Misiuni
Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare În primele zile ale fiecãrui nou an, milioane de copii de pe glob serbeazã Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare, oferindu-le adulþilor un exemplu despre ce înseamnã sã nu ai nimic, dar sã poþi face totuºi atât de mult bine pentru cei care au ºi mai puþin. Momentul aniversar este sãrbãtorit anul acesta ºi de copiii din dieceza noastrã, dar ºi de copiii din misiunile româneºti din Kenya, Coasta de Fildeº sau Ecuador.
E
xistã în misiunea din Maikona (Kenya) un grup format din copiii celor douã ºcoli generale numit „Children helping children”, ceea ce înseamnã „Copii ajutând copii”. Acest grup organizeazã diverse activitãþi al cãror rost este dublu: sã creeze o mai bunã legãturã între cei mici ºi sã-i conºtientizeze de misiunea fiecãrei persoane de a le sta alãturi celor care au nevoie de sprijin, de un prieten, de un moment de veselie etc. Micuþii din Kenya chiar nu le pot oferi nimic material celorlalþi, dar „monedele” pe care ei le dãruiesc se numesc zâmbet ºi clipe de joacã, ºi sunt foarte preþioase. Pare banal, pare nesemnificativ, dar rodul activitãþilor pe care le desfãºoarã acest grup sunt mai mult decât benefice în comunitatea copiilor din Maikona. Aceºti micuþi se îmbogãþesc unii pe alþii dãruind din puþinul lor, din timpul, zâmbetele ºi rugãciunile lor. Trãind doi ani printre copiii din Africa, unde inevitabil te întâlneºti cu cereri la tot pasul, începând de la bani pânã la bomboane, ai ocazia sã simþi povara neputinþei de a oferi mereu, simþi ºi decalajul între imaginea pe care ne-o formãm
despre noi ºi despre ei. Noi, cei care am mers acolo, nu eram bogaþi, deºi aparent aveam mai multe de oferit, iar ei, acolo, nu sunt atât de sãraci încât sã se transforme în cerºetori. N-am avut acolo un flux de schimburi unidirecþional: noi dãm, ei primesc. Ceea ce s-a petrecut acolo a fost mai degrabã un schimb, o împãrþire a ceea ce am primit de la Domnul, care ne-a creat diferiþi ºi ne-a trimis pe pãmânt în locuri mai mult sau mai puþin dezvoltate.
Suntem ceea ce gândim, iar gândurile noastre construiesc lumea Gândim despre noi cã suntem o þarã sãracã, ce are nevoie de susþinere ºi ajutor din partea Uniunii Europene sau al altor þãri mai bogate. Suntem conºtienþi cã singuri ne descurcãm foarte greu, moment în care cãlcãm pe orgoliul nostru ºi cerem ajutor. Ne-am obiºnuit sã cerem ajutor ºi o facem destul de uºor, mai ales în contextul crizei economice. Problema este cã ne vom considera întotdeauna sãraci dacã nu vom începe sã privim dincolo de nevoile ºi lipsurile noastre, dar mai ales dincolo de graniþele acestei þãri. Pentru cã
20 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011
oricât de sãraci am fi nu suntem noi cei mai sãraci, ºi pentru cã oricât de sãraci am fi, tot avem ce sã oferim. Copiii din Kenya care ajutã alþi copii ºi copiii din lumea întreagã ce serbeazã zilele acestea Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare cu gândul la milioane de copii ºi mai sãraci decât ei sunt cel mai elocvent exemplu cã tot timpul existã ceva de oferit. Acolo, în Kenya, am întâlnit copii care ajutau ºi fãceau atât de mult bine fãrã sã aibã nimic. Reîntoarsã acasã, am întâlnit oameni sãraci care oferã fãrã regrete pânã ºi ultimele monede pe care le au pentru o cauzã bunã. Se poate, când ai inimã mare! N-ar trebui sã ne fie teamã sã întindem spre ceilalþi o mânã caldã, chiar dacã va fi una goalã. Solidaritatea pe care o aduce mâna noastrã înseamnã adesea mai mult decât toatã bogãþia pe care ar putea-o cuprinde. Alina Cojan