Page 1


LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV octombrie 2013, nr. 10 (286) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Episcopii catolici din România (Bacãu, 10 septembrie) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez? Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca toþi cei care se simt copleºiþi de povara vieþii, încât sã-ºi doreascã sfârºitul, sã poatã simþi apropierea iubirii lui Dumnezeu. Intenþia misionarã Pentru ca oficierea Zilei Mondiale a Misiunilor sã-i facã pe toþi creºtinii sã devinã conºtienþi de faptul cã sunt nu doar destinatarii, ci ºi vestitorii cuvântului lui Dumnezeu.

Credinþa, condiþie strictã „Dacã nu credeþi, nu veþi rezista!” (Is 7,9c)

uvintele citate, din cartea profetului Isaia, sunt adreC sate de cãtre Iahve regelui Ahaz al Iudeii, într-un moment deosebit de critic, fiind ameninþat cu atacul din partea vecinilor din nord. Lipsa de încredere în Dumnezeu a regelui este mustratã cu falimentul, cu pierderea independenþei ºi robia babilonianã, care va urma, timp de 70 de ani. „Semnul” pe care Ahaz a refuzat sã-l cearã, Dumnezeu l-a dat totuºi prin promisiunea mesianicã a lui Emanuel, prin femeia (Maria) care îi va da naºtere. Sunt deja douã milenii de la împlinirea promisiunii. Ea este vestitã, zi de zi, tuturor oamenilor de cãtre trimiºii lui Isus Cristos, prin Biserica sa. Primejdia în care se afla regele Ahaz este imaginea tuturor primejdiilor în care se aflã mereu omenirea, asaltatã de puterea întunericului. Pentru a-i opune rezistenþa necesarã, suntem îndemnaþi a da crezare Cuvântului vieþii, lui Isus: calea, adevãrul ºi victoria. Sfântul apostol Paul ne spune ºi nouã, aºa cum spunea creºtinilor coloseni (2,6-15): „Întãriþi

în credinþã, aºa cum aþi fost învãþaþi, prisosind în mulþumire” (v. 7b). În acelaºi timp suntem atenþionaþi: „Vedeþi sã nu vã subjuge cineva prin filozofie ºi speculaþii fãrã sens dupã tradiþia oamenilor, dupã învãþãturile de la început ale lumii, ºi nu dupã Cristos” (v. 8). Conºtiinþa Botezului ne întãreºte credinþa în „puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morþi” (v. 12b) ºi a dezarmat puterile potrivnice, fãcându-le de ocarã înaintea lumii, triumfând asupra lor prin crucea lui Cristos (cf. v. 15). Vrednic de reþinut este ºi îndemnul sfântului apostol Petru: „Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã!” (1Pt 5,8-9a). „Dumnezeule, care risipeºti întunericul neºtiinþei cu lumina cuvântului tãu, sporeºte în inimile noastre tãria credinþei pe care ne-ai dãruit-o, pentru ca focul aprins de harul tãu sã nu fie stins de nici o ispitã. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin” (Liturgia orelor, IV, p. 686).

Mesaj terezian

Fidelitatea rãsplãtitã „Pentru un har primit cu fidelitate, Isus ne acordã nenumãrate altele” (Ma 140). „Dacã vom rãmâne credincioºi în a face bucurie lui Isus în lucrurile mici, el se va simþi obligat sã ne ajute în cele mari” (LT 161). P.A.D.


SCRISOARE PASTORALÃ

Sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului e întoarcem cu bucurie în timp ºi retrãim în credinþã N momente de mare importanþã pentru viaþa Bisericii noastre locale. Episcopul Anton Durcovici a fost chemat ºi numit sã conducã poporul credincios din Moldova printre valurile înspumate ale noilor schimbãri socio-politice, impuse de conducerea ateo-comunistã de la Moscova. Numirea sa a avut loc în anul 1947, iar consacrarea episcopalã s-a realizat abia la 5 aprilie 1948 în catedrala din Bucureºti. Instalarea a avut loc la 14 aprilie 1948 în catedrala din Iaºi, într-o atmosferã de mare bucurie, dar încãrcatã de evenimentele complicate ºi agitate ale instaurãrii noii orânduiri sociale, potrivnice oricãrei forme de manifestare a credinþei. Încã de la început, noul pãstor, dispunând de o credinþã rarã ºi de o viziune clarã, în scrisoarea pastoralã, în care prezintã chemarea ºi programul de slujire în noua sa misiune de pãrinte ºi pãstor, îºi îndreaptã, cu mare evlavie, gândul spre cea care era aleasã sã fie ocrotitoarea ºi patroana diecezei, sfânta Fecioarã Maria, înãlþatã cu trupul la cer, alãturi de sfântul Iosif, soþul ei feciorelnic ºi tatã purtãtor de grijã nu numai a lui Isus, ci ºi a Bisericii sale. Imediat dupã începutul ministerului sãu episcopal, într-o altã scrisoare pastoralã adresatã tuturor preoþilor, noul episcop îi invitã cu multã încredere ca

ei sã-i îndemne pe credincioºi „sã închine luna mai în chip deosebit preasfintei Fecioare Maria, aºa cum de mult obiºnuieºte sã facã poporul nostru credincios. Cuvintele ce vi le adresez acum nu au, de aceea, alt scop, decât sã întãreascã hotãrârea pe care aþi luat-o, amintindu-vã numai rolul covârºitor ce îl are preotul nostru, de a trezi ºi a menþine râvna credincioºilor în cinstirea Maicii Domnului”. Asemãnând-o pe Maria cu chivotul legãmântului, ea trebuie sã fie aceea care va ajuta poporul sãu sã treacã prin toate pericolele ºi sã învingã toate obstacolele, aºa cum odinioarã poporul ales, având în faþa sa arca alianþei, a reuºit sã treacã apele învolburate ale Iordanului ºi sã învingã obstacolul cetãþii din Ierihon, pentru a ajunge în þara fãgãduinþei (cf. Ios 3). „În faþa Maicii Preacurate a Creatorului, stãpânului atotputernic – avea sã le aminteascã noul pãstor preoþilor ºi poporului creºtin din Moldova – valurile furioase ale patimilor omeneºti se opresc ºi stau perete, cetãþile ºi atacurile duºmane, oricât de înfricoºãtoare, se prãbuºesc neputincioase ºi nimic nu mai poate împiedica poporului creºtin intrarea în împãrãþia Fiului ei”. Cu vie ºi profundã convingere le scria preoþilor diecezei: „Ridicaþi, aºadar, cât mai sus, Cucernice pãrinte, în vãzul poporului credincios chivotul legii celei noi, stindardul Maicii

Domnului, îndemnaþi-i pe pãstoriþii Sfinþiei voastre sã ia parte cu mic, cu mare la devoþiunea de mai, ce se þine în bisericã, având grijã a o sãvârºi cu cât mai multã solemnitate ºi evlavie sau, dacã nu pot veni în sfântul lãcaº, sã nu uite de a saluta în aceastã lunã pe Maica lor din ceruri cât mai des cu rugãciuni cântate ºi flori, fie acasã în sânul familiei, fie la câmp, la lucru sau oriunde s-ar afla”. Îndemnul neînfricatului ºi curajosului episcop nu a încetat sã rãsune în toþi anii grei ai persecuþiei ºi dictaturii, astfel încât vocea lui, preluatã de cei care au urmat dupã el, a continuat sã cheme lumea la o adevãratã încredere faþã de Maica poporului nostru credincios ºi ocrotitoare a Moldovei. Iar Maica sfântã i-a însoþit cu iubirea ei de mamã pe toþi fiii Bisericii noastre, pânã la cãderea zidului Berlinului ºi a tuturor structurilor puterii rãului ºi a celor necredincioºi. Nu mult timp dupã aceastã circularã, la 5 august, a urmat un alt gest impresionant ºi curajos al noului episcop, o altã ¾

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3


¾ scrisoare, prin care le cerea tutu-

ror pãrinþilor decani sã distribuie preoþilor parohi ºi poporului creºtin noul formular al Liturghiei din 22 august, în cinstea inimii neprihãnite a sfintei Fecioare Maria, pentru a celebra, cu un nou zel, aceastã zi închinatã iubirii sale materne. Pentru a întãri în credincioºi convingerea cã trebuie sã se încredinþeze ocrotirii Preacuratei Fecioare Maria în faþa ameninþãrilor care se înmulþeau împotriva credinþei ºi a Bisericii, la 20 august 1948, episcopul cere ca în lunile septembrie ºi octombrie sã se intensifice rugãciunile ºi evlavia cãtre Maica Domnului, prin recitarea zilnicã a Rozariului, cu excepþia zilelor de vineri, când se va face Calea crucii, care trebuia sã se încheie cu binecuvântarea simplã cu preasfântul sacrament. Nu mult dupã aceea, plin de încredere ºi credinþã, a procedat la memorabila consacrare a Eparhiei de Iaºi cãtre inima neprihãnitã a Mariei, din ziua de 22 august 1948. Acest act curajos al Preasfinþitului Anton avea sã impresioneze tot poporul creºtin, invitat la încredere ºi curaj, ºi avea sã-i fie încã un cap de acuzare, pentru rezistenþa în faþa pericolului, din partea conducerii comuniste impuse de cãtre emisarii Moscovei. Toate aceste iniþiative, luate imediat dupã instalarea sa ca episcop de Iaºi, demonstreazã grija lui specialã pentru poporul încredinþat spre pãstorire, iar convingerea sa în ajutorul Maicii Domnului l-a însoþit mereu ºi l-a întãrit în munca sa apostolicã, pe care a fãcut-o cunoscutã în vizitele canonice din parohii, cu ocazia administrãrii sacramentului Mirului, pregãtindu-i pe credincioºi în

lupta împotriva curentului periculos ce se abãtea peste poporul nostru. Nu citim oare în aceste apeluri ºi iniþiative convingerea sa, dar ºi anunþarea profeticã a faptului cã, urmând-o pe Maria, chivotul cel nou al Mântuitorului, toate valurile vor fi învinse ºi astfel poporul, plin de credinþã, va putea merge înainte spre împãrãþia veºnicã? Îi mulþumim Domnului pentru mãrturia lui, pentru sângele pe care l-a vãrsat pentru ca noi „sã avem viaþã ºi s-o avem din belºug” ºi îi suntem recunoscãtori marelui nostru pãstor cã ne-a arãtat drumul pe care putem învinge orice duºman ºi orice piedicã ºi cã ne-a încredinþat Mamei noastre cereºti, care ne-a luat sub mantia ei ºi ne-a fãcut sã creºtem în credinþã ºi sã ieºim victorioºi din lupta cu Cel Rãu ºi cu slujitorii sãi. Cãtre toþi preoþii, persoanele consacrate ºi toþi credincioºii Apropiindu-ne de luna octombrie, pentru care episcopul Durcovici le cerea credincioºilor sã recite zilnic sfântul Rozariu, sã ne apropiem ºi noi de Isus ºi de iubirea sa euharisticã, însoþiþi de Mama noastrã cereascã, ºtiind cã, tocmai în aceastã lunã, procesul canonic ce se desfãºoarã la Roma în vederea beatificãrii sale ajunge la un moment decisiv: analiza din partea comisiei cardinalilor ºi a episcopilor. Cerem ºi îndreptãm un apel cãtre întreaga diecezã, cãtre preoþi, persoane consacrate, seminariºti, tineri ºi familii, ca în toate bisericile, rugãciunea Rozariului, recomandatã de episcopul Durcovici în vremuri grele, sã fie recitatã zilnic, fie înainte de sfânta Liturghie,

4 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

fie în cadrul devoþiunii mariane de searã, devoþiune care este bine sã se încheie cu binecuvântarea euharisticã, pentru ca astfel sã desfãºurãm o campanie de rugãciuni, unindu-ne cu credincioºii din Arhidieceza de Bucureºti, cu cei din comunitatea Bad Deutsch-Altenburg (Austria) ºi cu toþi credincioºii noºtri, aflaþi în diferite pãrþi ale lumii, mai ales la Roma, pentru implorarea dobândirii prin mâinile Maicii Preacurate a mult aºteptatei beatificãrii a episcopului Anton Durcovici, din partea Sfântului Pãrinte papa Francisc. Episcopul nostru Anton ºi-a dat viaþa pentru credinþa noastrã; noi suntem chemaþi sã urmãm exemplul sãu, sã apãrãm darul credinþei ºi al iubirii adevãrate ºi sã nu încetãm a ne ruga pentru fericirea sufletului sãu nobil ºi pentru marele favor al declarãrii sale ca fericit. Credem cã Preacurata Fecioarã Maria, pe care atât de mult a iubit-o, care l-a asistat în clipele grele ale suferinþei ºi care l-a fãcut sã fie curajos în mãrturia sa apostolicã, ne va asista ºi pe noi în mãrturisirea aceleiaºi credinþe pentru care el ºi-a dat viaþa, asemenea lui Isus, marele preot ºi pãstor. Nãdãjduim cã ea va întinde peste noi mantia sa ocrotitoare ºi ne va bucura cu un dar atât de mult aºteptat, de a-l avea în curând mijlocitor în ceruri pentru noi ºi pentru tot poporul creºtin din grãdina ei binecuvântatã, România ºi Dieceza de Iaºi. În fiecare searã vom încheia zilele lunii octombrie cu rugãciunea sfântului Bernard: „Adu-þi aminte”. Tuturor, alese mulþumiri, binecuvântare cereascã ºi îmbrãþiºare frãþeascã ºi pãrinteascã. ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi


Actualitatea

Episcopii catolici la Bacãu ºi Luncani Episcopii romano-catolici ºi greco-catolici din România s-au întrunit în sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor din România (CER), în perioada 9-12 septembrie, la Mãnãstirea Fraþilor Carmeliþi din Luncani. Întâlnirea a fost organizatã de Episcopia de Iaºi, participând 15 episcopi din România ºi episcopul de Chiºinãu (Republica Moldova).

cont de Anul CredinÞ inând þei, episcopii au participat

la o zi de reculegere, pregãtitã de pr. Marius Taloº, superior regional al iezuiþilor din România. Apoi, în seara zilei de marþi, 10 septembrie, a avut loc deschiderea oficialã a sesiunii de toamnã a CER. Episcopii au fost oaspeþii comunitãþii din Bacãu, unde au participat la sfânta Liturghie solemnã din biserica „Sfinþii Petru ºi Paul”, prezidatã de ÎPS FranciscoJavier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, invitat la lucrãrile Conferinþei. La acest moment special pentru credincioºii din oraºul Bacãu ºi din împrejurimi au fost prezenþi la celebrare pr. Isidor Dâscã, decan de Bacãu, preoþii

colaboratori din parohie, preoþi oaspeþi, precum ºi reprezentanþi ai autoritãþilor locale. În plenul lucrãrilor, conform comunicatului de presã semnat de pr. Eduard Coºa, episcopii au analizat relaþia de colaborare dintre Caritas Europa ºi Confederaþia Caritas România, pastoraþia sanitarã în cadrul episcopiilor catolice din þarã, întâlnirea mondialã a tinerilor din Brazilia; s-a fixat calendarul întâlnirilor la evenimentele organizate de Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE), au stabilit ca fericitul Vladimir Ghika sã fie notat în calendarele Bisericilor particulare din România în ziua de 16 mai. Au fost analizate cu preocupare rezultatele publicate

‰ Conferinþa episcopilor – Organism colegial, cu caracter permanent, constituit din episcopii unei þãri sau ai unui anumit teritoriu, care îndeplinesc împreunã anumite funcþii pastorale pentru credincioºii din teritoriul respectiv, cu scopul de a promova binele pe care Biserica îl oferã oamenilor. Conferinþa episcopilor are ºi o funcþie legislativã, adicã poate da decrete generale (legi), în cazurile prevãzute în mod expres de cãtre drept. ‰ Conferinþa Episcopilor din România – În forma ei actualã, dateazã din 16 martie 1991, fiind aprobatã la 25 noiembrie 1993. Este alcãtuitã din toþi episcopii din România, iar întâlnirile plenare obiºnuite au loc de douã ori pe an, primãvara ºi toamna, la care participã cu statut de invitat permanent ºi PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu (Republica Moldova). În România sunt 17 episcopi, ºase dieceze romano-catolice ºi cinci greco-catolice. CER are douã subsecþiuni: latinã ºi orientalã. Preºedintele ºi vicepreºedintele sunt aleºi pe baza alternanþei celor douã rituri, latin ºi oriental. Actualmente (2013–2016), preºedintele CER este ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop-mitropolit de Bucureºti.

ale recensãmântului populaþiei, de asemenea, exprimându-se îngrijorarea faþã de libertatea justiþiei care în ultimul an s-a folosit de principiul majoritãþii pentru a încãlca flagrant dreptul la proprietate ºi a refuza retrocedãrile cãtre comunitãþile greco-catolice. În cadrul întrunirii, episcopii s-au rugat pentru Bisericã ºi pentru þarã ºi ºi-au exprimat preocuparea pentru pacea în Siria, în Orientul Mijlociu ºi în lume. Dupã terminarea lucrãrilor, în ziua de 12 septembrie, câþiva episcopi au fãcut o vizitã la Bozieni (NT), la conacul familiei Ghika, în care a stat copilul Vladimir Ghika, în anii 1877 ºi 1878, ºi unde a revenit de mai multe ori. În Dieceza de Iaºi, CER s-a mai reunit în zilele de 2-3 mai 1995, la sediul Episcopiei; în perioada 7-9 mai 2001, la Traian (NT); la 31 octombrie 2005, la sediul Episcopiei (în sesiune specialã); 15-17 mai 2008, la sediul Episcopiei. Urmãtoarea întrunire a CER s-a fixat în perioada 5-7 mai 2014, la Oradea, în organizarea Eparhiei Greco-Catolice de Oradea. Pr. Adrian Blãjuþã

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5


Interviu cu PS Florentin Crihãlmeanu

„În Anul Credinþei m-am întors la locul în care am fost botezat” (I) S-a nãscut în Iaºi ºi a fost botezat în catedralã. Între timp a ajuns preot ºi apoi episcop. Revine cu plãcere în oraºul natal. Ultima datã a trecut prin Iaºi în zilele de 12 ºi 13 septembrie, dupã ce a participat la lucrãrile Conferinþei Episcopilor din România. Este vorba de PS Florentin Crihãlmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla. A vizitat Seminarul, sediul Episcopiei de Iaºi, redacþia „Lumina creºtinului”. În dimineaþa zilei de 13 septembrie a celebrat împreunã cu PS Petru Gherghel în biserica în care a fost botezat. L-am rugat sã rãspundã la câteva întrebãri. Aºa s-a înfiripat un dialog despre amintiri, vocaþie, frumuseþile preoþiei ºi credinþã. ‰

Preasfinþite, ce amintiri vã leagã de Iaºi? De Iaºi mã leagã în primul rând faptul cã este locul în care, prin mila lui Dumnezeu, am vãzut lumina zilei, la Spitalul Parhon din dealul Copoului. Mã leagã ºi în mod particular, o spun în acest An al Credinþei, faptul cã taina Botezului, intrarea în Biserica Catolicã, am primit-o în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, prin grija pãrintelui paroh de atunci, pr. Tocãnel, având ca naºi pe bunicii mei, Petru Caraman ºi Alice Caraman, în ziua de 20 octombrie 1959. Tot aici am primit pentru întâia oarã taina Mãrturisirii, dupã o bunã pregãtire cateheticã în anii 1967 ºi 1968, ºi, de asemenea, am primit prima sfântã Împãrtãºanie. De la prima Împãrtãºanie îmi aduc aminte ºi de îmbrãcãmintea pe care o purtam, cu papucii de lac ºi cu cãmãºuþa albã, ºi de preoþii care ne vorbeau foarte frumos, ºi de ceilalþi copii zburdalnici, aºa cum eram în pauzele de catehezã: ne jucam în

partea lateral dreapta a bisericii, între gardul de zid ºi bisericã, un loc în care eram oarecum mai protejaþi. Apoi mã leagã ºi clasa a IV-a pe care am parcurs-o la Liceul „Garabet Ibrãileanu” din Copou, ºi, sigur, colegii de ºcoalã pe care i-am avut. ‰ Mai aveþi rude în Iaºi? Sunt încã în Iaºi fratele mamei ºi familia, cu cele douã fiice care acum sunt profesoare în oraº. Pentru noi, mã refer aici la familie, fratele ºi sora mea, Iaºiul a rãmas un loc al vacanþelor, un loc în care veneam la bunici, un loc în care trãiam din plin libertatea jocului, pe de o parte, bucuria de a fi împreunã cu ceilalþi copii de vârsta noastrã, dar, pe de altã parte, era ºi locul în care am învãþat foarte multe, în primul rând în domeniul credinþei, pentru cã ramura din partea mamei, fiind romano-catolici practicanþi, erau nelipsiþi de la sfintele Liturghii, de la momentele de catehezã, de la tot ceea ce putea înãlþa sufletul spre Dumnezeu. Aici ºi mãtuºa, Charlotte

6 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

Sibi, a avut un rol cu totul deosebit, chiar dacã pot spune cã nouã, copiilor, nu ne era întotdeauna pe plac: ne chema de la joacã la orele de catehezã, ne chema la dictãrile de limbã francezã. Cu bunica, Alice Caraman, adeseori fixa anumite zile în care în casã trebuia sã vorbim numai limba francezã sau numai limba englezã ºi, repet, nu constituia pentru noi o mare plãcere, dar apoi, ajungând la studii, la Roma, prin mila lui Dumnezeu, practic cu ceea ce am învãþat în copilãrie, franceza ºi engleza, am reuºit sã mã descurc. În capitala Moldovei consider cã s-au pus fundamentele credinþei mele creºtine catolice. ªi dacã astãzi, prin mila bunului Dumnezeu, ºi eu aº spune total nemeritat, sunt la cârma unei dieceze, este datoritã acestui izvor de credinþã care a izvorât în baptisteriul catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi. ‰ Ne-aþi lãsat ºi o fotografie. Puteþi sã ne spuneþi cine sunt persoanele care apar în imagine? Sigur, este pãrintele Tocãnel, care a celebrat Botezul, dar ceilalþi cine sunt? De la stânga spre dreapta, în primul rând este bunicul, Petru Caraman, celebrul folclorist ºi etnograf, în mod particular la Universitatea din Iaºi, care îl are în braþe pe fratele meu mai mare, Muºat, de un an ºi jumãtate în vremea aceea. ¾


¾ Apoi

este bunica, Alice Caraman, care mã þine în braþe, înfãºat în hainele specifice vârstei, ºi, alãturi de bunica, este mama..., cu mâinile întinse spre pruncul botezat, privindu-mã cu mult drag... Suntem în faþa catedralei „Adormirea Maicii Domnului”, puþin spre stânga, iar pãrintele Tocãnel þine cu multã vrednicie în mânã arma de luptã a preoþilor, adicã Breviarul, având încã stola preoþeascã, iar bunicul în mâna stângã þine lumânarea baptismalã, care a fost aprinsã, semn al luminii lui Cristos care a pãtruns atunci în tânãrul suflet. ‰ Povestiþi, vã rog, puþin despre modul cum s-a nãscut vocaþia dv. la Preoþie. Încã din vremea copilãriei, aveam mare admiraþie faþã de preoþi ºi aveam senzaþia cã este o distanþã foarte mare între noi, copiii, ºi altar. Între timp am plecat din zona Moldovei în zona Transilvaniei, în mod particular la Turda, pânã în anii 1970. Acolo participam la oficiile în limba maghiarã, o perioadã de timp, ceea ce, oarecum, m-a fãcut sã înþeleg mai puþin din ceea ce se spunea ºi sã trãiesc mai mult actul liturgic, dar, propriu-zis, ideea preoþiei a apãrut mult mai târziu, în anii 1980, când a avut loc o întâmplare, zic eu, providenþialã, într-o duminicã a Rusaliilor, în Biserica Piariºtilor din Cluj. Mã aflam împreunã cu familia ºi, fiind foarte mare înghesuialã, s-a întâmplat sã leºin. Au venit mai multe persoane care mi-au dat primul ajutor ºi m-au aºezat pe treptele de la intrarea bisericii, dupã care a venit o persoanã ºi mi-a spus: „Rãmâi aici cã mã duc sã îþi aduc apã”. Am reþinut chipul acelei persoane, dar n-am mai vãzut-o pentru cã între timp a

venit mama cu sora mea ºi ne-am întors acasã. Bunul Dumnezeu a vrut ca, în toamna aceluiaºi an, ieºind de la sfânta Liturghie, o persoanã sã-mi spunã: „Vreau sã stau de vorbã cu tine”. Era aceeaºi persoanã. Mi-a spus cã este profesor de biologie ºi am început o discuþie despre viaþã. Am continuat sã merg sãptãmânal ºi apoi, treptat, am înþeles cã nu este doar profesor, ci cã are ºi un grup de tineri cu care duminica fãcea câte o ieºire la iarbã verde, dar era ºi rugãciunea Rozariului sau cântãri religioase. Treptat am intrat în acest cerc. Dupã câteva luni, am aflat cã este preot greco-catolic; mi-a permis sã asist la Liturghia care se celebra în casa Sfinþiei sale. Era pãrintele Pantelimon Aºteleanu, de vrednicã amintire. El a fost, practic, persoana care mi-a deschis calea spre Preoþie, chiar dacã întrebarea cea mai tranºantã mi-a pus-o un cãlugãr bazilian. Eram în primul concediu ca inginer. Îi cerusem pãrintelui Pintea sã-l petrec într-o parohie. „Du-te la Vatra Dornei! Este acolo un preot pe care îl cunosc ºi te va primi… Cobori la staþie, te uiþi unde-i turla bisericii, mergi la casa parohialã ºi spui cã te-am trimis eu”, mi-a zis el. Acolo

am fãcut cunoºtinþã cu pr. Iosif Sabãu, care în vremea aceea era paroh la Vatra Dornei. M-a primit cu toatã cãldura ºi bucuria. Am intrat în ritmul casei, care îmbina rugãciunea, Liturghiile, momente de masã împreunã ºi momente de plimbare. Celebram sfânta Liturghie cu un pãrinte bazilian, refugiat în casa parohialã. Avea o micã încãpere sub scarã, în care era un dulap, un pat, o masã ºi un scaun. Dupã una dintre Liturghiile pe care le-am celebrat în acea bisericã, pãrintele Micu m-a întrebat: „Nu te-ai gândit niciodatã sã devii preot?” „Nu”, i-am spus. „Gândeºte-te de-acum înainte”, a spus el. Pentru mine a început un examen de conºtiinþã pe care apoi l-am continuat acasã cu pãrintele Pintea. În cele din urmã, m-am înscris pe orbita acelor cursuri în clandestinitate, cum erau în anii aceia, 1986-1988. În anul 1990, când s-a deschis oficial un curs seral al Institutului Teologic, m-am înscris între cei 40 de tineri, lucrând ca ºi inginer pânã în jurul orei 15.00-15.30 ºi apoi venind cu drag la episcopie, pentru cursurile care le ofereau preoþii trecuþi prin focul persecuþiei (va urma). Pr. Cornel Cadar

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7


Rugãciune

Ziua Misiunilor

Vestitori curajoºi

ºi post pentru pace este o sutã de mii de oameni s-au adunat în Piaþa P „Sfântul Petru” în seara zilei de sâmbãtã, 7 septembrie, ca rãspuns la apelul papei Francisc de la rugãciunea Angelus din duminica precedentã, în care a convocat „o zi de post ºi rugãciune pentru pace în Siria, în Orientul Mijlociu ºi în lumea întreagã”. Îndemnul papei Francisc la rugãciune ºi post vine în contextul în care în Siria se desfãºoarã de doi ani un rãzboi civil, în care au fost ucise peste 100.000 de persoane, iar la 21 august au fost folosite arme chimice în timpul unui atac. În toatã lumea a fost retransmisã invitaþia papei de a susþine pacea prin post ºi rugãciune, milioane de oameni alãturându-se iniþiativei. ªi nu doar catolici... ªi Dieceza de Iaºi, prin pãstorul ei, a fost „chematã sã se asocieze la acest program de comuniune în rugãciune”, în special la Liturghiile de sâmbãtã; iar, în parohii, în timpul celebrãrii privegherii de la Roma (între orele 19.00 ºi 24.00), au fost organizate momente speciale de rugãciune. Începând sã se adune de dimineaþã, credincioºii au umplut Piaþa „Sfântul Petru”, printre aceºtia aflându-se ºi 42 de pelerini din Dieceza de Iaºi, alãturi de pr. Iosif Dorcu. Multe religii erau amestecate în piaþã, deoarece „avem o responsabilitate

pePentru strãzile lumii a marca cea de-a 87-a precisã, nu doar pentru cã suntem catolici, ci ca ºi persoane umane”, avea sã spunã Mons. Rino Fisichella, preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizãri. Se vedea la mulþi steagul Siriei; un grup de 10 musulmani recitau Coranul la marginea pieþei. Mulþi credincioºi s-au spovedit în timpul acestei privegheri la cei 50 de preoþi stabiliþi pentru aceasta. Dupã întronizarea imaginii Fecioarei Maria „Salus Populi Romani” ºi dupã conducerea rugãciunii Rozariului, papa Francisc a rostit predica. Referindu-se la relatarea începutului istoriei omenirii, papa a arãtat cã iniþial lumea era „frumoasã”, în „armonie” ºi „pace”, dar apoi a apãrut ºi rãzboiul, când omul „... se închide în propriul egoism”. Afirmând cã pacea este posibilã, papa i-a îndemnat pe toþi „sã priveascã la cruce”, o cheie de rezolvare a conflictelor. Cu multe momente de tãcere, uneori însoþitã de muzicã de orgã, a fost adorat Cristos din preasfântul sacrament, privegherea fiind încheiatã cu binecuvântarea euharisticã. Sunt semnale pozitive în urma postului ºi rugãciunii pentru pace, dar, pentru ca ea sã fie posibilã, e nevoie sã continuãm rugãciunea, aºa cum amintea papa a doua zi, la Angelus.

Zi Mondialã a Misiunilor, celebratã anul acesta la 20 octombrie, papa Francisc a transmis un mesaj întregii Biserici. Sfântul Pãrinte începe prin a evidenþia darul credinþei, care oferã semnificaþie vieþii ºi entuziasm mãrturisirii (cf. 1) ºi continuã cu o reflecþie asupra misionaritãþii, ca datorie a tuturor creºtinilor de a fi „vestitori curajoºi” pe strãzile lumii, depãºind graniþele instalate (cf. 2). Piedicile în faþa vestirii, aminteºte Sfântul Pãrinte, pot fi depãºite când acþiunea misionarã lasã deoparte interesul privat ºi individualismul, devenind un act al Bisericii Universale ce se propune printr-o viaþã bunã” (cf. 3). Crizele actuale cu privire la sensul vieþii, la valorile fundamentale ºi la convieþuire, fac tot mai necesarã rãspândirea evangheliei, luminã sigurã ºi „veste de speranþã, reconciliere ºi comuniune” (cf. 4). Efortul misionar ºi sprijinul acordat Bisericilor în dificultate pentru a-ºi redescoperi entuziasmul ºi bucuria sunt vãzute în finalul mesajului ca o „respiraþie universalã” ce duce la a experimenta „dulcea ºi mângâietoarea bucurie de a evangheliza” (cf. 5). Papa acordã un spaþiu generos pentru a mulþumi ºi a încuraja Bisericile tinere ºi misionarii care se angajeazã cu mult entuziasm ºi prospeþime la a trãi ºi mãrturisi credinþa.

Pr. Adrian Blãjuþã

Pr. Florin-Petru Sescu

8 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013


Din istoria revistei (IX)

Anii 1921-1925 a 1 ianuarie 1921 apare „Sentinela catolicã”, ca suL pliment la „Lumina creºtinului”, „spre a lãmuri atât pe catolicii noºtri cât ºi pe aceia care aduc asemenea acuze asupra adevãrurilor atât de mãreþe ale sfintei noastre Biserici”. În acest an încep sã fie publicate articole despre virtutea curãþiei, care vor continua ºi în anii urmãtori. Tot în anul 1921, în numãrul din august-septembrie, este descrisã vizita nunþiului apostolic Francisc Marmaggi la Iaºi, în perioada 7-9 iulie 1921. În numãrul din octombrie-noiembrie, redactorul propune pentru desfacerea scrierilor bune bibliotecile populare ºi colportajul catolic; de asemenea, este descrisã luarea în posesie a parohiilor din Basarabia, în urma hotãrârii Sfântului Scaun de a fi alipite la Eparhia de Iaºi. În anul 1922 apar mai multe articole despre importanþa presei. În articolul „Anul al optulea” din luna ianuarie se rememoreazã dificultãþile prin care a trecut ºi trece revista, se mulþumeºte abonaþilor ºi se exprimã speranþa în apariþia revistei la timp ºi în îmbunãtãþirea ei. În februarie se scrie despre noul papã Pius al XI-lea. În martie 1922 este publicatã scrisoarea pastoralã a ep. Alexandru Th. Cisar prin care se introduce calendarul gregorian. În octombrie sunt scoºi în evidenþã laicii care lucreazã pentru rãspândirea revistei: Gh.M. Iacob din Huºi-Corni (60 de abonamente), M. Cancel Gh. din Faraoani (57 de abonamente), Anton

Bejan din Butea (52 de abonamente), Mihai Pârþac din Horleºti (43 de abonamente), P. Mihãlcuþ din Buhonca (26 de abonamente), G. Lazzari din Nehoiu (20 de abonamente). În decembrie este descrisã sfinþirea bisericii din Focºani. În anul 1923, în fiecare lunã este publicatã o meditaþie despre evlavia la inima lui Isus. În acest an revista împlineºte un deceniu de existenþã. Ep. Alexandru Th. Cisar îi scrie pr. Anton Gabor urându-i sã continue a rãspândi, prin „Lumina creºtinului”, „luminã în sufletele credincioºilor, raze înfocate de înþelepciune ºi iubire” de la Cristos. La 21 ianuarie 1923, pr. A. Gabor îl felicitã pe arhiepiscopul de Bucureºti R. Netzhammer, cu prilejul zilei onomastice ºi-i cere binecuvântare pentru revistã. Scrisoarea este importantã pentru cã are ºtampila revistei (cu imaginea inimii lui Isus de pe prima paginã a publicaþiei în centru). La 25 ianuarie 1923, arhiep. Raymund Netzhammer îi rãspunde directorului publicaþiei. La zece ani de la înfiinþare, publicaþia este apreciatã ºi recomandatã ºi de ep. Alexandru Nicolescu de Lugoj, nunþiul Francisc Marmaggi, mitropolitul Vasile Suciu de Alba Iulia ºi Fãgãraº, ep. Iuliu Hossu de Cluj, ep. Valeriu Traian Frenþiu, ep. Gustav Carol Maylath al Transilvaniei. În numãrul din luna mai se anunþã cã papa l-a declarat pe sfântul Francisc de Sales patron al ziariºtilor ºi scriitorilor catolici. În numãrul din

septembrie-octombrie 1923 cele mai multe pagini sunt dedicate nunþiului Angelo Maria Dolci sosit la Bucureºti. În anul 1924 revista devine interesatã de unitatea Bisericii. În ianuarie este publicat articolul: „Octava de rugãciuni pentru unitatea Bisericii”. Numãrul din martie anunþã cã pãrinþii franciscani au cumpãrat la începutul lunii decembrie 1923 o tipografie pe care au instalat-o la Hãlãuceºti, dându-i numele Tipografia „Serafica”. În luna aprilie, prin articolul „Papa Pius al XI-lea ºi presa bunã”, se sugereazã instituirea unei Zile a Presei la 29 iunie. În luna mai, în articolul „O veste plãcutã”, se noteazã cã ep. Alexandru Th. Cisar, aflându-se la Roma, a înmânat Sfântului Pãrinte colecþia revistei „Lumina creºtinului” împreunã cu „Sentinela catolicã” ºi „Calendarul catolic” de la 1912 pânã la 1924; este redatã ºi scrisoarea de mulþumire a secretarului de Stat, din 18 martie 1924. Numerele din a doua parte a anului 1925 scriu despre Mihai Robu, primul român numit episcop de Iaºi ºi consacrat la 20 septembrie 1925 în capela „Notre Dame de Sion” din Iaºi. Episcopul publicã un îndemn pentru „Pâinea Seminarului”, pânã în decembrie strângându-se 78.391 de lei. Pr. Cornel Cadar

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9


Gânduri la centenar

Felicitãri! a acest frumos ºi fericit aniversar nu pot trece cu L vederea cã „Presa Bunã” ºi „Lumina creºtinului” mi-au oferit o potrivitã oportunitate sã lucrez la rãspândirea evangheliei prin cuvântul scris. În ajunul zilei de 1 aprilie 1990, pe când eram vicar la Bacãu, Mons. Petru Gherghel, actualmente episcopul nostru, îmi spune la telefon sã-mi iau rãmas bun de la comunitate pentru a merge la Iaºi sã mã ocup de partea tehnicã a ceea ce a fost ºi este ºi astãzi „Presa Bunã”. (...) Am fãcut ce se putea într-un spaþiu foarte limitat ºi cu mijloace aproape rudimentare ca sã se refacã firul istoriei cu privire la aceastã importantã instituþie pentru care trebuie felicitaþi înaintaºii noºtri ºi mereu vrednici de a fi pomeniþi. (...) În seminar l-am avut ca profesor, instructor ºi restaurator de cãrþi vechi sau prea uzate pe pr. Ioan Ciuraru care, pe cât de brunet ºi slab era, pe atât de mult l-am îndrãgit pentru convingerile sale pentru textul scris. Ne-a spus întregii clase, ºi pentru mine a rãmas o încurajare: „Dacã orice creºtin are în mânã o carte de rugãciune, o revistã, un pliant despre Dumnezeu, Bisericã ºi Maica Domnului putem dormi liniºtiþi, merge în concediu sau în strãinãtate când se va putea”. (...) Când eram suficient de mare mã trimitea mama la strãbunica (a trãit peste 100 de ani) sã-i tai lemne ºi sã-i aduc apã de la fântâna cea mai apropiatã

E bine de ºtiut

De la cititori:

despre ep. Anton Durcovici „Mã numesc Daniel Banner ºi colaborez la revista Pro memoria de la Bucureºti. Doresc sã vã trimit alãturat copia unei iconiþe pe care am descoperit-o în arhiva familiei mele. Este vorba despre o iconiþã pe care episcopul Durcovici a sfinþit-o ºi a dãruit-o pe 12 iunie 1949, la Turnu-Severin, aºadar, cu ºi cea mai adâncã. Eram rãs- douã sãptãmâni înainte de a fi plãtit cu un boþ de mãmãligã arestat. aºezat în pripã, pentru cã era frig, peste câteva linguri de brânzã. La despãrþire, ºi în acele timpuri, mi-a încredinþat ºi revista „Lumina creºtinului” ºi alte cãrþi de la „Presa Bunã” pe care „nu trebuia” sã le vadã anumite persoane. Fiind implicat în problemele de la „Presa Bunã”, le-am adus ºi trebuie sã fie ºi astãzi în arhivã. Sunt recunoscãtor lui Dumnezeu ºi tuturor superiorilor, episcopului Petru Gherghel, episcopului Aurel Percã precum ºi pr. Vladimir Petercã Episcopul îl cunoºtea foarte pentru încrederea acordatã, ºi probabil pe bunicul meu, Joanume: cã pot face ceva în pri- hann Banner, elev la Liceul Tevinþa textului scris pentru creologic «Sfântul Andrei» din dincioºi. (...) Felicit, încurajez ºi mã rog Bucureºti pânã în 1944, aºadar, pentru foºtii ºi actualii osteni- elev pe atunci al Monseniorului tori de la „Presa Bunã”. Succes Durcovici. Textul original este în aceastã privinþã ºi în aceastã urmãtorul: «Der werten Fadirecþie, ºi pentru cã la urmã- milie Banner Gottes reichten toarea sutã de ani voi fi în altã Segen für alles, was derselbe parte voi face ce pot ca sã fie für das Haus Gottes tut. T. Sefrumos ºi bine pentru „Presa verin, 12.VI. 1949, +Anton DurBunã” – „Lumina creºtinului”. covici, Bischof» («Stimatei faMulþumesc „Lumina creºti- milii Banner, cea mai bogatã binecuvântare a Domnului pennului”. La mulþi ani! Pr. Iosif Comoraºu tru tot ceea ce sus-numita face (director al Institutului „Presa Bunã” pentru casa Domnului»)”. 19 martie 1992 – 31 august 2009)

10 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

Daniel Banner


ISTORIE Figuri ilustre

Episcopul Mihai Robu piscopul Mihai Robu s-a E nãscut la 10 aprilie 1884 la Sãbãoani ºi a urmat cursurile Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaºi. A fost hirotonit preot la 20 aprilie 1907, activând apoi în calitate de profesor la Seminarul „Sfântul Iosif”, secretar al episcopului Alexandru Theodor Cisar, precum ºi în Parohiile Vãleni, Faraoani ºi Horleºti. La 5 iulie 1925, papa Pius al XI-lea l-a numit episcop de Iaºi, fiind primul episcop indigen din Dieceza de Iaºi, dupã consacrarea episcopalã din 20 septembrie acelaºi an de la Iaºi. A trecut la cele veºnice la 27 septembrie 1944 în Munþii Bihorului, fiind înmormântat în cimitirul greco-catolic din Beiuº ºi reînhumat dupã douãzeci de ani în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi. În timpul pãstoririi sale, Dieceza de Iaºi a cunoscut o viaþã înfloritoare, episcopul Mihai Robu susþinând în chip deosebit ºi presa catolicã. Revista Lumina creºtinului se poate mândri cu faptul de a fi avut în preotul ºi apoi episcopul Mihai Robu pe unul dintre cei mai valoroºi colaboratori ai sãi; acesta s-a clasat pe locul al doilea în ceea ce priveºte numãrul articolelor publicate (148), pe primul loc situându-se Monseniorul Anton Gabor, cu 332 de articole. Preotul Mihai Robu a debutat în publicistica diecezanã cu articolul „Mucenicii negri din Uganda”, publicat în nr. 2/1913 al revistei Lumina creºtinului. În perioadele 1913-1916, respectiv 1919-1925

acesta a fost o prezenþã constantã în paginile revistei în calitate de autor al unor articole valoroase cu o tematicã extrem de diversã. Multe dintre articolele editoriale purtau semnãtura sa, cele mai multe dintre acestea pe teme privind intenþiile generale ale Apostolatului Rugãciunii pentru luna în curs. Pot fi evidenþiate, de asemenea, articolele care tratau teme specifice epocii, precum dezvoltarea în inimile credincioºilor a evlaviei cãtre preasfânta inimã a lui Isus ºi preasfânta Fecioarã Maria. În rezumat, pr. Mihai Robu a publicat pânã în anul 1925 articole de actualitate privind viaþa Bisericii locale ºi universale, biografiile suveranilor pontifi ai epocii, pericolul conflagraþiei mondiale, elogiul pãcii, vieþile sfinþilor, eroismul soldaþilor catolici, actele de caritate ale Bisericii locale, evlavia pentru preasfântul sacrament, forþa ºi însemnãtatea rugãciunilor Angelus ºi sfântul Rozariu, convertirea necredincioºilor, apostolatul laicilor, istoria Bisericii, învãþãmântul ºi scrierile catolice, martirii Bisericii º.a. Revista Lumina creºtinului ºi-a omagiat colaboratorul constant, pr. Mihai Robu, biografia acestuia fiind prezentatã pe larg în câteva numere din cea de-a doua jumãtate a anului 1925. De asemenea, vizitele pastorale ale episcopului Robu au fost prezentate cu regularitate. Dupã anul 1925, activitatea publicisticã a episcopului Robu s-a diminuat, revista gãzduind

mai ales o serie de circulare ºi scrisori pastorale ale acestuia. O excepþie o constituie serialul purtând titlul „Prin þãri strãine”, publicat în anul 1928. Episcopul Robu a fost totodatã un mare binefãcãtor ºi susþinãtor al revistei ºi al Institutului „Presa Bunã”. De exemplu, la 30 august 1919 a semnat Apelul Societãþii Catolice „Presa Bunã”, iar dupã numirea ca episcop a sprijinit construirea clãdirii Institutului „Presa Bunã”, achiziþionarea unei tipografii, precum ºi fondarea ºi dezvoltarea institutului. S-a preocupat, de asemenea, în permanenþã de editarea revistei Lumina creºtinului ºi a celorlalte publicaþii catolice ale diecezei, asigurându-i continuitatea prin nominalizarea unor redactori valoroºi ºi a membrilor comitetului de conducere al Institutului „Presa Bunã”. Episcopul Mihai Robu rãmâne în istoria vieþii catolice româneºti drept unul dintre cei mai valoroºi pãstori, scriitori ºi publiciºti din prima jumãtate a secolului al XX-lea, presa ºi literatura catolicã deþinând un loc important în programul sãu pastoral din perioada în care s-a aflat la conducerea Episcopiei de Iaºi. Dr. Dãnuþ Doboº

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11


Mesajul sfinþilor

Episcopul Anton Durcovici – „Rãmas bun!” n perioada 1921-1948, Mon-

Î seniorul Anton Durcovici a deþinut, printre altele, funcþia de preºedinte al Congregaþiei Mariane a Bãrbaþilor din Bucureºti, fondatã în anul 1891 de preotul Joseph D’Ester. În cele ºase decenii de existenþã, congregaþia a desfãºurat o activitate spiritualã de mare relevanþã pentru catolicii din Bucureºti ºi din întreaga arhidiecezã, înfiinþând, printre altele, revistele Jugendfreund ºi Farul nou. La rândul sãu, preºedintele congregaþiei, Monseniorul Durcovici, s-a bucurat de simpatie ºi aprecieri deosebite din partea membrilor acesteia. Fotografia alãturatã, care ne-a fost pusã la dispoziþie prin amabilitatea domnului Emanuel Cosmovici, a fost realizatã în ziua de 5 aprilie 1948, la câteva ore dupã ceremonia consacrãrii Monseniorului Durcovici ca episcop de Iaºi, în timpul recepþiei oferite cu acest prilej la Palatul Nunþiaturii din Bucureºti de cãtre nunþiul Gerald Patrick O’Hara. Alãturi de episcopul Anton Durcovici se aflã preotul Vasile Begu ºi câþiva dintre reprezentanþii de frunte ai catolicilor din Bucureºti – profesorii Iosif ºi Mia Frollo, avocatul Anton Vladimir Frollo, avocatul Virgil Damian ºi alþii. Cronica congregaþiei descrie sentimentele contradictorii care îi stãpâneau pe membrii acesteia în perioada dintre nominalizarea Mons. Durcovici ca episcop de Iaºi (30 octombrie 1947) ºi consacrarea sa la 5 aprilie 1948, consacrare „amânatã, din fericire pentru noi”, dupã cum

consemneazã Cronica. „Aºa cã inimile congregaþioniºtilor – continuã aceasta – în timpul acestor luni au fost încontinuu însufleþite de dorinþe opuse: aceea de a nu-l lãsa sã plece ºi aceea de a-l vedea înscãunându-se, pentru binele Bisericii, pe tronul Episcopiei de Iaºi. De fiecare datã, dupã numire, când venea în mijlocul nostru, ni se pãrea cã este cea din urmã ºi de aceea nu o singurã datã, ci de trei ori, ne-am luat cu sfâºiere de inimã rãmas bun de la Excelenþa sa, care mereu ne spunea cã plecare nu înseamnã pãrãsire, cã îndepãrtare nu este despãrþire”. În cele din urmã, intelectualii catolici bucureºteni au acceptat ideea, luând parte în numãr mare la ceremonia consacrãrii episcopale din 5 aprilie 1948 ºi la recepþia oficialã care a urmat. În timpul acesteia, nunþiul O’Hara i-a invitat pe „amicii Monseniorului Durcovici” la un moment de penitenþã. „Ospãþul de penitenþã – consemneazã în continuare Cronica – fu de fapt un adevãrat banchet,

12 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

dar la care comunitatea de suflet – «cor unum et anima una» – fu o mult mai mare plãcere decât gustul savuroaselor mâncãruri. Spre a completa veselia zilei, nenumãrate fotografii s-au tras «ad perpetuam rei memoriam». ªi totuºi, în mijlocul evenimentelor de acum, pentru noi care l-am pierdut pe iubitul nostru praeses, însorita zi de 5 aprilie 1948 a fost ca acele splendide zile de iarnã în care dupã multã vreme noroasã strãluceºte triumfãtor soarele pe un cer cu desãvârºire senin, însã termometrul aratã 20 de grade sub zero”. La câteva luni de la acest eveniment, Congregaþia Marianã a Bãrbaþilor din Bucureºti a fost interzisã de guvernul comunist, iar membrii supravieþuitori au suferit din plin persecuþiile. La rândul sãu, ultimul preºedinte al congregaþiei, episcopul Anton Durcovici, avea sã fie arestat de Securitate la 26 iunie 1949, aflându-ºi tragicul sfârºit la Penitenciarul Sighet, la 10 decembrie 1951. Dr. Dãnuþ Doboº


Sanctuare

Bonaria iua de 22 septembrie 2013 Z va rãmâne scrisã cu litere de aur în istoria Sardiniei, deoarece în aceastã zi papa Francisc a fost în pelerinaj la cel mai mare sanctuar din insulã: Madonna di Bonaria (Cagliari). Papa a celebrat sfânta Liturghie, s-a recules în faþa statuii miraculoase ºi a avut întrevederi cu oameni ai locului, cu bolnavi, cu tineri. Istoria acestui sanctuar începe în anul 1370. Conform tradiþiei, o navã, pornitã din Catalonia, a fost surprinsã de furtunã. Marinarii, pentru a se salva, au hotãrât sã arunce în mare tot ce era mai greu. Printre lucrurile aruncate a fost, în cele din urmã, ºi o ladã, fãrã sã þinã cont ce conþinea aceasta. La contactul lãzii cu marea, furtuna s-a oprit imediat. Lada a fost gãsitã la malul mãrii lângã Cagliari, de niºte cãlugãri. Când au deschis-o, au gãsit o statuie a Maicii Domnului, care într-o mânã îl þinea pe pruncul Isus în braþe, în cealaltã þinea o candelã. Evlavia cãtre aceastã statuie miraculoasã s-a rãspândit imediat în toatã Sardinia. Este invocatã mai ales de marinari, ca protectoare a lor. Mai târziu, cuceritorii spanioli care au ajuns în America de Sud au dat capitalei Argentinei numele acestui sanctuar: Buenos Aires (Bonaria). Pe colina Bonaria exista de fapt un castel ºi o bisericã din timpul regelui Alfons de Aragon. Biserica a fost încredinþatã, în anul 1335, cãlugãrilor Sfintei Fecioare Maria a Rãscumpãrãrii celor captivi (mercedares).

Sanctuarul propriu-zis este constituit din biserica micã (din sec. al XIV-lea), care se aflã în partea stângã a bazilicii. Construirea bazilicii a început în anul 1704, când afluxul de pelerini a fost din ce în ce mai mare. La început un arhitect din nordul Italiei a proiectat o construcþie barocã, dar, mai târziu, arhitectul Giuseppe Viana a regândit proiectul în stil neo-clasic. Edificiul a fost consacrat în anul 1885, dar a fost finalizat abia în anul 1925, an în care papa Pius al IX-lea i-a conferit titlul de basilica minor. La 13 septembrie 1907, papa Pius al X-lea a declarat-o pe Maica Domnului de la Bonaria patroanã a Sardiniei. Statuia veche, cinstitã aici, se aflã în sanctuarul vechi, în altar. Pelerinii care ajung aici pot urca, pe niºte trepte, pânã lângã statuie, pentru a o venera. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, sanctuarul a fost grav avariat. Aºa se face cã va fi restaurat între anii 1947 ºi 1960, iar ultima datã în 1998. Pentru a ajunge la intrarea în bazilicã, pelerinul urcã multe trepte. Ajuns în faþa bisericii, va întâlni o faþadã simplã, cu

trei uºi, iar deasupra, doar cât corespunde navatei principale, un portic ornat cu un triunghi în partea superioarã. În triunghi se poate vedea stema ordinului cãlugãresc prezent aici. Ajuns în interior, pelerinul va fi impresionat, mai întâi, de cupola octogonalã de deasupra altarului (înaltã de 50 m), iar apoi de mozaicul viu colorat din spatele altarului. În ambele laterale se aflã mai multe capele, toate dedicate Maicii Domnului: „Maria Ajutãtoare”, „Înãlþarea la cer a Mariei”, „Fecioara de la Fatima”, „Regina Sfântului Rozariu” ºi altele. Deasupra altarului mare se poate vedea un baldachin sprijinit pe patru coloane de marmurã verde, decorat cu chipuri de îngeri în rame aurite. În partea din spate a prezbiteriului se aflã o reproducere a statuii Maicii Domnului de la Bonaria. Sãrbãtoarea Maicii Domnului de la Bonaria este celebratã anual la 28 aprilie. Alþi trei pontifi romani au venit în pelerinaj la Cagliari: Paul al VI-lea (24 aprilie 1970), Ioan Paul al II-lea (20 octombrie 1985) ºi Benedict al XVI-lea (7 septembrie 2008). Pr. Iosif Dorcu

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13


Pentru familiI „Familia la ºcoala credinþei”

Un gând devenit realitate otul a pornit de la o propunere. Ne-am întrebat: „De T ce nu, o întâlnire diecezanã a familiei ºi în Dieceza de Iaºi?!” Era o propunere bunã, cam curajoasã, ºi pe undeva ºi realizabilã. Am transferat proiectul de la simpla discuþie pe o hârtie ºi l-am propus episcopului Petru Gherghel. Se întâmpla acum un an. Între timp am trecut la sensibilizarea familiilor prin diferitele intervenþii fãcute în mijloacele de comunicare. Cincizeci de familii, câte cinci din fiecare decanat trebuiau sã participe la simpozionul organizat la Institutul Teologic din Iaºi, iar restul familiilor din diecezã sã participe, vineri, 30 august, în catedrala din Iaºi, la sfânta Liturghie a Primei Întâlniri Diecezane a Familiilor. Programul s-a desfãºurat întocmai, iar ziua deschiderii a fost cu adevãrat una emoþionantã, deoarece, familii din diverse pãrþi ale diecezei, de condiþii diferite, cu mai mulþi sau mai puþini copii, au început sã urce cu emoþie treptele Seminarului din Iaºi. Au fost cazate acolo unde în timpul anului academic locuiesc seminariºtii, s-au rugat în aceeaºi

capelã în care se roagã ei, au asistat în aula magna la conferinþele propuse cu aceeaºi atenþie ºi dãruire ca ºi seminariºtii ºi, mai ales, au respirat acelaºi aer de har, de tãcere, de mister, de care se bucurã ºi seminariºtii pe parcursul anilor de studiu. Era o revanºã! Iar atmosfera acelor zile... una cu adevãrat de familie. Personal nu am întâlnit pe nimeni care sã reproºeze ceva. ªi au fost copiii, care au fãcut gãlãgie, care s-au jucat, care au strigat, dar care s-au ºi rugat ºi au stat alãturi de pãrinþi la momentele de vârf din capelã. Au fost conferinþe care pe alocuri au depãºit timpul alocat, a fost un program foarte încãrcat, dar mai presus de toate a fost ceva ce ne-a unit pe toþi: a fost iubirea care înseamnã respect reciproc, care te ajutã sã treci peste tot ceea ce nu funcþioneazã, conºtienþi cã tot ce e omenesc e limitat, cã nu e perfect, iar participanþii la simpozionul de la seminar au înþeles bine acest lucru. ªi încã o bucurie, una care i-a marcat pe mulþi, iar pe unii i-a lãsat ºi cu lacrimi pe obraz, faptul cã episcopii noºtri au fost alãturi în toate acele zile,

14 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

iar în ultima searã au putut lua cina împreunã cu ei. S-au fotografiat, au primit rozarii ºi iconiþe, i-au putut asculta, vedea, glumi, dar s-au ºi rugat alãturi de ei. La capãtul unei astfel de întâlniri, fãrã îndoialã trebuie mulþumit „inventatorului” familiei, Creatorului, care a dorit-o încã de la început, lui Cristos, care a ridicat cãsãtoria la rang de sacrament, ºi Duhului Sfânt care o însoþeºte mereu cu harul sãu. O mulþumire specialã episcopilor, care au crezut încã de la început în proiect ºi l-au susþinut, rectorului seminarului, doamnei Eugenia Dãmãtãr, masterand la Institutul Pontifical „Fericitul Ioan Paul al II-lea”, pentru studii despre cãsãtorie ºi familie din Roma, familiei Andrici, care a susþinut din punct de vedere muzical evenimentul, comunitãþii române catolice din Italia ºi firmei „Au Coeur des Vins”, din Franþa, care au susþinut prin binefacerile lor materialele didactice, ca ºi tot ceea ce a þinut de partea logisticã a simpozionului. Familie, curaj, fii ceea ce eºti chematã sã fii, comunitate de iubire! Pr. Felician Tiba


Anul Credinþei ºi Familia

Maria este prima credincioasã A

spus-o Fiul ei atunci când a corectat-o pe femeia din mulþime, care, entuziasmatã de cuvântarea lui, a exclamat: „Fericit sânul care te-a purtat ºi pieptul la care ai supt!” Dar el a precizat cã este fundamentalã raportarea la cuvânt: „Mai degrabã fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãzesc!” (cf. Lc 11,27-28). A recunoscut-o Elisabeta, veriºoara ei, umplutã de Duhul Sfânt ºi atenþionatã de copilul pe care îl purta în sân: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu! Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,42.45). Ea, Fecioara din Nazaret, logoditã, dar care nu a cunoscut bãrbat, s-a deschis complet cuvântului, deºi era tulburatã ºi se întreba ce ar putea sã însemne salutul îngerului: „Bucurã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!”; „Vei zãmisli ºi vei naºte un fiu ºi-l vei numi Isus. Va fi numit Fiul Celui

Guercino, Sfântul Luca arãtând un tablou cu Fecioara Maria (detaliu)

Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu”; „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri”; „Sfântul care se va naºte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (cf. Lc 1,28-35). Deºi „l-a nãscut pe fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcat în iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru ei” (Lc 2,7). Deºi bãtrânul Simeon o avertizase: „Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel ºi ca semn de contradicþie – ca sã se dezvãluie gândurile din multe inimi, iar o sabie va strãpunge sufletul tãu!” (Lc 2,34-35). Deºi a ºtiut porunca pe care îngerul i-a dat-o lui Iosif: „Sculându-te, ia copilul ºi pe mama lui, fugi... pentru cã Irod are de gând sã caute copilul ca sã-l ucidã!” (Mt 2,13). Deºi „ei n-au înþeles cuvântul pe care li-l spusese” Isus la 12 ani despre „casa Tatãlui”. Deºi „lângã crucea lui Isus stãteau mama lui Isus ºi... (In 19,25).

Iar Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei (Lc 2,19.51). A crezut pentru cã „la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” S-a oferit celui care a chemat-o: „Iatã, slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc 1,37-38). ªi este mama tuturor acelora care cred. A stabilit Fiul ei. Pe cruce. „Aºadar, vãzând Isus cã stãteau acolo mama lui ºi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iatã-l pe fiul tãu!». Apoi, i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!». ªi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasã la el” (In 19,26-27). O mamã grijulie ºi atentã: „În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabã cãtre þinutul muntos. A intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. Maria a rãmas cu ea cam trei luni” (Lc 1,39-40.56); „Lipsind vinul, mama lui Isus i-a zis: «Nu [mai] au vin!»” (In 2,3). O mamã care se aflã mereu în mijlocul „discipolilor” ºi se roagã împreunã cu ei: „Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui” (Fap 1,14) ºi le indicã drumul de parcurs: „Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: «Faceþi tot ce vã va spune!»”. Misterul lui Isus nu se poate separa de mama din care a voit sã se nascã. Pr. Alois Bulai

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15


Pentru copii

Aºa rãspund copiii despre Isus, care este de o fiinþã cu Tatãl ‰ „Isus este ca ºi Tatãl, este Dumnezeu” (Ana-Maria, 9 ani). ‰ La o predicã, preotul i-a întrebat pe copii: „Ce înseamnã cã Isus este de aceeaºi fiinþã cu Tatãl?” Înþelegând ºtiinþã în loc de fiinþã, Ingrid (9 ani) a rãspuns: „Adicã ºtie aceleaºi lucruri ca ºi Tatãl”. ‰ „Isus Cristos este Dumnezeu pentru cã Dumnezeu este ºi Isus Cristos” (Rita, 11 ani). ‰ „Isus are aceleaºi rãdãcini cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt” (Laurenþiu, 10 ani). ‰ „Când eram mai mic, în loc sã spun: «De o fiinþã cu Tatãl», spuneam: «De o ºtiinþã cu Tatãl»” (Alois, 10 ani). ‰ „Isus este la fel ca Tatãl, numai cã pe Tatãl îl cheamã

Tatãl, iar pe Isus îl mai cheamã ºi Cristos. Are douã nume!” (Maria, 9 ani). ‰ „Isus nu a rãmas în mormânt tocmai pentru cã era ca ºi Tatãl, adicã atotputernic” (Petricã, 9 ani). ‰ La o orã de religie, în timp ce profesorul vorbea despre Isus ca Dumnezeu adevãrat, Claudiu (10 ani) a întrebat: „Atunci, de ce Tatãl l-a lãsat pe Isus sã fie rãstignit?” „Pentru tine...”, doar atât a reuºit sã rãspundã profesorul, cã între timp a sunat clopoþelul. ‰ Dumnezeu Tatãl avea un fiu ºi la timpul cuvenit l-a trimis pe pãmânt, spunea un preot la predicã. În timp ce el predica, Valentina (9 ani) a întrebat-o

pe vecina de bancã: „De unde ºtie?” ‰ „Isus e ca ºi Tatãl, singura diferenþã este cã Isus a avut ºi trup” (Paula, 8 ani). ‰ „Isuse, tu eºti una cu Tatãl aºa cum eu am un trup ca al mamei, ca al surorii mele, ca al tatãlui meu, numai cã eu sunt Simona” (10 ani). Prelucrare de pr. Felician Tiba

Papa Ioan al XXIII-lea spunea... În pragul deschiderii Conciliului Vatican II, papa Ioan al XXIII-lea fãcea, cu umor, o afirmaþie ce dã mãrturie despre speranþa pe care ºi-o punea în acest extraordinar eveniment al Bisericii Catolice. Descoperiþi aceastã afirmaþie scriind în cãsuþele de mai jos litera care se aflã, alfabetic, între cele douã litere indicate de fiecare datã.

16 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013


Pentru tineri Paºii credinþei

Hrana pentru viaþa veºnicã redinþa creºtinã, dar al lui Dumnezeu, se naºte din C ascultarea ºi primirea mesajului evanghelic, adicã din ascultarea ºi punerea în practicã a cuvintelor lui Cristos. Sfântul Paul, în scrisoarea sa cãtre creºtinii din Roma, spunea cã „credinþa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos”. Despre primii creºtini, Faptele Apostolilor spune cã „erau stãruitori în învãþãtura apostolilor”, care „dãdeau mãrturie cu multã putere despre învierea Domnului Isus”. Aceastã credinþã care vine din predicarea, ascultarea ºi punerea în practicã a cuvântului lui Cristos are nevoie sã fie hrãnitã, sã fie susþinutã. Ea este ca o plantã, care are nevoie de îngrijire, are nevoie sã fie udatã, sã fie curãþatã ca sã creascã ºi sã dea roade. Aceasta este „stãruinþa” despre care vorbeºte cartea Faptele Apostolilor. Credinþa, chiar dacã ar fi doar un „pachet” de teorii, ar avea nevoie sã fie aprofundatã pentru a ajunge la o înþelegere mai bunã. Însã, fiind mai mult decât o adeziune la diferite adevãruri, fiind o relaþie personalã cu Cristos, deci un mod de viaþã, aceasta are nevoie sã fie susþinutã. Hrana cea mai consistentã pentru credinþã este ascultarea ºi punerea în practicã a cuvântului lui Dumnezeu. Sunt multe moduri prin care acest cuvânt ne vorbeºte. Într-un mod privilegiat Dumnezeu ne vorbeºte la sfânta Liturghie prin lecturile ce sunt proclamate. Acestea

sunt cuvântul viu ºi actual al lui Dumnezeu, care vorbeºte fiecãrei persoane în intimitatea inimii ºi într-un cadru de atentã ascultare ºi meditare. Chiar ºi atunci când aceste lecturi par sã facã referinþã la momente istorice îndepãrtate ºi par sã nu aibã nicio legãturã cu viaþa noastrã, acestea au sã ne transmitã o hranã pentru credinþa noastrã. Cuvântul lui Dumnezeu devine hranã ºi atunci când în rugãciunea noastrã meditãm singuri un fragment din Sfânta Scripturã sau când împreunã cu alþii facem lectio divina. Viaþa noastrã de credinþã nu se poate lipsi de cuvântul lui Dumnezeu! Ascultarea ºi punerea în practicã a cuvântului lui Dumnezeu „modeleazã” viaþa dupã voinþa lui Dumnezeu, astfel încât credinþa devine, cu adevãrat, un mod de viaþã, inspirat de îndemnurile lui Cristos. La acest mod de viaþã fãcea referinþã papa Francisc la Ziua Mondialã a Tineretului de la Rio de Janeiro: „«Pune credinþã» ºi viaþa va avea un gust nou, va avea o busolã care indicã direcþia; «pune speranþã» ºi fiecare zi a ta va fi luminatã ºi orizontul tãu nu va mai fi întunecat, ci luminos; «pune iubire» ºi existenþa ta va fi ca o casã construitã pe stâncã, drumul tãu va fi bucuros, pentru cã vei întâlni atâþia prieteni care merg cu tine”. În al treilea rând, credinþa este alimentatã de primirea sacramentelor, mai ales a sfintei Împãrtãºanii ºi a Spovezii. Sfânta

Euharistie este hrana cea mai consistentã pentru credinþa noastrã, pentru cã este unire cu însuºi Cristos. El ni l-a descoperit pe Dumnezeu ca fiind Tatã milostiv ºi, de aceea, nu trebuie sã ne fie teamã sã apelãm, în sacramentul Spovezii, la iertarea sa care ne transformã viaþa. Rãnile fãcute de pãcat sunt vindecate de balsamul milostivirii lui Dumnezeu, iar credinþa noastrã poate ieºi mai întãritã din lupta împotriva rãului. „Hrãniþi credinþa voastrã ºi dubiile vor muri de foame”, spunea Adolfo L’Arco. Dacã, într-adevãr, credinþa este importantã pentru noi, mai mult, dacã este aspectul cel semnificativ al vieþii noastre, atunci trebuie sã avem atenþia de a o susþine mereu, pentru a fi ceea ce spunea papa Francisc la Rio: „Dragi prieteni, nu uitaþi: voi sunteþi câmpul credinþei. Voi sunteþi atleþii lui Cristos. Voi sunteþi constructorii unei Biserici mai frumoase ºi a unei lumi mai bune”. Pr. Felix Roca

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17


Cântul lui octombrie Z

orile zilelor par înfocate ºi însuºi mirele lunii se transformã într-un cãrbune înroºit, agitat parcã de suflarea apãsãtoare, dar mereu plãcutã a bãtrânului anotimp care se apropie greoi spre rãsãritul bãtrânului continent. Adesea, ascunse parcã dupã norii cenuºii, pãsãrile cãlãtoare, cu ciripiturile lor nostalgice, îºi iau rãmas bun de

la meleagurile care le-au fost gazdã câteva luni de zile, îndreptându-se spre niºte plaiuri doar de ele ºtiute, purtând în micuþele lor inimioare enorma greutate a revederii zilelor frumoase, transformate în vise învãluite în negura timpului, virtute pe care Dupã ce noaptea ºi-a întins noi, cãlãtorii, înzestraþi cu raþiune, o numim speranþã. mantia peste tot ceea ce se poate vedea, greierii îºi fredoneazã pentru ultimele dãþi strãvechea melodie, dar mereu plãcutã, la corzile de acum uzate a unor ã ne oprim o clipã din gândurile noastre pãmânteºti, sã instrumente pe care numai înpãstrãm o clipã de tãcere, dar sã fie o clipã dumnezeiascã. þelepciunea divinã le poate nãsDin care tot ce este pãmântesc sã fie lãsat deoparte ºi numai coci. Frumoasa lunã cu fiicele ce e dumnezeiesc sã primim, ciulind urechile, ascultând cu ei, stelele, îºi schimbã lumina sufletul ºi inima ce vrea sã ne spunã Domnul Dumnezeu ºi dintr-un argintiu curat într-un Domnul Isus prin Duhul Sfânt, care revarsã asupra noastrã auriu spãlãcit, lãsându-se vãlumina dumnezeiascã a înþelepciunii ºi razele cereºti ale zute din ce în ce mai rar, nepãcii sufleteºti. Acestea se strecoarã prin luminã în sufletele mulþumite parcã de indiferenþa noastre, împreunã cu harurile ce ne dau putere ºi voinþã. Toate cu care au fost privite de cãtre le primim de la Domnul Dumnezeu din iubire pentru noi. ochii corupþi ai pãmântenilor, Pãstraþi o clipã de tãcere! Ascultaþi ce spune! Cãci Domnul obiºnuiþi sã sticleascã doar la este ºi va rãmâne cu noi. Bucuraþi-vã, cãci nu sunteþi singuri! vederea strãvechii mamoni Nu vrea decât sã-l ascultãm ºi sã-l primim în sufletele ºi ini- bucuria ºi durerea, speranþa ºi mile noastre ºi sã trãim fiecare clipã a vieþii noastre, prin învã- deziluzia, bogãþia ºi nimicul þãturile sale dumnezeieºti. multor inimi sãrmane. E aici! E cu noi prezent! Aºteaptã sã ne deschidem sufleAceasta este luna Terezelor tele ºi inimile ºi sã-i vorbim despre bucuriile ºi necazurile sfinte, a serficilor semnaþi de noastre. Nu-l respingeþi! Vã rog nu-i pricinuiþi suferinþã prin indiferenþã, cãci cu cât cuiele Rãstignitului, a celei mai ne iubeºte mai mult, cu atât îl doare ºi mai mult nepãsarea strãlucitoare stea, a cãrei raze strãbate de douã mii de ani norii noastrã. O clipã de tãcere! Ciuliþi urechile! Îl auziþi? Înseamnã cã l-aþi greoi ºi negri ai urii ºi ai duºprimit în sufletele ºi inimile voastre. Chiar ºi numai printr-un mãniei. Iar splendida panoramã este împodobitã cu un ºisingur gând de iubire faþã de maiestatea sa. Bucuraþi-vã, cãci nu este har mai mare decât acela de a-l rag de mãrgele, iar pe fiecare asculta din iubire în fiecare clipã a vieþii noastre. Sã ne lãsãm mãrgea este întipãritã o exclamaþie: Bucurã-te, Marie! în mâinile sale divine, atât de iubitoare ºi ocrotitoare.

O clipã dumnezeiascã S

Antonel Duma 18 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

Pr. Irinel Iosif Iosub


Moartea frunzei

Tablete spirituale

H

evanghelizãrii

rãnit de seva copacului, de lumina ºi cãldura soarelui, mugurele din vârful copacului a crescut, apoi, într-o bunã zi de sub coaja lui s-a ivit un colþ de frunzã. Un punct mic ºi verde care se mãrea pânã când oamenii au putut sã observe cum a apãrut prima frunzã de pe acel copac. Adierea caldã a primãverii a mângâiat micuþa patã de verdeaþã care se contopea cu seninul cerului. Din vârful copacului, frunza privea rãsãritul soarelui, apoi cum ultimele raze se topesc în spatele dealului, apoi întunericul o învãluia cu mantia sa misterioasã ºi rece. Zilele treceau, frunza se gândea doar la întâlnirea cu prietenul ei cel mai iubit – soarele, dar nu pãrea conºtientã cã roata timpului se învârte nemiloasã. Primãvara s-a terminat, a venit vara, frunza s-a bucurat de lumina mai puternicã, dar o cam deranja cãldura toridã ºi uneori îi era sete, fiindcã norii nu se înduplecau sã-i trimitã copacului mãcar câþiva stropi de apã din care el, copacul, sã îi dea frunzei seva mult doritã. Obiºnuitã sã fie legãnatã de adierea vântului cãlduþ de varã, frunza s-a trezit într-o dimineaþã cã vântul ºi-a înteþit suflarea, iar ea, scuturatã de furtunã, abia se mai þinea legatã de ramura copacului. Brrr... se fãcuse ºi cam rãcoare: venise toamna. Privind în jos, în oglinda lacului pe malul cãruia crescuse copacul, frunza... a îngãlbenit. Imaginea reflectatã era un amestec de galben ºi albãstriu: ea

Înfãptuirea

îngãlbenise, dar cerul avea aceeaºi culoare albastrã. La urmãtoarea rafalã de vânt frunza ºi-a dat seama cã puterile o pãrãseau; auzise cândva doi bãtrâni vorbind la umbra copacului despre bãtrâneþe ºi moarte. Nu le dãduse prea mare importanþã, dar acum se gândea din ce în ce mai serios la cuvintele lor. Nu cumva ceea ce se întâmpla cu ea era tocmai echivalentul „îmbãtrânirii” despre care au vorbit acei bãtrâni? Urma sã moarã ºi ea? Frica i se cuibãrise în suflet. Nu mai fãcea faþã rafalelor din ce în ce mai puternice ale vântului, nu mai rezista la frigul care pusese stãpânire peste toate. Simþea cã o înconjoarã braþele a ceva necunoscut, ceva de care se temuse tot timpul, ceva închis la culoare, opusul a tot ceea ce a însemnat lumina dãtãtoare de viaþã a soarelui... ... cu o ultimã legãnare frunza s-a desprins de copacul care îi fusese mamã ºi tatã, adãpost ºi ocrotire, ºi a pornit, purtatã de vântul cel hoinar ºi fãrã astâmpãr, în marea cãlãtorie spre marele copac. Ovidiu Biºog

Poate pãrea forþat spre exagerare, dar cuvântul potrivit este întrupare. Evanghelizarea este întrupatã în realitatea persoanelor umane ºi în condiþiile de viaþã ale acestora prin acþiunea pastoralã. Nu este vorba de activitate (opusul pasivitãþii) în sensul ei larg, ci de acþiune sau înfãptuire concretã, acum ºi aici. Omul este luat în primire în chiar dinamismul activitãþilor ºi al responsabilitãþilor sale, iar frontul de miºcare nu este cel al ideilor frumos ambalate ºi propuse spre împlinire, ci tocmai cel practic ºi operativ. Desigur, primii care se dedicã (spre a nu spune cã se înhamã) în ceea ce priveºte acþiunea pastoralã sunt pãstorii sau cei care cãlãuzesc poporul lui Dumnezeu, din care, de altfel, fac ºi ei parte. Dinamica de bazã a ceea ce se cheamã acþiune pastoralã este aceea de a promova ºi a susþine credinþa creºtinã, ca ºi de a crea condiþiile de practicabilitate efectivã în situaþiile istorice concrete. Iar în aceastã perspectivã, prin participarea la preoþia comunã, înºiºi credincioºii au, la rândul lor, dreptul-datorie de a înfãptui evanghelizarea. Cãci numai o angajare hotãrâtã pe acest plan determinã credinþa sã nu se reducã la o dimensiune staticã, ci sã producã roade ºi sã se transforme în acel ferment care sã întreþinã creºterea ºi rãspândirea împãrãþiei. Pr. Cristian Chinez

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19


Misiuni

Lui Dumnezeu nu-i place sã rãmânã dator redinþa primitã la Botez este C un dar al lui Dumnezeu, care dã sens vieþii noastre ºi ne pune în contact cu cele veºnice. Dar, în acelaºi timp, nu o putem þine numai pentru noi. Sfântul Pãrinte Francisc ne îndeamnã sã o împãrtãºim celorlalþi, mai ales celor care sunt la periferie sau care nu au auzit încã vorbindu-se despre Isus Cristos. În Parohia Djébonoua – Coasta de Fildeº, acum patru ani, o doamnã numitã Suzanne era destul de bolnavã, totuºi fãcea deseori eforturi pentru a veni la bisericã. Era botezatã ºi miruitã, iar soþul ei era pãgân. Ea îºi dorea mult sã-l vadã la bisericã, dar de fiecare datã soþul gãsea câte o scuzã pentru a nu veni (menþionez cã rolul femeii în familie este inferior bãrbatului, care poate foarte bine sã ignore cuvintele soþiei, fãrã ca ea sã se supere). În duminica în care ea îºi simþea sfârºitul aproape, a venit la bisericã cu o sticlã cu apã pentru a i-o sfinþi dupã sfânta Liturghie. S-a întors acasã ºi i-a dat-o soþului, spunându-i cã, dacã va muri, sã o purifice cu acea apã. Într-adevãr, dupãamiazã soþia a murit ºi soþul i-a respectat dorinþa, purificând-o cu apa sfinþitã de preot, fãrã a-i mai chema pe vraci. Duminica urmãtoare, soþul, însoþit de mai mulþi copii, a venit la bisericã ºi a povestit toate aceste lucruri în public, exprimându-ºi dorinþa de a deveni creºtini catolici. Dupã doi ani ºi el a cãzut bolnav la pat. Am fost la el acasã ºi l-am botezat.

Ce exemplu frumos pentru a ne îndemna sã trãim credinþa fãrã sã ne descurajãm! Rugãciunea îºi atinge scopul la momentul cuvenit, conform voinþei lui Dumnezeu. Spune o vorbã: „Lui Dumnezeu nu-i place sã fie dator”. Dacã ne-am rugat pentru ceva bun, dacã ne-am sacrificat cu un scop anume, Dumnezeu ne va îndeplini dorinþa, chiar dacã o va face în modul ºi la timpul stabilit de el. ªi cine dintre noi nu are ceva de cerut lui Dumnezeu? Ce-ar fi dacã fiecare familie sau fiecare dintre noi ne-am propune sã avem o credinþã „adultã”, adicã sã o împãrtãºim celorlalþi ºi într-un mod special celor din misiunile diecezei noastre? Ce-ar fi dacã una dintre intenþiile rugãciunilor noastre s-ar îndrepta cãtre misionarii care sunt în prima linie, pentru a elibera pe cât mai mulþi de sub jugul Celui Rãu ºi a-i aduce în împãrãþia lui Dumnezeu? Ce-ar fi dacã persoanele care suferã ar oferi suferinþele lor pentru convertirea pãgânilor? Nu ar avea ele un sens, ºi, dupã modelul sfinþilor, nu am continua sã trãim pentru a oferi

20 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

mântuirea lui Cristos cât mai multor persoane? Ce-ar fi dacã am posti sau am renunþa de bunã voie la vreun bãnuþ pentru a-l oferi Centrului Misionar ºi astfel sã ajutãm ca misionarii sã poatã trãi în zonele de misiune, pentru a ajuta la ameliorarea condiþiilor în care trãiesc cei din misiune, care deseori duc lipsã de apã ºi mâncare, sau pentru a construi lãcaºuri de cult pentru necesitãþile lor spirituale, pentru a intra în legãturã cu Dumnezeu? Toate mulþumirile ºi elogiile care se aduc misionarilor se cuvin în egalã mãsurã tuturor persoanelor care se roagã, oferã suferinþele lor sau ajutã financiar misiunile diecezei. Dacã vom face acest lucru vom atinge chiar inima lui Dumnezeu, care vrea ca toþi oamenii sã se mântuiascã. Oare Dumnezeu nu ne va ajuta apoi în nevoile noastre? Oare Dumnezeu nu îºi va plãti datoriile celor care, cu o inimã plinã de credinþã ºi iubire, l-au ajutat în opera de mântuire a oamenilor? Pr. Gabriel Cimpoeºu


ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa la Assisi Papa Francisc va efectua la 4 octombrie o vizitã-pelerinaj la Assisi, pe urmele sfântului Francisc. Programul va include vizita privatã la bisericuþa „Sfântul Damian”, unde tânãrul Francisc a auzit vocea lui Cristos rãstignit ºi ºi-a schimbat viaþa, apoi la sediul Arhiepiscopiei din Assisi, unde pontiful va intra în aºa-numita „Camerã a despuierii”, care pãstreazã memoria gestului tânãrului Francisc care s-a dezbrãcat de hainele lumeºti sub ochii tatãlui sãu, Pietro di Bernardone. Momentul central va fi Liturghia din piaþa bazilicii „Sfântul Francisc”. Va urma vizita privatã la bazilica „Sfânta Clara” ºi întâlnirea cu tinerii în piaþa din faþa bazilicii „Sfânta Maria a Îngerilor”. Secretar de stat Dupã demisia ES card. Tarcisio Bertone, secretar de stat, cãruia i s-a cerut sã rãmânã în funcþie pânã la 15 octombrie, Sfântul Pãrinte l-a numit pe Mons. Pietro Parolin, nunþiu apostolic în Venezuela, ca nou secretar de stat. Mons. Parolin s-a nãscut la 17 ianuarie 1955; a fost hirotonit preot la 27 aprilie 1980; are doctoratul în drept canonic. A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 1 iulie 1986. La 17 august 2009 a fost numit nunþiu apostolic în Venezuela. A fost numit episcop de papa Benedict al XVI-lea, la 12 septembrie 2009. În afarã de limba italianã, cunoaºte limbile francezã, englezã ºi spaniolã. Restricþii În cadrul întâlnirii desfãºurate la Strasbourg (Franþa), între 12 ºi 14 septembrie, consilierii juridici ai Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) au avertizat privitor la înmulþirea restricþiilor legale

împotriva libertãþii religioase. La întâlnire au participat peste 30 de delegaþi, reprezentând 22 de conferinþe ale episcopilor din Europa. Discuþiile s-au concentrat pe obiecþia de conºtiinþã, libertatea de exprimare ºi libertatea de a primi educaþie religioasã. Experþii au subliniat cã religia are „o relevanþã publicã mare în vieþile ºi conºtiinþele cetãþenilor europeni”. Cu toate acestea, existã „o creºtere considerabilã” a restricþiilor legale în þãrile membre ale CCEE, restricþii înregistrate de Observatorul privitor la Discriminarea ºi Intoleranþa faþã de creºtinii din Europa. Un orfan la papa Vasilicã, un bãieþel în vârstã de 11 ani, orfan din Republica Moldova, s-a întâlnit cu papa

Francisc, miercuri, 4 septembrie, alãturi de alþi copii europeni. A fãcut parte dintr-o delegaþie a Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene, care i-a înmânat papei o carte, „Copiii Europei îi vorbesc papei Francisc”, cu desene ºi scrisori de la copii din diferite state europene. „Dragã papã Francisc, surioara mea mi-a spus cã trebuie sã-þi spun «papã», dar eu nu ºtiu ce înseamnã «papã», de aceea îþi spun «tatã»”, i-a spus bãiatul suveranului pontif, dãruindu-i o cruce de lemn. Sora bãiatului se aflã de mai mult timp în Casa Familia, a Fundaþiei Catolice „Regina Pacis” cu sediul la Chiºinãu.

„Curajul speranþei” Privind la situaþia din Siria, Comunitatea „Sfântul Egidiu” a organizat cea de-a 27-a întâlnire internaþionalã ºi interreligioasã, cu tema „Curajul speranþei”, la Roma, între 29 septembrie ºi 1 octombrie. Au fost invitaþi lideri religioºi, oameni de culturã ºi politicieni. La 30 septembrie a fost prevãzutã o audienþã la papa Francisc. Tema întâlnirii s-a inspirat din apelurile papei Francisc pentru pacea în Siria ºi în Orientul Mijlociu, chemându-i pe cei aproximativ 400 de reprezentanþi ai marilor religii, ai lumii culturale ºi politice sã fie ºi ei promotori ai pãcii. Întâlnirea din anul 1997 a Comunitãþii „Sfântul Egidiu” a avut loc la Bucureºti, cu tema „Pacea este numele lui Dumnezeu”. Capitul augustinian În sãrbãtoarea sfântului Augustin, pãrinte spiritual al ordinului care îi poartã numele, la Roma s-a deschis, în ziua de 28 august, al 184-lea capitul general, Liturghia fiind prezidatã de papa Francisc în bazilica „Sfântul Augustin”, în prezenþa a 90 de delegaþi din aproape 50 de þãri. A fost ales noul prior al ordinului, al 97-lea: pr. Alejandro Moral Antón, care a preluat mandatul de la pr. Robert Prevost. Capitulul, care se desfãºoarã o datã la ºase ani, s-a încheiat la 14 septembrie. În Dieceza de Iaºi augustinienii asumpþioniºti au o mãnãstire la Mãrgineni. Capitul carmelit Ascultarea lui Cristos, rugãciunea ºi misiunea, au fost cele trei indicaþii pe care papa Francisc le-a oferit pãrinþilor carmeliþi reuniþi la Roma, pentru al 213-lea capitul general al ordinului, cu tema „Un cuvânt

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21


de speranþã ºi mântuire. A trãi carisma ºi misiunea Carmelului astãzi”. Evenimentul s-a desfãºurat în perioada 2-21 septembrie. Pr. Fernando Millán Romeral, OCarm., din Spania, a fost reales prior general, pentru încã un mandat de ºase ani. Într-un mesaj trimis acestuia, Sfântul Pãrinte a amintit importanþa simplitãþii evanghelice drept cale de reînnoire a Bisericii. În Dieceza de Iaºi este cunoscutã, din anul 2001, Mãnãstirea Carmelitã de la Luncani. Colocviu familial Papa Francisc a primit-o în audienþã pe Maria Voce, preºedinta Miºcãrii Focolarelor, la 13 septembrie, întâlnire pe care lidera catolicã a catalogat-o „un colocviu familial în care s-a vãzut cã papa þine mult la creºtinismul angajat ºi la spiritul de comuniune”. Dupã audienþã, într-un interviu la Radio Vatican, Maria Voce a adãugat: „Ne-a primit cu multã prietenie, mulþumindu-ne pentru munca miºcãrii noastre în întreaga lume. Am vãzut cât de bine cunoºtea miºcarea, chiar ºi din experienþa sa argentinianã... Ne-a spus sã continuãm binele pe care-l facem, mergând înainte cu bucurie ºi curaj. Ne-a sfãtuit sã fim veseli pentru cã a spus: «Mulþi spun cã zâmbetul este deviza Miºcãrii Focolarelor»”. Întâlnire Taizé A 36-a Întâlnire Europeanã a Comunitãþii Taizé va avea loc între 28 decembrie ºi 1 ianuarie la Strasbourg, în Franþa, ºi se adreseazã tinerilor între 17 ºi 35 de ani. Va fi o nouã etapã a „Pelerinajului de încredere pe pãmânt” început de Frère Roger, fondatorul comunitãþii Taizé, la sfârºitul anilor ’70. Întâlnirea va reuni tineri catolici, anglicani, protestanþi ºi ortodocºi,

care vor fi primiþi de comunitatea localã. Întâlnirea de anul trecut a avut loc la Roma, în Piaþa „Sfântul Petru”, unde, în prezenþa papei Benedict al XVI-lea, au participat peste 40.000 de tineri. Pelerini la Sighet Seminariºtii de la Institutul „Don Orione” din Iaºi au participat la tradiþionalul pelerinaj de la ªimleul Silvaniei la Sighetu Marmaþiei, parcurgând pe jos 165 km în perioada 22-29 august. Pelerinii s-au gândit la episcopii morþi în faimã de martiri aflaþi sub regimul comunist, printre aceºtia numãrându-se ºi PS Anton Durcovici. Pelerinajul este organizat în fiecare an de Episcopia de Oradea împreunã cu comunitatea „Don Orione” ºi este dedicat în special tinerilor, dar ºi tuturor celor care se simt tineri. Anul acesta, au participat peste 130 de persoane, cu vârsta între 9 ºi 75 de ani. Desfiinþarea Cathedral Plaza Nemulþumiþi de tergiversarea luãrii unor mãsuri de cãtre primarul general al capitalei, Sorin Oprescu, pentru desfiinþarea „clãdirii ilegale ºi periculoase” autointitulatã „Cathedral Plaza”, din apropierea catedralei „Sfântul Iosif”, episcopii catolici din România i-au trimis edilului, la 12 octombrie, o scrisoare deschisã în care cer aplicarea neîntârziatã a hotãrârii judecãtoreºti din 23 ianuarie, datã de Curtea de Apel Ploieºti, prin care s-a dispus definitiv ºi irevocabil demolarea turnului Cathedral Plaza ºi readucerea terenului pe care a fost edificatã aceastã construcþie la destinaþia iniþialã, aceea de parc. Sfinþiri Biserica mortuarã „Sfântul Ilie” din Buhoci a fost sfinþitã la 11 august, sfânta Liturghie fiind

22 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

celebratã de PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã. În altar au fost introduse relicvele a doi sfinþi – sfântul Anton de Padova ºi sfânta Maria Margareta Alacoque – ºi cea a fericitului Ieremia. În aceeaºi zi, la Buhoci, PS Aurel Percã a inaugurat ºi binecuvântat oratoriul „Sfântul Francisc din Assisi”.

La Siret, în ziua hramului, 8 septembrie, PS Aurel Percã a sfinþit oratoriul ce are lungimea 23,5 m ºi lãþimea 11,5 m. La Bãluºeºti, în aceeaºi zi, tot cu prilejul hramului, au fost sfinþite trei cruci, Liturghia fiind prezidatã de pr. Alois Moraru. Voturi La întâlnirea naþionalã de toamnã a terezinelor, desfãºuratã în Parohia „Sfânta Tereza” din Roman, la 7 septembrie, în cadrul Liturghiei prezidate de PS Petru Gherghel, au depus angajamentul în cadrul Institutului Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” douã noi membre, 14 membre au depus primele voturi, iar alte 83 au reînnoit voturile. Alãturi de cei peste 40 de preoþi concelebranþi, la eveniment au fost prezenþi Maria-Tereza Candian, directoarea generalã a institutului, ºi pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului, veniþi din Elveþia. www.opsprsiasi.ro Anul ºcolar 2013-2014 aduce în spaþiul cibernetic ºi un site nou pentru profesori ºi elevi. Site-ul www.opsprsiasi.ro a fost proiectat în cadrul Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi


Predarea Religiei în ªcoli din Dieceza de Iaºi pentru a fi un instrument util la îndemâna cadrelor didactice ºi nu numai. Primirea noutãþilor prin e-mail, motorul de cãutare, cartea de oaspeþi sunt doar câteva dintre facilitãþile disponibile. Materialele ce pot fi gãsite pe site acoperã o gamã largã de preocupãri. Întâlnire diecezanã Comisia diecezanã pentru Viaþa Consacratã din Dieceza de Iaºi va organiza la sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti, a doua întâlnire anualã diecezanã a persoanelor consacrate, în ziua de 6 octombrie, cu participarea congregaþiilor din cele cinci zone: Bacãu, Bucovina, Iaºi, Oneºti ºi Roman. Conferinþa „Anul Credinþei: retrospectivã ºi perspective” va fi þinutã de pr. Cornel Cadar. La Liturghia întâlnirii a fost invitat PS Petru Gherghel. Se va discuta despre beatificarea Mons. Vladimir Ghika ºi pregãtirile spirituale în aºteptarea celebrãrii beatificãrii episcopului martir Anton Durcovici. Sprijin dupã inundaþii Echipa de intervenþie a Centrului Diecezan Caritas Iaºi, coordonatã de Mihaela Condac, responsabila proiectului „Intervenþii calamitãþi”, a intervenit în localitãþile inundate din judeþul Galaþi. Joi, 12 septembrie, a fost evaluatã situaþia la faþa locului din Cuca, Rediu, Pechea, Costache Negri, Mãciºeni, Cudalbi ºi Corni, iar sâmbãtã, 14 septembrie, au fost duse ajutoare în localitãþile Mãciºeni, Costache Negri, Cudalbi ºi Cuca. ªi enoriaºii din Parohia Tecuci s-au mobilizat în sprijinul celor afectaþi de inundaþiile din judeþul Galaþi. Li s-a alãturat ºi Fundaþia „Serafim” din Roman. Luni, 16 septembrie, alimentele

Numiri ºi transferuri Prin decret episcopal, Preasfinþitul Petru Gherghel l-a numit pe pr. Felician Tiba paroh la Piatra Neamþ „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” ºi coordonator al pastoraþiei familiei în Dieceza de Iaºi. Pr. Cristian Farcaº a fost numit ºef serviciu personal al Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi, cu un mandat de cinci ani. La propunerea definitoriului provincial, PS Petru Gherghel a fãcut o serie de numiri ºi transferuri în parohiile administrate de pãrinþii franciscani din Dieceza de Iaºi. Astfel, pr. Cristian George Cherecheº a fost numit paroh la Târgu Trotuº. Vicari au fost transferaþi: pr. Liviu Brudaru, la Huºi „Naºterea Sfintei Fecioare Maria” ºi Martin Maricel Baciu la Luizi-Cãlugãra. Aceste numiri ºi transferuri vor intra în vigoare de la 1 octombrie, iar luarea în posesie canonicã a parohiilor va fi la 6 octombrie. ºi hainele au fost oferite locuitorilor din localitãþile Cudalbi ºi Costache Negri, din jud. Galaþi. Peregrinatio Mariae Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica s-a reluat în luna septembrie, când, pe lângã programãrile anunþate în numãrul din august al revistei, icoana a poposit în perioada 15-18 septembrie ºi în Parohia Pleºa. În luna octombrie, urmãtoarele parohii vor primi vizita icoanei: Piatra Neamþ „Sfântul Iosif” (10-13), Valea Micã (13-16), Poiana Negri (17-20; misiuni populare: pr. Petru Sescu), Bacãu „Fericitul Ieremia” (20-23); Trebeº (24-27) ºi Sãrata (27-30; misiuni populare: pr. Petru-Sebastian Tamaº). În luna noiembrie, icoana rãmâne la Cacica. Cazare Pãrinþii Augustinieni Asumpþioniºti din Mãrgineni oferã cazare pentru tineri, liceeni ºi studenþi, doritori sã studieze în oraºul Bacãu. Mãnãstirea „Sfântul Augustin” din Mãrgineni a fost fondatã în anul 1993 ºi este situatã la adresa: Calea Moineºti, 312, 607315-Mãrgineni, jud. Bacãu; tel. 0234/211174. Pentru detalii: pr. Cãtãlin Florea, tel. 0768/930369.

Modificãri Administrarea Mirului în parohiile Oneºti „Sfânta Tereza” (programatã iniþial pentru 8 septembrie) ºi la Izvoare BC (programatã iniþial pentru 29 septembrie) se amânã pentru anul 2014. Pe scurt „ 24 august: Întâlnirea persoanelor consacrate originare din Tãmãºeni „ 25 au-

gust: Lansarea cãrþii „Butea. Monografie”, în prezenþa PS Petru Gherghel, în biserica din localitate „ 26 august: Întâlnirea Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli din Dieceza de Iaºi, la sediul Episcopiei Romano-Catolice din Iaºi, în prezenþa PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Perc㠄 3-5 septembrie: A V-a întâlnire naþionalã a familiei franciscane, la sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti, cu tema „Aruncã asupra Domnului grijile tale ºi el te va hrãni! – Itinerarul franciscan de credinþ㔄 9-15 septembrie: „Sãptãmâna familiei” în Parohia Oþeleni „ 13 septembrie: Concert MUSIC CAMP 2013 susþinut de aproximativ 450 de elevi ieºeni, acompaniaþi de orchestra de camerã a Filarmonicii „Moldova”, în catedrala din Iaºi „ 14 septembrie: Întâlnirea preºedinþilor conferinþelor din grupa I a Uniunii Asociaþiilor Caritative „Sfântul Vincenþiu de Paul”, la Slatina, printre care ºi ºapte participanþi din Dieceza de Iaºi „ 25-27 septembrie: Sãptãmâna Socialã pentru Studenþi, organizatã de Oficiul Diecezan pentru Pastoraþie Universitarã la Traian (NT).

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23


Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic ‰ V.B. (Neamþ). „În anul 1994

am încheiat un contract de vânzare-cumpãrare fiicei ºi ginerelui meu pentru toatã gospodãria mea: casã, anexe, grãdinã. În anul 1996 ei au divorþat, fata a plecat în Italia, iar de ginere nu mai ºtiu nimic. Prin contract, aceºtia s-au obligat sã-mi acorde întreþinere, dar niciunul nu respectã clauzele din contract. Mai am cinci copii, dar aceºtia nu vin sã-mi acorde întreþinere întrucât nu le-am trecut lor casa. Eu aº dori sã stric actul ºi sã le trec lor casa ºi aº dori sã ºtiu ce posibilitãþi am”. Din ceea ce ne-aþi scris pe adresa redacþiei rezultã cã aþi încheiat un contract de vânzare-cumpãrare cu clauzã de întreþinere. Pentru a putea primi un rãspuns complet din punct de vedere juridic ar fi trebuit sã citesc contractul de vânzarecumpãrare pentru a vedea dacã s-a plãtit ºi un preþ cu ocazia perfectãrii actului. Doar pe baza celor relatate de dv., vã informez cã puteþi solicita rezoluþiunea contractului de vânzare-cumpãrare pentru nerespectarea clauzelor cuprinse în act. Pentru aceasta va trebui sã-i daþi în judecatã pe ginerele ºi fiica dv. ºi sã solicitaþi desfiinþarea actului. Tot din conþinutul scrisorii dv., rezultã cã în urma procesului de partaj, fiica dv. a fost obligatã sã-i plãteascã fostului ginere suma de 46.000 lei, dar nu aþi precizat ce reprezintã aceastã sumã, ce bunuri au fost avute

în vedere de instanþã la soluþionarea acestui dosar ºi dacã a fost pusã în discuþia pãrþilor ºi obligaþia de întreþinere stipulatã prin contract. Pentru a nu da un rãspuns greºit, în cazul în care veþi dori informaþii suplimentare, vã rugãm sã ne trimiteþi copii dupã contractul de vânzare ºi dupã hotãrârea din partaj. ‰ D. Bolea (Iaºi). „În cursul lunii aprilie 2013 am depus la Judecãtoria Iaºi o acþiune de partaj. Dupã aproape 2 luni am primit acasã o încheiere de anulare a acþiunii, motivat de faptul cã nu mi-am îndeplinit obligaþiile impuse de instanþã. Existã o cale de atac împotriva acestor încheieri?” Împotriva încheierilor de anulare se poate face, conform art. 200 punctul 4 din Codul de procedurã civilã, cerere de reexaminare, solicitând sã se revinã asupra mãsurii de anulare. Aceastã cerere de reexaminare se poate face în termen de 15 zile de la data comunicãrii încheierii. Cererea se soluþioneazã prin încheiere definitivã datã în camerã de consiliu, cu citarea reclamantului, de cãtre un alt complet al instanþei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra mãsurii anulãrii dacã aceasta a fost dispusã

24 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

eronat sau dacã neregularitãþile au fost înlãturate în termenul acordat. În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniþial investit. Din ceea ce ne-aþi spus, rezultã cã instanþa prin adresã v-a solicitat sã depuneþi la dosar un extras de carte funciarã ºi o încheiere de la notariat, din care sã rezulte dacã s-a dezbãtut sau nu succesiunea dupã pârât. În condiþiile în care nu aþi primit aceastã adresã sau aþi fost citat la o altã adresã, atunci puteþi contesta încheierea de anulare, formulând o cerere de reexaminare ºi împreunã cu contestaþia veþi depune ºi actele solicitate. Aceste cereri de reexaminare nu se timbreazã. În cazul în care aþi fost citat corect ºi nu v-aþi îndeplinit obligaþiile impuse de instanþã în termenul de 10 zile de la comunicare, în sensul de a depune înscrisurile solicitate ºi nici nu aþi comunicat instanþei motivul pentru care sunteþi în imposibilitate de a depune actele solicitate, atunci va trebui sã formulaþi o altã acþiune, urmând sã achitaþi alte taxe de timbru. Av. Mihaela Ciobanu


Poºta redacþiei Anton Ivanov (e-mail). „Am avut o discuþie cu un profesor ortodox care susþinea cã Biserica Ortodoxã este Biserica originarã ºi cã din ea se trag toate celelalte religii. La fel, îmi spunea cã Biserica Catolicã s-a despãrþit de Biserica Ortodoxã ºi nu invers ºi cã Biserica Ortodoxã este adevãrata Bisericã creºtinã, care învaþã adevãrul adevãrat despre credinþa creºtinã ºi considerã celelalte confesiuni ca fiind «dogme». Aº dori sã-mi explicaþi mai pe larg cum s-a ajuns la schisma din 1054 ºi dacã Biserica Ortodoxã recunoaºte cã ea e cea care s-a rupt de comuniunea Bisericii, fiind acum o Bisericã separatã ºi deci incompletã. ªi aº dori sã ºtiu dacã înainte de 1054 papa era recunoscut de toþi creºtinii ca fiind pãstorul lor suprem ºi de ce Biserica Romei avea întâietate, fapt pentru care papa era numit «primus inter pares». Vã mulþumesc!” Cele notate de dv. au mai fost tratate în revista „Lumina creºtinului”. De aceea vã rugãm sã citiþi cu atenþie articolele respective din arhiva revistei (de exemplu august 2000, ianuarie 2003, ianuarie 2008, noiembrie 2010, aprilie 2011) ºi sã i le daþi ºi profesorului care v-a tulburat. În esenþã, acolo este notat cã la nivelul celor douã Biserici existã o Comisie Mixtã Internaþionalã de Dialog Teologic, înfiinþatã în 1979 de papa Ioan Paul al II-lea ºi patriarhul Dimitrios I de Constantinopol. Aceasta s-a întâlnit de mai multe ori: Pátmos (Grecia): 1980; München (Germania): iulie 1982; Govia, în insula Creta (Grecia): 1984; Bari (Italia): 1986; Uusi (Finlanda): 1988; Freising (Germania): 1990; Balamand: iunie 1993; Baltimore:

9-19 iulie 2000; Roma: 13-16 decembrie 2005; Ravenna: 8-14 octombrie 2007; Cipru: 17-23 octombrie 2009; Viena: 20-27 septembrie 2010. Comisia a studiat pânã acum mai multe teme. Printre altele, a constatat cã în despãrþirea celor douã Biserici au existat greºeli ºi de o parte ºi de alta. Biserica Catolicã ºi le-a asumat ºi public (a fost publicatã în anul 2000 „Memorie ºi reconciliere: Biserica ºi greºelile din trecut”). Aceeaºi comisie (la Ravenna) a constatat cã la nivel universal existã conciliaritate, sinodalitate ºi autoritate; înseamnã cã existã ºi un primat: potrivit practicii Bisericii antice, primul episcop este episcopul Romei ºi nu existã îndoialã asupra acestui fapt. Documentul a fost publicat în anul 2008 la „Presa Buna”: „Consecinþele ecleziologice ºi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii” (Comisia Mixtã Internaþionalã pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolicã Romanã ºi Biserica Ortodoxã). Apoi s-a analizat rolul episcopului Romei în Biserica Universalã în primul mileniu. Urmeazã sã se trateze ºi despre rolul sãu în cel de-al doilea mileniu etc. Maria Iacob (e-mail). „Sunt un pãrinte de familie, o mamã, ºi doresc sã încep prin a vã mulþumi cã din mâinile colectivului redacþional «Presa Bunã» apare «merinda sufletului» (aici includ pe lângã revista «Lumina creºtinului» toate celelalte broºuri ºi cãrþi apãrute sub editura dv.). În numãrul din februarie, am citit la rubrica «Poºta redacþiei» acel mesaj al pr. Anton Biºoc care slujeºte la Voievodeasa de a retipãri broºura «Anastasia, prinþesa de Georgia – Istoria unei convertiri», adãugând pr. Biºoc

cã «este ceva foarte miºcãtor ºi educativ». Aºa este, cãrticica am citit-o ºi eu ºi v-o pot trimite. Acum aº vrea, cu permisiunea dv., sã spun câteva cuvinte despre neobositul pr. Anton Biºoc ºi despre apostolatul sãu. Îmi aduc aminte, acum 19 ani, cred, erau misiuni populare în Postul Mare ºi Dumnezeu a orânduit sã-l cunosc pe dumnealui, care a binevoit sã-mi ia adresa ºi ulterior sã-mi trimitã niºte cãrþi. Era dupã câþiva ani de la revoluþie ºi nu erau atâtea cãrþi ca în timpurile actuale. Mi-a trimis pentru început «Forja», «Imitaþiunea lui Cristos», «Noul Testament» ºi lista poate continua. Am þinut corespondenþã câþiva ani, l-am mai întâlnit ºi la Roman, unde mai venea în Postul Mare pentru a ajuta la spovezi. Dar ceea ce a reuºit dumnealui sã facã pentru mine a fost sã «declanºeze» acea «sete» de Dumnezeu. Prin lecturarea cãrþilor bune care construiesc omul, omul vertical, dupã cum se exprimã M. Quoist în cartea sa «A reuºi». Doresc sã-i mulþumesc prin intermediul dv., ºi-mi vin în minte cuvintele poetului francez Fr. Lamartine care a scris undeva aceste cuvinte, poate cele mai frumoase care s-au scris vreodatã la adresa preotului catolic: «În orice parohie trãieºte un om care nu are familie, dar aparþine familiei întregii lumi; un om care este chemat sã fie martor sau sfetnic în toate împrejurãrile vieþii; e prezent de la naºtere pânã la moarte; ia în primire omul din sânul mamei sale ºi-l lasã pe pragul veºniciei; îl binecuvânteazã, îi consacrã leagãnul, patul nupþial, patul de moarte, sicriul; un om pe care copiii se obiºnuiesc sã-l iubeascã, sã-l venereze, sã-l respecte, pe care ºi

octombrie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25


cei care nu-l cunosc îl numesc pãrinte; la picioarele cãruia creºtinii îºi depun confidenþele lor cele mai intime ºi varsã lacrimile cele mai secrete; un om care are misiunea sã mângâie, sã îndulceascã toate suferinþele, pe cele ale trupului ºi pe cele ale sufletului; veriga necesarã între bogãþie ºi sãrãcie; la poarta cãruia bat sãracii cât ºi bogaþii, aceºtia din urmã pentru a-i încredinþa în tainã pomana, cei dintâi pentru a o primi fãrã a fi nevoiþi sã

roºeascã; un om care, fãrã sã aparþinã la vreo categorie socialã aparþine în mod egal tuturor claselor societãþii, claselor inferioare, datoritã sãrãciei sale”. Vã mulþumim pentru gândurile bune pe care ni le-aþi trimis. Fãrã îndoialã, acest mesaj ajunge ºi la pr. Anton Biºoc. Broºura „Anastasia, prinþesa de Georgia – Istoria unei convertiri” ne-au trimis-o între timp alþi credincioºi. Aceasta a fost corectatã ºi tipãritã.

Sfânta Scripturã Edith Pintea (Arad). „Mergând spre apusul vieþii mele, într-un moment dificil spiritual, mi-am gãsit consolarea citind zilnic Biblia, de la început pânã la sfârºit. Am avut nevoie de doi ani ca sã termin aceastã lecturã, dar am primit o pace sufleteascã ºi o privire de ansamblu asupra Sfintei Scripturi... Cu toatã bucuria ce mi-a dat-o citirea Bibliei, ea ascunde totuºi multe taine, mai ales pentru cititorul laic. 1) Geneza: Dacã omul nu ar fi cãzut în pãcat, s-ar fi întrupat oare Domnul Isus? Eu aº argumenta cu «da», cãci tot Geneza scrie cã omul a fost creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. În acel moment, Dumnezeu nu ar fi avut în faþã imaginea Fiului sãu întrupat? Întruparea face parte din planul veºnic al lui Dumnezeu, sau a apãrut pe parcurs ca o manifestare a nemãrginitei milostiviri faþã de omul cãzut?... 2) Dacã omul cãzut în pãcat nu s-ar fi ascuns în grãdinã din faþa lui Dumnezeu, ar fi avut posibilitatea sã cearã iertare, care i-ar fi atenuat pedeapsa? 3) De ce diavolii nu pot fi iertaþi? Nu vor sã cearã iertare, din orgoliu sau, fiind fiinþe superioare, gradul lor de discernãmânt este mai mare, deci ºi rãspunderea lor este mai mare?” Încercãm sã rãspundem la întrebãrile dv. în ordine: 1. Sfântul Toma de Aquino spunea cã „lucrurile care depind numai de voinþa lui Dumnezeu ºi asupra cãrora creatura nu are nici un drept nu pot fi cunoscute decât numai din Scripturã”. Or, Biblia spune cã omul a fost creat „dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu” (Gen 1,26 º.u.), cã „la început a fost Cuvântul... ºi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi” (In 1,1.14). ªi cã el, Fiul, este „strãlucirea gloriei ºi chipul fiinþei” lui Dumnezeu. Deci deducþia ºi speranþa dv. par a fi corecte. 2) Cu siguranþã. Este tema care strãbate toatã Sfânta Scripturã: recunoaºterea ºi mãrturisirea pãcatului atrage dupã sine iertarea lui Dumnezeu. A se vedea exemplul lui David (2Sam 11-12). 3) Ambele soluþii sunt adevãrate ºi se completeazã: pentru cã sunt fiinþe superioare, angajarea lor în pãcat este totalã.

Pr. Bulai Alois

26 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2013

A. (e-mail). „Vreau sã vã fac cunoscut ceea ce am putut auzi într-o bisericã catolicã (...) Aºa decurg toate Liturghiile din campanii electorale, doar politicã ºi nimic mai mult. Cred cã voi cãuta o religie în care mersul în lãcaºul Domnului sã-mi aducã liniºte (...). Am citit cu atenþie mesajul dv. ºi încercãm sã vã rãspundem. Când un credincios crede cã într-o parohie sunt nereguli, se considerã nemulþumit sau nedreptãþit, conform normelor, are posibilitatea sã-l sesizeze pe decan sau pe episcop, care vor cerceta cele semnalate ºi vor lua mãsurile care se impun. Sesizarea însã trebuie sã fie fãcutã de cineva care se prezintã cu nume ºi prenume ºi care descrie locul ºi cele întâmplate, eventual martorii cu care cei care vin sã cerceteze sã ia legãtura. Din pãcate, dv. nici nu v-aþi prezentat ºi nici n-aþi spus despre care parohie ºi preot este vorba. În al doilea rând, când porniþi de la un caz particular ºi generalizaþi cã „aºa a ajuns catolicismul”, cã ne „întoarcem pe timpul inchiziþiei”, cã nu credeþi cã „religia catolicã ar avea ceva comun cu creºtinismul” ne determinaþi sã vã întrebãm care-i diferenþa între cel pe care-l acuzaþi ºi ceea ce faceþi dv. Credincioºii ºi preoþii care-ºi trãiesc credinþa, ºi care se strãduiesc zi de zi sã facã voinþa lui Dumnezeu pentru dv. nu mai conteazã? Dar preoþii ºi cãlugãrii care se îngrijesc de bolnavii din spitale, de cei din azile, care îi educã pe cei tineri? Dar preoþii care îi ajutã pe oameni sã se împace cu Dumnezeu ºi sã gãseascã drumul bun în viaþã? Ne rugãm ca Dumnezeu sã vã binecuvânteze ºi sã vã dea mult har ºi luminã!


File din Sfânta Scripturã Orizontal: 1) Imperiu strãvechi, localizat în America de Sud – Capitala Mesopotamiei antice, pe cursul inferior al fluviilor Tigru ºi Eufrat; în Apocalips reprezintã icoana tipicã a decãderii morale, a desfrâului ºi a cultului idolilor. 2) Numele pe care mulþimea l-a dat lui Paul pe când predica în Listra, oraº din Licaonia – Cele ºapte... pe care este clãdit oraºul Roma (sg.). 3) Ultimul rege al Troiei – Trib germanic – Iulian Bulai. 4) Epocã istoricã – Pedeapsã aplicatã în armata romanã. 5) Distrugere, nimicire a unui adversar (fig.) – Referitor la anilinã. 6) Inimã de mamã! – Rece! – Caia! – Prima notã muzicalã. 7) În cuib! – Primele ipoteze! – Genezaret, de exemplu – Fluviu în Italia. 8) Preparate cosmetice lichide – Rege care a domnit în locul lui Abia timp de 39 de ani ºi a fost îngropat în cetatea lui David. 9) La mare distanþã – Centrul bisericii – Straºnic (pop.) 10) Zeul vegetaþiei în mitologia egipteanã – Sete! – Prefixul moralei. 11) Cap de bour! – Primul pe care l-a creat Dumnezeu a fost Adam – Localitate

în vechea Galie. 12) A sprijini – Împãrat roman (54-68) care persecuta creºtinii ºi în timpul cãruia au fost aruncaþi în închisoare Petru ºi Paul – Noe! 13) Capitala Asiriei, aºezatã pe fluviul Tigru, unde Dumnezeu l-a trimis pe Iona ca sã predice – Titlu pe care-l purtau împãraþii romani (lat.). Vertical: 1) Cel mai mare ºi mai puternic stat al lumii antice (2 cuv.). 2) Împãrat roman (96-98) care a inaugurat dinastia Antoninilor – A ajuns rege al Israelului la vârsta de 7 ani ºi a domnit 40 de ani – Juni! 3) Cântecul greierului – Afirmaþie – Funcþie administrativã în Roma anticã. 4) Instituþii culturale – Se învârt pe axe. 5) Stat antic localizat în Asia Micã – Alt nume dat cartaginezilor – Ave! 6) Aici ajung sufletele celor drepþi – Supranume dat poetului latin Ovidiu. 7) Doi roman – Muza istoriei la vechii greci – Mine! 8) În

Rãspuns la rebusul „Orizontul credinþei (IV)” din numãrul trecut: 1) AGNOSTICISM; 2) PROB – EREZIE; 3) OEA – VIITOR; 4) SUPERSTITIE; 5) T – TEAMA – OAS; 6) ORE – B – RTP – C; 7) LO – BISERICA; 8) IDR – ET – E – AL. 9) NECREDINTA; 10) MICA – RIMA – D; 11) ACE – SCHISMA.

Rezolvarea criptografiei „Tatã ceresc, îþi mulþumesc!” din numãrul trecut: D – IN – INIMA – CA – MAI – U – BE – STI – PE – M – IN – E – P – AC – AT – OS – U – LM – A – AS – CU – LTI – SI – MI – VII – IN – A – JU – TOR.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Bârlad, 85 lei; Buhonca, 220 lei; Gioseni, 440 lei; Hãlãuceºti, 750 lei; Luncaºi, 330 lei; Focºani, 310 lei; Roman „Fericitul Ieremia”, 100 lei; Talpa, 150 lei.

acest moment (var.) – Bis! – În veci! 9) ªtiinþa care se ocupã cu studiul plantelor – Stat. 10) Provincie romanã în vestul Peninsulei Balcanice – Casã! – Localitate în Franþa. 11) 51 la romani – Dânsul – Unul dintre apostolii lui Isus, decapitat la Roma, în anul 67 (var.). 12) Localitate în Suedia – Muntele lui Zeus din Insula Creta – Capitala Greciei. 13) Rege al Babilonului (604-562 î.C.). Dicþionar: IUTI, PAD, ASA, ETO, IOAS, NASO, ROE, ONI, IDA. Magda Coºa


Cursuri de formare pentru preoþi, seria I (ITRC Iaºi, 2-5 septembrie)

Întâlnirea Naþionalã a Familiei Franciscane (Oneºti, 3-5 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Rãcãciuni, 5-8 septembrie)

Cursuri de formare pentru preoþi, seria a II-a (ITRC Iaºi, 9-12 septembrie)

Sãptãmâna familiei (Oþeleni, 9-15 septembrie)

Concert Music Camp (Iaºi, 13 septembrie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Pleºa, 15-18 septembrie)

Cursuri de formare pentru preoþi, seria a III-a (ITRC Iaºi, 16-19 septembrie)

Lumina crestinului, nr. 10/2013  
Lumina crestinului, nr. 10/2013  

Publicatie lunara a Diecezei Romano-Catolice de Iasi

Advertisement