și în cazul studiului menționat, calculii mai complecși reprezentând un factor negativ în ceea ce privește atingerea trifectei. De menționat este faptul că în lucrarea lui

El Nahas, rata stone-free a fost evaluată utilizand radiografia reno-vezicala, fiind mai puțin fidelă pentru fragmentele mici în comparație cu examenul CT nativ.

Rezultatele obținute în cadrul studiului nostru au fost similare cu cele identificate într-un studiu pe 287 pacienți

efectuat de Pozzi si colab. (7) ce a inclus pacienți cu caracteristici apropiate față de cele ale pacienților din studiul nostru, obținând o rata de stone-free de 76.3%, o rata de complicații de 28.2% și o rată de atingere a trifecta de 59.2%. Au fost identificati ca factori negativi: încărcătura litiazică, numărul de traiecte de puncție, calculii multipli și timpul operator mai crescut (7). Este însă de mentionat faptul ca pacienții tratați in clinica noastră au prezentat volume litiazice semnificativ mai mari în grupul “trifecta-”. Asocierea numărului de traiecte de puncție si al numărului de calculi cu obținerea trifecta a fost nesemnificativă statistic în cadrul studiului nostru, arătând astfel una dintre limitările acestuia: numărul mic de subiecți incluși.

În ciuda limitărilor studiului, tehnica de miniNLP cu teacă de aspirație a prezentat o rată de stone-free de peste 80% în evaluarea noastră (în literatură miniNLP prezintă rate de stone-free între 86 –94%)(8), însă majoritatea studiilor anterioare au evaluat fragmentele de 4 mm ca nesemnificative, acei pacienți fiind considerați stone-free, explicând astfel parțial rata stone-free ușor mai redusa în studiul nostru. În ceea ce privește complicațiile, un review de Seitz și colab. a identificat o rată a complicațiilor post miniNLP între 11.9% și 37.9%. Rata complicațiilor în studiul nostru s-a situat la aproximativ 30.5%, însă majoritatea au fost complicații clasificate Clavien I, un singur pacient prezentând o complicatie Clavien IIIa (8) Complicațiile infecțioase au fost reprezentate în special de febra postoperatorie în 4 cazuri (11.11%) - un procent mult redus față de rata de complicații infecțioase prezentate în literatură pentru miniNLP fără teacă de acces cu aspirație – de 29.4% intr-un studiu recent de Sharif și colab. (9)

Concluzii. Experiența inițială a Clinicii noastre utilizând tehnica MiniNLP cu teacă de acces cu aspirație activă a arătat că aceasta este o metodă eficientă și sigură de tratament a calculilor de dimensiuni mari, oferind o rată buna de stone-free și o rata redusă a complicațiilor postoperatorii infecțioase, însă atingerea trifecta utilizând această tehnică este influențată de factori precum volumul litiazic și durata intervenției chiurgicale.

Bibliografie

1. Skolarikos A., EAU Guidelines on Urolithiasis, 2025

2. Zhang L, Zhang X, Pu Y, Zhang Y, Fan J. Global, Regional, and National Burden of Urolithiasis from 1990 to 2019: A Systematic Analysis for the Global Burden of Disease Study 2019. Clin Epidemiol. 2022 Aug 15;14:971-983. doi: 10.2147/CLEP. S370591. PMID: 35996396; PMCID: PMC9391934.

3. American Urological Association Kidney Stones: Surgical Management Guideline. [(accessed on 04 April 2025)].

4. Escobar Monroy, R., Proietti, S., De Leonardis, F., Gisone, S., Scalia, R., Mongelli, L., Gaboardi, F., & Giusti, G. (2025). Complications in Percutaneous Nephrolithotomy. Complications, 2(1), 5. https:// doi.org/10.3390/complications2010005

5. Wu C., Hua L.-X., Zhang J., Zhou X.-R., Zhong W., Ni H.-D. Comparison of renal pelvic pressure and postoperative fever incidence between standard- and minitract percutaneous nephrolithotomy. Kaohsiung J. Med. Sci. 2017;33:36–43. doi: 10.1016/j.kjms.2016.10.012.

6. El-Nahas AR, Khadgi S, Diab M, Al-Terki A. Definition and Unfavorable Risk Factors of Trifecta in Mini-Percutaneous Nephrolithotomy. J Endourol. 2021 Aug;35(8):1140-1145. doi: 10.1089/ end.2020.1192. Epub 2021 Mar 10. PMID: 33554728.

7. 7. Pozzi E, Malfatto M, Turetti M, Silvani C, Jannello LMI, Garbagnati S, Galbiati G, Zanetti SP, Longo F, De Lorenzis E, Albo G, Salonia A, Montanari E, Boeri L. Validation of the Trifecta Scoring Metric in Vacuum-Assisted Mini-Percutaneous Nephrolithotomy: A Single-Center Experience. J Clin Med. 2022 Nov 16;11(22):6788. doi: 10.3390/ jcm11226788. PMID: 36431265; PMCID: PMC9697932.

8. Seitz C, Desai M, Häcker A, Hakenberg OW, Liatsikos E, Nagele U, et al. Incidence, prevention, and management of complications following percutaneous nephrolitholapaxy. Eur Urol. 2012;61:146–58. doi: 10.1016/j.eururo.2011.09.016

9. Sharif, Rawaz Azad Hamad; Jawad, Nihad Rifaat. Complications of mini-percutaneous nephrolithotomy and standard percutaneous nephrolithotomy: A comparative study. Medical Journal of Babylon 20(3):p 608-613, July-September 2023. | DOI: 10.4103/MJBL.MJBL_582_23

Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.