Lumina creștinului, nr. 4/2020

Paºtele, cea mai mare sãrbãtoare

Gândurile papei în timp de pandemie

Catehezele episcopului Iosif

pag. 3

pag. 5

pag. 9

LUMINA

CUPRINS

CREªTINULUI

Serie nouã – Anul XXXI aprilie 2020, nr. 4 (364)

Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913

Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 tel. abonamente: 0740/907699 e-mail: editor@ercis.ro Redactor coordonator: pr. Adrian Blãjuþã (adrian@ercis.ro)

Redactori:

pr. Cristian Diac

sr. Lenuþa Bãcãoanu

Ovidiu Biºog

Corecturã:

Tehnoredactare:

sr. Mihaela Cotarcea (terezinã)

ing. Petru-Silviu Dogariu

Pe copertã: Papa Francisc la rugãciunea ºi binecuvântarea „Urbi et Orbi”, Piaþa „Sfântul Petru”, 27 martie Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35 RNCB 0175 0335 9236 0003

ISSN 1453-3758

Sã ne rugãm cu Biserica

Intenția universală eliberarea de dependenţe Să ne rugăm pentru ca toate persoanele aflate sub influenţa dependenţelor să fie ajutate şi însoţite.

Mesajul episcopului 3 paştele, cea mai mare sărbătoare, ep. Iosif Păuleţ actualitatea 4 Între pesimismul epidemiei şi optimismul credinţei, pr. Iosif Antili 5 Gândurile papei în timp de pandemie, pr. Cristian Diac Decret al penitenţieriei apostolice cu privire la acordarea de indulgenţe speciale credincioşilor în situaţia actuală de pandemie 6 interviu cu pr. iosif iacob, pr. Adrian Blăjuţă anul sfintei liturGhii – 2019-2020 8 isus a frânt pâinea, pr. Daniel Iacobuţ 9 Dependenţele, Ioana Lupeş catehezele episcopului iosif, pr. Mihai Roca MerGeţi şi trăiţi În pace!

10 tipul creştinului discret, Alois Gherguţ citinD scriptura 11 cina pascală, pr. Alois Bulai Mesajul sfinţilor 12 fericitul anton Durcovici – student în cetatea eternă, pr. Petru Ciobanu sanctuare 13 subukia, pr. Iosif Dorcu În sprijinul seMenilor 14 centrul de resurse pentru familii, Claudia Ciocan paGina faMiliilor 15 Împreună pentru „a învia”!, pr. Felician Tiba pentru copii 16 tu ai ascultat de părinţi?, pr. Felician Tiba paştele într-o familie mixtă, Dominik-Gabriel Avasiline pentru tineri 17 „tinere, îţi zic, scoală-te!”, pr. Felix Roca paşti 2020 18 paştele – trecerea Domnului şi trecerile noastre, pr. Cristian Diac 19 De mână cu Dumnezeu (IV), pr. Laurenţiu Dăncuţă 19 intimitatea credinţei, pr. Cristian Chinez Misiuni 20 Învierea – optimismul lui Dumnezeu, pr. Florin-Petru Sescu fiGuri ilustre 21 Doi apostoli ai editurii „presa Bună”, pr. Anton Despinescu ştiri • ştiri • ştiri 22 ştiri externe şi interne 23 Din agenda episcopului iosif păuleţ leGea şi Dreptul tău 25 curier juridic, av. Mihaela Ciobanu poşta reDacȚiei 26 răspundem cititorilor reBus 27 ospăţul euharistic (ii), pr. Emanuel Imbrea

Dăruire

MESAJ TEREZIAN

„A-ţi păstra seninătatea profundă în mijlocul furtunilor vieţii presupune o mare stăpânire de sine şi punerea la respect a mijloacelor de diversiune. A fi prezent în situaţii conflictuale şi în acelaşi timp a căuta cu privirea ceva exterior care mă face să interiorizez o altă realitate, iată o tactică a fiilor luminii” (C. Tonnelier, Trăirea zilnică a evangheliei împreună cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. „Presa Bună”, p. 387).

Paştele, cea mai mare sărbătoare

MESAJUL EPISCOPULUI

Cuvântul paºte vine de la pesah, în ebraicã, ºi înseamnã trecere. Avem, în Vechiul Legãmânt, Paºtele evreilor (poporul ales al lui Dumnezeu), care înseamnã trecerea lui de la sclavie la libertate. Poporul a stat ca sclav în Egipt 430 de ani, pus acolo la munci grele ºi la multe încercãri, dar Dumnezeu s-a îndurat de el ºi, în urma a zece plãgi trimise asupra egiptenilor, i-a dat libertatea râvnitã, indicându-i calea pustiului spre þara fãgãduitã, Canaan. n timpul peregrinării, în cei ÎDumnezeu 40 de ani cât a durat acest exod, a intervenit miraculos de nenumărate ori: a ajutat poporul să treacă prin Marea Roşie ca pe un drum uscat, a făcut să iasă apă din stâncă spre a-i potoli setea, a făcut să cadă zilnic mana şi i-a trimis stoluri de prepeliţe ca să aibă carne din belşug, i-a vindecat pe cei muşcaţi de şerpii veninoşi... până ce poporul a ajuns liber în ţara făgăduită. Acesta a fost Paştele evreilor. Era cea mai mare sărbătoare a lor. Erau obligaţi s-o celebreze în fiecare an, primăvara, la data de 14 Nisan.

Aşa o sărbătoresc şi astăzi evreii.

Avem apoi, în Noul Legământ, Paştele lui Isus Cristos, care înseamnă trecerea lui de la moarte la viaţă, prin înviere. A treia zi după îngropare, Isus Cristos a învins definitiv moartea şi a revenit la viaţă, măreţ şi biruitor, pentru a nu mai muri vreodată. Paştele lui Isus a fost, este şi va rămâne cea mai mare victorie repurtată de el asupra diavolului, asupra morţii şi asupra păcatului.

Avem, tot în Noul Legământ, Paştele nostru, care decurge din Paştele lui Isus Cristos, şi înseamnă trecerea noastră de la moartea spirituală, provocată de păcat, la viaţa nouă a harului, oferită gratuit de Isus Cristos. Această trecere are loc prima dată la Botez şi se repetă de fiecare dată când facem o spovadă bună. Tocmai de aceea Sfânta Biserică acordă

o atenţie deosebită Botezului şi Spovezii în timpul sfânt al Postului Mare, şi ne pregăteşte an de an pentru sărbătoarea Paştelui, ca să reînnoim în Vigilia Pascală făgăduinţele făcute la Botez şi să ne angajăm să trăim în viaţa de zi cu zi exigenţele acestuia. Sfântul apostol Paul spune: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!

Când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie” (Col 3,1-4).

Poate că înţelegem acum mai bine de ce Paştele este şi va fi cea mai mare sărbătoare a religiei noastre creştine. S-o preţuim şi s-o trăim cu demnitatea de copii ai lui Dumnezeu. Să-i spunem

lui Isus: „Îţi mulţumim, Isuse, pentru ca ne-ai mântuit prin pătimirea, moartea şi învierea ta”.

La fiecare sfântă Liturghie ne rugăm şi ne vom ruga cu credinţă: „Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni în slavă. Amin”. Şi o facem şi în această perioadă.

Chiar dacă Paştele de anul acesta este diferit fiindcă nu putem participa la sfânta Liturghie în biserică, să ne unim în rugăciune prin mijloacele de comunicare! În ciuda situaţiei speciale în care ne aflăm din cauza pandemiei cu noul coronavirus, vă îndemn pe toţi să fiţi cu moralul ridicat, să vă puneţi toată încrederea în Dumnezeu şi în ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria şi să trăiţi Paştele cu bucuria credinţei în suflet. Victoria lui Isus va fi şi victoria noastră!

Sus inimile! Cristos a înviat!

X iosif păuleț, episcop de Iași

Lumina creºtinului w aprilie 2020

3

Între pesimismul epidemiei

ACTUALITATEA

şi optimismul credinţei

de pr. Iosif Antili

Biblia ne spune cã Dumnezeu, dupã ce a creat lumea, „a privit toate cele pe care le fãcuse ºi, iatã, erau foarte bune” (Gen 1,31).

O

judecată de bun-simţ ne face să ne punem următoarea întrebare: Dacă Dumnezeu a creat o lume „foarte bună”, de unde provin atunci relele din lume, inclusiv epidemiile? Oare tot Dumnezeu este plăsmuitorul lor?

Sau doar le „tolerează” din nebănuite motive? Ori poate epidemia provine de la o altă „forţă”? Este coronavirusul o creatură a Satanei?

Sau poate un „fruct” al unui plan diabolic?

Din perspectivă religioasă, problema epidemiilor nu este nouă. În unele cazuri, Vechiul Testament tinde să considere epidemiile drept o pedeapsă divină (cfr. Ex 9,1-7; 2Sam 24), şi astfel de convingeri au fost exprimate uneori şi în creştinism. Ce gândeşte Isus despre acest delicat subiect? În episodul emblematic din Lc 13,1-3 aflăm că nişte oameni au venit la Isus şi i-au povestit despre galileenii ucişi de Pilat. Iată reacţia lui Isus: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (Lc 13,2-3).

Răspunsul lui Isus este deopotrivă enigmatic şi paradoxal: în loc să exploreze cauzele acelui nefericit incident, el îi invită pe „ob servatorii” lui să mediteze la propria lor situaţie şi să se convertească.

Dacă ar fi să aplicăm logica Mântuitorului la situaţia prezentei epidemii, întrebările formulate 4

la început devin superflue. O nenorocire precum COVID-19 ar trebui să ne facă să ne întrebăm înainte de toate despre noi. De pildă: de ce oare ni se întâmplă aceste lucruri? Oare alegerile noastre de viaţă sunt cele corecte?

Oare „filozofiile” la modă, pe care le aplaudăm, sunt cu adevărat bine fundamentate? Oare maniera în care noi am orânduit lumea noastră subselenară este cea mai potrivită? Toţi ar trebui să-şi pună aceste întrebări: tineri şi bătrâni, demnitari sau simpli cetăţeni, făuritori ai destinelor naţiunilor şi oameni de rând. Da, o criză ca aceasta ne obligă să ne întrebăm despre noi şi despre felul în care gestionăm imensa responsabilitate pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o încă din zorii creaţiei (cf. Gen 1,26.28). Şi ar trebui să ne mai întrebăm cu privire la un lucru: mai este Dumnezeu cu adevărat un element în ecuaţia vieţilor noastre? Istoria biblică ne demonstrează că, de fiecare dată când omul l-a eliminat pe Dumnezeu din scenă, omenirea s-a

Lumina creºtinului w aprilie 2020

îndreptat inevitabil spre dezastru şi moarte (cf. Gen 6,5-7). Dacă vrem să înţelegem pluridimensionalitatea cazului COVID-19 nu avem voie să ignorăm acest tip de investigaţie. În rest, să nu ne lăsăm seduşi de simfonia pesimismului pe care maeştrii ambiguităţilor o execută cu o admirabilă virtuozitate. Primul lucru de care trebuie să ne temem este chiar „teama”. Frica este simptomul omului de condiţie spirituală precară. Spaima este sentimentul ce se instalează într-un suflet în care Dumnezeu nu se mai simte acasă. Din perspectiva credinţei însă, Dumnezeu este cel ce deţine taina omului şi cel ce conduce destinele omenirii.

Acesta este marele mesaj al Paştelui: Dumnezeu este viaţă, lumină, el învinge moartea. Să ne bucurăm de florile acestei noi primăveri!

Splendoarea şi parfumul lor vorbesc despre frumuseţe şi speranţă, despre Dumnezeu care a creat pentru noi o lume bună, „foarte bună”. Să nu zădărnicim admirabila lucrare a Domnului! n

Gândurile papei în timp de pandemie

ACTUALITATEA

de pr. Cristian Diac

La criza ºi suferinþele pe care le provoacã în rândul atâtor þãri noul coronavirus, papa Francisc rãspunde cu multã sensibilitate, compasiune ºi rugãciune, asemenea unui pãrinte ataºat de toþi oamenii, mai ales de cei încredinþaþi pãstoririi lui.

L

a rugăciunea Angelus din 15 martie Sfântul Părinte mărturisea că „suntem invitaţi să redescoperim şi să aprofundăm valoarea comuniunii care uneşte pe toţi membrii Bisericii”. Tot atunci, el a reînnoit apropierea lui faţă de toţi bolnavii şi de cei care îi îngrijesc. În după-amiaza aceleiaşi zile a ţinut să o viziteze pe Fecioara Maria venerată cu titlul de Salus Populi Romani în bazilica „Santa Maria Maggiore”. De acolo a mers pe jos la biserica „San Marcello al Corso”, unde a stat în faţa Răstignitului miraculos purtat în anul 1552 prin Roma, în timpul Marii Ciume.

Într-un videomesaj transmis în ziua Sfântului Iosif (19 martie), papa Francisc, vorbind despre Rozariu, a spus că „este rugăciunea celor umili şi a celor sfinţi” care contemplă împreună cu Maria „faţa milostivă a Tatălui”, subliniind nevoia noastră mare de a fi mângâiaţi de prezenţa iubitoare a unui asemenea Tată. În rugăciunea către sfântul Iosif i-a amintit pe medici, infirmieri şi voluntari, „care sunt în linia întâi în îngrijirea bolnavilor, chiar cu preţul propriei integrităţi”; s-a rugat pentru bătrâni, „ca să nu fie lăsaţi în disperarea părăsirii şi a descurajării”, precum şi pentru

Decret al Penitenţieriei Apostolice cu privire la acordarea de indulgenţe speciale credincioşilor în situaţia actuală de pandemie (19 martie 2020) Se acordă indulgenţa plenară credincioşilor infectaţi de noul coronavirus, supuşi regimului de carantină prin dispoziţia autorităţii sanitare în spitale sau în locuinţele proprii, dacă ei, cu suflet dezlipit de orice păcat, se vor uni spiritual prin mijloacele de comunicare cu celebrarea sfintei Liturghii, cu recitarea sfântului Rozariu, cu practica pioasă a Căii sfintei cruci sau cu alte forme de devoţiune, sau dacă măcar vor recita Crezul, Tatăl nostru şi o invocaţie pioasă către sfânta Fecioară Maria, oferind această încercare în spirit de credinţă în Dumnezeu şi de caritate faţă de fraţi, cu voinţa de a îndeplini condiţiile obişnuite (spovadă sacramentală, împărtăşanie euharistică) imediat ce le va fi posibil. În afară de aceasta, această Penitenţierie Apostolică mai acordă de bunăvoie, respectând aceleaşi condiţii, indulgenţa plenară, cu ocazia actualei epidemii mondiale, şi acelor credincioşi care oferă vizita la preasfântul Sacrament, sau adoraţia euharistică, sau citirea Sfintelor Scripturi cel puţin o jumătate de oră, sau recitarea sfântului Rozariu, sau devoţiunea pioasă Via Crucis, sau recitarea Coroniţei milostivirii divine, pentru a implora de la Dumnezeu atotputernicul încetarea epidemiei, ajutorul pentru cei care sunt afectaţi de ea şi mântuirea veşnică a celor pe care Domnul i-a chemat la sine. n

familii, ca în ele să fie armonie, implorând mijlocirea preacuratului soţ al Mariei pentru ca Domnul să „elibereze lumea de orice formă de pandemie”. În solemnitatea Bunei-Vestiri a cerut tuturor să recite împreună cu el un „Tatăl nostru” la ora 12.00, motivând: „La pandemia virusului vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii, a compătimirii, a duioşiei”. Vineri, 27 martie, papa Francisc a prezidat un moment de rugăciune pe platoul din faţa bazilicii „Sfântul Petru”, cu piaţa goală. El i-a invitat pe toţi creştinii să participe prin mijloacele de comunicare. S-a proclamat cuvântul lui Dumnezeu şi a fost adorat Isus în Preasfântului Sacrament. Binecuvântarea Urbi et Orbi, cu primirea indulgenţei plenare, a încheiat această celebrare inedită. Sfântul Părinte îşi exprimă speranţa depăşirii acestei încercări care a lovit umanitatea, cu Dumnezeu, „numai toţi împreună”. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

5

Viaţa ne învaţă că nimeni nu este atât de sărac ACTUALITATEA

încât să nu aibă ceva de oferit

Interviu cu pr. Iosif Iacob

de pr. Adrian Blãjuþã

La 4 aprilie, Asociaþia Centrul Diecezan Caritas Iaºi sãrbãtoreºte 30 de ani de activitate, ocazie cu care pr. Iosif Iacob, noul director general al asociaþiei, ne-a oferit un interviu.

– la începutul lunii ianuarie ați fost numit director general al asociației centrul Diecezan caritas iaşi. ce înseamnă pentru dv. această misiune? În contextul noilor schimbări la nivel diecezan a fost necesar ca şi funcția de director al Centrului Diecezan Caritas să fie ocupată de cineva. Întrebarea care mi-a fost adresată şi mai apoi numirea în funcția de director m-au pus încă o dată în situația de a mă aşeza în fața Domnului şi a mă întreba ce doreşte el de la mine. Trebuie să recunosc că este o întrebare care s-a aflat deseori în inima mea, în funcție de situațiile în care viața m-a pus. Pe birou am de câțiva ani un calendar cu diferite citate propuse pentru fiecare zi. În respectiva zi am găsit aceste cuvinte: „Credința ne asigură că orice ni

6

se întâmplă în viață este deja cunoscut lui Dumnezeu şi se află în mâinile sale”. Pentru mine, această numire este o provocare şi o chemare de a mă afla într-o slujire care este diferită de ceea ce am făcut până acum. Şi în misiunea mea de profesor am încercat să fiu întotdeauna atent la nevoia celuilalt, la nevoia tânărului, dar şi la calitățile şi aptitudinile pe care el le are pentru a fi dezvoltate şi a răspunde nevoilor celorlalți. Aşa s-a făcut că, pe lângă munca la catedră, am activat în câmp social prin activitățile de voluntariat în mijlocul celor care erau în nevoi.

Această misiune este o chemare la a conştientiza şi mai mult măreția şi fragilitatea omului, care, asumate, fac ca în societate şi în Biserică să se caute calea prin care să fie valorificate, pentru ca

Lumina creºtinului w aprilie 2020

împărăția lui Dumnezeu să fie vie şi prezentă în mijlocul oamenilor.

Cred că Biserica, prin atenția sa față de cel nevoiaş, este chemată să nu înceteze a fi o mână întinsă dătătoare de speranță, speranță pentru cel care nu vede şi nu caută decât propriul bine şi pentru cel a cărui viață este un strigăt de părăsire sau uitare.

– ați fost numit vicar episcopal pentru secțiunea socio-caritativă. care este rolul vicarului episcopal în cadrul unei curii diecezane şi cu ce se ocupă secțiunea pe care o coordonați?

Dacă e să răspund după cum scrie la carte, aş spune că rolul vicarului episcopal este acela de a fi responsabil de acel grup de persoane sau de acele probleme pentru care a fost desemnat în cadrul curiei diecezane de către episcopul diecezan. În Dieceza de Iaşi fac parte din această secțiune oficii, organizații sau asociații care desfăşoară activități caritative sau răspund nevoilor fundamentale ale omului, indiferent că este catolic sau de o altă confesiune religioasă. Amintesc aici aceste oficii sau asociații, specificând că la nivelul diecezei există multe alte entități, inclusiv parohiile, care desfăşoară activități social-caritative care nu se regăsesc în această înşiruire: Centrul Diecezan Caritas; Oficiul Ø

ACTUALITATEA Ø pentru Pastoraţia Bolnavilor; Oficiul pentru Pastoraţia Deţinuţilor; Centrul de Asistenţă Comunitară „Sfânta Tereza de Calcutta”; Centrul Caritativ „Sfântul Vincenţiu de Paul”.

– această misiune se adaugă celei de cadru universitar la facultatea de teologie romano-catolică din cadrul universității „al.i. cuza” din iaşi. ce înseamnă pentru dv. slujirea aceasta în domeniul formării tinerilor?

Misiunea în mijlocul tinerilor şi a adolescenților este frumoasă.

Acolo eşti chemat să vezi lucrarea harului lui Dumnezeu, creşterea tânărului în statură, înțelepciune şi har odată cu vârsta şi prin intermediul diferitelor experiențe pe care le face în această etapă a vieții. Cu ei înveți să intri în diferite moduri în misterul vieții. Împreună cu ei cauți să descoperi darurile cereşti de care se bucură, să-i ajuți să le conştientizeze, pentru ca să nu le piardă. În munca aceasta cu tinerii găseşti întotdeauna motive să te minunezi de cele mai neaşteptate şi negândite lucruri, minunate şi mai puțin minunate.

– printre activitățile universitare, sunt studenții interesați şi de credință?

Tânărul, fie el student sau în etapa pregătitoare studenției, este interesat de credință. Poate nu este interesat în modul în care ne aşteptăm noi, adulții. El este într-o continuă căutare de ceea ce îl mişcă, de ceea ce îl atrage.

E normal să fie aşa. De aceea, este important a nu-i aştepta, ci a merge către ei, a-i înțelege şi a căuta să oferim răspunsuri valide la căutările şi întrebările lor. În spatele acestor căutări se află un strigăt ascuns şi o dorință profundă de a descoperi ceea ce este cu

adevărat înălțător şi edificator pentru viața lor. În ultimii doi ani am avut ocazia de a face parte din echipa „Samuel”, echipă care şi-a propus să însoțească spiritual pe parcursul unui an academic mai mulți studenți şi tineri. Acolo, în momentele de rugăciune, de meditație, de împărtăşire, de colocviu spiritual am putut observa căutarea tânărului de a avea o viață care să aibă sens, care să nu se limiteze la superficial şi la trăirile de moment. În cadrul acestei experiențe am constatat că au şi ei multe şi frumoase lucruri de spus despre urmarea lui Cristos.

– sunteți director general al asociației centrul Diecezan caritas iaşi, care anul acesta sărbătoreşte 30 de ani de existență. care este misiunea acestei asociații?

De puțin timp fac parte din această echipă care împlineşte la 4 aprilie frumoasa vârstă de 30 de ani. În acest an, misiunea acestei asociații este aceea de a mulțumi bunului Dumnezeu pentru ceea ce a reuşit să fie şi să facă prin toți membrii ei, prin fiecare în parte, timp de 30 de ani. Apoi, aceea de a continua să învețe să

lupte pentru promovarea binelui în lume şi să nu uite să fie o mână întinsă a Bisericii şi în Biserică pentru omul acestor timpuri, indiferent de condiția în care se află acesta.

– cum se pot implica credincioşii în susținerea proiectelor acestei asociații?

Sunt multe moduri în care credincioşii au posibilitatea să fie parte din misiunea pe care Biserica o realizează prin Caritas. Deja o fac prin colectele care se organizează pentru copii şi vârstnici şi atunci când răspund altor inițiative care se desfăşoară la nivelul Bisericii locale, atunci când le pasă de celălalt, atunci când printr-un act de solidaritate chiar şi cel necunoscut devine un apropiat al nostru, printr-un act de caritate pe care îl realizăm din inimă. Viața ne învață că nimeni nu este atât de sărac încât să nu aibă ceva de oferit şi nimeni atât de bogat încât să nu mai aibă nevoie de nimic.

Domnul să ne ajute cu lumina sa!

Apropiindu-se sărbătoarea Învierii Domnului, să conştientizăm şi să trăim cu adevărat salutul care se află în aceste zile pe buzele noastre: Cristos a înviat! – Adevărat a înviat! n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

7

Isus a frânt pâinea

ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020

de pr. Daniel Iacobuþ

Gestul lui Cristos de a frânge pâine stã la originea riturilor de împãrtãºire de la Liturghie, care încep cu rugãciunea „Tatãl nostru” ºi se încheie cu rugãciunea de dupã împãrtãºanie. Gestul lui Cristos avea douã sensuri: unitatea realizatã prin împãrtãºirea din aceeaºi pâine ºi pãtimirea sa din iubire.

Isus a frânt pâinea şi a spus: „Acesta este trupul meu care se oferă pentru voi” (Lc 22,19). Acest gest a devenit atât de important pentru Biserică, încât celebrarea Cinei Domnului a primit încă de la începuturi numele de „frângere a pâinii”. De unde izvorăşte o asemenea importanţă? Oare Cristos a frânt pâinea doar ca să dea câte o bucăţică fiecăruia dintre apostoli? Nu. În primul rând, frângerea unei unice pâini era semnul unităţii şi al comuniunii care îi lega pe ucenici de Cristos şi între ei. Sfântul Paul era convins de această semnificaţie: „pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine” (1Cor 10,17).

Dar gestul frângerii trimite şi la jertfa care s-a consumat pe cruce.

El nu indica doar împărtăşirea, ci evoca frângerea pătimirii lui Isus.

se frânge pe sine înaintea lui Dumnezeu pentru a proclama şi a oferi iubirea care mântuieşte.

Nouă ni se pare un act dur şi crud; în schimb, este actul cel mai profund de iubire şi de milostivire care a fost realizat vreodată pe pământ. Suferinţa şi durerea frângerii au fost trăite din iubire faţă de noi, au devenit modalitatea prin care Cristos a luat asupra sa păcatele noastre şi frângerile noastre interioare.

Atunci când preotul frânge pâinea euharistică, întregul popor îl recunoaşte prezent pe Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii. Aceasta este cântarea care însoţeşte actualizarea gestului lui Cristos de la Cina cea de Taină. Contemplăm atunci iubirea milostivă a lui Dumnezeu care s-a făcut pentru noi un trup frânt spre iertarea păcatelor. Dar putem uni în acelaşi timp şi

Tocmai de aceea în unele rugăciuni euharistice din antichitate cuvintele lui Cristos asupra pâinii sună astfel: „Acesta este trupul meu care se frânge pentru voi”.

Pâinea este el însuşi: frângând pâinea, Isus se frângea pe sine, în sensul pe care deja l-a prezis Isaia în cântarea slujitorului lui Yahve: „el era frânt/străpuns pentru nelegiuirile noastre” (Is 53,5). Cristos, om adevărat şi Dumnezeu adevărat,

suferinţele noastre, frângerile noastre interioare cu cele ale lui Cristos, trăindu-le din perspectiva iubirii şi a oferirii.

A frânge pâinea euharistică nu înseamnă, aşadar, doar a contempla suferinţa şi durerea jertfei de iubire a lui Cristos, ci şi a-l vedea pe Cristos în toţi cei care sunt cu trupul frânt de boli, cu inima frântă de necazuri şi durere. Mai mult, putem să dăm

”

8

Acesta este rodul sfintei Liturghii: a trãi frângerile ºi suferinþele vieþii deschizându-ne cãtre iubirea lui Dumnezeu ºi a aproapelui.

Lumina creºtinului w aprilie 2020

un sens şi momentelor în care viaţa sau inima noastră este frântă. Când se celebrează sfânta Liturghie avem şansa de a lăsa ca viaţa sau inima noastră frântă să se deschidă şi mai mult iubirii lui Cristos, iar rănile noastre interioare să devină ferestre prin care pătrunde lumina vindecătoare a harului. Acesta este rodul sfintei Liturghii: a trăi frângerile şi suferinţele vieţii deschizându-ne către iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Împreună cu Cristos, suntem în stare să nu rămânem blocaţi de teama suferinţei, ci să ne dăruim asemenea lui. Spunea în acest sens C.S. Lewis: „Iubeşte, şi inima ta va fi frântă. Dacă însă vrei să fii sigur că îţi vei menţine inima intactă, nu o dărui nimănui... Doar că va deveni incasabilă, impenetrabilă”. n

Dependenţele

Intenția de rugăciune pentru luna aprilie

de Ioana Lupeºş

Unele situaþii din viaþã (crize emoþionale, stres, neîm pliniri, lipsa iubirii) pot produce un deze chi libru în fiinþa noastrã ºi de multe ori rezolvarea este cãutatã în mijloace exterioare: consumul excesiv de alcool, de alimente, consumul de droguri, tutun, cumpãrãturi peste limita necesarului etc.

C

onsecinţele sunt negative şi presupun pierderea cumpătului şi a raţiunii, precum şi o serie de probleme de sănătate.

Toate acestea conduc la dependenţă, o boală cu care cel afectat se poate lupta uneori chiar şi toată viaţa, simţind că nimic nu-l poate face să renunţe la obiceiurile aducătoare de necazuri pe care le-a dobândit.

Dintre toate formele de dependenţă cunoscute în secolul nostru, cea generată de utilizarea tot mai frecventă a telefonului şi a internetului se află pe primul loc.

Referitor la acest aspect, Sfântul Părinte spune că spaţiul virtual devine un mediu din ce în ce mai

Catehezele

ANUL SFINTEI LITURGHII – 2019-2020

riscant, reprezentând o formă de sclavie, una „foarte subtilă”, în care oamenii, mai ales tinerii, sunt atraşi sau de-a dreptul târâţi.

Eliberarea din această capcană devine dificilă şi poate duce la pierderea sensului vieţii şi, uneori, a vieţii înseşi. De aceea, pentru depăşirea dependenţelor este necesar să ne implicăm cu toate forţele şi mijloacele de care dispunem. În aceste situaţii ale timpului nostru, invocăm ajutorul divin pentru toate persoanele atinse de flagelul dependenţei.

Doamne Dumnezeule atotputernic, ajută-i, te rugăm, pe toţi cei afectaţi, pentru ca să descopere adevărata valoare a vieţii. Întăreşte-le voinţa pentru a face faţă tentaţiilor şi dă-le puterea de a renunţa la dependenţele care i-au înlănţuit, învăluie-i cu milostivirea ta şi fă-i să simtă că nu sunt singuri în această lume, că tu eşti mereu lângă ei pentru a-i ajuta să-şi poarte crucea. Arată-le că le vei fi alături mereu pe drumul lor, că îi vei ajuta să revină pe drumul cel bun, şi condu-i la iubirea ta pentru a te putea urma în viaţa veşnică. O, Doamne, câtă nevoie este de tine pentru ca oamenii căzuţi în această formă de păcat să se întoarcă la tine!

Ajută-i, întinde-le mâna ta şi nu-i părăsi niciodată! Amin. n

episcopului Iosif

de pr. Mihai Roca

Ş

ase cateheze creionează imaginea lui Isus, începând cu prevestirile din profeţii şi ajungând la misterul de pe Calvar. Preasfinţitul Iosif a susţinut aceste cateheze în zilele de joi din Postul Mare,

în catedrala din Iaşi, mai întâi în prezenţa tinerilor, a credincioşilor, a persoanelor consacrate şi a preoţilor, apoi, din cauza restricţiilor impuse de coronavirus, doar on-line. Cu stilul său practic, a aprofundat pagini evanghelice de o frumuseţe rară. Personajele biblice au prins viaţă, locurile sacre şi-au destăinuit taina, minunile au readus bucuria. Şi de fiecare dată era prezent Isus. El îl învinsese pe diavol. Petru, Iacob şi Ioan îi contemplaseră chipul pe Tabor. Samariteana înţelesese că străinul de la fântâna lui Iacob are apa cea vie. Orbul din naştere îl contemplase ca lumină a lumii. Iar când Lazăr a ieşit din mormânt, Marta şi Maria mărturisiră că Domnul este învierea şi viaţa. În aşteptare, în rugăciune şi în post, PS Iosif îi însoţeşte atât pe cei prezenţi, cât şi pe cei care îl ascultă la Radio Maria sau îl urmăresc live pe internet. De fiecare dată le-a transmis tuturor dorinţa sa profundă de a-l întâlni pe Isus, de a-l cunoaşte îndeaproape şi de a-i contempla chipul de pe cruce, pentru a ajunge la bucuria învierii. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

9

Tipul creştinului discret

MERGEÞI ªI TRÃIÞI ÎN PACE!

de Alois Gherguþ

Întotdeauna am fost impresionat ºi mi-au rãmas în memorie acele persoane care, într-o manierã discretã, liniºtitã, cu priviri senine ºi vorbe împãciuitoare, reuºeau sã câºtige respect ºi încredere în ochii semenilor.

O

mul discret este rezervat, reţinut în vorbe şi acţiuni, nu atrage atenţia, nu-i place să iasă în evidenţă, nu se vaită, nu şochează, este cumpătat şi modest. Discreţia şi simplitatea au fost permanent încurajate în trăirea credinţei şi a vieţii autentice de zi cu zi. Însuşi Mântuitorul, în scrierile sfinte, ne atrage atenţia asupra faptului că un creştin trebuie să fie un om discret şi ne îndeamnă ca faptele noastre de milostenie să fie făcute cu discreţie, la fel şi rugăciunea, postul sau trăirea credinţei. Cel credincios nu striveşte cu buna sa intenţie pe nimeni din jurul său şi nu caută să fie deasupra celorlalţi, dimpotrivă, îi atrage la lumină şi îi ajută să-şi descopere calea. În plus, o atitudine plină de smerenie şi neagitată, fără a trâmbiţa şi a atrage atenţia celor din jur, ajută la întărirea credinţei şi la o apropiere mai naturală, firească, sinceră, intimă faţă de Dumnezeu.

Persoana care ştie să-şi manifeste discreţia şi simplitatea în trăirea credinţei transmite şi celor din jur pace, linişte, armonie. Psihologic vorbind, anumite stări sau trăiri ale celor de lângă noi devin adesea contagioase. Spre exemplu, atunci când cineva este foarte agitat, revoltat, nemulţumit, ne influenţează şi pe noi, iar după un timp disconfortul persoanei respective ni se transmite şi nouă, ne încarcă negativ, ne 10

implică în starea şi problemele sale; practic, intrăm în zona sa de disconfort. Acelaşi lucru îl putem simţi şi atunci când ne aflăm în preajma unei persoane senine, echilibrate, cu trăire spirituală intensă, fără emfază, cu discreţie şi simplitate; oricât de frământaţi şi agitaţi am fi în preajma unei astfel de persoane, simţim cum starea de linişte şi armonie ne cuprinde şi pe noi.

Aşa se explică forţa tămăduitoare a oamenilor cuprinşi de sfinţenie, care prin trăirea credinţei lor în simplitate şi discreţie pot determina schimbări emoţionale, atitudinale, comportamentale celor din jur, chiar şi celor care îi persecută, îi denigrează sau îi umilesc.

Cel mai bun exemplu de sfinţenie şi discreţie este Maica Domnului, cea care în toate situaţiile prezentate în Noul Testament ne demonstrează că nu trebuie să ieşi în evidenţă atunci când vrei să-ţi trăieşti cu adevărat credinţa.

Fiecare dintre noi are în minte imaginea şi modelul unei persoane pe care o vede frecvent în biserică şi care se încadrează în această tipologie. În cazul meu, am în minte imaginea unei femei din locul meu de baştină, care toată viaţa a trăit relaţia cu Dumnezeu într-o simplitate şi discreţie demne de admiraţie. Deşi lipsurile materiale şi viaţa în singurătatea unei case modeste au însoţit-o mereu, avea totdeauna privirea senină, un zâmbet cald pe chip,

Lumina creºtinului w aprilie 2020

nu se lamenta, nu se văicărea, evita bârfele şi discuţiile sterile cu ceilalţi, nu-i invidia pe cei ce pot şi au tot ce-şi doresc, avea locul ei retras într-un ungher al bisericii – toţi o vedeau şi o admirau cu câtă demnitate şi naturaleţe îşi trăieşte viaţa. Eu sunt convins că modul ei de a fi a avut multă influenţă asupra celor din jur, fie şi pentru simplul fapt că, atunci când îşi făcea apariţia pe uliţele satului, până şi cei mai „slobozi la gură” tăceau sau cei neduşi la biserică o tratau cu respect.

O vorbă din popor spune că un minut de discreţie valorează mai mult decât o oră de înţelepciune; altfel spus, discreţia în trăirea autentică a credinţei face mai mult decât ceea ce ne-ar îndemna înţelepciunea minţii! n

Cina Pascală

CITIND SCRIPTURA

de pr. Alois Bulai

Desfãºurarea celebrãrii sfintei Liturghii se prezintã dupã modelul unui ospãþ. Cea mai veche descriere a participãrii creºtinilor la Euharistie este 1Cor 11,23-26. Vocabularul ºi stilul ne aratã cã sfântul Paul citeazã o tradiþie care vine probabil de la creºtinii din Ierusalim din timpul lui Isus.

S

unt cam 20 de ani de la moartea Domnului. Paul ne transmite „cuvintele instituirii” prin care el prezintă comunităţii din Corint ce trebuie să facă atunci când celebrează Ultima Cină a lui Isus (Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,15-20). Analizarea textelor dovedeşte că relatările evanghelice sunt istorice şi n-au fost introduse în naraţiune mai târziu.

Oricare ar fi putut fi forma exactă originară a cuvintelor lui Isus, cele patru texte concordă în substanţă, iar semnificaţia teologică a Cinei nu este influenţată în practică de diferenţele nesemnificative.

Cina prezentată în evanghelii ca Ultima Cină a lui Isus este un ospăţ pascal: 1) este cronologic legată de sărbătoarea Paştelui (Mc 14,12); 2) deşi Isus şi discipolii locuiau la Betania şi ar fi avut timp să se întoarcă până la cină sau să facă acolo o cină de adio, ei au luat cina la Ierusalim, aşa cum era poruncit pentru Paşte; 3) cina a avut loc seara (Mc 14,17; In 13,30; 1Cor 11,23), spre deosebire de orele obişnuite pentru masă la evrei: dimineaţa sau la prânz; 4) pâinea a fost servită nu la începutul cinei, ci la mijloc, lucru neobişnuit pentru mese, dar prescris pentru Cina Pascală; 5) după Mc 14,26, cina s-a încheiat cu un imn, lucru care nu era prescris pentru niciun alt ospăţ în afară de Cina Pascală: a doua parte a Hallel-ului (Ps 114–118) a fost

cântată după rugăciunea de încheiere a Cinei Pascale; 6) în timpul cinei, Isus le-a interpretat discipolilor semnificaţia pâinii şi a vinului, lucru care nu se întâmpla decât la Cina Pascală, când diferitele părţi ale ritului pascal erau interpretate în funcţie de acţiunea salvifică a lui Dumnezeu în timpul ieşirii poporului lui Israel din Egipt. Aşadar, Ultima Cină a lui Isus trebuie înţeleasă pe fondul ospăţului pascal bazat pe textul din Ex 12.

Prin urmare, aceasta este actualizarea timpului salvific, dar anticipat al împlinirii (Mc 14,25; Lc 22,16; vezi şi Lc 13,28; 14,15).

Pe de altă parte, Ultima Cină trebuie înţeleasă pe fondul cinei pascale iudaice, care scotea în evidenţă eficacitatea salvifică pe care a avut-o în Egipt înjunghierea mieilor, lucrarea lui Dumnezeu care a smuls poporul său din sclavie, alianţa lui Dumnezeu cu Israel. Este adăugată intenţia de laudă şi de mulţumire, legată de sărbătoarea care se deschidea spre mântuirea viitoare a Israelului la venirea lui Mesia.

Cuvintele asupra pâinii sunt pronunţate când Isus rosteşte binecuvântarea frângând o bucăţică din pâinea-azimă pentru fiecare participant (Mc 14,22; Mt 16,26; Lc 22,19; 1Cor 11,24). Este improbabil ca „frângerea” pâinii să fie doar un simbol al „frângerii t r upului lui Isus” pe cruce.

Frângerea nu este o metaforă pentru „a ucide”; gestul precede numai acţiunea de a distribui. În contextul celebrării pascale şi în faţa morţii sale, pe care Isus o ştia că este aproape, cuvântul vrea să spună: „Această pâine reprezintă persoana mea, prin această pâine mă dăruiesc pe mine însumi”. Isus prezice moartea lui iminentă, în care ştie că este victima (Ex 30,14; Lev 22,14; Ez 43,21) în locul ... sau pentru toţi oamenii (în greacă, pentru mulţi, în sens inclusiv: aşa de mulţi, că nu se pot număra: Is 53).

Prin acţiunea de a împărţi pâinea şi prin cuvântul interpretativ, Isus stabileşte între pâinea euharistică şi trupul său o legătură de identitate, care îl face prezent pentru discipoli şi pentru lume în virtutea sacrificiului său personal. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

11

Fericitul Anton Durcovici

MESAJUL SFINÞILOR

student în Cetatea Eternă

de pr. Petru Ciobanu

Perseverent chemãrii la Preoþie, dupã studiile seminariale la Bucureºti, începând cu anul 1906, Anton Durcovici ºi-a continuat formarea preoþeascã ºi intelectualã la Roma.

P

rimul pas în Cetatea Eternă Anton Durcovici l-a făcut la 30 octombrie 1906, având cu sine recomandările superiorilor de la Bucureşti, în special ale rectorului Augustin Kuczka, ce scria despre viitorul episcop că avusese o conduită bună în seminarul din capitala României.

Cel dintâi an de studii la Roma a început la 4 noiembrie 1906, când s-a înscris la Academia filozofică „Sfântul Toma” pentru a-şi completa studiile de filozofie scolastică. La 20 decembrie acelaşi an, rectorul Colegiului De Propaganda Fide îi relata arhiepiscopului de Bucureşti despre studentul Durcovici: „Îmi pare un tânăr de aur, sub toate aspectele”, iar în scrisoarea din 9 aprilie 1907 scria despre „scumpul” Durcovici că este „un tânăr de aur, de înaltă ţinută în toate, care dă speranţă de foarte mari reuşite”.

La 8 decembrie 1907, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, Anton Durcovici a făcut jurământul de fidelitate faţă de Colegiul Urbanian, eveniment pe care îl cataloga, într-o scrisoare adresată arhiepiscopului Raymund Netzhammer, drept „cel mai important din timpul şederii” sale la Roma şi prin care era „repartizat pentru totdeauna clerului scumpei Dieceze de Bucureşti”.

La 14 martie 1908, în bazilica „Sfântul Ioan” din Lateran, seminaristul Anton Durcovici a primit tonsura. În ultimii doi ani ai formării sale filozofice a lucrat asupra tezei de doctorat în filozofie, 12

pe care l-a obţinut la 3 decembrie 1908 la Universitatea „Sfântul Toma de Aquino”.

După finalizarea studiilor de filozofie au urmat studiile de teologie, pe care Anton Durcovici le-a desăvârşit la Universitatea Urbaniana a Congregaţiei De Propaganda Fide, unde, datorită studenţilor veniţi din toate colţurile lumii, „a cunoscut Biserica Universală” şi „a fost marcat de spiritul Bisericii Romano-Catolice”, după cum scria ucenicul său Florian Müller. În această perioadă a studiilor sale s-a implicat în viaţa instituţiei, fiind şi membru al corului Colegiului Urbanian. Perioada formării romane în Colegiul Urbanian i-a adus o binemeritată faimă printre profesori şi studenţi, graţie a două calităţi de bază: stima şi încrederea. Rectorul Giovanni Bonzano, în scrisorile adresate arhiepiscopului Netzhammer, folosea pentru studentul Anton Durcovici doar calificative la superlativ.

Primul mare pas spre sfânta Preoţie a fost făcut la 25 iulie 1909, în biserica „Sfântul Apolinariu”, când a primit ordinul subdiaconatului, prin care se jertfea „pentru totdeauna şi fără nicio reţinere lui Dumnezeu şi sfintei sale Biserici”. Despre succesele la învăţătură ale lui Anton Durcovici vorbesc calificativele obţinute în anul de studii 1908-1909: Sfânta Scriptură – 9/9, Teologia dogmatică – 10; Despre sacramente – 10 şi Teologia morală – 9/9, şi în anul 1909-1910, ultimul său an de

Lumina creºtinului w aprilie 2020

teologie: Sfânta Scriptură – 10, Teologia sacramentelor – 10 şi Teologia morală – 10. Încununarea anilor de pregătire teologică s-a materializat prin susţinerea doctoratului în teologie la Universitatea Urbaniana, în iunie 1910.

Pe lângă cele două titluri, a mai obţinut licenţa în drept canonic la Seminarul Roman al Iezuiţilor.

Neavând însă vârsta canonică necesară pentru primirea hirotonirii preoţeşti, a cerut permisiunea să rămână la Roma încă un an, fiind numit prefect la propunerea rectorului Bonzano, funcţie în care „a adus servicii valoroase Colegiului”. În sfârşit, ca încununare a anilor de formare, cu dispensă din partea papei Pius al X-lea, la 24 septembrie 1910, în bazilica „Sfântul Ioan” din Lateran, prin impunerea mâinilor cardinalului Pietro Respighi, Anton Durcovici a fost hirotonit preot, urmând ca în anul următor să revină în România. n

Subukia

SANCTUARE

de pr. Iosif Dorcu

În centrul statului african Kenya, la 210 km de capitala Nairobi, spre vest, se aflã sanctuarul dedicat Fecioarei Maria de la Subukia. Se situeazã pe teritoriul Diecezei Nakuru, chiar pe linia ecuatorului, într-o zonã de coline împãdurite, la marginea satului cu acelaºi nume.

I

deea apariţiei acestui sanctuar aparţine primului cardinal de origine kenyană, Maurice Michael Otunga (decedat în anul 2003, căruia i s-a introdus cauza de beatificare) şi preotului Raphael S. Ndingi, devenit ulterior episcop de Nakuru.

Era în anul 1980 când se făceau pregătirile pentru vizita papei Ioan Paul al II-lea în Kenya (6-8 mai). În Conferinţa Episcopală s-a discutat despre un posibil sanctuar naţional în Kenya, dedicat Maicii Domnului. La 7 mai 1980, în timpul vizitei la Nairobi, papa a binecuvântat piatra fundamentală. În anul 1984 se reia discuţia şi i se cere episcopului de Nakuru, Raphael S. Ndingi, să găsească un loc potrivit în dieceza sa, deoarece aceasta este situată în centrul ţării şi era de dorit să fie uşor accesibil tuturor creştinilor din Kenya. Cardinalul Otunga propune denumirea oficială „Satul Mariei, Maica lui Dumnezeu” şi hotărăşte să fie situat în apropierea localităţii Subukia (adică „ridicătură de teren” în limba tribului Maasai). Prin urmare, s-au achiziţionat 100 de hectare de teren, iar la 9 mai 1991 s-a celebrat prima Liturghie pe locul viitorului sanctuar.

Lucrările sanctuarului au fost încredinţate Societăţii Misionare „Sfântul Patrik”, iar un călugăr al acestei congregaţii, John Jones, a adus din Irlanda o statuie a Maicii Domnului. Într-o sâmbătă de decembrie a anului 1991, în ajunul solemnităţii Neprihănita Zămislire, şeful

de lucrări, voind să cureţe terenul de mărăcini, a observat că o parcelă era umedă. Săpând în partea mai joasă, a ţâşnit un izvor cu apă curată, care curge şi în ziua de azi.

Pentru poporul credincios acesta era un semn ceresc, deoarece în zonă era deja o secetă prelungită, iar oamenii se chinuiau mult pentru apă. Mons. Cornelius Korir, episcop de Eldoret, a binecuvântat acest izvor, despre care se spune că are efecte miraculoase.

La 19 aprilie 1998, un grup de fanatici au incendiat statuia şi capela în care era adăpostită. La 12 august 1998, papa este înştiinţat de nunţiul apostolic, Giovanni Tonucci, că deja există sanctuarul de la Subukia şi că vor fi pelerinaje jubiliare pe tot parcursul anului 2000, iar papa a răspuns la 20 mai 1999 cu o frumoasă scrisoare de felicitare pentru noul sanctuar.

La 9 decembrie 2000, noua statuie a Mariei, sculptată în lemn de jacaranda (copac aflat în curtea nunţiaturii din Nairobi) de către

un artist ugandez, Leonard Katete, a fost binecuvântată în prezenţa a 15 episcopi. Începând cu ziua de 5 octombrie 2006, custodia sanctuarului a fost încredinţată călugărilor Franciscani Minori Conventuali.

Pelerinii care ajung la Subukia găsesc aici sanctuarul, capela cu statuia Maicii Domnului şi Calea crucii. Văzut de sus, acoperişul apare ca o coroană cu 12 laturi (amintind de cele 12 stele din coroana Mariei), iar 12 piloni fac referinţă la apostoli. În interior încap 4.500 de persoane.

Spaţiul exterior, foarte generos, este potrivit pentru celebrările cu mari mulţimi de pelerini, care zilnic vin aici, iar la marile sărbători adesea sunt mult peste 20.000 de persoane. Fiind o zonă verde, împădurită, este foarte potrivită pentru rugăciune şi reculegere. Este cu adevărat un loc unde omul se întâlneşte cu Dumnezeu. Aici vin atât catolici, cât şi credincioşi ai altor denominaţiuni creştine. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

13

Centrul de Resurse pentru Familii ÎN SPRIJINUL SEMENILOR

de Claudia Ciocan

Cu acest numãr al revistei, inaugurãm o nouã rubricã, dedicatã activitãþilor sociale din Dieceza de Iaºi. Cu ocazia jubileului de 30 de ani de activitate al Centrului Diecezan Caritas Iaºi, vom prezenta în câteva numere ale revistei domeniile în care este implicatã aceastã asociaþie.

P

rimele activităţi desfăşurate în Caritas începând cu anul 1990 au constat în oferirea de alimente şi haine familiilor sărace. Fondatorii Caritas au înţeles ulterior că nevoile de edificare ale societăţii nu pot fi împlinite doar prin ajutoarele directe, ci şi prin edificarea interioară a omului. Prin urmare, asociaţia a dezvoltat programul Centrul de Resurse pentru Familii (din cadrul Domeniului Copii, Tineri, Familii), care asigură asistenţă socială şi psihologică, terapii ocupaţionale diverse, cu o metodologie specifică pentru familiile defavorizate aflate în situaţii de dificultate sau cu un grad crescut de vulnerabilitate socială.

Scopul principal al Centrului de Resurse pentru Familii este sprijinirea, orientarea şi creşterea calităţii vieţii pentru familiile aflate în dificultate, prin desfăşurarea unor acţiuni/terapii având un caracter inovator, care vor conduce la dezvoltarea abilităţilor de viaţă, creşterea integrării şi participării membrilor familiei la

viaţa economică şi socială. În activitatea noastră cu persoanele defavorizate, accentuăm importanţa implicării familiei în cauză în procesul de identificare de noi soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei.

Astfel, sprijinim demersurile realizate de persoanele beneficiare ale centrului în iniţiative proprii de dezvoltare durabilă.

Activitatea Centrului de Resurse pentru Familii se întinde pe raza judeţului Iaşi. Problemele sociale cel mai des întâlnite în cadrul Centrului de Resurse pentru Familii vizează instituţia familiei privită în ansamblu, pornind de la copii până la persoanele vârstnice inactive pe piaţa muncii.

Potenţialii beneficiari ai Centrului de Resurse pentru Familii sunt reprezentaţi de persoane cu situaţii familiale incerte: lipsa unui loc de muncă, a resurselor materiale, lipsa alimentelor necesare supravieţuirii, lipsa unei locuinţe, lipsa oportunităţilor de angajare, lipsa apartenenţei la un grup, disfuncţii familiale (lipsa aprecierii

Dintre activităţile şi campaniile organizate pentru familii

Dacă nu poţi veni la bibliotecă, vine biblioteca la tine! q Femei pentru Femei (cu ocazia zilei de 8 martie) q 1 Iunie, cu şi pentru copiii Centrului de Resurse pentru Familii q Festivalul pentru familii q Campania „Ghiozdanul cu rechizite” q Campania „Să împodobim Crăciunul!” q Grupuri de suport: Siguranţa on-line a familiei, Cunoaşterea şi autocunoaşterea, Controlul emoţiilor şi gestionarea conflictelor, Nutriţie şi igienă, Iubirea şi respectul faţă de familie. q

14

Lumina creºtinului w aprilie 2020

celorlalţi, sentimentul de inutilitate), nivel scăzut de educaţie etc.

Activităţile realizate cu şi pentru cele 30 de familii active ale centrului au fost orientate în mod special spre: terapie ocupaţională şi dezvoltare personală pentru beneficiarii proiectului, servicii de informare, orientare şi consiliere pentru familiile aflate în dificultate, servicii de sprijin pentru familii defavorizate, terapie suportivă prin organizarea unor gru puri de suport, integrare so cio-profesională şi educaţională, promovarea intereselor familiilor aflate în dificultate.

Pentru schimbarea destinelor celor aflaţi în nevoie este necesar şi sprijinul dv., dragi membri ai comunităţii. Prin urmare, vă invităm să vă alăturaţi misiunii noastre social-caritative şi să fiţi alături de beneficiarii noştri încercaţi de greutăţile vieţii. n

Împreună pentru „a învia”!

PAGINA FAMILIILOR

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Când doi tineri se cãsãtoresc nu pot sã întrevadã chiar de la început valenþa pe care o poate avea actul în sine pe care îl fac. Tineri fiind ºi având exemplul generaþiei de dinainte sau al prietenilor, mulþi considerã cã a te cãsãtori e un lucru normal, tocmai pentru cã „aºa au fãcut ºi bunicul, ºi tata, ºi aºa trebuie sã fac ºi eu”.

Mai intervine şi atracţia fizică reciprocă, elanul tineresc, poate şi dorinţa de „aventură”, astfel încât cei doi, după toate „procedurile”, se trezesc deodată căsătoriţi. Iată-i soţ şi soţie – un statut pe care nu l-au mai experimentat niciodată, o responsabilitate de data aceasta nu doar pentru persoana proprie, ci şi pentru a celui alături de care mănânci, dormi, respiri, trăieşti. În zadar ni s-a spus la cursul pentru logodnici că viaţa de familie e o vocaţie, e darul pe care Dumnezeu îl face unui tânăr şi unei tinere, cu tot ceea ce presupune aceasta; gândul nostru, mai ales în acele momente, era la nuntă, la ce mai era de pregătit pentru acel eveniment, la invitaţii care vor veni, ca şi la cei care vor refuza să vină, la datoriile pe care le-am făcut pentru acest eveniment unic din viaţa noastră şi la efortul pe care trebuia să-l facem să ne luăm o casă sau cele necesare pentru traiul de zi cu zi. Ce pregătire, ce atenţie, ce conştientizare a ceea ce avea să vie?!

Pot să spun – şi cred că sunt în asentimentul multor persoane căsătorite – că la cununie nu poţi anticipa decât foarte puţin din ceea ce înseamnă cu adevărat viaţa de familie. Sunt atâtea neprevăzute!

Ceva ce este foarte greu de prevăzut este boala, indiferent sub ce formă se manifestă ea. Ca

mulţi alţii în timpul iernii, şi eu am avut parte de o răceală aproape la limita gripei. Nu ştiu care a fost contextul în care am luat-o. Ceea ce ştiu e că într-o noapte, după ce seara nu avusesem niciun simptom, m-am trezit deodată cu temperatură. Îmi ardea faţa şi mă dureau toate oasele. Eram transpirat şi abia mă mai mişcam. M-am speriat, am trezit-o pe soţie şi am rugat-o să-mi dea o pastilă pentru răceală. Nu voiam să cred că tocmai eu luasem o aşa răceală, cu asemenea complicaţii! Aveam şi eu mândria mea!

Soţia s-a trezit cu mult calm, m-a asigurat că totul va fi bine, mi-a adus nu doar pastila, ci mi-a făcut şi un ceai, stându-mi alături aşa cum odinioară stătea mama mea atunci când se întâmpla să am febră. Mi-a făcut frecţie, m-a împachetat efectiv în oţet, mi-a asigurat un ambient plăcut, astfel încât a doua zi către seară am început să mă simt mai bine.

După un duş şi încă o frecţie cu oţet, m-a lăsat temperatura. Au încetat durerile şi starea de disconfort a început să dispară.

După ce s-a asigurat că totul e bine, mi-a amintit de un gest de-al meu de încăpăţânare. Mersesem cu toate geamurile de la maşină coborâte... În realitate nu era iarna cea care m-a îmbolnăvit, ci dorinţa

mea de a arăta că soţul nu trebuie să fie „condus” de soţie, că nu trebuie să ridic geamurile de la maşină doar aşa, „că îmi spune mie soţia”. Trebuia să-i dau o lecţie să ştie cine conduce cu adevărat familia, dar mi-a dat ea o lecţie de iubire, îngrijindu-mă cu atâta delicateţe şi atenţie.

Evident că viaţa de familie are rolul ei, dar am înţeles că este şi pentru astfel de momente, sau mai ales pentru astfel de momente, ca să învăţăm să fim umili, să-l respectăm pe celălalt, conştientizând că până la urmă Dumnezeu ne-a încredinţat unul celuilalt tocmai pentru a avea grijă unul de altul, pentru a ne respecta, pentru a ne face câte un ceai, pentru a ne iubi..., pentru a „învia”! (Luca) n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

15

Tu ai ascultat de părinţi? Paştele PENTRU COPII

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Cine a ascultat mereu de pãrinþi?! ªi chiar dacã le-am dat impresia cã i-am ascultat, pânã la urmã tot ce am vrut noi am fãcut!

E

i au încercat, ne-au explicat, ne-au spus ce e bine şi ce nu e bine, ne-au mai dojenit, ne-au ameninţat, dar noi am continuat s-o ţinem pe a noastră. Între timp, am crescut, am intrat în lumea celor mari, am întâlnit oameni, situaţii, ne-am lovit de greutăţi, ne-am amintit de cele spuse de ei, iar ei se uită la noi fie cu mândrie, fie cu ruşine, în funcţie de cât a înţeles fiecare să-şi asume din ceea ce, în sinteză, înseamnă educaţie.

Când am crescut am înţeles că educaţia nu era pentru atunci când eram mic, ci pentru acum, pentru ziua în care aveam să-l întâlnesc pe primul om, altul decât mama sau tata, fraţii sau surorile, poate pe învăţătorul meu, pe preot, pe colegul de bancă sau, mai târziu, pe viitoarea soţie, pe viitorul soţ. Educaţia este pentru când problemele vieţii te năpădesc, când răbdarea tinde să iasă din matcă asemenea unui râu învolburat, când trebuie să spui „bună ziua!”, „te rog frumos!”, „scuză-mă!”, „mulţumesc!”.

16

Educaţia este acel ansamblu de ceva ce te face plăcut faţă de ceilalţi, acceptat şi, la nevoie, iertat.

Ea nu are secrete, nu este pentru un cerc restrâns de persoane, nu este nici prea greu de învăţat, ci simplu de tot îţi spune că trebuie să fii „om”, un om între oameni.

Când am spus pentru prima dată „bună ziua!”, iar interlocutorul meu, un bătrân de vreo optzeci de ani, mi-a răspuns, am început să-i cred pe părinţi când îmi spuneau că aceasta ne apropie de oameni. Când am spus pentru prima dată „mulţumesc!”, eram atât de bucuros pentru poala de cireşe pe care mi-o oferise o mătuşă, că şi astăzi îmi amintesc cum am fugit cu ele către casă fără să realizez că pe drum le-am pierdut aproape pe toate. Iar când am spus „scuze!”, nu pot să uit zâmbetul bătrânii peste care dădusem din greşeală şi care mi-a dat o bucată de halva. Ce frumos e să asculţi de părinţi, mai ales că ei te învaţă mereu la bine!

(Eduard) n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

într-o familie mixtă de Dominik-Gabriel Avasiline

S

unt preţioase acum amintirile din copilărie, când aveam posibilitatea de a trăi de două ori bucuria învierii Domnului.

Mărturisesc faptul că în familia mea bunicii materni sunt catolici, iar cei paterni, ortodocşi. Exista un respect aparte, înţelegere cordială, acceptare necondiţionată atunci când îmi vorbeau despre păstrarea credinţei. Am remarcat că nu se impunea nimic. Mai târziu am înţeles de ce cu bunicii paterni sărbătoream Paştele pentru a doua oară (la o dată diferită).

Vizitându-i cu părinţii, pentru mine a fost însă mereu important nu atât ce cadouri aducea această sărbătoare, cât mai ales să-i văd sănătoşi, să-i îmbrăţişez, să gust din bucatele sfinţite şi să stau de vorbă cu ei. Îmi amintesc cu emoţie de Liturghia din noaptea de Paşti a anului 2014. Eram ministrant. Mă spovedisem şi aveam inima nerăbdătoare să-l primesc pe Isus înviat. Biserica împodobită de sărbătoare era plină.

Privirile tuturor erau luminate.

Clopotele băteau cu putere.

Anunţau intonarea solemnă a cântecului „Cristos a-nviat!” La sfârşitul Liturghiei toţi eram fericiţi. Cu lumânările aprinse, am pornit spre casă.

La şcoală, colegii m-au considerat mereu un norocos: „Sărbătoreşti Paştele de două ori! Ai vacanţă mai multă!”, îmi spuneau. Le mulţumesc pentru prietenie şi pentru înţelegerea credinţei mele. Dar în cazul tău cum e? n

„Tinere, îţi zic, scoală-te!”

PENTRU TINERI

Christus vivit!

de pr. Felix Roca

Luna aceasta celebrãm Învierea Domnului, precedatã de Duminica Floriilor în care se marcheazã ºi Ziua Mondialã a Tineretului, pentru care papa Francisc a stabilit tema: „Tinere, îþi zic, scoalã-te!” (Lc 7,14). sărbătoarea Paştelui şi tema Zilei Mondiale a Tineretului de Îanulntre acesta este o legătură atât de strânsă! În Sfânta Scriptură, verbul „a se scula” este folosit şi cu sensul de „a învia, a se trezi la viaţă”. Iar Paştele este tocmai triumful vieţii, victoria lui Cristos asupra morţii.

Cuvintele cu care se deschide exortaţia Christus vivit evidenţiază esenţa Paştelui: „Cristos trăieşte. El este speranţa noastră şi cea mai frumoasă tinereţe din această lume. Tot ceea ce atinge el devine tânăr, devine nou, se umple de viaţă. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creştin sunt: El trăieşte şi te vrea viu!” Cristos cel viu a învins moartea pentru a ne dărui viaţa sa, pentru ca să fim înnoiţi de prezenţa lui în noi.

Paştele este timpul potrivit pentru a reînnoi viaţa noastră, pentru a renunţa „să privim viaţa de la balcon” sau „să confundăm

Pentru tineri:

fericirea cu o canapea”. Sunt expresii pe care papa Francisc le-a adresat tinerilor de-a lungul pontificatului său. Conştient că orice tânăr poate fi încercat de apatie, de tristeţe, de neîncredere, Sfântul Părinte adresează, la nr. 20 al exortaţiei, un îndemn hotărât: „Dacă ai pierdut vigoarea interioară, visuri, entuziasmul, speranţa şi generozitatea, în faţa ta se prezintă Isus aşa cum s-a prezentat în faţa fiului mort al văduvei şi, cu toată puterea sa de înviat, Domnul te îndeamnă: «Tinere, îţi zic, scoală-te!» (Lc 7,14)”. În Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului, papa Francisc comentează acest îndemn adresat de către Isus tânărului din Nain, spunând că toţi cădem şi, de aceea, trebuie să facem efortul să ne sculăm. De fapt, numai cel care nu merge nu cade, dar nici nu înaintează, nu se îndreaptă spre o direcţie. Însă cel care ascultă acest „ridică-te” al lui Cristos

Atunci când ţi se descarcă bateriile sufletului, nu sta mult în această stare!

Cere ajutorul pentru a te putea scula şi pentru a învinge orice „boală”! q Chiar dacă în aceste timpuri se vorbeşte de izolare fizică, de distanţare socială, nu te închide în tine, discută cu ceilalţi chiar şi prin intermediul mijloacelor moderne şi găseşte forţa să îi „scoli” pe cei care sunt încercaţi de orice fel de teamă! q Trăieşte ca un „înviat”, ca o persoană plină de bucurie, de entuziasm şi de speranţă! q

Pentru comunităţi:

În fiecare comunitate sunt tineri care cad. Au nevoie de o inimă înţelegătoare şi de o mână întinsă. q Încrederea şi dragostea îi ajută pe tineri să se ridice şi să înflorească, nepăsarea şi blamarea îi scufundă şi mai mult. q Potenţialul tinerilor care au viaţa lui Cristos poate fi de folos întregii comunităţi. q

descoperă o nouă forţă interioară care îi reaprinde entuziasmul şi îi înflăcărează speranţa. O speranţă de care avem şi mai mare nevoie în aceste timpuri în care omenirea este încercată de pandemie. Tinerii sunt aceia care sunt chemaţi să arate că „«scoală-te» înseamnă şi «visează», «riscă», «angajează-te» pentru a schimba lumea, «reaprinde» dorinţele tale, «contemplă» cerul, stelele, lumea din jurul tău”, după cum spune papa în acelaşi mesaj. Înseamnă să ridici ochii din ecranul telefonului şi al calculatorului pentru a descoperi la cine te trimite Domnul pentru a oferi mângâiere şi încredere, pentru a înţelege ce misiune îţi încredinţează pentru ca inima ta să fie „vie” şi pentru ca inima altora să se umple de bucuria pe care tu o poţi oferi. Astfel se pot învinge virusurile necredinţei, nepăsării, neliniştii şi oricare altele care îndepărtează de Dumnezeu şi de ceilalţi oameni. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

17

Paştele PAªTI 2020

de pr. Cristian Diac

trecerea Domnului şi trecerile noastre

Trãim un timp ieºit din comun, peste care vrem sã trecem cât mai repede, cu încredere deplinã în iubirea providenþialã a lui Dumnezeu, care ne vrea binele chiar ºi atunci când ni se întâmplã rãul.

E

timpul unei pandemii care în fiecare zi capătă noi proporţii. Şi de noi depinde să limităm răspândirea renumitului virus COVID-19, despre care auzim vorbindu-se în orice discuţie. Eradicarea lui completă însă depinde în ultimă instanţă doar de Dumnezeu, în mâinile căruia stau destinele vieţilor noastre. Anul acesta ne va fi dat să petrecem un Paşte memorabil, pe care suntem constrânşi să-l pregătim mai mult în interior decât în exterior, un Paşte care să ne găsească pe fiecare cu o concepţie schimbată despre viaţă, despre noi, despre ceilalţi.

Va reuşi într-adevăr aceste transformări?

Cum vom sărbători Paştele? În limba ebraică, termenul folosit pentru Paşte este pesah, care înseamnă „a trece peste”, „a cruţa”, şi se referă mai întâi la îngerul Domnului care a trecut peste casele evreilor, cruţându-le de orice vătămare (cf. Ex 12,11-14).

Acesta a fost primul Paşte din istorie, prima „trecere”. Pentru noi, creştinii, trecerea pe care o sugerează termenul ebraic este cea a lui Isus, de la moarte la viaţă prin înviere. Se fac auzite deja întrebări de genul: „Cum vom trece peste acest timp dificil? În ce fel ne va păzi Domnul?

De câte ori va trebui să mai auzim de numărul tot mai mare al celor care, din cauza unui virus invizibil şi infim, vor trece de la viaţă la moarte?”

18

Învierea

de Emil Bejan

Tresare-n somn toată grădina: De ce-i lumină-n miez de noapte?

Ce s-a-ntâmplat? Care-i pricina?

Răspunsul vine-acum la toate...

Mormântu-i gol şi nu-nţelege: Cum s-a dat piatra la o parte?

Iar cel pe care-acum îl vede Era aici, întins, pe spate...

Cel ce a părăsit mormântul E Domnul vieţii, a-nviat!

O spune azi întreg pământul, E-adevărat! E-adevărat!

Dar iat-o pe Maria! Vine Cu-n suflet numai resemnare; Şi-n gândul ei nu ştie cine Va-nlătura piatra cea mare...

Dar piatra-i dată la o parte Şi ochii-i văd mormântul gol! Şi gându-i se duce departe, Dându-i grădinii un ocol.

Timpul pe care-l traversăm este, aşadar, al mai multor treceri: e trecerea, în speranţă, de la o pandemie tot mai persistentă la starea normală a sănătăţii lumii, de la închiderea timorată în perimetrul domestic la deschiderea socială din sfera publică, de la pesimism şi îngrijorare generalizată la încredere şi optimism împărtăşit. Cu atâtea treceri sperate, ne vom mai putea concentra sufletele pe marea trecere a Domnului de la moarte la viaţă, pe trecerea lui peste vieţile noastre încercate? Poate că timpul de faţă este binevenit pentru a ne săpa în suflete dorinţa intensă ca prin toate trecerile noastre să fie şi Dumnezeu cel care trece alături de noi. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

Isus i-apare, dar nu-l vede, Ba chiar îl crede grădinar!

Pe nume-o strigă, şi îl crede, Şi simţuri, toate îi tresar.

E-adevărat! A înviat!

E-ntreg, aici, stând în picioare, Şi mă priveşte-adânc, curat, Cu faţa-i desprinsă din soare.

Aleargă paşii pe cărare Să ducă cea mai mare veste, Şi toţi, cuprinşi de-nfiorare, Se-ntreabă: e vis sau e poveste?

Dar cea mai mare bucurie, Ce se coboară ca o rouă, E cel ce vine, cel ce ştie Să spună lumii: „Pace vouă!”

Isuse-al meu, vii azi la mine S-aduci răsaduri în grădină, Ca să rămân pentru oricine Toiag pe drumul de lumină...

De mână cu Dumnezeu(IV) Intimitatea credinţei

PAªTI 2020

n

de pr. Cristian Chinez

de pr. Laurenþiu Dãncuþã

Eºti doar un om!

Nu te mai lua la trântã cu Diavolul, ci þine-te de mânã cu Dumnezeu!

C

e virtute ţi-ar plăcea să ai peste 5-10 ani? Ce simţi acum că ar putea înfrumuseţa sufletul tău? Ce virtute ar face viaţa ta mai armonioasă? Sfântul Anton abate spunea: „Cel care bate fierul mai întâi se gândeşte ce va face: seceră, sabie, secure. Aşa şi noi trebuie să ne gândim ce virtute vrem să dobândim, ca să nu ne ostenim în zadar”.

Prezenţa lui Cristos cel veşnic viu devine o binecuvântare pentru omenirea încercată de suferinţă. Avându-l alături, putem cere orice şi vom primi, pentru ca bucuria noastră să fie deplină (cf. In 16,23-24). Ce virtute simţim că ne lipseşte? Să nu ne concentrăm doar pe păcatele care ne întunecă viaţa şi sărbătorile, ci să ne inventariem virtuţile: să valorificăm ce avem şi să cerem cu smerenie şi credinţă ce ne lipseşte.

Acum este timpul potrivit (cf. 2Cor 6,2)! Astăzi este în mijlocul nostru Isus din Nazaret, om adevărat şi Dumnezeu adevărat.

Oare poate fi ceva mai fascinant decât să stai în prezenţa Celui care învinge moartea? Ce poate fi mai liniştitor decât să te poţi ţine de mână cu un Dumnezeu iubitor de oameni, cu Domnul care din iubire învinge moartea, păcatul, răul?

Este adevărat că nu toţi simt şi trăiesc iubirea Celui Înviat. Dacă roadele învierii nu ajung la noi înseamnă că nu am îmbrăţişat tot adevărul. Lipsa de sinceritate este o piedică în întâlnirea cu Cristos: Adevărul nu poate sta

împreună cu ipocrizia. Cel Înviat este lumina care alungă întunericul făţărniciei. Cine vrea să-l întâlnească trebuie să fie complet sincer şi transparent în trăirea vocaţiei sale. Într-una dintre călătoriile papei Ioan Paul al II-lea, un copil s-a apropiat de el şi i-a zis: „Te ştiu!

Te ştiu de la televizor! Eşti papa!

Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate…

Mereu acelaşi!” În acest timp de har, prezenţa Celui mort şi înviat ne încurajează să îmbrăţişăm sinceritatea şi să îndepărtăm orice urmă de ipocrizie. Rodul învierii este de a fi mereu aceiaşi: în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, în caz de boală ca şi în timp de sănătate, în tristeţe şi în fericire. Totul este posibil pentru cel care se ţine de mână cu Dumnezeu, care este acelaşi ieri, astăzi şi în veac (cf. Evr 13,8). n

„Biserica, în vremuri tulburi ca şi în timpuri măreţe, trăieşte în intimitatea cea mai profundă a credinţei acelora care au o inimă simplă, aşa cum a trăit, în felul acesta, Israelul, chiar şi în timpuri în care legalismul fariseilor şi liberalismul saduceilor desfigurau faţa poporului ales. Credinţa rămânea vie în cei care erau cu inima simplă: tocmai aceştia au transmis Noului Testament flacăra speranţei; numele lor sunt ultimele ale vechiului popor al lui Dumnezeu şi totodată primele ale celui nou: Zaharia, Elisa beta, Iosif, Maria. Credinţa acelora care sunt cu inimă simplă, aceasta este comoara cea mai de preţ a Bisericii”. Astfel de cuvinte, rostite de un gigant al Bisericii Catolice cum este Joseph Ratzinger, identifică poziţionarea corectă faţă de adevăratele valori, dar şi importanţa a ceea ce ţine de inimă: interioritatea.

Cât despre numărul celor care susţin, prin credinţa lor simplă, Biserica, nu putem avea o evidenţă. Poate tocmai datorită faptului că ţine de interior. Totuşi, un teolog ecumenic, Friedrich Heiler, riscă o apreciere: „Multe milioane de oameni consideră Biserica romană ca o mamă spirituală în al cărei sân se ştiu în siguranţă, atât în ceea ce priveşte viaţa cât şi în ceea ce priveşte moartea”. Iar această siguranţă vine cu certitudine de la Răstignitul-Înviat, cel unit în mod intim cu Biserica sa. Ce poate fi mai frumos decât un astfel de spirit pascal! n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

19

Învierea – optimismul lui Dumnezeu MISIUNI

de pr. Florin-Petru Sescu

În zilele noastre, în faþa atâtor crize ce cuprind lumea întreagã, cu precãdere cea generatã de noul coronavirus, este aproape imposibil sã nu cazi în ispita pesimismului.

R

eflectând la toate repercusiunile bolii – cum ar fi separarea de cei dragi, privarea de libertatea de a ne întâlni, blocarea gesturilor până nu demult normale, şi ajungând până la a nu mai participa la sfânta Liturghie –, gândul m-a dus la povestea a trei misionari răpiţi de o grupare ISIS în nordul Camerunului.

Era în noaptea de 4 aprilie 2014 când pr. Giampaolo, pr. Gianantonio şi sr. Gilberte au fost răpiţi de o grupare nigeriană a fundamentaliştilor islamici. Preoţii şi sora, doar cu hainele de pe ei, au început aşa cele 57 de zile de teroare în savana nigeriană. Aveau să spună cum, bătuţi fiind, au dormit sub cerul liber, cum trei copaci de tamarind le-au ţinut de umbră şi i-au ferit de ploaie, cum au împărţit o singură pereche de sandale pe când nu mai puteau merge prin spini, cum au împărţit 10 kg de spaghete, o cutie de bulion amar şi ceva biscuiţi uscaţi.

Apa le era oferită într-un bidon de benzină, de care cu greu îţi puteai atinge buzele. Când au găsit câteva pliculeţe de ceai s-au bucurat mult:

le foloseau, le uscau şi le utilizau din nou a doua zi. Cu trecerea timpului, şi rugăciunea le-a fost interzisă când răpitorii şi-au dat seama ce fac. Recitarea Rozariului se făcea în gând, în inimă, în linişte. Când soldaţii mergeau să se roage din Coran, recitau şi ei din memorie fragmente evanghelice. „Micul infern, pe care nimeni nu ar trebui să-l trăiască vreodată – aveau să spună cei trei –, a reprezentat şi un timp de har în care am trăit la maxim caritatea, fraternitatea, atenţia faţă de aproapele, mortificaţia, prudenţa, comuniunea, renunţarea pentru celălalt”. Experienţa despuierii de toate i-a făcut conştienţi că omul, deşi are nevoie de foarte puţine lucruri pentru a trăi, nu va putea supravieţui fără solidaritate şi caritate.

Eliberarea a fost considerată de misionari ca o înviere, căci, aşa cum Isus a înviat din morţi, la fel şi ei au revenit la viaţă şi, aşa cum după înviere Isus era transfigurat, la fel şi ei erau transformaţi. „Astăzi ne simţim obligaţi să regândim proiectele, să acceptăm Misiunea Maroua

20

Lumina creºtinului w aprilie 2020

că nu putem înţelege şi controla toate şi să ne încredinţăm mai mult lui Dumnezeu, dacă vrem să trăim senin”, spunea pr. Gianantonio. „Nu am căutat această experienţă, nu ne-am dorit-o, ne-am trezit pur şi simplu trăind-o, fără să o putem schimba. A trebuit să găsim resursele pentru a reaprinde speranţa şi ne-am agăţat de optimismul lui Dumnezeu, care este Învierea”. Pr. Giampaolo a completat: „Ne-am îmbogăţit, în final, cu experienţa spirituală a creştinilor prigoniţi şi izolaţi”.

Optimismul lui Dumnezeu înseamnă a privi dincolo de orizont, pentru a vedea soarele care trebuie să răsară. Pot exista nori negri, aşa cum simţim în aceste zile, o îngrijorare în stare să stârpească toată tihna vieţii noastre, întrebări despre mersul lucrurilor. Dincolo de toate este lumina. La urma urmei, învierea semnifică trecerea dincolo de Vinerea Mare şi faptul de a-l vedea pe Cristos şi, prin el, pe noi toţi transfiguraţi. Aşa sperăm să privim şi noi Paştele în zilele actuale. Cristos a înviat!

Doi apostoli ai Editurii „Presa Bună” FIGURI ILUSTRE

de pr. Anton Despinescu

Cuvântul veºnic, „întrupat pentru noi, oamenii, ºi pentru a noastrã mântuire”, Isus Cristos, înainte de a se înãlþa la cer, îi trimite pe apostoli în lumea întreagã sã predice evanghelia ºi sã boteze. Trimiterea a devenit o misiune continuã, peste secole.

Î

ncă din perioada apostolilor s-a considerat necesar ca mesajul evanghelic să fie transmis şi în scris, aşa cum s-a făcut şi în Vechiul Testament.

Apariţia tiparului în Europa, pe la mijlocul secolului al XV-lea, a înlesnit răspândirea textelor sacre (Biblia), traduse în mai toate limbile pământului, cu mijloace perfecţionate şi în număr din ce în ce mai mare.

Comunitatea catolică de la răsărit de Carpaţi, minoritară, secole de-a rândul în regim misionar, nu a putut avea o presă religioasă bogată. De-abia în urma înfiinţării Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, în anul 1884, şi a formării clerului indigen s-a putut lucra, treptat, şi în acest domeniu. În acest sens, Monseniorul dr. Anton Gabor este un adevărat „părinte al Presei Bune” din această dieceză.

Era originar din binecunoscuta comunitate catolică a Tămăşenilor (jud. Neamţ), care a oferit diecezei anul trecut (2019) pe cel de-al şaptelea episcop de Iaşi, în persoana PS Iosif Păuleţ. Viaţa pământească a Mons. Gabor s-a desfăşurat pe parcursul a 53 de ani (1883-1936). Urmând chemarea la sfânta Preoţie, intră în Seminarul diecezan din Iaşi, unde îşi însuşeşte formarea sacerdotală timp de zece ani (1896-1906), pe care o continuă apoi timp de doi ani la Universitatea catolică din Innsbruck (Austria). La 31 august 1908 este sfinţit preot în catedrala catolică din Iaşi de primul

episcop de Iaşi, Nicolae Iosif Camilli, în a doua etapă a păstoririi sale. După hirotonire se întoarce la Innsbruck pentru studii de specializare. Astfel format, revine la Iaşi ca un slujitor de nădejde al diecezei: profesor la Seminar, vicar la catedrală, dar mai cu seamă pasionat muncitor ca pionier în sectorul presei catolice. În ascultare şi respect faţă de superiorii săi: episcopii Nicolae Iosif Camilli, Alexandru Th. Cisar şi Mihai Robu, mergea pe la episcopiile romano- şi greco-catolice din ţară, dar şi din străinătate, pentru lărgirea orizontului mediatic şi pentru a primi ajutoare în realizarea proiectelor. Editura şi tipografia „Presa Bună” împreună cu clădirea adiacentă, revistele diecezane „Lumina creştinului”, „Sentinela catolică” şi „Dacia creştină”, precum şi multele publicaţii necesare în pastoraţie (catehisme, istorie sacră, calendare, almanahuri ş.a.) erau în atenţia zilnică a râvnicului slujitor Anton Gabor. Fiind şi eu cândva elev al Şcolii parohiale din Iaşi, al cărei director era acelaşi Mons. Gabor, mi-l aduc aminte

ca pe o persoană introvertită, luminoasă, gata oricând a-i îndemna pe toţi şi pe fiecare în parte: „Iubiţi-l şi ascultaţi-l pe Isus, lumina lumii, calea, adevărul şi viaţa.

Cuvintele sale sunt duh şi viaţă care ne conduc la fericirea veşnică”.

Pr. Cornel Cadar (1964-2019) poate fi considerat drept succesorul Mons. Anton Gabor, apostol şi părinte al Editurii „Presa Bună”.

Am avut bucuria de a-l cunoaşte îndeaproape în perioada studenţiei sale, fiindu-i profesor, iar apoi în calitate de colaborator timp de 30 de ani la revista „Lumina creştinului”, la Almanah, la emisiunile de radio şi televiziune. Întrucât personalitatea sa proeminentă a fost reliefată amănunţit şi elogiată precum se şi cuvenea în cele 16 pagini ale suplimentului revistei „Lumina creştinului” din luna februarie, declar că sunt întru totul de acord cu cele scrise despre el. Menţionez doar salutul pe care ni-l adresam reciproc, ori de câte ori ne întâlneam: Curaj, dragă părinte! – Cu Dumnezeu, înainte! n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

21

ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI

statistici

Zss 2020

Au apărut Anuarul Pontifical 2020 şi Annuarium Statisticum Ecclesiae 2018, îngrijite de Oficiul Central de Statistică al Bisericii Catolice. Între anii 2013 şi 2018, catolicii botezați în lume înregistrează o creştere de aproape 6%, de la aproape 1.254 milioane la 1.329 milioane.

Numărul de preoți s-a contractat cu 0,3%. A crescut cu 10% numărul diaconilor permanenți: 47.504.

Au scăzut cu 8% numărul călugărilor care nu sunt preoți (mai puțin de 51.000), cu 7,5% cel al călugărițelor (642.000), cu 2% cel al seminariştilor (115.880 în 2018).

Aula Magna a Institutului Teologic din Iaşi a găzduit o nouă ediție a Zilei Sociale pentru Studenți, organizată sâmbătă, 22 februarie, de Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității „Al. I. Cuza” din Iaşi, în colaborare cu Oficiul pentru Pastorația Universitară al Episcopiei de Iaşi şi Asociația Studenților Catolici din Iaşi. Coordonator a fost pr. Fabian Doboş. Liturghia care s-a celebrat în această zi a fost prezidată de pr. Egidiu Condac, predica fiind rostită de pr. Cristinel Fodor. Au ținut conferințe: pr. Iulian Faraoanu, cu tema „Liberi în Cristos. Perspective biblice”; prof. univ. dr. Alois Gherguț, cu tema „Destinul şi condiția omului rătăcitor într-o lume a relativismului şi mimetismului”; pr. Ionuț Eremia Imbrişcă, având tema „Vocația, chemare universală”. Programul zilei a fost încheiat cu un microconcert de muzică religioasă susținut de Corul Universității Naționale de Artă „George Enescu” din Iaşi.

reuşită Echipa națională de fotbal în sală a României, formată din preoți catolici, s-a clasat anul acesta pe locul 5 la Campionatul European de Fotbal în Sală ce s-a desfăşurat

„reînnoiți-vă în cristos!” la Praga, în Cehia, în perioada 17-21 februarie. Această a 14-a ediție a reunit 18 echipe naționale de fotbal (Albania, Austria, Belarus, Bosnia, Cehia, Croația, Italia, Kazahstan, Kosovo, Muntenegru, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Ungaria). Din echipa României au făcut parte preoții: Marius Alistar, Damian Budău, Daniel Budău, Ga briel Dancă, Virgil Demşa, Iosif Petrilă şi Laurențiu Turbuc, din Die ceza de Iaşi, unul din Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia şi trei preoți din Dieceza de Timişoara. Finala a fost câştigată de echipa Poloniei.

România va găzdui ediția din anul 2021.

22

La ziua de formare pentru membrii şi simpatizanții sectorului adulți din Acțiunea Catolică „Sfântul Iosif ” Iaşi, desfăşurată sâmbătă, 29 februarie, au participat 180 de persoane din 15 parohii din zona Roman-Iaşi şi 80 de adulți din 11 parohii din zona Bacău. Activitatea, cu tema „Reînnoiți-vă în Cristos!” şi motoul „Astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Lc 19,5), s-a desfăşurat la Barticeşti, pentru zonele Roman şi Iaşi, şi la Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău, pentru zona Bacău.

fericirea de a da La ziua de reculegere cu tema „Este mai mare fericire în a da decât în a primi” (Fap 20,35), organizată sâmbătă, 7 martie, în Conventul „Padre Pio” al fraților capucini din

Lumina creºtinului w aprilie 2020

Roman, au participat 40 de surori şi frați din diferite congregații şi institute călugăreşti. Meditația a fost ținută de pr. Ciprian Benedic, OFMCap.

Mulțumire O sfânta Liturghie de mulțumire pentru toate activitățile desfăşurate în cadrul Centrului de Îngrijire la Domiciliu din comuna Pârgăreşti a fost celebrată de pr. Iosif Iacob, director general al Centrului Diecezan Caritas Iaşi, şi de pr. Costel Țăranu, paroh de Satu Nou, în biserica parohială, duminică, 8 martie.

Au fost prezenți angajați ai Centrului de Îngrijire la Domiciliu Pârgăreşti şi reprezentanți ai autorităților publice locale. Au fost amintite în rugăciune toate persoanele care suferă şi s-au adus mulțumiri lui Dumnezeu pentru toți aceia care se îngrijesc de cei bolnavi.

pastorația tineretului În perioada 9-11 martie a avut loc sesiunea de primăvară a Comisiei pentru Pastorația Tineretului din cadrul Conferinței Episcopilor din România, la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian. Au participat preoții responsabili ai oficiilor diecezane pentru pastorația tineretului şi tineri implicați în activitatea oficiilor. Discuțiile au fost moderate de pr. Felix Roca.

PS Iosif Păuleț s-a alăturat discu țiilor în a doua zi a sesiunii, dorind să cunoască fiecare reprezentant, şi a asigurat comisia de rugăciunea şi sprijinul său, apoi a prezidat sfânta Liturghie în capela centrului.

ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI

consacrare În cadrul unei celebrări la Fatima, în solemnitatea Buna-Vestire, la 25 martie, România (pentru prima oară) şi alte țări au fost consacrate Inimii Preasfinte a lui Isus şi Inimii Neprihănite a Mariei. La inițiativa Conferinței Episcopilor din Portugalia, luată în contextul răspândirii coronavirusului, au aderat mai multe țări. La finalul Liturghiei din catedrala din Iaşi, în prezența preoților şi surorilor din Episcopie şi a PS Petru Gherghel, în absența oricărui credincios laic din cauza restricțiilor pentru spațiile închise, PS Iosif Păuleț, îngenuncheat înaintea altarului, a rostit rugăciunea de consacrare a Diecezei de Iaşi către Inima Neprihănită a Mariei, asemenea fericitului Anton Durcovici în ziua de 22 august 1948, în catedrala din Iaşi.

jubileu S-au împlinit 25 de ani de viață consacrată, în solemnitatea Buna-Vestire (25 martie), pentru 13 surori din

Din agenda episcopului iosif păuleţ

n

26 februarie: Calea sfintei cruci şi Liturghia cu ritul impunerii cenuşii, concelebrant fiind PS Petru Gherghel, episcop emerit, în catedrală n 1 martie: Vizită şi Liturghie în Parohia Dancu n 7 martie: Liturghie la întâlnirea națională a responsabilelor comunităților de terezine din țară ale Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, la Institutul Teologic din Iaşi n 8 martie: Vizită şi Liturghie în Parohia Schineni n 11 martie: Întâlnire cu preoții decani la Centrul „Gaudium et Spes” din Traian.

numiri în curia diecezană Prin decrete episcopale, PS Iosif Păuleț a procedat la următoarele numiri de preoți în cadrul Curiei diecezane, care au intrat în vigoare de la 1 martie: vicari episcopali: pr. dr. Daniel Iacobuț – Secțiunea Pastorație, Oficiul pentru Pastorația Liturgică şi Sacramente; pr. dr. Iosif Antili – Secțiunea Cultură Creştină şi Dialog Ecumenic, Oficiul pentru Ecumenism; pr. dr. Iosif Iacob – Secțiunea Activități Socio-Caritative; pr. Mihai Budău – Secțiunea Administrație-Economie, econom diecezan, şi pr. dr. Romeo Neculai – Tribunalul Bisericesc, vicar judecătoresc; oficii diecezane: pr. Adrian Blăjuță – responsabil al Oficiului pentru Comunicații Sociale; pr. Iosif Dămătăr – responsabil al Oficiului pentru Cler I (preoți care slujesc în dieceză); pr. dr. Isidor Iacovici – responsabil al Oficiului pentru Cler II (preoți care slujesc în străinătate); pr. Alois Moraru – responsabil al Oficiului pentru Pelerinaje; alte numiri: pr. Vasile Petrişor – cancelar; pr. Daniel-Nicu Butacu – vicecancelar şi capelan pentru bolnavii din spitalele din Iaşi (ad interim).

Structura completă a Curiei Diecezei de Iaşi poate fi consultată accesând situl ercis.ro meniul Prezentare > Organisme diecezane > Curia diecezană.

transmisiuni în direct ale celebrărilor liturgice

Institutul Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”: sr. Margareta Acatrinei, sr. Veronica Albert, sr. Cristina Bereş, sr. Clara Bogdănel, sr. Silvia Felicia Bortoş, sr. Liliana Bulai, sr. Gabriela Dancău, sr. Cecilia Imbrea, sr. Maria Lucaci, sr. Ana Patraşc, sr. Iosefina Pişta, sr. Maria Tulbure şi sr. Mariana Vernica. Surorile Veronica Albert şi Maria Lucaci i-au mulțumit lui Dumnezeu pentru darul slujirii în catedrala din Iaşi, în cadrul sfintei Liturghii prezidate de PS Iosif Păuleț, în prezența PS Petru Gherghel, episcop emerit, fondatorul acestui institut.

În această perioadă de epidemie, credincioşii nu pot participa la Liturghie într-un lăcaş de cult, fiind absolviți de obligativitatea participării în mod fizic la sfintele Liturghii duminica şi în sărbătorile de poruncă (cf. can. 1248 §2). Urmărirea sfintei Liturghii prin intermediul mijloacelor de comunicare este o bună oportunitate pentru a trăi comuniunea în rugăciune şi a medita cuvântul lui Dumnezeu. În Dieceza de Iaşi sunt 25 de biserici de unde se poate participa on-line la sfânta Li tur ghie. Pe pagina www.ercis.ro/video pot fi găsite aceste transmisiuni împreună cu programul sfintelor Liturghii. În catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi a fost introdus un sistem profesional de transmisiuni video, astfel că sfintele Liturghii din timpul săptămânii, de dimineața (ora 7.30) şi de seara (18.00), sunt transmise însoțite de montaj video pe site-ul www.ercis.ro/media, pe YouTube (www.youtube.com/ercisro) şi pe Facebook (www.facebook.com/ercis.ro); în duminici şi sărbători de poruncă, se vor transmite sfintele Liturghii de la ora 11.30 şi de la ora 18.30, tot prin intermediul aceloraşi canale. La Radio Maria (pe frecvențele: FM 89,6 – zona Bacău; FM 87,9 – zona Roman; DIGI TV RDS-RCS: canal 1013; UPC-Vodafone TV: canal 889; dar şi pe site-ul www.radiomaria.ro) sunt transmise zilnic Liturghii din diferite biserici catolice. La Radio Iași, pe frecvența AM 1053 kHz, în duminici şi sărbători de poruncă, se transmite sfânta Liturghie de la ora 8.03, din catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi.

Lumina creºtinului w aprilie 2020

23

ªTIRI • ªTIRI • ªTIRI

pentru familii Printre activitățile pastorale ale Oficiului pentru Pastorația Familiei din luna martie se numără: zi dedicată familiei la Sagna (1 martie); zile dedicate familiei şi sfintei Li turghii la Suceava (5-8 martie); întâlnire cu membrii Fundației „Anton Durcovici” la Roman, în Parohia „Sfânta Tereza” (17 martie). Începând din 25 martie, un grup de şapte persoane, colaboratoare la Oficiul pentru Pastorația Familiei, asigură, prin telefon şi internet, asistență psihologică şi umană tuturor persoanelor în vârstă, precum şi familiilor aflate în dificultate din cauza pandemiei de coronavirus.

pe scurt

n

22-23 februarie: Întâlnire de formare pentru adulți, membri şi simpatizanți ai asociației Kolping, din Bârlad, Ploscuțeni, Oituz şi din localitatea gazdă, Ferăstrău n 22-23 februarie: Primirea cămăşii şi depunerea promisiunii de către cercetaşii din C.L. „Murialdo into the wild” din Roman n 29 februarie: Conferință despre vocație, susținută de sr. Annamaria Ciserani, pentru seminariştii din cadrul Seminarului „Don Guanella” din Iaşi n 1 martie – 4 aprilie: Ștafeta rugăciunii, pentru membrii Acțiunii Catolice n 5 martie: Spectacol dedicat mamei, la casa Congregației „Compania Maicii Domnului” din Nisiporeşti, cu implicarea surorilor, personalului şi beneficiarilor Centrului de zi pentru copiii cu dizabilități „Effata” n 7 martie: A doua întâlnire de pregătire a animatorilor, la Iosefinii lui Murialdo din Roman, tema fiind „Virtutea teologală Speranța”, prezentată de pr. Dragoş-Paul Mîrț, OFMConv. n 8 martie: Colectă destinată Centrului Diecezan Caritas, pentru susţinerea celor nouă centre de îngrijire la domiciliu prezente în dieceză, în cadrul Programului „Servicii de Îngrijire la Domiciliu” n 15-22 martie: „Săptămâna carității” propusă de Acțiunea Catolică.

24

au trecut la DoMnul

V pr. Karmil sociu, ofMconv., a trecut la Domnul la 8 martie. S-a născut la 2 ianuarie 1952, la Mărgineni. Între anii 1980 şi 1981 a frecventat cursurile de filozofie la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, pe care le-a reluat între anii 1988 şi 1989 la Nisiporeşti. Între anii 1987 şi 1988 a făcut în mod clandestin noviciatul la Hălăuceşti, iar la 17 septembrie 1988 a făcut prima profesiune. Și-a continuat pregătirea teologică la Institutul Teologic Franciscan din Roman. La 18 septembrie 1991 a făcut profesiunea solemnă, intrând definitiv în Ordinul Fraților Minori Conventuali – Provincia „Sfântul Iosif ” din România. A fost hirotonit preot la 8 septembrie 1993, de PS Vasile Hossu, episcop greco-catolic de Oradea. A activat ca vicar parohial la Luizi-Călugăra, administrator al Seminarului liceal şi al Institutului Teologic Franciscan din Roman (1993-1997), paroh al Parohiei Greco-Catolice din Holod, jud. Bihor (1997-1999), vicar parohial la Buruieneşti (1999-2000), vicar parohial la Nisiporeşti şi responsabil cu lucrările de construire ale actualei biserici parohiale (2000-2008).

A fost rechemat în Conventul „Sfântul Francisc din Assisi” din Roman (2008-2014). În anul 2016 a fost repartizat în conventul din Oradea, slujind ca duhovnic al bisericii parohiale „Adormirea Maicii Domnului”. Ca pensionar, pr. Karmil s-a retras în casa părintească din satul natal Pădureni, com. Mărgineni (BC). Luni, 9 martie, s-a celebrat o sfântă Liturghie cu recviem în biserica din Mărgineni. Marți, 10 martie, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui Karmil a fost dus la Nisiporeşti. Liturghia de înmormântare a fost prezidată de PS Iosif Păuleț, la biserica din Nisiporeşti, joi, 12 martie.

V sr. Dawida Wiesława strojek, din Congregația „Slujitoarele Duhului Sfânt”, a trecut la Domnul miercuri, 18 martie, în comunitatea surorilor din Racibórz (Polonia). Între anii 1995 şi 2008 a slujit ca misionară în Dieceza de Iaşi, în Parohia Răducăneni, unde, printr-o activitate bogată, a pus bazele noii misiuni, slujind oamenilor săraci, copiilor şi tinerilor. S-a născut la 28 iulie 1964, la Nowy Sarzyn (Polonia). A urmat cursurile Liceului Medical, cu diploma de asistentă medicală. La 8 octombrie 1984, a intrat în Congregația Misionară „Slujitoarele Duhului Sfânt” în Racibórz, unde a început postulandatul. În noviciat a fost primită la 29 iunie 1986.

A făcut prima profesiune la 29 iunie 1988. A depus voturile perpetue la 6 ianuarie 1995. În timpul formării la viața consacrată a încheiat cursurile teologice la Institutul Culturii Religioase din Polonia, iar la 16 februarie 1994 a obținut o diplomă la Institutul de Teologie pentru Viața Consacrată „Claretianum” din Roma. După depunerea voturilor perpetue, în anul 1995, a început primul mandat misionar, în România, la Răducăneni. În anul 2008 a plecat în misiune în Republica Moldova, unde a lucrat un an. În anul 2009 a plecat în Papua Noua Guinee ca asistentă medicală şi pentru a participa la formarea noilor vocații la viața consacrată. La 17 octombrie 2017, din cauza problemelor medicale, s-a întors în Polonia, la 29 februarie a.c. ajungând în comunitatea din Racibórz, unde, în ziua de 18 martie, a trecut la Domnul. Să se odihnească în pace!

Lumina creºtinului w aprilie 2020

Curier juridic

LEGEA ªI DREPTUL TÃU

de av. Mihaela Ciobanu

* Veronica G. (Tămăşeni). „Părinţii mei, în anul 1974, au cumpărat o casă cu terenul din jurul casei şi au locuit în ea timp de 40 de ani. În anul 1984, ambii părinţi mi-au vândut casa şi terenul din jurul casei cu contract de vânzare-cumpărare. Actele încheiate au vreun termen de prescripţie după atâţia ani?” În cazul în care părinţii dv. v-au vândut casa şi terenul aferent locuinţei prin contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, adică încheiat la notariat, nu trebuie să mai faceţi alte demersuri juridice, întrucât dreptul dv. de proprietate nu se prescrie. În cazul în care însă vânzarea s-a făcut cu act sub semnătură privată (act scris de mână intitulat „zdelcă”, contract de donaţie, contract de vânzare-cumpărare etc.) încheiat între dv. şi părinţii dv., atunci trebuie să vă adresaţi instanţei de judecată pentru a constata aceasta că aţi dobândit prin uzucapiune un drept de proprietate asupra imobilului casă de locuit şi asupra terenului aferent locuinţei. De asemenea, trebuie să verificaţi în contractul de vânzare-cumpărare dacă este trecută întreaga suprafaţă de teren pe care o stăpâniţi, deoarece atât în anul 1974, cât şi în anul 1984 terenurile erau scoase din circuitul civil şi nu se puteau întocmi contracte de vânzare-cumpărare decât pentru suprafaţa de 250 mp teren aferentă locuinţei. În cazul în care nu este trecută în contract întreaga suprafaţă de teren, fie solicitaţi pe cale judecătorească constatarea unui drept de proprietate prin uzucapiune pentru diferenţa de

suprafaţă de teren, fie formulaţi o cerere la Primărie în baza legii nr. 231/2018 pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa pe care o deţineţi fără acte. * Mihai p. (Bacău). „Am moştenit o casă de la părinţi, iar accesul la imobil era pe malul unui pârâu. Drumul a fost inundat şi o parte a fost rupt, devenind impracticabil. Pentru a avea cale de acces la imobil, am cumpărat de la o persoană o suprafaţă de teren, dar, întrucât acesta nu avea titlu de proprietate, am încheiat un proces verbal pe care l-am depus şi la Primărie. În baza procesului verbal, am fost înscris în registrul agricol al Primăriei Buhoci şi am plătit impozite începând cu anul 2015.

Ce drepturi am eu ţinând cont că plătesc impozite şi taxe şi cu cine trebuie să mă judec pentru a deveni proprietar?” În primul rând, ar trebui să vă interesaţi cine este proprietarul actual al terenului: persoana cu care aţi încheiat procesul verbal în baza căruia stăpâniţi terenul sau Primăria Buhoci. În cazul în care persoana cu care aţi încheiat procesul verbal a obţinut între timp titlu de proprietate pe teren, aţi putea să mergeţi la notariat pentru a încheia actul în formă autentică, iar în cazul în care nu doreşte, ar trebui să solicitaţi în contradictoriu cu acesta ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Precizăm că acţiunea trebuie promovată împotriva aceluia care este proprietarul suprafeţei de teren. În cazul în care terenul se află în proprietatea Primăriei Buhoci,

iar terenul este aferent locuinţei dv., puteţi solicita în baza legii 231/2018 eliberarea titlului de proprietate pentru terenul pe care-l stăpâniţi. Menţionăm că acest titlu vă poate fi eliberat doar în situaţia în care terenul se află la dispoziţia Primăriei şi nu a fost emis un titlu de proprietate foştilor proprietari. * M.M. (Rădăuţi). „Sunt căsătorită din anul 1973 şi deţin împreună cu soţul meu două imobile: unul în Rădăuţi, donat de tatăl meu prin contract de donaţie încheiat doar pe numele meu, şi unul la ţară, în care suntem trecuţi pe contract ambii proprietari. Soţul meu are certificat de handicap şi aş dori să ştiu dacă poate fi scutit de impozitul datorat pentru imobilul din Rădăuţi în care locuieşte cu mine din anul 1973”.

Impozitul pe clădire este datorat de proprietari. Pentru imobilul din Rădăuţi, din ceea ce ne-aţi spus dv., conform actelor de proprietate, sunteţi singura proprietară, întrucât este bun propriu, dobândit în baza unui contract de donaţie. Dacă bunul ar fi fost donat şi pentru soţul dv., atunci ar fi fost şi el proprietar, ori din situaţia descrisă de dv. reiese că sunteţi singura proprietară şi nu puteţi fi scutită de impozit în baza certificatului de handicap al soţului dv. În ceea ce priveşte imobilul de la ţară, impozitul este datorat în cote egale atât de dv., cât şi de soţul dv. În cazul în care aveţi domiciliul stabil în Rădăuţi, imobilul de la ţară este considerat reşedinţă, motiv pentru care nu beneficiaţi de scutire de impozit. n

Lumina creºtinului w aprilie 2020

25

*

POªTA REDACÞIEI

a. (e-mail). „Sunt elev în clasa a X-a şi sunt de confesiune ortodoxă. În clasa mea am mulţi colegi de religie romano-catolică. De multe ori am asistat împreună cu ei la orele de religie catolică; atunci când eram în clasele primare am participat la campusurile de vară care se făceau la mine în localitate, mai târziu am participat, ce-i drept din curiozitate, şi la celebrările care aveau loc în biserică: Liturghie, cateheze, întâlniri cu tinerii etc. Toate acestea au dat sens vieţii mele şi m-au motivat să devin catolic. Întrebările mele sunt mai multe: Care sunt paşii pe care trebuie să-i parcurg pentru a deveni catolic? Părinţii trebuie să-şi dea acordul în decizia mea pentru că am doar 16 ani?

Trebuie să fiu botezat din nou?

Am un prieten pe care l-am întrebat despre toate acestea şi nu mi-a răspuns cu exactitate; e normal, pentru că nu are cum să ştie toate aceste amănunte. Doar atât mi-a zis: că, dacă am primit o dată Botezul, nu trebuie să mai fiu botezat încă o dată, deoarece este valabil, chiar dacă l-am primit într-o altă Biserică”.

Pentru a trece în Biserica Catolică e nevoie să luaţi legătura cu părintele paroh din comunitatea unde aveţi domiciliul. Cererea şi dorinţa dv. trebuie să fie absolut libere, pentru a fi evitată orice formă de prozelitism. Părintele vă va oferi posibilitatea de a participa la câteva cateheze cu privire la învăţătura Bisericii Catolice şi vă va ajuta să aveţi şi o pregătire spirituală cât mai bună. Pentru ca să nu fie disensiuni între dv. şi părinţi este indicat ca ei să fie anunţaţi şi să le spuneţi ceea ce simţiţi. Sacramentul Botezului este valabil, aşa cum v-a spus colegul dv. După aceste momente, cu ajutorul părintelui paroh, urmează să faceţi 26

o cerere scrisă către episcop, în care vă exprimaţi dorinţa de a face trecerea în Biserica Catolică şi motivele care stau la baza acestei alegeri. Dacă episcopul vă acordă permisiunea trecerii în Biserica Catolică, va trebui să faceţi mărturisirea de credinţă în faţa preotului catolic şi a doi martori, devenind astfel catolic.

*

Diana (e-mail). „Pentru că sunt acasă de câteva săptămâni şi nu ştiu cât va mai dura această vacanţă forţată, m-am gândit să vă scriu pentru a vă întreba ce am putea face pentru ca preoţii să fie «un pic altfel». Mă refer aici că ar trebui să fie mai deschişi, mai activi, să fie în asentimentul nostru etc. Timp de ani buni a fost la noi în parohie un preot relativ tânăr care era trup şi suflet pentru noi (de la copii până la cel mai în vârstă): ne rugam împreună sfântul Rozariu, pregăteam cântecele pentru sfânta Liturghie, aveam cateheze antrenante cu tematici diverse, vizitam bolnavii şi bătrânii – într-un cuvânt, era acolo ori de câte ori apelai la Sfinţia Sa. Acum – şi nu vreau să jignesc pe nimeni cu părerea mea – avem un preot foarte serios care pare plictisit de viaţă şi... de noi. Hai, să nu fiu doar pesimistă: are darul de a predica şi... cam atât. Nu vă spun ce război a ieşit odată, când i-am spus că părintele dinainte era mai dinamic şi mai flexibil!”

Ne bucurăm că aţi avut curajul să ne scrieţi. Totodată, apreciem şi faptul că aţi scos în evidenţă un dar foarte important pe care îl are părintele comunităţii dv.

Poate aveţi şi dreptate în cele relatate mai sus, dar să ştiţi că nu toţi oamenii sunt la fel. Unii sunt mai timizi, aşteaptă ca mai întâi să cunoască lumea şi apoi să se manifeste. Un om prudent

Lumina creºtinului w februarie 2020

nu este şi „plictisit de viaţă sau de ceilalţi”. Poate că părintele este mai degrabă „comparat” de dv. decât „identificat”. Vă înţelegem tristeţea despărţirii de preotul precedent, dar bucuraţi-vă pentru că şi alte comunităţi pot fi îm bogăţite spiritual aşa cum aţi avut dv. parte. Nu încetaţi să practicaţi ceea ce v-a învăţat părintele, pentru că toate acestea au valoare numai atunci când sunt puse în practică.

*

Maria (e-mail). „Auzeam foarte des, atunci când eram adolescentă, cum cei mai în vârstă spuneau: «Nu mai sunt copiii de altădată!», iar acest slogan s-a tot perpetuat până în zilele noastre. Acum, că sunt bunică, le dau dreptate celor care spuneau acest lucru. Este adevărat că nu mai sunt copiii de altădată, pentru că din generaţie în generaţie am tot diminuat responsabilităţile pe care trebuie să le aibă un copil. Ei cred că au numai drepturi, pentru că aşa au fost lăsaţi să creadă.

Dacă fiecare părinte, mama şi tata, şi-ar lua în serios misiunea şi responsabilitatea pe care o au în a-şi educa odraslele, nu s-ar ajunge să tot repetăm că e foarte greu cu generaţia de acum!”

Vă mulţumim pentru cele împărtăşite! Într-adevăr, este o mare responsabilitate aceea de a educa pe cei mici. Părinţii trebuie să fie modele şi să-şi educe proprii copii. Un copil crescut numai de bunici se va simţi străin faţă de proprii părinţi. Afectivitatea, educaţia şi autoritatea asupra unui copil e important să vină în primul rând din partea părinţilor. Copilul care vede cum părinţii îşi spun „te rog”, „mulţumesc”, „iartă-mă” sigur va fi un copil bun şi un model pentru cei din jurul său.

Ospăţul euharistic (II)

REBUS

de pr. Emanuel Imbrea

orizontal: 1) … cuvântului sau denumire dată primei părţi a sfintei Liturghii, ce constă în principal în proclamarea unor texte din Sfânta Scriptură (art.) – Începutul mântuirii! 2) Cartea care conţine textele evanghelice care se citesc la sfânta Liturghie.

3) Ansamblu vocal care îndeplineşte o funcţie proprie în cadrul diferitelor celebrări liturgice – Irlanda – Ritm interior! 4) Târât – Muntele numit în ebraică Golgota („locul Craniului”), unde Isus a murit răstignit pe cruce.

5) Cifra 2 la romani – Medici specialişti în tratarea bolilor prin operaţii. 6) Insulă suedeză – Soţia lui Hyperion (mit.). 7) Localitate în Finlanda – Oraş în India.

8) Înainte de orice experienţă (fil.) – Numere esenţiale! 9) Primele relatări! – Curate sau îngrijite (reg.).

10) A leza – Dresor de urşi. 11) Liturgia… sau denumire dată celei de-a doua părţi a sfintei Liturghii, ce constă în oferirea pâinii şi vinului care sunt transformate în trupul şi sângele Domnului.

Vertical: 1) Cartea liturgică în care sunt cuprinse lecturile biblice care se citesc la sfânta Liturghie. 2) Fildeş sintetic – Stat în America de Sud, cu capitala la Lima. 3) Stat – Scarlatină (înv.).

4) Buni în sine! – Traşi afară – Banală în fond! 5) Reflux gastro-esofagian (abr.) – Cupă din metal preţios, în care se pune vinul care se transformă în sângele Domnului la sfânta Liturghie.

6) Cimilituri (pop.). 7) Conducător bisericesc – Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul omenirii.

8) Aclamaţie liturgică intonată la toate Liturghiile, cu excepţia

Prin rugăciune...

de Galina P. Pajura

Postului Mare, înainte de evanghelie – Testarea răspunsului termic (abr.). 9) Duşmani. 10) Sat în judeţul Gorj – Vârtej format de valuri. 11) Inflamare a articulaţiilor ca urmare a unei infecţii microbiene sau a dereglării metabolismului (med.) – Perioadă istorică.

Dicţionar: EIRE, ONSO, THIA, ASPO, AJRA.

Criptografie (11,2-1,12,2,6,2,2,6,8,5,4,7,1,6)

răspuns la rebusul „ospăţul euharistic (i)” din numărul trecut: 1) LITURGHIE – CJ; 2) AGAPE – OMILIE; 3) MNR – TUSPA – NR; 4) PASTRATA – SAT; 5) AT – POSIRCA – F; 6) VIU – S – ETOLIA; 7) EUROPA – ASIN; 8) S – EVEREST – VA; 9) NIMICITA – GEL; 10) INI – TAINUIRI; 11) CREDINCIOASA; 12) AI – EVA – ETIAJ. pentru susţinerea editurii „presa Bună” a mai contribuit parohia sascut sat, 488 lei.

Lumina creºtinului w aprilie 2020

27

Miercurea Cenuºii (catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” – Iaºi, 26 februarie)

Întâlnire cu persoanele vãduve (Centrul „Gaudium et Spes” – Traian, 29 februarie)

Vizita episcopului Iosif Pãuleþ în Parohia Dancu (1 martie)

Zi de reculegere pentru persoanele consacrate (Conventul „Padre Pio” – Roman, 7 martie)

Zile dedicate familiei ºi sfintei Liturghii (Suceava, 5-8 martie)

Vizita episcopului Iosif Pãuleþ în Parohia Schineni (8 martie)

Întâlnirea naþionalã a responsabililor cu pastoraþia tineretului (Centrul „Gaudium et Spes" – Traian, 9-11 martie)

Funeraliile pãrintelui Karmil Sociu, OFMConv.

(Nisiporeºti, 12 martie)