Lumina crestinului, nr. 3/2014

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXV martie 2014, nr. 3 (291) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Andrei Stolnicu Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Ep. Anton Durcovici în vizitã la Fãrcãºeni (12 iunie 1948) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia universalã Pentru ca în toate culturile sã fie respectate drepturile ºi demnitatea femeilor.

Intenþia pentru evanghelizare Pentru ca numeroºi tineri sã primeascã invitaþia Domnului de a-ºi consacra viaþa lor vestirii evangheliei.

Primiþi, cu mult curaj, crucea!

S

unt cuvintele episcopului martir Anton Durcovici adresate enoriaºilor sãi în anii cumplitei prigoane ateiste, în perioada stalinistã (1948-1953). El însuºi, ucenic fidel al lui Cristos, ºi-a purtat, zi de zi, crucea, din copilãrie (ca orfan, ca migrant), ca seminarist ºi student teolog, ca preot în serviciul Arhiepiscopiei Catolice de Bucureºti, ca internat în lagãr în Primul Rãzboi Mondial, fiind austriac de origine, ca responsabil în posturile cele mai grele ale slujirii preoþeºti, iar din ziua consacrãrii sale, 5 aprilie 1948, pe aceea de episcop de Iaºi, pe care a dus-o exemplar, desãvârºit, în spirit de sacrificiu. Îndemnându-i pe ai sãi la primirea crucii creºtine, o spunea cu toatã convingerea, din experienþa sa personalã.

Ca un vizionar plin de credinþã ºi speranþã, a adãugat: „Vor veni zile fericite ºi pentru acest popor atât de încercat ºi suferind”. Ceea ce s-a ºi

împlinit. De 25 de ani trãim în libertate viaþa creºtinã, când dieceza noastrã, precum ºi celelalte din þarã ºi-au putut reface structurile organizatorice, realizând opere admirabile. În mod cert, suferinþele suportate de episcop în detenþia cumplitã pânã în ultima clipã, au contribuit la aceste împliniri.

Mulþumim din toatã inima pentru darul neasemuit de mare pe care Dumnezeu ni l-a dat, fãcându-l pe episcopul nostru martir beneficiar al fericirii a opta, proclamatã de Isus în predica de pe munte: „Fericiþi sunteþi când vã vor persecuta […]

Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de bucurie, cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri!” (Mt 5,11-12). Îl vom omagia în apropiata solemnitate a declarãrii sale ca fericit, rugându-l sã ne mijloceascã la Domnul statornicia purtãrii cu fidelitate a crucii vieþii creºtine, pentru a fi adevãraþi ucenici ai lui Isus, cu speranþa nezdruncinatã a fericirii cereºti.

Mesaj terezian

Ucenici ai crucii „Pentru cã a trebuit ca Isus Cristos sã sufere ºi sã intre astfel în slava sa, dacã doriþi sã staþi alãturi de el, beþi paharul pe care l-a bãut el însuºi” (Ms. A, 62v).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Logica sãrãciei

care îmbogãþeºte „Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu!” (Ps 50,12)

Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, Postul Mare, care începe cu Miercurea Cenuºii, este un timp ce ne invitã la o pregãtire profundã pentru marea sãrbãtoare a mântuirii ºi a victoriei – Sfânta Înviere. Este un timp despre care apostolul neamurilor spune: „Iatã, acum este momentul potrivit, iatã acum este ziua mântuirii; de aceea vã îndemnãm sã nu primiþi harul lui Dumnezeu în zadar” (cf. 2Cor 6,1-2).

Sfântul Pãrinte papa Francisc, în mesajul sãu pentru aceastã perioadã a Postului Mare, cu înþelepciunea ºi inspiraþia sa cuceritoare, ne oferã câteva reflecþii menite sã ne fie de folos în drumul nostru de convertire ºi de întâmpinare a iubirii lui Cristos, cu care a venit la noi ºi s-a oferit pe sine.

Drumul lui Dumnezeu spre oameni nu e un drum obiºnuit, doar pentru a ne vedea ºi a ne întâlni, aºa cum se întâmplã între noi, ci e cu totul diferit ºi neobiºnuit. El, cel care este infinit de bogat, îmbracã haina sãrãciei noastre, pentru a ne îmbogãþi; ia asupra sa toatã firea noastrã, sãrãcia noastrã, pentru a o transforma într-o bogãþie dumnezeiascã. Pentru aceasta ne cere un lucru simplu, dar decisiv: sã avem în noi aceleaºi sentimente pe care le-a avut el: „Sã aveþi în voi acea atitudine (acea logicã), care este în Cristos Isus. El, fiind din fire Dumnezeu..., s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar dupã felul lui de a fi a fost socotit ca un om. S-a umilit pe sine fãcându-se ascultãtor pânã la moarte ºi încã moartea pe

cruce (s-a fãcut sãrac). Pentru aceasta ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit un nume, ca sã ne facã ºi pe noi bogaþi ºi ca sã ne bucurãm de aceeaºi bogãþie ºi glorie” (Fil 2,5-9).

Dumnezeu Isus s-a umilit, s-a fãcut sãrac ca sã ne arate cât de mult ne-a iubit Dumnezeu când Tatãl l-a trimis în lume, pentru ca noi toþi, care vom crede în el, sã avem viaþã, sã avem viaþã fãrã de sfârºit (cf. In 3,16).

Atunci când el ne invitã sã luãm asupra noastrã jugul sãu plãcut, ne invitã sã ne îmbogãþim cu aceastã sãrãcie pe care el a îmbrãþiºat-o ºi pe care a venit sã o schimbe ºi sã o transforme într-o adevãratã bogãþie.

Lumea, care trãieºte într-o apãsãtoare mizerie materialã, moralã ºi spiritualã, are nevoie de a ieºi din aceastã condiþie umilitoare ºi a se ridica la o condiþie de demnitate umanã, moralã ºi spiritualã, care nu poate fi schimbatã prin bogãþia trecãtoare a acestei lumi, prin forþa bunurilor, a banilor, a puterii ºi a cuceririlor lumeºti, ¾

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

ci doar prin sãrãcia îmbogãþitã de iubirea celui care din fire este bogat ºi a lãsat toate pentru a se face solidar cu oamenii ºi a-i transforma în condiþia de fii adoptivi ai lui prin el, Dumnezeu fãcut om.

Timpul Postului Mare este un timp al întâlnirii personale ºi comunitare cu el, care merge înaintea noastrã cu crucea ºi iubirea sa, cu cel care a ºtiut sã renunþe la toate pentru a oferi oamenilor supuºi slãbiciunilor, pãcatului ºi mizeriei ºansa unei adevãrate îmbogãþiri.

Cine îl întâlneºte pe Isus, cine ia contact cu evanghelia sa, cine experimenteazã iubirea sa iertãtoare, cine descoperã Biserica transformatã într-o adevãratã familie evanghelizatoare, acela cu adevãrat se îmbogãþeºte ºi devine la rândul sãu un om care transformã sãrãcia în bogãþie ºi contribuie la întâlnirea tuturor celor sãraci ºi în mizerie cu cel care este bogãþia fãcutã sãracã, pentru a transforma sãrãcia umanã în bogãþie cereascã. Îi mulþumim Sfântului Pãrinte pentru aceastã lecþie de iubire ºi convieþuire ºi pentru acest mesaj încurajator pe care ni-l prezintã pentru a înþelege ºi descoperi logica întrupãrii ºi a crucii, logica îmbogãþirii adevãrate. Îl rugãm pe Isus cel devenit sãrac sã ne îmbogãþeascã în acest timp sfânt ºi sã ne îmbucure inima cu darurile sale cereºti ca sã-i putem întâmpina pe toþi cei sãraci ºi marginalizaþi cu noi sentimente de iubire ºi preþuire în Domnul.

Tuturor, un Post sfânt ºi bogat în convertire ºi slujire!

Mesajul pentru Postul Mare n primul sãu mesaj pentru

Î Postul Mare, semnat la 26 de-

cembrie 2013, cu tema „S-a fãcut sãrac pentru a ne îmbogãþi cu sãrãcia sa” (cf. 2Cor 8,9), papa Francisc s-a îndreptat spre sãrãcia lui Cristos în a deveni om ºi sãrãcia creºtinului. Ideea de „sãrãcie”, dupã cum se ºtie, este foarte îndrãgitã de papa Francisc, care, de la începutul pontificatului sãu, a voit sã evidenþieze aceastã dimensiune a vieþii creºtinului, scoþând în evidenþã o viziune integralã a sãrãciei. „Sãrãcia lui Cristos este cea mai mare bogãþie”, explicã papa, menþionând cã „Isus este bogat în încrederea sa nemãrginitã în Dumnezeu Tatãl, în încredinþarea în orice moment lui, cãutând mereu ºi numai voinþa ºi gloria sa”.

Mesajul face o distincþie importantã între „sãrãcie” ºi „mizerie”. Nu sãrãcia, care este o atitudine evanghelicã, ci mizeria trebuie combãtutã.

Reamintind cuvintele autorului Leon Bloy, care spunea cã „singura tristeþe adevãratã este aceea de a nu fi sfinþi”, papa subliniazã cã „existã o singurã mizerie adevãratã: aceea de a nu trãi ca fii ai lui Dumnezeu ºi ca fraþi ai lui Cristos”, negând astfel legãtura sa existenþialã cu un Tatã care-i dã viaþa.

Sfântul Pãrinte enumerã trei tipuri de mizerie: mizeria materialã, mizeria moralã ºi mizeria spiritualã. Prima „îi atinge pe cei care trãiesc într-o condiþie nedemnã de persoana umanã... În faþa acestei mizerii, Biserica oferã slujirea sa, diakonia, pen? Petru Gherghel, episcop de Iaºi tru a merge în întâmpinarea

4 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

nevoilor ºi a vindeca aceste rãni care desfigureazã faþa omenirii”.

Mizeria moralã „constã în a deveni sclavi ai viciului ºi ai pãcatului”, care priveazã demnitatea persoanei.

Aceastã „formã de mizerie, care este ºi motiv de ruinare economicã, se leagã mereu cu mizeria spiritualã, care ne loveºte atunci când ne îndepãrtãm de Dumnezeu ºi refuzãm iubirea sa”. „Evanghelia, scrie papa, este adevãratul antidot împotriva mizeriei spirituale”.

Spre final, papa Francisc invitã la o despuiere de lumesc, subliniind cã, deºi „sãrãcia doare”, „Postul Mare este un timp potrivit pentru despuiere; ºi ne va face bine sã ne întrebãm de care lucruri putem sã ne privãm cu scopul de a ajuta ºi a îmbogãþi pe alþii cu sãrãcia noastrã”.

La final, papa îl roagã pe Duhul Sfânt „sã susþinã aceste propuneri ale noastre ºi sã întãreascã în noi atenþia ºi responsabilitatea faþã de mizeria umanã, pentru a deveni milostivi ºi fãcãtori de milostivire”.

Pr. Adrian Blãjuþã

Actualitatea

Papa Francisc: De ce sã ne spovedim? omunitatea creºtinã este C locul în care se face prezent Duhul, care reînnoieºte inimile în iubirea lui Dumnezeu ºi face din toþi fraþii un singur lucru, în Cristos Isus. Iatã deci pentru ce nu este suficient a-i cere iertare Domnului în propria minte ºi în propria inimã, dar este necesar sã mãrturisim cu umilinþã ºi cu încredere propriile pãcate slujitorului Bisericii. În celebrarea acestui sacrament, preotul nu-l reprezintã numai pe Dumnezeu, ci toatã comunitatea, care se recunoaºte în fragilitatea fiecãrui membru al sãu, care ascultã emoþionatã cãinþa sa, care se reconciliazã cu el, care-l încurajeazã ºi-l însoþeºte pe drumul de convertire ºi de maturizare umanã ºi creºtinã.

Unul poate sã spunã: eu mã spovedesc numai lui Dumnezeu.

Da, tu poþi sã-i spui lui Dumnezeu „iartã-mã” ºi sã spui pãcatele tale, însã pãcatele noastre sunt ºi împotriva fraþilor, împotriva Bisericii. Pentru aceasta este necesar sã se cearã iertare Bisericii, fraþilor, în persoana preotului. „Dar pãrinte, îmi este ruºine...”. ªi ruºinea este bunã, este sãnãtos a avea un pic de ruºine, pentru cã ruºinarea este salutarã. Atunci când unei persoane nu-i este ruºine, în þara mea spunem cã este un „neruºinat”: un „sin verguenza”. Dar ºi ruºinea face bine, pentru cã ne face mai umili, iar preotul primeºte cu iubire ºi cu duioºie aceastã mãrturisire ºi în numele lui Dumnezeu iartã.

ªi din punct de vedere uman, pentru descãrcarea inimii, este bine de vorbit cu fratele ºi de spus preotului aceste lucruri, care sunt atât de grele în inima mea. ªi unul simte cã se descarcã în faþa lui Dumnezeu, a Bisericii, a fratelui. Sã nu ne fie fricã de Spovadã! Unul, când stã la rând pentru a se spovedi, simte toate aceste lucruri, chiar ºi ruºinea, dar apoi când se terminã Spovada iese liber, mare, frumos, iertat, alb, fericit. Aceasta este frumuseþea Spovezii!

Eu aº vrea sã vã întreb – dar sã nu spuneþi cu glas tare, fiecare sã-ºi rãspundã în inima sa: când te-ai spovedit ultima datã? Fiecare sã se gândeascã...

Sunt douã zile, douã sãptãmâni, doi ani, douãzeci de ani, patruzeci de ani? Fiecare sã calculeze, dar fiecare sã-ºi spunã: când m-am spovedit ultima datã? ªi dacã a trecut mult timp, nu mai pierde nici o zi, du-te, cãci preotul va fi bun. Isus este acolo ºi Isus este mai bun decât preoþii, Isus te primeºte, te primeºte cu

atâta iubire. Fii curajos ºi mergi la Spovadã!

Dragi prieteni, a celebra sacramentul Reconcilierii înseamnã a fi cuprinºi într-o îmbrãþiºare cãlduroasã: este îmbrãþiºarea milostivirii infinite a Tatãlui. Ne amintim de acea frumoasã, frumoasã parabolã a fiului care a plecat de acasã cu banii de pe moºtenire; a irosit toþi banii ºi apoi, când nu mai avea nimic, a decis sã se întoarcã acasã, nu ca fiu, ci ca servitor. Multã vinã avea în inima sa ºi multã ruºine.

Surpriza a fost cã atunci când a început sã vorbeascã, sã cearã iertare, tatãl nu l-a lãsat sã vorbeascã, l-a îmbrãþiºat, l-a sãrutat ºi a fãcut sãrbãtoare. Dar eu vã spun: de fiecare datã când ne spovedim, Dumnezeu ne îmbrãþiºeazã, Dumnezeu face sãrbãtoare! Sã mergem înainte pe acest drum. Dumnezeu sã vã binecuvânteze!

(Din cateheza de la audienþa generalã de miercuri, 19 februarie) Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Întâlnirea papei cu logodnicii apa Francisc s-a întâlnit în Piaþa „Sfântul Petru” din P Vatican, vineri, 14 februarie, cu aproximativ 25.000 de tineri logodnici, din circa 30 de þãri. Întâlnirea tinerelor perechi cu papa a fost promovatã de Consiliul Pontifical pentru Familie ºi a fost precedatã de un moment de mãrturii, muzicã ºi poezie. În cadrul întâlnirii, câteva cupluri de tineri logodnici ºi-au mãrturisit iubirea, în ziua Sfântului Valentin, patronul îndrãgostiþilor, episcop martir, cunoscut pentru ajutorul pe care-l acorda celor care doreau sã se cãsãtoreascã, ºi i-au adresat papei Francisc câteva întrebãri, cerând clarificãri pentru viitorul lor drum. Cu stilu-i arhicunoscut, papa a rãspuns printr-o serie de învãþãturi ºi sfaturi.

Prima întrebare s-a referit la dificultatea provocãrii de a trãi pentru totdeauna în fidelitate, care, chiar dacã e fascinantã, pare exigentã ºi imposibilã.

Papa a rãspuns cã în timpurile noastre existã o fricã pentru alegerile definitive ºi de aceea existã ºi frica angajamentului.

El i-a îndemnat pe toþi sã nu se lase învinºi de „cultura provizoriului” ºi sã-i cearã lui Isus sã înmulþeascã iubirea lor. „În rugãciunea Tatãl nostru noi spunem: «Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi....».

Soþii pot învãþa sã se roage astfel: «Iubirea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi»”.

La cea de-a doua întrebare, „Existã un «stil» al vieþii de cuplu, o spiritualitate a cotidianului?”, papa a rãspuns afirmând cã a trãi împreunã este o artã, un drum rãbdãtor ºi fascinant.

© L’Osservatore Romano

Acest drum zilnic are reguli care se pot rezuma la trei cuvinte: te rog, mulþumesc ºi scuze. „Dacã învãþãm sã ne cerem scuze ºi sã ne iertãm reciproc, cãsãtoria va dura, va merge înainte”. Papa a cerut cuplurilor sã nu termine ziua fãrã sã facã pace, cãci astfel urmãtoarea zi va fi mai rece ºi mai durã. În cea de-a treia întrebare i s-a cerut papei un sfat în vederea unei celebrãri a cãsãtoriei. Aici, papa a subliniat trei aspecte: cãsãtoria sã fie o sãrbãtoare creºtinã, nu o sãrbãtoare mondenã; cãsãtoria sã fie sobrã ºi sã facã sã iasã în evidenþã ceea ce este cu adevãrat important; cãsãtoria este ºi o muncã de toate zilele, o muncã de bijutier.

Papa, pornind de la imaginea nunþii din Cana, a spus: „La un moment dat vinul se terminã ºi sãrbãtoarea pare stricatã. Imaginaþi-vã sã termini sãrbãtoarea bând ceai! Nu, nu merge!

Fãrã vin nu este sãrbãtoare! La sugestia Mariei, în acel moment Isus se reveleazã pentru prima datã ºi dã un semn: transformã apa în vin. Ceea ce s-a întâmplat la Cana în urmã cu douã mii de ani se întâmplã la fiecare sãrbãtoare nupþialã: ceea ce va face

6 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

deplinã ºi profund adevãratã cãsãtoria voastrã va fi prezenþa Domnului care oferã «vinul bun», el este secretul bucuriei depline. Soþul are misiunea de a o face mai femeie pe soþie ºi soþia are misiunea de a-l face mai bãrbat pe soþ. Astfel, copiii vor avea aceastã moºtenire cã au avut un tatã ºi o mamã care au crescut împreunã, fãcându-se – unul pe altul – mai bãrbat ºi mai femeie!”

Cu blândeþe ºi simplitate, papa Francisc a subliniat în aceastã întâlnire aspecte profunde ale vieþii de familie, aspecte care deseori trec neobservate. Cuvintele papei trebuie sã atingã viaþa fiecãrei familii creºtine, viaþa fiecãrui tânãr, viaþa fiecãrui membru al Bisericii. Iubirea este „pâinea, proaspãt scoasã din cuptor”, care trebuie sã sature sufletele noastre. Iubirea este pâinea pentru care Isus deja a plãtit preþul prin moartea sa pe cruce. Noi avem misiunea doar sã ne înfruptãm din aceastã „pâine” fragedã ºi sã o împãrþim tuturor. Întâlnirea s-a încheiat cu o rugãciune specialã pentru logodnici.

Andrei Stolnicu

Ep. Anton Durcovici

Locuri pe unde a trecut e la episcopul Anton Durcovici se pãstreazã în D limba latinã un Liber Missarum 1943-1949, în care el noteazã unde ºi când a celebrat Liturghia în cele mai multe zile din aceastã perioadã. De asemenea, în registru sunt prezente rubricile: de la cine ºi când a primit intenþiile, intenþia propriu-zisã, stipendium ºi dacã Liturghia a fost cititã sau cântatã. Ultima rubricã este pentru observaþii. Registrul este extrem de important pentru cã ne aratã pas cu pas locurile unde a fost mai întâi preotul ºi apoi episcopul Durcovici în acea perioadã.

Registrul începe cu 22 martie 1943. În perioada dinainte de a fi numit episcop (1943-1947) a stat mai mult la Bucureºti,

fiind legat de Seminarul „Sfântul Duh”, al cãrui rector era din anul 1924. De asemenea, mai ales în timpul vacanþelor, îl gãsim celebrând la Timiºu de Sus. Câteva zile din anul 1943 îl gãsim în Moldova: la Rãchiteni (25-26 august 1943), Cleja (27 august 1943) ºi Grozeºti (28-30 august 1943). Între 25 ºi 28 august 1944 este într-o casã de refugiu din Bucureºti. Spre deosebire de anul 1945, când perioadele, ºedere la Bucureºti alterneazã cu cele de la Timiº, în 1946, cu excepþia perioadei 24 iulie – 16 septembrie când este la Timiº, stã la Bucureºti.

Mons. Anton Durcovici este numit episcop la 30 noiembrie 1947. La 5 aprilie 1948 este consacrat, iar la 14 aprilie 1948

Rãchiteni (25-26 august 1943); Cleja (27 august 1943); Grozeºti (28-30 august 1943); Gherãeºti (19 mai 1948); Galaþi (6 iunie 1948); Galaþi – „Notre Dame de Sion” (7-8 iunie 1948); Butea (11 iunie 1948); Fãrcãºeni (12 iunie 1948); ªcheia; Oþeleni (13-16 iunie 1948); Buruieneºti (17 iunie 1948); Adjudeni (18 iunie 1948); Rotunda (19 iunie 1948); Rãchiteni (20-21 iunie 1948); Sãbãoani (3 iulie 1948); Tãmãºeni (4-5 iulie 1948); Roman (4 iulie 1948); Gherãeºti (6 iulie 1948); Vãleni ºi Horgeºti (19 iulie 1948); Gherãeºti (1-3 septembrie 1948); Barticeºti (1 septembrie 1948); Iugani (4 septembrie 1948); Sãbãoani (5 septembrie 1948); Pildeºti (6 septembrie 1948); Horleºti (12 septembrie 1948); Luizi-Cãlugãra (14-15 septembrie 1948); Pustiana (16 septembrie 1948); Frumoasa (17 septembrie 1948); Sârbi (18 septembrie 1948); Stufu: sfinþirea bisericii (probabil 18 septembrie 1948); Piatra Neamþ (19 septembrie 1948); Lespezi (20 septembrie 1948); Valea Seacã (21-22 septembrie 1948); Nicolae Bãlcescu (22 septembrie 1948); Gioseni (23 septembrie 1948); Vãleni (24-25 septembrie 1948); Horgeºti; Sascut (26 septembrie 1948); Cleja (27 septembrie 1948); Fundu Rãcãciuni (28 septembrie 1948); Faraoani (29 septembrie 1948); Valea Mare (29 septembrie 1948); Prãjeºti (30 septembrie 1948); Poiana: sfinþirea bisericii (1 octombrie 1948); Buhoci (2 octombrie 1948); Bacãu (3 octombrie 1948); Mãrgineni; Izvoare: sfinþirea bisericii (4 octombrie 1948); Grozeºti (10 octombrie 1948); Valea Seacã (Trotuº) (11 octombrie 1948); Grozeºti (12 octombrie 1948); Satu Nou: sfinþirea bisericii (13 octombrie 1948); Târgu Ocna; Târgu Trotuº (14 octombrie 1948); Tuta; Oneºti (15 octombrie 1948); Slãnic „Sf. Ana” (16 octombrie 1948); Comãneºti (17 octombrie 1948); Dãrmãneºti (18 octombrie 1948); Ciugheº (19-20 octombrie 1948); Focºani (21 octombrie 1948); Vizantea (22 octombrie 1948); Focºani (23 octombrie 1948); Ploscuþeni (24 octombrie 1948); Bacãu (5 martie 1949); Gherãeºti (18 martie 1949); Bacãu (30 martie 1949); Bacãu (28 aprilie 1949); Bacãu (18 mai 1949); Turnu-Severin (12 iunie 1949); Craiova (13 iunie 1949); Târgu Jiu (14 iunie 1949); Râmnicu Vâlcea (16 iunie 1949); Slatina (17 iunie 1949); Piteºti (18 iunie 1949); Câmpulung Muscel (19 iunie 1949); Bucureºti – Arhiepiscopie: conferinþã episcopalã (20 iunie 1949); Bucureºti – Arhiepiscopie (25-26 iunie 1949).

Fãrcãºeni (12 iunie 1948)

este instalat în catedrala din Iaºi.

Din Liber Missarum 1943-1949, reiese cã numirea ca episcop îl gãseºte la Seminarul din Timiºu de Sus. La 5 aprilie, când celebreazã pentru credincioºii din Iaºi, noteazã: „Ziua consacrãrii mele”. Pânã la venirea la Iaºi celebreazã la Bucureºti ºi la Timiº, cu excepþia perioadei 22-23 decembrie 1947, când este la Timiºoara. De la 6 iunie 1948 începe administrarea sfântului Mir ºi vizitele canonice în Dieceza de Iaºi. În fiecare lunã este prezent la Bucureºti sau la Oradea, de cele mai multe ori pentru conferinþele episcopale, iar dupã 17 februarie 1949, când a fost numit ºi administrator de Bucureºti, ºi pentru rezolvarea problemelor administrative din Arhidiecezã. Liber Missarum se încheie cu ziua de 9 iunie 1949, când episcopul celebreazã în capela Episcopiei de Iaºi în cinstea Inimii neprihãnite a Mariei dupã intenþia proprie.

Datele din Liber Missarum 1943-1949 se completeazã cu cele din Arhiva Episcopiei de Iaºi, din dosarul de anchetã de la CNSAS sau din alte surse.

Pr. Cornel Cadar

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Evangelii gaudium, în limba românã

a Editura „Presa Bunã”, în L traducerea pr. Mihai Pãtraºcu, a apãrut prima exortaþie

piscopul Petru Gherghel s-a aflat în perioada 3-10 feE bruarie în Italia. La Roma a participat la aniversarea Comunitãþii „Sfântul Egidiu”, care a sãrbãtorit 46 de ani de la înfiinþare, ºi a avut un colocviu cu cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, în vederea apropiatei ceremonii de beatificare de la Iaºi. Totodatã, la 6 februarie, a oferit un interviu Redacþiei Române Radio Vatican ºi a vizitat, la 9 februarie, comunitãþile de români din Roma ºi din Ladispoli. În interviul acordat la Radio Vatican, Preasfinþitul a subliniat bucuria întâlnirii cu papa Francisc ºi contribuþia Comunitãþii „Sfântul Egidiu” la intensificarea relaþiilor ecumenice din România. S-a oprit pe larg ºi la modul în care credincioºii privesc la „persoana episcopului Durcovici, care este vãzutã ca o persoanã-exemplu de curaj, de trãire, de verticalitate, având o poziþie prin care a apãrat nu doar Biserica, ci ºi demnitatea omului, drepturile omului”, chiar cu preþul vieþii. În comunitatea din Ladispoli, la Liturghia de la ora 9.30, Ecce sacerdos magnus a fost cântecul care a deschis celebrarea prezidatã de episcopul de Iaºi. Au concelebrat pr. Adrian Chili,

paroh al comunitãþii, pr. Isidor Iacovici, postulator al cauzei de beatificare a episcopului Durcovici, ºi diaconul Enzo Crialesi, responsabil cu emigranþii în Dieceza de Porto ºi Santa Rufina.

La Roma, Preasfinþitul a vizitat comunitãþile românilor din „San Vitale” ºi Roma-Casilina, celebrând împreunã sfânta Liturghie. La celebrare au participat ºi pr. Isidor Iacovici, pãstorul comunitãþii, Mons. Anton Lucaci, pr. Pier Paolo Felicolo, care lucreazã în domeniul pastoraþiei emigranþilor, ºi alþi preoþi, surori ºi seminariºti, studenþi la Roma.

Pãstorul Diecezei de Iaºi a fost întâmpinat de credincioºi îmbrãcaþi cu portul tradiþional românesc, fãcându-l sã se simtã „ca acasã”.

Comunitãþile vizitate au adresat cuvinte de mulþumire ºi recunoºtinþã episcopului pentru vizitã ºi pentru bucuria de a-l avea în mijlocul lor, asigurându-l de susþinerea în rugãciune. În toate vizitele sale, PS Petru Gherghel a vorbit despre beatificarea episcopului Anton Durcovici, care va avea loc în curând, încurajându-i ºi întãrindu-i pe credincioºi în drumul de credinþã ºi pentru a trece mai uºor peste problemele ºi necazurile de fiecare zi.

apostolicã a papei Francisc, Evangelii gaudium („Bucuria evangheliei”).

Publicatã cu ocazia încheierii Anului Credinþei, la 24 noiembrie 2013, Sfântul Pãrinte se adreseazã în exortaþie credincioºilor creºtini pentru a-i îndemna la o nouã etapã evanghelizatoare, marcatã de bucurie.

Bucuria. Ce este, de fapt, bucuria? Unde gãsim bucuria?

Mai putem fi bucuroºi? Care este izvorul bucuriei? Sunt întrebãri la care papa încearcã sã dea un rãspuns în cuprinsul acestei exortaþii. În primele cuvinte ale exortaþiei papa afirmã: „Bucuria evangheliei umple inima ºi viaþa celor care se întâlnesc cu Isus.

Cei care se lasã mântuiþi de el sunt eliberaþi de pãcat, de tristeþe, de golul interior. Cu Isus Cristos mereu se naºte ºi se renaºte bucuria”. Nimeni nu este exclus de la bucuria adusã de Domnul, afirmã papa.

Exortaþia apostolicã Evangelii gaudium reflecteazã astfel profund asupra bucuriei, cãutând sã aducã rãspunsuri noi ºi actuale la aceastã temã care a traversat întreaga istorie ºi care mereu a marcat inima societãþii ºi a fiecãruia dintre noi.

Simplitatea ºi francheþea prin care papa Francisc scrie aceastã exortaþie produc în sufletele cititorilor un adevãrat izvor de reflecþie ºi meditaþie.

Pr. Adrian Blãjuþã

Andrei Stolnicu

8 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

Din istoria revistei (XIII)

Pr. Petru Pal

director al revistei upã ce Mons. Anton Gabor D a trecut la Domnul, în anul 1936, revista, în perioada martie 1936 – noiembrie 1937, a fost redactatã de pr. Petru Pal (24 iulie 1872 – 31 ianuarie 1943), care încearcã sã urmeze linia primului redactor. În martie 1936 acesta scrie: „Apreciind foloasele revistei pentru luminarea populaþiunii noastre catolice române, am hotãrât în înþelegere cu forul nostru superior sã nu pãrãsim opera începutã, sã luãm locul de sacrificii al reposatului ºi cu puteri unite s-o continuãm!”. Cere sprijinul cititorilor ºi colaborarea preoþilor de ambele rituri, dorind sã publice cât mai multe lucrãri originale. Revista apãrea acum în 1.500 de exemplare.

Intenþia de rugãciune pentru luna aprilie, publicatã în luna martie, este pentru expoziþia presei de la Vatican (1 aprilie – 31 octombrie 1936), cu prilejul împlinirii a 75 de ani de existenþã a ziarului „L’Osservatore romano”. În numãrul din iunie, pr. P. Pal descrie deschiderea oficialã a expoziþiei de presã de la Vatican (12 mai 1936), România, alãturi de ep. Traian Frenþiu, fiind reprezentatã de pr. P. Pal pentru diecezele latine, ºi de pr. Alois Tãutu ºi pr. Ioan Georgescu pentru greco-catolici.

Numãrul din iunie anunþã inaugurarea unei parohii unite în Iaºi, iar revista din iulie-august descrie sfinþirea capelei

din Tecuci. În septembrie, la 50 de ani de la deschiderea Seminarului din Iaºi, pr. P. Pal, primul preot ieºit din acest Seminar, face istoricul acestuia, iar în numãrul urmãtor relateazã cum s-a desfãºurat sãrbãtoarea. Despre sosirea noului nunþiu (Valerio Valeri) ºi despre împlinirea a zece ani de la înfiinþarea „Presei Bune” se relateazã în revista din noiembrie. În 1937 sunt publicate articole legate de raportul dintre ºtiinþã ºi religie, despre persecuþiile din Spania, despre propaganda comunismului din Rusia, despre rãtãcirile naþional-socialismului din Germania, din misiuni. În luna martie, pr. P. Pal revine la expoziþia presei din Vatican, descriind cele vãzute, iar în luna mai despre închiderea expoziþiei, prelungitã pânã în aprilie 1937. De aici aflãm cã 45 de naþiuni ºi ordine cãlugãreºti aveau pavilioanele lor, lipseau Germania ºi Rusia; greco-catolicii români erau reprezentaþi cu câteva jurnale, iar latinii erau cu þãrile balcanice (Bulgaria ºi Grecia) împreunã într-o odãiþã; din cele 29 de reviste lunare ºi hebdomadare în diferite limbi, organizatorii au pus doar câteva.

Din articolul „O noutate” din numãrul din luna aprilie, aflãm cum se distribuiau publicaþiile la Iaºi în acea vreme: „Sã fi mers la Liturghia de la ora zece ca astãzi. Nu-i aºa cã erau sã-þi spargã urechile copiii care

vând Farul nou în curtea catedralei? Într-una strigã: 2 lei Farul nou, 2 lei Farul nou”.

Aceeaºi revistã din luna aprilie anunþã apariþia, sub îngrijirea pr. Iosif Tãlmãcel, a colecþiei de cântece bisericeºti „Cântãreþul catolic”, 288 de pagini, alãturi de un alt volum cu note muzicale. Revista din luna mai anunþã stingerea din viaþã, la 22 martie 1937, la Strasbourg (Franþa) a seminaristului Iosif Cojocaru, originar din Pildeºti. Numãrul din iunie trateazã despre Colegiul „Pio Romeno” recent inaugurat. Numãrul iulie-august apare cu întârziere din cauza grevei tipografilor ºi anunþã moartea Mons. Carol Rist ºi vizita nunþiului în Dieceza de Iaºi. În afarã de pr. Felix Wiercinski, la revistã, în ultimii ani, colaboreazã H. Arion, S., Peregrinus, Zoe Haºdeu (Z.H.), H.A., pr. C. Hausner (C.H.), pr. Ioan Jicmon (I.J.), pr. Cãdaru, C.H. Sub conducerea pr. P. Pal se dã prioritate articolelor de spiritualitate sau catehetice, precum ºi informaþiilor din Biserica Universalã; sunt mai puþine informaþii din viaþa Bisericii locale ºi nu mai sunt publicate calendarul ºi intenþiile de rugãciune pentru fiecare zi „din unele motive tehnice”.

Pr. Cornel Cadar

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

Mai multã

Adunare

a Departamentului de Cercetare Biblicã dunarea Generalã anualã

luminã

A a Departamentului de Cercetare Biblicã din cadrul Epis-

criitorul german Johann Wolfgang von Goethe S (1749-1832), aflat pe patul de moarte, rostea aceste memorabile cuvinte: Licht, mehr licht! („Luminã, mai multã luminã!”). Unii au considerat cã, în ultimele clipe ale vieþii sale, faimosul scriitor, simþind în faþa ochilor o înceþoºare, a cerut sã se facã mai multã luminã în camerã. Alþii, în schimb, au dat acestor cuvinte sensul figurat de „mai multã culturã”, „mai multã ºtiinþã”, „mai mult adevãr”. Însã, dincolo de semnificaþia cuvintelor lui Goethe, trebuie sã remarcãm aspiraþia fiecãrui om de a umbla ºi a trãi în luminã. Împlinirea a o sutã de ani de la apariþia primului numãr al revistei diecezane „Lumina creºtinului” cred cã vine sã confirme dorinþa fiecãruia de a avea ºi a se bucura de mai multã luminã prin intermediul unei reviste al cãrei titlu este cât se poate de sugestiv.

Primele tangenþe cu revista „Lumina creºtinului” le-am avut la sfârºitul anului 1993, pentru ca din anul urmãtor sã mã abonez ºi eu la aceastã revistã, adunând de atunci toate numerele care au vãzut lumina tiparului. În vara anului 1997 am început o colaborare mai strânsã cu revista „Lumina creºtinului”, pentru ca, în luna octombrie a aceluiaºi an, sã trãiesc bucuria de a avea primul „material”

publicat în paginile revistei (un careu de cuvinte încruciºate, intitulat „Fericirile”). De atunci ºi pânã astãzi, ori de câte ori a fost nevoie, am susþinut rubrica „Rebus”, care mi-a întãrit tot mai mult pasiunea pentru rebusisticã.

A urmat perioada octombrie 2004 – iulie 2005, un timp de practicã pastoralã la Editura „Presa Bunã” ºi, implicit, o fericitã ocazie de a lucra împreunã cu colectivul de redacþie, cu echipa de redactori, tehnoredactori ºi tipografi. A fost perioada care mi-a permis sã pãtrund ceva mai mult în tainele publicisticii ºi sã realizez, odatã în plus, cât efort se depune pentru a te putea bucura de lectura unei publicaþii. Consider cã activitatea în domeniul mass-media este una fascinantã, iar cei care au pasiune pentru un asemenea domeniu vor realiza mereu lucruri mãreþe.

La un secol distanþã de apariþia primului numãr al revistei „Lumina creºtinului”, îmi exprim dorinþa ca aceastã publicaþie catolicã sã rãmânã ºi în urmãtoarele decenii (ºi secole) ca un far cãlãuzitor pentru toþi cei dornici de mai multã luminã.

copiei de Iaºi a avut loc la Centrul Social „Gaudium et Spes” din Traian, la 1 februarie. Au fost prezenþi PS Aurel Percã ºi 13 membri ai departamentului.

Punctele principale discutate au fost: aprobarea statutului departamentului; metodologia traducerii Bibliei de la Iaºi; proiectele departamentului; programul de activitãþi pe anul 2014; noua ediþie a Lecþionarului roman; problema de traducere a textului din Rom 8,3. În cuvântul de început, PS Aurel Percã a amintit evenimentul traducerii Bibliei de la Iaºi ca fiind un pas istoric în Dieceza de Iaºi.

Salutând prezenþa printre membrii departamentului a pr. ortodox Mihãiþã Popovici, a continuat spunând cã împãrtãºirea aceluiaºi tezaur poate sã ajute la a face paºi ecumenici ºi poate în viitor ºi la o traducere ecumenicã a Bibliei.

Pr. Eduard Patraºcu, directorul departamentului, a subliniat deschiderea transconfesionalã a departamentului, aducând în discuþie ºi ideea de promovare a unor parteneriate cu asociaþii ºi federaþii biblice, locale sau internaþionale. În încheierea adunãrii, PS Aurel Percã ºi pr. Eduard Patraºcu au mulþumit tuturor pentru participare, întâlnirea încheindu-se cu sfânta Liturghie ºi prânzul.

Pr. Emanuel Imbrea

Sr. Iuliana Neculai, NDS

10 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

ISTORIE Figuri ilustre

Charlotte Sibi ãscutã la 26 decembrie 1901, la Iaºi, fiicã a consulului N francez la Iaºi, Joseph Sibi ºi a Hortensiei, a urmat cursurile primare ºi cele gimnaziale la Iaºi, ultimele la Institutul „Notre Dame de Sion” din acelaºi oraº.

Refugiatã în Franþa, în anul 1917, se reîntoarce la Iaºi în anul 1919, urmând cursurile liceale ºi pe cele ale Facultãþii de Litere ºi Filozofie de la Universitatea ieºeanã. Obþine licenþa în limba francezã (1928), activând apoi în perioada 1930-1949 ca profesoarã de limba francezã la liceul „Carmen Sylva” din Botoºani. În anul 1949 este epuratã din învãþãmânt, deoarece „vorbea despre Dumnezeu ºi era credincioasã”, fiind condamnatã, aidoma tuturor membrilor familiei sale, de cãtre regimul comunist, la „moarte civilã”.

Tot restul vieþii sale se va întreþine din lecþiile de francezã pe care le fãcea acasã.

Moare la Iaºi, la 26 mai 1989, fiind înmormântatã în cimitirul „Eternitatea”.

Acestei emblematice personalitãþi ieºene, figurã ilustrã a Bisericii noastre locale, i-a fost dedicatã în anul 1996 de cãtre pr. prof. dr. Anton Despinescu articolul intitulat „Suflet ales”, iar în anul 2011, o biografie de referinþã, bilingvã, de cãtre domnul Olivier Dumas, privilegiu rar în peisajul nostru istoriografic. Valoarea biografiei nu scade cu nimic, chiar dacã problema colaborãrii Charlottei Sibi la revista Lumina creºtinului conþine o eroare de fond, autorul atribuindu-i acesteia

articolele din revistã semnate „Ch” sau „ch”, ºi care aparþineau, în realitate, directorului revistei din perioada 1937-1939, pr. Constantin Hausner. În realitate, Charlotte Sibi debuteazã în paginile revistei Lumina creºtinului în ianuarie 1941, cu un articol dedicat Elisabetei Leseur (1866-1914), din al cãrei jurnal va publica fragmente în paginile revistei între anii 1941 ºi 1942. În mod surprinzãtor însã, aceste articole nu sunt menþionate în biografia din 2011, or ele sunt cheia prin care trebuie înþeleasã viaþa creºtinã plinã de sfinþenie trãitã de Charlotte Sibi, inclusiv în anii persecuþiei comuniste. În anul 1920, citeºte pentru prima datã jurnalul Elisabetei Leseur, fiind fascinatã de aceastã personalitate. Reia, dupã câþiva ani, lectura jurnalului „cu aceeaºi admiraþie, înduioºatã de blândeþea tonului, uimitã de adevãrul afirmaþiilor. Multe, foarte multe, din gânduri mi-au devenit norme de viaþã”, scrie Charlotte Sibi. Mai mult, ea o descrie pe Elisabeta Leseur drept „o fiinþã desãvârºitã ”, „nume drag”, care „i-a fost prietenã în zile grele”. Descoperã în jurnal „lucruri frumoase, de desãvârºire sufleteascã”, motiv pentru care a decis sã o facã cunoscutã, prin intermediul revistei Lumina creºtinului. Fragmentele traduse sunt însoþite de propriile sale observaþii ºi reflecþii, direcþionându-se, pe sine ºi pe cititor deopotrivã, spre esenþialul jurnalului.

Elisabeta, scrie Charlotte Sibi, „era într-adevãr simplã.

E un exemplu viu de urmat. Împrejurãrile vieþii sale sunt asemãnãtoare cu ale noastre.

O putem urma – putem face ca ea (...), ea care ºtia atât de bine sã vadã în toate mâna lui Dumnezeu”. În februarie 1941, Charlotte Sibi a publicat în paginile revistei articolul „Întrebãri interesante”, în octombrie acelaºi an, articolul „Rugãciunea: Ai milã, maica noastrã”, în august 1942, articolul „Echilibru” – în cadrul cãruia numeºte smerenia drept „cea mai echilibrantã dintre virtuþi”, iar în numãrul dublu din iulie-august 1943, articolul „Pomana în Bisericã”. În sfârºit, în Almanahul „Presa Bunã” 1942, publicã articolul „Reculegere”.

Ca ºi modelul sãu Elisabeta Leseur, Charlotte Sibi ºi-a þinut un jurnal, azi dispãrut, deoarece îl aprecia drept un „lucru bun, de verificare a continuitãþii sale spre perfecþiune”. Totodatã, ºi-a ghidat viaþa dupã motoul Elisabetei Leseur „Adunaþi toate în Cristos”, dupã regulamentul de viaþã al modelului sãu ºi dupã „hotãrârile” acesteia – tãcerea, dãruirea de sine ºi severitatea pentru propria fire.

Dr. Dãnuþ Doboº

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Episcopul Anton Durcovici

Anticamera persecuþiei

onseniorul Anton DurcoM vici a fost propus oficial de papa Pius al XII-lea pentru a ocupa scaunul episcopal în Dieceza de Iaºi la 25 octombrie 1945 ºi a acceptat nominalizarea la 30 aprilie 1946.

Bula papalã de numire va fi emisã la 30 octombrie 1947, însã consacrarea episcopalã va avea loc, târziu, la 5 aprilie 1948.

Toate aceste întârzieri au fost cauzate de regimul comunist, care se instaurase prin ilegalitate ºi violenþã în România ºi care nu a fost de acord cu aceastã nominalizare. Atunci când, fãrã ezitare, a acceptat sã preia destinele Diecezei de Iaºi, Monseniorul Anton Durcovici ºtia cã Biserica Catolicã de ambele rituri din România încã se mai afla în anticamera persecuþiei ºi cã foarte repede el va intra alãturi de confraþii sãi, episcopi, preoþi, persoane consacrate ºi credincioºi, în „plin foc comunist, cu perspectiva sigurã a persecuþiei”.

Fotografia alãturatã a fost realizatã în dupã-amiaza zilei de 5 aprilie 1948, la recepþia oficialã de dupã consacrarea episcopalã, oferitã de Nunþiatura

Apostolicã din România. Fotograful a imortalizat un moment din timpul rostirii discursurilor omagiale, în care apare episcopul Anton Durcovici, având discursul scris în faþa sa. Este flancat de episcopul greco-catolic Ioan Suciu ºi de nunþiul apostolic Gerald Patrick O’Hara.

Episcopul Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, a luat parte alãturi de episcopul Vasile Aftenie (Bucureºti) la ceremonia de consacrare din 5 aprilie 1948 ca reprezentanþi ai Bisericii Greco-Catolice din România. La recepþia de la nunþiaturã, episcopul Ioan Suciu, cunoscut ca un mare orator, a rostit un emoþionant „cuvânt de felicitare ºi urare” la adresa episcopului Anton Durcovici: „Încã odatã Preacurata a nãscut pe Emanuel – Domnul cu noi. Cãci fiecare hirotonire episcopalã este o dovadã ºi un semn al dragostei divine care ni se dãruieºte, o sorginte de luminã pentru lumea care bâjbâie în întuneric.

Dacã în zilele noastre se mai întâmplã astfel de evenimente, înseamnã cã Dumnezeu nu ne

12 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

pãrãseºte. El e tatã iubitor care poartã grijã de poporul sãu. (...)

Preasfinþite, vi se încredinþeazã un popor numeros în rãsãritul þãrii. Moldova aºteaptã tãmãduire de la Excelenþa voastrã. (...)”

La scurt timp dupã acest moment, episcopul Ioan Suciu va fi arestat de Securitate, la 28 octombrie 1948 ºi închis în diferite locuri, pentru ca în octombrie 1950 sã fie dus la penitenciarul de la Sighetu Marmaþiei. Ca ºi episcopul de Iaºi, Anton Durcovici, el ºi-a mãrturisit credinþa catolicã cu toatã sinceritatea, murind, la 27 iunie 1953, în condiþii dramatice (izolare, boli grave de stomac, frig ºi foame), similare cu cele în care a decedat ºi confratele sãu Anton Durcovici.

Mormintele celor doi ierarhi, ambele rãmase pânã astãzi necunoscute, se aflã la distanþã, unul de altul, de doar câþiva kilometri: Anton Durcovici se aflã în cimitirul orãºenesc (zona ruteanã), în timp ce Ioan Suciu a fost depus în Cimitirul Sãracilor (Cimitirul spitalului).

Ca ºi episcopul Anton Durcovici, PS Ioan Suciu primise de la sanitarul închisorii comuniste de la Sighet, în loc de medicamente, cuvintele de batjocurã: „Eºti venit aici pentru a muri, nu pentru a trãi! Mori!”

Ca ºi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, dupã moartea lor, ofiþerii de Securitate au furat din sãculeþii cu obiecte personale ale celor doi episcopi însemnele vizibile ale demnitãþii episcopale – inelul ºi crucea pectoralã – care au dispãrut pentru totdeauna.

Episcopii martiri, Anton Durcovici ºi Ioan Suciu, ocupã un loc aparte în memorialul rezistenþei anticomuniste al Bisericii Catolice din România.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Czestochowa anctuarul reprezentativ pentru Polonia este, fãrã îndoS ialã, Jasna Góra din Czestochowa, fiind considerat unul dintre marile sanctuare ale Europei.

Inima sanctuarului este icoana Maicii Domnului, care a fost adusã aici în anul 1383 de cãtre Wl/ adysl/ aw Opolczyk. Icoana poate fi uºor recunoscutã prin cicatricele de pe obrazul drept. În ziua de 14 aprilie 1430, niºte tâlhari husiþi au rãpit icoana ºi au înfipt sabia în obrazul Fecioarei. Ulterior, icoana a fost restauratã de Wl/ adysl/ aw Jagiel/ l/ o.

Regii Poloniei au început sã fortifice sanctuarul cam din anul 1621. În anul 1655, Suedia a atacat Polonia. Armatele suedeze au sosit în faþa porþilor cetãþii Jasna Góra ºi sperau sã o cucereascã imediat. Cetatea era apãratã doar de 170 de soldaþi, 20 de ofiþeri ºi 70 de cãlugãri, în timp ce armata suedezã numãra 3.000 de persoane. Stareþul Augustyn Kordecki s-a opus intrãrii armatelor luterane în sanctuar. Dupã patruzeci de zile suedezii s-au retras ruºinaþi. La 1 aprilie 1656, Polonia a fost consacratã Maicii Domnului de la Jasna Góra. Aºadar, Czestochowa a devenit nu numai centrul religios al þãrii, ci ºi un simbol al libertãþii politice. În anul 1795, Polonia, pentru a treia oarã, a fost împãrþitã între Rusia, Prusia ºi Austria. Jasna Góra a devenit din nou un simbol al unitãþii neamului polonez.

Pelerinajul la acest sanctuar le-a dat polonezilor sentimentul de a se ºti copiii unei singure patrii.

Primul Rãzboi Mondial îi va aduce Poloniei independenþa, dar în anul 1920 armata roºie a invadat Varºovia. Întregul episcopat polonez s-a reunit la Czestochowa ºi a reînnoit consacrarea cãtre Maria.

Mii de pelerini s-au îndreptat spre sanctuar implorând eliberarea þãrii. Rugãciunea le-a fost ascultatã, deoarece, la 15 august 1920, a avut loc „minunea de pe Vistula”. În luna mai a anului 1936, 25.000 de studenþi s-au consacrat Mariei, fãcând vot sã construiascã o nouã Polonie.

Printre ei era ºi Karol Wojtyl/ a.

Dupã al II-lea Rãzboi Mondial, cardinalul ªtefan Wyszyn´ski a fost arestat de cãtre comuniºti. În anul 1956 el a scris o rugãciune pentru naþiunea polonezã. Aceastã rugãciune a fost cititã la 26 august, a aceluiaºi an, în faþa unui milion de pelerini. Cardinalul a fost eliberat douã luni mai târziu.

Capela icoanei, aflatã în partea stângã a bisericii, constituie punctul central al sanctuarului.

Pelerinul care priveºte chipul Mariei va observa cã Maria se uitã la el. Fecioara are o privire maiestuoasã, puþin tristã ºi severã, þinând pe braþul stâng pruncul. Este îmbrãcatã într-o mantie albastrã care îi acoperã ºi capul. Pruncul, îmbrãcat cu o hainã roºie, cu o mânã binecuvânteazã, iar în cealaltã þine o carte.

Lângã icoanã se poate vedea brâul alb însângerat al fericitului Ioan Paul al II-lea, pe

care-l purta în timpul atentatului din anul 1981, ºi trandafirul de aur oferit de papa Benedict al XVI-lea în anul 2006.

Este impresionant, de asemenea, ritualul deschiderii ºi al acoperirii icoanei. La diferite ore din zi icoana este acoperitã cu un vãl de argint, pe fondul sunetelor de trompetã (se deschide la ora 6.00 ºi la ora 14.00 ºi se acoperã la ora 12.00 ºi seara la ora 21.00).

Pe lângã capela icoanei, meritã atenþie biserica mare, care copleºeºte cu podoabele ºi picturile sale baroce. Pelerinul va mai vedea aici o capelã pentru adoraþie perpetuã ºi o capelã pentru spovezi. Meritã atenþie biblioteca, ce conþine peste 40.000 de manuscrise valoroase, ºi muzeul unde a fost expus ºi documentul primit de Lech Wa/lesa la decernarea premiului Nobel pentru pace în anul 1983.

Aici vin pelerini nu numai din Polonia, ci din toatã Europa. În anul 1994 au fost 4.000.000 de pelerini din 69 de þãri. Sunt atribuite icoanei de la Czestochowa peste 2.600 de minuni.

Fericitul papã Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul, ca papã, de ºase ori.

Pr. Iosif Dorcu

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru Familii

La revedere „iubire”! n general, viaþa se sprijinã Îmunca pe cei doi piloni care sunt ºi iubirea. Când omul rãmâne fãrã muncã, suferã nu doar la nivel social, ci ºi fizic ºi psihic. La fel se întâmplã ºi în cazul lipsei iubirii. Când omul nu mai este iubit sau nu are cui sã-i demonstreze propria iubire, viaþa lui devine o adevãratã tragedie. Dar ce ne facem în cazul unei persoane care a iubit ºi a muncit toatã viaþa, care dupã ce a întâlnit persoana potrivitã ºi-a întemeiat o familie, care a adus în aceastã lume trei copii ºi care, prin sudoarea frunþii, a cãutat sã-i educe ºi sã le ofere strictul necesar, pentru ca mai apoi, abia la amiaza vieþii, sã „apunã” pentru totdeauna?! „O tragedie, ar spune unii!” „Dumnezeu ia pe cei pe care îi iubeºte!”, ar rãspunde alþii. „De neînþeles ºi e nedrept!”, ar tinde sã gândeascã cei mai mulþi, dar fãrã sã se exprime cu voce tare. „Ferice de cel care s-a dus ºi vai de cei care rãmân dupã el!”, ar ºuºoti între ei cei trecuþi deja prin astfel de încercãri.

Oricum ar fi, plecarea unei persoane dragi din aceastã lume lasã urme adânci în sufletele celor care l-au cunoscut, a familiei, a prietenilor sau a colegilor de muncã, iar pentru a mãri ºi mai mult curiozitatea, ºi în sufletul celor pe care i-a însoþit cu orga ºi vocea lui la sfânta Liturghie, la Botez, la prima Împãrtãºanie, la Mir, la Cãsãtorie, la prima sfântã

Liturghie celebratã în comunitatea natalã, în cazul preoþilor nousfinþiþi, în general la tot ce înseamnã celebrare liturgicã.

Dincolo de aceasta însã este vorba de un om, un om ca oricare altul, care s-a bucurat cu cei care s-au bucurat, care s-a distrat cu cei care s-au distrat, care s-a rugat asemenea tuturor celor care se roagã, care a iubit ºi a muncit asemenea tuturor celor care iubesc ºi muncesc cu sinceritate în aceastã viaþã pentru a-ºi câºtiga pâinea cea de toate zilele.

El, omul care a iubit ºi a muncit, într-o bunã dimineaþã s-a trezit, s-a pregãtit ca de obicei pentru a merge la muncã ºi a venit sã-ºi salute soþia care, ceva mai târziu, avea sã meargã la rândul ei la muncã: „La revedere, «iubire», eu merg la muncã!” ªi a mers! Sau mai exact, s-a dus! În planul sãu de iubire, Dumnezeu l-a gãsit „copt”. Venise vremea seceriºului, iar lucrãtorul a ieºit în þarina sa sã culeagã roadele. Nu a contat ora ºi nici ziua, fãrã a mai lua în calcul vârsta. L-a considerat bun pentru a fi „recoltat” ºi l-a cules! Iar în urma lui a rãmas „lecþia”!

Oricare poate fi „recoltat” oricând! Depinde doar de iniþiativa Grãdinarului! Nu conteazã vârsta, dupã cum nu conteazã nici statutul social. Nu conteazã dacã ai iubit sau mai iubeºti, dacã ai muncit sau mai

14 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

munceºti, în faþa lui, a Grãdinarului, recolta este „strânsã” în momentul în care el o considerã „maturã”, indiferent de ceea ce vor crede alte fructe, în egalã mãsurã plantate tot de cãtre el. Într-o zi vor fi culese ºi acestea, dar pe rând!

Aºadar, dupã o viaþã de om, dupã trudã, bucurii, încercãri, speranþe, deziluzii, dupã ce a „construit o casã, a sãdit cel puþin un pom, dupã ce a sãpat o fântânã ºi a lãsat în lume trei urmaºi”, dupã ce ºi-a salutat soþia spunându-i la revedere „iubire” pentru a merge la muncã, s-a dus, dar nu la muncã, ci la „rãsplata” muncii, acolo unde atât munca precum ºi iubirea sunt rãsplãtite cu iubire, cu bucurie ºi cu pace, iar familia, restul familiei ºi-l va aminti mereu, pentru cã a fost „iubirea” ei, iubirea care în iubire a întâlnit o altã iubire alãturi de care s-a iubit, iar din iubirea lor au venit pe lume alte iubiri, pânã când într-o dimineaþã s-a dus sã întâlneascã adevãrata, unica ºi veºnica iubire, pe Dumnezeu.

La revedere, „iubire”, noi rãmânem la muncã..., mai ales cã este ºi Postul Mare! (În memoria dascãlului de la comunitatea românã catolicã din Roma-Grotte Celoni).

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christofor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Trandafirii roºii ºi cei albi (continuare din numãrul trecut)

lara îi spunea adesea mãtuºii cã îi este dor de tatãl C ºi de locurile în care a copilãrit, de frumuseþea naturii ºi de aroma fructelor.

– Aºa este, a rãspuns Clara, dar un lapte atât de bun ºi spumos cum îl aveam acasã, nu am bãut încã aici. Fragii, pe care îi culegeam cu mâna mea din pãdure erau aºa de gustoºi ºi aromatici, cã cei de pe piaþã nici nu se pot compara cu ei.

Perele galbene, prunele cele vinete, care cad proaspete de pe copaci sunt cu mult mai bune decât fructele care se vând aici pe piaþã dupã ce au fost purtate dintr-un loc în altul.

– Se prea poate, a spus mãtuºa. Dar aici în oraº vezi ºi auzi multe, despre care voi la þarã nu ºtiþi nimic. Luminiþele de alaltãieri nu au fost ele splendide? ªi o muzicã mai frumoasã decât cea de la parada cu toba mare ºi trompete, cu siguranþã, nu ai auzit în viaþa ta.

– Ei bine, a spus Clara, luminiþele cele multe erau foarte drãguþe. Dar când stãteam împreunã cu tata ºi mama seara pe banca din faþa casei, iar luna apãrea din pãdure ºi lumina împreunã cu miile de stele din jurul ei, aceasta îmi plãcea mult mai mult. Iar când începeam sã cântãm cu toþii, mama, eu ºi tata cu vocea lui profundã, dar tare plãcutã, vechiul cântec despre lunã ºi stele, aceasta îmi plãcea mult mai mult decât muzica aceasta zgomotoasã. Era ceva atât de liniºtit, plãcut ºi

sfânt în el cã nici nu pot exprima în cuvinte.

– Ia cântã câteva strofe din cântec, a spus mãtuºa. Tu ai o voce atât de frumoasã ºi melodioasã; eu o sã ascult cu mare plãcere.

Clara a început: – Pe cer se-nalþã luna ªi stele-i fac cununa În dulce reverii; Pãdurea-i adormitã, Iar lunca-nvãluitã În neguri strãvezii.

La vetre-s muncitorii; Închisã-i roata morii, Doar apele mai curg; O pace fãrã nume Coboarã-se pe lume În tainicul amurg.

Prea bunule Pãrinte, Spre cerurile sfinte Îndreaptã-al nostru dor; Alinã a noastrã jale Condu a noastrã cale Spre ce-i netrecãtor.

Mãtuºa, miºcatã, i-a întins mâna ºi a spus: – Tu ai cântat cu multã evlavie ºi gingãºie, scumpa mea Clara! Nu numai cã sunã frumos, dar fiecare cuvânt vine din adâncul sufletului. Rãmâi ºi pe mai departe cu aceleaºi sentimente ca ºi pânã acum.

5. Moartea Tatãlui Bucuria cea mai mare pentru Clara era atunci când venea tatãl ei în oraº ºi o vizita, ceea ce se întâmpla mai des în timpul anului; tot astfel ºi tatãl se bucura foarte mult primind numai

veºti bune despre fiica sa. Când a venit ultima datã sã o viziteze pe Clara, aceasta a observat cã tatãl ei a îmbãtrânit foarte mult ºi cã era foarte palid la faþã.

– Scumpa mea Clara, i-a spus el printre altele, eºti de aproape doi ani în oraº ºi ai învãþat destule pentru o fatã de condiþia ta. Acum am nevoie de tine acasã. De un timp încoace am pe cineva care sã mã ajute la pãdure, aºa cã nu trebuie sã mergi prea des prin pãdure, iar eu în singurãtatea mea îþi duc dorul. La sfârºitul anului ºcolar voi veni iar aici ºi te voi duce înapoi acasã. Sper cã ultimele zile ale vieþii mele mi le vei face plãcute.

Mãtuºa ar fi dorit sã o þinã pe Clara pentru totdeauna la ea, dar nu putea contrazice dorinþa tatãlui. Clara însã numãra zilele ºi orele pânã când trebuia sã vinã tatãl ei ca sã o ducã acasã.

Iatã cã într-o zi soseºte poºtaºul cu o scrisoare de doliu.

Adresa era cãtre doamna Bruk ºi scrisã de mâna parohului din Eschenbach. Clara a devenit palidã ºi o presimþire a fãcut-o sã se cutremure. Cu mâna ¾

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre durerea lui Isus La o lecþie de catehism, Ionuþ „Eu nu ºtiu de ce trebuia sã

(10 ani) a întrebat-o pe sora: „Dacã Isus ºtia cã suferã pe nedrept, de ce nu a fugit? Când mama vrea sã mã batã, eu fug, nu stau sã...” Pentru a-l face sã înþeleagã suferinþa lui Isus, sora i-a vorbit despre planul lui Dumnezeu, dar el a continuat: „Indiferent de plan, eu nu stãteam...” „Pe Isus l-a durut fiecare loviturã primitã din partea soldaþilor” (Alexandra, 9 ani). „Ori de câte ori se citeºte patima lui Isus, mã impresioneazã durerea pe care i-au provocat-o oamenii” (Silvia, 11 ani). „Când Isus a vãzut-o pe Maria pe drumul crucii i-a mai trecut din durere” (Veridiana, 10 ani).

sufere Isus ca sã mântuiascã lumea. Nu putea s-o facã altfel?”

(Andrei, 10 ani). „Când l-au rãstignit pe Isus pe cruce, l-a durut foarte tare, mult mai mult decât atunci când l-au biciuit. Am vãzut la staþiunea a unsprezecea” (Eduard, 9 ani). „Pe drumul crucii, Isus a suferit pentru noi toþi. Aºa mi-a spus bunica atunci când m-a auzit spunând o vorbã urâtã” (Marian, 8 ani). „Isus a suferit mult, dar i-a iertat pe toþi cei care l-au fãcut sã sufere” (Loredana, 9 ani). „Pentru cã a suferit, Isus ºtie ce înseamnã suferinþa” (Cristina, 10 ani).

¾ tremurândã, i-a dat mãtuºii scri-

necesare la tribunal pentru a þi se acorda toate drepturile. Casa, prãvãlia ºi toate câte le am o sã devinã ale tale.

– Ah, a rãspuns ea, la aceasta nici nu m-am gândit, cã tata mi-a lãsat numai o avere foarte micã.

Ceea ce mã întristeazã cel mai tare este faptul cã l-am pierdut pe bunul ºi drãguþul meu tatã!

Bogãþiile cele mai mari, chiar o împãrãþie, nu sunt în stare sã îl înlocuiascã pe tatãl meu. Pe acest pãmânt nu mai am altã dorinþã decât sã mor cât mai repede ca sã ajung odatã la scumpa mea mamã ºi la bunul meu tatã în cer.

6. Domniºoara Iulia La câteva zile dupã ce Clara a primit vestea despre moartea tatãlui ei, trebuia sã ducã niºte lucruri confecþionate la doamna

soarea. Aceasta a luat scrisoarea ºi a citit-o. Tatãl Clarei a murit dupã o scurtã suferinþã.

Clara nu mai putea de durere.

Mãtuºa cãuta sã o mângâie.

– Dumnezeu sã-l fericeascã pe veci! a spus ea; era un om evlavios, cinstit ºi se aflã acum în cer, la mama ta; dacã trãim evlavioºi ºi în mod creºtinesc, ajungem ºi noi acolo ºi ne vom revedea.

Dar Clara plângea ºi suspina fãrã întrerupere; ochii ei cei blânzi erau roºii de plâns. Nu putea sã mãnânce, nici sã doarmã. În dimineaþa urmãtoare, când Clara striga în repetate rânduri: Ah sãrmana de mine, orfanã de tatã ºi mamã! mãtuºa i-a spus: – Scumpa mea, eu te voi adopta ºi voi face ºi demersurile

16 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

„Într-o zi ne rugam Calea crucii în bisericã. Eram mai mulþi ministranþi, Tudor (10 ani), unul dintre noi, purta crucea.

Pe la jumãtate i-a spus unuia de lângã el: «Mai ia-o tu, cã e prea grea!»” „Isus a suferit pentru pãcatele oamenilor, dar mama îmi spune mereu cã pe oameni nu-i intereseazã suferinþa lui Isus.

Mie mi-e milã de el!” (Evelina, 9 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

de Huegel. Aceasta era o vãduvã foarte venerabilã. Bãrbatul ei a fost un funcþionar superior al principelui la þarã ºi a murit cu o jumãtate de an mai înainte. La scurt timp dupã moartea lui, s-a mutat împreunã cu fiica ei Iulia, o domniºoarã foarte amabilã de vârsta Clarei, în oraº ºi locuia aici din pensia de vãduvã. Clara a fost de multe ori acolo cu lucruri confecþionate ºi doamna era mereu foarte prietenoasã cu ea. Deoarece de data aceasta Clara a venit îmbrãcatã în haine de doliu ºi i se vedea pe faþã cât de tristã este, doamna a întrebat-o de ce poartã haine de doliu. Clara a izbucnit în plâns ºi i-a spus cã tatãl ei a murit ºi nu cu mult timp înainte ºi mama. (va urma)

Pentru tineri Calea fericirilor evanghelice

Barca uºoarã a vieþii cu acest articol sã Îreincepem aprofundãm mesajul fiecãfericiri evanghelice procla mate de Cristos, oprindu-ne asupra celei dintâi: „Fericiþi cei sãraci în duh, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor” (Mt 5,3). În înþelegerea acestei fericiri ne ajutã papa Francisc care în Mesajul pentru Ziua Mondialã a Tineretului de anul acesta se adreseazã tinerilor pentru a le explica valoarea acestei fericiri.

Este greu sã se vorbeascã despre sãrãcie mai ales în aceste timpuri de crizã economicã sau sã se vorbeascã despre acest lucru tinerilor care, oricum, nu posedã prea multe bunuri materiale. Dacã sãrãcia a fost proclamatã de Cristos ca fiind o fericire, înseamnã cã ea are o valoare profundã care trebuie sã fie descoperitã, înþeleasã ºi trãitã, trecând dincolo de uºurinþa unei interpretãri. Papa Francisc scoate în evidenþã, înainte de toate, cã însuºi Cristos s-a fãcut sãrac atunci când, deºi fiind Dumnezeu, a ales sã se întrupeze, despuindu-se astfel de gloria sa. În Sfânta Scripturã termenul de „sãrac” nu se

referã doar la condiþia materialã, ci face referinþã la o atitudine de umilinþã, de conºtiinþã a propriilor limite, astfel încât omul este un „cerºetor” de Dumnezeu, singura lui bogãþie adevãratã. Conºtient fiind cã tinerii au nevoie de îndemnuri clare, papa Francisc propune acestora trei modalitãþi prin care sã trãiascã sãrãcia în mod concret.

Prima este libertatea faþã de lucruri. Acest aspect presupune un stil de viaþã care sã se bazeze pe sobrietate, renunþarea la lucrurile inutile, atenþia de a nu fi seduºi de mania consumului ºi a dorinþei nestãvilite de a avea. Atenþia faþã de sãraci ajutã la construirea unei culturi a solidaritãþii. Un adevãrat ucenic al lui Cristos nu poate rãmâne indiferent în faþa atâtor forme de sãrãcie materialã ºi spiritualã. Astfel, sãracii sunt pentru noi o ocazie permanentã de a-l întâlni pe Cristos. De ceea, putem sã învãþãm de la sãraci, cãci ei ne amintesc cã valoarea unei persoane nu constã în lucrurile sau bogãþiile pe care le are.

Fiecare persoanã care trãieºte fericirile face sã se rãspândeascã împãrãþia lui Dumnezeu. Papa Francisc mãrturiseºte: „Bucuriile cele mai frumoase ºi spontane pe care le-am vãzut în decursul vieþii mele sunt acelea ale persoanelor sãrace care au puþin de ce sã se agaþe. Evanghelizarea, în timpul nostru, va fi posibilã numai prin contagiul de bucurie”.

Scriitorul englez Jerome K. Jerome, în urma unei cãlãtorii cu barca pe Tamisa în sensul contrar curentului apei, spunea: „Câtã lume, în cãlãtoria de-a lungul fluviului vieþii, încarcã propria barcã, chiar pânã la a o face sã se scufunde, cu o infinitate de mãrunþiºuri, pe care le considerã necesare pentru ca aceastã cãlãtorie sã fie plãcutã, dar care, în realitate, sunt inutile ºi fãrã importanþã. Mai degrabã, de ce sã nu facem în aºa fel încât barca vieþii noastre sã fie uºoarã, încãrcatã numai cu lucrurile de care avem nevoie cu adevãrat: o cãsuþã primitoare, plãceri simple, unul sau doi prieteni demni de acest nume, cineva pe care sã îl iubeºti ºi cineva care sã te iubeascã, o pisicã, un câine, o pipã sau douã, necesarul pentru a mânca ºi pentru a te acoperi? Am descoperi cã în acest fel va fi mult mai uºor sã împingem barca. Am avea timp pentru a gândi, pentru a lucra ºi chiar pentru a bea ceva întinºi la soare”.

Sãrãcia evanghelicã nu este un atac la bogãþiile materiale câºtigate cinstit, cu sudoarea frunþii, ci un îndemn de a nu ne baza pe siguranþele materiale, de a avea inima deschisã spre necesitãþile aproapelui ºi de a-l considera pe Dumnezeu cea mai mare bogãþie. În felul acesta viaþa este mult mai liniºtitã!

Pr. Felix Roca

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Impresii despre ep. Anton Durcovici În urma concursului lansat în revista „Lumina creºtinului” din luna ianuarie, au ajuns la redacþie mai multe impresii care încearcã sã rãspundã la întrebarea: Ce vã impresioneazã mai mult în viaþa ep. Anton Durcovici? Pe cele mai frumoase le redãm aici.

Ca sã rãspund mai bine la întrebarea Ce vã impresioneazã mai mult în viaþa ep. Anton Durcovici? aº începe mai întâi cu ziua de vineri, 10 mai 2013, când am pornit de dimineaþã, ora 6.00, cu un grup de creºtini, din faþa cimitirului catolic Bellu din Bucureºti, dupã ce mai întâi ne-am rugat ºi am primit binecuvântarea datã de pr. Liviu Oþoiu pentru pelerinajul de credinþã spre Sighetu Marmaþiei. În timpul cãlãtoriei, ne-am rugat Rozariul, am meditat, ne-am recules, am cântat: „Creºtin sunt din leagãn...”, cântece mariane, de înviere etc. În autocar am vizionat mai multe filmuleþe ºi am vãzut cum au fost persecutaþi episcopii, preoþii, creºtinii, oamenii culþi, intelectualii, elita României, mãrturia cardinalului Alexandru Todea etc. Acest pelerinaj de credinþã m-a pregãtit pentru ceea ce aveam sã trãiesc, sã vãd ºi sã comemorãm sâmbãtã, 11 mai 2013, în Cimitirul Sãracilor, la circa 3 km de Sighetu Marmaþiei: „Moartea ºi învierea episcopilor, preoþilor, creºtinilor martiri care ºi-au dat viaþa pentru credinþã, pentru viaþa cu Dumnezeu, pentru adevãr, trãind din rugãciune, cu rugãciune profundã cu Dumnezeu, în suferinþe groaznice din toate punctele de vedere.

Am participat cu credinþã, evlavie, respect ºi mare preþuire pentru jertfa vieþii sfinþilor martiri care au ºtiut s-o uneascã cu jertfa lui Isus Cristos, pot sã mãrturisesc cã am trãit un moment unic în viaþa mea, în care i-am mulþumit lui Dumnezeu pentru comoara-darul care ni l-a lãsat prin pãstorii noºtri sufleteºti care ne conduc ºi ne întãresc în credinþã prin jertfa sfintei Liturghii, ca sã ne mântuim sufletul. Dupã sfânta Liturghie concelebratã de episcopi în Cimitirul Sãracilor, am vizitat închisoarea „Memorialul victimelor comunismului ºi al rezistenþei din România”. Am intrat ºi am vizitat scurt fiecare celulã pânã la etajul al doilea. În închisoare am întâlnit imaginea fericitului Vladimir Ghika, a episcopului Anton Durcovici, a mai multor episcopi, preoþi, creºtini, oameni intelectuali, care au suferit mult ºi îngrozitor, în condiþii inumane, ce nu se pot exprima în cuvinte. Cine merge acolo ºi se roagã cu credinþã, vede ºi trãieºte cu credinþã acel moment, se întoarce acasã altfel.

Pe mine m-a impresionat cel mai mult în viaþa episcopului Anton Durcovici dãruirea totalã lui Dumnezeu, curajul, umilinþa, fermitatea, reculegerea interioarã prin tãcere, credinþa, viaþa interioarã cu Dumnezeu, care i-a dat tãrie sufleteascã pentru a împlini pânã la sfârºit voinþa lui Dumnezeu. Preasfinþitul Anton Durcovici a ºtiut cã la capãtul suferinþelor îndurate pe nedrept ºi în condiþii inumane, îl aºteaptã glorioasa înviere veºnicã. (Ana Feraru, Rotunda)

18 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

Personalitatea sa, caracterizatã prin verticalitate, de care a dat dovadã în situaþiile cele mai grele, fermitate, curaj, zel apostolic, pasiune pentru adevãr, fidelitate neclintitã faþã de credinþa catolicã, nestrãmutata încredere în milostivirea lui Dumnezeu, iubirea crucii, abandonarea totalã în mâinile lui Dumnezeu. Motoul sãu, „Fericit poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul” (Ps 143,15), spune multe.

Sunt cutremurãtoare ultimele sale cuvinte, rostite în celula morþii din închisoarea comunistã de la Sighetu Marmaþiei.

Conºtient fiind de moartea sa iminentã, prin înfometare, îºi adunã ultimele sale puteri ca sã rosteascã cererea de dezlegare cãtre un preot, coleg de suferinþã, cuvinte care au strãbãtut zidul izolãrii: „Antonius fame moritur. Da mihi absolutionem!” Cu toate cã era purificat prin suferinþã pentru cauza lui Cristos, era conºtient de importanþa sacramentului pe care îl cerea, dorind sã zboare cãtre paradis. (Edith Pintea, Arad)

Inimã strãpunsã

Tablete spirituale

Ostaºul cu lancea în coastã împunse, Spre inima lui, rece, metalul grãbi, Cu forþã ca-n luptã carnea strãpunse, În jertfã curatã sânge ºi apã þâºni!

Strãpunsã inimã atunci spre mântuire, Strãpunsã azi mereu, dar oferind iubire!

Mereu când suflete din cremene de apã, În lumi fãr’adevãr roiesc trãire, ªi-n grele-ntunecimi mizer se-adapã, Fãrã lumini polare, fãrã regãsire, Strãpunsã inimã atunci spre mântuire, Strãpunsã azi mereu, dar oferind iubire!

Puþin mai jos de îngeri, pe cel Adam creat, Darã din timp divin o inimã-l vegheazã, O inimã strãpunsã, izvor purificat, Poartã celestã vie, cale ce creeazã, Comori de-nþelepciune ºi vrednicã ºtiinþã, Al munþilor cei veºnici, tãcut, în vifor dor, Virtuþi desãvârºite, Cuvânt întru fiinþã, Credinþã în iubire, un abisal fior!

Strãpunsã inimã atunci spre mântuire, Strãpunsã azi mereu, dar oferind iubire!

Martin Cata

ªiroaie de sânge ªiroaie de sânge îþi curg pe obraz, ªi-n ochii tãi lacrimi s-ascund; Sub lemnul durerii tu luneci ºi cazi, Iar spinii în carne-þi pãtrund.

Adâncã-i durerea ce-n suflet o strângi!

Urcuºul Golgotei e greu.

Iar cel pentru care tu suferi ºi plângi, Isuse, Isuse sunt eu.

Sub ploaia cumplitã a pumnilor grei, Te rogi pentru cei ce te bat: „Pãrinte, ai milã de duºmanii mei, ªi iartã-i, ei nu ºtiu ce fac!”

Tu om al durerii, de toþi pãrãsit, Pe cruce te stingi luminând.

A morþii putere prin moarte-ai zdrobit, În lume speranþa aducând.

Isuse, la tine mã-ntorc azi cãit, ªi ºtiu cã tu n-o sã mã cerþi.

Eu, omul cel josnic ce-atunci te-am lovit, Plângând azi te rog sã mã ierþi!

P. Dugulescu

Rãnile

pãcatului P

e tãrâmul spiritual, aceastã lume este consideratã de multe ori drept o vale de lacrimi, o vale a plângerii. Altfel spus, un loc în care nu-þi rãmâne altceva de fãcut decât sã te vãicãreºti. Ceva mai potrivitã poate cã este referirea la zbucium.

Cãci, trebuind sã rãzbaþi printre spini ºi stânci ascuþite, nu ajutã la nimic sã stai pe loc ºi sã-þi plângi de milã. Poate cã pentru un timp rãmâi integru: nu te zgârii ºi nu te rãneºti; dar nici nu te salvezi. În cele din urmã însã trebuie sã-þi faci curaj ºi sã înfrunþi situaþiile dure ale vieþii. ªi astfel te rãneºti.

Vrând-nevrând. ªi, pentru cã suntem pe tãrâm spiritual, aceste rãni este clar cã sunt cele ale pãcatului.

Unele dintre rãnile trupeºti se vindecã oarecum singure; de fapt, corpul nostru are puterea de autoreparare. Cu destule limite ºi în anumite condiþii. ªi în cazul sufletului, urmele lãsate de pãcatele mici pot fi reparate cu uºurinþã: prin expunere în mediu de har ºi fugã de infectare. Rãnile provocate de pãcatele grave însã au nevoie de intervenþii decisive ºi de harul sacramental. A le neglija sau a le lãsa în stare de infecþie înseamnã pericol de dezastru. ªi..., poate mult mai grav, astfel de situaþii sunt ca niºte rãni deschise pe trupul lui Cristos, care este Biserica.

Pr. Cristian Chinez

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Dacã educi o mamã, educi o naþiune La ultima sa vizitã în România, fiind aproape luna martie, pãrintele Isidor Mîrþ, misionar în Kenya, a rãspuns la câteva întrebãri cu privire la rolul ºi condiþia femeii în Africa.

Pãrinte, vã desfãºuraþi acti-

vitatea în Kenya. Ce ne puteþi spune despre rolul mamei ºi al femeii în societatea africanã? În general, femeile îºi iau în serios rolul de mamã, sunt mereu în apropierea casei ºi au grijã de toate: construiesc ºi pregãtesc cortul familiei, au grijã de copii, pregãtesc mâncarea, aduc lemne ºi apã. Odatã cu primirea evangheliei, le-a fost recunoscut ºi dreptul la egalitate cu bãrbatul. Potrivit tradiþiei tribale, femeile nu sunt egale cu bãrbaþii ºi sunt private de dreptul de a decide. Biserica se strãduieºte sã cultive respectul ºi valoarea femeii în societate. În grupurile de cateheþi ºi în comitetul bisericesc sunt femei care au aceeaºi putere de decizie ca bãrbaþii.

Femeile lucreazã mult, însã nu pot lua decizii. Existã vreo nemulþumire în aceastã privinþã?

La început eram nemulþumit, dar apoi, înþelegând cultura, am vãzut cã ele sunt pregãtite încã din copilãrie de cãtre pãrinþi ºi nu existã nici o nemulþumire.

Chiar mã miram deseori, când mergeam pe jos ca sã predic în diferite sate, fãrã maºinã ºi cu tot bagajul dupã mine, ºi fetele îmi cereau sã ducã ele geanta. Eu refuzam, dar insistau pânã le ofeream geanta. Spuneau cã aºa au fost învãþate acasã, sã ajute.

Sã vorbim de educaþie. Cum

se implicã o mamã în îngrijirea ºi educaþia copiilor?

Existã ºi un proverb african care spune: „Dacã ai educat o mamã, ai educat o naþiune”. În general, mamele din Africa þin mult la copii ºi se implicã în educaþie, deoarece taþii sunt pãstori. Mamele care au mers la ºcoalã, îºi îndeplinesc frumos rolul lor, celelalte însã se descurcã mai greu, oferind sprijin ºi atenþie în limita cunoºtinþelor.

Pãrintele Tablino, primul misionar din deºertul Chalbi a avut voie sã predice doar femeilor ºi copiilor. Femeile au primit vestea, s-au implicat sã o transmitã copiilor?

E adevãrat, mamele au mare grijã sã transmitã copiilor darul credinþei: îi învaþã semnul sfintei cruci, rugãciunile ºi multe alte lucruri. Se vede bine care mamã a fost pe lângã bisericã ºi a primit deja primele noþiuni ale credinþei. Ele sunt cele mai prezente la rugãciunea de searã împreunã cu copiii.

Ne puteþi relata experienþa unei mame care s-a implicat în convertirea altora? În satul Guffu, lângã Etiopia, o bunicuþã s-a implicat mult în a convinge mamele ºi copiii sã se pregãteascã pentru Botez.

La o lunã dupã, a trebuit sã mã întorc sã celebrez sfânta Liturghie – mergem rar deoarece avem 54 de sate, unele la 5 ore de mers cu maºina – când am ajuns, bunicuþa m-a întrebat: „Pãrinte, ni l-aþi adus pe Isus?”

Nu ºtiam ce sã rãspund, dar am reluat: „Da, bunicã, l-am adus pe Isus, o sã celebrãm sfânta

20 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

Liturghie!” M-am bucurat cã dupã oboseala ºi greutatea drumului cineva m-a întrebat un lucru atât de important. Nu am sã o uit niciodatã, numele ei creºtin este Maria, iar numele de trib era Bokao. Un alt exemplu este mama Ducato. În timpul Adventului, a predicat ºi s-a strãduit foarte mult sã-i îndemne pe copii sã participe, sã înveþe ºi sã se roage împreunã.

Mã impresioneazã încã apropierea de mentalitatea româneascã în privinþa dragostei mamei faþã de copil. În final, ce transmiteþi tuturor mamelor, care au nãscut sau trebuie sã nascã, ori au adoptat la distanþã, spiritual, pe cineva?

Sã-ºi iubeascã mult copiii, sã-i îngrijeascã, pentru cã au nevoie de o bazã spiritualã pe care sã-ºi construiascã viaþa.

O bazã religioasã oferitã de mama nu va fi uitatã niciodatã.

Mereu îmi amintesc ce m-a învãþat mama: rugãciunea, modestia ºi respectul faþã de aproapele. Le doresc sã fie ca niºte îngeraºi pentru copiii lor de acasã sau de departe.

Pr. Florin Petru Sescu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Consistoriu Familia a fost tema analizatã în cadrul consistoriului extraordinar desfãºurat la Vatican în zilele de 20 ºi 21 februarie. S-a reflectat „îndeosebi asupra familiei, care este celula fundamentalã a societãþii umane”, dupã cum a spus papa Francisc în cuvântul de deschidere. S-au propus aprofundarea teologiei familiei ºi pastoraþia care trebuie realizatã în condiþiile actuale.

Ziua Vocaþiilor „Orice vocaþie [...] cere mereu un exod din noi înºine pentru a centra propria existenþã pe Cristos ºi pe evanghelia sa”, a scris papa Francisc în mesajul sãu pentru a 51-a Zi Mondialã a Vocaþiilor, care va fi celebratã la 11 mai, în duminica a IV-a a Paºtelui. Tema mesajului este „Vocaþiile, mãrturie a adevãrului” ºi a fost publicat la 16 ianuarie. „În viaþa conjugalã, în formele de consacrare cãlugãreascã, în viaþa sacerdotalã este nevoie sã se depãºeascã modurile de a gândi ºi de a acþiona neconforme cu voinþa lui Dumnezeu. Este necesar un exod care ne duce la un drum de adorare a Domnului, de slujire a lui în fraþi ºi în surori”, continuã papa.

Ziua Tineretului Primul mesaj al papei Francisc adresat tinerilor, ca pregãtire a celei de-a 29-a Zile Mondiale a Tineretului, care va fi celebratã la 13 aprilie, are tema: „Fericiþi cei sãraci în duh, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor” (Mt 5,3). Mesajul, semnat la 21 ianuarie, se insereazã în tradiþia începutã de fericitul Ioan Paul al II-lea ºi continuatã de Benedict al XVI-lea cu ocazia fiecãrei Zile Mondiale a Tineretului. La 22 aprilie, se va marca a 30-a aniversare a încredinþãrii

tinerilor a crucii jubileului rãscumpãrãrii. Dupã canonizare, Ioan Paul al II-lea „va fi marele patron al ZMT, al cãror iniþiator ºi promotor a fost”.

Religiile ºi violenþa Personalitãþi ale celor trei mari religii monoteiste – creºtinismul, iudaismul ºi islamul – au participat la 20 februarie la congresul „Religiile ºi violenþa”, organizat la Roma de Comunitatea „Sfântul Egidiu”. Andrea Riccardi, fondatorul comunitãþii, a spus cã toate religiile trebuie sã delegitimeze violenþa ºi sã predice buna convieþuire, promovând „prin educaþie respectarea celuilalt, dar mai ales sã înceteze predicarea dispreþului faþã de celãlalt, specificã multor comunitãþi religioase”.

Cãlugãriþã centenarã Cea mai în vârstã cãlugãriþã catolicã din lume are 107 ani, se numeºte Candida Bellotti ºi este membrã a Congregaþiei „Slujitoarele celor Bolnavi”.

La 20 februarie a împlinit 107 ani. Întreaga sa viaþã a avut grijã de bolnavi ca infirmierã în diferite oraºe din Italia. Fiind încã lucidã ºi capabilã sã se descurce singurã, a participat în ziua aniversãrii sale la sfânta Liturghie celebratã de papa Francisc în capela casei „Sfânta Marta” din Vatican. În aceeaºi zi, congregaþia a marcat împlinirea a 400 de ani de la moartea fondatorului ordinului, sfântul Camil de Lellis.

Simpozion „Sacrosanctum concilium – gratitudine ºi angajare pentru o mare miºcare de comuniune

eclezialã” a fost tema simpozionului desfãºurat între 18 ºi 20 februarie, la Roma, la Universitatea Pontificalã Lateranã.

Din România, a participat ºi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, numit de papa Benedict al XVI-lea, în anul 2010, membru al Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor. Promulgatã în urmã cu 51 de ani, la 4 decembrie 1963, de papa Paul al VI-lea, Sacrosanctum concilium a fost prima dintre cele patru constituþii aprobate de Conciliul Vatican II. Dublu doctorat „Contribuþia Ordinului Franciscan în muzica europeanã ºi Francesco Maria Zuccari” a fost tema tezei de doctorat în muzicologie pe care pr. Cristian Dumea, OFMConv., a susþinut-o la 11 octombrie 2013, în cadrul Facultãþii de Interpretare, Compoziþie ºi Studii Muzicale Teoretice a Universitãþii de Arte „George Enescu” din Iaºi, apoi la Roma, la 15 ianuarie, în cadrul Conservatorului din Vatican, la Pontificio Istituto di Musica Sacra. La Roma, au fost prezenþi ºi pr. Pavel Chelaru, responsabil cu muzica sacrã, pr. Iosif Dãmãtãr, alþi preoþi ºi laici aflaþi la studii la Roma.

Este primul doctor în muzicã al Provinciei Franciscane Conventuale din România de la înfiinþarea juridicã a acesteia, în anul 1895.

Uciºi în via Domnului Preotul Jesús Plaza, 80 de ani, ºi fratele Luis Sánchez, 84 de ani, amândoi din Congregaþia Pãrinþilor Salezieni (SDB), au fost uciºi în noaptea de 15 spre 16 februarie, în oraºul venezuelan Valencia în timpul unei

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 21

tentative de furt desfãºuratã în Colegiul Salezienilor „Don Bosco”. Un al treilea confrate, pr. David Marín, 64 de ani, director al colegiului, a fost grav rãnit în timpul desfãºurãrii acestei infracþiuni.

Centru de consiliere La Chiºinãu a fost deschis primul centru catolic de consiliere pentru familiile moldovene, în ziua de 14 februarie, în prezenþa Mons. Benone Farcaº. Centrul, un proiect al Fundaþiei „Regina

Pacis” (www.reginapacis.org), va oferi consiliere psihologicã, pe probleme sociale, pe probleme de eticã, premaritalã ºi de familie, educaþionalã ºi juridicã; va promova ºi va proteja valorile familiei, ale cãsãtoriei ºi dreptului la viaþã. Potrivit statisticilor, în Republica Moldova aproximativ 150.000 de minori sunt departe de pãrinþii care au emigrat ºi o treime dintre cãsãtorii se terminã printr-o separare sau divorþ. „Trecut-au anii” Poetul Mihai Eminescu ºi alte personalitãþi culturale din România, nãscute în luna ianuarie, au fost omagiate la Roman, la 25 ianuarie, în cadrul proiectului „Trecut-au anii”, proiect ce are ca deziderat omagierea în fiecare lunã a marilor personalitãþi din România. Evenimentul, structurat în douã pãrþi, poezie ºi muzicã, a fost organizat de Academia „Petru

Tocãnel” din cadrul Institutului Teologic Franciscan din Roman, Departamentul de Muzicã al Academiei „Petru Tocãnel” în colaborarea cu trupa de teatru „Dan Alexandrescu” ºi Liceul „Sfântul Francisc din Assisi” din Roman. La întâlnirea din 23 februarie, au fost omagiaþi Ion Luca Caragiale ºi Constantin Brâncuºi.

implice în rãspândirea evangheliei în mediile universitare din Iaºi. Întâlnirile membrilor se fac la Oratoriul „Dominic Savio”, de trei ori pe sãptãmânã (lunea, joia ºi duminica). Preºedinta asociaþiei este Margareta Ferenþ.

Vacanþã deosebitã Un grup de familii din Pildeºti, coordonat de membrele Grupului „Signum Fidei”, din

Mesagerul sfântului Anton Sub titlul „Episcopul Anton Durcovici va fi ridicat la cinstea altarelor la 17 mai 2014”, numãrul 122 al revistei „Mesagerul sfântului Anton” dedicã un spaþiu amplu evenimentului ce va avea loc în Dieceza de Iaºi cu prilejul beatificãrii episcopului martir Anton Durcovici.

Acest numãr include ºi un text mãrturie despre episcopul Durcovici redactat de pr. Anton Despinescu, dar ºi câteva date biografice ºi o succintã cronologie a beatificãrii episcopului martir. Revista „Mesagerul sfântului Anton” are site-ul mesagerulsfantulanton.com.

Adeziune ASCI PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia din 26 ianuarie, în catedrala din Iaºi, în cadrul cãreia 44 de studenþi au depus adeziunea în Asociaþia Studenþilor Catolici din Iaºi (ASCI).

Cu aceastã ocazie, pr. Fabian Doboº a fost prezentat ca noul capelan universitar, care a fost numit în aceastã funcþie la 1 ianuarie, datã la care a încetat mandatul deþinut anterior de pr. Lucian Farcaº. Ambii preoþi au fost prezenþi la altar alãturi de episcop. Din ASCI fac parte studenþi care vor sã se

22 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

aceeaºi localitate, au oferit o vacanþã deosebitã unor copii de la Cãminul „La Salle” din Iaºi, însoþiþi în cãlãtorie de fr. Daniel Ciobanu, FSC. Între 3 ºi 8 februarie, copiii au locuit în respectivele familii, participând la activitãþile casei, dar ºi la activitãþi comune: teme de formare, întâlniri cu tinerii din AC ºi Scout, jocuri în sala de sport a Liceului Tehnologic „Sfântul Ioan de La Salle”...

Seara, cina era pregãtitã împreunã cu copiii. Apoi, pe rând, la una dintre familiile care au gãzduit copii, se desfãºurau activitãþi de convieþuire: jocuri, cântece ºi schimb de impresii.

ZSS 2014 Mai mulþi studenþi din Iaºi au reflectat asupra rolului pe care îl au intelectualii în societate, în cadrul celei de-a doua ediþii a Zilei Sociale pentru Studenþi, gãzduitã de Centrul Diecezan Caritas, la 15 februarie. Tema zilei, „Intelectualii ºi societatea / Retrospective ºi perspective”, a fost prezentatã de pr. Lucian Farcaº. Au luat cuvântul preoþii

Iosif Antile, biblist, ºi Fabian Doboº, istoric; au mai avut intervenþii Nicu Gavriluþã, decanul Facultãþii de Filozofie a Universitãþii „Al.I. Cuza”, ºi Eduard Lisacoschi, fost ministrant al episcopului Anton Durcovici. A urmat sfânta Liturghie prezidatã de PS Aurel Percã. Membrii familiei Andrici au prezentat un moment artistic ºi cultural.

Caravana Durcovici Campania de popularizare a figurii pãstorului Anton Durcovici, intitulatã sugestiv „Caravana Durcovici”, cu reprezentarea piesei de teatru „Omul cu faþa de bronz”, de Laurenþiu Budãu, susþinutã de „Teatrul din Clopotniþã”, în regia artisticã a domnului Ion Coºa, va ajunge în luna martie în localitãþile: Bucureºti (Teatrul „Þãndãricã”, 15 martie), Luizi-Cãlugãra (22 martie) ºi Tãmãºeni (29 martie). Dupã premiera de la Iaºi, pe scena Teatrului „Luceafãrul”, la 28 octombrie 2013, piesa a fost pusã în scenã la Roman (Casa de Culturã, 23 noiembrie), Bacãu (Teatrul „George Bacovia”, 2 decembrie), Valea Mare (7 decembrie), Nicolae Bãlcescu (14 decembrie), Pildeºti (1 februarie) ºi Mãrgineni (15 februarie).

Celebrare pentru ep. Durcovici În vederea unei pregãtiri cât mai profunde, atât a preoþilor cât ºi a credincioºilor, pentru ziua de 17 mai, ziua beatificãrii episcopului martir Anton Durcovici, Comisia Centralã de Organizare a Beatificãrii, având binecuvântarea PS Petru Gherghel, a realizat un model de celebrare pentru zilele de 17 februarie, 17 martie ºi 17 aprilie, care se va desfãºura în toate comunitãþile Diecezei de Iaºi, putând fi adaptatã dupã cerinþele ºi posibilitãþile fiecãrei comunitãþi în parte. Textul a fost publicat pe site-urile ercis.ro ºi durcovici.ro.

Ediþie specialã Canalul TVR 3 al Televiziunii Române a transmis duminicã, 16 februarie, o ediþie specialã a emisiunii „Lumina creºtinului”, intitulatã „Viaþa episcopului martir Anton Durcovici”. Au fost invitaþi în studio PS Petru Gherghel, pr. Fabian Doboº ºi Eduard Lisacoschi. În cadrul emisiunii, au putut fi urmãrite diverse reportaje ºi mãrturii ale celor care l-au cunoscut pe episcopul Anton Durcovici. Moderatorul emisiunii a fost pr. Cornel Cadar, iar realizator Sergiu Ciocoiu.

A trecut la Domnul În dimineaþa zilei de 16 februarie (ora 2.15), în vârstã de 65 de ani, a trecut la cele veºnice sr. Tereza Ilieº din Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”. Sr. Tereza Ilieº s-a nãscut la 17 august 1949, la Luizi-Cãlugãra (jud. Bacãu). A început activitatea în anul 1979, în Parohia Arini, unde deja activa sora ei Maria Ilieº. A fãcut primele voturi la 25 martie 2000, la Casa „Buna Vestire” din Baraþi, iar voturile perpetue la 31 mai 2004, în catedrala din Iaºi. De câteva luni a descoperit cã are o boalã foarte grea ºi a avut mai multe internãri în spitale din Bacãu ºi Bucureºti. Liturghia de înmormântare a avut loc la 19 februarie, în biserica din Luizi-Cãlugãra. Sã se odihneascã în pace!

Pelerinaj la Collevalenza Comunitãþile cãlugãreºti Slujitoarele ºi Fiii Iubirii Milostive, cu sediul în Barticeºti (com. Boteºti, jud. Neamþ) organizeazã, în perioada 27 mai – 4 iunie, un pelerinaj în Italia, la Collevalenza (PG), cu ocazia beatificãrii Maicii Speranþa a lui Isus. Preþul pelerinajului este de 340 euro. Înscrierile se fac pânã la 15 martie, la sora Cecilia Radavoi (tel. 0731/349290, 0728/356759, 0233/781440; madresperanta@yahoo.com), care poate oferi ºi alte informaþii. Programul a fost publicat ºi pe www.ercis.ro Pe scurt 25 ianuarie: Turneul de ping-pong „Don

Bosco”, adresat elevilor din clasele V-VIII, organizat de oratoriul „Don Bosco” din Bacãu 29 ianuarie: Prima evanghelizare a douã noi comunitãþi Attakro ºi Andokro, în misiunea catolicã din Djebonoua (Coasta de Fildeº) 2 februarie: Moment comemorativ dedicat episcopului Anton Durcovici, în biserica „Cristos Rege” din Ploieºti 2-7 februarie: Vizita sorei Lina Maria Girotto, superioara generalã a Congregaþiei „Surorile Benedictine ale Divinei Providenþe”, la Casa de copii „Maria Montini Lavezzari” din Oituz, patronatã de aceastã congregaþie 4 februarie: Primirea de cãtre comunitatea din Gherãeºti a unei relicve a fericitului Vladimir Ghika 11 februarie: Întâlnire a membrilor Armatei Maicii Domnului la Luizi-Cãlugãra 14-16 februarie: Curs de formare, cu tema: „Eºti chemat sã strãluceºti!”, pentru responsabilii sectorului tineri ai Acþiunii Catolice, la Traian 28 februarie: Sesiunea ºtiinþificã „Dinamica pãstoririi Bisericii Romano-Catolice. Exortaþia apostolicã «Evangelii gaudium»", la Iaºi 28 februarie – 2 martie: Curs de formare pentru responsabilii parohiali ai Acþiunii Catolice, sectorul copii, la Traian, cu tema „Viaþa ta este o comoarã” ºi motoul „În dar aþi primit, în dar sã daþi” (Mt 10,8).

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Petrecerile ºi abstinenþa la alcool caziile pentru a bea sunt nenumãrate. Se bea de buO curie, se bea de supãrare, se bea

însã tot ei doresc sã afle ce vor putea face în viitor: Sã participe la petreceri? Sã intre în de plictisealã sau pentru pu- contact cu alþi consumatori? þinã relaxare dupã o zi istoviUnul dintre beneficiarii noºtoare... ªi vine un moment în tri, aflat la început de drum, a care consumatorii se întreabã: demonstrat, în timpul sãrbãtoDar oare de ce mai beau? rilor de Crãciun, care tocmai ªi cei aflaþi la început de s-au încheiat, cã se poate pedrum, dar ºi cei cu vechime în trece ºi fãrã alcool! abstinenþã, menþioneazã petre„Eu, având probleme cu alcerile (nunþi, cumetrii, zile de coolul, am fost de acord sã naºtere sau chiar întâlnirile du- vin din Spitalul de Psihiatrie minicale cu prietenii) drept pro- la ACAR – Centrul de Recuvocãri, pentru cã acestea sunt perare Post-Curã cu ideea de deseori „stropite” din belºug a mã recupera fizic ºi psihic. cu alcool, pentru cã este impo- Apropiindu-se Crãciunul, s-a sibil sã nu fie prezent în acel decis ca momentele de sãrbãmoment cineva care sã insiste, toare sã le petrecem alãturi de stând, cu o sticlã de vin sau un familie, rude ºi prieteni, urmând pahar cu þuicã în mânã, ºi în- sã revenim pentru a termina ce demnând la degustare, pentru am început. O datã ajuns acasã, cã existã riscul recãderii luând am luat contact cu familia, cu o înghiþiturã dintr-o bãuturã al- alte rude, prieteni ºi vecini. Eu, coolicã ºi apoi sã se continue având o perioadã scurtã de abconsumul! stinenþã (aproape 30 de zile), Una dintre regulile principale trebuia sã fiu foarte atent la tot ale programului ACAR este ce se întâmpla în jurul meu. abstinenþa totalã la alcool. Cei Trebuia sã nu beau! Le-am excare acceptã intrarea în pro- plicat cã nu pot servi cu ei din gram îºi asumã ºi aceastã regulã, cauza anumitor probleme de sãnãtate, dar ei au insistat, m-au întrebat de ce nu servesc, ce mã supãrã, sã iau doar un pic. Dar eu am refuzat frumos ºi am spus cã nu se poate. A doua zi a trebuit sã tãiem porcul. Pentru cã aºa se face în fiecare an, am chemat mai Asociaþia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare mulþi oameni, rude Iaºi, tel.+fax: 0232-228204; www.alcoologia.ro ºi vecini pentru a e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; acar@alcoologia.ro mã ajuta. S-a ajuns 24 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

ºi la momentul numit «pomana porcului», oamenii care au participat fiind cinstiþi cu un pahar de vin sau þuicã ºi cu o fripturã. Fiind gazdã, eu a trebuit sã îi servesc. Ocazia a adus cu sine o nouã serie de întrebãri: «Dar de ce nu bei?», «Dar ce e cu tine?», «Dar gustã mãcar un pic?». Cu toatã insistenþa lor am reuºit sã rãmân indiferent, sã nu las ca acele momente sã mã influenþeze, pentru cã eu mã cunosc foarte bine, ºtiu ce pot ºi ce vreau. Hotãrârea pe care am luat-o este foarte fermã, pentru cã am voinþã ºi nu cred cã cineva dintre rude, prieteni sau alte persoane m-ar determina sã consum din nou alcool. În final a trecut Crãciunul ºi Revelionul tot cu musafiri, cu obiceiuri, cu momente de bucurie petrecute foarte frumos, alãturi de cei dragi, cu mine abstinent ºi hotãrât sã nu mã mai înclin în faþa unui pahar cu bãuturã”.

Asistent social Ramona Ciobanu, coordonator Centru de Recuperare ACAR

Poºta redacþiei Alex (Bucureºti). „Citesc publicaþia «Lumina creºtinului», cumpãrând-o de la Librãria «Sfântul Iosif». Aº dori sã vã relatez câteva aspecte deranjante ºi anume: marginalizarea ºi dispreþul de care dã dovadã mass-media faþã de confesiunea catolicã din România. Într-un ziar care apare în Bucureºti se scrie: «Astãzi, 6 decembrie, credincioºii ortodocºi îl sãrbãtoresc pe Sfântul Nicolae», oare numai ei îl sãrbãtoresc? ªi multe publicaþii fac lucruri de genul acesta (...) În a doua parte a lunii ianuarie în bisericile din Bucureºti existã o manifestare foarte interesantã ºi frumoasã: Octava de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor unde se unesc în rugãciune opt confesiuni creºtine din Bucureºti. Este ceva deosebit. Din pãcate acest ecumenism prea puþin îl înþeleg unii, în special mass-media (...)

Al doilea aspect pe care doresc sã vi-l relatez este lipsa de credinþã a multor tineri din ziua de azi, chiar dacã la ºcoalã se fac ore de religie. Mi se par aproape inutile. Fiul meu a ajuns pur ºi simplu sã nege existenþa divinitãþii, cu toate cã observã participarea mea regulatã la bisericã. Un lucru care

mã îngrijoreazã ºi mã afecteazã enorm e faptul cã fiul nostru (...) abuzeazã de computer în exces.

Aproape cã este un drog pentru el. Mã rog mult pentru el ca sã scape de acest «drog» numit computer. În fiecare zi recit sfântul Rozariu ºi o rog pe Maica Domnului sã ne ajute. (...)”.

Apreciem mult faptul cã citiþi „Lumina creºtinului” ºi cã lunã de lunã o cumpãraþi de la Librãria „Sfântul Iosif” din Bucureºti. Împãrtãºim cu dv. nedumerirea ºi îngrijorarea faþã de o parte a mass-media care-i marginalizeazã pe catolici, neamintind în nici un fel sãrbãtorile lor. Exemplele date de dv. sunt grãitoare. Cred cã cei despre care aþi amintit au fãcut-o mai mult din ignoranþã, deºi uneori se verificã ºi rea voinþã sau dispreþ. Întrunirile ecumenice de care amintiþi în scrisoare, dincolo de un rãspuns la dorinþa lui Isus care s-a rugat „ca toþi sã fie una”, au tocmai rolul de a ne cunoaºte mai bine, cu tradiþiile ºi sãrbãtorile fiecãruia. Cu privire la al doilea aspect nu vã rãmâne decât sã vã rugaþi ºi sã daþi în continuare exemplu bun. Numai astfel puteþi sã-i influenþaþi în bine pe cei de lângã dv. Cine

Sfânta Scripturã Anton. „ªtefan a fost omorât cu pietre de cãtre evrei. De ce în condamnarea ºi în uciderea lui, evreii nu au mai avut nevoie de aprobarea romanilor ca în cazul lui Isus? Vã mulþumesc!”

Este diferenþã între cazul lui Isus ºi cel al lui ªtefan. Primul a fost un proces normal cu o sentinþã care trebuia ratificatã doar de reprezentantul Cezarului. În situaþia lui ªtefan, procesul nu se terminã. Evreii „ºi-au astupat urechile ºi s-au nãpustit împreunã asupra lui”. Sfântul Luca nu foloseºte aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinþei de condamnare la moarte dupã legea iudaicã, ci foloseºte verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidenþã actul ilegal al iudeilor care îl linºeazã pe ªtefan.

Pr. Alois Bulai

ºtie, poate Domnul va face minunea ºi-i va întoarce. Oricum, fiecare dintre noi alegem drumul pe care apucãm: calea cea strâmtã sau calea cea largã, sau cum spune cartea Deuteronomului: „Þi-am pus înainte viaþa ºi moartea, binecuvântarea ºi blestemul. Alege viaþa, ca sã trãieºti, tu ºi sãmânþa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tãu, ascultând de glasul lui, ºi lipindu-te de el: cãci de aceasta atârnã viaþa ta ºi lungimea zilelor tale” (Dt 30,19-20). Dincolo de aspectele pozitive, mass-media în care intrã ºi internetul au ºi consecinþe mai puþin pozitive, precum: schimbã valorile, ne îndepãrteazã de lumea realã, ne prezintã o altã lume care ne rupe de realitate, creeazã dependenþã, sunt mari consumatoare de timp. Asta i-au fãcut pe mulþi sã constate: lãcrimãm adesea în faþa televizorului sau la un film, dar nu ne mai impresioneazã durerea celui de lângã noi; avem ºi vorbim cu mulþi prieteni pe internet, în reþelele de socializare, dar nu-i ºtim pe vecinii noºtri sau nu mai avem timp sã stãm cu cei din familia noastrã; cunoaºtem multe amãnunte din viaþa vedetelor ºi a sportivilor, dar ºtim tot mai puþin din evanghelie; admirãm natura prin programele tv. sau prin imaginile postate pe internet, ºi nu vedem cã au înflorit lângã noi teii sau trandafirii; scriem o mulþime de lucruri în mesaje e-mail sau sms, dar atât de puþin scriem despre bucuria de a fi cu Cristos. Împãrtãºindu-vã bucuria pe care aþi descoperit-o fãcând pelerinaje în diferite locuri importante legate de credinþã, vã dorim mult har ºi binecuvântare de la Domnul!

martie 2014 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale Evangelii gaudium Francisc, Ed. „Presa Bunã”, 14x20 cm, 180 p., 9 lei

Minunile lui Isus.

Comentariu biblic, omiletic ºi spiritual Isidor Mãrtincã, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-100-9, 394 p., 17x24 cm, 30 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

Odatã la douã luni aveþi posibilitatea de a câºtiga un premiu.

Trebuie doar sã trimiteþi câteva gânduri care sã rãspundã la întrebarea de mai jos. Se acordã Anul Durcovici. douã premii celor care scriu imCateheze presiile cele mai frumoase ºi Sfânta Monica, Cornel Berea, prin tragere la sorþi, dacã sunt mama sfântului Alois Moraru, mai multe. Trimiteþi prin poºtã Augustin la adresa de la pag. 2, prin fax: Ed. „Presa Bunã”, Emil Bougaud, 0232/211527 sau prin e-mail: 10x14 cm, 136 p., Ed. „Sapientia”, editor@ercis.ro, rãspunsul, 8 lei ISBN 978-606adresa dv. completã ºi numãrul 578-125-2, 14x21 de telefon. Participã la concurs cm, 376 p., 20 lei scrisorile ajunse pânã la 15 apriSfântul Francisc din lie. Numele câºtigãtorilor se vor anunþa în revista din luna Assisi. Oglinda mai. Impresiile cele mai frudesãvârºirii moase vor fi publicate. ªt. Acatrinei, trad., Întrebarea Ed. „Serafica”, Ce vã impresioneazã mai mult ISBN 978-606Mesaje ale papei pentru anul 2014 8092-70-2, 14x21 în viaþa ep. Anton Durcovici? (II) (pace, bolnavi, migranþi, Postul Mare, cm, 426 p., 20 lei Premiul În umbra crucii. Articole ºi studii vocaþii, tineri ºi comunicaþii sociale) despre viaþa ºi activitatea Francisc, Ed. „Presa Bunã”, Catolicii în spaþiul episcopului Anton Durcovici public. Presa catolicã 10x14 cm, 0,5 lei (fiecare) Lucrarea, coordonatã de din România în prima pr. ªtefan Lupu, este o culegere jumãtate a secolului Pãtimirea de articole, studii, amintiri al XX-lea Maica Speranþa, dedicate acestui slujitor al lui Iulian Ghercã, Ed. „Presa Bunã”, Dumnezeu, Anton Durcovici.

Ed. „Institutul ISBN 978-606Titlul evidenþiazã consecvenþa 8116-34-1, 162 p., European”, ISBN 978-606cu care acest venerabil episcop 24-0014-9, 17x24 cm, 10x14 cm, 10 lei ºi-a purtat crucea, atât în tim332 p., 50 lei pul episcopatului sãu, cât ºi în faþa Securitãþii, rãmânând meRugãciune pentru Materialele, în limita stocului disponibil, reu „în umbra crucii”. unitatea creºtinilor pot fi procurate prin comandã: 2014 • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Câºtigãtorii din ianuarie Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; Consiliul PontiAu fost primite: 5 e-mailuri ºi • prin fax: 0232/211527; 2 scrisori. Cele mai interesante fical pentru Pro• prin telefon: 0232/212003, interior 41: impresii despre ep. Anton Durmovarea Unitãþii – luni-vineri: orele 10.00-18.00; covici le-am primit de la Edith Creºtinilor, • prin e-mail: libraria@ercis.ro; Pintea (Arad) ºi Ana Feraru (RoEd. „Presa Bunã”, • prin internet: www.ercis.ro/libraria 14x20cm, 76 p., 5 lei În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul tunda), care vor primi Calenpoºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþu- darul „Cinci pâini de orz” 2014. rile specificate nu sunt incluse taxele poºtale. Pentru curajul de a ne scrie ºi Adorarea Eventualele modificãri ale preþurilor, precum pentru cele scrise, în mod expreasfântului ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi cepþional, îi vom premia ºi pe sacrament anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã ceilalþi: Claudia ºi Paula Roca Ed. „Sapientia”, puteþi interesa prin telefon de noile modificãri (Boghicea), Diana Gal (Bacãu), 2013, 10x14 cm, de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa Raimund Ghepes (Somuºca), http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

48 p., 3 lei Tereza Petercã (Paºcani).

26 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2014

Caravana Durcovici Orizontal: 1) Piesa de teatru „Anton..., omul cu faþa de bronz”, care pune în scenã viaþa acestui episcop martir – Consacrat.

2) Predicã simplã, dar cuprinzãtoare a episcopului Anton Durcovici, care îi cucerea pe toþi – Caravanã însufleþitã (masc.). 3) Doi la romani – Actriþã ce face parte din aceastã piesã de teatru (Iulia…). 4) „Teatrul din…” ai cãrui actori bãcãuani realizeazã caravana Durcovici – 1888, atunci când s-a nãscut episcopul Anton Durcovici. 5) Localitate în Suedia – Nimic (pop.) – Regizorul acestui scenariu (Ion…). 6) Precise – Scenaristul piesei de teatru „Anton Durcovici, omul cu faþa de bronz” (Laurenþiu…). 7) Ioan Tamaº – Titlu musulman (pl.) – Nota diapazonului. 8) Într-o doagã! – A-i întrista pe spectatori în urma caravanei Durcovici. 9) Nume masculin bulgar – Platani. 10) Primele embleme! – Diminutiv feminin – Zeu în mitologia greacã. 11) Cetate a lui Dumnezeu, denumire simbolicã a Ierusalimului – Animal de jertfã prezent pe stema episcopului Anton Durcovici – Loc de salvare (fig.).

12) Alt actor care face parte din caravana Durcovici (Ciprian…) – Actorul principal în rolul episcopului Anton Durcovici (Dumitru…). 13) Unu ºi

unu! – Femei, copii, bãtrâni cu credinþa în Dumnezeu, locuitori din Valea Mare, care ºi-au dat concursul pentru realizarea materialului filmat privind revoltele þãrãneºti de la sfârºitul anilor ’40 împotriva arestãrii episcopului Anton Durcovici (sing.).

Vertical: 1) Dãdacã – Alþi actori care au jucat în aceastã piesã de teatru (ªtefan ºi Nina…).

2) Smerenia episcopului Anton Durcovici – Reproduce glasul pisicii. 3) Carie! – Vârf de obelisc! – Alt actor îndrãgit al Teatrului din Clopotniþã care a jucat în aceastã piesã (Tiberiu…).

4) Dangãtul acestora alarmau credincioºii care veneau în apãrarea preoþilor ºi organizau gãrzi parohiale în jurul bisericii ºi casei parohiale – „Normele Studenþilor Creºtini” (abr.).

5) Credincioºii în raport cu episcopul Anton Durcovici – Poºtã electronicã (engl.) – Început de tremur! 6) Faima episcopului Anton Durcovici, ajunsã în toatã lumea (pl.) – Altã actriþã ce face parte din caravana Durcovici (Adina…). 7) Cinste adusã episcopului Anton Durcovici – Închisoare din judeþul Alba în

Rãspuns la rebusul „Lourdes – Fatima” din numãrul trecut: 1) SH – ROZARIU; 2) FATIMA – ARM; 3) ARAT – MARIA; 4) N – LUCIA – AN; 5) TAIA – S – A – I; 6) P – LALELE; 7) PELERINI – O; 8) ALO – ARAMAR; 9) PACATE – EUD; 10) I – ORA – INRI; 11) D – CREªTIN; 12) POCAINTA – E. Rezolvarea criptografiei „Cel mai bun mod...” din numãrul trecut: DE – A – M – ER – GE – IN – A – IN – TE – IN – V – IRT – UT – E – ES – TE – PR – AC – T – I – C – ARE – AB – IN – EL – U – I – CU – S – IM – P – LI – T – ATE – A – IN – I – MII.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Cacica, 300 lei; Rotunda, 200 lei; Târgu Neamþ, 12 lei.

care a murit PS Constantin Ignaþiu Bogdanffy, episcop auxiliar de Satu Mare ºi Oradea.

8) Infirm (înv.) – Picat la centru! – În vecie! 9) Sport în apã – Cântec de pãsãrele. 10) Nevinovatã – Rece! 11) Debut umoristic! – Compoziþie muzicalã cu caracter eroic – A izbi (pop.).

12) Termen de respect cu care cineva se adreseazã unei femei mai în vârstã (înv.) – Ceasuri – La ison! 13) La stânga! – Buimãcit – Care trebuie urmat întocmai.

Dicþionar: AIBO, IOC, ARIT, IALEM, ALDUI. Magda Coºa

Adunarea Departamentului de Cercetare Biblicã (Traian, 1 februarie)

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate (Bacãu, 2 februarie)

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate (Iaºi, 2 februarie)

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate (Roman, 2 februarie)

Întâlnirea membrilor Armatei Maicii Domnului (Luizi-Cãlugãra, 11 februarie)

Curs de formare pentru responsabilii parohiali ai A.C.T. (Traian, 14-16 februarie)

Ziua Socialã pentru Studenþi (Iaºi, 15 februarie)

Piesa de teatru „Anton Durcovici - omul cu faþa de bronz” (Mãrgineni, 15 februarie)