Medical Market - Geriatrie Gerontologie 2021

Page 1

Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada

Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie

Prof. Univ. Dr. Cătălina Tudose

Geriatrie Gerontologie Revista profesioniștilor din Sănătate

2021 - 2022

Președintele Societății Române Alzheimer

Prof.Univ. Dr. Ioana Dana Alexa

UMF T. Popa Iași

Conf. Univ. Dr. Herghelegiu Anna Marie

Medic primar Geriatrie şi Gerontologie, UMF„Carol Davila”

Psiholog Pr. Dr. Rozeta Drăghici

Președinte ARPC, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie„Ana Aslan”

Șef Lucrări Dr. Adina Carmen Ilie

UMF T. Popa Iași

Dr. Traian Purnichi

Medic psihiatru, coordonator ambulatoriu INGG Ana Aslan

echilibrului colesterolului HDL/LDL tensiunii arteriale normale nivelului normal de colesterol coagulării normale a sângelui



Sumar

Consultant medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie

Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 01, et. 1, cam. 4 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro ISSN 2286 - 3443

„Actualizarea informațiilor legate de specificul activității în domeniul asistenței medicale a vârstnicilor este foarte importantă și constituie o preocupare permanentă” Interviu cu Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada

4

Particularități ale demenței în timpul pandemiei cu COVID-19 Prof. Univ. dr. Cătălina Tudose

6

Paricularități ale diabetului zaharat la persoana vârstnică Prof.Univ. Dr. Ioana Dana Alexa Șef Lucrări Dr. Adina Carmen Ilie

10

Osteoporoza - algoritm explorator Conf. Univ. Dr. Herghelegiu Anna Marie

14

Studiul GING-COG efectuat în România - o nouă demonstrare a eficienței și siguranței terapiei cu extract standardizat EGb761 în tulburarea neurocognitivă ușoară Prof. Univ. dr. Gabriel Ioan Prada

18

Suicidul la vârstnici – factori de risc și factori protectivi Dr. Rozeta Drăghici

22

Poate fi canabidiolul, o posibilă soluție alternativa eficientă în tratamentul SARS-CoV-2? Dr. Traian Purnichi

28

Secretele vieții lungi și sănătoase. Ar putea fi Coenzima Q10 unul dintre ele? Dr. Daniela-Ligia Mosneaga

32

Constipația cronică

34

Tinitusul, tot mai aproape de a fi deslușit Dr. Lukacs-Juncu Alice

38

Reabilitarea pulmonară în românia (II) Dr. Paraschiva Postolache

40

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

3


Interviu

„Actualizarea informațiilor legate de specificul activității în domeniul asistenței medicale a vârstnicilor este foarte importantă și constituie o preocupare permanentă” Interviu realizat cu domnul Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada, Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie Stimate domnule profesor, congresul de anul acesta are ca temă ”Independența funcțională a vârstnicilor și longevitatea activă” Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre prezentările din cadrul congresului care abordează această temă? Independența funcțională este un concept mai larg, nu se referă doar la componenta fizică. Funcționalitatea în general, dar la vârstnic în special, implică cel puțin și componentele cognitivă, emoțională și socială. În acest context înțelegem că practic toate prezentările din cadrul congresului nostru abordează, din diverse perspective, problematica menținerii independenței funcționale a persoanelor vârstnice. Aceasta din urmă poate să reprezinte un factor esențial în ceea ce spunea Doamna Profesor Ana Aslan că ar fi un obiectiv important al geriatriei: „să dăm viață anilor”. Dezideratul prelungirii existenței umane, a creșterii speranței de viață la naștere, are o vechime foarte mare, dar pentru realizarea lui sunt necesare intervenții complexe. Gradul de complexitate crește în cazul vârstnicilor deoarece trebuie instituite măsuri multidimensionale, medico-sociale. Nu trebuie minimalizate nici datele referitoare la aspectele de cercetare fundamentală, esențiale în descifrarea mecanismelor intime ale fenomenului de îmbătrânire și al celui de longevitate activă. De curând ați participat la Congresul EuGMS (European Geriatric Medicine Society) de la Atena. Vă rog să ne spuneți, pe scurt, care au fost principalele subiecte care reprezintă preocupările actuale ale specialiștilor din Europa în domeniul geriatriei? Congresul 17 al EuGMS de la Atena se înscrie în tradiția congreselor organizate de Societatea Europeană de Medicină Geriatrică (European Geriatric Medicine Society) care au debutat în anul 2001. Anul acesta, datorită condițiilor epidemiologice, s-a desfășurat în format hibrid: atât on-line, cât și cu prezență fizică. A fost un adevărat succes, deși a generat provocări aparte. A avut ca tematică principală dorința de se crea premizele unei înaintări în vârstă într-o stare de sănătate mai bună. Pentru aceasta, așa cum s-a subliniat în cadrul lucrărilor acestei manifestări științifice, este necesară realizarea unor sinergii la nivelul

4

întregii Europe. Au fost prezentate rezultatele a numeroase studii privind nutritția și activitatea fizică, factori extrem de importanți pentru ameliorarea condițiilor în care o persoană înaintează în vârstă. De asemenea, s-a dezbătut o temă foarte importantă legată de modul în care geriatria este legată de alte specialități medicale. O atenție aparte a fost acordată afecțiunilor cardiovasculare și implcării lor în procesul de îmbătrânire. Au fost dezbătute rezultatele a o serie de studii privind afecțiunile neurodegenerative. Nu în ultimul rând, au fost împărtășite experiențele medicilor geriatri din diverse țări în contextul pandemiei COVID-19. Având în vedere că tematica acestui congres se referă mai ales la independența funcțională a vârstnicilor, ce impact considerați că a avut, asupra acestei categorii a populației (în special asupra celor peste 70 de ani), perioada de pandemie cu restricții de deplasare și de realizare a unor activități fizice? Impactul pandemiei a fost extrem de important asupra tuturor categoriilor de vârstă. Persoanele peste 65 de ani uneori au avut parte de un tratament diferențiat bazat doar pe criteriul de vârstă cronologică, grevat de o neînțelegere a problematicii. Aceasta a determinat izolarea la domiciliu, restrângerea semnificativă a activităților cu multiple consecințe, inclusiv cu sentimentul de discriminare. Așa cum am arătat și cu alte ocazii, vârsta cronologică de 65 de ani este considerată ca „graniță” între adulți și vârstnici doar convențional. Stabilirea ei nu are la bază studii științifice - a fost aleasă doar pentru că era vârsta de pensionare în țări dezvoltate economic. Actualmente, la nivel european și chiar internațional, sunt o serie de discuții care au în vedere creșterea acestei limite de vârstă la 70 de ani sau chiar la 75 de ani luând în considerare mărirea semnificativă a speranței de viață la naștere. În acest context, luarea unor decizii bazate doar pe vârsta cronologică este cel puțin neadecvată. Care au fost cele mai frecvente probleme cu care s-au confruntat, în ultima perioadă, medicii geriatri, în contextul pandemiei? La fel ca în cazul întregului personal medical, în geriatrie a fost nevoie să se efectueze

Geriatrie-Gerontologie

multiple adaptări ale activității „din mers”. Provocările au fost și sunt multiple. Vârstnicii reprezintă în general, așa cum se știe, o categorie vulnerabilă. Însă nu trebuie considerați ca o „masă omogenă”. Se poate constata că prezintă o mare variabilitate, inclusiv în ceea ce privește modul în care fac față la o serie de factori de risc printre care se numără și cei infecțioși. Am avut pacienți de peste 90 de ani care au trecut cu bine peste infecția cu SARS-COV-2. Este adevărat că riscul de evoluție nefavorabilă este mai mare în cazul vârstnicilor. Măsurile profilactice, inclusiv vaccinarea, sunt de aceea extrem de importante pentru această categorie populațională. Aveți în vedere o actualizare a ghidului (ghidurilor) pentru personalul medical din domeniul geriatriei și al gerontologiei, mai ales după experiența cu pandemia? Actualizarea informațiilor legate de specificul activității în domeniul asistenței medicale a vârstnicilor este foarte importantă și constituie o preocupare permanentă. Ea va fi modelată și de experiențele, locale, europene și internaționale, dobândite în cursul provocărilor aparte generate de acestă pandemie COVID-19. Ce proiecte are SRGG în perspectivă? Societatea Română de Geriatrie și Gerontologie reunește cvasi-totalitatea medicilor, cercetătorilor științifici si a profesioniștilor (inclusiv asistente medicale) implicați în asistența medicală a vârstnicilor. Plecând de la aceste premize ne dorim ca în continuare să realizăm cadrul necesar unor schimburi premanente de informații, de experiențe pozitive, care vor conduce la ameliorarea activității fiecăruia dintre noi. Anii aceștia de pandemie (din păcate putem utiliza pluralul, în acest moment) au creat provocări deosebite, dar ne-au și stimulat să identificăm modalități de a le depăși cu succes. Așa cum s-a putut observa, a fost necesar să organizăm manifestări științifice la distanță, on-line. Aceasta, din păcate, a redus posibilitatea de interacțiune directă. Sperăm ca pe viitor să depășim cu bine situațiile complexe. Multumesc pentru timpul acordat, vă urez succes în continuare.

www.revistamedicalmarket.ro



Articole de specialitate

Particularități ale demenței în timpul pandemiei cu COVID-19 În această lucrare vor fi analizate particularitățile evolutive ale tulburărilor psihiatrice în general, și a demenței Alzheimer în mod special, în timpul pandemiei cu COVID-19. Astfel, au fost analizate date statistice furnizate de către Raportul național al stării de sănătate privind starea de sănătate a populației din punct de vedere al sănătății mintale, datele cele mai recente fiind din anul 2017. Prof. Univ. dr. Cătălina Tudose Președintele Societății Române Alzheimer

Î

ncă din acel moment se observa o tendință de creștere a incidenței tulburărilor psihice și de comportament, raportările fiind făcute de la nivelul cabinetelor medicilor de familie. În perioada 2007-2016 se constată o creștere de la 1005,5%ooo locuitori în 2007 la 1181,6 0/000 locuitori în 2016, cu un vârf în 2011 de 1494,2 0/000 locuitori și în 2012 de 1495,6 0/000 de locuitori. Din 2013, valorile ratei oscilează puțin de la un an la altul. Astfel la nivel național sunt zone în care incidența este mai ridicată, peste medie, ca de ex. județele Tulcea, Harghita, Covasna, Mureș, Alba, Hunedoara, Vrancea, Mehedinți, centrul și vestul tării înregistrând valori mai ridicate ale incidenței bolilor psihice. Dacă ținem cont de mediul de proveniență, în mediul urban incidența este mai crescută, respectiv 1229 0/000 față de 1126,5 0/000 , în rândul femeilor, incidența bolilor psihice și inclusiv boala Alzheimer, fiind mai ridicată. Referitor la prevalență, cifrele arată că între anii 2007 și 2016, aceasta aproape s-a dublat, valorile crescând de la 1143,4 0/000 , la 2272,6 0/000 de locuitori. Din punct de vedere al prevalenței, județele cu un număr mai ridicat de cazuri sunt: Argeș, Vâlcea, Timiș, Hunedoara, Buzău. Aceste informații ar trebui să conducă la dezvoltarea de

6

servicii de specialitatea cu precădere în aceste zone. Cu privire la populația generală, din analizele și studiile efectuate în această perioadă, rezultă că s-a înregistrat o frecvență mult mai mare a simptomelor de tip depresiv, anxios, dar și modificări comportamentale de genul cumpărăturilor iraționale, vizionarea excesivă a programelor TV, expunere crescută pe rețelele de socializare. Regimul de lock-down și carantina au contribuit de asemenea la apariția tulburărilor dispoziționale, în special iritabilitatea, labilitatea emoțională, disforia și creșterea comportamentelor la risc, cum sunt jocurile de noroc online, consumul ridicat de băuturi alcoolice (acesta fiind dovedit și de creșterea importantă a vânzărilor în foarte multe țări), toate aceste comportamente la risc ducând la rândul lor la o creșterea riscului de abuz fizic și sexual. Iar în contextul limitării accesului la serviciile medicale de sănătate mintală, oricum, intervențiile terapeutice în condițiile de mai sus au fost reduse. Studii care s-au efectuat, de exemplu, în China, constând în chestionare aplicate online în perioada ianuarie-februarie 2020, au dovedit o prevalență a simptomatologiei anxioase de intensitate moderată până la severă la 29% dintre persoanele evaluate și o prevalență a depresiei moderate până la severe la 19% dintre persoanele evaluate, concluziile fiind acelea că în această perioadă riscul de dezvoltare a unei tulburări anxioase sau depresive este crescut, iar acest risc este mult mai ridicat la persoanele vârstnice, la persoanele cu o imunitate scăzută, la cei ce suferă de boli cronice și

Geriatrie-Gerontologie

cei ce trăiesc în comunități confruntate cu situații speciale, precum conflictele armate sau crizele umanitare. Un studiu efectuat în Statele Unite ale Americii de către mental Health America, a arătat faptul că în perioada 15 februarie - 31 mai 2020, au fost completate cu 88.405 mai multe chestionare de screening cu rezultat pozitiv pentru depresie (54.093) și anxietate (34.312) comparativ cu perioada noiembrie 2019-ianuarie 2020. La tineri, aceste efecte asupra sănătății mintale sunt mai accentuate, cu o 1 persoană cu depresie din 10 respectiv 2 persoane cu anxietate din 10. O altă categorie de persoane, aflate la risc pentru a dezvolta o tulburare psihiatrică de tip dispozițional sau comportamental, este reprezentată de cei ce au trecut prin infecția COVID-19. Desigur, cu cât simptomatologia infecțioasă a fost mai intensă, cu atât consecințele referitoare la sănătatea mintală au fost proporțional, mai semnificative. Pentru persoanele infectate cu virusul SARSCoV-2, lipsa de contact cu familiile și/ sau cu cei dragi în timpul perioadei de carantină a produs instabilitate emoțională. Au fost raportate rate ridicate ale simptomelor de tip tulburare de stres posttraumatic la persoanele externate din spital, acolo unde în condiții de izolare specială, deși nu prezentau complicații severe ale bolii, însăși faptul că nu puteau vedea fața medicului sau ale celorlalte cadre medicale care îi trata, a oamenilor care erau în jurul lor, a dus la soluția ca personalul medical să-și afișeze o fotografie portret precum și numele vizibil, astfel încât, cel pe care îl trata

www.revistamedicalmarket.ro


Articole de specialitate

să aibă un reper, lucru foarte important din punct de vedere psiho-emoțional. În urma sindromului respirator acut au debutat tulburări anxioase, în special atacuri de panică, dar și depresii și tulburări de stres post-traumatic. Pentru cei internați la ATI, care au avut o simptomatologie gravă, sau au fost intubați pentru o durată lungă, au fost raportate tulburări cognitive, neurologice dar per global, cel mai frecvent, sindromul depresie și stres post-traumatic. Conform unor studii publicate în SUA și China în anul 2020, 25% dintre pacienții infectați cu SARS COV-2 au avut manifestări ale sistemului nervos central, principalele fiind: amețeli, cefalee, tulburări de conștientă. Pacienți spitalizați cu sindrom de detresă respiratorie acută din cauza COVID-19 au prezentat: agitație (69%), confuzie (65%), semne ale afectării tractului corticospinal (67%). În mare parte toate aceste simptome sunt reversibile în timp. Pe de altă parte, trebuie să ținem cont de o serie de factori psiho-sociali, referitori la starea emoțională și consecințele psihologice ce pot apărea. În primul rând sunt frecvența și gradul de expunere la boală, teama de a nu îi infecta pe ceilalți membrii ai familiei. A fost o perioadă lungă in care nu a existat un acces la testare și la asistență medicală generală. Distanțarea fizică, izolarea, singurătatea, toate acestea au avut un impact semnificativ asupra sănătății mintale. De asemenea au contat și mesajele și directivele, de multe ori neconforme cu privire la măsurile de sănătate publică – oamenii nu înțelegeau exact despre ce este vorba. Creșterea volumului de muncă, trecerea la sistemul online, modificări în stilul de muncă, greutățile economice și nesiguranța financiară ale acestei perioade, lipsa resurselor disponibile și a echipamentelor de protecție, sau a altor resurse, alimente, medicamente, toate acestea au dus la creșterea stresului zilnic și la nesiguranță. Diminuarea libertăților personale, au fost suportate greu de unele persoane, și nu în ultimul rând informații permanente și neclare despre pandemie din partea mass-mediei care au indus o stare de profundă incertitudine. În concluzie, aproximativ 20 pană la 40% dintre pacienții care au fost infectați cu COVID-19, au avut simptome neuro-psihice asociate mai ales stărilor

confuzionale, deci stărilor de delirium. Vorbim despre persoane cu forme mai grave de boală, care au necesitat spitalizare, acestea prezentând frecvent insomnie, tulburări prosexice, anxietate, tulburări mnezice, stări confuzionale. O altă categorie la care e bine să ne gândim când ne referim la factori de risc pentru tulburări psihice, este reprezentată de personalul care a îngrijit acești pacienți și în rândul cărora, conform unor studii colective a unor cercetători din Italia și China, s-au înregistrat simptome psihice moderate până la severe într-o proporție mai mare comparativ cu populația generală: anxietate 15-20%, depresie 15-25%, insomnie 8% și tulburare de stress post traumatic 3549%, ceea ce e foarte mult. Aceasta înseamnă că a fost destul de traumatizant pentru un personal care nu este pregătit în domeniul psihiatriei, care s-au confruntat cu cazuri grele, cu situații dramatice, în primul rând imprevizibile. Revizuirea a 59 de studii cu privire la infecția cu virusul SARS-CoV-2 au identificat mai mulți factori de risc dar și factori de protecție pentru problemele psihice din rândul personalului medical. Contactul prelungit cu pacienții infectați, antecedentele de afecțiuni medicale generale, tulburările psihice sau simptomele de COVID 19, petrecerea unui timp prelungit în carantină, lipsa sprijinului organizațional, și anume a instituțiilor de care aparțin și stigma socială îndreptată împotriva acestora reprezintă principalii factori de risc în rândul acestei categorii profesionale. Pe de altă parte, printre factorii de protecție, se numără: accesul la echipamente de protecție, existența unor grupuri de suport, accesul la consiliere psihologică, nivelul ridicat al încrederii în măsurile de control pe care instituția le ia și de asemenea siguranța acordată de instituția respectivă. Toate acestea pot proteja și au protejat în anumite situații personalul medical implicat direct în tratarea și monitorizarea pacienților infectați cu virusul SARS COV-2. Nu trebuie uitat de persoanele cu tulburări psihice preexistente, aceștia reprezentând o categorie vulnerabilă în fața unei pandemii. De la debutul pandemiei COVID-19, persoanele cu tulburări de sănătate mintală preexistente au raportat accentuarea simptomelor în

condițiile reducerii accesului la serviciile medicale. Infecția cu SARS-CoV-2 ar putea provoca, de asemenea, dezvoltarea sau exacerbarea tulburărilor psihiatrice preexistente. Externările timpurii (sau refuzarea internării, dacă nu reprezentau urgențe) din unitățile psihiatrice, urmate și de întreruperea îngrijirii psihiatrice în condițiile ambulatorii au avut drept consecințe negative recăderea, comportamentul suicidar, sporirea dificultăților de îngrijire din partea familiei. Regimul de carantină și izolarea la domiciliu, întreruperea rutinelor zilnice, au afectat în special persoanele cu probleme de sănătate mintală preexistente determinând exacerbarea simptomatologiei și o nevoie crescută de îngrijire și de servicii de sănătate adecvate. În același timp, distanțarea socială a redus, în unele situații, disponibilitatea sprijinului familial, social și medical. Persoanele cu tulburări de sănătate mintală preexistente ar putea avea un risc mai mare de infecție cu SARS-CoV-2 decât cele fără tulburări de sănătate mintală. Factorii de risc pentru infecția cu SARS-CoV-2 și/ sau o evoluție severă a COVID-19 sunt: tulburări psihice, consumul abuziv de alcool sau substanțe, lipsa suportului social de bază, prezența comorbidităților. Persoanele cu tulburări mintale prezintă un risc crescut de infecții în general (și, prin urmare, pot avea un risc crescut de infectare cu COVID -19 și sunt mai predispuse să dezvolte o formă severă de boală). Persoanele cu tulburări psihice severe și dificultăți sociale și financiare grave (absența domiciliului/unui venit minim) sunt deosebit de expuse riscului efectelor directe, cât și ale celor indirecte ale pandemiei. În mod similar, în timpul pandemiei cu COVID-19, au fost raportate agravarea simptomatologiei și vulnerabilitate crescută pentru tulburări alimentare, suferințe din spectrul autist, demență, precum și dizabilități cognitive. Anumite studii transversale efectuate de colective de cercetători din China și din SUA, au arătat că 20-25% dintre pacienții cu diferite tulburări psihice consideră că s-au descurcat foarte greu și că prognosticul lor s-a înrăutățit în perioada pandemiei. Un sondaj online din China de autoevaluare a pacienților cu tulburări psihice preexistente a raportat o rată a decompensării de până la 21% cu comorbidități psihiatri

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

7


Articole de specialitate

ce precum anxietatea, depresia, insomnia, atribuite fricii de boală, restricțiilor de deplasare, izolării la domiciliu. Un sondaj online efectuat pe pacienți cu tulburări afective, precum anxietatea, depresia, tulburarea bipolară, a relevant o îngrijorare specifică cu privire la posibilele efecte ale pandemiei asupra sănătății lor mintale, prin agravarea bolii, prin incapacitatea de a primi tratamentul adecvat, prin epuizarea rezervelor de medicamente pe care le aveau până la data izbucnirii pandemiei. În consecință, dacă vorbim în general despre modul în care această pandemie a dus la debutul dar și agravarea unor tulburări psihice preexistente sau nu, sunt moduri profunde și în evoluție pe care le vom putea cunoaște doar în timp. Atât pacienții psihiatrici cât și populația generală s-au confruntat cu izolare, singurătate, doliul brusc, lipsa accesului la ritualul de înmormântare, pierderea veniturilor, teama de a-și pierde propria viață. Cei cu antecedente sunt mai vulnerabili, prin riscul decompensărilor, recăderilor, prin capacitatea scăzută de adaptare. Aceasta ar impune necesitatea adaptării continue a serviciilor de asistență psihiatrică la această dinamică.

Cum sunt afectați vârstnicii cu tulburări neuro-degenerative? Persoanele în vârstă prezintă un risc crescut de a fi infectate cu virusul SARSCoV-2, iar consecințele legate de sănătatea mintală ar putea fi foarte severe, in prezența unui process de neuro-degenerare preexistent și ne-diagnosticat în multe situații. Pentru persoanele diagnosticate, pandemia are un dublu efect, un risc mare de infecție cu evoluție nefavorabilă – acest risc este de 3 ori mai mare la persoanele cu demență, mortalitate crescută, ceea ce a condus la luarea unor măsuri de protecție foarte stricte. Spre deosebire de vârstnicii fără tulburări cognitive, suferinzii de demență sunt în mod special vulnerabili la consecințele psiho-sociale ale pandemiei prin: neînțelegerea situației, respectarea cu dificultate a regulilor de igienă și a distanțării, stări confuzionale și probleme comportamentale, folosirea excesivă a medicamentației în

8

absența altor servicii, probleme speciale de comunicare, singurătate, sentimentele de abandon pe care le-au trăit mulți pentru care familia nu a fost disponibilă să se deplaseze, absența activității și a stimulării. Impactul asupra persoanelor cu demență și a familiilor acestora este tradus prin creșterea mortalității în primul rând, urmată de izolarea socială și depresia, tulburările de comunicare tot mai deficitare. De asemenea pentru persoanele cu demență există un risc ridicat de creșterea prevalenței tulburărilor psihice și de comportament, a anxietății, depresiei, stării confuzionale, folosirea excesivă a tratamentului medicamentos, scăderea îngrijirii medicale per-global, creșterea stigmatizării datorită incapacității acestor persoane de a înțelege și de a respecta măsurile de igienă. Dificultatea până la incapacitatea a acestor oameni de a-și putea satisface nevoile specifice adică menținerea unui contact social, continuarea activităților care erau plăcute, stimularea cognitivă și activitățile fizice, menținerea unor servicii de îngrijire de bună calitate, toate a acestea asociază o scădere într-o manieră brutală a calității vieții persoanelor cu tulburări cognitive majore. Nu în ultimul rând este esențial asigurarea sprijinului juridic pentru reglementarea spectrelor pe care familiile le au precum și sprijinul specific acordat îngrijitorilor și familiilor pacienților ce suferă de tulburare neurocognitivă majoră.

Ce soluții ar putea fi? În primul rând furnizarea de informații clare, concise și precise, referitoare la aceste perioade de carantină, la ratele de infectare. Transmiterea de mesaje cât mai oneste și corecte care să reducă incertitudinea și să crească nivelul de psiho-educație. Educația, îngrijirea personală și sprijinul familiei ar trebui să facă parte din strategiile de prevenire a tulburărilor care privesc modificarea sănătății mintale. Aceasta presupune colaborarea între mai multe ministere care să poată permite ca împreună să mobilizeze rețelele de sprijin social și să colaboreze cu comunitățile locale. De asemenea aplicarea de strategii diferite de sensibilizare comunitară așa încât să se vină în ajutorul oamenilor acolo unde ei trăiesc și se confruntă cu greutăți.

Geriatrie-Gerontologie

În concluzie, pe parcursul pandemiei, la nivel mondial, sistemele de sănătate s-au confruntat cu o criză sanitară fără precedent, acestea nefiind pregătite să asigure servicii psihiatrice și psihologice pentru persoanele afectate și pentru familiile lor. Referințe bibliografice:

1. Raportul național al stării de sănătate a populației – 2017 2. Psychiatric and neuropsychiatric presentations associated with severe coronavirus infections: a systematic review and meta-analysis with comparison to the COVID-19 pandemic, Jonathan P Rogers*, Edward Chesney*, Dominic Oliver, Lancet, May 2020 3. Wang J, Wu X, Lai W, Long E, Zhang X, Li W, et al. Prevalence of depression and depressive symptoms among outpatients: A systematic review and meta-analysis. BMJ Open 2017 4. Tang W, Hu T, Hu B, Jin C, Wang G, Xie C, et al. Prevalence and correlates of PTSD and depressive symptoms one month after the outbreak of the COVID-19 epidemic in a sample of home-quarantined Chinese university students. Journal of Affective Disorders 2020 5. Mao L, Jin H, Wang M, Hu Y, Chen S, He Q, et al. Neurologic Manifestations of Hospitalized Patients with Coronavirus Disease 2019 in Wuhan, China. JAMA Neurology 2020 6. Helms J, Kremer S, Merdji H, Clere-Jehl R, Schenck M, Kummerlen C, et al. Neurologic Features in Severe SARSCoV-2 Infection. New England Journal of Medicine 2020 7. Galea S, Merchant RM, Lurie N. The Mental Health Consequences of COVID-19 and Physical Distancing. JAMA Internal Medicine 2020 8. Brooks SK, Webster RK, Smith LE, Woodland L, Wessely S, Greenberg N, et al. The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. The Lancet 2020 9. Psychiatric and neuropsychiatric presentations associated with severe coronavirus infections: a systematic review and meta-analysis with comparison to the COVID-19 pandemic, Jonathan P Rogers*, Edward Chesney*, Dominic Oliver, The Lancet Psychiatry, May 2020 10. Lai HMX, Cleary M, Sitharthan T, Hunt GE. Prevalence of comorbid substance use, anxiety and mood disorders in epidemiological surveys, 1990-2014: A systematic review and meta-analysis. Drug and Alcohol Dependence 2015. 11. Rossi R, Socci V, Pacitti F, di Lorenzo G, di Marco A, Siracusano A, et al. Mental Health Outcomes Among Frontline and Second-Line Health Care Workers During the Coronavirus Disease 2019 (COVID-19) Pandemic in Italy. JAMA Network Open 2020 12. Kisely S, Warren N, McMahon L, Dalais C, Henry I, Siskind D. Occurrence, prevention, and management of the psychological effects of emerging virus outbreaks on healthcare workers: rapid review and meta-analysis. BMJ (Clinical Research Ed) 2020 13. Zhou J, Liu L, Xue P, Yang X, Tang X. Mental health response to the COVID-19 outbreak in China. American Journal of Psychiatry 2020 14. Costa M, Pavlo A, Reis G, Ponte K, Davidson L. COVID-19 Concerns Among Persons With Mental Illness. Psychiatric Services 2020

www.revistamedicalmarket.ro



Articole de specialitate

Particularități ale diabetului zaharat la persoana vârstnică Diabetul zaharat este una din afecțiunile frecvent întâlnite la vârstnici: peste 25% din persoanele cu vârsta peste 65 de ani au boala și cifrele vor crește cu repeziciune în următoarea perioadă datorită îmbătrânirii populației și datorită creșterii duratei de evoluție a bolii. Diabetul zaharat tip 2 este mult mai frecvent decât cel de tip 1. Prof.Univ. Dr. Ioana Dana Alexa Disciplina de Geriatrie, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași Șef Lucrări Dr. Adina Carmen Ilie Disciplina de Geriatrie, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași

D

iabetul aduce o povară suplimentară pacientului vârstnic, mai ales celui cu comorbidități, deoarece are capacitatea de a influența negativ evoluția unui mare număr de afecțiuni: bolile cardiovasculare (HTA, sindromul coronarian cronic), neurologice și psihiatrice (accidentul vascular cerebral, tulburările cognitive, depresia), fragilitatea și sarcopenia, crescând astfel riscul dezvoltării dizabilităților și a morții premature. Această influență nefastă a diabetului asupra gradului de independență și a calității vieții vârstnicului impune o abordare complexă, care să conțină și o evaluare geriatrică comprehensivă, strict necesară în conceperea unui plan terapeutic individualizat. Evaluarea geriatrică va conţine: • evaluarea medicală are rolul de a identifica toate bolile concomitente ale pacientului și medicația recomandată la toate consulturile interclinice (cu scopul de a identifica și evita polipragmazia și iatrogenia) precum și de a identifica existența complicațiilor diabetului și a severității acestora • evaluarea stării de fragilitate şi sarcopenie, ambele având un impact sever asu-

10

pra scăderii activității fizice și a implicării psihice și sociale a pacientului • evaluarea nutriţională, cu rolul de a identifica reperele unei viitoare diete care să fie eficientă dar să fie acceptată și de pacient • evaluarea funcțională, cu rolul de a stabili adecvat posibilitățile pacientului de a respecta tratamentul nefarmacologic • evaluarea psihologică și cognitivă, care dă informații prețioase asupra posibilităților pacientului de a-și administra singur medicația sau dacă are nevoie de asistență în acest domeniu • evaluarea socială și ambientală, mai ales pentru pacienții ce necesită ajutor la domiciliu și/sau optimizarea locuinței. Îngrijirea și urmărirea planului terapeutic la pacienții vârstnici cu diabet zaharat este dificilă datorită complexității și heterogenității profilului medical, cognitiv și funcțional al acestora. Numeroase elemente pot diferi major de la un pacient la altul : durata de evoluție a bolii, gradul de control al valorilor glicemice, prezența și severitatea complicațiilor diabetului, tipul bolilor concomitente, gradul afectării cognitive, al fragilității și sarcopeniei, gradul de funcționalitate și posibilitățile de autoadministrare a medicației. Generarea unui plan de îngrijire, supraveghere și tratament trebuie să țină cont de această heterogenitate când se stabilesc prioritățile și țintele terapeutice. Diabetul și sindroamele geriatrice Diabetul zaharat influențează negativ majoritatea sindroamelor geriatrice, în unele situații fiind factor de risc independent în declanșarea și agravarea acestora: fragilitatea, sarcopenia, tulburările de nutriție, tulburările cognitive etc. Fragilitatea și sarcopenia sunt doi factori esențiali în procesul de îmbătrânire, influențând semnificativ reziliența fizică și psihică a vârstnicului. La acestea se adau-

Geriatrie-Gerontologie

gă nutriția pacientului vârstnic, care suferă modificări calitative și cantitave, atât datorită fenomenelor normale de îmbătrânire a aparatelor și sistemelor cât și datorită necesității de a ține diete neapetisante pentru bolile concomitente. Obezitatea și obezitatea sarcopenică sunt frecvent întâlnite la această categorie de vârstă, ambele favorizând apariția diabetului. Din aceste motive, schimbarea modului de viață la vârstnicul diabetic trebuie să includă o serie de măsuri ce se adresează direct acestor factori: a. efort fizic adecvat, monitorizat de o persoană cu experiență, și care are drept scop corectarea fragilității și sarcopeniei și combaterea obezității b. dietă adaptată comorbidităților, de obicei bogată în proteine (influență pozitivă asupra fragilității, sarcopeniei, calității nutriționale) Diabetul și declinul cognitiv Pacientul vârstnic cu diabet zaharat are risc crescut de a suferi declin cognitiv, de la formele ușoare până la formele severe de demență de toate categoriile. Cu cât diabetul este mai precar controlat și/sau evoluția sa este mai lungă, cu atât riscul de a face demență (Alzheimer, vasculară) este mai mare. Studiile nu au arătat nici o ameliorare a acestei evoluții sub tratament de specialitate (neurologic, psihiatric, metabolic). Prezența tulburării cognitive scade semnificativ implicarea personală a pacientului și motivarea acestuia în a-și controla glicemia, valorile tensionale, sindromul dislipidemic, greutatea. Acesta va avea nevoie de asistență în urmărirea tratamentului (nefarmacologic și farmacologic), ceea ce va îngreuna atingerea țelurilor propuse, cu risc crescut de instituționalizare. Medicul care are în îngrijire un vârstnic diabetic trebuie să monitorizeze atent starea cognitivă a acestuia pentru a sesiza momentele ce necesită schimbarea principiilor de tratament

www.revistamedicalmarket.ro


PROCUTASE IONIC HYDROGEL

PROCUTASE IONIC HYDROGEL

De 100 de ori mai puternic pe stafilococ decât Pavidone Iodine împotriva S. aureus Indicații: » Ulcer de presiune » Ulcere vasculare (venoase, arteriale și mixte) » Ulcere diabetice » Arsuri » Plăgi de diferite etiologii » Abraziuni » Traume minore » Dilacerări

• Stimulează proliferarea și granularea formării de țesut • Absoarbe exudatul plăgii și ține micro-mediu umed și hidratat • Contracarează creșterea microbilor fără administrare de antibiotic • Grăbește procesul de cicatrizare și reconstruiește matricea extracelulară • Este perfect tolerat, nesemnalându-se efecte secundare. • Și antiseptic și cicatrizant

Fără Conservanți, fără Parfum, fără Gluten, testate pentru Nichel

Compozitie: Polimeri hidrofili naturali Soluție patentată de metale ionizate Inhibitori ai metaloproteinazelor (MMP-1, MMP-3 si MMP-9)

Efect: » Cicatrizant fără cheloid » Bactericid » Limitează exudatul » Scade durerea în plagă


Articole de specialitate

(simplificarea acestora) sau asigurarea de asistență la domiciliu. Acest screening este recomandat a fi făcut anual la persoanele cu vârsta peste 65 de ani, utilizând instrumente simple, cum sunt MMSE (Mini Mental State Examination) sau Mini-Cog (26). Diabetul zaharat și hipoglicemia Vârstnicii diabetici au risc crescut de a face hipoglicemie, de cele mai multe ori datorită greșelilor de administrare a medicației, de obicei pe fondul tulburărilor cognitive. Medicul care are în evidență un astfel de pacient trebuie să cunoască bine gradului de afectare cognitivă a pacientului, a posibilităților reale pe care le are în administrarea tratamentului nefarmacologic (eforturi fizice foarte mari, neglijarea orarului de administrare a meselor fără ajustarea medicației hipoglicemiante) și farmacologic. În lume se utilizează, în plus, scoruri de calculare a riscului de a face hipoglicemie la acești pacienți. Teama de hipoglicemie, în principal datorită efectelor sale dezastruoase asupra activității cerebrale, impune ajustarea valorilor țintă pentru glicemie la valori mai mari decît pentru celelalte categorii de vârstă. De asemenea, schemele terapeutice hipoglicemiante se preferă cât mai simple, pentru a evita greșelile de administrare și supradozajul (mai ales la vârstnicii cu tratament insulinic). În cazul vârstnicilor cu risc mare pentru hipoglicemie se impune o monitorizare mult mai frecventă a glicemiei, eventual o monitorizare continuă pentru a evita scăderea glicemiei sub 0.70 mg/dl. Utilizarea hemoglobinei glicate ca marker al controlului glicemic are o serie de limitări la pacientul vârstnic care are comorbidități ce influențează turn over-ul globulelor roșii, cum ar fi: hemoragii sau transfuzii recente, hemodializați, terapii cu eritropoietină. Acestea pot da rezultate fals positive sau fals negative la dozarea HbA1C. Care este valoarea optimă a glicemiei la pacientul vârstnic diabetic La pacienții vârstnici cu rezultate satisfăcătoare la evaluarea geriatrică – funcție cognitivă bună, grad mare de funcționalitate, puține comorbidități, speranță de viață suficient de bună – tratamentul își propunere atingerea unor ținte terapeutice apropiate de cele vizate pentru pacienții cu vârste sub 65 de ani în ceea ce privește glicemia, valorile tensiunii arteriale și profilul lipidic. La vârstnicii fragili, cu grade variate de sarcopenie, afectare cognitivă, alterarea funcționalității, comorbidități severe, se preferă scheme terapeutice mai simple, care să poată fi urmate

12

de pacient chiar dacă parametrii de urmărit sunt ușor mai mari față de valorile țintă. În aceste situații dorim, mai mult ca orice, să evităm hipoglicemia, datorită efectelor severe asucra activității cerebrale. Este important totuși să menținem valori glicemice controlate pentru a evita decompensările acute ale diabetului (deshidratare severă prin hiperosmolaritate). Diabetul la pacientul aflat în îngrijire paliativă Vârstnicii cu diabet zaharat aflați sub monitorizare paliativă (end of life care) vor beneficia de o simplificare a schemelor terapeutice, scopul fiind evitarea hipoglicemiei și a hiperglicemiei simptomatice. Studiile consideră că maximum de beneficiu în aceste cazuri se obține prin tratamentul simptomelor comorbidităților, în special bolile cardiovasculare, respiratorii, neurologice. Tratamentul vârstnicului cu diabet zaharat Tratamentul și îngrijirea vârstnicilor cu diabet zaharat sunt influențate de aspectul clinic, funcțional și cognitiv al pacienților respectiv, inclusiv de prezența sau absența fragilității. De asemenea trebuie luată în calcul prezența numeroaselor comorbidități concomitente sau prezența sindroamelor geriatrice. Obiectivele tratamentului diabetului zaharat la pacientul vârstnic sunt diferite față de pacientul adult cu diabet zaharat și, conform ghidurilor, pot fi sistematizate astfel: 1. Vârstnicii robuști, cu puține comorbidități și status cognitiv și funcțional normal ar trebui să aibă ținte glicemice scăzute (ex. A1C• 7.0– 7.5% [53–58 mmol/mol]), iar cei fragili, cu multiple comorbidități, tulburare cognitivă și dependență funcțională ar trebui să aibă ținte glicemice mai laxe (ex. A1• 8.0–8.5% [64–69 mmol/mol]). 2. Hipoglicemia simptomatică sau hiperglicemia cu risc crescut de a dezvolta complicații acute trebuie evitată la toți pacienții vârstnici. 3. Screeningul pentru identificarea complicațiilor diabetului zaharat trebuie individualizat. O atenție particulară trebuie acordată complicațiilor ce pot determina tulburare cognitivă; 4. Tratamentul hipertensiunii arteriale, cu ținte terapeutice individualizate, este indicat la toți pacienții vârstnici diabetici; 5. Tratamentul celorlalți factori de risc cardiovasculari se va stabili luând in calcul balanța risc-beneficiu în ceea ce privește speranța de viață. Modificarea stilului de viață include di-

Geriatrie-Gerontologie

etă individualizată, cu asigurarea unui aport proteic optim și care să țină cont și de celelalte comorbidități. Se va recomanda efectuarea exercițiilor fizice regulate, incusiv de tip aerob sau ridicare de greutăți – în cazuri selecționate. Obiectivele diferă la vârstnici vs adulți, la vârstnici punându-se accent predominant pe menținera funcționalității și a calității vieții, pe lângă controlul factorilor de risc cardiometabolici. Tratmentul medicamentos al diabetului zaharat la vârstnicic beneficiază de aceleași clase terapeutice medicamentoase, cu anumite particularități. Astfel se recomandă a se evita clasele de antidiabetice cu risc crecut hipoglicemic, fiind preferate cele cu risc scăzut hipoglicemiant. Tratarea excesivă (overtreatment) ar trebui evitată, având în vedere benefiicle scăzute la vârstnic și riscul crescut. Tratamentul pe termen lung la acești pacienți implică evaluarea posibilităților pacientului de a-și autoadministra medicația și de a respecta principiile dietetice. Este nevoie nu doar de evaluare, ci și de o informare și educare temeinică a pacientului și a familiei în acest sens. Aceste discuții vor fi reluate de fiecare dată când sunt necesare modificări ale schemei terapeutice, pe care pacientul trebuie să le cunoască, să le înțeleagă și să le respecte. Orice modificare a evaluării geriatrice (alterare cognitivă, scăderea gradului de independență) necesită reajustarea schemei terapeutice, informarea și educarea pacientului și, la nevoie, asigurarea suportului uman (membrii ai familiei, voluntari) pentru păstrarea principiilor terapeutice. Deintensificarea sau simplificarea tratamentului trebuie mereu de avut în vedere, la fiecare reevaluare a vârstnicului cu diabet zaharat, pentru a reduce riscul de hipoglicemie si polifarmacie. Bibliografie: 1. Older Adults: Standards of Medical Care in Diabetes—2021. American Diabetes Association. Diabetes Care 2021 Jan; 44(Supplement 1): S168-S179. doi. org/10.2337/dc21-S0121. 2. Seniors and Diabetes: A Complete Guide [Updated for 2021]. https://aging. com› seniors-and-diabetes-a-complete-guide 3. Leung E, Wongrakpanich S, Munsh M. Diabetes Management in the Elderly. American Diabetes Association. Diabetes Spectrum, 2018 Aug; 31(3): 245-253. https://doi.org/10.2337/ds18-0033

www.revistamedicalmarket.ro


Favorizează ș i susține echilibrarea microbiotei intestinale!

Supliment alimentar pe bază de Bifidobacterium longum BB536® (4 miliarde per plic), Lactobacillus rhamnosus HN001 (1 miliard per plic) și vitamina B6 (clorhidrat de piridoxină, 1,4 mg*). *100% valoare nutritivă de referință.

Pentru reechilibrarea microbiotei intestinale

Supliment alimentar pe bază de Bifidobacterium longum BB536® (5 miliarde per plic), fructo-oligozaharid Actilight și complex de vitamine B* (B1=1,1 mg; B2=1,4 mg; B6=1,4 mg; B12=2,5 μg). *100% valoare nutritivă de referință.

Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. ZirComBi și Zirfos® sunt suplimente alimentare. Citiți cu atenție prospectele și informațiile de pe ambalaje. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la aceste produse la adresa de e-mail: Drugsafety.alfasigma@addenda.ro Alfasigma România S.R.L. str. Cluceru Udricani, nr. 18, parter și etaj 1, sector 3, București tel.: 031.805.35.26, 031.805.35.27; fax: 031.805.35.28 e-mail: info.ro@alfasigma.com


Articole de specialitate

Osteoporoza - algoritm explorator Pe parcursul vieţii adulte, osul suferă un proces continuu de remodelare. Osul vechi este resorbit de osteoclaste, iar osteoblastele formează un os nou, mai rezistent. Acest fenomen se petrece în locurile unde stressul mecanic este mai mare şi unde pot apare microfracturi. Stimulul iniţial ce dă semnalul de începere a unui ciclu de remodelare nu este cunoscut. Conf. Univ. Dr. Herghelegiu Anna Marie Medic primar Geriatrie şi Gerontologie, UMF „Carol Davila”

Î

n mod normal procesele de formare şi resorbţie osoasă sunt cuplate, astfel încât în procesul de remodelare nu există o pierdere netă de masă osoasă. Când balanţa este dezechilibrată, apare pierderea de masă osoasă. În cele mai multe boli osoase (osteoporoză, hiperparatiroidism, hipertiroidism) este crescută resorbţia osoasă în detrimentul formării de os nou, deşi poate apare o pierdere netă de masă osoasă şi în condiţiile unui turnover osos scăzut. Modificările în rata turnoverului osos sunt determinanţi importanţi în bolile osoase şi măsurări corelate cu această rată sunt teoretic utile în evaluarea pacienţilor cu boli metabolice osoase [1]. Iniţial, singurul mod de determinare a tumoverului osos era histomorfometria osoasă, urmată de dubla marcare cu tetraciclină. Această metodă este scumpă şi invazivă şi nu determină turnoverul osos decât într-un singur punct al scheletului, dar furnizează informaţii cu privire la rata statică şi în dinamică a formării şi resorbţiei osoase, precum şi procentul de os ce suferă aceste procese active [2,3]. Deşi măsurarea masei osoase (BMD) este considerată în prezent cea mai bună metodă pentru screeningul celor cu risc de osteoporoză, ea nu poate determina turnoverul osos. Estimarea formării şi resorbţiei osoase poate fi valoroasă în special în cazurile în care se pierde rapid masă osoasă: resorbţia creşte rapid imediat după instalarea menopauzei şi precede pierderea de masă osoasă ce poate fi măsurată ulterior. Markerii resorbţiei osoase sunt deci importanţi în identificarea precoce a pacienţilor ce necesită tratament profilactic pentru a inhiba pierderea osoasă [1,2].

14

S-au dezvoltat o serie de tehnici ce pot estima turnoverul osos, toate măsurând rata de formare/ degradare a matricei osoase. Se poate măsura pe de o parte activitatea enzimatică a osteoblastelor/osteoclastelor, pe de altă parte componente ale matricii osoase eliberate în circulaţie. Markerii biochimici ai resorbţiei osoase răspund pe perioade scurte (3-6 luni) la inhibitori ai activităţii osteoclastelor, deşi nu s-a stabilit o legătură cauză efect între aceste modificări şi statusul osos [4]. Studii recente au demonstrat că markerii tumoverului osos pot fi utili în determinarea ratei viitoare de pierdere osoasă şi pot furniza informaţii independente de măsurarea BMD despre riscul fracturilor. În cele mai multe studii există o corelare semnificativă între markerii osoşi şi rata pierderii de masă osoasă. Utilitatea diagnostică a unei singure determinări este mică, deoarece s-a constatat că la indivizii cu un tumover osos lent, rata pierderii osoase este între 0-10%/an. Totuşi, o persoană cu nivele crescute ale markerilor osoşi au un risc mult mai mare de a pierde mai multă masă osoasă decât o persoană cu aceste nivele în limite normale [4-6]. În osteoporoza postmenopauzală, markerii osoşi au valoare predictivă pentru rata de pierdere osoasă, riscul apariţiei fracturilor şi pot fi folosiţi pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Unele studii sugerează că markerii turnoverului osos pot fi utili în selectarea tipului de tratament (agenţi antiresorbtivi sau care stimulează formarea osoasă) şi pot prezice amplitidinea răspunsului la tratamentul cu bifosfonaţi sau estrogeni [7]. Determinarea masei osoase este cel mai bun predictor al riscului de fractură, iar Absorbţiometria Dublă cu Raze X (DXA) este considerată metoda „de aur” pentru determinarea BMD. Avansarea tehnicilor de măsurare a BMD în practica clinică în ultimii 15 ani este similară cu impactul pe care 1-a avut sfigmomanometrul în determinarea tensiunii arteriale sau măsurarea colesterolului ca factor de risc pentru bo-

Geriatrie-Gerontologie

lile cardiovasculare şi infarctul miocardic acut. Studiile epidemiologice consideră că determinarea BMD reprezintă 60-70 % din totalul factorilor de risc de fractură [8]. Principala inconvenienţă a densitometriei simple este faptul că nu putea determina BMD la nivelul şoldului sau al coloanei vertebrale. Ca şi în cazul SPA s-a folosit o singură sursă radioactivă dar cu un izotop ce emitea fotoni cu energii diferite. Această tehnică este denumită absorbţiometrie fotonică dublă (DPA), care ulterior a devenit absorbţiometrie dublă cu raze X (DXA), Comparativ cu DPA, DXA este un sistem cu o mai mare precizie, un timp de scanare mai mic şi care nu necesită schimbarea periodică a sursei de energie. Razele X sunt transmise din sursă într-un mic mănunchi îndreptat către un receptor situat de cealaltă parte a segmentului studiat. Pacientul este aşezat pe o masă în calea razelor X, iar dispozitivul sursă/receptor scanează întreg corpul. Cantitatea de raze X absorbită (atenuată) este raportată la aria osoasă scanată. Folosind dispozitivele DXA se poate măsura BMD la nivelul coloanei vertebrale, şoldului, femurului proximal, cât şi la nivel periferic: antebraţ, călcâi, practic la nivelul întregului schelet [8,9]. Este important să fie alese două energii ale razelor X care să maximizeze diferenţa de atenuare a osului şi ţesuturilor moi. Primele sisteme duble de energie foloseau ca sursă izotopul de gadolinium153Gd. Sistemele duble bazate pe raze X mimează sursa 153Gd folosind un tub de raze X cu filtrarea spectrului. În funcţie de tipul şi grosimea filtrului se poate împărţi spectrul în două peak-uri. Pentru filtre se folosesc de obicei două materiale: cerium şi samarium. Sistemul ce detectează energia razelor X poate avea doi receptori diferiţi: unul pentru energie mică ,situat sub cel pentru energie mare, sau un singur receptor ce poate discrimina energiile primite. Există şi sisteme ce schimbă alternativ nivelul energetic al razelor X, ce au avantajul necesităţii unui receptor mai simplu. Modificările rapide de voltaj pot deter-

www.revistamedicalmarket.ro



Articole de specialitate

mina instabilităţi ale razelor X, fiind necesară monitorizarea permanentă a fascicolului de raze X la nivelul ariei osoase măsurate cu ajutorul unui sistem de calibrare intern [9,10]. Există aparate DXA cu o sursă ce generează raze X într-un singur fascicul, iar receptorul este situat pe acelaşi braţ mobil deasupra pacientului, sursa şi receptorul baleând în spirală în jurul segmentului studiat. Aparatele DXA mai noi folosesc surse de raze X cu fascicule divergente şi mai mulţi receptori amplasaţi deasupra segmentelor anatomice investigate. Avantajul acestor aparate este obţinerea unor rezultate mai rapide, < 1 min., spre deosebire de sistemele cu braţ baleabil ce necesită între 4-6 min. pentru măsurarea BMD la nivelul coloanei vertebrale [10]. Cea mai obişnuită scanare efectuată cu DXA este la nivelul coloanei vertebrale. Scanarea se face în proiecţie postero-anterioară (PA), deoarece sursa de raze X este situată sub pacient. Măsurarea PA a coloanei vertebrale este limitată la nivel lombar, deoarece la nivel toracic determinările nu sunt posibile datorită prezenţei plămânilor, coastelor, sternului şi altor structuri anatomiffie, astfel încât diferenţele de atenuare sunt prea mari. Este de preferat să înceapă scanarea de la mijlocul vertebrei T12 (ultima vertebră cu articulaţie costală) până la mijlocul vertebrei L5 (ultima vertebră situată deasupra sacrului). Prezenţa coastei la nivelul T12 şi creasta iliacă reprezintă astfel puncte de reper pentru identificarea corectă a nivelelor vertebrale măsurate. Un alt punct de reper ce poate fi util este aspectul literei H al vertebrei L4 [9]. Prezenţa fracturilor sau deformărilor vertebrale, a bolilor degenerative, limitează utilitatea măsurătorilor şi este o indicaţie pentru scanarea laterală, însă aceasta poate fi inutilă în cazuri de scolioză severă [10]. Alternativa este măsurarea BMD la nivelul şoldului. Pentru a identifica acest fel de situaţii cel ce citeşte rezultatul unei măsurători DXA trebuie să identifice eventualele diferenţe între dimensiunile vertebrale, diferenţe mari ale BMD la nivele diferite şi prezenţa oricăror artefacte, mişcări ale pacientului, obiecte străine, etc. Există aparate DXA ce înregistrează în mod automat înălţimea între Li şi L4 şi o suprapune peste o nouă măsurătoare, acest lucru fiind util atât pentru poziţionarea mai uşoară şi identificarea vertebrelor măsurate cât şi pentru identificarea eventualelor modificări vertebrale (fracturi, tasări, deformări) [12,13].

16

DXA de şold include capătul proximal al femurului şi o porţiune din pelvis, însă doar segmentul de femur este evaluat. Măsurarea BMD la nivelul femurului proximal este cea mai dificilă deoarece cea mai mică modificare a rotaţiei femurale determină modificări majore ale BMD. Cele mai multe aparate DXA au dispozitive de menţinere a femurului într-o rotaţie internă de 15°-30°. Această poziţie aşază gâtul femural în paralel cu scanerul şi perpendicular pe fascicolul de raze X. Astfel, întreg gâtul femural poate fi vizualizat. Ambele şolduri pot fi măsurate cu aceleaşi rezultate dacă unul dintre şolduri este afectat de artrită, intervenţii chirurgicale, sau alte condiţii, se poate măsura BMD la celălalt. Cele mai multe aparate DXA pentru şold măsoară BMD la cel puţin trei nivele: gâtul femural, regiunea trohanteriană şi regiunea Ward şi, în plus, la nivelul regiunii intertrohanteriene. Spre deosebire de coloana vertebrală, comparaţiile între diferite studii ce măsoară BMD la nivelul şoldului nu pot fi la fel de corecte datorită ariilor diferite ce sunt evaluate de diverse aparate [8]. Antebraţul este unul din segmentele cele mai frecvent implicate în fracturi şi cu un conţinut de os cortical mare. De asemenea, este uşor accesibil şi nu există fluctuaţii ale ţesuturilor moi ca în cazul coloanei vertebrale sau şoldului. Toate aceste aspecte face determinarea BMD la acest nivel mai uşoară şi mai precisă. Există ca BMD la nivelul antebraţului mai des folosit să aibă valori mai bune decât la cel dominant. Este important de identificat existenţa unor fracturi anterioare, deoarece măsurarea BMD la nivelul căluşurilor mai vechi sau mai noi nu este corectă [14]. Corelările între determinarea BMD la nivel periferic cu determinarea BMD la nivel central sunt raportate de cele mai multe studii ca fiind foarte bune (coeficient de corelare 0,6-0,7), însă cel mai sigur este să considerăm că determinarea BMD poate evalua riscul de fractură la nivelul segmentului măsurat. Mai mult, după concluziile unor studii, criteriile WHO nu se pot aplica pentru DXA la nivel calcaneal. Specificitatea DXA de calcaneu de a identifica pacienţi cu osteoporoză la nivelul şoldului, gâtului femural şi coloanei vertebrale este de 97%, 97% şi respectiv 96,5%, iar sensibilitatea a fost mică: 58,8%, 36,4%, 21,8%. Se pare că DXA de calcaneu poate servi pentru selecţia pacienţilor ce trebuie să facă DXA central (dacă la DXA de calcaneu scorul T este de —1,4) [15]. Determinarea

Geriatrie-Gerontologie

DXA la nivelul calcaneului furnizează un scor T ale căror valori de < -1,7 se consideră a fi osteoporotice, comparativ cu DXA la nivel central (Ts= =2,5). Fiecare aparat este prevăzut cu valori proprii de definire a statusului osteoporotic la nivelul măsurat [16]. Se consideră BMD determinat prin DXA la nivelul coloanei vertebrale şi al şoldului are aceeaşi valoare discriminativă pentru pacienţii cu fracturi vertebrale şi identifică pacienţii cu risc de osteoporoză în mod egal. Efectuarea ambelor măsurători nu creşte valoarea predictivă pentru riscul de fractură sau osteoporoză [9]. Alte metode de determinare a BMD sunt computer tomografia cantitativă şi tehnici de determinare tridimensională a calităţii ţesutului osos cum sunt: micro computer tomografia, tehnici bazate pe rezonanţa magnetică nucleară, spectroscopia cu infraroşii şi nanoidentaţia. Bibliografie:

1. Galesanu C, Branisteanu D.: “Osteoporoza”; “Endocrinologie - ghid de diagnostic si tratament în bolile endocrine” sub redacţia Eusebie Zbranca, Ed. “Polirom”, 1999. 2. Seeman E.: “XXX”; Progress in Osteoporosis, vol.3, nr.269-100,2002. 3. XXX: “Hormone replacement and the menopause”; Ed.ScheringAG, 2002. 4. Garnero P., Delmas P: “Biochemical Markers of Bone Turnover in Osteoporosis”; “Osteoporosis” sub redacţia Marcus R., Feldman D., Kelsey.J, vol.II Ed. Academic Press, 2001. 5. Fraser W., Anderson M., Chesters C.: “Circadian rhytm studies of serum bone resorbtion markers: implications for optimal sample timing and clinical utility”; “Bone Markers: Biochemical and Clinical Perspective” sub redacţia Eastell. R., Baumann M., Hoyle N., Wieczorek L., Ed. “Martin Dunitz Ltd.”, 2001. 6. Johnell O., Oden A., Dawson A.: “Assessment of fracture risk from bone mineral density and bone markers”; “Bone Markers: Biochemical and Clinical Perspective” sub redacţia Eastell R., Baumann M., Hoyle N., Wieczorek L., Ed. “Martin Dunitz Ltd.”,2001. 7. Gamero P., Sornay-Rendu E., Claustrat B.: “Markers of bone turnover, endogenous hormone and the risk of fracture in postmenopausal women”; J. Bone Miner. Res., nr.l4S:171, 1999. 8. Miller P., Zapalowski C, Kulak C.: “Bone densitometry: the best way to detect osteoporosis and to monitor therapy”; JCEM, vol.84, nr.6:1867-71, 1999. 9. Jergas M., Genaat HK.: “Spinal and femoral DXA for the assessment of spinal osteoporosis”; Calcif Tissue Int, vol. 61, nr.5:351-7,1997. 10. Ferrar L., Eastell R.: “Comparison of morphometric radiography and morphometric X ray absorbtiometry”; Osteoporos Int, vol. 10, nr.2: 167-74,1999. 11. X, Faulkner K.: “Clinical use of bone densitometry”; Osteoporosis” sub redacţia Marcus R., Feldman D., Kelsey J, Ed. “Academic Press”,2001. 12. Rea JA., Chen B., Li J.: “Morphometric X ray absorbtiometry and morphometric radiography of the soine: a comparison of prevalent vertebral deformity identification”; J Bone Miner Res, vol. 15, nr.3:564-74, 2000. 13. Rupich RC, Griffin G., Pacifici R.: “Lateral dual X ray radiography: artifact error from rib and pelvic bone”; J Bone Miner Res, nr.7:97-101, 1992. 14. Kannus P., Haapasalo H., Sievanen H.: “The site-specific effects of long terminal unilateral activity on bone mineral density and content”; Bone, nr.l5:279-84, 1994. 15. Pacheco EMB., Harrison EJ., Ward KA.: “Detection of osteoporosis by dual X ray absorbtiometry of the calcaneus: is the WHO criterion applicable?”; Calcif Tissue Int, vol.70, nr.6:475-82,2002. 16. Pearson D., Masud T., Sahota O.: “A comparison of calcaneal DXA and calcaneal QUS for predicting the diagnosis of osteoporosis from hip and spine bone densitometry”; IJ Clin Densitom, vol.6, nr.4:345-52, 2003.

www.revistamedicalmarket.ro



Articole de specialitate

Studiul GING-COG efectuat în România - o nouă demonstrare a eficienței și siguranței terapiei cu extract standardizat EGb761 în tulburarea neurocognitivă ușoară Declinul cognitiv poate fi evidențiat chiar la persoane de vârstă mijlocie (40-49 de ani)1. Un stadiu intermediar între funcția cognitivă normală și demență (denumită actualmente deficit neurocognitiv sever) este considerat deficitul cognitiv ușor. El a fost denumit în variate moduri, precum deficit cognitiv ușor (MCI), demență prodromală, demență incipientă sau alterare izolată a memoriei. Inițial a fost descris într-un singur domeniu al funcției neurocognitive, acela al memoriei. Criteriile pentru diagnosticul acestei afecțiuni au fost stabilite încă din 1999 de către un colectiv condus de Petersen RC și Winblad B3. Printre ele se numără: simptome privind tulburări ale memoriei, alterare anormală a memoriei pentru vârsta cronologică, menținerea normală a funcției cognitive cu excepția memoriei, activități cotidiene normale, precum și absența criteriilor de diagnostic pentru demență. Ulterior au fost descrise două tipuri de deficit cognitiv ușor: amnestic (aMCI, pacienții prezentând aproape exclusiv alterarea memoriei) și non-amnestic (na-MCI, fiind prezente alterări ale funcției cognitive altele decât memoria). Acesta din urmă a fost descris a avea două subtipuri alterări într-un singur domeniu sau în multiple domenii cognitive, altele decât memoria, precum limbajul, atenția, capacitățile vizuospațiale sau funcția executivă4. În prezent sunt acceptate patru subtipuri: aMCI–un singur domeniu, alterare într-un singur domeniu, al memoriei; aMCI–domenii multiple, alterare a memoriei însoțită și de tulburarea altor funcții cognitive; na-MCI–un singur domeniu, alterare unei singure funcții cognitive, alta decât memoria; naMCI–domenii multiple, alterarea mai multor funcții cognitive altele decât memoria5. Prof. Univ. dr. Gabriel Ioan Prada Președintele Societății Române de Gerontologie și Geriatrie

A

ctualmente nu se cunoaște prevalența deficitului cognitiv ușor la nivel mondial, în special datorită unor criterii diferite de diagnostic și a unor metodologii neuniforme utilizate în studii anterioare. În general se estimează o frecvență a afecțiunii situată între 5% și aproape 37%6-8. Deficitul cognitiv ușor este important a fi diagnosticat și abordat terapeutic precoce deoarece riscul de progresie spre demența Alzheimer este de 10-15 % anual, spre deosebire de rata anuală de progresie a vârstnicilor sănătoși care este de 1-2%9. S-a efectuat o estimare bazată pe o serie de studii epidemiologie care a arătat că numărul pacienților cu demență, la nivel mondial, se va dubla în decurs de 20 de ani, crescând de la circa 63 milioane în 2030 la peste 114 milioane în 205010. Pentru a limita această

18

creștere este esențial a fi controlați mai bine pacienții aflați la risc, incusiv cei care prezintă deficit cognitiv ușor. În prezent există opțiuni limitate pentru gestionarea afecțiunilor neurodegenerative. La pacienții aflați la risc se pot recomanda strategii bazate pe un stil de viață sănătos. Terapiile farmacologice se adresează mai ales formelor degenerative severe de tulburare neurocognitivă, mai ales demenței În ceea de privește deficitul cognitiv ușor există puține studii care în general au un design controversat sau nu oferă concluzii clare11,12. Cu toate acestea, într-o serie de cercetări epidemiologice s-a observat o reducere a riscului de a dezvolta demență la pacienții care urmau tratamente antiinflamatoare sau antioxidante. În acest context s-au efectuat o serie de studii care au utilizat Ginkgo biloba ca opțiune terapeutică pentru a preveni conversia deficitului cognitiv ușor spe demență Alzheimer. Ginkgo biloba este una dintre cele mai vechi specii de arbori care există pe planetă și a fost utilizată de peste 5000 de ani în medicina tradițională chineză. A fost și este frecvent utilizată în preparate medicamentoase din

Geriatrie-Gerontologie

plante pentru îmbunătățirea funcției neurocognitive la vârstnici, precum și pentru ameliorarea simptomatologiei și reducerea progresiei spre demență în caz de tulbrare neurocognitivă vasculară sau neurodegenerativă, efectele manifestându-se inclusiv prin ameliorarea fluxului sanguin cerebral. În acest context are efecte pozitive și asupra tinitusului, mai ales cel de origine circulatorie. Pentru a crește eficacitatea terapeutică și a controla eventualele reacții adverse s-au efectuat o serie de studii în vederea obținerii unui extract standardizat din frunzele de Ginkgo biloba. Singurul care îndelinește toate cerințele moderne este EGb761. El reprezintă un extract din frunze de Ginkgo biloba, standardizat astfel încât să conțină drept componente active 24% glicozide flavonice (quercetin, kaempferol, și isorhamnetin) și 6% terpenoizi (ginkgolide A, B, C și J, precum și bilobalide). Actualmente EGb761 constituie unul dintre cele mai utilizate preparate extrase din plante datorită efectelor sale neuroprotectoare13. Preparatul medicamentos posedă o serie de acțiuni sinergice ale numeroaselor componente de tip flavonoid și terpenoid,

www.revistamedicalmarket.ro




Articole de specialitate

ele având ținte și căi de acțiune multiple. În acest mod, EGb761® posedă efecte farmacologice variate și de importanță semnificativă, inclusiv acelea de antioxidant și epurator de radicali liberi, oferind protecție împotriva efectelor lor destructive manifestate la nivelul ADN mitocondrial, precum și de inhibitor al apoptozei14-16. În plus, acest extract standardizat de Ginkgo biloba stimulează neurogeneza și plasticitatea sinaptică15. Deși deocamdată bazele moleculare exacte ale acțiunilor sale nu sunt complet elucidate, EGb761 demonstrează proprietăți neuroprotectoare prin mecanisme variate, precum influențarea sistemelor de neurotransmițători (mai ale cel colinergic), creșterea nivelului factorilor neurotrofici derivați de la nivel cerebral, sau modificarea activității genelor țintă și a factorilor de transcripție14. Mai mult, EGb761 posedă a acțiune directă, dependentă de doză, asupra amiloidului β și a caspazelor, acestea fiind molecule cu o implicare bine cunoscută în leziunile degenerative din demența Alzheimer și din deficitul cognitiv ușor14,15,17,18. În modele experimentale s-a demonstrat că EGb761 exercită efecte neuroprotectoare prin activarea căii Akt (proteinkinazei B), acompaniate de o creștere a nivelelor familiei de proteine Bcl-2 (B-cell lymphoma 2) și de o scăderea a expresiei Bax și a clivajului caspazei 319. Într-o serie de studii de testare clinică, Ginkgo biloba a avut un efect de a preveni declinul cognitiv la vârstnicii sănătoși, precum și de a întârzia sau a încetini viteza de evoluție a bolii la pacienții cu afectare neurocognitivă16,20. Actualmente, extractul standardizat de Ginkgo biloba denumit EGb761® este aprobat de Agenția Europeană a Medicmentului spre a fi utilizat în tratamentul simptomatic al afectării cognitive legate de înaintarea în vârstă21. O serie de studii au demonstrat eficacitatea și siguranța administrării EGb761 unul dintre cele mai importante fiind reprezentat de analiza exploratorie retrospectivă a datelor longitudinale colectate prospectiv, de-a lungul a douăzeci de ani de urmărire a cohortei PAQUID22. Acesta a inclus apropae 3800 de vârstnici de cel puțin 65 de ani. Rezultatele au arătat că decli-

nul cognitiv la populația vârstnică fără demență a fost mai redus la subiecții care au urmat tratament cu EGb761. Pacienții care au urmat terapie cu alt tip de medicație nootropă nu au prezentat acest efect pozitiv. Studiile au arătat că proprietățile EGb761 merg dincolo de simplul mecanism antioxidant. S-a demonstrat că reduce agregarea β-amiloidului precum și toxicitatea sa, participă la protecția mitocondrială și promovează neurogeneza la nivelul hipocampului. De asemenea, scade vâscozitatea sângelui și crește microperfuzia. Recent în România a fost efectuat un studiu23 având scopul de a evalua eficacitatea extractului standardizat de Ginkgo biloba denumit EGb761 asupra modificărilor funcției cognitive la o cohortă de pacienți cu deficit cognitiv ușor amnestic (aMCI), studiu non-intervențional, multicentric (12 centre), prospectiv cu durata de 24 de luni. Studiul a inclus 500 de subiecți de sex masculin și feminin, 447 pacienți (89,4%) finalizând studiul, evaluați ambulator, având diagnosticul de deficit cognitiv ușor conform consensului internațional2. Manifestările clinice au inclus afectarea subiectivă a memoriei, confirmată de un aparținător, precum și obiectivarea deficitelor prin teste ale memoriei episodice și au exclus alterarea activităților cotidiene, funcția cognitivă generală fiind păstrată cu un scor de cel puțin 24 la Mini Evaluarea Statusului Mental (MMSE), pacienții cu diagnostic de demență, cu afecțiuni psihiatrice sau neurologice semnificative, care ar fi putut fi implicate în deficitul cognitiv, precum și subiecții care urmau tratament cu alte produse conținând Ginkgo biloba în ultimul an dinainte de începerea studiului de testare clinică. Pacienții au primit extractul standardizat de Ginkgo biloba EGb761 (Tanakan®), comprimate sau picături orale, administrate ca doză zilnică de 40 mg de 3 ori pe zi (3 ml sau 3 comprimate) și monitorizați 24 de luni. Obiectivul primar a fost definit ca modificarea scorului mediu MMSE la finalul studiului, după 24 de luni de tratament, comparativ cu scorul inițial. Obiectivele secundare au fost: performanța cognitivă, activitățile cotidiene, simptome neuropsihiatrice (de-

presia), progresia demenței, precum și evaluarea globală a severității bolii. Nu s-au constatat evenimente adverse în timpul studiului. A fost primul studiu multicentric longitudinal efectuat în România în care s-au evaluat efectele tratamentului cu extractul standardizat de Ginkgo biloba denumit EGb761, la un lot de 500 de pacienți diagnosticați cu deficit cognitiv ușor amnestic. Administrarea EGb761 a condus la o ameliorare semnificativă a declinului cognitiv, a memoriei, activităților cotidiene, precum și a depresiei la acești subiecți, monitorizați 24 de luni. Această ameliorare poate fi considerată relevantă din punct de vedere clinic deoarece a fost substanțială și s-a menținut pentru o perioadă lungă de timp. Bibliografie 1. Singh-Manoux et al. BMJ 2012;344:d7622; 2. Petersen RC. J Intern Med 2004; 256(3): 183-94; 3. Petersen et al. Arch Neurol 2001; 58(12):1985-92; 4. Winblad et al. J Intern Med 2004; 256(3): 240-6; 5. Petersen et al. J Intern Med 2014; 275(3): 214-28; 6. Roberts R, Knopman Clin Geriatr Med 2013;29(4):753-72; 7. Ward et al. Alzheimers Dement 2012; 8(1):14-21; 8. Sachdev et al. PLoS One 2015;10(11); 9. Petersen et al. Arch Neurol 2009; 66(12):1447-55; 10. DeKosky et al. Contemp Clin Trials 2006; 27(3):238-53; 11. DeKosky et al. Contemp Clin Trials 2006;27(3):238-53; 12. Vellas et al. Lancet Neurol 2012;11(10):851-9; 13. Shi et al. Int J Mol Sci 2010;11(1):107-23; 14. McKeage K, Lyseng-Williamson KA. Drugs Ther Perspect 2018;34(8):358-66; 15. Ren et al. Neural Regen Res 2019;14(7):1152-7; 16. Tan et al. J Alzheimers Dis 2015;43(2):589-603; 17. Jansen et al. JAMA 2015;313(19): 1924-38; 18. Jansen et al. JAMA Psychiatry 2018;75(1):84-95; 19. Yu et al. Biomed Pharmacother 2018;107:329-37; 20. Snitz et al. JAMA 2009;302(24):2663-70; 21. EMA (European Medicines Agency). Community herbal monograph on Ginkgo biloba L. folium 2015.https://www. ema.europa. eu/en/documents/herbalmonograph/final-european-union-herbalmonograph-ginkgo-biloba-l-folium_en.pdf; 22. Amieva et al.. PLOS ONE 2013;8(1):e52755; 23. Băjenaru et al. Drug Targets 2021;20:378-384.

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

21


Articole de specialitate

Suicidul la vârstnici – factori de risc și factori protectivi Suicidul ca situaţie de autoadministrare a morţii, poate fi un act raţional, de evaziune dintr-o situaţie imposibilă, inacceptabilă de boală incurabilă. Cel mai frecvent, suicidul este un comportament cu sens şi valoare patologică de autoagresivitate, făcând parte din simptomatologia unor boli psihice grave, cu evoluţie îndelungată cum ar fi depresia. Dr. Rozeta Drăghici

S

CS II Psiholog pr. PhD – Institutul Național de Gerontologieși Geriatrie „Ana Aslan”, Președinte ARPC

inuciderea este un proces complex (Yip et al., 2012) care include mai multe etape: de la ideație și planificare, la tentativă și, în cel mai rău caz, la suicid finalizat (OMS, 2012). • Procesul începe la nivel cognitiv cu ideația suicidară, care uneori este comunicată verbal și/sau nonverbal. Deși gândurile suicidare reprezintă primul pas concret spre comportamentul disfuncțional, persoana poate fi încă receptivă la măsuri informativ- comunicaționale și suportive. • De multe ori urmează faza de planificare în care persoana analizează modul în care va proceda și se gândește la metodele letale la care ar putea apela. • Faza de mobilizare corespunde stării de criză suicidară, moment în care persoana este pregatită să treacă la act, tentativa devenind iminentă. Criza este de obicei de scurtă durată, iar o intervenție care survine la momentul potrivit poate întârzia tentativa până în momentul în care persoana iese din starea de criză. Îmbătrînirea înseamnă reducerea capacităţilor adaptative, apariţia multor suferinţe fizice, reducerea substanţială a trăirilor de satisfacţie şi plăcere, imposibilitatea retrăirii vieţii, deci a altei şanse. Persoanele vârstnice sunt puse mai des în situaţii sociale favorizante (pensionare,

22

scăderea drastică a valorii lor sociale) şi prezintă frecvent condiţii psihice interne predispozante și comorbidități (accident vascular, infarct miocardic, boli renale, boli neoplazice). OMS semnalează că și persoanele în vârstă au un risc sporit și pot fi considerate o categorie vulnerabilă. Singurătatea, izolarea socială, cresc riscul de elaborare a unui plan anume pentru comiterea suicidului. Ca act finalizat sinuciderea este mai frecventă decât tentativele odată cu înaintarea în vârstă (Sadock B., Sadock V., 2007). Probabilitatea apariției comportamentului suicidar există întotdeauna în cursul episoadelor depresive majore. Riscul suicidar este prezent la orice pacient cu depresie, fără să fie însă corelat cu severitatea depresiei, cel mai frecvent poate apărea la începutul și finalul episodului depresiv. Insomnia severă din cadrul episodului depresiv este corelată cu un risc suicidar mai crescut (Tudose F., Tudose C. și Dobranici L., 2011). Aproximativ două treimi dintre pacienții depresivi vârstnici prezintă gânduri recurente de moarte, inclusiv ideații suicidare, care nu sunt ușor de identificat, iar 10-15% comit suicid. Factorul de risc descris cel mai frecvent este prezența în antecedente a tentativelor de suicid. Alți factori asociați cu un risc crescut de realizare a suicidului includ genul masculin, lipsa unui partener de viață sau singurătatea, prezența unor sentimente intense de lipsă a speranței, suferința cronică. Tulburarea de personalitate borderline crește semnificativ riscul de tentative suicidare (DSM-5, 2013). Ideile suicidare pot fi exprimate direct sau indirect, fiind relevate de preocupa-

Geriatrie-Gerontologie

rea și atitudinea față de boală (refuzul alimentației, întreruperea medicației), moarte (funeralii, cimitir). Ideația suicidară sau amenințarea de suicid reprezintă o urgență psihiatrică, nu trebuie considerată doar ca un șantaj sau banalizată.

Evaluarea riscului de suicid Evaluarea unui individ suicidar reprezinta în fapt o evaluare a riscului lui de suicid cu scopul de a conduce rapid la încadrarea subiectului într-un grad anume de risc și să permită derularea imediată a unei intervenții individualizate care să securizeze subiectul. Din cauza naturii multifactoriale a suicidului, soluția eficientă nu poate fi decât o intervenție comunitară axată pe mai multe niveluri complementare, care să includă o combinație de măsuri care să vizeze atât nivelul individual și cât și pe cel social (Wasserman et al., 2012). O asemenea intervenție integrativă include mai multe categorii de măsuri (psihologice, medicale, comunicaționale, educative, legislative) care acționează împreună asupra principalilor factori de risc. Radu Vraști în ”Ghid Practic de Interventie în Criză” în cap. Protocolul tipic de evaluare a suicidalității recomandat de APA descrie “Evaluarea de bază în cinci pasi” care cuprinde: 1. Identificarea prezenței ideației/gândurilor suicidare și unui istoric de suicid; 2. Identificarea factorilor de risc pentru suicid; 3. Identificarea factorilor protectivi pentru suicid; 4. Determinarea nivelului de risc pentru suicid;

www.revistamedicalmarket.ro



Articole de specialitate

5. Documentarea evaluării și a planului de intervenție. Riscul de suicid este cu atât mai mare cu cât se acumulează mai multe semne de alarmă și factori de risc într-un anume timp.

Factorii protectivi față de suicid Evaluarea factorilor protectivi ai suicidului este un alt aspect al evaluării globale a riscului suicidar. Factorii protectivi sunt acei factori care reduc probabilitatea ca o amenințare suicidară să se producă. Identificarea lor se face prin evaluarea rezilienței subiectului și a capacității subiectului de a face față gândurilor și impulsurilor suicidare care pot apărea într-un moment de criză existențială. Acești factori sunt de natură să călăuzească subiectul în formularea unei speranțe, a unei viziuni prospective pozitive. Factorii protectivi pot acționa temporar sau pe durată mai lungă și prezența lor nu trebuie să conducă la minimalizarea riscului de suicid al subiectului respectiv. Factorii protectivi interni relevanți ar fi: istoricul de răspuns de succes la stres, abilitățile pozitive de coping, spiritualitate/ religiozitate, toleranța la frustrare, optimism, prezența sentimentului de identitate și apartenență, nivel adecvat al stimei de sine. Există și factori protectivi externi față de suicid: prezența copiilor, prohibiția religioasă, responsabilitatea față de familie și comunitate, rețeaua socială bogată, posibilități recreaționale extinse, acces redus la mijloace letale, În condițiile actuale prezența factorilor protectivi externi este mult redusă la persoanele vârstnice. Mecanismul din spatele comportamentului suicidar este de cele mai multe ori cumulativ, o serie lungă de traume și pierderi asociate cu un anumit tip de personalitate și un model de reziliență disfuncțional sau depășit de supraîncărcare, mai ales la persoana vârstnică vulnerabilă. Abordările psihoterapeutice pot fi dintre cele mai importante rezolvări ale crizei suicidare, axate pe problema curentă și trăirile negative. Reflectarea empatică ca etapă s-a dovedit a fi un mod eficient de inventariere a resurselor persoanei, cu reformulări pozitive, recunoaşterea şi accentuarea propriilor posibilităţi, legătura terapeutică suportivă fiind în sine un factor protectiv.

24

Bibliografie 6. American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manuel of Mental Disorders - Fifth Edition/ DSM-5. Washington D.C.: A.P.A. 7. Organizația Mondială a Sănătătii (2012). Public health action for the prevention of suicide: a framework. http://apps.who. int/iris/bitstream/ 10665/75166/1/9789241503570_ eng.pdf 8. Sadock B., Sadock V. (2007). Manual de buzunar de psihiatrie clinică Kaplan & Sadock, Editura Medicală, 342-361.

9. Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L. (2011). Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Editura TREI, 229-231, 239-249, 451-481 10. Wasserman, C., Hoven, C.W., Wasserman, D., Carli, V., Sarchiapone, M., Al-Halabí, S., et al. (2012). Suicide prevention for youth - a mental health awareness program: lessons learned from the Saving and Empowering Young Lives in Europe (SEYLE) intervention study. BMC Public Health, 12: 776. 11. Yip, P., Caine, E., Yousuf, S., Chang, S-S., Wu, K., & Chen, Y-Y. (2012). Means restriction for suicide prevention. Lancet, 379, 2393-2399.

Asociaţia Română de Psihologie Clinică organizează în colaborare cu Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie ”Ana Aslan” Asociaţia și Română de Psihologie organizează în colaborare cu Societatea Română Clinică de Gerontologie și Geriatrie Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie ”Ana Aslan”

și Societatea Română de și Geriatrie SIMPOZION NAȚIONAL deGerontologie GERONTOPSIHOLOGIE -7

LONGEVITATE ACTIVĂ ȘI REZILIENȚĂ PSIHOLOGICĂ FACTORI PROTECTIVI GERONTOTEHNOLOGICI LONGEVITATE ACTIVĂ ȘI REZILIENȚĂ PSIHOLOGICĂ 19-20 Noiembrie 2021 ● On-Line FACTORI●PROTECTIVI GERONTOTEHNOLOGICI PROGRAM ● 19-20 Noiembrie 2021ȘTIINȚIFIC ● On-Line

SIMPOZION NAȚIONAL de GERONTOPSIHOLOGIE - 7 VINERI, 19 Noiembrie 2021, orele 16:00-19:30 ȘTIINȚIFIC 15:30 – 16:00 Înregistrare și intrare participanțiPROGRAM on-line VINERI,lectorilor: 19 Noiembrie oreleRozeta 16:00-19:30 16:00 – 16:10 Deschiderea lucrărilor și prezentarea Psih.2021, Pr. PhD Drăghici (Președinte ARPC) 15:30 – 16:00 Înregistrare și intrare participanți on-line Sesiune CONFERINȚE I 16:00 – 16:10 Deschiderea lucrărilor și prezentarea lectorilor: Psih. Pr. PhD Rozeta Drăghici (Președinte ARPC) 16:10 – 18:00 Moderatori: Rozeta Drăghici, Claudia Bălan Sesiune CONFERINȚE I Sunt vârstnicii mai predispuși la sindromul post-COVID-19? 16:10––16:40 18:00 Dr. Moderatori: Drăghici, Claudia 1 Bălan 16:10 PsihiatruRozeta PhD Traian Purnichi 1Sunt vârstnicii mai predispuși la sindromul post-COVID-19? Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie “Ana Aslan”, București 16:10 – 16:40 Dr. Psihiatru PhD Traian Purnichi1 Abuzul la persoana vârstnică – Atelier Interactiv 1 Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie “Ana Aslan”, București 16:40 – 17:30 CS Psih. Pr. Claudia Bălan1 1Abuzul la persoana vârstnică – Atelier Interactiv Lab.Psih. Cercetare Gerontologie 16:40 – 17:30 CS Pr. Claudia Bălan1 Socială – GerontoPsihologie, INGG “Ana Aslan” București 1 Dinamica aspectelor geronto-cognitive 2019-2021 Lab. Cercetare Gerontologie Socială – GerontoPsihologie, INGG “Ana Aslan” București 17:30 – 18:00 CS Psih. Pr. Polixeniageronto-cognitive Stan1 Dinamica aspectelor 2019-2021 1 1 Lab.Psih. Cercetare Gerontologie 17:30 – 18:00 CS Pr. Polixenia Stan Socială – GerontoPsihologie, INGG “Ana Aslan” București 18:00 – 19:30 1Lab. Cercetare Gerontologie WORKSHOP SC:–Stimularea cognitivă – interes și aplicabilitate Socială GerontoPsihologie, INGG “Ana Aslan” București în gerontopsihologia clinică Moderatori: Rozeta Drăghici, Mihai Berteanu, Andreea Marin, Ileana Ciobanu, Mihaela Zamfir, Mihai Zamfir, Dragoș Bogdan 18:00 – 19:30 WORKSHOP SC: Stimularea cognitivă – interes și aplicabilitate în gerontopsihologia clinică Moderatori: Rozeta Drăghici, Mihai Berteanu, Andreea Marin, Ileana Ciobanu, Mihaela Zamfir, Mihai Zamfir, Dragoș Bogdan SÂMBĂTĂ, 20 Noiembrie 2021, orele 09:30-17:15 SÂMBĂTĂ, 09:00 – 09:30 Înregistrare și intrare participanți on-line20 Noiembrie 2021, orele 09:30-17:15 09:00––09:40 09:30 Deschiderea Înregistrare șilucrărilor intrare participanți on-line 09:30 și prezentarea lectorilor: Psih. Pr. Dr. Rozeta Drăghici 09:30 – 09:40 Deschiderea lucrărilor și prezentarea lectorilor: Psih. Pr. Dr. Rozeta Drăghici Sesiune CONFERINȚE II SesiuneVasile CONFERINȚE II 09:40 – 11:30 Moderatori: Cristina-Manuela Oprea, Cristian 09:40 – 11:30 Longevitate Moderatori: Cristina-Manuela Oprea, Cristian și Vasile și Activism. Implicații cognitive comportamentale într-o societate cibernetizată 1 Longevitate și Activism. cognitive și comportamentale într-o societate cibernetizată 09:40 – 10:15 Prof. Univ. Psih. Pr. PhDImplicații Cristian Vasile 1 09:40 – 10:15 1Prof. Univ. Psih. Pr. PhD Cristian Vasile Departamentul de Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti 1 Departamentul de Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti Vârstnicii, pandemia și tehnologia. Studiu de caz Vârstnicii, pandemia și tehnologia. 1 Studiu de caz 10:15 – 10:40 CS Psih. Spec. Ioana Găiculescu 10:15 – 10:40 1CS Psih. Spec. Ioana Găiculescu1 1Lab. Cercetare Gerontologie Socială – GerontoPsihologie, INGG “Ana Aslan” București Lab. Cercetare Gerontologie Socială – GerontoPsihologie, INGG “Ana Aslan” București Tulburarea de adaptare adaptarelalavârstnic vârstnicînînpandemie pandemie Tulburarea de 1,2 1,2 10:40 PsihiatruPhD PhDMihnea MihneaManea Manea 10:40- -11:05 11:05 Șef Șef Lucr. Lucr. Dr. Dr. Psihiatru 11 2 2 Spitalul de Psihiatrie Psihiatrie“Prof. “Prof.Dr. Dr.Alex. Alex.Obregia”, Obregia”, UMF ”Carol Davila” București Spitalul Clinic Clinic de UMF ”Carol Davila” București Răspunsuri emoționaleîntâlnite întâlniteînînvisele viselepacienților pacienților deteriorare cognitivă Răspunsuri emoționale cu cu deteriorare cognitivă 1,2 1,2 11:05 Pr. PhD PhD Cristina-Manuela Cristina-ManuelaOprea Oprea 11:05- -11:30 11:30 Lect. Lect. Psih. Psih. Pr. 11 2 2 Depart. SpitalulClinic ClinicdedePsihiatrie Psihiatrie “Prof. Alex. Obregia”, UMF ”Carol Davila” București Depart. Psihologie, Psihologie, Spitalul “Prof. Dr.Dr. Alex. Obregia”, UMF ”Carol Davila” București 11:30 WORKSHOPMET: MET:Metodă Metodă intervenție teatrală asupra reacției la stres la persoane vârstnice 11:30––13:00 13:00 WORKSHOP dede intervenție teatrală asupra reacției la stres la persoane vârstnice Moderatori: Rozeta Rozeta Drăghici, Drăghici, Claudiu-Cristian Cătălin Nedelcea, Alexandra Sofonea, Alexandru Berceanu Moderatori: Claudiu-CristianPapasteri, Papasteri, Cătălin Nedelcea, Alexandra Sofonea, Alexandru Berceanu 14:00- -16:00 16:00 Sesiune IIIIII 14:00 SesiuneCONFERINȚE CONFERINȚE Moderatori: Diana-Lucia Moderatori: Diana-LuciaVasile, Vasile,Maria MariaMoglan Moglan Putem îmbunătăți îmbunătăți rezerva lalavârstnici? Putem rezervacognitivă cognitivă vârstnici? 1 14:00––14:30 14:30 Psih. Psih. Pr. Pr. PhD PhD Maria 14:00 MariaMoglan Moglan1 1 1 Societatea Română Alzheimer Societatea Română Alzheimer 36000 video video pentru sănătății mentale la persoanele vârstnice 360 pentru intervenții intervențiiimersive imersivededicate dedicate sănătății mentale la persoanele vârstnice 14:30 – 15:00 Psih. Pr. Alina-Monica Ionescu1 1 14:30 – 15:00 Psih. Pr. Alina-Monica Ionescu 1 1 Cabinet Individual de Psihologie Cabinet Individual de Psihologie Lungimea contează. Lecții despre viață din psihologia traumei. Lecții despre viață din1,2psihologia traumei. 15:00 – 16:00 Lungimea Lect. Univ.contează. Psih. Pr. PhD Lucia-Diana Vasile 15:00 – 16:00 Lect. Univ.pentru Psih.Studiul Pr. PhDși Lucia-Diana Vasile1,2București, 2FPSE – Universitatea din București 1 Institutul Tratamentul Traumei, 1 2 StudiulROTUNDĂ și Tratamentul Traumei, București, FPSEgerontopsihologice – Universitatea dinpentru București 16:00 – 17:00 Institutul pentru MASĂ GeRoPSI: Cercetări avansate Longevitate Activă 16:00 – 17:00 Rozeta Drăghici,MASĂ Cercetări gerontopsihologice pentru Longevitate Activă Moderatori: ClaudiaROTUNDĂ Bălan, IoanaGeRoPSI: Găiculescu, Polixeniaavansate Stan, Alexandra Rusu Moderatori: Rozeta Drăghici, Claudia Bălan, Ioana Găiculescu, Polixenia Stan, Alexandra Rusu 17:00 – 17:15 Închiderea Simpozionului – Concluzii finale: Psih. Pr. PhD Rozeta Drăghici, Psih. Pr. Paula Onu 17:00 – 17:15 Închiderea Simpozionului – Concluzii finale:contactarpc@gmail.com Psih. Pr. PhD Rozeta Drăghici, Psih. Pr. Paula Onu www.ARPClinic.org E-mail: www.ARPClinic.org E-mail: contactarpc@gmail.com

Geriatrie-Gerontologie

www.revistamedicalmarket.ro



MAGLUMI® X3 ANALIZOR AUTOMAT CHEMILUMINESCENTA MAGLUMI X3

ANALIZOR AUTOMAT CHEMILUMINESCENTA MAGLUMI X8

New

CAPACITATE: 200 TESTE/H REACTIVI LA BORD: 20 PROBE LA BORD: 72 ÎNCĂRCARE CONTINUĂ, STAT CITIRE REACTIVI RFID

CAPACITATE: 600 TESTE/H REACTIVI LA BORD: 42 PROBE LA BORD: 300 ÎNCĂRCARE CONTINUĂ, STAT CITIRE REACTIVI RFID

SC AVENA MEDICA SRL

Niţă Elinescu nr 56-58, Sector 3, București, cod 031871 Mobil: 0726.750.780; 0720.070.165; 0720.070.168; 0726.750.775, 0726.750.778, 0720.070.167 Tel./ Fax: 031.405.42.09; 031.405.42.10; E-mail: avenacomenzi@yahoo.com; Site: www.avena-medica.com, www.avena.ro


166 TESTE DISPONIBILE ÎN MENIUL X3/X8 Thyroid

Fertility

TSH (3rd Generation) T4 T3 FT4 FT3 Tg (Thyroglobulin) TGA (Anti-Tg) Anti-TPO TRAb TMA Rev T3 *T-Uptake

Hepatic Fibrosis HA PIIIP N-P C IV Laminin Cholyglycine

FSH LH HCG/β-HCG PRL (Prolactin) Estradiol Testosterone free Testosterone DHEA-S Progesterone free Estriol 17-OH Progesterone AMH SHBG Androstenedione *PlGF *sFlt-1

Hypertension Direct Renin Aldosterone Angiotensin I Angiotensin II Cortisol ACTH

TORCH Toxo lgG Toxo lgM Rubella lgG Rubella lgM CMV lgG CMV lgM HSV-1/2 lgG HSV-1/2 lgM HSV-2 lgG *HSV-2 IgM *HSV-1 IgG *HSV-1 IgM

EBV

Cardiac

AFP CEA Total PSA f-PSA CA 125 CA 15-3 CA 19-9 PAP CA 50 CYFRA 21-1 CA 242 CA 72-4 NSE S-100 SCCA TPA-snibe ProGRP HE4 HER-2 PIVKA-II

CK-MB Troponin I Myoglobin hs-cTnl H-FABP NT-proBNP BNP D-Dimer Lp-PLA2 *MPO

Infectious Disease

Autoimmune

EBV EA lgG EBV EA lgA EBV VCA lgG EBV VCA lgM EBV VCA lgA EBV NA lgG EBV NA IgA

Tumor Markers

Anti-CCP Anti-dsDNA IgG ANA Screen ENA Screen Anti-Sm IgG Anti-Rib-P IgG Anti-Scl-70 IgG Anti-Centromeres IgG Anti-Jo-1 IgG Anti-M2-3E IgG Anti-Histones IgG Anti-nRNP/Sm IgG Anti-SS-B IgG Anti-SS-A IgG TGA(Anti-Tg) Anti-TPO TRAb TMA ICA IAA(Anti Insulin) GAD 65 Anti-IA2 *Anti-Cardiolipin IgG *Anti-Cardiolipin IgM *Anti-MPO

Inflammation Monitoring

Immunoglobulin

hs-CRP PCT (Procalcitonin) IL-6 (Interleukin 6) SAA(Serum Amyloid A)

lgM lgA lgE lgG

HBsAg Anti-HBs HBeAg Anti-HBe Anti-HBc Anti-HCV Syphilis Anti-HAV HAV IgM HIV Ab/Ag Combi Chagas HTLV I+II H.pylori IgG H.pylori IgA H.pylori IgM 2019-nCoV IgG 2019-nCoV IgM SARS-CoV-2 S-RBD IgG SARS-CoV-2 Neutralizing Antibody SARS-CoV-2 Ag *Anti-HBc IgM

Drug Monitoring Digoxin CSA (Cyclosporine A) FK 506 (Tacrolimus)

Metabolism

Pepsinogen I Pepsinogen II Gastrin-17 GH (hGH) IGF-I IGFBP-3

Prenatal Screening

AFP(Prenatal Screening) Free β-HCG PAPP-A free Estriol

Anemia

Vitamin B12 Ferritin Folate (FA) *RBC Folate *EPO

Glyco Metabolism C-Peptide Insulin GAD 65 Anti-IA2 ICA IAA (Anti Insulin) Proinsulin

Bone Metabolism Calcitonin Osteocalcin 25-OH Vitamin D Intact PTH *β-CrossLaps (β-CTx) *total P1NP

Kidney Function β2-MG Albumin *NGAL

SC AVENA MEDICA SRL

* Available soon

Niţă Elinescu nr 56-58, Sector 3, București, cod 031871 Mobil: 0726.750.780; 0720.070.165; 0720.070.168; 0726.750.775, 0726.750.778, 0720.070.167 Tel./ Fax: 031.405.42.09; 031.405.42.10; E-mail: avenacomenzi@yahoo.com; Site: www.avena-medica.com, www.avena.ro


Articole de specialitate

Poate fi canabidiolul, o posibilă soluție alternativa eficientă în tratamentul SARS-CoV-2? Sindromul respirator acut sever, cauzat de infecția cu coronavirusul tip 2 (SARS-CoV-2) este responsabil pentru boala COVID-19, iar cel de al patrulea val al pandemie are un impact major asupra populației României. SARS-CoV-2 este a șaptea specie de coronavirus cunoscută momentan, care poate infecta oamenii. Acesta familie de coronavirusuri, ce includ SARS-CoV, 229E, NL63, OC43, HKU1 și MERS-CoV provoacă o serie de simptome destul de variate ce se pot manifesta de la răceala comună la patologii mai severe (1). În ciuda disponibilității recente a vaccinurilor, tulpina delta a SARSCoV-2 se răspândește în continuare rapid în lume (2) și face ravagii în România. Până în prezent, au fost identificate puține terapii care blochează replicarea SARS-CoV-2 și producția virală. Aceste efecte, creează nevoia de tratamente alternative, în special pentru populațiile cu acces limitat la vaccinuri sau în țări cu rate de vaccinare reduse, cauzate de diferite credințe. subgenomice care codifică altă cascadă de producție, ce va genera 10 proteine accesorii plus cele 4 proteine structurale. Aceste proteine permit replicarea virală, asamblarea și înmugurirea (7).

Dr. Traian Purnichi Medic psihiatru, coordonator ambulatoriu INGG Ana Aslan

S

ARS-CoV-2 este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv, ce are un înveliș compus dintr-un strat dublu lipidic și patru proteine structurale care conduc la formarea particulelor virale. Proteina spike (S), membrana (M) și învelișul (E) sunt proteine ale membranei virale ce servesc la aderarea de receptorii de conversie a angiotensiei (ACE2) dar și la declanșarea înmuguririi virionului, recrutând în același timp proteina nucleocapsidei (N) responsabilă de virionii în curs de dezvoltare (3). În funcție de tipul de celulă, virusul poate intra după legarea receptorii ACE2, dar și independent (4, 5) . După intrarea în celule, genomul SARS-CoV-2 este tradus în două polipeptide mari care sunt scindate de două proteaze virale, MPro și PLPro (6, 7) , pentru a produce alte 15 proteine, responsabile de sinteza ARN-urilor

28

Într-un studiu recent, Long Chi Nguyen, Vlad Nicolaescu și colaboratori au testat potențialul antiviral al canabidiolului (CBD-un membru al clasei de produse naturale canabinoide) în reducerea infecției cu SARS-CoV-2 (8). CBD este extras din Cannabis sativa (din familia cannabaceae) și este diferit de tetrahidrocannabinol (THC) care are efect psihotrop. În ciuda numeroaselor studii și a multor afirmații, de obicei nefondate, legate de produsele care conțin CBD, biologia CBD în sine este neclară și țintele specifice sunt în mare parte necunoscute (9). Cu toate acestea, un medicament pe bază de CBD este deja aprobat de FDA pentru tratamentul epilepsiei (10). Rezultatele sugerează că CBD poate bloca infecția cu SARSCoV-2 în stadiile incipiente, iar administrarea CBD este asociată cu un risc mai scăzut de infecție cu SARS-CoV-2 la oameni (8). În plus, compusul activ

Geriatrie-Gerontologie

la pacienți este probabil metabolitul 7-OH-CBD, același implicat în tratamentul epilepsiei. Reducerea substanțială a riscului de infectare cu SARSCoV-2 de aproximativ un ordin de mărime la pacienții care au luat CBD aprobat de FDA, evidențiază eficacitatea potențială a acestui medicament în combaterea infecției cu SARS-CoV-2 (8) . Un alt mecanism care contribuie la activitatea antivirală a CBD este modularea interferonului, (atât direct, cât și indirect), după activarea răspunsului imun al gazdei la agentul patogen viral (8, 11). Deși studiul a fost inițial făcut pe varianta beta, autorii opinează că CBD blochează replicarea virală după intrarea în celule și prin urmare, este probabil să fie eficient împotriva variantelor virale mutante (8). Din punct de vedere al căilor de administrare, CBD este disponibil pentru administrare externă sau internă orală (soluție sau capsule), prin inhalare sau intra nazal. În cele din urmă, mai multe studii arată că CBD are un profil de tolerabilitate acceptabil indiferent de calea de administrare, totuși sunt îngrijorări referitoare la vapare și fumat (12).

www.revistamedicalmarket.ro


Clarfon lansează promoția Tehnologie de TOP pentru auzul tău!

Acum beneficiezi de cel mai mare discount oferit la un aparat auditiv

la aparatele Auditive Unitron DX9


Articole de specialitate

Rezultate interesante, le-a obținut și echipa doctorului Anil care a folosit în studiu o fracție de extract din tulpina C. sativa Arbel (FCBD), care a redus substanțial (dependent de doză) nivelurile de interleukină (IL)-6 și -8 într-o linie celulară epitelială alveolară (A549). FCBD conține canabidiol (CBD), canabigerol (CBG) și tetrahidrocannabivarin (THCV) și terpene multiple. Tratamentele cu FCBD și o formulare FCBD folosind standarde de fitocannabinoide au redus expresia IL-6, IL-8, C-C Motif Chemokine Ligands (CCL) 2 și 7 și expresia enzimei de conversie a angiotensinei I (ACE2) în linia celulară A549. Tratamentul cu FCBD a indus polarizarea macrofagelor (linie celulară KG1 diferențiată) și fagocitoza in vitro și creșterea receptorului CD36 și de tip II pentru expresia regiunii Fc a IgG (FcyRII). Formularea de fitocanabinoid poate prezenta o activitate superioară față de fracția derivată din canabis în reducerea inflamației pulmonare (13). Mai mult, echipa doctorului Wang, lucrând sub licența de cercetare Health Canada, a dezvoltat și testat peste 800 de noi linii și extracte din Cannabis sativa. Au verificat ipoteza conform căreia, extractele de C. sativa cu conținut ridicat de CBD, pot fi utilizate pentru a modula expresia ACE2 în țesuturile țintă infectate de SARS-CoV-2. Datele sugerează că unele extracte de C. sativa reduc serin proteaza TMPRSS2, o altă proteină esențială pentru intrarea SARS-CoV2 în celule (14). Cu toate acestea, mai multe aspecte necesită o examinare atentă înainte ca CBD să poată fi considerat sau chiar folosit ca tratament pentru COVID-19. Deși multe formulări ce conțin CBD sunt disponibile pe piața europeană, acestea variază foarte mult în ceea ce privește puritatea, calitatea și concentrația iar proprietățile lor farmacocinetice după administrare, sunt în mare parte necunoscute. Mai mult, după administrarea orală, CBD este destul de hidrofob și formează structuri micelare mari, care sunt procesate de ficat, limitând astfel cantitatea activă disponibilă pentru țesuturi și generând o multitudine de metaboliți. Unii

30

metaboliți au potențialul de a genera interacțiuni farmacologice cu alte produse. Puritatea CBD este de asemenea un factor important, iar acest lucru elimină probabilitatea ca marijuana să fie folosită ca posibilă sursă eficientă de CBD cu efect antiviral (toate acestea în plus față de problemele legate de statutul său legal). În cele din urmă, celelalte mijloace de administrare a CBD, cum ar fi vaparea și fumatul, ridică îngrijorări cu privire la potențialele leziuni pulmonare pe care le pot provoca. Vor fi necesare studii viitoare pentru a explora mijloacele optime de administrare a CBD, dar și studii clinice extinse, pentru a testa pe deplin potențialul CBD ca medicament ce poate ajuta pacienții în infecția cu SARSCoV-2. Acestea vor defini rolul CBD în prevenirea și tratarea infecției precoce cu SARS-CoV-2, dar și concentrația necesară, calea optimă de administrare și formularea galenică. Momentan, deși mai multe date din literatură arată potențialul mare al acestui compus, până vom avea mai multe date clinice și autorizații de punere pe piață pentru produse testate și omologate în această indicație, recomandăm colegilor maximă prudență în discuțiile cu pacienții despre posibila folosire a CBD ca tratament alternativ sau ca add-on pentru infecția cu SARS-CoV-2. Cuvinte cheie: COVID-19; SARSCoV-2; receptor ACE ;CBD; canabidiol Referințe selective: 1. Weiss S. R., Leibowitz J. L., Coronavirus pathogenesis. Adv Virus Res 81, 85–164 (2011) 2. Galloway S. E. et al., Emergence of SARS-CoV-2 B.1.1.7 Lineage - United States, December 29, 2020-January 12, 2021. MMWR Morb Mortal Wkly Rep 70, 95–99 (2021). 3. Hoffmann M. et al., SARS-CoV-2 Cell Entry Depends on ACE2 and TMPRSS2 and Is Blocked by a Clinically Proven Protease Inhibitor. Cell 181, 271–280 e278 (2020) 4. Wang R. et al., Genetic Screens Identify Host Factors for SARS-CoV-2 and Common Cold Coronaviruses. Cell 184, 106–119 e114 (2021)

Geriatrie-Gerontologie

5. Schneider W. M. et al., Genome-Scale Identification of SARSCoV-2 and Pancoronavirus Host Factor Networks. Cell 184, 120–132 e114 (2021). 6. Kneller D. W. et al., Structural plasticity of SARS-CoV-2 3CL M(pro) active site cavity revealed by room temperature X-ray crystallography. Nature communications 11, 3202 (2020) 7. Osipiuk J. et al., Structure of papain-like protease from SARSCoV-2 and its complexes with non-covalent inhibitors. Nature communications 12, 743 (2021). 8. Long Chi Nguyen, Dongbo Yang, Vlad Nicolaescu, Cannabidiol Inhibits SARS-CoV-2 Replication and Promotes the Host Innate Immune Response,(2021) 9. Nelson K. M. et al., The Essential Medicinal Chemistry of Cannabidiol (CBD). J Med Chem 63, 12137– 12155 (2020) 10. Abu Aboud O. et al., Dual and Specific Inhibition of NAMPT and PAK4 By KPT-9274 Decreases Kidney Cancer Growth. Mol Cancer Ther 15, 2119–2129 (2016). 11. Muthumalage T., Rahman I., Cannabidiol differentially regulates basal and LPS-induced inflammatory responses in macrophages, lung epithelial cells, and fibroblasts. Toxicol Appl Pharmacol 382, 114713 (2019). 12. C. f. D. E. a. R. (FDA), “Application number 210365Orig1s000,” Clinical Pharmacology and Biopharmaceutics Reviews (2017). 13. Anil, S.M., Shalev, N., Vinayaka, A.C. et al. Cannabis compounds exhibit anti-inflammatory activity in vitro in COVID-19-related inflammation in lung epithelial cells and pro-inflammatory activity in macrophages. Sci Rep 11, 1462 (2021). 14. Wang, B. Kovalchuk, A. Li, D. et al In Search of Preventative Strategies: Novel Anti-Inflammatory High-CBD Cannabis Sativa Extracts Modulate ACE2 Expression in COVID-19 Gateway Tissues. Preprints 2020, 2020040315

www.revistamedicalmarket.ro


Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare şi neurologice AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță. AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei). Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei

• Siguranță la grupele de risc Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3 100

Motivele includerii cu succes a Aspi AspiVita Vita în planul de prevenţie şi tratament al pacienţilor cu risc de tromboze şi accidente vasculare:

•E ficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază • Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7 • Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6 • Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1

Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi AspiVita Vita100 asigură: •P rofil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei •A dministrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore • Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017

1

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

31


Articole de specialitate

Secretele vieții lungi și sănătoase. Ar putea fi Coenzima Q10 unul dintre ele? Deși considerat un fenomen incomplet elucidat încă, îmbătrânirea provoacă dezbateri aprinse în lumea științifică. De ce îmbătrânim,cum putem schimba asta, putem și trebuie să tratăm îmbătrânirea ca boală? Dr. Daniela-Ligia Mosneaga Medic primar medicină de familie, București

D

eocamdată, tratamentele antiaging nu încetinesc procesul de îmbătrânire mai mult decât o fac renunțarea la fumat, practicarea de exerciții fizice, dieta sănătoasă sau urmarea intocmai a sfaturilor medicale. Creșterea duratei de viață în ultimul secol se datorează bătăliilor câștigate din războiul cu bolile infecțioase și nu unor medicamente minune care prelungesc viața. Știința antiaging țintește cercetări și modificări la nivel celular, cum ar fi uti-

lizarea telomerazei în diviziunea la infinit a celulelor umane. Pe de altă parte, ingineria genetică experimentală are rezultate promițătoare în experimentele pe animale, cărora le-a crescut durata de viață cu aproximativ 50% prin intervenția genetică. Dar rezultate similare par să fie greu de obținut în cazul oamenilor. Dacă genele care par să accelereze îmbătrânirea au fost identificate deja, pentru cele cu efect opus se estimeaza ca mai e nevoie de citeva decade. Nu doar prelungirea vieții este un deziderat, dar și ameliorarea calității vieții sau eliminarea bolilor legate de îmbătrânire. Visul tuturor este, de fapt, o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai fericită.

1. Migrena Studiile analizate confirmă că administrarea a 400mg Coenzima Q a dus la scăderea frecvenței și a severității episoadelor de migrenă și a avut un efect profilactic semnificativ după 3 luni de administrare. (3) Academia Americană de Neurologie recomandă suplimentarea cu Coenzima Q în scop profilactic (dovezi nivel C) (4) la copii și adolescenti. 2. Oboseala cronică S-a observat ameliorarea simptomelor la pacienții cu oboseală cronică, dar și cu fibromialgie (5,6). Utilizarea statinelor poate produce deficit de Q10 (7), iar miopatiile secundare statinelor par sa beneficieze de suplimentarea cu Ubiquinonă. 3. Bolile neurodegenerative În Boala Parkinson,forme incipiente, unele studii arată ameliorarea simptomelor și a scorurilor de boală.

32

Studiile făcute în diferite țări, pe oamenii care au depășit 100 de ani de viață, nu au reușit să identifice… secretele. Nici consumul de iaurturi bogate în probiotice, dar nici abstinența la tutun, alcool sau ciocolată nu au schimbat prea mult lucrurile. Jeanne Calment, considerată cea mai longevivă persoană din lume, 122 de ani și 164 de zile, a fumat pe tot parcursul vieții, iubea ciocolata și vinul de Porto. În schimb, studiile aduc dovezi că genetica pare să aibă rolul cel mai important. Nu ne putem alege genele, deocamdată, dar probabil curând vom identifica nutrienții sau medicamentele care pot ameliora longevitatea. Stilul de viață sănătos înseamnă ali-

În demența Alzheimer datele publicate nu sunt suficiente deocamdată. În Scleroza Multiplă 12 săptămâni de suplimentare cu 500 mg de coenzima Q ameliorează oboseala și depresia.(8) 4. Fertilitatea Studiile sunt inconcludente în cazul fertilității masculine, dar în cazul femeilor administrarea de coenzima Q pare să stimuleze sinteza hormonilor steroizi și functiile de reproducere.(9) 5. Cancerul Evaluarea suplimentării cu Coenzima Q10 la pacienții oncologici a arătat o ameliorare a statusului inflamator și oxidativ ,cât și a markerilor biochimici specifici, dar administrarea în studii a Coenzimei Q10 împreună cu medicamente oncologice sau alte suplimente face dificilă evaluarea efectului în diferite tipuri de cancer.

Geriatrie-Gerontologie

www.revistamedicalmarket.ro


Articole de specialitate

mentație sănătoasă, odihnă în decursul zilei și suficiente ore de somn noaptea, exercitii fizice, dar și timp alocat socializării cu prietenii sau familia. Patternurile alimentare cele mai recomandate sunt dieta mediteraneeană, dieta DASH și cea vegetariană, care au în comun încurajarea consumului crescut de fructe, legume și cereale integrale, în defavoarea alimentelor înalt procesate, cu conținut crescut de sare și zahăr. (1) Alături de polifenolii din alimente, vitaminele au și ele un rol important antioxidant și de reducere a stresului oxidativ. În dezbaterea despre rolul mitocondriei și al antioxidantilor în apariția bolilor și a îmbătrânirii un rol aparte ocupă Ubiquinona, numită și coenzima Q10, moleculă al cărei rol și acțiune la nivel celular îi poate aduce o poziție favorabilă ca agent terapeutic. Coenzima Q 10 există în organism în două forme: starea redusă -numită Ubiquinol, și starea oxidată - numită Ubiquinona. Funcția ei principală este reprezentată de participarea la procesul producerii de energie- fosforilarea oxidativă mitocondrială și în producerea ATP. Necesarul zilnic este asigurat de sinteza endogenă și de aportul din dietă, cam 5mg/zi în dieta mediteraneeană. În dietă o regăsim în peștele gras , spanac, soia, nuci și alune. în organism nivelul cel mai inalt este în organele cu activitate metabolică înaltă- miocardul, rinichiul, ficatul și splina, dar și în mușchi sau pancreas. Concentrația ei tisulară scade cu vârsta. Deficitul plasmatic este asociat cu insuficienta cardiacă, migrena, hipertensiunea, boala cronica renala sau boli neurologice. Ubiquinolul-antioxidant lipofil, protejează celulele de efectele negative ale radicalilor liberi . La vârstnici producerea de radicali liberi este mai importanta decit la vârste tinere, iar apărarea prin antioxidanti impotriva radicalilor liberi este suboptimală. Ca urmare, suplimentarea cu Coenzima Q 10 poate fi o metodă de a îmbunătăți acest proces de protecție. Plecând de la constatarea că îmbătrânirea, factorii genetici, anumite boli sau medicamente sunt asociate cu scăderea concentrației plasmatice a Coenzimei Q , iar suplimentarea ei poate aduce beneficii, un rewiew (2) aparut în 2021 în Nutrients sumarizează principalele aplicații clinice ale Coenzimei Q10, altele decât

recomandările pentru bolile cardiovasculare.

Coenzima Q10 și bolile cardiovasculare La pacientii cu insuficiență cardiacă, la cei tratați cu statine, dar și la vârstnici s-a observat o scădere a sintezei de Coenzima Q10 (10). Studiile preclinice, pe animale de laborator, au arătat rolul deficitului de Coenzima Q în patogeneza insuficientei cardiace, dar a fost dificil să se dovedească la om relatia directă dintre nivelul plasmatic de Coenzima Q și insuficienta cardiacă. În ultimii 30 de ani, însă, au fost publicate numeroase studii referitoare la pacientii cu Insuficiență Cardiacă, două dintre ele fiind de referință. În anul 2012 s-a publicat studiul KiSel 10, cu 443 de participanți , având între 70 și 88 de ani, urmăriti timp de 5 ani, perioadă în care aceștia au primit o combinatie de Coenzima Q cu Seleniu versus, Placebo și au fost monitorizați clinic, ecocardiografic și prin măsurarea NT-ProBNP. Suplimentarea cu Seleniu și Coenzima Q a arătat o scădere semnificativă a mortalității de cauză cardiovasculară. (11) În 2019, un alt studiu -Q-SYMBIO-a urmărit pacienți cu insuficiență cardiacă moderată sau severă, cărora li s-a suplimentat medicația de bază cu Coenzima Q10 versus placebo. Au fost urmărite modificările de clasă functionala NYHA, testul de mers de 6 minute și valoarea NT-ProBNP, ca și apariția evenimentelor majore cardiovasculare. (12) Studiul Q-SYMBIO, multinațional, prospectiv, randomizat, dublu-orb, a demonstrat că tratamentul cu Coenzima Q10, 300mg, adăugată la terapia standard, a ameliorat simptomatologia și a redus spitalizarea, mortalitatea și apariția evenimentelor majore cardiovasculare. Tratamentul a fost considerat sigur și bine tolerat. Efectele adverse semnalate au fost nesemnificative. Dovezile clinice sustin suplimentarea cu Coenzima Q la pacientii cu boli cardiovasculare, in special la cei cu insuficienta cardiaca. Intervenția terapeutică cu Coenzima Q se poate dovedi benefică și la pacienți cu boli neurologice, migrenă, glaucom, oboseală, miopatii sau cancer dar necesită confirmarea prin studii clinice de durată și de calitate.

Bibliografie 1. Capurso C, Bellanti E , Buglio A-2020 The Mediterranean Diet Slows Down the Progression of Aging and Helps to Prevent the Onset of Frailty: A Narrative Review, Nutrients 2020, 12, 35; doi:10. 3390/nu12010035 2. Testai, L. ; Martelli, A. ; Flori, L. ; Cicero, A. F. G. ; Colletti, A. Coenzyme Q10: Clinical Applications beyond Cardiovascular Diseases. Nutrients 2021, 13, 1697. https:// doi. org/10. 3390/nu13051697 3. Dahri, M. ;et all. Oral coenzyme Q10 supplementation in patients with migraine: Effects on clinical features and inflammatory markers. Nutr. Neurosci. 2018, 22, 607–615 4. Hershey, A. D. ; Powers, S. W. ; Vockell, A. -L. B. ; LeCates, S. L. ; Ellinor, P. L. ; Segers, A. ; Burdine, D. ; Manning, P. ; Kabbouche, M. A. Coenzyme Q10 Deficiency and Response to Supplementation in Pediatric and Adolescent Migraine. Headache J. Head Face Pain 2007, 47, 73–80 5. Bjørklund, G. ; Dadar, M. ; Pen, J. J. ; Chirumbolo, S. ; Aaseth, J. Chronic fatigue syndrome (CFS): Suggestions for a nutritional treatment in the therapeutic approach. Biomed. Pharmacother. 2019, 109, 1000–1007 6. Di Pierro, F. ; Rossi, A. ;et all. Role for a water-soluble form of CoQ10 in female subjects affected by fibromyalgia. A preliminary study. Clin. Exp. Rheumatol. 2016, 35, 20–27. 7. Deichmann, R. ; Lavie, C. ; Andrews, S. Coenzyme Q10 and Statin-Induced Mitochondrial Dysfunction. Ochsner J. 2010, 10, 16–21 8. Sanoobar, M. ; Dehghan, et all. Coenzyme Q10 as a treatment for fatigue and depression in multiple sclerosis patients. Nutr. Neurosci. 2015, 19, 138–143. 9. Izadi, A. ; Shirazi, S. ; et all. Independent and Additive Effects of Coenzyme Q10 and Vitamin E on Cardiometabolic Outcomes and Visceral Adiposity inWomen with Polycystic Ovary Syndrome. Arch. Med Res. 2019, 50, 1–10. 10. Sharma A, Fonarow G et al. Coenzyme Q10 and Heart Failure – A State of Art Review. Circ Heart Fail2016; 9:e002639 11. Alehagen, U. , et al. , Cardiovascular mortality and N-terminal-proBNP reduced after combined selenium and coenzyme Q10 supplementation: A. , Int J Cardiol (2012), doi: 10. 1016/j. ijcard. 2012. 04. 156 12. Mortensen A, Rosenfeldt F, Filipiak K- Effect of coenzyme Q10 in Europeans with chronic heart failure: A sub-group analysis of the Q-SYMBIO randomized double-blind trial-Cardiology Journal 2019, Vol. 26, No. 2, 147–156

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

33


Articole de specialitate Gastroenterologie

Constipația cronică

C

onstipația cronică înseamnă tranzit intestinal lipsit de frecvență sau dificil, care persistă câteva săptămâni sau mai mult. În general, constipația este descrisă drept situația eliminării conținutului intestinal cu o frecvență mai mică de 3 scaune pe săptămână. Deși constipația ocazională este foarte frecventă, unele persoane experimentează constipația cronică care interferează cu capacitatea de a-și desfășura activitățile cotidiene. Constipația cronică poate de asemenea să provoace încordare excesivă pentru eliminarea scaunului. Tratamentul pentru constipația cronica depinde în parte de cauza preexistentă. Totusi, în unele situații, cauza rămane nedescoperită. Semnele și simptomele constipației cronice includ: • Sub 3 scaune pe săptămână • Scaune tari • Încordare pentru a realiza defecația • Senzația de blocaj la nivelul rectului care împiedic tranzitul intestinal • Senzația de evacuare incompletă de la nivelul rectului • Nevoia de a ajuta la golirea rectului, cum ar fi folosirea mâinilor pentru a apasa pe abdomen sau folosirea degetului pentru a îndepărta fecalele din rect. Constipația poate fi considerată cronică dacă ai experimentat una sau mai multe dintre aceste simptome în ultimele trei luni. Constipaia se produce cel mai frecvent când deșeurile sau fecalele trec cu greu prin tractul digestiv sau nu pot fi eliminate eficient din rect, ceea ce face ca scaunul să devină tare și uscat. Constipația cronică are numeroase posibile cauze. Blocajele la nivelul colonului sau rectului pot să încetinească sau să oprească mișcarea fecalelor. Cauzele pot fi: • Mici traumatisme ale pielii din jurul anusului (fisura anală); • Un blocaj la nivelul intestinelor (obstrucție intestinală); • Cancer de colon; • Îngustarea colonului (strictură intestinală); • Alte tipuri de cancer abdominal care apasă pe colon;

34

• Cancer rectal; • Rectul care apasă în spatele peretelui vaginului (rectocel); • Probleme ale nervilor de la nivelul colonului și rectului; • Problemele neurologice care afectează nervii care determină mușchii colonului și rectului să se contracte și să miște fecalele în intestin. Cauzele pot fi: ▶ Deteriorarea nervilor care controleaza funcțiile corpului (neuropatie autonomă) ▶ Scleroză multiplă ▶ Boala Parkinson ▶ Traumatism al coloanei vertebrale ▶ Accident vascular cerebral Factorii care pot crește riscul de constipație cronică sunt: • Vârsta; • Genul feminin; • Deshidratarea; • Alimentație scăzută în fibre; • Lipsa mișcării sau sedentarismul; • Anumite medicamente, precum sedativele, medicamentele opioide pentru durere, unele antidepresive sau antihipertensive; • O afecțiune mentală precum depresia sau o tulburare alimentară; Complicatiile constipatiei cronice pot fi: ■ Inflamarea venelor de la nivelul anusului (hemoroizi); ■ Traumatism la nivelul pielii anusului (fisura anală); ■ Fecale care nu pot fi eliminate (impactare fecală); ■ Intestin care iese din anus (prolaps rectal). Diagnostic Pe langă examenul clinic și examenul rectal digital, medicul poate recomanda urmatoarele analize și investigații pentru a diagnostica constipația cronică și a stabili cauza acesteia: ◆ Analize de sange. Medicul va căuta semnele unei afecțiuni sistemice precum hipotiroidismul sau niveluri ridicate ale calciului; ◆ Radiografie. O radiografie va ajuta medicul să stabilească dacă intestinele

Geriatrie-Gerontologie

sunt blocate și dacă există fecale prezente de-a lungul colonului; ◆ Examinarea rectului, a colonului sigmoid sau a colonului inferior. În cadrul acestei proceduri, medicul va introduce în anus un tub flexibil prevăzut cu un capăt luminos pentru a examina rectul și ultima porțiune a colonului; ◆ Examinarea rectului și a întregului colon (colonoscopie); ◆ Evaluarea muschiului sfincterului anal (manometrie anorectală). Procedura permite medicului să măsoare coordonarea mușchilor pe care îi folosește pacientul pentru mișcările peristaltice intestinale; ◆ Evaluarea vitezei sfincterului anal (testul de expulzie a balonului). Este uneori folosită împreună cu manometria anorectală; procedura măsoară durata în care este expulzat balonul umplut cu apă și plasat în rect; ◆ Evaluarea modului în care bolul alimentar trece prin colon (studiul de tranzit colonic). În cadrul acestei proceduri, pacientul înghite o capsulă care conține fie un marker radioopac fie un dispozitiv de înregistrare fără fir. Trecerea capsulei prin colon va fi înregistrată pe o perioada de 24-48 de ore și va fi vizibilă la radiografie. În unele cazuri, se poate efectua o scintigrafie. ◆ Radiografie a rectului în timpul defecației (defecografie). În cadrul acestei proceduri, medicul va introduce în rect o pastă moale din bariu. Pe urmă, aceasta se va elimina în timpul defecației. Bariumul apare pe radiografie și poate scoate în evidență un prolaps sau probleme ale funcției musculare și ale coordonării musculare. ◆ Defecografie RMN. În cadrul acestei proceduri, la fel ca în defecografia cu bariu, medicul va introduce în rect un gel de contrast. Aparatul RMN poate vizualiza și evalua funcția mușchilor implicați în defecație. Această investigație mai poate diagnostica problemele care determină constipația, precum rectocelul sau prolapsul rectal. Sursa: www.reginamaria.ro

www.revistamedicalmarket.ro



Combinația de Seleniu și Coenzima Q10

Bio-Seleniu+ Zinc și BioActive Q10 Gold, cele două produse administrate împreună în studiul Kisel-10,sunt produse de referință pe piața internațională a suplimentelor nutritive.

Cheia sănătății inimii şi longevității

Kisel-10: 1) „Mortalitatea cardiovasculară și N-terminal-proBNP reduse după suplimentarea cu Seleniu și Coenzima Q10: un studiu prospectiv randomizat, dublu-orb, placebo controlat, realizat în rândul cetățenilor suedezi vârstnici”. Alehagen și colaboratorii; Revista Internațională de Cardiologie. e0141641. Doi: 10.1371 / journal.pone.0141641. 2) «Îmbunătățirea calității vieții legate de sănătate și mai multe zile în afara spitalului prin suplimentarea cu Seleniu și Coenzima Q10. Rezultatele unui studiu prospectiv dublu orb, placebo controlat». P. Johansson și colab., J Nutr Health Aging iunie 2015.

Fiți la curent cu evenimentele, campaniile și noutățile noastre abonându-vă la newsletter-ul Noutăți din sănătate pe www.pharmanord.ro

Tel. 021 316 06 54 consumator@pharmanord.com • www.pharmanord.ro

RO_SelenZinc_Q10_Ad_Cardiology_210x295_0921

Kisel-10 – Un studiu științific revoluționar • O mai bună calitate a vieții • Condiție fizică îmbunătățită • Vitalitate crescută



Articole de specialitate

Tinitusul, tot mai aproape de a fi deslușit Tinitusul sau acufenele, cunoscute și poate experimentate temporar ori definitiv de mulți oameni, reprezintă sunete auzite de o persoană fără ca acestea să existe obiectiv și pentru cei din jur, neplăcute sau obositoare și cu diverse moduri de prezentare. Denumirea tinitus provine din latinul tinnitus, acufene este denumirea din limba franceză pentru același simptom. Dr. Lukacs-Juncu Alice

Medic primar ORL, Târgu Mureș

P

entru că este subiectiv, adică nu există o metodă personalizată obiectivă prin care medicul să îl poată cuantifica, modul de explicare a acestuia depinde de descrierea pacientului și de atenția și persuasiunea medicului, nefiind în general o certitudine a primei consultații. Discuția se inițiază cu medicul ORL, uneori otoscopia rezolvă problema, tinitusul poate fi datorat unui dop de cerumen sau epidermic ce va fi îndepărtat și pacientul imediat va spune bucuros că s-a oprit zgomotul. Alteori se evidențiază fenomene inflamatorii ori infecțioase locale - otita externă sau diverse forme de otită medie și se va realiza tratamentul adecvat, după vindecare se va remite sunetul neplăcut. Acest fapt va fi constatat la consultații de control, după ce membrana timpanică își recapătă toate aspectele normalității - culoare, transparență, reflex luminos. Tinitusul pe o ureche otoscopic sănătoasă începe să fie o problemă de diagnostic și tratament.

38

Medicul ORL va recomanda audiograma tonală liminară, timpanograma și reflexul acustic, dacă e posibil și otoemisiuni acustice. La aceste investigații vor putea fi depistate cauze suplimentare ORL, cum ar fi o scădere de auz de exemplu de tip trauma sonoră cu scădere caracteristică pe 4 KHx, formând V-ul caracteristic pe graficul audiogramei sau o scădere evidentă în zona 4-8 KHx, ce va fi corelată anamnestic unor cauze specifice - muncă în zgomot industrial, mediul militar, vânătoare, expunere la boxe la concerte, restaurante, discoteci, petarde, explozii. O scădere unilaterală de auz neurosenzorială alături de tinitus unilateral ridică suspiciunea unei afecțiuni de nerv sau neurologice și se va completa cu imagistică pentru conductul auditiv intern, cerebral, coloană cervicală. Scăderile de auz genetice sau presbiacuzia vârstnicilor pot fi însoțite de tinitus.

exercițiului fizic, creșteri prelungite de colesterol și trigliceride - este necesar consult neurologic cu Eco Doppler cervical și consult cardiologic cu Eco Doppler cardiac, reevaluare analize biochimie, tratament și dietă. O îngustare deja de 20-30% la ecografia vaselor gâtului poate fi cauza tinitusului și va necesita tratament vascular și supraveghere. Un rezultat Doppler peste 50% stenoze necesită deja explorări cardiovasculare și la peste 70% stent pe vasul stenozat.

Tinitusul este adesea o formă de manifestare a bolilor cardiovasculare, fiind un sunet datorat trecerii sângelui prin zone de vase îngustate, rigidizate, asemenea unei clepsidre cu turbulență. Am întâlnit pacienți care la cca 2-3 ani după un tinitus de tip vascular stg au avut infarct miocardic. Sunetele de tip vascular sunt adesea pulsatile sincron pulsului, dar pot fi și șuierat, văjăit, zgomot de fond de radio ș.a. Dacă există suspiciune vasculară - mai ales la persoane peste 50 de ani, cu tulburări metabolice - creștere în greutate, lipsa

Tinitusul cu diverse sunete și cu o scădere moderată de auz pe frecvențele medii la o persoană de cca 30-40 ani de sex feminin uneori cu debut în travaliul unei sarcini, cu antecedente de hipoacuzie în familie, mai ales pe linie feminină va fi investigat pentru otoscleroză prin audiogramă tonală liminară, timpanogramă și reflex acustic.

Geriatrie-Gerontologie

Tinitusul înalt, țiuit, sunetul de rețele de înaltă tensiune, țânțar etc. la o persoană de sex feminin peste 50 de ani, fără modificări metabolice, poate sugera o afectare degenerativă și se va obiectiva o spondiloză cervicală, osteofiți sau alte semne de tip inflamator cronic din sfera reumatologică artrită reumatoidă, artrită temporomandibulară, ș.a.

Pentru că frecvența bolilor autoimune este în creștere este de avut în minte mai ales la maturi tineri aceas-

www.revistamedicalmarket.ro


Articole de specialitate

tă cauză tot mai bine diagnosticată în ultimii ani, se pot cere cât de cât țintit câteva investigații specifice - anticorpi antitiroidieni, antinucleari, anticorpi HSP-70, determinarea de complexe imune circulante. Se citează tot mai des procese autoimune în urechea internă. Tinitusul este asociat unor efecte adverse medicamentoase - din anamneză depistăm tratamente cu ototoxice antibiotice sau tratamente ale bolilor cronice și verificăm împreună cu pacientul sau îi cerem să citească prospectele și să sublinieze efectul tinitus, care poate fi regăsit pe mai multe preparate și vom solicita medicului curant (cardiolog, oncolog, nefrolog, medic de familie ș.a.) schimbarea medicamentului dacă e posibil. Medicația ototoxică poate afecta deopotrivă pragurile auditive și să determine tinitus. Unele infecții virale pot determina tinitus, virusul Coxsackie B a fost incriminat prin prezența anticorpilor. S-a constat ca simptom în boala Lyme, infecția cronică latentă cu Borelia. Tinitusul de tip muzică la persoane de peste 70-80 de ani se asociază în general cu leucoaraioză și atrofie corticală și se solicită tratament psihiatric.

Neurologii au investigat și sursa cerebrală a halucinațiilor auditive prin imagistică modernă urmărind diferențele de flux sanguin și activitate neurală între stări de tinitus puternic sau slab. S-a constatat în cortexul opus urechii cu tinitus activitate neurală, spre deosebire de cazurile la care a fost dat un sunet real unilateral și s-a înregistrat răspuns cortical bilateral, concluzionând că tinitusul apare in sistemul auditiv central. Tinitusul este diagnosticat tot mai frecvent și la tineri, ceea ce implică și factori sociali, de dietă, stil de viață. Stresul, rolul stărilor anxios - depresive sunt recunoscute în literatură. Să nu neglijăm și posibilitatea unor cauze multiple de tinitus, după o victorie inițială prin depistarea cauzei și tratament vom reevalua periodic pacientul. În cazul în care tinitusul este asociat cu pierderea auzului, un aparat auditiv poate ameliora simptomele. Un dispozitiv de mascare care produce sunete diferite poate ascunde tinitusul. Aparatele auditive utilizează terapia sunetelor pentru mascarea tinitusului prin distragerea atenţiei tale de la zgomotele provocate de acesta.

În cabinetele Romsound, specialiștii noștri vă așteaptă pentru o consiliere profesională gratuită și eficientă în vederea combaterii tinitusului. Bibliografie: Western Blot Immunoassay for HSP70 Antibodies in Idiopathic Tinnitus: A Preliminary Report- Marina Savastano, Marilena Celadin, Marina Pittoni et al., PubMed March 1, 2006 Research Article Tinnitus and Coxsackie B infections: A case series Langguth, Berthold; Stadtlaender, Hans; Landgrebe, Michael; Elgoyhen et al. 12/2007 Maghira and Maas Publications The functional neuroanatomy of tinnitus -Alan H. Lockwood, Richard J. Salvi August 1, 1998 American Academy of Neurology Latent Lyme neuroborreliosis. Presence of Borreliaburgdorferi in the cerebrospinal fluid without concurrent inflammatory signs H-W. Pfister, V. Preac-Mursic, B. Wilske et al. American Academy of Neurology august 1989 Prevalence of and Risk Factors for Tinnitus among Adolescents in an Urban Environment. Doctoral Dissertation, Milena S. Tomanic Belgrad 2021

Să ne auzim mai bine... Vă oferim consiliere și testare gratuită dacă aveți probleme de auz! Programați-vă azi într-unul din centrele Romsound. Beneficiați de următoarele servicii: • Audiometrie • Aparate auditive • Consiliere pentru probleme de auz • Service si accesorii aparate auditive. www.romsound.ro

0365 917 office@romsound.ro

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

39


Articole de specialitate

Reabilitarea pulmonară în România (II) „Cei care sunt cei mai fericiți sunt cei care fac cel mai mult pentru alții.”

Booker T. Washington

Reabilitarea medicală, care anterior s-a numit Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie, este o specialitate medicală, ce se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea și managementul reabilitării persoanelor cu afecțiuni dizabilitante în vederea încercării de redare a mobilității și restabilirii funcției optime a anumitor aparate și sisteme anatomice cu scopul creșterii calității vieții. Conferenţiar Universitar Dr. Paraschiva Postolache

C

Medic primar: MI; Farmacologie Clinică; Pneumologie, Medic sp. Reabilitare medicală; Consilier pentru renunţare la fumat

onceptul de reabilitare medicală a apărut în lumea medicală românească în 1922, iar în 1970 conducerile Direcțiilor Sanitare din Iași (Prof. Dr. Valeriu Rugină) și Cluj au adus acest concept în atenția Ministerului Sănătății care a înțeles necesitatea acestui gen de îngrijiri astfel încât în 1973 a început construirea Spitalelor de Recuperare la Iași și Cluj. Nume importante ale medicinei ieșene precum Dr. Aurel Socol, Prof. Asoc. Dr. Octavian Petrescu, Prof. Dr. Petre Balmuș, Dr. Victor Bejan și-au pus amprenta asupra dezvoltării Spitalul Clinic de Recuperare care și-a păstrat până în prezent profilul inițial. La Iași, Clinica de Recuperare Cardio-Pulmonari din cadrul spitalului, înființată la ințiativa Prof. Dr. Ioan Lungu, a avut o contribuție importantă de la începutul activității spitalului, având inițial 144 de paturi din cele 500, număr care s-a redus semnificativ, din 2008 clinica fiind împărțită în cele două secții: Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie și Secția Clinică Recuperare Medicală Cardiovasculară. Reabilitarea pulmonară (RP) face parte din managementului bolilor pulmonare cronice, fiind aplicată atât în regim cronic cât și în exacerbări. În ultimii ani, expertiza științifică și experiența

40

clinică internațională au oferit o creștere considerabilă a informațiilor privind RP și eficacitatea ei pentru pacientul pulmonar cronic. Numeroase dovezi științifice precum studii randomizate controlate, meta-analize și ghiduri elaborate de societățile științifice internaționale precum American College of Chest Physicians ACCP, American Association for Cardiovascular and Pulmonary Rehabilitation - AACVPR, American Thoracic Society - ATS, Canadian Thoracic Society - CTS, European Respiratory Society – ERS, stau la baza elaborării și aplicării programelor de reabilitare respiratorie. Declarația Comună ATS/ERS din 2013 apare ca o actualizare a documentului despre RP din 2006 pe baza recomandărilor ACCP și AACVPR, elaborate pentru a trasa linii directoare pentru practica cotidiană. Declarația este structurată pe 15 capitole în care sunt prezentate conceptul de RP, strategiile de tratament și modalitățile de optimizare ale rezultatelor obținute în urma unui program de RP. Declarația oferă un cadru științific și practic pentru a ajuta personalul din domeniul sănătăţii să cunoască cerințele actuale pentru acreditarea, proiectarea, implementarea și perfecționarea programelor de RP, totodată îndrumând şi spre oferirea de îngrijire medicală de calitate persoanelor cu simptomatologie respiratorie. Ghidurile de RP se bazează pe cele mai recente studii, fiind realizate de către experți în medicină, în asistența medicală, în kinetoterapie respiratorie și în fiziologia exercițiului fizic, precum și în asistența psiho-socială. În România, RP se realizează după ghidurile și standardele internaționale,

Geriatrie-Gerontologie

Iașul fiind centru de referința în domeniu, organizând cursuri și conferințe, unele cu participare internațională sau sub patronaj international, promovând RP și în celelalte centre universitare, precum București, Timișoara, Craiova, Constanța, Oradea, Târgu Jiu, Braşov și în alte spitale județene (Bacău, Brăila), unde s-au și înființat departamente de RP. Ghidurile internaționale pentru RP prevăd următoarele componete ale programelor terapeutice de reabilitare: antrenamentul fizic, strategiile respiratorii, suportul psiho-social şi nutriţional, tehnicile economisitoare de energie şi educaţia medicală, acestea presupunând antrenarea musculaturii respiratorii şi a extremităţilor, drenaj bronşic şi tehnici de relaxare, având ca scop ameliorarea simptomatologiei. RP vizează abordarea multidisciplinară a pacienţilor cu funcţie respiratorie compromisă din cauza bolilor pulmonare obstructive (astm bronşic, bronşiectazii, bronşite cronice, emfizem, bronhopneumopatie obstructivă cronică, fibroză chistică, sarcoidoză), restrictive (boli interstiţiale, ale peretelui toracic, neuromusculare, sindroame postpoliomielită și post-tuberculoase şi anomalii ale cutiei toracice), mixte sau a cancerului bronho-pulmonar. Tot mai multe dovezi știintifice susțin aplicarea programelor de RP pre- și postoperator la pacienţii supuşi transplantului pulmonar, reducerii volumului pulmonar sau oricărui alt tip de intervenţie chirurgicală toracică sau abdominală. Programele de RP se aplică bolilor pulmonare aflate în orice stadiu, fie și avansat sau ireversibil și, conform noilor

www.revistamedicalmarket.ro


Articole de specialitate

recomandări, cât mai precoce în exacerbările bolilor pulmonare, pe termen scurt (pre-postoperator) sau lung, atât în regim de spitalizare cât și în ambulatoriu şi la domiciliu. Programele de RP sunt adaptate nevoilor fiecarui pacient și sunt realizate de către o echipă multidisciplinară de specialişti în îngrijiri de sănătate (medici speciliști în reabilitare medicală și pneumologie, exploraţionişti, asistenți medicali, fizioterapeuti, nutriţionişti, psihologi, logopezi, terapeuți ocupaționali, asistenţi sociali, bioingineri, farmacologi, în colaborare cu medicul de familie și farmacistul. RP fiind o intervenţie cuprinzătoare, presupune o bună colaboarea și comunicare între membrii echipei, asigurând astfel confortul și beneficiul maxim adus pacientului. Programele de RP au rolul de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacientilor prin creşterea gradului de independenţă, reducerea numărul de exacerbări și a zilelor de spitalizare datorate acestora, totodată cu reducerea substanțială a costurilor. RP are capacitatea de a diminua încărcătura simptomatică, în special, dispneea, de a reduce decondiţionarea musculară şi de a creşte capacitatea de exerciţiu, de a reduce anxietatea şi depresia şi de a îmbunătăţi starea psiho-emoţională, precum și reinserția socială a pacienților. RP reprezintă standardul de îngrijire pentru pacienţii cu boli pulmonare cronice motivaţi să participe la programul de reabilitare pentru a deveni mai activi fizic şi mai independenți, făcând parte integrantă din managementul clinic şi de menţinere a stării de sănătate. Anul 2006 a fost un an semnificativ în istoria RP, atunci fiind atât publicată pentru prima data Declarația comună asupra RP a ATS și ERS, cât și înfiintarea Grupului de Lucru de Reabilitare Respiratorie (GLRR) al Societății Române de Pneumologie (SRP), în scopul asigurării realizării de programe de RP la standarde internaționale, la inițiativa Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache de la Spitalul Clinic de Recuperare din Iași și cu sprijinul conducerii Societății Romane de Pneumologie (Prof. Dr. Paul Stoicescu, Prof. Dr. Florin Mihălțan). GLRR are o activitate intensă și permanentă care s-a soldat cu creșterea numărului de membri din domeniile pneumologiei, explorărilor funcționale, asistenților medicali,

balneo-fizio-kinetoterapiei, asistenței sociale, nutriției, psihoterapiei, ergoterapiei și a numărului de departamente de RP (Iași, București, Timișoara, Craiova, Constanța, Târgu Jiu, Sibiu, Moinesti, Zalău, Bacău etc.). Dintre activitățile științifice organizate de GLRR în domeniul RP sunt de menționat: cele 2 manifestări naționale cu participare internațională, sub patronaj internațional (ACCP), la Iași, în 2010 şi 2012, coordonate de Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache, UMF „Grigore T. Popa” din Iași. Tot în 2012, la București, a avut loc cursul de testare de efort cu participare internațională, coordonat de Dr. Diana Ioniță de la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” din București. De asemenea, în decursul timpului s-au organizat anual numeroase cursuri, simpozioane, conferințe de sine stătătoare sau cu ocazia Congreselor SRP de la Constanța, București, Poiana Brașov, Sibiu pentru specialiști dar și întâlniri cu pacienții cu afecțiuni respiratorii cronice. Membrii GLRR al SRP au initiat, coordonat și colaborat pentru multiple proiecte de RP atât pe plan național, cât și internațional și au editat materiale de referința pentru RP în Romania. În martie 2015, la Iași, şi apoi la Braşov s-a desfașurat proiectul educațional „REABILITAREA PULMONARĂ: PROVOCĂRI ȘI SOLUȚII” realizat de către GLRR în parteneriat cu SRP, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, Spitalul Clinic de Recuperare din Iași și Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Fundația „Flacăra Speranței – Flame of Hope” din Iași, proiect care s-a adresat atât profesioniștilor din domeniul RP cât și pacienților cu afecțiuni pulmonare cronice. Acest proiect a facut parte din planul acțiunilor educative privind RP organizate de SRP, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, Spitalul Clinic de Recuperare din Iași, sub patronajul unor foruri profesionale internaționale (ACCP/CHEST), cu participarea specialiștilor din acest domeniu din țară și din străinătate. Acest proiect a fost continuat anual, în 2016 cu tema: „EDUCAȚIA PACIENTULUI CU PATOLOGIE RESPIRATORIE – ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL” la Iaşi, Braşov, Poiana Braşov şi Bacău; în 2017 cu tema: ”REABILITAREA PULMONARĂ, DRUMUL DE LA MEDIC

LA PACIENT”, la Iaşi, Braşov, Bacău şi Sinaia şi în 2018 cu tema: „REABILITAREA PULMONARĂ ŞI SALINOTERAPIA” la Iaşi, Tg Jiu şi Poiana Braşov. In 2018, la Spitalului Clinic de Recuperare din Iași a avut loc un alt eveniment de deosebită importanță atât pentru personalul medical, cât și pentru pacienții cu boli pulmonare, în cadrul acestuia fiind abordate diverse aspecte ale RP, precum: Influența calității aerului asupra incidenței patologiei pulmonare, Considerațiile etice în practica din Reabilitarea medicală, Managementul modern al astmului bronșic și al BPOC și Locul și rolul RP în țara noastră, RP la pacienții cu cancer bronhopulmonar , Rolul explorărilor funcționale, Testarea de efort, Evaluarea indicelui BODE, Calitatea vieții pacienților cu BPOC, Scalele de evaluare ale dispneei la pacienții din programul de RP, Lung Information Needs Questionnaire – LINQRO (chestionarul LINQ de evaluare a nevoilor de informații pulmonare ale pacienților din program, tradus și validat în limba română de echipa coordonată de Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache), Activities of Daily Living – ADL, antrenamentul musculaturii respiratorii, nutriția și RP, stimularea electrică neuromusculară în RP, aerosoloterapia, meloterapia, studiul anxietății și evoluția pacienților cu sindrom de apnee în somn incluși în program. Temele au fost abordate de către întreaga echipă de RP din Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie a Spitalului Clinic de Recuperare Iași, medici rezidenți în specialitatea Oncologie medicală, dar și studenți în ultimul an ai Secției de Balneo-Fizio-Kinetoterapie şi Recuperare de la Facultatea de Bioinginerie Medicală a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Sub acelaşi patronaj, proiectele GLRR al SRP, coordonat de Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache, vor continua, în acest an tema fiind: „REABILITAREA PULMONARĂ ŞI CLIMATOTERAPIA”, la Iaşi şi Brăila. De-a lungul timpului, RP s-a impus ca un concept extrem de important pentru mangementul corect al pacienților cu boli pulmonare cronice obstructive, restrictive și mixte, jucand un rol esential în creșterea calității vieții şi indirect a supravieţuirii. Bibliografie pe: revistamedicalmarket.ro

Geriatrie-Gerontologie 2021 - 2022

41




HEMODERIVAT DEPROTEINIZAT DIN SÂNGE DE VIȚEL

O ȘANSĂ PENTRU O NOUĂ VIAȚĂ O ȘANSĂ LA LIBERTATE1

1. Müller-Bühl U, Rühlmann KU, Meister K, et al. Gehstreckenzuwachs durch intraarteriell verabreichtes Hämodialysat. Therapiewoche 1991;4:188-196. 2. LINK RCP ACTOVEGIN https://actovegin.ro/actovegin/ C-APROM/RO/AVC-APROM/RO/AVG/0004/November 2020

Acest material promoțional se adresează profesioniștilor din domeniul sănătății.

RO/AVG/1804/0004

INDICAT ÎN TULBURĂRILE CIRCULATORII CEREBRALE ȘI PERIFERICE2


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.