R E P O R TA J
D I L E M AT E C A ● I A N U A R I E 2 0 0 7
Monica T`nase
Sacrificiul 20 de ani \nchis \ntr-o bibliotec` A locuit aproape 20 de ani \n subsolul cl`dirii Institutului Francez din Bucure[ti. A r`mas \n domiciliu obligatoriu, urm`rit [i agresat de Securitate, hr`nit de cei ce se aflau \n preajm`, devotat unei cauze: ap`rarea Bibliotecii. 40.000 de volume r`mase \n cl`dire [i \ntreaga arhiv` ce apar]inea institu]iei din Quai d’Orsay. I-au fost al`turi un c\ine credincios, so]ia, care i-a \n]eles hot`r\rea, [i unul sau doi prieteni. Se numea Victor Fur]ea [i venea din zona F`g`ra[ului. A fost la vremea lui acel pu[ti care a fugit de acas` [i [i-a f`cut cu for]e proprii un viitor. S-a angajat la Lega]ia Francez` ca om bun la toate [i nu a refuzat niciodat` pe nimeni. Iubea Fran]a necondi]ionat [i pentru c\]iva ani a avut convingerea c` o buc`]ic` din destinul acestei ]`ri depinde de el. {i a ap`rat cum a putut ceea ce ultimul director francez \i l`sase \n grij`. La casa din bulevardul Dacia, nr. 70, au mai r`mas doar c\]iva care s`-[i aminteasc` vag c` a existat odat` cineva care a f`cut ceva deosebit pentru acea institu]ie. Trei oameni, doar trei angaja]i care l-au cunoscut prin anii ’70. Î[i amintesc cu greu numele lui [i c\teva detalii. Era un om b`tr\n [i foarte lini[tit. Se vedea c` e un om bun. {chiop`ta pu]in [i uneori ap`rea \mpreun` cu un c\ine-lup. Se poate s` fi luptat \n r`zboi. Cine mai [tie? Poate c` a murit. Era b`tr\n. Dar cine mai [tie c\nd, unde, de ce [i, \n general, ce s-a mai \nt\mplat cu el dup` ce a plecat din institut.
Police, Police, contrôle des étrangers! Drame, drame… Povestea lui Victor Fur]ea nu ar avea nimic special dac` ar fi desprins` de criza prin care Lega]ia Francez` din Bucure[ti a trecut imediat dup` instaurarea regimului comunist \n România. În 1948, directorul Bibliotecii Institutului Francez era Roland Barthes. Cel ce avea s` devin`, \n urm`torii zece ani, celebrul semiotician din Europa, spiritul ce urma s` determine g\ndirea anilor ’70.
80
Structur` de filozof, cu preocup`ri de om de [tiin]`, Roland Barthes a fost ultima zv\cnire de libertate a Lega]iei Franceze de la Bucure[ti. La propunerea lui, sec]iunea [tiin]ific` a Bibliotecii s-a dezvoltat ca fond de carte. Programul sec]iunii de specialitate s-a prelungit pentru cele c\teva sute de studen]i abona]i \n acei ani la Bibliotec`. Mai mult, a ini]iat programe de proiec]ie de filme [i a dat o alt` fa]` conferin]elor, o obi[nuin]` a casei. Toate acestea, \n anii \n care Ana Pauker era v`zut` ca unica salvare a institu]iei, m`car pentru c` una dintre fiicele sale era elev` la un liceu francez. În ace[ti ani, din c\nd \n c\nd, din sediul institutului erau aresta]i cu gr`mada studen]i care participau la vreo conferin]` sau la vreun concert, ori \mprumutau o carte. În 1950, istoricul {erban Papacostea a fost arestat pentru c` \mprumutase o carte de la Biblioteca francez`. Pentru aceast` infrac]iune a fost trimis la Canal. Chiar [i personalul francez al Lega]iei era \n pericol. Roland Barthes a p`r`sit ]ara \n septembrie 1949. Odat` cu el au plecat ultimii patru asisten]i desemna]i s`-i fie al`turi \n pu]inele zile ce mai r`m`seser` p\n` la \nchiderea Lega]iei. Cei trei func]ionari francezi r`ma[i \n sediul Lega]iei – Henri Prost, Léon Goué [i Taulegne – au fost b`tu]i \n timpul arest`rilor ce s-au petrecut la \nceputul anului urm`tor. Léon Goué, c`s`torit cu o angajat` românc` a Lega]iei, a preluat conducerea \n momentul \n care nu mai avea aproape nimic pentru care s` lupte. To]i cei ce f`cuser` celebritatea acestui Institut se \ntorseser` \n Fran]a. Refuz\nd naturalizarea, Léon Goué, acest ultim director al Institutului, a fost expulzat din România. În urma lui au r`mas aproape 40.000 de volume, dou` piane cu coad`, trei piane simple, patru ma[ini de scris, tablourile \mprumutate Institutului – un Bonnard, un Waroquier sau un Vlaminck. Toate, \n grija unui om: Victor Fur]ea. Înainte de a-[i \ncheia jurnalul de bord, Léon Goué a mai scris c\teva cuvinte: „Police, Police, contrôle des étrangers! Drame, drame…“