Issuu on Google+


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII ianuarie 2011, nr. 1 (253) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Claudiu Bulai, Sergiu Gabor Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 ianuarie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor pânã la finalul anului, prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii. Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca bogãþiile creaþiei sã fie ocrotite, valorizate ºi puse la dispoziþia tuturor, ca dar preþios al lui Dumnezeu pentru oameni. Intenþia misionarã Pentru ca toþi creºtinii sã poatã ajunge la unitatea deplinã, mãrturisind întregului neam omenesc paternitatea universalã a lui Dumnezeu.

Principele apostolilor (V) itind Sfintele Scripturi, ne dãm seama cã mesajele diC vine cãtre oameni deseori au fost subapreciate: întâmpinate cu neîncredere ºi chiar cu ostilitate, îndeosebi când ele condamnau infidelitatea poporului ales, adicã încãlcarea legãmântului. Însuºi Fiului lui Dumnezeu, Domnului nostru Isus Cristos, i s-au adresat ofense grave ºi acuze nedrepte, soldate cu condamnarea la moartea ruºinoasã a crucii. Neîncrederea ºi ostilitatea faþã de Dumnezeu ºi de trimisul sãu au continuat ºi continuã sub o sumedenie de forme care de care mai greºite. Sfântul apostol Petru cunoºtea foarte bine astfel de manifestãri care atentau la viaþa tinerelor comunitãþi creºtine. Misiunea sa de apostol al lui Cristos, cu împuterniciri ºi responsabilitãþi speciale, îl îndreptãþea sã ia atitudinea de apãrare a cuvântului adevãrului. În a doua sa scrisoare cãtre creºtinii de pretutindeni, insistã asupra calitãþii de martor în cele auzite, anunþate de Isus ºi cele vãzute ca sãvârºite de dumnezeiescul Mântuitor. Face apel la glasul Tatãlui, în momentul

evenimentului schimbãrii la faþã a lui Cristos: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulþumirea mea” (2Pt 1,17b). „Noi înºine (Petru, Iacob ºi Ioan) am auzit acest glas venit din cer, când eram cu el pe muntele cel sfânt” (v. 18). Mãrturia acestora meritã sã fie luatã în seamã, nu „basmele bine ticluite” ale impostorilor eretici. ªtia bine principele apostolilor, în lumina celor prevãzute de învãþãtorul Isus, cã vor veni de-a lungul veacurilor „profeþi mincinoºi”, cu interpretãri care de care mai sofisticate, pentru a duce în eroare pe mulþi. Apostolul atenþioneazã: „Sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþia nu a fost niciodatã din voinþa omului, ci oamenii sfinþi, aleºi, conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu” (v. 20-21). Aºadar, pe aceºtia sã-i ascultaþi! „Dumnezeule, care ai învãþat inimile credincioºilor prin luminarea Duhului Sfânt, fã-ne, te rugãm, ca în acelaºi Duh sã cunoaºtem cele drepte ºi sã ne bucurãm totdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

Mesaj terezian

Calea cea micã „Calea copilãriei spirituale este aceea a încrederii depline. Vreau sã arãt sufletelor mici metode pe care le-am folosit cu foarte mare succes, sã le spun cã aici pe pãmânt trebuie fãcut un singur lucru: a arunca lui Isus florile micilor sacrificii, a le considera drept niºte alintãri; aºa le-am folosit ºi de aceea voi fi bine primitã” (DE 223). P.A.D.


SCRISOARE PASTORALÃ

Urgenþa dialogului ºi a rugãciunii pentru unitatea creºtinilor S

ãptãmâna de rugãciune din luna ianuarie a fost consideratã de peste un secol octava cãutãrii unitãþii ºi timpul forte de rugãciune pentru realizarea dorinþei ºi voinþei lui Cristos, întemeietorul Bisericii sale, „ca toþi sã fie una” (In 17,20). A fost voinþa sa ca pe pãmânt sã existe o singurã Biserica ºi o adevãratã comuniune în dragoste, exprimatã prin Euharistie, pâinea dãtãtoare de viaþã ºi pâinea unitãþii. Odatã cu începutul unui nou mileniu, mulþi l-au caracterizat ca timpul refacerii unitãþii de la început, când Orientul ºi Occidentul erau una în mãrturisirea aceleiaºi credinþe. S-au desfãºurat pe tot timpul ultimului secol o mulþime de paºi ºi iniþiative care sã promoveze ºi sã susþinã procesul de cunoaºtere reciprocã ºi de apropiere.

S-au stabilit comisii mixte de dialog pentru analiza punctelor comune, dar ºi a deosebirilor. Au fost elaborate documente de mare importanþã pentru drumul refacerii unitãþii, care, alãturi de normele stabilite la Conciliul Vatican II ºi la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, sã fie ghid ºi ajutor pentru munca ecumenicã. S-au abolit cele douã dureroase excomunicãri din anul 1054, printr-un act curajos al papei Paul al VI-lea ºi al patriarhului Atenagoras I la 7 decembrie 1965, gest simbolic care a fãcut ca adunarea conciliarã sã se încheie cu un document semnificativ, care avea menirea purificãrii memoriei istorice, a iertãrii reciproce ºi a angajãrii solidare în cãutarea comuniunii (UR 52). Au avut loc trei adunãri ecumenice europene organizate de Consiliul Conferinþelor Episcopilor

Celebrare ecumenicã la Oneºti (21 ianuarie 2010)

din Europa (CCEE) ºi de Conferinþa Bisericilor din Europa (KEK), cu un vãdit interes, cu zel ºi cu adevãrate speranþe. Prima a avut loc la Basel (Elveþia), a doua la Graz (Austria), iar cea de a treia la Sibiu, în centrul þãrii noastre, cu prezenþa celor mai mari personalitãþi ale Bisericilor ºi comunitãþilor bisericeºti din întreaga Europã: patriarhi, cardinali, episcopi, experþi ºi specialiºti în domeniul ecumenismului ºi al vieþii spirituale. Ecoul adunãrii de la Sibiu persistã ºi astãzi în memoria noastrã, îndeosebi apelul papei Benedict al XVI-lea ºi al patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului, aºa încât dialogul adevãrului ºi întâlnirea sub semnul fraternitãþii, alimentate de ecumenismul spiritual, trebuie sã constituie fundamentul ºi sufletul tuturor cãutãrilor spre unitate. Nu poate fi ecumenism adevãrat dacã nu se bazeazã pe convertirea inimii ºi sfinþenia vieþii. Conciliul Vatican II subliniazã: „Convertirea inimii ºi sfinþenia vieþii, împreunã cu rugãciunile individuale ºi publice pentru unirea creºtinilor ¾

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3


¾ trebuie socotite sufletul întregii

miºcãri ecumenice” (UR 8). Rugãciunea, aºadar, pentru unitate reprezintã drumul regal spre ecumenism. Ea le permite creºtinilor din Europa ºi din întreaga lume sã priveascã cu ochi noi la Cristos ºi la unitatea Bisericii, dupã cum avea sã declare actualul Sfânt Pãrinte în apelul sãu cãtre Adunarea Ecumenicã de la Sibiu. Diferitele iniþiative, întreprinse împreunã, ne dãdeau speranþa unui drum consolidat ºi hotãrât spre refacerea unitãþii. Rugãciunile fãcute împreunã rãmân razele ce anunþã un nou rãsãrit pe drumul credinþei în întreaga Europã. Ce pãcat cã în ultimii doi ani, chiar dupã Adunarea Ecumenicã de la Sibiu, nori negri s-au ridicat în faþa speranþelor consolidate prin rugãciunile comune, atât de frumoase din ultimul timp, mai ales cele din timpul vizitei papei Ioan Paul al II-lea ºi apoi cele ale patriarhului Teoctist la Roma. Minunate erau ºi întâlnirile ºi rugãciunile care aveau loc în luna ianuarie în diferitele catedrale, biserici parohiale ºi centre bisericeºti din þarã ºi din lume. Cu tristeþe trebuie sã spunem cã au apus, au încetat. Mare pãcat! Mare pãcat, care ne-a întors înapoi în vechea epocã a rãcelii ºi a înstrãinãrii. Cum vom putea rãspunde în faþa lui Cristos care ºi-a pus speranþa în ucenicii sãi pentru care nu înceteazã sã se roage ca toþi sã fie una? Ne este oare permis sã-i refuzãm rugãciunea? Cardinalul Walter Kasper, care a avut o intervenþie magistralã asupra ecumenismului la Sibiu, vorbind despre comoara

Celebrare ecumenicã în catedrala din Iaºi (25 ianuarie 2010)

pe care o avem cu toþii în Isus Cristos, spunea ºi ne avertiza cã, deºi avem acest fundament comun, pe însuºi Isus Cristos, trãim mai departe strãini unii de alþii ºi în Biserici diferite. Facem acest lucru contrar dorinþei ºi poruncii lui Isus Cristos. Din aceastã cauzã nu trebuie sã considerãm diferenþele dintre noi ca fiind definitive ºi nici sã ne obiºnuim cu ele sau sã le amplificãm. Ele sunt contrare voinþei lui Dumnezeu ºi astfel sunt expresie a pãcatului; sunt eºecul misiunii noastre istorice, anume cã lumina noastrã ar trebui sã-l mãrturiseascã pe Isus tuturor oamenilor ºi sã pledeze pentru unitatea ºi pacea între oameni. Trebuie sã ieºim din aceastã dramã a pãcatului. Trebuie sã redescoperim valorile mari ºi sfinte, comune. Trebuie sã refacem vasul nostru de lut distrus din cauza orgoliilor ºi sã-l sudãm cu bucuria convertirii, a rugãciunii comune ºi a apropierii, spre o cunoaºtere reciprocã, spre o stimã pe care ne-o oferã Dumnezeu, acel Dumnezeu care ne-a creat pe toþi dupã chipul ºi imaginea sa ºi

4 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

ne-a rãscumpãrat prin Fiul sãu venit între noi. În climatul acestei Sãptãmâni de rugãciune pentru unitate, cu atâtea momente frumoase ºi cu atâtea nostalgii sfinte, îndrept un îndemn spre toþi preoþii, spre toate persoanele consacrate, spre bunii noºtri creºtini sã nu înceteze sã se converteascã, sã-ºi purifice privirea, spre a-i vedea pe ceilalþi ºi a se ruga împreunã, aºa cum a fãcut însuºi Cristos, spunând: „Nu numai pentru ei mã rog, ci ºi pentru toþi cei care vor crede în mine prin cuvântul lor. Ca toþi sã fie una!” (In 17,20). Îndrept ºi spre fraþii de bunãvoinþã ortodocºi sau din comunitãþile bisericeºti îndemnul la o continuã apropiere, la o sincerã ºi profundã rugãciune, pentru a obþine darul Duhului Sfânt, darul unitãþii. Numai el poate sã realizeze adevãrata unitate ºi adevãrata comuniune. Nu este altã cale de refacere a unitãþii decât iubirea ºi rugãciunea. Tuturor o chemare sfântã: Ut omnes unum sint! Un nou an binecuvântat ºi plin de roade spirituale. Iaºi, 1 ianuarie 2011 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


Actualitatea SRUC 2011

PS Aurel Percã Creºtinii din Ierusalim în Germania invitã la rugãciune rumul de rugãciune pentru D unitatea creºtinilor, marcat într-un mod accentuat de Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor (SRUC), este susþinut prin textele oferite în fiecare an de un grup dintr-o anumitã þarã. Textele pentru acest an, au fost pregãtite de cãtre un grup de responsabili creºtini din Þara Sfântã. Când vorbim despre acest grup trebuie sã avem în vedere trei realitãþi. Mai întâi, Ierusalimul poate fi considerat mama tuturor Bisericilor, pentru cã de aici a pornit creºtinismul pentru întreaga omenire. Apoi, aici avem prezente multe comunitãþi istorice, cum ar fi: Biserica Romano-Catolicã, Biserica Ortodoxã (care aparþine de Grecia), Biserica Melchitã (Greco-Catolicã), Biserica Siriacã, Biserica Coptã, Biserica Maronitã, Biserica Armeanã. Toate acestea sunt Biserici vechi, cu niºte experienþe care pot fi lecþii de convieþuire pentru creºtinii de azi; sã mai spunem cã mulþi dintre creºtinii din aceste locuri îºi au rãdãcinile chiar din perioada apostolicã. În al treilea rând, creºtinii din aceastã zonã, datoritã situaþiei grele în care îºi trãiesc credinþa lor, ne pot oferi o reflecþie maturã despre propria lor situaþie. Bisericile din Ierusalim ne fac sã întrevedem actualmente ce înseamnã a lupta pentru unitate, inclusiv

în marile dificultãþi. Ne aratã cã aceastã chemare la unitate poate sã meargã mult dincolo de cuvinte ºi sã ne orienteze într-adevãr spre un viitor care sã ne facã sã dorim mai mult unitatea care era între apostoli în primele zile dupã Rusalii. Întâlnirea grupului pregãtitor internaþional a avut loc în Mãnãstirea „Sfântul Cristogal de Saydnaya”, în Siria. Din comisia care a alcãtuit textele, a fãcut parte ºi patriarhul latin emerit al Ierusalimului, Preafericirea sa Michel Sabbah. Textele propuse în acest an au ca moto un verset din Faptele apostolilor „Uniþi în învãþãtura apostolilor, în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii ºi în rugãciune”. Pornind de la acest verset ne dãm seama cã se doreºte construirea unitãþii pe cei patru piloni pe care se baza viaþa apostolilor: importanþa cuvântului, caritatea, Euharistia ºi rugãciunea continuã. Creºtinii din Ierusalim cer fraþilor lor din toatã lumea ca în Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor sã se roage cu ei ºi pentru ei ca sã ajungã la ceea ce aspirã în materie de libertate ºi demnitate. Iar noi toþi sperãm ca valorile evanghelice sã aibã prioritate în munca tuturor celor care poartã azi numele de creºtin.

PS Aurel Percã a fãcut o vizitã pastoralã în comunitatea catolicã româneascã din Köln, în ziua de 5 decembrie 2010. Catolicii români din Köln l-au întâmpinat pe episcop la intrarea în bisericã cu pâine ºi sare. Preasfinþitul i-a binecuvântat, exprimându-ºi bucuria de a fi în mijlocul lor pentru a doua oarã.

PS Aurel Percã împreunã cu pr. Sergiu-Mihail Farcaº, însoþitorul sãu, ºi pr. Gabriel Budãu, parohul comunitãþii, au concelebrat sfânta Liturghie. La spovezi au fost pr. Victor Solomon ºi pr. Nicolae Nuszer, amândoi activând în Dieceza de Köln. PS Aurel a asigurat de grija ºi de rugãciunea sa, a PS Petru Gherghel ºi a celorlalþi episcopi din România pentru oiþele din diaspora, iar prin vizitele lor pastorale doresc sã creeze o punte de legãturã ºi de comuniune cu patria. Sfânta Liturghie se celebreazã la Köln în prima duminicã din lunã ºi în sãrbãtorile de poruncã la ora 16.00, în biserica „Sfânta Kolumba”, str. 4, 50667-Köln. Responsabilul acestei comunitãþi este pr. Gabriel Budãu, OFMConv., Minoritekloster, Tunistr. 4, 50667-Köln, tel. fix: (0049) 02212090325, mobil: (0049) 01746670828, e-mail: Pr. Iosif Dorcu fgabrielb@yahoo.it.

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5


Hirotoniri

Au spus da-ul lor Dupã un lung drum de pregãtire, de studiu ºi de rugãciune, 15 tineri, prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel, au primit hirotonirea diaconalã în ziua de 8 decembrie 2010, în catedrala din Iaºi.

omentul a fost precedat M de o sãptãmânã de exerciþii spirituale (30 noiembrie – 7 decembrie 2010) care au avut loc în casa de reculegere de la Bârnova (Iaºi), sub îndrumarea pr. Anton Diacu, paroh de Cleja II. În seara zilei de 7 decembrie, candidaþii au fãcut profesiunea de credinþã în capela Institutului Teologic. Liturghia de hirotonire a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, la care au concelebrat PS Aurel Percã ºi PS Anton Coºa, precum ºi aproximativ 120 de preoþi. La celebrare au participat familiile candidaþilor, rudele, prietenii ºi toþi care au dorit sã fie alãturi de ei. În cadrul omiliei, pãstorul diecezei a vorbit despre Maria, model de slujire. Excelenþa sa a afirmat cã „solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri este inseratã chiar în inima Adventului ca o nestematã într-o coroanã”.

De asemenea, a accentuat rolul sfintei Fecioare în economia mântuirii. „În aceastã zi celebrãm, în Maria, triumful iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, cãci prin Maria, cea feritã de pata pãcatului, începe un nou raport între om ºi Dumnezeu”. La finalul predicii i-a îndemnat pe candidaþi ca, asemenea Mariei, sã nu le fie fricã sã spunã da-ul lor lui Dumnezeu. Dupã omilie s-a desfãºurat ceremonia de consacrare întru diaconat a candidaþilor. În aceeaºi zi (ora 17.30), în catedrala „San Zeno” din Pistoia (Italia), Ioan-Marius Vorga din Parohia Lespezi (Bacãu) a fost consacrat diacon, prin impunerea mâinilor ºi rugãciunea de consacrare a Excelenþei sale Mons. Mansueto Bianchi, episcop de Pistoia. Din Dieceza de Iaºi este ºi Marius Martin (Parohia Bacãu

Impresii ‰

„Pentru mine diaconatul este un mod special de a fi mai aproape de Dumnezeu ºi de oameni” (Eusebiu Bulai). ‰ „Totus tuus, Mariae! În sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri m-am dedicat cu totul lui Cristos prin treapta diaconatului. Pe sfânta Fecioarã Maria aº vrea sã o imit ºi eu, prin ascultarea cuvântului ºi prin trãirea acestuia” (Pavel Beºleagã). ‰ „Sfinþirea de diacon a însemnat pentru mine darul iubirii lui Isus Cristos faþã de mine, care m-a ales ºi m-a consacrat pentru totdeauna ca ucenic al sãu” (Sergiu Dãmoc). 6 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

Diaconii Pentru Dieceza de Iaºi: Marius Adam (Roman „Fericitul Ieremia”), Gabriel Bacoºcã-Þernã (Sãbãoani „Sfântul Iosif Muncitorul”), Mihai-Gabriel Balint (Pustiana), Pavel Beºleagã (Iugani), Eusebiu Bulai (Iaºi „Sfânta Tereza”), Ciobanu Gabriel (Buruieneºti), Alin-Benone Conþu (Bacãu „Sfânta Cruce”), Dãmoc Sergiu-Marian (Pildeºti), Florin Jitaru (Bacãu „Sfântul Nicolae”), Pal Ionuþ (Roman „Sfânta Tereza”). Pentru Arhidieceza de Bucureºti: Liviu Criºmaru (Pârgãreºti), Vasile-Lucian Ianuº (ªcheia), Maximilian Lucaci (Bucureºti „Adormirea Maicii Domnului”), Mircea-Ioan Rãileanu (Bucureºti „Sfânta Cruce”). Pentru Dieceza de Chiºinãu: Vasile Cohanovschi (Glodeni-Stârcea, Republica Moldova).

„Sfântul Nicolae”), care a fost sfinþit preot pentru Congregaþia „Sfântul Iosif” (Iosefinii lui Murialdo), în ziua de 20 noiembrie 2010, în biserica „Sfânta Fecioarã Maria, Regina Rozariului” din Popeºti-Leordeni. Celebrant al hirotonirii a fost ÎPS Ioan Robu. Prima sfântã Liturghie a celebrat-o în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu, duminicã, 28 noiembrie 2010. Claudiu Bulai


Pelerinajul Mariei A

nul dedicat familiei ºi Cãsãtoriei Creºtine (28 noiembrie 2010 – 20 noiembrie 2011) este însoþit ºi de pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica în parohii. În postul Crãciunului, icoana Maicii Domnului a poposit în catedrala din Iaºi (28 noiembrie – 5 decembrie), în bisericile din Bacãu-centru (5-8 decembrie), Barticeºti (9-12 decembrie), Suceava (12-15 decembrie) ºi Soloneþu Nou (16-19 decembrie). Icoana, însoþitã de pr. Romuald Bulai, parohul comunitãþii din Cacica, a fost primitã cu cinste de parohiile programate ºi aºezatã în apropierea altarului. În faþa icoanei, credincioºii din diferite parohii, familii, studenþii, elevii, membrii congregaþiilor, ai asociaþiilor ºi ai grupurilor s-au rugat rozariul, au cântat ºi au meditat la rolul Mariei în familia sfântã din Nazaret. Mulþi dintre ei s-au spovedit ºi au luat hotãrâri bune. Predicile speciale despre Maica Domnului care au rãsunat în biserici i-au ajutat pe credincioºi sã-ºi înalþe gândul ºi inima spre frumuseþile lui Dumnezeu. În fiecare localitate, pelerinajul s-a încheiat cu o procesiune cu icoana Macii Domnului în afara bisericii (pe strãzi sau în jurul bisericii). Credincioºii, cu lumânãri aprinse, au cântat ºi ºi-au manifestat

Bacãu (8 decembrie 2010)

credinþa. Copii ale icoanei au fost binecuvântate ºi oferite din partea sanctuarului de la Cacica tuturor parohiilor participante. La Iaºi, icoana Maicii Domnului a fost întâmpinatã de PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã ºi de mai mulþi preoþi de la catedralã ºi de la Seminar. În afarã de Liturghii, predici, rugãciuni, cântece ºi procesiune prin oraº, în ziua de joi, 2 decembrie, s-a þinut un recital „Ave Maria” al corurilor celor trei parohii din Iaºi. Principalele Liturghii ºi momentele de rugãciune au fost transmise în direct la Radio Maria. Procesiunea de pe strãzile din centrul Bacãului (8 decembrie) a fost condusã de PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu. Icoana a fost adusã cu ocazia hramului bisericii. La primire ºi la Liturghia de hram a fost prezent PS Petru Gherghel. O iniþiativã interesantã la Bacãu a fost campania de strângere de alimente pentru sãracii din parohie. În faþa icoanei, credincioºii au adus sacoºe cu alimente care, în ajunul Crãciunului, au fost împãrþite nevoiaºilor de cãtre membrii Centrului de Îngrijire la Domiciliu. La Barticeºti, cu aceastã ocazie s-au organizat misiuni populare încheiate cu o Liturghie prezidatã de episcopul diecezei. Predicatorul, pr. Iacob Stolnicu, a vorbit despre necesitatea reînnoirii, a rugãciunii, despre mâinile

protectoare ºi exemplul de mamã al sfintei Fecioare Maria pentru fiecare, „pentru ca prin noi familia sã se redescopere pe sine ºi pe Dumnezeu”. Misiuni populare în timpul Adventului au fost ºi la Lilieci (predicator pr. Petru Vernicã). La primirea icoanei în Suceava a participat episcopul diecezei. Aici s-a fãcut procesiune prin oraº ºi la primire ºi la plecare. Copia uneia dintre cele mai cunoscute icoane ale Fecioarei Maria, „Madona Neagrã” de la Czestochowa (Polonia), icoana Maicii Domnului de la Cacica este veche (începutul secolului al XVII-lea). Având dimensiunile de 86x60 cm, icoana reprezintã pe preasfânta Fecioarã Maria þinând în braþe pe pruncul Isus. Pictura pe pânzã este acoperitã cu un basorelief din lemn aurit ºi argintat, lãsând sã se vadã feþele ºi palmele lui Isus ºi ale Maicii Domnului. Maria ºi Isus au pe cap coroane. Mâna dreaptã a Fecioarei este îndreptatã cãtre Isus, ca ºi cum ar spune: „Faceþi tot ce el vã zice!”. Cu mâna stângã, pruncul Isus strânge la piept o carte, iar dreapta o are ridicatã în semn de binecuvântare. Icoana a ajuns la Cacica pentru prima datã în urmã cu mai bine de 200 de ani, odatã cu polonezii veniþi pentru a extrage zãcãmintele de sare descoperite în zonã. Pr. Cornel Cadar

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Interviu cu card. Zenon Grocholewski (II) (continuare din numãrul trecut)

Ceea ce se însãmânþeazã în inimile copiilor rãmâne toatã viaþa Cardinalul Zenon Grocholewski, prefect al Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, prezent în Dieceza de Iaºi în perioada 5-7 noiembrie 2010, vorbeºte despre cât de importantã este educaþia integralã. ‰ De la 15 noiembrie 1999 sunteþi prefect al Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã. Vorbiþi-ne, vã rog, despre rolul acestui dicaster. Rolul este unul foarte important, pentru cã prima misiune a Bisericii este de a învãþa. „Mergeþi în toatã lumea ºi învãþaþi toate neamurile pânã la marginile pãmântului”. Aºadar, învãþãmântul este un lucru de extremã importanþã. Avem trei sectoare ale învãþãmântului. În primul rând, seminariile, formarea clerului, de ei depinde un alt sector. Apoi avem universitãþile de diferite feluri, rãspândite în toatã lumea, pentru a pregãti intelectuali catolici, medici catolici, ingineri catolici, juriºti catolici, jurnaliºti catolici. Apoi este un alt sector, ºcoala catolicã. ªcolile catolice sunt foarte importante. Îmi amintesc cã în timpul Sinodului Episcopilor pentru Europa se vorbea despre intelectuali, despre evanghelizare, dar nimeni nu vorbea despre copii. În vremea aceea nu eram prefect al acestei congregaþii.

Mi-au spus cã nu pot vorbi despre copii, trebuia sã vorbesc despre dreptate, pentru cã sunt ºeful tribunalului. Dar în grupuri mici, am vorbit mult: „Dacã vrem sã Liturghia în catedrala din Iaºi convertim Eu- Sfânta (6 noiembrie 2010) ropa, trebuie sã începem cu copiii”. I-am spus mine, educarea copiilor este de ºi cardinalului Sodano. El mi-a o mare importanþã. spus cã îºi amintea cã Agostino ‰ Spre ce fel de educaþie ar Gemelli, fondatorul Universi- trebuie sã se îndrepte societãþii Catolice „Preasfânta Inimã” tatea? din Milano (Università CattoO educaþie pe care noi o nulica del Sacro Cuore di Mila- mim „educaþie integralã”. A no), odatã a spus cã dacã el ar transmite ºtiinþa, informaþiile, fi fost constrâns sã închidã fie aceasta nu este încã educaþie, ºcoala catolicã, fie universitatea, deoarece aceastã ºtiinþã poate el ar fi preferat sã închidã uni- fi utilizatã ori pentru bine, ori versitatea. Este semnificativ, în scopuri negative. Noi ºtim pentru cã nu poþi îndoi un co- bine cã a fost folositã din abunpac bãtrân. Este dificil sã-i con- denþã, pentru rãu, pentru rãzverteºti pe cei bãtrâni. Dar planta boaie din ce în ce mai teribile, tânãrã o poþi dirija cãtre soare. pentru terorism, pentru nedrepCeea ce se însãmânþeazã în ini- tãþi în forme din ce în ce mai mile copiilor rãmâne pentru toatã rafinate. Aºadar, trebuie sã forviaþa. Foarte adesea, aceºti copii, mãm persoana umanã pentru a dupã un anumit timp, chiar dacã fi capabilã sã foloseascã aceste se îndepãrteazã, au la ce sã se cuceriri ale ºtiinþei ºi tehnicii întoarcã. Mulþi sunt aceia care pentru bine, nu pentru rãu. se întorc la acele idealuri care ‰ În ce constã educaþia intes-au nãscut când erau copii. gralã despre care vorbiþi? Sunt patru elemente care Dacã îi educãm bine pe copii, pregãtim ºi studenþi buni pentru formeazã educaþia integralã. universitãþile catolice. Pentru Primul este elementul uman: ¾

8 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011


¾

trebuie sã formãm o persoanã serioasã, demnã de încredere, credibilã, o persoanã care ºtie sã se stãpâneascã pe sine, sã-ºi controleze propria afectivitate. Al doilea element este cel spiritual, care este foarte important. Adicã a pune o persoanã în contact cu Dumnezeu. Acest element va ajuta ºi formarea umanã. Contactul cu Dumnezeu, unirea cu el dã motivaþia pentru a se comporta ca om onest, credibil, care vrea sã facã binele ºi nu rãul. Al treilea element este educaþia intelectualã. Nu este o educaþie pentru o profesie anume. Noi o înþelegem ca o capacitate de a judeca, de a fi critic, de a nu fi înºelat de o anumitã ideologie, de a fi unul care gândeºte, care este inteligent. Al patrulea element este pregãtirea pentru o meserie, pentru o profesie. Cu cât primele trei elemente vor fi mai puternice, cu atât va fi mai creativã exercitarea profesiei pentru care omul se pregãteºte: în mod onest, în scopuri bune, nu în scopuri negative. Trebuie sã formãm, aºadar, persoana întreagã. Aceasta este foarte important ºi vãd cã ºi la anumite reuniuni ale UNESCO s-a început sã se vorbeascã despre aceastã formare a întregii persoane. Când, de exemplu, la mine vin ambasadori, care nu sunt creºtini, care au frecventat ºcolile catolice, eu îi întreb: „De ce aþi frecventat ºcoala catolicã, dacã dv. nu sunteþi nici mãcar creºtin?” Ei îmi rãspund cã ori ºcoala e mai bunã, ori cã ºcoala catolicã nu transmite doar ºtiinþa, ci formeazã persoana, creeazã o comunitate,

Card. Zenon Grocholewski ºi pr. provincial Emilian Cãtãlin la Institutul Teologic Franciscan (Roman, 6 noiembrie 2010)

o familie. Aceasta este foarte preþios pentru noi. ‰ Care credeþi cã ar fi dificultãþile în educaþie? Este foarte importatã colaborarea dintre ºcoalã, familie ºi Bisericã. Foarte adesea existã o dezordine: la ºcoalã copiilor le sunt oferite anumite exemple, în familie vãd ceva complet diferit. Aici începe dificultatea în educaþie. Apoi consider cã unul dintre obstacolele din calea educaþiei sunt mijloacele de comunicare. Vedem în mijloacele de comunicare, la televiziune de exemplu, atâtea lucruri care nu favorizeazã educaþia persoanei umane. Câte delicte vãd copiii? Câte omucideri? Câte violenþe vãd? Toate se oglindesc în inimile lor. În schimb, în inimile copiilor trebuie sã fie însãmânþate sentimentul de curaj, de bunãtate, nu de teamã. Din pãcate, trebuie sã spunem cã mijloacele de comunicare nu întotdeauna ajutã la o adevãratã ºi deplinã educaþie. ‰ În opinia dv., care dintre cele patru dimensiuni pomenite pentru o educaþie integralã

lipseºte cel mai mult în societate? Dupã pãrerea mea, cel mai mult lipseºte formarea spiritualã. Aceasta este centrul. Aºa cum am spus, formarea umanã practic se perfecþioneazã în formarea spiritualã. Apoi, formarea spiritualã ajutã formarea umanã. Mai mult, formarea spiritualã ajutã formarea intelectualã ca omul sã judece ºi sã gândeascã în mod onest ºi sã nu caute sã încerce sã înºele. Ajutã apoi ºi dimensiunea profesionalã a educaþiei. ‰ Aºadar, trebuie întãritã aceastã dimensiune spiritualã... Consider cã da, este foarte importantã. De asemenea, este foarte important ca, mai ales când trimit copii la ºcoala catolicã sau când îi trimit la bisericã, pãrinþii sã-ºi dea seama cã ºi ei, în familie, trebuie sã colaboreze în aceastã educaþie, trebuie sã dea exemplu prin rugãciune. Trebuie sã-i ajute pe copii sã se roage. Eu consider cã este un lucru foarte important. (va urma) A consemnat pr. Cornel Cadar

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9


E bine de ºtiut

Sfinþirea capelei din ªcheia Despre ecumenism Comunitatea catolicã din ªcheia, comuna Alexandru Ioan Cuza, judeþul Iaºi, a trãit un eveniment deosebit sâmbãtã, 20 noiembrie 2010, când a avut loc sfinþirea capelei din cimitirul satului. Capela, în care au fost depuse rãmãºiþele pãrintelui Iosif Andrici (1930-2007), a fost sfinþitã de PS Aurel Percã.

PS Aurel Percã a celebrat sfânta Liturghie pentru pãrintele Iosif Andrici, de la a cãrui moarte s-au împlinit trei ani. Pãrintele a fost paroh al comunitãþii din ªcheia între anii 1968 ºi 2001 iar dupã ce s-a pensionat, a rãmas în parohie pânã la sfârºitul vieþii (2007). În acest timp a fãcut multe lucruri pentru comunitate: a construit biserica (1970-1975), casa parohialã, casa „Fericita Clara” ºi Centrul Social pentru Copii (inaugurat la 27 octombrie 2002). A fost un iubitor al muzicii, compunând melodii pentru mai multe cântece care se aflã în colecþia „Cântaþi Domnului” (printre melodiile compuse se numãrã Tatãl nostru, Român pribeag etc.). La Liturghie au concelebrat mai mulþi preoþi, printre care pãrintele decan Petru Blaj ºi pãrintele paroh Anton Moraru. Celebrarea a avut loc în faþa capelei, în prezenþa autoritãþilor locale ºi a multor oaspeþi veniþi de departe. În semn de preþuire faþã de pãrintele Andrici, care a pãstorit comunitatea 33 de ani, mulþi au participat la Liturghie îmbrãcaþi în costume naþionale, purtând icoanele în

timpul procesiunii spre capela din cimitir. Construirea capelei a început în luna iunie 2009 ºi s-a finalizat în luna iulie 2010. Capela a fost realizatã în stilul gotic ºi are o capacitate de aproximativ 50 de persoane. Situatã în cimitirul comunitãþii, capela are 11,05 metri în lungime ºi 5 metri în lãþime, iar în zona mormintelor lãþimea este de 6,8 metri. În locul în care se aflã mormântul pãrintelui Iosif Andrici pereþii sunt placaþi cu granit. Pe plãcile de granit sunt inscripþionate data de naºtere ºi data morþii (în limba latinã), precum ºi un verset din Evanghelia dupã Ioan. Deasupra mormântului se aflã o imagine a pãrintelui ºi o candelã aprinsã. Persoanele implicate în proiectul capelei (atât arhitectural cât ºi financiar) au fost Ioan Andrici ºi ªtefan Andrici. Schiþa proiectului a fost realizatã de Gheorghe Hereº.

10 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

Sergiu Gabor

„Aºa cum din spicele de grâu adunate de pe câmpii ºi din boabele de struguri culese de pe dealuri s-a fãcut o singurã pâine ºi un singur vin, care au fost aduse înaintea ta, Pãrinte ceresc, tot astfel, te rugãm sã aduni Biserica ta din toate colþurile lumii ºi sã o faci una în credinþã ºi iubire”, este rugãciunea Bisericii pentru unitatea creºtinilor. Ecumenismul este o miºcare mondialã în rândul creºtinilor care, inspiraþi de Duhul Sfânt, cautã prin rugãciune, dialog ºi alte iniþiative, sã elimine barierele ce îi despart ºi sã se îndrepte spre unitatea pe care Cristos a voit-o pentru Biserica sa: „Ca toþi sã fie una!” (In 17,21). Prin miºcare ecumenicã se înþeleg toate activitãþile ºi iniþiativele suscitate ºi organizate în funcþie de diferitele necesitãþi ale Bisericii ºi dupã împrejurãri, în favoarea unitãþii creºtinilor (UR 4). Pentru aceasta e nevoie: de o înnoire permanentã a Bisericii într-o fidelitate mai mare faþã de vocaþia sa; de convertirea inimii pentru a trãi mai curat pentru Evanghelie; de rugãciune în comun; de cunoaºterea frãþeascã reciprocã; de formarea ecumenicã a credincioºilor ºi, în special, a preoþilor; de colaborarea între creºtini în diferitele domenii ale slujirii oamenilor (CBC 821). Sã facem toate acestea ºi sã ne rugãm împreunã în aceastã lunã ca „toþi sã fie una”. Pr. Laurenþiu Dãncuþã


ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Dumitru Pascal -a nãscut la 21 martie 1916 la Huºi ºi a urmat cursuS rile Seminarului franciscan de la Hãlãuceºti ºi ale Academiei Teologice „Sfântul Bonaventura” de la Luizi-Cãlugãra. A fost hirotonit preot la 11 mai 1941 de cãtre ep. Mihai Robu, activând apoi în parohiile greco-catolice Deliu ºi Drãgeºti din Ardeal, iar dupã anul 1948 în diverse parohii romano-catolice din Moldova (Pustiana, Hãlãuceºti, Berzunþi, Fãlticeni, Bãluºeºti, Cãlugãreni, Adjudeni, Traian – NT ºi Fãrcãºeni). Din cauza cã în anul 1948 a adoptat o poziþie de rezistenþã faþã de politica regimului comunist de lichidare a Bisericii Greco-Catolice, a fost urmãrit de Securitate, care la 11 noiembrie 1952 a reuºit sã-l aresteze. A fost deferit Tribunalului Militar Oradea care l-a condamnat la ºase ani de închisoare pentru delictul de „agitaþie publicã”. Deoarece a refuzat propunerea de colaborare cu Securitatea, a fost trimis sã-ºi ispãºeascã pedeapsa pe ºantierul barajului de la Bicaz. În anul 1955, pr. D. Pascal a fost graþiat de restul pedepsei, însã la 29 octombrie 1958, în timpul celui de-al doilea val de arestãri politice este arestat din nou, iar prin Sentinþa nr. 45/27, ianuarie 1959, Tribunalul Militar Timiºoara îl condamnã la 12 ani de închisoare pentru delictul de „favorizarea infractorului” ºi la 8 ani de închisoare pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

În realitate, pr. D. Pascal fusese acuzat de Securitate cã ar fi acordat ajutor bãnesc unui preot – Petru Anca – fugar la acea datã. În timpul anchetei, pr. D. Pascal a adoptat din nou o poziþie de necolaborare ºi de rezistenþã, iar prin Decizia nr. 394/1959 Tribunalul Militar Cluj i-a respins recursul. A fost încarcerat la Penitenciarul Bacãu, al cãrui comandant a propus în anul 1962 ca pr. D. Pascal „sã rãmânã în detenþie pentru a executa pedeapsa integralã”. În anul 1963 a fost transferat la Penitenciarul Jilava, de unde va fi graþiat de restul pedepsei prin Decretul Consiliului de Stat al RPR nr. 411/31 iulie 1964. De menþionat cã în perioada detenþiei, pr. D. Pascal a fost supravegheat informativ printr-o reþea de informatori de celulã din cauza unor afirmaþii „tendenþioase, reacþionare” ºi critice la adresa regimului totalitar comunist din România. Dupã eliberarea din închisorile comuniste, timp de 14 ani, pr. D. Pascal a fost „supravegheat informativ” de cãtre Securitate, care îl suspecta de activitãþi ostile regimului comunist, desfãºurate „sub acoperirea activitãþii religioase”. În anul 1978 i-a fost deschis un dosar individual de urmãrire informativã, pãrintele D. Pascal fiind urmãrit pânã în decembrie 1989, printr-o reþea de informatori, prin interceptarea telefonului ºi a corespondenþei

private ºi prin filaj operativ. Mai mult decât atât, în 1983 a fost anchetat din nou de ofiþeri de Securitate din Fãlticeni, care un an mai târziu l-au ºi „avertizat” în legãturã cu presupusele sale legãturi duºmãnoase pe care le întreþinea cu unii preoþi ºi laici greco-catolici. În opinia securiºtilor, cei menþionaþi mai sus ar fi desfãºurat acþiuni ostile statului comunist. Cu toate cã s-a pensionat în anul 1984, pãrintele D. Pascal a continuat sã fie ºicanat constant de ofiþerii de Securitate, care aveau la rândul lor ordin sã-l „exploateze informativ”, sã-l „influenþeze pozitiv” ºi sã-l „compromitã în faþa legãturilor sale din þarã ºi din strãinãtate”. Aºa-zisele culpe politice ce-i erau atribuite se refereau însã la faptul cã þinea corespondenþã cu diverºi preoþi aflaþi în strãinãtate, de la care primea uneori diverse obiecte sau pe care îi vizita în diverse ocazii ºi asculta posturi de radio occidentale. În mod cinic, aceiaºi urmãritori aveau sã constate cã pr. Pascal desfãºura o activitate pastoralã care se încadra în limitele impuse de legislaþia în vigoare. Moare la 12 februarie 1992 la Fãlticeni, fiind înmormântat la Hãlãuceºti. Dr. Dãnuþ Doboº

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11


MESAJUL SFINÞILOR

Ep. Anton Durcovici Un prieten intim al lui Isus P

rietenia cu Isus a fost cauza principalã care l-a determinat pe episcopul Anton Durcovici sã-ºi verse sângele pentru credinþã. Acesta a înþeles pe deplin cã un prieten al Mântuitorului trebuie sã aibã aceeaºi soartã cu el: sã fie ucis, iar apoi sã învie din morþi. Prietenia dintre Anton Durcovici ºi Isus a început încã din copilãrie, când Mântuitorul ºi-a îndreptat privirea spre viitorul episcop ºi l-a chemat sã-l slujeascã în calitate de ministrant, iar mai apoi, în calitate de seminarist. Aceastã prietenie a fost desãvârºitã în momentul sfinþirii preoþeºti. Ca preot, Anton Durcovici a întreþinut relaþia de prietenie cu Isus prin rugãciunea constantã ºi, mai ales, prin celebrarea sfintelor sacramente. De pe scaunul episcopal de Iaºi, Anton Durcovici a încercat mereu sã-i adune pe preoþi ºi pe laici în jurul celui mai important prieten al omului, Isus Cristos. În opinia sa, pentru ca omul sã fie prieten intim al lui Isus este necesar contactul direct cu Mântuitorul. Acest contact poate lua forma actelor de pietate, a sacramentaliilor sau a sacramentelor. Totuºi, cea mai scurtã ºi mai sigurã cale pentru a pãstra prietenia cu Isus Cristos este sfânta Euharistie. Cel care o adorã sau care se hrãneºte cu trupul Domnului nu poate avea

alte simþãminte decât cele ale lui Isus Cristos. Împins de iubirea pe care o purta sfintei Împãrtãºanii, episcopul Anton Durcovici scria preoþilor din Dieceza de Iaºi, la 28 decembrie 1948: „Rostul sfintei Euharistii este ca Isus ºi opera lui sã nu fie date uitãrii… O, cum înþelegeau gândul lui Isus, un sfânt Alfons de Liguori, autorul vizitelor la sfântul sacrament, sau un sfânt Aloiziu, care numai cu greu se putea îndepãrta din faþa sfintei hostii ºi atâþia alþii! Ca ºi acul busolei cãtre polul magnetic, aºa inima lor era veºnic atrasã înspre taina iubirii lui Isus ºi aºa cum neîncetat roteºte fluturele în jurul flãcãrii, tot aºa rotea dorul lor în jurul sfintei Euharistii, ca în acea vãpaie dumnezeiascã sã se mistuie întrânºii tot ce era nedesãvârºire”. Imitându-i pe marii sfinþi ai Bisericii, episcopul Anton Durcovici s-a alipit cu trupul ºi sufletul de trupul Domnului; cu el se hrãnea, la el se gândea, prin el trãia. Cauza ºi scopul vieþii episcopului de Iaºi era sfânta Euharistie. În aceastã bucãþicã de pâine nedospitã Anton Durcovici îºi gãsea toatã plãcerea. Mii de bucurii ºi suferinþe se îngrãmãdeau într-o hostie atât de micã! Era de aºteptat ca episcopul însuºi sã devinã la rândul sãu o hostie jertfitã pe altarul credinþei poporului român. Dupã

12 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

cum el s-a hrãnit din sfânta Împãrtãºanie ºi noi suntem chemaþi sã ne hrãnim credinþa din jertfa episcopului Anton Durcovici ºi, implicit, din jertfa Mântuitorului. Prietenia cu Isus din sfânta Euharistie este una dintre cele mai importante învãþãturi pe care episcopul Anton Durcovici ne-a transmis-o. Într-adevãr, nimeni nu poate fi ucenicul lui Isus, dacã nu este ºi prieten intim cu Mântuitorul. Oamenii de astãzi au nevoie, mai mult ca niciodatã, de un sprijin spiritual, de un ajutor gratuit care sã le întãreascã speranþa într-o viaþã mai frumoasã decât cea pãmânteascã. Asemenea episcopului Anton Durcovici, creºtinii de astãzi sunt invitaþi sã priveascã neîncetat spre singura persoanã care poate dezlega orice mister pãmântesc sau ceresc. Aceastã persoanã este Isus Cristos, pe care oamenii îl pot întâlni, în toatã bogãþia sa, în sfânta Împãrtãºanie. Numai cine se împãrtãºeºte des, imitându-l pe episcopul Anton Durcovici, poate trãi la intensitate maximã prietenia cu Isus Cristos ºi cu ceilalþi oameni. Pr. Fabian Doboº


Construcþii în diecezã

Fântânele ântânele Vechi, cu hramul Sfinþii Petru ºi Paul, ºi FânF tânele Noi, cu hramul Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã, sunt cele douã filiale ale Parohiei Focuri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Deºi aparþin aceluiaºi sat, Fântânele, din judeþul Iaºi, diferenþierea se face prin faptul cã sunt douã biserici, una în satul nou ºi alta în satul vechi. Comunitatea din Fântânele Vechi are 70 de familii, iar cea din Fântânele Noi 15. Satul a luat naºtere acum mai bine de 150 de ani, când au fost aduºi, în acest loc, tinerii însurãþei din comunitãþile din jurul Romanului, pentru a lucra pãmântul. Aceºtia au fost împroprietãriþi ºi s-au stabilit aici, în mijlocul unei comunitãþi majoritar ortodoxe. Dupã cum spun documentele rãmase, primii care ºi-au construit bisericã au fost catolicii din partea veche a satului. Aceasta a ars într-un incendiu. Dupã acest incident, s-a construit actuala bisericã, în anul 1960. Deoarece autorizaþia construirii unei biserici se obþinea foarte greu în acele vremuri comuniste, un credincios

din comunitate, care avea teren lângã bisericã, a cerut autorizaþie pentru a construi un grajd, iar când construcþia din furci de lemn ºi lut a fost gata, s-a construit în faþa ei un turn din lemn ºi astfel credincioºii au putut avea din nou o bisericã. Cu timpul, biserica a fost tencuitã ºi întreþinutã de credincioºi aºa cum era, dar acum ea este într-o stare avansatã de degradare. Dorinþa credincioºilor de a avea o bisericã nouã ºi sigurã a început sã prindã contur în a doua zi de Paºti, la 13 aprilie 2009, când s-a sfinþit piatra de temelie a noii biserici. Amplasamentul noii biserici este pe locul primei biserici care a fost în sat. Construirea a început în luna august, iar acum este la nivelul centurilor pereþilor. Biserica are 23 m lungime, 10 m lãþime, 19 m înãlþime ºi urmeazã stilul gotic. Din cauza diferenþei mari de nivel, din faþã pânã-n spatele bisericii s-a proiectat un subsol de 80 metri pãtraþi, care

se doreºte a se folosi pentru diferitele activitãþi religioase din cadrul comunitãþii. Proiectul este aproape imposibil de realizat doar cu ajutorul credincioºilor, care sunt într-un numãr foarte mic. De aceea, am apelat la ajutorul episcopiei ºi al celorlalþi credincioºi din parohiile din diecezã ºi din comunitãþile catolicilor români din Italia. Astfel, fundaþia ºi temelia bisericii s-au ridicat graþie eforturilor credincioºilor din comunitate ºi parohie. Pentru aceastã construcþie am primit ajutor din partea episcopiei, a comunitãþilor din Buruieneºti, Oþeleni, Sagna, Roman „Fericitul Ieremia”, Bãlþaþi ºi a comunitãþilor de români din Torino, Prato ºi Padova. Un merit deosebit l-a avut comunitatea din Tãmãºeni, care a venit de douã ori în ajutorul comunitãþii din Fântânele, oferind banii necesari pentru cãrãmida, stâlpii ºi centura bisericii. Tuturor binefãcãtorilor le suntem recunoscãtori, asigurându-i de rugãciunile noastre. Speranþa noastrã este ca prin ajutorul lui Dumnezeu ºi al oamenilor generoºi sã ducem la bun sfârºit construirea bisericii în timp cât mai scurt, iar prin mijlocirea sfinþilor Petru ºi Paul sã contribuim ºi noi la zidirea Bisericii lui Cristos. Pr. Petru Antonicã

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13


PENTRU FAMILII

Am cãutat fericirea cu orice preþ, dar… cã atunci când ÎTatamieramºiamintesc mic eram foarte fericit. mama mã înconjurau cu o aºa iubire încât mi-aº fi dorit ca niciodatã sã nu mã despart de ei. Era între ei ceva ce te fãcea sã te simþi în siguranþã. Nu pot uita niciodatã bomboanele pe care tata mi le aducea ori de câte ori se întorcea acasã de la serviciu. De asemenea, cum pot sã uit glasul atât de duios al mamei, mai ales atunci când îmi spunea cã trebuie sã fiu cuminte „ca Isus”! Atunci nu înþelegeam mare lucru din ceea ce dorea ea de la mine. Sincer sã fiu, nici nu puteam sã-mi închipui un Isus „obraznic”. Am crescut însã ºi deodatã am avut impresia cã pãrinþii nu mã mai iubesc. De fapt, nimeni nu mã mai iubea! S-a întâmplat aºa, fãrã nici o pregãtire prealabilã. Abia mai târziu aveam sã înþeleg cã trecusem prin perioada adolescenþei ºi cã ceea ce mi se întâmpla era normal. De atunci însã a dispãrut acel sentiment de fericire. Nu mã mai mulþumeau nici bomboanele tatãlui, nici cuvintele mângâietoare ale mamei, nu mã mai mulþumea nimic din ceea ce ei fãceau pentru mine. Aveam în mine sentimentul cã vreau sã fiu liber; sã nu mai trebuiascã sã ascult de pãrinþi, sã fiu independent, sã merg la ºcoalã doar dacã vreau, sã fac ceea ce vreau. Dar… era imposibil! Aveam nevoie în continuare de pãrinþi. Aveam nevoie de ei poate mai mult decât înainte. Sau, mai bine zis, aveam nevoie de susþinerea lor financiarã.

La un moment dat însã s-a întâmplat ceva uimitor în viaþa mea. M-am îndrãgostit! Iar fericirea a început sã-mi batã din nou la uºã. Era o experienþã nouã pentru mine. Acum eram un alt om! Eu însumi nu mã mai recunoºteam! Ce sã mai, voinþa mea era ºi voinþa ei, libertatea mea era ºi libertatea ei, iar fericirea..., fericirea mea era ea însãºi. Ne-am cãsãtorit, iar momentul nunþii a fost cu adevãrat unul magic. Au venit mulþi invitaþi, unii la care nici nu mã aºteptam. Ne-au fãcut o mare surprizã. Preotul, la rândul sãu, ne-a fãcut sã ne simþim speciali. Îmi doream ca acel moment sã nu se termine. Revãd parcã ºi acum bucuria nuntaºilor, complimentele primite pentru rochia miresei, pentru costumul meu de mire, revãd marea de felicitãri ºi flori pe care fiecare a þinut sã le împãrtãºeascã cu noi. Doar eram singur la pãrinþi ºi trebuia sã fie o nuntã specialã, nu? La puþin timp dupã nuntã, când începe viaþa cu adevãrat, când nuntaºii pleacã fiecare la casa ºi familia lor, când nimeni nu-þi mai face complimente, nu-þi mai oferã flori ºi nu te mai felicitã, cautã tu fericirea, familie nou înfiinþatã! Fericirea din copilãrie, fericirea din perioada marii mele „îndrãgostiri”, au rãmas simple amintiri. Albumele de fotografii erau singurele capabile sã mai aminteascã acele momente. Mã simþeam ca un „tânãr bãtrân”! Pe cât de mult promitea viaþa de cãsãtorie, pe atât de

14 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

mult am rãmas dezamãgit de ea! Trebuia sã fiu fidel, trebuia sã vin la timp acasã, trebuia sã dau cont unde am fost ºi de ce am întârziat, trebuia sã fiu atent unde îmi las hainele, cu ce mã îmbrac, cum vorbesc, cum gesticulez, cum mãnânc, noutãþi pentru care pânã atunci nici nu mã preocupam. Dar dacã am fost singur la pãrinþi, iar ei fãceau totul pentru mine ºi în locul meu, unde sã le învãþ pe toate acestea? ªi apoi, am mai spus ceva dupã cãsãtorie de Isus, de Dumnezeu, de bisericã, de preot? Am crezut cã toate acestea sunt doar pânã la cãsãtorie! Am uitat cã fericirea stã în lucrurile ºi gesturile mãrunte de fiecare zi; când ai cui sã dai „Bunã dimineaþa”, când ai cui sã zâmbeºti, sã-i spui „Mulþumesc”, sã-i faci mici surprize, sã poþi spune „Cât te iubesc!”, „Cât însemni pentru mine!” „Ce bine e cã tu exiºti!” Am uitat sã mã mai simt copil ºi iatã cã eram sã pierd totul! Era sã pierd fericirea... (Emil) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba


PENTRU COPII Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducerea de Bronislav Falewski

Micul pustnic Dragi copii, cu acest numãr începem sã prezentãm o nouã istorioarã: „Micul pustnic”. Personajul principal este Gotfrid, un bãiat de 12 ani, care a fost nevoit sã trãiascã timp de trei ani singur, într-o pustietate îngrozitoare, pe o insulã necunoscutã din largul mãrii, ºi sã ducã acolo o viaþã de pustnic. Acest fapt pare de mirare ºi destul de ciudat, totuºi s-a petrecut în realitate cândva, în negura vremurilor îndepãrtate; dar fiind foarte interesant, meritã a fi povestit.

1. Insula verde Pãrinþii lui Gotfrid erau niºte oameni foarte evlavioºi ºi virtuoºi ºi locuiau într-un sãtuc de pe þãrmul mãrii. Ei aveau ºapte copii, dintre care Gotfrid era cel mai mare. Bucuria ºi toatã fericirea pãrinþilor era sã munceascã pentru a creºte, îmbrãca ºi hrãni copilaºii lor, în care vedeau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Tatãl, numit Filip, se îngrijea cu multã hãrnicie de þarinã ºi de grãdina din jurul casei sale, aºa cã numeroasa lui familie nu ducea niciodatã lipsã de pâine, de legume ºi de fructe. Se îndeletniceau ºi cu albinãritul, de aceea, întotdeauna copilaºii aveau cu ce se îndulci. Aveau ºi vite

destule, încât casa nu era niciodatã lipsitã de lactate. Într-un cuvânt, mâna lui Dumnezeu era deasupra lor, chiar dacã familia avea copii mulþi, avea ºi cu ce sã-i întreþinã. Afarã de aceasta, tatãl mai era ºi un iscusit împletitor de coºuri, îndeletnicire la care ºi bãieþii trebuiau sã-i dea o mânã de ajutor, curãþind coaja sau fãcând alte mici servicii. Apoi, mai ajuta ºi pe pescari la pescuit. În felul acesta, avea o parte însemnatã ºi din aceastã muncã, fie în bani, fie în naturã. Mama, cu numele de Margareta, se îngrijea de gospodãria casei ºi împletea plase de pescuit, muncã la care era ajutatã de fetiþele ei, care torceau cânepa.

Grija cea mai mare însã a pãrinþilor era sã-i creascã pe copii evlavioºi ºi buni. O bunã creºtere, ziceau ei adeseori, este moºtenirea cea mai bunã pe care o pot lãsa pãrinþii copiilor lor. Gotfrid, bãiatul cel mai mare, era copilul cel mai favorit ºi toatã speranþa pãrinþilor lui. Avea o minte vioaie; pe orice punea mâna, era pusã, cãci era foarte iscusit ºi harnic la lucru; faþã de oameni era serviabil. Pentru vârsta lui, crescuse înalt ºi avea faþa ca doi bujori înfloriþi. Ochii lui ageri, sprâncenele lui stufoase ºi pletele de un castaniu deschis, ce se revãrsau pe umeri, îi dãdeau o înfãþiºare plãcutã. Îl prindea foarte bine ºi costumul lui cenuºiu de pescar, haina scurtã ºi pantaloni lungi pânã la glezne, pe care i l-a dat naºul lui, bogatul pescar Toma. Pãrinþii lui îl sorbeau din ochi ºi pace bunã! Dar oricât de mult promitea bãiatul Gotfrid, avea ºi el greºelile lui. Era cam încãpãþânat. Voia totdeauna sã aibã numai el dreptate, nu accepta sã fie contrazis de nimeni; de aceea, chiar pãrinþii lui trebuiau sã fie uneori severi cu el, pentru a-l face sã asculte. Voia sã fie stãpân peste fraþii lui, se supãra foc când nu voiau sã-l asculte, se certa cu ei ºi le adresa cuvinte aspre ºi nepoliticoase. Pentru cã, din când în când, era poftit sã mãnânce la naºul sãu cel bogat, nu se mai mulþumea cu mâncarea de acasã, care, de multe ori, era mai simplã; fãcea mofturi la masã ºi uneori, în nemulþumirea lui, nu gãsea de cuviinþã sã mulþumeascã bunului Dumnezeu ºi nici pãrinþilor pentru darurile primite. Pãrinþii nu scãpau din vedere sã-l facã atent ori de ¾

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Aºa rãspund copiii despre familia lui Isus ‰ „Dumnezeu l-a fãcut pe Iosif tatã purtãtor de grijã ca sã fie sigur cã pe acest pãmânt cineva are grijã de Isus ºi de Maria” (Eduard, 10 ani). ‰ „Iosif cu Maria nu s-au certat niciodatã pentru cã le era ruºine de Isus” (Ana-Maria, 8 ani). ‰ „Când Maria ºi Iosif se odihneau, îngerii aveau grijã de Isus” (Celina, 8 ani). ‰ „Când erau cu Isus, Maria ºi Iosif nu se rãtãceau niciodatã pentru cã Isus era «calea…»” (Oana, 9 ani). ¾ câte ori observau cã a comis vreo

greºealã. El se ruºina, plângea ºi fãgãduia cã se va îndrepta; dar nu trecea mult ºi iar cãdea în aceleaºi greºeli. Acest lucru pricinuia uneori mari supãrãri pãrinþilor ºi se temeau cã speranþele pe care le puneau în el se vor spulbera ca pleava în vânt. Bãtrânul pescar, naºul lui, îi zicea deseori: – Gotfrid, Gotfrid, bagã de seamã! Dumnezeu va trebui sã te ducã într-o ºcoalã specialã ºi sã te punã sub o disciplinã de fier, ca sã se aleagã ceva din tine! De pe înãlþimea unde se afla casa pãrinteascã, se deschidea în zare o priveliºte fãrã margini, spre mare. În largul mãrii, se afla o micã insulã, care se putea vedea de la ferestrele casei pãrinþilor lui Gotfrid ºi era de un aspect fermecãtor. Acolo

‰ „Isus mânca cu plãcere ceea

ce pregãtea mama lui, Maria, de aceea «creºtea în staturã ºi în har în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor»” (Ionuþ, 10 ani). ‰ „La Nazaret, în casa familiei sfinte se respira sfinþenie” (Mirela, 8 ani). ‰ „Isus a avut doi pãrinþi buni, dar ºi el a fost bun cu ei” (Gabriela, 9 ani). ‰ „Iosif ºi Maria erau sãraci, dar pentru cã au fost buni ºi au ascultat de Dumnezeu, Dumnezeu i-a îmbogãþit cu Isus” (Robert, 9 ani). creºteau arbori bogaþi în frunze ºi tufiºuri dese ºi de aceea i se spunea: „Insula Verde”. Insula însã nu era locuitã. Tatãl lui Gotfrid mergea din când în când acolo ca sã taie mlajã de salcie pentru împletitul coºurilor. Gotfrid, care acum era destul de voinic ca sã ajute la vâslit ºi la tãiatul mlajei, era luat de multe ori ca însoþitor de tatãl lui; ceea ce-i fãcea o deosebitã bucurie. Într-o searã, tatãl a spus: – Dacã cerul ºi marea se vor menþine tot aºa de liniºtite ca în aceastã searã, atunci mâine dimineaþã vom merge cu barca pe insulã. Gotfrid sãrea în sus de bucurie ºi, tot gândindu-se la cãlãtoria de a doua zi, nu a putut închide ochii toatã noaptea. A doua zi, dis-de-dimineaþã, când cerul a început sã se lumineze ºi luceafãrul sã pãleascã, Gotfrid era deja în picioare. A

16 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

‰ „Mi-ar plãcea ca tata ºi mama sã fie la fel de buni ca Iosif ºi Maria, dar cred cã ºi ei aºteaptã de la mine sã fiu bun ca Isus” (Alexandru, 10 ani). ‰ „De la familia sfântã familiile trebuie sã înveþe sfinþenia” (Lidia, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

ajutat-o pe mama lui sã ducã toate cele trebuincioase în barcã, deoarece pregãtirile pentru o expediþie pe mare nu erau un lucru de nimic. S-au mai întâmplat cazuri când vremea ºi-a întors crugul peste zi ºi tatãl ºi Gotfrid au fost nevoiþi sã stea câte douã, trei zile pe insulã. De aceea mama le-a pregãtit provizii îndestulãtoare de pâine, lapte ºi unt. Le-a mai pus în pachet un urcior, o strachinã de lut ºi o oalã pentru fiert, pentru ca, în caz de nevoie, sã-ºi poatã fierbe o supã. Apoi a adus o manta groasã de lânã a soþului ei, pentru ca, în cazul cã ar fi nevoiþi sã rãmânã pe insulã, sã aibã cu ce se înveli în timpul nopþii. Când totul era de-acum gata de plecare, Gotfrid ºi-a luat pãlãria cea nouã de paie pe care i-a cumpãrat-o naºul Toma. (va urma)


PENTRU TINERI

Îndrãzneºte, viitorul începe astãzi! a început de an încercãm sã pornim din nou la drum L cu mai mult entuziasm ºi mai deciºi sã facem din viaþa noastrã o viaþã reuºitã, care sã stea sub semnul mulþumirii ºi al împlinirii. Ne încãrcãm cu încredere, convingere ºi speranþã, dorind, pentru noi ºi pentru cei dragi, ceea ce este mai bun ºi mai frumos! Cu toate acestea nu lipsesc umbrele temerilor, a nesiguranþelor ºi a neîncrederii! Viitorul ne apare parcã din ce în ce mai întunecat, din ce în ce mai puþin liniºtitor. Avem nevoie sã ne agãþãm de cuvintele lui Cristos: „Nu vã temeþi!”. Avem nevoie sã gãsim mângâiere ºi tãrie în ajutorul sãu. Încã o datã ne dãm seama cã numai Cristos poate da sens celor mai profunde aspiraþii ale omului. Ca prieteni ai lui Cristos încercãm sã cãutãm, cu ajutorul unor psalmi, încurajãrile de care avem nevoie la început de an. „Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: când strig cãtre el, Domnul mã aude... Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, cãci numai tu,

Doamne, îmi dai liniºte deplinã” (Ps 4,4.9). Dumnezeu face minuni ºi în viaþa ta! Fii convins cã nu te-a uitat în colþul tãu de lume, cã nu te-a rãtãcit prin listele sale! Trebuie doar sã deschizi „ochii” sufletului pentru a-i descoperi prezenþa ºi acþiunea sa în viaþa ta! Nu uita cã el ºtie mult mai bine de ceea ce ai nevoie. Aºadar, încearcã sã nu îi faci tu fiºa postului, ci sã descoperi în rugãciune ceea ce el doreºte pentru tine. „Domnul este pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic” (Ps 23,1). Dumnezeu are grijã ºi de viaþa ta. Chiar ºi atunci când þi se pare cã ai rãmas singur ºi pãrãsit chiar ºi de Dumnezeu, el este aproape de tine, în mod discret ºi rãbdãtor. Sã nu crezi cã dacã în momentele de încercare te vei supãra pe Dumnezeu vei gãsi liniºte ºi pace. Dimpotrivã! Dacã te vei îndepãrta de turma lui Dumnezeu riºti sã fii sfâºiat de atâþia lupi. „În orice zi în care sunt cuprins de fricã, eu îmi pun speranþa în tine. În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, în Dumnezeu

Ziua Mondialã a Tineretului În perioada 16-21 august la Madrid va avea loc Ziua Mondialã a Tineretului. Aceasta va fi precedatã, în perioada 11-15 august, de Zilele în diecezele spaniole. La aceste evenimente vor participa tineri din lumea întreagã. Participanþii trebuie sã aibã vârsta cuprinsã între 14 ani (împliniþi în vara anului 2011) ºi 32 de ani. Mai multe detalii se pot gãsi pe www.madrid11.com ºi www.zmtromania.ro. Tinerii din Dieceza de Iaºi care doresc sã participe la Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid sunt rugaþi sã se anunþe la pr. Felix Roca (tel. 0741/501481, 0769/288978; e-mail: pr. felixroca@gmail.com).

mi-am pus încrederea ºi nu-mi este teamã” (Ps 56,5). Frica nu lipseºte din viaþa ta. Acest lucru este foarte normal. Este important însã cum acþionezi în momentele de teamã. Dacã eºti conºtient cã numai la Dumnezeu gãseºti scãpare ºi ajutor poþi învinge orice teamã! Dacã vei cãuta „rezolvare” în altã parte aºteaptã-te ca teama sã creascã! „Fericit este omul care îºi pune încrederea în tine ºi cãile tale sunt mereu în inima sa” (Ps 84,6). Fericirea adevãratã nu se gãseºte decât în comuniunea cu Dumnezeu! Nu te amãgi cã o vei gãsi în altã parte! Nu te amãgi cã ceea ce te îndepãrteazã de Dumnezeu te va apropia de binele vieþii tale. Nu sunt decât iluzii trecãtoare! Iar tu nu vrei sã trãieºti din amãgiri! Multe lucruri doreºte Dumnezeu sã îþi spunã la început de an. Le poþi descoperi dacã te vei arunca în genunchi. Doar în modul acesta vei face un drum sigur spre fericirea ta! La mulþi ani 2011! Pr. Felix Roca

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Adeziunea pentru Acþiunea Catolicã În 50 de parohii ale diecezei, în ziua de 5 decembrie 2010, s-a desfãºurat reînnoirea sau depunerea adeziunii pentru Acþiunea Catolicã „Sf. Iosif”.

n cadrul sfintei Liturghii, co-

Î piii, tinerii ºi adulþii, dupã ce au rãspuns în mod liber chemãrii lui Dumnezeu de a-ºi trãi credinþa într-un mod conºtient, responsabil ºi activ, au ieºit din anonimat exprimând înaintea lui Dumnezeu, a pãstorilor ºi a comunitãþii dorinþa de a-l urma pe Cristos, slujind Biserica, acþionând dupã spiritul Acþiunii Catolice în comunitãþile parohiale. Acþiunea Catolicã este strâns legatã de Bisericã, urmãrind schema clasicã: Biserica localã în centru ºi laicii drept colaboratori ai apostolatului ierarhic. Cu o forþã insistentã, Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea a reînceput sã vorbeascã despre dimensiunea „carismaticã” a Acþiunii Catolice: „Lunga voastrã istorie este nãscutã dintr-o carismã, adicã dintr-un dar special al Duhului Învierii.... Gândiþi-vã cu o umilã mândrie ºi cu o bucurie interioarã la carisma Acþiunii Catolice!... Eu vã încurajez sã exploraþi totdeauna în profunzime carisma voastrã...” (8 septembrie 2003). Aceastã poziþie deschide în faþa Acþiunii Catolice un orizont nou ºi foarte bogat în consecinþe teologice ºi practice. Mai întâi îi este reamintitã Acþiunii Catolice sursa originarã a vitalitãþii sale ºi a dinamismului sãu: Duhul Sfânt. La nivel practic, aceastã poziþie va conduce la stabilirea, în mod necesar, a

Membrii AC din Parohia Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”

unor puncte de legãturã între Acþiunea Catolicã, noile comunitãþi ºi noile carisme pe care Duhul Sfânt nu înceteazã sã le facã sã înfloreascã în Biserica de astãzi. La întâlnirea copiilor ºi adolescenþilor din Acþiunea Catolicã cu Sfântul Pãrinte (30 octombrie 2010), papa Benedict al XVI-lea spunea: „Când aderaþi la Acþiunea Catolicã vã spuneþi vouã înºivã ºi tuturor cã iubiþi Biserica ºi cã sunteþi dispuºi sã fiþi coresponsabili împreunã cu pãstorii ei de viaþa ºi misiunea ei, în cadrul unei asociaþii care se jertfeºte pentru binele persoanelor, pentru drumul lor de sfinþenie ºi al vostru, pentru viaþa comunitãþii creºtine în cotidianitatea misiunii ei... Forþa iubirii lui Dumnezeu poate sã realizeze în voi lucruri mãreþe”. La încheierea sfintei Liturghii din cadrul întâlnirii cu pãstorul diecezei (16 octombrie 2010), PS Petru Gherghel ne-a îndemnat sã fim asemenea oglinzilor care, primind lumina de la Cristos, sfânta Fecioarã Maria ºi de la

18 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

sfinþi, sã o transmitem pãrinþilor, fraþilor, colegilor noºtri ºi întregii societãþi. „Transmiteþi lumina credinþei ºi a bucuriei! Aceasta vã dorim noi, episcopi ºi preoþi”. În acest an pastoral dedicat familiei ne angajãm sã redescoperim importanþa rugãciunii în viaþa noastrã, a familiilor noastre ºi a comunitãþilor parohiale. În Dieceza de Iaºi, în anul asociativ 2010-2011, Acþiunea Catolicã este prezentã astfel, la nivelul sectoarelor: ™ Acþiunea Catolicã a Copiilor: 27 de parohii, cu peste 739 de membri ºi 167 de animatori; ™ Acþiunea Catolicã a Tinerilor: 49 de parohii, cu peste 1.066 de membri; ™ Acþiunea Catolicã a Adulþilor: 18 parohii, cu peste 384 de membri. Astfel, este prezentã în 50 de parohii, cu 739 copii, 167 animatori, 1.066 tineri, 384 adulþi, adicã 2.189 de membri. ªapte parohii ale diecezei s-au declarat simpatizante AC Iaºi. Adriana Ianuº


An nou...

Tablete spirituale

Dincolo de...

Cu fila cea din calendar Ce le-a-ncheiat ºiragul, S-a dus un an ºi altul iar Ne trece astãzi pragul.

V

O, dacã vrei al tãu amar Sã-l schimbi în bucurie, Pe-a vieþii tale calendar, Azi pe Isus tu-l scrie. ªi pune-þi gând sã-ntrebi mereu De el în rugãciune: Ce-ai face tu în locul meu? ªi fã ce crezi c-ar spune. Când blândul sãu Cuvânt þi-a sta În suflet ºi pe limbã, Vedea-vei tu cum viaþa ta Preafericit se schimbã.

Urare

Anul nou sã potoleascã Fuga noastrã româneascã. Fiecare, mulþumit, Sã gãseascã trai cinstit De-l vei primi, sfãtuitor, Pe pãmântul cel strãbun, Prieten de-l vei cere, C-un venit destul de bun. În greu el fiþi-va ajutor, Vã urez o reformare, În chinuri mângâiere. Care are cãutare, Ce fericiþi þi-ar fi aºa De valori ce le-a propus ªi zilele ºi anii, Bunul nostru Domn Isus. N-ai vrea sã schimbi Ceea ce propune el de-ar fi sã-þi dea Ne conduce cãtre þel. Tot aurul, toþi banii... Traian Dorz O viaþã armonioasã O gãsiþi cu el în casã. Vã urez s-aveþi din plin Ajutorul lui divin. Viaþa lui sã o doriþi! Sã fiþi oameni împliniþi! Pace sã vã dãruiascã ªi nimic nu vã lipseascã. Sã vã vinã bogãþie Din a lui împãrãþie. Sã-i cântaþi, sã îl slãviþi, Cãci prin el vã mântuiþi. Bine sã vã fie-n toate! La mulþi ani cu sãnãtate! Pr. Eugen Budãu

ictorii sau înfrângeri? De dorit sunt parcã cele dintâi. ªi totuºi... O scurtã reflecþie din înþelepciunea indianã susþine urmãtoarele: „Cel care învinge stârneºte urã, cel care-i învins suferã; dacã însã atât victoria, cât ºi înfrângerea sunt depãºite, se trãieºte în seninãtate ºi bucurie” (Dhammapada). Sunt niºte constatãri valabile pânã ºi pentru o lume în care scopul principal pare sã fie orientat spre succes în ceea ce realizezi, spre depãºirea celor din jur, spre utilizarea oricãror mijloace pentru a evita dezonoarea de a fi învins. Dincolo de toate acestea, existã o mãreþie chiar ºi în înfrângere. Iar aceasta este mult mai nobilã decât „mistica” triumfului sau a succesului etalat. Ajunge sã observi zâmbetul dispreþuitor ºi ofensiv (uneori chiar idiot) al aºa-ziselor VIP-uri la modã, ca sã þi se facã greaþã. Nici nu poate fi comparat cu surâsul abia schiþat care înnobileazã faþa seninã a câte unei persoane de tipul: marcatã de suferinþã, dar nu întru totul strivitã. Oare nu ar fi de preferat sã ne regãsim în spusele apostolului? Iatã-le: „Suntem apãsaþi de necazuri..., dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi. Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã fie evidenþiatã ºi viaþa lui...” (2Cor 4,8-10). Pr. Cristian Chinez

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19


Misiuni

Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare În primele zile ale fiecãrui nou an, milioane de copii de pe glob serbeazã Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare, oferindu-le adulþilor un exemplu despre ce înseamnã sã nu ai nimic, dar sã poþi face totuºi atât de mult bine pentru cei care au ºi mai puþin. Momentul aniversar este sãrbãtorit anul acesta ºi de copiii din dieceza noastrã, dar ºi de copiii din misiunile româneºti din Kenya, Coasta de Fildeº sau Ecuador.

E

xistã în misiunea din Maikona (Kenya) un grup format din copiii celor douã ºcoli generale numit „Children helping children”, ceea ce înseamnã „Copii ajutând copii”. Acest grup organizeazã diverse activitãþi al cãror rost este dublu: sã creeze o mai bunã legãturã între cei mici ºi sã-i conºtientizeze de misiunea fiecãrei persoane de a le sta alãturi celor care au nevoie de sprijin, de un prieten, de un moment de veselie etc. Micuþii din Kenya chiar nu le pot oferi nimic material celorlalþi, dar „monedele” pe care ei le dãruiesc se numesc zâmbet ºi clipe de joacã, ºi sunt foarte preþioase. Pare banal, pare nesemnificativ, dar rodul activitãþilor pe care le desfãºoarã acest grup sunt mai mult decât benefice în comunitatea copiilor din Maikona. Aceºti micuþi se îmbogãþesc unii pe alþii dãruind din puþinul lor, din timpul, zâmbetele ºi rugãciunile lor. Trãind doi ani printre copiii din Africa, unde inevitabil te întâlneºti cu cereri la tot pasul, începând de la bani pânã la bomboane, ai ocazia sã simþi povara neputinþei de a oferi mereu, simþi ºi decalajul între imaginea pe care ne-o formãm

despre noi ºi despre ei. Noi, cei care am mers acolo, nu eram bogaþi, deºi aparent aveam mai multe de oferit, iar ei, acolo, nu sunt atât de sãraci încât sã se transforme în cerºetori. N-am avut acolo un flux de schimburi unidirecþional: noi dãm, ei primesc. Ceea ce s-a petrecut acolo a fost mai degrabã un schimb, o împãrþire a ceea ce am primit de la Domnul, care ne-a creat diferiþi ºi ne-a trimis pe pãmânt în locuri mai mult sau mai puþin dezvoltate.

Suntem ceea ce gândim, iar gândurile noastre construiesc lumea Gândim despre noi cã suntem o þarã sãracã, ce are nevoie de susþinere ºi ajutor din partea Uniunii Europene sau al altor þãri mai bogate. Suntem conºtienþi cã singuri ne descurcãm foarte greu, moment în care cãlcãm pe orgoliul nostru ºi cerem ajutor. Ne-am obiºnuit sã cerem ajutor ºi o facem destul de uºor, mai ales în contextul crizei economice. Problema este cã ne vom considera întotdeauna sãraci dacã nu vom începe sã privim dincolo de nevoile ºi lipsurile noastre, dar mai ales dincolo de graniþele acestei þãri. Pentru cã

20 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

oricât de sãraci am fi nu suntem noi cei mai sãraci, ºi pentru cã oricât de sãraci am fi, tot avem ce sã oferim. Copiii din Kenya care ajutã alþi copii ºi copiii din lumea întreagã ce serbeazã zilele acestea Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare cu gândul la milioane de copii ºi mai sãraci decât ei sunt cel mai elocvent exemplu cã tot timpul existã ceva de oferit. Acolo, în Kenya, am întâlnit copii care ajutau ºi fãceau atât de mult bine fãrã sã aibã nimic. Reîntoarsã acasã, am întâlnit oameni sãraci care oferã fãrã regrete pânã ºi ultimele monede pe care le au pentru o cauzã bunã. Se poate, când ai inimã mare! N-ar trebui sã ne fie teamã sã întindem spre ceilalþi o mânã caldã, chiar dacã va fi una goalã. Solidaritatea pe care o aduce mâna noastrã înseamnã adesea mai mult decât toatã bogãþia pe care ar putea-o cuprinde. Alina Cojan


ªtiri • ªtiri • ªtiri Ziua Mondialã a Pãcii „Libertatea religioasã, calea pentru pace” este tema aleasã de Benedict al XVI-lea pentru celebrarea Zilei Mondiale pentru Pace din 1 ianuarie. Tema reprezintã împlinirea unui „drum al pãcii” propus de papa Benedict al XVI-lea cu mesajele din anul 2006 pânã astãzi, ale cãror teme au fost: adevãrul („În adevãr pacea”, 2006), demnitatea persoanei umane („Persoana umanã, inimã a pãcii”, 2007), unitatea familiei umane („Familia umanã, comunitate de pace”, 2008), lupta împotriva sãrãciei („Combaterea sãrãciei, construirea pãcii”, 2009) ºi în sfârºit pãzirea creaþiei („Dacã vrei sã cultivi pacea, pãzeºte creaþia”, 2010). Ziua Mondialã a Pãcii este celebratã din anul 1968, în prima zi a fiecãrui an. Cãlãtorii papale În anul 2011, papa Benedict al XVI-lea va efectua patru cãlãtorii internaþionale. Va începe în Croaþia, 4-5 iunie. În varã, între 18 ºi 21 august, va participa la Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid (cu tema „Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã” – cf. Col 2,7). Urmeazã vizita în Germania, în perioada 22-25 septembrie, în special în oraºele Berlin, Freiburg ºi Erfurt. Între 18 ºi 20 noiembrie, papa va merge în vestul Africii, în Benin, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la evanghelizarea þãrii. Aici va înmâna episcopilor africani îndemnul apostolic, rod al Sinodului special pentru Africa, desfãºurat în Vatican în octombrie 2009. Congres despre Scripturã Catholic Biblical Federation a organizat congresul internaþional „Sfânta Scripturã în viaþa

ºi în misiunea Bisericii” dedicat exortaþiei apostolice postsinodale a lui Benedict al XVI-lea Verbum Domini, între 2 ºi 4 decembrie 2010, la Universitatea Pontificalã Urbaniana. La încheiere a fost o masã rotundã cu tema „A transmite mesajul Bibliei în cultura de astãzi”.

Lumina lumii Cartea „Lumina lumii. Papa, Biserica, semnele timpurilor” a lui Benedict al XVI-lea a fost prezentatã la Vatican la 23 noiembrie 2010. Aceasta cuprinde interviul acordat de Sfântul Pãrinte lui Peter Seewald, jurnalist ºi scriitor german. În noua lucrare, editatã în italianã de Libreria Editrice Vaticana, în cele 18 capitole, grupate în trei pãrþi – „Semnele timpurilor”, „Pontificatul”, „Încotro mergem” – Benedict al XVI-lea rãspunde la cele mai fierbinþi probleme din lumea de astãzi. Nobel pentru Pace Premiul Nobel pentru Pace pentru 2010 a fost acordat la Oslo (Norvegia), la 10 octombrie, disidentului chinez Liu Xiaobo, în absenþa acestuia, fiind în închisoare în China. Timp de aproape douã decenii, Liu Xiaobo a promovat aplicarea drepturilor omului în China. A participat la protestele din Piaþa Tiananmen în anul 1989 ºi a fost unul dintre autorii Cartei 08, un manifest pentru democratizarea Chinei, publicat la împlinirea a 60 de ani de la Declaraþia universalã a drepturilor omului, la 10 decembrie 2008. În anul urmãtor, Liu a fost condamnat la 11 ani de închisoare ºi doi ani de privare de drepturi politice pentru „incitare la subminarea puterii de stat”. Premiul Nobel pentru pace, în valoare de aproape un milion de euro, este unul dintre cele

cinci premii instituite prin testament de industriaºul ºi filantropul suedez Alfred Nobel. Copii în rugãciune La iniþiativa Consiliului Naþional pentru Laici din Venezuela (instituþie creatã de Conferinþa Episcopilor din Venezuela), peste un milion de copii din întreaga lume s-au rugat împreunã pentru unitate ºi pace, recitând Rozariul în ziua de 18 octombrie 2010. Iniþiativa a avut scopul de a trezi în sufletele copiilor dorinþa de rugãciune pentru pacea sufleteascã a fiecãrui om, precum ºi pentru pacea ºi unitatea familiilor, þãrilor ºi întregii planete. Viaþa consacratã „Ia chipul sãu în inima ta!” sub egida acestui moto poate fi aºezat cursul de formare în „Îndrumarea spiritualã”, organizat în premierã în România

de Conferinþa Românã a Superioarelor Majore, pe parcursul a doi ani, din 30 aprilie 2009 pânã în 10 noiembrie 2010, în opt module a câte cinci zile fiecare, la sediul Congregatio Jesu din Bucureºti ºi la Centrul „Manresa” din Cluj. 22 de surori din diferite congregaþii ºi dieceze catolice din România au prelucrat ºi aprofundat teme legate de consilierea spiritualã. Grupul de surori care a moderat aceastã formare a fost compus din sr. Monica Cojan, CJ, sr. Magdalena Fülöp, SSS, ºi sr. Anna Dieckmann, MSC.

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21


Pelerinaj de încredere Dupã Poznan, Bruxelles, Geneva, Zagreb, Milano, Lisabona, Hamburg, Budapesta, Paris, în anul 2010 a fost cea de-a 33-a întâlnire europeanã de tineri organizatã de Comunitatea din Taizé, între 28 decembrie 2010 ºi 1 ianuarie 2011 la Rotterdam, în Olanda, în urma invitaþiei Conferinþei Episcopilor din Olanda, a Consiliului General al Bisericii Protestante Olandeze ºi a Consiliului Bisericilor Olandei. Organizatorii au estimat prezenþa a peste 30.000 de tineri din toate continentele. Superioarã generalã În cadrul celui de-al XVII-lea capitul general obiºnuit, al Congregaþiei „Fiicele Sfintei Maria a Providenþei”, desfãºurat la Roma între 12 noiembrie ºi 12 decembrie 2010, sora Elisabetta Serena Ciserani a fost aleasã superioarã generalã pentru perioada 2010-2016. Sora Serena, aºa cum este cunoscutã, s-a nãscut la 26 iunie 1947, este membrã a congregaþiei din 14 august 1969 ºi a activat în România din anul 1995. Lumina pãcii Anual, în ajunul duminicii a treia din Advent, are loc la Viena împãrþirea luminii pãcii de la Betleem, în prezenþa a mii de tineri scoutiºti. La 11 decembrie 2010, în biserica „Don Bosco” din capitala austriacã, au fost participanþi din aproape 30 de þãri, printre care ºi opt tineri din Dieceza de Iaºi, însoþiþi de pr. Adrian Blãjuþã, asistent Scout pe zona Bacãu. Ceremonia de distribuire în Dieceza de Iaºi s-a desfãºurat în Parohia Roman „Sfânta Tereza a

Pruncului Isus”, la 18 decembrie 2010, Liturghia fiind prezidatã de PS Petru Gherghel. Iniþiativa „Luminii pãcii de la Betleem” a început în anul 1986. La 200 de ani În anul 2010, Familia Asumpþiunii a celebrat 200 de ani de la naºterea pr. Emmanuel d’Alzon, care a întemeiat douã congregaþii: a Augustinienilor Asumpþioniºti (Pãrinþii Asumpþioniºti) în anul 1845 ºi a Surorilor Oblate Asumpþioniste în anul 1865. În Bacãu, surorile au douã comunitãþi (un proiect de educaþie umanã ºi spiritualã pentru tinere ºi animarea vieþii liturgice în biserica parohialã ºi un proiect educativ ºi de integrare socialã pentru tinere), dar activeazã ºi în cadrul Casei de Copii „Sfânta Maria” din Baraþi. La 21 noiembrie 2010, în cadrul Liturghiei celebrate de pr. decan Isidor Dâscã în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu, surorile din localitate ºi-au reînnoit voturile. În România activeazã în Dieceza de Iaºi, în Arhidieceza de Bucureºti, la Oradea ºi Satu-Mare. „Cina Sãracului” Pãrinþii „Iosefinii lui Murialdo” în colaborare cu Centrul Misionar Diecezan din Roman au

propus celor 70 de tineri din localitate, pentru seara de 11 decembrie 2010, un moment de rugãciune ºi o reflecþie þinute de pr. Fabio, apoi o prezentare power-point despre misiunea diecezanã din Kenia, comentatã de pr. Victor Osoloº, seara încheindu-se cu o cinã „sãracã”

22 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

(pe bazã de fasole ºi orez). Tinerii au donat peste 300 de lei la colecta organizatã. In memoriam Durcovici Sãrbãtorind hramul, la 8 decembrie 2010, românii catolici din Roma „San Vitale” s-au rugat ca „PS dr. Anton Durcovici sã fie ridicat la cinstea altarelor!”, rugãciune împãrtãºitã ºi de comunitatea din Grotte Celoni (Roma). La Liturghia prezidatã

de Mons. Anton Lucaci, a fost prezent ºi Bogdan Tãtaru-Cazaban, ambasadorul statului român pe lângã Sfântul Scaun. În cadrul conferinþelor de la Institutul Teologic din Iaºi, pr. prof. dr. Wilhelm Dancã a susþinut, la 9 decembrie 2010, conferinþa cu tema „Biserica ºi statul la Mons. Anton Durcovici”. PS Petru Gherghel, împreunã cu un grup de preoþi, a celebrat o sfântã Liturghie în cinstea PS Anton Durcovici, în ziua de 10 decembrie 2010, în catedrala veche din Iaºi. Tinerii Parohiei „Sfântul Anton de Padova” din Huºi au organizat un mic spectacol în cinstea PS Anton Durcovici, în ziua de 12 decembrie 2010. Concert Decanatul Romano-Catolic de Bacãu a organizat duminicã, 21 noiembrie 2010, un concert de muzicã religioasã ºi orgã în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul”, la care au interpretat corurile parohiilor catolice din Bacãu, precum ºi corul Seminarului „Sfântul Iosif” din localitate. Evenimentul a fost o premierã


pentru Bacãu ºi a avut loc cu ocazia Sfintei Cecilia, sãrbãtoritã în ziua urmãtoare, consideratã în Biserica Catolicã patroana celor care cântã.

Douã minute pentru viaþã Douã minute pentru viaþã este numele unei iniþiative de rugãciune în apãrarea vieþii nenãscute care a fost lansatã în Italia în anul 2005. În România, iniþiativa de rugãciune, în fiecare zi cel puþin douã minute, este propusã de cãtre Asociaþia „Familia ºi Viaþa” din Roman, în Anul Familiei 2010-2011, ca rãspuns la îndemnul papei Benedict al XVI-lea de a invoca protecþia fiecãrei fiinþe umane chematã la existenþã. Înscrieri ºi detalii la sediul asociaþiei: Str. ªtefan cel Mare, nr. 228, Roman, jud. Neamþ, tel. 0233/742505), e-mail: afav_roman@hotmail.com, sau www.familiasiviata.ro. Acþiunea se desfãºoarã în parteneriat cu Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” din Bucureºti ºi Asociaþia „Darul vieþii” din Timiºoara.

Seminar pentru familii Printre iniþiativele din Anul Familiei în Dieceza de Iaºi este ºi seminarul cu tema „Modalitãþi de comunicare ºi relaþionare între membrii familiei. Colaborarea eficientã a familiei creºtine cu preotul în vederea unei comunitãþi catolice mai activã ºi mai responsabilã” pe care Asociaþia Kolping Moldova îl propune spre organizare în fiecare comunitate din diecezã. Detaliile de organizare pot fi obþinute de la Corneliu Bulai (tel. 0766/875601, 0757/021715, sau de la pr. Bogdan Catanã (tel. 0761/676176), precum ºi pe www.kolpingmoldova.ro. Concerte La Radio Iaºi au fost difuzate în direct, prin eter ºi internet, concertele de colinde susþinute de corul „Juvenes Ecclesiae”, în catedrala nouã din Iaºi, la 12 decembrie 2010, ºi de corul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în capela institutului, la 18 decembrie 2010. La adresa www.radioiasi.ro a putut fi urmãritã în direct ºi o

A trecut la Domnul Pr. Anton Ghiurcã, profesor la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, a trecut la cele veºnice în seara zilei de 24 noiembrie 2010, în camera sa din cadrul institutului. S-a nãscut la 13 decembrie 1950 la Faraoani – Bacãu. A absolvit Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi în anul 1975. A fost sfinþit preot la 24 iunie 1975 la Iaºi de cãtre ep. Petru Pleºca. A activat ca vicar la Valea Seacã (1 august 1975 – 31 martie 1976), Sãbãoani (1 aprilie 1976 – 1 octombrie 1976), Iaºi „Adormirea Maicii Domnului” (1 octombrie 1976 – 1 august 1979). Între anii 1980 ºi 1985, a urmat studii de licenþã la Universitatea Pontificalã Salezianã ºi la Universitatea Pontificalã Gregoriana din Roma, obþinând licenþe în teologie cateheticã ºi în ºtiinþe biblice. A fost spiritual pentru câteva generaþii de seminariºti ºi a predat „Introducere în Sfânta Scripturã”, limba italianã, cateheticã ºi psihologie la Institutul Teologic din Iaºi începând cu 1 octombrie 1985. A fost înmormântat în satul natal, dupã Liturghia prezidatã de PS Petru Gherghel, alãturi de care au concelebrat PS Aurel Percã ºi 110 preoþi.

transmisiune video. La Radio Iaºi, este transmisã în fiecare duminicã ºi Liturghia din catedrala din Iaºi, între orele 8.03 ºi 9.00, doar pe unde medii (1053 KHz) ºi prin intermediul sitului acestui post de radio. Corul Seminarului a susþinut concertul ºi în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, la 19 decembrie 2010. Pe scurt

„ 17 noiembrie: Zi de evanghelizare în comunitãþii din N’Douakro în Parohia Djebonoua din Coasta de Fildeº „ 18 noiembrie: Colocviul „Relaþiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieºti. O paralelã istoricã: 1902-2010” la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacãu „ 19-21 noiembrie: Curs de formare pentru 60 de persoane (preºedinþi parohiali ºi membri ai consiliului diecezan AC) la Traian, participând ºi patru tineri din Bulgaria însoþiþi de pr. Stefan Manolov „ 20 noiembrie: Admissio pentru cei 14 studenþi ai anului III de la Institutul Teologic din Iaºi „ 21 noiembrie: Vizita pastoralã a PS Antonio Mattiazzo la comunitatea romano-catolicã de români din Padova „ 21 noiembrie: Inaugurarea catehezei în limba românã la Milano dupã modelul „Miºcãrii apostolice” „ 27 noiembrie: întâlnire de formare ºi de informare despre valoarea voluntariatului, la „Iosefinii lui Murialdo” din Roman, pentru 146 de tineri din 23 de parohii din zonã, ca pregãtire pentru „Ziua Internaþionalã a Voluntarului” „ 7 decembrie: Masã rotundã „Neprihãnita Zãmislire a sfintei Fecioare Maria în gândirea patristicã ºi dogmaticã”, la Institutul Teologic Franciscan din Roman „ 8 decembrie: Depunerea voturilor perpetue de cãtre Lucian-Marius Bosoi (Huºi) la Cocciano (Italia) în cadrul Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate „ 8 decembrie: Sceneta „Eu sunt Neprihãnita Zãmislire” la Valea Micã, prezentatã de un grup de tineri ºi copii „ 10 decembrie: Conferirea diplomelor de bacalaureat în teologie promoþiei 2010 a Institutului Teologic din Iaºi „ 26-29 decembrie: Campus de iarnã pentru adolescenþi organizat de cãlugãrii carmeliþi de la mãnãstirea din Luncani „ 27-30 decembrie: Exerciþii spirituale pentru tineri organizate de Familia Iubirii Milostive din Barticeºti cu tema „Dumnezeu este iubire”.

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23


În apãrarea sãnãtãþii

Omega 3 în profilaxia unor afecþiuni unicii noºtri foloseau uleB iul de peºte în profilaxia rahitismului. Pãrinþii noºtri erau sfãtuiþi sã mãnânce zilnic peºte („Nici o masã fãrã peºte”) din raþiuni economice. Astãzi, peºtele ºi produsele derivate sunt din nou pe lista prioritãþilor dietetice, datoritã conþinutului mare de acizi graºi omega 3, care au efecte extrem de pozitive asupra unei patologii variate ºi de mare actualitate. În acelaºi timp, ca ºi în multe alte ocazii similare, pe mãsurã ce efectele pozitive ale acizilor omega 3 au început sã fie evaluate, nu au întârziat sã aparã ºi exagerãrile. Pornind de la premise corecte, s-a ajuns la concluzii cel puþin nepotrivite, uleiurile de peºte fiind prezentate ca soluþia unui numãr crescând de situaþii patologice, un fel de panaceu lipsit de efecte adverse, care rezolvã complet ºi fãrã riscuri probleme de sãnãtate mai simple sau mai dificile. Vom încerca, în continuare, sã prezentãm câteva din motivele pentru care trebuie modificate unele obiceiuri alimentare în sensul consumului mai des al peºtelui (principala sursã de omega 3) ºi eventual sã se recurgã la suplimente omega 3 fãrã a exagera ºi fãrã a induce efecte colaterale problematice. Unele dintre cele mai importante acþiuni profilactice pe care le au acizii graºi omega 3 sunt legate de efectul acestora asupra aparatului cardio vas-

cular. Studiile care au avut drept subiect populaþiile de eschimoºi au indicat la acestea o mortalitate redusã prin boli cardio vasculare. S-au constatat efecte pozitive asupra tensiunii arteriare, de prevenire a infarctului miocardic ºi a accidentelor vasculare cerebrale. O altã afecþiune de mare interes în care omega 3 intervine este astmul bronºic. De asemenea, omega 3 are un rol important în dezvoltarea ºi funcþionarea creierului. Analiza calitativã a nouã studii a indicat un efect variabil al acizilor graºi omega 3 asupra afecþiunilor renale, îndeosebi asupra creatininei. Studiile care au inclus persoane afectate de lupus au dat rezultate neconcludente, iar cele care au urmãrit influenþa acizilor omega 3 asupra densitãþii osoase au dat rezultate diferite ºi neunitare. Numeroase studii experimentale ºi clinice au indicat cã acizii graºi omega 3 ar ameliora prognosticul pacienþilor care suportã un transplant (scad rata de respingere, reduc hiperlipemia, hipertensiunea ºi vâscozitatea sangvinã, scad toxicitatea ciclosporinei A). O sintezã a studiilor existente nu a concluzionat cã existã efecte benefice certe în suplimentarea cu acizi omega 3, indiferent de tipul de transplant. Singura excepþie a fost reducerea trigliceridemiei la pacienþii cu transplant renal, aspect care concordã

24 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011

cu efectele dovedite ale acizilor omega 3. Prin urmare, recomandãrile sunt ca persoanele sãnãtoase sã consume omega 3 din surse animale ºi vegetale. Cea mai importantã sursã de omega 3 o constituie peºtele. Se recomandã ca adulþii sãnãtoºi sã consume peºte de cel puþin douã ori pe sãptãmânã, mai ales macrou, hering, sardele, ton ºi somon. Persoanele cu alergii la peºte trebuie însã sã evite peºtele. Un nivel ridicat de omega 3 este întâlnit ºi în salvie, kiwi, nuci, seminþe. Carnea mamiferelor hrãnite cu iarbã are o concentraþie mai mare în omega 3 decât a acelora hrãnite cu grãunþe. Ouãle provenite de la pãsãri hrãnite organic au conþinut în omega 3 mai bogat decât cele provenite de la pãsãri hrãnite cu grãunþe. Pe lângã aceste surse de omega 3 se pot folosi ºi suplimentele cu omega 3, dar atenþie la persoanele diabetice ºi cu risc de hemoragie. Dozele exagerate de omega 3 pot da: hemoragie cerebralã, epistaxis, deprimã rezistenþa la infecþii, disconfort gastro intestinal. De asemenea, atenþie la administrarea simultanã cu aspirinã, antiinflamatorii, bilobil, antihipertensive. Din aceste considerente sursa naturalã rãmâne cea mai sigurã ºi fãrã consecinþe negative. Dr. Doina-Lucia Amza


POªTA REDACÞIEI Ioan Cojan (Traian). „Am avut ocazia sã aud care sunt deosebirile dintre Biserica Romano-Catolicã ºi Biserica Ortodoxã. Din aceste deosebiri am reþinut câteva: Biserica Ortodoxã nu-l recunoaºte pe Sfântul Pãrinte papa ca unicul conducãtor ºi pãstorul suprem al Bisericii Universale a lui Cristos; nu crede în existenþa purgatoriului; crede cã Duhul Sfânt purcede numai de la Tatãl nu ºi de la Fiul; þine sãrbãtorile dupã calendarul iulian. Cu privire la Biserica Greco-Catolicã se ºtie cã þine sãrbãtorile tot dupã calendarul iulian, celebrãrile liturgice le face în ritul oriental la fel ca Biserica Ortodoxã. Legat de asemãnãrile dintre aceste douã religii aº dori sã întreb dacã ºi Biserica Greco-Catolicã nu crede în existenþa purgatoriului ºi dacã crede cã Duhul Sfânt purcede numai de la Tatãl nu ºi de la Fiul”? Mai întâi o precizare: cele mai multe dintre punctele menþionate de dv. nu mai constituie azi puncte de diferenþã între Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã. Dialogul teologic dintre cele douã Biserici a ajuns la concluzia cã de multe ori Bisericile exprimã acelaºi lucru în cuvinte diferite sau accentueazã prin exprimãrile lor diferite aspecte. Cel mai important punct de diferenþã este cel legat de primatul papal. Cu privire la Biserica Greco-Catolicã, aceasta este în comuniune deplinã cu Biserica Romei. Ca atare, ea crede la fel ca Biserica Romano-Catolicã. Diferã doar ritul în care se fac celebrãrile. Iosif Roca (Galaþi). „Dupã ce am citit, la recomandarea

pãrintelui drag Eugen Blãjuþ, de la parohia noastrã cãrþile «Chinurile naºterii celei de-a doua» ºi «O turmã ºi un pãstor», scrise de arhimandritul Teodosie Bonteanu, am gãsit în revista «Lumina creºtinului» din noiembrie 2010 în articolul «Întâlnire ecumenicã» o frazã care mi-a plãcut foarte mult ºi pe care o reproduc exact ca în articol. «Încercãm sã învãþãm ceva nou, în calitate de creºtini în Europa, pentru a putea sã respirãm cu cei doi plãmâni». Întâlnirea ecumenicã de la Viena confirmã cã frãmântãrile autorului (Teodosie Bonteanu) nu au fost în zadar. Dacã te opreºti un pic în stradã, în faþa bisericii noastre din Galaþi, gãseºti acest mesaj, într-un panou, clar exprimat, de însuºi Mântuitorul ºi pus la vederea tuturor. Dincolo de tot ce s-a scris ºi spus despre unitate, pro ºi contra, nimeni nu poate nega cã preocuparea este de actualitate ºi poate fi scânteia Europei. Nu pot sã nu spun cã mi-a plãcut ºi cred în ideea lui Dan Puric mãrturisitã în cartea sa «Cine suntem» privitor la recãpãtarea demnitãþii creºtine, de sus în jos. Apar minþi luminate, oameni cu harul Sfântului Spirit, care ne pot cãlãuzi sã gãsim drumul. Îi mulþumesc public stimatului pãrinte Eugen Blãjuþ pentru tot”. Ne bucurãm cã acest text a venit tocmai în luna când ne rugãm pentru unitatea creºtinilor. Sperãm cã pr. Eugen Blãjuþ va citi mesajul dv. în care îi mulþumiþi pentru ceea ce a fãcut. De asemenea, sperãm cã veþi

continua sã vã rugaþi pentru unitate ºi pentru preoþi. G.I. (Iaºi). „În ziua de 20 august în calendar este trecutã sfânta Laura. Din pãcate, nu ºtiu nimic despre ea ºi nici nu am idee unde aº putea gãsi ceva informaþii. Poate cã îmi puteþi oferi dv. Vã mulþumesc!”. Rãmãºiþele sfintei martire Laura se aflã în Biserica «Maica Îndurãrii» (Santa Maria del Trebbio), situatã aproape de mãnãstirea franciscanã de Pollenza (Italia). Au fost aduse în acest loc în anul 1846 din catacombele romane. Împãratul Diocleþian, pentru a menþine unitatea imperiului în faþa invaziilor altor naþiuni, în anii 302-305, a emis un decret prin care creºtinii trebuiau sã ofere jertfe la altarul zeilor. Pentru cã sfânta Laura a refuzat sã aducã jertfe zeilor, a fost exilatã la Ancona ºi apoi decapitatã, împreunã cu mulþi alþi creºtini fideli lui Isus Cristos. Trupul ei a fost exhumat la 4 ianuarie 1846, iar Alessandro de Conti Benedetti, episcop de Recanati ºi Loreto, dupã ce a recunoscut martiriul sãu, i-a conferit cinstea cuvenitã. La 27 mai 1889, pãrintele Francisc Zamponi, membru al conventului Loreto Pollenza, a adus moaºtele sfintei Laura, care au fost aºezate într-o urnã din Colegiul «San Biagio». Acum sfânta se aflã într-un urnã nouã, amplasatã în altarul capelei terþiarilor franciscani, împreunã cu sfântul Francisc, sfântul Ludovic, regele Franþei ºi sfânta Elisabeta a Ungariei. Sãrbãtoarea anualã a fost iniþiatã de cãtre pãrintele Umberto Greaves de Pollenza, printr-o Liturghie în august 1953.

ianuarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25


nOUTÃÞI EDITORIALE Rugãciune pentru unitatea creºtinilor 2011 Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, Ed. „Presa Bunã”, 2010, 14x20 cm, 76 p., 5 lei

Concurs

14x20 cm, 216 p., 10 lei

Întrebarea În ce zi a fost lansat în Dieceza de Iaºi Anul Familiei ºi care este motoul acestuia? Premiul Agenda liturgicã 2011 Agenda prezintã trimiterile la lecturile biblice pentru fiecare zi ºi explicaþii pentru fiecare zi a anului calendaristic 2011 referitoare la Liturghia zilei, culoarea hainelor liturgice, fazele lunii, ºi alte indicaþii utile pentru toþi credincioºii. Câºtigãtorii din luna noiembrie 2010 Au fost primite: ºapte e-mailuri ºi cinci scrisori cu rãspunsuri corecte, iar trei e-mailuri ºi trei scrisori cu rãspunsuri greºite. În urma tragerii la sorþi, au câºtigat: Irina Cordunianu (Podu Iloaiei) ºi Adrian Lucaci (Bacãu), care vor primi câte o carte Maica Speranþa... pâinea ºi zâmbetul lui Dumnezeu de Giovanni Ferrotti.

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi poO sibilitatea de a câºtiga un premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în Calendarul romano-catolic 2011 articolele din numãrul trecut Ed. „Presa Bunã”, Esenþa credinþei, al revistei. Se acordã douã pre35,5x50 cm, 3 lei Papa Benedict al mii prin tragere la sorþi. TrimiXVI-lea, teþi prin poºtã pe adresa de la Agenda liturgicã 2011 Ed. „Sapientia”, Ed. „Presa Bunã”, pag. 2, prin fax: 0232/211527 2010, ISBN 97813x18 cm, 432 p., sau prin e-mail: editor@ercis.ro 973-8980-99-0, 76 p., rãspunsul, adresa dv. completã 20 lei 14x20 cm, 6 lei ºi, eventual, numãrul de telefon la care puteþi fi contactat. Participã la concurs rãspunsurile Împãrãþia ascunsã, care vor ajunge la redacþie pânã Familiaris consortio Éloi Leclerc, la 15 februarie. Numele câºti(ediþia a II-a) Ed. „Sapientia”, gãtorilor se vor anunþa în revista Ioan Paul al II-lea, 2010, ISBN 978Ed. „Presa Bunã”, 606-578-000-2, din luna martie. 2010, ISBN 978606-8116-13-6, 10x14 cm, 180 p., 5 lei

Instrucþiune cu privire la Botezul copiilor Congregaþia pentru Doctrina Credinþei, Ed. „Presa Bunã”, 2010, ISBN 978606-8116-12-9, 10x14 cm, 38 p., 3 lei Mesajul cu ocazia Celei de-a XCVII-a Zile Mondiale a Migrantului ºi a Refugiatului Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 2010, 10x14 cm, 10 p., 0,5 lei Calendarul „Cinci pâini de orz” 2011 Ed. „Presa Bunã”, 10x14 cm, 744 p., în curs de apariþie

Mediul Noului Testament, Eduard Lohse, Ed. „Sapientia”, 2010, ISBN 978973-8980-76-1, 14x20 cm, 380 p., 20 lei Cãrþile, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 41: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale. Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2011


Comuniune de persoane Orizontal: 1) Femeie consideratã în raport cu copiii ei – Tatãl mamei sau al tatãlui. 2) A subjuga – Plãcute în sine! 3) „Tehnologia Proceselor Robotizate” (abr.) – Localitate în Egipt. 4) Dresorul lui „Moº Martin” – Rãu la inimã. 5) Notã muzicalã – Despicat în douã. 6) În resort! – „Analiza Mineralã Tisularã” (abr.). 7) Legãturã de rudenie în linie dreaptã între generaþii. 8) Tatãl ºi mama – Cu inima curatã! 9) Dragul mamei (fig.) – Îndrãgit. 10) Darul cel mai preþios al cãsãtoriei (cf. GS 50), care contribuie în cea mai mare mãsurã la binele însuºi al pãrinþilor  Editura Presa Bunã Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

BULETIN DE ABONAMENT

(pl., neart.) – Bãrbat considerat în raport cu copiii sãi. Vertical: 1) Sora tatãlui sau a mamei unei persoane; sorã sau veriºoarã a unuia dintre pãrinþi, în raport cu copiii acestora – Nuia (reg.). 2) Duri (fig.) – Cântec popular portughez. 3) Deplasare – Suc de fructe cu zahãr. 4) Pãtrat agricol – Desfiinþãri, anulãri (jur.). 5) Grad de rudenie între copiii persoanelor care sunt fraþi ºi surori – Plantã textilã. 6) În combinate! – Copiii dintr-o familie, în raport unii cu alþii. 7) Divinitate indianã – Costul abonamentelor pentru anul 2011 ‰ Lumina creºtinului

- personal = 20,8 lei (10 + 10,8 cheltuieli poºtale; -10% = 19,8 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 10 lei (-10% = 9 lei) - în strãinãtate = 31,6 lei (10 + 21,6 cheltuieli poºtale; -10% = 30,6 lei) ‰ Isus, prietenul copiilor - personal = 11,6 lei (8 + 3,6 cheltuieli poºtale; -10% = 10,8 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-10% = 7,2 lei) - în strãinãtate = 15,2 lei (8 + 7,2 cheltuieli poºtale; -10% = 14,4 lei) ‰ De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 60,6 lei (45 + 15,6 Data: Semnãtura: cheltuieli poºtale; -10% = 56,1 lei) Reduceri mari la „Presa Bunã”! - colet poºtal (peste 6) = 50 lei (45 + Aceia care, pânã la 31 ianuarie 2011, fac 5 cheltuieli poºtale; -10% = 45,5 lei) dovada achitãrii materialelor comandate - în strãinãtate = 83,4 lei (45 + 38,4 pentru întregul an beneficiazã de reduceri cheltuieli poºtale; -10% = 78,9 lei) de 10%. Numele ......................................... Prenumele ..................................... Adresa .......................................... ....................................................... ....................................................... Tel. ............................................... Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ................... • Isus, prietenul copiilor: ............. • De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Râu în Maroc. 8) Acces de mânie nestãpânitã (pl. pop.) – Nu (pop.). 9) Panã de despicat lemne (reg.) – Însuºire remarcabilã ce impune respect sau o rãsplatã. 10) Fratele unuia dintre soþi în raport cu celãlalt soþ – Bunã de cusut. Dicþionar: ENAB, FADO, AHI, TIUT. Pr. Emanuel Imbrea

Rãspuns la rebusul „Sfânta familie” din numãrul trecut: 1) FAMILIA – SA; 2) RL – RESPECT; 3) IUBIRE – DAE; 4) ZEUS – RAURI; 5) A – R – MELCI; 6) TAGMA – EA – M; 7) EUHARISTIA; 8) REGIM – ISR; 9) NAZARET – UI; 10) URARE – HUSA.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit parohiile: Brusturoasa, 120 lei; Câmpulung Moldovenesc, 103 lei; Ciugheº, 320 lei; Cleja „Sfântul Marcu”, 175 lei; Dofteana, 240 lei; Focuri, 65 lei; Luizi Cãlugãra, 800 lei; Oituz, 1.080 lei; Oneºti „Sfinþii Petru ºi Paul”, 1.121 lei; Oneºti „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, 450 lei; Piatra Neamþ „Sfânta Tereza”, 425 lei; Ploscuþeni, 500 lei; Roman „Isus, Bunul Pãstor”, 300; Sãrata, 315 lei; Sãbãoani „Sfântul Mihail”, 800 lei.


Reînnoirea voturilor Surorilor Oblate Asumpþioniste (Bacãu, 21 noiembrie 2010)

Funeraliile pr. Anton Ghiurcã (Faraoani, 27 noiembrie 2010)

Ziua Internaþionalã a Voluntarului la nivel diecezan (Roman, 27 noiembrie 2010)

Deschiderea anului pastoral dedicat familiei ºi Cãsãtoriei creºtine (Iaºi, 28 noiembrie 2010)

Inaugurarea bisericii „Inima Neprihãnitã a Mariei” (ªerbãneºti – Bacãu, 5 decembrie 2010)

Vizita PS Aurel Percã la comunitatea catolicã de români din Köln (5 decembrie 2010)

Pelerinajul icoanei Maici Domnului de la Cacica (Bacãu, 8 decembrie 2010)

Hirotonire de diaconi (Iaºi, 8 decembrie 2010)


Lumina crestinului, nr. 1/2011